Plen
Ședința Camerei Deputaților din 8 noiembrie 2005
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.172/15-11-2005
Video in format Real MediaVideo - Real Media

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video
Video in format Real MediaTransmisie în direct
format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
Video in format Real Media21-02-2018
Video in format Real Media20-02-2018 (comună)
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2005 > 08-11-2005 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 8 noiembrie 2005

  1. Intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de domnul deputat Miron Tudor Mitrea, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Gheorghe Albu și Gelil Eserghep, secretari.

 
Video in format Real Media  

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Stimați colegi,

Deschidem lucrările ședinței noastre de astăzi, 8 noiembrie 2005.

 
Video in format Real Media Ioan Munteanu - declarație politică intitulată Nonșalanța premierului vizavi de FE.ME.I;

Il invit la cuvânt pe domnul deputat Ioan Munteanu.

Video in format Real Media  

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se numește "Nonșalanța premierului vis-A-vis de FE.ME.I.

Nu-i nevoie de ani de zile, sunt suficiente și 10 luni de muncă, pentru ca un om valabil, chiar fost manechin și mare iubitor de automobile, să-și dovedească valabilitatea. Fie că e vorba de FMI (Fondul Monetar Internațional) sau de FEMEI (reprezentantele sexului slab), domnul prim-ministru găsește cu naturalețe și promptitudine replicile care să-l avantajeze și să-l facă să cadă în picioare.

În timp ce mulți specialiști își exprimă îngrijorarea față de decizia FMI de a rupe acordul cu România, domnul prim-ministru afirmă cu seninătate că: "logica funcționarilor FMI este mai degrabă una de contabili mărunți"(!). Ca urmare a acestei deraieri cu Fondul Monetar Internațional, România se vede nevoită să-și ia soarta în propriile mâini și să atingă ținta de integrare în Uniunea Europeană fără asistența tehnică din partea Fondului. Și care e problema? "Apreciez - spunea premierul - că România are economiști de valoare, care sunt capabili să ne ofere soluții economice, fără să avem nevoie de asistența FMI (!). Eu cred că România, ca viitoare țară membră a Uniunii Europene, trebuie să arate că are capacitatea să-și gestioneze singură problemele economice".

Deși s-a mai vorbit și altă dată de un Guvern cu 15 mii de specialiști, dar care n-a ajuns la "luminița de la capătul tunelului", domnul prim-ministru n-ar trebui să fie atât de mândru de "economiștii de valoare" pentru că în comunicatul FMI se spune clar: "Cu actuala poziție în materie de politici, România riscă să intre în Uniunea Europeană cu o competitivitate slăbită, dezechilibre macroeconomice în creștere, servicii de sănătate și învățământ care se deteriorează și importante decalaje în infrastructură materială."

Și nu trebuie să vii de la Washington ca să înțelegi că optimismul primului-ministru este unul nesincer, de ochii lumii. Însuși consilierul prezidențial, expertul în domeniu, fostul premier Theodor Stolojan, se declara nemulțumit de unele sectoare, considerate "OK", ca: productivitatea muncii, bănci, piața energiei etc. și spunea: "Problema fundamentală a economiei românești este trecerea de la activitățile cu valoare adăugată mică la cele cu valoare adăugată mare". Și se pare că liberalul Stolojan nu poate fi inclus în categoria "contabililor mărunți" despre care vorbește premierul.

Deși Călin Popescu Tăriceanu poate răsufla ușurat că a scăpat de teroarea FMI-ului și de blestematele-i acorduri, ruperea acestei colaborări pune în discuție nu doar politica economică a Guvernului, cât și însăși guvernarea, în sens larg. Astfel, diagnoza FMI atenționează asupra unor grave deficiențe: proiectul de buget pe 2006 este nerealist, politicile salariale în sectorul public sunt improvizate și conjuncturale, modificarea Codului fiscal nu a îmbunătățit nivelul veniturilor, cererea de bunuri și servicii depășește oferta de pe piață, deficitul balanței comerciale crește...

La aceste deficiențe se adaugă și cele semnalate de către Raportul de monitorizare a Comisiei Europene, respectiv creșterea dezechilibrelor macroeconomice, aplicarea deciziilor referitoare la faliment, la legislația și administrarea mediului de afaceri.

Dacă la acestea se adaugă și conflictul din cadrul Alianței pe tema bugetului pentru 2006, cât și absența coerenței politice și economice, avem o imagine total diferită de cea pe care ne-o propune, cu atâta nonșalanță, cel mai mare specialist din actualul Guvern. După cum afirma un ziarist "cu acces liber la portofel, Guvernul Tăriceanu este primul lăsat să cheltuiască așa cum crede de cuviință. De chibzuiala acestuia depinde cum va arăta România înainte de intrarea în Uniunea Europeană". Vom trăi și vom vedea.

În altă ordine de idei, dar în același context, nonșalanță-femei (cu deplasarea accentului pe prima silabă a cuvântului, a se citi fe-mei), mă voi referi la reacția premierului vizavi de declarația Elenei Udrea.

Fără această declarație n-am fi aflat despre telefoanele pe care premierul le dă ori de câte ori este nevoie. Să fi fost acest telefon singurul pe care procurorul general l-a primit de la domnul Tăriceanu?

Cu toate că în comunicatul Guvernului, remis presei, se menționa că l-a sunat pe Ilie Botoș pentru a-i cere "să respecte legea", Tăriceanu a infirmat că ar fi spus așa ceva! "Nu am simțit nevoia să-i cer procurorului general să respecte legea. Motivul pentru care l-am sunat este acela că, la nivel instituțional, premierul are dreptul să poarte un dialog cu orice instituție din România, ca să se informeze".

Premierul a afirmat că poartă asemenea dialoguri și cu directorul SRI, cu directorul SIE și cu alți directori sau președinți de autorități sau instituții din România. El a precizat că l-a sunat pe Botoș și în alte "situații critice", precum RAFO și Sechelariu, uzând de dreptul său de a se informa, în calitate de prim-ministru, așa cum a procedat și în cazul lui Dinu Patriciu. Oare?

Replica premierului rămâne fără replică: "Ca prim-ministru, eu nu pot băga capul în pământ ca struțul. Am dreptul să mă informez fără ca asta să însemne că intervin și dau indicații. Am dreptul să procedez așa oricând consider că este nevoie".

Tăriceanu a conchis: "Astfel de inițiative țin exclusiv de responsabilitatea care-mi revine în fața Uniunii Europene, ca membru al Guvernului, în susținerea acțiunilor de combatere a corupției, fără a reprezenta o imixtiune în actul de justiție".

Și, totuși, de ce s-a simțit ofensat procurorul general de telefonul primit de la premier, când ar fi trebuit, poate, să fie măgulit? "Nu este normal - a declarat Botoș - să fiu sunat de către primul-ministru și întrebat despre mersul unui dosar".

Nu comentez!

Mulțumesc, domnule președinte.

 
Video in format Real Media  

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Grigore Crăciunescu - comentarii cu privire la Proiectul de Lege privind camerele de comerț și industrie din România;

La PNL, domnul Tăriceanu n-a venit.

Paveliu Marian Sorin. Nu este.

Bușoi Cristian. Nu este.

Crăciunescu Grigore.

Video in format Real Media  

Domnul Grigore Crăciunescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Zilele acestea au loc, la comisii, dezbaterile proiectului de lege privind Camerele de Comerț și Industrie din România.

Proiectul de Lege are ca scop reglementarea și îmbunătățirea activității din acest domeniu important pentru comunitatea de afaceri din țara noastră. În același timp, se face un lobby intens ca în cadrul acestei legi să fie aprobată prevederea ca Registrul comerțului să intre din nou în subordinea Camerei de Comerț.

Registrul unic al comerțului a trecut în subordinea Ministerului Justiției ca o consecință a luptelor interne din perioada respectivă, când doi președinți se contestau reciproc, nefiind interesați, de fapt, de bunul mers al activității Camerelor. Ca urmare a acestui fapt, activitatea Camerelor de comerț și industrie s-a diminuat cantitativ și calitativ.

Îmbunătățirea activității Registrului comerțului după preluarea acestuia în anul 2003, precum și a excedentului financiar al acestei activități pe anul 2004, conform Hotărârii Guvernului nr. 454/2005, care a fost de peste 6 milioane de euro, fac din aceasta o preocupare importantă pentru anumite grupuri de interese care doresc trecerea din nou în coordonarea Camerei de comerț și industrie pentru rezolvarea financiară a problemelor acestora, a acestor Camere.

În perioada 1990-2002, în care Registrul a funcționat în cadrul Camerelor de comerț și industrie, au fost semnalate diverse disfuncționalități ca: întârzieri semnificative în înregistrarea societăților comerciale, de la 20 la 60 de zile în medie. La ora actuală acest termen este de 3 până la 5 zile; imposibilitatea de a furniza informații în timp util societăților comerciale; refuzul unor Camere de Comerț de a comunica la nivel central datele înregistrate în teritoriu, ca urmare a unor lipsuri din baza de date. S-a constatat funcționalitatea defectuoasă a birourilor unice. Tarife diferite de la un județ la altul, de exemplu, 6,2 milioane de lei pentru un certificat constatator la acea vreme, iar astăzi acesta costă 300 de mii de lei, iar pentru urgențe se percepe o taxă de 50%, astfel că suma totală este de maxim 450 de mii de lei. Se percepeau taxe de depozitare, taxe de prioritate, taxe de verificare dosar, taxă de biblioraft, taxă de mapă de agent economic etc. Tarife discriminatorii aplicate de unele Camere de comerț : Camera de comerț din Bistrița-Năsăud percepea în 2002 pentru eliberarea unui atestat privind situația unei societăți comerciale, taxe de 714 mii pentru membrii Camerei, iar pentru nemembri, 2.142.000. La acea vreme, Oficiul concurenței a fost sesizat.

Un prim argument pentru păstrarea situației actuale, și poate cel mai important, este acela că în majoritatea statelor Uniunii Europene și a țărilor dezvoltate din punct de vedere economic din afara Uniunii, Registrul comerțului funcționează în subordinea Ministerului Justiției. Exemple: Austria, Franța, Germania, Cehia, Spania, Grecia etc., iar în alte țări, Registrul comerțului funcționează sub autoritatea altor ministere sau sunt organizate ca agenții guvernamentale, sau sunt organizate ca instituții publice: Marea Britanie, Cipru, Danemarca, Irlanda, Finlanda, Norvegia, Suedia, Canada, Australia. Numai într-un număr de trei țări Registrele Comerțului sunt ținute de Camerele de Comerț și Industrie, care însă sunt instituții publice, organizate unitar în subordinea Guvernului.

Un al doilea argument este acela că Oficiul național al Registrului comerțului este parte integrantă a strategiei de reformă a sistemului judiciar, cu obligații stabilite printr-un complex de acte normative, obligații care n-ar fi îndeplinite dacă s-ar aproba trecerea Registrului din nou la Camere. Ca urmare, Ministerul Justiției este împotriva trecerii Registrului la Camera de Comerț. Începând cu anul 2002 și până în prezent, Registrul se află în subordinea Ministerului Justiției, transfer ce a fost făcut pentru a se consolida caracterul public al acestuia.

Colaborarea dintre Ministerul Justiției și Oficiul Național al Registrului Comerțului este necesară pentru a se aplica legea falimentului, realizarea buletinului insolvenței, dar și în ceea ce privește domeniul integrării europene, aplicarea prevederilor comunitare.

Critici asupra felului în care Registrul a funcționat în perioada 1990-2002 s-au primit și de la Comisia europeană, menționându-se că funcția de bază, aceea de a furniza informații despre situația financiară a comercianților, nu a fost realizată corespunzător.

Într-o evaluare efectuată de către Departamentul de piață internă se menționează că Oficiul național al Registrului comerțului în organizarea actuală este considerat capabil de a îndeplini toate condițiile atât în ceea ce privește legislația adoptată, cât și a capacității administrative de a implementa.

Un alt argument, dar nu și ultimul, este acela că în forma actuală de organizare, Registrul comerțului funcționează bine, cei care se adresează acestei instituții sunt mulțumiți și nu are sens să schimbăm un lucru care merge bine cu ceva care a mers prost înainte, decât numai dacă vrem să facem jocul grupurilor de interese care urmăresc acest scop.

Acest transfer ar însemna desființarea Registrului comerțului, din cauza modului de organizare neunitar și autonom al Camerelor de comerț din România.

Prin această propunere se dorește subvenționarea de către stat, din fondurile publice, a activității Camerelor de comerț și industrie, folosirea fondurilor obținute din diverse taxe pentru susținerea propriei activități. Reîntoarcerea Registrului comerțului la Camera de Comerț va face ca judecătorul delegat să nu-și mai poată desfășura activitatea, iar comercianții să fie nevoiți să se adreseze instanței ori de câte ori sunt necesare unele modificări cu privire la activitatea lor.

Prioritatea noastră în acest moment este integrarea în Uniunea Europeană, motiv pentru care ar trebui să avem o legislație corespunzătoare cerințelor acesteia și, în același timp, nu trebuie să distrugem un sistem care funcționează bine pentru a face jocul unor oameni care sunt preocupați mai mult de interese proprii.

Activitatea Camerelor de comerț trebuie să fie susținută de marii oameni de afaceri pentru faptul că aceștia beneficiază de activitatea Camerelor de comerț, și anume: contacte internaționale, întâlniri de afaceri cu caracter privat, deplasări în străinătate și multe altele, ceea ce nu este caracteristic pentru micii întreprinzători deocamdată.

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Adrian Moisoiu - declarație politică intitulată Cine nu investește în educație va fi obligat să investească în pușcării;

PD, Romanescu marcel. Nu este.

Igaș Traian Constantin. Nu este.

Buda Daniel. Nu este.

PRM, Moisoiu Adrian.

Video in format Real Media  

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de astăzi este intitulată "Cine nu investește în educație va fi obligat să investească în pușcării".

Sub flamura reformei care trebuia să transforme din temelii școala românească, asistăm astăzi la un dezastru al acesteia, dorit probabil de mulți, atât din țară, cât și din afara ei.

După o serie de proteste care au început pe 12 septembrie, o dată cu începerea noului an școlar, profesorii din învățământul preuniversitar și universitar, adică circa 20% din populația țării, au intrat începând de ieri, 7 noiembrie, în grevă generală pe termen nelimitat.

Față de celelalte săptămâni începute cu scandaluri politice și despărțiri de Fondul Monetar Internațional, acum vorbim de educație și de bani. Pentru învățământ este necesar minimum 6% din produsul intern brut, după ce inițial a fost alocat doar 3,7%. Ca urmare, aproximativ 34 de mii de cadre didactice, peste 660 de mii de studenți și 3.500.000 de elevi au renunțat la cursuri, până când Guvernul nu va aloca educației un procent suficient de mare din PIB pentru ca astfel învățământul să se apropie de nivelul european.

Evenimentul a debutat în comisiile pentru învățământ reunite de la Camera Deputaților și Senat, unde ministrul finanțelor, Sebastian Vlădescu, după ce în prima zi, sfidându-i pe cei prezenți, s-a eschivat să se prezinte, a declarat tranșant, dând dovadă de aroganță, desconsiderare și dispreț, că nu există bani și, ca urmare, acestea au respins proiectul de buget pentru învățământ pe anul 2006.

Degeaba promisiunile ulterioare ale premierului Călin Popescu Tăriceanu de sâmbătă 5 noiembrie în fața liderilor celor 4 federații sindicale din învățământ, pentru a-i face pe profesori să renunțe la grevă. Lipsa dialogului preliminar și antecedentele din anii trecuți când, de asemenea, s-au făcut promisiuni care ulterior au fost neonorate, și-au spus cuvântul.

Sunt școli care n-au primit materiale didactice de 15 ani, nu au mai fost reparate, și ca atare stau să cadă sau chiar au și căzut la inundații, cursurile se desfășoară în condiții mizerabile, iar despre salarizarea profesorilor să nu mai vorbim. Este o dramă să fii profesor, după cum este un mare act de curaj și trebuie să iubești nespus de mult meseria de dascăl ca tânăr fiind să rămâi într-un sistem desconsiderat de cei care după ce au trecut, vai de capul lor, prin băncile școlii, ca de exemplu, președintele țării, uită că în campaniile electorale au declarat că învățământul reprezintă o prioritate națională.

Salarizarea profesorilor este factorul esențial prin care se explică motivația de a fi dascăl, care te determină de a te dărui cu trup și suflet sistemului. Un învățământ subfinanțat nu poate să asigure calitate oricâte legi ale calității vom elabora, după cum fără susținere politică nu se poate asigura o finanțare corespunzătoare.

Școala românească este încă o școală europeană care, în condiții deosebit de grele, incredibil, mai are încă rezultate și valori. Trebuie să se rețină însă că cine nu investește în educație va fi obligat să investească în justiție și în pușcării.

Voi sublinia principalele solicitări ale cadrelor didactice: salariul minim de 250 de euro pe lună în anul 2006, subvenție pentru carte de 200 euro pe an, subvenție pentru ținuta vestimentară 250 euro pe an și pentru acces la internet 10 euro pe lună, acordarea de tichete de masă.

Finanțare corespunzătoare și salarizare la nivelul importanței domeniului, grija și respectul pentru salariați sunt principalele priorități pentru care trebuie efectiv să se bată un ministru. De aceea viitorul ministru al învățământului are obligația să fie ferm și să țină cont de tot ce s-a făcut de către cei care au fost înaintea sa, de realitățile școlii românești și să nu subordoneze școala politicului.

Același lucru ar trebui să-l facă domnul Marko Bela, ministrul de stat care coordonează învățământul și se preocupă doar de frustrările minorităților.

Acțiunea cadrelor didactice nu are voie să fie aruncată la hârdău. Greva generală nu este făcută pentru salarii, ci pentru viitorul României. Răbdarea oamenilor a ajuns la limită.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Constantin Tudor - declarație politică intitulată Partidul Conservator susține Proiectul de Lege privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor;

UDMR, domnul Becsek-Garda Dezideriu. Nu este.

Domnul Tamas Sandor. Nu este.

Domnul Antal Arpad. Nu este.

Grupul parlamentar al Partidului Conservator, domnul Tudor Constantin. Aveți microfonul.

Vă rog păstrați liniștea în sală.

Video in format Real Media  

Domnul Constantin Tudor:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se intitulează "Partidul Conservator susține Proiectul de Lege privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor".

Manifestarea liberă a personalității umane, prin exercitarea deplină a drepturilor și a libertăților omului, este una din valorile fundamentale ce stau la baza doctrinei Partidului Conservator. În acest context intră și libertatea oricărei persoane de a-și manifesta credința religioasă în mod individual sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învățământ, practici și îndeplinirea ritualurilor, precum și libertatea de a-și schimba credința religioasă.

Partidul Conservator susține fără rezerve adoptarea Legii privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, aflată acum în dezbaterea Parlamentului.

România, în prezent, se găsește într-o situație de vid legislativ în acest domeniu, întrucât regimul general al cultelor este și astăzi, teoretic, reglementat încă de către Decretul nr. 177/1948, ale cărui dispoziții sunt, în prezent, căzute în desuetudine și practic inaplicabile.

Proiectul la care facem referire, așteptat de mai bine de 15 ani, elaborat prin dialog cu reprezentanții cultelor și însușit de Guvern, a fost semnat la 31 mai 2005 de către 16 din cele 18 culte recunoscute în România, realizându-se astfel oportunitatea necesară dezbaterii lui în Parlament.

Proiectul de Lege inițiat de Guvern vine să realizeze cadrul legislativ necesar regimului general al cultelor. Este respectată tradiția românească în ce privește regimul cultelor, armonizată bineînțeles, cu situația cvasigenerală din statele Uniunii Europene, în domeniul modului de tratament din partea statului față de organizațiile religioase.

Proiectul de Lege stabilește principiile ce definesc libertatea religioasă, modul de organizare a cultelor, relațiile dintre stat și culte, problemele legate de personalul și patrimoniul cultelor, cât și modul de funcționare al învățământului religios. În ce privește dobândirea calității de cult, obligația ca numărul de membri, cetățeni români cu domiciliul în România, să fie de cel puțin 0,1% din populația totală a României, nu înseamnă restricționarea libertății religioase sau a dreptului de asociere, ci doar o limită până unde funcționează sprijinul direct al statului.

Prin lege, statul român recunoaște rolul major al Bisericii Ortodoxe Române, dar și al cultelor recunoscute, în istoria națională a României și în viața societății românești.

În această problemă de mare importanță, Partidul Conservator nu numai că susține proiectul de lege, dar solicită sprijin din partea tuturor grupurilor parlamentare, indiferent de culoarea lor politică, pentru adoptarea în Senat și în Camera Deputaților a Legii privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor.

Vă mulțumesc frumos.

 
Video in format Real Media Aledin Amet - declarație politică intitulată Să prețuim mai mult istoria;

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Bună dimineața!

Domnul Amet Aledin.

Video in format Real Media  

Domnul Aledin Amet:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Să prețuim mai mult istoria".

Pe teritoriul România există numeroase însemne ale trecutului. Insăși istoria României este una deosebită, bogată în fapte, date, locuri, cetăți antice, medievale, așezăminte stau ca mărturie, conservarea lor fiind, indiscutabil, o prioritate. Trecutul poporului român merită respectat. Trecutul fiecărui popor îndeamnă la respect. La temelia existenței unei națiuni se află, fără îndoială, și acest aspect.

Din acest motiv, păstrarea urmelor istorice devine obligatorie, autoritățile statului fiind nevoite să sprijine, în acest sens, toate demersurile. Nu există zonă a României în care să nu găsim astfel de urme. Ele dovedesc o existență îndelungată a românilor pe aceste pământuri dar, în același timp, obligă prezentul, ne obligă să fim mai atenți, mai consecvenți în ceea ce privește păstrarea lor. Trebuie redimensionată abordarea problematicii, trebuie alocate sume mai mari de bani pentru conservarea obiectivelor istorice, trebuie rediscutată importanța meseriei de istoric care, în fond, menține la standarde științifice spiritul, credința, limba, esențe ale existenței unui popor.

Cu siguranță este nevoie de un mai mare ajutor acordat în acest domeniu cercetării științifice. Cu siguranță se poate dezvolta aria de cuprindere a așezămintelor specifice. Nu putem fi nereceptivi la doleanțele istoricilor. Respectându-i pe acești oameni, ne respectăm trecutul și, nu-i așa?, ne respectăm pe noi înșine.

Mulțumesc frumos.

 
Video in format Real Media  

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Constantin Anton Călin Popescu-Tăriceanu - prezentarea unor argumente privind convorbirea telefonică avută cu procurorul general al României, Ilie Botoș;

Domnul Popescu-Tăriceanu Călin. Aveți microfonul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Constantin Anton Călin Popescu-Tăriceanu:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

Pe fondul speculațiilor și al controverselor publice legate de telefonul de informare pe care i l-am dat procurorului general al România, Ilie Botoș, țin să aduc în fața Parlamentului României, ca autoritate supremă legislativă a țării, unele elemente suplimentare prin care vreau să lămuresc condițiile în care s-a desfășurat această convorbire telefonică.

De ce o fac în fața Parlamentului? Dintr-un motiv foarte simplu și clar pe care doresc să-l subliniez. În baza principiului fundamental al controlului și echilibrului reciproc al puterilor în stat, consider că Guvernul și primul-ministru este responsabil, în primul rând, în fața Parlamentului, a cărui autoritate o recunoaște. Parlamentul este instituția care controlează Executivul și de aceea consider că numai în fața Parlamentului trebuie să vin să dau aceste explicații lămuritoare.

Două premise. Prima este legată de scopul telefonului. Reafirm clar și răspicat că am dat acest telefon în calitate de prim-ministru pentru a mă informa și nu pentru a influența mersul anchetei. În conversația pe care am avut-o cu domnul procuror Ilie Botoș nu există nici un element care să justifice afirmația de imixtiune în actul de justiție, lucru care este de altfel admis și de domnul procuror general. Mai mult decât atât, există dovada clară că telefonul meu nu a influențat în nici un fel mersul anchetei.

A doua premisă pe care vreau să o lămurim este legată de calitatea în care am dat acest telefon. Subliniez încă o dată că am dat acest telefon în calitate de prim-ministru al României și nu în altă calitate. Potrivit art. 13 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, "Primul-ministru reprezintă Guvernul în relațiile acestuia cu Ministerul Public". Ca atare, conversația are acoperire legală prin însuși actul legal care reglementează activitatea Guvernului României și a primului-ministru.

În al doilea rând, am dat acest telefon în calitate de vicepreședinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Conform art. 14 din aceeași Lege nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, "primul-ministru este vicepreședintele Consiliului Suprem de Apărare a Țării și exercită toate atribuțiile care derivă din această calitate".

După cum știți, Consiliul Suprem de Apărare a Țării, potrivit legii, promovează strategia de securitate națională a României care, la rândul său, menționează în mod clar vulnerabilitățile economice la care poate fi supusă economia românească.

Datorită faptului că era implicată cea mai mare societate cu capital românesc în această dispută și că existau semne clare de influențare a mediului economic, de influențare negativă a mediului economic, am considerat de obligația mea să mă informez în legătură cu acest caz.

Care este, de fapt, pe fond, obiectul acestei declarații? Vreau să clarificăm situația referitoare la telefonul dat procurorului general, în primul rând. Doresc să-mi asum responsabilitatea față de faptele reale, cred că este necesară depășirea confuziei și a tensiunilor artificiale, astfel încât să putem să concentrăm activitatea Guvernului pe priorități, și, nu în ultimul rând, aș dori să valorificăm această situație pentru a consolida sistemul instituțional din România în vederea evitării, pe viitor, a unor incidente similare.

Permiteți-mi, foarte pe scurt, să relatez ceea ce s-a întâmplat. În ziua de 26 mai, Dinu Patriciu este reținut într-o manieră extrem de controversată de Parchetul General din România. Țin să subliniez că, după numeroase ore de anchetă prelungită, nu exista nici un fel de informație publică, în această privință, furnizată de Parchetul General. Cu toții am constatat atunci că a existat o preocupare pe care aș numi-o justificată în viața publică, în mass-media, la nivelul diferitelor instituții, și nu în ultimul rând în rândul colegilor mei din Partidul Național Liberal.

A doua zi, pe data de 27 mai, urma să plec într-o vizită oficială în străinătate. Reținerea continua și am crezut că este de datoria mea să fiu informat de la sursă și ca prim-ministru să nu fiu obligat să apelez la surse de mâna a doua. Prin urmare, am sunat la procurorul general și am subliniat că sun în calitate de prim-ministru și nu doresc decât să fiu informat. La revenirea din vizita oficială din străinătate, pe care am efectuat-o, am primit imediat la sosire un telefon din partea președintelui țării care m-a invitat la o discuție la Cotroceni. Am stat cu președintele țării într-o reuniune care a durat până la ora 1,00 noaptea. De ce am stat în această reuniune, de ce am purtat această discuție? Pentru că amândoi împărtășeam o preocupare față de situația creată. Vreau să subliniez că acest moment a fost un moment extrem de pozitiv în relaționarea și colaborarea cu președintele Traian Băsescu, fără să existe nici o altă interferență.

Ulterior, problema a fost redeschisă după ce Dinu Patriciu a fost eliberat ca urmare a unei decizii a instanțelor judiciare, pentru că o seamă de instituții, pe care doresc să le citez, au intervenit cu declarații publice pe această temă. Delegația Uniunii Europene la București avertiza, în mod indirect, asupra problemelor care se nasc din practica judiciară de acest gen. A intervenit, la vremea respectivă, Departamentul de Stat al Statelor Unite, am avut atitudini ale Ambasadei Statelor Unite la București, am avut numeroase luări de poziție ale organizațiilor neguvernamentale, dintre care citez, în primul rând, APADOR-CH. Nu în ultimul rând, presa, toată lumea, a calificat situația respectivă ca fiind un abuz.

Acestea sunt elementele care justifică preocuparea din acea zi, precum și necesitatea transparenței și informării publice, care lipsea cu desăvârșire.

În sfârșit, în luna noiembrie din acest an, la începutul lui noiembrie, am asistat la relansarea incidentului și transformarea lui într-un scandal, și - subliniez - nu într-o criză. Doresc să nu ne ascundem după degete. Cel puțin eu nu sunt unul dintre cei care să încerc să mă ascund după degete.

Există o preocupare reală legată de grupurile de interese. Această preocupare este justificată. Dar există două căi de a aborda această problemă: prima, prin intrigă, scandal sau criză; a doua abordare este să fim preocupați să recunoaștem problema și să încercăm să o tratăm cu responsabilitate.

Consecințele, în primul caz, evident că vor fi întotdeauna tensiuni, confuzii și blocaje. În al doilea caz, cred că ceea ce este important este să încercăm să depășim trecutul și să reușim o consolidare instituțională.

Care ar fi concluziile?

Recunosc și-mi asum în fața dumneavoastră preocuparea pentru situația referitoare la reținerea abuzivă a lui Dinu Patriciu și la derularea în condiții de legalitate a anchetei.

Nota bene, doresc să vă spun că o serie de prieteni apropiați mi-au sugerat că am comis o greșeală politică, pentru că m-am expus într-un mod, poate hazardat, la interpretări negative și la calomnii și care, oricum, acest telefon, după cum știți, nu a avut efect.

Avem aici însă o situație paradoxală. Ce ar fi însemnat acest lucru? Să accept un abuz, datorită faptului că Dinu Patriciu este un om alături de care am intrat în politică și am făcut politică începând din 1990? Deci, în acest fel, evitând să dau acest telefon, aș fi riscat să fiu blamat de colegii mei și de întreaga clasă politică. Ar fi fost o discriminare și ar fi fost o preocupare egoistă pentru propria imagine.

Vreau să vă spun că nu sunt acel om și întotdeauna mă voi comporta așa cum m-am comportat. Un abuz este oricând un abuz și nu există nici o scuză pentru a tolera acest abuz.

Iar Dinu Patriciu, dincolo de faptul că am o relație, care este de notorietate, de prietenie cu el, este un om care a avut o modestă contribuție la ceea ce este România democratică de astăzi. Vreau să vă spun că în ianuarie '90, pe parcursul anului 1990 și 1991, când mulți credeau că democrația se face cu ajutorul minerilor pentru îndepărtarea opozanților politici și curățirea Pieței Universității, el a fost unul dintre cei care au avut curajul să ia atitudine și, cu alți colegi liberali, să încercăm să promovăm o altă democrație decât cea care se credea că este oportună la vremea respectivă.

Cu toții am luptat pentru drepturile și libertățile fundamentale ale cetățeanului, dintre care nu ultima este dreptul la o justiție corectă și imparțială.

Din această perspectivă, vă spun că nu regret nici un moment că într-o situație de abuz a trebuit să fac uz de calitatea oficială, pentru a mă informa.

În final, solicit Parlamentului și opiniei publice să ia în considerare toate faptele, fără omisiuni și interpretări partizane. Dacă am fost cu Președintele Traian Băsescu împreună la Cotroceni, la solicitarea justificată a acestuia, de la ora 7 seara până la ora 1 dimineața, și am discutat în deplin acord cu acesta despre caracterul spinos al cazului, aceasta este cea mai bună dovadă că amândoi eram preocupați și, în același timp, nici nu am întreprins nimic pentru a influența cursul firesc al justiției.

Deci, vă pun întrebarea firească: unde sunt aranjamentele, unde este imixtiunea?

Am conștiința împăcată față de dumneavoastră, ca membri ai Parlamentului, față de Președintele României, față de Parchetul General, față de Guvern, față de Alianța D.A. și față de colegii mei din Partidul Național Liberal și, nu în ultimul rând, pot să vă spun că am curajul să-i privesc în ochi cu exigență și respect pe cei apropiați, pentru că așa consider că trebuie să mă port întotdeauna.

Doresc ca acest lucru să se întâmple tuturor oamenilor politici din România, acum și în viitor.

Pentru ca lucrurile să ia sfârșit într-un mod clar, legal și constructiv, solicit câteva elemente.

În primul rând, solicit Serviciului de Telecomunicații Speciale să pună la dispoziția C.S.A.T. înregistrarea convorbirilor telefonice cu Ilie Botoș și Traian Băsescu din acea zi.

Solicit Consiliului Suprem de Apărare a Țării să realizeze un raport asupra celor întâmplate în acele zile și asupra faptelor care trebuie aduse la cunoștința opiniei publice.

În același timp, propun ca în C.S.A.T. să elaborăm în cel mai scurt timp un cod de conduită referitor la procedurile pe care reprezentanții Puterii și responsabilii instituțiilor centrale ale statului le vor respecta în situații critice, confuze, conflictuale sau de criză.

Vă mulțumesc foarte mult pentru timpul acordat și pentru preocuparea pe care sper că o împărtășiți alături de mine.

Bună ziua! (Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal și Partidului Democrat)

 
Video in format Real Media  

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Valeriu Alexandru Ungureanu - declarație politică intitulată Guvernul culturii minorităților naționale;

Are cuvântul domnul deputat Anghel Stanciu. Nu este.

Domnul Giurgiu Mircia. Nu este.

Domnul deputat Ungureanu Valeriu.

Video in format Real Media  

Domnul Valeriu Alexandru Ungureanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se numește "Guvernul culturii minorităților naționale".

"Chemarea" actualei coaliții la guvernare, cu o mică excepție, cea a Partidului Conservator, dar și aceasta de genul unui compromis, către susținerea Legii privind statutul minorităților naționale din România, nu înseamnă, în final, decât o pretenție a U.D.M.R.

Cu câteva săptămâni în urmă, în Senatul României, mai sus- menționatul act normativ a avut neșansa adoptării sale.

Este cel puțin straniu câte probleme a creat în rândul coaliției respingerea acestui proiect de lege.

"Iartă-ne, în sfârșit, trădați chiar de oamenii noștri!" - acestea au fost primele declarații ale liderilor P.N.L.-P.D.-U.D.M.R.

Față de pretenția exprimată de U.D.M.R., în mod special și foarte direct, de a fi aprobată această lege, ca o condiționare a asigurării participării la guvernare, nu putem spune decât că în țara noastră dăinuie, de fapt, o situație ale cărei caracteristici sunt: ficțiunea regimului parlamentar, majoritatea parlamentară creată cu prilejul vremelnicei ocazii de guvernare, de unde rezultă că nu Guvernul depinde de majorități, ci majoritățile de Guvern.

Recunosc că tema "culturii minorităților naționale" este extrem de delicată în viziunea guvernanților.

Prin ceea ce afirm nu doresc să irit sau să insult pe cineva, dar socotesc că o dezbatere adevărată referitoare la una dintre cele mai spinoase probleme ale României nu poate fi decât un răspuns la o întrebare adresată inițiatorilor acestei legi - citat din Nae Ionescu, 30 octombrie 1930: "Buni români puteți fi și, desigur, sunteți. Sunteți însă și români?"

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Ioan Țundrea - intervenție politică intitulată Stimulările trecutului conservator și simulările prezentului post-socialist;

Domnul deputat de la Partidul România Mare, Baban Ștefan? Nu este.

Mircea Costache? Nu este.

Stănescu Cristian? Nu este.

Vasilescu Olguța? Nu este.

Călian Petru. Este. Aveți microfonul.

Domnul Călian Petru a depus în scris.

Rus Ioan Aurel? A depus în scris.

Iriza Marius? Nu este.

Gelil Eserghep? Nu este.

Merce Ilie? Nu este.

Partidul Conservator: Iordache Grațiela? Nu este.

Țundrea Ioan? Aveți microfonul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Ioan Țundrea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică: "Stimulările trecutului conservator și simulările prezentului post-socialist".

O plimbare pe străzile Capitalei, care poartă numele iluștrilor conservatori Lascăr Catargiu, Tache Ionescu, Lahovary sau Nicolae Filipescu, ne stimulează memoria, dar ne și obligă la o reflectare fără simulări.

Reamintindu-ne doar de perioada cât a fost primar, Nicolae Filipescu, ilustrul conservator, a elaborat planul cadastral al Bucureștiului, a fixat și delimitat raza orașului, a dezvoltat alimentarea cu apă potabilă, a dispus reparația generală a filtrelor, a deschis noi artere de circulație - străzi și bulevarde - și le-a pavat, a extins rețeaua de canalizare.

În timpul primariatului lui Nicolae Filipescu, primul tramvai electric, mijloc modern de locomoție, circula în București pe "marele bulevard" (azi Bulevardele: M.Kogălniceanu, Carol I și Pache Protopopescu).

La începutul secolului al XX-lea, același conservator, primar în Guvernul lui Lascăr Catargiu, Nicolae Filipescu a descris procesul de feudalizare a societății românești în interiorul unui stat socialist: "La statul socialist, mulți vor râvni la funcțiile de inspectori, foarte numeroase în toate planurile de organizare socialistă. Neapărat este mai plăcut să supraveghezi pe alții decât să muncești tu însuți. Dar cum vor fi acești "inspectori ai muncii" peste numai o generație?"

Câtă asemănare între activismul politic din perioada 1948-2005, din cauza unei societăți aflate într-o perpetuă bulversare a valorilor morale și culturale! Aceste moduri de a simula traiul decent sau construcții după voia întâmplării generează o sărăcie progresivă la baza piramidei sociale și o ariditate intelectuală la vârful ei.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Viorel Pupeză - declarație politică intitulată Hora Unirii, înlocuită de ritmurile ceardașului!;

Domnul deputat Moldoveanu Emil Radu? Nu este.

Dida Corneliu? Nu este.

Pupeză Viorel?

Video in format Real Media  

Domnul Viorel Pupeză:

Bună dimineața, domnule președinte!

Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația mea politică se intitulează "Hora Unirii, înlocuită de ritmurile ceardașului!"

Proiectul de lege propus de Guvern cu privire la minoritățile naționale a stârnit discuții virulente atât în rândul parlamentarilor, al oamenilor politici, cât și în rândul opiniei publice. Statutul minorităților, care figurează ca și condiție în protocolul de guvernare, naște numeroase întrebări. Cui folosește promovarea lui? De ce este necesar, când drepturile minorităților sunt "prinse" în legi speciale? Ne europenizăm sau ne întoarcem într-un trecut discutabil? Un lucru este cert. Adoptarea legii minorităților este o condiție impusă de U.D.M.R. pentru a ajuta Alianța Departe de Adevăr în schimbarea președinților celor două Camere, dar aceeași Alianță a uitat că a câștigat datorită Transilvaniei. Pentru U.D.M.R., în lipsă acută de imagine, acest Statut dă "bine", în contextul în care politica Guvernului nu i-a făcut "să trăiască mai bine".

Noua găselniță din Statutul minorităților se numește "nevinovat" Consiliu Național al Autonomiei Culturale (C.N.A.C.). Acesta ar avea atribuții importante în ceea ce privește funcționarii din instituțiile de învățământ și de cultură în limba maternă. Mai mult, consiliul, fiind recunoscut de Parlament, ar deveni autoritate administrativă autonomă.

Oare noul Consiliu Național al Autonomiei nu va dubla Parlamentul României, întrucât acesta din urmă nu va putea lua nici o decizie în ceea ce privește minoritățile, fără a consulta acest Consiliu? În circumscripțiile unde o minoritate are cel puțin o pondere de 1%, dar nu are reprezentanți în consiliile locale, C.N.A.C. al minorității respective poate propune Consiliului local dezbaterea unor probleme legate de drepturile minorităților.

Pe lângă C.N.A.C., legea propune și înființarea unui Consiliu al Minorităților Naționale (CMN), organism cu personalitate juridică, compus din organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale reprezentate în Parlament, organ consultativ al Guvernului. O altă autoritate administrativă va fi Autoritatea pentru Relații Interetnice, care se va afla în subordinea primului-ministru și va avea ca scop protecția minorităților naționale.

Finanțarea tuturor acestor comisii și comitete urmează să se facă de la bugetul de stat și din surse proprii. Dacă tot vorbim de un buget de austeritate, de blocări de posturi sau chiar restructurări în zona bugetară, cum se justifică asemenea alocări?

Deși proiectul Legii minorităților nu conține nici o prevedere explicită pentru autonomie teritorială, există, totuși, două alineate cu prevederi care protejează anumite regiuni. Mi se pare anormal ca minoritățile să impună interzicerea de măsuri normative sau administrative care ar putea avea ca efect "modificarea componenței etnice a unor regiuni locuite în mod tradițional de anumite comunități etnice".

Această autonomie culturală deschide perspectiva cu pași mărunți și bine conturați la autonomie teritorială.

Nu este permis într-un stat de drept, independent și unitar, după cum scrie Constituția la asemenea prevederi.

O altă prevedere interesantă și profund, dacă se poate spune așa, anticonstituțională, este cea prin care Departamentul pentru Relații Interetnice trebuie să-și dea avizul pentru ca minoritarii să poată participa în alegeri.

Altfel spus, acest D.R.I. spune: dumneata candidezi, dacă-ți dau eu avizul. Până și Uniunea Civică Maghiară contestă vehement proiectul de lege, solicitând o intervenție fermă din partea Președintelui Traian Băsescu.

Toată lumea vorbește despre discriminarea minorităților sexuale, etnice, culturale, dar, oare, nu vede nimeni că, de fapt, se produce o discriminare a populației majoritare, prin acordarea unor drepturi suplimentare minorităților?

O controversă specială este generată de discriminarea pozitivă. Ideea este de a acorda privilegii speciale minoritarilor, privilegii de care majoritatea să nu se bucure. Ca exemplu, este acela a unui individ, membru al unei minorități, căruia i se acordă dreptul la admiterea într-o universitate în defavoarea unui neminoritar, la fel de bine pregătit, sau mai bine pregătit, pentru a asigura o cotă de minoritari în corpul studențesc.

Legea propusă este nu doar anticonstituțională, ci și noneuropeană. Sub egida Consiliului Europei, Convenția pentru protecția minorităților naționale, în cadrul art.1 precizează clar: "Protecția minorităților naționale și a drepturilor și libertăților persoanelor aparținând acestor minorități face parte integrantă din protecția internațională a drepturilor omului (...)" Numai că în Raportul explicativ cu privire la Convenția cadru, autorii convenției precizează că aceasta "nu implică recunoașterea nici unui drept colectiv". În ierarhia determinată de pluralitatea persoanelor, individul are prioritate față de grup. Cum "nimeni nu este mai presus de lege", unde este legitimitatea noului Statut al minorităților?

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Ioan Ghișe - declarație politică referitoare la modul în care se face salarizarea în sectorul bugetar;

Domnul Bărbulețiu Tiberiu? Nu este.

Marian Dan Mihai? Nu este.

Mănescu Rareș? Nu este.

Pruteanu Vasile? Nu este.

Ghișe Ioan?

Aveți microfonul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Ioan Ghișe:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea de astăzi se referă la o problemă de principiu, și anume aceea în privința modului în care în România se salarizează în sectorul bugetar.

Repet o idee exprimată tot într-o declarație politică în urmă cu aproximativ 6 luni.

Problema de fond este următoarea: s-a ajuns în domeniile sănătății, învățământului și administrației, ca salariile să reprezinte adevărate ajutoare de șomaj, sau mai rău, în unele cazuri - invitații la corupție.

Spun acest lucru pentru că o persoană calificată, cu studii superioare, ajunge să câștige muncind cinstit sume de bani între 4 și 9 milioane de lei.

În același timp, acum, se propune ca, în anumite cazuri, încurajarea unor categorii de persoane în a-și crește copiii, să fie salarizate cu sume mai mari decât cei care muncesc 8 ore.

În opinia mea, o astfel de abordare este neprincipială și incorectă.

Normal este să încurajăm munca superior calificată și care se prestează în mod special în interesul public.

Există exemple de profesori universitari doctori docenți, cu două doctorate, oameni care au condus o viață instituții fie de învățământ, fie de cercetare, care au pensii încă de 5.400.000 lei, iar, în același timp, o persoană care-și exercită bucuria de a avea unul sau doi copii, va ajunge să câștige mai mult decât un om care, după o viață, a studiat, a cercetat și a învățat pe alții.

Declarația mea politică vrea să sublinieze nevoia urgentă ca în sectorul public să se determine o grilă a salarizării, în funcție de competența specifică, de pregătire și de importanța socială a muncii prestate.

În opinia mea, a avea o carieră de succes într-un domeniu de înaltă calificare, reprezintă mai mult decât a te bucura să faci unul-doi copii pentru care urmează să primești mai mulți bani decât pentru o muncă de 8 ore.

Fac această declarație încă în termeni moderați, pentru a sensibiliza pe cei responsabili să întreprindă ceva, pentru că situația din România este o situație nu numai anormală, ci este o situație care, dacă se prelungește, va genera mari perturbații în ceea ce privește o ordine socială și o recunoaștere a meritelor oamenilor competenți.

Dacă nu se vor întreprinde măsuri în acest sens, riscul, care în mod firesc se derulează, este acela ca tinerii într-adevăr să plece și țara să rămână preponderent populată de persoane mai puțin competente, foarte în vârstă și care tot timpul vor aștepta ajutoare de stat din ce în ce mai mari.

Sper ca, repet, cele trei ministere, în mod special al Muncii, Sănătății, Învățământului - de fapt patru, chiar și Ministerul Administrației Publice -, împreună să găsească o formulă prin care, în sectorul public, salarizarea să reprezinte o recunoaștere a meritelor muncii depuse, iar ajutoarele de stat să reprezinte ajutoare de stat, și nu încurajări la a exercita funcții fiziologice și a sta acasă pe banii statului.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Antal Arpad-Andras - declarație politică intitulată Româniile României;

Domnul deputat Antal Arpad. Aveți microfonul.

Video in format Real Media  

Domnul Antal Arpad-Andras:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Româniile României".

Mi-a plăcut mult declarația unui om politic marcant, imediat după alegerile prezidențiale, cum că există două Românii. Conform personajului amintit, avem o Românie rurală, săracă, mai puțin educată și mai reticentă la schimbare, și una urbană, dinamică, avidă după nou și pregătită de schimbare.

Am urmat firul acestui exercițiu de logică și am mai găsit câteva Românii.

De exemplu, mai nou, eu văd că există și o Românie a bucureștenilor, caracterizată prin setea de bani, de intrigi politice, de putere și, în genere, dezinteresată de celelalte Românii.

Există o Românie a celor care au fost inundați și una a celor care au profitat de asta. Există România dobrogenilor, care-și omoară păsările, și România celor care profită din fotbal. Și, mai nou, - și aici voiam să ajung -, există o Românie a ardelenilor.

Cum arată România ardelenilor? Mai calmă, mai corectă, mai serioasă la plata impozitelor și taxelor, care votează din ce în ce mai puțin cu P.R.M.-ul, este mai aproape de valorile europene.

În aceste condiții, însă, investițiile ne ocolesc constant. Primim mai puțini bani pentru infrastructură, respectiv cu 30% mai puțin decât celelalte regiuni.

La proiectele ISPA, de exemplu, în derulare pe perioada 2005-2007, sudul are aproximativ 1 miliard de euro, în timp de Ardealul - aproape zero.

O mulțime de lucruri comune pentru noi, ardelenii, care nu numai că ne deosebesc de România bucureștenilor, de exemplu, ci ne fac și ceva mai solidari. Și, dacă toate acestea nu erau de ajuns, acum, cineva ne-a confiscat și autostrada. Sociologii au demonstrat că cea mai puternică armă este gândirea pozitivă.

De aceea, aș dori să fiu optimist și să văd jumătatea plină a paharului. De aceea, azi nu-i voi certa pe cei care se împotrivesc construirii autostrăzii și, implicit, dezvoltării Ardealului, ci voi aprecia pozitiv toate aceste bețe-n roate, pentru imensul serviciu făcut renașterii conștiinței și identității regionale a ardelenilor.

Nu am întâlnit în ultimele decenii o solidaritate atât de puternică între diferitele medii politice, academice și etnice, - domnilor! - etnice din Transilvania!

Așadar, stimați domni și unii tovarăși din București, dacă nu vreți să ne ajutați, lăsați-ne să ne ajutăm singuri. Vă asigur că în 10 ani am avea și autostrăzi, și infrastructură dezvoltată și un turism de nivel european.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Cornelia Ardelean - declarație politică referitoare la greva din învățământ;

Doamna deputat Cornelia Ardelean. Aveți microfonul, doamnă deputat.

Video in format Real Media  

Doamna Cornelia Ardelean:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se referă la greva din învățământ.

Fiecare sfârșit de an aduce, spre dezbatere publică, o problemă controversată - aceea a sumelor repartizate din bugetul de stat pentru învățământ, domeniu devenit în ultimii ani o adevărată "cenușăreasă" a guvernărilor post-decembriste.

Educația și cercetarea apar ca direcții prioritare în platformele program ale tuturor partidelor sau coalițiilor care obțin, din patru în patru ani, puterea. Dar, printr-un mecanism straniu, ajunși să aibă în mână cuțitul care împarte bugetul, guvernanții taie o feliuță atât de subțire pentru educație, încât prin ea se poate vedea viitorul sumbru al învățământului românesc.

Întotdeauna există o explicație care nu poate fi contestată. Fie că este vorba de buget de austeritate, de prioritățile stabilite de Uniunea Europeană, de necesitățile continuării procesului de reformă, fie că este vorba de deficitul bugetar, care nu ne permite să alocăm mai mult acestui domeniu.

În urma acestor explicații rămâne însă o realitate cutremurătoare: școli degradate, în care elevii îngheață cu mâna pe abecedare, grupuri sanitare necorespunzătoare, adevărate focare de infecție, material didactic depășit atât fizic, cât și moral etc.

Dar peste toate acestea, cel mai grav fenomen care își face simțită prezența este lipsa interesului pentru școală. În condițiile unei subfinanțări cronice a învățământului, nu trebuie să ne mire că la cursuri se face din ce în ce mai puțină carte, că pentru a promova elevii fac în mod constant pregătiri costisitoare și cu toate acestea rata promovabilității la bacalaureat scade de la an la an.

Este nevoie de o atenție sporită acordată unui domeniu în care se fabrică, practic, România de mâine. Susțin îmbunătățirea grabnică a condițiilor în care sunt crescute noile generații, găsirea unor resurse pentru finanțarea corespunzătoare a învățământului. Dar nu cu orice preț. Anunțând că vor îngheța anul școlar, sindicatele din învățământ au mers prea departe. Procedând astfel, dascălii se îndepărtează de principiile pe care le-au îmbrățișat, sunt sigură, cu convingere, atunci când și-au ales profesia. Oricât de nemulțumiți ar fi, profesorii nu trebuie să uite că menirea lor este aceea de a crește generații, nu de a le ține pe loc. Soarta elevilor, anii de viața tinerilor, nu pot fi subiecte de negociere, nici mijloace de presiune în lupta sindicală. Ca om politic și ca părinte, simpatizez cu cauza cadrelor didactice, dar trag un semnal de alarmă cu privire la derapajele inacceptabile pe care le poate lua protestul acestora. Când este vorba despre soarta unor tineri, a unor generații de copii, scopul nu scuză mijloacele.

Știu că încep negocierile între sindicate și guvern. Le propun și unora, și altora, să fie raționali și cerebrali. Să lase la o parte orgoliile și patima și să găsească o cale a dialogului și a înțelegerii, în așa fel încât să rezolve cât mai grabnic acest conflict care nu face bine nimănui. Și, cel mai important lucru, nici unii, nici alții să nu uite că în discuțiile lor trebuie să țină mai cu seamă cont de soarta tinerilor.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, doamna deputat.

 
Video in format Real Media Valer Dorneanu - expunerea câtorva probleme din multiplele probleme nerezolvate ale sistemului sanitar;

Domnul deputat Mocioalcă Ion nu este, domnul Nicula Constantin nu este, domnul Gubandru Aurel nu este, domnul Știucă Alecsandru nu este, domnul Valer Dorneanu.

Aveți microfonul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi va avea drept frontispiciu două motouri.

Primul ar fi acela că principiul separației puterilor în stat, principiul autonomiei și independenței justiției nu sunt două elastice de care să tragă și premierul și președintele țării, după cum vor puterile și voința fiecăruia.

Acest principiu presupune că primul-ministru, pe care l-am apreciat pentru bărbăția și loialitatea sa politică față de prieteni și față de respectul pe care l-a dat Parlamentului venind aici, dar trebuie să-i aduc aminte că nu poate să intervină, nu poate să se informeze despre cazurile care sunt pe rol. Și, dacă vrea să știe care este starea justiției, are pe ministrul justiției și, dacă vrea să se intereseze de starea justiției, trebuie să vadă dacă aceasta are toate condițiile pentru a realiza acele condiționalități care să scoată justiția din ultimul loc al acquis-ului comunitar.

Aș vrea să le spun amândurora că este tot atât de neconstituțional să te și informezi despre un caz și tot atât de neconstituțional, poate chiar mai grav, este să pretinzi să fii informat tu, așa cum face președintele și, mai ales, să pretinzi ascultare și să influențezi justiția atât prin comenzi politice, cât și prin numirea procurorilor generali și a celorlalți procurori.

Dacă primul-ministru este îngrijorat de apelurile pe care le-a primit de la Comunitatea Europeană, atunci să fie îngrijorat pentru aceste lucruri, pentru imixtiunile în actul de justiție, pentru faptul că ministrul justiției, care ar trebui să-i asigure independența, dă comenzi procurorului să-i rezolve mai repede cazurile cu care este ea implicată, pe care le-a sesizat în calitate de fost lider al societății civile, să nu se mai amestece în soluționarea cauzelor civile care privesc pe cei din familia ei.

La rândul lui, președintele trebuie să știe că PNA-ul, care a fost înființat pentru a combate marea corupție, nu trebuie pus sub comanda Executivului, așa cum a fost pus acum, ci trebuie lăsat să acționeze liber.

A doua parte a declarației mele ar purta motoul: în loc de pachete de servicii medicale, pachete de legi proaste.

Stimați colegi, voi scurta cât se poate de mult această ultimă parte a declarației pentru a mă putea încadra în timpul care îmi este rezervat.

Cetățeanul care a suportat atâtea dezastre în acest an, aproape că nu mai reacționează nici la confruntarea cu spectrul pandemiei și nici la confruntarea cu reforma, cu așa-zisa reformă sanitară de la care știe bine că nu are la ce să se aștepte. Și spunem aceasta în principal pentru următoarele lucruri.

Principiul universalității plății pe care vrea să o introducă așa-zisa reformă sanitară, de fapt afectează trei mari categorii de contribuabili: beneficiarii venitului minim garantat vor plăti în viitor ei înșiși contribuția prin diminuarea ajutorului social și, deci, prin diminuarea minimelor resurse pentru viață; pensionarii cu o pensie superioară unui anumit cuantum își vor susține personal, tot din pensie, contribuția la asigurările sociale, iar categoria cea mai vulnerabilă la boală, întrucât nu beneficiază de îngrijiri curente de sănătate, nefiind în stare să se asigure din lipsa veniturilor, vorbesc aici de agricultori, va rămâne în continuare în afara oricărui sistem de asigurări de sănătate.

În ceea ce privește modificarea Legii spitalelor, așa-zisa reformă propusă în proiectul de lege aduce ca element nou doar numirea managerilor spitalelor fără să reformeze în profunzime managementul prin abordarea sa modernă și, în ultimă instanță, eficient.

Managerul, în concepția actualului ministru al sănătății care, așa cum a demonstrat și aseară la o emisiune, are pretenția să discute de la egal la egal cu profesorii universitari de medicină, managerul acestui ministru, deci, va fi supervizat de minister, va fi supervizat de Direcția de sănătate publică, de primari și va fi lipsit de orice pârghie pentru a soluționa problemele. El nu poate angaja un doctor dacă are nevoie, el nu poate să angajeze un credit, nu are acces la credite bancare. Structura spitalului este dependentă de minister și de Direcția sanitară. Are nevoie de aprobări, multe amânări. În același timp, el nu poate renunța la personalul excedentar. Managerul nu poate încheia contracte pe perioade mai lungi și cu livrare în etape, deoarece nu posedă garanții ca să-și primească sumele contractate cu Casa Națională de Sănătate. Nu poate prefigura consumurile pe luni, nu poate concesiona unui operator privat contabilitatea. Într-un cuvânt, nu poate face nimic, decât, cel mult, un control al consumului numai pentru evitarea arieratelor. El nu poate fi acel manager de spital european și, dacă tot este lipsit de atâtea resurse și nu are nici capacitatea profesională să o facă, nu înțelegem de ce manager nu poate fi un doctor.

De data aceasta, găselnița pentru imaginea reformei nu a mai fost stârpirea corupției ci "ne opunem conflictului de interese." Ce fel de conflicte de interese? N-am înțeles.

Cele expuse, care ridică doar câteva probleme din multiplele probleme nerezolvate ale sistemului sanitar, ne induc însă, clar, convingerea că întreaga tevatură cu reforma nu înseamnă decât, așa cum s-a întâmplat și în cazul justiției, ocazia de a înlocui pe considerente politice directorii de spitale cu oameni devotați actualei puteri.

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Ion Preda - declarație politică intitulată Greva generală, profesorii și reforma;

Domnul deputat Oancea Viorel nu este, Sandu Gabriel nu este, Dragomir Gheorghe nu este, Toma Horia nu este.

Preda Ion. Aveți microfonul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Ion Preda:

Stimate domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea de astăzi se intitulează "Greva generală, profesorii și reforma".

Fără discuție că salariile cadrelor didactice din România nu sunt "decente". În această situație sunt și funcționarii publici și, cu siguranță, și alte categorii de salariați din sectorul de stat. Numai că sistemul de învățământ este unul extrem de inerțial, iar cadrele didactice acceptă reforma numai declarativ. Fiecare acceptă reforma numai până la poarta sa. Aceasta este realitatea.

Cine sunt liderii de sindicat? Sunt cei mai reprezentativi profesori? Cu siguranță, nu. Sunt, cu mici excepții, aceiași din 1990. Toți cer salarii mari, dar nimeni nu vorbește de calitate. Și atunci când ministrul inițiază legea calității, liderii sindicali o contestă.

Toți sunt pentru descentralizare și autonomia școlilor, dar când ministrul inițiază o dezbatere pe această temă, apar nemulțumiri foarte mari. Cunosc sistemul de învățământ din interiorul său și vreau salarii mai mari pentru profesori, dar responsabilitate mai mare.

Câți dintre noi pun accentul pe creșterea calității educației, ca unul dintre elementele fundamentale ale reformei?

Am vaga impresie că sistemul de învățământ este un sistem de castă ca și cel din sănătate, un sistem fără culoare politică.

Am multe semnale din teritoriu că asupra cadrelor didactice s-au făcut presiuni în direcția participării la greva generală.

Ca liberal, nu sunt de acord cu o grevă generală în învățământ. Ar fi cel puțin imorală în acest moment.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Iulian Iancu - comentariu pe marginea intervenției domnului prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu;

Domnul deputat Iancu Iulian.

Video in format Real Media  

Domnul Iulian Iancu:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am avut pregătită o altă declarație pentru astăzi dar, văzând declarația domnului prim ministru, mă simt obligat la un alt fel de intervenție, în numele sfidării supreme aduse situației de astăzi a românilor de către domnul prim ministru.

Am avut, stimați colegi, cu toții, puțin mai înainte, prin declarația politică a domniei sale, demonstrația a ceea ce înseamnă sfidarea opiniei publice de către conducătorul formațiunii politice care și-a propus drept slogan în campania electorală sintagma "Dreptate și Adevăr." Astăzi, aici, am avut demonstrația publică a faptului că minciuna are culoare portocalie.

Dacă, până acum, am avut demonstrația că politicul, în România, în anul 2005, dictează economicului, acum am avut-o și pe cea a faptului că politicul, din partea Coaliției de guvernare, dictează justiției, iată, în numele unei prietenii vechi de 15 ani, în numele sacrificării deontologiei profesionale pe altarul solidarității de partid, chiar și atunci când, iată, există suspiciunea unor infracțiuni.

Ni se cere să înțelegem că discuția cu președintele României a durat de la ora 19 la ora 1 noaptea și că, de fapt, ea exprimă îngrijorarea despre situația creată în țară prin - iată - reținerea domnului Patriciu. Ce altă demonstrație mai este necesară pentru a înțelege îngrijorarea de care dă dovadă actuala Coaliție, prin liderul ei, când în țară profesorii sunt în stradă, când în țară minerii sunt în stradă, când se anunță disponibilizări a mai bine de 11 mii de oameni din sectorul minier, când mai bine de 100.000 din sectorul textil vor intra în șomaj până la șfârșitul anului, când mai bine de 3000 de societăți au dat faliment numai în cursul acestui an, când societăți din sectorul exportului românesc stau la coadă pentru a da faliment, așteptând o strategie promisă și nerealizată.

Domnul prim ministru a ținut acum, când, iată, bătrânii pensionari stau la coadă pentru a-și primi rația de medicamente lunară, de a cărei furnizare le depinde viața ca de un fir de ață, nefiind impresionat nici măcar de îndemnul acestora "Să trăiți bine pentru a face și dumneavoastră diabet și să ajungeți în situația să înțelegeți umilința la care suntem supuși".

În locul elementarului interes față de această suferință, domnul prim ministru ne vorbește despre un cod de conduită stabilit de CSAT. Da, domnule prim ministru, este nevoie pentru dumneavoastră de acest cod de conduită în numele ironiei și în numele situației în care ați expus populația României și în numele acestei ingerințe în justiție, în contradicție cu declarațiile din campania electorală și, mai ales, în contradicție cu angajamentele României în fața Uniunii Europene și a clasei politice, în fața poporului român.

Cred că este momentul să înțelegeți că acum demisia este adevăratul act de onoare în fața poporului român și nu în fața unui interes meschin, de grup.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media  

Rog liderii de grup să-și invite colegii în sală pentru a începe a doua parte a ședinței noastre. Am așteptat un sfert de oră peste programul obișnuit. Mă opresc acum.

Un sfert de oră pauză. La 10,00 începe partea a doua.

Insist, liderii de grup să-și aducă colegii în sală.

 
   

(Următoarele intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)

 
  Adrian Semcu - despre dificultățile întâmpinate de statul român în ceea ce privește cota de lapte negociată cu Uniunea Europeană;

Domnul Adrian Semcu:

Declarație politică

România a adoptat cota de lapte negociată cu Uniunea Europeană, prin care toți producătorii trebuie să declare cantitatea de lapte sau produse derivate pe care o vinde.

Principala dificultate o reprezintă însă țăranul român, care de teama taxelor și a impozitelor nu vrea să declare ceea ce vinde, iar dacă declară, nu are cum să demonstreze, pentru că el nu taie chitanță. Țăranul nu este interesat să obțină cotă, pentru că vinde cantități mici și neregulat, dar în viitor, când aceasta va putea fi vândută, ea poate fi o sursă de profit. În plus, el se teme că, după stabilirea cotei, statul va introduce o nouă taxă aplicabilă după 1 ianuarie 2007, prin urmare refuză să declare că a vândut lapte, deci să se înscrie la cota pentru vânzări directe.

Probleme sunt și cu unii procesatori, care nu completează integral formularele, adică fie nu trec procentul de grăsime, fie nu trec CNP-ul celor de la care iau laptele.

Ca urmare, există riscul să nu realizăm cota națională stabilită, iar Uniunea Europeană să reducă cantitatea pe care avem dreptul să o producem.

De aceea, Ministerul Agriculturii, în colaborare cu direcțiile agricole județene și cu unitățile de ameliorare și reproducție în zootehnie, trebuie, pe de o parte, să sprijine investitorii în încercarea de a înființa mai multe ferme, pentru care laptele va fi o afacere profitabilă și care vor fi interesate să obțină cotă, iar pe de altă parte să îmbunătățească campania de informare a populației din zonele rurale.

Trebuie demarată o acțiune amplă, prin care oamenii să fie informați cât mai exact cu privire la ceea ce înseamnă Uniunea Europeană, ce presupune procesul de integrare și care vor fi avantajele lor directe. Dar, în primul rând, ministerul împreună cu legislativul au obligația de a adopta măsuri care să atragă fonduri în vederea constituirii de ferme comerciale, atât cât mai este timp, pentru a nu mai aștepta cele câteva sute de litri pe care le produc țăranii, în interval de un an.

Vă mulțumesc.

  Alecsandru Știucă - declarație politică cu titlul «Telenovela Să trăiți bine - un trist divertisment»;

Domnul Alecsandru Știucă:

«Telenovela "Să trăiți bine" - un trist divertisment»

Constatăm că unii oameni politici de pe la noi, care români fiind, dețin după cum se știe resurse de inteligență nebănuite, cad tot timpul în picioare. Acesta este și cazul prim-ministrului, care a știut să profite din plin de întâmplările tragice ale oamenilor care și-au pierdut casele, recoltele, uneori chiar viețile, în puhoaiele de apă abătute asupra României în cursul acestui an.

Dacă inițial au fost prinși pe nepregătite de inundațiile din Banat, ulterior, guvernanții au avut timp, în perioada inundațiilor din Moldova, să se pregătească pentru un succes mediatic la inundațiile din Ialomița.

Iată că s-au scurs și dramaticele clipe ale inundațiilor din acest județ și domnul președinte al țării, urmat de primul ministru, au pus în scenă o senzațională apariție la Cosâmbești, unde echipați cu cizme și salopete, s-au îngrijorat aproximativ o oră în fața camerelor de luat vederi pentru soarta populației din zonă amenințată de ape.

Un martor credul ar fi crezut că, în sfârșit, iată, cei care conduc țara în acest moment, se preocupă să trăim bine, că se vor apuca de treabă și cei care au cârcotit până atunci vor recunoaște adevărata valoare a Alianței.

Nimic mai fals - cotele apelor lipsind de la întâlnirea cu Președintele la Cosâmbești, domnia sa și-a retras pretorienii din lunca Ialomiței și s-a regrupat strategic la Goldenblitz.

Adevărata valoare a Alianței s-a confirmat încă o dată, când, la conceperea Legii bugetului pentru 2006, "eroii" serialului de la Mărăcineni și de la Cosâmbești au uitat cu desăvârșire să aloce bani pentru digurile rupte de la Axintele, pentru lucrările de apărare a populației de la Dridu și de la Cosâmbești - Săveni.

În fiecare zi, suntem obligați să urmărim un episod al unui trist serial, ale cărui personaje ignoră misiunea ce le revine la conducerea țării. Nu ne rămâne decât să sperăm că, data viitoare, populația nu se va lăsa indusă în eroare de această trupă de teatru păgubos pentru noi toți.

  Ioan Cindrea - declarație politică privind eșecul guvernării portocalii în domeniul infrastructurii de autostrăzi;

Domnul Ioan Cindrea:

Declarație politică privind eșecul guvernării portocalii în domeniul infrastructurii de autostrăzi.

Actualul guvern a uitat, sau nu știe, că sistemul de autostrăzi dintr-o țară constituie fundamentul pentru dezvoltare economică.

Județul Sibiu beneficiază de imensa oportunitate de a fi străbătut de două dintre cele mai importante autostrăzi, cuprinse în sistemul național conceput de Guvernul Năstase în perioada 2001-2004: Coridorul IV pan-european și Autostrada Transilvania.

În aceeași perioadă, 2001-2004, s-a semnat Memorandumul de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Uniunii Europene pentru Centura ocolitoare a Municipiului Sibiu (componentă a Coridorului IV) și tot atunci au început lucrările efective la această vitală investiție, dorită de toți sibienii încă dinainte de 1989.

Ambele autostrăzi sunt la fel de importante pentru Județul Sibiu și, în consecință, se bucură de aceeași susținere din partea social-democraților sibieni, dar mai ales din partea locuitorilor județului.

Prin construirea celor două autostrăzi, Sibiului i s-ar deschide perspective deosebite în ce privește: atragerea investițiilor străine, dezvoltarea economică a unor zone sărace și izolate (Agnita, Dumbrăveni), dezvoltarea turismului, reducerea semnificativă a șomajului, uniformizarea dezvoltării economice a județului și regiunilor, creșterea valorii terenurilor etc.

Față de cele arătate mai sus, decizia Guvernului Tăriceanu de a renunța la Autostrada Transilvania reprezintă un imens dispreț față de sibieni și față de județul Sibiu, prin care condamnă la sărăcie și subdezvoltare două dintre cele mai sărace și izolate zone ale județului: zona Agnita și zona Dumbrăveni în care trăiesc aproximativ 100.000 de oameni.

Lipsa interesului față de județul Sibiu și față de importanța autostrăzilor ca factor de dezvoltare se manifestă și în ritmul necorespunzător de derulare a lucrărilor la Centura ocolitoare a Municipiului Sibiu, în ultimul an. Parcă, în complicitate, constructorul și autoritățile amână termenul de finalizare, stabilit inițial la sfârșitul anului 2006, spre sfârșitul anului 2008, și asta în condițiile în care se construiesc doar 25 de km de autostradă, iar finanțarea externă este asigurată.

Parlamentarii sibieni ai Alianței DA și conducătorii instituțiilor județene, sfidând interesele locuitorilor județului, au aceeași atitudine cu a șefilor lor de la București: încetarea lucrărilor la Autostrada Transilvania.

Organizația județeană Sibiu a Partidului Social Democrat este hotărâtă să acționeze pentru conștientizarea opiniei publice față de starea actuală a lucrurilor din domeniul infrastructurii de autostrăzi, care riscă să arunce Sibiul în același con de umbră și uitare ca cel dinainte de 2001.

Vă mulțumesc.

  Alexandru Ciocâlteu - declarație politică cu titlul Campanie electorală pe teme medicale;

Domnul Alexandru Ciocâlteu:

"Campanie electorală pe teme medicale"

Lumea medicală nu este un colț de paradis în realitatea românească. În multe domenii - chirurgia laparoscopică, urologia endoscopică, tipizarea tisulară, transplantul - ne aflăm la nivelul anului 2000, spre cinstea corpului medical românesc. Dar, mentalitatea nu a suferit prea multe modificări. Aud unele lucruri șocante: brancardierul te lasă la camera de gardă, asistenta nu-ți face tratamentul la timp sau îți aruncă actul în fesă de la ușă, infirmiera nu-ți schimbă cearceaful, medicul nu-ți dă nici o atenție și orice gest al său trebuie plătit de către bolnav sau familia acestuia, schimbarea antibioticului are un cost anume, proteza trebuie plătită (deși e gratuită), medici "obosiți" care intră în sala de operație, medici care dau "indicații" prin ușa camerei de gardă pentru a coborî abia dimineața să vadă bolnavul (dacă o fac!), spitale și medici care au fost vizionari au deja un preț la fiecare tip de intervenție chirurgicală înainte să existe oficial o asemenea cuantificare. Și mereu, la limita legii. Spitale care - cu licitație sau fără - consumă de 10 ori mai multe medicamente decât spitale similare. Se acceptă bugetul istoric! Cele mai multe controale sunt trimise la spitalele care consumă mai puțin.

La sfârșitul anului, bani de la asigurări vor primi cei care consumă mai mult, nu cei care sunt mai eficienți.

În București, cel puțin 14 spitale vor cădea la un cutremur de magnitudinea celui din 1977. Bani pentru consolidări - cât să se construiască alte 20 de spitale noi. Care este justificarea unui credit enorm pentru Spitalul Colțea - care se repară din totdeauna, deși putea fi introdus într-un complex istoric, eventual ca muzeu al medicinei românești, iar creditul respectiv putea fi folosit pentru construcția a 3 spitale noi superdotate? Acea limită discutabilă a legii are o altă fațetă în care majoritatea personalului medical este an de an pusă la zid, culpabilizată pentru fapte de care nu e vinovată.

Cum poți semna, ca procuror, arestarea unui profesor universitar care ajunge acasă după două zile de nesomn, iar la sfârșitul lunii este plătit pentru munca sa cât o femeie de serviciu? Cine a hotărât să existe plafon pentru rețete compensate sau gratuite? Plafon - pentru că unii medici... Dar pedepsiți-i pe vinovați, nu pe ceilalți medici și pe pacienți!

Ce principiu al solidarității mai există în țara românească dacă iei banii de la Timiș și îi dai în alte zone, zise defavorizate? Dar la Timișoara mai vin bolnavi din 5-6 județe - și, de regulă, doar cazurile complicate, mari consumatoare de fonduri. Bine, așa e în lege, dar casele paralele? Cum poți crea o nouă nomenclatură prin case ale anumitor grupe profesionale? Cât plătește pentru asigurări un colonel și cât plătește o pensionară CAP? Dar principiul solidarității unde e? Doar în lege? Care au fost interesele - exceptând cele politicianiste - de a înființa asemenea case paralele? Se ajunge la soluții bizare: angajați ai spitalelor obișnuite se asigură la aceste case paralele! Și îți râd în nas - legea le dă dreptul!

Există: lanțuri de farmacii interzise prin lege; promovare direcțională a unora (și doar a unora) dintre medicamente; aprovizionare preferențială acoperită prin licitații discutabile și oferte cât de multe (date, de regulă, tot de cel care urmează să câștige); promovare pe baza oricăror criterii, dar nu a celor profesională; prescriere "generoasă" de medicamente provenind de la aceeași firmă și către aceeași farmacie; apariția a tot felul de centre de diagnostic unde medicul de familie este obligat sau motivat să-i trimită pacienții; apariția unor monopoluri ( a se vedea examinarea la trimiterea în străinătate a muncitorilor români) sau obligații (centre "superdotate" cu medici de medicina muncii care, doar ei și numai ei pot face anumite controale) sau sinecuri (medici necunoscuți, neacreditați, poate chiar inexistenți care decid asupra plății sau neplății unor servicii medicale în străinătate de la firme fantomă de asigurări medicale pentru călătorii). În orice țară, indiferent de nivelul dezvoltării economice, indiferent de procentul din p.i.b. alocat asigurărilor de sănătate, la sfârșitul anului casele naționale de asigurări de sănătate au contul pe minus. În orice țară, banii pentru sănătate sunt insuficienți și statul trebuie să intervină - așa cum prevede și Legea nr.145 - și să ajute cu fonduri de la buget pentru echilibrarea balanței de plăți a casei de asigurări (nu să-i pună la "excedent").

În ultimele luni ale fiecărui an apare o criză a sistemului sanitar. Unii colegi își încep acum campania electorală; greșeala lor este că o încep prea devreme și, deseori, e doar un concert pentru trompetă înfundată. Chiar dacă tenta este liberală, falsetele sunt evidente și deranjante. Cum să te plângi de plafoanele medicilor, deși știi că unii sar calul și scriu, pentru orice afecțiuni, doar rețete de peste două milioane fiecare? Cum să te plângi câtă vreme nu îi controlezi? Cum s-a acceptat o listă aiuritoare de medicamente compensate și gratuite de ultimă oră, când nici state dezvoltate nu-și pot permite asta? Cum de poți semna un contract cadru în care asistența primară primește 6%, apoi să arăți celorlalți că nu ajung banii pentru acest sector? Cum să accepți 90% câtă vreme Germania compensează doar 50%? Suntem așa de bogați? De ce nu s-a oferit o listă cu un minim de medicamente și s-a folosit toată agenda medicală?

Ce țară poate plăti toate aceste medicamente? Există grade de compensare, în funcție de importanța medicamentului? Deși bugetul CNAS s-a dublat, din nou, în septembrie s-au terminat banii pentru tot anul, spitalele au mii de milioane datorii, se așteaptă o nouă rectificare bugetară. Corpul medical ca fals responsabil pentru necazurile cotidiene poate constitui o supapă electorală pentru cei neavizați. Cei inteligenți, cei pragmatici știu că medicul este un agent electoral esențial, nu un permanent cal de bătaie. Veșnici croitori-cârpaci ai unor buzunare rupte, puși mereu pe prima pagină a ziarelor, ai mei colegi - marea lor majoritate - nu sunt decât oameni necăjiți pe umerii cărora se scurge suferința acestui neam. Celui ce arată cu degetul spre stânga sau dreapta, niciodată spre propria persoană pentru neajunsurile sistemului sanitar, nu-i doresc decât să fie îngrijit de un medic sărac.

Vă mulțumesc.

  Claudius Mihail Zaharia - intervenție pe tema logica elementară a acordării de către Guvern a procentului de 3,87% din p.i.b.-ul pe anul 2006 pentru învățământ;

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Domnule președinte,

stimați colegi,

Nu cred că există generație de elevi și studenți, după '89 până în prezent, a căror formare educațională și profesională să nu le fie afectată de cel puțin o grevă pe an a dascălilor. De ce fiecare an școlar și universitar trebuie să înceapă cu o grevă a profesorilor? Cum putem evita aceste neplăceri? Sunt doar câteva întrebări la care atât profesorii, cât și orice guvern responsabil își propune să găsească cele mai bune răspunsuri.

Este și cazul guvernului Tăriceanu care s-a implicat, încă din primele luni de la preluarea guvernării, în soluționarea problemelor din învățământ, suplimentând anul acesta fondurile alocate învățământului cu 580 milioane RON (pentru salarii) și pregătind o nouă suplimentare pentru sfârșitul anului, măsuri absolut necesare pentru repararea greșelilor de proiecție bugetară făcute de guvernul Năstase care a alocat fonduri insuficiente învățământului, cu toate că procentul era unul atractiv, și anume 4,1% din PIB.

Pentru că, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori în România, diverși "specialiști" se apucă să reacționeze și să transmită către populație frânturi de informație, fapt care, de cele mai multe ori, nu conduce spre altceva decât dezinformare și manipulare a opiniei publice, mă simt nevoit să preiau prin această declarație politică o parte din rolul pe care o presă europeană ar trebui să-l aibă, și anume voi transmite către cei interesați de subiect logica elementară a acordării de către Guvern a procentului de 3,87% din PIB-ul pe 2006 pentru învățământ.

Trebuie avut în vedere că discutăm această problemă din punctul de vedere al unui Guvern care face toate eforturile ca România să se integreze în Uniunea Europeană în 2007.

Astfel, vă reamintesc, stimați profesori, învățători, educatori, studenți și cetățeni că pentru anul acesta, 2005, produsul intern brut a fost de 281.200 milioane RON.

Din această sumă, 4,1%, procent alocat, pe încă vremea guvernării PSD, învățământului a reprezentat un total de 11.529 milioane RON. La această sumă, care s-a dovedit insuficientă, guvernul Tăriceanu a mai trebuit să adauge încă 580 milioane RON. În total, pentru a acoperi necesitățile învățământului pe anul 2005 s-a alocat suma de aprox 12.110 milioane RON. Anul acesta, în urma politicii fiscale implementate de Guvernul Tăriceanu, produsul intern brut a crescut la 322.500 milioane RON.

Din această sumă, 3,87% - procentul alocat de Guvernul Tăriceanu pentru învățământ reprezintă un total de 12.480 milioane RON, sumă care depășește cu peste 370 milioane RON bugetul alocat învățământului pentru anul trecut. La această sumă, în urma negocierilor care au fost încheiate, s-au mai adăugat 180 milioane RON.

Prin toate aceste măsuri, guvernul Tăriceanu a reușit practic să acopere necesitățile sistemului de învățământ și să asigure și o suplimentare de peste 550 milioane RON, echivalentul a peste 5.500 miliarde lei vechi, deci practic cei peste 3,87% din PIB-ul pe 2006 reprezintă mai mult decât 4,1% din PIB-ul PSD-ului din 2005.

Prin cele menționate anterior nu vreau să subliniez faptul că învățământul nu are nevoie de resurse suplimentare, că nu este un domeniu în care vor trebui investite resurse financiare pentru a asigura o pregătire corespunzătoare cerințelor europene a tinerilor din România sau că nu trebuie privit ca o prioritate pentru țara noastră, ci vreau să atrag atenția asupra modului în care se negociază asememnea solicitări, în special în condițiile în care nu s-a luat nimic din ceea ce a fost, ci din contră s-a dat mai mult.

Îndemn pe această cale ca aceste proteste care blochează tot sistemul educațional să se transforme în discuții purtate civilizat la masa negocierilor de către liderii sindicatelor din învățământ.

Vă mulțumesc.

  Constantin Traian Igaș - declarație politică cu tema Apropierea României de Uniunea Europeană;

Domnul Constantin Traian Igaș:

"Apropierea României de Uniunea Europeană"

Doamnelor și domnilor deputați,

Unul dintre obiectivele prioritare pe care guvernul și le-a propus în iarna anului 2004 a fost acela de a adera la Uniunea Europeană începând cu data de 1 ianuarie 2007. Acest obiectiv se regăsea și pe "agenda de lucru" a guvernului anterior, dar a existat o foarte mare îndoială cu privire la îndeplinirea condițiilor pe care Uniunea Europeană la aducea în fața guvernanților pesediști. Era un lucru aproape imposibil de atins în condițiile în care în cadrul unor numeroase capitole de negociere se impunea luarea unor măsuri mai mult decât drastice.

Schimbarea adusă însă de un alt decembrie, de data aceasta 2004, a făcut ca, iată, la mai puțin de un an de la schimbarea guvernării, raportul de monitorizare întocmit de Uniunea Europeană să fie unul pozitiv și chiar cu un mic pas înaintea vecinilor noștri bulgari. Această apreciere nu face altceva decât să demonstreze că România este pe un drum bun, altul de până acum, iar acest lucru se datorează în primul rând luării unor decizii de schimbare radicală în domenii foarte nevralgice: transporturi, calificarea profesională, libertatea de circulație a persoanelor, dialog social, uniune vamală, protecția mediului, lupta împotriva crimei organizate.

Trebuie să remarcăm, fiecare dintre noi, că pentru prima dată de când România și-a exprimat dorința de a fi parte componentă a Uniunii Europene, raportul pe care Comisia Europeană l-a prezentat este cel mai bun de până acum. Datorită realizărilor obținute într-un timp atât de scurt și progreselor înregistrate, deloc de neglijat, data de 1 ianuarie 2007 este o țintă posibil de atins. Pentru prima dată, țara noastră reușește să obțină performanțe peste cele așteptate de Uniunea Europeană și acest lucru dovedește că s-a muncit foarte mult pe fiecare domeniu în parte și nu numai atât: ceea ce s-a muncit este apreciat calitativ de Uniune.

Situația României s-a îmbunătățit semnificativ în ceea ce privește reforma sistemului juridic, concurența și ajutoarele de stat. De asemenea, s-au făcut pași importanți și în ceea ce privește libertatea presei, restituirea proprietăților și protecția copiilor. Toate aceste progrese sunt considerate de Comisia Europeană ca fiind pași recuperați.

Nu putem trece însă peste faptul că acest lucru trebuia făcut cu mult timp înainte, numai că guvernele anterioare nu au dorit sau nu au putut face posibilă realizarea acestuia din motive pe care doresc să nu la comentez acum. Acesta este motivul pentru care sunt și domenii în care efortul depus trebuie să fie unul susținut. pentru a ajunge la performanță. Dar nu trebuie să ne îngrijoreze acest lucru, deoarece faptul că vom duce mai departe ceea ce am început nu face altceva decât să demonstreze că am început bine.

Am convingerea că acolo unde mai avem de recuperat vom reuși să ajungem la final. Trebuie să menținem ritmul reformelor începute pentru ca domeniile vizate ca fiind deficitare să obțină și ele girul comisarilor europeni. Aceste domenii se regăsesc în domeniul administrației publice, în punerea efectivă în practică a reformei sistemului judiciar și intensificarea luptei împotriva corupției, protecția minorităților și drepturile copiilor. Sunt câteva domenii, administrația publică, punerea în practică a reformei sistemului judiciar, lupta împotriva corupției, protecția minorităților naționale, în care reformele au fost deja începute și unde nu ne rămâne altceva decât să intensificăm eforturile și să ducem la bun sfârșit ceea ce am început.

Și în domeniul economic, țara noastră a reușit să obțină aprecieri pozitive, lucru care ne face să credem faptul că situația macroeconomică a continuat să se îmbunătățească. În conformitate cu calendarul stabilit, România s-a bucurat de o creștere economică concomitent cu îmbunătățirea ratelor de ocupare a forței de muncă, de colectare a taxelor și cu reducerea inflației. Și tot conform calendarului propus se desfășoară și restructurarea sectoarelor gaze și electricitate.

Trebuie să fim însă realiști și să recunoaștem că există și domenii în care mai avem mult de recuperat - agricultură, justiție și afaceri interne, protecția mediului, impozitele - datorită întârzierilor existente.

Una dintre cele mai spinoase probleme rămâne însă corupția, cea care, aflată atâta timp sub aripa protectoare a guvernării pesediste, a reușit să atingă cote impresionante. Lupta împotriva acesteia trebuie să continue a fi prioritară, la fel ca și înlăturarea corupției politice la nivel înalt și asigurarea unor structuri eficiente de aplicare a legii.

Doamnelor și domnilor, aderarea României la Uniunea Europeană este obiectivul prioritar al tuturor dintre noi. Obținerea calității de membru al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007 va confirma faptul că țara noastră este ireversibil conectată la valorile democrației europene și principiile economiei de piață funcțională. De faptul că România a făcut progrese fundamentale de aliniere a legislației interne la legislația Uniunii Europene nu cred că mai e cazul să ne îndoim. Sunt convins că, în măsura în care vom accelera pregătirile într-o serie de capitole de negociere, vom reuși să îndeplinim obligațiile de Stat Membru al Uniunii Europene începând cu momentul preconizat al aderării.

Vă mulțumesc.

  Costache Mircea - declarație politică cu titlul Unde-s banii, hoților?!;

Domnul Costache Mircea:

Unde-s banii, hoților ?!

Ca la casa cu bărbatul bețiv și femeia de moravuri grele, de la un timp încoace, în România, nimic nu se mai leagă, nimic nu mai funcționează, cât de cât, normal. Și nu funcționează normal, în primul rând, pentru că nimic nu mai are preț. Nu mai au preț obiectivele industriale, băncile, rafinăriile, minele de aur, hotelurile, stațiunile turistice. Dar de ce ne mai mirăm ? La noi nu mai are preț nici bunul cel mai de preț pe care ni l-a dat Dumnezeu, viața. Întrebați societățile de asigurări și veți afla că înțeleg și pot să-și asigure viața doar 0,6% dintre români.

Nu au nici un preț valorile pe care alte țări le ocrotesc, le consacră și creează cadrul investițional spre a le mări valoarea, astfel ca, din plusvaloare, să optimizeze standardul de viață al cetățenilor. În România, bărbatul bețiv și femeia năroadă au vândut tot. Casa li s-a părăginit iar ei zac sub stelele reci într-un fel de revoltă împotriva destinului. Din 1990 și până azi, guvernările mafiote și antinaționale au vândut vapoare, vagoane, fabrici de ciment, de aluminiu, de autocamioane, de tractoare, oțelării, rafinării, hoteluri, bănci, mine de aur, zăcăminte de petrol, rețele electrice, fier vechi, păduri, podgorii, IAS-uri, CEC, Romtelecom. Acum se dau ultimele tunuri, cu BCR, minele de cupru și cu încă vreo câteva obiective importante, plus terenurile.

Pentru înstrăinarea pământului s-a dat recent o lege prin care străinii și apatrizii, adică cei ce nu au nicăieri sub tălpi o patrie, pentru care să fi luptat, să fi murit strămoșii lor, au dreptul de proprietate asupra terenurilor în România.

Vom termina curând de vândut și termo și hidrocentralele și terenurile și vom fi, probabil fericiți că am scăpat de griji ca Dănilă Prepeleac, cel care plecase la târg cu un car și o pereche de boi și s-a întors acasă cu o pungă goală în care suflă vântul rece și pustiu al nemerniciei. Las la o parte argumentul stupid că trebuiau musai mătrășite, pe ce-o fi pe ce n-o fi, fiindcă ar fi fost, chipurile, "găuri negre" la bugetul statului. Realitatea e că o astfel de "gaură neagră" precum Sidex-ul, a produs numai în 2004, 500 de milioane de dolari profit net pentru indianul cu nume predestinat, Mittal. Și, dacă în acești ani când ați vândut un patrimoniu uriaș făcându-i invidioși și pe capii mafiei siciliene care tranzacționează pușcoace, droguri, țigări și cafea, în timp ce mafioții români vând zăcăminte de aur, de gaze, de petrol, rafinării și combinate, dacă în acești ani, nu aveți bani pentru pensii, burse, medicamente, pentru căldură și hrană, pentru învățământ și sănătate, atunci când veți avea bani, domnilor guvernanți-jefuitori ?! Unde sunt creanțele externe de 7 miliarde de dolari în 1989, unde sunt cele 3 miliarde de dolari din BNR tot în 1989, unde sunt banii din contul "Omenia", unde-s banii rezultați din vânzarea economiei naționale ?

Cum, nu știți ? Întrebați-l pe dl. Bush, întrebații pe șefii marilor state cărora serviciile lor secrete le prezintă periodic situația depunerilor în bănci străine ale unor cetățeni români. Veți afla atunci că în timp ce Țara are o datorie externă de peste 30 de miliarde de dolari, după ce și-a vândut toată averea și geme sub nevoi și umilințe, unii românii au depus în bănci din Elveția, Luxemburg, Cipru, Dubai, Grecia, Franța, Anglia, SUA etc., tot peste 30 de miliarde de dolari.

E timpul ca intelectualitatea și tineretul studios să știe că praful din ochi care li se presară în urma firavelor greve divizate și subminate din interior, în fruntea cărora mimează revolta, șmecheri angrenați în coterii oculte, are menirea de a caricaturiza democrația, de a ascunde sub perdeaua de fum a intoxicărilor mediatice: opulența, desfrâul și cinismul marilor escroci.

  Cristian Alexandru Boureanu - prezentarea unei inițiative privind eliminarea unei bariere de natură birocratică;

Domnul Cristian Alexandru Boureanu:

Înființarea unei societăți comerciale este îngreunată în acest moment de o serie de bariere de natură birocratică. Avem ca obiectiv sprijinirea liberei inițiative și consider că avem obligația fundamentală de a înlătura aceste obstacole.

Primul pas în momentul înfiițării unei firme este identificarea unui sediu social, fără de care firma nu poate fi deschisă. De cele mai multe ori, acesta este chiar apartamentul proprietate personală, urmând să funcționeze doar ca sediu social, urmând ca firma să își deruleze activitatea într-un punct de lucru, diferit de sediu social.

Doar că, în acest moment, articolul 64 din Legea Locuinței stipulează că este necesar acordul vecinilor de pe orizontală și verticală, precum și al asociației de proprietari/locatari. De foarte multe ori însă, acest acord este refuzat, fără a exista un motiv întemeiat, mai ales că legea nu prevede existența unei motivații. Iar în absența acestui acord, înființarea firmei devine astfel imposibilă.

Este inadmisibil ca într-o economie de piață inițiativa privată, generatoare de locuri de muncă, să poată fi stopată de animozitatea unui vecin sau de sumele, uneori exorbitante, cerute în schimbul acordului.

Acestea sunt motivele pentru care am inițiat o propunere legislativă de modificare și completare a Legii 114/1996, prin care se elimină obligativitatea avizului asociației de proprietari și al vecinilor în momentul utilizării locuinței ca sediu social al unei societăți comerciale.

Eliminarea acestei bariere va contribui substanțial la mărirea numărului de societăți comerciale înființate.

  Cristian Mihai Adomniței - declarație politică: Strategia pe termen lung - apanajul unui management de calitate;

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

Declarație politică: "Strategia pe termen lung- apanajul unui management de calitate"

Este vorba despre agenda penultimei ședințe de guvern, agendă care a cuprins un punct foarte important și anume: implementarea, din luna decembrie a acestui an, a planului național pentru prevenirea si combaterea inundațiilor.

Vorbesc cu amărăciune despre acest subiect pentru că am realizat cu toții, în acest an, ce a însemnat lipsa completă de preocupare a guvernelor anterioare pentru a avea o modalitate de abordare clară și unitară în lupta împotriva dezastrelor naturale, lipsa oricărei gândiri active în ceea ce priveste o strategie pe termen mediu și lung cu privire la prevenirea calamităților de tipul celor care au lovit România în acest an cand inundațiile au produs pagube materiale enorme, iar afectarea umană și socială are caracterul unei drame.

Pentru prima dată există toate premisele să considerăm că această problemă va fi abordată profesionist, ceea ce va duce la limitarea considerabilă a efectelor unor posibile inundații viitoare. Guvernul a adoptat Hotărârea care va stabili modul de finanțare și calendarul de activități. Ministerul Mediului a elaborat planul de acțiune cu sprijinul unor experți consultanți din Germania, angrenând institutele de cercetare și proiectare din România.

Se va studia situația fiecarui bazin hidrografic, se vor reface hărțile de inundabilitate, baza de date a viiturilor înregistrate, gradul și modul de utilizare al terenurilor, se vor amenaja râurile mici, mijlocii, mari etc. O muncă deosebit de laborioasă, costisitoare care se va desfășura în mai multe etape, urmând a fi finalizată în 2021.

Rezolvarea unei situații de criză nu trebuie să fie scopul final nici pe departe a unui bun manager, a unui guvern bun, a unui premier bun. Un mod de a gândi plenar și în perspectivă este cheia unui management de succes atât într-o companie cât și într-un guvern. Se pare că pentru prima dată am învățat din evenimentele negative la care am luat parte în acest an și s-a elaborat o strategie pe termen mediu- până în 2009 și o strategie pe termen lung -până în 2021. Rezolvarea unor probleme punctuale nu va atrage după sine decât rezolvarea a o mie de alte probleme punctuale. Elaborarea unei strategii pe termen lung este singura posibilitate de a realiza mecanisme care se pot articula singure și duce la rezolvarea crizelor ce pot apare. Elaborarea unor protocoale de acțiune are menirea de a înlătura efectele negative care pot devasta locuri și oameni.

Avem toate premisele pentru a considera că facem ceva pentru un viitor mai sigur, o stategie gândită să depășească fluctuația și rotația oricărui guvern, ceva ce sigur va fi un bun public al unei Românii Europene.

  Dan Horațiu Buzatu - declarație politică având ca subiect 60 de ani de la prima mare manifestare anticomunistă;

Domnul Dan Horațiu Buzatu:

"60 de ani de la prima mare manifestație anticomunistă"

Doamnelor și domnilor deputați,

Voi evoca astăzi un eveniment care nu va trebui uitat niciodată. Astăzi se împlinesc 60 de ani de la prima mare manifestație anticomunistă organizată în România postbelică. Acum 60 de ani, exact la această oră, primul grup de manifestanți, cel al Tineretului Național Liberal, pătrundea în piața Palatului Regal, principalul loc al desfășurării evenimentului. Manifestația a fost organizată de către grupările de tineret, studenți și elevi ale PNL și PNȚ și a avut un dublu scop: omagierea zilei Maiestății Sale Regele Mihai I și de a protesta împotriva penetrării bolșevismului în România. La manifestație au participat între 80.000 și 100.000 de demonstranți, în proporție de 80% studenți și elevi și principalul rol în conducerea acesteia l-au avut reprezentanții Tineretului Național Liberal.

Autoritățile pro-comuniste au replicat cu o contramanifestație dirijată de Confederația Generală a Muncii care, la vremea aceea, îl avea în frunte pe Gheorghe Apostol, acesta participând direct la ostilități. S-a încercat fără succes spargerea mitingului din Piața Palatului Regal cu detașamente paramilitare de muncitori comuniști și elemente declasate de la marginea societății aduși de camioanele sindicatelor. rețeta contramanifestației a fost preluată și utilizată de FSN 45 de ani mai târziu, în ianuarie 1990, cu ocazia primelor mari demonstrații ale partidelor istorice. S-a ajuns la provocări, iar agenți ai ministrului de interne, Teohari Georgescu, au deschis focul împotriva manifestanților, dar cu premeditare au ucis și rănit și câțiva contramanifestanți, pentru a justifica ulterior represiune și pentru a arunca vina pe manifestanți. Pentru a degaja piața a fost adusă divizia trădătoare, Tudor Vladimirescu, care nu a ezitat să tragă în manifestanți, totulpetrecându-se sub directa îndrumare a ministrului de interne, Teohari georgescu, și a colonelului Susaikov, reprezentantul URSS în Comisia aliată de Control. Cifra oficială a morților nu se cunoaște, deoarece multe cadavre au fost ridicate și arse la crematoriu. Au fost operate peste 700 de arestări, aproximativ 500 dintre cei reținuți fiind reprezentanți ai Tineretului Național Liberal și ai organizațiilor studențești ale PNL. Istoriografia comunistă, evident, a prezentat timp de 44 de ani o cu totul altă versiune a manifestației din 8 noiembrie 1945 și foarte greu, după 1990, PNL și PNȚCD au reușit să aducă la lumină adevărul despre cele întâmplate atunci.

Astăzi, la 60 de ani de la aceste evenimente, trebuie să îi omagiem pe cei care au pierit atunci și pe cei care au avut de suferit în închisorile comuniste. Studenții, elevii și reprezentanții organizațiilor de tineret din PNL și PNȚ au dat dovadă de un real curaj în 8 noiembrie 1945, deoarece știau că aveau de înfruntat nu numai comuniștii autohtoni, ci și ocupantul sovietic. Nu în ultimul rând, marea manifestație anticomunistă din 8 noiembrie 1945 a însemnat actul de naștere al unei noi generații de politicieni a partidelor istorice, generație care, în anii negri ai comunismului, a păstrat în clandestinitate conștiința principiilor democrației. O parte dintre supraviețuitorii evenimentelor de acum 60 de ani s-a alăturat tinerilor care au ieșit în stradă în decembrie 1989, iar după 1990 a contribuit - tot în condiții vitrege generate de neocomunismul promovat de cei care au preluat puterea - la construirea noii societăți românești. Generația 1945 nu trebuie uitată.

  Dorinel Ursărescu - observații, cu nuanțe umoristice, pe marginea crizelor din P.S.D.;

Domnul Dorinel Ursărescu:

Declarație politică

Se spune că, întotdeauna, lucrurile se văd mult mai bine din exterior. Dacă stai de o parte, voit sau nevoit de circumstanțe, poți observa obiectiv anumite aspecte pe care, cei implicați direct nu le iau în seamă, fiind duși de succesiunea evenimentelor. Așa că fiind un optimist din fire, "tatucul" Iliescu a profitat de scoatere sa pe o linie secundară în depoul "monștrilor sacri" ai stalinismului reformist și, văzând jumatatea plină a paharului și fiind luat la rândul său de valul memoriilor hidro-politice, a cugetat pe marginea crizelor partidului născut din framântarea ideilor proprii.

Având în vedere zvonistica lansată în jurul tabloului său încununat cu laurii victoriei subversive și privindu-și bustul marcat definitiv cu emblema "fondator indiferent daca vreți voi", a născut analiza profunda a adunăturii ideologice sub umbrela Partidului Social Democrat. Astfel, au fost identificate trei mari crize, corespunzătoare, în mod surprinzator, celor trei mari figuri formatoare de opinii ale partidului.

O criză de identitate, având în vedere căutarea acestui atribut în timpul liber al domnului Geoană, o a doua criză de imagine, privindu-l pe deasupra ochelarilor pe fostul premier ieșit cu imaginea terfelită în urma ultimelor scandaluri, și nu în ultimul rand, o criză de comunicare unde... putem vorbi de stilul iresponsabil refractar al domnului Mitrea.

Ca să nu fie cu supărare, domnul Iliescu s-a gândit să aplice și un pic de voal peste acuzele aduse celor trei lideri... ca doar e o scrisoare de împăcare, iar cei trei nu prea pricep multe... așa că a ascuns o frază prin care induce subliminal mesajul că identitatea de stânga nu este dată de lideri. Problema e că dacă liderii nu au o identitate doctrinară de stânga, se duce de râpă toată platforma partidului iubit și crescut de mic de domnul Iliescu, așa că acesta s-a simțit dator sa tragă semnalul de alarmă asupra preluării elementelor neoliberale în politica PSD-ului. In spiritul vremii, odată cu dezlanțuirea valpurgică a spiritelor nopții, a fost lansată și această scrisoare, care indiferent de tonul plat sau de coafura politică pe care au încercat sa o dea cei trei lideri șifonați în ochii presei, liderul simbolic al doctrinei social-democrate constată că partidul sau, sub conducerea "crizelor de identitate, imagine si comunicare", nu și-a respectat rolul de catalizator al forțelor de stânga, lipsa de coerență și de claritate a mesajelor partidului și, ceea ce se pare că-l doare cel mai tare, nerespectarea esențialului acestei doctrine...mâna forte a conducerii apărând astfel, spre uimirea domnului Iliescu, mai multe idei pentru aceeași problemă. Or, așa ceva este inadmisibil în opinia sa, atunci când oamenii au idei, altele decat cele induse de la nivelele superioare ale partidului.

Din turnul înțeleptului, cade apoi apocaliptic concluzia, mascată ca orice alt mesaj sub masca unui sfat: nu mai luați măsuri de tip cazon, fraților, pentru că au efect de boomerang... adică... nici voi nu sunteți chiar bine și siguri pe posturile voastre... iar roata se învarte... citiți Biblia..."numai acela care nu are păcate să ridice piatra" ... si alte asemenea îndemnuri pentru limitarea elanului cu care cei trei magnifici conduc la momentul actual în ograda PSD-ului.

Incheierea sublimă a mesajului său către PSD conduce la o viziune macabră în care tătucul Ilici îi învață pe cei trei lideri actuali ai PSD-ului sa stea cuminți pe scăunel, în speranța că asemănarea cu poziția statuii gânditorului de la Hamangia va genera scânteia solidarității celor trei în procesul de gândire, pentru o politică și o doctrină coerentă și pur de stânga.

Felicitări, domnule Iliescu!

  Dumitru Avram - declarație politică cu titlul Țara contrastelor;

Domnul Dumitru Avram:

"Țara contrastelor"

Printr-o inițiativă recentă, Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Teleorman a lansat o lucrare consacrată firmelor de top de pe cuprinsul județului. Aflăm cu plăcere că numărul acestora a ajuns astăzi la 5.364, din care au fost reținute, în final, 229 de asemenea societăți comerciale. La sfârșitul anului 2003 erau 8.964 de agenți economici.

A fost realizat și un top al exportatorilor, unde sunt evidențiate 49 de firme, grupate pe 5 categorii de mărime. Se amintește, de asemenea, că în județ sunt 259 de societăți agricole, din care s-au evidențiat 22.

Parcurgând aceste cifre, am putea spune că ne aflăm într-o zonă de relativă prosperitate, cum ar trebui să fie, de altfel, acest județ cu pământ bun și un fond forestier de invidiat, cu 170 de iazuri și binefacerile Dunării. Se mai subliniază, în lucrarea amintită, că jumătate din suprafața agricolă a județului (217.433 ha) este amenajată pentru irigații, cam tot atât cât reunesc cele 526 de exploatații agricole.

Evident, nici în acest caz nu ne putem lăsa înșelați de cifre, dar o legătură între imaginea economică a județului și felul în care se șterg urmele inundațiilor care au lovit din plin Teleormanul este obligatoriu să facem. Pe lângă multe alte daune, aici au fost distruse 410 case. Asta era la 13 iulie 2005. La 6 septembrie, se anunțau, după alte valuri de apă, 263 de locuințe care trebuiau reconstruite (99 fiind puse la pământ numai în cursul lunii august). Nu este clar dacă aceste trei cifre trebuie însumate, sau ne putem baza pe prima situație, care semnala existența a 410 case distruse. Firave și neputincioase în prag de iarnă, apele Vedei, ale Teleormanului și Călmățuiului lui Zaharia Stancu au lăsat în urmă un adevărat dezastru.

Cert este că singura casă construită până acum este aceea pe care dl. Corneliu Vadim Tudor i-a dăruit-o, în comuna Dobrotești, din apropierea Roșiorilor de Vede, bătrânei Călina Popa. În județul Teleorman, au rămas pe drumuri cel puțin 1.300 de persoane, iar la un moment dat se anunța realizarea a 4 asemenea locuințe, din care nu a prins viață decât aceea a liderului PRM.

Afară e din ce în ce mai frig, situația acestor oameni loviți de soartă pare a nu se mai afla sub semnul urgenței, iar Guvernul trebuie să informeze concret despre ceea ce are în vedere în acest sens. La 26 septembrie, ministrul lucrărilor publice, Laszlo Borbely, vorbea despre 2.000 - 2.500 de case ce urmau să fie realizate la un preț variind între 3.000 și 6 - 7.000 de euro.

A trecut de-atunci o lună și nu numai că nu s-a ridicat nimic, dar calculele puse în circulație sunt, pur și simplu, lipsite de realism, din moment ce valoarea căsuței bătrânei din Dobrotești s-a ridicat ușor la 30.000 de euro. Este de mirare cum sutele de firme aflate în topul teleormănean - și nu numai de aici - n-au reușit să ridice nici măcar o asemenea căsuță ! Dacă este adevărat că 40% dintre români trăiesc la nivelul secolului al XIX-lea, în ceea ce privește rețeaua de apă, de canalizare și de drumuri, atunci și Teleormanul are de ce își face griji. Nu îmi ies din minte drumurile din apropiere de Videle, târgul de vite îngropat în nămol de la Gălășeni, de prin aceeași zonă. Aici, la Videle, unde responsabilii locali n-au avut altă grijă decât să-i ia dreptul Școlii Generale nr. 1 (pe care tot ei i l-au dat după alegerile locale din anul 2000) de a purta numele marelui poet Adrian Păunescu, care o adoptase ca pe propriul copil. Școala, vopsită acum într-un neinspirat portocaliu, a revenit la vechea-i denumire, în lipsa unui contracandidat pe măsură.

  Emil Strungă - declarație politică cu titlul Ce este politica, sau contradicțiile lui Mircea Geoană;

Domnul Emil Strungă:

"Ce este politica, sau contradicțiile lui Mircea Geoană"

Cum adică "ce este politica?" toată lumea știe sau e de la sine înțeles. Fie că stai de vorbă cu specialiști în socio-umane, fie că se poartă o discuție aprinsă la cârciuma din cartier, când facem politică (adică dezbatem chestiuni care țin de ea), nu ne mai întrebăm în prealabil ce este politica. Știe oricine cu ce se servește... Totuși, manualele rețin câteva ambiguități ale termenului: el poate îngloba în sine programul de acțiune sau acțiunea propriu-zisă care vizează problemele unei colectivități; reprezintă realitatea și conștiința acestei realități; este considerată aspectul determinant și globalizator al unei societăți sau reprezintă un sector parțial al ei, alături de religie, cultură, economie etc.

Deci ce este politica? Răspunsul nu e simplu și nici nu voi încerca să-l formulez aici. În schimb, ceea ce voi putea face este să spun ce nu este politica. Nu mă voi baza pe teorie sau filosofie, voi uza de argumentul pe care mi l-a furmizat, prin declarațiile sale, președintele PSD, Mircea Geoană.

Actualul lider al social-democraților a descoperit un motiv de bucurie în faptul că nu partidul condus de el va fi la guvernare când România va fi primită în Uniunea Europeană. De aici trag concluzia - prea devreme, vor spune criticii; prea târziu, se vor lamenta binevoitorii - că Mircea Geoană depășește orice contradicție de dicționar a politicii și ne furnizează o nouă definiție "la cestiune", după înălțătorul exemplu al subalternului său nărăvaș care, cu ceva zile în urmă, redefinise "corupția" cu privatizarea (o fi știind el ceva!).

Dacă nu mă înșel, integrarea europeană este un obiectiv care a căpătat de-a lungul anilor conotații naționale. Toată lumea a înțeles că singura direcție către care tebuie să meargă România este spre Vest, argumentele fiind de natură politică, economică, strategică, poate nu în ultimul rând culturale. Deci integrarea este un obiectiv național care trebuie atins indiferent de costurile ridicate pe care le generează. Nu e musai ca toată lumea să freamăte de emoție la auzul ideii, dar măcar nu o punem în discuție, nu ne spălăm pe mâini, nu cădem în infantilism politic, lamentându-ne că PSD-ul va fi cel care pierde la capitolul popularitate. Astfel de reacții dovedesc ori imaturitate politică, ori frustrări - evident, tot politice - care ar trebui, într-adevăr, să fie prilej de lamentație!

Integrarea nu apraține liberalilor, sau democraților, sau conservatorilor. Integrarea este a statului român cu tot, cu cetățenii lui. Dacă facem din obiective politice de interes general prilej de reacții emoționale și gâdilându-ne de eșecul pe plan național pe care-l vor înregistra oponenții politici, atunci acesta e pentru mine cel mai clar semn de lașitate și meschinărie, de data asta nepolitice, ci strict umane.

Și totuși, cum să înțelegem reacția necontrolată a lui Geoană, dacă tot el ar fi cel care ar susține alegerile anticipate la anul, când partidul său ar fi pregătit să preia frâiele patriei? Contradicție? Vrea sau nu vrea Geoană să guverneze, vrea sau nu vrea ca PSD-ul să fie cel care integrează România în UE? Sunt acestea contradicțiile unui lider social-democrat sau doar copilărești jocuri de limbaj bune pentru amețit electoratul cu îngrijorarea unor politicieni pentru destinul României și al românilor?

  Gabriel Sandu - intervenție având ca temă Criza educației;

Domnul Gabriel Sandu:

"Criza educației"

Situația în care se află educația românească este critică. Educația ar trebui să fie un sector prioritar deoarece de copiii și tinerii formați acum depinde viitorul României. Trebuie privită ca o investiție în viitor și nu ca un serviciu gratuit asigurat de statul român. Vom plăti scump toate aceste neajunsuri.

În același timp, problemele cu care acest sector se confruntă sunt mult mai complicate și mai de substanță decât alocarea unui buget într-un anumit an. Din informațiile mele, starea învățământului este cauzată, în proporție de 90%, de alte probleme decât cele legate de buget, în principal cele organizatorice.

În plus, există soluții alternative pentru finanțarea instituțiilor din învățământ și avem numeroase exemple ale unor astfel de instituții care au reușit să atragă fonduri din diferite surse pentru a-și rezolva problemele financiare. Sursa principală este Uniunea Europeană urmată de ONG-uri care activează pe plan internațional și care finanțează programe educaționale. Consider că aceste soluții trebuie aplicate la nivelul întregului sector și că managerii instituțiilor de învățământ trebuie încurajați și consiliați în demersurile de accesare a diverselor fonduri și acestea indiferent de procentul distribuit de la bugetul de stat.

Având în vedere toate aceste lucruri, plus situația de criză pe care o traversăm în acest moment, demisia ministrului educației și cercetării, fie ea și de onoare, nu vine decât să agraveze această situație. Sunt de părere că putem găsi soluții atât pentru depășirea acestui impas, cât și pe termen lung, în loc să lăsăm acest sector de o importanță vitală pentru noi să plutească în derivă.

În încheiere, aș dori să vă amintesc faptul că toate țările dezvoltate au folosit educația ca instrument principal pentru a-și asigura progresul. În plus, România trebuie să realizeze că în viitorul sistem concurențial din cadrul UE are nevoie de performanță și la acest capitol.

  Mircea Ciopraga - intervenție pe tema Rolul și activitățile organizației regionale de cooperare în zona Mării Negre;

Domnul Mircea Ciopraga:

"Rolul și activitățile organizației regionale de cooperare în zona Mării Negre"

Stimați colegi,

În declarația de săptămâna trecută am început introducerea într-un subiect de politică externă de o importanță din ce în ce mai mare pentru România. Este vorba de cooperarea economică și politică între țările din regiunea Mării Negre și de rolul asumat de România în desfășurarea acestui proces.

Vă reamintesc că sunt interesat să vă vorbesc despre acest subiect mai ales în calitate de președinte al delegației Parlamentului României la Adunarea parlamentară a cooperării economice a Mării Negre, structură care are ca principal asigurarea pe bază legislativă a cooperării economice, sociale, culturale și politice între țările membre.

Ca scurtă istorie recentă, Marea neagră a redevenit o zonă de mare interes internațional, o dată cu prăbușirea, la sfârșitul anilor 90, a regimurilor comuniste în țările din regiune și odată cu dezmembrarea, în 1991, a Uniunii Sovietice. Aceste schimbări politice majore au deschis calea către o colaborare regională care, în 1992, s-a concretizat prin înființarea Organizației cooperării economice la marea neagră, formată din 11 state situate în apropierea bazinului Mării negre și având ca scop promovarea integrării treptate a regiunii în economia europeană și mondială.

Dat fiind însă că noile oportunități comune de dezvoltare erau nu doar de natură economică, țările din regiunea Mării Negre au încercat, în același timp, să pună și bazele unei colaborări pe plan politic, social și cultural. Conștiente de avantajele proximității geografice și ale moștenirii istorice și culturale, aceste țări au încercat astfel să creeze un cadru omogen în care o serie de probleme specifice să fie mult mai bine abordate și rezolvate.

Ca urmare a acestor demersuri, la începutul anilor 90 au fost create, pe lângă OCEMN, numeroase alte organizații regionale care să se ocupe de chestiunile legate de stabilitatea în zonă, cooperarea inter-parlamentară, relațiile de bună vecinătate, combaterea criminalității, a traficului și imigrației ilegale, progresele în domeniul educației și cercetării ș.a. mai concret este vorba de apariția următoarelor structuri: Procesul de cooperare a statelor sud-est europene; Gruparea Georgia, ucraina, Uzbekistan, Azerbaidjan și Republica Moldova, Inițiativa de cooperare sud-est europeană și, mai târziu, Pactul de stabilitate în Europa de sud-est.

Funcționarea acestor instituții este susținută de un model complex de organizare bazat pe o specializare a activităților, pe interacțiune și consultare.

În ceea ce privește componența organizațiilor de cooperare în zona Mării Negre, acestea reunesc, cu rare excepții, următoarele state: Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Grecia, Republica Moldova, România, Federația Rusă, Serbia-Muntenegru, Turcia și Ucraina. un rol important în cadrul acestor organizații îl au însă și țările și organismele internaționale cu statutul de observator, care au dreptul să participe activ la întâlniri și dezbateri, dar fără să voteze. Este cazul Austriei, Egiptului, israelului, Italiei, Poloniei, Tunisiei, Franței, Germaniei, SUA etc. și Uniunii Europene, OSCE-ului, Consiliului Europei, ONU, BERD, Băncii Mondiale ș.a.

Coordonarea generală a activităților care se desfășoară în cadrul instituțiilor de colaborare în zona Mării Negre este asigurată, prin rotație, de statul care deține președinția organizației în anul calendaristic respectiv, de regulă un interval de 6 luni. Deciziile sunt adoptate prin consens în cadrul reuniunilor periodice ale șefilor de guvern și miniștrilor de externe și sunt reflectate, desigur, în documente finale, declarații și recomandări politice.

O altă componentă de bază a activităților o reprezintă comisiile sau grupurile de lucru, alcătuite din experți naționali care dezbat și formulează propuneri de proiecte și acțiuni, în domenii specifice de cooperare ca: agricultură, turism, combaterea crimei organizate, transporturi, energie, mediu, întreprinderi mici și mijlocii, știință și tehnologie, minorități, cultură, informații și mass-media etc.

Finanțarea organizațiilor de cooperare din regiunea Mării Negre provine din donațiile voluntare sau obligatorii ale țărilor membre, precum și din atragerea de fonduri de la Uniunea Europeană și alte instituții financiare internaționale. Pentru a sprijini financiar implementarea unor proiecte de cooperare în zonă, aceste organizații și-au dezvoltat și organisme înrudite, de genul băncilor, al consiliilor oamenilor de afaceri sau al asociației camerelor de comerț din regiunea Mării Negre, prin care să atragă fonduri din sectorul privat din țările mai dezvoltate din punct de vedere economic.

În contextul extinderii Uniunii Europene și a NATO, organizațiile de cooperare din zona Mării Negre s-au dovedit a fi și un cadru excelent de pregătire politică și economică pentru candidatura și aderarea unora dintre țările membre la cele două organisme internaționale. Sprijinirea eforturilor de consolidare a proceselor democratice și a reformelor impuse de tranziția la economia de piață, precum și intensificarea cooperării în domeniul combaterii crimei organizate, a migrației ilegale și a traficului ilicit de arme și stupefiante, au avut astfel un rol foarte important în apropierea regiunii Mării Negre de structurile europene și euro-atlantice.

Stimați colegi, am încercat prin această prezentare să demonstrez cum, prin ansamblul activității desfășurate în cadrul instituțiilor de colaborare din regiunea Mării negre, această zonă s-a apropiat gradual de criteriile internaționale de cooperare regională și de rezultate semnificative, în pofida, încă, a existenței unor însemnate diferențe economice și sociale dintre țările participante la acest proces de cooperare. Faptul este extrem de încurajator în ceea ce privește șansele de dezvoltare ale statelor din regiunea Mării Negre pentru asigurarea prosperității, stabilității și securității comune și a spațiului european.

Vă mulțumesc.

  Cătălin Lucian Matei - intervenție cu titlul Preocuparea noastră cea de toate zilele;

Domnul Cătălin Lucian Matei:

"Preocuparea noastră cea de toate zilele"

Stimați colegi,

Scena politică din România a luat-o razna. După ce Dumnezeu ne-a trimis un semn, arătându-ne că am uitat de oameni, preocupările actualei puteri șochează cu fiecare zi ce trece.

În loc să se preocupe de soarta oamenilor rămași fără un acoperiș deasupra capului, de despăgubirea locuitorilor zonelor afectate de gripa aviară, distinșii noștri colegi de la putere se trezesc în fiecare dimineață cu idei exprimate în fapte care ne șochează tot mai mult.

Săptămâna care tocmai a trecut a fost una bogată în evenimente. După ce blonda de la Golden Blitz s-a dovedit a fi mai șatenă decât ne așteptam, după ce Președintele Traian Băsescu cere după o noapte furtunoasă demisia primului-ministru Călin Popescu Tăriceanu, domnul ministru al agriculturii, Gheorghe Flutur, din lipsă de ocupație, moșește o vacă.

Am terminat tot ceea ce aveam de făcut în agricultură, am scăpat de gripa aviară, am însămânțat așa cum ne-am propus terenul agricol pentru toamnă și acum, rezolvând toate aceste probleme, ne ocupăm de moșirea vacilor.

Cum reuzșește să facă domnul ministru al agriculturii, Gheorghe Flutur, politică în glumă?

De fapt, dacă mă gândesc mai bine actuala putere este o glumă.

Cum este posibil ca pe fundalul unor probleme grave în agricultură, domnul ministru al agriculturii, Gheorghe Flutur, să ajungă să pupe o văcuță în bot și, mai mult decât atât, culmea ironiei, să o boteze și "Europa" la târul Indagra. Ce analogie a fost în mintea domnului ministru al agriculturii, Gheorghe Flutur, când a comparat văcuța cu numele Europa, numai dumnealui și bunul Dumnezeu pot ști.

M-am trezit în această dimineață cu dorința de a afla ce gafe ne rezervă această săptămână ai căror protagoniști principali sunt, incontestabil, membrii actualei coaliții.

  Gelil Eserghep - declarație politică cu subiectul Guvernul Tăriceanu nu încurajează IMM-urile;

Domnul Gelil Eserghep:

"Guvernul Tăriceanu nu încurajează IMM-urile"

Stimați colegi,

În orice economie sănătoasă, IMM-urile reprezintă o forță având un rol vital în relansarea economică prin crearea de locuri de muncă și prin contribuția substanțială pe care o au la formarea PIB-ului (peste 60% din p.i.b. la noi în țară). În România, 85% din sectorul privat este format din IMM-uri; ca structură în cadrul IMM predomină microintreprinderile, circa 445.000 microîntreprinderi din totalul de 500.000 IMM existente în țara noastră. Cu toate acestea, însă, resursele alocate de stat pentru sprijinirea acestor întreprinderi rămân nesemnificative.

Deși în primele 5 luni ale anului 2005 s-au înființat cu 11.000 mai multe IMM-uri decât în primele 5 luni din 2004, dacă analizăm statisticile observăm că dinamica înființării de întreprinderi mici și mijlocii este depășită de numărul mult mai mare de societăți care nu mai funcționează. Conform investigațiilor făcute de Consiliul Național al Întreprinderilor Mici și Mijlocii, în ultimii 3 ani au dispărut peste 30.000 dintre acestea ca urmare a blocajului financiar generat, în principal, de instituțiile și firmele de stat (învățământ, sănătate, apărare, justiție etc.), care nu-și plătesc la timp contractele.

Cea mai importantă problemă cu care se confruntă IMM-urile este fiscalitatea excesivă (contribuțiile pentru asigurările sociale fiind cele mai împovărătoare, precum și TVA-ul, care va crește de la 19% la 22%), urmată de accesul dificil la finanțare.

Chiar și introducerea cotei unice de impozitare a lovit în IMM-uri, deoarece măsurile luate pentru a atenua șocul resimțit de buget au afectat în timp situația financiară a acestora.

Numai circa 10% dintre IMM-uri sunt bancabile (adică mai puțin de 10% dintre IMM-uri pot lua credite), una dintre cauze fiind normele prea rigide impuse de BNR privind accesul firmelor la creditele bancare.

Astfel, majorarea impozitului (la 10% de la 5%, cât era prevăzut inițial) pe dividende obținute în anul 2004, contravine cu promisiunile Alianței DA din campania electorală.

De asemenea, majorarea impozitului la microîntreprinderi de la 1,5 la 3% este o altă măsură "magică" cu care se poate "lăuda" Guvernul și cu ajutorul căreia încearcă să facă mult dorita relansare fiscală.

Să nu uităm că IMM-urile sînt cele care stau la baza unei creșteri sănătoase a economiei și implicit a PIB-ului. Ele, în majoritate, se supun legilor economiei de piață și reprezintă, într-adevăr, garanția economiei de tip capitalist pe care încercăm să o "edificăm" de aproape 16 ani în România.

Prin tot ce a întreprins, Guvernul Tăriceanu a demonstrat că nu îl preocupă situația IMM-urilor și nici crearea de noi locuri de muncă pentruoameni, anul în care ne aflăm putând fi numit anul taxelor și impozitelor.

  George Adrian Scutaru - declarație politică pe tema promovării pachetului legislativ de reformă în domeniul sănătății;

Domnul George Adrian Scutaru:

Domnule președinte,

stimați colegi,

Reprezentanții Ministerului Sănătății depun eforturi susținute în această perioadă de a promova pachetul legislativ de reformă în domeniu. Față de aspectele rezultate din actul normativ au fost implicați în dezbaterile publice și actualii factori de decizie, fie ei directori de spitale și clinici universitare, profesori ai universităților de medicină și farmacie.

Deși nu cele mai importante din pachetul legislativ, Legea spitalelor și Legea Farmaciei au suscitat aprinse discuții datorită fie conflictelor de interese pentru personalul medical, fie redefinirii rolului statului în ceea ce privește implicarea în supravegherea și controlul activității spitalelor și farmaciilor, ca instituții sanitare aflate în serviciul public.

O stare de fapt este că, în prezent, datorită legislației în vigoare, există persoane care ocupă posturi de conducere în spitale importante, funcții în care au rămas indiferent de guvernele care s-au succedat. Pentru eficientizarea actului managerial și evitarea suprapunerii de funcțiuni, se impun atât introducerea noțiunii de manager al spitalului cu posibilitatea intervenției pe cale administrativă pentru soluționarea eventualelor situații grave, ca urmare a neîndeplinirii clauzelor contractului de management cu Ministerul Sănătății, cât și a conceptului de management orientat pe centre de cost și de profit.

Astfel se va aduce o așteptată delimitare între postura de cadru universitar și cea administrativă de manager, fără ca prin aceasta să se aducă atingere învățământului medical universitar din spitale.

Totodată, prin reglementările aduse în domeniul farmaceutic este de dorit a se elimina monopolul în domeniul medicamentului, existent în anumite zone, de a se spori importanța principiului competenței profesionale prin implicarea în majoritate a farmaciștilor profesioniști, cât și sprijinirea și acordarea de facilități pentru înființarea și dezvoltarea farmaciilor cu preponderență în mediul rural.

Față de legile din pachetul legislativ propus în domeniul sănătății, care consider că reglementează sistemul de sănătate într-o manieră coerentă și necesară momentului actual, înțeleg să solicit sprijinirea pe mai departe a Alianței D.A. în dezvoltarea programelor naționale de sănătate publică în strânsă concordanță cu prevederile Organizației Mondiale a Sănătății și Uniunii Europene.

Vă mulțumesc.

  Gheorghe Dragomir - pledoarie pentru înființarea în județul Constanța a serviciului de urgență de tip SMURD;

Domnul Gheorghe Dragomir:

Din anul 2006, județul Constanța va beneficia de un serviciu de urgență prespitalicească de tip SMURD ce prevede o colaborare între Inspectoratul pentru Situații de Urgență și spitale.

Un astfel de serviciu s-a dovedit necesar încă de mai mulți ani când ideea a existat, dar autoritățile locale de la acea vreme au considerat că nu este util.

Ei bine, dacă se dorește dezvoltarea județului, un astfel de serviciu este vital atât locuitorilor din zonă, cât și turiștilor aflați pe litoral prin completarea serviciului de ambulanță existent în beneficiul pacientului.

Înființarea a patru centre SMURD, unul în municipiul Constanța iar celelalte în municipiul Mangalia, la Cernavodă și Năvodari vor duce la mărirea gradului de siguranță în ceea ce privește sistemul de prim ajutor, necesitând pentru început un efort bugetar de aproximativ 300.000 Euro, constând într-o dotare minimă a patru echipaje destinate acestor centre, iar în doi ani dorim echiparea și cu un elicopter care va duce la limitarea și mai mult a timpului de ajungere la urgențe.

Va exista un parteneriat între Ministerul Sănătății, Ministerul de Interne, în ceea ce privește sursele de finanțare, acestea urmând a fi completate prin donații. De asemenea colaborarea va însemna participarea serviciului de pompieri din partea Ministerului de Interne și a medicilor de urgență din partea sistemului sanitar.

Instituirea unui asemenea sistem va duce cu siguranță la mărirea gradului de siguranță atât a cetățenilor județului, dar mai ales va crește încrederea turiștilor români, dar și străini, în potențialul turismului românesc, având în vedere că se dorește înființarea unor centre volante pe plajele litoralului.

Doresc să mulțumesc domnului doctor Raed Arafat pentru prezența sa în Constanța și pentru sprijinul pe care îl acordă în înființarea SMURD Constanța.

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică cu titlul Injustețea rolului de parlamentar al lui Ion Iliescu;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Injustețea rolului de parlamentar al lui Ion Iliescu"

Stimați colegi,

Doresc să fac o declarație politică vizavi de un coleg de Parlament care consider că, moral vorbind, nu își justifică rolul de reprezentare pe care i-l conferă mandatul de parlamentar: este vorba de fostul președinte Ion Iliescu.

Vreau să cred că Ion Iliescu este un fost președinte pe care românii nu l-au meritat: îi putem reproșa poporului român o grămadă de defecte, dar nu cred că românii au atâtea păcate cât să-l fi meritat pe Ion Iliescu.

Un profesor de istorie îmi spunea odată că, atunci când vorbim de trecut, nu se cade a folosi sintagma "cum ar fi fost dacă...". Eu, în schimb, îmi pun întrebarea cum ar fi fost România fără Ion Iliescu, cum ar fi fost România dacă Ion Iliescu s-ar fi retras din viața politică în 1990, lăsând statul român să fie condus de mâini nepătate, de minți limpezi, nealterate de sistemul comunist...

Am avut norocul (sau ghinionul?) de a cunoaște România în trei perioade distincte: perioada de dinainte de 1989, în care nici nu aveai curajul să speri, perioada 90'-2004 dominată de camarila tătucăi Iliescu, perioadă în care puteai să speri, dar fără rezultat și societatea românească a zilelor noastre care face tot posibilul de a se debarasa de un sistem care se zbate între degradarea instituțională, degradarea umană, lipsa respectului de sine și redescoperirea libertății de exprimare, a gândirii libere, a responsabilizării clasei politice.

Deși încalc o lege a istoricilor, pot spune fără regret că ceea ce se întâmplă azi era posibil și acum 10 ani, iar ceea ce va fi România peste 10 ani ar fi putut fi azi. Iliescu ar fi făcut un favor mare României dacă s-ar fi retras la timp. Din postura de președinte al românilor, timp de 11 ani, tovarășul Ilici i-a pus României în cârcă tot trecutul său prin nedelimitarea de comunism, prin gafele monumentale pe care le-a făcut mai mult sau mai puțin intenționat, prin menținerea în structurile de decizie a foștilor securiști, prin jocuri de culise învățate la școala comunistă.

Fără voia lor, românii au devenit în acest fel, de-a lungul anilor, extremiști, pentru că Iliescu a dat lumii întregi mineriade în direct la televizor; românii au putut fi caracterizați ca incorecți doar pentru că președintele lor a considerat că "proprietatea e un moft"; românii au rămas în ochii altor popoare comuniști pentru că erau conduși de un președinte pentru care "comunismul a fost rău pentru că Ceaușescu era dirijat de nevastă"; românii au fost fără voia lor și antisemiți, pentru că Iliescu a declarat presei străine că Holocaustul nu a prea existat la noi, deoarece "în România nazistă, evreii și comuniștii erau tratați la fel".

Deși unii îl caracterizează ca fiind un animal politic, pot spune cu siguranță că Ion Iliescu nu este nici măcar politician, cu atât mai puțin om politic... Personajul Ion Iliescu a rămas, la cei 75 de ani ai săi (a se citi 45), un imatur politic, prins în meandrele unor discuții sterile cu cei care încă îl mai ascultă.

Mă întreb ce a făcut Ion Iliescu pentru România, în afara regizării unei revoluții pe care mai târziu a furat-o celor care își dăduseră viața pentru a înlătura un sistem în care însuși Iliescu ocupase un rol important... La capitolul "performanțe ale mandatului", tot ce îmi pot aminti sunt desele și lungile vizite în străinătate, compensate de zecile de mii de decorări ale unor persoane - de la oameni de cultură la șoferi, foști securiști, membri PSD sau apropiați ai PSD, persoane controversate, toți au beneficiat de o medalie, o stea sau de un ordin (de menționat că în ultimul mandat Iliescu a decorat 16.600 de persoane).

Am încercat să îmi amintesc când s-a luptat Iliescu pentru o idee, pentru o lege, pentru poporul său și îmi amintesc doar cum Iliescu s-a luptat din postura de președinte "independent" al românilor, în campania electorală din 2004, pentru cei pe care îi observă acum corupți, pesediștii pe care i-a crescut, i-a mângâiat pe creștet, dar care acum când nu mai are țara în mână l-au uitat. Îmi mai amintesc, de asemenea, cum s-a perpelit în puful mandatului 2000-2004 Ion Iliescu pentru a găsi o soluție de a-l grația pe Miron Cozma și a-i cumpăra în acest fel tăcerea vizavi de culisele mineriadelor; aici, nu pot uita ușor gestul mișelesc de a-l pune în libertate în ultima zi a mandatului, într-un gest disperat și elocvent pentru modul de gândire senilic la care a ajuns șeful statului român postdecembrist.

Am încercat de-a lungul anilor să îl înțeleg pe omul Ion Iliescu, să îmi explic gesturile sale, ignoranța, aroganța sa, să identific ideea pentru care luptă, idealul în care crede... Nu l-am înțeles, așa cum, cu trecerea anilor, nici urmașii noștri nu ne vor înțelege cum am ales ca Ion Iliescu să conducă 11 ani România.

Deși mai încearcă o dată ulciorul cu "sărac și cinstit", prin atacurile la adresa baronilor din PSD, încercând "să facă ordine" în partidul pe care l-a fondat, Iliescu ar trebui să conștientizeze că nu mai are dreptul moral de a-i judeca pe corupții pesediști, deoarece a devenit, cu voia sa, creatorul și ocrotitorul lor. Pentru că Iorgovan al lui Iliescu este la fel de pătat ca Oprișan al lui Năstase, deci nu mai este nici o diferență între "oamenii lui Iliescu" și "baroniada din PSD" pe care abia acum se face că o observă fondatorul. În clica pesedistă, Iliescu se vrea a fi cel mai cinstit dintre baroni, dar locul este ocupat.

Dacă aș fi Ion Iliescu m-aș retrage în casa din Primăverii și aș sta la gura sobei pentru a depăna varianta mea a poveștii de mai sus singurei care mă mai poate asculta și crede: tanti Nina.

  Horia Victor Toma - despre distragerea atenției prin subiecte fabricate;

Domnul Horia Victor Toma:

Uitând că avem în față poate cele mai grele 14 luni de guvernare, în care orice măsură greșită poate fi fatală integrării în Uniunea Europeană, uitând parcă și eforturile depuse în ultimele luni de către Guvernul Tăriceanu pentru ca recentul raport al Comisiei Europene să fie favorabil țării noastre, iată că mass-media publică pe primele pagini ale ziarelor, timp de câteva zile, un subiect "fabricat" și "dezgropat" la aproape 6 luni după ce acesta a avut loc.

Consider ridicole dezbaterile excesive pe tema unui telefon dat de primul ministru procurorului Ilie Botoș, într-un moment în care se punea în discuție integritatea președintelui uneia dintre cele mai mari companii din România, care, printre altele, are cel mai mare aport la produsul intern brut al țării.

Constat, de asemenea, cu stupoare, că același apel telefonic este cu mult mai dezbătut de mass-media și chiar de către o mare parte a mediului politic decât reforma din justiție sau reforma din sistemul sanitar, domenii de maxim interes pentru populația țării.

Să fie oare mai important un apel telefonic dat de premierul țării (care, oricum, este îndreptățit să se informeze în legătură cu orice situație care poate afecta grav economia internă) decât sănătatea populației? Rezolvăm oare problemele legate de bugetul acordat învățământului, continuând să dezbatem o convorbire telefonică?

În opinia mea, toate acestea nu fac decât să distragă atenția populației de la activitatea și proiectele actualei guvernări și să îndrepte atenția către un joc politic de culise, în urma căruia singurii care au de pierdut sunt românii.

  Aurel Gubandru - despre parașutismul militar românesc;

Domnul Aurel Gubandru:

Marți, 1 noiembrie a.c., la sediul Comandamentului 2 Operațional Întrunit "Mareșal Alexandru Averescu", a avut loc, în cadrul activităților prilejuite de aniversarea a 55 de ani de la înființarea Batalionului 60 Parașutiști "Băneasa-Otopeni" din Buzău și a 10 ani de la înființarea Fundației "General Grigore Baștan", simpozionul cu tema: "55 de ani de parașutism militar modern românesc". Au participat cadre militare de la București și Buzău, foști campioni mondiali ai parașutismului militar și Fundația Grigore Baștan, care contribuie la popularizarea primei școli de parașutism militar din România: școala buzoiană de parașutiști.

Din păcate, vremea nefavorabilă nu a permis executarea exercițiilor demonstrative, ba, mai mult, ploaia din zorii zilei a fost aducătoare de tragedie pentru parașutiștii de la Unitatea Militară 01847. Organizatorii evenimentului au trebuit să-și închidă bucuria în suflet. Au fost anunțați că patru dintre parașutiștii care urmau să ia parte la ceremonialul militar muriseră într-un tragic accident rutier, la km 28+500, pe DN 2 E85. Vestea a picat precum un trăsnet. Aceștia sunt: sergent Florid Dorin Manda, în vârstă de 28 de ani, din Râmnicu Sărat, căsătorit; fruntaș Gabriel Marius Covaliu, de 23 de ani, tot din Râmnicu Sărat, necăsătorit; fruntaș Ion Nicolae Iancu, de 25 de ani, din satul Rubla, comuna Valea Râmnicului, căsătorit și fruntașul Cristian Fodoroiu, de 28 de ani, din Râmnicu Sărat, căsătorit. Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească în pace!

  Dumitru Bentu - declarație cu titlul Casa;

Domnul Dumitru Bentu:

Declarația politică de astăzi se numește: "Casa".

Nu pentru toți semantica acestui substantiv este aceeași. Pentru cei mai mulți, reprezintă construcția cu adevărat vitală, spațiul de referință al întregii existențe. Pentru mult mai puțini, rangul adăpostului milenar a crescut simultan cu veniturile și a atins nivelul de "vilă", cu 10-12-14 sau cine mai știe câte camere.

Iar în casa nobilă, o altă casă, ca de bani. Bani mulți, așa cum arată și un recent top al politicienilor români. Este vorba de acei oameni politici aflați în rândul celor mai bogați 300 de români. Nu este un păcat să fii avut; nu este condamnabil să dispui de un nivel al existenței care să nu-ți ridice nici un fel de întrebări cotidiene stresante.

Aflăm din clasamentul respectiv că în primii 10 politicieni-milionari 8 sunt ai actualei Puteri, 4 sunt membri ai PC, 2 peneliști, 1 pedist, 1 de la UDMR, 1 de la PSD și 1 de la PRM. Modul în care și-au dobândit averile respective nu face obiectul intervenției de față, dar fiecare caz poate releva surprize.

Interesant este un alt fapt, și anume, acela că în anul 2005 multe din averile respective au crescut, unele cu zeci de milioane de dolari. În total, 6 senatori și deputați ai arcului guvernamental și-au adăugat 123 de milioane de dolari. Felicitări și la mai mare (contul)!

O altă statistică, a unor cetățeni români lipsiți de "talent" financiar și de norocul elementar, arată că după cele șase valuri succesive de inundații, tot în 2005, mulți au rămas fără case, fără gospodării, fără agoniseala de-o viață. În 31 de județe, au fost distruse peste 4.500 de case, cele mai afectate fiind Timiș, Vrancea, Bacău, Galați. Până în prezent, au fost construite doar avreo 400. În 20 de județe, nu a fost finalizată nici o locuință.

Unii vor fi adăpostiți în containere, care, vopsite neapărat în portocaliu, ar trebui etichetate astfel: "Locuință asigurată de Guvernul României". Alții vor înfrunta iarna în corturi (numai în Foeni, în Banat, numărul lor depășește 150). la intrare, s-ar putea atașa un îndemn la rezistență: "Să tremurați bine!" Cei mai norocoși se vor înghesui pe la rude sau prin brutării (tot la Foeni).

Și abia acum atingem miezul problemei: nici unul din ocupanții topului nu s-a remarcat printr-o generozitate samariteană, angajându-se să ridice câteva case pentru năpăstuiții care, poate, i-au votat anul trecut, crezând că vor trăi mai bine. Cruntă amăgire!

Home, sweet home, caută cei 10.

Cort, sweet cort, plâng cei 1.000...

  Mihai Dumitriu - declarație cu titlul Politica de dreapta și bugetul învățământului;

Domnul Mihai Dumitriu:

"Politica de dreapta și bugetul învățământului."

În intervenția de astăzi vă aduc în atenție câteva elemente despre programul de guvernare și bugetul pentru învățământ pentru anul 2006.

Încă nu sunteți convinși că cei din Coaliția de guvernare PNL-PD-UDMR-PC nu-și țin promisiunile. Au debitat în campania electorală și au scris în Programul de guvernare numai minciuni și încă continuă să o facă.

Vă aduc în atenție două obiective din Programul de guvernare al Alianței D.A.: depolitizarea învățământului; dublarea salariilor cadrelor didactice. Luați aminte, gândiți și reflectați cum se pun în aplicare.

Primul aspect enumerat a început cu subordonarea politică a învățământului preuniversitar de către Alianța PNL-PD, prin demiterea inspectorilor școlari generali, inspectori școlari de specialitate, procedural nelegal. Baroniada Coaliției PNL-PD continuă cu demiterea directorilor de școli, cu presiuni și anchete la nivelul școlilor pentru a înlocui toate persoanele din funcție cu activiști de partid PNL-PD.

Alt indiciu privind subordonarea politică a inspectoratului școlar județean și a activității de învățământ este instituționalizarea delațiunii, a poliției politice în învățământul preuniversitar, a turnătoriei în școală, chestiune gravă și fără precedent. Se fac presiuni de către anumiți inspectori școlari, consilieri locali ai PNL-ului și ai PD-ului de a se reclama orice aspect sau orice cred ei de cuviință privind activitatea școlii, pentru a se crea motive de anchetă, care să conducă la demiteri și sancționări.

Aceasta nu poate fi tradus decât ca o directivă de poliție politică, prin care, cu orice preț, PSD-ul să fie atacat și defăimat sau orice are legătură cu PSD-ul. Deci, depolitizarea învățământului, trâmbițată în programul electoral al Alianței, s-a tradus în fapt într-o politizare excesivă, ceea ce dovedește că a fost o promisiune electorală mincinoasă, alături de atâtea altele.

Al doilea aspect, dublarea salariilor profesorilor, este de domeniul fantasticului, una din ele mai mari minciuni, deoarece, în viziunea guvernanților PNL-PD, cadrele didactice sunt niște "lipitori ale bugetului", care nu-și justifică prin activitatea desfășurată retribuțiile pe care le primesc, considerate foarte mari, după afirmațiile unor membri PNL, chiar din Iași, și a premierului Tăriceanu.

De aceea, actuala Putere susține că pentru 2006 salariile profesorilor și învățătorilor trebuie înghețate, iar, dacă se doresc salarii mari, atunci trebuie să se reducă numărul cadrelor didactice (după afirmația ministrului Bogdan Olteanu, PNL, și a ministrului de finanțe Vlădescu).

O să vedeți că așa se va întâmpla, având în vedere bugetul alocat învățământului pe anul 2006 de Guvernul Coaliției PNL-PD. În primul rând, bugetul propus pentru educație pentru 2006 reprezintă 88% din bugetul anului 2005. De asemenea, bugetul pentru învățământ reprezintă 3,7% din p.i.b., în timp ce PSD-ul a alocat, în 2005, 3,9% din p.i.b.

Se poate discuta, cât de cât, o creștere salarială pentru personalul didactic în 2006? Se mai poate vorbi în aceste condiții de calitate în învățământ?

Alocarea de fonduri pentru învățământ nu constă numai în creșterile salariale ale celor din acest sector bugetar, ci și în derularea tuturor activităților specifice școlii. Exemple:

1. Programele de susținere educațională și protecție socială - rechizite gratuite, manuale gratuite, achiziționarea de calculatoare, transport școlar, mobilier școlar etc., care asigură dreptul la educație al tuturor copiilor și școlarizarea lor și pentru care, în 2006, sunt alocate sume reduse la jumătate față de anul 2005. Mă întreb, s-a diminuat numărul copiilor proveniți din familiile sărace sau a scăzut populația școlară sau guvernanții Coaliției PNL-PD au în vedere o scădere la jumătate a prețurilor de achiziționare a manualelor, a mobilierului, a calculatoarelor, a rechizitelor, a microbuzelor școlare etc.?

2. Investițiile pentru 2006 au alocată o sumă de 100 de milioane de lei noi, în condițiile în are, prin Legea proprietăților, se vor retroceda 800 de clădiri-localuri de școală, unde se desfășoară activități de învățământ, din are numai în Iași 27 de imobile școlare. Actuala Putere, în inconștiența sa, s-a întrebat unde vor învăța copiii după 1 septembrie 2006?

Să ne aducem aminte de ideile trâmbițate de către Coaliția PNL-PD înainte de a ajunge la guvernare: "învățământul este prioritate națională"; "bugetarii din învățământ vor avea condiții deosebite pentru desfășurarea activității"; "salarii decente pentru cei din învățământ". Mă întreb, ca unul care provine din învățământ, ca un social-democrat convins, cum de s-au lăsat înșelați bugetarii din învățământ și au votat o guvernare de dreapta? S-a uitat istoria, că cei care fac o politică de dreapta nu-și țin promisiunile, iar pe cei din învățământ îi consideră "paraziții bugetului"? Amintiți-vă de curba de sacrificiu aplicată celor din învățământ de o guvernare de dreapta, înainte de 1940.

PSD susține demersurile profesorilor care își exprimă nemulțumirea față de politica bugetară a actualului Guvern relativ la învățământul românesc.

3. Bursele elevilor vor fi drastic diminuate. Un exemplu recent, burse "bani de liceu" nu sunt atribuite și elevilor din clasa a XI-a anul de completare, pe motiv că în H.G. 1488 nu este menționată această categorie de elevi. Personal, în calitate de parlamentar de Iași din partea PSD, am făcut demersuri la Ministerul Educației și Cercetării și interpelare de la tribuna Parlamentului, prin care am solicitat să se intervină de urgență pentru a se corecta această gravă eroare. Mi s-a răspuns că nu este de competența Ministerului Educației și Cercetării. Ministrul învățământului nu face parte din Guvern?

Vă las să judecați singuri. Așa înțeleg cei puși în funcție pe criterii politice să-și apere privilegiile și să-și facă datoria. Aceasta este grija față de popor.

Consider că starea jalnică a învățământului se va agrava din cauza fondurilor insuficiente. Parlamentarii PSD, membri în Comisia pentru învățământ, nu sunt de acord cu bugetul alocat educației pe 2006 de actuala Coaliție PNL-PD. Toate aceste subfinanțări se datorează în mare parte efectelor cotei unice de impozitare de 16%, care, pentru anul 2005, a dus la blocarea posturior vacante din învățământ și sistarea premiilor de 2%.

Acum se vede că Alianța PNL-PD nu își poate susține promisiunile, profesorii sunt nemulțumiți, se pregătesc de grevă generală și sunt convinși că după jignirile repetate la care au fost supuși de către actuala Putere (profesorii sunt "evazioniști", "lipitori ale bugetului", "paraziți ai bugetului"), PNL-ul și PD-ul i-a mințit cu nerușinare.

  Ilie Merce - declarație cu titlul Radicalii maghiari vor să instaureze dictatura minorității în România;

Domnul Ilie Merce:

Radicalii maghiari vor să instaureze dictatura minorității în România.

Partidul România Mare protestează energic față de încercările diabolice prin care extremiștii de la vârful UDMR încearcă să forțeze adoptarea proiectului de lege privind Statutul minorităților din România. Adoptarea și aplicarea acestui act normativ nociv ar consfinți acordarea de drepturi colective comunității maghiare ce exced legislației europene în materie, constituind, totodată, baza legală pentru realizarea diferitelor forme de autonomie exclusiv pe criterii etnice.

Atrage atenția, în mod deosebit, faptul că acest proiect de lege este foarte subtil elaborat, estompându-se scopurile ascunse prin care sunt ori se vizează atacarea bazelor constituționale ale statului român, în ceea ce privește unitatea poporului român și solidaritatea cetățenilor săi.

Specialiști de marcă din domeniul legislativ, precum și mediile societății civile românești au semnalat caracterul subversiv al acestei inițiative legislative care prezintă numeroase neconcordanțe flagrante față de Convenția-Cadru cu privire la minoritățile naționale, la care România a aderat prin Legea nr. 33/1995, conținând reglementări cu substrat separatist, de natură a deteriora climatul interetnic în zonele locuite preponderent de maghiari.

Proiectul de lege în cauză ne aduce pe undeva în perioada interbelică, la acea declarație pe care Cominternul a impus-o Partidului Comunist din România, în sensul că România este un stat multietnic, o închisoare a popoarelor, care trebuie sprijinite să se autonomizeze până la autodeterminare ca state de sine stătătoare.

Exact așa doresc și extremiștii unguri prin acest proiect de lege, care, în nici un caz, nu poate fi de expresie națională și nicidecum o prioritate, cum încearcă ei, cu insistență, să îl prezinte. Și iată de ce:

  • pune accent exclusiv pe elemente care îi separă pe minoritari de majoritari, eludând punctele comune, unificatoare și nu conține noțiuni precum "respectarea integrității teritoriale", "dialog inter-cultural", "respect reciproc", "cooperare/colaborare" sau "pluralism cultural";
  • nu asigura egalitatea între persoanele minoritare și majoritare și instituie privilegii doar pentru minoritari, în dauna majoritarilor;
  • nu reglementează expres faptul că învățământul în limba minorităților "nu aduce atingere învățării limbii oficiale ori educației în această limbă", în condițiile în care cunoașterea limbii oficiale constituie principalul factor al coeziunii și integrării sociale;
  • vizează, în mod exagerat, drepturile colective și propune concepte/instituții precum "autonomia culturală" și "Consiliul Național al Autonomiei Culturale", care exced prevederile internaționale în materie;
  • nu asigură măsurile de protecție, cu caracter normativ sau administrativ, prin care să se garanteze păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității etnice, culturale și religioase a persoanelor aparținând majorității, în zonele unde acestea sunt numeric în minoritate;
  • creează îngrădiri în exercitarea suveranității statului prin interdicțiile pe care le impune cu privire la luarea unor măsuri administrative (înființarea de instituții, unități economice, societăți comerciale, lăcașe de cult etc.) întrucât acestea pot fi interpretate ca fiind de natură a modifica componența etnică din regiune.

În pofida reacțiilor negative și criticilor primite în legătură cu anumite prevederi ale "Legii minorităților naționale", inițiatorii proiectului continuă să exercite presiuni asupra persoanelor implicate în procesul de avizare/adoptare a legii. Până în prezent, liderii UDMR și-au manifestat intenția ca, imediat după promulgarea legii respective, să inițieze demersuri pentru modificarea mai multor reglementări legale în domeniile învățământului /Legea 84/1995, administrației publice locale /Legea 215/2001, precum și a dezvoltării regionale din România /Legile 151/1998 și 315/2004, vizând instituționalizarea separatismului etnic în zonele cu populație compactă maghiară și reconfigurarea componenței "Regiunii de Dezvoltare 7 Centru", astfel încât aceasta să se constituie într-o entitate de dezvoltare distinctă, în limitele "Ținutului Secuiesc".

Radicalii maghiari grupați în Consiliul Național Secuiesc, Consiliul Național al Maghiarilor din Ardeal și Uniunea Civică Maghiară se opun adoptării proiectului legii minorităților în forma actuală, pe motiv că nu reglementează expres modalitățile de dobândire a autonomiei teritoriale și, în consecință, reprezintă un mare pericol pentru maghiari, întrucât reduce considerabil șansele de materializare a dezideratului privind obținerea autonomiei "Ținutului Secuiesc".

Opinia radicalilor maghiari din Transilvania este împărătșită și de anumiți lideri ai organizațiilor maghiare din țările limitrofe Ungariei, între care și Agoston Andras - președintele Partidului Democrat al Maghiarilor din Voivodina, care consideră că, odată adoptată, legea minoritățile în România va constitui un model care va putea fi invocat și imitat/adoptat cu ușurință și în legislația țărilor pe al cărui teritoriu se află.

Așadar, este cât se poate de evident că adoptarea acestui proiect de lege cu așa-zisa lui "autonomie culturală" înseamnă, practic, realizarea autonomiei teritoriale, bazată pe un singur criteriu - cel etnic, dezagregarea unității Statului și a poporului român, prin autonomizări neîntemeiate și de nimic justificate.

Dorește cineva ca România să se fărâmițeze în cnezate și voivodate ?

Kirkegaard spunea că "viața poate fi înțeleasă, cel mai adesea, privind în urmă, dar trebuie trăită mergând înainte".

Vreau să cred că și dumneavoastră doriți acest lucru, să mergem înainte. În consecință, vă rog să nu dați curs acestui demers legislativ, incompatibil cu spiritul, valorile și tendințele europene care promovează interculturalitatea, unitatea în diversitate și nu separatismul și segregarea pe criterii etnice, cum doresc acele forțe antinaționale și antistatale care conspiră împotriva României.

  Ioan Aurel Rus - punctarea succeselor bistrițene ale Forumului Montan Român;

Domnul Ioan Aurel Rus:

În cursul lunii octombrie în județul Bistrița-Năsăud s-a desfășurat activitatea de cooptare și înființare a comandamentului județean al Forumului Montan Român.

Astfel, în 20 X a.c., la invitația acestui forum, precum și a Primăriei Ilva Mare și a subsemnatului , într-o sală a Școlii generale din Ilva Mare s-au adunat delegați și invitați. Toți cei prezenți au constatat existența unei stări de criză în agricultura montană, manifestată prin scăderea drastică a efectivului de ovine și bovine , în consecințele reducerii volumului de îngrășăminte organice și degradării florei furajere și pajiștilor naturale montane, scăderii veniturilor producătorilor agricoli montani și creșterii gradului de sărăcie a acestora, accentuării fenomenului, foarte grav, de exod rural al tinerilor agricultori din satele de munte spre orașe, cu urmări economico-sociale nefaste și ireversibile.

Se apreciază că în condițiile creșterii demografice preconizate pe plan global de la 6 miliarde la 10 miliarde de locuitori în deceniul următor , nu poate fi nici rațional și nici admisibil ca o țară ce deține tradiții și capacitatea de a produce hrană de calitate în munți și alte importante valori să renunțe , prin neluarea de măsuri protective, la aceste tradiții și resurse cu consecințe dintre cele mai nefaste "

A devenit stringent și urgent ca în România să se practice o politică montană reală, ca stare firească și permanentă, care să țină cont de specificitatea geoclimaterică, cu asigurarea stării de echilibru și stopării marginalizării muntelui, a agriculturii montane în mod special și luarea unor măsuri eficace de încurajare a tineretului rural montan pentru continuitatea activității tradiționale, în consens cu practicile de la nivelul țărilor Uniunii Europene.

La finalul dezbaterilor s-a ales comandamentul județean al acestui forum și s-a stabilit o nouă întâlnire de lucru pe Valea Bârgaielor, în așa fel ca cetățenii să afle metode și modalități de accesare a fondurilor europene și de implementare a programelor ce vizează revigorarea vieții și a activități în zona montană.

Reprezentanți ai CEFIDEC - Vatra Dornei, AGROM - Tg. Mureș, SALVAMONT , DIRECȚIA AGRICOLĂ, PREFECTURĂ, CONSILIUL JUDEȚEAN, POLIȚIE, JANDARMI, DIRECȚIA SILVICĂ și alte unități au explicat și demonstrat cum se face agroturism și agricultură montană în ferme mici și în familie.

A fost un început bun și se așteaptă rezultatele. Acum se așteaptă sprijinul Academiei de Științe Agricole și Silvice, a Parlamentului și Guvernului. În acest sens, Legea muntelui se cere aplicată și, de ce nu, îmbunătățită.

  Ion Luchian - comentariu legat de reforma sistemului sanitar;

Domnul Ion Luchian:

Este cunoscut faptul că sistemul sanitar din România se află în situație critică, fapt care îi afectează mult pe toți cetățenii, aceștia trebuind să stea la cozi pentru a-și procura medicamentele trebuincioase, sau confruntându-se cu lipsa totală a acestora din spitale, atunci când sunt nevoiți să se interneze.

În acest sens, situația nu s-a îmbunătățit prea mult în ultimii 15 ani, în ciuda promisiunilor repetate ale tuturor guvernelor care s-au succedat la conducerea țării cum că sănătatea reprezintă un domeniu prioritar pentru ele.

Guvernul actual însă dovedește că dorește să schimbe lucrurile cu adevărat, fapt demonstrat de inițiativa ministrului sănătății, Eugen Nicolăescu, care propune o reformă amplă în domeniul sănătății prin intermediul unui pachet de legi, aflat astăzi în dezbatere publică.

Din legile avute în vedere de acest pachet, cea care a stârnit cele mai multe comentarii este cea privitoare la spitale, inițiativa ministrului propunând schimbări importante atât în privința managementului spitalelor cât și în privința formei lor de organizare.

Dincolo de toate comentariile trebuie remarcat faptul că într-adevăr trebuie schimbat modul în care sunt conduse spitalele în România. Eu consider însă, că cei responsabili cu conducerea spitalelor (indiferent de denumirea lor, directori sau manageri de spitale) trebuie să aibă o mai mare independență în ceea ce privește gestionarea fondurilor ce revin spitalului, ei trebuind să fie cei care hotărăsc, în mod justificat, care sunt prioritățile spitalului, conform cu nevoile reale ale acestuia. De asemenea, conform inițiativei ministrului, directorul spitalului, în desfășurarea activității sale, se va afla în strânsă legătură cu consiliul profesional medical, constituit din șefii de secții, fapt care îl va ajuta pe acesta în luarea deciziilor.

În privința formei de organizare a spitalelor, conform noii inițiative, vom avea spitale publice, spitale publice cu secții private, spitale private cu secții publice, precum și spitale în totalitate private.

Astfel, dacă spitalele publice vor fi susținute din fonduri publice, pentru celelalte spitale susținerea financiară va putea veni și de la persoane fizice sau juridice, acest lucru neputând decât să ducă la o mai mare responsabilizare a modului de administrare a banilor, precum și la implementarea principiului concurenței în domeniul sanitar oferind, în cele din urmă, clientului (pacientul) posibilitatea de a alege serviciile pe care le consideră cele mai performante.

O altă inițiativă a ministrului sănătății, menită să ajute sistemul, privește asigurările sociale de sănătate și prevede lărgirea bazei de colectare a contribuției, prin cuprinderea în sistem a agricultorilor, pensionarilor și a cetățenilor care lucrează în străinătate.

Astfel, potrivit acestei inițiative, pentru pensionarii din sistemul public sau cei din agricultură se va achita contribuția la bugetul de stat prin Casa Națională de Pensii, din 2007, și asta pentru ca valoarea netă a pensiilor celor cu pensii mici să nu fie afectată.

Pentru pensionarii cu venituri de peste 9 milioane lei vechi (900 lei noi) se va încasa contribuția de 6,5% peste ceea ce depășește nivelul respectiv, și asta din 2006.

Cetățenilor care lucrează în străinătate fără documente legale li se va aplica contribuția de 6,5% a salariului minim pe economie în timpul absenței din țară, care se va constitui din documentele de călătorie și certificate de organismele de specialitate ale Ministerului Administrației și Internelor.

În opinia mea, aceasta este o inițiativă salutară, pentru că dincolo de ipocrizia unor politicieni și retorica cu iz populist a acestora, sistemul de sănătate nu are cum să fie unul performant atât timp cât 22 de milioane de oameni beneficiază de aceste servicii, însă numai 5 milioane cotizează pentru susținerea lor.

Adaug însă că, pe lângă acestea, trebuie să se treacă și la privatizarea fondurilor de asigurări de sănătate, pentru că altfel, așa cum am mai afirmat-o, atât timp cât fondurile vor avea o poziție de monopol, nefiind obligate să concureze pentru clienții lor, nu se va produce o mai bună colectare și folosire a fondurilor în beneficiul asiguraților.

Consider că pachetul de legi propus de domnul ministru al sănătății aduce multe modificări benefice, care vor ajuta desfășurarea activității sanitare și este de salutat inițiativa ministrului Nicolăescu de a supune dezbaterii publice aceste legi, pentru că numai cu implicarea tuturor celor interesați din sistem se poate ajunge la cea mai bună redactare a acestora.

  Ionel Palăr - despre Criza socială - între bagatelizare și responsabilizare;

Domnul Ionel Palăr:

"Criza socială - între bagatelizare și responsabilizare"

Este evident că asistăm, zilele acestea, la frământări sociale de proporții. Rând pe rând, multiple sectoare de activitate intră în grevă. Doleanțele sunt, în multe cazuri, complet legitime, dar această stare de fapte riscă să paralizeze o țară întreagă. Pe de altă parte, Guvernul se află într-un impas: în primul rând are de gestionat criza din educație cauzată de fondurile insuficiente alocate de la buget acestui sector, funcționarii publici amenință și ei cu greva generală pentru salarii mai mari, un nou program de lucru și un nou statut, Metrorexul suspendă activitatea și toate centralele sindicale organizează mitinguri de protest, urmând ca, cel mai probabil, să declanșeze și ele greve. Prin blocarea activităților aferente tuturor acestor sectoare, milioane de oameni, indirect conectați la aceste realități vor fi, la rîndul lor, afectați. Tabloul social este, așadar, minat cu greve și mișcări de protest.

Cu multă stupoare și cu adâncă mâhnire îmi este dat să remarc, zilele acestea, un curent de opinie care bagatelizează întreaga situație. Să fie oare de vină simțul profund al bășcăliei atât de popular acestui neam sau suntem atât de obișnuiți cu aceste fenomene încât pur și simplu nu ne mai pasă? Problemele oamenilor cad în derizoriu, iar multe dezbateri publice se transformă în șuete animate doar de pretextul grevelor. Mai mult, la adăpostul faptului că părerea oamenilor contează, se dau telefoane la diverse emisiuni în direct emițându-se prea puține opinii cu adevărat pertinente, în schimb discutându-se aprins despre legitimitatea protestelor unor categorii profesionale. De cealaltă parte a baricadei, clasa politică se spală, delicat, pe mâini, aruncând responsabilitatea evenimentelor pe umerii executivului.

În acest context, este nevoie ca întreaga clasă politică să se mobilizeze și, împreună, să căutăm soluții pentru a ieși din această criză. Guvernul României are nevoie de susținere parlamentară, pe care suntem datori să o oferim. Contrele politice nu-și mai au rostul acum. Este foarte important să gândim constructiv cu toții, deopotrivă oameni politici, lideri de opinie și cetățeni, să sprijinim executivul, pentru că ce facem astăzi va avea efecte mâine, poimâine și peste ani.

  Lia Olguța Vasilescu - un Apel la înțelepciune;

Doamna Lia Olguța Vasilescu:

"Apel la înțelepciune!"

Atunci când discutăm de sănătate și de educație nu ar trebui să facem parte dintr-un partid politic anume, ci din "Partidul cetățenilor". Stabilirea unor astfel de priorități în materie de investiție nu este o opțiune cu conotații politice, un act politic în sine, ci mai degrabă un act de înțelepciune.

Plecând de la această idee de bază, constatăm că realitatea ne contrazice flagrant! Nu numai că Guvernul nu a mărit procentul acordat educației, în noul proiect de buget, ci chiar l-a diminuat în raport cu anul anterior. Aceasta demonstrează că, orbiți de necesități mărunte, cu impact pe termen scurt, s-a pierdut din vedere ce era mai important pentru viitorul nației. Cu cât ai mai mulți oameni inteligenți, creativi și inovatori, cu atât lupta dintre categoriile sociale se va transforma într-una pentru prestigiu și acces la cultură. Sunt nenumărate exemple în Europa și în lume care au demonstrat că cele mai spectaculoase salturi economice se realizează în țările care au investit în educație și cercetare.

Discuția asupra bugetului, care pare a fi un dialog al surzilor, este dominată de încrâncenarea în a perpetua și chiar a accentua subfinanțarea educației. Statutul cadrului didactic ar trebui repoziționat în ierarhia socială, și nu marginalizat! Or, evoluțiile recente arată o degradare permanentă a acestuia și, dacă trendul se menține astfel, este posibil ca și efortul din partea cadrului didactic să se diminueze proporțional. Riscul cel mare este acela de a transforma cadrul didactic într-un simplu robot, care nu se va mai implica pasional și cu afecțiunea necesară în actul educațional. Ce va rezulta? Este greu de anticipat, dar cu siguranță nu se vor forma tineri angajați pe traiectoria cunoașterii, animați de spiritul scormonitor al binelui. Evident că se poate trăi și cu salariul actual, dar este vorba numai de existența biologică. Pentru existența spirituală, pentru implicarea complexă și completă în procesul instructiv-educativ este nevoie de mai mult: de condiții de muncă, de spații corespunzătoare de învățământ, de utilitățile conexe, de accesul rapid la informație, de acces la cele mai diverse forme de perfecționare etc.

Domeniul care trebuie să sufere o reformă reală și imediată este învățământul. Or, reformă fără o finanțare corespunzătoare nu poate fi realizată. Aceasta presupune suficiente fonduri pentru motivarea formatorilor, pentru o infrastructură corespunzătoare a școlilor și universităților, pentru susținerea publicațiilor științifice, pentru modernizarea și echiparea bibliotecilor cu reviste și lucrări de specialitate de ultimă oră. O implementare reală a procesului Bologna și a documentelor europene în domeniu, cu impact asupra recunoașterii diplomelor pe piața internațională a forței de muncă, necesită sporirea ponderii studiului individual al studenților în sistemul de obținere a creditelor și diminuarea orelor petrecute în amfiteatre. Numărul redus al publicațiilor din biblioteci, inexistența publicațiilor de profil fac imposibilă pregătirea individuală a studenților și implicit capacitatea lor de adaptare la programele de studii urmate prin sistemul european de schimburi.

Învățământul preuniversitar se derulează în condiții total improprii în majoritatea satelor și orașelor. Nimeni nu se așteaptă ca peste noapte aceste condiții să se schimbe fundamental! Dar trebuie înțeles că, în astfel de condiții, nu se mai poate face școală, iar acolo unde totuși se continuă procesul de învățământ, măcar să existe speranța că în orizontul a câțiva ani situația se va îmbunătăți radical. De aceea, susțin creșterea substanțială a fondurilor alocate construirii, reconstruirii și modernizării spațiilor de învățământ, în așa fel încât pe durata a 3-4 ani să nu mai existe școli nepregătite pentru procesul instructiv-educativ.

Dacă se cere calitate în școlile și universitățile românești, atunci trebuie alocate și fondurile necesare. În condiții de subfinanțare nu se poate face calitate, iar instituțiile pe care le creăm în acest domeniu compromit ideea de proces de asigurare a calității. Relația dintre școală și comunitățile locale nu are nici un sens dacă școala nu are bani, dacă nu se conturează perspectiva unui sprijin concret din partea comunității în realizarea unei calități a procesului de învățământ.

În concluzie, bugetul alocat educației, situat sub 3,8% din p.i.b., reprezintă doar o simulare de încurajare a acestui proces, o lipsă de înțelepciune a guvernanților față de nevoile majore ale unei societăți, care dorește să se integreze în lumea democratică și civilizată a Europei. Din această cauză, consider îndreptățite reacțiile marilor federații sindicale, ale societății civile și ale populației vis-a-vis de inconsistența fondurilor alocate învățământului, în general.

  Liviu Câmpanu - intervenție cu titlul Sistemul sanitar - o vacă de muls pentru descurcăreți;

Domnul Liviu Câmpanu:

Sistemul sanitar - o vacă de muls pentru "descurcăreți"(numai pacienții nu ajung să guste din lapte)

După anii '90 sistemul sanitar românesc și-a arătat rând pe rând toate "bubele" și bolile care-l macină. De la proasta salarizare a personalului medical (care deși are calificare superioară, este plătit mai rău ca un muncitor necalificat - făcându-l șantajabil și dependent de plățile informale), la nepotismul din mediul universitar (unde nu de puține ori la o catedră poți studia tot arborele genealogic al unei familii), de la licitații trucate la investiții făcute doar pentru comisionul directorului, de la concursuri aranjate la trafic de influență.

N-am pomenit deloc de bolnavi, de pacienți pentru că, din păcate, deși ei ar trebui să fie în centrul atenției, ca beneficiari ai serviciilor de sănătate, își găsesc tot mai greu loc în acest păienjeniș relațional, fiind transformați în unelte de către căpușarii banilor sănătății.

Era de așteptat ca un domeniu în care circulă 4 miliarde de euro anual să fie expus asemeni unui lighean de miere. Iar când se gândește cineva că a venit timpul să protejăm, să păzim mierea, e normal ca bondarii să facă scandal că nu mai au acces la ea.

Domnilor profesori..., domnilor directori de spitale..., lăsați-i pe bolnavi să spună ce-și doresc (căldură și apă în spitale, mâncare decentă, medicamente, să fie tratați cu respect), lăsați-i pe medicii tineri să spună ce-și doresc (salarii decente, să nu mai plătească pentru a asista la intervenții chirurgicale spre a învăța meserie, să fie buni profesioniști și nu buni pupincuriști pentru a promova, să nu-și dorească să ajungă șefi de secție sau directori de spital pentru a beneficia de comisioane și un sistem relațional care să-i ajute să trăiască mai bine, ci să poată trăi bine datorită profesionalismului lor).

Sunt convins că un manager care va asigura medicii și asistenții că vor avea salarii mai mari dacă își vor face meseria cu mai multă responsabilitate, un manager care va reuși să îndrepte tot mecanismul sanitar în beneficiul pacientului va fi un manager de succes.

Și, la urma urmei, de ce gem nemulțumiți, pe micile ecrane și în presă doctorii de spitale?... Pentru că își văd puse în pericol privilegiile și le este pusă în pericol puterea "..și pentru că nu pot apela la "firul scurt" sau "firul roșu relațional", cum vreți să-l numiți "..pentru că "Nico", cum spune Oprescu, "nu pune botul"...

Nu sunt "limbi catifelate" ceea ce spun eu acum, vorbind de un ministru în funcție, pentru că cei care mă cunosc știu cum îmi dictează conștiința (Vezi PL de aprobare a OUG 38/2005, sau discuțiile principiale cu actualul ministru) ci este părerea unui medic care vine din sistem și a cărei principală responsabilitate este pacientul, unul bolnav.

  Manuela Mitrea - intervenție - avertisment: Indiferența guvernanților pune în pericol Romag-Termo din Drobeta Turnu-Severin;

Doamna Manuela Mitrea:

"Indiferența guvernanților pune în pericol ROMAG-TERMO din Drobeta Turnu-Severin!"

Securitatea energetică în Europa Centrală și de Est este acutizată de trei factori: toate economiile din regiune vor intra în scurt timp în expansiune - fie prin integrare în Uniunea Europeană, fie datorită eliminării zonelor de conflict -, îmbunătățirea nivelului de trai va mări consumul individual de energie, iar cărbunele va fi abandonat deoarece necesită subvenții uriașe, impune costuri ineficiente și dăunează mediului înconjurător. Rezultatul acestor trei factori este că baza energetică se restrânge concomitent cu creșterea cerinței regionale de energie.

În acest domeniu, România este atractivă pentru investitori, deoarece își extinde baza energetică nucleară și prin eforturile de a-și finaliza investițiile neproductive.

Astfel, necesitatea diversificării surselor de energie, independența față de importul de resurse energetice primare și modernizarea economiei au condus la implementarea energeticii nucleare în România.

Amplasamentul primei centrale nucleare din România a fost ales în regiunea Dobrogea, orașul Cernavodă. Anul 1996 a marcat punerea în funcțiune a primului reactor românesc destinat producerii de energie electrică. Reactorul de la CNE-PROD Cernavodă este de tip CANDU 600-PHWR (CANadian Deuterium Uranium 600-Pressurized Heavy Water Reactor), ce utilizează apa grea drept moderator și agent de răcire, iar combustibilul - uraniul natural.

Fabrica de apă grea de la ROMAG - Drobeta Turnu - Severin asigură apa grea necesară funcționării reactorului de la Cernavodă, acesta întrunind toate calitățile cerute pentru utilizarea ei în reactoarele de tip CANDU.

Uzina de apă grea, numită astăzi oficial Sucursala ROMAG-PROD s-a născut prin Decretul nr. 400 din anul 1979, iar pe data de 17 iulie 1988, s-a obținut industrial apa grea la ROMAG PROD Drobeta Turnu-Severin, la parametri stabiliți pentru reactoarele nucleare de tip CANDU.

Ca sucursală a Regiei Autonome pentru Activități Nucleare, aceasta are o capacitate de 360 tone / an , producând apă grea de cea mai bună calitate, România fiind singura țară europeană care și-a dezvoltat o filieră nucleară de tip CANDU.

Sucursala ROMAG mai produce și apă superușoară, azot lichefiat, aer instrumental, apa demineralizată, apa potabilă, apa distilitată și apa industrială. Astfel, toate activitățile legate de producerea apei grele: proiectare, execuție, exploatare, au fost elaborate și se desfășoară în regim de asigurare a calității și protecției mediului, în scopul funcționării instalațiilor în deplină siguranță "

Pe lângă Centrala de la Cernavodă, uzina exportă apă grea în Coreea de Sud, China, Statele Unite ale Americii și Germania.

În prezent ROMAG-PROD se întinde pe o suprafață de 70 de hectare și numără 1500 de angajați, o mare parte din personal fiind specializat la locul de muncă, neavând altă calificare "

Deși este lider mondial în producerea apei grele și a apei ușoare, oamenii din Drobeta Turnu - Severin sunt îngrijorați că Uzina de apă grea de la Halânga ar putea să fie închisă ! De aceasta și de ROMAG-TERMO depinde existența a mai bine de 5.000 de familii de severineni, dar și întreaga încălzire a orașului.

Îngrijorările severinenilor sunt alimentate și de trista experiență din timpul guvernării CDR, când doar intervenția energică a parlamentarilor PDSR a împiedicat închiderea combinatului de apă grea, dar și de declarația directorului general al Regiei Autonome pentru Activități Nucleare Ion Sârbulescu, care a afirmat încă din data de 10 iulie 2005 că: "termocentrala Halânga, care produce abur tehnologic pentru uzină, nu respectă angajamentele de mediu impuse de UE iar protecția mediului, la Halânga, presupune investiții de peste 130 milioane de euro, sumă care nu poate fi asigurată de la bugetul statului"; de asemenea, pe lângă închiderea uzinei de apă grea, oprirea termocentralei îi va afecta și pe locuitorii a 30.000 de apartamente din Drobeta Turnu-Severin. La toate acestea se adaugă și recentele declarații ale unui senator mehedințean al actualei puteri care afirma că "actuala situație de incertitudine privind realizarea Unității 3 de la Cernavodă ".. provoacă o justificată îngrijorare".

În prezent, ROMAG-ul funcționează pe baza OUG nr. 114 / 2004 din timpul guvernului P.S.D. În "Programul legislativ al Guvernului României pentru perioada 2005 - 2008 - Principalele reglementări", acceptat de Parlament împreună cu votul de încredere acordat Guvernului în ședința comună din data de 28 decembrie 2004, sunt prevăzute trei proiecte legislative referitoare la Regia Autonomă pentru Activități Nucleare și implicit, la ROMAG PROD: " Proiect de Lege pentru reglementarea unor măsuri privind continuarea producției de apă grea la Regia Autonomă pentru Activități Nucleare în scopul asigurării necesarului pentru punerea în funcțiune a Unității nr. 3 Cernavodă "- termen de prezentare în guvern, mai 2005, " Proiect de Lege privind prorogarea termenului de împrumut către Regia Autonomă pentru Activități Nucleare a cantității de 557000 de tone cărbune energetic, prevăzut în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 97/2004 "- termen de prezentare în guvern, mai 2005, " Proiect de Lege privind scoaterea de la rezerva de stat a cantității de 577000 tone de cărbune energetic sub formă de împrumut pentru funcționarea Regiei Autonome pentru Activități Nucleare în iarna 2005-2006 ", termen de prezentare în guvern, noiembrie 2005.

Din păcate, acestea au rămas doar la stadiul de intenții, nici unul neajungând în Parlament.

Certitudinea este una dureroasă !

Din cauza indiferenței cu care tratează Guvernul Tăriceanu problemele românilor, ROMAG-TERMO din Drobeta Turnu-Severin este în pericol de a nu-și mai desfășura activitatea!

Azi, mai mult ca oricând, așa cum am mai afirmat, existența a mai bine de 5.000 de familii de severineni, dar și întreaga încălzire a orașului stau sub semnul incertitudinii.

Pentru severineni, și nu numai, în aceste condiții prezentul, dar mai ales viitorul, nu prezintă garanții !

Iată încă un semnal de alarmă pe care îl trag, în calitatea mea de parlamentar în Circumscripția Mehedinți, cum că și în acest colț de țară, românii nu trăiesc deloc bine !

Iată, stimați reprezentanți ai Alianței D.A., dovada promisiunilor electorale neonorate și a incompetenței guvernului dumneavoastră de a pune în practică un program de guvernare, iată diferența între vorbe și fapte !

Vine iarna.

Să înțelegem cu toții că Drobeta Turnu - Severin va deveni o " Siberie " în variantă oltenească, domnilor guvernanți ?

  Marcel Laurențiu Romanescu - despre finanțarea bugetară a învățământului;

Domnul Marcel Laurențiu Romanescu:

Precizez faptul că sunt membru al Comisiei de învățământ, tineret și sport și de aceea această declarație politică este legată de modalitatea politicianistă în care membrii comisiei din partea grupurilor P.R.M. și mai ales P.S.D. și-au prezentat punctele de vedere referitoare la bugetul Ministerului Învățământului pentru anul 2006.

Nu pot să uit faptul că reprezentanții P.S.D. făceau parte, acum un an, din vechiul guvern și din structurile teritoriale de conducere ale Ministerului Educației și Cercetării și cred că nu au făcut nimic, pe perioada celor patru ani, pentru îmbunătățirea condițiilor în care își desfășoară activitatea cei care astăzi sunt în grevă, oamenii școlii.

Nu pot să nu-mi aduc aminte de moțiunea de cenzură depusă de reprezentanții opoziției, în această sesiune, în care vorbeau de situația groaznică din sistemul de învățământ, neținând cont de faptul că bugetul pentru anul 2005 a fost propus de cei care în prezent sunt în opoziție.

Eu, ca membru al acestei comisii dar și ca tânăr cadru didactic, am votat împotriva bugetului alocat Învățământului și Cercetării, dar am atras atenția colegilor de la P.S.D. că nu au făcut nimic în patru ani, cât au fost la guvernare, pentru a îmbunătăți viața și condiția celor pe care astăzi îi aplaudă pentru că sunt în grevă pe termen nelimitat. De fapt pentru învățământ nu s-a făcut nimic pe perioada celor cincisprezece ani de la trecerea la democrație.

Bugetul propus pentru anul viitor este unul mai mare, valoric, decât cel din anul acesta și de aceea cred că putem privi cu speranță, faptul că bugetul pentru anul 2007 poate fi unul care să rezolve marea majoritate a problemelor din acest sistem foarte important pentru societatea în care trăim.

Problemele din cei cincisprezece ani nu se pot rezolva prin proteste și greve interminabile, ci prin dialog și înțelegere. Domnul ministru Miclea a elaborat o strategie care poate să rezolve o mare parte din problemele legate de politica de dezvoltare din învățământ.

  Marius Iriza - declarație cu titlul Mai trăiți?;

Domnul Marius Iriza:

"Mai trăiți?"

Chiar dacă în ultimul an și jumătate reprezentanții Alianței IGHEN (D.A.) încearcă să ne tot păcălească și să ne arate cât de bine o ducem, lucrurile nu stau chiar așa. ÎI invit pe aceștia într-unul din cartierele cu blocuri ale orașului Bocșa, județul Caraș Severin pentru a vedea cum se manifestă din cauza unei proaste administrări, frigul, boala și sărăcia, rupte parcă toate din peisajul lumii a treia și aduse aici, într-o țară care se vrea, nu peste multă vreme, parte a Uniunii Europene.

Majoritatea blocurilor din acest oraș au fost construite în jurul Uzinei de Construcții Metalice din Bocșa, unde înaintea evenimentelor din 1989, muncitorii veneau din toate colțurile țării, deoarece aici se câștiga destul de bine pentru a avea asigurat un trai decent. Acum, dupa 16 ani, aici tronează o realitate sumbră. Blocurile nu beneficiază de încălzire centrală, iar geamurile lor sunt afumate și împodobite cu coșurile de fum ale sobelor cu lemne pe care le folosesc locuitorii pentru a se încălzi. În ultimii ani, soba cu lemne a rămas principala sursă de încălzire în această zonă, chiar dacă familiile mai înstărite, care sunt foarte puține în această zonă, au reușit să-și monteze centrale de apartament. Și în acest an, vor exista numeroase familii care vor sparge lemne pe aleile blocurilor și vor ridica mormane de butuci în balcoane.

Și așa, nouă, românilor, ni se va spune că o ducem din ce în ce mai bine, într-o țară în care sărăcia e la loc de cinste, unde frigul se instalează pe zi ce trece în tot mai multe case și unde cozile la medicamente se întâlnesc la toate farmaciile care mai acordă, din când în când, rețete gratuite sau compensate. Unde studenții și profesorii sunt nevoiți să iasă în stradă pentru a salva învățământul românesc după o prestație submediocră a ministrului demisionar Mircea Miclea.

Norocul românilor că mai trăiesc, că de atâta bine din partea Alianței IGHEN...

  Mihai Sandu Capră - despre necesitatea elucidării unor suspiciuni legate de PNL;

Domnul Mihai Sandu Capră:

Nu cunoaștem cu exactitate care ar putea fi motivele, însă este clar că se dorește aruncarea unui nou val de suspiciune asupra unui membru PNL și, implicit, discreditarea partidului, în întregul său.

Recentul raport al ONU privind programul "Petrol contra hrană" în care este menționat numele companiei Rompetrol nu este unul acuzator. Însă speculațiile pe tema existenței unor legături ilicite ale domnului Dinu Patriciu cu regimul lui Saddam Hussein între 1998 și 2003 nu s-au lăsat așteptate.

Având în vedere scandalurile anterioare ce au avut în prim-plan persoana domnului Dinu Patriciu și care s-au dovedit fără temei legal, pare firească atitudinea formatorilor de opinie care încearcă să-l incrimineze și în această situație. Raportul Volcker referitor la programul "Petrol contra hrană" menționează numele a peste 2000 de firme din mai multe țări, societăți care au avut plăți suplimentare pentru contractele derulate. Însă de aici și până la vehicularea acuzațiilor de efectuare a unor plăți ilicite către regimul irakian condus de Saddam Hussein este cale lungă.

Așa cum a recunoscut și președintele grupului petrolier Rompetrol, Dinu Patriciu, au fost efectuate plăți suplimentare pentru servicii suplimentare, nefiind vorba nici un moment despre o suprataxă ce poate fi asociată cu dare de mită. Însă, interesele unor persoane de a discredita imaginea PNL pare a fi mai presus de orice.

Atâta timp cât în acea perioadă nimeni nu a interzis comerțul cu petrol în cadrul programului "Petrol contra hrană", nu este nimic ilegal ca și Rompetrol să fi făcut acest lucru. Toată tevatura aceasta a fost creată datorită unei interpretări greșite a datelor din raport. Sperăm că această situație să fie elucidată și atacurile indirecte asupra PNL să se oprească aici.

  Mircea Purceld - declarație cu titlul Aeroportul Internațional Timișoara stârnește poftele mafiei locale;

Domnul Mircea Purceld:

Aeroportul Internațional Timișoara stârnește poftele mafiei locale.

În cursul lunii februarie a.c., Primăria comunei Giarmata, aflată la 12 km distanță de Municipiul Timișoara, a preluat în administrare, în baza unei hotărâri de consiliu, pe cât de ciudată pe atât de ilegală, suprafața de 101 ha teren din zona Aeroportului Internațional Timișoara.

Conducerea Aeroportului Internațional Timișoara a aflat cu surprindere că terenurile pe care se află atât clădirile administrative, cât și pistele de aterizare și decolare sunt revendicate de către diverse persoane. Ba chiar mai mult, așa cum declara mai zilele trecute primarul comunei Giarmata, dl. Gavril Roșianu, acesta a antamat mai multe discuții cu diverși oameni de afaceri, a făcut deplasări în Germania pe banii primăriei, unde a avut contacte cu diferiți oameni de afaceri, cărora le-a oferit prilejul de a investi pe aceste terenuri.

Neclaritățile au apărut și afacerile au ieșit la iveală, în special după desființarea bazei militare, atunci când conducerea Aeroportului Internațional Timișoara a început demersurile pentru a prelua o parte din terenurile și imobilele care au aparținut Ministerului Apărării.

În același timp, Consiliul local Giarmata solicita dreptul de administrare asupra 101 ha de teren, aflat în perimetrul în care își desfășoară activitatea aeroportul plus dreptul de proprietate pentru 40 ha, situate în aceeași zonă, toate în baza Deciziei nr. 5 din 23.02.2005 a consiliului local.

Fără nici un fel de dubiu, proiectul de hotărâre a fost conceput, elaborat și pus pe masa consilierilor locali de către primarul PD-ist al localității, dl. Gavril Roșianu, manevrat la rându-i de către grupurile de interese, formate în jurul filialei locale a Partidului Democrat.

După 6 (șase) luni de la comunicarea acestei hotărâri a Consiliului local Giarmata, la insistențele conducerii aeroportului, Prefectura Timiș se trezește și atacă în Contenciosul Administrativ decizia consilierilor din Giarmata.

De asemenea, în mod corect și în termenul legal, conducerea aeroportului atacă în instanță hotărârea Consiliului local Giarmata.

Este de neînțeles cum a putut fi intabulat dreptul de administrare al Comunei Giarmata asupra celor 101 ha și dreptul de proprietate asupra celor 40 ha în baza H.C.L. nr. 5/2005, deoarece conform adresei nr. 5984/01.07.2005, emisă de către Primăria comunei Ghiroda, terenul pe care se află și funcționează Aeroportul Internațional Timișoara, este în administrarea comunei Ghiroda, o cu totul altă unitate administrativ-teritorială.

Fără să țină seama de existența pe rol a unui litigiu pentru rectificarea cărții funciare, deoarece o parte a terenurilor comunei Giarmata au fost trecute la comuna Ghiroda, prin preluarea administrativă de către aceasta a satului Giarmata Vii, conform Legii nr. 2 din 1968 privind organizarea teritoriului administrativ, Biroul de carte funciară Timișoara intabulează în favoarea Consiliului comunei Giarmata cele două suprafețe de teren de 101 ha și, respectiv, 40 ha.

De asemenea, cel puțin bizară ni se pare și poziția ministrului transporturilor, dl. Gheorghe Dobre, întrucât aici este vorba despre un serviciu de transport internațional și, implicit, de siguranță națională, cum de acceptă ca Primăria Giarmata să ajungă proprietar tabular pe domeniul strategic al statului român, cum de nu consideră că trebuie să ia măsuri împotriva primarului Gavril Roșianu, membru al aceluiași Partid Democrat cu dl. ministru ?

Se spune că mafia nu are culoare politică, domnilor, iată, totuși, că de data aceasta are!

  Mircea Valer Pușcă - declarație cu titlul Există sau nu eurosceptici în România?;

Domnul Mircea Valer Pușcă:

Există sau nu eurosceptici în România?

Au rămas mai puțin de paisprezece luni până la aderarea țării noastre la Uniunea Europeană. Aceasta, bineînțeles, doar în cazul în care autoritățile române vor îndeplini criteriile de performanță, astfel încât să convingă statele membre că activarea clauzei de salvgardare nu este oportună... Zilele trecute Parlamentul elen a votat, cu majoritate covârșitoare, ratificarea de către Grecia a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană. Cu siguranță, vor urma alte și alte confirmări ale faptului că suntem bineveniți în familia europeană, dacă-o vrem cu adevărat "..

Conform sondajelor de opinie, s-ar părea că în România nu există eurosceptici. Nici la nivelul declarațiilor politice nu se fac auzite voci care să se opună iminentei aderări. Și totuși, parcă ceva se întâmplă... Ar fi fost cazul ca agenda politică să fie dedicată eforturilor de încadrare în graficul de îndeplinire a măsurilor suplimentare necesare și convenite prin Planul de acțiune privind aderarea României la Uniunea Europeană, plan întocmit de guvern și monitorizat de Comisia Uniunii Europene. Cu toate acestea, printr-un efort concertat, demn de cauze mai bune, apar noi teme ale agendei politice care n-au nici o legătură cu sarcinile asumate de către autoritățile române... Ultimul care face "deliciul" mass-media, este legat de presupusul abuz al prim-ministrului Călin Popescu Tăriceanu, acuzat că a utilizat ca mijloc de informare de la sursă un... telefon. Întrebările privind legitimitatea șefului guvernului de a se informa, cu privire la o acțiune care poate avea efecte economice importante, a primit răspunsuri care parcurg întregul registru posibil: de la imixtiunea în actul de justiție, "văzută" de unii care-i cer și demisia, până la perfecta legitimitate, responsabilitate și chiar obligație a premierului de a fi corect informat... Recunosc, fac parte din cea de a doua categorie, a acelora care consideră că un telefon de informare privind un act excepțional (reținerea unui cetățean) este absolut obligatorie, nu numai legitimă! Eu cred ca nu se poate ca răspunderea să nu fie asociată cu dreptul de a acționa. În ultimă instanță, Guvernul, în ansamblu, și prim-ministrul sunt responsabili (atâta vreme cât dețin "puterea") de funcționarea corectă a instituțiilor și de corecta respectare a drepturilor fiecărui cetățean, în cadrul statului de drept. Eu nu concep că ar putea funcționa un sistem în care rolul să nu fie în locul în care se află responsabilitatea... Pe cale de consecință, premierul era, și este și în continuare, îndreptățit să se informeze, ori de câte ori sesizează acte și fapte în zona celor de excepție, indiferent care sunt persoanele fizice sau juridice aflate în situația respectivă.

Singurul lucru care ar putea fi comentat este cel privitor la corecta îndeplinire a prerogativelor. Acordând prezumția de nevinovăție, nu-mi permit să fac speculații privind ce se discută la telefoane, cu atât mai puțin la cele din rețeaua STS, în sensul în care unii politicieni și-au permis s-o facă. Mai mult, dacă ar fi fost o încercare de intimidare, influențare etc. etc. atunci nu înțeleg de ce abia acum apar cei "deranjați" de telefon... Mai mult, dacă aceștia aveau știință că s-ar fi produs efectiv o impardonabilă imixtiune în activitatea puterii judecătorești, aveau datoria s-o sancționeze atunci, imediat. Dacă n-au făcut-o, pot fi considerați complici sau tăinuitori? Sau doar slabi și lași... Și dacă așa ar sta lucrurile, de unde "curajul" tocmai acum? Sau este vorba doar de plata unor polițe... Cu siguranță, dacă "telefonul" a fost altceva decât nevoia de informare, faptul ar fi reprobabil și, în egală măsură, condamnabil! Dar la fel de reprobabil ar fi și lipsa de reacție a celor care ar fi știu și au tăcut... Eu nu pot să cred că a existat vreo încălcare a normelor moralei sau ale regulilor statului de drept! Cred doar că s-a creat o furtună într-un pahar de apă, căutând a se găsi o culpă într-un act absolut legitim... Grav este că dintr-o intenție s-a făcut un proces de intenție care poate degenera... Să existe oare, la origine, grupuri de interese eurosceptice? Oare cei care nu se pot opune pe față integrării, recurg la astfel de scenarii care segmentează efortul de aderare? Nu știu, dar este, cu siguranță, o temă de meditație importantă care trebuie să ne preocupe pe toți. Asta, dacă nu vrem să ratăm integrarea României în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007!

  Mircia Giurgiu - despre sănătatea clujeană în faliment;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Sănătatea clujeană în faliment"

Recent, în urma unor întâlniri avute cu conducerea și sindicatul Centrului Clinic de Diagnostic și Tratament Cluj, s-a constatat starea de uzură accentuată a aparatelor din Compartimentul de radiologie. Astfel, un aparat DIAGNOMAX MS-125 are o vechime de peste 35 de ani, un aparat NEODIAGNOMAX este vechi de peste 17 ani, iar aparatul ELTEX 400 "și-a început activitatea" în urmă cu peste 26 de ani.

Dată fiind vechimea lor, aceste aparate sunt uzate, firmele producătoare fiind desființate, ceea ce face imposibilă achiziționarea de piese noi de schimb originale, în aceste condiții, întreținerea aparatelor devenind extrem de costisitoare și de fiabilitate scăzută.

În plus, Centrul Clinic de Diagnostic și Tratament Cluj se confruntă cu o multitudine de defecțiuni tehnice, a căror rezolvare a fost dificilă și, de cele mai multe ori, provizorie. Mai mult decât atât, datorită repetatelor defecțiuni, aparatele prezintă o serie de piese și subansamble cu un avansat grad de uzură.

Din cele prezentate mai sus rezultă faptul că aparatele din dotarea Centrului de diagnostic și tratament Cluj și-au îndeplinit cu vârf și îndesat misiunea pentru care au fost proiectate. Mai mult decât atât, firmele producătoare au fost desființate, ceea ce face imposibilă achiziționarea de piese noi de schimb originale. Trebuie precizat faptul că dotarea tehnică improprie aduce numeroase prejudicii Centrului de Diagnostic și Tratament Cluj, influențând negativ calitatea serviciilor medicale, în condițiile în care volumul de investigații anuale se ridica la peste 20.000 de radioscopii și 15.000 de pacienți examinați radiografic, din care 1/3 reprezintă cazuri pediatrice. Lipsa unei aparaturi moderne și fiabile nu permite Centrului Clinic de Diagnostic și Tratament Cluj să facă față solicitărilor tot mai numeroase de investigații radiologice, iar gama acestora este mult restrânsă. Calitatea investigațiilor nu se ridică la nivelul cerințelor actuale, iar o serie de investigații uzuale nu se mai pot efectua. Defectarea frecventă și durata reparațiilor duc la scăderea numărului de examinări ceea ce implică scăderea fondurilor.

Performanțele scăzute ale acestor aparate uzate implică o serie de riscuri: eliberarea unor diagnostice eronate sau incomplete, ce pot fi infirmate în alte centre dotate corespunzător, ceea ce ar conduce la grave implicații medico-legale și juridice și ar diminua probitatea profesională a personalului medical; risc de accidente grave, în care să fie implicați atât pacienții, cât și personalul medical.

Dar problemele Centrului Clinic de Diagnostic și Tratament Cluj nu se opresc aici: după achitarea drepturilor salariale și acordarea tichetelor de masă, din fondurile rămase se achită regia unității și, parțial, furnizorii de reactivi și materiale sanitare, dar tot se mai adaugă în fiecare lună 1 miliard de lei datorii către furnizori.

Având în vedere cele de mai sus, se impune utilarea Centrului Clinic de Diagnostic și Tratament Cluj cu trei aparate de radiodiagnostic moderne și fiabile, prevăzute cu două posturi (scopie și grafie).

  Ovidiu Brînzan - intervenție intitulată Nicolăescu raționalizează spitalele de nebuni;

Domnul Ovidiu Brînzan:

"Nicolăescu raționalizează spitalele de nebuni"

Ministrul Sănătății, Eugen Nicolăescu, continuă jocul de-a reforma în sănătate prin noi măsuri pompieristice. De data aceasta, victimele sunt cei 500 de bolnavi psihici internați în Spitalul Poiana Mare din județul Dolj.

Argumentul folosit de ministrul economist este că spitalul nu produce beneficii! Îi atragem atenția domnului ministru că spitalele nu sunt fabrici care să producă beneficii pentru patroni. Spitalele sunt unități publice care folosesc toate fondurile primite pentru a trata și vindeca oamenii bolnavi. Aceste fonduri sunt la ora actuală insuficiente.

Lăsând la o parte argumentele economice, închiderea unuia dintre cele mai mari spitale de psihiatrie din țară este absolut aberantă. Toate evaluările internaționale asupra sistemului de sănătate din România au arătat că numărul de paturi de spital pentru boli cronice (aici intră și bolile psihice) ar trebui crescut, scăzând compensator numărul de paturi din spitalele pentru boli acute.

Spitalul de la Poiana Mare a fost în bună parte reabilitat în ultimii ani prin eforturile Ministerului Sănătății și s-au cheltuit peste 16 miliarde lei vechi pentru modernizarea sa. Închiderea acestui spital este o măsură care dovedește lipsa de cunoaștere a nevoilor din sistemul de îngrijiri medicale românești.

În goana după economii, ministrul Nicolăescu va ajunge să desființeze toate spitalele publice din România, lăsând bolnavii să se descurce care cum pot. Îi reamintim domnului Nicolăescu că sectorul sanitar este subfinanțat de prea multă vreme și a încerca să facă acum economii în loc să plătească banii necesari, reprezintă un atac dement la adresa stării de sănătate a cetățenilor români.

Ideea de a închide Spitalul Poiana Mare este total neinspirată, căci acesta este singurul spital de boli psihice și măsuri de siguranță din sudul țării, iar redistribuirea celor 500 de bolnavi, unii cu condamnări penale, va fi practic imposibilă.

Dar într-o guvernare inconștientă, nimic nu ne mai miră!

  Ovidiu Ioan Silaghi - câteva observații legate de poziția critică a Opoziției;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Nu trebuie să mire pe nimeni când reprezentanții Opoziției îi atacă pe cei aflați la Putere. Așa am făcut și noi în perioadele de opoziție. Este un exercițiu democratic exersat în toate parlamentele din momentul în care au început să funcționeze instituțiile legislativului. Numai că acest exercițiu democratic trebuie să se desfășoare sub auspiciile corectitudinii. Nimeni nu are nimic de obiectat atunci cînd Opoziția critică erorile celor aflați la guvernare. Dar loviturile sub centură, atacurile gratuite, nejustificate, ale Opoziției trebuie taxate de către guvernanți.

O astfel de situație s-a înregistrat spre sfârșitul săptămânii trecute. Liderii PSD au profitat de umflarea artificială și transformarea în scandal a unei convorbiri telefonice informale între primul-ministru și totodată numărul doi din CSAT și procurorul general și s-au dezlănțuit.

Domnul Adrian Năstase afirma pe data de 3 noiembrie că nu crede că "astfel de telefoane sunt justificate" și a apreciat că "în acest moment, când statul român trebuie să fie puternic, este foarte grav că se produce o scădere a forței, a credibilității instituțiilor - de la Președinte, la Guvern, la Oficiul pentru prevenirea spălării banilor, la Parchet".

Din păcate, domnul Adrian Năstase, în 1996, când avea tot calitatea de președinte al Camerei Deputaților, nu a avut o atitudine similară față de președintele de atunci al țării, domnul Ion Iliescu, când acesta într-adevăr a încălcat principiul separării puterilor în stat și a intervenit direct și brutal în activitatea justiției. Cred că nu este uitat încă episodul de la Satu Mare, când, într-un discurs public, domnul Ion Iliescu a îndemnat pe procurorul general de atunci să promoveze la recursuri în anulare în procesele câștigate de către o serie de foști proprietari cărora regimul comunist le-a confiscat locuințele. Ce a urmat după această declarație, se știe. Zeci, sute de procese reluate și pierdute de cei care și-au recâștigat proprietățile. Zeci, sute de destine distruse pentru a doua oară. Nici astăzi, la 9 ani de la acea grosolană imixtiune a șefului statului în justiție, nu s-au reparat nedreptățile nou generate și încă există litigii judiciare în instanțe. Dar, domnul președinte al Camerei Deputaților de atunci și de acum, nu a suflat niciodată vreun cuvânt despre această reală încălcare a separațiilor puterilor în stat. Domnul Adrian Năstase condamnă și arată cu degetul spre o chestiune artificială, care, în nici un caz, nu intră în categoria imixtiunilor politice în treburile Justiției. Dar aceasta este "școala" celor din PSD, care au fost învățați pe la fel de fel de academii antedecembriste cu nume de pseudo-revoluționari bolșevici ratați.

  Petru Călian - despre încetarea acordului stand-by cu FMI;

Domnul Petru Călian:

Încetarea acordului stand-by dintre România si Fondul Monetar Internațional pe fondul promovării unor politici fiscale neperformante și a înregistrării unui regres economic.

"Măsura valorii" actualului guvern a fost dată la 31.10.2005, zi în care reprezentanții delegației Fondului Monetar Internațional au anunțat încetarea acordului stand-by cu țara noastră, pe fondul nerealizării unei analize a stadiului economiei, de la semnarea acordului și până în prezent, cu accent pe reorientarea politicilor fiscale și monetare , scăderea inflației, restrângerea deficitului de cont curent și a strategiei de redirecționare a cheltuielilor către economia ce furnizează bunuri și servicii.

Această decizie a F.M.I. dovedește că actuala conducere a țării nu a reușit încă să rupă convingător legătura cu vechile mentalități și nici să apropie în mod real România de valorile și de circuitul european și mondial al țărilor democratice dezvoltate.

Prin voința exprimată democratic în toamna anului 2004, populația României a crezut că a votat pentru o schimbare în bine, însă demagogia și falsitatea mesajelor actualilor guvernanți au creat imaginea tot mai evidentă a incapacității acestora de a gestiona reforma și politicile de dezvoltare economică și socială "

Starea de nesiguranță și lipsa de speranță înregistrată în rândul maselor, reprezintă consecințele unor asemenea politici de stat.

Efectuarea unei analize obiective a acestor 10 luni de guvernare ar releva, cu siguranță , înregistrarea un regres economic și o profundă acutizare a crizei în plan social.

Eșecul politicilor coaliției a subminat încrederea cetățenilor în viitorul țării și a compromis în conștiința opiniei publice reforma, aceasta devenind sinonima, pentru mulți dintre romani, cu sărăcia și șomajul.

De asemenea reacțiile tardive față de cursul reformei economice au mărit handicapul în cursa pentru integrarea în Uniunea Europeană, astfel încât România se afla într-o situație dezavantajoasă în raport cu alte țări postcomuniste din Europa.

Asimilarea insuficientă a concepțiilor și a principiilor care fundamentează instituțiile statului de drept și al economiei de piață, de către actuala guvernare, a determinat însă numeroase ezitări și întârzieri în adoptarea unor legi vitale pentru funcționarea democrației, iar alteori au fost aplicate în mod grăbit soluții neadecvate realităților românești, exemplul cel mai relevant sub acest aspect fiind introducerea cotei unice de impozitare de 16% pentru impozitul pe venit care a generat o creștere a deficitului bugetar.

De la aprobarea aranjamentului stand-by de către Consiliul Directorilor Executivi al Fondului Monetar Internațional, au fost făcute unele progrese în direcția realizării principalelor obiective și politici macroeconomice, dar care nu au putut fi continuate de actuala putere pentru perioada următoare a acordului stand-by.

Astfel înțelegerile avute cu F.M.I. cu privire la analizele care urmau să fie efectuate asupra progresului înregistrat, în scopul realizării obiectivelor programului, politicilor și plasării economiei noastre pe calea unei creșteri rapide și sustenabile, nu au putut fi respectate de autoritățile române, fapt ce a determinat ruperea acordului stand-by și, pe cale de consecință, producerea unor efecte negative asupra creșterii economice a țării , condițiilor de viață ale cetățenilor și chiar asupra integrării României în Uniunea Europeană.

Consider, în acest sens, că încetarea sprijinului acordat de Fondul Monetar internațional României va provoca grave probleme la nivelul stabilității macroeconomice, economia țării ajungând în acest moment la un acut nivel de neperformanță.

Față de această situație nefavorabilă cu care ne confruntăm, apreciez că este necesar să se pună bazele unei societăți deschise și libere, caracterizată prin respectul legii, în care democrația, statul de drept și drepturile omului să constituie fundamentul prosperității și demnității fiecăruia.

De asemenea, se impune promovarea, în condiții de responsabilitate și transparență, unor politici orientate spre obiective ca descentralizarea, reducerea birocrației, privatizarea, eliminarea monopolurilor, creșterea concurenței, reducerea impozitelor și taxelor fiscale, controlul deficitului bugetar și finanțarea neinflaționistă a acestuia, precum și asigurarea, ocrotirea și asistența socială pentru categoriile de populație defavorizate, marginalizate sau vulnerabile.

  Ion Dumitru - declarație politică intitulată Promisiuni care ne... îngheață!;

Domnul Ion Dumitru:

Declarație politică: "Promisiuni care ne ... îngheață!".

Declara ministrul Flutur că se vor ieftini lemnele de foc. Că a fost vorba doar de un fum electoral, se vede acum. Promisiuni deșarte! Semn clar că Alianța se crede încă în campanie electorală. Nu numai că lemnul nu s-a ieftinit, dar sunt școli care nu pot fi încălzite suficient din cauza lipsei combustibilului. Regia Națională a Pădurilor nu s-a mai milostivit, ca în alți ani, să sprijine instituțiile de învățământ, spitalele ... Ce să mai vorbim de nevoiași! Oare poate fi vorba de ieftinire, de protecție socială, când lemnul de foc se vinde cu prețuri cuprinse între 1,3 și 1,5 milioane lei metrul cub? Din nou, vorbele ministrului Flutur nu au decât o valoare pur demagogică. Nimeni nu s-a gândit la faptul că primăriile au vistieriile goale și că nu pot asigura instituțiilor de interes public combustibilul necesar pentru sezonul rece. Vine, așadar, o iarnă a pătimirii noastre, un anotimp în care promisiunile celor care conduc această țară ne îngheață.

  Aurel Vlădoiu - declarație politică intitulată Legile proprietății, prilej pentru mii de procese în toată țara;

Domnul Aurel Vlădoiu:

Declarație politică: "Legile proprietății, prilej pentru mii de procese în toată țara".

Încă de la începutul acestei declarații, vreau să subliniez faptul că pachetul de legi ale proprietății, promovate de Guvernul Tăriceanu, contravin Declarației universale a drepturilor omului și Convenției europene pentru drepturile omului și apărarea libertăților fundamentale. Practic, aceste legi mimează statul de drept, creând o serie de divergențe între diferiți proprietari, al căror rezultat sunt zeci de mii de procese civile în toată țara.

De exemplu, pretinsa protecție a chiriașilor, ca și despăgubirile propuse, sunt niște înșelătorii. În plus, actualii guvernanți corectează un abuz (deposedarea proprietarilor) prin alt abuz - refuzul de a asigura chiriașilor din locuințele revendicate o locuință corespunzătoare.

În județul Vâlcea, Legea restitutio in integrum va afecta în mod clar muzeele, respectiv Muzeul Satului Bujoreni, Cula Greceanu de la Măldărești, Casa Simian din Râmnicu Vâlcea. Muzeul arheologic de la Govora etc. După ce Consiliul Județean Vâlcea a propus proprietarilor sume de bani reprezentând despăgubiri, și aceștia au refuzat, situațiile au ajuns pe masa justiției, care și așa este "sufocată" de mii de procese privind aplicarea "legilor pământului". În cazul în care se va da dreptate, în instanță, proprietarilor, în Vâlcea nu va mai ființa vreun muzeu.

În plus, tot în Vâlcea, zeci de localuri aparținând unor instituții publice sau unor primării, sunt revendicate și este posibil, în mod legal, ca proprietarii să intre în posesia lor. În acest timp, trebuie găsite rapid alte locații, altfel se va ajunge ca actul de învățământ, administrativ sau de altă natură să fie făcut în stradă.

De 15 ani, în țara noastră se încearcă restabilirea proprietății, însă sutele de mii de procese au aglomerat în mod nejustificat instanțele de judecată, timp în care Comisiile locale de aplicare a legilor fondului funciar s-au "spălat pe mâini". Acum, suntem pe punctul de a genera alte situații conflictuale, care pot dura la fel de mult, iar Uniunea Europeană vrea să avem "temele" făcute la zi.

Puneți capăt, stimați guvernanți, acestor erori ale legii, care nu fac decât să învrăjbească oamenii și să îngreuneze actul de justiție!

  Emil Radu Moldovan - declarație politică intitulată Urmează poporul român?;

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declarație politică: "Urmează poporul român?"

Sunt uimit de jocurile pe care președintele Traian Băsescu le-a folosit în construirea imaginii și carierei sale politice. Dorința de a ajunge sus a fost mai puternică decât respectarea partenerilor sau a celor care l-au promovat.

Petre Roman, Theodor Stolojan, iar în ultimul an Călin Popescu-Tăriceanu, sunt doar câteva din numele liderilor politici dați la o parte de actualul președinte.

Cea mai mare performanță este distrugerea progresivă a Partidului Național Liberal, pe care nici la un an de la guvernare l-a discreditat, transformându-l într-o formațiune politică slabă, fără coloană vertebrală sau putere de decizie. După ce anul trecut ni-l prezenta pe Tăriceanu drept soluția salvatoare pentru constituirea unui guvern puternic, imediat după instalarea în funcție a început operațiunea de discreditare, atacându-l, ironizându-l și sabotându-i orice intenție de salvare a imaginii. Nu mă interesează soarta politică a Partidului Național Liberal sau a altor partide ce au ales "Alianța", cu Traian Băsescu, dar mă îngrijorează efectele măsurilor iresponsabile ale președintelui asupra României, în planul echilibrului instituțional

Toate acestea conduc la realizarea visului măreț al președintelui, de a guverna alături de un partid unic, pe care îl va distruge doar după ce își va vedea asigurat postul de conducător atot- puternic.

S-a ajuns până la antrenarea instituțiilor statului în acest joc murdar al intereselor unui personaj politic atât de amețit de putere, încât să se considere atotsuficient. Ultimul scandal, legat de telefonul dat de premier procurorului general, vine să completeze scenariul făurit de președinte. Nu sunt de acord cu imixtiunea politică în treburile justiției, dar nu înțeleg de ce domnul Botoș se simte deranjat de acest telefon abia acum, la șase luni de la incident? A fost asul din mâneca președintelui pentru lovitura finală aplicată celui care a îndrăznit să se opună declanșării alegerilor anticipate? În plus, a transferat lupta anticorupție de la sloganul eficient pentru campania electorală, la armă de distrugere a opoziției, fără a se deranja să facă curățenie în propria structură.

Doi din consilierii prezidențiali aleși de președintele care a declarat război deschis corupției, e drept, doar în campania electorală, au fost nevoiți să demisioneze, doamna Anghelescu, din cauza contrabandei cu țigări descoperite la firma soțului ei, și doamna Udrea, datorită licitațiilor suspecte câștigate de soțul dânsei, de la Primăria Generală a Capitalei. În ciuda legăturii dintre președintele Băsescu și Serviciul Român de Informații, sau al relației strânse cu procurorul general al României, acesta habar nu avea despre afacerile ilegale în care erau implicate familiile celor două angajate de la Cotroceni, și a fost nevoie ca presa să intervină pentru a dezvălui adevărul. Curat ... murdar!, vorba lui nea Iancu.

Ne îndreptăm spre o criză politică fără precedent, provocată de același Traian Băsescu care a distrus Guvernul Ciorbea, care l-a înlăturat pe Petre Roman de la conducerea Partidului Democrat, care l-a transformat pe Theodor Stolojan dintr-un om politic cu o imagine impecabilă, într-un pion bolnav, fără nici o influență, care vine acum să își discrediteze propriul guvern, și mă întreb cu teamă cine urmează.

Oare vine rândul poporului român, de care nu doar că a uitat, dar pe care îl sfidează, obligându-l să înghită noi și noi scenarii regizate?

Spre ce vor conduce România ambițiile unui președinte pe care nu îl preocupă interesul nostru național, ci imaginea lui de super- erou?

Care vor fi efectele politicii unui președinte care și-a construit cariera anihilându-și partenerii?

  Daniel Buda - declarație politică intitulată Să ne ferim de P.S.D. chiar și atunci când ne face daruri!;

Domnul Daniel Buda:

Declarație politică: "Să ne ferim de P.S.D. chiar și atunci când ne face daruri!"

Într-un elan plin de bune intenții, Partidul Social Democrat a inițiat o campanie de strângere de semnături pentru introducerea votului uninominal, dorind prin aceasta să arate că partidul "condus" de noul președinte, Mircea Geoană, este altceva decât partidul condus de Ion Iliescu, și chiar altceva decât partidul condus de Adrian Năstase.

În realitate, acest demers al P.S.D., pe cât de lăudabil ar părea în aparență, pe atât de lipsit de fundament și de voință politică este în realitate. În aparență, P.S.D. este pentru schimbarea și întinerirea clasei politice. În realitate, P.S.D. a făcut altceva, mai ales când a fost partid de guvernare. Înainte de alegerile parlamentare din 2004, P.S.D. a înscenat alegeri interne în rândul membrilor săi, în vederea desemnării candidaților pentru alegerile parlamentare. Dorind, probabil, să copieze acele "primary ellections" din Statele Unite, P.S.D.-ul a eșuat lamentabil în tradiția binecunoscută a "furatului pălăriei", fraudându-și propriile alegeri interne de partid.

Acest lucru s-a dorit a avea o dublă finalitate: pe de o parte, era un exercițiu pentru alegerile adevărate, pe care dorea să le câștige cu orice preț, inclusiv prin fraudă; iar pe de altă parte, alegerile interne erau doar un alibi pentru menținerea baronilor pe liste. Nu intru în amănuntele desfășurării acestor alegeri interne care au combinat ilegalitatea cu ridicolul: toți șefii deconcentratelor, deci și baronii publici, au fost implicați în desfășurarea tehnică a acestor alegeri, și, pe de altă parte, în unele județe numărul voturilor exprimate a fost mai mare decât cel al participanților la "vot".

Ceea ce a fost mai grav, însă, a fost faptul că acei politicieni pătați, numiți "dalmațieni" de societatea civilă, au continuat să rămână pe listele parlamentare, iar Coaliția pentru un Parlament curat a identificat peste 120 de astfel de persoane.

Mai mult, chiar și așa, conducerea P.S.D. nu a respectat "voința" propriilor membri de partid, listele depuse la birourile electorale fiind cu mult diferite de cele rezultate prin "votul democratic al membrilor". Sunt de notorietate, în acest sens, protestele TSD, orchestrate de mai tânărul meu coleg de Cameră, Victor Ponta. P.S.D. a trecut peste toți și peste toate, pentru a avea o justificare a menținerii baronilor pe liste: acest partid motiva prezența "dalmațienilor pe liste", prin voința propriilor membri.

Din nefericire pentru el, P.S.D. nu a înțeles nimic din lecția alegerilor preliminare.

Iată că acum, P.S.D. vrea să servească întregii țări demagogia votului uninominal, după ce el însuși a compromis votul uninominal. A compromis votul uninominal din două puncte de vedere.

În primul rând, l-a compromis prin alegerile interne din partid, democrația de cumetrie și conducerea de la centru măsluind rezultatele unui vot și așa viciat.

În al doilea rând, l-a compromis prin oamenii pe care i-a propus să candideze pentru funcțiile de primari. În fond, baroni locali ca Sechelariu sau Vanghelie au fost aleși primari prin vot uninominal, astfel încât cetățenii s-au putut întreba, pe bună dreptate, la ce e bun votul uninominal, dacă sunt aleși primari de teapa celor doi?

Votul uninominal a mai fost compromis, încă o dată, de P.S.D., la aceleași alegeri locale la care a propus drept candidați de primari pe foștii primari racolați de la Opoziția de atunci.

De la 30% din numărul de primari obținuți la alegerile din 2000, în 2004 P.S.D. înregimentase, ce-i drept, prin mijloace nu tocmai ortodoxe și care amestecau mita administrativă cu presiunile și șantajul de tot felul, peste 65% din primarii României.

Acest lucru a fost de o asemenea natură să genereze întrebări în rândul cetățenilor care, deși doreau să aleagă prin vot uninominal oameni de cuvânt și cu coloană vertebrală, erau puși în situația de a vota pentru primari care își schimbaseră partidul, încălcându-și angajamentele și principiile asumate față de foștii colegi.

Toate aceste elemente sunt de natură să probeze faptul că P.S.D.-ul nu este cel mai în măsură să se laude cu propunerea introducerii votului uninominal și, cu atât mai puțin, nu ar trebui să-i mai păcălească, încă o dată, pe cetățeni.

În fond și la urma urmei, P.S.D.-ul a fost la guvernare și a avut majoritatea necesară pentru a modifica legea electorală în sensul introducerii votului uninominal.

Întrebarea firească este: de ce atunci P.S.D.-ul nu a dorit votul uninominal, iar acum îl dorește?

Răspunsul este foarte simplu: pentru că atunci P.S.D. se afla la putere, iar acum se află în opoziție.

Alianța "D.A." s-a pronunțat în favoarea introducerii votului uninominal, și acesta se va introduce fără a avea nevoie de semnăturile aduse în dar de P.S.D.

Dorim să introducem votul uninominal pentru că ne este cunoscută opțiunea cetățenilor de a vota oameni, și nu liste. Exercițiul strângerii semnăturilor, copiat de altfel de la primarul general Traian Băsescu, este bun pentru P.S.D.: măcar cu această ocazie, P.S.D. și Mircea Geoană intră în contact direct cu cetățenii și cu realitatea, lucru pe care l-a refuzat în timpul celor patru ani de guvernare.

  Rareș Șerban Mănescu - comentarii privind pachetul legislativ privind reforma în administrație, supus dezbaterii publice;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Iată că pachetul legislativ privind reforma în administrație este supus dezbaterii publice, urmând să fie introdus în Parlament prin procedura de urgență, în cel mai scurt timp, prioritate având Legea prefectului și modificările la Legea numărul 188 privind statutul funcționarilor publici.

Pachetul legislativ inițiat de Ministerul Administrației și Internelor presupune modificarea legii administrației publice locale (Legea nr.215/2001), a legii prefectului, actul normativ privind statutul funcționarilor publici, precum și a legii descentralizării. De asemenea, în pachet se regăsește un proiect legislativ privind finanțele publice locale.

Principiile generale care au stat la baza elaborării pachetului de legi au fost creșterea autonomiei locale, prin reducerea posibilității de ingerință a administrației centrale, consolidarea atribuțiilor primarilor și descentralizarea gestiunii funcției publice, depolitizarea administrației, prin reforma funcției prefectului și a sistemului de alocare a fondurilor pentru echilibrarea bugetelor locale.

De asemenea, se urmărește coerența și impulsionarea procesului general de descentralizare, prin stabilirea de principii și reguli clare și a unui cadru instituțional special, creșterea eficienței administrației publice locale, în vederea îmbunătățirii calității serviciilor oferite cetățenilor prin inovații introduse în modul de organizare și funcționare, creșterea capacității administrative, prin simularea ascocierii intercomunitare și creșterea profesionalismului în administrația publică.

Cred că trebuie să facem toate eforturile necesare pentru reformarea administrației publice, mai ales că procesul de avizare al pachetului legislativ a întâmpinat probleme pe plan intern, deoarece există ministere care nu sunt de acord cu descentralizarea.

  Relu Fenechiu - declarație politică intitulată O scrisoare greșit adresată;

Domnul Relu Fenechiu:

"O scrisoare greșit adresată"

Un vechi proverb românesc spune: ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. Este și cazul președintelui PSD, domnul Mircea Geoană. Recent, nu mai departe de acum 10-12 zile, liderul fostului partid de guvernământ își exprima dezamăgirea față de un anumit mod de a comunica al domnului Ion Iliescu: prin scrisori. Ei bine, deși îi displace acest tip de comunicare, domnul Geoană uită de acest lucru și-l utilizează adresându-se primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu și președintelui Traian Băsescu. Gestul în sine demonstrează că la capitolul principii, noul președinte al PSD nu se deosebește deloc de acei colegi de partid pe care îi critică nu de puține ori tocmai pe motiv de lipsă de principii.

Trecând la fondul problemei, joi, 3 noiembrie, domnul Mircea Geoană a cerut prin intermediul unei scrisori deschise demisia președintelui Traian Băsescu și a premierului Călin Popescu-Tăriceanu, pe care îi acuză că ar fi înșelat așteptările românilor și ar fi promovat o guvernare a "minciunii" și a "grupurilor de interese oculte". Tot liderul PSD mai afirmă că Alianța DA nu și-a respectat promisiunile, menționând că "românii au primit haos, sărăcie, nelegiuiri și minciună".

Ei bine, nu am să contrazic aceste afirmații. De ce? Simplu. Pentru că haosul, sărăcia, nelegiuirile și minciuna există, mai precis PERSISTĂ în anumite procente din cauza guvernării PSD din perioada 2001-2004. Cu toate eforturile actualei guvernări, multe dintre "rănile" provocate de fosta guvernare nu au putut fi încă tămăduite. Și aceasta și pentru că în multe posturi cheie în administrația locală se mai află oameni promovați de fosta guvernare. Poate că efectele inundațiilor nu ar fi fost atât de dezastruoase dacă responsabilii PSD în domeniu ar fi aplicat în ultimii ani măsurile standard pentru protejarea împotriva revărsării apelor. Iată o explicație a haosului din prezent. Omar Hayssam, ca să dau un singur exemplu de nelegiuire tip 2005, este un produs ambalat în cei trei trandafiri ai PSD. O serie de clauze din contractul Bechtel și din multe alte contracte majore ale guvernării PSD dau astăzi dureri de cap Cabinetului Tăriceanu. Nu s-a spus nici un cuvânt când s-au încheiat aceste contracte, și minciunile din 2002, 2003 și 2004 produc efecte acum, în 2005. În ceea ce privește sărăcia, este un fenomen care nu este de azi de ieri, dar este suficient să facem o revistă a presei din perioada 2001-2004 și vom vedea cum a scăzut nivelul de trai al oamenilor și cine este vinovatul principal.

Un pasaj din scrisoare mai necesită o mică analiză: "Ați reușit să readuceți conflictele în societate". Sincer, cred că este vorba de o exagerare, pentru că nu se poate vorbi de așa ceva în 2005. Conflict în societate înseamnă ceea ce se întâmplă acum în Franța. Sau, ca să ne referim la chestiunile autohtone, înseamnă "mineriadă" (invenție a FSN, părintele PSD), conflicte interetnice etc. Totuși, dacă autorul scrisorii deschise se referă la readucerea conflictelor, asta nu poate să însemne că ele au existat; și când, dacă nu în timpul guvernării PSD.

Cred deci că scrisoarea domnului Geoană a fost greșit adresată. Era mult mai nimerit să fie trimisă conducerii PSD.

  Marian Sorin Paveliu - ministrul sănătății nu trebuie să se lase orbit de dificila luptă cu grupurile de interese atunci când luptă împotriva corupției din sistemul sanitar;

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Ministrul sănătății nu trebuie să se lase orbit de dificila luptă cu "grupurile de interese" atunci când luptă împotriva corupției din sistemul sanitar

În ultimele zile, sintagma "grupuri de interese" a fost adusă în prim-planul dezbaterii publice privind reforma în sistemul sanitar. "Grupurile de interese" nu au fost nici o dată definite în mod concret și nici nu au fost explicitate deciziile care ar fi fost influențate în mod negativ de acestea. În aceste condiții, conducerea ministerului riscă să genereze ideea existenței voinței politice, dublată însă de incapacitatea obținerii unor succese în lupta împotriva corupției.

Ministrul Sănătății are însă la îndemână mijloace de a se lupta atât împotriva marii, cât și a micii corupții din sistemul sanitar.

Consider că luptă împotriva micii corupții merită o atenție cel puțin tot atât de importantă, precum lupta împotriva marii corupții. Astăzi, gestul micii corupții este scuzat de lipsa de rezultate în lupta cu marea corupție. Sancționarea fermă a micii corupții poate reprezenta un semnal de alarmă pentru oricine dorește să se aventureze pe culoarele întunecate ale dării și luării de mită, ale traficului de influență etc.

Pentru a atrage atenția ministrului sănătății că trebuie să iasă din tiparele care au generat o aberanta stare de normalitate, voi aduce în discuție un exemplu care poate arăta legătura dintre marea și mica corupție.

În urmă cu două săptămâni, domnul ministru a declarat în fața camerelor de luat vederi că a dat "o atenție" unui medic ortoped care i-a operat soția. Atenția respectivă nu a fost oferită ca "șpagă", ci ca o recompensă pentru faptul că medicul a adus de acasă niște cuie de osteosinteză necesare operației, de care spitalul nu dispunea.

Solicit domnului ministru să reflecteze asupra faptului că în mod cert medicul nu dispune la domiciliu de un atelier artizanal de producție de material medical, eventuala cumpărare și revânzarea de astfel de materiale reprezentând un act de comerț incompatibil cu exercitarea profesiunii de medic, iar primirea de bani din partea unui pacient se încadrează la articolul din codul penal "primirea de foloase necuvenite". Într-o asemenea situație este de datoria domniei sale să se autosesizeze sau să sesizeze Parchetul. S-ar merge astfel direct către adevărate racile din furnizarea îngrijirilor de sănătate, precum finanțarea neconcordantă cu cererea, condiționarea mai mult sau mai puțin subtilă a actului medical, obligarea pacienților să achiziționeze medicamente, materiale parafarmaceutice, analize medicale etc cu bani din buzunar deși, în conformitate cu legislația actuală, au dreptul la acestea în mod gratuit.

Atunci când domnul ministru acuză existența unor grupuri de interese medicale trebuie să ia în considerare faptul că dacă nu se va posta ferm de o anumită parte a baricadei, rezultatele nu vor apărea nici o dată. Nu există persoane, în clasa politică, protejate de boală. Ori de câte ori politicienii vor accepta o relație preferențială cu medicii vor contribui la permanentizarea corupției în sistem.

O minimă reflecție asupra celor de mai sus îl poate înarma pe domnul ministru cu informațiile necesare pentru a atinge eficiența în lupta împotriva corupției din sistemul sanitar, în beneficiul populației. Acest gest ar putea reprezenta un fel de lucrare practică dintr-un curs intensiv de obținere a competenței în domeniul managementului serviciilor de sănătate.

  Tudor Mohora - unele comentarii pe marginea suspendării Acordului cu F.M.I.;

Domnul Tudor Mohora:

Intervenția mea de astăzi se referă la tema: unele comentarii pe marginea suspendării acordului cu F.M.I.

Domnul Mihai Tănăsescu, președintele Comisiei pentru buget, finanțe și bănci din Camera Deputaților, fost ministru al finanțelor publice, atrăgea atenția încă la 27 octombrie a.c. că «România nu își poate permite ruperea Acordului cu F.M.I.».

Nu a trecut nici o săptămână și faptul a fost consumat. Domnul Emmanuel van der Mensbrugghe, negociatorul-șef din partea F.M.I. pentru România, într-o conferință de presă organizată în ziua de 31 octombrie a.c. la B.N.R., a declarat că: «Acordul F.M.I. cu România încetează din acest moment», cu toate că, ulterior, printr-un comunicat al F.M.I. s-a venit cu precizarea că totuși negocierile vor putea fi reluate.

Cu tot avertismentul adresat de domnul Mihai Tănăsescu, premierul Tăriceanu declară cu dezinvoltură la 31 octombrie a.c.: «cunoaștem care ne sunt și responsabilitățile, care ne sunt și obligațiile și avem capacitatea profesională să gestionăm politica macroeconomică singuri».

O astfel de declarație de independențăcu caracter bățos, nu are darul de a contracara argumentele aduse de reprezentanții F.M.I. și nici lipsa de fundamentare temeinică a măsurilor fiscale aplicate de Guvernul Tăriceanu în anul 2005, îndeosebi eșecul introducerii cotei unice de impozitare de 16%, care a provocat mari goluri bugetare și a avantajat o minoritate cu venituri mari și foarte mari, dezavantajând însă marea majoritate a populației cu venituri modeste sau mici.

După părerea negociatorilor F.M.I., veniturile bugetare în 2005 reprezintă 29% din P.I.B., în scădere cu 0,5% față de 2004, iar aplicarea cotei unice de 16% a condus la o descreștere a veniturilor bugetare de peste un miliard dolari, reprezentând 1,1% din P.I.B..

Personalități de înaltă competență economică și financiară, precum și analiști pe plan internațional atrag atenția că:

Suspendarea acordului cu F.M.I. nu face decât să confirme analiza raportului de monitorizare a Comisiei Europene în care se arată îngrijorarea asupra dezechilibrelor macroeconomice, și anume asupra măsurilor fiscale adoptate în acest an;

Apare un semn de întrebare atât pentru Comisia Europeană, cât și pentru statele membre ale Uniunii Europene, referitor la capacitatea României de a face față pieței concurențiale;

Există o lipsă de voință a României de a asigura consolidarea fiscală, ceea ce a provocat incertitudine în ce privește posibilitatea încadrării politicii economice a României în cadrul reprezentat de programul F.M.I.

În concluzie, în condițiile în care dezechilibrele macroeconomice se accentuează de la o zi la alta, Guvernul României nu își poate permite printr-o atitudine bățoasă să se îndrepte în direcția ruperii acordului cu F.M.I.

Iată de ce, ar fi util ca argumentele prezentate de negociatorii F.M.I. și poziția Guvernului Tăriceanu să fie prezentate Parlamentului, iar dezbaterile care vor avea loc să contribuie la:

Fundamentarea unor argumente viabile pentru finalizarea acordului cu F.M.I.;

Păstrarea imaginii de țară stabilă și atractivă pentru investitori;

Prevenirea unor derapaje macroeconomice, datorită unor politici fiscale incoerente.

Totodată, ținând seama de declarațiile recente ale premierului Tăriceanu privind orientarea către majorarea taxei pe valoarea adăugată (T.V.A.), rezultă că acoperirea golurilor bugetare este preconizată în anul 2006 pe această cale.

Se adeverește încă odată, dacă mai era necesar, că toate greșelile guvernanților se plătesc. Din păcate, ele se plătesc din buzunarele tuturor, și mai ales de către cei mulți și amărâți. Politica liberală a actualului Guvern nu se dezminte și nu are nici un fel de remușcări în această privință.

  Vasile Pruteanu - comentarii privind Raportul privind progresele înregistrate de România în perspectiva aderării;

Domnul Vasile Pruteanu:

Stimați colegi,

Iată că a fost finalizat Raportul de țară 2005 privind progresele înregistrate de România în perspectiva aderării.

Comisia va evalua din nou situația în aprilie sau mai anul viitor, când ar putea recomanda amânarea aderării României și Bulgariei până în 2008, dacă cele două țări se vor dovedi nepregătite și dacă se va dovedi un risc serios ca una sau amândouă să nu îndeplinească criteriile de aderare până la 1 ianuarie 2007.

Concluziile raportului pot fi rezumate astfel: România continuă să îndeplinească criteriile politice pentru a deveni stat membru. România a făcut pași importanți în continuarea reformei sistemului judiciar pentru a-i asigura o mai mare independență, precum și către îmbunătățirea situației libertății presei, restituirii proprietăților, protecției minorităților și a copiilor.

Cu toate acestea, mai sunt necesare eforturi semnificative pentru continuarea reformei administrației publice, punerea efectivă în practică a reformei sistemului judiciar și intensificarea luptei împotriva corupției, în special a celei la nivel înalt.

În ce privește drepturile omului și protecția minorităților, sunt necesare eforturi suplimentare pentru îmbunătățirea situației persoanelor cu dizabilități și boli mintale.

În ceea ce privește cerințele economice aferente statutului de membru, România continuă să îndeplinească criteriul unei economii de piață funcționale. O punere în practică serioasă a programului propriu de reforme structurale îi va permite să facă față presiunilor concurențiale și forțelor de piață din cadrul U.E.

România și-a menținut per ansamblu stabilitatea macro-economică, deși politica în acest domeniu a dus la creșterea dezechilibrelor macro-economice. În plus, sunt necesare progrese și în ce privește aspectele legale și administrative legate de mediul de afaceri, inclusiv prin aplicarea deciziilor referitoare la faliment.

Cred că putem concluziona cu toții că România a făcut progrese substanțiale în alinierea legislației interne la legislația Uniunii Europene și va fi capabilă să-și îndeplinească obligațiile de Stat Membru al Uniunii începând cu momentul preconizat al aderării, dacă va accelera pregătirile într-o serie de domenii și se va concentra pe consolidarea capacității administrative în ansamblul ei.

  Nicolae Bădălău - declarație politică intitulată: Liberalii giurgiuveni transformă istoria în cârciumi;

Domnul Niculae Bădălău:

"Liberalii giurgiuveni transformă istoria în cârciumi"

Domnule ministru,

Mă adresez dumneavoastră în calitatea mea de deputat, dar mai ales în calitate de giurgiuvean și de prefect al județului Giurgiu în legislatura trecută.

Județul Giurgiu este unul preponderent agrar, mândria sa reprezentând-o, înainte de toate, istoria sa: Turnul Ceasornicului, Cetatea lui Mircea cel Bătrân, Podul bătăliei de peste Neajlov de la Călugăreni, Mănăstirea Comana.

Unul dintre aceste edificii se află sub zodia neagră a ingratitudinii actualilor edili locali: primarul orașului, domnul Lucian Iliescu, prefectul județului, domnul Noruț Stănișteanu. Vi i-am prezentat conform ierarhiei politice: primul deține supremația liberală pe județ, al doilea pe municipiu.

Este o blasfemie gestul domniilor lor de a subordona cultura, politicului. Sub pretextul consolidării Turnului cu ceas, vechi monument giurgiuvean, de pe vremea în care urbea noastră era raia turcească, se încearcă transformarea efigiului istoric zonal într-un punct comercial ieftin.

Amplasarea unor buticuri în zona învecinată Turnului nu numai că ar ponegri istoria neamului, dar ar transforma în bazar cartea de luptă și de neatârnare a poporului român.

Construcția unei cârciumi în jurul Turnului, de către unul din fruntașii liberali, este una dintre cele mai mari jigniri la care poate fi supus cetățeanul giurgiuvean.

Legea care nu permite amplasarea unor construcții colaterale în aria de impact a monumentelor istorice are și un mesaj subliminal: în aceste zone sacre ale istoriei ne ducem pentru a ne reculege, pentru a ne rosti rugăciunea noastră de români, neperturbată de reclamele comercianților.

Asociațiile de locatari din zonă sunt complet nemulțumite de proiectul care deranjează civic și moral, precum și de lipsa de onestitate și de deontologie administrativă a forurilor ce s-au dovedit incompetente și care nu le-au cerut acordul.

Mă solidarizez cu cetățenii municipiului Giurgiu, consternați de lipsa de orizont cultural și de perspectiva istorică a acelor ce, vremelnic și haotic, le stabilesc destinul.

Dacă amplasarea unei toalete ecologice lângă statuia lui Nicolae Iorga, patriarhul istoriei românilor, a fost o primă impietate giurgiuveană, persistența în persiflarea lăcașelor culturale solicită în mod necondiționat intervenția dumneavoastră fermă pentru stoparea transformării patriotismului în comerț și a culturii în propagandă politică. Ca deputat și ca om care respectă trecutul și istoria giurgiuveană, nu voi fi de acord niciodată.

  Vladimir Alexandru Mănăstireanu - declarație politică intitulată O scrisoare mincinoasă;

Domnul Vladimir Alexandru Mănăstireanu:

"O scrisoare mincinoasă"

În campania electorală de anul trecut, actualul președinte Traian Băsescu trimitea o scrisoare, probabil de înduioșare, către dascăli. După ce a plâns pe umărul lui Stolojan și a impresionat o națiune întreagă prin sensibilitatea care sălășluiește în sufletul dur al unui căpitan de vas, Traian Băsescu a încercat, și a reușit, să impresioneze profesorii, care l-au votat în marea majoritate, printr-o scrisoare mai mult decât mincinoasă, pierdută în cutiile poștale.

Acum, însă, adevărul se pare că este altul.

Cadrele didactice nu mai privesc viața lor personală și soarta învățământului românesc în portocaliu.

Promisiunile Alianței D.A. s-au dovedit a fi minciuni grosolane în ceea ce privește învățământul românesc. Un învățământ care a dat, de-a lungul secolelor, nume sonore, ce au dus faima României dincolo de granițele țării. Un învățământ cu profesori foarte bine pregătiți, dar și foarte bine plătiți. Un învățământ cu școli la standarde europene, cu săli de clasă foarte bine utilate, grupuri sanitare igienice, cu căldură în clase și în sufletul elevilor și profesorilor. Un învățământ pe măsura pregătirii celor care trăiesc la limita sărăciei, cadrele didactice.

Toate încercările de a da învățământului ceea ce i se cuvine s-au concretizat doar într-o creștere insignifiantă față de ceea ce se promitea: 6% din p.i.b. în schimb, Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor i se alocă o sumă enormă pentru publicitate. Probabil, pentru a conștientiza populația că atunci când plouă abundent, sigur vor fi inundații, și fiecare trebuie să se descurce cum știe mai bine, să fugă din calea viiturilor precum fugeau strămoșii noștri din calea turcilor.

Și, văzând că nu sunt alte soluții de a obține ceea ce au cerut, ce li s-a promis și, în fond, ceea ce merită de fapt, profesorii au declanșat greva.

Nu îmi aduc aminte să fi citit în Programul electoral al Alianței că țara va fi guvernată prin greve. În schimb, îmi aduc foarte bine aminte că se promiteau vrute și nevrute.

Profesorii sunt îndreptățiți să fie în grevă. Sunt îndreptățiți să lupte pentru drepturile lor.

Chiar dacă era anunțată de câteva zile această grevă, Guvernul s-a gândit să cheme cadrele didactice la masa tratativelor abia miercuri, cerând în schimb ca protestul să nu mai fie declanșat. Câtă naivitate! Probabil miniștrii actualului guvern se refac greu după sfârșitul de săptămână și nu pot discuta cu cadrele didactice luni. cu acele cadre didactice care le-au pus și lor pentru prima dată stiloul în mână și i-au învățat să citească.

Nu vreau să cred că vom asista la o grevă ca aceea care a paralizat transportul pe căile ferate timp de câteva săptămâni. Pentru că, dacă se va întâmpla așa ceva, eu, ca simplu cetățean, preocupat de starea învățământului românesc, îmi pun următoarea întrebare: "Cât mai suportăm minciunile actualei alianțe portocalii?"

  Valentin Adrian Iliescu - declarație politică intitulată 10 întrebări pentru domnul Mircea Geoană;

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

"10 întrebări pentru domnul Mircea Geoană"

Recent, la finele săptămânii trecute, la Poiana Brașov, liderii Partidului Social Democrat s-au întâlnit pentru a discuta și pentru a transmite "un semnal important" de susținere pentru construirea autostrăzii Transilvania și pentru a-i amenința public cu instanța de judecată pe toți aceia care vor mai critica modul în care a fost negociat și început contractul de execuție al acestei autostrăzi de către firma americană Bechtel. Nu ne mai miră nimic.

Partidul Social Democrat face doar un joc de imagine publică, de demagogie și de mistificare grosolană a adevărului, profitând și speculând la greu lipsa de reacție și de voință politică a guvernanților noștri care, de mai bine de 10 uni, nu fac nimic pentru a devoala marile tunuri date de P.S.D. în ultimii patru ani de guvernare. Cum s-ar spune, cum zice o vorbă înțeleaptă românească "pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești".

Scutiți de teama de a da socoteală pentru faptele lor din ultimii 4 ani, beneficiind și de protecția și complicitatea evidentă a organelor abilitate ale statului, care, în loc să sancționeze marile acte de corupție, ei, efectiv, le acoperă, liderii P.S.D.-ului au trecut la atac. Pentru că nimeni nu-i întrece când este vorba de manipulare, diversiune, demagogie. Și asta pentru că, Partidul Social Democrat, în evoluția sa de la eșalonul II al fostului Partid Comunist Român la situația de azi, a evidențiat de-a lungul celor 16 ani de la Revoluție capacitatea acestui partid de a nu se da înapoi de la nimic și de a încerca prin orice mijloace, inclusiv imorale și ilegale, de a cuceri și de a-și conserva puterea: revoluții furate, mineriade comandate, privatizări trucate, averi multiplicate, alegeri viciate, statistici coafate, informații trunchiate sau cosmetizate, alegeri în partid aranjate.

În mod cert, liderii Partidului Democrat susțin necesitatea construirii autostrăzii Transilvania. Fac, împreună cu partenerii de guvernare, toate eforturile pentru a identifica resursele financiare necesare continuării acestui proiect în cel mai scurt timp. Ne bucură și ne încurajează faptul că întregul spectru politic, opinia publică românească susțin un asemenea proiect național de extindere a infrastructurii de autostrăzi a României.

Dar, evident, o asemenea decizie politică de continuare a acestei autostrăzi nu va fi luată fără developarea cât se poate de corectă a ceea ce a fost până acum contractul cu firma americană Bechtel.

Ideea de dreptate și adevăr, căreia Partidul Democrat i-a rămas fidel, ne obligă, în fața opiniei publice românești, în ciuda diabolicei clauze de confidențialitate a acestui contract, să-i determinăm pe foștii guvernanți să răspundă la o serie de întrebări și, evident, să își asume responsabilitatea pentru faptele lor. Nu de alta, dar România nu mai trebuie privită ca un sat fără câini, ca o țară de fraieri, permanent jefuită și umilită de cei care vor să ne facă bine cu forța.

În numele "revoluției binelui" pe care o propovăduia în urmă cu câteva luni, al ideii de dreptate și adevăr și în folosul aflării unor răspunsuri care pot relansa proiectul Autostrăzii Transilvania, adresez public 10 întrebări pentru domnul Mircea Geoană, președintele Partidului Social Democrat, întrebări pe care i le-am adresat și domnului Adrian Năstase în urmă cu aproape o lună, dar la care n-a catadicsit să răspundă, deși era vorba despre una dintre cele mai importante realizări ale mandatului său, autostrada Bechtel, subiect necunoscut ca și obligații asumate de fostul Guvern al României:

  1. în calitate de fost ministru de externe și de membru al Cabinetului Adrian Năstase, cunoașteți prevederile contractului de execuție al Autostrăzii Brașov-Borș de către firma americană Bechtel?
  2. Anexele acestui contract au fost aprobate în Guvernul României sau nu?
  3. Cunoașteți din contract despre existența unei prime de succes pentru avocatul care a negociat concretizarea acestuia?
  4. Cunoașteți valoarea acestei prime de succes? Este vorba de mii, de zeci de mii, de sute de mii sau milioane de dolari?
  5. Considerați că prețul negociat și acceptat pe kilometru de autostradă este un preț convenabil pentru statul român și comparabil cu prețurile practicate în alte țări sau unul cu mult mai mare?
  6. Considerați că prețurile stabilite pentru materialele ce urmau să fie folosite erau corecte și acceptabile pentru posibilitățile României?
  7. Considerați că modalitățile și prețul de procurare a utilajelor pentru efectuarea lucrării erau corecte?
  8. Cunoașteți destinația ulterioară, la finalul contractului, a utilajelor achiziționate din banii României pentru efectuarea acestei lucrări?
  9. Pentru execuția acestei lucrări, contractul prevedea existența unor experți aduși din afară de firma americană?
  10. cu ce salarii lunare erau plătiți acești experți? Este vorba de mii, de zeci de mii sau sute de mii de dolari/lună?
  Vasile Pușcaș - considerații legate de decizia Fondului Monetar Internațional de a suspenda Acordul stand by cu Guvernul României;

Domnul Vasile Pușcaș:

La 1 noiembrie a.c., Fondul Monetar Internațional a anuțat decizia sa de a suspenda acordul stand by cu Guvernul României. Rațiunile pentru care s-a ajuns la această situație se regăsesc în politicile fiscale ale Executivului de la București. După 10 luni de guvernare, FMI a constatat că "politicile aplicate de guvern nu sunt în conformitate cu obiectivele acordului stand by de a reduce inflația, a limita dezechilibrele externe și de a promova creșterea economică". Ceea ce i-a mai îngrijorat pe oficialii de la FMI a fost creșterea deficitului bugetar, în doar 10 luni, până la 1,1 milioane de euro.

Unde sunt acești bani? Se regăsesc în investiții publice pentru modernizarea infrastructurii rutiere? Au fost alocați cercetării științifice? S-a suplimentat bugetul pentru Sănătate? Am finalizat programele de mediu?

La investire, actualul Executiv proclama solemn încheierea tranziției în România. În fapt, ceea ce s-a reușit este încetinirea ritmului economic, deci o renunțare la obiectivul de a recupera decalajele care ne despart de celelalte state nou intrate în Uniunea Europeană. A fost introdusă cota unică de impozitare, care a compromis acest an fiscal. Actualul guvern a dovedit că nu știe să facă rost de banii necesari pentru a mări veniturile bugetare. Nici devansarea calendarului accizelor, nici creșterea impozitelor indirecte, nici dublarea impozitului pe dividende nu au reușit să stopeze reculul economic al țării.

Stimați colegi,

Suntem într-o perioadă în care aveam nevoie de câțiva ani de creștere economică, însoțită de accentuarea competitivității, pentru a putea face față concurenței de pe piața Uniunii Europene. Faptul că în 2004 România a primit calificatul de economie de piață funcțională nu a justificat răsturnarea logicii financiare și economice a politicii bugetare de către actualul Guvern. În locul unor politici fiscale de încurajare a investițiilor, aplicăm politici care vizează încurajarea consumului. Or, știm cu toții că teoria economică afirmă necesitatea unei producții care să poată satisface cererea de consum. Dacă anul trecut veniturile bugetului creșteau la 31,5% din PIB, acum suntem în fața unei inversări a dinamicii.

Dacă până la finele anului nu ajungem la un plus de 5% din PIB, va fi foarte greu să mai putem participa la programele de cofinanțare ale Uniunii Europene. Pentru a putea continua procesul de pregătire internă pentru aderarea la UE, avem nevoie de fonduri cu care să participăm la proiectele de dezvoltare cofinanțate din programele comunitare.

Această declarație politică intenționează să avertizeze, încă o dată, Executivul: politica economică și fiscală în 2005 este un eșec care, dacă va continua, va pune în primejdie contextul economico-social post-aderare al României.

Vă mulțumesc.

  Viorel Oancea - declarație politică intitulată O informare căreia i se dă conotație politică;

Domnul Viorel Oancea:

"O informare căreia i se dă conotație politică"

În orice stat democratic, încă de pe vremea lui Montesqieu, se impunea o separație reală și eficientă a puterilor în stat: puterea legislativă, executivă și judecătorească.

În perioada dinainte de 1989, nici nu putea fi vorba despre o astfel de împărțire, într-o societate de tip comunist, unde totul era subordonat politic.

O dată cu 1989, cu instaurarea unui stat de drept, cu toate lipsurile lui de început, s-a impus și în țara noastră respectarea principiilor democratice ale separației puterilor în stat. Impunerea lor s-a făcut greoi, FSN-ul - PDSR-ul - PSD-ul neputând să se debaraseze de vechea mentalitate comunistă și, de câte ori legislativul și, mai ales, juridicul doreau luarea unei măsuri contrare voinței politice neocomuniste, politicul intervenea.

De aici și numărul enorm de NUP-uri, ceea ce a făcut ca Uniunea Europeană să ne atragă atenția, în repetate rânduri, că aderarea noastră se poate face în măsura în care se realizează o depolitizare a juridicului, în vederea eliminării și combaterii corupției.

Este curios că în cazul telefonului dat procurorului general Ilie Botoș, dat cu scopul unei simple informări asupra unui dosar în care era implicat Dinu Patriciu, cei care strigă cel mai tare că nu sunt respectate puterile în stat sunt tocmai domnii de la PSD.

Ne punem și noi întrebarea retorică: ce mai știți, domni colegi social-democrați, de cazul Bivolaru, cazul Rodica Stănoiu, cazul Georgescu, cazul primarului Vanghelie, a vizitei "întâmplătoare" a domnului Ion Țiriac senior la Cotroceni, tocmai când era cercetat Țiriac junior și, ca să venim pe plaiuri timișene - cerbicia cu care se luptă domnul Ilie Sârbu pentru primarul suspendat al orașului Sînnicolau Mare - Iosif Oncu, cazul domnului Șipoș, Milutinovici sau Viorel Matei? Și lista ar putea continua.

În nici un caz nu se poate spune că telefonul dat de premier a influențat în vreun fel acțiunea juridică, această acțiune nefiind decât un gest al unui om normal, care voia să afle situația unui cetățean reținut fără temei legal.

Credem cu toată convingerea că justiția condusă cu competență și dârzenie de doamna ministru Monica Macovei, va respecta legea și o va impune.

  Vasile Cosmin Nicula - declarație politică intitulată A bâzâit musca la Deva;

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

"A bâzâit musca la Deva"

După câteva viraje pe ecranele televizoarelor, în care a lansat maxime și aforisme de esență liberală, musca a aterizat la Deva, ademenită de mirosul unor afaceri murdare ale lui Mircică. Poate vă întrebați ce căuta ea aici. Să vă spunem noi, cei care mai trăim în această urbe.

Fericirea orașului a început și continuă sub administrația reprezentanților partidelor istorice, care și-au pus în minte să recupereze jumătate de veac de absență din istorie, sub înțeleapta conducere a foștilor activiști, travestiți în țărăniști și liberali, precum și a unor formațiuni violente și gălăgioase de esență civică, născute spontan din criza de legitimitate în lupta pentru demolarea însemnelor societății care i-a crescut și i-a făcut aproape oameni.

Prezența, la Deva, a viețuitoarei cu nume de insectă a fost ocazionată de participarea la un marș al tăcerii, la care a fost adusă cu autobuzele galeria din mai multe județe (după modelul suporterilor englezi la meciurile de fotbal) între care s-au remarcat Nini Săpunaru - această catastrofă umană care a distrus sistemul vamal, Meleșcanu, Boureanu, Bibanu', Spumă, precum și alte somități ale vieții publice, pentru a protesta împotriva Justiției, care și-a pus pleoapa pe Mircia Munteanu, pupila liberală a orașului, asupra căreia s-au abătut blesteme penale...

Fularele galbene, costumate în straie cernite, și-au început marșul din fața Prefecturii, pentru a intimida Justiția și a o determina să intervină în favoarea mandarinului. Ce ne facem, însă, că Justiția nu mai este proprietatea fostului ministru liberal Stoica Valeriu, albinosul care ținea ascunse cele peste 300 de dosare de adopții ilegale pe care, până la urmă, le-a făcut pierdute?

Până și Poliția municipală a fraternizat cu demonstranții tăcerii, căci a dat ordin ca în cârciumi să nu se vândă băuturi, ceea ce nu s-a întâmplat nici pe vremea demonstrațiilor sindicale.

Pe drumul de întoarcere, cortegiul a fost întâmpinat de o femeie revoltată, care a dat interviuri presei și a fost filmată de patru cameramani. Ea declara că pe domnul primar l-au ajuns blestemele oamenilor pe care i-a nedreptățit prin măsuri abuzive, așa cum a fost și cazul ei; a fost de trei ori în audiență cu acte autentice, care îi atestau drepturile încălcate privind proprietatea asupra unor terenuri înstrăinate de fracțiunea penală a Primăriei Deva, despre care domnul primar spunea că sunt false, scoțând-o afară din birou, ca un patron de municipiu. Cazul nu este nici astăzi soluționat.

Sigur, el era preocupat de călătoriile în China, la Festivalul Berii din Germania, în Europa Occidentală și în SUA. Cum să mai aibă timp și de problemele cetățenilor?

Am fost curios să văd și eu episodul filmat de cei patru cameramani angajați cu jumătate de normă la fularele galbene și să aud pe postul de televiziune ce declara femeia în timpul marșului liberal, dar se vede treaba că presa aservită nu reacționează la necazurile cetățenilor simpli, ci numai la VIP-urile care o finanțează.

Iată o temă de adâncă meditație pentru cetățenii Devei, când se vor afla cu votul în mână.

  Nicolae Bădălău - declarație politică intitulată Lipsa respectului față de cetățean a primarului Iliescu din Municipiul Giurgiu;

Domnul Niculae Bădălău:

"Lipsa respectului față de cetățean a primarului Iliescu"

Stimați miniștri, iarna nu-i ca vara.

Vă aduc la cunoștință situația critică a municipiului Giurgiu în ceea ce privește energia termică.

Consiliul Local Giurgiu - majoritar liberal - nu și-a asumat preluarea Centralei Termo-Energetice a orașului.

Consiliul Județean Giurgiu, cu sprijin guvernamental, a reușit, în ultimii doi ani, să asigure căldură în casele giurgiuvenilor - asumându-și responsabilitatea asupra Centralei Termo-Energetice.

Partidul Social Democrat a realizat în ultimii doi ani un program coerent de gestionare a bazei energetice a orașului Giurgiu.

Schimbarea conducerii politice la nivel național are și consecințe la nivel local.

Guvernul, din care și dumneavoastră faceți parte, nu se implică în mod consecvent în rezolvarea acestei probleme capitale a sezonului rece.

Facem apel la dumneavoastră să vă informați colegii și să-i sensibilizați asupra unei chestiuni vitale.

Lipsa de încălzire în locuințe este doar prima verigă a unui lanț distrofic care va cuprinde secvențial: infecții respiratorii recurente, acutizarea bolilor cronice - determinând creșterea costurilor medicale.

Disconfortul termic cauzat de frigul din locuințe va crea perturbări în programul educațional al copiilor și tinerilor, periclitând viitorul academic al națiunii noastre.

Garanțiile guvernamentale pentru programul de investiții financiare ale Centralei Termo-Energetice a municipiului Giurgiu vor reprezenta continuarea demersurilor pozitive demarate în guvernarea social-democrată.

Giurgiuvenii au avut confort termic în ultimele două ierni.

Domnilor miniștri, fac apel la dumneavoastră să continuați proiectele fezabile ale guvernării social-democrate și să fiți alături de efortul Consiliului Județean Giurgiu care, fapt singular în țară, s-a văzut obligat să preia îndatoririle Consiliului Local Giurgiu - majoritar liberal - ce a depus armele în fața celui mai aprig dușman, ce l-a învins și pe Napoleon Bonaparte în Rusia: Generalul Iarnă.

Domnilor miniștri, în fața urgiei vremii, să demonstrăm susținere față de cetățeni și să depășim inerentul antagonism politic pe care noi, Partidul Social Democrat, nu l-am considerat niciodată o piedică în fața priorităților climatice.

  Liviu Timar - declarație politică intitulată Agricultura la zi;

Domnul Liviu Timar:

"Agricultura la zi"

Anul 2005 se apropie de sfârșit și poate fi considerat, din punct de vedere agricol, ca un an foarte greu. Acest lucru se reflectă în producțiile mai mici obținute comparativ cu anul 2004 la majoritatea culturilor agricole, precum și în situația financiară precară a producătorilor agricoli.

Aceste condiții au determinat un start necorespunzător în pregătirea anului agricol 2005-2006, prin însămânțarea unor suprafețe mult mai mici de orz, grâu de toamnă și alte culturi, până la această dată, față de suprafețele programate a se însămânța în toamnă.

La o analiză atentă și realistă a factorilor care au determinat această situație critică din agricultură am fi tentați să o punem pe seama factorilor naturali, respectiv al precipitațiilor; acest lucru poate fi posibil numai în anumite județe ale țării, unde media multianuală a precipitațiilor a fost mult depășită față de normal. Situația nu este aceeași în alte zone și județe ale țării, unde media multianuală a precipitațiilor a fost depășită nesemnificativ. În această situație fericită se află și județul Mureș unde, până la această dată s-au realizat cca 690 l/mp față de MM de cca.667 l/mp. Trebuie să subliniem faptul că în luna septembrie 2005 față de o MM de 52 l/mp s-au realizat numai 36 l/mp, iar în luna octombrie, față de o MM de 42 l/mp s-au realizat doar cca 5,3 l/mp.

deci se poate concluziona că au existat condiții agrometeorologice favorabile executării lucrărilor agricole în această toamnă. Cu toate aceste, suprafețele de orz și grâu semănate sunt mult sub așteptări, respectiv 3750 ha orz și 25000 ha grâu.

Consider că principala cauză a acestor nerealizări se datorează fondurilor limitate și insuficiente de care dispun producătorii agricoli.

Pentru a înțelege modul de valorificare a producției agricole și procurarea principalelor inputuri necesare procesului de producție am să prezint câteva date comparativ cu anul 2004:
Preț de livrare/preț de achiziție la principalele produse agricole și inputuri 2004
lei/kg/l
2005
lei/kg/1
Diferențe
Grâu 4500-5000 3000-3500 -1500
Orz 3500 2500 -1000
Porumb 3500 200 -1500
Lapte de vacă 5500-6000 5500-6000 -
Carne de bovine 33000 40000 +7000
Carne de porc 55000 53000 -2000
Motorină 25000 32500 +7500
Semințe grâu 7500 9500 +2000

Se poate constata o scădere a prețurilor de valorificare și, implicit, a veniturilor realizate comparativ cu majorarea prețurilor la principalele inputuri, condiții ce au determinat producătorii agricoli să rămână cu producțiile depozitate în stoc și să renunțe să mai lucreze mari suprafețe de teren. Prețurile ce se practică la această dată în România la principalele produse sunt sub prețul produselor agricole cotate la bursa de la Paris și Londra.

Cunoscând această situație reală din agricultură, la promovarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 117/2005 privind acordarea unui sprijin direct al statutului producătorilor agricoli pentru înființarea culturilor din această toamnă, în sumă de 1750 lei/ha ron, pentru producătorii agricoli care dețin până la 5 ha teren arabil, am solicitat MAPDR, actualului Guvern, majorarea acestei sume la minimum 2500 lei/ha ron și acordarea acestei sume tuturor producătorilor agricoli care-și procură sămânța certificată sau folosesc sămânța cu buletin de analiză.

Consider că dacă se accepta această propunere, alta era situația însămânțărilor la această dată.

Ceea ce mă îngrijorează cel mai mult în perspectiva anului 2006 pentru producătorii agricoli este bugetul alocat MAPDR care, pe total, în cifre absolute, este mai mare cu 7,92 % față de 2005; propunerea pentru 2006 este de 2671435,38 mii lei ron, față de programul anului 2005, de 2671435,38 mii lei ron (rata inflației în 2005 este de 8).

Capitolul care va influența cel mai mult producătorii agricoli din bugetul MAPDR este Titlul IV - "Subvenții", unde se alocă, pentru anul 2006, suma de 1892217 mii lei, față de 1933584,82 mii lei în 2005, respectiv 97,86 % din sprijinul acordat în cursul anului 2005.

Mă întreb dacă, în astfel de condiții, producătorul agricol român poate să concureze cu producătorii agricoli din Uniunea Europeană sau tot mai multe suprafețe vor rămâne nelucrate iar România va deveni un important importator de produse agricole?

  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică intitulată Greva din învățământ - anunțată și de anvergură;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Greva din învățământ - anunțată și de anvergură"

Recent, la București, a avut loc întâlnirea liderilor Federației Sindicatelor Libere din Învățământ, urmată de pichetarea sediului Guvernului.

Prin ședința Coaliției s-a aprobat că educația va beneficia, în plus, de suma de 1.800 miliarde lei vechi. Suplimentarea cu 1.800 miliarde este nesemnificativă, totalul fondurilor învățământului reprezentând doar 3,84 % din PIB.

Pentru că Alianța nu-și respectă proiectul din Programul de Guvernare, cadrele didactice afiliate la Federația Sindicatelor Libere din Învățământ au hotărât să oprească lucrul începând cu 7 noiembrie, pentru a determina autoritățile statului să aibă ca reacție alocarea pentru educație a 6 % din PIB.

Și alte federații sindicale din învățământul preuniversitar au anunțat că intenționează să intre în grevă de la 8 noiembrie.

Cadrele din sistemul universitar și-au arătat disponibilitatea de a se alătura colegilor din sistemul preuniversitar.

Cât privește majorarea bugetului pentru educație, este vorba doar de inducerea în eroare a opiniei publice, promisiunea făcută reprezentând un calcul greșit, 1800 miliarde de lei vechi alocați în plus reprezintă o creștere de 0,06 % din PIB. Procentul de 1 % din PIB reprezintă, în termeni reali, 32000 mild lei, ceea ce înseamnă că, de fapt, bugetul educației crește la 3,84 % din PIB și nu la peste 4 %.

În condițiile unui buget de "austeritate", Guvernul a alocat sume generoase pentru cheltuieli de personal și creșteri salariale.

Dacă pentru salariații din învățământ, cheltuielile de personal, față de 2005, au crescut cu 6000 mld lei, pentru alte ministere s-au alocat creșteri și mai mari.

De aceea, în ultima perioadă, cele patru federații sindicale din învățământ au organizat mai multe acțiuni de protest, mitinguri, chiar pichetarea sediului parlamentului, pentru a sensibiliza autoritățile să acorde alocarea unui buget care să permită desfășurarea activității în condiții optime.

Pentru că tratativele au rămas fără rezultat, începând de luni, 7 noiembrie, ora 8,00, s-a luat măsura extremă de protest, adică declanșarea grevei generale pe termen nelimitat.

Toate școlile și universitățile vor fi închise, iar elevii și studenții își vor lua o vacanță prelungită.

Ei bine, unii copii se bucură de declanșarea unei greve, dar nu au de ce se bucura, pentru că ei nu sunt conștienți că materia trebuie recuperată. Alți copii, de exemplu cei din clasele a XII-a, sunt bulversați de faptul că nu peste mult urmează admiterea în învățământul superior și nu sunt încântați de această grevă care afectează bunul mers al studierii materiei pentru examen.

S-a vehiculat ideea că greva din învățământ ar fi avut succes în perioada examenelor. Mulți dintre părinți nu acceptă această idee, ce vină au elevii sau studenții pentru a suferi datorită neînțelegerile dintre Guvern și profesori!

Mulți dintre elevii chestionați în privința grevei din învățământ nu sunt de acord cu această grevă, fiind conștienți că ei vor fi afectați cel mai mult. Lipsa de pricepere a actualului Guvern a făcut posibilă adoptarea unor măsuri fiscale ce au condus la grave dezechilibre macroeconomice.

Alocarea cheltuielilor, prin proiectul bugetului de stat pe anul 2006, va conduce la accentuarea sărăciei, precum și la accentuarea declinului economic.

La bugetul Ministerului Educației și Cercetării este pentru prima dată în 15 ani când, în termeni nominali, se acordă o sumă sub nivelul alocat în anul anterior - fapt recunoscut și de un membru PNL interesat în această problemă.

Pe total buget general consolidat, pentru învățământ s-a alocat numai 3,8 %din PIB, față de 4,1 %, alocat de către Guvernul Năstase pentru anul 2005.

Subfinanțarea ascunde intenția actualului Guvern de a reduce numărul de personal din învățământ, prin intermediul autorităților locale, la care nu s-au mai alocat sume distincte pentru a se asigura plata profesorilor.

Tot ceea ce se întâmplă azi în România nu ne aduce cinste pe plan internațional, greva din învățământ fiind, cred eu, urmată și de alte greve, care se vor contura în perioada următoare.

  Vasile Pușcaș - declarație politică referitoare la încălcarea de către Guvern a principiului dialogului social.

Domnul Vasile Pușcaș:

Declaratie politică referitoare la încălcarea de către Guvern a principiului dialogului social

La finele săptămânii trecute am participat la Cluj Napoca la o întâlnire cu reprezentanți ai confederațiilor sindicale reprezentative la nivel național, CNS Cartel Alfa, BNS, CSDR, CNSRL Frăția. În cadrul discuțiilor mi s-a semnalat faptul că Guvernul nu a consultat sindicatele în privința Proiectului Legii bugetului de stat pe 2006, încălcând principiul dialogului social.

Ca urmare a acestui aspect, cele cinci confederații sindicale membre ale Consiliului Economic și Social (CES) au decis să se retragă din acest for consultativ și să recurgă la acțiuni de protest.

Guvernul a încălcat astfel atât legislația națională, cât și prevederile Directivelor europene privind dialogul social. Este inadmisibil ca, la opt ani de la înființarea CES, să mai asistăm la asemenea încălcări flagrante ale legii.

Instituția dialogului social este o emblemă a UE în materie de elaborare a politicilor publice. Este regretabil faptul ca Executivul nu face nici măcar un efort pentru corectarea acestor carențe ale procesului de pregătire a mediului intern pentru momentul 1 ianuarie 2007.

Deși asemenea practici au fost caracteristice perioadei guvernării CDR, în care dialogul social a fost preponderent contextual, practicat în situații de criză, actuala Guvernare ignoră cadrul instituționalizat permanent pentru un dialog cu organizațiile sindicale în probleme de interes major, precum cea in discuție, a Legii bugetului de stat. Astfel, a devenit o practică a actualei puteri neglijarea dialogului cu reprezentanții sindicatelor în sfidarea oricăror principii statuate în practica democrației europene.

Stimați colegi,

Se impune ca în spiritul valorilor democrației consacrate de către democrațiile cu tradiție, să respectăm principiul dialogului social și, mai mult decat atât, să diversificăm formele de comunicare cu reprezentanții organizațiilor sindicale și societatea civilă. Actuala putere trebuie să înțeleagă faptul că dialogul social este o practică instituționalizată la nivel european. Dialogul social nu reprezintă numai o cerință a Directivelor europene, ci mai ales o necesitate internă a vieții social economice din România. Așadar, orice decizie de interes general care intră, conform reglementărilor legale, în sfera actelor care necesită consulatarea sindicatelor, primește un plus de reprezentativitate/ valoare prin asumarea ei de către organizațiile sindicale.

Doamnelor și Domnilor,

În spiritul celor expuse mai sus, solicităm Guvernului, Parlamentului să facă demersurile care se impun pentru respectarea legislației naționale, cât și principiile europene ale dialogului social. Doar astfel vom putea asigura cadrul de pregătire internă pentru momentul aderării la Uniunea Europeană.

Va mulțumesc pentru atenție.

  Vasile Mocanu - intervenție cu titlul Pâinea, bugetul și codul fiscal;

Domnul Vasile Mocanu:

"Pâinea, bugetul și codul fiscal"

Modificarea țintei de inflație pe acest an de la 5% la 7% devine o certitudine odată cu modificarea prețului la utilități, în concordanță cu creșterea prețurilor la materiile prime pe piața internațională, ca și modificările aduse Codului fiscal, vor duce în mod obligatoriu la mărirea prețului pâinii.

Cum normele Uniunii Europene cer ca produsele de panificație să fie învelite într-un material protector, această cerință va mări cu cel puțin 10% prețul produselor. La consumul relativ mare de pâine din România, o simplă socoteală arată că legătura dintre produsul "pâine" și rata inflației face ca aceasta din urmă să crească cu cel puțin 0,5%.

În acest context, o extimare chiar și aproximativă a ratei inflației în 2006 este dificil de prognosticat, și aceasta cu atât mai mult cu cât, deși există un proiect de buget, nu avem un cod fiscal definitiv, orice modificare a acestuia ducând la efecte inflaționiste în economia românească.

Obligația noastră, a parlamentarilor, indiferent de culoarea politică, este ca românii să poată trăi într-adevăr bine. ªi această cerință începe și cu prețul pâinii.

  Florin Iordache - declarație politică cu tema Școala din județul Olt în vacanță;

Domnul Florin Iordache:

"Școala din județul Olt în vacanță"

Sătule de promisiuni, cadrele didactice din învățământul preuniversitar și cel universitar au intrat începând de luni, 7 noiembrie 2005, pe termen nelimitat, în grevă generală.

Liderii sindicatelor din educație au solicitat pe bună dreptate ca procentul alocat din bugetul anului 2006 să fie 6% din p.i.b.

Ei au solicitat elaborarea, discutarea și promulgarea legii salarizării din învățământ, acordarea de tichete de masă și a unui fond pentru cărți de specialitate și acces la internet.

Revendicările sindicaliștilor din învățământul oltean sunt justificate. În plus de cele solicitate mai putem spune că dotarea școlilor nu este cea corespunzătoare.

Se pare că promisiunile făcute în campania electorală din noiembrie 2004 au fost uitate, iar bugetul alocat educației și cercetării este mai mic decât cel din 2005.

Personal nu înțeleg cum cu un buget de numai 3,37% din P.I.B. nivelul învățământului se poate apropia de cel european, în condițiile în care în aprilie 2006 vom primi "undă verde" prin Raportul de țară, pentru aderarea la U.E.

Cadrele didactice au dreptate, dar constatăm că actualul Guvern nu este interesat de problemele concrete și reale ale țării.

  Valeriu Boeriu - tratarea unui subiect de actualitate: reforma în sănătate;

Domnul Valeriu Boeriu:

Unul dintre subiectele cele mai prezente în presă și în dezbaterile ultimelor zile este cel al reformei în sănătate.

Pachetul de legi privind reforma sistemului de sănătate propune o abordare globală și profundă a neajunsurilor unui sistem mare consumator de resurse, dar total neperformant. Cauzele principale ale slabului randament în domeniul îngrijirilor medicale sunt cunoscute de multă vreme, dar nu a existat niciodată voința politică a unei abordări radicale, a unui tratament corect și intensiv. Sistemul sanitar din România se găsește într-o criză profundă din cel puțin patru motive: insuficiența fondurilor ce intră în sistem, managementul defectuos, accesul inechitabil la resurse, scurgerea de fonduri din sistem.

Legile privind reforma sistemului sanitar, prin reglementările pe care le conțin, acționează asupra principalelor cauze care au împins sistemul spre ineficiență. Tocmai de aceea putem susține cu tărie că reforma în sănătate este necesară și că principiile, direcțiile de acțiune propuse de setul de legi lansat de Ministerul Sănătății sunt corecte și merită sprijinul tuturor celor interesați de starea de sănătate a populației.

Faptul că în dezbaterile de până acum au apărut foarte mulți susținători ai pachetului de lei, o minoritate care îl contestă și aproape deloc păreri neutre demonstrează că reglementările conținute în legile respective sunt corecte. Contestatarii, puțini la număr, sunt în mod evident cei care prin aplicarea pachetului de legi și-ar pierde unele privilegii, cunoscut fiind faptul că rezistența cea mai mare la schimbare vine întotdeauna din interiorul sistemului supus reformării. Prin urmare, lipsa unei reacții negative ar sugera că legile reformei de fapt nu schimbă din temelii un sistem ineficient și corupt.

Pachetul de legi privind reforma sistemului de sănătate poate fi, cu siguranță, îmbunătățit, dar nu trebuie deturnat de la bunele sale intenții, de la principiile pe care ni le propune pentru însănătoșirea unui sistem bolnav. ªi pentru că automedicația nu este niciodată indicată, poate că este bine că un "nemedic" beneficiind de obiectivitatea celui care vede lucrurile din exterior și-a propus să vindece sistemul de sănătate din România. Inițiativa Ministerului Sănătății privind reglementarea unui domeniu extrem de important al societății noastre este salutară și merită tot sprijinul nostru, al tuturor beneficiarilor de servicii medicale.

  Vasile Filip Soporan - declarație politică intitulată Cum evaluăm și ce solicităm administrației locale?.

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Cum evaluăm și ce solicităm administrației locale?"

Legea administrației publice locale este una din legile importante ale unui stat de drept, după părerea specialiștilor domeniului: "Legea administrativă este a doua la rând, în însemnătate, după Constituție, căci prin ea se stabilesc drepturile și îndatoririle cetățenilor uniți, în sate, comune, plăși și județe, și tot prin ea se hotărăște ce drepturi și îndatoriri au autoritățile din comune, din plăși, din județe și tot prin ea se hotărăște ce drepturi are Guvernul țării față de sate, comune și județe".

În acest context, legea administrației publice locale trebuie să țină seamă și de comportamentul autorităților față de evoluția vieții economico-sociale. Comportamentul poate fi reglementat prin mecanismele economiei de piață sau prin programe publice, care dau expresie instituțional-democratică relației dintre interesele individuale și cele ale colectivității. Ultima variantă se fundamentează pe teoria opțiunii publice.

Elementele de bază ale ultimei variante sunt: teoria bugetului echilibrat și un control sever asupra autorităților locale, capacitatea autorităților locale de a identifica și stimula acel cadru economic, legal, care, să asigure, tuturor agenților economici și oamenilor, șansa egală de a obține câștiguri prin eforturi proprii și prin cooperare productivă, cu ceilalți, stabilirea deciziei, prin luarea în considerare a construcției fiscal-bugetare colective, care vizează dezvoltarea economico-socială, într-un climat instituțional cu adevărat democratic.

Din ce în ce mai mult, cetățeanul simte o influență mai puternică din partea autorităților locale, autoritatea centrală fiind percepută ca structură de reglementare și de implicare în gestionarea problemelor de interes național.

Constituția, Legea administrației publice locale, Legea de funcționare a Guvernului, Legea finanțelor, Legea finanțelor publice locale reprezintă structura de bază în realizarea algoritmului de împărțirea puterii centrale și a puterii locale, pentru a face mai eficientă administrația în raport cu cerințele cetățeanului.

Legea administrației publice locale a făcut obiectul atenției structurilor politice, administrative și a societății civile. În aceste analize s-au adus multe argumente, s-a pus multă patimă. Totuși, din păcate, în procesul de evaluare parlamentară nu s-a urmărit funcționarea în ansamblu a întregului sistem administrativ, ci sectorial, asupra componentelor acestuia. Procesul de elaborare a legislației specifice administrației publice locale se face având în vedere două tendințe majore, și anume: centralizarea și descentralizarea. Constat, cu părere de rău că, nu întotdeauna, analiza funcționalității sistemului administrativ, sub aspectul centralizării sau descentralizării, s-a făcut luând în considerare și modul de constituire și de distribuție a resurselor financiare.

Prin urmare, Legea administrației publice locale nu se poate îmbunătăți decât printr-o analiză împreună cu legile adiacente privind finanțele publice locale, a contenciosului administrativ și a Curții de Conturi. Corelarea legislativă a funcționării acestor instituții este absolut necesară cu amplitudinea activităților desfășurate de autoritățile locale.

În același timp, este necesară o discuție deschisă și responsabilă asupra regionalizării, în așa fel încât mărimea unităților administrative și structura lor să se facă în concordanță cu stabilirea oportunității introducerii în structura administrativă a regiunilor, a rolului pe care-l au, a competențelor administrative și de dezvoltare economică. Această analiză asupra mărimii și competențelor administrative intermediare este necesară, având în vedere integrarea în structurile Uniunea Europeană și accesarea anumitor resurse financiare este strâns legată de competențele existente la nivel regional.

Tot sub aspectul asigurării resurselor financiare, necesare dezvoltării la nivel local, și a faptului că nu se dispun de alocări suficiente pentru prioritățile locale, Legea administrației publice locale trebuie să reglementeze modul în care este asigurat parteneriatul public-privat și modul de funcționare a serviciilor publice și de gospodărire comunală.

Cu această motivație, consider că o discuție serioasă asupra Legii administrației publice locale nu se poate face decât după o configurare a funcțiunilor pe care trebuie să le îndeplinească autoritățile publice locale în contextul general administrativ, economic și social.

O problemă specifică a statului național este aceea a modului de reprezentare și de apărare a interesului național și a autorității centrale la nivel teritorial, regional și local. În același timp, interesul național este necesar a fi definit și prin creșterea capacității administrative la nivel local și regional de preluare a resurselor financiare puse la dispoziție de Uniunea Europeană.

La nivel european este deschisă o amplă discuție asupra modului în care interesul local este prezent la nivelul autorității parlamentare. În cazul sistemului bicameral, se propune o clarificare a configurațiilor celor două Camere și sub aspectul reprezentării interesului local și regional.

În contextul specific României, Legea administrației publice locale trebuie să țină seamă de prezența minorităților compacte la nivelul unităților administrativ-teritoriale.

Greutatea realizării în context european a Legii administrației publice locale rezultă și din faptul că nu există o modalitate unică de funcționare a administrațiilor locale la nivelul țărilor membre ale Uniunii Europene. În momentul de față funcționează recomandarea că dreptul național este cel care are prioritate în stabilirea funcționării sistemului administrativ. Legislația care reglementează funcționarea administrației publice locale ține seamă de evoluția istorică, tradiție și de dezvoltarea economică și socială a statului.

Suntem în preajma unei analize legislative asupra modului de funcționare a sistemului administrativ, care funcționează la nivel local. Această analiză nu trebuie să se realizeze numai la introducerea unor noi structuri (asociațiile de dezvoltare comunitară), noi funcții (administratorul public), noi atribuții ale președintelui Consiliului Județean și ale primarului și noi proceduri (alegerea și schimbarea președinților consiliilor județene).

Discuția și analiza ar trebui să răspundă, cu prioritate, la următoarele întrebări:

Când și cum se dezvoltă comunitatea? Când și cum se dezvoltă țara?

Din analiza corelației dintre starea economică și calitatea actului administrativ, la nivelul mai multor comunități, se constată că bogăția unei comunități este dată de faptul că în cadrul acestora, la nivelul autorităților se face politică administrativă și nu administrarea acțiunilor politice. Practica construcției sistemelor administrative arată că acestea pot fi competitive și eficiente în situația în care au capacitatea de a dezvolta legături de încredere între aleșii diverselor formațiuni politice, între aleși și cetățeni, care să dea comunităților locale liniștea în dezvoltarea lor durabilă, bazată pe pricepere și corectitudine în folosirea resurselor financiare, pe capacitatea de a promova o bună rânduială și o apropiere de cetățean și de nevoile acestuia, împărțirea sarcinilor după puterea fiecărui cetățean, în capacitatea de a genera politici publice și de a atrage resurse financiare.

Analiza și împrospătarea legislativă este utilă și importantă pentru asigurarea sistemului administrativ, în contextul integrării României în structurile Uniunii Europene. Aceasta poate fi făcută în cunoștință de cauză după clarificarea următoarelor elemente: structura colectivităților locale și regionale (principalele subdiviziuni, date statistice, modificarea structurilor teritoriale, servicii deconcentrate ale statului și relațiile lor cu colectivitățile locale și regionale); organele fiecărei categorii a colectivităților locale și regionale; participarea directă a cetățenilor la luarea deciziilor; statutul aleșilor locali; repartizarea puterii între diferitele categorii locale și regionale; cooperarea și alte tipuri de relații între colectivitățile locale și regionale; finanțele locale; controlul exercitat asupra colectivităților locale; recursul indivizilor contra deciziilor colectivităților locale și regionale; personalul administrativ local și regional; spiritul reformelor care vizează administrația locală și regională.

Când facem aceste analize domnilor guvernanți?

Vă mulțumesc.

   

(Ședința s-a întrerupt la ora 9,45. După pauză, lucrările au fost reluate la ora 10,05.)

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 25 februarie 2018, 2:02
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro