Plen
Ședința Senatului din 31 octombrie 2005
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.166/07-11-2005

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
18-06-2019 (comună)
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2005 > 31-10-2005 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 31 octombrie 2005

  1. Declarații politice prezentate de senatori:

 

Ședința începe la ora 15,25.

Lucrările sunt conduse de domnul senator Nicolae Văcăroiu, președintele Senatului, asistat de domnul senator Mihai Ungheanu și domnul senator Valentin Zoltan Puskas, secretari ai Senatului.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să vă ocupați locurile.

Vă propun și vă rog să fiți de acord să începem cu declarațiile politice, urmând ca, pe măsură ce vin și ceilalți colegi, să votăm ordinea de zi și programul de lucru.

Vă mulțumesc foarte mult.

Declanșăm declarațiile politice.

 
Nicolae-Vlad Popa - Raportul de monitorizare privind România, prezentat în Parlamentul European;

Îl invit la microfon pe domnul senator Nicolae-Vlad Popa și urmează domnul senator Mihail Popescu.

Domnul senator Nicolae-Vlad Popa de la Grupul parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD. Aveți cuvântul.

 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Vă mulțumesc.

Raportul de monitorizare dat publicității săptămâna trecută ne-a oferit o imagine obiectivă asupra modului în care înalții responsabili europeni au analizat măsurile luate de România în vederea aderării la Uniunea Europeană.

Trebuie să subliniem că, în premieră pentru România, mesajul din raport este unul extrem de încurajator pentru țara noastră, așa cum sublinia recent și ambasadorul Marii Britanii la București, domnul Quinton Quayle.

Mai mult decât atât, Comisia europeană pentru extindere, în introducerea prezentată de comisarul Olli Rehn, afirmă negru pe alb că dorește să contribuie la ajutorarea României și Bulgariei în pregătirea unei aderări reușite în 2007.

Raportul de monitorizare și anexele sale dovedesc, încă o dată, profesionalismul și rigurozitatea cu care este urmărit fiecare pas din domeniul politic și economic făcut de România. Comisarul Olli Rehn a ținut să sublinieze de mai multe ori, inclusiv în conferința de presă, că membrii comisiei au constatat că, în ultimele 10 luni, există rezultate notabile în procesul de aderare și, mai ales, o voință politică care susține implementarea acquis-ului comunitar.

Grupurile politice importante susțin aderarea României, cu precizarea că reprezentantul grupului socialist, care este și raportor pentru România în Parlamentul european, domnul Pierre Moscovici, a afirmat: "Corupția și protecția mediului sunt doar câteva probleme pe care România trebuie să le rezolve rapid și, dacă acest lucru nu este posibil, aderarea ar putea fi amânată cu un an". Grupul liberal a fost reprezentat de baroneasa Nicholson care a afirmat: "Sper că, în 2007, vom putea spune României: Bine ați venit în rândul nostru!"

Au existat și note critice, mai ales în legătura - și am pus ghilimelele de rigoare - cu faptele de arme ale opoziției care au respins Legea statutului minorităților naționale.

Nu toți membrii Parlamentului european sprijină însă demersurile noastre. Există și voci care încearcă să dea impresia că România mai are nevoie de timp pentru pregătirea aderării, aceste discursuri fiind uneori marcate de o profundă notă electorală.

Ceea ce însă este îngrijorător este constatarea pe care am făcut-o, că există o temere în rândul populației țărilor membre ale Uniunii Europene că aderarea României ar însemna cheltuieli suplimentare, pe de o parte și, pe de altă parte, producerea unei concurențe mai puțin loiale pe piața muncii. În acest context, România trebuie să facă eforturi serioase în direcția informării cetățenilor unor țări importante, între care Franța, Germania, Olanda, Belgia, despre schimbările survenite, mai ales în domeniul justiției, luptei anticorupție, a securizării frontierelor, pentru a le risipi temerile.

Îmi permit să sugerez că, în domeniul diplomației parlamentare, trebuie făcute eforturi susținute nu numai la Parlamentul European, unde observatorii pot face acest lucru, dar mai ales în parlamentele naționale care urmează să ratifice tratatul de aderare al României și unde parlamentarii autohtoni sunt mai strâns legați de interesele particulare locale.

Am constatat cu bucurie, în această lună, că parlamentarii europeni și unii naționali, care au venit la Parlamentul European, care au fost în România, au o părere mult, mult mai bună despre țara noastră, decât cei care sunt informați numai din mass-media. Sunt convins că experiența personală a vectorilor de opinie occidentali, dobândită prin cunoaștere directă, este cea mai eficientă în materie de lobby politic.

În altă ordine de idei, aș dori să atrag atenția asupra unui aspect constatat în această perioadă, acela că, din păcate, există încă o barieră -i-am spus eu - psihologică între est și vest, o graniță poate a mentalităților. Am identificat această graniță undeva la câțiva zeci de kilometri înainte de orașul maghiar Szegedt, acolo unde se oprește autostrada - i-am spus eu - lumii civilizate.

Venind din Vest, după ce treci de autostradă, încep drumurile denivelate, parcă lăsate în nelucrare, cu restricții nefirești, cu o viteză impusă de 30-40 km/oră. Aceste drumuri denivelate continuă - sigur că sunt denivelate datorită transportului greu și modului în care sunt lucrate aceste străzi - continuă și în România, la acestea adăugându-se mâzga specifică lucrărilor agricole de toamnă. Se schimbă însă și felul de a fi al oamenilor, care nu mai zâmbesc, se uită altfel, se uită chiorâș și sunt, vizibil, mai nervoși. Cineva spunea că această zonă este definită ca zonă în care cineva dorește moartea caprei din ograda vecinului.

Am făcut aceste remarci pentru că civilizația înseamnă, în primul rând, o infrastructură modernă și Guvernul și-a fixat o prioritate, cu prioritate investiții în infrastructură și cred că aceasta trebuie să devină cât mai repede realitate, cu toate sacrificiile financiare pe care acest proiect le implică.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult.

 
Mihail Popescu - Rigoare și onoare;

Invit la microfon pe domnul senator Mihail Popescu, din partea Grupului parlamentar PSD și urmează domnul senator Gheorghe Funar.

 

Domnul Mihail Popescu:

Doamnelor și domnilor senatori, mi-am intitulat declarația politică "Rigoare și onoare".

Toată viața mea s-a desfășurat sub imperativul acestor două mari coordonate și, probabil, ca o deformație profesională, m-am deprins să judec lumea și faptele ei în acest mod.

Sub acest aspect, am analizat actualul buget propus pentru Ministerul Apărării Naționale pe anul 2006.

Deși peste 85% din populația României dorea să aderăm la NATO, văzând în aceasta cea mai eficientă cale de satisfacere a intereselor naționale vitale ale țării, puțină lume știe și, din păcate, din această lume văd că fac parte și actualii guvernanți că, atunci când s-a negociat aderarea, s-a plecat de la o analiză realistă și temeinică a potențialului militar al țării noastre și a posibilităților de punere a acestuia în valoare pentru a face față cerințelor și exigențelor alianței.

S-a căzut de acord cu partenerii noștri de atunci, azi aliații noștri, că este necesară o profundă reformă militară care cuprinde două laturi esențiale și foarte costisitoare: reforma structurală care însemna reducerea efectivelor armatei de la aproximativ 380.000 oameni la 140.000, într-o primă fază și, ulterior, la 90.000 și reforma înzestrării acestor efective cu tehnica necesară pentru a ajunge cel puțin la același nivel de forță și pentru a putea fi inițial interoperabili și apoi compatibili cu aliații noștri.

Ideal ar fi fost ca ambele laturi ale reformei să se fi desfășurat concomitent, dar lipsa resurselor ne-a făcut să le etapizăm: mai întâi reforma structurală, până la sfârșitul anului 2004 și apoi dotarea tehnică începând cu anul 2005. S-a calculat că pentru aceasta este nevoie, în fiecare an, până în 2008, de 2,38 % din produsul intern brut, angajament luat de primul-ministru în aprilie 2003, la Bruxelles.

În decembrie 2004, reforma structurală era în proporție de 90% înfăptuită, creându-se condițiile trecerii, de la 1 ianuarie 2007, la o armată de voluntari. Iată că marea realizare a domnului ministru Atanasiu nu este o invenție a domniei-sale, ci o continuare logică a ceea ce a găsit la minister. Rigoarea l-a obligat să continue, iar onoarea l-ar obliga să recunoască și meritele altora. Dar, cum recunoștința este o floare rară, pe malurile Dâmboviței, cu atât mai puțin în politică, ne oprim aici cu aprecierile.

Întreb însă, după analiza bugetului, pe primul-ministru - citez - "al celui mai bun Guvern post-decembrist" în concepția băsesciană despre lume și traiul românilor, cum stăm cu rigoarea și onoarea în fața aliaților noștri și în fața românilor cărora le-ați promis, în programul de guvernare, capitolul 27, citez: "cheltuielile militare anuale vor avea o pondere de 2,38 % din produsul intern brut, nivel ce va fi menținut în intervalul 2005-2008", încheiat citatul.

Vreau să fiu bine înțeles, am citit și auzit multe în ultima vreme pe această temă, a cheltuielilor pentru apărare, ideea aparținând unor oameni cu pretenții de personalități, dar, în mod sigur, cel mult amatori și autobăgători în seamă de profesie și care nu rezistă tentației de a-și da cu părerea în varii domenii despre care habar nu au, de vreo 15 ani încoace și, probabil, și din această cauză trăim așa de bine, cu ghilimelele de rigoare, și declară sau insinuează, total iresponsabil, că ar fi cazul să mai luăm ceva de la apărare că - vezi Doamne ! - i-am păcălit pe ăștia cu NATO și dăm în altă parte pentru că, acum, interesul este să-i păcălim cu Europa.

Pe cine vrem să păcălim, domnilor ? Vrem să facem un mariaj bazat pe păcăleli, valabile numai pe malurile dâmbovițene, uitând că prin Europa mai curg Rinul și Rhonul și că, totuși, Dunărea nu este un râu național. Cred că este cazul să devenim serioși, adică europeni, în modul de a gândi și acționa.

Nu sunt adeptul unui raționament absurd, ca, de dragul armatei, să închidem editurile și teatrul, și orice ține de cultură, să stingem lumina în sălile de clasă și să menținem la nivel de submizerie salariile și pensiile profesorilor, să oprim aerul condiționat și să micșorăm cantitatea de sânge și medicamente din sălile de operație. Până la urmă, nu poți construi o armată modernă cu și pentru oameni inculți, analfabeți sau nesănătoși, dar se observă că nu spre aceste domenii se îndreaptă banii actualului buget. Trebuie să fie o proporție, iar proporția trebuie să o stabilească Guvernul, în așa fel ca toate acestea să funcționeze normal, așa cum a promis la instalare. Iar, la apărare, acest cuvânt a fost 2,38% din PIB, până în 2008, iar, în realitate, este de 1,8-1,9% din produsul intern brut acum.

Este o expresie matematică, dacă vreți, a eșecului politicii fiscale a Guvernului de impozitare cu cota unică de 16% a tuturor veniturilor.

Vedem aici rigoarea, dar unde este onoarea, domnule prim-ministru!

Reamintesc că acest procent era perfect posibil, așa cum s-a demonstrat acum doi ani, când aveam o altă politică fiscală și care făcea posibilă acumularea acestor venituri. Acești bani pot asigura desfășurarea normală a reformei în armata română, armată care a devenit, în ultimul timp, cel mai credibil argument politic internațional al României.

Programul trimis pentru informare Parlamentului de către președinte prevede, și pentru anul 2006, trimiterea de trupe în zonele fierbinți ale lumii a căror întreținere va costa peste 220 milioane euro. Această sumă va fi din bugetul Ministerului Apărării Naționale sau din rezerva Guvernului ? Încă nu este clar.

Vă pot spune, ca fost membru al Consiliului militar NATO, că, dacă ai armata pregătită, ai cuvânt în NATO și cuvântul îți este ascultat, dacă nu, nu.

Nu știu de ce - probabil ca urmare a strânsei frății și colaborări cu Guvernul Ungariei - Guvernul Tăriceanu și-a însușit și este pe cale să comită o gravă eroare a guvernanților din țara aliată și vecină. Imediat după aderare, Ungaria și-a redus drastic bugetul apărării. Urmarea: cei interesați pot analiza poziția actuală a acestei țări în NATO.

România trebuie să fie în NATO pe poziția la care îi dă dreptul potențialul ei militar și poziția sa strategică și - de ce nu - ambițiile sale politice, iar pentru aceasta este nevoie de cel puțin 2,38 % din PIB, domnule comandant Traian Băsescu.

Pentru rezolvarea problemei, ori rugați pe primul-ministru să găsească resursa, ori dați ordin ministrului apărării naționale să analizeze ce se poate înfăptui cu bugetul care l-a primit și ce nu, din planurile stabilite cu aliații și din programul de guvernare promis și asumați-vă împreună, public, răspunderea politică, reducându-vă, bineînțeles, proporțional, și ambițiile politice internaționale.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
Gheorghe Funar - Preocupări și rezultate în activitatea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării;

Invit la microfon pe domnul senator Gheorghe Funar din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare. Urmează doamna senator Norica Nicolai.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Gheorghe Funar:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori, declarația mea politică se referă la preocupările și rezultatele din activitatea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Ca urmare a șantajului UDMR, la nivelul Guvernului României, a fost creat, prin mai multe acte normative, un organism propriu de cenzură și de vânătoare de români. Acest organism sinistru, botezat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, este condus de fostul consilier al președintelui UDMR Marko Bela, numitul Asztalos Csaba Ferencs, membru al UDMR. Pentru a putea să acționeze, la comandă politică, împotriva patrioților români, acest Consiliu Național pentru Combaterea Discriminării este finanțat din bugetul statului român. Pentru cei 50 de angajați ai acestui consiliu, s-au alocat 1903 mii lei în anul 2004, 5574 mii lei în acest an, iar pentru anul 2006 s-a prevăzut în proiectul de buget suma de 3422 mii lei.

Domnul prim-ministru, Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu și Partidul Democrat, prin proiectul bugetului de stat pe anul 2006, nu au asigurat, în mod deliberat, sumele necesare pentru Ministerul Educației și Cercetării, în special pentru plata salariilor, umilindu-i, din nou, pe profesori și obligându-i să recurgă la manifestații de protest și la greve.

Pentru angajații Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care îi șicanează pe patrioții români, s-au folosit bani pentru cheltuielile de personal, care cresc cu 178,97% față de anul curent. Pentru anul 2006, salariile de bază vor crește, la propunerea Guvernului, la acest Consiliu Național pentru Combaterea Discriminării, cu 168,69%; salariile de merit cresc cu 166,11%; indemnizațiile de conducere cu 253,34%; sporul de vechime cu 190,38%; alte sporuri cu 478%; orele suplimentare cu 166,67%;

fondul de premii cu 174%; indemnizațiile plătite unor persoane din afara unității cu 200%. În același timp, pentru anul 2006, la studii și cercetări se alocă suma de zero lei, ceea ce confirmă că angajații acestui Consiliu Național pentru Combaterea Discriminării vor aplica sancțiuni la comandă politică, fără să studieze sesizările și fără să facă cercetări.

După ce Senatul României a votat, în 24 octombrie, împotriva proiectului de Lege privind statutul minorităților naționale din România, proiect care nu a fost votat de inițiatorul său, organizația teroristă, antiromânească și antieuropeană, UDMR, a fost asmuțită Liga "ProEuropa" împotriva președintelui PRM, domnul senator dr.Corneliu Vadim Tudor, și a secretarului general al PRM.

Șef al Ligii "AntiEuropa", un organism fantomă, este numita Smaranda Enache, de etnie maghiară, domiciliată în Târgu-Mureș și candidată la funcția de primar al municipiului Cluj-Napoca, la alegerile din iulie 2004, unde a obținut sub 1% din voturi. Această cetățeancă, prin încălcarea Constituției României, a solicitat sancționarea celor doi senatori ai PRM, pentru că au trezit majoritatea Senatului la realitate și au blocat lucrătura UDMR împotriva României și a românilor.

Același Consiliu Național pentru Combaterea Discriminării nu a reacționat, zilele trecute, când, la Cluj-Napoca, a fost organizată o manifestație publică ilegală, pentru scoaterea din Universitatea Babeș-Bolyai a studenților și a profesorilor români. Atunci, din partea comunității politice maghiare și reprezentanți de frunte ai UDMR-ului local s-au pretat la acțiuni cel puțin iritante. Cotidianul "Ziua", de astăzi, precizează următoarele, citez: "Cinci organizații ale societății civile maghiare - Consiliul Tineretului Maghiar, Comisia de inițiativă Bolyai, Asociația Tineretului Maghiar din Ardeal, Consiliul Tineretului Național Maghiar din Transilvania și Uniunea Studenților Maghiari din Cluj - au organizat, în fața Universitatea Babeș-Bolyai, o manifestație care aducea, pe alocuri, cu cele ale Ku-Klux-Klan-ului și pe care nici un analist politic și nici un post TV național nu s-a obosit să o comenteze. La fel, și acest Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a luat aceeași poziție, a struțului.

Parlamentarii PRM au depus numeroase amendamente la proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2006. Unul dintre acestea vizează lichidarea ordonatorului de credite Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și trecerea acestui consiliu în subordinea Secretariatului General al Guvernului, unde să funcționeze ca un serviciu, prin reducerea numărului de angajați de la 50 la 5.

De asemenea, propunem reducerea fondurilor alocate acestui serviciu cu 90%, iar banii economisiți să fie folosiți pentru plata salariilor profesorilor.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
Norica Nicolai - Raportul de Țară;

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe doamna senator Norica Nicolai, din partea Grupului parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD.

Urmează domnul senator Ion Iliescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Vă rog, aveți cuvântul, doamna senator Norica Nicolai.

 

Doamna Norica Nicolai:

Mulțumesc.

Domnule președinte, stimate colege și stimați colegi.

Declarația mea se referă - oare, pentru a câta oară? - la Raportul de Țară. După ce am aflat conținutul Raportului de Țară pentru România, putem spune că avem o imagine cât se poate de clară asupra analizei pe care responsabilii europeni au făcut-o țării noastre. Raportul constituie o expresie a modului în care reformele aplicate de actualul Guvern au avut ecou în rândul oficialilor de la Bruxelles. În linii generale, documentul cuprinde aprecieri preponderent pozitive și, în același timp, obiective. Cu toate acestea, rămâne o problemă, pe care raportul o subliniază îndeosebi, aceea legată de marea corupție. Atât comisarul european, Olli Rehn, cât și, mai recent, ambasadorul Marii Britanii la București, au remarcat întârzierile în procese, cooperarea deficitară între parchete și poliția judiciară, persistența corupției vămilor românești care, din păcate, nu constituie o excepție, și nu în ultimul rând, faptul că administrația nu a atins capacitatea de absorbție a fondurilor alocate de Uniunea Europeană.

În mod paradoxal, deși pachetul de legi privind reforma justiției a fost adoptat, soluționarea cazurilor de mare corupție întârzie. Este un fapt confirmat și de un recent studiu al organizației Transparence International pentru anul 2005 cu privire la indicele de percepție a corupției, potrivit căruia România continuă să rămână într-un top fruntaș, având un indice de 3 puncte din maximum 10, acordate celor 159 de țări. Această analiză indică, în continuare, un nivel îngrijorător al corupției pentru țara noastră.

Stimate colege și stimați colegi, nu mi-am propus, în nici un caz, prin declarația mea politică, să definesc corupția. Nu pot, însă, să nu subliniez faptul că ea reprezintă una din cauzele majore ale sărăciei și, în același timp, o barieră în depășirea acesteia. Corupția subminează creșterea economică și dezvoltarea susținută. În consecință, investițiile străine în țările percepute ca fiind corupte sunt întotdeauna mult mai mici. "Corupția nu este o calamitate naturală, ci ea este privarea rece și calculată de șanse a bărbaților, femeilor și copiilor, care nu se pot apăra singuri". Această definiție aparține directorului executiv al Transparence International, care recomanda șefilor de state să-și respecte promisiunile și să aloce resursele necesare, pentru a asigura transparență și o mare responsabilitate în gestionarea mecanismelor de luptă împotriva corupției.

Tocmai de aceea, stimate colege și stimați colegi, consider că, pentru noi, cei aflați acum la putere, care am câștigat alegerile făgăduindu-le cetățenilor acestei țări că vom avea voință politică de a diminua drastic corupția, timpul nu mai lucrează în favoarea noastră.

Închei, citându-l pe unul din intelectualii marcanți ai timpurilor noastre, care afirma, în una din lucrările sale, că "Lupta împotriva corupției are un mare dezavantaj. Ea ne face să credem că viciul național e furtul și că orice alte vicii, viciile de caracter, în primul rând, sunt neglijabile, dar ele explică, în mare măsură, eșecurile noastre și, de altfel, chiar dezinvoltura cu care se fură".

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
Ion Iliescu - Dezaprobarea pentru modul în care a fost prezentată public respingerea de către Senat a proiectului de Lege privind statutul minorităților naționale;

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul domnul președinte Ion Iliescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Urmează doamna senator Verginia Vedinaș, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

 

Domnul Ion Iliescu:

Domnule președinte, doamnelor și domnilor senatori.

Aș dori, prin intervenția mea, să-mi exprim dezaprobarea pentru modul în care a fost prezentată public respingerea de către Senat a proiectului de Lege privind statutul minorităților naționale din România, cu jigniri la adresa celor care au votat împotrivă. Este regretabil că și unii colegi senatori s-au pretat la asemenea abordări.

Respingerea proiectului respectiv de lege, precum bine se știe, a avut temei. Amendamentele noastre căutau să dea proiectului de lege coerență și să elimine unele lucruri inacceptabile, chiar anticonstituționale. Ca și observațiile Comisiei de la Veneția pentru Democrație prin Drept a Consiliului Europei și ale Înaltului Comisar pentru Minorități Naționale de la OSCE, noi am constatat că, pe lângă unele aspecte pozitive și anume, caracterul său de lege sinteză, care regrupa drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale acordate în legislația noastră, drepturi care sunt consemnate în legile privind administrația locală, alegerile parlamentare, organizarea judecătorească sau Legea învățământului, în această lege ar fi putut fi prezentate într-un mod mai succint, fără a repeta legile specifice despre care era vorba.

Dar Capitolul al V-lea, prezentat în acest proiect de lege, introduce noi concepte și structuri instituționale inacceptabile în sistemul nostru legislativ și în discordanță cu Constituția. Chiar și Înaltul Comisar al OSCE constata că "autonomia culturală", așa cum este ea definită în lege, "poate duce la o întărire a separației de cultura majorității, la izolarea minorităților și la alienarea grupului respectiv. Mai mult - spunea comisarul -, autonomia culturală poate conduce la culturi paralele, adică separate, în loc de a avea culturi integrate. Această segregare - spunea comisarul - poate fi un preț prea mare de plătit pentru protecția în fața asimilării culturale". Și o serie de alte observații concrete, pornind de la aceste constatări.

În plus, așa cum remarcau și observațiile OSCE, structurile propuse în lege prezintă paralelisme și suprapuneri atât cu instituțiile administrației de stat, centrale și locale, cât și cu organizațiile reprezentative ale minorităților naționale, care sunt, de altfel, reprezentate și în Parlamentul României, practică unică în toată Europa, în toate țările europene.

Acestea și alte argumente au motivat votul nostru împotriva legii. Consider că, în fața acestei realități, este inadmisibil modul în care unii și-au permis să prezinte votul nostru ca fiind un vot neeuropean, căutând chiar să ne jignească, să ne identifice cu poziții extremiste, xenofobe sau chiar antimaghiare. Eu resping, cu indignare, un asemenea mod, consider inacceptabil și inadmisibil acest lucru.

Se cunoaște foarte bine toată poziția pe care am avut-o în toți acești ani. Am fost printre promotorii și susținătorii reprezentării organizațiilor minorităților naționale în CPUN și, apoi, introducerea în Constituția țării a acestei prevederi pentru reprezentarea în Parlamentul României. Și, în general, toată atitudinea pe care am avut-o, de dialog permanent și de încurajare, de susținere a tuturor prevederilor privind drepturile și libertățile acordate minorităților naționale, afirmării identității lor, ca o parte componentă a afirmării noastre ca națiune și ca popor. De aceea, nu pot să accept și consider inacceptabile asemenea jigniri.

Se mai spune, în mod fals, că formulele promovate în lege ar fi europene, în esența lor. Vreau să vă reamintesc, ceea ce se menționează și în observațiile Comisarului OSCE, conceptul acesta de autonomie culturală a fost promovat în 1899 de socialistul austriac Karl Renner, care, însă, nu a fost niciodată promovat, nici în Imperiul Austro-Ungar, nici în Austria de astăzi. El nu se găsește în nici o țară Vest-Europeană, el se întâlnește doar în câteva țări din Centrul European, adică în Ungaria, Estonia și Ucraina.

În Franța, nu mai vorbesc de faptul că nici nu se acceptă conceptul de minoritate națională, considerat chiar discriminatoriu. Acolo, conceptul fundamental este cel de cetățean, iar dacă, să spunem, domnul György Frunda ar deveni cetățean al Franței, pe pașaportul său ar scrie naționalitate: francez. Pentru ei, naționalitatea și cetățenia se confundă, cum era și în România antebelică. Negrul Noah, sau Bonali, sau algerianul Zidane sunt de naționalitate francezi. Deci, acesta este conceptul francez. El este, oare, antieuropean? Pentru că nu este în concordanță cu viziunea autorilor acestui proiect de lege?

Se mai spune, de asemenea, că această lege ar fi cerută de Uniunea Europeană, ceea ce este un neadevăr.

Legat de toate acestea, este, de asemenea, regretabil faptul că atât inițiatorii acestei legi, cât și Guvernul, nu au ținut seama de propunerile și amendamentele prezentate în Senat pe parcursul dezbaterii.

Cred că reacția firească a Guvernului, după votul negativ al Senatului, ar fi fost retragerea proiectului și organizarea unei consultări fundamentale cu toți cei interesați, și de la putere, și de la opoziție, pentru a da unei asemenea legi forma și conținutul necesare, pentru ca ea să se integreze, într-adevăr, în conceptele generale care guvernează legislația românească și aliniate la tot ce înseamnă, într-adevăr, criterii și ținută europeană.

Mai mult, Guvernul încearcă să promoveze această lege, în Camera Deputaților, prin procedură de urgență. Nu este nici corect, nu este în interesul nici al țării, al unei legislații coerente și al alinierii noastre la normele și la principiile europene.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
Verginia Vedinaș - Declarația primului ministru al Ungariei în legătură cu votul din Senatul României dat la proiectul de Lege privind statutul minorităților; - Moțiunea Asociației deportaților și victimelor oprimării comuniste din județul Bihor; - Constituirea unei comisii speciale comune de anchetă a celor două Camere care să cerceteze aspecte referitoare la proiectul de Lege privind statutul minorităților.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe doamna senator Verginia Vedinaș. Se pregătește domnul senator Szabo Karoly Ferenc.

 

Domnul Eckstein Kovacs Peter:

Procedură, domnule președinte.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog. Microfonul nr. 2.

 
 

Domnul Eckstein Kovacs Peter:

Mulțumesc, domnule președinte.

Din cauza unor, știu eu, neconcordanțe între conducerile celor două Camere, noi avem plen astăzi, iar Camera Deputaților are plen mâine, înainte de masă.

Noi trebuie să dăm aviz - vorbesc despre Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări - cu privire la Legea bugetului. Solicităm permisiunea plenului de a ne retrage - desigur, colegii care doresc să facă declarații politice vor rămâne - cu obligația de a reveni, să facem o pauză în comisie, pe perioada în care avem activitate legislativă.

Solicit înțelegerea colegilor, pentru că nu a depins de noi ca, astăzi, să facem această solicitare.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

Domnule președinte, nu am cum să supun la vot, întrucât nu avem încă cvorum. Vreau să fiți de acord cu următorul lucru: noi, la 17,00, vom începe programul legislativ, până la orele 19,00, după care se poate lucra în continuare în comisie. Deci, rugămintea este să mergeți, iar de la ora 17,00 până la ora 19,00 să fiți aici pentru dezbaterea legilor. Vă mulțumesc foarte mult.

 
Verginia Vedinaș - Declarația primului ministru al Ungariei în legătură cu votul din Senatul României dat la proiectul de Lege privind statutul minorităților; - Moțiunea Asociației deportaților și victimelor oprimării comuniste din județul Bihor; - Constituirea unei comisii speciale comune de anchetă a celor două Camere care să cerceteze aspecte referitoare la proiectul de Lege privind statutul minorităților.

Doamna senator Verginia Vedinaș aveți cuvântul.

 

Doamna Verginia Vedinaș:

Domnule președinte,

Distins Senat,

Mă voi referi, în declarația mea de presă, la o problemă care a fost abordată și de domnul președinte Iliescu, în declarația domniei- sale.

În ziua de miercuri, 26 octombrie 2005, pe un post maghiar de televiziune care se receptează în județul Bihor, la rubrica de știri, a fost prezentată o informație privind respingerea de către Senat a proiectului de Lege privind statutul minorităților.

A fost introdus pe post primul ministru al Ungariei care a informat publicul că i-a fost transmisă și lui această veste, că nu i-a venit să creadă și l-a sunat pe domnul senator Markó Bela care i-a confirmat acest lucru.

Apoi, primul ministru al Ungariei a simțit nevoia să vorbească și cu primul ministru al României care a fost chemat la telefon și, în direct, a declarat faptul că: votul din Senat a fost o eroare, motiv pentru care azi dimineață - adică, miercuri, 26 octombrie 2005 - am convocat liderii din Alianță și am discutat această problemă: "Am ajuns la concluzia că, vineri, la votul final, în Camera Deputaților, să nu mai facem o repetare a erorii din Senat".

Nu votul din Senat a fost o eroare, domnule prim-ministru. Faptul că țara este condusă de forțe politice și de persoane cărora nu le pasă de ea, care se lasă urecheate ca la școală, de autoritățile altor state, este cea mai gravă eroare.

Vrem să vă informăm, domnule prim-ministru, că Asociația deportaților și victimelor oprimării comuniste din județul Bihor, a adresat o scrisoare deschisă autorităților statului, intitulată "Moțiune", prin care a cerut retragerea imediată a cetățeniei române episcopului Tökes Laszlo.

Ca jurist știu și știm că acest lucru nu este posibil, fiind interzis de art. 5 alin. 2 din Constituție. Asta nu înseamnă, însă, că trebuie să ignorăm faptele care au stat la baza acestei "Moțiuni" și am să vă citesc, pentru clarificare, câteva din pasajele documentului adresat Parlamentului României, Guvernului și președintelui.

Se spune acolo: "Nu vă enumerăm aceste acțiuni contrare intereselor României, ele fiind prea multe și pe care domniile-voastre le cunoașteți, dar vă pretindem ca, față de acestea, să nu luați poziția orbului, a surdului, a lașului și, nu în cele din urmă, a trădătorului de neam.

Vă declarăm deschis că asemenea conducători ai destinului acestei țări nu ni-i dorim și vom găsi calea ca să scăpăm de aceștia, considerând că nu ne iubiți și nu ne apărați.

Vă mai întrebăm - se spune în scrisoare - ce altă minoritate din România luptă pentru autonomie aproape totală: teritorială, de limbă, administrativă, de învățământ total în limba maghiară, ignorând grosolan calitatea de cetățean român ?!

Cum putem cataloga o minoritate care cere anularea fățișe a Tratatului de la Trianon, altfel decât una care nu are nimic pentru România, singurul țel declarat fiind acela de a se alia la națiunea mamă, ducând cu ei și râvnitul Ardeal".

Scrisoarea este mult mai lungă, este semnată de președintele Asociației, profesorul Brazdă Aurel, susținută de 65 de semnatari din întreaga țară și se încheie într-un mod care, ca și întregul ei conținut, ar trebui nu numai să vă dea de gândit, domnilor guvernanți, să vă cutremure conștiințele adormite, ci să ne dea tuturor de gândit:

"Dacă nu vă veți alia cu românii, în interesul României, vă vom judeca după faptele voastre, spunându-vă că România nu este nici a PSD-ului, nici a PD-ului, nici a PNL-ului, nici a PRM-ului, nici a UDMR-ului și nici a altui partid și că veți dispărea, ca orice rău ce s-a abătut asupra acestui popor".

Ca senator de Bihor este de datoria mea să aduc în fața Parlamentului un asemenea apel.

Reamintesc domnului prim-ministru al României că în Constituția acestui stat, pe care a jurat și domnia-sa, ca și fiecare dintre noi, este interzisă incitarea la separatism teritorial.

Cerem, pe această cale, Guvernului României, să cerceteze acțiunile întreprinse de cetățeanul român Tökes Laszlo și să prezinte Parlamentului un raport.

Grupul nostru parlamentar va cere, de asemenea, în baza art. 64 alin. 4 din Constituția României, constituirea unei comisii speciale de anchetă, comună celor două Camere, prin care să se cerceteze următoarele aspecte referitoare la proiectul de Lege privind statutul minorităților:

1. De cine și când a fost elaborat acest proiect;

2. Care dintre minoritățile naționale existente în România au fost consultate și în ce a constat contribuția fiecărei minorități la elaborarea lui ?!

4. Dacă celelalte minorități sunt sau nu de acord cu conținutul lui?!

5. Care ar fi posibilele consecințe, pe plan instituțional, administrativ, financiar și cultural pentru România ?!

Și, de ce nu, această comisie și-ar putea asuma și misiunea de a elabora un proiect de Lege privind statutul minorităților, cum prevede Constituția, dar care să respecte principiile constituționale și să respecte principiul unității poporului român, înscris în art. 4 din Constituția României, pe care, de altfel, îl preciza și domnul prim-ministru, într-un punct de vedere negativ exprimat cu privire la unele inițiative legislative.

Vă mulțumesc, domnilor senatori. (aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
Szabo Karoly-Ferenc - Alocarea unui punct și a unui timp distinct pentru euro-observatori în cadrul declarațiilor politice; - Raportul de Țară prezentat în Parlamentul European la 25 octombrie 2005.

Invit la microfon pe domnul senator Szabo Karoly-Ferenc, din partea Grupului parlamentar al UDMR și se pregătește domnul senator Adrian Cioroianu.

 

Domnul Szabo Karoly-Ferenc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Este prima dată când iau cuvântul, la declarații politice, după ce, prin bunăvoința și hotărârea domniilor-voastre, am fost desemnat, alături de ceilalți colegi ai mei, să reprezint Parlamentul României în Parlamentul European, ca observator. De aceea, voi atinge câteva chestiuni legate de acest subiect.

Primul este acela că ar fi bine să avem un punct distinct, care să nu afecteze bugetul de timp al grupurilor parlamentare, alocat declarațiilor politice, pentru acest grup de euro-observatori, pentru că, de bună seamă, există anumite chestiuni care trebuie comunicate aici.

Este o greșeală să se creadă că noi am fost trimiși acolo, în Parlamentul European, ca să facem lobby și nimic altceva. Noi am fost chemați, mai precis, invitați, de către Parlamentul European, sigur că la aceasta și-a dat acordul Parlamentul român, pentru a fi observatori, dar rolul nostru este și de a comunica aici - și nu numai aici, dar, în general, acasă - către Executiv, către Parlament și către opinia publică, ce este acolo și cum se vede România de acolo, pentru că acum suntem la ordinea zilei.

De aceea, respectuos vă rog, domnule președinte, să luați în calcul posibilitatea ca euro-observatorii să se poată exprima de la acest microfon, după caz, în afara cotei alocate pentru grupuri.

Se vorbește foarte mult despre corupție, în legătură cu România, și în raportul de țară prezentat săptămâna trecută, mai precis marți, după ora 15,00, în Parlamentul European, dar și cu alte ocazii și este foarte ușor să trecem peste acest element și este, de asemenea, foarte ușor să cădem în greșeli.

Unele greșeli se petrec și în planul creației legislative, crezând că etichetând ca făcând parte din arsenalul luptei anticorupție anumite măsuri legislative, noi vom primi o notă cu ceva mai bună acolo.

Statul are foarte multe funcțiuni în societate, dar una precis nu o are sau nu ar trebui să o aibă și anume: de a se ocupa cu profilul etic și moral al cetățenilor săi. De asta se ocupă biserica, școala și alte elemente, societatea civilă.

Statutul se ocupă cu reglementarea în plan juridic a relațiilor dintre persoane și cu impunerea legii atunci când unele dintre aceste persoane încalcă legea. Dar, în nici un caz, nu ar trebui să aibă funcția de a-i educa să fie cinstiți, asta a încercat să o facă comunismul și a căzut. Ați văzut ce s-a întâmplat.

Așadar, atunci când se încearcă, printr-un proiect de lege, promovarea, oficializarea, legiferarea coruperii, ca un mijloc de luptă împotriva corupției, atunci trebuie să fim înțeleși că reacția negativă a unor colegi care au serioase obiecții în legătură cu un astfel de demers, de a fi inclus într-un text de lege, este de înțeles.

Poate vom avea foarte curând de-a face cu o astfel de prevedere. De fapt, la noi se practică, pe față, o anumită lăudăroșenie din partea organismelor de impunere a legii care, în loc să fie detectivi și investigatori, în sensul cel mai nobil al cuvântului, ei organizează flagrante și chiar declară public că: "am organizat un flagrant".

Organizarea unui flagrant, după mine, este un delict, sper că și după domniile-voastre. Acum, vrem să oficializăm organizarea flagrantului, până acum a fost numai neoficial făcută, și asta a fost un motiv pentru unii colegi care ar trebui să investigheze faptele și să folosească mijloacele pe care tot statul și legea le dă în mână, pentru a documenta informativ și a transpune în fața judecătorului, fapte care țin de sfera aceasta numită corupție.

Aș vrea să fac o referire la un demers care este extrem de actual în Uniunea Europeană, dar la noi se vorbește foarte puțin despre el, un proiect de directivă pe care Parlamentul European este pe cale de a-l adopta, față de Consiliul care, pe urmă, îl va recomanda statelor membre, se referă la reținerea, - cam așa este traducerea - conservarea datelor de trafic din comunicațiile electronice, pentru o perioadă de timp, în vederea punerii lor la dispoziția instituțiilor abilitate să înfăptuiască justiția. Ați observat că la noi se face foarte multă vorbire despre insuficienta eficiență, în lupta împotriva corupției a materialului informativ furnizat de servicii. Un tânăr procuror, care a fost recent promovat pe o funcție foarte înaltă în acest domeniu, a făcut o declarație dezolantă. Are dreptate. Nu serviciile trebuie să se ocupe cu aceste chestiuni. Este extrem de simplu, și asta e pe cale de a se oficializa în Uniunea Europeană, ca operatorii de servicii de comunicații electronice să păstreze, ele, însele, în instalațiile, în dispozitivele, în hardurile, pe care le au ei, un număr de informații despre convorbiri. Nici măcar conținutul lor, ci numai niște date, prin care se poate localiza în timp și în spațiu anumite fapte făcute de către anumite persoane, la anumită dată sau pe un anumit interval de timp. La noi, nu. La noi, nu. La noi, dacă vrea un anumit serviciu, care este abilitat prin lege, atunci pune la dispoziția procurorului anume desemnat, dacă nu, atunci îi sugerează numai: noi am sesizat, dar nu s-au luat măsuri. Iată, câteva elemente care și în legătură cu bugetul( că suntem acum la buget), ar aduce imense economii, atunci când s-ar reglementa, în felul acesta. Sigur, se poate, cu mare rigurozitate, limita accesul la aceste date și, de asemenea, cu mare rigurozitate se poate stabili durata până la care ele să fie accesibile către instituțiile abilitate.

În legătură cu o declarație politică anterioară, făcută de un foarte distins, și cel mai galonat dintre colegii noștri senatori, domnia-sa a făcut o afirmație în legătură cu respingerea acelui mult controversat proiect de lege luna trecută. Vreau să repet aici, ceea ce un distins coleg de-al nostru a spus: "Dacă se elimină... (încerc să citez) Capitolul V, atunci noi vom vota legea". De ce n-ați votat-o, distinși colegi? Pentru că, Capitolul V a fost eliminat. Iată, așadar, o chestiune pe care o putem pune sub forma unei întrebări retorice.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să încheiați, domnule senator.

 
 

Domnul Szabo Karoly Ferenc:

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumim și noi.

 
Adrian Mihai Cioroianu - Justiția și aplicarea ei în România; - Perdanții tranziției și perdanții integrării;

Invit la microfon pe domnul senator Adrian Cioroianu, din partea Grupul parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD. Urmează domnul senator Adrian Păunescu.

 

Domnul Adrian Mihai Cioroianu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Aș vrea să vă vorbesc despre ceea ce cred că va fi o provocare în fața politicii noastre. Vă aduceți aminte că, miercuri, săptămâna trecută, pe 26 octombrie, practic, a doua zi după prezentarea Raportului de țară, în centrul Sofiei a fost împușcat directorul unei foarte cunoscute bănci locale. Permiteți-mi să vă spun că a fost nu un duș rece, ci a fost un duș cu acid pentru observatorii bulgari la Parlamentul European, pentru că această crimă făcută în miezul zilei, în centrul orașului, confirma toate reținerile ce fuseseră manifestate cu o zi înainte în legătură cu drumul înainte al Bulgariei. Evident că bulgarii se vor ocupa de această problemă, nu e cazul nostru aici. Dar, în ceea ce ne privește, justiția și, mai ales, aplicarea justiției, rămân marea problemă. Nu vreau să fiu și nici nu mă pricep să fiu profet și, de regulă, nici n-am mare încredere în politicienii care se dau profeți, dar tare mă tem că, dacă până în primăvară, la noi, nu vor cădea capete, noi nu vom deveni credibili. Noțiunea de stat european și cea de stat în care există corupție fără corupți sunt incompatibile. Cu cât vom pricepe acest lucru mai repede, cu atât mai bine. În ochii Uniunii Europene, nu numărul de găinari contează, cei arestați la știrile de la ora 17,00, care mai evadează uneori pe geamul mașinilor de poliție, ci numărul de dosare grele, cu nume grele și cu sume grele devalizate, dosare care au fost rezolvate. Or, noi, la acest capitol suntem încă la început și timpul curge.

E, poate, ocazia să salutăm deschiderea Departamentului Anticorupție din Ministerul Administrației și Internelor. Chiar astăzi s-a întâmplat, și mă gândesc că ea nu este întâmplătoare. În al doilea rând, și îmi permit să îl citez aici pe unul dintre distinșii senatori ai Partidului Social Democrat, care a fost înaintea mea la microfon, dânsul spunea foarte bine, chiar dacă nu sunt pe fond de acord cu ceea ce dânsul credea a fi concluzii, dar spunea foarte bine că un mariaj născut din păcăleli nu e făcut să dureze. Or, poate că ar fi bine să renunțăm și noi o dată pentru totdeauna la dublul limbaj, care pare a fi devenit a doua noastră natură. Există la Parlamentul European un deputat, Horacek, din partea Verzilor Europeni, care repetă insistent că anumite ONG-uri din România i-au spus "of the record" că România nu e pregătită de admitere și că oameni de afaceri din firmele noastre sunt de acord cu această idee, adică nu ar fi foarte deranjați dacă s-ar introduce nu una, ci două-trei clauze de salvgardare până prin anul 2010, dacă s-ar putea. În consecință, spunea Horacek, primind România și Bulgaria în 2007, există riscul ca în loc să se europenizeze Balcanii, să se balcanizeze Europa. Iarăși, depinde de noi să-i arătăm că nu are dreptate.

În fine, o problemă care eu cred că ține de responsabilitatea noastră, a celor de aici... S-a vorbit în ultimele câteva săptămâni de un fel de pact politic. Partidul Social Democrat a propus așa ceva. Nu intru în detalii, le cunoașteți foarte bine... Ei bine, eu cred că un pact informat se poate stabili între noi toți, pentru că de 15 ani, România înregistrează creșterea constantă a unui segment de populație foarte eterogen, care se plasează ca..., sau mai bine spus, indiferent de sex, de vârstă sau de etnie, în coada tuturor clasamentelor sociale. Ei sunt perdanții tranziției noastre. Ei sunt pensionarii care au muncit o viață în comunism, ca pentru ca apoi să descopere că munca lor nu mai face doi bani. Tot printre acești perdanți se numără șomerii puțin trecuți de 35 de ani care au făcut școală pe vremea în care un liceu industrial din vechiul regim îți punea în mână o pâine, cum se spune, iar sindicatul îți dădea apartament și bilete la mare vara și care acum descoperă că bruma lor de calificare nu mai e de mare folos. Femeile cu minimă calificare, țiganii fără nici o calificare, bărbații din fostele citadele industriale cu mii de angajați care au dispărut, toți aceștia sunt perdanți ai tranziției noastre. Ei bine, stimați colegi, acestor perdanți ai tranziției li se vor adăuga după 2007 și perdanții integrării noastre în Uniunea Europeană. Să nu ne ferim să anticipăm. Vom avea perdanți ai integrării, după cum am avut perdanți ai tranziției. Cine vor fi ei? Dacă perdanții tranziției au fost cei care n-au mai știut ce să muncească, perdanții integrării vor fi cei care nu vor ști cum să muncească. Ei vor fi o parte dintre micile noastre firme de comerț, care vor fi spulberate de concurență și de rigiditatea unui sistem de taxe care se va impune încet-încet. Ei vor fi agricultorii din satele noastre care se vor trezi monitorizați, inventariați și indexați, și ce mai vreți dumneavoastră, și care vor vedea că au din ce în ce mai puțin control asupra prețului a ceea ce vând și asupra prețului a ceea ce cumpără. Prețurile, ca și taxele, evident, vor fi și la noi europene.

În fine, ei vor fi micii noștri meseriași de la colțul străzii, care, poate, vor lucra în continuare la negru, dar care vor înțelege, când le va fi prea târziu, că nu au nici un fel de acoperire medicală sau socială. Când vor intra într-un cabinet medical și vor vedea prețurile, se vor lua cu mâinile de cap și vor înjura Guvernul, indiferent ce guvern va fi atunci la putere, chiar mai tare decât o fac, de altfel, acum. Ei vor fi firmele noastre de servicii, care după ce că și așa n-au strălucit în acești ultimi 15 ani, vor fi înlăturați de pe piață de firme europene suficient de puternice, încât să ofere calitate mai mare la un preț mai mic.

Ei bine, stimați colegi, închei prin a spune că eu cred că este în responsabilitatea noastră, a tuturor, să căutăm de pe acum soluții pentru această parte a României care, în mod clar, va pierde de pe urma integrării în Uniunea Europeană. Din istorie vă spun că indiferent de progresele pe care le-am făcut la un moment dat sau altul, el a fost plătit cu batalioane de sacrificați. Citiți marile romane ale literaturii noastre, citiți marile cărți de istorie și veți vedea că am dreptate. România, ca țară, va câștiga pe termen lung din integrarea europeană, dar unii dintre români, pe termen mediu vor pierde sau pe termen scurt vor pierde. Iar ceea ce e termen scurt la scara istoriei înseamnă, de cele mai multe ori, o viață de om, iar din pactul pe care-l putem face, împreună putem pune condiția acestor oameni mai presus de condiția noastră de moment. Să încercăm să nu facem din acești perdanți ai integrării un fel de masă de manevră, așa cum unele partide, nu mai dau nume, au făcut o masă de manevră din pensionari de-a lungul anilor 1990, promițându-le lucruri ce nu se puteau realiza. Să spunem tuturor acestor oameni care așteaptă din Parlament vești bune și care de multe ori primesc glume proaste, să spunem că din acel 1,15 miliarde euro, care ne vor veni ca ajutor, nu vor plonja în buzunarele noastre, nici sub formă de acadele, nici sub formă de salam, ci vor trebui reinvestiți în proiecte, un capitol la care, iarăși, noi nu excelăm.

Domnule președinte, închei, îl văd pe colegul nostru, domnul senator Păunescu, pregătindu-se să vină vijelios peste mine, închei spunându-le tuturor, spunându-vă că acestor oameni cărora le vom spune adevărul, poate le va scădea entuziasmul referitor la ideea de integrare în Uniunea Europeană. Poate că va scădea și procentajul celor care în sondaje doresc, declară, spun că vrem să intrăm în Uniunea Europeană, las' că, eu cred că aceste procentaje sunt artificial de mari, dar cred că va crește, în schimb, încrederea în noi, în noi toți, în putere și în opoziție, cei care, astăzi, reprezentăm politica, această națiune de oameni care ar vrea să trăiască bine, dar de cele mai multe ori nu prea știu cum s-o facă. Mulțumesc mult.(aplauze)

 
Adrian Păunescu - Problema minorităților pusă de către UDMR pe baze etnice și nu civice; - Recuperarea datoriilor de la cluburi de fotbal, întreprinderi etc.; - Sechestru pe Gara de Nord;

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul domnul senator Adrian Păunescu, din partea Grupului parlamentar Social Democrat. Urmează domnul senator Claudiu Tănăsescu.

 

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Se temea în zadar domnul coleg Cioroianu că voi veni peste dumnealui. Voi veni în locul din care a plecat și, în general, plăcându-mi oamenii deștepți și, uneori, și spusele lor, n-am făcut decât să scurtez timpul de venire, nu să grăbesc finalul discursului dumnealui. De altfel, un discurs corect, un discurs care a pus probleme de care, într-adevăr, ne vom izbi. Probleme corecte, dar și inevitabile.

În dialogurile noastre din săptămânile care au trecut, în starea de tensiune a acelei perioade, s-a petrecut aici un fapt, pe care eu l-am semnalat în Biroul permanent. Din păcate, cel căruia m-am adresat, și anume senatorul UDMR Frunda Gyorgy a reacționat și atunci superficial și văd că nici de atunci încoace nu și-a propus să rezolve o chestiune pe care a inventat-o și cu care a luat, cum se spune, fața opiniei publice, nelăsând-o să observe adevărurile aflate în discuție aici, în Senat, ci antrenând-o într-o direcție inadmisibilă. N-am spus și repet, e a treia oară când precizez public, n-am spus niciodată că maghiarii cărora nu le place ceea ce se întâmplă aici să plece în Asia. Nu face parte din repertoriul meu de gândire, și deci nu poate face parte din repertoriul meu de exprimare. Nu puteam să gândesc așa ceva. I-am repetat în Biroul permanent senatorului Frunda Gyorgy, că ar fi însemnat că, în împrejurarea în care tatăl soției mele e maghiar, ar fi însemnat să trimit în Asia un sfert de maghiari, care este copilul meu, Ana-Maria Păunescu. Ea este un sfert maghiară. Nu pot gândi așa, pentru că n-am crezut niciodată că soluția este etnică. Eu am fost indignat tocmai pentru că problema minorităților a fost pusă pe baze etnice și nu pe baze civice. Cred în înțelegerea dintre noi, cred în realitățile pe care le-am construit împreună, dar cred în dreptul majorității românești de a-și păstra drepturile, de a-și păstra Constituția și de a-și păstra puterea de a interveni inclusiv pentru minoritarii săi. Nimeni n-ar trebui să participe la slăbirea acestui stat român, pentru că, inevitabil, ceea ce produce va simți pe propria piele. Și noi avem exemple din anii mai vechi, din consiliile europene unde mergeam și aveam de recuperat mizeriile pe care le spuseseră despre noi tot felul de parlamentari, ca să zic așa, inclusiv. Ei bine, l-am rugat pe domnul Frunda, față de care nu am nici o antipatie, "Domnule, lămuriți această chestiune. Ați declarat la o emisiune de televiziune că eu am cerut să plece maghiarii din România în Asia".

Cum puteți afirma așa ceva, când declarați că n-ați fost în sală în momentul în care aș fi făcut această declarație? Unde? Arătați-mi unde. Uitați-vă la stenograme, întrebați-i pe colegii dumneavoastră. Întrebați pe oricine dacă eu am putut spune așa ceva. Dumnealui a considerat chestiunea, mă rog, pasageră. Și nu a făcut nici un demers pentru a lămuri lucrurile.

În această situație, eu fac un ultim apel la dumnealui și-l anunț că dacă nu-și retrage aceste cuvinte și nu-și prezintă scuze, îl dau în judecată.

Scriitorul și gazetarul maghiar de anvergură, care este Hajdu Gözö, a scris un articol "Extremismul maghiar minte cu nerușinare și calomniază", și spune așa:

"Ziarele care apar în Ardeal în limba maghiară propagă, în mod serial, faptul că Adrian Păunescu, ca mâncător de unguri, a trimis maghiarimea la capătul Asiei".

Iată, KRONIKA, din 2 octombrie, ziar care apare la Cluj, publică, în pagina 1, următorul titlu: "Sfatul lui Adrian Păunescu - înapoi cu ungurii în Asia".

În săptămânalul clujean "ERDELY NAPLO", Sazs Istvan Tasch, amintind luarea de cuvânt a lui Păunescu, afirmă că "Parlamentul României din nou a expediat în Asia limba maghiară".

Putem cita pagini întregi din revistele și ziarele maghiare care apar în Ardeal, care la unison urlă că Adrian Păunescu a trimis ungurimea în Asia. Cel mai trist lucru în toată această chestiune este că minciunile extremismului maghiar din țară au fost preluate de către unele cercuri din străinătate, care le propagă fără opreliști.

În legătură cu acestea, aș dori să mă refer și la următorul exemplu care provoacă stupefacție.

RADIO KOSUTH Budapesta are în fiecare dimineață de duminică o emisiune cu titlul "Ziarele de duminică". Această emisiune, este cunoscut, are orientare de extremă-dreapta. Ce am putut asculta la această emisiune în dimineața zilei de 10 octombrie? Reporterii, scriitorii, publiciștii care au luat cuvântul au protestat, pe rând, contra faptului că "un senator român, pe nume Adrian Păunescu, a trimis maghiarimea înapoi în Asia".

Sigur că eu, ca persoană, mă pot simți și flatat de atâta preocupare pentru mine și de trimiterea mea către propria mamă. Dar până la urmă veți constata că este vorba și despre dumneavoastră. Și este vorba despre instituția numită Senatul României în care nu puteam să-mi permit să spun și să gândesc așa ceva cum nu-mi pot permite să spun și să gândesc așa ceva nici în viața mea personală. Iată continuarea:

Ba chiar s-a auzit - atenție! - și absurditatea că: "iată cât de nerecunoscătoare este România. Cu toate că Parlamentul Ungar a votat integrarea României în Uniunea Europeană, România a mulțumit pentru acest gest al Ungariei prin «expedierea ungurimii în Asia», prin intermediul senatorului român Adrian Păunescu".

După tot acest festival de minciuni pornite de la minciuna domnului Frunda Gyorgy, colegul nostru pe care cu ultimele mele puteri de a răbda îl rog să clarifice această situație, iată că vine și prestigiosul ziar NEPSZABASZAG - domnul președinte Iliescu nu a avut timp să observe, dar are timp domnul Funar - spune că:

"Fosilele politice Funar, Iliescu și Păunescu au acționat... - pe Vadim nu-l menționează, spuneți-i că-mi pare rău, a căzut în rang, deci Funar, Iliescu și Păunescu - deci Funar, Iliescu și Păunescu au făcut din luărilor la cuvânt niște atacuri violente la adresa maghiarilor".

Ziarul este cunoscut, eu aveam altă impresie despre el, dar e de nesuportat ideea că ți se impută la nesfârșit ceva ce nu ai făcut niciodată. Dar chiar niciodată!

Și din acest motiv îl rog, de la distanță fiindcă văd că nu este aici, pe senatorul Frunda să găsească soluția pentru a ieși din acest impas, din care eu știu cum se iese. Eu nu sunt încăpățânat, nu sunt blocat în proiect, eu știu să răspund unui gest curajos de asumare a unei erori pentru că și eu, la rândul meu, am putut face erori în viață.

O a doua problemă, domnule președinte, domnilor colegi, se referă la inventivitatea absolut excepțională a unor reprezentanți ai guvernului actual în chestiunea recuperării datoriilor unor oameni, unor cluburi de fotbal, și unor întreprinderi, și unor cetățeni.

Urmărind acest ideal care nu este deloc scund, nu este deloc minor, oamenii aceștia ajung la situații care-i descalifică și care-i introduc în legenda orală de unde nu vor mai ieși niciodată. Sunt povești pe care le știm și noi de la mai bătrânii noștri, cu Zăroni care voia să-și cumpere un Mercedes, l-a văzut, l-a întrebat cum e: "Bun, domnule ministru, e foarte bun. Te urci în el și într-o oră ești la Ploiești, consumă 12%". Și a doua zi a răspuns: "Bine, bine, totul e în regulă, dar ce să caut eu la Ploiești?"

Și alte lucruri din acestea. "După moarte să mi se ardă trupul, să mi se pună într-o urnă și urna să-mi fie pusă sub cap".

Toate acestea rămân, cum va rămâne și marea descoperire recentă că trebuie pus sechestru pe Gara de Nord. Aceasta este ceva absolut extraordinar.

Mulți români se plângeau de faptul că, după 1989, în România au dispărut bancurile. Nu mai era un teritoriu al umorului direct și pedepsitor în România. Devenise o țară serioasă, cu mari îngrijorări și cu mari căderi și cu mari speranțe. Ei bine, s-a reușit zilele trecute să se lanseze una dintre marile glume ale momentului, și anume să se pună sechestru pe Gara de Nord. Vorbeam cu un prieten la telefon: cine va prelua tampoanele.

Iată ce propuneri am, ca să fiu în sprijinul Guvernului. Să se mai ia Statuia Leul, celelalte gări, Piața Universității, Babele, Omul, Ceahlăul, Cernica, Herăstrăul, Arcul de Triumf, aeroporturile și trotuarele, dacă nu cumva le face cineva din mers și să se meargă, pe această cale, către umorul absolut.

Nu aș vrea să vă țin străini de faptul că am dedicat un poem acestei situații speciale. Și aș vrea să vi-l dăruiesc. Când vă va întreba cineva vreodată, să știți că ați fost colegi și cu un poet care a cântat Gara de Nord sub stare de sechestru:

Vremuri cumplite de balamuc
Democrația e ultimul truc,
Logica-și simte atacul de cord,
S-a pus sechestru pe Gara de Nord.

Și cine urmează, și cine-i la rând,
Și ce monumente ni se mai vând,
Că pentru o glumă și-un bebe Schtrumf,
Poate-ți dau ăștia un Arc de Triumf.

Cum ce există e-al tuturor,
Se va împărți tot ce e la popor:
Marea și Dunărea, val după val
Se vor ceda tuturor personal.

Și dacă rezerve nu ne rămân
Vindem la târg Ateneul Român
Ca să putem suporta din buget
Remus și Romulus, frați la pachet.

Sediul Guvernului, fără drapel
E foarte bun pentru un mare hotel.
Deocamdată, ca prim record,
S-a pus sechestru pe Gara de Nord.? (Aplauze.)
 
Dan Claudiu Tănăsescu - Starea deplorabilă a asistenței medicale acordată populației;

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Îl invit la microfon pe domnul senator Claudiu Tănăsescu și urmează domnul senator Ioan Aron Popa. Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Claudiu Tănăsescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea s-ar putea numi: "Despre starea deplorabilă a asistenței medicale acordată populației" sau, mai bine zis: "Bulibășeala din sănătate".

Cine-și poate crede privirilor că în anul 2005 o mulțime de români vizitați de tot soiul de boli, unele mai ușoare, altele mai grele se târăsc prin noroiul neputinței, din care uneori nu mai pot scoate capul, pentru că nefericiții de ei nu ajung să-și cumpere și să primească medicamente, așa cum ar trebui, care, sigur, sunt binefăcătoare pentru ei, ce le-ar aduce alinarea, nu înțelege nimic din politica păguboasă a actualului guvern.

Ce e mai rău decât să ajungi bătrân și bolnav și pe deasupra pensionar și speranța ta să se dilueze în ispita unei iluzii care te îmbie la dorința de a-ți curma o suferință? Ce e mai rău decât să fii copil și, trântit la pat de o răceală sau de o altă boală, să te lupți cu stihiile maladiei prin propriile-ți forțe dobândite ca zestre de rezistență din vremea când îți duceai viața înlăuntrul placentei materne?

Și ce e mai rău să ai un salariu de mizerie, așa cum îl au mai toți românii, și să te afli internat în spital unde trebuie să-ți aducă cei din familie seringile de plastic, vata, tifonul, spirtul sanitar și mai toate medicamentele de care ai nevoie?

Și când te gândești că toate acestea s-au născut odată cu bugetele alocate sănătății de toate guvernele care s-au aflat la cârma ministerului cu pricina, pe scaunul cărora s-au așezat mândri și sugându-și vesel gingiile, motivați mai ales de importanța ce le-o dăduseră șefii lor de partid, și, bineînțeles, primul-ministru al acelui timp.

Însă degeaba au primit acești domni instituirea de miniștri ai sănătății, pentru că, de fapt, prin purtarea lor față de sănătatea poporului nostru și prin servilismul manifestat față de ordinul puterii ce i-a uns acolo, au devenit pentru populație un fel de călăi.

Ei au uitat jurământul Hipocratic, au uitat pentru ce au călcat în sălile de anatomie și au pierdut cu desăvârșire din memorie care le este menirea pe acest pământ românesc.

Cum să te faci că plouă când vezi nenorocirile aduse de boli, ba mai mult, să născocești tot felul de inepții din care să-ți tragi foloasele ce ți le oferă puterea și, totodată, să aduci în pragul morții semenii tăi, când oamenii sfârșesc acum pe capete.

Ce fel de ministru al sănătății te poți numi tu atunci când ești pus să strici toată rânduiala spitalelor și a farmaciilor, rânduiala formării și promovării medicilor și să distrugi toate canoanele de sute de ani a modului de îngrijire a bolnavilor?

Este destul să vă relatez, stimați colegi, doar felul cum se eliberează medicamentele în țara noastră, lucru care a devenit o năstrușnicie, mulțumită preceptelor care reușesc să încurce pur și simplu mințile doctorilor și farmaciștilor, în așa fel încât să le răpească mai bine de jumătate din timpul atribuit consultației și tratamentului, lucru care sfârșește într-o asistență superficială grăbită și nu suficient de eficientă.

De ce să schimbi, într-un timp scurt, de 5 ori listele de medicamente, de ce să scrii numele acestora în ordinea alfabetică atâta vreme cât ele trebuie să se scrie într-o ordine a importanței, de ce același produs chimic se află pe liste diferite dacă este prezentat în tablete ori siropuri? Uite așa, ar răspunde un hâtru. Uite așa zicem și noi, atâta vreme cât, pe jilțul ministrului sănătății stă, dându-și aere, un domn cu diplomă de conțopist, care nu are nici o legătură cu științele medicale. Pe același jilț pe care au stat academician profesor Aurel Moga, profesorul Burghele, profesorul Marinescu și mulți alți medici străluciți.

Și atunci de ce să nu zicem ce spune proverbul "născut pe la porțile spitalului"? Câinele moare de drum lung și românul de bulibășeala din sănătate. Vă mulțumesc. (aplauze)

 
Aron Ioan Popa - Exploatarea minorilor, elevi ai Școlii de Arte și Meserii din Târgu Frumos, prin munca în agricultură;

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Îl invit la microfon pe domnul senator Ioan Aron Popa, din partea Alianței PNL - PD. Urmează doamna senator Doina Silistru.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Aron Ioan Popa:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Doresc să vă rețin atenția cu o problemă deosebit de gravă pentru secolul XXI, și anume, sclavia minorilor în agricultură, fenomen ce a luat amploare în România, mai precis, la Târgu Frumos, din județul Iași.

Este inadmisibil ca, într-o țară civilizată, care se dorește în Europa, să mai existe asemenea practici.

Să nu uităm că moda muncilor agricole a fost folosită de vechiul regim comunist pentru exploatarea copiilor, regim ce se vrea istorie, într-un stat democratic, și nu o realitate cruntă, continuată de oameni cu mentalități comuniste, adânc înrădăcinate și infiltrate în conducerea Școlii de Artă și Meserii Târgu Frumos, din județul Iași.

Aici îl avem director pe domnul Ioan Ștefoi, fost primar PSD al localității Târgu Frumos.

Cel mai trist lucru este faptul că în muncile agricole sunt implicați copii de 15 - 16 ani, care lucrează zilnic câte 16 ore, de dimineața până seara, o muncă istovitoare, în condiții mizere și prost plătită.

Demersul pe care îl fac este de a trage un semnal de alarmă și de a atrage atenția asupra acestei probleme foarte grave, de exploatare a copiilor. Este un fenomen pe care trebuie, de urgență, să-l stopăm.

În concluzie, se naște întrebarea: oare nu se știe că elevii dintr-o școală de artă și meserii trebuie să facă practică în ateliere specializate în domeniile pentru care se pregătesc, și nu în agricultură?

Drept pentru care, Comisia pentru muncă, familie și protecție socială din cadrul Senatului s-a autosesizat pe acest caz, solicitând Biroului permanent realizarea unei anchete asupra fenomenului de exploatare prin muncă a elevilor Școlii de Artă și Meserii din Târgu Frumos, ancheta constând în audierea la comisie, miercuri, a directorului școlii, a inspectorului șef al Inspectoratului Școlar Iași și a reprezentantului Inspectoratului Teritorial de Muncă din județul Iași.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
Doina Silistru - Ziua Radioului;

O invit pe doamna senator Doina Silistru, din partea Grupului Social Democrat, și urmează domnul senator Puiu Hașotti.

 

Doamna Doina Silistru:

Am intitulat declarația mea politică "Ziua Radioului".

"Când jubileele unor instituții, ca și acelea ale unor mari oameni, încep să numere mai mult de o jumătate de veac, este un semn evident de forță, vitalitate și trăinicie a culturii unui popor" - spunea profesorul universitar doctor Gheorghe Platon, membru al Academiei Române.

La 1 noiembrie 2005, Societatea Română de Radiodifuziune va sărbători împlinirea a 77 de ani de la momentul realizării primei emisiuni oficiale. La 2 noiembrie 2005, Studioul teritorial de radio Iași, din cadrul Societății Române de Radiodifuziune, va împlini 64 de ani de la înființare. Așadar, ambele jubilee numără cu mult mai mult de o jumătate de veac. Recunoaștem, astfel, forța, vitalitatea, trăinicia construcției spirituale realizată de către radioul public românesc.

Purtând în suflete sentimente de gratitudine pentru ceea ce a însemnat radioul, prin programele sale, în formarea fiecăruia dintre noi, se cuvine, cred, să marcăm momentul aniversar ce se apropie, reamintindu-ne câteva date și evenimente legate de acest tărâm sonor în România.

În anul 1925, se înființează Asociația Prietenilor Radiofoniei, principalul animator fiind Dragomir Hurmuzescu. Apare, în același an, Legea pentru instalarea, folosința stațiunilor și a posturilor radio electrice, care prevede înființarea unei societăți de difuziune pe acțiuni, 60% participarea statului, 40% contribuția particularilor.

Pe 13 septembrie 1925, apare prima publicație de radio, publicație săptămânală pentru răspândirea telegrafiei și telefoniei fără fir în România.

La 2 decembrie 1925, are loc transmisia radiofonică pe 600 m lungime de undă, a unui program experimental.

La 1 mai 1926, la Iași, un cerc de intelectuali, printre care, pe atunci, tânărul Iorgu Iordan, audiază la un receptor emisiunea festivă transmisă de radio Moscova.

"Deci, spațiul este suprimat!" - a exclamat atunci Mihail Sadoveanu.

La 1 noiembrie 1928, la ora 17.00, are loc inaugurarea oficială a emisiunilor radio. "Aici, Radio București", formula atât de familiară, a răsunat în eter.

Primul președinte al Consiliului de administrație al Societății de Difuziune Radiotelefonică din România a fost Dragomir Hurmuzescu, considerat părintele radiofoniei românești.

La 2 noiembrie 1941, de la Iași, răsunau prima dată în eter cuvintele: "Aici, Radio Moldova".

În 1944, vocea radioului din Iași a amuțit. În 1956, la 1 mai, radioul public din Iași este reînființat, sub denumirea "Radio Iași". În ianuarie 1985, radiourile teritoriale din țară au fost desființate. Între acestea, desigur, și "Radio Iași".

Pe 22 decembrie 1989, ora 13.00, Studioul de radio Iași a început să emită din nou.

O istorie zbuciumată, așadar, o instituție al cărei mesaj, însă, mereu s-a identificat cu adevărul.

Fie ca radioul public să păstreze și să întărească rosturile sale de a informa corect, complet, clar și cu decență, de a crea punți între inimi și de a apropia oamenii, prin adevăr, cultură și credință.

"La mulți ani!" Societății Române de Radiodifuziune, "La mulți ani!" Studioului teritorial de radio Iași, "La mulți ani!" tuturor celor care reprezentați motorul viu al Societății Române de Radiodifuziune.

Mulțumesc. (aplauze)

 
Puiu Hașotti - Degenerarea comportamentului politic al unor senatori;

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul senator Puiu Hașotti, din partea Alianței PNL - PD. Urmează domnul senator Radu Georgescu.

 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Intervenția mea este, dacă vreți, un soi de replică. De fapt, este o rugăminte, pe care o adresez domnului senator Adrian Păunescu.

Înainte de asta, însă, aș vrea să spun ce am spus de multe ori în plenul Senatului, că, uneori, comportamentul nostru politic degenerează și, câteodată, chiar ne umplem de ridicol, cum a făcut-o un coleg de-al nostru, care a reclamat trei senatori pentru niște chestiuni care vizează ani grei de pușcărie. Dar este treaba fiecăruia să se comporte cum crede de cuviință.

Dacă domnul senator Adrian Păunescu a spus niște chestiuni care îl vizează și sunt adevărate - și cred cu tărie că sunt adevărate - eu sunt solidar cu domnia-sa, pentru că are dreptate. Aș vrea, însă, să-l rog pe domnul senator Adrian Păunescu, cu tot respectul pe care i-l port, să se pronunțe acum, aici - dacă, bineînțeles, dorește - și asupra unei declarații pe care a făcut-o un președinte de partid parlamentar referitor la liderul grupului parlamentar din Senat al acelui partid, declarație care suna cam așa: "Nu-l voi pune pe acel senator, lider de grup în Senat, să răspundă de relațiile cu UDMR, pentru că acesta bea sânge de ungur".

Ați putea să comentați această afirmație? Dacă vreți, bineînțeles.

 
 

Domnul Valentin Dinescu (din sală):

Nu are simțul metaforei.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
Radu Cristian Georgescu - Referendumul pentru schimbarea primarului din comuna Vânători, județul Mureș.

Îl invit la microfon, ultima luare de cuvânt, pe domnul senator Radu Georgescu, din partea Grupului parlamentar PSD.

 

Domnul Radu Cristian Georgescu:

Domnule președinte, stimați colegi,

Alianța PNL-PD a pregătit un experiment politic în județul Mureș, experiment politic menit să se transforme într-o rețetă de debarcare din funcție a primarilor PSD. Mă refer la referendumul care a fost organizat ieri pentru schimbarea din funcție a primarului din comuna Vânători, județul Mureș.

În loc să gireze atragerea de fonduri pentru dezvoltarea comunității, actuala putere a cerut Consiliului județean Mureș, printr-o adresă semnată de prefectul județului Mureș, din partea PNL, să aloce suma necesară pentru organizarea acestui referendum. Banii nu existau la nivelul Consiliului local.

Pe lângă aceasta, am participat ieri, am fost în localitate, am văzut cum a decurs referendumul. Toți colegii mei au sesizat foarte multe ilegalități. În primul rând, acel transport, care se asigura tuturor votanților din partea inițiatorilor acestui referendum. Pe de altă parte, am întâlnit asistente medicale, care solicitau oamenilor să se ducă la vot, oameni care, cu forța, și-au luat concetățenii și i-au dus la vot, urcându-i în mașini, pachete cu mâncare, sticle cu băuturi, pregătite pentru cei care urmau să participe la referendum.

Cu toate acestea, experimentul politic, pe care Alianța a încercat să-l inițieze, a eșuat. Chiar dacă referendumul a trecut, conform art.76 din Legea nr.215/2001, cei care au votat pentru schimbarea primarului nu au fost în număr suficient. Prin urmare, mulți dintre colegii noștri sunt astăzi mult mai în siguranță.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult.

 
Puiu Hașotti - Degenerarea comportamentului politic al unor senatori;

(Domnul senator Adrian Păunescu solicită cuvântul.)

Nu, domnule senator. Vă rog eu, pentru că nu puteți să răspundeți dumneavoastră pentru ce a spus un alt coleg, care nici măcar nu e din partidul nostru.

 

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

Dar pot să am o părere.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog eu foarte mult... Domnule președinte... (discuții în sală)

Domnule senator, vă rog. Microfonul 4, vă rog.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

N-aș vrea să mă aruncați, undeva, în groapa lașilor, și eu să tac, atunci când cineva îmi cere părerea.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu e sănătos, dar... mă rog, cum credeți dumneavoastră.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Cine nu e sănătos? Faptul? (discuții în sală)

Sigur, domnule Hașotti, e un joc de idei, la care consimt, cu rugămintea să vă pun și eu o întrebare, după ce răspund.

Eu cred că dumneavoastră v-ați alarmat degeaba cu privire la această formulă, pentru că ea este, fără îndoială, o metaforă, mai mult sau mai puțin izbutită, care exprimă ceea ce crede cel ce a vorbit că spun - și uneori chiar spun - unii dintre cei în cauză despre respectivul șef de grup.

Dacă mie mi se spune că sunt mâncător de unguri, mie, care cred în toată civilizația dintre noi - și sunt și vegetarian, pe deasupra!

Domnule președinte al grupului, nu poate fi o chestiune serioasă. Este o metaforă, un mod de a spune că e identificat cu această poziție de către inamicii lui. Așadar, nici nu cred că respectivii sunt așa cum au fost etichetați, am altă părere, și cred în dreptul nostru de a ne dovedi loialitatea față de civilizație, prin fapte.

Vreau să vă pun și eu o întrebare. Cum calificați dumneavoastră faptul...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

În orice caz, nu să răspundă acum, că nu-i mai dau voie.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule președinte...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Ne-am oprit, stimate coleg.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule președinte, v-ați întunecat, de câteva zile...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Să vă dea răspunsul în scris.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Nu... (râsete în sală) Domnule președinte, lăsați-mi acest drept.

Deci, domnule Hașotti, cum calificați faptul că, în loc să lucreze asupra textului acestui proiect și să-l facă să fie cât mai apropiat de ceea ce am cerut noi cu toții, de ceea ce și dumneavoastră înșivă gândiți, de ceea ce ar fi necesar, de ceea ce Europa, prin instituții, cum ar fi Comisia de la Veneția, a solicitat, Guvernul ne-a aruncat nouă în brațe acest proiect, pentru a primi noi reproșurile, în vreme ce fostul ministru al culturii, doamna Mona Muscă, spre cinstea sa, a fost în dezacord cu proiectul încă de la început?

Vă rog, cum calificați această grabă? Nu este cumva electorală? Nu este cumva superficială și nu este cumva aducătoare, mai degrabă, de nefoloase pentru noi toți?

(Domnul senator Puiu Hașotti solicită cuvântul.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule Puiu Hașotti, vă rog eu, avem 26 de proiecte de lege, din care 13 pe aprobare tacită. Vă rog eu, la prima întâlnire, răspundeți. Vă rog eu foarte mult să înțelegeți. Avem 13 legi pe aprobare tacită astăzi.

Are cuvântul...

 
 

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

Domnule președinte, protestez împotriva faptului că îi băgați pumnul în gură puterii!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Poftiți, domnule senator Hașotti. Și vă rog eu să-i puneți și dumneavoastră o întrebare domnului Funar, pe urmă.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Domnule președinte, bineînțeles că n-am vrut să insinuez că acel coleg, care, metaforic vorbind, ar bea sânge de ungur, ar fi vampir. Doamne ferește! Asta, una la mână.

A doua, răspunsul la întrebarea domnului senator Păunescu este "nu".

Și a treia, referitor la răspunsul domniei sale, mi-am adus aminte, nu știu de ce, acea vorbă a lui Machiavelli: "Dumnezeu i-a dat cuvântul omului pentru a-și ascunde gândurile".

Sunteți un meșter al cuvântului.

 
 

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

Este autoportretul dumneavoastră.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 20 iunie 2019, 15:15
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro