Plen
Ședința Senatului din 6 iunie 2005
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.79/13-06-2005

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
26-06-2019 (comună)
26-06-2019
25-06-2019
18-06-2019 (comună)
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2005 > 06-06-2005 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 6 iunie 2005

  1. Declarații politice prezentate de senatori:

 

Ședința începe la ora 15,45.

Lucrările sunt conduse de domnul senator Nicolae Văcăroiu, președintele Senatului, asistat de doamna senator Paula Maria Ivănescu și domnul senator Mihai Ungheanu, secretari ai Senatului.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi, vă rog să-mi permiteți să declar deschisă ședința noastră de astăzi, cu cei prezenți deocamdată.

Începem cu declarațiile politice și vom vota ordinea de zi după aceea.

 
Marius Marinescu - integrarea europeană a României și lupta împotriva corupției

Îl invit la microfon pe domnul senator Marius Marinescu, din partea Grupului parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD. Urmează doamna senator Viorica Moisuc. Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Marius Marinescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Construcția europeană a trecut printr-o săptămână neagră. Votul negativ cu care francezii și olandezii au penalizat clasa politică ridică reale semne de întrebare privind redactarea Tratatului constituțional. Sigur, cele două eșecuri nu pun în pericol politica de extindere, dar subliniază necesitatea de a respecta strict criteriile de aderare și de a optimiza comunicarea cu cetățenii europeni. Și pentru România a fost o săptămână furtunoasă. Comisarul european pentru extindere Olli Rehn declara joi, citez: "Comisia europeană va acorda cartonașe galbene României și Bulgariei pentru întârzierea implementării reformelor necesare aderării la Uniunea Europeană". Domeniile pentru care țara noastră va fi atenționată vizează 7 direcții, printre care: justiția, lupta împotriva corupției și achizițiile publice. Realizarea reformelor în domeniile precizate sunt decisive pentru a evita activarea clauzei de salvgardare. Iată că demersurile mele repetate, atât prin declarații politice susținute săptămână de săptămână în fața dumneavoastră, dar și prin inițiativa legislativă privind controlul achizițiilor publice, se dovedesc a fi în graficul de sarcini care ne revin nouă, parlamentarilor. Nu voi abdica în toată legislatura de la credința mea neclintită că numai oamenii politici curați fără afaceri subterane cu bani publici, pot și trebuie să decidă asupra destinelor acestei țări.

Stimați colegi,

Eșecul guvernării trecute în acțiunile de combaterea corupției au ajuns deja un refren preluat de toate organismele internaționale. În aprilie, Raportul Național asupra corupției, realizat de Transferes International avertizează: "Strategia și planul de combatere a corupției au sucombat în 2004. Corupția reprezintă problema cea mai mare în ceea ce privește aderarea României la Uniunea Europeană". Parlamentarii europeni atrag atenția în cel mai serios mod că raportul de țară din toamnă va fi hotărâtor în decizia de activare a clauzei de salvgardare pentru țara noastră. La rândul său, șeful delegației Comisiei Europene în România, domnul Jonathan Sheele, a subliniat că ,,Guvernul nu-și poate permite să piardă nici o singură zi, pentru că, fără accelerarea eforturilor în sectoarele cheie, există riscul major ca România să nu fie capabilă să adere la 1 ianuarie 2007.

Referitor la domeniile cu problemele grave, șeful Delegației Comisiei Europene în România nominalizează, din nou, justiția și lupta împotriva corupției.

Doamnelor și domnilor senatori,

Votul electoratului a vrut ca noi să acoperim această dificilă legislatură prin mandatul nostru. Ar fi un gest iresponsabil al clasei politice dacă prin inerția și lipsa de fermitate față de hoți am pune în pericol data aderării. Și dacă tot am amintit de hoți, vă propun să nu mai vorbim despre măsuri împotriva corupției, și să declanșăm o campanie națională de urmărire a corupților. Populația, dar și instituțiile europene, așteaptă de la noi cazuri noi, clare de punere sub acuzație și de condamnare a marilor corupți. Sunt deja cunoscute, arhicunoscute metodele de instrumentare a dosarelor prin care indivizi din lumea interlopă au fost eliberați o dată, de două ori, de trei ori, până la prescriere. Asta nu e lupta împotriva corupților. Asta este complicitate la furt.

Fără o concentrare masivă a forțelor implicate, fără o justiție liberă riscăm să aruncăm țara definitiv în mâinile hoților. Și românii, dragi colegi, nu ne vor ierta niciodată. Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult.

 
Viorica Moisuc - Principiul naționalităților și Tratatul de Pace de la Trianon; Promovarea unui proiect de lege pentru declararea anului 2008 - anul Marii Uniri.

Invit la microfon pe doamna senator Viorica Moisuc, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare. Urmează domnul senator George Sabin Cutaș.

 

Doamna Viorica Georgeta Pompilia Moisuc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Vă rog să-mi permiteți să mă refer pe scurt la una dintre problemele foarte importante și foarte actuale, și anume principiul naționalităților și Tratatul de pace de la Trianon.

An de an asistăm la spectacolul jalnic al nostalgicilor Ungariei Mari, în ziua de 4 iunie, când, la Paris, în urmă cu 85 de ani s-a semnat Tratatul de pace între Ungaria și Puterile Aliate și Asociate.

An de an ne întrebăm de ce și cui folosește atâta desfășurare de forțe , atâta încrâncenare, atâta manipulare a opiniei publice, atâta ură. Cum poate fi compatibil spiritul european cu astfel de idei și manifestări?

În acest context, permiteți-mi să merg puțin înapoi pe firul istoriei și să pun în lumină câteva aspecte ale afirmării principiului naționalităților în acei ani.

În ale sale 14 puncte, președintele Wilson spunea în punctul 10, citez: "Popoarele Austro-Ungariei trebuie să aibă posibilitatea să se dezvolte autonom", idee respinsă ferm de aceste popoare care socoteau că vremea autonomiei în cadrul conglomeratului care era Austro-Ungaria trecuse de mult.

Un grup de parlamentari români, care se aflau la Paris, au trimis o telegramă președintelui Wilson în care precizau, printre altele: "Autonomia nu ar constitui decât o perpetuare a faptului că o minoritate austro-ungară domină prin forță marea majoritate de 30.000.000 de suflete. Rezolvarea situației nu putea fi alta, se arăta în document, decât crearea statelor naționale libere și unitare în frontierele lor etnice".

Consiliile naționale ale românilor, cehilor și slovacilor, sârbilor, croaților și slovenilor, polonilor, au acționat coordonat și unitar prin toate mijloacele pentru renunțarea la perpetuarea într-o formă sau alta a anacronicului Imperiu Habsburgic, determinând modificarea poziției Statelor Unite, în mai 1918

Un rol deosebit l-au avut Congresul Națiunilor Asuprite din Austro-Ungaria, ținut la Kiev, la 16 / 27 noiembrie 1917, în prezența a 10.000 de delegați ai acestor națiuni și Congresul Națiunilor Asuprite din Europa Centrală, ținut la Roma, la 28 martie - 9 aprilie 1918.

În Moțiunea adoptată la Kiev se sublinia: "Atâta timp cât Europa nu va fi primit o nouă organizație internațională, întemeiată pe principiile libertății și democrației, atâta timp cât polonezii, cehoslovacii, românii, iugoslavii, ucrainenii și italienii nu vor fi dobândit deplina lor neatârnare și unitate națională, nu va fi pace în Europa și în lume".

În Declarația finală a Congresului de la Roma se sublinia: "Scopul principal al Austro-Ungariei și al politicii sale tradiționale de învrăjbire a naționalităților a fost acela de a menține un sistem politic care să permită minorității austro-maghiare să aservească o majoritate de peste 30.000.000 slavi și latini. Acest imperiu al ruinei, se spunea în document, trebuie să ia sfârșit prin acțiunea comună a popoarelor oprimate".

La sfârșitul anului 1918, intrase deja în istorie Imperiul Austro-Ungar care ținuse sub dominație zeci de națiuni. Succesul luptei de eliberare națională a trasat o nouă hartă politică în această zonă a Europei, hartă stabilită, în liniile ei fundamentale, cu mult înainte de deschiderea Conferinței de pace de la Paris, pe baza actelor plebiscitare de autodeterminare ale cehilor, slovacilor, sârbilor, croaților, slovenilor și polonilor.

Românii și teritoriile locuite de ei s-au autodeterminat și s-au unit cu Țara în martie, octombrie și decembrie 1918. Transilvania, Banatul, Crișana, Maramureșul au rupt legăturile cu Guvernul la Budapesta, la 10 noiembrie 1918 și Consiliul Național Român a preluat puterea deplină de guvernare asupra teritoriilor locuite de români.

La 1 decembrie, Marea Adunare de la Alba Iulia a proclamat unirea cu România. Sașii, la 8 ianuarie 1919, la Mediaș și șvabii, la 10 august același an, la Timișoara, s-au raliat actului de la 1 decembrie 1918.

La 31 octombrie, în contextual unor ample revolte populare, s-a constituit Guvernul de coaliție, în frunte cu Carol, iar, la 16 noiembrie, s-a proclamat Republica Ungaria. La 11 noiembrie, împăratul-rege Carol de Habsburg a abdicat, iar, a doua zi, Adunarea Națională a proclamat Republica Austria și atașarea ei la Germania, ca parte integrantă a acesteia.

Dacă fizionomia Europei centrale era deja trasată, la finele anului 1918, ce-i rămânea de făcut Conferinței de pace. Iată ce spunea premierul englez, David Lloyd George, citez: "Înainte ca puterile să ajungă să examineze pacea austriacă, ele erau confruntate cu fapte săvârșite și ireversibile și anume prăbușirea Imperiului austro-ungar, într-un ritm neașteptat de rapid și într-un mod complet ireparabil". Sermin însuși, ministrul de externe austro-ungar, aprecia, la rându-i, că ceasul Austro-Ungariei a trecut. Cunoscutul istoric Seton Watson, specialist în problemele Europei centrale, considera că dubla monarhie se desfăcuse în bucăți, cu atâta rapiditate și desăvârșire încât, din prima săptămână a lunii noiembrie 1918, le-a fost greu aliaților să descopere autoritatea centrală competentă cu care să negocieze armistițiul.

După mai bine de un an de la aceste evenimente, contele Aponyi sosea la Paris în fruntea unei mari delegații oficiale ungare compusă din 7 comisari generali, 6 comisari, 14 secretari, 38 de experți, 6 consilieri politici, aducând, ca documentație, 3 volume publicate în limbile ungară, franceză și engleză, volume ce însumau aproape 1000 de pagini. Primul lucru pe care l-a solicitat Aponyi în nota prezentată aliaților, la 11 ianuarie, în pofida tuturor realităților, a fost, citez: "să se dea, mai întâi de toate, ocazia și poporului ungar, și diverselor naționalități de pe pământul unguresc să decidă singuri asupra cadrului vieții și relațiunilor viitoare".

La 14 ianuarie, în discursul ținut în fața Consiliului păcii, același conte, Aponyi, preciza, citez: "necesitatea plebiscitului în părțile Ungariei detașate de teritoriile ei". Printre memoriile prezentate conferinței amintesc: memoriul intitulat "Stăpânirea românilor poate dăinui oare în Transilvania?" sau memoriul intitulat "Falsitatea năzuințelor istorice ale românilor în lumina vechii istorii a Transilvaniei". Avântul revendicativ al delegației Ungariei a fost, însă, stopat. Realitățile politico-teritoriale rezultate din actele plebiscitare erau ireversibile. Ungaria a semnat tratatul ei de pace la 4 iunie, la Trianon, recunoscând frontierele cu Austria, Regatul sârbo-croato-sloven, Cehoslovacia, România. Acceptarea Ungariei ca membră a Societății Națiunilor, în septembrie 1922, a fost însoțită de scrisoarea contelui Banffy care anunța ratificarea Tratatului de pace și angajamentul ferm al Ungariei de a-l respecta.

Așadar, existența statelor unitare naționale independente din Europa centrală a rezultat din Tratatul de la Trianon și celelalte tratate de pace din anii 1919-1920 ? Fără îndoială, nu. Cu sau fără tratate, ele existau în baza hotărârilor de autodeterminare și constituire ca state suverane, care erau actele lor fundamentale de naștere.

Tratatele de pace au consemnat, în texte de drept internațional public, o stare de fapt.

În lumina celor sus expuse, constatăm însă că adevărurile despre procesul complex al revoluțiilor naționale din 1918, despre desăvârșirea Statului Național Unitar Român în frontierele sale etnice și istorice sunt distorsionate prin politizare excesivă sau falsificare. Consecințele sunt grave, în special pentru informarea corectă a cititorilor din străinătate care au la îndemână lucrări străine despre istoria națională a României, unele dintre ele bazate, aproape în întregime, pe falsuri. Este aceasta, în primul rând, vina noastră, a tuturor.

De aceea, am propus Comisiei pentru cultură, arte și mijloace de informare în masă a Senatului României ca, printr-o lege specială, să declarăm anul 2008, anul Marii Uniri. Ideea este susținută de președintele comisiei, domnul senator Adrian Păunescu, ca și de mai tânărul meu coleg de breaslă, domnul senator Adrian Cioroianu.

În acest cadru generos, al anului Marii Uniri, Parlamentul României poate promova acțiuni pe tărâm științific, cultural, literar, care să contribuie la cunoașterea istoriei naționale în context european.

Publicarea unor volume de documente și memorii privind Marea Unire în limbi de circulație este obligatorie și vine să acopere un gol resimțit de multă vreme.

Fac apel la toți senatorii și deputații din Parlamentul României să sprijine și să subscrie la promovarea acestui proiect de lege care răspunde unui interes național major.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
George Sabin Cutaș - Accelerarea acțiunilor de lobby în vederea ratificării Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.

Invit la microfon pe domnul senator George Sabin Cutaș, din partea Partidului Conservator. Urmează domnul senator Adrian Cioroianu.

 

Domnul George Sabin Cutaș:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică de astăzi este un apel pentru accelerarea acțiunilor de lobby în vederea ratificării Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, în toate cele 25 de țări membre.

În contextul evoluției din ultima săptămână, privind votul negativ acordat Constituției europene de locuitorii Franței și Olandei, consider necesar să intensificăm și să nuanțăm relațiile de cooperare interparlamentare, la nivelul grupurilor de prietenie în special, cu țările membre ale Uniunii Europene.

Fac acest apel în special către toți președinții și parlamentarii membri ai grupurilor de prietenie cu țările membre ale Uniunii Europene. Este necesar, acum, mai mult ca oricând, mobilizarea eforturilor într-o acțiune concertată a parlamentarilor membri ai acestor grupuri pentru a identifica și lămuri posibilele aspecte și percepții negative legate de aderarea României la Uniunea Europeană.

În paralel, consider utilă stabilirea unui program de consultări și schimburi de informații cu reprezentanții misiunilor diplomatice ale acestor țări la București.

Am dorit să fac această declarație pentru că am constatat, săptămâna trecută, când am participat la lucrările Grupului parlamentar al Partidului Popular European de la București, că există, în continuare, o anumită rezervă, chiar și la nivelul unor parlamentari europeni, cel puțin în legătură cu momentul aderării României la Uniunea Europeană.

Îmi exprim speranța, ca urmare a acestor acțiuni la nivel interparlamentar și al misiunilor diplomatice, că ratificarea Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană va fi realizat în termen, în toate țările membre ale Uniunii Europene.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult.

 
Adrian Mihai Cioroianu - Audierea în Comisia de cultură, arte și mijloace de cultură în masă a celor doi președinți-directori gemerali ai SRR și SRTV.

Invit la microfon pe domnul senator Adrian Cioroianu, din partea Alianței Dreptate și Adevăr PNL-PD. Urmează domnul senator Radu Mardare.

 

Domnul Adrian Mihai Cioroianu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Bună ziua, stimați colegi!

Permiteți-mi să încep prin a mulțumi colegilor mei, domnul senator Mereuță și domnul senator Oprea pentru faptul că mi-au cedat minutele, în această zi foarte aglomerată.

Doamnelor și domnilor, din neplăcere, mare neplăcere - trebuie să vă mărturisesc - trebuie să vă spun, din nou, câteva lucruri despre o instituție a societății noastre și vă rog, domnule președinte, la rândul dumneavoastră, să mă întrerupeți în momentul în care se epuizează minutele alocate.

Aș vrea să vă spun, așadar, câteva cuvinte despre Radio și ceea ce spun se adresează, în egală măsură, tuturor grupurilor parlamentare.

În ultimele zile, cum bine știți, marți, am avut, în Comisiile pentru cultură, arte și mijloace de informare în masă o audiere a celor doi președinți - directori generali ai instituțiilor, Societatea Română de Radio și cea de Televiziune. Argumentul principal al domnului Șeuleanu a fost o creștere a audienței postului Radio România Actualități, în ultima perioadă, pe care sigur că domnia-sa, în calitate de șef, și-o arogă.

Acum, trebuie să vă spun că este un mic truc la mijloc. S-a făcut, într-adevăr, un raport, IMAS-ul, alături de Radio. Se vorbește de o creștere a cotei de piață la 23,8%. Sunt cifre pe care, poate, nu toți le înțelegem foarte bine, dar vreau să vă spun, să vă simplific, oarecum, explicându-vă că această creștere se înregistrează, practic, din septembrie 2004. Din punctul meu de vedere apropierea campaniei electorale este cea care a crescut cota de ascultători pe Radio România Actualități, dat fiind faptul că, așa cum bine știți, postul are mai multe știri politice decât posturile locale, regionale sau private cu care intra în competiție.

Doar un lucru vreau să-l întreb în mod public pe domnul Șeuleanu: cum se explică și dacă este adevărat că unul dintre subalternii domniei sale, anume Victor Zidaru, este, în același timp, angajat cu carte de muncă la SRR, este director executiv al ARA - Asociația Română pentru Audiențe - și dacă mai este angajat la IMAS? Nu poți să fii, în același timp, și la IMAS, și în Radio, și să centrezi, și să înscrii, cum se spune într-un limbaj mai curând microbistic decât ... Este numai unul dintre dubiile care rezultă în legătură cu acest sondaj.

Ceea ce nu vrea domnul Șeuleanu să admită în orice chip este ceea ce a reieșit cu claritate din analiza comisiei. Dați-mi voie să vă spun că a ieșit foarte limpede la iveală faptul că lideri politici, cum ar fi Traian Băsescu, cum ar fi Corneliu Vadim Tudor, au fost în mod intenționat ținuți departe de microfon pentru că erau considerați ca fiind imprevizibili, ceea ce s-a făcut cu Teodor Stolojan în momentul în care s-a retras. Vă aduceți aminte o ciudată disfuncționalitate tehnică chiar în după-amiaza retragerii din cursă a liderului liberal.

Domnul Șeuleanu păstrează Consiliul de administrație într-un rol pur teoretic și pur decorativ, toate deciziile fiind luate de un Comitet Director în care se află domnia-sa și un număr foarte restrâns de oameni pe care, de altfel, îi răsplătea din plin.

Cum vă explicați, stimate și stimați colegi, un contract cu o firmă americană de PR pe care a făcut-o domnul Șeuleanu, un contract în valoare de 12.000 dolari /lună. Ulterior, a crescut la 17.000 dolari/ lună. Și întreb, ca un neofit în probleme de radio, care sunt avantajele Societății de Radio de pe urma acestui contract ? Cu ce e mai câștigat ascultătorul mediu de radio din România ?

Părerea mea este - vă spun cu sinceritate - că domnul Șeuleanu a urmărit o agendă proprie. N-avea nimic de-a face cu...

Vorbeam de răsplată. Permiteți-mi să vă aduc aminte, raportul e deja public, domnul Verman, directorul adjunct al Radioului, a luat, în perioada 2000 - 2004, 877.744.811 lei numai prime. Repet, 877 milioane numai prime, pe lângă salariu care nu era mic.

Nu vreau să par, acum, populist, vorbind, într-un fel, despre salarii foarte mari. Eu sunt de acord cu salariile mari, dar acestea erau numai prime, 877 milioane, din care, numai în anul 2004, 510 milioane primă.Nu mai intru în detalii. Din păcate, nu am timp.

Sigur, nu știu ce va face domnul Șeuleanu în continuare. Personal, bănuiesc că va intra în politică pentru că dânsul face parte din acea categorie de oameni care trebuie neapărat să paraziteze ceva sau pe cineva. Și domnia-sa crede, în egală măsură, că politica este pentru cei care vor să paraziteze statul. Timpul ne va da răspunsul.

Ceva dureros trebuie să vă spun. Domnul Șeuleanu s-a folosit de un om de o mare valoare și de o mare onestitate, era vorba de domnul Cajal, liderul comunității evreiești, astfel încât, de multe ori, domnul Șeuleanu a dorit, așa, să dea impresia că are o protecție de undeva, de sus, că la o adică, cine îl atacă pe dânsul face un fel de gest antisemit. Iertați-mă, așa ceva mi se pare de neadmis, de neadmis. Un om de o mare valoare, repet, care n-avea nici o vină pentru că domnul Șeuleanu îl cultiva, acest domn Cajal pe care-l regretăm cu toții.

Sigur că nu-mi permit să dau sfaturi nimănui. Drept care, îi sugerez prietenește domnului Șeuleanu - știu că dânsul va avea o perioadă, spunea, declara public, că va avea o perioadă de reculegere și vrea să se plimbe -să facă o plimbare și să ia mânăstirile României la rând, din Oltenia până în Nordul Moldovei, să aprindă câte o lumânare la orice icoană pe care o vede în cale, pentru această minune că dânsul încă mai este liber. Este o reală minune.

Și acum, am câteva cuvinte, efectiv, pentru colegii de la PSD.

Stimate colege și stimați colegi,

Nici o clipă să nu vă imaginați că domnul Dragoș Șeuleanu a ajutat Partidul Social Democrat. E drept că, poate, a fost atât de sigur că PSD câștigă în continuare încât a jucat totul pe o singură carte, dar eu cred că dânsul l-a supraexpus pe domnul Adrian Năstase și, mai ales, s-a folost de domnul Adrian Năstase, pentru a-și face sieși reclamă, s-a ajuns la o situație în premieră în istoria Radioului național, ca să se înceapă cu știri despre președintele-director general. Îl mai băgau o zi pe domnul Adrian Năstase, pe urmă mai apărea și domnul Dragoș Șeuleanu. Asta se cheamă agendă proprie.

Stimate colege și stimați colegi,

Astăzi, 6 iunie și pe 15 iunie, domnul Dragoș Șeuleanu organizează concursuri în Radio - astăzi, 6 iunie, pentru ocuparea a două posturi de redactori șefi adjuncți, două din patru și pe 15 iunie are programat concurs pentru ocuparea a cinci posturi de realizatori, șefi de tură la "Radiojurnal".

Permiteți-mi să vă spun, nu știu în ce măsură veți fi de acord cu mine, că așa ceva, în condițiile în care dânsului, practic, i-a fost respins raportul de activitate, aceste concursuri sunt egale cu zero, din punctul meu de vedere și trebuie să înțeleagă și dânsul același lucru.

Și o veste proastă pentru Radio: în virtutea contractului de 9 milioane de euro, pe care Radioul l-a făcut nu de mult, de la 1 iulie, această instituție, de care ne pasă tuturor, va începe să plătească dobânzile, cum se cheamă, și restituirea, rambursarea sumei, o sumă de miliarde de lei. Am terminat Liceul de filologie, îmi este destul de greu să calculez dobânda la 9 milioane de euro, dar este o sumă de ordinul miliardelor de lei, pe care Radioul va începe să-i plătească, lunar, de la data de 1 iulie. Aceasta este moștenirea lui Dragoș Șeuleanu.

Vă mulțumesc mult. (aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe domnul senator Radu Cătălin Mardare, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social-Democrat.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Domnule președinte, am dreptul la replică, mi s-a pomenit numele.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Păi, la urmă, vă dau dreptul la replică.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Nu am răbdare să aștept, pentru că nu am timp. (râsete în sală)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

După ce vorbește domnul senator Radu Cătălin Mardare. (discuții în sală)

Asta e regula, cutuma.

 
Radu Cătălin Mardare - Baronii locali și capitalismul de cumetrie.

Vă rog, aveți cuvântul, domnule senator Mardare.

 

Domnul Radu Cătălin Mardare:

Domnule președinte, doamnelor și domnilor senatori.

Cuprinși de febra ultimelor evenimente, era cât pe ce să ne scape un subiect foarte drag multor oameni politici, cel puțin până nu demult, cel al baronilor locali și al capitalismului de cumetrie. Noroc cu strădania unor jurnaliști, care au reușit să aducă la lumină fapte și merite, pe care oameni aleși din ținutul Aradului, din modestie, de bună seamă, se sfiau a ni le face cunoscute.

Am aflat, astfel, că, prin inginerii financiare, un membru marcant al Partidului Democrat, astăzi, viceprim-ministru, socru al primarului și cumătru cu liderul maxim, a ajuns să preia controlul asupra unei societăți care administrează 240 de spații comerciale și aproape 2000 de locuințe, împreună cu un prieten apropiat al ginerelui primar. Acum, pentru că a ieșit la iveală, ne anunță că au adus prada înapoi. Mulțumim, dar tentativa se premiază.

Am aflat, de asemenea, că firma celor doi, trei sau câți or mai fi, s-a lăcomit la nenumărate contracte pe bani publici, care, neadjudecându-se cu licitație, au condus triumfal către negocieri cu o singură sursă a lor câștigătoare. Dumnealor ne scot ochii cu pretinsa legalitate a operațiunilor comise, dar nici nu e vorba despre asta, ci de moralitate și de bun simț.

Vă meritați, cu prisosință, titlurile de baroni locali și locurile de cinste în orice manual de inițiere în capitalismul de cumetrie. (aplauze)

 
Corneliu Vadim Tudor - Abuzurile din SRR și SRTV.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul senator Corneliu Vadim Tudor, 1 minut drept la replică.

 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Mi s-a pomenit numele, domnule președinte, de două ori și nu-mi place să rămân dator, nici în bine, nici în rău.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Bine că te pomenește cineva.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Stimate colege și stimați colegi,

Îi dau o veste bună domnului senator Adrian Mihai Cioroianu, tot îi place dânsului să dea vești bune sau vești rele. Sunt de acord întru totul cu ce a spus dânsul, am fost ținut la curent cu Comisia de investigație - să spun, nu de anchetă, că e prea dur - a activității de la Radio și de la Televiziune. Nu numai la Radio nu am fost invitat eu și domnul Traian Băsescu, dar n-am fost invitați nici la Televiziunea Română. Se împlinesc 7 luni de când eu n-am mai intrat în postul public de Televiziune, de la campania electorală din noiembrie 2004. Deci sunt 7 luni, acum, în iunie, de când un șef de partid parlamentar, un vicepreședinte al Senatului României nu există pentru postul public de Televiziune, în schimb, unii sunt de două, trei, patru ori pe săptămână. Nu mor să apar toată ziua acolo, sunt atâtea posturi private pe care chiar le refuz, dar asta arată o tendință, arată o politică.

Ce are cu mine domnul - cum îl cheamă pe acesta? - Valentin Nicolau? Ce are cu mine sau ce are cu partidul nostru?

Din stenogramele pe care le-am citit cu mare atenție, dar și din alte informații, am tras eu concluzia că, și la Radio, și la TVR, sunt abuzuri financiare foarte grave. Însuși faptul că amândoi și-au atribuit salarii de 5 ori mai mari decât un salariu de senator. Când ai 107.000.000 de lei în mână, tu, Dragoș Șeuleanu și tu, Valentin Nicolau - și la ora aceea noi aveam 20.000.000 de lei în mână, și tot eram pe pagina întâi a ziarelor că secătuim țara și că avem indemnizații de ședință foarte mari -, când au asemenea salarii colosale, de trei ori mai mari decât salariul președintelui țării, la acea vreme, ei înșiși și-au făcut salarii pentru ei înșiși. Dar nu se mai respectă nici o lege în țara asta? Sunt feude proprii? Sunt stat în stat? Fiecare și-a căpătuit prietenii, Dragoș Șeuleanu pe George Asztalosz, pe Dan Puican, pe numai știu cine, le-a dat salarii sau prime de 40 - 50.000.000 de lei pe lună.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule coleg, suntem pe drept la replică.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Imediat termin. La Televiziune sunt câte două, trei fetișcane, ca să vorbesc civilizat, care prezintă starea vremii, una în țară, una peste hotare, una în cosmos, una când plouă, una când e soare. Ale cui or fi alea? Ce se ascunde aici? Chiar ăștia ne cred proști?

Iată care e concluzia mea, stimate colege și stimați colegi, din Alianța Dreptate și Adevăr PNL-PD: noi suntem de acord cu schimbarea acestor doi directori generali, care au comis grave abuzuri și au sfidat populația, în primul rând, prin aberanta taxă de Radio și Televiziune, care i-a jefuit pe pensionari, mai ales. Dar aici e greșeală dumneavoastră: spuneți, la negocierile cu noi, cu cine vreți să veniți, pentru că ne e teamă de necunoscut. Dacă se vine iarăși ca în guvernarea CDR-USD-UDMR din 1996-2000, cu Alina Mungiu-Pippidi, nu putem, ne vom opune, nu e normal așa ceva.

Veniți cu oameni rezonabili, cu buni profesioniști, care să facă - dacă vreți - o politică a interesului național, nu de partid și în două, trei zile se rezolvă toată chestiunea.

Vă mulțumesc, domnule președinte. (aplauze)

 
Verginia Vedinaș - Propune retragerea proiectului de Lege privind statutul minorităților.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul doamna senator Verginia Vedinaș, din partea Grupului parlamentar al Partidului Popular România Mare. Aveți 4 minute la dispoziție.

Urmează domnul senator Nicolae Petru Ioțcu.

Vă rog, doamna senator, aveți cuvântul.

 

Doamna Verginia Vedinaș:

Domnule președinte, distins Senat.

Mă voi referi, în declarația mea politică, la proiectul de Lege privind statutul minorităților, pe care vă mărturisesc că, analizându-l, m-am întrebat câți pași mai sunt până când ni se va propune să schimbăm și numele României, probabil, în Republica Minorităților Naționale.

Adoptarea acestui proiect de lege, dacă se va realiza, va reprezenta o mare pată pe obrazul guvernanților, dar și al nostru, al tuturor, pe care istoria nu o va șterge, ci o va adânci.

Din 1990 încoace se tot fac concesii. Prin politica pașilor mărunți, s-a ajuns să ne întrebăm, în propria noastră țară, dacă mai suntem în România sau în țara care rezultă din tot soiul de plăcuțe și indicatoare.

Voi exemplifica dispozițiile cras neconstituționale ale acestui proiect de lege, prin câteva exemple:

1) Se recunoaște dreptul minorităților de a folosi simboluri naționale și de a organiza sărbători naționale proprii.

Constituția, în art.12, reglementează simbolurile naționale și Ziua națională a României. Într-un stat unitar nu pot exista mai multe simboluri și mai multe sărbători naționale.

2) Se propune ca toate disciplinele, inclusiv geografia și istoria, să se învețe în limba minorităților.

Ni se face o concesie, însă, cu limba română.

3) Se consacră dreptul structurilor minorităților de a stabili contacte internaționale, fără avizul Ministerului Afacerilor Externe.

Și în statele federale, doamnelor și domnilor colegi, astfel de contacte presupun și impun avizul ministerului de specialitate.

4) Se propune publicarea actelor autorităților centrale, la cererea minorităților, în Monitorul Oficial, în limba acestor minorități.

5) Se recunoaște dreptul deținuților de a-și folosi limba maternă în penitenciare, ca și când i-ar fi împiedicat cineva să-și folosească limba maternă, până acum.

Însă, legiferându-se, gardienii vor fi obligați să învețe și să cunoască această limbă, ca și polițiștii, de altfel. Pentru că vă anunț că și examenele de la școala de șoferi se pot organiza în limba minorităților.

6) Se prevede ca toate autoritățile centrale și locale să emită acte, înscrisuri, diplome, certificate, procese-verbale etc. în limba minorităților, deși o elementară și clasică definiție a sintagmei "limbă oficială" înseamnă limba în care scriu și vorbesc autoritățile.

7) Spre a se eluda dispozițiile constituționale privind partidele politice, se asimilează partidelor politice structurile asociative ale minorităților, ceea ce înseamnă că se legiferează constituirea de partide pe criterii etnice.

8) Se constituie structuri paralele autorităților publice existente, în prezent, în România, care preiau prerogativele acestor autorități.

9) O altă dispoziție: structurile propuse a fi înființate încalcă, în mod flagrant, principii juridice elementare. E suficient să vă spun că există o Autoritate pentru autonomie culturală, care este subordonată primului-ministru, dar funcționează independent.

10) Și, în final, se organizează un soi de parlament al minorităților naționale, care se constituie pe aceeași structură și a cărui alegere este validată de către Autoritatea Electorală Permanentă.

Sunt numai câteva exemple care mă determină să cer Guvernului retragerea acestui proiect de lege, care reprezintă o sfidare la adresa tuturor românilor, la adresa principiilor constituționale.

Mahatma Gandhi spunea că "Nimeni nu ne poate lua demnitatea noastră, dacă noi nu o dăm".

Se vede treaba că nu a trecut prin România să vadă de ce sunt în stare guvernele noastre.

Și, ca să ne fie clară finalitatea acestui proiect, colegul nostru de la UDMR, Sogor Csaba, în revista domnului senator Adrian Păunescu de săptămâna trecută, spunea: "Nu cred că Legea minorităților naționale este o lege perfectă, dar acesta este primul pas spre autonomia teritorială".

Aceasta doriți, domnilor guvernanți?

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
Nicolae Petru Ioțcu - Situația dramatică a românilor din Valea Timocului.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul senator Nicole Petru Ioțcu, vă rog, aveți cuvântul.

 

Domnul Nicolae Petru Ioțcu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Am să încep, înainte de a intra în declarația politică, să aduc doar o corectură. Nu știu dacă prin alte părți, dar la Arad, din câte știm, cu 13,5% nu deții controlul unei societăți, iar, spre o mai bună informare, cei care participaseră la acea majorare de capital, au renunțat la această majorare de capital, iar referitor la spații, să știți că ele intră la un serviciu al Primăriei și nu în această societate. Cât despre baroni, cred că mai trece mult timp până să îi desprindem de PSD, ca și legătură.

Am să trec la declarația mea politică care face referire la situația în care se află sutele de mii de români din Valea Timocului.

La nord de Dunăre, în Voievodina, trăiesc peste 30.000 de români, care reprezintă 2% din populația provinciei, fiind majoritari în 17 localități.

Aici, în Voievodina, românii au dreptul la biserici, la școli și la presă în limba română. Românii de aici au intrat în componența Serbiei în anul 1918 și România a purtat lungi tratative cu statul vecin, pentru a le da măcar atâtea drepturi câte aveau sub Imperiul austro-ungar.

La sud de Dunăre, trăiesc, în mod oficial, după recensământul din anul 2002, peste 45.000 de români și valahi. Dar această cifră, deși oficială, nu este una corectă și acest lucru se datorează faptului că recensămintele sunt confuze și împart același grup etnic, adică românii, în două categorii: români și vlahi.

Liderii românilor de acolo, spun că ei trăiesc în proporție însemnată în 300 de sate și 20 de orașe, din care ținuturile numite popular: Timoc, Homolie, Craina Negotinului și Țârna Reca, și că numărul lor se ridică la 400.000 persoane.

Ei au intrat în componența Serbiei în 1833. Sub turci avuseseră slujbe religioase în limba română și li se spunea valahi, pentru că așa le spunea, la 1800, tuturor românilor.

O dată cu preluarea puterii de către sârbi, slujba religioasă a devenit obligatorie în slavonă, iar când au apărut școli, acestea au fost exclusiv de limbă sârbă.

Nici astăzi, sutele de mii de români timoceni nu au dreptul să folosească nici măcar un cuvânt în limba lor în școli, biserici sau în mass-media.

Pentru drepturile lor România nu a intervenit niciodată serios pe lângă Belgrad. Nu a reușit nici măcar să impună că valah este sinonim cu român.

La fel de lipsiți de drepturile și de entitatea națională sunt și românii timoceni, din zona Vidinului, din Bulgaria.

În anul 2002, a fost înființată de către România, Serbia și Bulgaria, Asociația de Colaborare Transfrontalieră "Dunărea 21", asociație în care România este prezentată foarte slab în comparație cu celelalte două state.

Zona în care Asociația de Colaborare Transfrontalieră "Dunărea 21" își desfășoară activitatea cuprinde exact arealul populat compact cu români timoceni din Bulgaria și Serbia.

Partea bulgară participă cu o regiune și un număr mare de localități, din care opt orașe, iar partea sârbă , cu opt raioane, fiecare având în componență cel puțin câte un oraș.

România participă doar cu orașul Calafat și comunele Poiana Mare, Desa, Cetate și Ciupercenii Noi. Ne așteptam cu toții ca România să participe cu județele Mehedinți și Dolj, fiindcă acestea sunt la confluența frontierei celor trei țări, dar poate guvernele României au considerat că nu este importantă implicarea noastră serioasă în acest proiect.

Euroregiunea are grupuri de lucru care privesc dezvoltarea culturii, educației și acțiuni ale tineretului, prin care putem aduce românii timoceni în contact cu instituții de profil românești.

Nu credem, însă, că putem fi parteneri serioși dacă suntem reprezentați doar de localități mici, precum Ciuperceni. Așteptăm ca ministrul afacerilor externe să reușească să stabilească echilibrul în această euroregiune, prin introducerea întregului județ Dolj și a județului Mehedinți.

Un alt aspect care preocupă comunitatea românilor din Timoc, îl reprezintă dreptul lor la exprimare liberă a credinței în limba română. Pentru a nu se rupe de tradițiile românești, tânărul preot, de doar 20 de ani, Boian Alexandrovici, a ridicat, în curtea casei lui din Mălainița, o biserică ortodoxă, unde se slujește în limba română.

Ca urmare a acestui fapt, preotul Boian Alexandrovici a fost chemat, în repetate rânduri, la poliție, fiind supus la mari presiuni ca să demoleze biserica.

Mai mult, la mijlocul lunii mai, un număr de peste 50 de români timoceni au fost agresați de forțele de poliție sârbă, ca urmare a acestui fapt.

Pentru a putea sluji în continuare în limba română, preotul Boian Alexandrovici trimis o scrisoare Patriarhului României, Prea Fericitului Teoctist, prin care îi cere să recunoască pe românii din Valea Timocului ca și credincioși ai Bisericii Ortodoxe Române și sub jurisdicția Episcopiei de la Vârșeț, Episcopia tuturor românilor din Serbia.

Citez din această scrisoare: "Situația la noi este foarte grea, sunt tensiuni mari peste noi care știm ce am fost, ce suntem și ce o să rămânem. Timpul comunismului a trecut, lumea a pornit să se trezească și acum am vrea să aibă slujbă în limba maternă, fapt pentru care se adună semnături.

Nu ne interesează ce zice Biserica Ortodoxă Sârbă, pentru că noi suntem neam românesc. Nu mai vrem să fim români uitați și credem că ar fi un mare păcat să rămânem așa.

Ne rugăm de voi să nu ne lăsați fără păstori din neamul nostru și fără legătură cu biserica mamă".

Mă alătur și eu acestui îndemn al preotului Boian Alexandrovici și îl rog pe Prea Fericitul Teoctist să răspundă chemărilor românilor timoceni și să nu îi lase să devină "români uitați".

Mulțumesc. (aplauze)

 
Ion Chelaru - Quo vadis domenium, quo vadis justitia?

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul domnul senator Ion Chelaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, urmează domnul senator Mario Ovidiu Oprea.

 

Domnul Ion Chelaru:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Mi-am intitulat intervenția de astăzi: "Quo vadis domenium, quo vadis justiția ?".

Prin investitura ce ne-a fost acordată, suntem o instituție obligată să privească în viitorul apropiat, adică spre 2007 și spre Europa.

Parlamentul, ca putere reprezentativă, pozitivă, de prim rang, care trebuie să elaboreze legi conforme cu energiile sociale și pulsul social existent într-un anume moment, este cel pe care noi l-am constituit. Or, România responsabilă, acum, dorește să se integreze în Europa. Aceasta este finalitatea care trebuie să ordoneze și să subordoneze toate acțiunile noastre legislative, indiferent cărui partid politic aparținem.

Guvernul care elaborează proiectele de lege este reprezentativ în rang secund și activitatea sa indică, mai cu seamă, optica și interesele unui partid sau coaliții politice.

Integrarea europeană presupune, în mod neîndoielnic, acordarea legislației naționale la valorile și principiile consacrate și funcționale ale celei europene.

Atribuțiile esențiale ale unei bune legislații sunt, în principal, coerența interioară, claritatea și concizia. Din perspectiva acestor atribute, întregul pachet legislativ de 18 acte normative, propuse de Guvern, este, de la întreg la detaliu, discutabil. Afirm aceasta în principal ca jurist și abia apoi ca politician aflat în opoziție.

Răspunderea legislativă ne aparține nouă, în întregime, Senatului și Camerei Deputaților. Proiectele de lege propuse acum, despre care Guvernul afirmă că "își asumă răspunderea", poartă pecetea orgoliului guvernamental, evident partinic.

Mie, ca social-democrat, mi se pare că actualul Guvern a procedat motivat de ambiție, când și-a propus să atingă, cu intenție reformistă, dreptul proprietății, sistemul justiției naționale, procedura judiciară.

Ambiția politică este altceva decât voința politică, ambiția poate fi periculoasă: Guvernul a promis un pachet de legi de importanță socială copleșitoare și chiar l-a propus, iată-l.

Nu reiese de nicăieri, însă, grija față de consecințe. Modelele legislative propuse par să survoleze, fără punct de tangență, ecuația logică în care să se așeze următoarele concepte: legislație, sistem de drept, dreptate socială, justiție.

Am lecturat proiectele de lege, chiar așa, eterogene cum sunt, cu maximă atenție. Domnilor guvernanți, se simte improvizația, chiar în termeni, superficialitatea, absența detașării și perspectivei logice. Guvernul a lucrat de mântuială.

Eu am venit în Senat direct de la bara disputelor litigioase, acolo unde, un raport juridic viciat, se supune clarificărilor legale după un procedeu de interpretare a faptului și legii.

Legea nu are voie să creeze litigiu, litigiul este patologia dreptului. Eu știu foarte bine care este consecința modificărilor legislației proprietății pentru societatea românească: înseamnă haos, regres, timp pierdut pentru România și un sistem judiciar excedat de procese.

Să ne gândim la volumul de lucru al judecătorilor, asupra cărora planează deja suspiciunea generalizată a corupției și obedienței politice.

Să ne gândim la actele de proprietate devenite, deodată, nule, și aici este vorba de 5,53 milioane de persoane care posedă acte legale.

Să ne gândim la strămutări de hotare și exemplele ar putea continua.

Nici nu s-a așezat bine lumea și țara, că o și luăm de la capăt, iar se tulbură apele. Au mai fost perioade în istoria României când ce făcea un guvern, demola altul și tot așa. O istorie politică motivată de ambiții poate duce țara la faliment, pe termen lung.

Acum, societatea s-a așezat într-un status quo ar proprietății, ca să continui în metrul aceluiași exemplu.

Prin abuzarea înțelesului principiului restitutio in integrum se bulversează, în această etapă, totul. Eu afirm și voi proba, de exemplu, că reconstituirea proprietății funciare, neapărat pe vechile amplasamente, indiferent de situație, este neconstituțională.

Nu se poate garanta un drept, prin determinarea unui nesfârșit șir de nedreptăți: sumum ius, sumam in iulia, afirmă Cicero.

Marile principii de drept și regulile de interpretare consacrate trebuie respectate, deoarece sunt ordinative pentru întreaga legislație mondială și așa vor rămâne.

Restitutio in integrum este un principiu ideal, dacă interpretăm absolut și procedăm practic la admiterea tuturor consecințelor unui asemenea deziderat, înseamnă, aproape firesc, să reinstaurăm ordinea socială interbelică și să considerăm că tot ce s-a făcut, de la Revoluție, încoace, este inutil și, poate, injust.

Doamnelor și domnilor senatori,

O lege bună este o lege de care societatea simte nevoia reală, o lege bună nu tulbură societatea și ordinea socială. Impactul social al unei legi rezonabile este aproape insesizabil, pentru că exprimă o realitatea pre-existentă, un dat manifest economic și social care trebuie consacrat în lege.

România nu mai are timpul necesar unor reașezări de structură, al unor redefiniri majore. Nu mai putem insista în tranziție, România trebuie să meargă înainte cu ceea ce are bun și bine făcut, până acum, cel puțin dacă actuala putere este conștientă acum de misiunea pe care o are.

Am discutat despre aceste proiecte, în teritoriu, cu prieteni și colegi, profesioniști ai dreptului. Cei care aplică și interpretează legea, sunt dezamăgiți, domnilor. Ei acționează în acel spațiu al societății unde legea își găsește aplicabilitatea ei empirică, vin în relație permanentă și personală cu oamenii și simt reacția acestora.

Mai mult - și vreau să menționez acest aspect -, în conținutul acestor proiecte se află enorm de multe articole de lege, subliniez, articole de lege, incoerente, imposibil de interpretat în perspectiva practică și de aplicabilitate. A se vedea, de exemplu, Legea privind circulația juridică a terenurilor sau proiectul de Lege privind accelerarea judecăților în materia restituirii proprietății funciare.

Unde este claritatea și concizia unei asemenea legi, vă întreb ?!

Stimați colegi juriști, din Senat, analizați, vă rog, cele 18 texte și imaginați-vă, pentru o clipă, că ați revenit la profesiile juridice cărora v-ați dedicat și că v-a trebui să le și aplicați. Nu doriți să le supuneți dezbaterii Parlamentului, pentru că aici, forța argumentelor poate corija lipsurile profunde, pentru că aici dezbaterile ar scoate la iveală toate incongruențele acestor proiecte, pentru că aici răspunderea ar reveni întregului Senat, deci, inclusiv, nouă.

Modificările propuse pentru cele trei legi din justiție: nr. 303/2004 privind Statutul magistraților, nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și nr. 317/2004 privind organizarea și funcționarea CSM-ului, reprezintă un evident regres în raport cu Statutul actual al magistraților și cu cerințele Uniunii Europene privind independența sistemului judiciar.

Uniunea Europeană subliniază că modificările aduse Constituției României în octombrie 2003, cât privește puterea judecătorească, sunt de natură să consolideze independența justiției. Uniunea Europeană subliniază, de asemenea, că elementul cheie în reforma justiției trebuie să fie garantarea independenței și imparțialitatea sistemului judiciar, inclusiv în ceea ce privește principiul separației puterilor în stat și aplicarea efectivă a prevederilor Constituției revizuite.

Doamnelor și domnilor senatori,

Subliniez încă o dată, și vă rog să conștientizați, că modificările la legile justiției duc, în mod evident și indubitabil, la promovarea unui sistem de subordonare politică a acesteia, iar România este la un pas de a încălca criteriile de integrare în Uniunea Europeană, criterii stabilite, cum bine știți, la Copenhaga.

Indiferent pe ce poziții politice ne situăm, cred că acum interesul național este să parcurgem, fără sinuozități, îndeplinind criteriile, drumul către 1 ianuarie 2007, ferindu-ne cu strășnicie de activarea vreunei clauze de salvgardare, chiar dacă, uneori, ambițiile politice ale unor membri ai Guvernului, sunt prea mari. Vă mulțumesc. (aplauze)

 
Mario-Ovidiu Oprea - Necesitatea introducerii votului uninominal pentru alegerile parlamentare din România.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe domnul senator Mario-Ovidiu Oprea, din partea Grupului parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD. Urmează domnul senator

Adrian Păunescu.

 

Domnul Mario-Ovidiu Oprea:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Onorată asistență,

Ca și declarația de săptămâna trecută a colegului meu, declarația mea vorbește despre necesitatea introducerii votului uninominal la alegerile parlamentare din România. Subiectul este aproape uitat de politicieni și opinia publică, în ultimul timp. Este un subiect care apare brusc întotdeauna cu un an înainte alegerilor parlamentare, dar dispare rapid, fiind mai degrabă o manevră electorală și nicidecum o inițiativă serioasă. Revin la această temă, pentru că i-aș întreba pe cei ce sunt convinși că prin votul uninominal ar intra în Parlament persoane cu notorietate câștigată în orice alt domeniu decât cel politic, dacă au această impresie despre primarii lor. Introducerea votului uninominal înseamnă distrugerea parvenitismului în politică. Alegătorii s-au săturat de parlamentari care odată ajunși în Capitală mai trec prin județe doar la 1 decembrie și la inaugurări cu panglici. Ei vor să-i vadă pe parlamentari cât mai des, pentru că numai așa se vor simți protejați. Iar din 10 parlamentari, cât are un județ, să zicem, doar doi-trei se comportă ca atare și se mai interesează de alegători, după șampaniile electorale. Ceilalți se consideră politicieni înnăscuți, care uită de unde au plecat. Ei nu țin seama de cine i-a votat, pentru că știu că au ajuns pe liste nu prin dorința electoratului, ci prin jocuri de culise. Tocmai de aceea ei nu se consideră responsabili față de alegători. Tremură doar în fața mai-marilor care i-au pus pe liste. Votul uninominal îi va da o mult mai mare responsabilitate parlamentară unui român. Și doar parveniților le este teamă de responsabilitate. Votul pe persoană îi va elimina pe politicienii amatori. Știm cu toții asta și trebuie să demonstrăm o dată pentru totdeauna că nu ne este teamă de competiție. Cât timp se vor vota liste și nu candidați în parte, arătăm că ne este frică să-i privim în ochi pe alegători, iar oamenii au simțit asta și au amendat politica la ultimele alegeri. Absenteismul la urne dovedește că oamenii nu mai au încredere prea mare în politicieni. Și asta pentru că li s-a cerut să voteze liste și nu persoane. Pe listele fiecărui partid s-au regăsit oameni transformați peste noapte din simpli membri de partid în candidați cu șanse la Parlament. Poporul a văzut acest lucru și a refuzat să mai voteze. Dacă s-ar face un sondaj de opinie, cred că ar reieși că alegătorii nu-i cunosc aproape nici după nume pe parlamentarii puși să-i reprezinte. Ei rețin doar două-trei nume de pe liste și doar pe acelea vor să le voteze. Restul ajung în Capitală la grămadă. Așa se face politică în România. În timp ce noi vorbim de Uniunea Europeană, oamenii de rând ne percep ca pe niște politicieni fricoși care nu au curajul să-și formeze și să-și înfrunte propriul electorat.

Doamnelor și domnilor senatori,

Acestea sunt doar câteva aspecte ale societății românești. Ceea ce am demarat în privința alegerilor uninominale trebuie încheiat cât mai curând. Alegătorii trebuie să aibă parte de vot uninominal, pentru că-l merită. Curățenia în clasa politică se face numai dacă noi ne dorim acest lucru. În caz contrar, ne vom îmbăta mai departe cu apă rece, cu sondaje și rezultate iluzorii, în timp ce oamenii de rând se vor simți tot mai departe de cei care ar trebui să-i reprezinte. Acesta este mesajul meu către dumneavoastră. Analizați-l ca atare, întrebați-vă mereu ce știu despre Parlament și parlamentari alegătorii care astă-toamnă au pus ștampila pe listele de partid sau cei care nu au dorit să voteze. Haideți, să facem următoarele alegeri prin vot uninominal. Vă mulțumesc. (aplauze)

 
Petre Daea - Aroganța puterii și lipsa de dialog descoperite de realitatea zilnică.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe domnul senator Daea Petre, de la Grupul parlamentar Social-Democrat și urmează domnul senator Mircea Mereuță.

 

Domnul Petre Daea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se intitulează: "Aroganța puterii și lipsa de dialog descoperite de realitatea zilnică". Indiferent unde te afli, în ce zonă te poziționezi, realismul și responsabilitatea trebuie să fie puse în agenda preocupării zilnice. În intervențiile pe care le-am avut în Senatul României am căutat să-mi exprim un punct de vedere izvorât din dorința sinceră de a contribui la actul construcției. Am folosit analiza prezentând-o direct în dimensiunea realității. Am folosit uneori metafora pentru a sensibiliza oamenii politici, atrăgând atenție puterii asupra unor greșeli care ne pot afecta pe toți, dar, în primul rând, pe cei în numele cărora suntem în Parlamentul României. Spuneam în data de 14 aprilie în Senatul României, că introducerea mecanismului de subvenționare în agricultură folosind cupoane este o greșeală. Am spus atunci că bonurile valorice vor fi tranzacționate în piețe ca în perioada 1997-2000. Puterea contrazicea vehement precizând că sunt personalizate și nu se va întâmpla așa ceva. Realitatea: Daea Petre nu are teren, deci nu are dreptul de a primi cupoane. Dar, totuși, are. De unde? Din piață cumpărate astfel: cupon de 25.000 lei cumpărat cu 15.000 lei. Cupon de 500.000 lei cumpărat cu 250.000 lei. Cupon de 1 milion cumpărat cu 500.000 lei. Spuneam că introducerea cupoanelor va duce la scumpirea imputurilor în agricultură. Puterea contrazicea, spunând că nu este ade3vărat. Astăzi, aceleași îngrășăminte, în aceiași saci, cu aceeași greutate au prețuri diferite: 450.000 lei pe sac, dacă se cumpără cu banii jos. 650.000 lei pe sac, dacă se cumpără cu bonuri valorice. De oriunde, puteți să cumpărați la aceste prețuri. Spuneam că nu se acordă subvenții la cultura porumbului vor rămâne importante suprafețe necultivate. Puterea nu era de aceeași părere, contrazicând cu vehemență realitatea zilnică. Astăzi, sunt suprafețe imense necultivate. Acestea pot fi văzute peste tot în țară. Spuneam că se dau afară specialiști din fruntea unor instituții pentru a răspunde la unele comenzi politice. Oameni cu experiență, bine pregătiți, cu rezultate bune sunt înlocuiți cu cei cu carnete de partid. Puterea a negat tot timpul invocând criteriul performanței, al competenței. Realitatea zilnică: la Direcția Apelor Prut-Iași, Sistemul de Gospodărire al Apelor Galați a fost schimbat din funcția de director domnul Dobrea Dan, inginer construcții hidrotehnbice și a fost numit Carachiiulea Nelu, de profesie jurist, care a lucrat la Loto-Pronosport. La Administrația Rezervații Biosfera Delta Dunării, care administrează cea mai mare rezervație a Europei a fost înlocuit din funcția de guvernator domnul Virgil Munteanu, un specialist cu experiență în domeniu, care a făcut parte din diverse convenții internaționale, atrăgând sume importante pentru această zonă, cu domnul Paul Conocov, administrator la o societate pentru reciclarea deșeurilor. La Direcția de Ape Siret, care gestionează întregul bazin Siret de mare complexitate, a fost înlocuit din funcția de director domnul Vamanu Emil, inginer hidrotehnic, cu stimata jurnalistă Lungu Tudorița. Lista ar putea continua. Puterea nu știe și nici nu poate să asculte, dar poate foarte bine să acuze nefundat.

De la tribuna Senatului s-a spus că la Direcția Agricolă Mehedinți, când am fost ministru, s-a construit o gheretă pentru portar în valoare de 300 milioane lei. Tot în Senat am spus că nu e așa. Televiziunile au fost interesate să filmeze cum arăta în fapt o asemenea gheretă. În realitate, nu s-a găsit nici o construcție. S-a găsit, însă, o aprobare dată în luna martie 2005 pentru construirea unor cabine pentru portari. Iată, stimați colegi, câteva exemple ale aroganței și lipsei de dialog care se regăsesc astăzi în gestionarea proastă a treburilor țării. Nu putem avea succes dacă ne gândim numai la paternitatea ideii și nu la șansa ei de izbândă. Vă mulțumesc. (aplauze)

 
Mircea Mereuță - Imaginea negativă a Parlamentului percepută de către cetățenii României.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe domnul senator Mircea Mereuță, din partea Grupului parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD. Urmează domnul senator Adrian Păunescu.

 

Domnul Mircea Mereuță:

Stimați colegi,

Domnule președinte,

Fie că suntem sau nu de acord, imaginea Parlamentului, adică a noastră, a celor care facem parte din această instituție continuă să fie percepută cu neîncredere de cetățenii României. Aproape fără excepție, numeroasele sondaje de opinie efectuate de-a lungul anilor au arătat că românii nu au încredere în principala instituție a democrației. Aceeași situație reiese și din rezultatele recentului barometru de opinie publică GALLUP - realizat în luna mai a acestui an - conform cărora peste 70% dintre cei chestionați au puțină, foarte puțină sau nu au deloc încredere în Parlament. Un cunoscut editorialist afirma zilele trecute că Parlamentul se vede ca o glumă proastă cu oameni care se prefac că lucrează, așteptând ziua salariului. Cu siguranță, această afirmație nu corespunde realității, decât, poate, în anumită măsură. Cei care am fost trimiși în Parlament de către alegători, am fost mandatați, în primul rând, cu încrederea acestora și tocmai de aceea avem obligația, înainte de toate, să nu-i dezamăgim. Na aflăm aici pentru a lua decizii importante necesare atât societății românești, cât și respectării cerințelor de integrare Europeană. Din păcate, în loc să ne gândim să respectăm criteriile impuse de Uniunea Europeană, care, iată, ne arată deja cartonașul galben pentru întârzierea reformelor, noi transformăm politica într-un soi de manea, trecând de la un curent politic la altul și creând o imagine de măscărici în rândul alegătorilor noștri.

Stimați colegi, consider că atât colegii parlamentari de la putere, cât și cei ai opoziției trebuie să înțeleagă că a sosit momentul să renunțăm la joaca de-a politica și să tratăm cu maturitate și seriozitate situația României confruntată, din păcate, în continuare cu probleme grave economice și sociale. Cred cu convingere că, indiferent de culoarea politică, trebuie să sprijinim eforturile Guvernului în direcția integrării europene și să susținem legile reformei, pentru că nu mai este un secret pentru nimeni. Parlamentul are un rol fundamental în cadrul procesului de integrare. Fie că suntem liberali, social-democrați sau populari, toți, deopotrivă, trebuie să ne concentrăm în direcția îndeplinirii exigențelor impuse de integrare pentru a evita riscul ca România să fie afectată prin amânarea aderării la Uniunea Europeană. Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
Adrian Păunescu - Fiscalitatea exagerată a Guvernului Tăriceanu cu efect de bir asupra populației și economia în colaps a României.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe domnul senator Adrian Păunescu.

 

Domnul Adrian Păunescu:

Curioase sunt zilele în care ședințele de grup sunt mai interesante decât ședințele de plen. Și noi, social-democrații, am trăit o asemenea zi care a adus și lămuriri și liniște în grupul nostru, condus de senatorul Ion Iliescu. (Rumoare)

Lucrurile pe care vroiam să le spun confirmă, din păcate, previziuni pe care le-am făcut la începutul mandatului actual al Guvernului și anume cele privitoare la sporirea birurilor pe popor.Indiferent de opțiunile noastre ideologice, indiferent de bucuriile noastre estetice, un fapt e cert: se iau mai multe biruri decât oricând în istorie de pe oameni, de pe popor. Sigur că birurile nu sunt o noutate absolută. Cineva întreabă cu multă inocență ce biruri? Nu știți? Birurile sunt toate aceste taxe exagerate, toate aceste impozite exagerate, toate aceste accize exagerate. Perspectiva social-democrată asupra fiscalității nu este una care mie, personal, să-mi dea tremuratul de plăcere al unei opere artistice. Știu că social-democrația presupune și fiscalitate, în ideea de redistribuire a bunurilor și de echilibru social. Dar, ceea ce se întâmplă acum depășește într-o măsură, după părerea mea, inacceptabilă orice fel de orizont al bunului simț și al puterii oamenilor de a suporta. Sunt biruri de vară, sunt biruri de iarnă, sunt biruri care se pun într-un anumit moment pentru a răsări asupra oamenilor atunci când anotimpul constrângător vine, și mi se pare că ar fi o nedreptate dacă nu am sublinia toate acestea care fac din România o țară profund fiscalizată, biruită.

Bugetul de stat pe 2005 a fost lovit și secătuit de cota unică. După introducerea acestei cote unice de impozitare, în ciuda tuturor avertismentelor pe care oamenii de bună-credință, și cei mai mulți dintre ei oameni de meserie, le-au exprimat, s-a mers în continuare orbește, s-a mers în continuare cu încăpățânare, s-a mers parcă împotriva a ceea ce chiar guvernanții știau că va veni.

Veniturile bugetare s-au diminuat cu 30 de mii de miliarde lei. După recalcularea pensiilor la buget a rămas de acoperit un deficit de aproximativ 7000 de miliarde lei.

Măsurile de creștere a impozitelor și de majorare a accizelor sunt menite să ducă la atingerea țintelor macroeconomice pentru 2005, care ar consta într-o inflație de 7%, un deficit de cont curent de aproape 7% (6,9%), o creștere economică de 5,5% din PIB și un deficit bugetar de 0,4-0,5% din PIB.

După introducerea cotei unice, după 1 ianuarie, impozitul pentru microîntreprinderi, un lucru foarte grav și care măcar el nu trebuia acceptat, a crescut de la 1 la 10%.

Impozitele pe câștigurile nerezidenților a crescut de la 5 la 10%. Impozitul pe tranzacțiile imobiliare ale firmelor de la 10-16%. Impozitul pe câștigurile de capital de la 1 la 10%.

Unele răspunsuri la aceste probleme sunt în felul următor: da, dar și PSD-ul își propunea, în anumite puncte ale acestei hărți a fiscalității, reglementări similare sau cel puțin convergente în aceeași direcție. E adevărat, dar nu la grămadă, și nu fără alte măsuri compensatorii, astăzi toate acestea împreună creează sentimentul că statul se bazează pe spolierea cetățenilor. E mult prea mult.

Faptul că se plătesc, la ora de față, bani în plus pentru biletele la cinematograf devine subiect de anecdotă tragică. Și așa cinematografele nu mai erau vetrele de iradiere a culturii cu care oamenii iubitori de spirit se obișnuiseră. Și așa nu se mai duce decât puțină lume la cinematograf. Eu cred că exagerările acestea arată și o anumită derută a guvernanților. Da, între oamenii care guvernează țara sunt și valori, și nu aș spune că sunt neapărat puține, sunt oameni de sine stătători care au pledat într-o anumită direcție, care au luptat pentru anumite idealuri și care s-au implicat în bătăliile politice ale vremii lor, sperând că, astfel, își vor face și ei politica. Se observă că nimic din ceea ce își propuseseră și din ceea ce îi făcuse cunoscuți ca atare, atunci când pretindeau, pe bună dreptate, guvernului PSD, față de care se situau în opoziție, rezolvări și înlesniri, nimic din toate acelea nu-i frământă acum când ar putea, în mod direct, să rezolve unele dintre problemele cu care vin în fața oamenilor și se fac a fi uitat toată pledoaria lor pentru simplificarea fiscalității, pentru despovărarea oamenilor și, în fond, pentru o viață mai bună.

La ce folosește acel 16% îmbietor - nici mie nu mi-a spus nimic rău la început! - când e însoțit de toate acele măriri de prețuri, de toate aceste sporiri de taxe, de impozite, de accize? Iată, accizele au fost majorate după cum urmează:

Benzina cu plumb cu 66 de euro pentru fiecare tonă. Benzina fără plumb cu 21,5 euro pentru fiecare tonă. Motorina cu 26 euro pentru fiecare tonă. Alcoolul cu 130 euro pe hectolitru. Păcura pentru sistemele de termoficare cu 6 euro pe lună. GPL-ul, utilizat drept carburant auto, cu 13 euro pe tonă. Electricitatea utilizată în scopuri comerciale cu 0,120 euro. Toate aceste majorări de accize au determinat, firește, scumpiri în lanț.

Gazele naturale s-au scumpit cu 20% începând cu 1 aprilie, urmând ca de la 1 iulie o nouă majorare a prețurilor să fie primită ca un dar prețios de poporul român. A fost introdus abonament la gaze, măsură revocată ulterior, dar cerută în continuare de unii producători.

E de salutat reacția imediată a Guvernului la acel capitol al abonamentelor la gaze. E bine că se aude strigătul de supărare și de nedumerire al oamenilor, dar parcă uneori ar trebui folosită și închipuirea, imaginația. Guvernul ar trebui să-și imagineze că nu poate dura la nesfârșit sporirea acestor taxe, impozite și accize. Adică sporirea birurilor pe popor. Și explodează.

Iată, acum se intenționează introducerea plății cotizației la asigurările de sănătate și pentru pensionari. Atât le mai trebuie din puțina lor pensie! Înseamnă că lupta mai veche a unor oameni care și-au făcut un anumit mod de a-și ilustra conștiința în bătălia pentru pensii bune, și ei sunt în toate partidele, devine un fapt inoperant, din moment ce se vor plăti asigurări de sănătate și pentru pensionari.

Aș vrea să subliniez un fapt care ar putea deveni foarte grav, pentru o agricultură și așa bântuită de pustiu, cum este agricultura românească, și anume majorarea impozitului agricol, după noul Cod fiscal, căci prin noul Cod fiscal s-a ratat această majorare și se intenționează ca prin intermediul noii legi a proprietății, pentru care își va asuma răspunderea în fața Parlamentului, guvernul să majoreze, începând cu 1 ianuarie 2006 impozitele pe terenurile agricole de până la 60 de ori. Este mult, este iarăși aceeași senzație că se poate orice și că poporul suportă oricâte biruri. Și nu suportă.

Trebuie să avem conștiința, trebuie să avem empatia de a le spune colegilor noștri de la putere, așa cum le spuneam și colegilor noștri de partid când erau la putere, în mod critic: toate aceste biruri se vor întoarce împotriva dumneavoastră.

Se vor întoarce și vor acționa chiar împotriva lucrurilor bune pe care le veți fi făcut de-a lungul carierei dumneavoastră guvernamentale.

Este de semnalat că puțini bani mai rămân astăzi românului pentru a și trăi. Toate aceste lanțuri, rețele de taxe, impozite și biruri arată și alt lucru, și anume că în România economia aproape că nu merge. Fiindcă multe pe care le sesizăm ca apăsându-ne dintr-o direcție fiscală sau alta s-ar rezolva dacă economia românească ar dovedi plenitudine. Și de aceea, către această economie românească îndemn pe guvernanți să-și întoarcă privirile și să facă lucrul pe care îl așteaptă toată lumea, și anume să avem dreptul la muncă, la performanță, dreptul la pâine și demnitate izvorâte din muncă și performanțe. (Aplauze)

 
Cornelia Cazacu - Rezoluția nr.1438 din 24.04.2005 adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei despre libertatea presei și condițiile de lucru ale jurnaliștilor în zonele de conflict (declarația nu a fost prezentată în plenul ședinței, din cauza epuizării timpului alocat declarațiilor politice).

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi, cam toată lumea și-a epuizat timpul pentru declarații politice. Fiți de acord ca declarația doamnei senator Cazacu Cornelia să fie dată direct la stenogramă. De acord, da? Vă mulțumesc.

 

Doamna Cornelia Cazacu:

Stimate colege,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi are ca temă Rezoluția 1438 din 28 aprilie 2005 adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei despre Libertatea presei și condițiile de lucru ale jurnaliștilor în zonele de conflict.

Stimați colegi, asistăm în ultima vreme la o intensificare a numărului de cazuri în care jurnaliștii - plecați să-și facă datoria în zonele de conflict sau de război ale lumii - sunt răpiți, ținuți captivi și, uneori, chiar uciși.

Jurnaliștii care aleg să meargă în astfel de zone sunt expuși unor riscuri extrem de ridicate, datorită nu numai condițiilor dificile de muncă, ci, mai ales, grupurilor teroriste care caută să atragă, prin orice mijloace, atenția lumii întregi.

Trebuie privite cu foarte multă seriozitate atât dreptul la libera exprimare și dreptul la viață, cât și libertatea și securitatea jurnaliștilor, și nu percepute doar ca pe niște subiecte de senzație atunci când acestea sunt periclitate.

Evenimentele care s-au succedat pe plan internațional în ultima perioadă de timp, au atras atenția nu numai mass-media - întotdeauna solidară celor captivi în zonele de conflict - ci și organismelor internaționale.

Astfel, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a observat o creștere a numărului de asasinate, răpiri și dispariții ale jurnaliștilor din zonele de conflict și ale celor care se ocupă de subiecte sensibile și le consideră atentate grave la adresa libertății de expresie și informare.

Trebuie menționat faptul că libertatea de expresie și de informare este o valoare fundamentală garantată în toată Europa de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Conform Rezoluției nr.1438, adoptată la 28 aprilie 2005, în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, jurnaliștii care transmit din zonele de conflict trebuie să fie bine pregătiți, să dispună de informații, materiale de securitate, comunicare și ajutor imediat, să li se asigure, la întoarcere, ajutor psihologic și să beneficieze de asigurare medicală.

Angajatorii și organizațiile profesionale de jurnalism trebuie să organizeze cursuri pentru pregătirea jurnaliștilor pentru a face față riscurilor din zonele de conflict. Mass-media ar trebui să declare public că nu se vor plăti răscumpărări și nu se vor acorda concesii politice răpitorilor și că declarațiile politice ale ostaticilor sunt făcute sub constrângere și nu au nici o valoare.

Conform aceleiași rezoluții, toți jurnaliștii și angajatorii lor sunt încurajați să adere la Carta securității jurnaliștilor în zonele de conflict și tensiune, elaborată de Asociația "Reporteri fără frontiere".

Reamintind despre Declarația Comitetului de Miniștri și Recomandarea privind protecția jurnaliștilor în zonele de conflict și de tensiune, Adunarea invită toate statele membre să se conformeze total dispozițiilor date, și anume:

  • respectarea dreptului libertății de expresie și informare;
  • facilitarea accesului jurnaliștilor în teritoriu, acordarea de vize și alte documente de călătorie necesare;
  • respectarea confidențialității surselor utilizate de jurnaliști.

Toate statele membre și observatorii Consiliului Europei au fost rugați să:

  • asigure securitatea jurnaliștilor la trecerea prin teritoriile lor;
  • să ancheteze toate actele de violență sau incidentele mortale ce implică jurnaliști pe teritoriul acestora, chiar dacă vor fi implicate forțele armate sau de securitate.

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a mulțumit organizațiilor non-guvernamentale: Internațional News Safety Institute, International Press Institute, Reporteri fără frontiere, Federația Internațională a Jurnaliștilor care au avut un aport însemnat ca ajutor și sfaturi pentru jurnaliștii aflați în situații periculoase sau în zonele de conflict.

În această ordine de idei, mulțumesc și eu tuturor celor care s-au implicat activ și au contribuit la readucerea în țară a celor trei jurnaliști români răpiți în Irak, cărora, timp de aproape două luni, li s-a îngrădit libertatea.

În final, împărtășesc și eu bucuria revenirii celor trei jurnaliști alături de familie și prieteni. Vă mulțumesc.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 26 iunie 2019, 17:38
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro