Plen
Ședința Camerei Deputaților din 15 decembrie 2005
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.203/22-12-2005

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
17-10-2018
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2005 > 15-12-2005 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 15 decembrie 2005

3. Prezentarea și dezbaterea moțiunii simple cu tema "Copiii din România mor de rujeolă datorită Guvernului iresponsabil" (supunerea la vot; respingerea moțiunii).  

 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

  ................................................

Al doilea punct pe ordinea de zi este dezbaterea și votul asupra moțiunii simple inițiate de 76 de deputați.

În legătură cu dezbaterea acestei moțiuni, în ședința din 14 decembrie 2005, Biroul permanent și Comitetul Liderilor Grupurilor Parlamentare au stabilit să propună plenului Camerei Deputaților următoarele.

Moțiunea se prezintă de unul dintre semnatari.

Guvernului i se rezervă 45 de minute, pe care le utilizează la începutul și sfârșitul dezbaterilor.

Grupurilor parlamentare li se alocă timpul corespunzător numărului membrilor lor, luându-se în calcul câte 20 de secunde pentru fiecare deputat.

Deputații care nu fac parte din grupurile parlamentare au la dispoziție câte 20 de secunde fiecare, timp care poate fi cedat între aceștia ori grupurilor parlamentare.

Potrivit numărului de deputați care compun grupurile parlamentare și al deputaților care nu fac parte din aceste grupuri, timpul afectat pentru dezbatere este după cum urmează: Grupul parlamentar al PSD - 37 de minute; Grupul parlamentar al PNL - 22 de minute; Grupul parlamentar al PD - 15 minute; Grupul parlamentar al PRM - 11 minute; Grupul parlamentar al UDMR - 7 minute; Grupul parlamentar al Partidul Conservator - 6 minute; Grupul parlamentar al minorităților naționale - 6 minute; deputații fără apartenență la grupuri parlamentare - 6 minute.

Dacă sunt comentarii în legătură cu propunerile prezentate? Nefiind comentarii, supun votului dumneavoastră aceste propuneri.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Adoptate în unanimitate.

Conform prevederilor regulamentului, înainte de începerea dezbaterilor, întreb dacă este cineva dintre semnatari care își retrage semnătura de pe moțiune? Nu este nimeni.

Reamintesc faptul că potrivit art. 154 din regulament, la moțiunile simple nu pot fi propuse amendamente.

Stimați colegi,

Rog liderii de grupuri parlamentare să se prezinte la secretariat, cu listele vorbitorilor.

Înțeleg că în cazul Grupului parlamentar al minorităților naționale nu există interes de a se vorbi la această moțiune, am reținut acest lucru.

Deputații fără apartenență la grupuri parlamentare? Nu s-au înscris, nu au interes să ia cuvântul la această moțiune.

În rest, grupurile parlamentare mi-au prezentat listele de vorbitori, motiv pentru care putem să trecem la dezbaterea moțiunii.

Rog pe domnul deputat Ovidiu Brînzan să prezinte moțiunea.

Domnul Ovidiu Brînzan:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Subsemnații parlamentari, membri ai Grupului Partidului Social Democrat și ai Grupului Partidului România Mare, prezentăm astăzi în fața dumneavoastră o moțiune simplă, prin care solicităm exprimarea votului de neîncredere pentru iresponsabilitatea administrativă și lipsa de respect civic a Guvernului Tăriceanu față de sănătatea cetățenilor români.

Epidemia de rujeolă care la ora actuală se dezvoltă în România cu o violență și amploare scăpate de sub control și care a condus deja la 10 decese în rândul copiilor ne obligă să tragem un semnal de alarmă cu privire la incompetența și pasivitatea de care a dat dovadă Ministerul Sănătății în anul 2005, în exercitarea atribuțiilor sale fundamentale de prevenire și control al bolilor transmisibile.

Nici măcar acum, ministrul sănătății în exercițiu, Eugen Nicolăescu, nu înțelege gravitatea situației și în loc ca măcar în ceasul al doisprezecelea să-și folosească toată energia pentru limitarea consecințelor și salvarea unor vieți nevinovate el pierde inutil vremea, încercând să se disculpe și să transfere responsabilitatea în altă parte. Responsabilitatea, însă, aparține integral celor care au gestionat Ministerul Sănătății în acest an.

Faptele sunt următoarele, stimați colegi: în România, vaccinarea antirujeolică de rutină se efectuează la copii cu vârste între 12 și 15 luni, iar revaccinarea la vârsta de 7 ani, în campanie școlară, în luna octombrie. Până în anul 2004, s-au utilizat pentru ambele administrări vaccinul rujeolic simplu, în anul 2004 s-a introdus vaccinul combinat - rujeolă, rubeolă, oreion la copiii de 12-15 luni, urmat de revaccinarea cu vaccinul rujeolic simplu, la 7 ani.

Contrar afirmațiilor actualului ministru al sănătății, atât în anul 2003, cât și în anul 2004, au fost vaccinați peste 400 de mii de copii împotriva rujeolei, după cum urmează: 483.458 de copii în anul 2003 și 560.246 de copii în anul 2004. Până la sfârșitul anului 2004, nu au existat probleme privind procurarea sau administrarea vaccinurilor antirujelolice.

Acoperirea vaccinală, conform datelor raportate de către direcțiile de sănătate publică județene către Ministerul Sănătății a fost de peste 95%, conformă cu cerințele Organizației Mondiale a Sănătății. Aceste date au fost comunicate anual în formă agregată pentru toate tipurile de vaccinuri cătare organismele internaționale cu responsabilități în domeniu, respectiv, Organizația Mondială a Sănătății și UNICEF, și se regăsesc, de altfel, în rapoartele anuale ale acestora.

În anul 2005, Ministerul Sănătății a preluat integral responsabilitatea organizării licitațiilor pentru vaccinuri, căci așa a decis la vremea respectivă ministrul Mircea Cinteză, contrar practicii din anii precedenți, când responsabilitatea aparținea Institutului de Sănătate Publică București și lucrurile funcționau normal.

Cu toate semnalele primite, în mod repetat, atât de la Centrul național de supraveghere și control al bolilor transmisibile din cadrul Institutului de sănătate publică București, precum și de la Direcțiile de sănătate publică județene, licitația anunțată în luna martie a fost anulată și finalizată abia în luna august, deși vaccinul lipsea cu desăvârșire.

Spre sfârșitul anului 2001 a început în România realizarea unui studiu european de seroprevalență ESEN-2 ale cărui rezultate preliminare au fost primite de la Londra în a doua jumătate a anului 2003, rezultate parțiale în anul 2004, iar cele finale au venit anul acesta. Concluziile studiului au relevat existența anticorpilor protectori față de rujeolă, deci seroprevalența, într-o proporție de minim 65-70% dintre copiii vaccinați în perioada anterioară studiului, adică în perioada 1999-2000. Această proporție nu se corelează doar cu acoperirea vaccinală, ci și cu modul de conservare, transport și mai ales de utilizare a vaccinului antirujeolic.

În urma rezultatelor preliminare ale studiului, Ministerul Sănătății s-a sesizat și a dispus, la finele anului 2003 catagrafierea tuturor copiilor restanțieri la vaccinare din clasele I-XII. Drept urmare, în anul 2004 au fost vaccinați suplimentar antirujeolic în jur de 100.000 de copii din categoria menționată, pe lângă cei vaccinați de rutină în fiecare an. Aceeași procedură trebuie aplicată și în anul 2005. Dar nimeni nu a mai fost interesat de respectarea normelor de prevenirea bolilor transmisibile în timpul guvernării Tăriceanu.

La finele anului 2004 s-au înregistrat, în vestul țării, județele Arad și Timiș, aproximativ 100 de cazuri de rujeolă. Intervenindu-se prompt prin vaccinarea copiilor din jurul focarelor și extinderea bolii a fost stopată. Acțiunea a continuat conform dispozițiilor Centrului național de supraveghere și control al bolilor transmisibile și în luna ianuarie 2005, cu un număr de 37.000 de doze de vaccin disponibile la UNIFARM, în stocul de rezervă al Ministerului Sănătății. Cantitatea de 360.000 de doze de vaccin, menționată de actualul ministru al sănătății ca fiind disponibilă la Institutul Cantacuzino, exista, dar ea trebuia achiziționată cu respectarea procedurilor legale de către Ministerul Sănătății și trimisă la timp Direcțiilor de sănătate publică județene în vederea limitării epidemiei. Dar acest lucru nu s-a întâmplat pentru că nimeni nu a fost interesat să cumpere vaccinuri ieftine și bune, produse în țară la Institutul Cantacuzino, deși ele erau absolut necesare și se găseau în stoc.

Aceeași atitudine iresponsabilă a existat și la achiziția vaccinului antigripal în anul 2005, când s-a încercat excluderea Institutului Cantacuzino de la licitație doar pentru că producea vaccinuri bune și mai ieftine decât cele de import. Doar intervenția Comisiei pentru sănătate a Camerei Deputaților a evitat o bătaie de joc pe bani publici și o încercare de destabilizare a singurului producător de vaccinuri din România.

Incapacitatea Ministerului Sănătății de a gestiona corespunzător programul național de imunizări și epidemia de rujeolă a dus la următoarele deficiențe grave: lipsa vaccinului rujeolic a făcut imposibilă intervenția în jurul focarelor și a determinat extinderea epidemiei. Vaccinul combinat rujeolă-rubeolă-oreion nu a sosit la timp, ceea ce a dus la amânarea campaniei școlare de vaccinare din luna octombrie 2005. Astăzi, copii de 7-11 luni trebuie supuși unor vaccinări suplimentare cu toate riscurile lor.

Consecința este o epidemie de rujeolă cu potențial de extindere în toate județele țării, de o amploare mult mai mare decât ar fi fost normal dacă se luau din timp măsurile necesare și care a condus deja la prea multe decese în rândul copiilor de sub un an.

În ceea ce privește Centrul național de supraveghere și control al bolilor transmisibile, acesta a fost înființat în cadrul Institutului de sănătate publică București în 2004 prin ordin al ministrului sănătății și a reprezentat un angajament de integrare europeană a României, fapt apreciat de altfel și de Delegația Comisiei europene la București. Necesitatea organizării acestui centru a apărut în urma unei evaluări efectuate de către Organizația Mondială a Sănătății. Activitatea Centrului a început în luna ianuarie 2005, iar atribuțiile sale erau de coordonare tehnică a rețelei naționale de supraveghere și control a bolilor transmisibile, decizia administrativă fiind însă la nivelul Direcției de sănătate publică din cadrul Ministerului Sănătății, conform Ordinului ministrului Mircea Cinteză nr. 10/2005. Această direcție era singura care avea atribuții pentru achiziția de vaccinuri în anul 2005 și realizarea efectivă a campaniilor de vaccinare.

De altfel, Centrul a trimis repetate informări și solicitări către Ministerul Sănătății pentru a soluționa problemele apărute ca urmare a evoluției îmbolnăvirilor de rujeolă în prima parte a anului 2005. Nu s-a primit nici un răspuns, nu s-a luat nici o măsură, cu toate că au existat numeroase semnale venite din presă, de la specialiști în epidemiologie, de la Direcțiile de sănătate publică județene și de la Departamentul de sănătate al PSD, iar problema era cunoscută, după cum rezultă din comunicatele de presă ale Ministerului Sănătății din 4 și 5 mai a.c.

Desființarea Centrului național de supraveghere și control al bolilor transmisibile, decisă de ministrul sănătății zilele trecute, reprezintă o gravă eroare cu atât mai mult cu cât această structură este menționată pozitiv în raportul de țară de la Bruxelles din luna octombrie 2005, cu mențiunea că el trebuie să funcționeze și să fie sprijinit să se dezvolte. Închiderea sa este o încercare de a deturna atenția opiniei publice de la adevărații vinovați care se găsesc în cadrul Ministerului Sănătății.

Prin declarațiile date recent de către ministrul sănătății, Eugen Nicolăescu, în fața Consiliului Suprem de Apărare a Țării, s-a creat o situație gravă și fără precedent. În plină epidemie de rujeolă, ministrul sănătății a dezinformat forul suprem de apărare a țării privitor la cauzele care au condus la epidemia de rujeolă care se extinde acum în România și în urma căreia au murit deja 10 copii.

Ne întrebăm ce credibilitate mai poate avea un ministru care dezinformează forul suprem de apărare a țării într-o situație de criză națională. Ne întrebăm cum mai putem avea încredere că măsurile luate de ministrul Eugen Nicolăescu, pentru limitarea extinderii epidemiei, sunt adecvate și conforme cu realitatea. În fața Consiliului Suprem de Apărare a Țării, Eugen Nicolăescu a afirmat că principala cauză a epidemiei este neefectuarea vaccinării între anii 2003-2005 inclusiv, în loc să spună adevărul, și anume că Ministerul Sănătății nu a achiziționat vaccinurile necesare și nu a vaccinat la timp copiii anul acesta.

Realitatea este că în România, începând cu anul 1979 se vaccinează annual cu vaccin antirujeolic toți copiii la vârsta de 1 an și 7 ani, adică peste 400.000 de copii în fiecare an. Mai mult, în anul 2004 au fost vaccinați suplimentar încă 100.000 de copii care nu fuseseră prinși în campaniile precedente. În anul 2005, din cauza indolenței și incompetenței ministrului sănătății, nu s-a efectuat campania de vaccinare antirujeolică de rutină, situație fără precedent, stimați colegi, în ultimii 25 de ani.

Singurul responsabil pentru situația gravă creată este Ministerul Sănătății care nu și-a exercitat atribuțiile de prevenire a bolilor transmisibile, neefectuînd la timp campania de vaccinare antirujeolică.

Din aceste motive solicităm în mod explicit ministrului Eugen Nicolăescu să-și asume public responsabilitatea și în loc să dezinformeze opinia publică, să ia toate măsurile care se impun și la care funcția pe care o ocupă îl obligă.

Solicităm ca Ministerul Sănătății să ceară de urgență sprijin din partea experților Organizației Mondiale a Sănătății și UNICEF pentru coordonarea activităților în lupta cu epidemia de rujeolă căci, în mod evident, aparatul ministerului este depășit de situație.

Solicităm înlocuirea ministrului sănătății cu o persoană capabilă să gestioneze problemele complexe din sistemul sanitar.

Grupul parlamentar al PSD și grupul parlamentar al PRM solicită înființarea unei comisii parlamentare de anchetă pentru decesele produse de epidemia de rujeolă și pentru stabilirea și pedepsirea vinovaților.

Solicităm Consiliului Suprem de Apărare a Țării să ceară ministrului sănătății o informare corectă asupra cauzelor care au condus la epidemia de rujeolă cu care ne confruntăm.

Stimați colegi,

Având în vedere situația gravă în care s-a ajuns, vă invităm să votați textul prezentei moțiuni pentru a da o șansă poporului român să beneficieze de un sistem sanitar care să ofere îngrijiri de calitate, în mod nediscriminator, pentru toți cetățenii.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea opoziției).

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul ministru Nicolăescu să răspundă moțiunii.

Domnule ministru, aveți microfonul.

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu (ministrul sănătății):

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Stimați colegi,

Am venit în fața dumneavoastră cu toată responsabilitatea pentru a vă informa despre o situație critică, chiar dramatică, pentru că au murit copii, respectiv evoluția epidemiei de rujeolă. Și am întocmit o documentație serioasă din respect pentru instituția parlamentară, pentru cetățeanul român. Citind însă textul moțiunii "copiii din România mor de rujeolă datorită - trebuia să se spună: din cauza - Guvernului iresponsabil, am realizat că inițiatorii nu doresc să afle adevărul pentru că nu-i interesează, nu-i interesează nici soarta copiilor bolnavi, nici evoluția acestei epidemii de rujeolă.

De la declararea epidemiei de rujeolă, de la primele decese datorate complicațiilor acestei boli, au trecut mai bine de trei săptămâni. Iată că moțiunea apare abia acum după implicarea totală a ministerului în plină campanie de vaccinare și, coincidență, după ce ministrul a anunțat demiterea a 23 de consilii de administrație și 15 consilii directoare în spitalele cu datorii.

Opoziția nu este interesată de soarta copiilor, opoziția este interesată să arunce cu noroi în guvernare, exact în momentul în care noi facem bilanțul primului an de mandat. Și, mai grav, opoziția urmărește să arunce cu noroi în reforma pe care încercăm să o facem în sistemul de sănătate. Din acest punct de vedere, moțiunea dumneavoastră, domnilor, este un demers pur politicianist, un demers care se amplifică pe fiecare pagină, opoziția transformă o situație dureroasă în armă politică, opoziția dă dovadă de cinism și aroganță. Oricine citește textul constată că acesta este o colecție de critici nejustificate, de improvizații și afirmații perverse, de atacuri și jigniri personale greu de descris. Am o singură vină : șansa de a fi "ministru" într-un moment în care bombele amorsate în sistemul de sănătate de 15 ani, explodează. A explodat o bombă nu pentru că este la guvernare Alianța D.A. iar la Sănătate sunt eu, a explodat pentru că de 15 ani ministerul funcționează cu structuri rigide și management deplorabil care produce mai multe pagube decât lucruri pozitive.

În legătură cu prima afirmație referitoare la epidemia de rujeolă care se dezvoltă cu violență și așa mai departe, vă comunic următoarele: am să încerc în textul care urmează să demontez fiecare afirmație mincinoasă din această moțiune.

În România a evoluat o epidemie de rujeolă în perioada 1996-1998, al cărei vârf a fost atins în 1997. Este de remarcat și pentru această epidemie faptul că persoanele susceptibile, adică masa critică, s-au acumulat anterior anului 1997. Este de mirare că PDSR-ul de atunci nu a solicitat o anchetă și demiterea ministrului sănătății din Guvernul respectiv. În perioada 1996-1998 au fost raportate 32 de decese prin rujeolă. Și ar mai fi de pus o întrebare: de ce nu ați solicitat și demiterea ministrului Mincu, pentru că epidemia din perioada 1992-1997 a atins un vârf și mai înalt, și mai violent, și cu o mai mare amploare, respectiv 28.321 de cazuri în anul 1993 și în perioada 1992-1994 au fost raportate 91 decese de rujeolă.

Iată că astăzi stăm și discutăm despre erorile și lipsa de responsabilitate din guvernări coordonate de FSN, PDSR, PSD. Care este violența și care este amploarea la care vă referiți?

Rujeola este o boală acută infecțioasă, transmisă pe cale aeriană, extrem de contagioasă, caracterizată prin sezonalitate și periodicitate.

Pe parcursul evoluției naturale a rujeolei, pe măsură ce se acumulează persoane susceptibile, apar izbucniri epidemice în mod ciclic. Asta este situația reală a pojarului, pe care dumneavoastră nu faceți altceva decât să încercați să-l politizați. Dar mai mult rău decât atât, încercați să eludați adevărul și să ne siliți să ne prefacem că nu știm că masa receptivă s-a acumulat anterior debutului epidemiei, ceea ce așa-zișii dumneavoastră specialiști ar fi trebuit să constate și să propună măsurile care puteau preveni apariția acestei epidemii.

La nivel mondial, din datele Organizației Mondiale a Sănătății este cunoscut faptul că rujeola afectează în fiecare an între 20 și 40 de milioane de persoane. Dintre exemplele de izbucniri epidemice în alte țări și de curând, menționăm: Olanda, între 1999-2000 - 3387 de cazuri; Japonia, între 2000-2004 - 95.899 de cazuri; Italia, între 2002-2003 - 20.367 de cazuri; Franța, între 2000-2004 - 4.448 de cazuri.

Pentru - și preiau de la dumneavoastră - a trage semnalul de alarmă, ar fi fost bine să formulați această moțiune imediat după decesul primului copil, adică 25 ianuarie 2005. Acest copil avea 11 luni la data decesului și nu ar fi fost vaccinat. Oricum, pentru că în guvernarea PSD a fost modificată vârsta de vaccinare, în speță domnul Brînzan ar trebui să fie primul vinovat pentru primul copil mort. Mai precis, în plin an în care se anunța epidemie, dacă specialiștii din perioada 2001-2004 ar fi interpretat corect datele, Ministerul Sănătății în anul 2004 a făcut această modificare și în loc să fie vaccinați copiii în vârstă de 9-12 luni, s-a început prima vaccinare la copii la 12-15 luni. În stilul deja bine cunoscut, încercați să vă prefaceți că nu cunoașteți aceste date sau, poate, nu le înțelegeți.

Incompetența ministrului sănătății sau miniștrilor sănătății din perioada 2001-2004 a fost dovedită în mod repetat, inclusiv atunci când a transferat, prin ordinul ministrului sănătății nr. 1144/2004 și respectiv 1167 din decembrie 2004, responsabilitatea activităților în domeniul supravegherii și controlului bolilor transmisibile unui "Centru" fără posturi, fără personal și, până la urmă, fără competență.

În ceea ce privește afirmația referitoare la fapte, vă spun că reveniți la infinit cu aceste cifre, sperând că puteți să le transformați în date reale. Nu puteți pentru că nu aveți cum. Situația este, din nefericire, departe de adevăr, pentru că materialul dumneavoastră face referire la dozele de vaccin cumpărate și nu ține cont de pierderile de vaccin raportate de către Direcția de sănătate publică.

Dacă luăm în discuție situația reală, lucrurile se schimbă foarte mult și am să vă dau date. Pierderile de vaccin în anul 2004 au fost, în medie, următoarele: 32,5% la vaccinul rujeolic - din 563.865 doze compărate și distribuite în județe s-au administrat doar 380.623; 44,4% la vaccinul rujeolic, rubeolic, urlian - din 220.409 doze cumpărate și distribuite în județe s-au administrat numai 129.512.

În ciuda evidenței, nu vreți să spuneți mai multe lucruri și anume: în perioada 2002-2004, cel puțin, ar fi trebuit să fie vaccinate mai multe persoane decât au fost vaccinate. Dacă pierderile de vaccin nu ar fi fost atât de mari, stocul de vaccin, la începutul anului 2005, ar fi fost mai mare. Gestionarea programului național de imunizări a fost deficitară și acest lucru reprezintă principala cauză a epidemiei care a debutat în anul 2004. Indiferent că vă place sau nu vă place, acesta este adevărul.

Mai există în textul moțiunii o afirmație hazardată, dacă nu manipulatoare, cum că acoperirea vaccinală este conformă cu cerințele Organizației Mondiale a Sănătății și se spune în continuare: aceste date se regăsesc în rapoartele anuale ale acestora. Cunoaștem datele despre acoperirea vaccinală administrativă, datele raportate de către direcțiile de sănătate publică. Acoperirea vaccinală a atins un nivel record, sută la sută în anumite județe. Cunoaștem și rapoartele Organizației Mondiale a Sănătății și UNICEF, dar dumneavoastră vă prefaceți că nu cunoașteți că aceste date agregate sunt preluate la nivelul Organizației Mondiale a Sănătății și UNICEF în baza asumării răspunderii fiecărei țări în parte.

Se vorbește în moțiune despre responsabilitatea organizării licitațiilor de către Ministerul Sănătății, deși lucrurile funcționau normal. Aici problema devine esențială pentru că decizia conducerii Ministerului Sănătății s-a bazat pe analiza unor date, pe rapoarte de audit, pe haosul care a dus la două plângeri penale: în iulie 2005 și, respectiv, la sesizarea D.N.A. în luna octombrie 2005.

Raportul de audit din 10 iunie 2005 a condus la formularea a două plângeri penale, dintre care una cu privire la achiziția de vaccinuri, constatându-se neconcordanța perioadei de valabilitate a vaccinului cu specificațiile tehnice din caietul de sarcini, plăți efectuate de Institutul de sănătate publică București, care depășeau valoarea produselor contractate, achitarea avansului înaintea depunerii scrisorii de bună execuție a contractului, valoarea TVA-ului eronat calculată, încălcarea prevederilor Legii contabilității și evident a altor ordine și norme comune ale Ministerului Sănătății și Casei naționale de asigurări de sănătate.

Raportul de audit din 3 octombrie 2005 s-a încheiat cu sesizarea Departamentului Național Anticorupție, Direcția de audit și control sesizând : existența unor stocuri de vaccin expirate, circa 10.000 de doze de vaccin antigripal; proasta gestionare de către responsabilii din Institutul de sănătate publică a situației dozelor de vaccin achiziționate și deținute; lipsa de responsabilitate și dezinteresul manifestat de către persoanele responsabile în monitorizarea intrărilor și ieșirilor dozelor de vaccin; înregistrări eronate în documentele financiar-contabile; lipsa de preocupare pentru repartizarea în teritoriu a vaccinurilor achiziționate în anul 2004; cheltuirea nejustificată a anumitor sume reprezentând servicii de transport, în condițiile în care acestea trebuiau să fie efectuate de către furnizori conform contractelor.

Așadar, lucrurile nu funcționau deloc normal, ci haotic și acest aranjament realizat între Ministerul Sănătății și Institutul de sănătate publică București poate că a contribuit, la rândul său, la favorizarea declanșării epidemiei în anul 2004 ca să înțelegeți bine și definitiv momentul debutului acestei epidemii.

Autorii moțiunii, din necunoștință de cauză sau din dorința de a ascunde adevărul, spun:"Cu toate semnalele... și așa mai departe, vaccinul lipsea cu desăvârșire". Mint autorii moțiunii. Semnalele repetate au fost, în mod repetat incomplete. Abia în data de 7 martie 2005, Institutul public de sănătate București a dat un răspuns satisfăcător. Procedura de achiziție a fost declanșată în sfârșit în 16 martie 2005. Nu o să vă citesc, o să vă dau textul scris, toate etapele procedurale care au fost îndeplinite până la data semnării contractului, 16 august 2005.

În conformitate cu Ordinul ministrului sănătății nr. 10/2005 pentru aprobarea derulării programelor și subprogramelor de sănătate finanțate din bugetul de stat în anul 2005, subprogramul 1.1. - obiectivul 2, Direcțiile de sănătate publică au mai multe atribuții, spre exemplu, ca lucrurile să fie foarte limpezi:

  1. Supravegherea bolilor transmisibile considerate probleme de sănătate publică locală sub coordonarea Institutului de sănătate publică regional, inclusiv imunizări în situații epidemiologice deosebite.
  2. Instituirea și aplicarea măsurilor de prevenire și control al focarului de boală transmisibilă, adică: depistarea, tratamentul profilactic și/sau vaccinarea contacților, raportare, dezinfecție, dezinsecție, deratizare, anchetă epidemiologică etc., în colaborare cu rețeaua de asistență primară.
  3. Acțiuni speciale de depistare activă și prevenirea bolilor transmisibile în comunități de risc.
  4. Asigurarea medicamentelor și materialelor necesare pentru intervenții în caz de focar, epidemie de boală transmisibilă.

Toate vaccinurile și materialele sanitare necesare activităților derulate în cazul obiectivului 2 se achiziționează la nivel local, cu excepția vaccinului gripal și a celui rubeolic destinat prevenirii, transmiterii nozocomiale a infecției rubeolice de la nou născutul cu sindrom rubeolic congenital.

În continuare, ne povestiți despre ceea ce s-a întâmplat înainte de apariția studiului ESEN 2 și nu faceți decât să confirmați că există o masă critică de copii neprotejați. Cunoaștem datele privind istoria studiului ESEN 2 pentru că nici până la momentul actual datele nu au fost puse în totalitate la dispoziția Ministerului Sănătății, drept pentru care am dispus constituirea unei comisii care să identifice și să analizeze aceste date. Studiul, în continuare, este ținut secret și confidențial.

Interpretarea corectă este următoarea și nu cea menționată de dumneavoastră, probabil, sub influența specialiștilor care au contribuit la situația cu care ne confruntăm: studiul de seroprevalență, adică analizele de laborator au arătat că, în populația investigată, 89% dintre persoane aveau anticorpi antirujeolă, deci erau protejate, dar în privința copiilor până la 5 ani subliniem că numai 61% dintre copii aveau anticorpi antirujeolă, deci erau protejați. Cu alte cuvinte, 39% dintre acești copii, ale căror seruri au fost recoltate în anul 2001 și testate în anul 2002, erau neprotejați, adică susceptibili de a se infecta și a face rujeolă. Subliniem o dată în plus faptul că 39%, adică circa 430.000 de copii. În aceste condiții, acești copii au format o masă critică, acumularea unui număr mare de copii neprotejați și a favorizat apariția unei epidemii. Aceasta este realitatea.

Vă pot spune despre studiul ESEN 2 câteva cuvinte: el a intrat în planul Ministerului Sănătății în anii 1999-2000; o decizie finală de includere a România a fost luată în ianuarie 2001; s-au recoltat seruri în septembrie - octombrie 2001; primele rezultate au apărut în 2002, dar au fost cunoscute numai de investigatori; prima prezentare la o întrunire a avut loc în 2003; utilizarea operațională ar fi trebuit să aibă loc în anii 2003-2004. Practic nu s-a utilizat studiul niciodată. În 2005 s-au descoperit deja date parțiale.

Un ordin al ministrului sănătății privind constituirea unei comisii s-a dat special pentru a analiza rezultatele studiului de seroprevalență ESEN 2.

În mod cert, acoperirea vaccinală administrativă nu permite evaluarea corectă a programului național de imunizări, însă modul de conservare și transport al vaccinului rujeolic sau combinat, rujeolic-rubeolic-urlian, a suferit mari influențe negative în perioada în care gestionarea acestui program era realizată în combinația Ministerul Sănătății - Institutul de sănătate publică București.

Vă dau un exemplu: distribuitorul care, în mod normal, ar fi trebuit să predea vaccinul transportat în condiții sigure, lanț de frig se numește, direct la destinație, exemplu, Direcția de sănătate publică Galați a transportat vaccinul la Ploiești, în cutii de carton. Direcția de sănătate publică a fost chemată la Ploiești, de acolo a adus vaccinul la Galați, iar în momentul în care a constatat că temperatura este necorespunzătoare, a returnat vaccinul la distribuitor, evident. Numai în acest exemplu s-au risipit 300 de doze. Câte or fi? Cine știe? Nimeni nu știe.

Pentru că la fiecare interpelare pe care o faceți aveți alte date, alte întrebări și alte comentarii privind studiul ESEN 2.

pentru că interpretarea pe care o faceți este făcută după ureche, am să vă explic încă o dată care a fost situația pe puncte, și poate că lucrul cel mai important aici este faptul că există o discrepanță între acoperirea vaccinală, rujeolă, prima doză și rezultatele studiului ESEN 2. Este necesar, de aceea, să se redacteze un buletin infomrativ către Direcțiile de sănătate publică. Este necesar să se valideze datele privind acoperirea vacinală, este necesar ca rezultatele studiului ESEN 2 să fie atent revizuite și intepretate. Nimic din cele menționate nu au fost îndeplinite. Studiul SM2 a fost realizat pe un eșantion reprezentativ pentru populația României. Am măsurat cantitatea de anticorpi specifici pentru unele boli infecțioase, inclusiv rujeolă.

În acest sens, a reprezentat o evaluare a performanțelor planului național de imunizări. Principalele rezultate obținute sunt următoarele: la oreion, copii până la 7 ani numai 50% sunt neprotejați; rubeolă sau pojărel, copii până la 9 ani, circa 60% din copii, rețineți, sunt neprotejați. La rubeolă s-au pojar, 89% din populație este protejată la modul general, 11% neprotejată, circa 2.400.000 de persoane, iar copiii până la 5 ani, 39% din copii sunt neprotejați - 430 de mii de copii. O evaluare nu se face de dragul evaluării. Rezultatul evaluării trebuie să motiveze acțiuni de intervenție pentru corectarea eșecurilor, în măsura în care acestea au fost identificate.

După ce știm, în afara Programului național de imunizări, putem, trebuie să organizăm și să realizăm intervenții menite să diminueze numărul persoanelor neprotejate, minimzând în acest fel riscul apariției unei epidemii. De exemplu, pentru rubeolă și oreion, Ministerul Sănătății și Familiei a introdus vaccinarea de rutină începând cu anul 2004. De menționat că introducerea vaccinului împotriva oreionului în anul 2004 a fost justificată de Ministerul Sănătății; rețineți, că el singur recunoaște, prin epidemia de rubeolă din anul 2003. Studiul ESEN a arătat în 2002 că un procent de circa 60% din copii sunt neprotejați. Așadar, în loc să fie utilizate rezultatele unui studiu, Ministerul Sănătății a pus la punct intervenția după încheierea epidemiei.

În anul 2003 trebuia organzată o campanie de vaccinare în masă împotriva rujeolei, în afara calendarului stabilit prin programul național de imunizări. Cel puțin a copiilor, după modelul campaniei din anul 1998. Și avea două alternative: fie pentru 2.400.000 de persoane, fie cel puțin pentru cel puțin 430 de mii de copii cu vârsta de până la 5 ani, ceea ce nu s-a făcut.

Cu privire la achiziția de bunuri publice, este necesar să reamintim că există Ordonanța de urgență nr.60 pe anul 2001 privind achizițiile publice. Și aici ajungem la un alt punct mincinos din moțiune.

Cu privire la grija pe care o afișați pentru institutul Cantacuzino și vaccinurile produse de acest institut; aici pot fi lansate o serie de alte discuții și demonstrații diferite total de menționările pe care le faceți. Adevărul este că grija pentru acest Institut Național este manifestată real de abia de acest guvern care, din păcate, moștenește alte și alte probleme, datorită modului absolut iresponsabil în care ați tratat și această problemă în perioada 2001-2004. Nu v-ați preocupat de realizarea ariilor care respectă normele de bună practică, GMP-urile, în perioada 2001-2004. nu v-ați preocupat de cumpărarea de vaccinuri ieftine și bune produse în țară în 2001 -2004. Guvernul PSD nu a solicitat Institutului Cantacuzino în 2002 sau cel puțin în 2003 să producă vaccin rujeolic la capacitatea maximă. Guvernul PSD a cumpărat vaccinul rujeolic din exterior. nu v-ați precoupat de finalizarea instalației de fiolaj, care zăcea nefolosită de ani întregi, cumpărată pe bani publici. Nu v-ați preocupat de începerea la timp a reparației clădirii pentru centrele de referință din Institutul Cantacuzino, dar Guvernul PSD s-a preocupat de cumpărarea rapidă a echipamentelor care au zăcut mulți ani în condiții improprii etc.

Am putea aduce în discuție și raportul realizat în timpul domnului Blănculescu, de care nu au ținut cont reprezentanții PSD de la conducerea Ministerului Sănătății. Raportul a rămas încuiat într-un sertar în ianuarie 2004, raport pe care l-am descoperit și utilizat când a fost schimbată conducerea Institutului Cantacuzino, în mai 2005. Acel raport arăta deficiențe manageriale importante, dar pe tot parcursul anului 2004 nu s-a luat nici o decizie, iar Institutul Cantacuzino își continuă deriva, își continua, de fapt, deriva sub ochii dumneavoastră îngăduitori.

Cu privire la excluderea Institutului Cantacuzino de la licitație, fie cu privire la vaccinul rujeolic, fie cu privire la vaccinul gripal, mențiunile dumneavoastră ating un nivel ridicat al dezinformării, potrivit datelor pe care le avem cu referire la modul în care s-au achiziționat vaccinurile în anul 2004, în care Ministerul Sănătății nu a luat nici o doză de la producătorul român. Ca să nu mai pierdem vremea cu disucții sterile, vă comunic faptul că Guvernul Tăriceanu a cumpărat tot vaccinul produs de Institutul Cantacuzino și ar trebui să cumpere și mai mult vaccin românesc, și putea să facă acest lucru, dacă pregătirea producției se făcea anterior anului 2005, ceea dumneavoastră nu ați făcut.

După ce nu ați avut competența de a administra corect activitatea de imunizare a copiilor, acum încercați să ne blocați activitatea prin sesizări, interpelări și moțiuni. Tocmai pentru că toată activitatea noastră este realizată în sensul unei reforme reale, pe care Guvernul PSD nu a fost preocupat să o facă și a fost incompetent să o facă.

Cu privire la alte enormități din textul moțiunii, am să vă răspund punctual. Vaccinul rujeolic și rujeolic-rubeolic-urlian nu ar fi lipsit dacă pierderile din anul 2004 nu ar fi fost atât de mari. Vă repet, faptul că pierderile pentru acest vaccin au fost în medie de 44,4%, din 220 de mii de doze cumpărate s-au administrat 122 de mii. Aceste pierderi au fost raportate de către Institutul de sănătate publică și Centrul de prevenire și control al bolilor transmisibile la Ministerul Sănătății și Familiei abia în 22 martie 2005, adică extrem de târziu. Întârzierea livrării vaccinului deci nu poate fi pusă pe seama Ministerului Sănătății. Instituțiile și organismele internaționale nu contraindică vaccinarea la vârsta de 7-11 luni.

Guvernul Năstase a distrus în fașă o idee, adică supravegherea bolilor infecțioase. Guvernul Tăriceanu va realiza reforma în tot sistemul sanitar, ca și reforma pe care dumneavoastră ați blocat-o în domeniul supravegherii bolilor infecțioase. Desființarea acestui centru nu reprezintă desființarea ideii, desființarea ideii ați făcut-o dumneavoastră, pentru că în interese personale ați creat o structură care s-ar potrivi foarte bine în povestea cu hainele împăratului. Ați transferat acest lucru unei unități de supraveghere la nivel național. Ministerul Sănătății va pune la punct o structură funcțională, utilă, conform normelor și recomandărilor internaționale.

Cu privire la declarația din Consiliul Suprem de Apărare a Țării am răspuns și răspund în continuare la fel. CSAT a fost informat corect și a înțeles că Ministerul Sănătății își îndeplinește atribuțiile în conformitate cu prevederile legale și am informat și despre întârzierea nepermisă a licitațiilor, inclusiv cea din anul 2005, dar care nu a fost decisivă în nevaccinare, așa cum a fost incompetența celor care răspundeau de program și nu au făcut nimic să cumpere dozele de vacinare existente în stoc la Institutul Cantacuzino, iar dacă am luat măsuri împotriva acestora, mi le imputați tot mie. Oare când sunteți coerenți? Sau când vă ieșiți din jocurile de interese?

Conștienți de dezastrul din sănătate, semnatarii moțiunii proclamă vinovăția celor ce au gestionat ministerul în ultimul an și cer haotic să ia măsuri să fie înlocuiți ba unul, ba altul, în același timp.

Domnilor deputați, aveți dreptate. Ministerul Sănătății, cei care l-au gestionat sunt responsabili pentru criza sistemului de sănătate din România. Dar aveți dreptate numai parțial, responsabilitatea nu aparține numai celor care au gestionat ministerul în ultimul an, ci tuturor celor care au deținut acest portofoliu în ultimii 15 ani.

În consecință, domnilor din Opoziție, sunteți la fel de responsabili de ceea ce s-a întâmplat în sistemul de sănătate prin miniștrii pe care i-ați trimis și aprobat în Parlament. După știința mea, cu excepția unuia, toți predecesorii mei au fost medici, indiferent de partidul care s-a aflat la guvernare. Medici renumiți în specialitățile lor, dar care au părăsit ministerul cu prestigiul știrbit, din cauza slabelor aptitudini manageriale sau din alte motive, și nu mai comentez, specifice breslei. A venit momentul să renunțăm la mentalitatea că ministrul sănătății trebuie să fie medic.

În majoritatea țărilor din Uniunea Europeană sistemul sanitar este administrat de manageri, lucru care nu știrbește cu nimic din prestigiul medicilor, dimpotrivă. Și apropos de această mentalitate, că ministrul sănătății trebuie să fie medic, i-aș întreba pe domnii de la PSD, în al căror partid există un doctor omniprezent, omniscient și omnipotent care și-a dorit mult să fie ministru, dar nu a reușit, deci, întreb: de ce nu l-ați pus ministru deși încearcă să convingă pe toată lumea ca să-i aprecieze calitățile manageriale? Pentru că nu ați știut ce să faceți!

Șansa sănătății este să susțineți reforma pe care o propun. Nu sunt medic, ci un manager care vrea și poate să facă reforma pentru că nu este vulnerabil la presiunile din interiorul sistemului. Declar pe propria răspundere că nu există grupuri de interese față de care să am obligații și care ar putea astfel să mă determine să iau măsuri care contravin managementului performant.

De aceea, vă solicit sprijinul în aplicarea acestei reforme. Avem acum împreună această șansă: să vindecăm sistemul sanitar. Să-l facem să funcționeze pentru oameni și să dăm totodată medicilor ceea ce merită: spitale dotate la standarde europene, demnitate și responsabilitate. Cer, în primul rând, sprijinul colegilor mei din Alianță, dar și partidelor care sunt astăzi în Opoziție. Pentru a avea o șansă reală în reformarea sistemului de sănătate, este nevoie de adevăr, de corectitudine, de reguli pe care să le respecte toți, indiferent cine sunt, cum îi cheamă sau pe cine reprezintă.

Vă solicit, doamnelor și domnilor deputați, să respingeți această moțiune simplă care se încurcă în neadevăruri, care este un simplu demers neprofesionist, inconsistent, imatur, incompetent, ca și titlul agramat al moțiunii.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule ministru. Ați vorbit 32 de minute.

Invit la cuvânt pe domnul deputat Aurel Nechita.

Domnul Aurel Nechita:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Domnilor secretari de stat,

Doamnelor și domnilor,

L-am ascultat mai bine de o jumătate de oră pe domnul ministru Nicolăescu și aveam un speech profesionist, ca să spunem așa, adică așa cum nu-i place domniei sale, pentru că eu fac parte din tagma medicilor, aceia care n-au ce căuta în sistemul sanitar. Acolo trebuie să fie doar manageri. Sunt convins că dacă vor fi manageri de la direcție și până la poartă nu va mai muri nimeni în România.

Domnule ministru,

Practic, există și secții ORL, mă scuzați... Practic în România, în 2005, de când Convenția, Alianța conduce această țară s-a înregistrat o epidemie de rujeolă cu aproape 7 mii de cazuri și care epidemie va continua până în ianuarie-februarie. S-au înregistrat deja 10 decese. Constatăm că la 8 ani o dată, avem câte o epidemie sub această guvernare, indiferent că e galbenă sau portocalie. Constatăm că mor copii, în 1997 s-a sărit peste ea, că nu vă convenea, au fost afectați peste 23 500 de copii și atunci, acum, peste 8 ani, sunt afectați până acum aproape 7000 de copii și au murit 10 copii.

Domnule ministru,

Eu sunt în primul rând pediatru, și am participat la campanii de vaccinare în 30 de ani de meserie. Și nu sunt, într-adevăr, economist, contabil să pot să-mi permit să manageriez un spital, deși am condus un spital de copii foarte bine 14 ani de zile. Dar vreau să vă spun că acești medici pe care dumneavoastră îi blamați că le expiră vaccinurile, că le aruncă, că nu le fac, nu le cunoașteți situația, pentru că nu ați fost niciodată în teritoriu să vedeți cum se vaccinează într-un sat din România, indiferent de situație, un copil. Să vedeți că acel medic a raportat poate 1000 de copii ca vaccinați și din aceștia unii sunt în cartiere îndepărtate, în zonă cu populație rromă, în zone în care nu se poate umbla; copii care pleacă cu familiile din țară și rămâne cu doze de vaccin.

I-ați întrebat, domnule ministru, că aleargă uneori din casă în casă și 3-4 luni de zile până prind un copil să-l vaccineze? Pentru că legea nu-i permite să-l vaccineze cu de-a sila.

V-ați referit la un studiu ESEN, pentru că inițial am avut senzația că ați făcut un alt studiu, pe care nu-l știe în România nimeni, și-l aveți secret. Ați studiat, am luat în considerație rezultatele acestui studiu și vă pot spune, domnule ministru, că la capitolul România din cele 6 state analizate în studiul ESEN 2 era vorba doar de 24 de copii seronegativi, cu vârste între 2 și 4 ani, domnule ministru, deci vaccinați la un an, în perioada 1999-2000, și că afirmația dumneavoastră de 39% din copii nu erau vaccinați este, eu sunt, am o educație, este neadevărată, nu pot să-mi permit să vă spun că mințiți, domnule ministru. Eu sunt educat, eu sunt medic.

Din acest motiv, domnule ministru, vreau să recunoașteți un singur lucru. Că în timp ce în anii precedenți s-au acumulat, s-au achiziționat vaccinuri, cu toate disfuncționalitățile pe care poate dumneavoastră le cunoașteți mai bine la ora actuală, și că au rămas poate vaccinuri în plus, dar cum este mai bine, domnule ministru? Să ai mai multe vaccinuri, să vaccinezi totuși populația, să ai o acoperire de 90% sau, cum s-a întâmplat acum, între martie și septembrie să nu fie achiziționată nici o doză de vaccin în România? Pentru că masa receptivă, nu critică, domnule ministru, întrebați-i pe specialiști, masa receptivă se poate acumula și deveni critică și în 6 luni de zile, nu e nevoie de 4 ani, nu e nevoie să fie PSD-ul la guvernare ca să se formeze o masă critică. Copii care au murit anul acesta, cu excepția primului, din ianuarie, toți ceilalți s-au născut sub guvernarea dumneavoastră. Toți erau copii sugari. Nu PSD-ul este vinovat de acest lucru. A fost de acord în final cu oferta dumneavoastră, dar tardivă, domnule ministru, și anume că problemele sunt de la Revoluție și până acum. Păi, dacă spuneți treaba asta, de ce nu ați venit coautori cu noi la moțiune?

Domnule ministru, nu mai repet ceea ce s-a spus. Dar vreau să vă spun că parcă asistăm la un dialog al surzilor. Avem aceleași date, noi le prezentăm așa cum sunt, și dumneavoastră le prezentați invers. Ținând cont că epidemia de rujeolă are o ciclicitate în România se pare, prima a fost în 1997, tot sub guvernarea dumneavoastră, a doua în 2005, tot sub guvernarea dumneavoastră. pentru ca să nu mai moară copii în această țară și populația să fie sănătoasă, m-aș ruga la Dumnezeu să reveniți la guvernare nu o dată la 8 ani, ci la 80 de ani.

Vă mulțumesc. (Aplauze sporadice din partea PSD.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Ați vorbit 5 minute și 45 de secunde. Ați văzut ce exact sunt?

Are cuvântul, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul Liviu Câmpanu.

Domnul Liviu Câmpanu:

Bună ziua!

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Aș vrea să vă rog să-mi permiteți să păstrăm un moment de reculegere pentru cei 10 copii decedați în această epidemie de rujeolă, pentru cei 20 de copii morți în 2003 într-un spital din Oradea, pentru cei 6 copii decedați într-un spital din Iași în 2003.

Vă rog frumos, să păstrăm un moment de reculegere pentru fiecare victimă a sistemului sanitar adus în această situație, în special de guvernanții sociali-democrați în ultimii 15 ani.

(Se păstrează un moment de reculegere.)

Domnul Liviu Câmpanu:

Vă mulțumesc.

Nu voi face decât să vă prezint foarte pe scurt o statistică de la Direcția de sănătate publică a județului Botoșani, privind situația vaccinărilor în perioada 2001-2004. Vă voi spune că în anul 2001- vaccinarea antirujeolică în județul Botoșani s-a făcut la interval de 3 luni, deci din 3 în 3 luni.

În anul 2002 vaccinarea antirujeolică în județul Botoșani a păstrat aceeași ritmicitate. În anul 2003, în lunile aprilie, august, octombrie, noiembrie și decembrie nu s-a efectuat nici o vaccinare antirujeolică în județul Botoșani. Într-adevăr, nici la începutul anului 2005 nu s-a efectuat vaccinarea antirujeolică, dar vă întreb, cine ar fi trebuit să se ocupe de organizarea de licitații pentru aprovizionarea cu vaccinuri pentru anul 2005?

Vreau să vă întreb totuși altceva. Poate că acest lucru nu s-a întâmplat datorită lipsei de vaccinuri, poate s-a întâmplat datorită modului șmecherește în care guvernarea PSD s-a gândit să fure medicii de familie, știut fiind că o vaccinare este plătită cu 24 de mii de lei, iar dacă este făcută la mai mult de 10 copii o dată se plătește numai cu 12 mii lei.

Vreau să vă mai întreb un lucru. Eu personal vreau să-mi cer scuze, ca medic, față cei care au semnat această moțiune simplă. Pentru că sunt convins că ați semnat această moțiune în necunoștință de cauză. Sunt convins că v-ați lăsat păcăliți de cei care au guvernat în 2000-2004 și au distrus sistemul sanitar românesc.

Spuneați de dispreț față de bani publici, domnule ministru.

Vreau numai să vă întreb, ce înseamnă atunci plata în avans în fiecare lună de 3 milioane de euro, începând din 2003 către centrele Euromedica. Vreau să vă întreb de ce salvările pe care le-ați achiziționat anul trecut, Dacii, deci autoturisme Dacia, au costat 17 mii de euro bucata. Și vreau să vă mai întreb un lucru: din ce bani ați făcut campania pentru alăptare la sân, dacă nu din bani publici? Însă, această campanie nu face altceva decât să crească imaginea soției dumneavoastră, să-i crească cota de piață, în condițiile în care era în concediu pentru îngrijirea copilului. Vedeți în față un afiș care reprezintă această campanie, mai am și alte pliante, sunt plătite din bani publici și, de asemenea, vreau să vă spun că aici vedeți o inițiativă, o campanie pentru suptul la sân. (Domnul deputat arată către sală un afiș.)

Ce nu vedeți este modalitatea de a suge frumos, elegant din banii publici!

Vă mulțumesc. (Râsete din partea Puterii; Aplauze).

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, ați vorbit 4 minute. Urmează domnul Petrică Movilă, de la Grupul parlamentar al PD.

Domnul Petru Movilă:

Stimați colegi,

Moțiunea simplă "Copiii din România mor de rujeolă datorită Guvernului iresponsabil", înaintată de grupurile parlamentare ale PSD și PRM, este doar o altă dovadă de ipocrizie și rea voință din partea Opoziției, care speculează orice situație neprevăzută: inundații, gripă aviară și, în acest caz, epidemie rujeolică pentru a discredita coaliția aflată la guvernare, în paralel cu sporirea capitalului de imagine proprie. Strategia constă în utilizarea unei tehnici de manipulare simplă: crearea unei dihotomii între cei răi, în acest caz Ministerul Sănătății și prin extindere coaliția aflată la guvernare, și cei buni, adică Opoziția care semnalează situația dramatică și se așează în postura de erou salvator, considerând că adoptarea moțiunii reprezintă nici mai mult nici mai puțin decât: "Șansa poporului român să beneficieze de un sistem sanitar care să ofere îngrijiri de calitate, în mod nediscriminatoriu pentru toți cetățenii."

În fața unei situații care solicită concentrarea eforturilor pentru identificarea unei soluții viabile, principala preocupare a semnatarilor moțiunii o constituie discreditarea ministerului și înlocuirea ministrului sănătății, înființarea unei comisii parlamentare de anchetă, o solicitare către CSAT de a primi o informare corectă despre epidemia de rujeolă. De altfel, 4 din cele 5 propuneri concrete ale semnatarilor se referă la aceste aspecte.

Poate ați uitat, domnilor, ce eficient ați gestionat fondurile din sănătate cât ați fost la guvernare. Vă informez, după cum bine știți, că banii necesari pentru achiziția de vaccinuri pentru anul 2005 au fost cheltuiți de Institutul de Sănătate Publică la începutul anului pentru plata restanțelor din 2004, un an bine gestionat de PSD la Capitolul "Populismul în sănătate".

De altfel și la această oră încă mai plătim din bugetul pe 2005 datorii din anii anteriori.

Vreau să precizez, ceea ce, de asemenea, știți, că Guvernul Tăriceanu a alocat în luna iulie 2005 suma necesară pentru achiziționarea vaccinurilor.

Stimați colegi din Opoziție, dacă sunteți atât de preocupați de situația dramatică ce afectează starea de sănătate a populației, de ce nu veniți cu propuneri constructive pentru limitarea efectelor de epidemie rujeolică cu care ne confruntăm? Este, desigur, o întrebare retorică. Pe dumneavoastră vă interesează, în principal, discreditarea adversarilor politici, speculând în acest scop suferințele și nevoile populației, titlul apocaliptic al moțiunii fiind o dovadă grăitoare în acest sens.

Se pare, domnule deputat Năstase, președinte executiv al PSD, că sunteți un om de cuvânt, așa cum ați promis la dezbaterea moțiunii "nepăsarea": "Vor mai fi și alte moțiuni" și avem exemplul.

Trebuie să recunoașteți că nu este deloc lăudabil gestul dumneavoastră de a lovi prin toate mijloacele Guvernul României, atunci când țara are nevoie de solidaritate pentru binele cetățenilor care v-au ales alături de noi în Parlamentul României.

Se fac declarații publice, de parcă cei care le fac, colegi parlamentari, ori nu știu pe ce lume se află, ori sunt adevărați maeștri ai demagogiei. Sper ca acești colegi să conștientizeze faptul că în viață și în politică există reguli, respect pentru adversari, și, ceea ce e mai important e că toate demersurile noastre trebuie să aibă la bază fapte și situații reale.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat va vota împotriva acestei moțiuni. (Aplauze.)

Vă mulțumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Ați vorbit 4 minute.

Urmează domnul deputat din partea Partidului România Mare, Mircea Ifrim.

Domnul Mircea Ifrim:

Stimate domnule președinte de ședință,

Stimate domnule ministru,

Distinși colegi,

Permiteți-mi ca să exprim, într-un limbaj profesionist, situația existentă.

Într-adevăr, sunt de acord cu ministrul sănătății, distinsul domn Nicolăescu, că bombele explodează după 15 ani. Este un adevăr. Acest sistem este subfinanțat cronic din 1990 încoace și acest lucru se resimte. Cu toate acestea, însă, consider că, dacă există disfuncționalități anterioare, este necesar ca ele să fie înlăturate și, în nici într-un caz, adâncite. Or, faptele sunt fapte și nu pot fi contestate. Avem morți de rujeolă în secolul XXI, ceea ce nu se întâmplă în nici o țară civilizată. Aceste lucru este un fapt.

Un alt fapt foarte cert este acela că licitația pentru rujeolă, în mod normal, trebuia să fie încheiată, nu demarată în luna martie.

Studiul ESEN 2 arăta, într-adevăr, că masa receptivă este de 39%. Acest studiu are o istorie întârziată. De ce? Începe în 2001, însă, până când laboratoarele Cantacuzino au fost acreditate extern și până când de la Londra a venit confirmarea acestui studiu, s-a făcut anul 2004. Aceasta este realitatea.

Într-adevăr, exista această masă critică pe care nu o putem pune exclusiv pe seama vaccinării. Este vorba și de nereceptivitate, este vorba și de calitatea vaccinului. Dar, acest lucru se știa. Și, în aceste condiții, licitația trebuia terminată și vaccinarea trebuia începută alert și puternic în anul 2005, nu în această perioadă, când epidemia s-a declanșat.

Aș mai adăuga încă ceva. Noi aveam vaccin antirujeolic făcut din anul 1979, de către Institutul Cantacuzino, întrucât statul, la acea vreme, a dat 2,5 milioane de dolari Laboratoarelor Mariott din Franța, care au realizat vaccinul antirujeolic, vaccin care nu aveam dreptul să-l exportăm, dar era bun. Acest vaccin, în mod normal, se face la vârsta situată între 7 și 9 luni, întrucât imunitatea pasivă primită de la mamă dispare după 6 luni. Aceasta era tradiția.

Într-adevăr, în anul 2002 se schimbă orientarea și se trece la trivaccin, vrându-se să se facă rubeolă, rujeolă și vaccinul urlian, vaccin care trebuia importat, în primul rând mai scump, în al doilea rând, cu acest vaccin trebuia să crești vârsta la 11 luni. OK! E o orientare; nu e rea, poate. Dar un fapt este cert: copilul rămâne fără imunizare între 7 și 9 luni.

Sigur, acum, Ministerul Sănătății revine la imunizarea făcută la 7 luni cu vaccin antirujeolic. Mă întreb: de ce acest lucru nu s-a făcut la începutul anului 2005? Sigur, poți să dai vina pe o tradiție prost făcută. Dar de ce n-ai făcut tu acest lucru? Și aceasta este întrebarea. Vaccinăm acum, în plină epidemie de gripă. Vreau să vă spun că acest lucru are riscuri și se discută acest fapt, întrucât vaccinul este cu virus viu atenuat, luat de la Institutul Cantacuzino, vaccin foarte bun, dar care nu se face în plină perioadă epidemică.

Aș merge mai departe și aș spune niște lucruri. Să privim constructiv. La gripă ne aflăm, la fel, în fața unei situații în care poate veni epidemia de gripă.

Vreau să vă spun că s-a promis că la 10 noiembrie vor fi în teritoriu 1,5 milioane doze de vaccin antigripal. Nu avem decât 550 de mii de doze luate de la AVANTIS și cu care încă nu se semnase contractul până la data de 21 noiembrie. Poate acum este semnat. Ne aflăm în pericolul acestei epidemii de gripă și trebuie să acționăm.

De acord. Institutul Cantacuzino trebuie sprijinit. De ce nu s-au dat comenzile la începutul anului spre Institutul Cantacuzino? Nu este o scuză faptul că anterior nu s-au dat. S-a urmărit o politică de distrugere a acestui institut, de privatizare a lui, ceea ce nu este corect, pentru că este un institut cu valoare strategică. În condițiile bioterorismului, acest institut trebuie sprijinit și să se găsească fondurile necesare ca să-și poată introduce GMP-ul.

Deci, cred că aici trebuie ca această moțiune să ne ducă la reflecția asupra acestor probleme.

Aș mai sublinia un fapt. Ne aflăm în condițiile unei subfinanțări cronice a sistemului de sănătate. Bugetul sistemului de sănătate este cel mai slab buget primit în decursul anilor. Și aș spune: ce reformă este aceea în care fondul public privat adunat de la oameni rămâne în continuare în bugetul consolidat de stat? S-au deturnat 23 de mii de miliarde în anii 2002-2003. Acțiunea continuă. Eu înțeleg reformă, dar să se treacă faptul că acest buget este fond public privat, să nu se mai adune fondurile prin AVAB și să se deturneze banii oamenilor și ai sănătății.

La ora actuală, vă rog să mă iertați, cu tot respectul pe care-l am față de dumneavoastră, domnule ministru, dar Legea spitalelor, prin care se face această decapitare a elitelor medicale, nu socotesc că este corectă. Am luptat să facem descentralizare. Personal, m-am luptat cu guvernele anterioare să înțeleagă că ministrul nu are dreptul să destituie și să numească directori de spital. Și am fost înțeles. Așa este în toată lumea civilizată. La ora actuală, revenim la aceste situații, care spun eu că vor crea un hiatus și aceste mari personalități care au făcut eforturi, au sponsorizat spitalele prin relații personale, sunt înlăturate.

Mă întreb eu, dacă dumneavoastră ați avea consilier pe profesorul Streinu Cercel, personalitate de renume internațional, eu cred că și vaccinarea ar fi fost făcută la 7-9 luni, imediat după ce ați fi venit ministru, și ați fi realizat toate aceste probleme grave cu care se confruntă sistemul sanitar.

Cred că trebuie să ne bazăm pe elitele profesionale, acești oameni de excepție, care au făcut foarte mult și vor face în continuare. Vedeți, sistemul de sănătate, spre deosebire de alte sisteme, nu face greve. Indiferent de salarizarea indecentă pe care o avem și de tot ceea ce există, noi venim să tratăm bolnavii. Am făcut un jurământ al lui Hipocrate. Din acest motiv, cred că este necesar să gândim adânc la acești oameni, care nu fac grevă, care vin și care muncesc, și care, la ora actuală, sunt mai umiliți decât oricând în istoria medicinii. Nu este posibil ca un profesor Ciurea, ca un profesor Florin Popa, ca un profesor Bârsan, un profesor Căpâlneanu, ca un profesor Babeș, să fie destituiți pentru management prost? Mai mult decât atât: sunt spitale care nu au avut nici o datorie, precum Institutul Inimii din Cluj, Spitalul Clinic din Oradea, pe care-l cunosc foarte bine și care au fost destituiți.

Nu cred că aceasta este soluția. Eu sunt de acord ca un ministru să nu fie medic, dar în jurul lui trebuie să fie medici de ținută. El trebuie să-și asculte consilierii, trebuie să asculte glasul lumii medicale. Pentru că suntem o lume fără de care nu puteți exista nici unul. Când deveniți bolnavi, fiecare veniți la medic. Deci, vă rog, și acest mesaj este mesajul meu și al Partidului România Mare, respectați lumea medicală, respectați sănătatea, aranjați disfuncționalitățile existente, dați cei 3 milioane de dolari, care se adună de la oameni la oameni și, în aceste condiții, situația va fi rezolvată în condițiuni bune și nu printr-o vânătoare de vrăjitoare și prin căutări de motive privind moștenirile. Ele există, dar trebuie depășite.

Vă mulțumesc. (Aplauze în Grupul parlamentar al P.R.M.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Ați vorbit 10 minute.

Din partea U.D.M.R., are cuvântul domnul deputat Márton Árpad.

Domnul Márton Árpad Francisc:

Să nu vă mirați, nu vorbesc în calitatea de medic, nu sunt medic. Vorbesc în calitatea mea de om politic.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Prezenta moțiune este în primul rând o declarație politică: "O moțiune simplă, prin care solicităm exprimarea votului de neîncredere pentru iresponsabilitatea administrativă și lipsa de respect civic a Guvernului Tăriceanu față de sănătatea cetățenilor români".

În al doilea rând: este dublarea unei solicitări de înființare a unei comisii de anchetă, depusă deja și pe altă cale regulamentară.

În al treilea rând: este o explicație a fostei guvernări față de unele declarații care au făcut-o responsabilă pentru epidemie.

Iar, în al patrulea rând, accentuez, numai în al patrulea rând, deci jumătate din text se referă la existența unei epidemii, dar nici un cuvânt, nici un cuvânt, despre adevărata problemă.

Permiteți-mi ca eu să vorbesc numai despre asta. Căci, problema reală, în viziunea mea, este subfinanțarea sănătății și pentru a controla cât mai la sânge cheltuirea puținilor bani, birocratizarea din ce în ce mai crescândă a acesteia.

În perioada 1997-2000, a existat o încercare de reformare a sistemului cu unele adevărate mici rezultate. Dotarea și a spitalelor de provincie cu aparate performante, respectiv crearea sistemului de asistență medicală primară, care, la început, a primit o finanțare cât de cât acceptabilă, urmând ca această finanțare să fie restrânsă din ce în ce mai mult.

În pachetul de reformă în domeniul sănătății se propune, din nou, alocarea unui procent de cel puțin, accentuez, cel puțin, 15% din valoarea totală a fondului unic de asigurări sociale de sănătate. Să sperăm că va fi așa.

Se vorbește despre responsabilitatea ministerului, în întregul său. Cred pe undeva acest enunț este adevărat. Căci birocrații din această instituție sugerează soluții care duc la această birocratizare din ce în ce mai mare, soluții acceptate, din păcate, de toți miniștrii din ultimii 15 ani, indiferent de culoarea politică.

În țările al căror exemplu dorim să-l urmăm, un medic de familie care are circa 1.000 de pacienți, trăiește bine. La noi, pentru realizarea unui venit aproximativ egal cu venitul mediu pe economie, un medic trebuie să aibă cel puțin 2.000 de pacienți și cadre medii cât mai puține și are o activitate birocratică din ce în ce mai mare. Astfel, medicul a fost transformat, încetul cu încetul, într-un birocrat care completează toată ziua formulare tipizate și nu mai are timp să se ocupe de examinarea foarte atentă a bolnavului, sau a omului aparent - accentuez aparent - sănătos. Nu are cadre medii care să se ducă după copiii pe care părinții lor nu-i aduc la medic. Nu au cadre medii care să se ducă după persoanele care se consideră a fi sănătoase. Și, astfel, vom avea din ce în ce mai multe epidemii atât la copii, cât și la adulți. Vom depista din ce în ce mai puține cazuri în formă incipientă de boli, pentru că prevenirea acestora necesită timp mult mai mare decât suntem dispuși să acordăm medicilor.

Noi credem că aceasta este problema reală, noi credem că această problemă trebuie să fie soluționată.

În mod evident, nu vom vota această moțiune. Dar, în mod evident, sugerăm și persoanelor care în momentul actual au competență decizională în acest sistem, pentru că știm cu toții: marea parte a acestor probleme sunt create de norme juridice inferioare legilor pe care dumneavoastră le votați. Sunt norme de aplicare, de decizii, ordine, contracte-cadru care reglementează întreaga activitate.

Deci, avem o sugestie către toate persoanele care au o astfel de competență: creați un cadru optim de activitate pentru medici, și nu numai pentru medicii de familie, ca aceștia să se poată ocupa într-adevăr de bolnavi și să nu devină birocrați care să completeze, de dimineața până seara, formulare!

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat. Ați vorbit 5 minute.

Are cuvântul domnul deputat Victor Ponta.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Nu aș vi vrut să vorbesc despre sănătate, pentru că eu sunt jurist, nu sunt contabil, ca domnul Nicolăescu, și prefer să vorbesc despre lucrurile pe care le cunosc.

Am fost, însă, și nu credeam că se mai poate în Parlamentul României, am fost indignat nu de cele 32 de minute în care domnul ministru nici nu ne-a spus că-i pare rău pentru ce s-a întâmplat, nici cum va face ca în viitor să evite asemenea situații, ci de un discurs și niște intervenții atât de ticăloase, încât credeam că n-o să le vedem nici măcar în Parlamentul României. Când un domn deputat, de care n-am mai auzit, și nu vreau să mai aud de acum încolo, domnul Câmpan, folosește copiii decedați și atacuri la familiile colegilor noștri, mi se pare că nu e numai un semn de iresponsabilitate... dar, încă odată, în loc să discutăm despre ce trebuie făcut în viitor, ascultăm tot felul de oameni frustrați.

Am fost ieri în județul pe care domnul ministru Nicolăescu îl reprezintă în Parlament, în Mureș, și oamenii de acolo-mi spuneau, zâmbind, așa, că-i spun "ministrul rudotel". Nu cred că era nimic de zâmbit, atât timp cât sunt copii, sunt oameni care suferă pentru incompetență. Nu cred că dac-ai fost contabil oriunde, de la CAP până oriunde, într-un minister, trebuie obligatoriu să te pricepi la Sănătate. Am o singură propunere și-nchei rugându-l pe domnul Nicolăescu, a cărui lipsă n-o simțim în Parlament, să pună capăt acestei moțiuni, să vorbească cu domnul Tăriceanu să-i dea o funcție de ministru de unde nu mai poate să omoare oameni. Atât aș fi... Sper să dea măcar acum un semn de responsabilitate. (Aplauze în Grupul parlamentar al PSD)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Ați vorbit două minute.

Are cuvântul, din partea Partidului Conservator, domnul Renică Diaconescu.

 

Domnul Octavian-Mircea Purceld (din sală):

Domnule președinte, vă rog, procedură!

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Procedură. Vă rog. Mă iertați, domnule deputat. O intervenție pe procedură.

Domnul Octavian-Mircea Purceld:

Îmi cer scuze și eu că intervin. Eu știam că în sală sunt reprezentanți ai presei și ai televiziunii, persoane acreditate.

Vă rog, domnule președinte de ședință, în banca miniștrilor a apărut un fotograf. V-aș ruga să-l rugați să părăsească banca miniștrilor. Ne face fotografii întruna. Și are preferință pentru o anumită zonă a sălii.

Vă mulțumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Da. Rog chestorii să verifice această chestiune.

Domnul Renică Diaconescu, aveți cuvântul.

O voce din sală:

Este secretar de stat!

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Dacă-i secretar de stat, cu atât mai grav este, dacă se ocupă de poze.

Da. Domnule Renică, aveți cuvântul.

Domnul Renică Diaconescu:

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

N-am să vorbesc ca un om care se simte frustrat, pentru că sunt medic și lucrez într-un spital județean, deci nu vorbesc ca un frustrat.

Ca medic, pot să vă spun decât că sunt surprins de ceea ce a apărut în moțiunea de cenzură, de afirmațiile de acolo. Și vă întreb dacă aceste cazuri de rujeolă, de care spuneți dumneavoastră că au bulversat sistemul sanitar, nu au, oare, rădăcini în anii precedenți, de prost manageriat în sistemul sanitar?

Faptul că spitalele au fost devalizate de așa-ziși directori care acum își aruncă carnetele de partid din buzunare și au devenit brusc independenți, nu interesează, oare, pe nimeni?

Faptul că subfinanțarea sistemului de sănătate de peste 10 ani a dus la o asistență ca în țările din lumea a treia, nu interesează pe nimeni?

Este neseriozitate, sau lipsă de implicare?

Dacă se vrea să ne ocupăm de sistemul sanitar, haideți, atunci, să facem o analiză serioasă, competentă, despre criza care există de mai mulți ani și care a fost acoperită până acum.

Vă întreb: unde au fost directorii de spitale sau de direcții sanitare acum un an, sau acum doi ani? De ce nu au strigat și atunci pe ecranele televiziunilor că sistemul este subfinanțat? Atunci vă era bine, nu? Tăcerea lor a reprezentat satisfacția sistemului sanitar, sau satisfacția sistemului politic de atunci?

Parlamentarii Partidului Conservator consideră că o analiză profesionistă și o dezbatere fără accente politicianiste trebuie făcută. Sistemul sanitar este într-adevăr în criză, dar colacul de salvare nu vine prin aceste abordări superficiale, care se vor a fi lovituri de imagine publică. Oamenii așteaptă de la noi soluții, nu așteaptă moțiuni făcute de dragul schimbării imaginii. Oamenii așteaptă responsabilitate, și nu jocuri de picioare, care se doresc a fi semnale de alarmă. Aceste piese ieftine nu mai au audiență. Aceleași personaje se schimbă doar decorul.

De aceea, noi, parlamentarii Partidului Conservator, vom vota împotriva moțiunii de cenzură, pentru că o considerăm un act ieftin într-o piesă nerealistă.

Problema sistemului sanitar trebuie rezolvată prin implicare, și nu prin trageri de mânecă și jocuri de imagine. Vremea vorbelor în sistemul sanitar a trecut. Trebuie să trecem la fapte. La fapte, domnule ministru! (Aplauze)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Ați vorbit 3 minute.

Are cuvântul doamna deputat Monalista Gălăteanu.

Doamna Monalisa Gălăteanu:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

Timp de un an de zile, am asistat cu toții cum, rând pe rând, toate categoriile de cetățeni ai acestei țări, fie că s-au numit sinistrații rămași sub cerul liber, fie că s-au numit pensionarii amăgiți de mirajul recalculării pensiilor, sau profesorii păcăliți cu promisiunea dublării salariilor, cu toții au plătit tribut pentru indiferența și incompetența actualei Puteri.

Și, pentru ca tristețea și dezamăgirea să fie totale, iată că a venit acum rândul copiilor nevinovați ai acestei țări să dea tributul lor de viață pentru neputința actualilor guvernanți privind garantarea dreptului constituțional la viață.

Veștile rele care circulă în ultima perioadă ne determină să urmărim cu frică situația României, care pare să se agraveze pe zi ce trece.

Actuala guvernare, în loc să-și asume responsabilitatea pentru moartea unor copii nevinovați, caută țapi ispășitori în grădina Partidului Social Democrat.

În București și în 31 de județe ale țării s-a declanșat epidemia de rujeolă, fiind raportate deja peste 3.000 de cazuri, cu mult peste cele înregistrate în anii anteriori. Lipsa de reacție a Ministerului Sănătății la momentul apariției și extinderii epidemiei de rujeolă de la începutul acestui an a avut consecințe tragice, pe care, iată, le consemnăm acum în triste statistici.

Cele mai multe cazuri de rujeolă se înregistrează în județele Constanța, Prahova, Bihor, dar și în municipiul București. Mai grav este că, deși dezvoltarea epidemiei de rujeolă a scăpat de sub control, conducând deja la decese în rândul a 10 copii de sub un an, autoritățile sanitare încă își pasează responsabilitățile. În spitale sunt internați în stare gravă zeci de copii din cauza incompetenței Ministerului Sănătății, care nu a efectuat campania de vaccinare antirujeolică de rutină, situație fără istoric în ultimii 25 de ani.

Conducerea Ministerului Sănătății ar fi trebuit să se asigure că vaccinarea antirujeolă se face la timp și în bune condiții. Ca urmare a ineficienței ministeriale în gesionarea campaniei de vaccinare, boala a apărut în forme grave la sugarii care nu pot fi vaccinați înainte de un an, aceasta fiind transmisă de copiii care nu au fost imunizați la timp.

Spitalele și secțiile de boli infecțioase din toată țara au devenit neîncăpătoare, din cauza creșterii continue a numărului de cazuri de îmbolnăviri, mulți dintre copiii afectați aflându-se acum în stare foarte gravă.

În tot acest timp, conducerea Ministerului Sănătății nu face decât să solicite raportări peste raportări și să se disculpe în cazul deceselor.

Actualul Guvern a încercat chiar să arunce vina pe guvernarea P.S.D., că a înființat un centru național de supraveghere și control al bolilor transmisibile, care ar fi trebuit să coordoneze campaniile de imunizare.

Având în vedere faptul că Ministerul Sănătății nu a achiziționat vaccinuri timp de 7 luni, ne întrebăm: ce oare ar fi putut coordona acest centru, care încă de la începutul anului a trimis numeroase adrese, sesizări și cereri disperate către Ministerul Sănătății? Nimeni, însă, nu a luat nici o măsură în acest sens, astfel încât se pot observa efectele dezinteresului celor aflați la conducerea ministerului.

În ceea ce privește acuzațiile domnului deputat de la P.N.L. referitoare la campania pentru promovarea alăptării la sân, vreau să fac o singură precizare: această campanie nu a fost finanțată din banii Guvernului P.S.D., ci, dimpotrivă, a fost finanțată și promovată de UNICEF.

În ceea ce-l privește pe domnul ministru: dânsul ne-a predat astăzi o frumoasă lecție de medicină, ne-a prezentat definiții despre rubeolă, pojărel și, de foarte multe ori, a menționat că noi nu înțelegem. Sigur că noi nu înțelegem, pentru că nu suntem specialiști în medicină. Un singur lucru înțelegem noi, cei de la P.S.D.: că ne mor copiii și bătrânii, în timp ce actuala guvernare face telejustiție, telereformă, teledemitere, adică, teleguvernare.

Dacă această situație tragică, prin care trec cetățenii nevinovați ai acestei țări, trebuie să-și găsească o scuză în managementul deficitar din sistemul sanitar, atunci trebuie însănătoșit mai întâi managementul conducerii Ministerului Sănătății și administrat de urgență un vaccin împotriva cinismului și aroganței actualilor guvernanți.

Vă mulțumesc. (Aplauze în Grupul parlamentar al PSD)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, doamnă deputat. Ați vorbit 4 minute.

Are cuvântul domnul deputat Paveliu Sorin, din partea Grupului parlamentar al P.N.L.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Stimați colegi,

Ne-am adunat astăzi pentru a discuta o moțiune introdusă de colegii noștri din P.S.D. și P.R.M.

În România, a survenit o epidemie de rujeolă. Poate un banal fapt divers, dacă 10 copii în jurul vârstei de un an nu ar fi decedat. Sunt aceste date în măsură să ne îngrijoreze? Răspunsul nostru este categoric "da". Sunt aceste evenimente vina unui singur om, în persoana ministrului sănătății? Categoric, "nu".

Însă, acest gest politic, introducerea unei moțiuni simple, are valențe pozitive, aducând atenției publice unele aspecte care au importanță pentru noi toți și pentru copiii noștri.

In cele ce urmează voi supune atenției dumneavoastră zece motive pentru respingerea moțiunii, dar totodată zece motive pentru o profundă reflecție și urgentă intervenție legislativă.

Motivul 1. Intre anii 1990 și 2000, așa cum s-a mai amintit de la acest microfon, România a fost inclusă într-un program ESEN 2, destinat țărilor membre ale Uniunii Europene, care avea ca obiectiv adoptarea unei strategii pentru prevenirea epidemiilor de rujeolă, printre altele. Rezultatele au devenit publice abia în anul 2003. Studiul a demonstrat că aproximativ 40% din populația copiilor ce ar fi trebuit să fie vaccinați nu au titruri de anticorpi care să le confere protecția față de această boală.

Țin să subliniez faptul că acest studiu nu are puterea de a stabili care sunt copiii neprotejați. Asemenea unui sondaj de opinie privind încrederea în oamenii politici, acest studiu a stabilit, pur și simplu, prin extrapolare statistică și nu prin verificare de la om la om, faptul că o mare masă de copii nu au beneficiat de o vaccinare eficientă sau, pur și simplu, nu au fost vaccinați.

Ceea ce ar trebui să ne atragă atenția este faptul că acest studiu a fost realizat și comunicat între anii 1999-2003. Nu doresc să stabilesc o vină colectivă sau politică ancorată temporar acestei perioade, însă vreau să se înțeleagă că această epidemie era, pur și simplu, iminentă și inevitabilă.

Măsurile luate de fosta guvernare, vaccinarea suplimentară a 100 de mii de copii nu a avut efectele scontate, epidemia afectând din plin cohorte de copii aflați la vârsta la care se presupune că ar fi fost deja vaccinați.

Motivul 2. Am menționat faptul că o mare parte a copiilor care, teoretic ar fi vaccinați, nu și-au dezvoltat rezistența față de apariția acestei boli. O vaccinare ineficientă s-ar putea datora faptului că acest vaccin ar fi trebuit să fi fost menținut în anumite condiții de temperatură care, destul de probabil, nu sunt respectate.

Motivul este unul banal, majoritatea medicilor optează pentru a folosi termosuri și nu utilizează frigidere portabile care ar permite menținerea temperaturii adecvate de la preluarea vaccinului până la inocularea sa.

La fel de gravă este însă și problema numărului mare de copii nevaccinați. Organizația Mondială a Sănătății acceptă ca maxim 5% din totalitatea copiilor să rămână nevaccinați. În România, numărul acestora este, în mod categoric, mult mai mare. Vaccinarea copiilor, la fel ca și măsurile privind supravegherea gravidelor, a intrat într-un con de umbră legislativ după anul 1990. Întrarea în vigoare a Legii asigurărilor sociale de sănătate, lege care a încercat să îmbunătățească finanțarea sistemului sanitar, a adus însă o foarte importantă modificare, a înlăturat teritorializarea, arondarea întregii populații la anumiți medici în funcție de locuința de domiciliu. Așa se face că o dată cu transformarea medicului de medicină generală în medic de familie, unii dintre copii au dispărut pur și simplu din evidență. Cu alte cuvinte, nici un medic de familie nu s-a mai înghesuit să se includă pe propria listă cu atât mai mult în cazul părinților care nefiind angajați sau șomeri nici ei nu s-au mai înscris pe listă. În mod evident, primii care au intrat în acest con de umbră au fost copiii populației rrome.

Avem datoria să recunoaștem public faptul că populația rromă suferă de o marginalizare pentru care facem cu toții mult prea puțin. În realitate, sărăcia și nivelul cultural face ca mamele copiilor rromi să nu fie preocupate de a se adresa la medic iar, la rândul lor, medicii au prea puține motive pentru a duce o adevărată luptă cu reprezentanții acestei etnii pentru a le oferi îngrijiri de sănătate adesea cu forța. Pentru a fi corecți până la capăt trebuie să recunoaștem că înainte de anul 1989 mulți dintre copii ratau atenția medicului care trebuia să-i vaccineze. Un exemplu elocvent este chiar propriul meu copil, născut în anul 1988, evitat pur și simplu de asistenta medicală, pentru motivul că în fișă era trecută profesia părinților, amândoi medici. Deh! Discriminări și discriminări!

Motivul 3. Medicii de familie sunt astăzi plătiți în funcție de numărul de pacienți aflați pe listă. Vaccinarea a devenit o prestație plătită aparte. Trebuie să menționez însă, prost plătită și nu o obligație a medicului până de curând. Această plată nestimulativă se corelează cu refuzul de a da 6 milioane pe un frigider portabil, adică mult mai mult decât primesc pentru campania de vaccinare propriu zisă. Foarte probabil că atunci când aprobăm bugetul de stat ar trebui să fim mai darnici la pungă și să suplimentăm bugetul Ministerului Sănătății cu 30 de miliarde de lei pentru a putea dota gratuit toate cabinetele medicilor de familie cu astfel de frigidere mici, în interesul nostru, al tuturor.

Răspunderea pentru vaccinare a rămas în sarcina direcțiilor sanitare însă mijloacele pentru achiziționarea vaccinurilor nu mai sunt atât de bine delimitate ca până în perioada anterioară anului 2004. Aici trebuie găsită explicația faptului că 60% din copiii care au făcut rujeolă în acest an sunt copii de etnie rromă. Insuficienta stimulare a medicului de a face gesturi medicale de sănătate publică în interiorul unei comunități ostile este un fapt devenit evident. În realitate, campania de vaccinare ar trebui făcută cu agentul de Poliție și cu primarul lângă tine, care să facă uz de autoritatea lor, atât cât au, pentru a permite medicului să-și facă datoria.

Realitatea din teren este sumbră însă. Tot mai marginalizați de o societate săracă și ea, activitatea de vaccinare în colectivitățile de rromi se poate simplifica printr-un singur citat extras din lumea reală: "Cât îmi dai, domnișoară doctor, ca să te las să-mi vaccinezi copilul"?

Motivul 4. Raportarea statistică depășește, în mod cert, realitatea din teren. Deși medic de profesie, mă simt dator să spun adevărul până la capăt indiferent cât de neplăcut sună el. Există supoziția conform căreia plata neadecvată a medicilor de familie i-a împins pe unii dintre acești medici să-și rotunjească veniturile printr-un mod incorect, presupus dar necercetat și nedovedit vreodată: umflarea discretă a veniturilor cabinetului prin simpla raportare falsă a unor acte medicale fără ca acestea să fie efectuate în fapt, și aici mă refer la vaccinare.

Aparent această ipotetică fraudare a bugetului CNAS nu ar produce mari prejudicii, însă numărul de copii raportați de a fi vaccinați adoarme vigilența rezidenților din administrația sanitară care văd că numărul total de persoane vaccinate este cel propus inițial sau uneori chiar mai mare. Le datorăm și lor, ca oricărui cetățean, prezumția de nevinovăție, însă avem datoria dezvoltării de urgență a unor mecanisme eficiente de control care să înlăture astfel suspiciuni neprobate încă.

Motivul 5. În anul 2004, Ministerul Sănătății a decis trecerea de la utilizarea vaccinului monovalent, care se administra la vârsta de un an, la un vaccin trivalent, antirujeolic, antirubeolic, antiurlian, care însă se administrează de la vârsta de un an și jumătate. Prin această decizie, numărul copiilor, susceptibili de a face rujeolă s-a mărit exact cu numărul copiilor aflați ca vârstă între un an și un an și 6 luni, aproximativ cu 80 de mii annual. Probabil că în situația unei vaccinări eficace a 95% din populație, reamintesc, această decizie nu ar avea nici cea mai mică urmare negativă. În condițiile disfuncțiilor din țara noastră, decizia însă devine una controversată.

Subliniez că această decizie, luată în anul 2004, aparține Ministerului Sănătății. Nu mă grăbesc să acuz persoana ministrului din acea perioadă deoarece, în mod evident, în pofida faptului că este medic, ar trebui să ia în considerare deciziile experților în boli infecțioase și epidemiologie din comisia de specialitate a Ministerului Sănătății care însă, nici în prezent, nu are o opinie unitară în această privință.

În mod evident, măsura are dezavantaje: copilul se confruntă cu o singură acțiune de vaccinare în locul a două campanii. Totuși, concomitent a crescut populația copiilor receptivi la rujeolă. Acest lucru este important și prin perspectiva faptului că deși epidemia s-a manifestat în rândul copiilor care în mod oficial ar fi trebuit să fi fost vaccinați, copii de 2, 5, 7, 12 ani, victimele au aparținut preponderent din rândul copiilor de vârstă mică, în jur de un an, suferinzi de alte boli grave. Ei au venit în contract cu alți copii, în special bolnavi aflați în perioadă de spitalizare, iar contactarea rujeolei poate fi, dar nu este o certitudine, un factor agravant sau precipitant al decesului acestor copii.

Trebuie menționat că rujeola are arareori o evoluție fatală, decesele înregistrându-se la copiii cu grave afecțiuni medicale care și în absența pojarului ar fi putut avea o evoluție nefavorabilă, respectiv decesul. Acest lucru îl vom ști abia după finalizarea anchetei Ministerului Sănătății și, eventual, a Procuraturii.

Motivul 6. Decizia privind achiziția unui vaccin trivalent, pentru care există mai mulți ofertanți prezumtivi, a împins aproape inevitabil către o licitație la nivel național. Până în anul 2004, achiziția se făcea la un preț unic, dintr-o sursă unică, internă, Institutul Cantacuzino. Introducerea licitației naționale a atras obligativitatea respectării Legii achizițiilor publice. La prima licitație din acest an, Ministerul Sănătății s-a confruntat cu imposibilitatea achiziționării datorită faptului că s-a prezentat un singur ofertant aflat în contradicție astfel cu cadrul normativ în vigoare. Procedura a presupus emiterea succesivă a Ordinului nr. 203 din martie 2005, nr. 386 din aprilie 2005 și respectiv a procesului verbal de anulare a licitației din mai 2005.

Cea de-a doua procedură a presupus emiterea altor ordine, respectiv în aprilie, în mai, în iunie și, în cele din urmă, un proces verbal în aceeași lună iunie, contractul de achiziție având ca termen de livrare septembrie 2005.

Vreau doar să subliniez faptul că Legea achizițiilor publice a pus în imposibilitate Ministerul Sănătății de a respecta un calendar de vaccinare și acest lucru aproape că nu poate fi pus în sarcina nimănui. În mod evident, achiziționarea pentru prima oară de vaccin antirujeolic printr-o procedură centralizată nu este favorizată de cadrul legal general existent la data derulării procedurilor, impunându-se de urgență modificarea Legii achizițiilor publice atât în privința vaccinurilor, cât și a altor produse medicale. Achiziționarea unui vaccin, eventual din surse externe, ridică probleme care nu sunt caracteristice unor obiecte obișnuite, nici măcar comparativ cu aparatura medicală sau cu medicamentele. Vaccinul are o valabilitate mult mai restrânsă și arareori există producători care să se aventureze să producă pe stoc fără a avea certitudinea vânzării acestui produs înainte de a expira. Acesta este unul din motivele probabile pentru care, chiar finalizată licitația, livrarea produselor s-a făcut cu o întârziere de o lună, crescând și mai mult marja de copii susceptibili de a face rujeolă.

Motivul 7. Responsabilitățile și pedepsele în cazul încălcării normelor de sănătate publică, iar nevaccinarea unui copil se încadrează în acest domeniu, sunt destul de insuficient de bine delimitate ca dovadă că nimeni nu a condus o anchetă penală suficient de profundă, nimeni nu a fost tras la răspundere penală, nici o amendă nu a fost dată unei familii care refuză vaccinarea. De altfel cum poți să amendezi cu 30 de milioane de lei o familie nomadă, sau care nu are acte de identitate, sau care trăiește într-un bordei de chirpici, care nu are practic valoare materială și care, mai mult, nu lucrează nicăieri? În mod evident, acest motiv subiectiv este unul peste care trecem adesea cu ușurință, cu vederea, inclusiv datorită faptului că soluțiile nu ne sunt la îndemână.

Sănătatea publică este un drept constituțional. Trebuie să acordăm cu toții mai multă atenție drepturilor fundamentale și să sancționăm mai energic încălcarea acestora, însă această lacună a societății noastre se manifestă în multiple alte domenii reglementate de Constituție, nu numai în domeniul sănătății.

Motivul 8. Așa cum am mai amintit, tangențial, cadrul legal lasă direcțiilor sanitare posibilitatea de achiziție de vaccin la nivel local. Unul din primele ordine ale Ministerului Sănătății pe acest an, 10/2005, stipula obligația direcțiilor sanitare de a achiziționa vaccinurile, cu excepția celor antigripale și antirubeolic. Subliniez că vaccinul rujeolic nu se regăsește printre aceste vaccinuri care teoretic n-ar fi de competența Direcției Sanitare, însă acest lucru s-a întâmplat doar în câteva județe, restul fiind practic fără reacție în achiziționarea de vaccin antirujeolic. Motivele sunt unele de natură subiectivă, așteptarea licitației naționale, pe de o parte, dar poate mai grav, lipsa de reacție a directorilor generali ai Direcțiilor sanitare care aflați în perioada post-electorală, deși funcționari publici, fiind numiți pe criterii politice, au așteptat perplecși momentul înlocuirii din funcție.

Trebuie să recunoaștem că această boală a democrației noastre, politizarea unor funcții, care ar trebui să fie protejate de influența politicului, cel puțin în domeniul sanitar, poate face victime indirecte.

Motivul 9. Institutul Cantacuzino, producătorul indigen al vaccinului antirujeolic, a dispus în acest an de cantități suficiente de vaccin ieftin care ar fi putut fi achiziționat la timp, aproape 400 de mii de doze, însă această producție a venit în contradicție cu decizia deja adoptată, dar încă discutabilă, în opinia mea, de a se trece la un vaccin trivalent. Situația Institutului Cantacuzino s-a aflat și în discuția Comisiei de sănătate, al cărei secretar sunt. Personal sunt un susținător al privatizării și al punerii pe piață numai de produse care îndeplinesc standardele internaționale de bună practică în producere - GMP.

Institutul Cantacuzino produce ieftin și datorită faptului că linia de producție nu îndeplinește condițiile de bună practică, cele aproximativ 5-10 milioane de euro care ar trebui investite neregăsindu-se încă în prețul vaccinului. Este posibil ca o astfel de investiție să nu fie nici măcar rentabilă, institutul neavând în mod cert capacitatea de a-și desface producția în afara granițelor țării, la concurență cu producătorii internaționali. Pe de altă parte, acest institut are o importanță strategică în sistemul de sănătate publică. Încă de anul trecut au început adevărate atacuri la patrimoniul institutului prin care investitori dubioși erau gata de a investi un milion de euro pentru a deține 51% din activele de peste 10 milioane.

Motivul 10, ultimul și probabil cel mai puțin dezvoltat, Reacția Ministerului Sănătății după declanșarea epidemiei a fost una extrem de energică. Din acest punct de vedere este foarte greu să aducem vreo critică funcționarilor Ministerului Sănătății, comunicatele exhaustive date publicității vorbind de la sine asupra luptei în focar și măsurilor de înlăturare a acestei epidemii.

În concluzie, prin această moțiune simplă, colegii din PRM și PSD au înțeles să tragă un corect semnal de alarmă.

Membrii comisiilor de sănătate din Parlamentul României, împreună cu specialiștii Ministerului Sănătății au datoria de a rezolva, în cel mai scurt timp, prin modificarea cadrului legal, totalitatea problemelor legate de vaccinare, precum catagrafierea adecvată a întregii populații modificând Legea asigurărilor sociale de sănătate și cea a sănătății publice, identificarea celor aproximativ 40% din copii care au ratat vaccinarea sau eventual luarea unor măsuri, precum dubla vaccinare, modificarea procedurii de achiziție prin licitație publică a vaccinurilor, adoptarea unor decizii echilibrate și de interes național în privința Institutului Cantacuzino, găsirea unor soluții eficiente în rezolvarea situației dramatice a minorității rrome lovită de sărăcie extremă, purtând povara propriilor tradiții și a culturii insuficiente, pentru care România nu are suficiente resurse de protecție socială.

Această povară a corectării cadrului legislativ în domeniul sănătății publice, o consider ca o datorie comună pe care, dincolo de disputa politică, o putem duce împreună toate partidele reprezentate în Parlamentul României.

Cele zece motive pe care le-am trecut în revistă cred că nu lasă loc nici unui dubiu asupra faptului că epidemia de rujeolă din acest an are cauze multiple, convergente, care nu pot fi puse sub nici o formă în seama unei singure persoane sau a actualei guvernări, fiind mai degrabă o reflectare a multiplelor deficiențe ale cadrului legal general după anul 1990.

Acestea sunt motivele pentru care coaliția aflată la putere înțelege să voteze împotriva actului politic care este moțiunea simplă aflată în discuție, fără a trece însă cu vederea măsurile care trebuie adoptate în cel mai scurt timp.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat.

Ați vorbit 17 minute.

Are cuvântul domnul deputat Bolcaș.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Stimați colegi,

Am auzit o serie de voci autorizate care, în termeni și în obiect de specialitate, au discutat problema sănătății. Era necesar acest lucru, dar, în același timp, din cauza copacilor să nu uităm pădurea, și pădurea este reprezentată de ideea că o moțiune este în primul rând un act politic, este un act de responsabilitate politică a semnatarilor moțiunii, a celor care o susțin și în aceeași măsură un act de responsabilitate politică a celor care au păreri contrare.

Vorbesc în numele Grupului parlamentar al Partidului România Mare care are autoritatea morală să se pronunțe în acest Parlament cu privire la starea de sănătate din România, în februarie 2003, grupul nostru parlamentar, fiind autorul unei moțiuni privind sănătatea. Au existat și atunci cauze ce trebuiau înlăturate, au existat nereguli care trebuiau înlăturate ba, mai mult, spun, au existat miniștri a căror înlăturare am solicitat-o. Este regretabil că și acum trebuie să venim cu o moțiune privind sănătatea. Și atunci în loc de a ne pasa responsabilitatea care este, în primul rând, politică, de la o perioadă de guvernare la altă perioadă de guvernare, de la PSD la Alianță, trebuie să vedem, în primul rând, ce este de făcut.

S-a spus chiar de susținătorii programului guvernamental că sunt o serie de lucruri de făcut, și atunci vă întreb de ce nu s-au făcut până acum și mai întreb de ce vă opuneți admiterii acestei moțiuni dacă sunt lucruri de făcut. Este o problemă, dacă vreți, de logică politică aici.

Mai este o singură problemă pe care aș vrea să o supun atenției dumneavoastră. Vedeți, autoritatea morală de care vorbeam a Grupului parlamentar PRM, exprimată și atunci și acum de prestigiul președintelui Comisiei de sănătate din Camera Deputaților, distinsul deputat prof.dr. Ifrim, s-a manifestat tocmai în grija pentru sănătatea publică. Noi avem grijă de această sănătate și spunem un lucru foarte simplu: ați venit la guvernare, ați venit la guvernare cu un program nou, v-ați izbit de niște greutăți pe care și noi le-am semnalat. Ce ați făcut ca să rezolvați aceste greutăți? Și până acum am văzut: starea sanitară contabilizată în decese, mai funebră contabilitate, domnule ministru, nu pot să constat. Am văzut, în același timp, că rezolvarea se face prin expedierea de la conducerea sistemului sanitar a marilor profesori, conducători de spitale, de parcă ei ar fi responsabili de contabilități defectuoase. Păi, contabilii să-și caute țapii ispășitori între contabili! Nu vă supărați, dar nici un contabil nu a dat până acum numele vreunui spital, dar spitalele din România, denumite oficial sau nu, poartă numele unor prestigioși medici și asta este o problemă.

Și problema finală, în raport de aceasta, aș vrea să știu ce legătură există între masiva schimbare a directorilor de spitale cu îmbunătățirea sistemului sanitar sau, mai repede, cu privatizările ce se anunță în acest domeniu.

Este o suspiciune pe care n-ați înlăturat-o, ci ați adâncit-o.

Aș vrea să închei cu o singură observație, dacă vreți, de procedură: vreau să resping tonul, atitudinea și expresiile domnului ministru care a uitat că este un simplu ministru în fața Parlamentului României.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea opoziției).

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat.

Ați vorbit 5 minute.

Urmează domnul doctor Ciocâlteu.

Domnul Alexandru Ciocâlteu:

Stimați colegi deputați,

Stimate domnule președinte,

Stimate domnule ministru,

Mă simt obligat de meseria pe care o am și de faptul că am fost pentru un an de zile secretar de stat și 13 luni președintele Casei de Asigurări.

Ce s-a întâmplat de fapt? Să spunem lucrurilor pe nume și ceea ce domnul ministru, poate dintr-o camaraderie care n-a fost foarte fair, n-a spus. Între luna martie și luna septembrie a acestui an nu s-a făcut vaccinarea. Simplu. Au mai fost asemenea perioade, au mai fost asemenea situații și în care cineva trebuie să răspundă până la urmă de ceea ce se întâmplă, dar este pentru mine foarte clar că dacă va răspunde cineva, va fi altcineva decât domnul ministru Nicolăescu, pentru că, din întâmplare, asta este situația. Dânsul putea să vină la minister ca un nemedic, dar ar fi trebuit să aibă în jur, și vorbesc de zona aceea, de Departamentul de vaccinări, care trebuiau să-i spună lucrurile acestea și aceia sunt poate vinovați pentru ceea ce s-a întâmplat, deși dânsul ar fi trebuit să ia măsuri destul de târziu. Problema este de ce nu au fost vaccinați copiii până în septembrie și de aici înainte nu mai intru în detalii pentru că nu vă interesează nici cât ține vaccinarea, nici cum se face, astea nu sunt problemele noastre.

Acesta e motivul pentru care n-am să votez, eu personal, ca independent, această moțiune simplă.

În același timp, există un lucru remarcat de domnul profesor Ifrim și despre care aș vrea să spun și eu câteva lucruri: este vorba de finanțarea sistemului sanitar, o să spuneți că mereu scoatem aceeași și aceeași pisică moartă și o aruncăm peste gard în brațele nu știu cui, a Ministerului Finanțelor, dar este imposibil în condițiile actuale ca domnul ministru Nicolăescu să poată să facă reformă dacă are cu 0,4% din PIB mai puțin. Cine crede că va putea să facă această reformă este exact... și aș vrea să-i amintesc domnului ministru atunci când a spus că ar fi preferat să se ducă la finanțe decât să vină la sănătate. Eu nu contest capacitatea managerială a domniei sale, dar cred că acest moment, în care de fapt și copacii sunt reprezentați de copiii morți și pădurea sunt foarte greu de îngrijit cu bani mult mai puțini decât ai avut în urmă cu un an.

Câtă vreme ai de împărțit 100 de lei, nu o să reușești să îngrijești populația României, indiferent cum ai manageria, chiar dacă se fură să spunem 10 lei din ei. Dacă se fură 90, atunci, într-adevăr, asta ar fi marea problemă, dar deocamdată la banii pe care-i are Ministerul Sănătății cred că sarcina domniei sale va fi foarte grea.

Eu, oricum, îi doresc succes dânsului și echipei domniei sale.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat.

Ați vorbit 3 minute.

Are cuvântul domnul deputat Vasile Soporan, PSD.

Domnul Vasile-Filip Soporan :

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Stimate colege,

Stimați colegi,

"Domnul Eugen Simion este om de litere și să-și vadă mai departe de litere. Cu alte cuvinte să nu se bage unde nu se pricepe". Acestea au fost cuvintele cu care domnul ministru Nicolăescu, mare maestru al medicinei moderne, l-a pus la punct pe președintele Academiei. Vrem, pe această cale, să-i reamintim domnului ministru că și dânsul este specialist într-un domeniu cu totul diferit de medicină, de sănătate în general, și nu putem să nu-i dăm dreptate atunci când recomandă ca fiecare să-și vadă de domeniul în care se pricepe mai bine.

Deși nici preocuparea mea de bază nu este legată de domeniul sănătății, în calitate de prefect al județului Cluj în perioada 2001-2004 am avut ocazia să cunosc în profunzime principalele probleme cu care s-a confruntat asistența medicală în județul Cluj, centru medical și universitar de o incontestabilă valoare națională și internațională. În această calitate am participat la numeroase întâlniri cu medicii de familie nemulțumiți de valoarea punctului și de procentul alocat pentru asistența primară, m-am întâlnit în repetate rânduri cu directorii de spitale cu care am făcut demersurile necesare pentru alocarea unor fonduri care să asigure funcționarea normală a spitalelor din Cluj. Am inițiat constituirea unui Consiliu medical superior format din conducerea Universității de medicină și farmacie "Iuliu Hațeganu", conducerea Direcției de sănătate publică a Casei de asigurări de sănătate județene, conducerea Colegiului medicilor și a Colegiului farmaciștilor, precum și organizațiile profesionale și sindicale ale asistenților medicali, consiliu în care au fost discutate toate problemele asistenței medicale.

Am participat, de asemenea, la o serie de manifestări științifice din domeniul medical, dar și la vizite în spitale, unde am înțeles, din dialogul cu pacienții, de ce medicii din Cluj sunt atât de respectați.

Am ținut să menționez aceste date, pentru a sublinia faptul că problemele de sănătate nu-mi sunt străine, și atât timp cât am fost prefect, am ținut să mă implic cu responsabilitate în bunul mers al sănătății populației din județul Cluj.

Subliniez faptul că m-am implicat cu responsabilitate, spre deosebire de actualul ministru al sănătății, care nu se consideră responsabil de epidemia de rujeolă, care cutremură sănătatea populației din România, în momentul de față.

Este posibil ca dânsul să nu se considere responsabil, dar în calitate de ministru al sănătății, îi reamintim că este primul răspunzător de tot ceea ce privește starea de sănătate a populației. Poate că, astăzi, în calitate de ministru, nu se consideră responsabil, dar îi garantăm domnului Nicolăescu că va răspunde pentru fiecare din viețile de copii pierdute din cauza iresponsabilității actualei conduceri a Ministerului Sănătății și va răspunde pentru fiecare copil care, făcând astăzi infecția rujeolică, riscă ca peste 2, 3, 10 ani să facă o complicație mortală a sistemului nervos.

Responsabilitatea medicală se învață în ani și ani de studiu, pe băncile facultății de medicină, se deprinde în fiecare zi de practică medicală, cu fiecare caz care trece pragul cabinetului medical sau intră în sala de operație. Responsabilitatea medicală nu este compatibilă cu inconștiența, demagogia și minciuna. Simplul fapt că te-ai urcat pe scaunul ministerial, nu-ți conferă automat calitățile celui dintâi dintre medici. Însă, odată asumat acest act, devii responsabil de tot ceea ce este în subordinea ta.

Domnule ministru,

Nu cred în cei care spun că sunteți mai mult purtător de cuvânt decât ministru. Consider că puteți găsi inteligența de a face o analiză profesionistă asupra resurselor necesităților și procedurilor care funcționează sau care ar trebui să funcționeze, având drept parteneri în elaborare, slujitorii din domeniu, Casa de Asigurări de Sănătate, Colegiul Medicilor și Farmaciștilor și prestigioasele universități de medicină.

Până la urmă, este vorba de confruntare și comunicare. Ea se produce, cu predilecție, între Putere și Opoziție. Ele sunt utilizate și pentru cucerirea puterii politice, și pentru rezolvarea problemelor care apar într-un anumit domeniu de activitate.

Ambele modalități de exprimare sunt necesare. Dar, consider că în această etapă de consolidare a democrației, comunicarea este deosebit de importantă. În argumentarea acestei păreri, vine procedura domnului ministru Vasile Blaga, care a înțeles și a acționat în spiritul comunicării cu Opoziția, pentru a da soluții durabile problemelor la fel de dificile, care sunt prezente la nivelul administrației publice locale.

O asemenea procedură vă propun, domnule ministru: lăsați aroganța atotștiutorului și încercați o comunicare reală cu toți cei care influențează funcționarea sistemului sănătății publice pentru binele cetățeanului care dorește servicii de calitate, o sănătate mai bună și un alt fel de "ministru jucător", care știe să aprecieze eforturile colegilor și să respecte adversarii politici.

Domnule ministru,

Nu vă doresc liniștea părinților care și-au pierdut copiii, nici presiunea celor care știu că, nu numai probabilistic, copiii lor ar putea să fie într-o situație dramatică. În schimb, vă doresc să aveți puterea recunoașterii greșelilor făcute și să aveți energia de a vă schimba și a schimba pozitiv, în manieră fundamentală, sistemul sănătății publice.

Pentru toate acestea, vă doresc succes, domnule ministru! (Aplauze)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, ați vorbit 6 minute.

Are cuvântul domnul deputat Crin Antonescu, P.N.L.

P.N.L.-ul mai are 12 minute; P.D.-ul i-a cedat 11 minute.

Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Sunt unul care cred că cea mai exigentă analiză, evaluare și, la nevoie, critică a unui guvern trebuie făcută chiar de către majoritatea pe care acest guvern o exprimă. Și n-am ezitat și n-am să ezit, de câte ori va fi cazul, să fiu critic cu propriul meu guvern.

Azi, Eugen Nicolăescu a dat, aici, acestei moțiuni unul dintre cele mai remarcabile răspunsuri pe care eu le-am auzit, în multe mandate și și mai multe moțiuni, și-l felicit.

Nu am nimic de adăugat; nu am nimic de adăugat la cele ce au spus colegii mei. Vreau doar ca la toate insultele pe care, din păcate, membrii Opoziției le-au aruncat ministrului Eugen Nicolăescu, să spun, nu doar că vom vota împotriva acestei moțiuni, ci să-i spun lui Eugen Nicolăescu, în fața dumneavoastră, că noi, Grupul Liberal, suntem alături de domnia sa, în sprijinul domniei sale pentru o reformă rapidă, onestă și grabnică a sistemului de sănătate. Dacă nu va face această reformă, dacă va întârzia, dacă va ezita, atunci, într-adevăr, va avea probleme cu noi.

În al doilea rând, vreau să-i spun domnului Victor Ponta două vorbe: aici suntem în Parlamentul României. Nu permit, ca lider de grup parlamentar, ca un coleg de-al meu să fie jignit.

Domnule Ponta, dacă pot să vă spun așa, deputatul Liviu Câmpanu, colegul meu și al dumneavoastră, s-ar putea să n-aibă șansa să fi auzit dumneavoastră de el. Nu-i nici o nenorocire: a intrat de curând în politică. Dar vă spun eu, că a intrat cu fața, și nu din profil; a intrat prin votul alegătorilor, și nu cărând geanta unui prim-ministru. (Aplauze)

În al doilea rând, dacă dumneavoastră n-ați auzit de el, nu-i nici o problemă. Dar, să vă permiteți să spuneți de la acest microfon că nu vreți să mai auziți, am impresia că sunteți nervos și am impresia că tropăiți din piciorușe. Și vă invit colegial și respectuos să tropăiți din piciorușe la ședințele Tineretului Social-Democrat, când vă jucați de-a Che Guevara vara, pe la Florica, dacă mai beți un șpriț și nu plătiți, dar nu în Parlamentul României. (Aplauze)

Mulțumesc și succes, Eugen Nicolăescu! (Aplauze)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat.

Ați vorbit două minute.

Are cuvântul domnul deputat Dida Corneliu, P.S.D.

Domnul Corneliu Ioan Dida:

Mulțumesc, domnule președinte,

Stimate domnule ministru,

Onorat prezidiu,

Stimați colegi,

Chestiunea pusă astăzi în discuție comportă două aspecte: unul tehnic și unul politic.

Deși sunt medic, vă mărturisesc că deplâng accentul enorm pus pe aspectele politice. Parlamentul este un for de dezbateri tehnice, este un for legislativ și de dezbateri politice.

Rezumând, despre ce este vorba? De o parte, avem o populație de copii vulnerabili și de cealaltă parte, riscul imanent, pentru o țară care nu a eradicat rujeola, să se întâmple o epidemie. Între aceste două părți există o singură pavăză: vaccinarea specifică împotriva rujeolei.

Anul 2005 a comportat o deficiență fără precedent: după 25 de ani de vaccinări în acest domeniu, vaccinarea a fost amânată și a început abia în luna octombrie. De ce? Defecțiunea majoră a fost, evident, la nivelul Ministerului Sănătății.

De asemenea, este evident că defecțiunea a fost după 1 ianuarie și ea s-a putut corecta abia în a doua jumătate a lunii august.

Vă întreb și mă întreb: dacă lucrurile, în 2005, pe acest palier s-ar fi rezumat eminamente la acest aspect, întârzierea, darea peste cap a calendarului de vaccinare, era un lucru extrem de grav și important care s-a întâmplat în Ministerul Sănătății, trebuie să devină grav ca urmare a faptului că nemijlocit se declanșează o epidemie de rujeolă, încât eu văd aici două paliere de răspundere: unul, clar la nivelul Ministerului Sănătății, în perioada ianuarie-august și al doilea, cel care este semnalat și de moțiune și de toți vorbitorii, apariția nemijlocită a acestei epidemii de rujeolă.

Oricum am lua-o, pe fiecare din aceste două paliere, este vorba de o răspundere politică clară. Minimal, o răspundere politică, dacă nu și pe alte paliere. Și mă întreb și vă întreb și pe dumneavoastră: dacă acest tip de deficiență s-ar fi întâmplat în Franța sau Germania, care ar fi fost reacția opiniei publice, a presei, a Parlamentului și a însuși Guvernului. Vă las să vă răspundeți fiecare.

Mai pun o întrebare și deloc retorică: dacă în perioada ianuarie-august ar fi fost un ministru P.S.D., cum ar fi tratat ministrul, venit după 1 septembrie, epidemia la care asistăm în prezent.

Mie mi se pare că multe luări de cuvânt, și-mi pare rău, inclusiv colegi din Comisia pentru sănătate, au trecut pe lângă esență. Am avut întotdeauna satisfacția, în ultimele 10 - 12 luni, pentru că am găsit în Comisia pentru sănătate, al cărui membru sunt, oameni serioși, oameni simpatici, cu care am putut să comunic foarte bine.

Îmi pare rău și le atrag atenția: aveți grijă ce fac propriile partide din dumneavoastră, stimați colegi! Și aveți grijă cum votați! Este o șansă unică, poate, să treacă o moțiune și măcar un singur capitol din ea să-l realizăm: comisia de anchetă, abia acolo sunt discuțiile tehnice.

Eu personal voi vota această moțiune. Am semnat-o, nu din îndemn de partid, am semnat-o din convingere și o voi susține în continuare.

Mulțumesc pentru atenție.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat. Ați vorbit 4 minute.

Are cuvântul domnul deputat Crăciunescu, P.N.L. Aveți 10 minute, domnule deputat.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Epidemia de rujeolă declanșată cu trei săptămâni în urmă a oferit prilejul Opoziției de a critica guvernarea Tăriceanu și, în mod special, Ministerul Sănătății, pe ministrul Eugen Nicolăescu, pentru această situație.

Lăsând de o parte aspectul tehnic și cel politic, s-a petrecut un lucru grav: și anume, că au decedat 10 copii. A face responsabil pe domnul ministru Eugen Nicolăescu de această situație, în mod special, mi se pare incorect.

Și atunci ar trebui să vedem lucrurile puțin mai larg, să ne uităm puțin în urmă și să tragem câteva concluzii. Este cert, și toată lumea trebuie să fie de acord cu mine, că în cei 16 ani de la Revoluție, situația din sistemul sanitar a mers din ce în ce mai rău.

Concluzia este simplă: măsurile, deciziile, ceea ce am făcut noi în acest domeniu n-a fost bine, n-a fost corect și înseamnă că trebuie să găsim alte soluții.

Din acest punct de vedere, sunt pentru o reformă radicală, urgentă, în domeniul sanitar. Stând de vorbă cu colegii din Comisia pentru sănătate și din partidele de Opoziție, am căzut cu toții de acord că există două probleme majore ale sistemului sanitar: una, subfinanțarea; a doua, managementul din acest sector.

Legat de subfinanțare: stimați colegi din Opoziție, rămân surprins cât de grijulii și câtă dragoste manifestați de acest sector de activitate. Dar vreau să vă întreb: unde ați fost în 2002, când în urma controlului făcut de Curtea de Conturi, 25.000 miliarde au fost scoase din sistem și puse în altă parte. Tovarășul Gherghina, prietenul dumneavoastră din Ministerul de Finanțe, susținea sus și tare că acești bani nu au fost scoși din sistem.

Al doilea lucru care vreau să vă întreb: unde ați fost atunci când Casa Națională de Asigurări de Sănătate, din entitate autonomă, a fost trecută în subordinea Ministerului Sănătății?

Stimați colegi din Opoziție, unde ați fost și ce-ați gândit, când ați scos 5,5 milioane de contribuabili din sistem. Atunci nu vă durea inima de ceea ce se întâmplă în sistemul de sănătate? Eu mă bucur că ați învățat din experiență și acum vreți să ne ajutați să punem noi lucrurile la punct. Este foarte bine și vom face acest lucru.

A doua problemă: managementul. Stimați colegi, cei care nu sunteți de specialitate, vă spun un lucru: există în spitalele din România, în 2005, aparatură de înaltă performanță, de sute de milioane de dolari, care zace nefolosită, descompletată și pentru care trebuie să punem alte câteva zeci de miliarde, ca s-o putem repara și pune în funcțiune. Asta înseamnă management prost.

Stimați colegi care nu sunteți în sistem, cum au putut să semneze acei directori de spitale notele de fundamentare pentru licitații pentru materiale proaste, adică mănuși de unică folosință, care se rupeau în momentul în care le puneai pe mână, vată, toată cu impurități, cu "moțochine" din alea, cu feșe, care nu puteau fi utilizate, alte materiale sanitare.

Deci, sunt lucruri pe care dumneavoastră nu le știți: sistemul sanitar suferă, suferă de un management performant, și trebuie să facem acest lucru.

Ca membru al Comisiei pentru sănătate, ca membru al Grupului Liberal, voi susține reforma, îl voi sprijini pe domnul ministru Nicolăescu. Și vă mai spun un motiv pentru ce voi face acest lucru: am lucrat 22 de ani ca medic în sistemul public de sănătate și am lucrat 11 ani în sectorul privat. Cunosc foarte bine cum se cheltuiesc banii. Și cred că o să fiți de acord cu mine, cu un lucru: că dacă este greu să strângi un miliarde, zece miliarde, o sută de miliarde, nu mai vorbesc de o mie de miliarde, este la fel de greu să le poți cheltui eficient, corect și fiecare leu să se ducă acolo unde trebuie. Șmecherește, a fost până acum, și tocmai asta vrem noi să facem: să nu mai fie șmecherește, să fie în interesul cetățenilor.

Aș vrea să închei cu un ultim gând: dacă nu vom face această reformă profundă în Sănătate, dacă nu vom schimba și ceea ce este de schimbat, nu va fi altceva decât ceea ce a fost până acum. Și, pentru a vă dovedi că schimbările făcute, destituirile făcute de ministrul sănătății, la spitalele respective, nu au o componentă politică, am să revin iar la trecut: în 2000, Partidul Social Democrat ajuns la guvernare a schimbat 11.000 de funcționari (directori de spital, director de descentralizate ș.a.m.d., într-o singură lună). La o lună de la guvernare, Coaliția a schimbat în domeniul sanitar 15 directori și câteva consilii de administrație. Și dumneavoastră vreți să dați o componentă politică acestor destituiri. Aceste destituiri au fost făcute după o serie de controale care au constatat deficiențe în domeniu.

Eu îmi exprim sprijinul pentru ministrul sănătății și voi vota pentru respingerea acestei moțiuni simple.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, ați vorbit 5 minute.

Are cuvântul domnul deputat Brînzan Ovidiu, P.S.D.

Domnul Ovidiu Brînzan:

Mulțumesc. domnule președinte,

Stimați colegi,

Mai ales cei pe care vă văd veseli, în partea dreaptă a sălii, lucrurile ar fi, într-adevăr, comice, dacă nu ar fi triste. Ar fi o comedie dacă nu am putea vorbi despre o tragedie, care se întâmplă în România la ora actuală. (Aplauze)

Și m-aș bucura ca acum, cei câțiva dintre dumneavoastră care nu au înțeles încă prin ce tragedie trece România astăzi, să înțeleagă, măcar în ceasul al 12-lea, că sunteți într-un fel părtaș la moartea unor copii nevinovați. Și credeți-mă, nu e nimic de râs în asta.

Mulțumesc colegilor liberali care mi-au atras atenția în legătură cu titlul moțiunii. Probabil că nu aș fi realizat dacă nu exista intervenția lor, că ceva nu era în regulă cu titlul. Aveți dreptate, domnilor liberali, noțiunea de Guvernul Tăriceanu, activitatea Guvernului Tăriceanu este atât de profund negativă, atât de profund încărcată de conotații negative, pernicioasă, cum spunem noi în medicină, încât într-adevăr, titlul ar fi trebuit să fie altul. Titlul corect era: "Guvernul criminal, vinovat de moartea unor copii!" (Aplauze)

Referitor la afirmația pe care ministrul sănătății și-a permis să o facă, și anume: "Mint autorii moțiunii". Îi atrag atenția celui care ocupă în mod efemer scaunul vremelnic de ministru al sănătății, că nu are dreptul să jignească 76 de deputați din Parlamentul României, că nimica nu-i dă dreptul să jignească un sfert din Parlamentul României, doar fiindcă se află într-un scaun ministerial.

Colegul Crin Antonescu se lega și încerca să-l tragă de urechi pe Victor Ponta, care făcuse o observație referitor la un coleg. Păi, ceea ce a spus Victor Ponta este o drăgălășenie față de măgăria pe care și-o permite ministrul sănătății, să vină în fața Parlamentului României să ne facă mincinoși. Este inadmisibil, stimați colegi! (Rumoare)

Stimați colegi, am vorbit și am auzit unele discuții ale unor colegi din alte grupuri. Și înțeleg că, într-adevăr, lucrurile încă nu sunt foarte clare, fiindcă am discutat foarte mult astăzi, luările de cuvânt au fost foarte lungi, dar oamenii stau și se întreabă: totuși, ce s-a întâmplat și, de fapt, de ce discutăm această moțiune?

Pe scurt, lucrurile sunt foarte simple: anul acesta, Ministerul Sănătății a uitat să vaccineze copiii de pojar. Orice altă discuție este inutilă. Vaccinurile trebuiau cumpărate anul acesta, fiindcă cele pentru anul trecut s-au cumpărat anul trecut, ș.a.m.d.

Deci, repet: nu spun că ministrul Nicolăescu, personal, am spus că Ministerul Sănătății a uitat să vaccineze copiii anul acesta. Aceasta este realitatea. Orice altă discuție este superfluă, iar vinovații îi vom găsi și, bineînțeles, că își vor primi pedeapsa.

Totuși, domnule ministru, au murit copii; au murit copii în România, au murit de pojar. Eu vă întreb, domnule ministru: știm că aveți o responsbilitate, puteți dormi liniștit noaptea? Iar dacă puteți dormi liniștit, domnule ministru, o să avem noi grijă să nu mai dormiți liniștit, fiindcă ați dormit prea mult în ultima vreme.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat, ați vorbit 3 minute.

Are cuvântul domnul deputat Cosmin Nicula.

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

Mulțumesc, domnule președinte,

Domnule ministru,

România a scăpat de multe blesteme de-a lungul istoriei ei milenare. (Rumoare)

Era inevitabil ca, după cei 15.000 de specialiști ai Convenției Democrate din anii '96-2000, să nu avem bucuria de a fi reprezentați în sănătatea publică de un specialist care ținea socoteala unui CAP din Giurgiu, oraș rămas în conștiința publică drept locul în care dau concerte diurne și nocturne renumiții lătrători trecuți la liberalism canin.

Se pare că vocalizele lor s-au transmis peste timp și la oameni, asemenea gripei aviare, condiționându-le comportamentul. Pojarul "portocaliu" a ajuns pe mâna unui contabil, care nu trebuie acuzat de cerbicia de care dă dovadă în abordarea unui fenomen atât de sensibil cum este boala copilăriei, ci de incapacitatea de a înțelege mai mult decât statistic această afecțiune.

Nici nu se poate pretinde unui contabil de CAP, un efort intelectual, dincolo de puterea lui de înțelegere, fiind necesar un tratament de "constipație mentală". (Vociferări, rumoare din partea dreaptă.) Aceste manifestări ale fuduliei îi dau acestuia reprezentarea mistică intimă că venirea lui pe lume și ajungerea în Parlament se datorează unui har divin, și nu unui accident electoral.

Contabilul providențial, născut ca Afrodita din spuma mării, vrea să ne convingă cu argumente contabile, că el stăpânește viața și moartea unor copii prin gargarisme televizate, fără ca timp de un an de zile, împreună cu partenerii de "nebunii" politice, să miște un deget pentru sănătatea populației.

Bilanțul guvernării din acest domeniu, de la fraudarea alegerilor, este macabru. Era mai indicat să se îmbrace în costume de ciocli, în urmă cu un an, când s-a declanșat epidemia portocalie.

Noua Convenție își validează neputința și nepriceperea, la nici un an de la guvernare. Asistăm la o farsă sinistră, cu ifose docte și de aruncare în curtea vecinilor a pisicii moarte. Tot P.S.D. trebuie să plătească nota de plată pentru indolența și lipsa de implicare a Coaliției în gestionarea crizei grave din sănătate.

Devine tot mai clar pentru orice om cu scaun la cap, că medicina a intrat pe mâinile unui amator infatuat, inflexibil și neprofesionist, care a visat urât în nopțile când număra zilele-muncă ale cap-iștilor și le dijmuia normele. (Aplauze, vociferări, rumoare) El nu-și poate depăși condiția de socotitor pentru a putea intra în lumea elitei intelectuale a medicinei. (Aplauze, vociferări, rumoare)

Dacă și astăzi "patrulaterul negru" îl creditează pe eroul din Giurgiu, este posibil ca el să dispară în valurile despicate de flota vândută de "marinarul de cursă lungă" de la Golden-spriț.

Devine tot mai evident ciocoismul care guvernează astăzi România, motiv pentru care vă îndemn să votați moțiunea simplă: "Pentru viață, împotriva morții".

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat.

Nemaiavând colegi deputați înscriși la cuvânt, dau cuvântul domnului ministru Nicolăescu.

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

Domnule președinte,

Inițial, n-am vrut să mai iau cuvântul, considerând că lucrurile s-au spus, că documentul pe care l-am prezentat este suficient de clar, este limpede, este exhaustiv și că orice discuție pe această temă este inutilă, pentru că și eu doresc o comisie, care într-adevăr să scoată la lumină cine este vinovat de moartea acestor copii; cine este vinovat, de fapt, că în România este epidemie de rujeolă sau mai pot exista și alte epidemii? Constat că aici este o epidemie de prostie la unii dintre colegii care discută. (Aplauze, vociferări, rumoare)

În același timp, voiam să vă spun că, totuși, atât de multe cuvinte urâte n-am auzit în 5 ani de când sunt deputat, de la o parte din mai tinerii colegi pesediști și mi-e milă de ei, pentru că sunt la început de carieră și au timp să învețe prostii multe, de acum încolo și e păcat să-și înceapă cariera în acest mod demagogic și jalnic.

Dar aș vrea să fac câteva mici comentarii la ce spunea domnul Mircea Ifrim și are dreptate. Are dreptate când spune că nu s-au făcut foarte multe lucruri la Institutul Cantacuzino. Într-adevăr, asta am spus-o și eu: nu s-au făcut! Acest institut a fost lăsat de izbeliște, acest institut n-a fost utilizat la capacitatea pe care el o are. Și-l asigur pe domnul președinte al Comisiei pentru sănătate, și profesor Ifrim, că vom face tot ceea ce depinde de noi ca acest institut să fie într-adevăr "floare" a sistemului medical românesc.

Aș vrea, de asemenea, să fiu mirat, dacă se poate spune așa, pentru că dumnealui știe, eu nu știu, că din sistemul de sănătate s-au furat, s-au fraudat în anii 2002 - 2003, 23.000 de miliarde. Mă uit în fața mea, îl văd pe distinsul deputat Tănăsescu, care conducea Ministerul Finanțelor la vremea respectivă, și nu cred că poate fi de acord cu o asemenea afirmație.

Bună ziua, domnule președinte! Mă bucur că vă văd, chiar vă duceam lipsa și doream să fiți în sală la această moțiune, mai ales că îmi schimb gândurile că ați venit în sală... Am fost nedumerit de ce dumneavoastră și domnul Mitrea nu ați semnat moțiunea? Probabil că nu ați putut să fiți părtași la o jalnică moțiune cum a fost aceasta!

 

Domnul Adrian Năstase (din sală):

O să vedeți cum votăm!

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte, și o să vedem!

Vreau să vă spun mai departe că s-au făcut niște afirmații false. Se induc în continuare confuzii și unii o fac special dar, din păcate, o fac fără lipsă de responsabilitate. (Vociferări în sală). Fără lipsă de responsabilitate, pentru că, și eu vorbesc bine... Cine râde, să râdă la urmă, că poate atunci o să râdă mai bine.

Probabil că măsurile pe care le luăm acum, în sistemul de sănătate, deranjează pe multă lume, și știu că deranjează. Știu că au reușit să încurce toate socotelile pe care și le făcuseră mulți! Problema este alta: problema este că noi tot vorbim de sistemul de sănătate că nu funcționează, că este în criză, că de ani de zile nu s-a făcut nimic în acest sistem, iar când chiar încercăm să facem ceva, toată lumea sare! Când sunteți, fraților, corecți? Când vreți schimbarea sau când nu vreți schimbarea?! Că aceasta este problema de fond, până la urmă! Așa putem să vorbim zile în șir și nu se întâmplă nimic în sistemul de sănătate!

Eu fac o afirmație foarte clară și limpede: îi stimăm și îi respectăm pe domnii profesori universitari doctori, îi iubim, avem nevoie de dumnealor, dar nu toți sunt buni manageri. Dacă îi schimbăm că nu sunt buni manageri, ar trebui să vă bucurați, că îi lăsăm să fie foarte buni profesori și medici, să se ocupe de creșterea studenților, a rezidenților, de pacienți, în final. De ce nu vedeți lucrurile așa cum sunt ele în realitate, și dumneavoastră le politizați? Aceasta este realitatea care nu vă convine! Eu știu! Dar nu aceasta este problema, până la urmă!

Mai tinerilor colegi deputați P.S.D. nu vreau să le spun decât că e bine să învețe, e bine să fie respectuoși, e bine să-și caute cei 7 ani de acasă, dacă i-au pierdut pe undeva, și, după aceea, când vin la Parlament, să vină cu ei la ghiozdănel! (aplauze).

Aș vrea să vă asigur că la nivelul Ministerului Sănătății este o echipă serioasă, o echipă de oameni care cunosc despre ce este vorba, echipă care este hotărâtă acum să facă ceea ce nu s-a făcut în aproape 16 ani în sistem.

Vorbeam, și vreau să mă întorc puțin la lucrurile de astăzi, la moțiune și la ceea ce dorește ea să sublinieze, avem probleme într-adevăr în ceea ce înseamnă programul național de imunizări, toată lumea le știe, noi nu facem decât să le reliefăm, dar mai ales să căutăm soluții să le rezolvăm. Și aceasta este de datoria noastră. Și pentru aceasta îmi asum toată responsabilitatea, și o asum în fața dumneavoastră, a Parlamentului României, că voi duce până la capăt programul pe care l-am început, program care, așa cum spun specialiștii, are capacitatea profesională să rezolve problemele în ceea ce privește sănătatea.

Sistemul de prevenție îl vom dezvolta cu toată tenacitatea. Discutăm cu secretarii de stat și vrem să dezvoltăm în continuare un sistem al asistențe comunitare, astfel încât să putem să ajungem și în comunitățile pe care dumneavoastră le-ați sesizat că se ajunge greu acolo. Pentru că sunt comunități defavorizate, sunt comunități care sunt mai puțin educate și este datoria noastră să avem grijă de aceste comunități. Și o vom face!

În final, vreau să cred că, totuși, această moțiune nu a fost ca toate celelalte la care am asistat până acum, un dialog al surzilor, în care puterea spune una, opoziția spune alta și fiecare pleacă cu impresia că: "i-am tras-o celuilalt!".

Aș vrea să credem că a fost o dezbatere în care unii s-au arătat politicieni mai talentați sau mai puțin talentați, dar, mai ales, a fost o dezbatere care a arătat că sistemul de sănătate are nevoie de o reformă reală și vă asigur că voi duce până la capăt reforma pe care am început-o.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule ministru.

Domnul Victor Ponta, un minut dreptul la replică. Nu dumneavoastră, domnul Crin Antonescu i-a pronunțat numele.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulțumesc distinsului meu coleg că mi-a pronunțat numele, necunoscând probabil Regulamentul, și mi-a dat ocazia să mai spun încă o dată, că în loc să discutăm despre rujeolă, despre "ministrul rujeolă", despre copiii care mor din cauza incompetenței, am ascultat modul "șmecherește", nu? Așa se zice la dumneavoastră, modul "șmecherește"! Să aflăm cum e cu "șmechereștele" sau să aflăm cum e "fără lipsă de responsabilitate"! Suntem foarte consecvenți: vrem, voim schimbare, fără lipsă de responsabilitate, și cum nu credem că un contabil se poate schimba într-un ministru, vrem schimbarea ministrului. Sper că am fost foarte clar!

Mulțumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc.

Un minut dreptul la replică, domnule deputat.

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Eu doresc doar să exprim mulțumiri domnului ministru. Dacă această moțiune se soldează cu sprijinirea Institutului Cantacuzino și cu recunoașterea deturnării celor 23.000 de miliarde, care înseamnă, corolar, că în proiectul Legii asigurărilor de sănătate bugetul casei nu va mai fi în bugetul consolidat de stat, casa își va aduna banii și cei 3 miliarde de dolari de la oameni se vor întoarce, eu îi mulțumesc și socotesc moțiunea foarte bună.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, stimați colegi.

Înainte de a trece la votul pe moțiune, am o intervenție de procedură. Domnule deputat?

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

În timpul dezbaterii moțiunii, domnul vicelider al Grupului parlamentar al P.R.M. v-a cerut să îl rugați pe un chestor al Parlamentului să dea afară fotograful de serviciu care nu a fost acreditat în timpul lucrărilor Parlamentului.

Domnule președinte de ședință, vă rog să dispuneți domnului chestor să-i confiște pentru moment aparatul, de la domnul secretar de stat Ervin, să scoată afară filmul cu imaginile care au fost fotografiate aici, pentru că nu accept ca imaginea mea să fie folosită în altă parte. Sigur că după distrugerea filmului, aparatul îi poate fi returnat și lucrurile rămân așa cum au fost.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule secretar de stat, luați loc! (Se adresează domnului secretar de stat Szekely Ervin Zoltan.)

Domnule deputat, dacă fotografia dumneavoastră va fi folosită altfel decât doriți dumneavoastră, aveți tot dreptul să-l dați în judecată pe domnul secretar de stat. În momentul în care mi-ați sesizat, i-am cerut să nu mai fotografieze și, din câte am văzut eu, nu a mai fotografiat. Nu am cum să pun un chestor acum să-i ia aparatul de fotografiat. Nu intră în procedurile firești. Așa cum trebuie să recunoașteți că nu a intrat în procedura firească nici faptul că dânsul a fotografiat sala. Pentru mine este un incident închis.

Vă mulțumesc.

Vreți să spuneți ceva, domnule Oltean? Domnule Oltean, doriți să spuneți ceva? V-am văzut cu mâna ridicată.

 

Domnul Ioan Oltean (din sală):

Nu.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Nu vă aud! Vreți să luați cuvântul la microfon, pe procedură?

 

Domnul Ioan Oltean (din sală):

Nu.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Bun.

Stimați colegi,

Dezbaterea moțiunii s-a finalizat. Trecem la votul moțiunii.

Eu am să propun pentru vot procedura de vot deschis, prin ridicarea mâinii.

Dacă există alte proceduri propuse de colegi din sală? Nu.

Cine este de acord cu această procedură?

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

În unanimitate.

Supun votului dumneavoastră moțiunea simplă.

Voturi pentru moțiune? 99 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 115 voturi împotriva moțiunii.

Abțineri, vă rog? O abținere.

Cu 99 de voturi pentru, 115 împotrivă și o abținere moțiunea simplă a fost respinsă. (Aplauze din partea dreaptă a sălii).

Stimați colegi,

În conformitate cu prevederile art. 88 din Regulamentul Camerei Deputaților, modificat și completat prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 34/2005, vă informez că lista legilor pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curții Constituționale a fost distribuită tuturor deputaților.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar închisă ședința Camerei de astăzi.

Vă mulțumesc.

Ședința s-a încheiat la ora 13,00.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 21 octombrie 2018, 17:52
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro