Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 07-03-2006

Ședința Camerei Deputaților din 7 martie 2006

  1. Intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de doamna Daniela Popa și domnul Lucian Augustin Bolcaș, vicepreședinți ai Camerei Deputaților, asistați de domnii Gheorghe Albu și Gelil Eserghep, secretari.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineața, stimați colegi.

Deschidem ședința consacrată declarațiilor politice.

 
Video in format Real Media Ioan Ghișe - intervenție ce subliniază anomaliile sistemului de salarizare în sectorul public;

Începem cu Grupul parlamentar al PNL, domnul deputat Ioan Ghișe.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Ioan Ghișe:

Mulțumesc, doamna președintă de ședință.

Stimate doamne și stimați domni,

Săptămâna trecută, într-o declarație politică menționam despre urgența și necesitatea unei politici salariale corecte în România, că apare ca necesar și urgent să se corecteze anomaliile din sistemul public de salarizare și de pensii în întreaga țară.

În programul de guvernare, la pagina 24, Parlamentul a aprobat protejarea puterii de cumpărare a pensiilor. Toate pensiile care au fost recalculate vor fi ulterior indexate cu indicele de creștere a prețurilor de consum, astfel încât să fie acoperită sută la sută creșterea prețurilor.

Declarația mea politică de astăzi vizează două aspecte. Întâi de toate, doar ieri constatam cum, la Galați, peste 1000 de cetățeni pensionari au ajuns să se lupte cu forțele de ordine, acești protestatari manifestându-se într-o disperare prin faptul că tocmai indexarea pensiilor nu se produce în concordanță cu creșterea prețurilor.

Totdeauna miniștrii muncii, indiferent de guvernul și partidul din care au făcut parte, au venit în fața Parlamentului și au spus că nu sunt bani suficienți.

În același timp, ieri, opinia publică din țară a putut afla ceea ce săptămâna trecută menționam tot aici, la microfon, că sunt funcționari în funcții publice de stat care câștigă salarii de 3-4-5 ori salariul președintelui României. aceste cazuri nu sunt izolate și la nivelul țării este vorba de mii de persoane care în funcții publice numite primesc venituri mult mai mari decât cei aflați în funcții publice alese.

Plecând de la faptul că sistemul de salarizare în sectorul public și de pensii în clipa de față prezintă mari anomalii, solicit prin această declarație politică două chestiuni:

De urgență, ministrul muncii, solidarității sociale și familiei să vină și să prezinte în fața Parlamentului în ce măsură prevederea de la pagina 24 din programul de guvernare referitoare la protejarea puterii de cumpărare a pensiilor a fost îndeplinită și, în continuare, se prevede a fi îndeplinită.

A doua chestiune, să ne prezinte ministrul muncii, solidarității sociale și familiei care este perspectiva pe termen scurt și mediu pentru ca sistemul public de salarizare în România să se corecteze, în sensul unei principialități și în sensul unor retribuiri corespunzătoare importanței funcției deținute, competenței profesionale și, nu în ultimul rând, volumului de muncă.

Vă rog, doamnă președintă de ședință, solicitarea din această declarație politică s-o aduceți la cunoștința Biroului permanent și săptămâna viitoare, la timpul rezervat unor astfel de dialoguri, ministrul muncii să răspundă celor pe care aici le subliniez.

Închei prin a sesiza aspectul deosebit de grav al faptului că dacă nu se întreprinde nimic, situația socială din țară va degenera și efectele acestei stări vor afecta nu doar credibilitatea guvernării ci credibilitatea României în privința reformelor sociale pe care le face din perspectiva progresului pentru integrare europeană.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

Nu numai declarația dumneavoastră dar toate declarațiile politice sunt aduse la cunoștința Biroului permanent.

În ceea ce privește ministrul muncii, acesta poate răspunde dar cred că numai în tronsonul ședinței dedicate interpelărilor și întrebărilor. Dacă aveți o interpelare asemănătoare cu declarația politică, e în regulă. În tronsonul dedicat declarațiilor politice, ministrul muncii n-are cum să vină.

 
   

Domnul Ioan Ghișe:

Corect. Am să depun o interpelare.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă rog mult. Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Iulian Iancu - declarație intitulată Valoarea facturii la întreținere - dimensiunea dezastrului provocat de Alianța D.A.;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Iulian Iancu.

Video in format Real Media  

Domnul Iulian Iancu:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Bună dimineața, stimați colegi.

Declarația mea politică am intitulat-o "Valoarea facturii la întreținere - dimensiunea dezastrului provocat de Alianța D.A."

Anul 2005 a fost definit de agenții economici ca fiind un an al decepției. Din păcate, după compromiterea țintelor macro-economice prognozate pentru anul 2006, acest an se anunță a fi anul curbei de sacrificiu pentru populația României.

Analizând nivelul facturilor la întreținere, mai mari în prima lună a anului 2006 cu 60% față de ultima lună a anului 2005, tabloul sumbru previzionat pentru acest an se dovedește a fi îngrijorător pentru mai bine de 50% din populația României.

Deși în anul 2005 am atenționat asupra principalei cauze a acestei situații, respectiv cota unică de impozitare, iată că a trebuit să se contureze construcția acestui dezastru la scara 1 la 1 pentru a fi înțeles de actualii guvernanți.

Economia românească nu mai duduie cum credea primul ministru, ci gâfâie, după cum observăm cu toții.

Era nevoie de aprecierea expresă a comisarului european pentru afaceri economice și financiare, Joaquin Almunia, că reducerea impozitelor nu a fost o măsură bună și are efecte negative, iar România va întâmpina dificultăți atât în plan economic cât și social.

Prin urmare, cauzele situației actuale sunt iresponsabilitatea și neprofesionalismul actualilor guvernanți prin: lipsa de coerență a politicilor macro-economice; politica fiscală falimentară contestată public de Fondul Monetar Internațional, dar și de comisarii Uniunii Europene; nefuncționarea instituțiilor statului.

Nu a fost respectată strategia energetică a României privind continuarea proiectelor strategice de interes național, în special cele privind creșterea capacității de înmagazinare subterană, diversificarea surselor de alimentare cu energie primară, investiții pentru modernizarea sau realizarea de noi capacități de producere a energiei electrice, nu a fost respectat programul de iarnă pentru iarna 2005-2006, în special realizarea lucrărilor privind contractarea creditelor privind achiziția de combustibili pentru această iarnă. Și aici cel mai bun exemplu este ceea ce s-a întâmplat la Galați unde s-au făcut demersurile pentru contractarea acestui credit abia la sfârșitul lunii ianuarie 2006, adică în plină criză de furnizare a gazelor naturale pentru România.

Mai mult, Termoelectrica a avut conturile blocate timp de 6 luni, până în 6 ianuarie 2006, deblocarea făcându-se ca un imperativ impus de riscul indus de insecuritate în funcționarea sistemului energetic național.

Gazele naturale din import au fost negociate la cel mai mare preț din Europa, respectiv 285 de dolari pe mia de metri cubi, condiții în care românii sunt, practic, obligați să plătească o taxă portocalie ce determină un preț al gazelor naturale mai mare cu 60, respectiv 160 de dolari pe mia de metri cubi, față de țările din Uniunea Europeană. Negocierea s-a realizat în noiembrie când prețul gazelor naturale atinge valorile maxime în decursul unui an.

Contractele de achiziție gaze naturale din import s-au realizat în defavoarea României, fiind acceptate prețurile cele mai mari din Europa și fără clauze privind diminuarea cantităților de gaze naturale în condiții de temperatură foarte scăzută. Cu alte cuvinte, și bătuți și cu banii luați.

Înmagazinarea subterană nu s-a realizat la capacitatea maximă de depozitare. O parte din depozitele de înmagazinare subterană de gaze naturale au rămas goale în această iarnă. În consecință, deși primul-ministru a mințit spunând că România nu va avea probleme în această iarnă, românii au putut constata direct pe propria piele consecințele acestei minciuni, respectiv 30% din agenții economici din România au fost afectați de diminuarea livrării gazelor naturale, suportând pierderi financiare importante. Industria sticlei este pe cale de dispariție din cauza creșterii nejustificat de mari a prețurilor la gaze naturale și energie electrică. Producătorii din industria ușoară sunt obligați să disponibilizeze zeci de mii de angajați. Combinatele chimice sunt principala victimă, înregistrând pierderi de zeci de milioane de dolari ca urmare a diminuării și chiar sistării furnizării de gaze naturale. Sute de școli, spitale, instituții au rămas fără gaze naturale. Zeci de mii de români au rămas fără gaze în propriile case. Centralele termoelectrice înregistrează costuri mai mari cu 20 până la 50% datorită diferenței între păcură și gaze naturale. Acesta este modul în care primul-ministru a înțeles că România nu va avea de suferit.

La acestea se adaugă avalanșa scumpirilor la metrou, căi ferate, gaze, căldură, electricitate, lapte, carne, ulei, pâine, materiale de construcții, cu majorări între 8 și 59%, transformând anul 2006 într-un an de sacrificiu. Astfel, factura la întreținere a ajuns să fie mai mare decât veniturile multora dintre români.

Asociația de proprietari "Habitat" a comunicat deja valorile facturilor pentru luna ianuarie, numai pentru apă și căldură înregistrându-se creșteri cu 60% mai mari față de luna decembrie 2005 și cu mai mult de sută la sută față de 2004. Respectiv pentru o garsonieră se înregistrează un nivel al facturilor de 2.540.000 lei față de 780.000 lei în 2004. Pentru un apartament cu 2 camere prețuri între 2.100.000 lei și 3.000.000 lei. Pentru un apartament cu 3 camere între 3.000.000 lei și 3.500.000 lei. Un apartament cu 4 camere între 4.000.000 lei și 5.900.000 lei. Pentru o casă a cărei factură la gaze naturale în decembrie s-au înregistrat 5 milioane de lei, acum se înregistrează între 5.800.000 lei și 25.000.000 lei.

Necazurile nu se opresc aici. La acestea se adaugă creșterile de prețuri la alimentele de bază. Carnea de porc a crescut cu 20%, carnea de pasăre cu 25%, laptele cu 5%, a ajuns să fie la același preț cu cel din Uniunea Europeană. Uleiul și zahărul cu 8%. Conform comunicatului difuzat de ministrul Codruț Sereș, prețul gazelor naturale însă va continua să crească cu încă circa 40%. Astfel, pentru 1000 de metri cubi se va plăti echivalentul a trei salarii minime pe economie. În condițiile în care 40% dintre români trăiesc din venitul minim garantat pe economie, practic, actuala putere a ajuns la performanța de a dubla prețul la întreținere într-un singur an, dezvăluind semnificația reală a sloganului "Să trăiți bine!"

În aceste condiții, prin această declarație solicit expres Guvernului României să sisteze orice creștere și ajustare a prețului gazelor naturale din producția internă pentru următoarea rațiune: momentul în care s-au negociat prețurile cu ocazia închiderii capitolului XIV - Energie, a avut în considerare prețul la producția internă de gaze naturale de 60, astăzi este 120, prețul gazelor naturale din import de 135, astăzi este 285, iar prețul la consumatorul final de 180 de dolari la 1 ianuarie 2007, astăzi este mai mult de 33o, iar producătorii de gaze prin aceste ajustări succesive au înregistrat profituri de mii de miliarde de lei, prin urmare se impune stoparea oricărei ajustări prin aplatizarea efortului și susținerea gradului de suportabilitate a populației.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Adrian Moisoiu - intervenție cu titlul Măi Ardeal, Ardeal!;

Încă o dată vă solicit să vă limitați la cele 3 minute, practic ați consumat un timp cât pentru trei colegi.

Grupul parlamentar P.D. - nu este nimeni în sală.

Grupul parlamentar P.R.M., domnul deputat Adrian Moisoiu.

Aveți cuvântul, vă rog.

Video in format Real Media  

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, doamna președintă.

Bună dimineața, dragi colegi.

Astăzi, puțin mai poetic, dar, de fapt, aș avea o intervenție dureroasă intitulată : Măi, ARDEAL, ARDEAL!

Venind spre București cu autoturismul, în timp ce ascultam cântecul popular "Măi, Ardeal, Ardeal" în interpretarea marelui artist Nicolae Furdui Iancu, mă gândeam la umilința la care este supus acest patriot din partea partidului pe listele căruia a candidat pentru Parlament, Partidul Național Liberal. Doar un artist de muzică populară de talia lui trebuie să fie și îmi place să cred, este un patriot convins! Un român adevărat! Iar partidul pomenit mai înainte, după alianța încheiată cu U.D.M.R., și după cum acționează, numai național nu se poate numi! Prin modul în care îi cântă în strună aliatului menționat, reușește să își piardă și bruma de credibilitate pe care o mai avea în Ardeal.

20 octombrie 2005, ziua ședinței comune a celor două guverne român și maghiar, de la București, a fost fără îndoială o zi deosebit de fastă. În această zi s-a semnat Acordul privitor la însușirea prin încălcarea Constituției a bunurilor fundației Gozsdu, pe care liberalii au dorit să îl treacă în mod tacit (deci, fără a mai fi discutat) prin Camera Deputaților; în această zi s-a semnat Acordul pentru deschiderea prin reciprocitate a unor consulate la Miercurea Ciuc și Gyula ...Și dacă consulatul maghiar de la Miercurea Ciuc s-a deschis cu surle și trâmbițe încă la 1 ianuarie 2006, cel de la Gyula se află în faza în care abia s-a înaintat un Memorandum pentru aprobare la Președintele României ...

În timp ce la casetofon se cânta:

..."La Oarba și la Iernut,

O ținut bătaia mult.
Cădeau tații și feciorii,
Cum se scutură bujorii.
Cădeau apărând Ardealul,
De dușmani mânce-i amarul!
Cădeau apărându-și Țara,
De dușmani, arde-i-ar para!"...

Mi-am adus aminte de PL-x nr.50/2006 "Proiectul de Lege privind regimul juridic al bunurilor imobile și mobile preluate în mod abuziv de stat sau alte persoane juridice, pe baza prevederilor actelor normative referitoare la Casa de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice (C.A.S.B.I.)", care a trecut în mod tacit prin Senat, cu sprijinul senatorului u.d.m.r. Péter Eckstein Kovács - președintele Comisiei juridice. Tot așa cum s-a dorit să treacă Legea minorităților la Senat sau Acordul Gozsdu la Camera Deputaților.

Dar să mă explic: prin această inițiativă parlamentară, senatorul U.D.M.R. - Puskás Zoltán, a propus restituirea bunurilor mobile și imobile persoanelor care au luat parte ca voluntari în armatele sau organizațiile paramilitare de orice fel, străine la războiul împotriva Națiunilor Unite sau au întreprins acțiuni împotriva Națiunilor Unite, a Statului Român, ori au avut o atitudine potrivnică intereselor lor, fiindcă altor deținători li s-au restituit bunurilor prin legea nr.91/1945 și a altora ulterioare.

Deci, celor care ne-au împușcat, fără un pic de milă, tații și bunicii la Oarba și la Iernut, să le restituim bunurile, iar în cazul când acest lucru nu mai este posibil să le acordăm măsuri reparatorii în echivalent (despăgubiri bănești, acțiuni la societăți comerciale, titluri de valoare, etc). Cui? Celor care au părăsit Ardealul, odată cu armatele hitleriste și horthyste pentru a scăpa de răspunderea faptelor comise! Celor care profitând de starea de război, au ucis fără milă români pașnici, i-au jefuit și s-au grăbit să-și intabuleze averea obținută prin jaf și pradă, iar acum mai au tupeul să o pretindă! Se poate pune întrebarea din averea cui să fie restituită? Și toate acestea fără a se dezbate legea, adică mișelește - pe ascuns, pentru a nu se scoate în evidență toate acestea! Bine am ajuns!

Și pentru că, conform parabolei biblice, "Toporul nu putea tăia pădurea fără a avea coadă" -, este ușor de tras concluzia că Parlamentul României ca și Guvernul României este plin de cozi de topor!

Voi încheia cu versuri din același cântec:

"Numai Murășul ști' spune

Cât ai pătimit pe lume.
Dar oare până când "Măi Ardeal, frumosul meu Ardeal?"

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Becsek-Garda Dezső-Kalman - revenire la cercetarea infracțiunilor silvice;

Grupul parlamentar al UDMR, domnul deputat Garda Dezideriu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Doamnă președintă,

Doamnelor și domnilor deputați,

În ultimele declarații președintele României, domnul Traian Băsescu, a evidențiat faptul că procuratura a început să-și facă datoria în lupta împotriva corupției.

Am sperat că această declarație va avea acoperire reală și mafia va fi stârpită în România și, spre mirarea mea, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorgheni referitor la cele sesizate de mine în declarația politică din ședința Camerei Deputaților în data de 26 aprilie 2005. Însă doamna procuroare nu și-a schimbat atitudinea ei privind susținerea infractorilor prin soluția dată, și în acest caz, de neîncepere a urmăririi penale.

În declarația mea politică m-am referit la marcarea partizii 1506 care era suprapusă peste partida 1505 și care s-a făcut cu același ciocan silvic, în afara perioadei pentru care a fost emisă delegația de marcare. Pentru această faptă domnul Incze Josef a fost sancționat, pe linie administrativă, de către domnul Constantin Corduneanu, director pentru Direcția de fond forestier din cadrul Regiei naționale a pădurilor. Infracțiunea a avut loc la UP 1 Ditrău în UA 192 A. Exploatarea masei lemnoase a început înainte de a fi selectată firma prestatoare, Compos Exim S.a. Gheorgheni.

De fapt, exploatarea a început înainte de a fi emisă autorizația, întrucât este imposibil să se ofere la licitație masă lemnoasă din partida respectivă în aceeași zi în care s-a emis autorizația. Licitația s-a organizat contrar prevederilor Regulamentului aprobat prin hotărârea de Guvern nr. 695/1998. În concluzie, din cele prezentate reiese clar că licitația a fost trucată.

Având în vedere Ordinul nr. 225/1997, Regulamentul privind forma, evidența, păstrarea și folosirea ciocanelor silvice, la cap. V, art. 21, în care se interzice cu desăvârșire la pct. "d" citez : "Folosirea ciocanelor silvice după expirarea termenului înscris în delegație, fără delegația prevăzută în art. 18, cum este cazul amintit din prezentul regulament, încredințarea ciocanului silvic altei persoane decât celei înscrise în delegație, se pedepsește conform legii".

Se pare că nici în partida 1505 care a fost marcată în UP 1 Ditrău 192A nu s-a efectuat corect punerea în valoare a masei lemnoase.

În ordinul respectiv nr. 225/1997 se face referire la capitolul V art. 21, lit. "m", unde se precizează: "folosirea ciocanului silvic fără drept sau contrar dispozițiilor legale specifice, ca urmare a Codului silvic, Legea 26/1996 cu modificările ulterioare, la titlul IV - Răspunderi și sancțiuni, la art. 100, prevede folosirea fără drept sau contrar dispozițiilor legale specifice a ciocanului silvic de marcat se pedepsește cu închisoare de la 6 luni până la 3 ani".

Din aceste date se vede clar că Procuratura și persoana din partea Poliției, prin soluția dată, au favorizat pe infractor.

Aș vrea să închei spunând că am crezut că s-a mișcat ceva în cadrul Procuraturii, însă se pare că aceleași persoane care au favorizat prin zeci și sute de soluții date în favoarea infractorilor, nu-și vor schimba atitudinea, din păcate.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Video in format Real Media Andrian Sirojea Mihei - intervenție intitulată Echinocțiu comunitar;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Andrian Mihei.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Andrian Sirojea Mihei:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Declarație politică : "Echinocțiu comunitar".

Într-o perioadă în care legea minorității devine platforma politică pentru unele partide, iar zilele acestea la Odorheiul Secuiesc se pregătește o manifestare ce riscă să inflameze viața politică și așa deja explozivă, în Dobrogea, la Constanța, se pregătește un eveniment model comunitar. Aflat la cea de-a treia ediție, exercițiul cultural numit "Echinocțiu comunitar" 2006 dorește o reafirmare a multiculturalității, realitate cu o valoare incontestabilă într-un spațiu fizico-geografic care presupune conviețuirea într-o cultură majoritară, spațiul dobrogean. Dacă edițiile anterioare ale evenimentului au celebrat eterogenitatea etno-culturală a spațiului dobrogean și au încercat să definească conceptul de comunicare interetnică, ediția din 2006 a "Echinocțiului comunitar" propune o schimbare de paradigmă, mutând accentul pe conceptul de multiculturalitate.

Multiculturalitatea pe care o exprimă "Echinocțiul comunitar", ca fapt de existență, presupune o modalitate de constituire a canonului cultural dincolo de vocea majorității, aducând, în mod firesc, elementul diversității și necesitatea recunoașterii diferenței ca un pas esențial al conviețuirii.

Edițiile anterioare ale "Echinocțiului comunitar" au dezvoltat o dispută ideologică pentru impunerea în cadrul cultural dobrogean a două concepte fundamentale: multiculturalism și/ sau interculturalism. Acest fapt s-a dezvoltat din dorința de a desemna pledoaria pentru afirmarea diversității. Pasiunile consumate din dorința de a lucra cu un concept sau cu altul s-au atenuat, o dată cu finalitatea comună la care promotorii acestor concepte au ajuns: necesitatea cultivării diversității culturale și a conviețuirii armonioase cu alteritatea! Acest fapt este absolut firesc, în condițiile în care cei doi termeni se presupun reciproc, în așa mare măsură încât fac referință la o realitate comună.

Ca ideologie a diversității, multiculturalismul are menirea de a oferi un cadru de afirmare pentru identitățile de grup. În felul acesta, orizontul ideologic al cultivării diversității vine să promoveze pluralitatea ca schimbare de paradigmă a raportului minoritate/ majoritate, ca limită imaginată a repetatelor construcții identitare. Astfel, procesul globalizării ne pune în fața unei continue resituări a raporturilor majoritate/ minoritate, în spații culturale concrete și la nivel global, îndemnându-ne la o continuă înțelegere, acceptare și afirmare a diversității.

Gândirea postmodernă a pus în evidență relațiile de putere care se află în spatele revendicărilor privind identitatea culturală. În numele dreptului de exercitare a puterii se ajunge, în aparență, la o împingere în plan secund a drepturilor individului, în favoarea impunerii în sfera publică a drepturilor de grup. Este vorba, însă, de o nouă percepere a individului. Nu individul este elementul cheie care conferă identitatea de grup, ci apartenența la grup creează cadrul general de regăsire a identității personale. În acest fel se ajunge inevitabil la o politizare a identității și a culturii. Procesul este însoțit de o recunoaștere a pluralismului valorilor, a diferențelor și acceptarea punctuală și temporară a unor discriminări pozitive menite să corecteze inegalitățile și să asigure promovarea unor politici speciale pentru identitățile alternative.

Promovarea unei politici culturale este miza pe 2006 a "Echinocțiului comunitar", în care valorile comunitare ale minorității să se regăsească într-un spațiu cultural comun, al unei societăți în care principiul recunoașterii demnității celuilalt funcționează ca normă!

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Aledin Amet - declarație politică intitulată Nevoia de prioritate a învățământului;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Amet Aledin.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Nevoia de prioritate a învățământului românesc".

Nu reprezintă o noutate afirmația că învățământul în România înseamnă un sector vital, baza progresului și eficienței.

Pe lângă latura educativă, acesta oferă cadrul necesar unei benefice structurări a sistemului social, în mod deosebit în condițiile aderării țării noastre la Uniunea Europeană.

O eficientizare atât în ceea ce privește modernizarea, refacerea clădirilor, dotarea suplimentară a laboratoarelor de specialitate, cât și în ceea ce privește creșterea calitativă în general a procesului de învățământ, este absolut necesară.

România are, în acest domeniu, o veche și valoroasă tradiție. Prestigiul deja dobândit trebuie susținut printr-un efort comun, care să mențină standardele înalte recunoscute la nivel internațional.

În aceeași ordine de idei, însă, nu trebuie omise problemele reale, precum diferențele destul de mari dintre învățământul din mediul urban și cel din mediul rural. O stimulare materială mult mai bună a personalului didactic din mediul rural, precum și o suplimentare a celui cu studii superioare, conduc cu siguranță către o etapă superioară, absolut necesară.

Dotarea, mai ales a școlilor de la sate, cu tehnică modernă reprezintă pasul înainte pe care învățământul românesc trebuie să și-l propună repede și hotărât.

Șansele de reușită ale copiilor din zonele defavorizate vor crește, cu siguranță, atunci când proiectele investiționale se vor dezvolta uniform.

În acet mod, putem spera la o nouă reformulare a procesului educațional.

Vă mulțumesc frumos.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Leonida Lari Iorga - rememorarea unor momente importante din istoria recentă a Basarabiei;

Din partea deputaților fără apartenență la un grup parlamentar, doamna deputat Leonida Lari-Iorga.

Aveți cuvântul, doamnă deputat.

Video in format Real Media  

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Doamnă președintă,

Stimați colegi,

A început, ca de obicei, în fiece an, luna Basarabiei în România, cu slujbe în biserici, cu manifestări la casele de cultură, cu peregrinări pe locurile reunirii țării din 1918.

E bine că în întreaga țară-mamă se dă atenția cuvenită marilor patrioți reunificatori, dar era și mai bine, dacă țara-mamă ar fi fost pe fază în anii de foc - '88, '91 - anii marii mișcări de eliberare națională din Basarabia, când s-au pierdut două șanse de reîntregire.

Am spus și o mai repet: de-ar lupta românii basarabeni încă 100 de ani, totuna nu ar fi în stare să învingă mastodontul din Est, cu Armata a 14-a în coastă, fără ajutorul românilor din țara-mamă.

Iată de ce am venit aici: pentru a sensibiliza opinia publică. Și, ce-am găsit? O clasă politică amorfă, pornită pe înavuțire, dintre care un mic segment s-a dovedit a o constitui patrioții.

Trebuie neapărat să vă prezint câteva crâmpeie din istoricul luptei pentru eliberare și reîntregire, luptă la care au participat generații, începând cu '40 până acum; generații întregi, dintre care unele trimise în gulagul siberian, semănând drumul cu oase până în Siberia, altele în pușcării. Iar generația mea, a românilor din anii '48-'49, a vrut un altfel de viață, a vrut a se bucura de o viață normală în Basarabia, dar nu a fost cu putință. De ce? Pentru că au fost lideri și soldați în conducerea mișcării de eliberare națională. Și s-a întâmplat să apuce căi străine! Eu, personal, în țară, primesc niște modalități de a fi răsplătită pentru sacrificiile și serviciile aduse Țării Românești, încât, pur și simplu este jenant pentru toți colegii mei de luptă și de breaslă din Basarabia natală.

Se știe - mai cu seamă de către istoricii de pe ambele maluri ale Prutului - că, până în anii '88-'89, românii basarabeni au îndurat suferința de a nu vorbi în limba maternă, de a nu cunoaște istoria neamului românesc, de a nu gândi, pur și simplu, ca niște ființe libere.

Generațiile colonizate decenii la rând, însă, au avut parte nu numai de moarte morală, ci de moarte fizică, în sfârtecata Basarabie veneau de pe aiurea, chiar și din Afganistan, zeci, sute, mii de sicrie de plumb; plumb, plumb, plumb - à la Bacovia. Sicrie de plumb sigilate, în care nu se știa ce se conținea din ființele copiilor noștri. Și, atunci, un duh mai puternic decât al oamenilor, se izbi de sufletele noastre, ne cuprinse într-atât, încât chiar pe 8 martie 1988, noi, femeile de la Liga creștin-democrată a femeilor din Moldova, am organizat primul miting neautorizat de autorități, cu cerințe clare: copiii noștri să-și satisfacă serviciul militar acasă; copiii noștri nu sunt carne de tun pentru alții.

Din câte îmi amintesc, acea imensă coloană de femei, sute de mii de femei din toată Basarabia, se întindea de la gară până la Comitetul Central al Partidului Comunist al Moldovei. Și atunci au căzut multe capete de conducători, vânduți intereselor străine. Și, tot în acel an, au avut loc alegeri în Sovietul Suprem al U.R.S.S. Bineînțeles, eu, ca persoană organizatoare a mitingului, mă aflam sub anchetă. Nu aveam dreptul să particip la alegeri. A venit atunci o echipă specială de la Moscova, în frunte cu un tovarăș, un grangur mare, o fi fost colonel sau general, Eduard Kiseliov, care se ocupa de interogări. Și-a permis acel Kiseliov, la unul dintre interogatorii, chiar să mă întrebe, având în față niște cărți ale mele, traduse în limba rusă: "sunteți o bună poetă, noi am putea să vă traducem în toate limbile lumii. La ce vă trebuie aceste mișcări politice, din cauza cărora vă așteaptă pușcăria? pentru că ați încălcat ordinea publică." La care întrebare i-am răspuns: "și la ce mi-ar folosi mie toate limbile lumii, dacă eu nu aș mai avea pentru cine scrie în limba mea, română?" "Păi, de ce nu ați putea scrie și în română?" - mă întreabă grangurul KGB-ist. "Pentru că voi ne ucideți copiii pe fronturile voastre."

Însă, acel Eduard Kiseliov era un trimis al KGB-ului din Moscova, ceva mai inteligent decât slujitorii Filialei KGB din Chișinău. Și-a dat, pesemne, seama că eu nu mă vând nici pentru toate cărțile din lume, traduse în toate limbile. Precum s-au vândut sau mai au de gând să se vândă, unii scriitorași de mâna a doua, actualmente făcând elogii generalilor ruși.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Să vă pregătiți să încheiați declarația, doamnă deputat.

 
Video in format Real Media  

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Da, dar parcă am auzit că cineva îmi mai dă un minut. Domnule Baban, îmi dați? Aa, sunteți de la P.R.M., de aceea nu-mi dați.

Este vreun deputat independent în sala asta, să-mi dea vreun minut? Da? Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Deci, renunță domnul deputat Mircia Giurgiu.

Poftiți, doamnă deputat.

 
Video in format Real Media  

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Și, atunci, acel tip inteligent de la Moscova, mi-a spus: "ce să facem, doamna Lari, cu acest caz al dumneavoastră?" "Clasați-l! ca să pot participa la alegeri." "Am șefi mai mari peste mine. Nu pot." "Atunci, spuneți că nu aveți la îndemână toate probele, ca să am timpul necesar de a participa la alegeri."

Era o discuție uluitoare între un colonizator și un colonizat. Dar, din cauza acelei anunțate perestroici și glasnosti, chiar și oamenii de calibru mare, precum el, nu putea, așa, una-două, să aresteze o femeie care a militat pentru dreptul la viață al copiilor unui ținut colonizat - ținutul basarabean. Așadar, am participat la alegeri și le-am câștigat, în fața a 15 nomenclaturiști, toți bărbați de pe la Comitetul Central al PCM, al comitetelor locale, procurori, șefi de pe la secțiile de cultură etc.

Și, astfel, întrebarea mea, stimați colegi, către dumneavoastră, de exemplu, ar suna cam așa: păi, cum vine treaba asta? Care intelectual, muncitor, țăran din Basarabia, ar fi votat o femeie decăzută, o epavă, o bolșevică, o comunistă, o k.g.b.-istă, precum zice anonimul sau anonimii din Revista "România Mare"? Nimeni! Oamenii mă cunosc. Oamenii știu că, împreună cu toți colegii mei de breaslă și de luptă, liderii Mișcării de Eliberare și Reîntregire Națională din Basarabia, le doream binele, le doream libertatea și neatârnarea față de străini. Așa a fost în acei ani grei - '88-'89.

La Uniunea Scriitorilor, între timp, s-a concentrat elita intelectuală din toate domeniile, făcând programul minim și programul maxim al mișcării. Programul minim cuprindea: limba română - limbă de stat, grafia latină, istoria românilor, armata națională, însemne naționale. Programul maxim avea un singur punct: reunificarea națională, prin independență față de U.R.S.S. și alipirea Basarabiei la țara-mamă.

Programul minim a fost îndeplinit cu brio, cu începere de la 31 august 1989 și până la 27 august 1991, când s-a întâmplat să fim lăsați de izbeliște. De către cine credeți? De către România. Fapt care a și declanșat războiul transnistrean.

Acei oameni care aveau în mâini pârghiile puterii de decizie la vremea respectivă în România au recunoscut un stat în stat - Republica Moldova, adică aceeași R.S.S.M., atât că fără doi de "S".

Iată, am în față, și vi-l și prezint: Monitorul Oficial al Sovietului Suprem al U.R.S.S., în care sunt publicate dezbaterile cu privire la Pactul Molotov-Ribbentrop, precum și alocuțiunile mele în ce privește rapturile teritoriale săvârșite de U.R.S.S. împotriva României.

Atunci, vă întreb încă o dată: cum pot eu fi "k.g.b.-istă", "comunistă", "machitoare bolșevică"? Plus de asta, mi-au ucis și fratele acești k.g.b.-iști, la 24 de ani.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, doamnă deputat.

 
Video in format Real Media  

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Și sfârșitul, doamnă președintă, și închei.

Țara mamă, România, prin factorii ei decisivi, a preferat să tacă și să se ascundă într-o indiferență suspectă și intolerabilă. În felul acesta, au fost pierdute două șanse istorice de reunificare a țării. Se zice că vremurile grele au nevoie de oameni puternici. Dar, când oamenii puternici, care au ridicat și au salvat mulțimi, cu riscul propriei vieți, printre tancuri și mitraliere, sunt lăsați singuri pe câmpul de luptă de către frații lor de suflet și de sânge, fără voie te pomenești că nu-ți mai rămâne nimic, decât să pleci din lume în sine și de a te sfătui numai cu Dumnezeu.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Manuela Mitrea - intervenție politică intitulată Să redăm demnitatea cadrelor didactice!;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., doamna deputat Manuela Mitrea.

Aveți cuvântul, doamnă deputat.

Video in format Real Media  

Doamna Manuela Mitrea:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Să redăm demnitatea cadrelor didactice!"

Pedagogii antici, asemenea lui Cato, considerau că trebuie "mai întâi să înveți tu și apoi să înveți pe alții".

În timpul campaniei electorale, Alianța D.A. a promis cadrelor didactice că "se va asigura dublarea salariilor personalului din educație, luând în considerare necesitățile legitime ale slujitorilor școlii, statutul și respectul de care aceștia trebuie să se bucure în societate. Acestă dublare salarială va fi ralizată în echivalent euro, concomitent cu crearea unui nou sistem de salarizare, care să reflecte importanța socială a educației, să stimuleze performanța și creația, precum și propria formare continuă".

Din păcate, a fost nevoie să aibă loc cea mai mare grevă a salariaților din învățământ din ultimii 16 ani, pentru ca Guvernul să discute alocarea procentului de 6% din PIB pentru acest sector. Din păcate, acordul încheiat între reprezentanții sindicatelor și Guvern nu este respectat, ceea ce creează condiții pentru declanșarea unui nou conflict de muncă.

Adevărul este că, după ani de muncă și obținerea tuturor gradelor didactice, educatorii, învățătorii și profesorii primesc niște salarii mult prea mici în comparație cu activitatea pe care o desfășoară. Este mult prea greu să vii să împarți lumina cunoașterii, când te confrunți cu atâtea probleme cotidiene. Și, totuși, cadrele didactice au făcut-o întotdeauna, s-au sacrificat și în trecut și o fac și acum.

Sunt destui cei care se întreabă cum reușesc cadrele didactice să facă față acestei situații. Este simplu. Nimic nu se compară cu bucuria și satisfacția educării copiilor! Acești oameni își iubesc munca și elevii. Nimeni nu ar fi azi ceea ce este, dacă nu ar fi existat dascălii.

Azi, mai mult ca oricând, profesorului român trebuie să-i recunoaștem meritele, să ne înclinăm în fața sa și să încercăm să facem tot ce depinde de fiecare dintre noi, ca situația și statutul său în societatea românească să se schimbe!

Să rememorăm "Dăscălița" lui Octvian Goga sau să recitim "Domnu Trandafir" al lui Mihail Sadoveanu și, atunci, cu siguranță, fiecare dintre noi își va aminti atât de anii de școală, cât și de imaginile celor care ne-au ajutat să devenim, înainte de toate, oameni!

Stă în puterea noastră să redăm demnitatea cadrelor didactice!

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, doamnă deputat.

 
Video in format Real Media Emil Strungă - comentarii privind chestiunea deconspirării informațiilor clasificate din Ministerul Apărării Naționale;

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Emil Strungă.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Emil Strungă:

Vă mulțumesc, doamnă președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor colegi,

În puținele minute pe care le am la dispoziție - și pe care am să le respect, ca durată, -, doresc să supun atenției dumneavoastră chestiunea gravă a deconspirării informațiilor clasificate din Ministerul Apărării Naționale, mai ales că, după reaudierea de către procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism (DIICOT) a jurnalistului Sebastian Oancea, cazul a căpătat proporții îngrijorătoare.

Formațiunea politică pe care o reprezint susține cu fermitate necesitatea dezbaterii parlamentare a competențelor prevăzute de legislația privind protecția și responsabilitatea cetățenilor în cazul informațiilor cu caracter secret, fiind nevoie totodată de o clarificare legislativă care să nu permită abuzuri sau interpretări eronate din partea organelor abilitate ale statului de drept.

Consider că situația în cauză poate dăuna grav imaginii externe a României, mai ales acum, într-un moment când suntem monitorizați cu maximă atenție de către instituțiile Uniunii Europene în vederea viitoarei aderări. Arestarea și anchetarea unor jurnaliști, intenția acestora de a obține azil politic în străinătate și de a da în judecată statul român la C.E.D.O., creează în Occident, alături de relativ recentul raport al posturilor telefonice interceptate, imaginea denaturată a unui stat polițienesc, în care este invocat până la abuz principiul rațiunii superioare de stat. Chiar în cadrul Cartierului General al N.A.T.O. s-a manifestat îngrijorare în legătură cu scurgerea de informații clasificate, punându-ne într-o situație delicată față de aliații noștri de peste ocean.

Desigur că securitatea națională trebuie să reprezinte una din prioritățile principale ale instituțiilor statului și datorită faptului că România este angjată direct, pe diferite teatre de operațiuni, în lupta împotriva terorismului. Dar în situația dată, ne confruntăm cu un scandal mediatic de proporții creat în jurul unor informații clasificate care, așa cum a afirmat domnul ministru Theodor Atanasiu, sunt vechi și fără aplicabilitate practică în prezent. Întreaga chestiune poate fi ușor interpretată ca o tentativă de discreditare a Armatei române, una dintre instituțiile statului de drept ce s-a bucurat mereu de o reală credibilitate din partea cetățenilor. Din păcate, în ultimele zile, s-au încercat atacuri și asupra imaginii domnului ministru și, evident, asupra Partidului Național Liberal, din care domnia sa face parte.

Am încrederea, la fel ca și dumneavoastră, să reprezentanții serviciilor de contrainformații din România vor putea oferi în viitor date concrete asupra celor care s-au făcut vinovați de o lipsă gravă de loialitate față de statul român și de buna funcționare a sistemului democratic.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Dumitru Ioan Puchianu - declarație politică intitulată S.O.S. - industria de apărare se scufundă;

Din partea Grupului parlamentar al P.D., domnul deputat Dumitru Ioan Puchianu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

Vă mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi.

Stimate colege,

Am intitulat declarația mea politică de astăzi "S.O.S. - industria de apărare se scufundă".

Lipsa unei strategii privind apărarea țării, amânată de toate guvernele postdecembriste, a făcut ca o industrie ce situa România între primii zece exportatori de armament și în care lucrau peste 220.000 de oameni, să se afle astăzi în comă profundă, ajungând a mai avea doar 11.800 angajați, și aceștia plătiți din banul public; cu capacități tehnologice depășite și nemodernizate de 15 ani, a rămas doar o adevărată ruină S.F.

În cursul celor 15 ani, aceasta industrie a trecut prin nenumărate "restructurări", în care principalul obiectiv a fost disponibilizarea și șomajul tehnic al personalului și, mai puțin, în fapt, interesul economic legat de producție, legat de diversificarea ofertei, de competitivitate și, mai ales, de noile piețe de desfacere.

Costurile neputinței sau dezinteresului au văduvit bugetul public de sume amețitoare, situate la nivelul miliardelor de dolari, dar, mai grav, au dus la dispariția respectului față de muncă în zonele în care au existat aceste industrii, au dus în fapt la o alterare a mentalităților. Să nu uităm că au existat, în România, regiuni întregi strict dependente economic de funcționarea unor întreprinderi din industria de apărare.

Întrebarea este: ce facem? în condițiile în care cei responsabili sunt depășiți de această problemă, și aici mă refer în mod special la Compania Națională ROMARM.

Suntem membrii ai NATO, aliați ai Statelor Unite, prezenți în zonele fierbinți din punct de vedere militar, și cred că ar trebui să avem însă și inteligența de a obține unele avanataje pentru industria de apărare din această prezență.

Cred că singura soluție este implicarea președintelui Traian Băsescu și a primului-ministru Tăriceanu în găsirea de soluții viabile în salvarea a ceea ce se mai poate salva din această industrie.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Ștefan Baban - intervenție politică intitulată Deziluziile politicilor sociale;

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul Ștefan Baban.

Aveți cuvântul, domnule deputat. Vă rog, aveți cuvântul.

Video in format Real Media  

Domnul Ștefan Baban:

Vă mulțumesc, doamnă președintă.

"Deziluziile politicilor sociale"

Orice guvernare democratică din ultimii 16 ani a avut același călcâi al lui Ahile: politicile sociale, care au implicat cele mai multe riscuri și cele mai puternice dezechilibre. Situațiile de criză care apar la un moment dat într-o societate își au originea în politicile guvernamentale, care fie ignoră problemele sociale, nevoile și așteptările oamenilor, fie se îndepărtează de promisiunile din camapania electorală, pentru că atunci când ajung să dețină frâiele puterii, conștientizează că multe platforme electorale devin himere. Concluzia celor care au de așteptat să li se îmbunătățiească nivelul de trai sau să sesizeze că s-a întâmplat ceva bun este tristă: din 4 în 4 ani, de obiecei, românii au dreptul să viseze și să spere că va fi mai bine. Speranța moare ultima, deci, mai este timp să se îndeplinească promisiunile politice.

Actuala alianță aflată la guvernare a plonjat cu brio, în acest hățiș al solicitărilor numeroase și crescânde privind traiul zilnic al românilor. Și și-a dovedit, în același timp, cu vârf și îndesat, inaptitudinea de a gestiona, în special acele domenii în care problemele sociale se acutizează și se acumulează: învățământ, sănătate, protecție socială, cultură etc., domenii nevralgice, în care blocajele și dificultățile au căpătat dimensiuni gigantice, atunci când trebuie rezolvate, dar sunt nesemnificative atunci când sunt criticate, atât din interiorul, cât și din exteriorul țării.

Cel mai grav și sugestiv caz, dar și cel mai recent, este reprezentat de obsesia ministrului sănătății de a promova o reformă care să revoluționeze întregul sistem sanitar românesc. Ceea ce nu a ascultat, în mândria sa, domnul ministru sunt părerile contra ale celor care lucrează în acest domeniu. Și nu ar fi trebuit să-i numească deloc "cârcotași" sau "impostori", pentru că oamenii erau cinstiți, și nu lingușitori, a fost informat de realitatea cotidiană, astfel că pachetul de legi promovat prin răspundere guvernamentală duce la accentuarea inegalităților între clasele sociale privind accesul la serviciile de sănătate, la permisivitatea practicilor oneroase ale unor cadre medicale, în defavoarea unui act medical civilizat și al pacienților cu venituri reduse.

Se pare că domnul Nicolăescu a dorit, sau poate nu a realizat, că diferențele, din toate punctele de vedere, între clasele sociale existente în această țară se vor accentua în defavoarea celor mulți și nevoiași, care aveau ca unică speranță sistemul public de sănătate. Înțeleg și românii că diferențierea preferențială este preluată din sistemul occidental și/sau american, dar nu înțeleg de ce separarea este exemplificată doar în cazul obligațiilor asiguraților, și nu și în cazul drepturilor acestora. Pentru că nu este normal ca pentru orice activitate prestată și pentru orice sumă drept remunerație să se rețină contribuția individuală, dar când ai nevoie de investigații meticuloase, să scoți din nou bani din buzunar pentru că serviciile respective nu fac parte din pachetul stabilit de minister.

Calitățile procesului de învățământ înregistrează puternice reculuri atât în licee, cât și în infinitatea de facultăți de stat sau particulare care nu au decât unic scop, aruncarea pe piață a forței de muncă, a unei armate de absolvenți care nu au nici în clin nici în mânecă cu ceea ce au absolvit, sau nu pot fi absorbiți de piața muncii, pentru că nu au nici o legătură cu aceasta sau nu fac față competiției dure. Indiferent de câți miniștri s-au succedat la conducerea acestui minister, problemele școlii, fie au rămas aceleași, fie s-au înmulțit, însă neputințele și imputările au fost întotdeauna aceleași.

Cultura s-a trezit brusc că nu mai prezintă interes pentru români. Și este normal, când o carte a ajuns să coste cât un pulovăr, atunci când un dicționar de limbi străine reprezintă plata lunară la lumină etc. Nu e de mirare că muzeele sunt goale, că librăriile reprezintă loc de pelerinaj, iar teatrele refugiul singurătății. Lăcașurile de cultură au ajuns în paragină, doar sufletul celor ce le animă (sponsorii) ținându-le în viață, degringolada în acest domeniu resfrângându-se și asupra zidurilor străvechi ale culturii românești.

Protecția socială preprezintă cel mai minat teren pe care a putut călca vreodată cineva. Lipsa acută a locurilor de muncă, salariile mizere, la nivelul minimului brut pe țară, pentru peste jumătate din populația activă, pensii recalculate care duc la scăderea punctajului inițial, ceea ce implică o diminuare temporară a nivelului de cumpărare, mascarea diminuării șomajului prin scoaterea din aceste drepturi a multor persoane și orientarea lor, total neprofesională, spre domenii diferite de activitatea inițială sau de aptitudinile personale etc. fac ca actualii guvernanți să viseze cu ochii deschiși și să creadă că într-adevăr au obținut o victorie în acet domeniu.

Abordarea și dezbaterea problemelor sociale este apanajul analiștilor și politicienilor. Fiecare se suspectează de demagogie și populism vizavi de soluțiile propuse și mai puțin aplicabile. Ceea ce nu înțeleg nici unii, nici ceilalți este că nu e de ajuns să vorbești, de exemplu, de sărăcie fără a ataca rădăcinile adânci ale acesteia din societatea românească de astăzi, fără a avansa propuneri concrete și coerente privind politicile sociale. Restul reprezintă demagogie și populism ieftin, lucru pe care nu l-au înțeles foștii guvernanți și nu-l înțeleg nici actualii guvernanți. Iar atunci când un lucru rămâne neînțeles mai mult de 5 ani, devine deja o problemă majoră, care foarte greu va fi rezolvată atât de generațiile viitoare de politicieni, cât și de analiștii politici și economici. Despre generațiile viitoare de cetățeni obișnuiți, mai are rost oare să vorbim?

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Video in format Real Media Ionica Constanța Popescu - declarație politică intitulată C.E.C.-ul, Dacia și capitalismul;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Ionica Popescu.

Aveți cuvântul, doamnă deputat.

Video in format Real Media  

Doamna Ionica Constanța Popescu:

Vă mulțumesc, doamnă președintă.

Bună dimineața, stimați colegi!

În numele hunedorenilor care mi s-au adresat cu insistenta rugăminte de a-i sprijini, aduc azi în atenția Executivului o problemă extrem de spinoasă, de care toate guvernele de până acum s-au ferit, amânând permanent adoptarea unor măsuri pentru soluționarea ei.

Este vorba despre problema românilor care au depus înainte de 1989 bani la CEC pentru achiziționarea unei mașini Dacia, autoturism pe care nu l-au mai primit nici astăzi conform contractului.

Mai mulți locuitori ai Văii Jiului, oameni care numai cu un trai bun nu se pot lăuda astăzi, oameni în vârstă, pe care nimeni nu-i ajută și ale căror posibilități financiare și fizice, dar și în plan informativ, sunt încă limitate, încearcă și astăzi să-și recupereze drepturile.

Trebuie să admit că sunt de acord cu poziția exprimată de premierul Tăriceanu în urmă cu două luni, când își afișa regretul că problema nu a fost soluționată de înșiși deponenții pentru Dacia, prin retragerea banilor de la CEC în momentul în care sumele au început să fie afectate de inflație.

Dar numai până aici. Din acest punct, opiniile noastre se despart.

Pentru că trebuie să ținem cont, deponenții care au lăsat banii la CEC pe mai departe au fost, în mare parte, oameni dintr-o anumită pătură socială, oameni fără prea mare acces la informații, oameni cu o mentalitate formată în timpul comunismului, persoane de o anumită vârstă, care poate nu au înțeles la timp cum stă treaba cu capitalismul, așa cum alții au înțeles. Așadar, nu au înțeles riscurile la care se supun, lăsând banii în continuare la CEC. Timp de 50 de ani singura bancă pe care au cunoscut-o și prin care și-au făcut rate a fost CEC-ul. Și a mers întotdeauna. De unde să știe oamenii că în capitalism, mai ales într-unul de tranziție prelungită, cum se întâmplă la noi, există și inflație, există și căderi de bănci?!

În plus, este de amintit aici, că statul este cel care s-a folosit de banii lor, mulți sau puțini, câți or fi fost, aflați în depozitele CEC. Așadar, consider că statul, prin intermediul CEC, trebuie să-i despăgubească. în limite rezonabile și negociate, ținând cont, eventual, de vechimea depozitelor, cred că le-ar putea fi înapoiate niște sume de bani. Iar acestea ar putea proveni prin privatizarea CEC-ului.

Consider îndreptățită solicitarea hunedorenilor, care mi s-au adresat la Cabinetul parlamentar de la Uricani, la fel cum consider fără urmă de populism necesară intervenția statului în soluționarea pe căi legale a acestei probleme acum, înainte de privatizarea CEC. Din cei peste 31 de mii de deponenți care ar mai avea de recuperat bani de la CEC cei mai mulți sunt deja în vârstă, oameni care au nevoie acum de acești bani nu ca să zburde cu mașina prin țară, în vacanțe la mare și la munte, pentru că vârsta și situația materială nu le mai permit acest lucru. Este cazul majorității hunedorenilor care mi-au sesizat problema și care m-au rugat să intervin, în numele lor, în numele celor pe care-i reprezint, pentru că ei au nevoie de aceste despăgubiri ca să poată trăi de azi pe mâine, într-o zonă defavorizată, atât din punct de vedere economic, cât și social.

Sunt de acord că traversăm o perioadă dificilă din punct de vedere economic, la fel cum sunt de acord, și sunt convinsă, că nimeni nu vrea să plătească pentru erorile altuia. Și aici din nou aș fi de acord cu actualul prim-ministru. Dar din nou drumurile noastre se despart. Și am să vă dau un exemplu de ce: bunica mea mi-a pus la CEC, înainte de '89, când eu aveam mai puțin de 18 ani, 5000 de lei. O sumă fabuloasă pentru ea la acea vreme, pe care a strâns-o cu greu, cultivând legume și vânzându-le la piață la vârsta de 70 de ani. Era zestrea ei pentru mine, pentru când mă voi mărita. Lucru care s-a întâmplat în 2001, când cu 5000 de lei am putut lua o pâine. Toate eforturile mele după '89, de-a lungul timpului, de a o convinge pe bunica să scoatem banii de la CEC au fost inutile. Bunica mea avea o altă mentalitate. Și avea 80 de ani. Până când a părăsit această lume nu a înțeles capitalismul de după '89. Și nu a fost vina ei că a gândit astfel. La fel cred că nu a fost vina deponenților că au gândit ca bunica mea, că au trăit sub comunism aproape 50 de ani și că și-au lăsat depozitele pentru Dacia la CEC și după '89.

Și mai am un argument pentru care cred că statul ar trebui să intervină. Statul nu poate să vrea doar să-și recupereze datoriile. Ci trebuie să mai și dea din ele. Când este vorba despre recuperarea unor datorii, statul este primul care se pune în fruntea listei de creditori, așa cum se întâmplă astăzi la uzina AMIDIP din Călan. "Întâi Statul și pe urmă salariații", se spune. De ce?, nu înțeleg. Pentru că statul nu are nevoie de medicamente, așa cum au nevoie hunedorenii mei și mulți români din țara asta. Sau poate are? Nimănui nu-i place să plătească greșelile altora, mai spun încă o dată. Sunt convinsă că și actualul guvern și-ar fi dorit ca problema să fi fost soluționată de guvernele anterioare. Și are dreptate. Sunt convinsă că, în adâncul sufletului său, domnul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu îi înțelege perfect pe deponenți. Și are dreptate. Și că este împărțit între cea ce poate să facă și ceea ce ar vrea să facă. Și din nou are dreptate.

Guvernele anterioare au rămas în mintea a cel puțin 31000 de oameni și a familiilor acestora drept instituții și oameni, pentru că, în cele din urmă instituțiile sunt făcute din oameni, au rămas drept cei care au ignorat vocea poporului, în amintirea oamenilor. Actualul guvern poate deveni guvernul care nu ignoră cererile unor români.

Sunt convinsă că există cale de înțelegere. Că oamenii pot înțelege că nu au cum să-și recupereze banii integral, prin calcularea lor la zi, și că pot accepta o sumă convenită în urma unor negocieri. Și că Guvernul poate accepta că bunica mea nu puterea deveni capitalistă din 25 decembrie '89 până la 1 ianuarie 1991. Adică deponenții nu puteau deveni capitaliști de pe o zi pe alta.

Iată de ce vă rog, stimați colegi guvernanți, căutați să soluționați echitabil problema deponenților la CEC.

Vă mulțumesc respectuos.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Video in format Real Media Eugen Nicolicea - comentarii cu privire la unele declarații făcute de doamna Monica Macovei în cadrul unei conferințe de presă;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Eugen Nicolicea.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Eugen Nicolicea:

În ziua în care Biroul permanent al Camerei Deputaților a decis retrimiterea la Ministerul Justiției a primei solicitări de încuviințare a percheziției la domnul Adrian Năstase, Monica Macovei a susținut o conferință de presă care a fost transmisă în direct. Subiectul explicit al declarațiilor ministrului justiției a fost așa-numitul dosar "Zambaccian", implicit au fost lansate săgeți și în direcția dosarului Rompetrol. Comițând o gafă monumentală, Monica Macovei s-a antepronunțat, mai exact s-a exprimat în sensul că aceste dosare, în context fiind clar că era vorba atât despre cele explicit, cât și despre cel implicit, trebuie neapărat să meargă foarte repede, obligatoriu până la începutul lunii martie 2006. Dezvoltându-și ideea, doamna ministru a subliniat că trebuie să se prezinte cu aceste dosare în fața unei comisii de monitorizare a Justiției, care urmează să întocmească un raport în săptămâna care începe cu 6 martie, ziua din săptămână corespunzătoare datei de 6 martie este luni. Pentru cei care cunosc regulile, e clar că este vorba de săptămâna 6 martie - 12 martie 2006.

Revenind la ideea doamnei Macovei, este evident că mesajul cu solicitarea încuviințării percheziției ar trebui supus dezbaterii și, conform antepronunțării admis până cel mai târziu joi 9.03.2006. Nu trebuie să aibă cineva o minte sofisticată pentru a realiza conexiunea între cele două dosare menționate. Vineri - 10.03, deci tot în aceeași săptămână, se va judeca recursul înaintat de procurori împotriva deciziei instanței de a respinge ordonanța de reținere pentru 29 de zile a lui Dinu Patriciu, personificarea dosarului Rompetrol. Scenariul întocmit este previzibil. Plenul Camerei Deputaților ar trebui să încuviințeze percheziția în dosarul Zambaccian la începutul săptămânii 6.03-12.03, procurorii au urma să solicite imediat acceptul judecătorilor pentru efectuarea percheziției. Analizând în profunzime declarația televizată despre care am făcut vorbire, apare concluzia că doamna ministru a anticipat decizia instanței și decizia plenului Camerei Deputaților. Sunt aspecte inacceptabile care intră sub incidența legii. Când ministrul justiției spune public că trebuie să se prezinte cu anumite dosare în fața unei comisii de monitorizare și cunoscut fiind stadiul acestor dosare, înseamnă indubitabil că persoanele subiect în aceste dosare trebuie să treacă de la calitatea de învinuit la cea de inculpat, imediat. Monica Macovei este ferm convinsă că percheziția în dosarul Zambaccian va avea loc în săptămâna 6.03-12.03.

Conform scenariului dezvăluit, doamna Monica Macovei, în coroborare cu desfășurarea ulterioară a lucrărilor, a cerut judecarea cererii de reținere a lui Dinu Patriciu și percheziția acasă la Adrian Năstase în zile succesive, o încercare de compromitere a două personalități politice publice de anvergură. Două manifestări penibile care ar trebui să devină emblematice pentru România în urma unei antepronunțări.

Nu cred în coincidențe, dar pentru economia expunerii semnalez coincidența trimiterii în Parlament din direcția CSAT a șase proiecte de lege.

În primul rând, demersul sfidează Constituția, căci CSAT-ul nu are dreptul de a iniția legi. Dincolo de acest aspect simptomatic, în actualul context apare intenția necunoscutului autor de a încălca legea fundamentală, Constituția, codul de procedură penală și chiar statul de drept.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Valentin Emilian Frâncu - declarație politică intitulată PSD - campionul luptei pentru sprijinirea... corupției!;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Emilian Frâncu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Valentin Emilian Frâncu:

Mulțumesc, doamna președintă.

Declarația mea se numește "PSD - campionul luptei pentru sprijinirea ... Corupției!"

De ani de zile s-a lipit de PSD, ca marca de scrisoare, sintagma "partid al corupților". Să ne amintim de marile scandaluri de presă ce i-au însoțit tot timpul pe liderii Hrebenciuc, Cosmâncă, Agathon, Mitrea, Dan Ioan Popescu, Năstase, dar și pe baronii locali de talia lui Mischie, Oprișan, Mazăre, Sechelariu.

Se părea că nimeni și nimic nu va putea să le stea în cale și să învingă sistemul mafiot de cumetrii ce a acaparat între 2000 și 2004 toată economia gri și neagră din România.

Când, acum un an, am semnat prima declarație de avere cu adevărat serioasă am simțit că o "explozie" urma să se producă în lupta împotriva corupției. Stau mărturie luările mele de poziție în fața ziariștilor vâlceni, neîncrezători și ironici, prin care îi avertizam că, nebăgate în seamă, au apărut elementele viitorului dezastru pentru HOȚII CU PAPION.

Efectele declarațiilor de avere din mai 2005 încep să se vadă. Zeci de demnitari și-au cam pierdut zâmbetul și aroganța și încearcă să salveze ce se mai poate.

Din păcate nici în ceasul al doisprezecelea PSD nu înțelege să-și sacrifice marii corupți pentru a putea supraviețui actualului cutremur. Se zbate ca un uriaș rechin alb rănit de moarte cu harponul.

Mircea Geoană și ai lui refuză să accepte evidența și asta îi va duce la pieire morală.

In ultimele luni, deși clamează o așa-zisă încercare de curățenie internă, PSD se dovedește incapabil de o reacție normală, fiind parcă năucit de loviturile primite. Numai așa se explică voturile imorale din Parlament : NU - pentru ordonanța de înființare a DNA, NU - la cererea de percheziție a caselor lui Năstase, NU - vot împotriva ordonanței 124/2005 ce cuprindea noi măsuri în lupta pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție...

Culmea mizeriei morale am constatat-o când PSD s-a străduit, cu largul concurs al d-lui Văcăroiu, să treacă prin aprobare tacită, la Senat, o formă nouă a declarației de avere prin care alde hrebenciuci si cosmânci să nu își mai evalueze averile și să spună doar că au sau nu case, mașini sau bunuri. Nu tu conturi în bancă, averi plasate la "mătuși", tablouri sau bijuterii!

Periculoasele declarații de avere care le ardeau mîinile și le creau coșmaruri ar fi devenit simple petice de hârtie igienică prin care și-ar fi văzut mai departe de "treabă", adică de hoție, șpagă, trafic de influență, comisioane și tunuri imobiliare.

Cei șase deputați PSD - conduși de Dan Nica, Viorel Hrebenciuc și Valeriu Zgonea - inițiatori ai proiectului de lege, nu mai doresc să-și declare banii sau cadourile. Deși banii nu au miros, putoarea degajată de "ideea" pesedistă a ajuns și la social-democrații europeni care le-au dat colegilor dâmbovițeni un ultim avertisment.

Din păcate pentru PSD, imaginea sa este în cădere liberă și nu este exclus ca după cele 45 de zile în care primarii săi își vor face examene de conștiință, "coledzii" să cam părăsească barca celor stigmatizați de cangrena corupției și să se declare independenți.

Deși campion la CORUPȚIE, PSD va plăti în mod sigur tribut aroganței cu care și-a tratat simpatizanții, crezându-i naivi și fără reacții. Pun pariu că mămăliga din PSD va da în clocot în următoarele luni!

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Roberta Alma Anastase - intervenție politică intitulată Emanciparea femeii române;

Din partea Grupului parlamentar al PD, doamna deputat Roberta Anastase.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

Video in format Real Media  

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc, doamna președintă.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Emanciparea femeii române"

La moment aniversar internațional nu voi face o pledoarie a semnificației zilei de 8 martie, ci vă voi prezenta evoluția femeii în România. "Istoria femeilor oferă o nouă perspectivă asupra trecutului, afirma Peter Bruke la începutul secolului al XX-lea. Secolul al XIX-lea a trăit cu certitudinea inferiorității intelectuale a femeii, certitudine care justifică interdicția acesteia la viața politică, deoarece Constituția română din 1866 prevedea că românii au atât drepturi civile, cât și politice, dar afirmația era valabilă numai pentru segmentul masculin din societate. Femeile române nu vor avea dreptul de a alege și de a fi alese până în anul 1946.

După primul război mondial femeile, elitele feminine - și e bine să rețineți acest lucru - devin un interlocutor social tot mai exigent, cu o voce publică distinctă. Și vă invit să nu vă imaginați în mod eronat că feminismul de la noi a fost un simplu import, o altă formă fără fond. Experiența tragică a războiului și realizarea în mod surprinzător și puțin sperat a Marii Uniri au declanșat un orizont al speranței care cu greu ar fi putut fi acoperit de organizarea politică, socială și culturală ce le-a succedat, fără participarea femeii.

Feminismul românesc interbelic cheamă femeia să învețe rolul de "cetățeancă", o introduce în arena competiției sociale și propune o rediscutare a contractului civil și politic, tocmai în momentul în care un stat monopolizat de bărbați își afișa forța sa juvenilă.

Discursul feminist tentează femeia cu un set de identificări care să o determine să dezerteze din închiderea pasivității, circumscrierea domesticului și să renunțe la beneficiul adus de supunere. Democrația masculină a epocii, fondată mai mult pe o reprezentare idealizată a interesului general decât pe expansiunea libertăților individuale, contextualizează eforturile de a promova imagini modernizate ale femeii. Ideologia care vrea să recentreze imaginea femeii în dispozitivul reprezentărilor puterii, feminismul, va încerca renegocierea compromisului social și o relectură a interesului general.

Vă invit să privim în urmă și să fim cu toții de acord că unui popor de păstori visători și de plugari viteji îi corespunde cu certitudine o mamă conștientă, care este îngerul păzitor, cea mai sfântă întrupare a ființei românești. Românca este o regină între femei și își merită locul, fiindcă nu exclusivismul etichetării provoacă nemulțumirea (femeie=mamă), ci marginalizarea valorică a acestui rol și limitarea ariei exersării sale.

Acordarea de drepturi politice nu a fost o chestiune de inimă, ci una de logică și de adecvare la actualitate. Mai mult decât atât, am dovedit, de-a lungul timpului, că merităm să facem politică și că putem să ne îngrijim de zone importante ale vieții publice. Am început prin inițiative importante în domeniul asistenței sociale și educației și am confirmat că femeia susține o viață autonomă.

În timp ce emanciparea politică a fost câștigată prin Constituția din 1923, emanciparea intelectuală a avut loc ca urmare a pătrunderii femeii în învățământul de toate gradele și accesabilizării profesiilor liberale, iar cea economică în momentul în care femeia și-a dobândit egalitatea în raporturile de producție, o dată cu industrializarea, care scoate femeia din interiorul familiei.

Avem un statut câștigat incontestabil, pentru care am luptat și am muncit, și pentru care, meritam, dragi colegi, să înțelegem, o dată pentru totdeauna, că avem datoria să chemăm femeia să împartă toate răspunderile și să renunțăm la femeia păpușă, la femeia obiect de plăcere și lux, la femeia eternul copil care crede că poate trăi numai din munca bărbatului, la femeia minoră, care nu își dă seama de nevoile reale ale vieții, și să promovăm femeia care a dat un nou sens întregii vieți, în care toți își câștigă prin profesionalism dreptul la viață!

Vă invit să ne recunoașteți eforturile și locul, alături de domniile voastre!

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Video in format Real Media Costache Mircea - declarație politică intitulată Cum mai arată fețele puterii azi;

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Costache Mircea.

Poftiți la microfon, domnule deputat.

Aveți cuvântul.

Video in format Real Media  

Domnul Costache Mircea:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Pentru că pe data de 2 aprilie sunt alegeri parțiale în unele localități mi-am pus problema "cum mai arată fețele puterii azi". Nu credem să mai existe în lume o țară atât de atipică și un popor atât de original în raporturile conjuncturale cu puterea, cu partidele aflate vremelnic în fruntea bucatelor. Sătui de mizeriile unora, românii închid ochii și se dau pe mâna altora, de regulă la fel de ipocriți, de lacomi și de meschini, cu speranța că noii aleși vor catadicsi măcar de ochii lumii să mai facă pe ici pe colo câte ceva din umflatele, gogonatele promisiuni electorale, ori să le scape apropiaților care i-au sprijinit în lupta politică, vreun oscior, vreo licitație, vreo porție cât de mică din banii publici, pe care îi dijmuiește după plac.

Cea mai comică, decupată parcă din panoplia promotorilor absurdului, este migrația primarilor către arcul Puterii. Și, o dată cu ei, a susținătorilor lor. "Lăsați-i să se ducă acum la ăștia de la Putere, că-i dă bani să ne facă aia și ailaltă", zic partizanii primarului, constrâns de bulibașa județului, călare pe sacul cu bani publici. Și, uita așa, Valea Buzăului, de pildă, își schimbă o dată la patru ani culoarea ca salamandra, în timp ce prin sate apa a rămas un drog scump, greu de procurat și adesea plin de otrăvuri. Ca să nu mai vorbim de vreo baie comunală sau de alte inimaginabile cuceriri ale modernității.

De unde vin banii, de unde vin, de fapt, banii, din impozite, din vânzarea pe nimic a petrolului, a aurului, a cimentului, a băncilor, a fabricilor, a patrimoniului public, în general, nu se mai întreabă nimeni. Ia-ți, primare, valiza și mută-te la cei cu bani, că murim în întuneric, și așa din albaștri primarii devin în scurt timp portocalii, iar mâine, cine știe, tricolori, rogvaivi sau în culorile spectrului luminii. Ar fi de râs, dacă lacrimile sărăciei și mizeriei nu ne-ar schimonosi fețele, așa o fi și pe la nemți, englezi, francezi, prin Uniunea Europeană, tot așa s-or aloca fondurile publice? Tot așa or migra primarii? Tot așa or aștepta comunitățile locale, precum mortul colacul, bani de la centru, după cheful diriguitorilor de moment ai banului public? Tot așa or migra primarii, schimbându-și culorile, tricourile și lozincile electorale ca pe la noi prin "Românica?"

Iată niște întrebări de strictă actualitate. Chiar așa, ce ar face cei de la Legea nr. 416, care reazemă primăriile, în așteptarea banilor de la județ, să-și plătească datoriile pe la birturile comunale, uneori chiar la barurile primarului cu tricoul în schimbare după modelul șatrei guvernamentale a momentului.

Prin unele comune sunt alegeri parțiale pe 2 aprilie. pe cine vor alege din nou cetățenii "turmentați" de politica televizistă și șmecherească a noilor stăpâni din palatele Victoria și "Trei Coceni". "Vai de bietul român săracul/îndărăt tot dă ca racul,/ nici îi merge,/ nici se-ndeamnă,/ nici îi este toamna, toamnă,/ nici e vară, vara lui/ și-i străin în țara lui,/" spunea Eminescu în "Doina", acum am ajuns, se pare, vremuri și mai grele, lupta pentru emanciparea acestui popor n-a prea avut roade de-a lungul vremii, cu atât mai puțin azi, în vremea ciocoiului nou, lacom și apatrid, fără țară, fără mamă și fără Dumnezeu.

În concluzie, stimați cetățeni, la 2 aprilie, votați-i pe cei mai buni. Și, băgați de seamă, poate or fi buni și cei cinstiți și demni care nu s-au înrolat în oștirea portocalie, fostă albastră, fostă c.d.r.istă, fostă de alte culori, fostă oricum, dar mereu în solda și la remorca diriguitorilor banilor publici și ai mafiei atotstăpânitoare.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Nicolae Popa - protest al Partidului Conservator față de acțiunile antistatale ale Consiliului Național Secuiesc;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Nicolae Popa.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Video in format Real Media  

Domnul Nicolae Popa:

Vă mulțumesc, doamna președintă de ședință.

Doamnelor și domnilor colegi,

Partidul Conservator îi cere UDMR-ului să dezmintă public acțiunile antistatale ale Consiliului Național Secuiesc. Recentul anunț public al președintelui Consiliului Național Secuiesc, Ferenc Csaba, care a spus fără ocolișuri că va proclama autonomia teritorială a ținutului secuiesc în județele Covasna, Harghita și Mureș, cu prilejul zilei de 15 martie, reprezintă culmea tupeului reprezentanților etniei maghiare. Intenția respectivă este deosebit de îngrijorătoare și jignitoare pentru populația minoritarilor români din cele trei județe, ba chiar este o blasfemie fără margini. Statul român se vede pus în fața unui caz flagrant de subminare a intereselor naționale și a unei grave încălcări a Constituției României. Personal, consider regretabil și cel puțin suspect faptul că instituțiile statului cu atribuții clare în domeniul siguranței naționale și a restabilirii ordinii statului de drept nu au reacționat în nici un fel pentru a contracara astfel de intenții fasciste și iredentiste. Este cât se poate de evident că prin aceste declarații reprezentanții Consiliului Național Secuiesc au depășit orice limită a bunului simț și a bunei conviețuiri dintre cele două etnii, drept pentru care, în calitate de deputat, reprezentant al intereselor românilor ardeleni, solicit public Serviciului Român de Informații și Guvernului României, prin Ministerul Administrației și Internelor, să ia măsuri drastice împotriva acelor persoane care complotează împotriva statului de drept. Autoritățile abilitate nu sunt plătite din buzunarul contribuabilului român să tolereze asemenea manifestări antinaționale și antistatale, ci trebuie să demareze urgent o anchetă minuțioasă pentru elucidarea acestei probleme delicate, ce ar putea avea consecințe extrem de nefaste pentru integritatea statului național unitar român.

În acest moment, România este recunoscută pe plan european și chiar felicitată în repetate rânduri pentru modul în care gestionează problema minorităților naționale, fiind chiar un model pentru alte țări. Din nefericire, intenția foarte clar formulată de a proclama autonomia teritorială, etnică exact în ziua de 15 martie va determina și afectarea gravă și iremediabilă a relațiilor dintre populația majoritar românească și cea minoritară maghiară.

De asemenea, pe această cale fac un apel colegilor noștri din coaliție, din UDMR, să se delimiteze de astfel de acțiuni subversive și să formuleze un punct de vedere concret, referitor la declarațiile războinice ale fruntașilor Consiliului Național Secuiesc.

Dacă UDMR ține la statutul ei de formațiune modernă și europeană, așa cum s-a declarat de nenumărate ori, Partidul Conservator îi solicită să declare în mod public delimitarea de asemenea acțiuni care nu fac altceva decât să declanșeze instabilitate politică, dezordine socială și, mai grav, să pericliteze serios demersurile de integrare a României în Uniunea Europeană.

În mod clar, Partidul Conservator nu va tolera intențiile malefice ale fruntașilor etniei maghiare și ar fi cazul ca instituțiile statului român să se autosesizeze și să reacționeze în consecință, pentru păstrarea integrității naționale și a statului de drept și vom cere pedepsirea, conform legilor în vigoare, acestor capete înfierbântate, pentru că cineva va trebui să-i pună la punct și să-i oblige să respecte legea.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Slavomir Gvozdenovici - considerații pe marginea soluționării viitorului statut al provinciei sârbe Kosovo și Metohia;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupul parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Slavomir Gvozdenovici.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Slavomir Gvozdenovici:

Vă mulțumesc, doamnă președintă,

Doamnelor și domnilor deputați,

În atenția comunității internaționale, una din priorități este soluționarea viitorului statut al provinciei sârbe Kosovo și Metohia.

Este de înțeles atunci de ce și comunitatea sârbă din România urmărește cu cea mai mare atenție evoluția acestui proces de care în mare măsură depinde stabilitatea politică a întregii regiuni a Balcanilor. De mai multe ori, România și-a exprimat în acest sens punctul de vedere, susținând căutarea unei soluții juste pentru provincia Kosovo și Metohia.

Cu câteva zile în urmă, cu ocazia întâlnirii cu președintele macedonean Branko Crvenkovski, președintele Traian Băsescu a subliniat că poziția României este aceea potrivit căreia frontierele statelor nu trebuie modificate, susținând pentru Kosovo și Metohia "o soluție negociată de autonomie, în criteriile de autonomie ale Uniunii Europene. În opinia președintelui român aceasta reprezintă "soluția optimă, care nu va crea precedente".

Comunitatea sârbă din România salută această poziție a șefului statului român. Suntem convinși că această atitudine a președintelui român va fi reflectată în politica externă a țării noastre și în demersurile diplomației române, așa cum suntem convinși că de ea va ține cont și comunitatea internațională. Membrii comunității sârbe, cetățeni loiali ai statului român, au atenționat în mai multe rânduri asupra separatismului albanez și asupra terorismului așa-zisei armate de eliberare - U.C.K.

De altfel, aceasta nu este prima încercare a minorității albaneze din Serbia, care este majoritară numai în provincia Kosovo și Metohia. Sunt multe exemple de-a lungul istoriei, înaintea primului război mondial, între cele două războaie și după cel de-al doilea război mondial, ale etnicilor albanezi, de a crea încă un stat albanez independent, pe drumul creării Albaniei Mari, prin violență, teroare, terorism și epurări etnice.

În Kosovo și Metohia a fost și este vorba de un separatism și un terorism împotriva cărora, peste tot în lume, ONU și toate celelalte organizații internaționale luptă fără compromisuri.

Declarația șefului statului român este un semnal de alarmă atât pentru politicienii români și politica externă a țării, cât și pentru politicienii Europei. De aceea, comunitatea internațională trebuie să ia în considerare atitudinea politică responsabilă a șefului statului român.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Mircia Giurgiu - intervenție politică intitulată Impozit pe metru cub de gaz consumat... când Guvernul ne va pune și un impozit pe aer;

Din partea deputaților fără apartenență la un grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu. Pentru un minut și jumătate, restul l-ați cedat doamnei deputat Leonida Iorga.

Video in format Real Media  

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulțumesc, doamna președintă.

Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice de astăzi este "impozit pe metru cub de gaz consumat... când Guvernul ne va pune și un impozit pe aer".

Începând cu 1 ianuarie 2006 gazele naturale s-au scumpit cu 17%. Pe lângă aceasta, suntem nevoiți să mai plătim și un impozit de 7,4 euro la mia de metri cubi consumați. Așadar, iată un nou impozit, un nou furt din banii noștri.

drept urmare, solicit domnului Codruț Șereș, ministrul economiei și comerțului, să anuleze acel ordin prin care se iau acești bani și să ia măsurile necesare pentru că Autoritatea Națională de Reglementare a Gazelor Naturale să nu mai vină cu asemenea propuneri.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Cromozomul;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Dumitru Bentu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulțumesc, doamna președintă.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se intitulează "cromozomul".

Oricât am dori să abordăm și alte subiecte care să reliefeze elementele ce definesc agenda zilnică a cetățeanului român, nu putem ocoli teme spumoase, adesea irelevante, dar puternic încărcate de impact media.

O temă ce tinde să devin perenă este cea a președintelui, conform unei ziceri înțelepte: "ești în treabă, toți te întreabă". Și domnul Traian Băsescu este în treabă, iar alții își fac de treabă, fie pe lângă domnia sa, fie cu domnia-sa. Este cazul unui studiu bazat pe analiza testelor ADN și care caută să ne convingă de ancestralitatea vocației europene a președintelui. Aflăm astfel că domnia sa este membru marcant al hapogrupului R1B - grup ce constituie destinația finală a unei călătorii genetice pornite acum 60 de mii de ani, așa cum o demonstrează markerul M168 al unui străvechi cromozom. Ce lung e drumul de la cromozom la om! Migrația celor care se îndreptau inexorabil spre acest summit genetic a început în estul Africii, a traversat peninsula Arabia, a efectuat o largă voltă centrală asiatică, dar, dezmeticindu-se la timp, a virat spre Europa, acolo unde destinul îi aștepta să se împlinească.

Nimic nu îi împiedică pe antecesori să se abată de la întâlnirea cu viitorul. Nici vânătorii din Orientul Mijlociu, nici clanurile războinice iraniene, nici vicisitudinile Erei Glaciare, chemarea împlinirii îi atrăgea cu forța nucleotidelor spre încă enigmaticul Pont Euxin.

Ajunși aici, s-au odihnit preț de câteva milenii și, cu un ultim efort genetic, s-au întruchipat într-un vajnic exemplar al neamului. Din acest moment, lucrurile aparțin certitudinilor.

Geneticienii din palat vor confirma traseul carpato-danubiano-pontic al președintelui și în mod sigur, pulsarii cromozomiali ai lui Traian Băsescu se vor numi Burebista, Decebal, Dionisie Exigus, Mircea, Ștefan, Mihai, Alexandru Ioan Cuza și alți conducători, unii contemporani cu analizatul.

De aici și până a se comanda marmura pentru soclu și bronzul pentru bust, n-ar mai fi decât un pas. Însă și cel mai periculos.

Parafrazând un celebru scriitor francez, "Ce păcat că arborele genealogic al unora se sfârșește acolo unde al altora abia începe".

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Grigore Crăciunescu - intervenție cu tema Semnele trecutului sunt încă prezente la Pașcani;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupul parlamentar P.N.L., domnul deputat Rareș Mănescu. Nu este. domnul Grigore Crăciunescu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Grigore Crăciunescu:

"Semnele trecutului sunt încă prezente la Pașcani"

Domnule președinte

Doamnelor și domnilor deputați

Vă aduc la cunoștință astăzi fapte care se petrec în municipiul Pașcani, de foarte mulți ani, fapte care pentru unii colegi ar părea neplauzibile, acum, la 16 ani, de la revoluție. Acest oraș de provincie uitat parcă de lume, își duce traiul de zi cu zi sub conducerea unui grup de interese în frunte cu primarul PSD-ist Neculai Rățoi, primar care păstorește acest oraș din 1981.

Presa locală a publicat articole ale căror titluri dădeau ca locație acest municipiu cu titulatura "emiratul Pașcani, județul Iași, România". Reiese clar că aici totul se petrece după voința unei singure persoane, numindu-l aici pe primarul Neculai Rățoi. Acesta este cunoscut ca fiind persoana cu cea mai longevivă carieră în ale primăriei. Guvernările PSD-iste i-au oferit prilejul unei "domnii" pline de ilegalități, neavând ca prioritate binele tuturor cetățenilor. S-a preocupat mai mult de interesele proprii și de cele ale acoliților săi.

Fiecare mișcare a fiefului PSD-ist local este coordonată și dinainte stabilită de însuși primarul Rățoi. Este un mic dictator local. Este actorul principal și, în același timp, regizor. A câștigat de fiecare dată alegerile prin minciună, cumpărând alegătorii cu o sacoșă cu alimente sau cu plata restanțelor la întreținere. Apoi i-a uitat și a continuat să-și ducă la îndeplinire scopurile sale, cât și ale oamenilor de afaceri care îl înconjoară. Un oraș cu un puternic potențial de dezvoltare este ținut pe loc de acest primar, deoarece investitorii serioși ocolesc acest oraș din cauza comisioanelor ce se cer pentru a-și dezvolta afacerile în acest loc.

La capitolul fărădelegi, primarul Neculai Rățoi se poate "lăuda" cu o listă impresionantă: trecerea unui patrimoniu întreg al unui C.A.P. în proprietate privată, nerespectând legea, faptă pentru care s-a întocmit dosar penal, nefinalizat nici până astăzi, datorită apartenenței la PSD; furtul a 40 vagoane de motorină din depozitele Depoului CFR-Pașcani, dosar ce se judecă de peste 6 ani de zile, de parcă motorina ar fi fost furată cu canistra; repartiția a zeci de apartamente ANL clientelei politice locale, după cum a arătat ancheta desfășurată de prefectura Iași; eliberarea de titluri de proprietate în mod ilegal, nepunerea în aplicare a hotărârilor judecătorești definitive privind retrocedările, împroprietărirea unor cetățeni care nu aveau dreptul și stabilirea unui procent de reținere de 20% din suprafața prevăzută pentru retrocedare, pentru fiecare cetățean care dorea să-și dobândească titlul de proprietate.

Pentru a dovedi că nu este un primar care respectă cetățenii care l-au ales, vă aduc la cunoștință faptul că la votarea bugetului local pe anul 2006 s-au alocat pentru subvenții la agentul termic doar 3 miliarde, pentru un oraș cu 45.000 de locuitori, fapt ce a dus la scumpirea gigacaloriei cu 35%. A fost o adevărată lovitură pentru pășcăneni, a fost o răzbunare, mai ales pentru cei care au acordat votul la alegerile prezidențiale din 2004, în turul al doilea, pentru președintele Traian Băsescu. Aceasta fiind prima victorie împotriva PSD-ului local, din 1989 încoace.

Aduc la cunoștință faptul că în municipiul Pașcani sunt terminate, de 2 ani, 20 de apartamente într-un bloc cu destinație de locuințe sociale și că acestea nu au fost repartizate în acest timp, cu toate că primarul le-a promis spre repartiție atât la campania electorală de la locale, cât și la cele generale din 2004. Primarul nu le repartizează, tocmai pentru a le putea da acoliților lui, executanților loiali și nu nevoiașilor care stau în condiții de nedescris. Nici după inundațiile din vara anului trecut, când aproximativ 100 de case au fost distruse, aceste locuințe nu au fost repartizate.

Deși am participat personal la ședințele de Consiliul local ale Municipiului Pașcani și am cerut în toamna anului 2005 urgentarea repartizării acestor apartamente, acest lucru nu s-a întâmplat.

Cred că singura soluție este efectuarea unui control din partea departamentului de resort din cadrul Ministerului Administrației și Internelor sau din partea Corpului de Control al primului-ministru, pentru a se vedea de ce nu se respectă legea.

Pașcaniul trebuie să iasă de sub aripa primarului, trebuie să iasă din această stagnare, să înceteze să mai fie "orașul unde nu se întâmplă niciodată nimic". Domnule primar, nu omorâți viitorul acestui oraș. Respectați legea! Încercați să fiți primarul tuturor pășcănenilor, nu numai al celor care vă sunt colegi de partid sau obedienți notorii.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Lia Olguța Vasilescu - intervenție având ca subiect plângeri în justiție împotriva prefecților și subprefecților care se ocupă de racolări;

Din partea Grupului parlamentar P.D., domnul deputat Valeriu Tabără. Nu este. Valentin Iliescu. Nu. Domnul deputat Petru Movilă. Domnul deputat Constantin Traian Igaș. Domnul deputat Marius Rogin.

Grupul parlamentar P.R.M., doamna deputat Lia Olguța Vasilescu.

Video in format Real Media  

Doamna Lia Olguța Vasilescu:

Plângeri în justiție împotriva prefecților și subprefecților care se ocupă de racolări.

Stimați colegi,

Legea privind combaterea migrației aleșilor locali nu putea fi adoptată într-o perioadă mai propice decât cea de acum, când Partidul Democrat a realizat că nu are oameni cu care să guverneze și a început să facă ochii roată ca să vadă ce mai poate aduna de pe la PC, PNL, PRM, PSD sau alte partide neparlamentare. Nu contează! Să iasă la grămadă și să aducă voturi la viitoarele alegeri.

Din păcate, însă, nu doar politicienii care făceau până mai ieri spume la gură incriminând fenomenul s-au dedat la acțiuni care irită în primul rând clasa politică și apoi electoratul ce a votat programe politice sau idei, ci și, atenție!, prefecții sau subprefecții numiți de PD, care nici măcar nu mai au dreptul să facă politică. Amenințări de genul "Treci la PD dacă mai vrei bani pentru localitatea pe care o conduci!" au loc în județul Dolj, așa cum se întâmplă este tot în țară, iar domnul Emil Boc, odinioară mare combatant împotriva racolărilor, se preface că i s-au aburit ochelarii și că nu vede ce fac subordonații săi, disperați că dintr-o gloabă râioasă și slăbănoagă, dar cu coada pe sus, n-au cum să facă un cal de rasă în a cărui șa să se cocoațe Făt- Frumos din Dealul Cotrocenilor. Și dacă domnul Boc s-a îmbolnăvit de chioreală, că doar e condiție sine qua non ca să conduci PD-ul, ne întrebăm ce se întâmplă cu domnul Vasile Blaga, ministrul administrație și internelor. Nici el nu vede că prefecții și subprefecții fac politică în favoarea PD, deși legea interzice expres? Sau îi convine de minune? Vom vedea în momentul în care vom face plângeri în justiție pe această temă și, în acest sens, îi invit pe toți colegii parlamentari care sesizează asemenea nereguli în județele pe care le reprezintă în parlament să se adreseze și ei justiției atunci când au dovezi că funcționarii publici depășesc cadrul legal și trec la amenințări. Eu, fără îndoială, așa voi face.

În ceea ce privește neconstituționalitatea unui articol din Legea privind combaterea migrației aleșilor locali, trebuie să fac precizarea că, atunci când aceasta s-a dezbătut la Camera Deputaților, numai eu și domnul deputat Mircea Dușa, de la PSD, am cerut de la tribuna parlamentului eliminarea alineatului care se referă la pierderea funcției și în cazul excluderii din partide și am menționat că acest lucru va da naștere unor abuzuri din partea reprezentaților partidelor în teritoriu. Din păcate, alți colegi deputați n-au sesizat aceste aspecte atunci când se dezbătea legea la Cameră, ci după ce ea a trecut de noi în această formă. Ne-ar fi ajutat mult dacă ar mai fi vorbit și reprezentanții altor partide, fie ei și independenți, pe această temă, atunci când era locul și momentul. Acum este egal cu zero pentru lege, dar foarte important pentru ei ca să apară la televizor și să pretindă că le pasă.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Cornelia Ardelean - invitație la meditație: sprijinul femeilor care devin mame;

Din partea Grupul parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Cornelia Ardelean.

Vă rog, doamna deputat, aveți cuvântul.

Video in format Real Media  

Doamna Cornelia Ardelean:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Suntem în săptămâna în care bărbații ne copleșesc cu atenții exprimate prin flori și cadouri. Profit de ocazia sensibilității create de ziua de 8 Martie pentru a vă atrage atenția că...nu e suficient! Din păcate, în România încă femeile nu se bucură de drepturile de care beneficiază semenele lor din țările civilizate. Statutul de mamă, de pildă, încă nu se bucură de protecția și grija cuvenite, femeile care dau naștere unor copii nu sunt suficient sprijinite și asistate.

Comisia pentru egalitate de șanse, din care fac parte, are pe agenda de lucru o serie de propuneri care vizează crearea unui cadru legislativ în care femeile să se simtă protejate, să participe ca partenere egale în conceperea și derularea proiectelor sociale, să li se garanteze posibilități egale de împlinire pe plan profesional. Vă invit să luați act de aceste propuneri și să le sprijiniți la timpul cuvenit.

Personal, am depus câteva amendamente prin care doresc să sprijin femeile care devin mame. Ele își asumă cea mai mare responsabilitate posibilă, aceea de a ocroti și forma personalități. Numai cine este părinte înțelege cât de importante sunt costurile, morale și materiale, pe care le implică această responsabilitate.

Unul dintre amendamente vizează posibilitatea de a prelungi concediul maternal până ce copilul împlinește vârsta de trei ani, având în vedere faptul că pentru copiii cu vârsta cuprinsă între doi și trei ani nu sunt modalități instituționale de întreținere.

De asemenea, am propus ca alocațiile să se acorde tuturor copiilor, chiar dacă există mai mult de 3 nașteri în familie, deoarece acest sprijin este cu atât mai necesar cu cât familia este mai numeroasă.

O altă idee susținută de Comisia pentru egalitate de șanse și de colege și colegi din Comisia pentru muncă și protecție socială este aceea de susținere financiară a elevelor și studentelor care nasc. Fără să încurajăm acest fenomen, considerăm că marginalizarea și abandonarea acestor tinere este inacceptabilă. Nerecunoașterea acestor întâmplări nu înseamnă că ele nu există și nu trebuie să rămânem indiferenți în fața acestor realități.

Sunt multe lucruri pe care trebuie să le facem pentru ca femeile din țara noastră să aibă siguranța dezvoltării armonioase și sănătoase.

Vă invit să meditați cu toată responsabilitatea la aceste aspecte cât mai des posibil și împreună să și reușim.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Video in format Real Media Vasile Filip Soporan - prezentarea declarației politice Prioritatea nevoii de modele pentru asigurarea dezvoltării economice;

Din partea Grupului parlamentar P.S.D., domnul deputat Vasile Filip Soporan.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Încheiem cu Grupul parlamentar al P.N.L. Vă rog, câteva secunde, domnule deputat.

Domnul deputat Dan Mihai Marian, dacă este în sală. Dacă nu, se pregătește domnul deputat Grigore Crăciunescu. Este în sală.

Tiberiu Bărbulețiu? Mircea Ciopraga? Liviu Câmpanu? Nini Săpunaru? Relu Fenechiu? Deci, nimeni de la P.N.L. nu mai are declarații. Sunt depuse în scris. Da? Mulțumesc.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Doresc să prezint o declarație politică intitulată "Prioritatea nevoii de modele pentru asigurarea dezvoltării economice".

Costat și simt din ce în ce mai mult insatisfacția cetățenilor României față de faptul că viața lor este neglijată, în special prin lipsa resurselor vitale pentru un trai decent. Unii spun că acumularea insatisfacțiilor la nivel general este mai mare decât cea din decembrie 1989.

Din păcate, după momentul revoluționar din 1989, activitatea politică a fost cea care a contat mai mult, problemele economice fiind lăsate în libertatea mecanismelor economiei de pseudo-piață, constatându-se că industria s-a prăbușit, agricultura eficientă nu există, iar capitalul lucrează numai pentru acumularea celor puțini.

Apreciez că principala criză a României nu este numai politică, ci preponderența ei este de natură economică, iar insatisfacția oamenilor prefigurează, pentru foarte mulți, indiferența lipsei perspectivei.

Pe acest fond, există o activitate susținută din partea principalelor instituții pentru obținerea puterii. Aceasta se concentrează, se redistribuie după necesități și uită obiectivitatea construirii unor modele de dezvoltare la nivel național și la nivel local. Actuala putere gândește activitatea curentă și de construcție prin prisma câștigării alegerilor și a puterii ca un scop în sine.

Se fac jocurile în permanență pentru ca la umbra președintelui P.D. ar vrea să guverneze singur, iar Partidul Național Liberal îi declară război deschis președintelui Traian Băsescu, cu amenințarea că nu vor vota legile siguranței naționale în varianta actuală.

În consens cu aceștia și ceilalți parteneri ai Coaliției au problemele și dorințele lor. Partidul Conservator solicită reînființarea Ministerului Controlului, pentru ca să monitorizeze activitatea de post-privatizare, iar UDMR-ul este preocupat de statutul minorităților și a sărbătoririi zilei de 15 martie.

În această situație, șeful Comisiei Europene la București a subliniat că oricât de mulți bani ar aloca Uniunea Europeană României, principala provocare pentru români este adoptarea noii atitudini de cetățeni europeni și că a venit momentul ca societatea românească să decidă cum dorește să arate țara noastră peste 10 ani.

Coordonatorul de politică externă al grupului verzilor din Parlamentul European a declarat că parlamentarii europeni nu vor șouri politice și mediatice în justiție și nici ca actualul să lovească în fosta guvernare.

Am prezentat această antiteză între acțiunile actualei Coaliții și părerea autorizată a reprezentanților instituțiilor europene pentru a arăta că există o preocupare bolnăvicioasă a guvernanților pentru a transmite cetățenilor numai mesaje pseudo-politice care nu au nimic de-a face cu dezvoltarea economică de care are nevoie România în contextul integrării în structurile Uniunii Europene.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Pregătiți să încheiați, vă rog.

 
Video in format Real Media  

Domnul Vasile Filip Soporan:

situația firmelor care produc pentru export existentă în 2005 reprezintă o demonstrație a lipsei modelelor care conduc la dezvoltare.

Aprecierea monedei naționale și creșterea prețului la utilități au provocat în 2005 pierderi la export de 4 miliarde de euro. Deficitul a fost dublat de falimentul a 1000 de firme, iar 100.000 de persoane au rămas fără locuri de muncă.

Potrivit datelor furnizate de reprezentanții...

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă rog să încheiați, domnule deputat.

 
Video in format Real Media  

Domnul Vasile Filip Soporan:

...exportatorilor, volumul exporturilor s-a redus anul trecut, din punct de vedere cantitativ, pentru 50% din mărfurile românești. Exportatorii estimează, pe fondul acestor probleme, deficitul continuă să se adâncească, ajungând în acest an până la 12 miliarde de euro, iar numărul firmelor falimentare din domeniul producției pentru export se va dubla.

Pe fondul instabilității fiscale, dar și al cheltuielilor tot mai mare pe care patronatele trebuie să le suporte, mulți dintre investitorii străini...

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Domnule deputat, vă rog să vă pregătiți pentru a încheia declarația.

 
Video in format Real Media  

Domnul Vasile Filip Soporan:

...vor pleca din România. Se va ajunge la situația în care firmele nu vor mai plăti taxe și impozite la buget, investițiile și salariile vor fi blocate, iar sfârșitul anului 2006 va aduce un dezastru economic.

Anul 2005 a fost cel mai slab an din întreaga activitate de export, în condițiile în care pentru perioada 2001-2004, anual, exista o creștere de 20%.

Se pune o întrebare: stimați guvernanți, care este modelul pe care îl promovați pentru ca firmele care produc la export să devină cu adevărat europene și care sunt soluțiile modelului pentru a promova producția de export în scopul integrării...

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Domnule deputat, mă văd obligată să vă întrerup microfonul.

 
Video in format Real Media  

Domnul Vasile Filip Soporan:

... în Uniunea Europeană și a transformării cetățenilor România în cetățeni europeni.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Domnule deputat Soporan...

 
Video in format Real Media  

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

 
Video in format Real Media Angela Buciu - declarație politică: De ziua noastră!;

Doamna Daniela Popa:

Ultima luare de cuvânt de astăzi, doamna deputat Angela Buciu. Vă rog, un minut și jumătate vă acord. Și așa am depășit programul consacrat declarațiilor politice.

Vă rog mult. aveți cuvântul, doamna deputat.

Video in format Real Media  

Doamna Angela Buciu:

"De ziua noastră!"

În fiecare martie, natura își reia ciclul vital, așa cum în noi, înmugurește, iar și iar, Speranța.

Nu întîmplător în luna martie se serbează Ziua Femeii. Femeia, prin ce are ea misterios, prin răbdarea ei egală cu istoria lumii, ce dă consistență, substanță și scop acțiunilor noastre.

Ne pregătim cu toții să întâmpinăm cum se cuvine ziua de 8 Martie, ziua când se îmbină armonios cele patru elemente: sensibilitatea, frumusețea, cochetăria și finețea. Am spus cu toții, pentru că fiecare dintre noi are de sărbătorit o mamă, bunică, soră, colegă sau prietenă.

Ne-am întrebat, însă, vreodată ce semnifică această zi de 8 martie sau de ce a fost aleasă exact această zi pentru a fi dedicată femeii?

În 1903, în Statele Unite, organizațiile sindicale ale femeilor, precum și femeile cu profesii liberale, luptau pentru dobândirea dreptului de vot, punând bazele Ligii Uniunii Sindicale a Femeilor, iar în 1908, în ultima duminică a lunii februarie, femeile socialiste din Statele Unite au organizat prima zi a femeilor, cu demonstrații ample prin care se cerea dreptul de vot, precum și drepturi politice și economice pentru femei. Știm oare că prima Zi Internațională a Femeii s-a sărbătorit pe 19 mai 1911 în Germania, Austria, Danemarca și-n alte state europene, fiind asociată cu lupta femeilor pentru emancipare, pentru drepturi egale cu bărbații, pentru condiții mai bune de muncă, pentru dreptul la vot. Abia în anul 1975, Națiunile Unite au recunoscut oficial 8 martie ca Zi Internațională a Femeii și că 8 martie a fost adoptată ca sărbătoare de multe țări, care nici nu au știut până atunci de existența ei.

Mișcarea feministă a câștigat o victorie majoră prin obținerea dreptului la educație, la toate nivelurile. Crearea de școli gimnaziale de calitate, precum și admiterea tinerelor în învățământul superior a dat o forță irezistibilă avansării drepturilor femeii.

Lupta femeilor pentru drepturile lor a dus la un progres substanțial, mai ales în cea de-a doua jumătate a secolului XX.

În prezent, femeile joacă un rol foarte important în toate domeniile vieții sociale, politice, economice și culturale. Numeroase premii Nobel câștigate de femei constituie dovada de necontestat a contribuției lor la progresul social.

Femeia ocupă posturi importante, într-un număr din ce în ce mai mare, în întreprinderi, universități sau instituții de cercetare, în mass media și în alte domenii, care în trecut erau bastioane de necucerit ale bărbaților.

În prezent, femeile au drept de vot în majoritatea țărilor din lume. Ele au demonstrat nu doar că sunt niște alegători responsabili, dar și niște lideri talentați și de încredere. Multe femei au ajuns președinți de stat sau prim-miniștri, demonstrând că politica la cel mai înalt nivel nu mai este privilegiul exclusiv al bărbaților.

Femeile ocupă poziții înalte și în organizațiile internaționale. De fapt, astăzi nu există aproape nici o profesie sau domeniu care să fie exclusiv pentru bărbați sau femei.

O veche povestioară irlandeză spune că Dumnezeu a creat femeia cu umerii destul de puternici pentru a purta greutatea acestei lumi.

I-a dat harul de a da viață și acela de a accepta respingerea cu care o tratează adesea cei apropiați.

I-a dat forța de a avea grijă de familie, în pofida bolilor și oboselii.

Sensibilitatea de a-și iubii copiii cu o dragoste necondiționată, chiar și atunci când aceștia o rănesc cu inocență.

I-a dat lacrimi, atunci când sufletu-i plânge ...

Frumusețea unei femei nu stă în hainele pe care le poartă sau în chipul ei. Frumusețea o găsești în ochii ei - poarta către inimă, locul unde se adăpostește dragostea.

Cel care nu respectă femeia, nu respectă viața. Iar cine nesocotește viața, nu are nimic sfânt.

Numai cu astfel de gânduri vom reuși să clădim o societate mai demnă, mai prosperă.

Cu speranța de mai bine, doresc tuturor femeilor încredere în propriile virtuți și să ne gândim împreună la ceea ce avem de făcut pe viitor, pentru ca lumea să fie mai curată, mai înțeleaptă și, asemeni florilor, să aducem, acolo unde ne găsim, un plus de armonie, frumusețe și binecuvântare.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc și eu.

Cu aceasta, programul destinat declarațiilor politice s-a încheiat.

 
   

(Următoarele declarații au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)

 
  Costică Macaleți - declarație politică cu titlul Banii din privatizarea BCR și problematica pensionarilor;

Domnul Costică Macaleți:

Declarație Politică: "Banii din privatizarea BCR și problema pensionarilor"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se referă la o problemă ce privește o largă categorie de cetățeni: pensionarii. Considerați de unii "prea mulți" sau "o povară pe umerii salariaților", pensionarii sunt acei oameni cuminți, omenoși, înzestrați cu un bun simț care depășește prin mărimea sa chiar și tupeul actualilor guvernați care le-au promis numai o viață mai bună în alegeri, pentru ca acum să-i trateze ca pe niște vechituri care îi încurcă.

Desigur, Guvernul Tăriceanu tratează problema pensionarilor cu relaxare pentru că, nu-i așa, cum să gândească altfel când nu doar ei, pensionarii, sunt acea pătură docilă a societății de care nu trebuie să se teamă nimeni? Nu sunt ei cei care se așează cuminți la cozi interminabile din primele zile ale anului pentru a-și plăti impozitele și taxele? Nu ei sunt cei care, cu mâinile și picioarele înghețate de frig, stau și câteva nopți la rând în fața farmaciilor pentru a-și primi "porția de viață", medicamentele de care au nevoie? Nu dintre ei sunt cei care se sting în mizerie, valori ale trecutului după o viață de muncă?

Și atunci de ce să se teamă domnii de la putere? De ce să nu "recoreleze" ei doar cu ceva mărunțiș pensiile așa cum au făcut-o anul trecut? De ce să nu respingă Guvernul de exemplu, recent, inițiativa de a oferi, de la buget, fonduri pentru suplimentarea veniturilor ridicol de mici ale artiștilor pensionari? De ce să nu-i lase să riște să moară pe pensionarii diabetici, și nu numai, pe care îi lasă fără insulină, în culmea disperării? Pentru că nu are dreptul să o facă!!!

Cine poate aprecia valoarea unui om ajuns, după o viață de muncă, să depindă de niște drepturi financiare care i se cuvin, nu care îi sunt oferite ca ajutor?! Pentru că părinții noștri nu primesc de la noi, cei activi în câmpul muncii, un ajutor, ci primesc înapoi ceea ce au oferit la rândul lor celorlalți, societății în care au trăit și au muncit!

Am urmărit cu toții în mass-media privatizarea BCR, prezentată ca un succes al Guvernării Alianței D.A. Nu vorbesc de faptul că nu este numai meritul Alianței această privatizare, ci și al Guvernării PSD din perioada 2000-2004, deși este o realitate ascunsă opiniei publice de către actuala putere. Vorbesc despre faptul că mulți din cei ce au majoritatea politică râvnesc la acești bani pe care să-i poată folosi în fel și chip! Însă vin și vă spun: ai cui sunt de drept acești bani? Cine a muncit pentru ei? Cine sunt cei care au dreptul să se bucure de rezultatele muncii lor? Nu cumva de acest drept trebuie să beneficieze și pensionarii? Nu cumva și sudoarea lor a curs pentru a se crea atâtea valori?

Consider că trebuie ca măcar o parte din banii obținuți de către stat ca urmare a privatizării BCR trebuie să constituie o resursă financiară menită să sprijine sistemul public de pensii! Pentru că este evident faptul că pensionarii trebuie să se bucure de dreptul lor garantat constituțional de a avea un trai decent. Pentru că o adevărată recalculare a pensiilor trebuie să țină seama de realitățile în care trăiesc acești oameni. Cu bunele și relele lor.

Și mai vreau să adaug ceva. Domnilor guvernați, lucrurile se schimbă! Nu s-a încheiat încă luna de când pensionarii au ieșit în stradă la Galați pentru a-și cere drepturile ce li se cuvin. Poate că dumneavoastră credeți că veți sta la putere etern. Insă ar trebui să știți un lucru: toți avem parte de bătrânețe până la urmă. Veți ajunge la fel ca ei și veți vedea! E drept, ei nu au "șansa" multor miniștri actuali de a câștiga milioane la bursă sau de a-și vinde o singură acțiune la prețul cu care s-ar plăti câteva sute bune de pensii lunare așa cum a făcut-o Premierul Tăriceanu. Însă ei au drepturi, drepturi pe care sunteți obligați să le respectați, domnilor guvernanți!

Închei amintindu-mi de versurile poetului: "În orașu-n care plouă/ De trei ori pe săptămână/ Un bătrân și o bătrână, două jucării stricate/ Merg ținându-se de mână." Să sărutăm mâinile părinților noștri și să le dăm posibilitatea de a primi ceea ce li se cuvine!

  Adrian Semcu - aducerea în atenție a programului de dezbateri inițiat de către Delegația Comisiei Europene în România, în perioada 1 februarie - 12 mai;

Domnul Adrian Semcu:

Stimați colegi,

Întrucât am certitudinea că fiecare dintre dumneavoastră este preocupat de starea actuală și de viitorul acestei țări, doresc să vă aduc în atenție un eveniment care nu trebuie să treacă neobservat: programul de dezbateri inițiat de către Delegația Comisiei Europene în România, în perioada 1 februarie-12 mai, pentru a discuta "stegulețele roșii", monitorizate de Comisia Europeană în vederea elaborării Raportului ce va fi publicat pe data de 16 mai 2006.

În cadrul acestui program, agriculturii i se acordă o atenție deosebită, fiindu-i dedicate patru teme: reforma agriculturii din România și aderarea la Uniunea Europeană, măsurile de piață, siguranța alimentară și politica de dezvoltare rurală.

Domnul Mihai Dumitru, coordonator pe "Agricultură - Piață Internă" în cadrul Delegației, a diagnosticat astfel situația cu care s-a confruntat agricultura românească în ultimii 15 ani: o reformă ezitantă, inconsecventă și dependentă de ciclul electoral; o evoluție "extremistă" a structurilor agricole, între modelul american și cel țărănesc tradițional, cu ratarea celui european, al fermei familiale; o agricultură de subzistență, deconectată de mecanismele de piață; o agricultură marcată de lipsa fermierilor, adică a acelor întreprinzători rurali care asigură din exploatare agricolă nu doar hrana lor și a familiei, ci și majoritatea veniturilor familiei, necesare unui trai decent.

Așa cum puteți observa, "diagnosticul" pus de către expertul european se referă la o cronicizare de peste 15 ani a unui cumul de boli, pe care, așa cum bine știți, și ministrul Flutur a identificat-o, punct cu punct, și asupra căreia ne străduim să intervenim în regim de urgență.

Continuându-și demersurile prin dezbaterea "Managementul pieței agricole", au fost identificate și unele paradoxuri legate de piața produselor agricole: din punct de vedere al veniturilor, fermierii o duc bine când au o recoltă mai slabă și se plâng atunci când recolta este bună, din cauza scăderii accentuate a prețurilor; "așteptarea naivă" a fermierilor, constând în decizia de producție bazată pe prețurile atractive ale pieței, generează dezechilibrele ciclice ale pieței; intervenția statului este dezirabilă, dar nu există rețete prescrise ale succesului.

Dezbaterea "Siguranța alimentară în România în contextul aderării la U.E.", ce a avut loc la 1 martie în organizarea Delegației Comisiei Europene în România, a relevat câteva aspecte expuse plastic și explicit de către expertul european: "orice român ar trebui să fie capabil să afle în ce fermă a fost crescut porcul din carnea căruia s-au făcut cârnații cumpărați ieri la magazinul din colț; românii trebuie să înceteze vaccinarea contra pestei porcine clasice (PPC) și să încerce în schimb să eradice virusul respectiv, astfel încât țara să fie liberă de PPC și să participe 100% la piața internă a U.E.; controalele la frontiere trebuie să fie la nivelul standardelor U.E., ori rutele de tranzit pentru produsele alimentare vor ocoli teritoriul românesc; modul de tratare a deșeurilor animale trebuie neapărat modernizat, având în vedere că tehnologiile utilizate datează din perioada regimului comunist; aspectele referitoare la bunăstarea animalelor și igienă trebuie avute în vedere, sau românii se vor trezi că nu-și pot vinde produsele realizate în mod tradițional în afara granițelor țării sau pe piața internă".

Domnul Dumitru a explicat, pe parcursul dezbaterilor, că tocmai complexitatea și importanța acestui domeniu au făcut ca "Politica Agricolă Comună să fi fost prima politică adoptată de țările fondatoare ale Uniunii Europene și să fi suferit atâtea modificări de-a lungul timpului", semn că și actualele state membre au avut și chiar mai au probleme în domeniul agriculturii.

În finalul intervenției mele, voi mai cita doar concluzia expertului european, pentru că mi se pare o confirmare și o încurajare a reformelor inițiate de Guvernul Tăriceanu prin Programul de guvernare: "România, ca viitor stat membru, se pregătește să aplice această politică după aderare, și face eforturi considerabile pentru a avea pregătite structurile ce se vor ocupa, printre altele, de plățile directe către fermieri."

Vă mulțumesc.

  Rovana Plumb - declarație politică ca reprezentantă a unui ipotetic Partid al Femeilor din România;

Doamna Rovana Plumb:

Dragi colege și dragi colegi parlamentari,

Aș dori să fac, astăzi, în fața dumneavoastră, o declarație din partea celui mai mare partid din România. Acesta nu este, după cum poate v-ați gândit, Partidul Social Democrat și nu este, de fapt, un partid politic. Fac această declarație ca reprezentantă a unui ipotetic Partid al Femeilor din România.

Ar exista o mulțime de motive pentru ca un asemenea partid să ia ființă. Problemele pe care le au femeile în societatea românească sunt, încă, din păcate, o bază solidă pentru o platformă politică.

În primul rând, discriminările. Discriminări în economie, unde munca femeii la calificare egală e plătită mai prost; discriminări în societate, unde femeile sunt încă ținta unor comportamente și mentalități primitive; discriminări în politică, unde, iată, suntem mult mai puține decât ar merita implicarea și contribuția noastră.

Despre toate aceste discriminări vorbim "corect politic", în fiecare an, cu ocazia Zilei Femeii. Dacă s-ar realiza măcar a zecea parte din vorbele frumoase ale colegilor noștri bărbați, România ar face un salt spectaculos în privința egalității de șanse, ajungând din urmă Danemarca sau Suedia.

Dar un ipotetic partid al femeilor ar avea nu numai această componentă de luptă împotriva unei stări de lucruri, ci și o componentă constructivă de luptă pentru ceva.

Noi, parlamentarii, ne întâlnim în fiecare zi, ne urmărim în fiecare zi în plen, în comisii sau seara, la televiziune și, trebuie s-o recunoaștem, nu putem fi mândri de calitatea vieții politice românești.

Ceea ce vedem în jurul nostru este un război permanent, purtat fără reguli cavalerești, în care se atacă adversarii ca persoane și nu principiile sau problemele politice, în care limbajul colorat și chiar injuria au ajuns să fie mai prețuite decât efortul constructiv, respectul reciproc și, în ultimă instanță, chiar decât adevărul sau dreptatea.

Prin natura lor, femeile au mai multă răbdare și grijă, au mai mută înțelegere pentru punctul de vedere al celuilalt, sunt mai înclinate către dialog și negociere. Dacă vom compara aceste trăsături cu trăsăturile unei societăți democratice ideale, vom ajunge la concluzia că democrația este de genul feminin și asta nu numai gramatical.

Deci, putem spune, doamnelor și domnilor parlamentari, că democrația va fi funcțională în România doar atunci când vor fi suficiente femei în politică, la toate nivelurile de reprezentare.

Cele spuse nu sunt o amenințare, dar nici expresia unei neputințe. Cele spuse sunt o anticipare a unui proces ireversibil. Progresele nu se vor înregistra de azi pe mâine și, probabil, vor mai trece încă niște ani în care vom continua să vorbim "corect politic" despre inegalitatea de șanse dintre femei și bărbați în România.

Ceea ce aș vrea să înțelegem cu toții este că vremurile se schimbă, că adierea europeană anunță, pentru femeile din România, o primăvară a emancipării politice. Colegii noștri bărbați să nu se teamă! Nu vom înființa un partid al femeilor! Nu că n-am putea, ci pentru că, fiind înțelegătoare și conciliante, dorim o politică bazată pe cooperare și construcție și nu pe adversitate și competiție.

În final, o dată cu urarea de "La mulți ani!", de sănătate și împliniri, îmi exprim speranța că, prin efortul comun al tuturor parlamentarilor României, în 2007 vom sărbători Ziua Femeii ca membri ai Uniunii Europene.

  Anca Petrescu - declarație politică referitoare la Încălcarea Constituției în județele Harghita, Covasna și Mureș;

Doamna Anca Petrescu:

Declarație politică referitoare la "Incălcarea Constituției în județele Harghita, Covasna si Mureș"

În calitate de parlamentar iau atitudine față de manifestarile care se pregătesc la inițiativa Consiliului Național al Secuilor în inima Ardealului, parte integrantă a țării noastre.

Practic se dorește declararea autonomiei ținutului secuiesc și constituirea unei enclave autonome în România, ceea ce Constituția noastră o interzice.

Precizez că, potrivit Constituției României, articolul 1 alineat 3, Statul Roman este stat național, unitar și indivizibil, ceea ce înseamnă că nici o parte din România nu poate sa dobândească autonomia.

Astfel de inițiative se pare ca sunt încurajate de Budapesta, iar autoritățile române s-au dovedit, după opinia mea, extrem de pasive în fața lor.

Mai mult chiar, autoritățile române s-au comportat ca și cum s-ar solidariza cu cei care au aceste inițiative care încalcă Constituția României, încurajând la acțiuni nelegale.

Avem în vedere declarația domnului Răzvan Ungureanu, ministru de externe, aparută în ziarul austriac " Die Presse", " România trebuie privită aproape ca un nou stat federal "

În calitate de vicepreședinte al Comisiei de politică externă a Camerei Deputatilor, voi solicita ministrului de externe să prezinte în fața comisiei explicații cu privire la această declarație și ne gândim chiar să propunem să-l revoce din funcție pentru declarații prin care încalcă prevederile Constituției.

Comisia trebuie sa cerceteze contextul în care s-a făcut declarația aparută în presa străină, gravitatea si consecințele acestei declarații pentru politica internă și externă a României.

Această declarație, nu întamplător, credem noi, s-a produs tocmai în împrejurările în care prin Proclamația Marii Adunări a Secuilor de la Odorheiul Secuiesc din 15 martie, în județele Harghita, Covasna si Mureș se pregătește un atentat împotriva Statului Național Unitar Român prin smulgerea acestor județe din componența României.

Este incredibil ca, din anul 1990, nici un guvern nu a avut responsabilitatea și demnitatea de a apăra statul român de orice amenințare la adresa unității și integrității sale. S-au facut în schimb în permanență compromisuri nemotivate și chiar cedari la Constituție care au permis unor forțe șovine să manifeste revendicări la care nu aveau dreptul.

Exprim în plenul Camerei Deputaților protestul meu, ca și al majorității cetățenilor României față de astfel de acțiuni și îmi declar intenția de a mă implica în împiedicarea lor.

În calitate de parlamentar al României am în vedere o serie de acțiuni pe plan intern și extern, inclusiv acțiuni în justiție, împotriva prefecților acestor județe care în calitate de reprezentanți ai guvernului în teritoriu, aveau obligația să vegheze la respectarea legii fundamentale a statului, Constituția, care stabilește că România este un stat național și unitar. Ei trebuiau să apere integritatea țării și să împiedice orice manifestări iredentiste.

Consider că, indiferent de partidul din care fac parte, parlamentarii ar trebui să ia atitudine la adresa atentatelor împotriva Constituției, pe care am jurat cu toții, domnilor colegi, s-o respectam.

Această declarație politică este o chemare pe care v-o adresez, de a ne uni forțele pentru ca valorile democrației și ale statului de drept să fie apărate și consolidate.

  Aurel Gubandru - despre Apărarea Civilă la 73 de ani de la înființare;

Domnul Aurel Gubandru:

În acest an, Apărarea Civilă împlinește 73 de ani de la înființare, motiv de sărbătoare pentru specialiștii acestei instituții. Actul de naștere al Protecției Civile din România îl reprezintăÎnaltul Decret Regal nr. 468 din 28 februarie 1933, semnat de Regele Carol al II-lea, prin care s-aaprobat"Regulamentul apărării pasive contra atacurilor aeriene".

De-a lungul timpului, componenta protecției civile și-a adaptat din mers structura și planurile de cooperare cu celelalte forțe, cu atribuțiuni în domeniu.Profesionalismul cadrelor din structurile specializate a fost probat în multe ocazii în cei 73 de ani de existență, respectiv: numeroasele inundații catastrofale din anii 1970, 1975, 1999, 2000, 2001, 2004, cutremurele devastatoare din 1940, 1977, accidentul de la centrala nucleară de la Cernobâl, accidentele aviatice și cele tehnologice, alunecările și prăbușirile de teren cu impact catastrofal asupra localităților.

Capacitatea de adaptare a sistemului protecției civile a fost demonstrată și pe timpul participării la activități internaționale de pregătire în comun, constituirea unor forțe multinaționale de sprijin și asistență umanitară în caz de dezastre, în diferite zone ale globului.

Mai tîrziu, prin noua lege elaborată în 2004 se au în vedere principiile, scopurile și obiectivele prevăzute în Strategia Internațională pentru Prevenirea Catastrofelor, adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, precum și cele stabilite de mecanismele Uniunii Europene în domeniu.

În județul Buzău, aceste acțiuni se desfășoară în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență "Neron Lupașcu", prin reorganizarea Inspectoratului de Apărare Civilă și a Grupului de Pompieri Militari, careau ca obiectiv prioritar profesionalizarea și creșterea capacităților operative a celor două componente de bază, respectiv pompierii și protecția civilă, pentru a fi în măsură să ofere o mai bună securitate și liniște cetățenilor și comunităților din care fac parte.

  Mircea Ciopraga - declarație politică: Pericole ale proiectelor de legi privind siguranța națională;

Domnul Mircea Ciopraga:

Declarație politică: "Pericole ale proiectelor de legi privind siguranța națională"

Dragi colegi,

Aproape nici o alta inițiativa legislativa nu putea fi mai nepotrivită și regretabilă în acest moment pentru România decât proiecte de legi care să consolideze puterea serviciilor secrete, și mai grav, care să fie promovate tocmai de președintele Traian Băsescu.

Consider ca o astfel de inițiativă nu-și are locul, mai ales acum, pe agenda guvernării Alianței D.A. și nici pe cea a președintelui Traian Băsescu, de la care populația are cu totul alte așteptări. Altele sunt preocupările și urgențele oamenilor în ceea ce privește serviciile secrete, respectiv un control mai mare asupra activității acestora și deconspirarea crimelor fostei securități comuniste ale cărei moștenitoare sunt, în parte, serviciile secrete actualele.

Este la fel de bine cunoscută cererea adresată domnului președinte Traian Băsescu de către foști deținuți si dizidenți politici, urmași ai acestora și organizații ale societății civile, ca domnia sa să condamne public, în numele Statului Român, genocidul comunist din România și să ceară scuze victimelor acestuia. Solicitarea nu a fost onorată, domnul președinte Traian Băsescu susținând că pentru un astfel de gest are nevoie de probe și documentare.

În aceste condiții, ideea unei siguranțe naționale a României, în care - așa cum se prevede în proiectele de legi- serviciile secrete să vegheze la "stabilitatea și echilibrul politic" și să întocmească acte preliminare de cercetare penală, în care "ofițerul de informații este absolvit de orice răspundere" și în care dosarele privind controversata "siguranță naționala" sa fie secretizate pentru 100 de ani, este în deplin dezacord cu interesele si dorința populației.

Condițiile unui asemenea regim de siguranță națională nu sunt reclamate nici de necesitățile actualului context politic și istoric al țării. România nu a trecut printr-un "11 septembrie" - nici nu există șanse obiective sa se întâmple -, nu are nevoie de un "Patriot Act" și nu e cazul să consolideze poziția unor servicii secrete lipsite încă în mod profund de recunoaștere și apreciere publică.

Instituțiile din România au nevoie, dimpotrivă, de transparență sporită, care să elimine disfuncționalitățile, abuzurile și actele de corupție. Un cadru juridic care să confere serviciilor secrete și mai multă opacitate ar constitui realmente un pericol la adresa securității naționale, mai ales in condițiile unei guvernări de tip PSD.

În aceste condiții, dezbaterea publică a celor șase proiecte de legi privind siguranța națională se impune ca pe un lucru absolut necesar. Există numeroase indicii care infirma "bunele intenții" ale acestui pachet legislativ și care au născut îngrijorarea că în spatele întregului demers s-ar afla interesele obscure ale unor servicii secrete doritoare de discreționism și practici nedemocratice.

Dat fiind interesul public deosebit față de conținutul acestor proiecte de legi, precum și implicațiile lor majore asupra drepturilor și libertăților individuale, consider că, pe lângă dezbaterile parlamentare și în cadrul altor instituții abilitate, dezbaterea în cadrul societății civile trebuie să fie hotărâtoare în ceea ce privește destinul acestui proiect legislativ de siguranță națională.

Vă mulțumesc.

  Claudius Mihail Zaharia - declarație politică despre reforma liberală de minimizare a consecințelor măsurilor ilegale în timpul comunismului;

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Declarație politică despre reforma liberală de minimizare a consecințelor măsurilor ilegale impuse în timpul comunismului

Domnule președinte, stimați colegi,

Vin astăzi în fața dumneavoastră cu satisfacția faptului că, cel puțin în viziunea noastră, a liberalilor, se va mai face un pas în reforma liberală de combatere și chiar înlăturare a efectelor acțiunilor structurilor comuniste din România. Este vorba de o propunere legislativă semnată de mai mulți colegi liberali prin care se urmărește acordarea de compensații materiale cadrelor militare care au fost înlăturate abuziv din armată în timpul regimului comunist.

O dată cu aprobarea aceastei legi, această reformă inițiată și susținută de liberali, care a început cu legile privind retrocedarea proprietăților confiscate de comuniști, legea lustrației, legea de modificare a organizării CNSAS și care acum continuă cu lupta împotriva tenativelor de restrângere a drepturilor și libertăților cetățeanului român, începe să-și producă efectele.

Toate aceste măsuri nu fac altceva decât să finalizeze procesul de reparare a tuturor nedreptăților comuniștilor și practic, o dată cu rezolvarea acestor probleme, se deschide posibilitatea reanalizării corecte de către instituțiile publice a resurselor de care țara noastră dispune în vederea identificării oportunităților de dezvoltare socio-economică.

Totodată, prin crearea cadrului care permite rezolvarea rapidă a acestor probleme moștenite din vremea regimului comunist, conducerile instituțiilor publice vor putea concentra activitatea întregul personal angajat în îmbunătățirea calității serviciilor publice pe care le pun la dispoziția contribuabilului, servicii care trebuie să atingă cât mai rapid standardele europene.

Eforturile depuse de guvernul Tăriceanu și de prefecții județelor de soluționare a situațiilor mai sus amintite au nevoie de susținerea Parlamentului în vederea stabilirii și adoptării cadrului normativ care să stabilească direcțiile clare de acțiune ale instituțiilor publice.

Anul 2007, an pe care îl dorim anul integrării României în Uniunea Europeană, trebuie să ne găsească cu toate problemele trecutului rezolvate, iar pentru aceasta nu este suficient doar efortul Guvernului Tăriceanu.

Vă mulțumesc.

  Emilian Vasile Cutean - declarație politică cu titlul Încotro se îndreaptă România, la nici 17 ani de la Revoluția din Decembrie 1989?;

Domnul Emilian Vasile Cutean:

"Încotro se îndreaptă România la nici 17 ani de la Revoluția din Decembrie 1989?"

Stimați colegi, vă vorbesc atât în calitate de deputat, cât și de participant la cel mai important eveniment al României din ultimii 60 de ani - Revoluția română din decembrie 1989.

Este inadmisibil să constatăm că, la nici 17 ani de la cel mai sângeros schimb de sistem politic din Europa, ajungem să ne îndreptăm cu pasi... și rapizi și siguri, din nou spre dictatură. Cum este posibil ca, într-un timp atât de scurt, să ne aflam în situația de a discuta despre grave încălcări ale drepturilor omului. Nu mă refer aici la mediatizatele cazuri Năstase, Patriciu, Tender, nu pentru ca acestea nu sunt importante, ci pentru că se prefigurează ceva mult mai grav- reinființarea poliției politice. Rețeta este foarte simplă:

  1. nu se respectă nimic de către instituțiile statului (vezi ministrul sănătății - nu respectă o hotărâre judecătorească, ministrul de justiție dă sfaturi și obligă Parlamentul să ia o decizie chiar dacă nu sunt respectate procedurile legale; se invoca voința poporului) - sunt multe astfel de exemple.
  2. se aruncă pe piață câteva "capcane" pentru a testa vigilența opiniei publice (în legătură cu acest aparat de teroare, exercitată în timpul comunismului, de securitate).
  3. în funcție de reacții, se așteaptă momentul oportun pentru al concretiza.

Stimați colegi, circula în târg o vorbă " dacă ține ...ține, dacă nu... e la mișto". oare la noi o să țină?

Azi, ambalat frumos, ni se pregătește drumul spre totalitarism, uitându-se câți români au murit în decembrie 1989 pentru a-l înlătura. Ceea ce mă miră foarte tare este faptul că în legatură cu acest deosebit de grav demers nu s-a sesizat nici una din cele 9 organizații nonguvernamentale autointitulate reprezentante ale "opiniei publice" care mai ieri, în campania electorală, erau atât de vehemente la adresa unui partid care, dupa opinia lor, "rămânerea la guvernare ar fi fost un adevărat cataclism pentru existența României, ca stat de drept". Cum de în această situație nu au nici o reacție, oare sunt și ele implicate!? Dacă acestea nu consideră că trebuie să intervină mă întreb, în schimb: este posibil ca un demnitar să se gândească la o asemenea monstruozitate de proiect când este plătit tocmai să-i apere pe cei care l-au ales de astfel de excese?

Da, este posibil într-o țară în care nu se mai respectă nimic.. Parlamentul a devenit o anexă executivă a Guvernului, Președintele României a devenit Prim-ministru. Miniștrii ignoră și nu mai recunosc, așa cum prevede Constituția, comisiile parlamentare ... Dar ce vorbesc aici despre miniștrii? nici măcar un angajat al acestora nu mai recunoaște instituția de baza a democrației...vezi seful DNA.

Vreți exemple de ingerințe ale politicului în justiție? Acesta este cel mai elocvent - cel care se consideră neimplicat politic și independent în luarea deciziilor, cel care vrea să descopere " marea corupție" și nu pe.... "criterii politice"... totuși ascultă ordinul ministrului său de a nu da curs invitației celui mai important for al României - Parlamentul.

În ce țară trăim, domnilor? Cine trebuie să vină să ne facă ordine? Nimeni. noi suntem cei care veghem la respectarea legilor și a Constituției, deci noi trebuie să ne pronunțăm în astfel de cazuri. Știu că e greu să te consideri responsabil atâta timp cât ai ajuns să conduci țara fără să fii mandatat de popor, când tunurile sunt ațintite spre tine pentru a ți se diminua din autoritate și, mai mult, de a-ți slăbi credibilitatea. Credeți că toate acestea sunt întâmplătoare? Eu nu.

Cred că e un plan foarte bine pus la punct pe care noi trebuie sa-l dejucăm până nu este prea târziu.

Dacă urmăriți cu atenție strategia este foarte ușor sa-ți dai seama că : Poporul a ales ... ceva, țara este condusă de... altcineva, iar pentru a se justifica această anomalie se încearcă altceva.

Revenind la pericolul care ne paște, Dictatura, vă previn să nu luați în glumă acest avertisment pentru că veți fi răspunzători de viitorul României, mai ales că până în momentul de față nu am văzut o atitudine radicală pentru prevenirea acestei maladii de care se îmbolnăvesc toți cei care ajung în funcții de decizie fără să fi meritat acest lucru.

Nu cred că avem dreptul, noi, cei care suntem contemporani cu jertfa revoluționarilor din decembrie 1989, să călcăm pe cadavre numai pentru a ne menține la putere.

În numele celor pe care îi reprezentăm, trebuie să punem piciorul în prag. Așadar, cer partidelor de la guvernare: să respingă toate demersurile care nu sunt în conformitate cu legile și Constituția României, indiferent de cine sunt susținute; să solicite ministrului justiției să respecte cu strictețe toate procedurile legale, în toate cazurile aflate în vizorul justiției; să nu voteze Statutul minorităților în forma actuală, mai ales Cap.5; să respingă Ordonanța de urgență referitoare la înființarea unei alte fundații care să administreze averea Gojdu și să respecte dorința acestuia, conform testamentului ; să nu se gândească vreodată să adopte o lege care să dea posibilitatea înființării din nou a... "Poliției Politice".

Cu speranța că în decembrie 1989 nu s-a murit în zadar, pentru că mâine este 8 Martie, urez tuturor femeilor "La mulți ani!"

Vă mulțumesc.

  Daniela Popa - declarație politică privind incompatibilitatea între calitatea de parlamentar și funcția de ministru;

Doamna Daniela Popa:

Declarație politică privind incompatibilitatea între calitatea de parlamentar si funcția de ministru.

În Constituția României, la alineatul (2) al articolului 69, este prevăzut că "orice mandat imperativ este nul".

Tot Constituția României, la art. 71, prevede calitatea de deputat sau de senator ca fiind incompatibilă cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de membru al Guvernului. De asemeni, Legea nr. 161/ 2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea corupției, la art. 84 alin. (1) reglementează incompatibilitatea dintre funcția de membru al Guvernului cu orice altă funcție publică de autoritate, cu excepția celei de deputat sau de senator. La aceste prevederi se mai adaugă și Regulamentul Camerei Deputatilor în care, la art. 196, se specifică: "Calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricarei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului, precum și cu alte funcții stabilite prin lege."

Astfel, constatăm că, in practică există situații de mandat imperativ implicit, astfel:

  • când un ministru care este si parlamentar votează moțiuni, proiecte de legi ale Guvernului și, în general, se exprimă parlamentar pentru acțiuni ale Guvernului al carui membru este;
  • concomitența calitatii de ministru si prim ministru cu cea de parlamentar, solidaritatea guvernamentală impunând un anume vot și nu numai votul ca noțiune generică.

Problema incompatibilității dintre funcția de membru al Guvernului și calitatea de parlamentar trebuie privită, în primul rând, ca masură de protectie a mandatului parlamentar. Este unanim recunoscută de tehnicienii dreptului ideea că realizarea eficientă a mandatului de parlamentar implică independența deputatului sau senatorului contra oricaror presiuni exterioare, de orice natură.

În al doilea rând, ne raportăm la un aspect pur tehnic: asigurarea cvorumului de lucru în ședintele de plen sau a asigurării numărului de voturi necesar ca un act normativ sa fie votat în varianta propusă de guvernanți. Un exemplu recent îl constituie votul asupra proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.134/2005 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, care a fost respins de Senat, în calitate de Cameră decizională, întrunind 47 de voturi pentru, 33 de voturi împotrivă și 9 abțineri. Este evident faptul ca un membru al Guvernului, care este în același timp și parlamentar, nu poate asigura prezența sa atât la ședința de Guvern, cât și la sedința de plen din Camera Deputaților sau Senat.

In opinia Partidului Conservator, o soluție ar fi reconsiderarea problemei incompatibilității dintre funcția de membru al Guvernului și calitatea de parlamentar, idee exprimată și cu ocazia consultărilor recente cu Președintele României. Instituirea acestui tip de incompatibilitate și eliminarea mandatului imperativ presupun revizuirea Constituției. Până la revizuirea constituțională și până la modificarea celorlalte legi în cauză, Partidul Conservator propune o masură provizorie, și anume obligativitatea votului secret pentru toate inițiativele Guvernului, pentru miniștrii care sunt și parlamentari.

In acest context, Partidul Conservator consideră oportună inițierea unor dezbateri cu liderii grupurilor parlamentare din Camera Deputaților si Senat, privind găsirea unei formulei optime prin care atât Parlamentul, cât și Guvernul sa poată beneficia la maxim de votul reprezentanților sai.

  Victor Sanda - intervenție intitulată În loc să acuze sinistrații că și-au distrus casele primite de la Guvern, ministrul delegat Laszlo Borbely trebuie să-și dea demisia, așa acum a promis;

Domnul Victor Sanda:

"În loc să acuze sinistrații că și-au distrus casele primite de la Guvern, ministrul delegat Laszlo Borbely trebuie să-și dea demisia, așa cum a promis"

Actuala Coaliție guvernamentală a acuzat, de nenumărate ori și pe nedrept, Partidul Social Democrat că în perioada cât a fost la guvernare a gestionat prost și a risipit fondurile statului.

Iată că astăzi asistăm pe față la crasă iresponsabilitate în ce privește modul de gestionare și cheltuire a banului public. Unul dintre exemple vizează locuințele construite de Guvernul României pentru sinistrații din Timiș ale căror case și gospodării au fost luate de ape în timpul inundațiilor din 2005. Cu toții ne aducem aminte când responsabilul executivului cu lucrările publice și amenajarea teritoriului, ministrul Laszlo Borbely, se bătea cu pumnii în piept pe toate posturile TV că își va da demisia dacă locuințele destinate sinistraților nu vor fi terminate la timp.

Ce-i drept, locuințele au fost predate la cheie la timp: dar la timpul invocat și dorit de ministrul Borbely, tocmai pentru a scăpa de povara demisiei pe care singur ne-a promis-o. Însă graba constructorilor de a-i face pe plac domnului ministru, care i-a procopsit peste noapte cu lucrări de miliarde, s-a repercutat după cum era de așteptat în calitatea lucrărilor. Astfel că, aflăm din presă, cum sinistrații din Cruceni "huzuresc" în case noi, chiar dacă din când în când au probleme mari cu igrasia sau su stingerea incendiilor provocate de hornurile prost montate. Mai mult, sinistrații din Foeni sunt și mai "fericiți": ei își contemplă locuințele, încă fără uși, prize și acoperișuri finisate, așteptând primăvara și o dată cu ea pe constructorii care le-au promis că vor veni pentru "ultimele retușuri".

Față de toate aceste deficiențe grave constatate la locuințele executate din banii publici, dar și față de persoanele sinistrate care se văd tratate într-un dispreț fără margini, premierul Tăriceanu nu a luat absolut nici o măsură, lăsându-l pe domnul ministru Borbely să-i acuze de distrugerea caselor, pe cine credeți? Tocmai pe sinistrați! Care probabil, în opinia domniei sale, după atâtea luni de trăit prin ape, corturi sau cine mai știe pe unde, acum nu mai știu să locuiască într-o casă de om!

Rușine domnule ministru! Dacă mai aveți o fărâmă de onoare și demnitate dați-vă demisia așa cum ați promis, pentru că sarcina grea cu care ați fost investit vă depășește. Nu mai aruncați cu banii statului pe case neterminate!

Dacă nu, atunci faceți bine și luați lecții de la Gigi Becali, dat fiind că sinistrații pe care i-a luat sub oblăduire sunt cu adevărat fericiți.

  Petru Călian - declarație politică cu titlul  Cui i-e frică de confiscările averilor ilegale?;

Domnul Petru Călian:

"Cui i-e frică de confiscările averilor ilegale?"

Am citit cu surprindere proiectul de lege inițiat de Ministerul de Justiție privind organizarea activității de control al averilor și de verificare a conflictelor de interese și a incompatibilităților. Salut o asemenea inițiativă a Ministerului de Justiție, inițiativă ce își propune să elimine existente sau potențiale conflicte de interese care, pentru a mă referi strict la incompatibilitatea profesiei de avocat, notar, executor sau lichidator cu poziția de deputat, ar interfera și periclita procesul legislativ. Principiile declarate ce stau la baza acestui proiect sunt "imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public", principii ale unei democrații sănătoase și mature. Deși consider proiectul binevenit, permiteți-mi să punctez și să trag un semnal de alarmă privind două aspecte extrem de grave pe care le implică acest proiect legislativ.

Este vorba, în primul rând, despre o altă încercare de legalizare a furtului și a activităților ilegale la nivel comercial sau fiscal în sensul obținerii de foloase necuvenite. Astfel, art. 30 din acest proiect legislativ, la punctul 1, sună așa: "Sumele și bunurile odobândite nejustificat se impozitează cu dublul cotei prevăzute de lege pentru veniturile din salarii în vigoare la data întocmirii procesului verbal, potrivit Codului Fiscal, cu modificările și completările ulterioare".

Deși Partidul Conservator, prin domnul președinte Dan Voiculescu, a inițiat anul trecut un proiect legislativ, prin care să se treacă la bugetul statului, prin confiscare, toate averile dobândite ilicit sau care nu pot fi justificate, "legea Voiculescu" nu a ajuns nici în ziua de azi pe ordinea de zi a Parlamentului. În schimb, au apărut în acest an nu mai puțin de două "inițiative" de impozitare a furtului. Domnul Sebastian Bodu susținea impozitarea cu 16% a averilor ilicite, iar acum, Ministerul Justiției, dorindu-se mai "drastic", solicită impozitarea acestora cu dublul cotei de impozitare a salariilor. Și iată că aceste inițiative sunt în dezbatere, în schimb se încearcă punerea unui văl al tăcerii peste inițiativa de confiscare a acestor averi. Prezenta situație mă face să mă întreb cui îi e frică de legea Voiculescu? De ce nu putem armoniza prevederile legislative din proiectul privind organizarea activității de control al averilor și de verificare a conflictelor de interese și a compatibilităților și din legea Voiculescu? Cine are interes să facă uitată această lege, agreată de cei care ne-au ales, fapt dovedit prin cele peste 600.000 de semnături strânse de Partidul Conservator în favoarea acestui proiect?

A doua problemă îngrijorătoare pe care o ridică această inițiativă legislativă este tocmai conflictul de interese pe care îl va determina proiectul, cel puțin în Comisia juridică a Camerei Deputaților. Dacă acest proiect de lege va fi supus spre aprobare acestei comisii, toți deputații membri în comisie și care au ca profesie de bază profesia de avocat, notar, executor judecătoresc sau lichidator, după cum prevede legea, înainte de a-și manifesta votul, vor fi siliți să aleagă între poziția de demnitar public și profesia proprie. Din start, votul nu va fi imparțial. În lipsa unei legislații existente care să prevadă acest conflict de interese, se va ajunge în situația în care cei care aleg profesia în defavoarea justiției, vor vota pentru respingerea proiectului. Și n-am ajunge oare în zona în care demnitarii pot influența actul de justiție? Nu s-ar crea premisele unei confruntări între demnitarii din Comisia juridică și restul Parlamentului, o confruntare din interes personal? Aleși în comisia juridică tocmai prin prisma profesiei pe care o au, demnitarii care profesează în domeniul avocaturii, notariatului etc. vor ajunge în postura de măr al discordiei.

Deși proiectul are toate bunele intenții și premisele de a-și atinge scopurile declarative, consider că aceste două aspecte detaliate anterior sunt suficiente pentru a confirma opinia lui Machiavelli, conform căreia drumul spre iad e pavat cu bune intenții. Consider că ar trebui luate măsuri drastice pentru prevenirea acestui final care ar îngropa această inițiativă, fundamental pozitivă și benefică.

Soluțiile consider că ar fi, pe de o parte, modificarea art. 30 punctul 1, în sensul confiscării integrale a averilor ilicite și nicidecum a impozitării lor; acest articol 30 este un semn că în țara noastră democrația este la momentul deslușirii alfabetului și, în nici un caz, o democrație matură. Pe de altă parte, aplicarea acestor prevederi să intre în vigoare, în cazul adoptării legii în formatul prezentat de inițiator, fie din mandatul următor, fie diferențiat, în funcție de cauzele sau procesele pe care fiecare dintre deputații aflați în această categorie de incompatibilități le au pe rol în momentul exercitării dreptului de vot.

În încheiere, vreau să mai spun doar că atâta timp cât se pretinde legalitatea mijloacelor folosite în dobândirea averilor, n-ar trebui să existe teama de a supune dezbaterii o lege privind confiscarea averilor ilicite. Pe de altă parte, situarea la limita legalității sau în plină ilegalitate, ar trebui să fie în primul rând o problemă de conștiință și ar trebui să auto-impună demisia celui în cauză. Însă aceste aspecte țin de maturitatea clasei politice, maturitate pe care se pare că n-am atins-o încă.

  Mihai Adrian Mălaimare - declarație politică intitulată Calea liberală;

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

"Calea liberală"

România ultimilor 16 ani a fost câmpul de luptă a două mari ideologii: liberalismul și social-democrația. Să vedem pe rând ce presupun fiecare dintre acestea două și în final să tragem câteva concluzii. Social-democrația își are rădăcinile în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu apariția mișcărilor socialiste, deși nu trebuie deloc confundată cu marxismul sau comunismul. Social-democrații sesizează problemele sociale pe care un sistem capitalist (liberal) le poate genera.

În primul rând, liberalii nu au fost întotdeauna adepți ai democrației și ai participării populare la procesul politic, deși timpul a demonstrat că nu există o incompatibilitate între democrație și liberalism. Ele pot funcționa perfect împreună.

O a doua problemă care îi preocupă pe social-democrați este sărăcia și discrepanțele mari care pot apărea într-un sistem capitalist. Cele două doctrine privesc în mod diferit egalitatea indivizilor. Liberalismul presupune egalitatea șanselor, adică a punctelor de pornire. Garantează un set de drepturi și libertăți care sunt inalienabile, dar de acolo înainte fiecare individ este responsabil pentru soarta sa.

Social-democrația nu presupune doar o egalitate a punctelor de pornire, ci și a punctelor de sosire. Social-democrații propun o redistribuire a capitalului de la cei bogați la cei săraci, prin sisteme de impozitare în trepte și prin crearea unor sisteme de asistență socială sau medicală patronate de stat. Așa a luat naștere conceptul de welfare state, tradus adesea în limba română ca statul bunăstării sociale. Un stat care are grijă de săraci, pensionari, șomeri, persoane cu handicap oferindu-le gratuit anumite serivicii.

Social-democrații susțin intervenția statului în mecanismele pieței libere când situația o impune (de exemplu preferă să acorde subvenții unui colos industrial aflat în dificultate, pentru a evita apariția șomajului), sperând că fac bine, dar producând doar efecte negative. Liberalismul înseamnă libertate individuală, drepturi individuale, autonomie personală, înseamnă proprietate privată și limitarea puterii statului. J.S. Mill spunea în celebrul său eseu că liberatea fiecărui individ este absolută atâta timp cât făcând uz de ea nu îngrădește libertatea altuia.

Să nu uităm liberalismul economic, cu câteva dintre preceptele sale fundamentale: proprietatea privată, libera inițiativă și piața liberă. O piață liberă în care consumatorul este suveran și ale cărei mecanisme nu trebuie perturbate în nici un fel de intervenția statului. Majoritatea gânditorilor liberali militau pentru o ingerință cât se poate de limitată a statului asupra pieței libere și asupra spațiului privat.

Nu în ultimul rând, liberalism înseamnă toleranță față de ideile, opiniile și credințele altora. Societatea are mai mult de câștigat, spunea J.S. Mill, lăsând pe fiecare să trăiască așa cum crede el de cuviință, decât obligându-l să trăiască așa cum cred ceilalți că ar fi de cuviință. Că România este deocamdată un stat social-democrat, asta nu poate fi negat.

Întrebarea pe care vreau să v-o adresez dumneavoastră este următoarea: este social-democrația o soluție viabilă? Înclin să cred că nu. Aș asocia social-democrația cu un soi de peteceală. Ea vrea mereu să cârpească acolo unde societatea sau economia prezintă disfuncționalități. Sfârșește prin a crea o adevărată rețea de petece care atunci când va plesni va produce cele mai dezastruoase efecte. Le vedem și astăzi. A reușit social-democrația să rezolve probleme coloșilor industriali, ale industriei mineritrulu sau ale sistemului de sănătate publică? Nu! De ce? Pentru că statul s-a dovedit a fi mereu un prost administrator. Risipește bani acolo unde întreprinzătorii privați nu o fac, pentru că banii sunt ai lor și nu ai cetățenilor.

Mulți dintre dumneavoastră vor spune că privat înseamnă scump. Greșit! Asta este doar o deformație pe care propaganda comunistă a lăsat-o în urma sa. Piețele libere concurențiale au demonstrat de-a lungul ultimelor secole că sunt capabile să producă cele mai mici prețuri satisfăcând perfect nevoile consumatorilor.

Mereu când vorbim de bogăție dăm ca exemplu Statele Unite ale Americii. Dar de ce să nu copiem acest exemplu, domnilor, dacă s-a dovedit a fi cel mai fericit?

Aud adesea vorbindu-se de miracolul german de după cel de-al doilea război mondial sau de miracolul japonez. Ei bine, nu este vorba de nici un miracol. Este finalmente vorba de aplicarea principiilor economiei de piață, principii care au reconstruit Germania în 20 de ani și care au transformat Japonia în doar câteva decenii în a doua putere economică a lumii.

Că Germania suferă datorită politicilor social-democrate pe care le-a administrat în ultima vreme, asta este de netăgăduit. Luați o revistă de specialitate și vă veți convinge. Ce exemple mai bune decât acestea mai doriți?

Eu cred că a venit vremea să nu mai prostim poporul român cu jumătăți de măsură.

În perioada interbelică, România intrase pe drumul cel bun. Istoria nu a vrut să ne ofere această șansă. Odiosul regim comunist a distrus tot ceea ce generații de mari oameni politici s-au chinuit să construiască. Nu vă amăgiți că regimul comunist a adus ceva bun în România. Și amăgindu-vă, nu refuzați încă o dată României șansa de a avea un viitor mai bun. Gândiți-vă la cele ce v-am spus acum. Cred cu tărie că membrii acestui Parlament al României trebuie să își reconsidere valorile. Nu treceți pur și simplu cu vederea rândurile acestea. Reflectați și vă veți convinge că ceea ce am susținut eu astăzi nu este nimic altceva decât calea cea bună!

  Vasile Pușcaș - declarație politică privind dezvoltarea infrastructurii în România;

Domnul Vasile Pușcaș:

Declarație politică privind dezvoltarea infrastructurii în România.

Doamnelor și domnilor colegi,

Permiteți-mi să readuc în atenția dumneavoastră o problemă a cărei rezolvare este esențială pentru dezvoltarea economică a acestei țări: infrastructura. În mod special, doresc să mă refer, de această dată, la proiectul construcției Autostrăzii Brașov-Borș.

A trecut mai bine de un an de când actuala putere a preluat guvernarea și încă nu dovedim că avem o strategie coerentă privind dezvoltarea infrastructurii în România. La finele anului trecut, ministrul transporturilor declara, în mod public, că pentru 2006 vor fi în diverse stadii de execuție peste 140 km de autostrăzi pe coridorul IV paneuropean, care străbate țara de la vest la est, iar anii 2007 și 2008 vor fi anii în care va începe masiv construcția de autostrăzi pe coridorul IV paneuropean, în lungime de 871 km.

Întrebarea logică pentru cetățenii Transilvaniei, de exemplu, este de ce Guvernul preferă să investească doar în dezvoltarea infrastructurii unei părți a țării, cea de la București spre litoral?

Oare autoritățile nu înțeleg sau nu vor să înțeleagă care este rostul unei rețele de autostrăzi care să ne racordeze la infrastructura europeană? Prin acest tip de planificare, abordat de către actuala guvernare, putem observa că scopul constucției autostrăzii este, în viziunea "specialiștilor patrulaterului portocaliu", doar pentru loisir-ul politicienilor români.

În cât timp și, mai ales, cu ce costuri pentru țară, cei care astăzi guvernează vor înțelege că România se află într-o etapă în care are nevoie de o infrastructură care să îi permită ieșirea pe piața europeană?

Am pierdut mai mult de un an doar pentru că actualul Executiv a căutat argumente prin care să demonstreze ineficiența unui proiect în derulare, cel al construcției, deja demarate, a Autostrăzii Brașov-Borș. Mai apoi s-a renegociat contractul cu Compania Bechtel și s-au stabilit noi termene de derulare a proiectului. Și toate acestea înseamnă timp pierdut, fonduri risipite, blocarea investițiilor care se anunțau în corelare cu derularea proiectului autostrăzii.

S-ar impune ca măcar acum, Guvernul României să își asume erorile și să accelereze continuarea construcției celei mai importante autostrăzi din România. Subliniez importanța faptului că acest proiect să nu mai fie politizat și autoritățile să gândească în termenii unei investiții pentru dezvoltarea economiei naționale.

Solicităm structurilor guvernamentale cu atribuții în dezvoltarea domeniului infrastructurii, să ne prezinte calendarul derulării proiectului construcției Autostrăzii Brașov-Borș pentru următoarea perioadă. Considerăm că este necesară o asemenea atitudine transparentă și ar fi corectă, în primul rând, față de cetățeanul contribuabil, cel care ar urma să fie beneficiarul unei asemenea construcții.

Vă mulțumesc.

  Dan Horațiu Buzatu - comentariu în legătură cu ivitația pe care a făcut-o presei Adrian Năstase, președintele Camerei Deputaților, de a vizita reședința sa din strada Zambaccian;

Domnul Dan Horațiu Buzatu:

Sâmbătă, 4 martie 2006, domnul Adrian Năstase a încercat să se pună bine cu România. Cu aceeași Românie pe care și-a dorit să o conducă în calitate de președinte. În acest scop, a invitat reprezentanții mass-media la celebra sa reședință din strada Zambaccian.

Să fie această invitație și un gest pe care domnul Năstase l-a socotit necesar a precede dezbaterea și votul de astăzi din Camera Deputaților a cererii de încuviințare a percheziției?

Poate că da, pentru că vizita presei nu a avut o valoare juridică, ci doar una mediatică. Pentru a fi avut o valoare juridică, era necesară "vizita" procurorilor.

Având în vedere această variantă, consider că domnul Năstase s-a manifestat duplicitar, pentru că vizita presei acasă la domnul Năstase ne-a relevat o gazdă plăcută, amabilă, dând explicații complexe, cu gesturi largi și cu o mimică surâzătoare. Mda, un rezultat mediatic incontestabil pozitiv ...

Doar că nu presei trebuie să dea domnul Năstase explicații, ci procurorilor. Nu presa trebuia să facă vizita în apartamentul din Zambaccian, ci trimișii parchetului. Aici intervine duplicitatea demersului său, pentru că domnul Năstase își folosește toată puterea și influența de care dispune pentru a stopa această vizită, cu mult mai importantă, pentru că ea are și o valoare juridică.

Pentru această atitudine, consider gestul fostului prim-ministru ca pe o sfidare la adresa justiției, precum și a românilor care i-au vizitat apartamentul prin intermediul televiziunii. Domnul Năstase, printr-un simplu exercițiu de imagine, a sperat că presa îi va aprecia așa-zisa transparență și va scrie de bine de acum înainte. Greșeală! Dumnealui a încercat să-și câștige aliați printr-o strategie ieftină, dar nu se poate obține solidaritatea românilor prin exhibarea opulenței.

Iată deci că Adrian Năstase, chiar dacă nu mai are puterea pe care o avea, continuă să dea lovituri, nu doar adversarilor, ci mai ales întregii clase politice românești.

Pentru că din cauza lui Adrian Năstase, toată clasa politică românească este considerată coruptă. Prin influența de care dispune, prin poziția politică pe care o deține, prin firele nevăzute care îl leagă de colegii săi, domnul Năstase va încerca încă o dată să se salveze. Dar dacă lucrul acesta se va întâmpla, românii vor avea încă o dată dreptul să blameze politicienii români, fără să mai facă diferențe între aceștia și domnul Năstase.

Iată de ce cred că domnul Năstase poate totuși contribui la consolidarea democrației în general și a instituției Parlamentului în special.

Cum? În primul rând, demisionând din calitatea de președinte al Camerei. În al doilea rând, invitând procurorii să îi facă o vizită acasă.

  Ion Stan - intervenție cu titlul Consiliul Național Secuiesc convoacă Marea Adunare Secuiască pentru a proclama autonomia Ținutului Secuiesc;

Domnul Ion Stan:

«Consiliul Național Secuiesc convoacă "Marea Adunare Secuiască" pentru a proclama autonomia Ținutului Secuiesc»

Istoria relațiilor dintre România și Ungaria nu poate fi scrisă fără a face parte dreaptă atât luminilor, cât și umbrelor care au marcat conviețuirea popoarelor celor două țări. Au fost și etape sau momente în care amenințarea existenței românilor din "terra ultra silvana" a cunoscut praguri critice paroxistice, peste care unii se străduiesc să așterne vălul uitării.

Noua arhitectură a mediului european și internațional de securitate a așezat România în aceeași alianță politică și militară cu Ungaria, ceea ce determină și un nou tip de relații interetnice, care să excludă resentimentele trecutului.

Dacă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, românii își aveau reprezentanții în Dieta de la Budapesta, astăzi reprezentanții ungurilor din România sunt membri constanți ai coalițiilor de putere din Parlamentul și Guvernul de la București.

Europa Unită, cu toate influențele interdependențelor și ale globalizării, va fi o Europă a identităților naționale, religioase, culturale și, nu în ultimul rând, economice.

Împlinirea dezideratului Uniunii Europene este astăzi mai actual decât oricând. Această apropiată realitate ne obligă la un fel de asumare a istoriei, nu prin a-i omite, ci valorificându-i învățămintele, pentru a nu fi posibilă repetarea greșelilor.

Cui și la ce folosesc, într-un asemenea context, sloganurile "Autonomie Ținutului Secuiesc - Libertate pentru secuime"; "Autonomie pentru secui" și "Jurăm credință veșnică Ținutului Secuiesc!"

Cine convoacă "Marea Adunare Secuiască"? un așa-zis consiliu care este în afara legii, fiindcă autointitulatul "Consiliu Național Secuiesc" nu are personalitate juridică, fiindu-i respinse statutul și programul.

Cum s-a ajuns la acest consiliu? Printr-o campanie deosebit de activă a frontului neorevizionist din exterior, al cărui emisar, Bayer Zsolt, a fost scos din țară ca persoană indezirabilă, după ce a incitat în public la acțiuni anticonstituționale armate împotriva României.

Această organizație ilegală nu sfidează numai autoritățile legitime ale statului român, dar se insinuează și ca factor de presiune în relațiile de bună vecinătate cu Ungaria, solicitând, nici mai mult, nici mai puțin, ca Guvernul Ungariei să semneze, sub egida O.N.U., o convenție internațională cu România, pentru ca Ungaria să exercite "un statut de putere protectoare asupra Ținutului Secuiesc" și, ca membru al Uniunii Europene, să solicite sprijinul Consiliului Europei pentru rezolvarea statutului autonom pentru această regiune.

Iată termenii solicitării: "(...noi, delegații în Consiliul Național Secuiesc cu competențe de reprezentare, ne adresăm ... Consiliului European, Parlamentului European, în scopul luării în considerare a revendicării noastre referitoare la autonomia teritorială (...)".

Doamnelor și domnilor,

Datele oficiale ale ultimului recensământ al populației României nu menționează nici măcar un singur cetățean român de naținalitate secui.

Atunci, pe bună dreptate, nu trebuie să ne întrebăm dacă autointitulatul "Consiliu Național Secuiesc", scopul și obiectivele sale nu sunt doar paravanul de acoperire a acțiunilor subterane ale altor forțe și interese, care ziua stau la aceeași masă cu Guvernul, iar noaptea lucrează împotriva Constituției României, în alte registre decât o mai fac uneori și la lumina zilei?

Doamnelor și domnilor,

Agitația ce se încearcă a fi creată nu poate fi extrasă contextului scandalului bustului criminalului de război Wass Albert, amplasat în Parcul central din Odorheiul Secuiesc, sub numele "Secuiul rătăcitor", care ia tot mai mare amploare. Monumentul amintit sfidează, alături de alte două statui expuse în Biserica reformată din Lunca Mureșului și în Biserica catolică din Reghin, prevederile Ordonanței de urgență nr.31 din 13 martie 2002 cu privire la interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii.

Baronul Wass Albert a participat la uciderea a 14 români și evrei din satele Sucutard și Mureșenii de Câmpie (Cluj), în anii ocupației maghiare, fapt pentru care a fost condamnat la moarte în contumacie de către Tribunalul Cluj, în anul 1946.

Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel" (INSHREW) și-a manifestat îngrijorarea față de faptul că "statui ale lui Wass Albert, criminal de război condamnat în contumacie în 1946, sunt amplasate în instituții publice ale statului sau pe spații cu acces public".

De asemenea, "Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea antisemitismului din România" (MCA), afiliat la "Anti Defamation League (ADL - B' nai B rith)", una din cele mai puternice organizații evreiești din lume, a protestat față de existența mai multor statui ale acestui criminal de război, sesizând Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în termenii "Cu deosebită îngrijorare am luat la cunoștință de faptul că statui ale lui Wass Albert, criminal de război condamnat în contumacie în 1946, sunt amplasate în instituții publice sau pe spații cu acces public".

Faptul că statuia "secuiului rătăcitor" din Odorheiul Secuiesc îl redă de fapt pe Wass Albert este confirmat de o serie întreagă de fapte, prezentate pe larg într-o plângere penală a "Asociației Cultul Eroilor din Târgu Mureș".

Doamnelor și domnilor,

Cred că această chestiune a autonomiei "ținutului secuiesc" trebuie să o tranșăm în termenii ei reali, care sunt următorii:

  1. În România nu există declarați și înregistrați cetățeni români de naționalitate secui.
  2. Dacă secuii sunt populație autohtonă de identitate maghiară, reprezintă ei o altă minoritate națională decât cea maghiară, pentru a fi îndreptățită la un alt regim și la statut autonom?
  3. Care sunt motivațiile care îndeamnă o populație care oficial nu și-a declarat originea etnică secuiască să ceară libertate și autonomie?
    Nu este cumva oprimată și împiedicată să se exprime chiar în interiorul U.D.M.R.-ului care își menține pragul electoral prin prizonieratul unor segmente ale populației?
  4. Solicităm Uniunii Democrate a Maghiarilor din România să-și precizeze poziția față de diversiunea autonomiei secuiești și acțiunea preconizată de așa-zisul "Consiliu Național Secuiesc" pentru 15 martie a.c.
  5. Aflăm, prin bunăvoința presei, că domnului Președinte al României i-ar fi fost remise de către organizația ilegală și anticonstituțională "Consiliul Național Secuiesc" mai multe modele de autonomie. Propunem și noi două modele: cel al aromânilor în Grecia și al corsicanilor în Franța. Sunt tot state membre ale Uniunii Europene.
  6. Ministerul Administrației și Internelor și onorabilul său ministru, domnul deputat Vasile Blaga, cum înțelege, în această chestiune, să vegheze la ordinea constituțională și de drept a statului român?

Așteptăm punctul de vedere al domniei sale înainte, nu într-o eventuală anchetă asupra tulburărilor ce ar putea să se producă la 15 martie a.c., ca urmare a diversiunii ce se amorsează.

  Florin Iordache - intervenție cu tema Fundația publică Gojdu, atestat la moștenirea lui Emanuil Gojdu;

Domnul Florin Iordache:

"Fundația publică "Gojdu", atestat la moștenirea lui Emanuil Gojdu"

Guvernele maghiar și român au semnat Acordul privind înființarea Fundației Publice "Gojdu" și care a fost ratificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 183/2005. Semnarea acestui acord anulează practic Acordul definitiv privind problema Fundației Gojdu semnat între România și Ungaria în 1937.

Astfel, se anulează singurul suport juridic care dă dreptul Fundației de la Sibiu să revendice moștenirea lui Gojdu din Ungaria. Biserica Ortodoxă Română nu a participat niciodată la negocierile interguvernamentale și nu a consimțit la înființarea fundației Publice Gojdu. Din contră, prin reînființarea fundației în 1996 și-a reafirmat ferm pretenția de moștenitoare a averii lui Emanuel Gojdu.

Emanuil Gojdu a lăsat bunurile sale "în beneficiul națiunii române din Ungaria și Transilvania care se ține de legea răsăriteană ortodoxă", activitatea fundației urmând a fi realizată de ierarhii ortodocși.

Dacă până în prezent, biserica ortodoxă nu a respectat testamentul lui Gojdu. la adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 183/2005 de către Parlament, moștenirea lui Emanuil Gojdu din Ungaria este definitiv compromisă.

  Doina Micșunica Drețcanu - informare cu privire la Reuniunea Interparlamentară a UIP privind egalitatea de șanse - New York, martie 2006;

Doamna Doina Micșunica Drețcanu:

Informare cu privire la Reuniunea Interparlamentară a UIP privind egalitatea de șanse - New York, martie 2006.

Cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la începerea campaniei pentru egalitatea de șanse și a celei de-a 50 sesiuni a Comisiei ONU pentru Statutul Femeilor, eveniment organizat la New York, la sediul Națiunilor Unite, a avut loc și o Reuniune Interparlamentară a UIP privind egalitatea de șanse.

Printre cele mai importante teme discutate au fost și "Femeile din Parlament și felul în care acestea schimbă procesul decizional", " Parteneriatul dintre femeile și bărbații din Parlament ", "contribuția mecanismelor parlamentare la problematica de gen".

Deși egalitatea de șanse face parte din drepturile fundamentale ale femeilor și bărbaților, recunoscute politic, din datele colectate de UIP, participarea la viața publică și politică a femeilor este deficitară.

Procentul femeilor care fac pare din Parlamente este cel mai mare întâlnit de până acum, și trendul este crescător, dar totuși schimbarea este lentă. În 1995 a fost propus a prag procentul de 30% de reprezentativitate în Parlamente, dar acesta nu a fost atins nici 10 ani mai târziu decât în 14 țări.

Deși există diferențe culturale mari între țări, femeile se unesc pentru a găsi politici și strategii comune în promovarea drepturilor lor.

Un lucru încurajator este faptul că anumite țări în care au avut loc conflicte au subliniat importanța includerii femeilor în procesul de reconstrucție și în procesul de instaurare a democrației. Ca rezultat, țări ca Rwanda, Mozambic, Africa de Sud, Namibia, Uganda se află în topul 30 al țărilor privind participarea femeilor în viața poltică, cu un procent aflat între 25-30%. O prezență importantă la această conferință a fost participarea femeilor parlamentare din Irak.

Plecând de la experiența comisiei pentru egalitate de șanse între femei și bărbați, din Camera Deputaților legată de parteneriatul cu Societatea Civilă, cu Parlamentele din SE Europei, am propus o dezbatere în cadrul Uniunii Interparlamentare privind stereotipurile de gen în mass media și publicitate și impactul lor în percepția femeilor cu putere decizională.

O altă propunere a fost elaborarea unui "Ghid al problematicii de gen în Parlament" de către uniunea Interparlamentară împreună cu Națiunile Unite și alți actori relevanți.

Această întâlnire a fost extrem de interesantă și utilă pentru România. Experiența celorlalte țări ne poate ajuta în demersurile noastre în promovarea egalității de șanse.

Deși Comisiile pentru egalitate de șanse din Parlamentul României au puțină experiență, consider că pe plan internațional am dat dovadă de seriozitate și de o bună cunoaștere a domeniului, fapt confirmat și de aprecierea propunerilor noastre.

Uniunea Interpalamentară are un rol important în promovarea implicării femeilor în Parlamente, fiind forul cel mai autorizat în colectarea datelor și informațiilor de gen, în efectuarea de studii și analize statistice privind procentul femeilor membre ale Legislativului, în elaborarea recomandărilor cele mai pertinente pentru membrii săi.

Insușirea și punerea în practică a recomandărilor UIP de către parlamentari, de către toate partidele parlamentare ar demonstra că, într-adevăr, există voință politică pentru înlăturarea obstacolelor ce împiedică femeile să se implice în procesul decizional în viața politică, economică și socială, combătând astfel lipsa de educație, mentalitățile misogine, stereotipiile atitudinale și violența verbală și non-verbală împotriva femeilor.

  Petru Movilă - referire la o problemă de primă importanță pentru siguranța națională: crearea comunității de informații;

Domnul Petru Movilă:

Domnule președinte,

Onorați colegi,

Azi mă voi referi la o problemă de primă importanță pentru siguranța națională, dar și pentru siguranța fiecărui cetățean al acestei țări: crearea comunității de informații.

Vreau să subliniez două aspecte ale acestei probleme, aspecte care au fost mult mediatizate, ocazie cu care unii politicieni și unele forțe politice au încercat să-și ridice rating-ul aflat îns cădere evidentă.

Este vorba despre:

  1. Necesitatea înființării comunității de informații.
  2. Cui să îi fie subordonată această nouă structură?

Adversarii de serviciu ai actualei puteri au sărit în sus la auzul veștii înființării noii structuri informative pe motivul că așa ceva ar însemna o prea mare concentrare a puterii în mâna câtorva sau a unui singur om. La prima vedere pare un argument de bun simț formulat în numele democrației și al principiului separării puterilor în stat. În realitate, nu este nici pe departe vorba despre așa ceva, pentru simplul motiv că beneficiarii informației vor fi aceeași ca și până acum, noua structură informativă nu sporește cu nimic "puterea" beneficiarilor informației, așa cum susțin "apărătorii democrației", ci doar simplifică în mod necesar preluarea informației făcând-o, în consecință, mai eficientă. În loc de mai multe servicii de informații independente, care uneori se încurcau unele pe altele sau intrau în competiție (fenomene care puteau duce la încălcări ale drepturilor cetățeanului), vom avea servicii mai puține, coordonate de o singură instanță și ca atare mai eficiente, mai ușor de controlat. Când spun control mă gândesc inclusiv la acele instrumente care să facă imposibile eventualele derapaje ale serviciilor în direcția încălcării drepturilor cetățenilor.

De altfel, ideea creării unei comunități de informații care să reducă numărul serviciilor și să le includă într-o structură unitară nu aparține actualei puteri. Să ne amintim că o asemenea propunere a fost formulată în guvernarea anterioară, iar unele țări civilizate și democratice au demult o asemenea structură.

Unii chiar din interiorul partidelor aflate la guvernare, proclamă sus și tare ideea că această comunitate de informații nu ar mai trebui subordonată C.S.AT. și, implicit Președinției, ci altor centre de putere, cum ar fi Guvernul și Parlamentul. Argumentele sunt împrumutate din aceeași zonă a discursului democratic.

Nici o asemenea teză nu poate fi susținută pentru simplul motiv că ar încălca Constituția. Structurile informative sunt subordonate oricând și oriunde factorului care are în răspundere siguranța națională, iar la noi acest factor este CSAT. Iar argumentul că CSAT, atâta timp cât se află la Președinție este un organ de tip sovietic, dar dacă ar trece la guvern și-ar pierde acest caracter, este cel puțin pitoresc ca să nu zic altfel.

Partidul Democrat este ferm hotărât să sprijine noua structură informativă din convingerea că simplificarea și coordonarea unitară a serviciilor secrete din România este atât în folosul țării, cât și al cetățeanului.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Nini Săpunaru - referire la o premieră absolută: fostul premier al PSD și-a deschis larg porțile casei sale presei;

Domnul Nini Săpunaru:

Doamnelor și domnilor deputați,

Sfârșitul săptămânii trecute a adus în fața opiniei publice românești o premieră absolută: fostul premier al PSD și-a deschis larg porțile casei sale presei. O țară întreagă, într-o zi de week-end, a privit la televizor un muzeu pe post de casă, din interiorul căruia au răzbătut ideile pe baza cărora a fost condusă România în mandatul trecut.

Justiția făcută la televizor pare a fi la modă în România. Adrian Năstase a mutat, iar presa, în goana sa după senzațional, a pătruns acolo unde organele abilitate ale statului nu au avut acces, fiind blocate de proceduri care ne arată imperfecțiunea sistemului nostru legislativ, care creează astfel cetățeni "mai egali în drepturi" decât marea majoritate.

Am privit cu toții, cu dezgust și oarecare milă, cum camerele de filmat au cotrobăit prin intimitatea lui Adrian Năstase. Probabil că asta a și urmărit Președintele Camerei Deputaților. Să cerșească mila publicului. În realitate însă, nu a reușit decât se devină ridicol atât din perspectivă politică, cât și ca om.

Politic vorbind, Adrian Năstase a încercat o lovitură mediatică, care ar fi trebuit să îi spele imaginea în fața opiniei publice. Și asta după ce timp de mai multe săptămâni, toate jurnalele de știri și toate ziarele erau pline de titluri deloc măgulitoare la adresa lui Adrian Năstase, unde apăreau nume precum Sergiu Sechelariu, Gabriel Bivolaru sau celebra mătușă Tamara, devenită simbolul corupției în politica românească.

În plan personal, Adrian Năstase a pierdut iarăși. Deși nu sunt un specialist, ca orice om am urmărit cu stupefacție imaginile televizate în care era prezentat interiorul casei din Zambaccian și am trăit un sentiment de total disconfort. Stau și mă întreb, cum poate un om să locuiască într-un adevărat muzeu? Mai mult, orice persoană, cât de cât avizată, a putut observa "ghiveciul cultural" prezent în casa domnului Năstase.

Trecând însă peste gusturile îndoielnice sau atitudinea populistă a lui Adrian Năstase, trebuie remarcat faptul că cel mai îngrijorător și mai nociv. Președintele uneia dintre Camerele Parlamentului României, al treilea om în ierarhia statului român, își permite să-și bată joc de justiția din România. El afirmă cu nonșalanță în fața opiniei publice că presa a avut acces în interiorul casei sale, însă justiția nu, pentru că în viziunea dumnealui, este o chestiune de ordin "principial".

Ne întrebăm cu toții: oare respectarea legii nu este cea mai principială chestiune pentru oricare cetățean al României? Oare o asemenea persoană mai poate reprezenta Camera Deputaților?

Nu ne așteptăm la un răspuns din partea domnului Năstase, ci așteptam ca justiția română să meargă până la capăt în demersul său, pe care îl sprijin cu tărie.

Vă mulțumesc.

  Cristian Mihai Adomniței - declarație politică: Apel al societății civile ieșene;

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

Declarație politică: "Apel al societății civile ieșene"

In anul 2000, o spun cu mândrie, de la Iași au pornit o serie de inițiative, prin diferite organizații neguvernamentale de elaborare a unor proiecte ce vizau prevenția și intervenția în cazurile de violență domestică. Dacă subiectul va părea de o importanță minora, am să-mi permit sa vă atrag atenția asupra câtorva date statistice: 80% din infracțiunile contra vieții se savârșesc în spațiul domestic, peste 80% din femeile aflate în penitenciarele din România au săvârșit o infracțiune gravă în spațiul domestic, experiența tristă de la Iași (și aici am în vedere ultimele trei cazuri de crime odioase, cazul "Gabriela Ciobanu", cazul "Larisa Chelaru", cazul din cartierul Frumoasa) a dovedit că probabilitatea de a fi agresat de o persoană necunoscută este mult redusă în raport cu probabilitatea de a fi agresat de cineva din cadrul familiei sau comunității imediat apropiate, comportamentul agresiv în societate este precedat de grave alterări ale comportamentului în cadrul familiei, fapt dovedit de "mapele conflictuale" aflate la nivelul secțiilor de poliție.

Violența domestică este un fenomen social deosebit de grav, suntem pe primul loc în Europa în statistica nefastă a infracționalității domestice, un fenomen cu profunde conotații sociale, morale, psihologice, economice, și care nu afectează doar cei doi parteneri de viață, ci mai ales copiii, expuși riscului de a internaliza o serie de comportamente negative și de a perpetua violența ca mod de relaționare.

Foarte multe organizații neguvernamentale, fundații, asociații, coaliții din România au desfașurat, de-a lungul ultimilor ani, acțiuni ce vizau întarirea capacității de intervenție a instituțiilor publice abilitate sa rezolve aceste cazuri, s-au desfașurat campanii de conștientizare și informare supra fenomenului, s-au capacitat resurse locale în ideea de a oferi servicii sociale victimelor violenței domestice.

Demersul meu de azi este legat de lansarea la Iași a unui proiect pilot de intervenție pentru agresorii din cazurile de violență domestică, proiect PHARE- Uniunea Europeana implementat de Societatea de Psihoterapie si Intervenție Psiho- Socială "Catharsis". Cu acest prilej au avut loc o serie de discuții deosebit de constructive intre participanti, polițisti, magistrați, asistenți sociali, psihologi, reprezentanți ai diverselor direcții de asistență socială. Un punct de vedere comun a fost necesitatea imperioasă de a se elabora normele de aplicare a Legii 217/2003, norme așteptate de aproape trei ani și care ar conferi aplicabilitatea practică prevederilor legii în cauză, și nu în ultimul rând, o serie de modificări văzute ca necesare de către practicieni.

Ca un exemplu concret, unul din marile "câștiguri" ale Legii 217/2003 a fost introducerea posibilității de a se emite de către judecător a unui ordin de restricție pentru agresor, ceea ce ar putea constitui o formă reală de protecție a victimei și o evitare a revictimizării si exacerbării conflictului. Practic, de trei ani, deși văzută ca o masură extrem de necesară nu exista la nivelul instanțelor din Iași nici o astfel de masura luată. De asemenea, înca nu au fost incriminate toate formele de abuz săvârșite în spațiul domestic, și mai ales abuzul psihic, care însoțește toate celelalte forme de abuz fizic, economic, social etc. Nu sunt încă legiferate metode alternative de soluționare a conflictului (cum ar fi terapia specifică pentru agresori), iar siguranța și securitatea minorilor este lăsată la latitudinea decizională a mamei care poate ceda impulsurilor sentimentale și se reîntoarce de fiecare dată la agresor, punând în pericol copiii.

La Iași se va constitui un grup de lucru multidisciplinar, format din practicieni, care va înainta o sinteză a propunerilor legislative pe care practicienii și le-ar dori ca bază de lucru.

Menirea noastră va fi să luăm în considerație propunerile lor și ale tuturor celor care se vor implica la nivel național în definitivarea unui cadru legislativ viabil în acest domeniu.

  Corneliu Momanu - mesaj adresat domnului Mircea Geoană, președintele P.S.D.;

Domnul Corneliu Momanu:

Îmi pare foarte rău că domnul Mircea Geoană nu este deputat. Dacă ar fi, acest mesaj i-ar fi parvenit direct. Cum domnul Geoană este însă președintele PSD și, după cum ar fi normal, colegii de partid ai domniei sale din această Cameră îi împărtășesc crezul politic, am decis să abordez subiectul nu printr-o declarație de presă, ci printr-o declarație politică.

Domnul Geoană a criticat dur PNL pentru că intenționează ca, prin modificarea Constituției, să propună formula republicii parlamentare. Un coleg de-al meu i-a dat zilele trecute un răspuns și chiar l-a comparat pe președintele PSD cu un personaj de-al lui Caragiale din piesa "O scrisoare pierdută". Eu nu voi face nicio comparație. Însă, îi voi pune, de la distanță, domnului Geoană o serie de întrebări.

Știe domnia sa în câte țări din Europa funcționează republica parlamentară? Știe domnia sa în ce țări președintele are doar un rol reprezentativ? În mod normal ar trebui să știe, pentru că a fost patru ani șeful diplomației Românești. Și sunt sigur că știe. Și îl mai întreb pe domnul Geoană, în respectivele țări, democrația are de suferit pentru că șeful statului nu are un portofoliu mare de putere? Are de suferit democrația în Germania, Italia, Austria etc. Are de suferit democrația în regate ca Marea Britanie, Olanda sau Belgia? Nu, nu are de suferit.

Unde are însă probleme serioase democrația? În Rusia, Belarus și alte două sau trei state exsovietice, unde președintele are puteri depline. Nu intră în discuție Franța, unde, de asemenea, președintele are un portofoliu bogat de atribuțiuni și care este o excepție în domeniu.

Deci, de ce se aruncă domnul Geoană cu capul înainte doar de dragul de a ataca Puterea. Nu dorește și domnia sa ca România să se înscrie pe orbita democrațiilor europene? Sau poate este un nostalgic și un admirator al unul președinte de tipul lui Lukașenko?

Pentru a te alinia la democrațiile europene, pentru a accepta formulele moderne de organizare statală, nu este suficient să te îmbraci în costume Armani. Trebuie să și gîndești în stil european.

La o confruntare televizată de dinaintea alegerilor din "duminica orbului" din 1990, venerabilul lider PNȚCD, Ion Rațiu, adresându-se românilor a spus: "dacă vreți să alegeți drumul spre Vest, votați-mă pe mine; dacă vreți să alegeți drumul spre Est, votați-l pe Ion Iliescu." Dumneavoastră cum vreți să votați, domnule Geoană?

  Florin Aurelian Popescu - comentariu ce are în atenție accesul ziariștilor în locuința președintelui Camerei Deputaților, Adrian Năstase;

Domnul Florin Aurelian Popescu:

Cum, în ceea ce privește propria imagine, domnul Adrian Năstase se află de mai multă vreme în cădere liberă, prin invitarea ziariștilor, înaintea procurorilor, la casa sa din Zambaccian, a încercat, într-un fel, să-și asigure o anume protecție, considerând că, dacă reușește să-i sensibilizeze pe ziariști, o parte a opiniei publice i-ar deveni favorabilă.

Este o vorbă italienească, "la verita piu vera del visto" (adică "realul mai adevărat decât vizibilul"), care transcende orice susceptibilitate. Pus sub învinuire pentru parchetul de bambus și termopanele de la blocul amintit, fostul premier, simțindu-se mult mai vulnerabil în planul justificării colecțiilor de artă (care rivalizează cu cele de la muzeul care a dat numele străzii), a încercat să minimalizeze valoarea acestora.

Umilința omului recunoscut pentru bățoșenia sa a mers atât de departe încât a găsit tot felul de cusururi tablourilor atârnate pe toți pereții, încadrându-le în cultura minoră a valorilor decorative, profitând de faptul că acestea ispiteau văzul invitaților printr-o estetică epică în egală masură obositoare, stânjenitoare si copleșitoare. Am văzut, dacă vreti, un kitsch al Castelului Peleș, o formă românească de bazar în care stăteau deopotrivă valori din toate colțurile lumii. Gazda ziariștilor, prin vocabularul critic al ghidului de ocazie, a încercat să-și revendice o anume indiferență, mascată în tot felul de decupaje ale propriilor interese, acordând lucrărilor un caracter de opere de artă mai puțin glorioase, recunoscându-le mai ales imperfecțiunile. Cu toate acestea, figurația voit naivă, cultivatoare a explicațiilor ieftine, neconsistente, n-a lăsat decât gustul amar al îngroșării unei intenții, și anume al lașității unui om marcat de sentimentul tuturor ambițiilor. Opulența strivitoare până la un ridicol dezagreabil, atmosfera apăsătoare, care nu poate să nu șocheze obișnuitul, impresionând orice rațiune, dovedește clar că fostul lider al PSD nu s-a aflat în relații prea bune cu Zeul Prudenței, oricât de proverbial a fost spiritul său de conservare. Totul parcă simbolizează căpătuiala.

Chiar dacă toată tărășenia este considerată o lucrătură politică, singura speranță consolatoare este cea a indulgențelor, în acest sens retorica sa fiind și mai incriminatoare. Astfel, domnul Adrian Năstase a spus că, în perioada cât a fost la putere, a avut grijă ca actualul președinte al țării să nu aibă probleme, ba, mai mult, în timpul confruntării electorale cu acesta, i-a spus că dacă va câștiga alegerile va fi un președinte bun față de rivalul său, replica domnului Traian Băsescu fiind una scurtă: "Eu, nu!". În acel spirit al impunerii de caractere, trebuie menționat că, în timp ce actualul președinte al statului a renunțat, în 1996, la imunitatea parlamentară, punându-se la dispoziția organelor de cercetare, domnul Adrian Năstase încearcă tot felul de fofilări, ascunzându-se după faldurile rochiei parlamentare, cultivând spiritul indistincțiilor.

Grija principală a omului îmbogățit este cea a asumării averii, oricât de mare ar fi aceasta fiind lesne măsurabilă. Într-un fel, invitarea ziariștilor echivalează cu un autodenunț. Numai că, după cum se știe, cauza pentru care este cercetat are în vedere, în principal, termopanele, ori toată mediatizarea de la five o'clock-ul de vineri a avut în prim plan ceea ce era dincolo de ele. Și așa, misterul devine și mai mare.

La final, nu pot decât să-mi pun două întrebări, cât se poate de legitime:

  1. După tot ce am văzut, mă întreb ce legatură are apartamentul lui Adrian Năstase din Zambaccian cu social-democrația de tip european.
  2. Decizia de a permite accesul ziariștilor are vreo legătură cu vizita de săptămâna trecută a socialiștilor europeni în România?
  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică cu tema Discuția scindării UBB, un circ de prost gust;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Discuția scindării UBB, un circ de prost gust"

Stimați colegi,

Doresc să supun atenției dumneavoastră un subiect care inițial mi s-a părut de neluat în seamă și menit să reaprindă spiritele naționaliste abia apuse prin Ardeal. Credeam, de asemenea, în maturitatea factorului politic în abordarea unui asemenea tip de subiecte, dar se pare că m-am înșelat. Întrucât discuția persistă de câteva săptămâni în presa românească din Transilvania și tinde să genereze discuții nedorite, consider că trebuie adusă la cunoștința factorilor politici în vederea creării unei abordări realiste și echilibrate la nivelul formațiunilor politice.

Este vorba de bâlciul creat de o lună de zile de către aproximativ o sută de profesori maghiari de la Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca, care solicită scindarea acestei Universități prin crearea, din anul universitar 2006-2007, a trei facultăți - de Științe ale Naturii, Științe Umaniste și Științe Sociale - toate cu predare în limba maghiară. Practic, ceea ce propune acest Comitet de Inițiativă Bolyai (CIB), care nici măcar nu îi reunește pe toți profesorii maghiari din UBB, este practic o scindare care se referă inclusiv la patrimoniul Universității clujene.

Stimați colegi,

Universitatea "Babeș-Bolyai" este pentru România o emblemă a multiculturalismului, este o instituție de învățământ cu rezultate excepționale și cu un CV de invidiat printre universitățile lumii. UBB este coloana vertebrală a unui centru universitar care reunește în fiecare an peste 50.000 de studenți de toate națiile, din toate colțurile lumii. Ceea ce vreau să subliniez este că, înainte de toate, Universitatea "Babeș-Bolyai" nu este un SRL din cadrul căruia care, dacă nu îți convine, îți iei jucăriile și pleci.

Am refuzat să cred că în spatele insistențelor profesorilor maghiari de la UBB se află interese politice, că scopul acestor demonstrații de forță stă în dorința unor grupări politice sau politicianiste de a-și justifica existența. Dar, când acest CIB cere UDMR inițierea demersurilor parlamentare pentru înființarea unei universități maghiare de stat ruptă din UBB, nu mai pot sta de-o parte!

Solicit public UDMR să nu dea curs solicitărilor aberante al acestui grup de profesori maghiari, cărora nu le contest profesionalismul sau valoarea. Spun doar că de data aceasta greșesc în mod fundamental și creează niște discuții de care nu avem nevoie în acest moment. Mai mult decât atât, doresc să precizez că, în România, oricine este liber a-și crea propria instituție de învățământ, iar dacă UBB nu se ridică la standardele profesorilor care compun acest grup de inițiativă maghiar, aceștia sunt liberi să-și creeze propria instituție de învățământ, legile române fiind suficient de democrate și tolerante în acest sens.

Vă mulțumesc.

  Liviu Câmpanu - declarație politică: Emanciparea;

Domnul Liviu Câmpanu:

Declarație politică: "Emanciparea"

Mai zilele trecute, președintele Consiliului Județean Botoșani, supărat pe toată lumea, a făcut o declarație în care a anunțat că-și va cumpăra pistol si îi va împusca pe toți cei pe care el îi consideră potrivnici, fără somatie. Să fi ajuns oare președintele consiliului județean social-democrat într-o criza de autoritate sau slugoii baronului local dovedesc din ce in ce mai multa independență nemaiexecutând ordinele? Ori poate că lupta cu guvernarea actuală i-au sleit puterile si hipooxigenat neuronul facandu-l sa apeleze la instincte primare. Neobisnuit cu "miscatul in front" si comportandu-se la carma judetului precum alta data in fundul curtii parintesti, domnul presedinte al Consiliului Județean își permite să facă asemenea afirmatii.

Dacă și-ar fi cumpărat mai devreme pistol poate Dumnezeu, sau altcineva, i-ar fi dat niște ganduri care ar fi pus capat "impușcării" banului public executată cu temeinicie și perseverență de firmele domniei sale.

În vremuri trecute, dacă domnul în cauză ar fi avut divergențe de rezolvat, ar fi apelat probabil la celebra "bâtă" a ciobanilor moldoveni. Iata însă că progresul tehnic, diplomele de studii obținute pe bandă rulanta si... bat-o vina... emanciparea îl fac sa apeleze la arme de foc. Bine că "distinsul" domn nu a reușit să-și cumpere vreun certificat de absolvire al unei școli de pilotaj pentru că altfel mi-l imaginez vânându-și adversarii politici cu MIG-ul prin județ.

  Ovidiu Ioan Silaghi - referire la spectacolul oferit sâmbătă, 4 martie, de domnul Adrian Năstase;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Când m-am decis să candidez pentru un mandat în Camera Deputaților nu am crezut că în "fișa postului" figurează și circul, sau mai concret spus, spectacolul de prost gust. Nu mă refer la "spectacolele" din ședințele de plen, pe care le știu încă de pe vremea CPUN. Mă refer la spectacolul oferit, sâmbătă 4 martie, de domnul Adrian Năstase, întâmplător și trecător, deputat și președinte al Camerei Deputaților.

Pe mai toate televiziunile, în paralel cu știrile comemorative privind cutremurul din 1977, eveniment de un mare tragism pentru români și România, s-a prezentat vizita (atent și minuțios organizată) unor ziariști la domiciliul domnului Adrian Năstase. Am asistat la un moment de o indecență maximă. Acei români - majoritatea, cred, de condiție medie, sau nici măcar atât - au aprins o lumânare pentru pentru rudele sau prietenii dispăruti acum 29 de ani, acei români care au mai bifat un an fără Toma Caragiu, Doina Badea sau Alexandru Bocăneț, au primit drept "bonus" și imagini din opulenta casă a domnului Năstase. O paralelă cum nu se poate mai nepotrivită. Nu sufăr de ceea ce se cheamă populism. Știu că majoritatea dintre noi, cei din Parlament, avem o situație materială bună, mulți dintre noi fiind chiar foarte bogați. Numai că orice om normal și cu o creștere aleasă nu-și etalează ostentativ bogăția în fața camerelor de luat vederi și asta într-o țară în care o mare parte a populației se afla la limita pragului de sărăcie. Și când o face pentru a da o (îndoielnică după mine) lovitură de imagine, spectacolul de prost gust întrece orice limită.

Să intrăm deci în zona politică a spectacolului de sâmbătă 4 martie, din strada Zambaccian. Ce a vrut să demonstreze domnul președinte al Camerei Deputaților? Că nu are nimic de ascuns? Că este un campion al transparenței? Nimic din toate acestea. A vrut, în primul rând - personal nu cred că a reușit, efectul fiind unul de bumerang, pentru motivele mai sus amintite - să puncteze la capitolul imagine. A vrut să sfideze procurorii DNA și în general justiția, a vrut să sfideze pe toți cei care fac eforturi pentru a duce România la standartele europene. Și a mai vrut ceva domnul Năstase. A vrut, pentru a nu știu câta oară, de această dată sigur la o oră de vîrf pe toate canalele TV, să mai informeze pe români că toată acțiunea judiciară pornită împotriva sa este una de natură politică. Nu cred că a reușit nici la acest capitol. Acțiunea judiciară a avut la bază dezvăluiri din presă din anii în care domnia sa era prim-ministru și a reînceput după ce tot presa a analizat cu profesionalism ultima declarație de avere depusă. Ținând cont de cele de mai sus, îmi exprim dezamăgirea față de acest gest gratuit, indecent și politizat al persoanei care deține cea de-a patra funcție în stat.

PS. Nici unul dintre ziariștii invitați acasă la domnul Năstase nu avea calificarea necesară pentru a evalua ceea ce le-a prezentat gazda. Cei mai mulți erau moderatori/realizatori de talk-show-uri, deci formatori de opinie și imagine. Quod erat demonstrandum.

Vă mulțumesc,

  Relu Fenechiu - declarație politică cu titlul Acuzațiile PSD, demontate de socialiștii germani;

Domnul Relu Fenechiu:

"Acuzațiile PSD, demontate de socialiștii germani"

Sunt convins că mai mulți colegi de-ai mei susțin astăzi declarații politice pe tema "ziua porților deschise în Zambaccian". Nu voi prelua din acest subiect decât o temă care a devenit pentru PSD și fostul președinte al acestui partid un "leit-motiv" al tuturor discursurilor din ultimele două săptămâni, și anume că acțiunile juridice începute împotriva unor lideri ai fostului partid de guvernământ reprezintă o comandă politică. Vine solicitarea de percheziție a domnului Năstase, imediat se spune: comandă politică. Se dezbate această solicitare în Comisia juridică a Camerei, concluzia este aceeași: comandă politică. Se discută problema în cadrul grupului parlamenar al PSD și ideea este aceeași: comandă politică. Mai mult, domnul Năstase le spune colegilor de partid: eu sunt primul, cap de listă, vor urma și alții dintre dumneavoastră. În fața națiunii, prin intermediul ziariștilor invitați (dar atent selecționați de către gazdă) la domiciliul din strada Zambaccian, Adrian Năstase repetă pentru a nu știu câta oară: este o comandă politică.

Domnul Adrian Năstase și colegii săi din PSD, reluând la infinit teza comenzii politice încearcă să acrediteze ideea că actuala putere politică încearcă să tranșeze lupta politică prin alte mijloace decât cele ale democrației. Mai mult, în ultimele zile a plouat și cu amenințări (unele puse în practică), de informare a organismelor europene, tot pe tema "comenzii politice".

Numai că preconizatul efect în străinătate al acuzațiilor proferate de liderii PSD nu a fost cel scontat. Dimpotrivă. Chiar și socialiștii europeni, familie politică din care face parte și PSD, nu acceptă lamentările de la București. "După discuțiile avute aici și la Comisia Europeană, impresia mea este că nu se poate vorbi de o vânătoare de vrăjitoare, iar Raportul de țară din luna mai va infirma această idee". Această declarație a fost făcută vineri de către domnul Markus Merkel, adjunctul purtătorului de cuvânt pe politică externă a grupului social-democrat din Bundestag. Ce se mai poate comenta, când un aliat politic de-al tău de contrazice. Și să fie foarte clar: de pe poziția în care se află, politicienii germani nu fac declarații de complezență.

Dar asta nu este totul. Tot domnul Merkel a mai declarat că "în timpul administrației Iliescu existau foarte puține acțiuni împotriva corupției și acelea de fațadă". O altă concluzie aparținând tot unui deputat al SPD, domnul Axel Schafer sună la fel de descurajator pentru PSD: "În PSD schimbările se fac pas cu pas pentru că sunt foarte mulți afectați care trebuie convinși", iar la acest capitol domnul Merkel completează: știu cît de greu este drumul de la un partid nomenclaturist la unul social-democrat".

Cred că prin aceste puține cuvinte, socialiștii germani au pus punctul pe "i". Și, în nici un caz nu cred că au avut vreo comandă politică pentru a face aceste declarații.

PS: Într-un interviu acordat Evenimentului Zilei, domnul Miron Mitrea a recunoscut că, în mare parte, stenogramele PSD date publicității erau reale. Din câte îmi aduc aminte, parcă prin unele stenograme se vorbea să se dea drumul la anumite dosare la Parchet. Parcă suna a ... comandă politică! Reală de această dată.

  Tiberiu Bărbulețiu - comentariu legat de dosarul scurgerii de informații din MApN;

Domnul Tiberiu Bărbulețiu:

Asistăm în ultimele zile la o nouă bătălie, a cărei miză politică se situează în câmpul imaginii. Este vorba despre dosarul scurgerii de informații din Ministerul Apărării Naționale, care a fost transformat de către unii factori politici într-un instrument numai bun de a-și îmbogăți capitalul de imagine.

Ignorând eforturile și rezultatele evidente ale anchetei interne demarate de structuri specializate ale MApN, încă din octombrie anul trecut, două forțe politice ale momentului, una aflată în opoziție și alta, culmea, în arcul de guvernare au ieșit în mass-media cerând demisia ministrului Atanasiu.

Prin cele trei comunicate de presă, care nu se deosebesc prea mult din punct de vedere al conținutului și care nu ne conving la nivel de argumente de necesitatea demisiei, cele două partide reușesc cel mult să ne livreze un spectacol ieftin, cu iz demagogic. Acuzațiile lipsite de substanță vin în timp ce autoritățile abilitate își desfășoară activitatea cu maximă seriozitate, ministrul apărării naționale dispunând deja sancțiuni fără precedent în ultimii 16 ani pentru cei responsabili, toate acestea făcând ca acțiunea izbăvitoare a celor două partide să cadă în derizoriu.

Partidul Social Democrat, prin vocea președintelui Departamentului de Apărare din cadrul partidului, domnul senator George Maior, a ieșit la atac fără a-și face temeinic temele, uitând că nu ministrul apărării naționale dispune arestări și percheziții, acest rol revenind Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum normal se întâmplă într-o democrație autentică unde funcționează principiul separației puterilor în stat.

Cel mai mult mă miră însă atitudinea colegilor noștri conservatori, care se comportă asemenea unui partid aflat în opoziție, lansând atacuri înainte să poarte o discuție prin care să ceară lămuriri asupra problemei. Suntem deocamdată de aceeași parte a baricadei și, în consecință, ne așteptam la un comportament de asumare în solidar a actului de guvernare.

Nu contest faptul că fiecare este liber să-și exprime opiniile, însă sunt adeptul unei poziționări corecte față de parteneri, a unei relații sincere și coerente între aliați, iar exercițiile de imagine prin care unii încearcă să-și aroge doar părțile care le convin îmi lasă un gust amar și mă determină să-mi pun mari semne de întrebare asupra calității acestor oameni.

  Petru Andea - declarație dedicată Centenarului Traian Vuia;

Domnul Petru Andea:

Centenarul "Traian Vuia"

La 18 martie 1906, la Montesson, lângă Paris, românul Traian Vuia era primul om din lume care s-a desprins de la sol cu un aparat mai greu decât aerul, cu mijloace proprii la bord.

Traian Vuia a deschis acum 100 de ani era aviatică, ce a influențat și modificat profund viața omenirii.

Deși recunoașterea acestei priorități a fost și continuă să rămână dificilă pe plan internațional, considerăm că este de datoria generației prezente să-l omagieze pe marele inventator român, recunoscându-i și mediatizându-i viața și opera.

În județul Timiș, locul natal al lui Traian Vuia, sunt pregătite o serie de manifestări, atât în comuna care-i poartă numele, cât și în orașele Făget, Jimbolia, precum și în municipiile Lugoj și Timișoara.

Suita manifestărilor omagiale cuprinde depuneri de coroane, mese rotunde și sesiuni de comunicări la Liceul "Traian Vuia" din Făget și la Universitatea Politehnica din Timiș, fostă "Traian Vuia", editarea unei reviste de către Inspectoratul Școlar Județean ș.a.

Cu regret, constat însă că la nivel național ecoul centenarului "Traian Vuia" nu se face simțit. Deși mai sunt doar câteva zile până la istorica dată de 18 martie, nici o acțiune de anvergură nu prefațează evenimentul.

Hotărârea de Guvern privind "Centenarul Aeronauticii Române" nu reușește să prindă viață. Ministerul Transporturilor, patronul "administrativ" al faptei de acum 100 de ani a "Icarului român" nu reușește, cu greoiul său aparat, să se desprindă de solul tergiversărilor și amânărilor birocratice. Programele și proiectele de sărbătorire a centenarului "Traian Vuia" sunt fie întârziate, fie abandonate. Nu se știe ce s-a întâmplat cu inițiativa realizării unui model al aeronavei lui Traian Vuia, nu a început reabilitarea sau realizarea unor monumente, plăci comemorative sau a altor însemne, în țară și în Franța, a unui muzeu aeronautic ș.a. Nu s-au precizat medaliile, plachetele, diplomele etc. ce se vor acorda cu prilejul acestui eveniment, nu s-au elaborat emisiuni poștale, publicații omagiale, nu s-au tipărit calendare, agende etc.

Nu se cunosc inițiative în plan extern pentru promovarea realizărilor prioritare românești în domeniul aviației mondiale, cunoscându-se contribuțiile valoroase aduse și de alți pionieri cum sunt Aurel Vlaicu și Henry Coandă.

Toate acestea sunt motive pentru care solicit Guvernului României să dezvolte, să finanțeze și să aplice un program cât mai extins pentru sărbătorirea după merit a "Centenarului Aeronauticii Române".

  Gabriela Crețu - declarație cu titlul Despre ei, ele și căței;

Doamna Gabriela Crețu:

" Despre ei, ele și căței"

"Democrația-i democrație, dar nu și pentru căței!", spunea odată - "realist" - un coleg. Despre drepturile cățeilor însă, am auzit vorbindu-se în ultimul timp destul de mult și argumentat. Din acest motiv suspectez faptul că ironicul nostru coleg nu a vrut de fapt să spună "căței" ci "Democrație, democrație! dar nu și pentru femei." Asta ne arată realitatea noastră cea de toate zilele.

Ele muncesc mai mult în gospodării, dar munca lor nu este inclusă în p.i.b; ca urmare pot fi considerate neproductive.

Ele învață mai mult la școală (55% din absolvenții de învățământ superior în acest an sunt femei). Domeniile pentru care se pregătesc oferă status mai scăzut și bani mai puțini.

Ele se îngrijesc de ceilalți - copii, soți, părinți - mai mult decât o fac ei. Îngrijirea este pe gratis, pentru că li se spune, dacă nu au slujbe, că sunt în întreținere.

Conform Codului familiei, ei sunt egali, dar el apare drept "capul familiei" în toate statisticile. Ca să fie și ea considerată "cap" trebuie să renunțe la el (să fie văduvă sau divorțată).

Ei și-au pierdut locurile de muncă și au fost sistematic plătiți pentru asta (salariile compensatorii au fost mai ales privilegiul ramurilor unde lucrau mai ales ei). Ele au rămas în câmpul muncii unde sunt sistematic neplătite sau prost plătite ( iar la orizont un nor negru se arată - o posibilă delocalizare a industriei de confecții unde muncesc cele mai multe; fără salarii compensatorii).

Ei sunt majoritari acolo unde se conduce, unde se decide, acolo unde se alege cum să fie utilizate resursele societății. Ele nu sunt.

Despre ele, ei spun că nu ar fi competente în politică. Au dreptate dacă politică înseamnă circ, conflicte permanente, să te ocupi de "probleme serioase" - precum democrația în Afganistan sau războiul nuclear spațial - și să nu discuți despre probleme "minore"; de exemplu, cum pot să supraviețuiască cei ce nu au alt venit decât salariul minim pe economie sau pensia.

De regulă, ele sunt niște ființe anoste, cu prea mult simț al datoriei și mai puțin al aventurii, care ascultă mai mult decât vorbesc, care se ocupă de alții mai mult decât de sine, dau viață și pun suflet în toate. Și sunt invizibile. Cele care apar pe ecranele televizoarelor nu seamănă deloc cu mamele noastre și rareori sunt fiicele pe care am dori să le avem. Cu certitudine nu sunt ca noi, 99% dintre femei. Când apar drept "remarcabile", au meserie de bărbat, comportament de bărbat și se neagă pe sine. Că sunt femeie nu are importanță, spun ele, ci competența.

E o mare și periculoasă minciună! Ierarhiile, mai ales în politică, sunt bazate pe putere, nu pe competențe. Nici nu se spune ce fel de competențe ar fi necesare pentru a-i reprezenta pe alții ca să nu se observe că cei care dețin puterea nu le au totdeauna suficient.

Stimați colegi, cum politica privește tocmai distribuirea puterii iar ele sunt atât de puțin la putere, avem o singură concluzie - ceea ce construim noi aici se poate numi democrație, dar nu și pentru femei.

Întrucât mâine este 8 Martie, la această spinoasă problemă ar trebui să reflecteze fiecare, în Parlamentul României. Măcar un minut! Pentru a cere mai mult, ar trebui să fie considerată o problemă "serioasă". Deocamdată, sunt prea puțini care cred asta. Deocamdată mai importanți sunt cățeii.

  Dan Mihai Marian - intervenție intitulată Dacă demisiona când trebuia, om politic rămânea;

Domnul Dan Mihai Marian:

Dacă demisiona când trebuia, om politic rămânea

Din fericire, Adrian Năstase încă n-a părăsit prim-planul scenei politice românești. Ar fi fost o mare pierdere pentru social-democrația românească dacă s-ar lipsi de un intelectual atât de rafinat și de subtil ca d-l Năstase. Locul d-lui Năstase va fi pentru totdeauna ipostaziat între figurile renascentiste ale lui Cozmâncă, Miki Șpagă and C.O., rozeurile lui Picasso și uverturile lui Wagner. Dacă PSD s-ar lipsi de președintele său executiv, cu siguranță s-ar alege praful și pulberea istoriei de acest partid. Fără Adrian Năstase, acest reper moral și intelectual al stângii românești actuale, PSD ar deveni în cel mai scurt timp un capitol, interesant fără îndoială, din istoria politică postdecembristă.

Distinși colegi de la PSD, vă invidiez sincer pentru solidaritatea cu care l-ați înconjurat pe d-l Adrian Năstase. Am rămas plăcut impresionat de votul pe care l-ați exprimat săptămâna trecută în cadrul grupului parlamentar al PSD. Totuși, dați-mi voie să-mi exprim surprinderea pentru modul în care i-ați tolerat pe cei doi colegi ai dumneavoastră care au îndrâznit să voteze pentru percheziția caselor domnului Adrian Năstase. După părerea mea, acești cârcotași trebuiau excluși imediat din rândurile PSD. Prin votul lor au adus grave prejudicii imaginii partidului dumneavoastră.

În ciuda faptului că o parte a mass-media vă critică continuu, nu trebuie să vă descurajați deoarece în țara aceasta nu se găsește un singur român de bună-credință care să vă acuze de corupție. Toți cei care vă critică sunt niște invidioși, oameni care n-au reușit să se realizeze în viață muncind din greu pentru statul și poporul român. Orice s-ar întâmpla, să nu vă deziceți nici un moment de Adrian Năstase. Sprijiniți-l și pe d-l Miron Mitrea, atât de greu încercat în zilele acestea. Nu-l părăsiți nici pe Marian Oprișan. Iar dacă doriți să mai aveți de spus un cuvânt în politica românească, ar fi bine să-i reactivați pe Viorel Hrebenciuc, Miki Șpagă și cel supranumit "Cozmâncătorul de primari". Dacă veți proceda în acest fel, va fi bine pentru toată lumea. Dumneavoastră nu veți mai putea reveni în veci la putere, românii vor putea scăpa de "Partidul Corupților din România" (PCR), iar noi vom putea continua să guvernăm având ca obiectiv prioritar integrarea țării în Uniunea Europeană.

Lăsănd la o parte acest exercițiu ușor empatic, PNL consideră că invitarea jurnaliștilor în casa din strada Zambaccian reprezintă un exercițiu de imagine, menit să dirijeze atenția opiniei publice într-o altă direcție. Inițiativa lui Năstase de a-și demonstra transparența este tardivă. Această acțiune era oportună în momentul apariției suspiciunilor de corupție, când Adrian Năstase trebuia să pună casa la dispoziția autorităților. Prin demersul său a sfidat justiția și a încercat să arunce în ridicol ancheta procurorilor.

Dacă Adrian Năstase ar fi acceptat perchezitia, atunci ar fi intrat doar procurorii. Refuzând percheziția procurorilor și agățându-se de tot felul de tertripuri legislative, Adrian Năstase nu face altceva decât să amplifice suspiciunea care planează asupra modului în care a dobândit această avere fabuloasă și să confirme presupunerile unora, cum că ar fi posesorul unei averi de peste un miliard de euro. Prin prezența sa în funcția de președinte al Camerei Deputaților, Adrian Năstase aruncă definitiv cu noroi asupra imaginii Parlamentului. Oricât de mult am munci noi aici și oricâte eforturi ar depune angajații acestei instituții, imaginea Parlamentului va rămâne compromisă o lungă perioadă de timp.

Domnule Adrian Năstase, prin această ultimă inițiativă personală v-ați pus cruce carierei dumneavoastră politice. Chiar dacă ar vota o mie de parlamenentari împotriva percheziției caselor pe care le aveți și tot nu v-ați mai putea reabilita în ochii cetățenilor acestei țări. Sunteți un om terminat din punct de vedere politic. Dar ceea ce este mai grav la dumneavoastră este faptul că nu aveți simțul ridicolului. Astăzi, vom vota pentru percheziția caselor dumneavoastră.

  Gabriel Sandu - despre consolidarea regimului democratic românesc;

Domnul Gabriel Sandu:

De la adoptarea primei Constituții în 1866, țara noastră nu a cunoscut întotdeauna un mod democratic de organizare și funcționare. Din contră, au existat în istoria noastră destule momente de dictatură care s-a manifestat sub diverse forme, în funcție de vremurile respective.

Un prim fenomen îl regăsim sub forma «camarilei regale» care și-a găsit adăpost la palatele regale, indiferent de persoanele care ocupau tronul. Influența lor s-a transpus de nenumarate ori negativ în procesul de luare a deciziilor și de aplicare a lor.

Însă, cea mai acută formă de dictatură în perioada interbelică o întâlnim în timpul regelui Carol al II-lea. Este suficient să ne amintim de modul în care persoanele din jurul regelui au reușit să se impună și să impună pe scena politică diverse combinații politice de guvernare, multe dintre ele dăunătoare și contra naturii, dar aducătoare de beneficii pentru camarilă.

Regimul Antonescu a fost de asemenea un regim totalitar, cu accente militare. După cel de-al doilea razboi mondial, România a fost trimisă de la masa marilor puteri în bezna istoriei, parcurgând timp de 50 de ani cel mai anevoios drum al istoriei sale - comunismul.

Dincolo de modurile diferite în care aceste regimuri totalitare au acționat și s-au manifestat, ele au adus știrbire în primul rând drepturilor cetățenești. Este motivul pentru care am crezut cu toții în decembrie 1989 - o dată cu declanșarea Revoluției - că dictatura va dispărea definitiv din istoria României, fiind înlocuită de o democrație tânără, bazată pe libertatea individului, pe economie de piață, pe garantarea și respectarea drepturilor tuturor cetățenilor.

Zece ani de tranziție nu au fost suficienți pentru consolidarea regimului democratic românesc, însă am sperat că suntem pe drumul cel bun. Ceea ce a urmat între 2001-2004 în timpul Guvernului Năstase și modul aproape dictatorial în care s-a manifestat fostul partid de guvernământ PSD au pus la îndoială funcționarea statului de drept în România. Rapoartele de monitorizare realizate de organismele europene, analizele ONG-urilor și luările de poziție ale opoziției au evidențiat derapaje privind drepturile fundamentale ale cetățenilor, libertatea de exprimare și independența mass-media, racolările forțate de primari, încurajarea și proliferarea corupției, transformarea Parlamentului în anexă guvernamentală. În concluzie, toate instituțiile au fost și trebuiau să fie la cheremul PSD.

Toate aceste fenomene, care au pus în pericol chiar și integrarea României, au început treptat-treptat să dispară după instalarea Guvernului Tăriceanu în decembrie 2004.

De curând însă, asistam la o încercare de atentat la adresa drepturilor și libertaților fundamentale ale cetățenilor, din partea serviciilor secrete, care sub forma proiectelor de siguranță și securitate națională, încearcă să creeze monopoluri și să-și sporească atribuțiile.

Cred că a sosit timpul ca după 16 ani de la Revoluție să uităm de aceste practici și cred că a sosit vremea ca nimeni să nu le mai aplice, indiferent de pretext - lupta împotriva corupției, legitimitate democratică. Aceste proiecte trebuie discutate transparent tocmai pentru că vizează în primul rând securitatea cetățenilor.

Cel care uită acest lucru, uită de fapt de promisiunile făcute la alegeri și de mandatul primit de la alegători.

  Vasile Mocanu - declarație cu tema Guvernanții și-au uitat promisiunile;

Domnul Vasile Mocanu:

Tema: Guvernanții și-au uitat promisiunile

Citesc în Constituție: "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica (subliniez unica) autoritate legiuitoare a țării." Este vorba de articolul 61, punctul 1, din Legea fundamentală a României, votată inclusiv de liberali și democrați.

Citesc în programul de guvernare, de culoare portocalie, al Alianței DA, pentru perioada 2005-2008: Guvernul își ia angajamentul să consolideze statul de drept și democrația în România.

Citesc în presă: Cabinetul Tăriceanu este campionul absolut al ordonanțelor de urgență. În ritmul actual, numărul ordonanțelor emise de Guvern ar putea ajunge la câteva mii, la sfârșitul mandatului. Guvernul Tăriceanu își bate joc de Parlamentul României.

Într-o democrație sănătoasă, rolul Parlamentului este acela de a elabora legi. Cât mai simple și cât mai eficiente. De mai bine de un an, în România, forul legislativ a devenit doar o mașină de vot, care acceptă, la presiunea guvernanților, să promoveze proiecte de legi dintre cele mai importante pentru societatea românească, fără nici un fel de dezbatere. Sănătatea, justiția, mecanismele financiare nu pot atinge standarde europene în lipsa unui dialog autentic în care să fie implicați toți factorii responsabili. Iar dintre aceștia, cel mai important este tocmai Parlamentul României.

Mă tem că, nu peste mult timp, vom citi în manualele de istorie: perioada 2004-2008 a fost una dintre cele mai negre din istoria contemporană a României. Guvernanții de atunci au rănit grav democrația românească.

  Ioan Aurel Rus - apel pentru aplicarea Constituției și legilor țării;

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă rog să-mi permiteți pentru început să citez din Constituția României:

"Articolul 1: România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil.

Articolul 2: Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum.

Nici un grup și nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

Articolul 3: Teritoriul României este inalienabil.

Frontierele țării sunt consfințite prin lege organică, cu respectarea principiilor și a celorlalte norme general admise ale dreptului internațional.

Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, orașe, și județe...

Articolul 4: Statul are ca fundament unitatea poporului român și solidaritatea cetățenilor săi.

România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială.

Articolul 6: Statul recunoaște și garantează persoanelor aparținând minorităților naționale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase.

Măsurile de protecție luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității persoanelor aparținând minorităților naționale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate și de nediscriminare în raport cu ceilalți cetățeni români."

Se apropie ziua revoluției maghiare de la 1848, 15 martie, care aduce cu ea gândurile de autonomie ale locuitorilor majoritari din Ținutul Secuiesc. Consiliul Național Secuiesc, sfidând Constituția și legile țării, vrea să apere destinul etniei din care s-a ridicat. Și iată cum în România, cu o conducere vândută, secuii își cer drepturile scriind într-un comunicat următoarele:

''Adresăm o chemare cetățenilor Ținutului Secuiesc: În această zi înălțătoare pentru națiunea maghiară, 15 martie 2006, veniți la Odorheiu Secuiesc și prin prezența voastră întăriți cu o chemare comună voința voastră pentru autonomia Ținutului Secuiesc...Biroul Permanent al Consiliului Național Secuiesc, în concordanță cu consiliile secuiești, declară cu convingere că Marea Adunare Națională a Secuilor, prin voința generală a secuilor va constitui exprimarea demnă a strădaniilor de autonomie a pământului secuiesc! Puterea voinței generale să marcheze dreptul secuimii la autodeterminare!"

Nu se știe oare că în timpul revoluției din decembrie 1989 armata și oameni de ordine au fost umiliți și a fost masacrat ofițerul de poliție Cheuchișan, iar criminalii sunt liberi? În Covasna și Harghita s-a produs o 'curățare' etnică, ceea ce înseamnă că românii din acele ținuturi au fost obligați să plece și din această cauză s-a schimbat majoritatea. Câți secui s-au declarat la ultimul recensământ? Pentru ce această autonomie? Cum se poate așa ceva? Cum este posibil ca românii să fie alungați din pământul lor natal?

Proclamarea autonomiei teritoriale a unei zone din România contravine Constituției țării și deci Consiliul Național Secuiesc atentează la unitatea României. Se vrea a se crea un Kosovo românesc?

Cum a fost posibilă alungarea elevilor români dintr-un liceu în Târgu Mureș? Se vrea repetarea lui martie 1990 de la Târgu Mureș? Mihăilă Cofariu e încă viu și așteaptă să i se facă dreptate.

În ultima vreme, ca urmare a refulării unor manifestări anarhice și frustrante s-au putut constata tot mai multe cazuri de ofensă adusă însemnelor și simbolurilor naționale. Sunt tot mai frecvente și cazurile în care, din rațiuni politice, sau pentru a obține sufragii de la susținători incerți și dubioși se practică batjocorirea sentimentelor naționale prin gesturi și publicații, prin emisiuni de televiziune obscene, chiar prin pretinse creații artistice. Cunoaștem situațiile în care unii conaționali, pentru a-și manifesta disprețul față de unele momente de cotitură în istoria României, au prezentat "omagii" eroilor neamului depunând coroane de flori cu panglică neagră; alții și-au legat astfel de panglică la braț chiar de Ziua Națională, afișând prin aceasta sentimentele lor antiromânești în spațiul public.

Au fost manifestări în locuri publice care au avut ca scop ofensarea drapelului național prin rupere sau degradare, sau omiterea arborării lui, concomitent cu afișarea singulară a drapelului de stat maghiar. Până când vom tolera la nesfârșit astfel de manifestări și nu vom aplica legislația pentru toți? Guvernul Tăriceanu e subordonat Ungariei? Cerem președintelui României, ca garant al aplicării Constituției și legilor țarii, să intervină, iar guvernanții să vegheze la respectarea jurământului depus.

  Emil Radu Moldovan - declarație intitulată Caterincă și mult fum sau povestea din spatele telenovelei;

Domnul Emil Radu Moldovan: Caterincă și mult fum sau povestea din spatele telenovelei

Se zvonește că în urma experienței conviețuirii, Alianța D.A pregătește continuarea show-ului de succes intitulat "Marea păcăleală". Pentru necunoscători, acesta a început puțin înainte de campania electorală și a fost jucat cu actori profesioniști încă de la preluarea puterii. Din când în când, liderul jucător mai lansa o fumigenă din dorința de derutare a spectatorilor care îndrăzneau să își pună semne de întrebare, dar în cea mai mare parte brambureala a fost caracteristica principală a acestui spectacol jalnic.

Pentru a încinge atmosfera s-au gândit să condimenteze puțin spectacolul cu o cerere definitivă în căsătorie. Incompatibilitățile tot mai evidente dintre ei lăsau loc la mari interpretări, tocmai de aceea discuția despre căsătorie a ținut zile în șir prima pagină a ziarelor.

Vestea șoc a pus și mai mult dinamism în show-ul servit populației flămânzite. Din cauza viziunii diferite, căsătoria nu putea avea loc și acest fapt a dezvăluit prima dată adevăratul caracter al actorilor. Spectatorii au rămas uimiți să constate că de fapt alianța dintre cei doi nu era decât o legătură de conveniență, legătură din care lipsea atât respectul cât și interesul pentru populația care i-a promovat.

Replicile tăioase și declarațiile răsunătoare au dezvăluit treptat că singura dragoste care-i unea era cea pentru ciolan, iar acesta odată apucat, a devenit subiect de controversă.

Nici până astăzi nu au reușit să afle cine îl merită mai mult sau cui i se cuvine de exemplu partea cu serviciile secrete, dar asta nu-i împiedică să devină tot mai ridicoli pe zi ce trece.

Sub genericul "Dragoste cu forța de dragul fotoliilor", populația primește zilnic porția de circ, singurul dar al celor aleși vremelnic să ne conducă destinele.

Dureros e finalul, pentru că după fiecare spectacol, populația e nevoită să plătească indiferent dacă a fost sau nu interesată de bâlciul guvernanților și privește îndurerată la indiferența cu care este tratată de un grup de actori aflați încă în funcții cheie.

Facturi duble la întreținere, sute de taxe și o poveste de dragoste care nu mai interesează pe nimeni e tabloul la care asistă zilnic românul însetat după dreptate și adevăr.

Am spus dreptate și adevăr, nici voi nu mai credeți în vorbele astea!

Ciudat, doar le-ați folosit într-o campanie mincinoasă cu promisiuni pompoase și dovezi mari de dragoste.

  Liviu Timar - declarație pe tema Actualul Guvern, indiferent la realitățile din agricultură;

Domnul Liviu Timar:

Tema: Actualul Guvern indiferent la realitățile din agricultură

Lucrările agricole de primavară se vor declanșa imediat ce timpul va permite ieșirea în câmp. Volumul lucrărilor ce trebuie executat în această perioadă este foarte mare, având în vedere suprafețele ce trebuie arate pregătite, fertilizate și semănate.

După cum se cunoaște, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a modificat radical modul de sprijinire a sectorului vegetal în anul 2006. Practic, doar 6-8% din suprafața arabilă ce se însământează în această primavară va beneficia de un ajutor din partea statului.

Cu toate insistențele justificate ale grupului P.S.D și ale producătorilor agricoli din întreaga țară ca, în acest an 2006, un an foarte important în vederea integrării în Uniunea Europeană, producătorii agricoli să primească un sprijin de 3.000.000 lei pentru fiecare hectar de teren cultivat și motorina ce se folosește la lucrările agricole să fie subventionată cu 10.000 lei/litru.

Actualul guvern este total indiferent, chiar dacă peste 30% din suprafața arabilă a țării va rămâne nelucrată, iar producțiile medii pe hectar ce urmează a se obține vor fi mici datorită imposibilitații producătorilor agricoli de a cumpăra semințele certificate, îngrașamintele chimice, pesticidele și motorina necesară executării lucrărilor agricole la timp și în perioada optimă pentru fiecare cultură. Astfel, pentru a cumpara un litru de motorină, care la aceasta dată este de 32.200 lei, un producator agricol trebuie să vândă 8-10 kg de grâu, 15 kg de porumb sau 5-6 litri lapte. Iar pentru a cumpăra un kg de îngrășăminte complexe, care la această dată este de aproximativ 11.000 lei/kg, un producător trebuie să vânda 3-4 kg grâu, 5-6 kg porumb sau 2 litri de lapte.

Cunoaște actualul guvern aceste realități cu care se confruntă agricultorul român ? Cred ca nu.

Dacă ar cunoaște și ar dori o viață mai bună pentru țăranul român și prosperitatea acestei țări, ar trebui cu adevărat să ajute agricultura.

Faptul că nu cunoaște greutățile și realitățile din agricultură este și apariția Ordonanței de urgență nr.12 din 22 februarie 2006 privind stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței pe filiera cerealelor și produselor procesate de cereale. Prin apariția acestui act normativ, producătorii agricoli de cereale trebuie ca, începând cu data de 1 iunie 2006 să păstreze producția destinată comercializării numai în spații de depozitare autorizate.

Cunoaște Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale câte depozite sunt autorizate sau pot fi autorizate până la data de 31 mai 2006 într-un judet?

Este posibil ca în timp de 3 luni de zile (până la 31 mai 2006) depozitele existente să fie dotate cu stații de condiționare, uscătoare, laboratoare, mijloace de manipulare? Cred ca nu.

Cunoaște actualul guvern ce posibilități de transport au producătorii agricoli pentru a transporta producția de cereale la 2-3 unități ce vor obține această autorizație de depozitare? Cred ca nu.

Trebuie intr-adevar să fim conștienți de modul de păstrare a cerearelor, pentru siguranța sănătații publice și cerințele impuse de Uniunea Europeană. Dar consider că trebuie să avem în vedere situația reală existentă în agricultura românească la aceasta dată și posibilitățile de care dispun societățile și asociațiile cu profil agricol, arendașii și, nu în ultimul rând, producătorii individuali.

Până la capitalizarea producătorului agricol, cer public ca actele normative ce apar în domeniul agricol și emise de actualul guvern să țină cont de situația reală existentă, de problemele deosebit de grave și foarte complexe cu care se confruntă producătorul agricol din mediul rural, de stabilirea unor perioade rezonabile de realizare a unor obiective în acest domeniu.

  Ioan Munteanu - intervenție cu titlul Programul Fermierul - simplă fantezie fluturistă;

Domnul Ioan Munteanu:

Tema: Programul "Fermierul" - simplă fantezie fluturistă

Programul "Fermierul", lansat cu promisiuni nemaipomenite de către ministrul agriculturii, extrem de mediatizat, era așteptat, fără îndoială, de către țăranii români care sperau de multă vreme într-o schimbare.

Domnul ministru a insistat în numeroasele sale intervenții asupra faptului că agricultura din România va deveni - în scurt timp - una performantă, la nivelul exigențelor impuse de către Uniunea Europeană.

Ce-i drept, acest program este în fond, foarte bun, dar greu de aplicat în actualele condiții, de aceea el devine nerealist și profitabil doar pentru un număr extrem de redus de cetățeni. Ca om care cunoaște foarte bine realitatea satelor, voi demonstra cu argumente destul de convingătoare de ce acest proiect ambițios nu-i decât demagogie și înșelătorie. Dacă am fost sceptic încă de la lansarea lui, apariția normelor metodologice de aplicare m-au convins că am avut dreptate.

Considerând că programul "Fermierul" va rezolva problemele din agricultură, ministerul de resort a eliminat pentru anul 2006 sprijinul financiar, primele și subvențiile pentru produsele agricole tradiționale: grâu, porumb, floarea-soarelui, soia, ovăz, plante furajere, lapte. Drept urmare, toți producătorii vor avea de suferit, iar consecințele vor fi destul de grave: terenurile vor rămâne nelucrate, numărul vacilor de lapte va scădea, iar România va deveni nu doar un mare importator, ci și un consumator al produselor de pe piața europeană. Și, asta, în condițiile în care țara noastră ar fi putut asigura, fără probleme, atât producția pentru propriile nevoi, cât și pentru export.

Aplicarea programului a debutat cu o altă prevedere greșită: suma de 7000 miliarde lei de la bugetul de stat nu este acordată direct agricultorilor, ci băncilor, mai precis unei singure bănci, BCR, care a primit, fără licitație, exclusivitatea privind implementarea acestui proiect. Deci, Legea nr,231/2005 prevede că Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale acordă acești bani cu titlu gratuit băncii, iar agricultorul solicită credit de la BCR, urmând să depună garanții, să demonstreze că deține bunuri imobile de valoare, să achite dobânzile și comisionul.

Obținerea creditului este extrem de anevoioasă, ținând seama de faptul că dosarul pentru contractarea lui prevede nu mai puțin de 26 de documente (!) care mai de care mai greu de obținut. Dacă totuși reușește să obțină creditul, beneficiarul trebuie să returneze suma în 10 ani, iar la un împrumut de 10 miliarde lei trebuie să achite la BCR 14 miliarde lei. Până când nu-și achită creditul, agricultorul nu este proprietarul investițiilor realizate.

Ca garanție la creditele solicitate nu se acceptă construcțiile viitoare; de asemenea, nu se acceptă construirea de imobile în regie proprie. Chiar și la investiții mici, de 10.000 - 20.000 euro este obligatorie existența autorizațiilor de funcționare (mediu, sanitar-veterinare etc.) care sunt destul de costisitoare și greu de procurat.

Pentru că Legea nr.231/2005 nu prevede, în mod expres, exceptarea de la achitarea dobânzilor pentru perioada de grație - așa cum susține cu seninătate ministrul Flutur - împrumutații vor achita în această perioadă atât dobânzile, cât și comisioanele și taxele aferente.

Că acest program este o simplă promisiune fantezistă, mincinoasă și nerealistă, o dovedește și faptul că nu poți realiza ferma-model cu ceea ce-ți oferă banca după ce-ți achiți aceste datorii. Din cele 10 miliarde inițiale poți să-ți cumperi un tractor de 210 - 240 CP, prevăzut cu plug, disc și semănătoare sau, o altă variantă, poți înființa o plantație de 10 ha de viță de vie nobilă. Cu ce-ți susții afacerea după ce banii s-au terminat într-o primă etapă a investiției? Până la obținerea profitului sunt atâtea alte cheltuieli de făcut, imposibile chiar și pentru cel mai destoinic întreprinzător.

O altă mare păcăleală fluturistă ține de promisiunea că un credit prin Programul "Fermierul" se acoperă prin Agenția SAPARD în proporție de 50%, iar diferența de 50% prin BCR. Dar, conform normelor metodologice, BCR asigură doar 85% din valoarea totală, ceea ce înseamnă că aportul propriu trebuie să fie de 15% din valoarea proiectului.

În altă ordine de idei: nici până astăzi Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu a stabilit care este formatul - standard al avizului ce trebuie emis de către direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene, iar BCR nu cunoaște încă detaliile referitoare la modalitatea de utilizare a fondului care va fi alocat de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pentru anul 2006.

În aceste condiții, numărul posibililor beneficiari ai acestui program va fi cu mult mai mic decât cel pe care-l anunța lăudărosul ministru, adică peste 6000 de fermieri din bugetul lui 2006. Dacă nu sunt luați în calcul agricultorii de peste 60 de ani și nici cei care n-au împlinit 18 ani (adică cei care nu se pot obliga față de bancă), dacă se ține seama că documentația necesară contractării unui credit de investiții este extrem de greu de întocmit, dacă cei care dețin bunuri imobiliare cu care să garanteze împrumutul sunt extrem de puțini în lumea sărăcită a satelor, se ajunge la concluzia că "Fermierul" are șanse extrem de scăzute de implementare.

Astfel, acest program atât de mediatizat se dovedește aproape inaccesibil pentru cei mai mulți dintre românii care și-ar fi dorit cu adevărat o astfel de afacere, atât din lipsa fondurilor, cât și din cauza birocrației excesive. Mai adaug faptul că obligativitatea subvenției pe unitatea de suprafață și pe cap de animal intră în vigoare de la 1 ianuarie 2007, în condițiile în care pentru agricultorii români acordarea ei în 2006 ar fi contat foarte mult.

În acest context, mă gândesc dacă n-ar fi fost mai bine ca cele 7000 miliarde lei vechi cu care Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale subvenționează BCR să fi fost utilizate pentru sprijinirea producătorilor și susținerea eficientă a agriculturii, începând chiar din 2006. Cred că acesta ar fi fost adevăratul ajutor de care au nevoie țăranii în acest moment.

P.S. Documente care dovedesc extrema dificultate de întocmire a dosarului de obținere a unui credit:

  • planul de afaceri;
  • lista garanțiilor propuse;
  • lista garanțiilor aferente creditelor contractate la alți creditori;
  • fluxul de lichidități (cash - flow);
  • studiul de fezabilitate;
  • avize, acorduri pentru ocuparea terenurilor agricole, asigurarea cu combustibil, energie electrică, energie termică, protecția apelor, pădurilor și mediului înconjurător, urbanism și sistematizare, etc;
  • situația contractelor încheiate (copii după contracte cu furnizori și clienți);
  • situația surselor de finanțare (proprii);
  • intabularea ipotecii;
  • asigurări;
  • memorii justificative privind necesitatea acestor investiții;
  • liste de utilaje și alte dotări care se vor atașa planului de afaceri (etc. etc.)

Destul de simplu pentru țăranul de rând care vrea să devină fermier european, nu-i așa?

  Monalisa Gălăteanu - despre Costurile vieții sub guvernarea Alianței D.A.;

Doamna Monalisa Găleteanu:

«"Costurile" vieții sub guvernarea Alianței D.A.»

A trecut mai bine de un an de zile de la alegerile parlamentare și prezidențiale din România și constatăm cu stupoare că nu sărăcia, stagnarea economică sau întârzierile în adoptarea legilor privind integrarea țării în Uniunea Europeană sunt de actualitate, ci disputele interminabile între cele două jumătăți mai mari sau mai mici ale Alianței D.A.

Ce s-a întâmplat din 2005 în domeniul protecției sociale, a subvenționării agriculturii și nu în ultimul rând în domeniul sănătății, se înscrie, stimați colegi, pe linia generală a politicii promovate de actualul Guvern, aceea a demolării cu orice preț a tot ceea ce s-a realizat bine de către vechea putere și a promovării schimbării cu orice preț, doar de dragul schimbării.

În cele ce urmează am să enumăr doar câteva din problemele care îi frământă pe colegii noștri liberali: serviciile secrete controlate de primul-ministru?; fuziunea cu Partidul Democrat?; lichidarea CSAT-ului pe motiv că este structură de nuanță sovietică și nu în ultimul rând schimbarea președinților celor două camere ale parlamentului?, dar și pe colegii de alianță ce se văd deja populari europeni: presiunile, amenințările și atacurile furibunde declanșate în teritoriu împotriva primarilor și consilierilor PSD, prin folosirea unor "trupe de șoc" de control, dirijate abuziv de prefecți, soldate în multe cazuri cu victime, de cele mai multe ori nevinovate, prin inițierea unor măsuri administrative ori penale fără temei legal, sau la limita legii. De exemplu, cum poate fi sancționat un primar dintr-o comună modestă din județul Dolj pentru întârzieri în punerea în aplicare a Legii 247, din motive "obiective", cu suma de 300 000 000 lei (limita maximă)?

Domnilor colegi, pentru românii simpli și nevoile lor, toate acestea nu sunt decât "bagatele". Ceea ce îi interesează pe ei este creșterea substanțială a prețurilor și tarifelor, cu deosebire la utilități, care au creat și creează mari probleme mai ales categoriilor defavorizate (șomeri, pensionari, tineri cu salarii indecente). La această situație se adaugă creșterile de prețuri la alimentele de bază, care au ajuns ca în luna decembrie 2005 să fie cu mult mai mari decât rata inflației (estimată la 8,6%), la unele dintre acestea ajungând să fie comparabile cu cele practicate în U.E.

În contrast cu majorările substanțiale de prețuri și tarife, sporurile de venituri sunt situate cu mult sub creșterile preconizate pentru perioada următoare, ceea ce, în mod evident, va conduce la reducerea drastică a puterii de cumpărare.

Este inutil să mai abordez problemele grave ale agricultorilor români, care, lipsiți de subvenții guvernamentale la care se adaugă și impozitul, așa redus cum este, își vor abandona proprietățile funciare ori le vor vinde pe sume derizorii constrânși de starea gravă financiară în care se află și vor deveni cu siguranță, în scurt timp, viitori solicitanți de ajutoare sociale. Acestea nu sunt aprecierile mele gratuite, ci reflectă strigătul de deznădejde a sute de mii de agricultori care se văd înșelați și părăsiți de proprii guvernanți, fiind lăsați pe mâna unor speculanți și a unor grupuri de interese obscure care s-au aciuit pe lângă unele primării păstorite de reprezentanții Alianței D.A. și cumpără la prețuri insignifiante terenuri agricole.

Aceasta este starea sumbră, dar adevărată, ce va genera cu siguranță riscuri majore pe termen lung, greu sau imposibil de surmontat de guvernele ce se vor succeda la conducerea României, iar existența poporului român în marea familie europeană va avea de suferit în termeni incalculabili.

Nu cred că mai este cazul să amintesc consecințele deosebit de grave care vor fi generate de aplicarea pachetului de legi menite să asigure "nesănătatea" populației, adoptate de actuatul guvern prin votul la "mustață" acordat de Parlamentul României.

Dacă și aceste legi vor avea "succesul" similar ordinelor emise de ministrul Nicolăescu cu privire la schimbarea unor directori de unități spitalicești, putem să fim liniștiți că Alianța D.A. veghează la sănătatea românilor.

  Gheorghe Dragomir - declarație cu dedicație intitulată 1 și 8 Martie;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"1 și 8 Martie!"

Două date care ne sunt întipărite în minte încă din copilărie. Două date, la care în fiecare an ne aducem aminte încă o dată de importanța doamnelor care ne înconjoară existența, mamă, soție, fiică.

Din păcate, acest lucru se petrece doar în luna martie, deși ar trebui să ne gândim în fiecare zi la ele.

În acest an am reușit să ajung în mai multe instituții și unități de producție din circumscripția de care aparțin, în care lucreză cu preponderență femei, pentru a le oferi un simplu omagiu printr-o floare și un mărțișor.

Am făcut acest lucru, nu dintr-un calcul electoral, ci pentru că am considerat normal și uman să ofer o floare și o vorbă bună și nu promisiuni deșarte. Pot să spun că zîmbetul și gîndurile de bine cu care am fost primit m-au făcut să uit chiar și pentru câteva ore de problemele și calculele specifice lumii politice și să mă detașez de opacitatea acesteia.

Am înțeles acum de ce sosirea primăverii este asociată cu Femeia: am avut sentimentul de curățenie, lumină și bucurie.

Ne îndreptăm cu pași rapizi către Uniunea Europeană, un mediu în care rolul femeii în societate va crește și sper ca în anii următori să am ocazia să pot oferi flori și mărțișoare și câtor mai multe femei de succes.

De asemenea sper că numărul femeilor implicate în viața politică va crește și acest domeniu nu va mai fi considerat, pe nedrept spun eu, un apanaj al lumii bărbaților.

Am de asemenea prilejul să urez tuturor colegelor din Camera Deputaților, nu neapărat alese, o primăvară frumoasă și plină de bucurii și să vă mulțumesc pentru că aduceți un aer proaspăt și curat de care viața politică românească avea multă nevoie.

  Marius Iriza - despre primejdia iredentismului;

Domnul Marius Iriza:

Într-o emisiune televizată, la o oră de maximă audiență, pe un post patronat de frații Micula, György Frunda, senator român și șeful delegației României la Strasbourg, afirma că în calitatea pe care o are în Parlamentul european, el nu reprezintă poporul român și susține autonomia teritorială sub o iredentistă denumire de "autonomie culturală".

Acest lucru nu poate fi luat decât ca o sfidare a poporului român, din banii căruia acest senator ticălos își ia leafa. Partidul România Mare trage de multă vreme semnale de alarmă referitoare la manifestările antiromânești ale UDMR-lui. Mereu am fost declarați extremiști și xenofobi, dar acum se dovedește că am avut dreptate. Această organizație extremistă maghiară începe să-și dea arama pe față profitând de bunătatea poporului român.

În orice colț al lumii, acest senator nerușinat ar fi fost exclus din parlament. Închipuiți-vă un senator american care ar fi declarat că el nu reprezintă America: în ziua imediat următoare ar fi linșat de presă, devenind persona non grata.

Sfidarea Națiunii Române de către această organizație iredentistă maghiară nu se află la început. Numeroasele acțiuni udemeriste au demonstrat că doresc sfârtecarea teritoriilor românești. Impunerea limbii maghiare ca a doua limbă oficială, autonomia culturală pe criterii etnice și steagurile maghiare arborate pe instituțiile primăriilor ardelene sunt doar începutul luptei lor pentru proclamarea autonomiei economice și administrative.

Dacă nu se vor lua măsurile necesare pentru a scoate în afara legii această organizație antiromânească, să nu ne mirăm că în perioada imediat următoare vor mai avea loc și alte asemenea acțiuni, iar lupta lor pentru idealurile doctrinare maghiare se vor înteți.

Doamne, ocrotește-i pe români!

  Miron Ignat - însemnări pe marginea unei conferințe internaționale pe relația stat-biserică;

Domnul Miron Ignat:

În perioada 14 - 16 februarie a. c., am participat împreună cu colegul meu deputat, domnul Andea Petru, la lucrările Conferinței Internaționale "Statul și Biserica într-o lume în schimbare: căutarea modalităților de parteneriat în rezolvarea provocărilor lumii moderne", desfășurată la Cetinje, în Muntenegru.

Organizată de Fundația Internațională pentru Unitatea Națiunilor Creștine Ortodoxe, împreună cu Biserica Ortodoxă a Serbiei și cu sprijinul autorităților Republicii Serbia și Muntenegru, evenimentul a reunit peste 100 de participanți din 14 țări din Europa Centrală și de Răsărit, precum și din SUA, în special deputați ai parlamentelor din Rusia, Belarus, Moldova, Bulgaria, Estonia, Letonia și Armenia.

Cu ocazia acestei conferințe au fost dezbătute o serie de probleme actuale privitoare la relația stat-biserică, puternic influențată de procesul global al schimbărilor politice, economice, sociale și culturale. Ideea de bază reieșită s-a referit la faptul că statul și biserica trebuie să asigure și să protejeze libera alegere de către cetățeni a opțiunilor spirituale și religioase.

Stimate colege, stimați colegi, România este unul din puținele state unde Biserica este instituția în care românii au cea mai mare încredere. Suntem un popor cu credință și frică de Dumnezeu, credință care ne-a însoțit și ne însoțește în momentele grele și de cumpănă din viață. Putem afirma că libertatea religioasă este respectată în România, că fiecare cetățean se bucură de dreptul și libertatea de a-și alege propria orientare religioasă. De asemenea, toleranța românilor față de credința celor de lângă ei ne-a ferit de conflicte religioase, de manifestări generale discriminatorii religioase.

Totuși, în ciuda libertății religioase de care se bucură românii, e nevoie să elaborăm un act normativ distinct care să reglementeze libertatea religioasă a cetățenilor, în conformitate cu Constituția României. Este necesar ca, în perspectiva integrării europene, să adoptăm o lege care să reglementeze regimul cultelor și al comunităților religioase, care să se adapteze normelor similare din statele Uniunii Europene.

Beneficiile acestei legi sunt multiple. În primul rând vom consfinți printr-o lege aparte libertatea religioasă în România, se vor pune bazele noilor raporturi între statul român și organizațiile religioase. În al doilea rând, se va asigura neutralitatea, echidistanța și nediscriminarea statului față de ele.

Cu o lege care să reglementeze aspectele libertății religioase, vom pune bazele unei păci sociale, la care Biserica și credința sunt factori importanți de stabilitate și unitate.

Prin participarea noastră activă la elaborarea unei legi care să garanteze respectarea libertății religioase, protecția cultelor și asigurarea unui climat de pace confesională și siguranță socială, vom aduce un aport semnificativ la dezvoltarea pașnică, stabilă și coerentă a României.

Vă mulțumesc.

  Ionel Palăr - declarație cu titlul Muzee fără ghizi;

Domnul Ionel Palăr:

Declarație politică: "Muzee fără ghizi".

La sfârșitul săptămânii trecute am fost martori cu toții la cel mai spectaculos exercițiu de imagine de după decembrie '89, executat cu brutalitate de cel care se vrea a fi reprezentarea umană a ideii de finețe diplomatică - Adrian Năstase. Opinia publică a fost transformată într-un grup de vizitatori ai unui muzeu, care parcurgea cu neștiință saloanele înțesate de opere de artă, privind haotic și fără înțelegere spectacolul vizual grandios ce se desfășura în toată splendoarea, lipsind însă din maiestuosul peisaj un ghid.

Întreaga expoziție, deschisă publicului prin generozitatea familiei Năstase, nu a făcut decât să răspundă la cea mai simplă întrebare: CE? Ce anume ascundea apartamentul din Zambaccian? Ce avere a putut strânge un fost prim-ministru în doar câțiva ani de slujbă publică? Esența, însă, a fost omisă. De fapt, ar fi fost mult mai important să aflăm răspunsul la o altă întrebare: CUM? Cum a ajuns Adrian Năstase în posesia unei bogății la care mulți demnitari europeni, după o viață întreagă de muncă, nu pot decât să viseze?

În urma episodului de imagine forțat, atenția s-a concentrat asupra naturii lucrurilor, experți și critici de artă opinând asupra valorilor expuse, a provenienței obiectelor de artă, asupra stilului decorativ și a rezolvării dilemei: în casa lui Năstase e kitsch sau, dimpotrivă, tronează spiritul de fin colecționar?

Iată de ce ghidul ar fi fost de un real folos pentru mai buna înțelegere a problemei. Ghidul ar fi trebuit să fie însuși Adrian Năstase, care să explice nu ce se află pe pereți, ci cum au ajuns acele opere acolo. Să ia fiecare piesă în parte, pe care ar fi trebuit să o cunoască și cu ochii închiși, ca un fin colecționar ce se numește, și să explice opiniei publice de unde o are, când a cumpărat-o, cu ce preț sau de unde a primit-o și în ce context.

Astfel, exercițiul vrut a fi de transparență și-ar fi atins scopul. În schimb, prin încercarea de banalizare a poveștii, prin refuzul de a-și deschide porțile celor cu adevărat îndreptățiți să-i calce pragul și prin discursul autovictimizant, fluturat însă cu aroganță caracteristică, Adrian Năstase nu a făcut decât să deturneze, pentru o clipă, atenția opiniei publice de la întrebările cu greutate ce planează deasupra sa. A fost un sfâșietor cântec de lebădă, un vaiet în al douăsprezecelea ceas, către un public care a încetat de mult să-l mai aplaude.

  Mihai Cristian Apostolache - semnalarea unei situații anormale din domeniul sănătății;

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Se zvonește prin ziare că domnul Eugen Nicolăescu ar fi anunțat că va opri actualul program de distribuire a laptelui praf la nou-născuți. Între iureșul stârnit prin birourile directorilor de spitale și boscorodelile românilor cu dureri de măsele, care nu-și mai pot lua un calmant fără rețetă, domnului ministru i-a mai venit o idee, cășunându-i pe mame și nou-născuții lor prunci, taman înainte de 8 Martie, Ziua Mamei...

Dincolo, însă, de această inițiativă, venită pe post de mărțișor cu șnur portocaliu, enervantă și penibilă deopotrivă a fost și justificarea ei. În opinia celui care a prezentat-o, actualul program ar păcătui prin aceea că e de sorginte pesedistă și că ar fi avut drept scop atragerea de voturi în campania electorală din 2004 și nu asigurarea unei alimentații sănătoase pentru nou-născuți.

...Și, continuându-și firul "logicii" contabilicești, dintr-un condei, decide că laptele praf e cel care secătuiește bugetul României și că, în schimb, dacă tot nu poate disponibiliza pruncii întru eficientizarea balanței venituri-cheltuieli, atunci, măcar la cură de slăbire poate să-i pună, reducându-le rația la jumătate...

Vă miră? Pe mine, sincer, NU!

Este doar încă o dovadă a modului simplist în care un guvern fără har și fără habar își taie petice din turul pantalonilor, spre a și le pune la genunchii prea tociți de mătăniile făcute pe dealul Cotrocenilor!

Oameni buni, pruncii nu au culoare politică și nici drept de vot! Hai să îi lăsăm în pace! Măcar pe ei și pe tinerele lor mame și... măcar de Ziua Femeii!

La mulți ani, doamnelor și domnișoarelor colege!

  Minodora Cliveti - intervenție cu titlul Femeia a salvat lumea! Să ne amintim asta nu numai de 8 martie...;

Doamna Minodora Cliveti:

"Femeia a salvat lumea! (Să ne amintim asta nu numai de 8 martie...)

A mai venit încă o dată Ziua internațională a femeii, prilej cu care mi-am propus să reflectez public la rolul femeii în lumea democratică. Și pentru că orice discuție despre drepturile femeii, care sunt drepturi ale omului, trebuie să se raporteze la debutul democrației mondiale, care s-a petrecut nu se știe când, dar se știe unde, în Grecia, aș vrea să povestesc o istorie antică din Atena, capitala democrației, leagănul manifestării demosului, adică, a poporului.

Așadar, în vremuri demult apuse, niște oameni care construiseră un oraș au decis să îl pună sub protecția unei zeități. A avut loc un soi de licitație "avant la lettre", în care cei doi zei interesați: Atena și Poseidon, au făcut oferte publice.

Atena a promis locuitorilor că dacă orașul va purta numele ei, recoltele vor fi bogate, meșteșugurile și artele vor duce faima locului până departe, iar înțelepciunea și pacea vor fi adevăratele stăpâne. Poseidon, la rândul său, a promis oamenilor corăbii fără număr cu care să străbată mările, să jefuiască alte orașe și să aducă acasă imense bogății, pe care apoi, cu ajutorul armatelor hrănite cu roadele prețioase ale apelor, să le păzească și să le sporească.

Cui să ne închinăm, așadar? a întrebat regele. Să votăm!

Și după ce, în mod democratic, au votat și numărat voturile, au văzut că Atena câștigase la un vot. Votul era al unei femei: în acel oraș, femeile și bărbații aveau drepturi egale, inclusiv cel de vot, dar femeile, care o preferaseră pe Atena pentru că le promisese o viață de pace, de muncă și tihnă, erau mai multe decât bărbații, care votaseră pentru război și călătorii pe mare, departe de familie.

Poseidon s-a supărat, a abătut deasupra orașului numit "Atena" o mare furtună, iar bărbații s-au răzvrătit și au retras femeilor dreptul de vot. La vremea aceea, așadar, democrația era completă și reală, dar Poseidon nu o accepta decât dacă rezultatele acesteia îi erau favorabile.

Zeița Atena și-a ținut promisiunea, în sensul că a făcut din orașul său capitala întregii Grecii, iar atenienii au devenit celebri în lume pentru realizările lor spirituale și pentru cultul vieții pașnice.

Deși rămase fără drept de vot, femeile au învins: au contribuit la păstrarea familiilor laolaltă, la perpetuarea speciei umane, la impunerea supremației spiritului și a păcii. Și au făcut pace și cu bărbații...

Femeia de azi și-a recăpătat dreptul de vot și locul în politică și își poate pune la lucru calitățile dovedite de-a lungul istoriei umanității: cumpătarea, cinstea, altruismul, înțelepciunea, modestia, perseverența. Și, toate acestea, în folosul tuturor!

Dar, din păcate, a mai căpătat un rol, în care e distribuită de unii bărbați care păstoresc vremelnic România: acela de mănușă! Acel obiect pe care bărbații îl foloseau pentru a se provoca la duel! Ca și bărbații de odinioară, bărbații politici de la putere se folosesc de "mănuși" blonde, mai ales, pentru a păstra aparența de cavalerism. Ar fi păcat dacă aceste femei ar avea soarta mănușilor, care plesneau, lovind obrajii adversarilor bărbați!

  Cătălin Lucian Matei - declarație intitulată Durere mare în tabăra Puterii;

Domnul Cătălin Lucian Matei:

"Durere mare în tabăra Puterii."

Dragi colegi,

Nu aș fi vrut să iau cuvântul azi, însă situația politică actuală m-a determinat să o fac. Sunt, practic, stupefiat de faptul că distinșii colegi de la Putere s-au blocat practic pe tema "prăbușirea lui Adrian Năstase"! Nu pot să cred că totul în această țară, în prezent, se rezumă la răzbunări politice. Absolut totul nu are o logică! Nu poți să îți clădești o politică de guvernare numai cu gândul la răzbunări și la scoaterea în evidență a unor aspecte negative relaționate de un om politic, pentru a-ți ascunde propria bârnă din ochiul tău.

Dragii mei colegi de la Putere, dacă știam că lucrurile se vor derula în această direcție, vă sugeram, încă de la început, să introduceți în platforma-program prioritatea legislativă de a-l arunca la coș pe marele om politic Adrian Năstase.

Nu vă este rușine să vă bateți joc de un popor care v-a dat girul și v-a acordat toată încrederea pentru a-i conduce destinele? Mai puteți să dormiți noaptea, cu atâtea tertipuri negre pe care le scoateți în față în fiecare zi? Mai aveți curajul să apăreți în fața oamenilor și să îi asigurați că tot ceea ce faceți azi, toată tevatura asta, este numai pentru ei?

Eu sunt la primul mandat în Parlament și am sperat că viața alături de dumneavoastră, domnii de la guvernare, nu este chiar atât de parșivă și de rea, precum o puteam vedea la televizor. Acum pot spune că îmi este rușine că am ajuns să împart băncile Parlamentului cu oameni fără scrupule, patetici, în adevăratul sens al cuvîntului, care încearcă să acopere interese obscure aruncând cu noroi în oamenii integri care au purtat numele României acolo unde nu ajunsese niciodată.

Dacă ar fi să reiau din cuvintele colegului Gabriel Zamfir, de la PNL, aș putea spune că electoratul nu v-a trimis aici să ne disprețuiți pe noi, ci voi înșivă să ajungeți să vă disprețuiți pentru ceea ce ați reușit să deveniți... oameni demni de milă!

  Bogdan Liviu Ciucă - declarație politică intitulată Încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale;

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declarație politică: "Încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale".

Problematica noului proiect de lege privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale a creat aprinse dispute între sindicaliști și Executiv, în special în privința nerecunoașterii perioadei dinaintea apariției legii ca perioadă lucrată în condiții speciale de muncă. Considerăm că nu este normal ca recunoașterea existenței acestor condiții speciale în anumite locuri de muncă să fie făcută după apariția legii, nu și în perioada 2001-2006.

Recunoașterea existenței acestor condiții în locuri de muncă expertizate conduce la ideea că includerea lor în cadrul prevederilor prevăzute de art. 20 din Legea nr. 19/2000 era imperios necesară. Faptul că aceste locuri de muncă au fost omise de către legiuitor nu poate fi imputat salariaților sau angajatorului.

Ulterior apariției Legii sitemului public de pensii, prin modificări ale prevederilor legale, au fost recunoscute ca stagii de cotizare perioade necontributive pentru anumite categorii de salariați. Categoria salariaților care au lucrat, conform prevederilor legale anterioare Legii nr. 19/2000, în grupa I de muncă a fost cea mai afectată de noile prevederi, vârsta de pensionare fiind majorată cu șapte ani. Condițiile de pensionare pentru acest grup de salariați, prevăzute în proiectul de lege, nu sunt identice cu cele existente în legislația anterioară, stagiul de cotizare fiind majorat cu cinci ani.

Neacoperirea perioadei 2001-2006 pentru aceste locuri de muncă în condiții speciale este de natură să creeze discrepanțe între salariații ale căror locuri de muncă au fost încadrate în condiții speciale, prin Legea nr. 19/2000, și salariații încadrați în condiții speciale de muncă, prin noul act normativ. De prevederile acestei legi ar beneficia, la nivel național, un număr de 70.000 de persoane, salariați în condiții speciale de muncă.

La actualul proiect de lege, Consiliul Economic și Social a avizat favorabil, dar cu unele modificări, la art. 3, astfel, perioadele de timp în care asigurații și-au desfășurat activitatea la locurile de muncă nominalizate în anexele 1 și 2 sunt stagii de cotizare în condiții speciale, începând cu 1 aprilie 2001, iar începând cu 1 aprilie 2001 și până la data intrării în vigoare a prezentului act normativ, angajatorul nu datorează diferența de cotă de contribuție de asigurări sociale. Dar aceste recomandări ale Consiliului Economic și Social, care sunt corecte pentru salariații care au lucrat în condiții speciale de muncă, ar trebui luate în considerare de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.

  Mihai Adrian Mălaimare - intervenție politică intitulată Manualul de educație civică;

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Declarație politică: "Manualul de educație civică"

Am spus mereu că misiunea socială a actorului este una cel puțin la fel de importantă ca aceea de ordin estetic și mi-am croit cariera încercând să fac tot ceea ce este posibil pentru ca spectatorul meu să mă vadă și să mă simtă alături de el, nu numai în sala de spectacol, ci pretutindeni, în parc, pe stradă, pe maidane, la metrou, adică acolo unde are cu adevărat nevoie de mine.

Am spus mereu că arta este chemată, alături de familie, învățământ, religie, să răspundă unor deziderate clare ale societății românești, am spus-o fiindcă eu chiar cred și chiar mă străduiesc să dovedesc acest lucru. Dar am răsfoit într-o zi cartea de "Educație civică" a fetiței mele, care este elevă în clasa a treia. La lecția "Familia", un desen m-a lăsat fără grai. O cameră igrasioasă, cu mobilier, covoare și tablouri aflate într-un grav dezacord estetic, un televizor merge în gol, mama stă pe o canapea și mângâie un pisoi, având o privire oarecum pierdută, tatăl citește extrem de încruntat un ziar, băiatul, cu căști pe urechi, se joacă pe podea, sora lui, care stă cu spatele la toți, mângâie niște păpuși. Nici unul din membrii acestei familii nu are vreo legătură cu ceilalți, sunt singuri, înfiorători de singuri, izolați într-un dezinteres profund față de toți și de toate.

Acesta este un desen din cartea de "Educație civică", Editura ES Print 98, clasa a III-a.

Oare chiar facem educație? Asta este familia românească? Ce trebuie să înțeleagă copiii noștri?

Am spus că arta are un rol tot mai important și, privind acest desen, am înțeles că trebuie să jucăm mai mult pentru copii, că trebuie să reiau, la teatrul pe care îl conduc, proiectul "Ora de cultură", că trebuie să nu mai aștept nimic de la ceilalți, care, ca și mine, actorul, au o misiune clară în ceea ce privește educația tinerei generații.

Mi-e teamă doar că singur nu voi izbuti decât să atrag atenția că avem, într-adevăr, o imensă problemă, pe care o tratăm cu o spledidă superficialitate.

  Marian Sorin Paveliu - propuneri pentru aplicarea în practică a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2004;

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Am fost sesizat de un reprezentant al asociațiilor de pensionari din județul Gorj, vicepreședintele Consiliului Județean al Persoanelor Vârstnice din Gorj, domnul Ion Velcea, cu privire la prevederile Legii nr.565/2004 în sensul compensării în bani a tichetelor de călătorie neutilizate de către pensionari și prevedrile OUG nr.71/2004, care prevede că începînd cu anul 2005, pensionarii care nu vor utiliza tichetele de călătorie pe calea ferată vor beneficia compenstor de alimente. Parlamentul României a hotărât prin Legea bugetului de stat pe anul 2006 că aceste facilități pentru pensionari nu se aplică.

Încă de la început trebuie să fac precizarea că aceste prevederi sunt dovada indubitabilă a ipocriziei și lipsei de scrupule a Guvernului condus de Adrian Nastase, care a înțeles să-și facă o imorală campanie electorală prin promovarea unor acte normative pentru care nu există sub nici o formă acoperire financiară.

Un alt exemplu elocvent a fost decizia adoptată în aceeași perioadă preelectorală prin care aceleiași categorii sociale, pensionarilor, i s-a acordat un nivel de compensare a medicamentelor care a dus la un dezechilibru financiar care a pus în pericol sistemul sanitar.

Guvernul PSD a pierdut alegerile, însă actualul Guvern, la preluarea poverii guvernării a preluat și promisiunile otrăvite și amăgitoare adresate pensionarilor. Am convingerea că în prezent nu există resursele financiare pentru acoperirea în bani a facilității de transport pentru pensionari. Avem însă obligația morală de a dezbate public acest lucru, de a inventaria toate alternativele și posibilitățile existente, pentru a găsi soluția adecvată acestor promisiuni ale PSD. În cazul în care se vor identifica resurse financiare, prezente sau viitoare, avem obligația să purtăm o discuție tranșantă cu reprezentanții acestor asociații care au drept misiune tocmai apărarea drepturilor lor prevăzute de lege.

În cazul în care prevederile legale respective sunt apreciate a fi excesive sau imposibil de pus în practică, ministrul muncii, solidarității sociale și familiei are obligația de a înștiința bărbătește populația vârstnică asupra acesui fapt și să promoveze un act normativ de anulare a prevederilor cu caracter electoral.

Am convingerea că, în pofida situației materiale grele, pensionarii României sunt capabili să aprecieze onestitatea actului de guvernare, chiar dacă ar prefera generozitatea acestuia.

Drept urmare, solicit ministrului muncii, solidarității sociale și familiei, să dispună imediat o analiză a situației și, dupa o discuție prealabilă cu ministrul de finanțe, să invite reprezentanții Asociațiilor de Pensionari la o discuție prin care să se găsească o soluție finală acestei promisiuni legale neonorate.

Totodată, propun colegilor din comisia pentru muncă și protecție socială din Camera Deputaților să ia în dezbatere această problemă.

  Rareș Șerban Mănescu - pledoarie în favoarea proiectului Europenizarea administrației publice. Impactul reformelor și modele de analiză;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Ministerul Integrării Europene susține realizarea proiectului "Europenizarea administrației publice. Impactul reformelor și modele de analiză", propus de Școala Națională de Studii Politice și Administrative, împreună cu Academia de Studii Economice și de Institutul de Economie Mondială al Academiei Române.

Astfel, cred că este un pas important, având în vedere că obiectivele principale ale proiectului au în vedere abordarea complexă, interdisciplinară a europenizării administrației publice, cu accent pe recuperarea dimensiunii sociale a acestui proces. Realizarea unui asemenea proiect racordează cercetarea știintifică românească la una din direcțiile majore de cercetare în plan european, din domeniul social politic.

Scopul cercetării este de a fundamenta procesul de reformă a administrației publice.

Având în vedere că este necesară modernizarea administrației publice, că funcționarul trebuie să renunțe la vechea mentalitate și să înțeleagă că este plătit din buzunarul cetățeanului și, prin urmare, se află în slujba acestuia, cred că este de bun augur să fie susținute toate inițiativele care ar putea accelera procesul de reformă a administrației, întrucât România va fi stat membru al Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2007, iar funcționarul român va deveni funcționar european.

  Marius Rogin - declarație politică intitulată Comportamentul unui așa-zis om politic;

Domnul Marius Rogin:

Declarație politică: "Comportamentul unui așa-zis om politic".

O veche zicală românească spune că "Peștele de la cap se-mpute".

Putem să spunem că acest lucru este valabil, cu certitudine sau cu atât mai mult, în viața politică. La fel de adevărat este și faptul că, cu cât urcarea pe scara ierarhică a vieții politice este mai rapidă, ducând spre vârf, spre care tind foarte mulți, la fel de rapidă și în același timp periculoasă va fi și coborârea.

În ultimii ani ai vieții politice din țara noastră, dominați - din păcate - de același Partid Social Democrat, am asistat la tot mai multe ridicări ale unor figuri ce și-au găsit în cadrul acestui partid locuri din ce în ce mai călduțe și din ce în ce mai înalte.

Lăsând la o parte orice urmă de prejudecată și lipsiți de cele mai elementare noțiuni legate de comportamentul unui politician sau de regulile ce trebuie respectate într-un joc politic, multe dintre aceste figuri au trecut într-un timp foarte scurt de la simple persoane, la cele mai concrete exemple de parveniți, asemenea unui Dinu Păturică sau Stănică Rațiu.

Veți fi de acord cu mine, atunci când voi spune că acest lucru nu se putea petrece într-un timp atât de scurt fără acceptul tacit al altora, asemenea lor, ajunși poate nu datorită unor întâmplări, ci mai degrabă datorită unor circumstanțe bine puse la cale, în funcțiile înalte din sfera conducerii acestei țări. Sunt lucruri care nu ne fac deloc cinste și care, atunci când ni se pun în față, de către reprezentanți ai altor puteri politice, cu tradiții extrem de bine clădite într-ale democrației, ne fac să ne plecăm capetele.

Mă-ntreb, însă, cum vom putea să-i denumim pe cei care au permis ridicarea de jos a acestor Dinu Păturică sau Stănică Rațiu? Eu, recunosc, nu am găsit încă noțiunea potrivită pentru a-i defini, dar pot să afirm un lucru de care sunt absolut sigur: aceștia sunt cu mult mai vinovați, mult mai periculoși, prin simplul fapt că au permis creșterea acestor parveniți.

Se mai spune, de asemenea, și este atât de mult adevăr în această afirmație, că dacă vrei să distrugi o armată, fie ea extrem de numeroasă, trebuie să-i distrugi liderul, generalul, cel care e creierul acelei armate. În acel moment vei fi învingător, și numărul ridicat al armatei nu trebuie să te mai îngrijoreze.

Aceste exemple pe care le-am adus în fața dumneavoastră pot fi foarte bine transpuse în ceea ce s-a întâmplat în anii scurși după '89, când partidul unic, ce s-a vrut mereu la guvernare, a permis să crească la sânul lui din ce în ce mai multe buruieni. Aceste parabole la care m-am referit se transpun foarte bine în prezent, în aceste zile, când justiția a luat frâiele în mână și a început lupta împotriva corupției, care a luat o atât de mare amploare sub guvernarea P.S.D.-ului.

Și după cum era firesc să se înceapă, s-a început cu peștele cel mare, sau mai bine zis cu liderul, care-i acoperă atât de bine pe alți specialiști în ale corupției. S-a început, astfel, cu domnul Adrian Năstase, fost prim-ministru, fost președinte al Partidului Social Democrat, dar încă președinte al Camerei inferioare din cadrul parlamentului unei țări.

Deși în prezent, domnul Adrian Năstase, dacă tot afirmă în stânga și-n dreapta că nu este decât victima unui plan politic, ar trebui să și dovedească cât este de neprihănit, el nu face altceva decât să-și cheme în ajutor "locotenenții" care-i datorează atât de multe și care e timpul să-și dovedească acum recunoștința, ascunzându-se în acest fel în spatele unui zid plin de igrasie, de mucegai.

În orice țară, europeană sau nu, în care democrația este bine împământenită, să zic așa, respectată și înțeleasă în adevăratul ei sens, un demnitar asupra căruia s-ar fi început procedura de urmărire penală și-ar fi depus imediat demisia din funcțiile pe care le-ar fi deținut.

Ne putem uita în urmă, și fără să nominalizez o anumită persoană, cunoaștem exemple de mari nume politice ce s-au retras din funcțiile publice pentru lucruri mult mai minore.

În momentul în care s-a aflat că soția unui anumit lider european a beneficiat de servicii, datorită funcției deținute de soțul în cauză, a urmat imediat demisia și compromiterea acelei persoane.

Nu este cazul domnului Adrian Năstase, care a făcut și dânsul un mare gest: s-a autosuspendat din funcția de președinte executiv al partidului sub care a crescut, cu toate că persoane importante ale diplomației europene salută demersurile declanșate de actualul guvern în lupta împotriva corupției.

Pot să-i amintesc aici pe Markus Merkel, adjunctul purtătorului de cuvânt pe politică externă din Bundestag, pe Bernard Bat, ministrul de externe olandez, sau pe ambasadorul Olandei la București, domnul Jaap L.Werner.

Nu cred că domnul Adrian Năstase mai poate folosi cuvântul credibilitate, nu cred că mai poate avea pretenția de a-și dovedi nevinovăția, din moment ce face tot ce-i stă în putință pentru a împiedica demersurile declanșate de Ministerul de Justiție sau DNA împotriva sa.

Știm foarte bine și trecutul dânsului dinaintea Revoluției din '89 - când a fost crescut în umbra regimului comunist și al soților Ceaușescu, prin țări europene, prin care și-a dovedit devotamentul față de aceștia, pentru ca după evenimentele din '89 să-l regăsim în cele mai înalte funcții de conducere ale țării.

Imaginea pe care el și-a creat-o, atât pe plan intern, dar și extern, nu este alta decât cea de apărător al corupției, de ocrotitor la sân al corupției, de prieten al baronilor locali și cel care-i ține pe aceștia în fruntea organizațiilor județene P.S.D. Putem să amintim aici nume mari, dar sunt sigur că le cunoașteți deja și nu mai are rost să-i amintesc.

Când președintele Camerei inferioare a Parlamentului este cercetat pentru corupție, cum mai poate ridica capul o astfel de persoană în fața unor deputați, senatori sau miniștri, dar mai ales a cetățeanului simplu?

Venim, însă, în fața cetățeanului cu întrebări de genul: "Nu mă cunoașteți dumneavoastră? Vă răspund că nu, domnule Adrian Năstase. Oamenii nu vă cunosc defel, deși au trecut 16 ani de așa-zisă democrație. Abia acum încep să cunoască adevărata față a lui Adrian Năstase.

Un respectat ziarist se întreba zilele trecute dacă Adrian Năstase mai are vreo șansă la reabilitare. Eu cred că șansa a trecut de mult pe lângă el, iar acum degeaba mai aleargă după ea.

Capul a început deja să pută.

  Viorel Pupeză - intervenție politică intitulată Traian Băsescu - terminator mioritic;

Domnul Viorel Pupeză:

Declarație politică: "Traian Băsescu - terminator mioritic".

În mintea celor mai mulți români, numele președintelui Traian Băsescu rămâne legat de trei scandaluri: "Flota" (39,5%), casa din strada Mihăileanu (15%) și demisia Elenei Udrea (12%). Sunt rezultatele studiului realizat de "Grupul de Studii Sociale 2000". Nimic surprinzător, pentru că românii nu au avut parte decât de păcăleli, genul președintelui în funcție, care se lasă antrenat în guerille mărunte, inconștiente, în populisme de genul aruncat sticla de șampanie în popor și hei-rup-uri pe la podul de la Mărăcineni sau, mai nou, pe Valea Oltului.

Ce se întâmplă astăzi în România se numește dezastru. Iar președintele Traian Băsescu păstorește acum ruinele din spațiul carpato-danubiano-pontic ... Actuala Putere și, implicit, președintele Traian Băsescu este un adevărat Terminator al vieții românilor. Pe lângă dezastrul ce risipește munca și chiar "viața" unor sărmani țărani, pe lângă haosul din agricultură, sănătate, învățământ, fiscalitate, justiție, și lista ar mai putea continua, mai există și un alt fel de "dezastru", cel politic.

Președintele tuturor democraților, pentru că nu putem spune că este, după cum se comportă, al tuturor românilor, alimentează scandaluri între Palate, între Putere și Opoziție. Dimpotrivă, a respins orice dialog cu Opoziția, rămânând starostele Alianței "Departe de Adevăr", și refuzând să devină un președinte pentru toți, deasupra doctrinelor politice. El vrea să termine și ultima fărâmă a statului de drept, alimentând cancanuri în justiție, sub pretextul luptei împotriva corupției.

Imixtiunea Palatului Cotroceni în actele de justiție distruge democrația și, în plus, termină și un mediu de afaceri ocolit de investitorii străini. Pe cei pe care-i mai avem, îi ducem și în procese, tocmai în capătul axei lui Băsescu, la Washington.

Democrații, la comanda președintelui Băsescu, au sunat goarna înființării unui mare partid prezidențial. Viitorul Partid Popular se va sprijini pe imaginea aceluiași Traian Băsescu.

Până la cooptarea altor formațiuni, cu doctrine apropiate, ei se luptă să atragă parlamentari, primari, consilieri județeni și locali, dar și colegi liberali nemulțumiți. Un astfel de amalgam, numit partid popular, este continuatorul gândirii băsesciene.

Toate intervențiile sale de până acum au fost dure, debalansate, autoritare, nu rareori batjocoritoare. După ce a criticat actualul Guvern, la moment de bilanț, președintele ne spune că și el este artizanul reformei - păguboase, spunem noi - exact ca "musca la arat".

Când să iasă românii în stradă pentru abonamentul la gaze, sunt aduși acasă și ostatecii, și toată lumea se uită la ei și la salvatorul Băsescu, și uită de toate grijile și facturile. Băsescu nu a gestionat criza, dar aparența că se implică a rupt gura flămândă a târgului.

Ce fel de actor este el? Oricum, nu unul al strategiei, ci al tacticii. El aleargă după chestiuni mediatice mărunte, în detrimentul acțiunii. Finalmente, pentru că nu ține de foame și nici de cald, imaginea lui va deveni păguboasă. Băsescu este văzut peste tot, până și la meciurile de fotbal, handbal sau hochei, la reconstrucția podurilor, la căpătâiul greviștilor foamei, oriunde fierbe ceva. Acum este aplaudat de public, dar va fi taxat, în curând, tocmai ca un vânător de aplauze și de imagine.

Totuși, Băsescu nu are obiective politice naționale pe care să le promoveze cu popularitatea sa. El încă mai improvizează, inacceptabil pentru un șef de stat, iar de dragul imaginii personale, transformă imprevizibilul și instabilitatea în instrumente ale guvernării.

O astfel de manieră de a face politică a fost lăsată moștenire și unor discipoli cu rezonanță. Elenele din viața lui Băsescu, democratele - Udrea și mezina familiei, au preluat deja câte ceva din obiceiurile președintelui, făcându-și imagine fie prin anunțuri subtile care să-i distrugă pe liberali, fie prin videoclipuri, unde imaginea de "Terminator" sugerează cel mai bine că "Mi s-a pus pata pe tine!".

  Ion Luchian - comentarii în legătură cu pachetul de legi privind siguranța națională;

Domnul Ion Luchian:

În ultima perioadă s-a discutat tot mai mult despre activitatea pe care o desfășoară astăzi serviciile secrete, precum și de rolul pe care ar trebui acestea să îl joace în societatea românească a secolului XXI.

Această dezbatere a pornit și de la pachetul de legi privind siguranța națională, trimis recent de către președintele Traian Băsescu la comisiile de specialitate ale Parlamentului.

Din păcate, aceste legi propuse nu fac decât să ducă la extinderea competențelor serviciilor secrete și la restrângerea drepturilor și libertăților cetățenilor români.

Astfel, aceste legi conferă multe drepturi și o imunitate lărgită agenților serviciilor de informații din România, și în special celor ai SRI.

Agenții SRI capătă, prin aceste legi, dreptul de a administra probe în vederea declanșării urmăririi penale, în cazul unor infracțiuni care constituie amenințări la adresa siguranței naționale, primesc dreptul de a constata flagrante și de a-i prinde pe făptași, în cazul unor acte de pregătire sau săvârșire a unor atentate sau acte de terorism, dar și în cazul unor infracțiuni de corupție.

Mai mult, încă, în privința interceptării telefoanelor - în materie de siguranță națională - SRI dorește ca acest lucru să se facă cu mandat doar de la procurori, și nu de la judecători, cum prevede actualul Cod de procedură penală.

Astfel, într-un document postat zilele trecute pe pagina de internet a SRI, se încearcă să se demonstreze că trebuie tratate diferit chestiunile care țin de desfășurarea instrucției penale de cele care privesc apărarea națională. Astfel, interceptările telefonice, în cazul primelor, ar trebui făcute cu mandat de la judecător, iar celelalte - cu mandat de la procuror, și asta pentru că, se arată în respectivul document, judecătorii nu dețin certificate de securitate (ORNISS), și nu au competența de a manevra documente clasificate.

Or, toate aceste lucruri expuse mai sus sunt, în opinia mea, inacceptabile pentru un stat civilizat, care aspiră la integrarea europeană, aflat la începutul secolului XXI, și nu în plină epocă stalinistă.

În ciuda retoricii referitoare la necesitatea sporirii securității, pe fondul luptei împotriva terorismului, este totuși de neînțeles pentru mine această dorință excesivă pe care o manifestă unii, de lărgire a atribuțiilor serviciilor secrete, în condițiile în care România nu se află în război cu nimeni, decât poate cu ea însăși.

Eu cred că, la doar 16 ani de la ieșirea dintr-un regim totalitar, în care Securitatea era atotputernică și controla aproape toate aspectele vieții noastre, nu întărirea serviciilor secrete ar trebui să ne preocupe, ci - dimpotrivă - ar trebui să fim preocupați în primul rând de consolidarea instituțiilor esențiale ale democrației, de sporirea și respectarea în cea mai mare măsură a drepturilor și libertăților cetățenilor.

De o educație în spiritul respectării libertății și drepturilor omului are nevoie România acum, și nu de căutarea feluritelor mijloace de limitare a acestei libertăți, indiferent de motivul care animă aceste limitări, cum ar fi lupta anticorupție sau antiterorism.

Căci, așa cum bine remarca unul dintre cei mai mari gânditori liberali ai secolului trecut, "în fiecare moment se vor putea promite avantaje concrete și palpabile de pe urma reducerii libertății, în timp ce beneficiile astfel sacrificate vor fi întotdeauna necunoscute și nesigure".

  Constantin Traian Igaș - declarație politică intitulată Moștenirea lăsată națiunii române de către Emanuil Gojdu;

Domnul Constantin Traian Igaș:

Declarație politică: "Moștenirea lăsată națiunii române de către Emanuil Gojdu".

Ne aflăm în aceste zile puși în situația de a lua o decizie, de a hotărî soarta unei fundații care a făcut, de-a lungul timpului, nenumărate lucruri beneficie pentru intelectualitatea română.

Mă refer astăzi la fundația creată de un român în sprijinul românilor, iar, astăzi, nouă, românilor, ni se cere să ne lepădăm de tot ceea ce Emanuil Gojdu a creat pentru noi, românii.

Din dorința de a se evita posibile viitoare sau eventuale conflicte româno-maghiare, România este pe punctul de a da înapoi, încă o dată, trecând peste dorințele marelui Emanuil Gojdu, dorințe lăsate prin testament, și care acum se dorește a fi anulate.

Celor care poate nu cunosc activitatea sau viața lui Emanuil Gojdu, aș dori să le spun câteva cuvinte, pentru a înțelege mai bine ceea ce el ne-a lăsat nouă, românilor, moștenire.

Emanuil Gojdu, român stabilit în Ungaria, dar care nu și-a uitat originile, s-a afirmat aici ca unul dintre cei mai buni avocați din Pesta, devenind o autoritate juridică foarte respectată și căutată în Ungaria. Treptat, îmbrățișează și cariera politică, devenind unul dintre semnatarii Programului Politic de la Pesta, al Revoluției din 1848, în care se stipula necesitatea folosirii neîngrădite a limbii române în școli.

Devine, în acest timp, un promotor consecvent al intereselor românești. În calitate de deputat de Tinca-Bihor, a susținut în Parlamentul de la Budapesta recunoașterea drepturilor comunității românești, în special cu privire la învățământul în limba română. Același Parlament de la Budapesta salută acum, cu mult entuziasm, votând, aproape în unanimitate, acest tratat româno-maghiar prin care practic noi românii renunțăm, de bună voie și nesiliți de nimeni, la o bogăție moștenită prin voința lui Emanuil Gojdu, și facem părții maghiare un cadou nesperat de aceasta.

Revin, însă, la Emanuil Gojdu, care - cu literă de moarte - lasă averea sa în administrarea unei fundații ce-i va purta numele. Aceasta a funcționat efectiv între 1870 și 1917. Insist asupra faptului că, în testamentul său, redactat în anul 1869, Emanuil Gojdu a "lăsat moștenire averea sa națiunii române din Transilvania și Ungaria", acordând burse române pentru tinerii români.

Până în prezent, bursierii Gojdu au beneficiat de studii în prestigioase universități europene din Berlin, Graz, Heidellberg, Innsbruck, Munchen, Budapesta, Lausanne, Lemberg, Paris, Tubingen, Schemnitz, Cernăuți sau Cluj.

Mai vreau să amintesc și câteva nume de personalități române care au beneficiat de bursele fundației, unele dintre acestea chiar găsindu-și găzduire în imobilele Fundației, pe parcursul studiilor: Octavian Goga, Constantin Daicoviciu, Traian Vuia sau Victor Babeș. Acum, prin acest tratat al domnului ministru Mihai Răzvan Ungureanu, față de care îmi exprim toată stima și considerația, renunțăm la această moștenire, facem Guvernului maghiar un cadou extraordinar, cadou care însă ne-a fost lăsat nouă, dar pe care nu știm să-l apreciem și să ne bucurăm de el.

Aflate în centrul Bucureștiului, imobilele Fundației Gojdu, reprezentate de un complex de opt corpuri de clădire, sunt evaluate astăzi la suma de 12 milioane de dolari, doamnelor și domnilor.

Un alt fapt pe care doresc să-l prezint în fața dumneavoastră, fapt ce reiese din documentele fundației, se referă la numărul de burse acordate până acum grație lui Emanuil Gojdu: 1492 de burse și 358 de ajutoare acordate între 1871-1900, iar între 1901-1919 - 2.134 de burse și 595 de ajutoare.

Astfel, Fundația Gojdu a format peste 1.000 dintre intelectualii români din perioada 1871 - 1918. Specific faptul că o parte dintre burse au fost acordate pentru învățământul universitar, o parte pentru cel preuniversitar.

Nu pot să trec peste un alt lucru deosebit de important, pe care cred că ar trebui să-l ia în considerare cu toții: Fundația instituită sub numele lui Emanuil Gojdu este una de natură privată, asupra căreia nici o altă autoritate, fie chiar statală, nu poate interveni, nu o poate anula din punct de vedere juridic și nu poate dispune în vreun fel de Patrimoniul lăsat națiunii române de proprietarul acestuia.

Salut, în acest moment, votul colegilor mei parlamentari, vot prin care au hotărât remiterea Ordonanței privind Acordul româno-ungar de utilizare la Budapesta a Fundației publice Gojdu.

Prin acest acord bilateral, semnat de ministrul de externe, domnul Mihai Răzvan Ungureanu, la 20 octombrie 2005, se prevede înființarea unei Fundații Gojdu ungaro-române, supusă legilor maghiare, care să achiziționeze câteva încăperi în complexul de clădiri Gojdu din Budapesta.

Semnăm, însă, acest tratat, fără a lua în considerare nici vocea Bisericii Ortodoxe Române, nici pe cea a Academiei Române, care își exprimă nemulțumirea față de acest act de cedare al Guvernului României în problema Gojdu.

Acest tratat nu face altceva decât să înființeze o nouă fundație ungaro-română, prin care orice pretenții ale românilor ortodocși din Ardeal, față de bunurile Fundației Gojdu, sunt anulate pentru totdeauna.

Cred că esența acestei probleme poate fi exprimată într-o propoziție cât se poate de simplistă și clară: România renunță la revendicarea bunurilor materiale ce aparțin acestei fundații.

Nu pot decât să salut, încă o dată, avizul negativ dat de Comisia juridică, de disciplină și imunități a Camerei Deputaților, pronunțat pe 21 februarie. Consider că problema Fundației Gojdu se impune și merită a fi rediscutată și reanalizată, cu atât mai mult cu cât am reușit să trecem peste campaniile de dezinformare asupra unei probleme foarte importante pentru noi, toți românii, dar cu precădere a acelora dintre români care se vor putea bucura de bursele fundației.

Această problemă este una care implică, așa după cum spuneau înalții ierarhi ai ortodoxiei române "nu doar materialitatea unei moșteniri fabuloase, ci și demnitatea noastră națională".

  Mihaela Adriana Rusu - prezentarea cazului Catedralei Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, redevenită greco-catolică;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

În data de 17 februarie 2006, Catedrala "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril" din Satu Mare a redevenit greco-catolică. Executorul judecătoresc s-a deplasat la sfântul lăcaș pentru a executa decizia Curții de Apel Oradea exact la ora 6,30, moment ales intenționat și care nu a fost făcut public, pentru a se evita prezența masivă a credincioșilor în jurul lăcașului, care ar fi putut ajunge la violență.

Decizia Curții de Apel Oradea a dat drept câștig de cauză greco-catolicilor, iar parohiile ortodoxe "Satu Mare II" și "Sfinții Arhangheli" au fost evacuate.

Redau mai jos poziția Protopopului ortodox Satu Mare: "Noi, Protopopiatul Ortodox Satu Mare, am luat act cu indignare și cu stupoare de executarea ilegală pe care a dus-o la îndeplinire executorul judecătoresc. Cu sprijinul organelor de ordine și al autorităților locale au reușit scoaterea în stradă a 4000 de credincioși ortodocși, foști greco-catolici sau urmași ai celor care au construit această biserică, și să o atribuie unui număr infim de mic de catolici de rit bizantin. Este regretabil ca un sfânt lăcaș construit de credincioși și care, implicit, le aparține în totalitate, să fie confiscat prin terpituri avocățești, mai mult ilegale decât legale, celor care au oferit și ultimul bănuț pentru înfrumusețarea ei și nu au așteptat nimic de la Roma sau din altă parte. Facem apel la autoritățile locale și centrale să ia atitudine și să intervină pentru soluționarea pe cale pașnică a acestui conflict.

Dreptul de crede, de a se ruga, de a moșteni și păstra cele ce le-ai primit de la părinți este unul singur".

În această situație se află credincioșii de la Biserica "Sfinții Arhangheli", foști greco-catolici, astăzi ortodocși.

Duminica de 5 februarie am participat personal la slujba oficiată de preoții ortodocși evacuați, slujbă ținută într-un cort. Ploaia curgea și se prelingea și prin pânza de cort. Ridicând ochii din pământ, am fost atentă asupra credincioșilor prezenți. Erau aceleași persoane care participau la slujbe și în Sfântul Lăcaș din care am fost evacuați.

Dacă preoții greco-catolici în cauză speră să crească numărul credincioșilor prin atragerea ortodocșilor care se rugau adineauri în această biserică, se înșeală amarnic. Poate vor exista credincioși, dar în mică măsură, care nu vor renunța la cultul ortodox. Mulți ca mine au fost botezați, cununați, și-au botezat copii conform cultului ortodox. De ce să renunțăm tocmai acum? Dacă nu există altă rezolvare, solicităm autorităților locale punerea la dispoziție a unui spațiu iar autorităților centrale ajutor pentru construirea unei noi catedrale, pentru ca nu noi, acești credincioși, să suportăm situația de fapt, dar este bine a se ține cont de această problemă și pentru a se depăși declanșarea unor conflicte între cele două culte, această situație constituind un caz care se va declanșa în mai multe zone din țară, cu efecte asupra unei sfere a populației acestei țări.

  Eugen Bejinariu - intervenție politică intitulată Ofensivă, șantaj și manifestări publice anticonstituționale;

Domnul Eugen Bejinariu:

Intitulez declarația politică de astăzi "Ofensivă, șantaj și manifestări publice anticonstituționale", prin care încercăm să atragem atenția Guvernului asupra unor realități de mai multă vreme ocolite sau ignorate.

Demersurile ONG-ului adus în viața politică și la guvernare sub denumirea de UDMR au, chiar de la începutul anului 2006, exagerate insistențe, un front mai larg la solicitări, șantaje și amenințări.

La Cluj-Napoca, Comitetul de Inițiativă Bolyai cere scindarea Universității "Babeș-Bolyai", inclusiv în scrisoarea adresată domnului prim-ministru, Călin Popescu Tăriceanu și domnului președinte Traian Băsescu. Este mai mult decât supărătoare concluzia din această scrisoare potrivit căreia, "în cei 15 ani ce au trecut de la Revoluție, nu s-a făcut nimic pentru realizarea egalității de șanse în învățământul superior, în pofida faptului că, de-a lungul acestui deceniu și jumătate, structura actuală s-a dovedit total nepotrivită pentru pregătirea tineretului maghiar din România". Această concluzie nu reflectă cu nimic realitățile și ignoră, cu bună știință, convingerile conducerii Universității - Senat, Consiliul de Administrație etc. Astăzi, Universitatea "Babeș-Bolyai" are 19 facultăți cu predare în limba română, 16 facultăți cu predate în limba maghiară, cu peste 50 de specializări, și 10 facultăți cu predare în limba germană. Tensiunile au escaladat până când l-au determinat pe rectorul Universității, prof. univ.dr. Nicolae Bocșan, să declare cu mâhnire și îngrijorare: "Noi am făcut cel mai mult pentru învățământul superior maghiar, noi suntem puși la zid."

La București, domnul vicepremier Marko Bela, președintele UDMR, cere Alianței D.A. să susțină și să voteze Legea minorităților; poate genera enclavizarea țării.

În Ardeal, în județele Covasna, Harghita și Mureș se pregătesc manifestări pentru ziua de 15 martie, cu mii de fluturași și cu promovarea unor programe de autoguvernare, manifestări în care se va declara autonomia Ținutului Secuiesc.

Recent, liderul UDMR Gyorgy Funda a declarat, cu mare seninătate în Comisia Europei, că domnia sa nu îi reprezintă pe români, ci pe maghiari.

Moștenirea Gojdu, cu mare importanță pentru pregătirea tinerilor români fără posibilități materiale, în școli și universități din țară și străinătate, deși are caracter privat, este pe cale de a fi cedată Ungariei.

Evoluția acestor evenimente se amplifică tocmai în perioada când urmează să se prezinte raportul de țară privind integrarea României în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007. Astfel de presiuni, demersuri și manifestări ale liderilor UDMR reprezintă și acte de șantaj și amenințare.

Menționăm că, în județul Suceava nu avem etnici maghiari decât în foarte mică măsură, dar sunt, totuși, prezente și active toate structurile de conducere ale UDMR.

Noi avem doar o singură întrebare pentru Guvernul Călin Popescu Tăriceanu, fundamentală în privința interesului național: este, oare, guvernată, în acest moment, România, țară cu o îndelungată și bogată istorie, cu atâtea probleme și speranțe și aflată acum în pragul integrării?

Dacă este, atunci se impune constituirea unei comisii guvernamentale, incluzând sociologi, oameni politici și din administrație, care să analizeze, la fața locului, realitățile populației maghiare și ale românilor din Ardeal.

În temeiul acestor realități să fie concepută și promovată politica în relațiile cu UDMR, organizație nonguvernamentală aflată la guvernare.

  Marin Diaconescu - declarație politică intitulată România, pe linie moartă;

Domnul Marin Diaconescu:

Declarație politică intitulată: "România, pe linie moartă".

Weekend-ul acesta ați avut deosebita plăcere de a intra în casa deputatului Adrian Năstase. După mai bine de două luni de profundă dorință de înfundare a acestui mare om politic, dragii noștri colegi de la Putere au blamat invitația adresată ziariștilor de domnul Adrian Năstase, pe motiv că acesta s-a dat în spectacol față de întreaga România prin gestul său.

Domnul ministru Eugen Nicolăescu a criticat vehement dorința domnului deputat Adrian Năstase de a arăta țării întregi că nu are nimic de ascuns. Cum este posibil să dezaprobi un asemenea gest, conturat de cele mai bune intenții? Dacă nu invita presa, însemna că are ceva de ascuns, dacă a invitat presa, tot nu a făcut bine. Cu siguranță că domnul ministru Eugen Nicolăescu suferă de o criză de personalitate ori de câte ori vine în discuție numele unui membru PSD.

De aproape un an și jumătate, pe buzele domnilor de la Putere stă numele domnului Adrian Năstase, precum și cel al membrilor care formează staff-ul PSD.

Putem observa cu ochiul liber că domnul Adrian Năstase s-a transformat în coșmarul actualei guvernări. Cred că nu mai puteți să dormiți noaptea, dragi colegi de la Putere, cu gândul la prăbușirea lui Adrian Năstase. După cum arată lucrurile, dumnealui s-a convertit în ghimpele în coasta Alianței.

Nu aveți mândria de a accepta că sunteți inferiori omului politic pe care încercați să îl doborâți. Știm cu toții că "vulpea, când nu ajunge la struguri, spune că sunt acri." Păcat că recurgeți la astfel de tertipuri pentru a salva Raportul de țară care bate la ușă și care transmite semnale negative.

Aruncați cu noroi într-un om politic marcant de o rară diplomație, în loc să încercați să-i urmați exemplul și să fiți oameni, dincolo de toate. Ar fi o greșeală să pretindem corectitudine și diplomație din partea unor oameni care nu au avut niciodată tangențe cu aceste calități.

Îmi pare rău, distinși colegi, dar faptele vorbesc de la sine.

  Mircea Valer Pușcă - intervenție politică intitulată Eterna și fascinanta Românie sau Brusca și violenta iluminare în recunoașterea valorilor până nu demult necunoscute;

Domnul Mircea Valer Pușcă:

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "Eterna și fascinanta România" sau "Brusca și violenta iluminare în recunoașterea valorilor până nu demult necunoscute".

Cititorul care, după parcurgerea titlului, va avea răbdarea să parcurgă și substanța articolului, va putea, probabil, să se regăsească în "tiparul" comportamental pe care-l voi invoca. Este vorba de un amalgam de normal și mai puțin normal, de un comportament mai degrabă păgubos decât profitabil.

Încep prin a remarca șapte situații "comune" în spațiul politic mioritic:

  1. Validarea unei "teze" are ca argument identitatea autorului, iar nu analiza fundamentelor tezei.
  2. O dată cu câștigarea unei funcții de putere, IQ-ul (coeficientul de inteligență) al persoanei cunoaște, ca prin minune, o creștere spontană.
  3. De "minunea" descrisă la punctul anterior beneficiază și membrii de familie și prietenii apropiați.
  4. "Cinstea" unui om depinde de ce parte a "baricadei" se află, mai mult decât de actele sau faptele, cinstite sau necinstite, pe care le-a înfăptuit.
  5. Regulile au ca unic scop crearea unui fundament pentru a putea explica, atunci când este cazul, celor "conduși" de ce nu se poate ceea ce ei vor și nicidecum de a stabili norme obligatorii, inclusiv pentru cei care conduc.
  6. Tentația depășirii atribuțiilor, atât de vizibilă și răspândită, are ca resort banala sete de putere a celor care trăiesc cu iluzia rolului mesianic care le-a fost rezervat de istorie.
  7. Din lupta care se dă între "forța rațiunii" și "rațiunea forței", pierde cetățeanul spectator, protagoniștii având permanent soluția "schimbării tricourilor" (adică înregimentării în "echipa" câștigătoare).

Cele mai sus expuse, observate de-a lungul anilor, nu vreau să fie interpretate ca o acuză adusă cuiva sau că nominalizându-le o fac pentru a incrimina pe cineva anume. Departe de mine intenția de a fi judecător! Sunt conștient că nu-mi pot aroga un drept pe care nu-l am, cu atât mai mult cu cât nici nu-l doresc. Cu toate acestea, simt nevoia de a comunica ceea ce observ că nu funcționează bine și trăiesc cu speranța că, odată puse sub lumina reflectorului, aceste disfuncționalități vor deveni "problema" fiecăruia și-a tuturor, în egală măsură.

Răbdătorul cititor, ajuns cu lectura în acest punct, poate să se întrebe: dacă nu ai a aduce reproșuri și nu vrei să judeci, atunci la ce bun să aduci în discuție toate aceste comportamente, în fond, condamnabile? Încercând să nu-l dezamăgesc, voi spune că motivul neliniștilor sale nu este justificat. Și nu este justificat fie doar pentru simplul fapt că nu eu trebuie să judec, să dau sentințe. De judecat, dat sentințe și sancțiuni o va face cititorul, în calitatea lui de alegător, capabil să-i trimită la putere pe cei pe care-i consideră că-l reprezintă cel mai bine, pe cei pe care-i percepe ca fiind atașați "binelui public" cu care se identifică el. Căci, odată și odată, va trebui să învățăm să prețuim istoria indivizilor, urmele pe care aceștia le lasă în urma lor de-a lungul timpului. Va trebui să învățăm, atunci când ne încredințăm viitorul în mâna altora și delegăm competențe, s-o facem în baza unor argumente susținute de fapte. Nu de alta, dar eu chiar cred că:

Istoria trebuie să conteze! Pe oricine, faptele și actele politice inițiate și asumate îl pot caracteriza suficient de exact.

Orice proiect este un continuum, un proces în derulare, susceptibil de a fi perfecționat, actualizat, reorientat, adaptat etc. dar care poate fi și identificat și, mai mult, caracterizat a fi (sau nu) coerent, generos și, nu în ultimul rând, util.

Depinde de fiecare, de puterea și angajamentul fiecăruia, ca un proiect să poată fi transformat în realitate.

Din păcate, am uitat noi, cetățenii români, că stă în puterea fiecăruia dintre noi să ne asumăm responsabilitățile în mod serios și onest: oamenii politici - în acțiunile politice, cetățenii alegători - în momentul alegerii, apoi în permanenta presiune pusă pe cei care au câștigat, pentru a-i determina să-și focalizeze efortul pentru îndeplinirea programului în baza căruia au obținut votul și mandatul. Banal de simplu, dar cât de greu de îndeplinit!

Le va fi ușor unora să supraviețuiască politic, înscriindu-se în linia de comportament descrisă în cele șapte puncte expuse mai sus, dacă nimeni nu se obosește să-i analizeze și să-i sancționeze. Încă ne este greu să facem ceea ce trebuie, cu toate că știm exact ce ar trebui făcut.

Acest paradox nu face decât să îmbogățească zestrea "eternei și fascinantei Românii"!

  Mihai Sandu-Capră - paralelă între arhitectura construcțiilor și viața politică;

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Mergând prin țară, prin marile orașe, nu poți să nu observi că nimic din arhitectura construcțiilor ce te înconjoară nu-ți atrage atenția, că frumusețea de altă dată, ce reprezenta amprenta arhitectului, a fost înlocuită cu standardizarea ternă a comunismului egalizator, începând cu stilul și terminând cu cenușiul tencuielii, în cele mai multe cazuri, cojită de intemperii.

Plictiseală.

Monotonie.

Am observat că inclusiv noile construcții, parcă de teamă să nu iasă în evidentă, pentru a-și ascunde frumusețea, adoptă aceeași culoare cenușie, mascând eventualele individualități de concepție sub aceeași culoare cu suratele standardizate.

De parcă plumbul din tencuiala pereților s-a scurs vreme de 50 de ani în sufletul oamenilor, suntem toți roboți care se ascund sub aceeași posibilitate de exprimare, scandalul, bârfa politică, loviturile de scaun justificate cu aceleași mascote: corectitudine, imparțialitate, înscriere în politica partidului.

În care politică?

Nu se spune niciodată, pentru că nu există.

Există în schimb o confuzie doctrinară determinată de lipsa unor valori, de lipsa unor principii asimilate de un anume partid sau de altul, situație care generează promovarea nonvalorică a liderilor de opinie, ca fiind acei oameni care se fac remarcați din cu totul alte motive decât cele care, în mod normal, ar trebui să reprezinte baza unei creșteri sănătoase pentru liderii prezentului. Situația este reflectată în confuzia electoratului, care, prin comparație cu cel interbelic, de-abia mai poate înscrie un partid în dreapta sau stânga. Ce te faci însă dacă un partid iși spune de stânga dar preia principiile dreptei, așa cum se întamplă în ziua de azi, sau poate invers?

Azi, când din cenușa doctrinară a unei țări cu o bogată istorie mai sunt câteva formațiuni care reprezintă acele puncte de culoare și personalitate exprimată prin principii și reguli clare, trecem prin pericolul unei asimilări a acestora în amalgamul monoton al cotidianei lupte pentru ciolan, al murdăriei politice, al reclamelor cu "10% incluși".

Câtă vreme acestea vor exista, istoria României frumoase și bogate încă nu s-a pierdut, și reprezintă o sperantă. Să avem grijă să nu dispară, să avem grijă să reprezinte pentru electorat un far ce sa îi lumineze calea, să repezinte acele construcții care nu au uitat să se construiască și să se exprime.

  Alecsandru Știucă - declarație politică intitulată Amatorism sau interes?;

Domnul Alecsandru Știucă:

Amatorism sau interes?

Guvernul României este din nou atras într-o capcană fără ieșire. Își propune, caz fără precedent, printr-un Acord să substituie substanța unui Testament. Sacrificii pe altarul prihănit al politicii s-au făcut de-a lungul timpului. Ceea ce este, însă, ieșit din comun este faptul că o problemă care privește ortodoxia românească - moștenirea Gojdu - a ajuns în atenția guvernanților, blocând rezolvarea altor probleme stringente legate de pregătirea integrării în UE. A transfera probleme de interes național și internațional în derizoriu reprezintă reala problemă a guvernanților. Problema moștenirii Gojdu va fi rezolvată mai devreme sau mai târziu.

Dar modul în care se abordează problema de către Guvern, de către reprezentanții PNL (doar ei sunt prizonierii acestei capcane) este, din păcate, dezonorant.

Mai întâi se elaborează un Acord, fără a fi consultați cei în cauză - moștenitorii ortodocși din Transilvania (ca să nu-i mai amintim pe cei din Ungaria, care oricum nu sunt consultați de nimeni - nici de autoritățile ungare, nici de cele creștine sau laice românești). La București, Acordul este semnat de miniștrii afacerilor externe de la Budapesta și din capitala României. În pregătirea textului Acordului nici un expert, nici unul din numeroșii consilieri ai M.A.E. nu găsește de cuviință să atragă atenția că un Acord nu poate substitui un Testament.

Momentul abordării în Parlamentul României este cu grijă ales - cu o zi înainte de a expira termenul care permite aprobarea tacită. Oricum, și mai târziu e bine, decât deloc. Stupoare ! - Nu putem dezbate proiectul pentru că lipsește chiar ministrul afacerilor externe. Nici atenționarea ministrului de către președintele de ședință nu ne este de folos a doua zi, când se propune reluarea dezbaterilor. Înțelegându-se, în sfârșit, situația, se votează prelungirea termenului de abordare a documentului și PNL cere retragerea proiectului spre "analiză" - Ce "analiză" ?! Cum poate fi "renovat" proiectul unui Acord, deja ratificat de Parlamentul ungar ? Singura analiză posibilă aparține medicinii legale - care va constata decesul, ratarea venite din nepriceperea, neputința sau interesul (care interes ?) al unei șubrede și diletante guvernări.

  Ioan Țundrea - intervenție politică având ca obiect Stimulările trecutului conservator și simulările prezentului postsocialist;

Domnul Ioan Țundrea:

Obiectul declarației politice: "Stimulările trecutului conservator și simulările prezentului post socialist"

O plimbare pe străzile capitalei, care poartă numele iluștrilor conservatori Lascăr Catargiu, Tache Ionescu, Lahovary sau Nicolae Filipescu, ne stimulează memoria, dar ne și obligă la o reflectare fără simulări.

Reamintindu-ne doar de perioada cât a fost primar, Nicolae Filipescu, ilustrul conservator, a elaborat planul cadastral al Bucureștiului, a fixat și delimitat raza orașului, a dezvoltat alimentarea cu apă potabilă, a dispus reparația generală a filtrelor, a deschis noi artere de circulație - străzi și bulevarde - și le-a pavat, a extins rețeaua de canalizare.

În timpul primariatului lui Nicolae Filipescu, primul tramvai electric, mijloc modern de locomoție, circula în București pe "marele bulevard" - azi bulevardele: M. Kogalniceanu, Carol I și Pache Protopopescu.

La începutul secolului XX, același conservator, primar în guvernul lui Lascăr Catargiu, Nicolae Filipescu, a descris procesul de feudalizare a societății românești în interiorul unui stat socialist: "La statul socialist, mulți vor râvni la funcțiile de inspectori, foarte numeroase în toate planurile de organizare socialistă. Neapărat este mai plăcut să supraveghezi pe alții decât să muncești tu însuți".

Dar cum vor fi acești "inspectori ai muncii" peste numai o generație? Câtă asemănare între activismul politic din perioada 1948-2005, din cauza unei societăți aflate într-o perpetuă bulversare a valorilor morale și culturale! Aceste moduri de a simula traiul decent sau construcții după voia întâmplării, generează o sărăcie progresivă la baza piramidei sociale și o ariditate intelectuală la vârful ei.

  Aurel Vlădoiu - declarație politică intitulată Nebunia impozitelor și taxelor;

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Nebunia impozitelor și taxelor"

Nebunia impozitelor și taxelor inventate pe bandă rulantă de Guvernul Tăriceanu - Faliment nu demonstrează altceva decât diletantism economic și un adevărat atentat la adresa sănătății milioanelor de români.

Impozitele pe care guvernarea portocalie le încasează într-o veselie soră cu isteria sunt la un pas de a-i scoate în stradă pe românii simpli, sufocați și disperați de acest haos fiscal din ce în ce mai împovărător pentru ei.

Finanțiștii Alianței vor să scoată bani, cu orice preț, și din piatră seacă, și în timp ce marile averi acumulate ilegal rămân intacte, ei vor să-i jupoaie de vii pe români. Din acest an, asupra țăranilor s-au abătut biruri noi, de factură fanariotă, și anume impozitarea terenurilor agricole și fiscalizarea mediului rural.

Guvernanții ne pregătesc noi și noi surprize, dintre cele mai neplăcute: se vor elimina scutirile de TVA pentru medicamente și se va introduce un regim special de TVA pentru gospodăriile agricole individuale și turism.

În cazul locuințelor, valoarea impozabilă a clădirii a crescut cu câte 10% pentru fiecare 100 mp sau fracțiune din această suprafață.

Sunt unele impozite pe care le vom plăti înzecit: impozitul pe câștigurile la bursă a crescut de la 1% la 16%; impozitul pe dobânzi s-a ridicat la 10%.

De asemenea, asistăm și la o ploaie de accize: la electricitate, gaze naturale, păcură, ca să dau doar câteva exemple.

A crescut și impozitul pentru tranzacțiile imobiliare făcute de persoanele fizice.

Portocaliii demonstrează că nu au nici credință și au eliminat scutirea cu drept de deducere a construcției de biserici.

Pentru politicienii Coaliției Dezastru și Amar, activitatea de cercetare-dezvoltare este un ghimpe în coastă și de aceea au introdus în acest domeniu TVA-ul.

Totodată, consider că este o inepție pretenția Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor ca deținătorii de mijloace de transport să știe să calculeze, indiferent cât de simplă sau complicată ar fi formula, emisiile din trafic, și să meargă periodic cu declarații și plăți la Fondul de Mediu. Este justificată, așadar, panica populației generată de calculul și plata taxei pe emisiile de poluanți din trafic.

Îngrijorător este faptul că Alianța nu numai că i-a zăpăcit pe români cu impozite și taxe, dar acum pregătește și așa zise restructurări ale cheltuielilor publice, care se traduc în principal prin reducerea numărului de posturi de funcționari publici, o clasă de cetățeni foarte năpăstuită în ultimele luni.

Prin lipsa de coerență privind politicile macro-economice ale României și în al doilea rând prin politicile fiscale falimentare, guvernarea portocalie a demonstrat că nu are posibilitatea să mențină o economie sănătoasă.

  Gheorghe Chiper - critici la adresa activității ministrului Gheorghe Flutur.

Domnul Gheorghe Chiper:

Urmărindu-i activitatea publică după preluarea mandatului, poți spune despre domnul ministru Gheorghe Flutur că pare un om providențial: se pricepe la toate problemele agriculturii, știe cum se poate prospera din munca câmpului și din creșterea animalelor, încât te întrebi cum de nu au dibuit până acum strămoșii noștri ideile sale infailibile, știe, de asemenea, cât de "răi" au fost ceilalți dinaintea lui, cât de nepricepuți și nechibzuiți într-ale agriculturii și silviculturii s-au dovedit a fi acești "vrăjmași" care trebuie "bătuți la fund" și chiar, mai aspru, pedepsiți pentru ceea ce au pricinuit sectorului peste care păstorește dânsul acum, cu veleități de tartor.

Am folosit oarecum termeni duri despre ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, dar cred că mult mai atenuați față de violența dânsului de limbaj, față de modul arțăgos în care polemizează cu adversarii politici, care sunt, evident, cei de la PSD, și care-i stau și în prezent în cale, zădărnicindu-i planurile și obiectivele.

Că nu este așa, că spune enormități, că vorbele sale sunt pline de neadevăruri și păreri nedrepte este un lucru evident.

Nu mai crede, desigur, nimeni în bizareriile și viziunile sale, dar multă lume care-l ascultă nu-și dă seama că prin "rechizitoriile" permanente la adresa foștilor guvernanți el își ascunde propriile limite și incompetența, își maschează eșecurile ce se conturează deja în sectorul pe care-l păstorește.

Este de datoria noastră, a celor care avem privilegiul de a avea un mandat parlamentar, să prevenim involuția acestui sector, să arătăm din timp cât de multe greșeli se succed în conducerea agriculturii, să arătăm stângăciile și delăsarea în măsurile și activitatea ministrului.

Prezenta declarație politică se vrea tocmai un astfel de demers. Ea este însă și un gest de disperare pentru ceea ce se întâmplă în agricultura noastră, pentru ceea ce va deveni circa 40% din populația țării, care vor fi nevoită să trăiască din agricultura de subzistență.

Fiind scrisă într-un stil mai publicistic, declarația se vrea totodată și un pamflet la adresa aroganței ministrului care, pe lângă aparițiile sale ironice, bășcălioase chiar, își arată în destule cazuri disprețul și față de cei ce se ocupă de agricultură, pe care îi desconsideră pentru vestimentația prea elegantă, neadecvată muncii din sector.

Acesta a fost contextul în care, la o întrunire cu circa 200 șefi ai asociațiilor private din agricultură, care, pentru proasta gestionare a acestui sector economic vital pentru România, au cerut demisia ministrului agriculturii, domnul ministru Flutur a apreciat că cei prezenți nu reprezintă agricultura românească numai pentru simplul fapt că au îndrăznit să aibă o ținută decentă (costum și cravată), și nu au venit în salopetă și cizme de cauciuc.

Acesta este răspunsul la critică și neajunsurile din agricultură al domnului ministru Gheorghe Flutur?

Este regretabil și, în această situație, demisia ar fi un gest onorabil.

Este capabil domnul Flutur de un asemenea gest?

   

Pauză între orele 10,24 - 10,30