Dan Constantin Mocănescu Coloros
Dan Constantin Mocănescu Coloros
Ședința Camerei Deputaților din 13 decembrie 2005
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.201/20-12-2005

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-10-2021
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2005 > 13-12-2005 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 13 decembrie 2005

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.80 Dan Constantin Mocănescu Coloros - declarație politică intitulată "O privatizare în greva foamei";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Dan Constantin Mocănescu Coloros:

"O privatizare în greva foamei".

Privatizarea prin vânzarea capitalului, în ideea de înstrăinare absolută a acestuia, conduce, încet și sigur, la alienarea capitalului uman, bun și ieftin, de care dispune România.

Prerogativele îndoielnice ale unor inițiați de a semna contracte secrete, din considerente politice sau subiective, de vânzare a marilor obiective industriale ale țării, au generat, în fond, cauzele corupției.

Sub sloganul stupid că statul ar fi cel mai prost gestionar, au fost vândute cu nemiluita active care și-au găsit destinația în furnalele străinilor.

Portul Constanța oferă cea mai vizibilă consecință a distrugerii fondului silvic și a cataclismului decupării sistematice a industriei, sub formă de mormane de fiare vechi.

Vânzarea, ferită de ochii și înțelegerea opiniei publice, a marelui combinat siderurgic de la Galați, ar fi, după bine-cunoscuți analiști, un caz fericit.

Mii de angajați au fost concediați, salariile celor rămași le asigură cu greutate coșul zilnic, poluarea a atins dimensiuni pe care profiturile colosale ale noului proprietar nu le poate combate...

De altfel, rolul său de mare acționar mondializant nu are nimic de a face cu societatea românească, înapoiată prin toleranța cu care a înghițit secretele acestei privatizări.

O societate discriminată brutal în toate planurile aspirațiilor sale: în plan economic, prin prețuri prohibitive oferite beneficiarilor români, în plan social, prin refuzul de a purta un dialog cu reprezentanți ai sindicatelor, și în plan juridic, prin eludarea legilor și hotărârilor judecătorești și prin sfidarea autorităților țării.

Rolul social al unor astfel de corporații este nul, ca și metoda prin care au ajuns proprietarii unor astfel de unități. Toate costurile sociale sunt distribuite statului român, așadar cetățenilor săi.

Recent, zeci de greviști ai foamei s-au adresat autorităților, inclusiv Camerei Deputaților, în încercarea disperată de a-i determina pe administratorii societății de la Galați să respecte legile statului român.

Acești oameni se simt la fel de străini în orașul și casele lor ca și în spatele porților marelui patron, a cărui atitudine de secol XIX ar face deliciul marxiștilor.

Ce fel de opțiune europeană pot avea miile de familii ale acestor angajați români, când reprezentanții lor ies în calea președintelui sau a primului-ministru, palizi și disperați, întinzându-le o jalbă cu brațele tumefiate de perfuzii?

Și când vor afla cetățenii acestei țări marile secrete ale vânzărilor de tot felul, sub sloganele revolute ale capitalismului care se preda la Ștefan Gheorghiu?

Și când oare va înceta această aventură sinistră care înstrăinează nu numai capitalul fizic sau financiar, ci și milioane de români, plecați în bejenie, despre care ne place să credem că se vor mai întoarce vreodată sau vor aduce veșnic miliardele de euro în țară, spre disperarea manifestă a Băncii Naționale?

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 26 octombrie 2021, 5:49
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro