Plen
Ședința Camerei Deputaților din 14 martie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.32/24-03-2006
Video in format Real MediaVideo - Real Media

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video
Video in format Real MediaTransmisie în direct
format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
Video in format Real Media23-10-2017
Video in format Real Media17-10-2017
Arhiva video:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 14-03-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 14 martie 2006

  1. Intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,25.

Lucrările au fost conduse de doamna Daniela Popa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistată de domnii Gheorghe Albu și Victor-Viorel Ponta, secretari.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineața!

Stimați colegi,

Deschidem ședința dedicată declarațiilor politice.

Începem cu Grupul parlamentar al P.S.D., domnul deputat Mihai Apostolache. Nu este, nu?

Domnul deputat Ioan Munteanu. Nu este. Doamna deputat Manuela Mitrea. Nu este. Domnul deputat Dumitru Bentu. Nu este. Doamna deputat Monalisa Gălăteanu. Nu este. Domnul deputat Emil Radu Moldovan. Nu este. Domnul deputat Costică Macaleți. Nu este. Domnul deputat Ion Mocioalcă. Nu este.

 
  Viorel Pupeză - declarație politică intitulată Mai mulți săraci din România vor bate la porțile Europei!;

Domnul deputat Viorel Pupeză.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

Video in format Real Media  

Domnul Viorel Pupeză:

Bună dimineața, doamna președintă,

Bună dimineața, stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Mai mulți săraci din România vor bate la porțile Europei!".

În anul decisiv pentru integrarea în Uniunea Europeană, starea țării s-a înrăutățit continuu. Politicile economice haotice s-au concretizat în scăderea dramatică a nivelului de trai al cetățenilor.

Instabilitatea legislativă a stopat investițiile străine, principala sursă a unei posibile relansări economice, iar interesele diverselor grupuri "portocalii" au blocat inițiativele interne, micii întreprinzători fiind sufocați de o fiscalitate excesivă.

Ratarea lui 2006 ar determina consecințe negative dintre cele mai grave pentru istoria țării. Conform studiilor, 1% din populația României trăiește cu mai puțin de 1 dolar pe zi, ceea ce este catalogat - conform normelor internaționale - drept sărăcie extremă, alte 12 procente din populație fiind afectate de sărăcie severă, adică are nevoi intense și cronice nesatisfăcute, care împiedică funcționarea normală în societate. În plus, 17% din populație este afectată de sărăcie medie.

Dacă rapoartele nu coborau ștacheta veniturilor în statistici, rata sărăciei se situa la aproape 50%, cât este de fapt în realitate. Un salariat sărac, cu 3 - 4 milioane lei pe lună, este un tată sărac, un soț sărac și are copii săraci.

În Uniunea Europeană rata sărăciei ar fi de 39%, dacă transferurile sociale - pensii, indemnizații și ajutoare sociale, servicii sociale - nu ar exista. Intervenția statului face ca rata sărăciei europene2 să fie de 16%. În România, politicile de asistență socială și familială reduc acest indicator doar cu 5 procente, cea mai mică performanță din Europa.

Cea mai mediatizată "realizare" a Alianței "Departe de Adevăr", din dorința de a promova un trai decent, a fost introducerea sistemului cotei unice, care a contribuit doar la polarizarea societății românești, respectiv la accentuarea sărăciei și la creșterea avuției celor bogați.

O primă consecință vizibilă a introducerii cotei unice de impozitare a fost micșorarea rapidă a încasărilor bugetare. Bugetul general consolidat a dispus de resurse financiare cu mult mai mici, care au creat o accentuată creștere a deficitului public bugetar, dar și o scădere dezastruoasă a cheltuielilor sociale, respectiv a salariilor, a investițiilor, în general, a programelor sociale din România, afectând astfel nivelul de trai, și așa redus, al românilor.

Anul 2006 reprezintă un adevărat tzunami al majorărilor, de la impozite și taxe, până la tarifele utilităților și a hranei. Numărul săracilor va crește alarmant și, oare, câți români săraci vor mai bate la porțile Europei, pentru a cere dreptul de a culege o postată de căpșuni?

În tot acest timp, actuala guvernare "portocalie" a țării are o altă agendă de priorități: concentrarea serviciilor secrete, DNA și percheziții, cancanuri politice, spectacole mediatice, care nu țin de foame sau de cald românilor. Sărăcia a rămas doar contorizată, pentru că soluții ferme de combatere a ei nu s-au găsit.

Capitalismul trebuie îmbinat cu creștere economică și cu programe sociale. Din păcate, actualul Guvern a căzut într-o idee păguboasă, conform căreia orice program social, care împarte bunăstarea, este populist sau, mai rău, comunist.

Dacă tot mințiți românii prin emisiuni televizate, că țara are o economie în creștere, cum se explică că amploarea sărăciei, sau Alianța îi guvernează doar pe cei din Top'300?

Dacă în România s-ar pune o taxă pe minciuna "portocalie", bugetul ar fi îndestulător pentru a eradica sărăcia până intrăm în Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Ioan Ghișe - declarație politică intitulată Recursul la rațiune și moralitate pentru servirea binelui public și a interesului național;

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Ioan Ghișe.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Ioan Ghișe:

Mulțumesc.

Doamna președinte de ședință,

Declarație politică se intitulează "Recursul la rațiune și moralitate pentru servirea binelui public și a interesului național".

Partidele politice dau zi de zi un spectacol națiunii, din care oamenii nu mai înțeleg nimic. Foștii guvernanți încep să-și excludă liderii.

În Coaliția de guvernare, aliații se boicotează unii pe alții și se denigrează pubic.

Naționalismul păgubos și desuet face planuri de acțiune. Instituțiile statului sunt lente și ineficiente. Sindicatele sunt nemulțumite. Patronatele sunt nemulțumite. Tinerii sunt dominați de gândul de a pleca din țară. Pensionarii disperați se gândesc cum să-și împartă pensia între bani pentru medicamente, hrană sau întreținere.

Sistemul de sănătate agonizează. Agricultorii abia supraviețuiesc. Sistemul de învățământ este vai de el. Elevii și studenții sunt dezorientați. Dascălii și medicii trăiesc mari frustrări profesionale. Statul scârțâie din încheieturi. Naționalismul extremist gândește oportunități de manifestare.

România se transformă greu și încearcă să se adapteze sub presiunea globalizării și integrării europene.

Mulți se întreabă: "România, încotro?"

Dumnezeu a jertfit pe Fiul Său, Isus Cristos, pentru ca oamenii să poată înțelege care-i este calea și adevărul spre viață. Acum, mai mult ca oricând, liderii politici au nevoie să cunoască, să înțeleagă și să urmeze principiile și pildele moralei creștine din Noul Testament.

Este nevoie de înțelepciune și toleranță. Rațiunea și morala trebuie să stea la baza gândurilor politicienilor și a acțiunii practice a partidelor.

Corupția va fi stăvilită prin eficacitatea instituțiilor statului; școala se va putea revigora prin promovarea valorilor lumii civilizate, oferite sistemic, coerent și consecvent către generațiile de copii și tineri.

Câștigul din muncă cinstită prin respectarea legii trebuie să fie calea noastră de progres.

Conducătorii țării - partidele și clasa politică - trebuie ca acum să dialogheze, să coopereze și să acționeze pentru ceea ce este cu adevărat interes național, pe moment și pe viitor.

Recomandăm ca acum, în vreme de dezorientare, să reflectăm la învățăturile biblice, care să lumineze mințile, să umple sufletele și să orienteze faptele.

Noi, românii, ca neam vom răzbi mai bine vremurilor, prin asimilarea rapidă a pragmatismului prin moralitate, prin educație pentru cultură, prin cunoaștere și stăpânirea înaltei tehnologii, prin cercetare științifică și aplicarea ei, prin promovarea muncii cinstite, a performanței și profesionalismului, prin șanse egale și respectarea legilor și regulilor.

Toate acestea pentru servirea cinstită și cu folos a tuturor: copii, tineri sau bătrâni, săraci sau bogați, bolnavi sau sănătoși, toți cetățenii României de azi și de mâine.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Liviu Alexandru Miroșeanu - cerere adresată autorităților în ce privește aplicarea prevederilor Legii nr.1/2000;

Din partea Grupului parlamentar al P.D., domnul deputat Liviu Moroșanu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Liviu Alexandru Miroșeanu:

Mulțumesc.

Doamna președintă,

Doamnelor și domnilor colegi,

Aplicarea prevederilor Legii nr.1/2000 privind punerea în posesie a terenurilor forestiere către persoanele fizice, în comunele băcăuane de pe Valea Muntelui, a generat o stare de confuzie și tensiune, determinată de modul cum autoritățile competente au înțeles să interpreteze legea.

O situație deosebită o întâlnim la nivelul comunei Brusturoasa, unde lucrurile au degenerat, vinovat de acest lucru făcându-se fostul secretar general al Prefecturii Bacău, Furo Gheorghe, care, împreună cu consilierul juridic al Direcției Silvice Bacău, Andrei Gheorghe, a susținut o interpretare cu totul personală a legii, fapt ce a dus la prăbușirea unui întreg șir de abuzuri.

În fapt, cetățenii acestei comune au cerut: reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferite suprafețe de pădure. În baza unor așa-zise "tabele de proprietate" constituite la nivelul anului l945, fiind puși în posesie, conform Legii 87/1945.

Trecând peste faptul că Legea/2002, la pct.3, stabilește că reconstituite, se admite numai pe bază de înscrisuri, cu dată certă, Legea nr.187/1945 a prevăzut că, în afara unor excepții, în cazul proprietarilor considerați că au colaborat cu Germania, suprafețele care urmau a se expropria din marile proprietăți, pentru împroprietărirea persoanelor fizice erau numai trenuri agricole și, în nici un caz, forestiere.

Cu toate acestea, datorită insistenței comisiei locale de a se reconstitui dreptul de proprietate, pe baza tabelurilor întocmite în anul 1945, cu prilejul reformei agrare, tabele care nu au fost niciodată validate de către Comisia pentru înfăptuirea reformei agrare, s-au eliberat nelegal un număr foarte mare de titluri de proprietate, fapt ce va îngreuna în mod evident aplicarea prevederilor Legii nr.247/2005 pentru retrocedarea către proprietarii de drept a terenurilor forestiere.

De asemenea, au fost constatate o serie de nereguli la întocmirea documentațiilor privind cererile de reconstituire a dreptului de proprietate dintre care amintim: nici una dintre cereri nu specifică tipul de teren solicitat, prin urmare, nu s-a solicitat, în mod expres, terenul forestier; cererile de retrocedare sunt semnate de o singură persoană, deși în cele mai multe cazuri, pe aceeași cerere apar mai mulți moștenitori; semnăturile moștenitorilor de pe cererile de retrocedare, în cele mai multe cazuri nu corespund cu semnăturile acelorași persoane de pe fișele tehnice. Și multe, și multele altele.

Toate aceste probleme au fost concentrate într-un raport, întocmit de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, care a punctat și alte neregularități în ceea ce privește retrocedarea pădurilor și în celelalte comune de pe Valea Muntelui, ceea ce arată fără îndoială, modul iresponsabil prin care autoritățile care au avut competență în perioada 2000 - 2004, în această situație, și-au făcut datoria.

În vederea detensionării situației create, pentru buna desfășurare a aplicării Legii nr.247/2005, cerem autorităților implicare totală în acest caz.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Mihai Cristian Apostolache - comentariu pe marginea Proiectului strategiei de securitate națională a României;

Domnul deputat Mihai Apostolache.

Aveți cuvântul, vă rog.

Video in format Real Media  

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulțumesc.

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Am citit cu mare atenție versiunea din 21 februarie a.c. a Proiectului Strategiei de Securitate Națională a României - România Europeană, România Euro-Atlantică; Pentru o viață mai bună, într-o țară mai sigură, democratică și prosperă, varianta "la vedere", propusă de președintele Traian Băsescu.

Nu o să comentez acum nici oportunitatea și nici calitatea acestui demers al președintelui României, ci am să mă rezum a constata că, cel puțin prin titlul său, materialul respectiv ar părea a fi o continuare logică a sloganului său electoral "Să trăiți bine!", ca de altfel și a promisiunii sale de a fi "un președinte jucător".

Cu alte cuvinte, domnul președinte centrează și tot dânsul dă cu capul, întru mărirea capitalului propriu de imagine și derutarea, astfel, a adversarului, oricare ar fi acesta, în afara sau înăuntrul propriei sale echipe.

Domnul președinte este preocupat de terorismul internațional, de securitatea și stabilitatea regională, de siguranța iubitei sale Marea Neagră și, pe undeva, pe la pag.30 din 39, preț de un paragraf și patru bumbi, de "îmbunătățirea radicală a stării de sănătate a populației și realizarea unui echilibru nou social, printr-un sistem de solidaritate capabil să garanteze securitatea economică, socială și de sănătate a tuturor participanților la proces", precizând și că "înfăptuirea acestui deziderat este condiționată de: reforma profundă a sistemului de sănătate; reformarea și diversificarea sistemului de pensii și asistență socială; promovarea unui set de măsuri active pentru ocuparea forței de muncă și reducerea șomajului; îmbunătățirea calității și accesului la serviciile sociale și de sănătate, în mod deosebit pentru categoriile sociale și comunitățile defavorizate".

Întrucât la pag.10, primul dintre principiile menționate de către autor, ca aflându-se la baza Strategiei de securitate națională, este convergența dintre politica de securitate și politica de dezvoltare națională, iar pe parcursul textului sunt invocate valorile naționale și respectul deplin pentru demnitatea omului, ca tânăr parlamentar îmi permit să-i amintesc domnului președinte Băsescu faptul că și românii aflați la vârsta a treia sunt în mod real o valoare națională; că, paradoxal, noi, românii, am ajuns să ignorăm înțelepciunea zicalei: "Cine n-are bătrâni să-și cumpere", și să-i considerăm un fel de repetabilă povară, trecută la Capitolul "Categorii defavorizate", expediindu-i astfel într-un soi de derizoriu de o frază și 4 bumbi, ai uneia dintre cele mai importante dintre strategiile noastre naționale.

Iertați-mă, stimați colegi, dar pentru România în care trăiesc eu, Ben Laden este o realitate mai îndepărtată și mai puțin dureroasă decât oricare dintre "Moșii Ion Roată", scuipați în obraz ori de câte ori își primesc pensia de mizerie, stau la cozi la medicamente, își închid caloriferele în miez de iarnă, ori își rup și bruma de pâine de la gură ca să-și plătească taxele și impozitele.

Așa este în România mea, iar dacă ne pasă, într-adevăr, de ea, ar trebui să ne pese tuturor, inclusiv domnului președinte Băsescu, mai mult de ei.

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Becsek-Garda Dezső-Kalman - despre sărbătorirea Zilei revoluției maghiare, sărbătoarea națională a maghiarilor de pretutindeni;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R., domnul deputat Garda Dezideriu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Becsek-Garda Dezso-Kalman:

Mulțumesc.

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Mâine, în ziua de 15 martie, vom sărbători Ziua revoluției maghiare, sărbătoarea națională a maghiarilor de pretutindeni.

Revoluția maghiară, prin programele sale, viza desființarea radicală a relațiilor feudale, democratizarea societății prin acordarea drepturilor și libertăților civice, nu numai pentru comunitatea maghiară, ci și pentru celelalte popoare din spațiul Carpato-Dunărean.

Mișcările din Transilvania, din luna martie, prefațau o revoluție pașnică, atât prin Programul de la Cluj, cât și prin manifestațiile populației maghiare de la Tg.Mureș.

Dieta Transilvaniei, din ziua de 29 mai, a adoptat legi importante atât pentru poporul maghiar, cât și pentru națiunea română cum a fost: desființarea iobăgiei, suportarea în comun de către toți cetățenii a sarcinilor publice, asigurarea drepturilor cetățenești și religioase ale românilor și noua Lege a pensiilor.

Cu toate acestea, datorită politicii duplicitare a Curții de la Viena, s-a ajuns la un război civil între cele două națiuni. Din păcate, momentele istorice legate de evenimentele pașoptiste, de multe ori sunt greșit sau tendențios interpretate.

Una dintre acestea ar fi deja formulată de unii politicieni sau pseudo-istorici, care afirmă că, în timpul revoluției, în luptele cu revoluționarii maghiari și-au pierdut viața peste 40.000 de români.

După datele oficiale ale Armatei austriece, pierderile umane ale românilor se ridică la 4.425 de persoane, iar ale sașilor la 244 de suflete.

Contemporanul evenimentelor, Gheorghe Baritziu, unul dintre conducătorii de seamă ai Revoluției române, a estimat aceste pierderi la circa 6.000 de oameni. Evenimentele din anii 1848 - '49 prezintă numeroase exemple pentru reconcilierea dintre cele două națiuni și nu dușmănia față de Revoluția maghiară, cum se întâmplă și în zilele noastre.

Din păcate, în manualele de istorie ale românilor, istoria Revoluției pașoptiste este în continuare tendențios interpretată, și prin denaturarea evenimentelor istorice, prin aceste texte denaturate, se îndeamnă la ură și lipsă de toleranță față de populația maghiară din Transilvania.

Până când nu vor fi schimbate aceste manuale, tineretul va avea o percepție greșită despre evenimentele Revoluției din anii 1848 - '49, fapt ce îngreunează apropierea reală dintre cele două națiuni.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Mira Anca Victoria Mărculeț Petrescu - declarație politică referitoare la nerespectarea obligațiilor legale de către prefectul de Harghita privind autorizarea manifestațiilor din 15 martie 2006 din Odorheiul Secuiesc;

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., doamna deputat Anca Petrescu.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

Video in format Real Media  

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeț Petrescu:

Declarația mea politică se referă la nerespectarea obligațiilor legale de către prefectul de Harghita privind autorizarea manifestațiilor din 15 martie 2006 din Odorheiul Secuiesc.

În conformitate cu Legea nr.340/2000 privind instituția Prefectului, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.179/2005, printre atribuțiile prefectului se regăsesc următoarele obligații: asigurarea aplicării și respectării Constituției, a legilor și a tuturor celorlalte acte normative, precum și ordinii publice, prin aceea de a acționa pentru asigurarea climatului de pace socială, menținerea unei comunicări permanente cu toate nivelele instituționale și sociale, acordând o atenție constantă prevenirii tensiunilor sociale.

Potrivit art.123 din Constituție și legilor mai-sus menționate, prefectul este reprezentantul Guvernului în plan local și garantul respectării legii și ordinii publice pe plan local, fiind numit în funcție la propunerea ministrului administrației și internelor.

După cum vă este cunoscut, în județul Harghita vor fi organizate, cu ocazia zilei de 15 martie 2006, în Municipiul Odorheiul Secuiesc, mai multe manifestări, unde, printre altele, se intenționează să se proclame "Autonomia Ținutului Secuiesc", o asemenea acțiune având obiectul de a declara autonomia unei părți din teritoriul României, contrar art.1 din Constituție, care proclamă România ca stat național, suveran, unitar și indivizibil.

În virtutea rolului pe care-l exercită, prefectul Județului Harghita are datoria să garanteze respectarea Constituției și ordinii de drept.

Manifestarea de la 15 martie a fost autorizată de primarul Municipiului Odorheiul Secuiesc, actul de autorizare al primarului fiind în mod evident contra Constituției și legilor statului român.

Prefectul, potrivit art.123 din Constituție și legii sale organice, cu modificările care le-au fost aduse recent, veghează la respectarea legii și ordinii în unitățile administrativ-teritoriale.

Prefectul are obligația ca, atunci când apare un act contrar Constituției și legilor statului, să-l atace în fața instanței de contencios administrativ, după ce, în prealabil, cere autorității emitente, a actului, în speță, primarului, să modifice sau să revoce actul.

Se impune, astfel, ca prefectul, în momentul în care a luat cunoștință de manifestarea antiromânească și anticonstituțională de la 15 martie, 2006, să ceară primarului Municipiului Odorheiul Secuiesc să interzică această manifestație și să revoce astfel actul prin care a autorizat-o.

În virtutea rolului său, ministrul administrației și internelor, domnul Vasile Blaga, trebuie să dispună măsurile necesare pentru ca prefectul să-și exercite rolul pe care îl are, de garant al respectării ordinii publice, în plan local, și să dispună măsurile necesare pentru stoparea acestor manifestări.

Dat fiind termenul foarte scurt, aceste măsuri trebuie să fie urgent dispuse, iar opinia publică să fie de urgență anunțată cu privire la ele.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Video in format Real Media Niculae Mircovici - intervenție cu titlul Centenarul primului zbor cu Vuia I;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Niculae Mircovici.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Niculae Mircovici:

«Centenarul primului zbor cu "Vuia I"»

Mulțumesc doamna președinte.

Distinse doamne și stimați colegi,

Astăzi am onoarea, dar și marea bucurie, de a realiza, la modul simbolic, ceea ce acum o sută de ani s-a realizat faptic, o înălțare deasupra declarațiilor și atitudinilor politice, din păcate de multe ori nefericite, făcute la tribuna forului legislativ și de a evoca una din realizările de primă dimensiune ale românilor și României.

Din satul bănățean Surducu Mic, pleca la început de secol, spre inima științei din acea perioadă, Traian Vuia, politehnist budepestan și apoi doctor în drept, care pe 18 martie, la Montesson, în Franța, înălțându-se cu un aparat mai greu decât aerul și zburând pe distanța de doisprezece metri, numai cu mijloacele aflate la bord și-a asigurat lui nemurirea, iar nației sale pionieratul în industria aeronautică.

"Povestește prietenilor de acasă ceea ce ai văzut aici. Am dovedit că se poate zbura cu mai greu decât aerul" îi spunea Vuia la acea dată memorabilă, prietenului său, profesorul Constantin Nedelcu.

Vuia a făcut o lume întreagă să amuțească, iar Academia Franceză de Științe, care îi respinsese calculele, să se recunoască învinsă.

"Vuia I", supranumit "Liliacul", primul avion monoplan, primul aparat care s-a ridicat la un metru de sol, format din țevi de oțel și aripi din pânză de in impermeabilă, echipat cu o elice și un motor cu anhidridă carbonică, având un tren de aterizare prevăzut cu roți pneumatice a lăsat în urmă concepțiile de până atunci care apelau la tragerea aparatelor de zbor prin zmei, cu autoambarcațiuni, pe șine sau planuri înclinate.

Soluția savantului român a schimbat cursul aeronauticii mondiale. Direcția de evoluție propusă și demonstrată practic de Traian Vuia a fost adoptată și de ceilalți pionieri ai aviației aflați în Franța în acea perioadă, martori oculari ai experimentelor și zborurilor sale.

În 1907, Vuia a creat Vuia II, capabil să se ridice la cinci metri și să parcurgă în zbor șaptezeci de metri.

Continuându-și preocupările în domeniul zborului mecanic, între 1918 și 1921 ilustrul bănățean a conceput și construit două tipuri de elicoptere experimentale, iar în 1925 a realizat un generator cu abur original, cu combustie internă și ardere catalitică.

Îmbogățind cu aparatul său "Vuia I", Muzeul Aerului din Paris, aparat a cărui copie se află la Muzeul Militar Național din București, ilustrul timișan privește cu înțelegere la noi, cei care am dat numele său unei universități politehnice, unor străzi și unei comune de care aparține satul în care s-a născut, și în care am lăsat un pietroi, pe care doar localnicii îl recunosc, pe locul unde s-a situat casa sa părintească.

Din locul în care Vuia , Vlaicu și Coandă ne-au înălțat apărem și mai pigmei, noi, cei de astăzi, care nu vedem decât conturi bancare, averi adunate cu japca, revendicări până la a en-șpea generație, titluri de luptători anticomuniști de deportați și revoluționari, toate aducătoare de recompense materiale, dar și devoratoare ale capitolelor de pensii, sănătate, învățământ, cercetare, apărare, ordine publică, cultură din amărâtul nostru buget.

Privind, de acolo de sus, intoleranța și spiritul revendicativ care ne macină, Marele Om, care a fost Traian Vuia, nu face decât să ne reconfirme ceea ce un alt ilustru român din San Diego, California, George Emil Palade, singurul concetățean laureat al Premiului Nobel ne învăța după 1989 : "Șansa României actuale este îndeplinirea a trei deziderate: toleranță, toleranță, toleranță".

Din păcate, mass media noastră nu a preluat aceste învățăminte, însușindu-și din America doar expresia " Câinele de pază al democrației ". Nu a observat însă că în America animalele de acest gen mănâncă o mâncare specifică lor chappy, pe când la noi simbolul cu care se apreciază cel mai bine câinele este ciolanul.

Dacă noi, hulita clasă politică, nu suntem în stare de mai mult, oare câți centimetri pătrați va dedica presa centenarului unuia dintre cele mai importante evenimente din istoria umanității ? Va reuși să se apropie măcar de hectarele de pădure tăiate pentru a produce hârtia pe care să se descrie cu lux de amănunte feericele episoade de telenovelele politice și anticorupție?

Ca deputat de Timiș, român de etnie bulgară, din Grupul Parlamentar al minorităților naționale, îi mulțumesc lui Dumnezeu și electoratului că mi-a dat posibilitatea să evoc în Camera Deputaților din Parlamentul României ilustra faptă a celui care ne-a așezat pe noi, românii, pe locul pe care din nefericire nu am fost în stare să rămânem.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Iulian Iancu - declarație politică cu titlul Prețul gazelor naturale, manual politic privind incapacitatea actualului Executiv de administrare a țării;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Iulian Iancu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Iulian Iancu:

Mulțumesc.

Doamna președintă,

Stimați colegi,

Declarație mea politică de astăzi se intitulează "Prețul gazelor naturale, manual politic privind incapacitatea actualului Executiv de administrare a țării".

Așa cum ne-a obișnuit, actuala Putere, ori de câte ori s-a dovedit incapabilă să gestioneze problemele importante cu care s-a confruntat, a preferat să eșueze în lașitate și să comunice, public, că incompetența și iresponsabilitatea lor au drept cauză deciziile anterioare ale P.S.D.

Declarația recentă a domnului viceprim-ministru Pogea, legată de dezastrul creat de actualul Executiv privind plata celui mai mare preț al gazelor naturale din Europa pentru gazele naturale din import se înscrie în această notă.

Este evident pentru orice cetățean al României că responsabilitatea aplicării unui preț al gazelor naturale de import cu 60 de dolari, respectiv 100 de dolari mai mare decât țările membre ale Uniunii Europene revine exclusiv actualului Executiv. Acest fapt a fost prezentat public și de domnul Jonathan Scheele, șeful Delegației Comisiei Europene în România, care a subliniat că. "Asigură poporul român că aderarea la Uniunea Europeană nu comportă obligația expresă de a tripla prețul gazelor naturale interne", solicitând totodată că: "În contextul actual, problema prețului energiei nu trebuie complicată suplimentar prin declarații alarmiste, care păcătuiesc prin omisiune".

Atunci când s-a negociat Cap. 14 - energie, s-a avut în vedere în mod expres gradul de suportabilitate al populației și un preț la consumatorul final de 180 de dolari pe 1.000 m.c. la 1 ianuarie 2007. Datele luate în calcul, inclusiv în documentul complementar de poziție, au fost: un preț al gazelor naturale din producția internă de 60 de dolari pe 1.000 m.c., un preț estimat al gazelor naturale de import de 160 de dolari - deși media prețului gazelor naturale în 2004 a fost de 140 de dolari pe 1.000 m.c.

În condițiile actuale, prețul la consumatorul final este mai mare de 300 de dolari pe 1.000 de m.c., cu mult peste obiectivul-țintă asumat în cadrul negocierilor. Nici una din condițiile inițiale nu se mai respectă, și cu atât mai puțin cea legată de gradul de suportabilitate al populației.

De altfel, nivelul facturilor în luna ianuarie 2006 la întreținere și în special la gazale naturale depășește cu mult venitul lunar pentru mai bine de 40% din populația României. Facturi cu valori cuprinse între 8 milioane și 25 de milioane de lei la consumul de gaze naturale pentru o lună spun totul despre iresponsabilitatea actualului Executiv.

Întrucât actualul Executiv și-a asumat responsabilitatea negocierii directe a prețului gazelor naturale din import, solicităm primului-ministru să facă publice principalele elemente care au stat la baza acestor negocieri și care s-au soldat, pe lângă asumarea celui mai mare preț din Europa, și cu prelungirea contractului de furnizare a gazelor naturale pentru România cu încă 25 de ani, prin Wintershall.

De asemenea, solicităm să explice public de ce, dacă în perioada cu temperaturi scăzute, ne-au fost diminuate cantitățile de gaze naturale din import, în factura cetățeanului acestea apar într-un procent mult mai mare decât am importat în realitate, respectiv 49%?

De ce, dacă actualul Executiv a motivat că nu a fost respectat contractul de furnizare gaze, nici până astăzi nu au fost comunicate penalitățile privind nerespectarea contractului?

În acest context, având și cel mai mare preț al gazelor din Europa și fără clauze penalizatoare privind nerespectarea cantităților zilnice furnizate în condiții de temperaturi scăzute (cu alte cuvinte, și bătuți, și cu banii luați), solicităm Executivului să facă o informare corectă opiniei publice privind conținutul acestor contracte și să-și asume responsabilitatea negocierii celui mai mare preț al gazelor din Europa, cu cele mai deficitare clauze.

De asemenea, domnul prim-ministru să explice public de ce s-a deschis piața de energie electrică în devans, privând populația României și agenții economici din țara noastră de o energie ieftină, care în marea ei majoritate a fost exportată, defavorizând agenții economici și populația României, susținând locurile de muncă și producția agenților economici din alte țări?

Este interesant că actualul Executiv, pentru angajamente expres asumate față de Uniunea Europeană, cum ar fi cel de atingere a unui preț la consumatorul final de 180 de dolari pe 1.000 m.c. la 1 ianuarie 2007, prezintă lucrurile deformat, iar pentru condiționalități niciodată asumate, cum ar fi cele de devansare a deschiderii pieței de energie electrică cu un an, respectiv de majorare a accizelor la energie și gaze naturale, nu se spune nimic.

Încercările repetate de a da vina pe Partidul Social Democrat, deși dimensiunea acestor incompetențe a fost subliniată public, atât de reprezentanții FMI, cât și de comisarii Uniunii Europene, întăresc convingerea că actualul Executiv nu are soluții, iar continuarea exercitării puterii poate compromite, cu consecințe extrem de grave, atât viața socială, activitatea economică, dar și cel mai important proiect al României, integrarea în Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat, și, din nou, îmi manifest rugămintea de a respecta cele 3 minute regulamentare pentru o declarație politică.

 
Video in format Real Media Dumitru Ioan Puchianu - declarație politică intitulată: Integrarea României, o temă a întregii națiuni nu doar a politicienilor;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, nu este nimeni în sală.

Din partea Grupului parlamentar al PD, domnul deputat Dumitru Ioan Puchianu. Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi,

Voi prezenta o declarație pe care am intitulat-o: "Integarera României, o temă a întregii națiuni, nu doar a politicienilor".

Integrarea europeană a devenit o adevărată obsesie națională, neexistând problemă majoră sau minoră care să nu fie dezbătută automat și prin prisma integrării. Într-un fel, poate este normal, dacă ținem cont de faptul că termenul aderării este scurt și mai sunt multe probe de trecut.

Problema, însă, este că entuziasmul inițial s-a cam topit și românii au început să conștientizeze că integrarea nu înseamnă numai un munte de avantaje, dar și costuri de plătit. Și, mai ales, un mare efort de adaptare.

Preocuparea excesivă a tuturor guvernelor postdecembriste de a răspunde la cererile Uniunii Europene privind armonizările legislative și instituționale, neglijând însă pregătirea românilor pentru integrare, nu numai sub aspectul comunicării, dar și sub al celor mai importante aspecte, acelea economic și mental, a făcut ca cei 15 ani de democrație să ducă la alterarea mentalităților și distrugerea valorilor morale.

Este o mare diferență între mentalitatea europeanului: riguros, activ, responsabil, și cea a românului: superficiali, pasivi și "descurcăreți", mentalitate de care nici măcar nu poate fi acuzat. E greu de șters cu buretele experiența ultimilor 65 de ani.

Stratificarea socială și economică, cu o majoritate covârșitoare la limita sărăciei și cu o fragilă clasă de mijloc, va constitui, poate, cel mai mare handicap al reușitei României în integrarea europeană. În fond, ce aducem noi Europei, dacă ne raportăm la fondurile ce vor fi alocate României după aderare?

Poate o poziție geopolitică strategică și favorabilă la expansiunea economică pe care o pot avea țările europene puternice. O piață de 22 de milioane de locuitori, resurse naturale și un modest contribuabil la acest buget al Uniunii.

Și, cu toate acestea, întrebarea este cum vom beneficia noi de fondurile ce vor fi alocate României?

Acest proces nu ține doar de Guvern, ci, mai ales, ține de întreprinzători, cetățeni ai României, care trebuie să fie ajutați de a alege drumul cel bun, atât pentru ei, cât, mai ales, pentru generațiile viitoare.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumim, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Ștefan Baban - intervenție politică intitulată «Rezultatul de vis al unei expertize salariale»;

Din paratea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Ștefan Baban. Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

Video in format Real Media  

Domnul Ștefan Baban:

Vă mulțumesc, doamnă președintă.

Doamnelor și domnilor deputați,

«Rezultatul "de vis" al unei expertize salariale»

Am citit zilele trecute într-un ziar național, cum o expertă financiară, o demnă persoană din Administrația Prezidențială, încerca să le elucideze românilor misterul creșterii salariale, mai ales pentru angajații din instituțiile bugetare. Astfel, doamna demonstrează scriptic cum în funcție de datele transmise de cercetările statistice, într-adevăr, salariile bugetarilor au crescut cu peste 50%, în doar doi ani: din 2004 până în 2006.

Pornind de la ideea că în anul 2004, an electoral, salariații bugetari au beneficiat de trei creșteri salariale (ultima, în noiembrie, deci, pe ultima sută de metri), precum și de o reașezare, atât a funcțiilor, cât și a banilor, pentru anul 2005, coroborată cu introducerea cotei unice de impozitare, doamna expertă ne arată de cât de mulți bani s-au bucurat cei care trăiesc din impozitele și taxele cetățeanului obișnuit. Ce a uitat persoana sus-menționată să amintească este un simpu fapt: că abia la sfârșitul anului 2004 și în anul 2005, atât cei care au pierdut puterea, cât și cei care au câștigat-o, în urma presiunilor de stradă și a grevelor, au catadicsit să reașeze pe baze legale drepturile promise, atât pentru cei din administrația publică centrală și locală, pentru cei din învățământ, cultură, sănătate, pentru cei din sectorul bugetar, în general.

Surpriza ne este rezervată la sfârșitul articolului, când distinsa expertă conchide că implicațiile cursului de schimb leu-valută împing aceste creșteri salariale până la nivelul a 50%, așa cum și-a propus și să demonstreze.

La un simplu calcul logic, se poate observa că au fost luate în calcul toate posibilitățile reale de pe piața forței de muncă din sectorul bugetar, inclusiv includerea în veniturile nete și a procentului de creștere salarială și a drepturilor acordate de justiție pentru anii anteriori, în cazul cadrelor didactice, al medicilor și/sau cadrelor sanitare medii, al magistraților etc. În aceste condiții, automat se poate demonstra fără prea multă bătaie de cap, că, într-adevăr, creșterile salariale au ajuns până la 50%.

Având în vedere că doamna expertă s-a folosit de o medie, fie pe domeniul de activitate, fie pe sectorul bugetar, a creșterilor salariale, ca să nu mai vorbim de zonele țării, automat, avem o imagine distorsionată a realității.

Și pentru că tot fac parte din Comisia pentru buget, finanțe și bănci și pentru că tot avem mijloace moderne și rapide de informare, gen internet și publicații de specialitate, am încercat să-mi explic cum aceste categorii sociale au avut parte de aceste creșteri foarte, importante, dar amenință în continuare, fie cu grevă generală, fie cu justiția.

Nu mare mi-a fost mirarea când am descoperit ceea ce bănuiam, că, de fapt, nu toți bugetarii sunt egali și bugetari între ei. Astfel, cei care lucrează la Înalta Curte de Casație și Justiție, la Ministerul Public, Parchetul General, la Ministerul Justiției, la Direcția Națională Anticorupție etc., au venituri de peste 3,5 până la 6 ori mai mari decât cei care lucrează la Academia Română, la Institutul Național de Statistică, la Casa Națională de Pensii, la Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă etc.

Deci, așa cum se vede, ca la orice raportare statistică, o familie mănâncă lunar 4 găini, iar vecinii lor nici una, raportând statistic însă, obținem o medie de 2 găini pentru fiecare familie. Așa s-a întâmplat și de data asta, adunând și împărțind, am obținut o creștere medie de 50%.

Vă dați singuri seama că unii dintre bugetari, atât datorită salariilor, cât și sporurilor primite, au o creștere de peste 80%, în timp ce alții s-au mulțumit, în ultimii doi ani, cu maximum 20%. Dacă adăugăm la aceste calcule primare și drepturile polițiștilor, ale celor de la SRI, SIE, STS, SPP, foarte confidențiale, ale vameșilor, ale vârfurilor Loteriei Române, avem cel mai bun exemplu de inegalitate a șanselor privind plata corectă și eficientă a forței de muncă.

Dacă ne raportăm la zonele tradiționale ale țării, vom descoperi cu surprindere că bugetarii din Capitală reușesc să obțină venituri nete de două-trei ori mai mari decât cei din provincie. Este și normal, pentru că aici sunt comasate ministerele, agențiile, alte structuri centralizate, care, din start, sunt supuse unei salarizări mai mari (a se vedea Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 și Ordonanța de Guvern nr. 2/2005), diferențiate, zic eu, neprincipial, pentru că, la aceleași condiții de încadrare, pentru aceeași funcție, nu poți acorda salarii diferite, pe principiul că unul lucrează la București și altul la Timișoara, Bacău, Oradea etc.

Și asta, în condițiile în care marea majoritate a angajaților din administrația centrală, începând cu portarul și terminând cu demnitarul, primesc fel de fel de sporuri și de prime, mai mult sau mai puțin corecte, în timp ce cei care au avut ghinionul să lucreze în administrația deconcentrată nu se pot baza decât pe salariul de bază din grila aferentă, sporul de vechime și cel mult un salariu de merit.

Iar dacă îi întrebăm pe cei din teritoriu ce părere au despre structura ierarhică superioară căreia îi sunt subordonați, vom avea o revelație. Pentru aceeași activitate, de exemplu, financiar-contabilă, de investiții, informatică etc., instituțiile deconcentrate au cel mult 1-2 persoane angajate, pe când la ministere și agenții sunt constituite pe direcții, departamente și servicii. În schimb, când trebuie să fie luată o decizie, fie clarificată o problemă profesională, cei din teritoriu sunt lăsați de izbeliște, nimeni nu-și asumă răspunderea, totul căzând în sarcina executanților.

Nu e de mirare că cei din administrația centrală sunt percepuți drept cei mai birocrați din societatea românească, dar și cei mai corupți, orice drum la București nefăcându-se cu mâna goală... sau portbagajul, depinde ce se preferă.

Dacă doamna expert ar fi analizat mai în profunzime toate aceste aspecte ale salariului de bugetar, ar fi sesizat că nu toți profesorii acordă meditații (imediat închei, doamnă președintă) și au diverse sporuri, că nu toți medicii beneficiază de gărzi, ore suplimentare și sporuri de condiții grele sau periculozitate, că nu toți angajații instituțiilor publice sunt beneficiari de prime și stimulente, ca la nivel central etc. Poate la următoarea analiză economică, mai profundă, va sesiza că sunt mulți în sectorul bugetar care "întind" banii ca să le ajungă până la următoarea leafă, că sunt mulți care trăiesc din subvențiile părinților, ale împrumuturilor bancare sau CAR-uri. Și din ce în ce mai mulți preferă să lase de o parte această imensă creștere salarială și să plece pe meleaguri străine, pentru a obține venituri mult mai consistente, dar fără creșteri analizate apocaliptic.

Vă mulțumesc pentru atenție și îngăduință.

 
Video in format Real Media Lakatos Petru - declarație politică intitulată: 15 Martie, Ziua națională a maghiarilor de pretutindeni;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Petru Lakatos. Fiind de la 8,30, am dat întâietate colegului dumneavoastră.

Video in format Real Media  

Domnul Lakatos Petru:

Vă mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi,

"15 Martie, Ziua națională a maghiarilor de pretutindeni."

Am utilizat această sintagmă, care, în sfârșit, apare și în majoritatea mijloacelor de comunicare în masă din România, în locul expresiei "Ziua națională a Ungariei", întrucât, atât din punct de vedere istoric, cât și al realității contemporane, este mai atotcuprinzătoare.

15 Martie, deci, ziua izbucnirii revoluției din 1848 la Pesta, a devenit simbolul libertății. Maghiarimea, de la Los Angeles la Sydney, de la Stockholm la Capetown, consideră și trăiește această zi ca sărbătoare națională, începând cu anul 1860, dar numai din 1991, în baza hotărârii Parlamentului ungar, devine oficial Ziua națională a Republicii Ungare.

În regimurile comuniste din Ungaria și din România, de multe ori istoria a fost trunchiată, falsificată, iar sfintele idealuri ale zilei de 15 Martie denaturate sau utilizate în scopuri politicianiste. Din păcate, în anul de grație 2006, asistăm din nou la încercări de acest gen, care seamănă cu practica des utilizată în regimul ceaușist. Atunci, mulți care doreau să călătorească în occident au fost obligați să semneze un angajament la securitate, alții, ca să poată cumpăra un kilogram de carne de porc, trebuiau să plătească și un borcan de ghiveci.

Recunosc, pentru traseiști politici, pentru așa-ziși "lideri" ai partidelor de buzunar, fără o doctrină coerentă, sau pentru unicul conducător al Partidului România Mare, Ziua națională a maghiarilor de pretutindeni este un prilej minunat de a ieși în public, în speranța acumulării de capital politic. Dacă la această categorie a demagogilor s-ar face nominalizări, ca la Premiile Oscar, de la Jozséf la Cosmin, de la Enö la Vadim, mulți ar aștepta cu sufletul la gură premierea.

Așa cum oamenii cu bun simț din această țară nu ar fi de acord ca la slujba de Înviere o înaltă față bisericească să revendice un imobil retrocedat sau ca la 1 Decembrie sindicatele să organizeze marșuri de protest pentru majorări de salarii, altminteri necesare și îndreptățite, nici eu nu pot fi de acord cu următoarele: transformarea sărbătorii Zilei naționale a maghiarilor de pretutindeni în acțiuni revendicative; amenințarea cu contrademonstrații, răspândirea de zvonuri alarmiste privind concentrarea de tancuri și blindate, pe de o parte, și fluturarea pericolului iminent la adresa integrității statale, pe de altă parte; expresii de genul: "Să-și serbeze ziua națională maghiarii, sârbii, șvabii în casele lor, ca homosexualii, nu în locuri publice!"

În schimb, sunt de acord cum se respectă între ei românii și maghiarii din Bihor pe 15 martie și îl invit, cu această ocazie, pe președintele țării, Traian Băsescu, mâine, la Oradea, ca să se convingă de acest lucru.

Sunt de acord și voi milita în Parlamentul României pentru legiferarea dreptului minorităților la autonomie culturală, pentru o reală autonomie a administrațiilor publice locale, pentru șanse egale tuturor cetățenilor acestei țări. Așa să-mi ajute Dumnezeu!

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Aledin Amet - intervenție politică intitulată: Latura turistică a județului Constanța;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Amet Aledin. Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Aledin Amet:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "Latura turistică a județului Constanța".

România reprezintă o țară cu un potențial turistic imens. Județul Constanța, extrem de cuprinzător din acest punct de vedere, înseamnă o zonă a cărei importanță trebuie valorificată, în sensul unei concentrate susțineri materiale din partea autorităților centrale și locale. Plaja de foarte bună calitate, stațiunile balneo-climaterice, vestigiile istorice sunt tot atâtea motive pentru o dezvoltare a infrastructurii întregului județ.

În scopul practicării unui turism modern, este necesară o redescoperire a bazei acestuia: drumuri asfaltate, chiar între localități de mai mică întindere și cu un număr redus de locuitori, alimentarea cu apă rezolvată în întregime, un sistem sanitar bine structurat. La aceste aspecte se adaugă conservarea și includerea în circuitul turistic a tuturor obiectivelor cu valoare istorică.

Dezvoltarea colecțiilor muzeelor din județul Constanța presupune o latură de neomis pentru realizarea unui scop atât de benefic.

O sursă de venit cum este cea din turism poate însemna pentru România foarte mult, în condițiile în care politica altor țări în acest domeniu s-a dovedit a fi una rentabilă. Trebuie însă să existe un efort general, un consens, o depolitizare a întregii problematici.

Județul Constanța - și îmi permit momentan să mă refer doar la el - îndeplinește toate condițiile pentru redimensionarea lui din perspectivă turistică. Acest fapt poate fi finalizat numai dacă vor exista investiții constante și semnificative.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc și eu.

 
Video in format Real Media Mircia Giurgiu - declarație politică intitulată Cum se poate trăi în România fără salariu timp de patru luni;

Din partea deputaților fără apartenență la un grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu. Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice de astăzi este "Cum se poate trăi în România fără salariu timp de patru luni".

În urmă cu patru luni, la 11 noiembrie 2005, a fost închisă Societatea Somvetra Gherla. Cu toate că acolo lucrau 626 de salariați, nu s-a ținut cont de specificul municipiului Gherla, fiind un oraș monoindustrial, nu s-a ținut cont de faptul că cei 626 de salariați, împreună cu familiile lor, reprezintă peste 40% din populația activă a municipiului Gherla și, iată, au trecut patru luni de când acești salariați nu au nici un venit. Vina bineînțeles că este a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, dar asta nu-i încălzește cu nimic și nu-i ajută să poată să-și achite datoriile pe care le au. Și, având în vedere faptul că în România, și cu salariu este greu de trăit, dar fără salariu, este foarte greu să și supraviețuiești.

Domnul Gheorghe Barbu este ministrul muncii, solidarității sociale și familiei. În această calitate, ca titular al acestui minister, îi solicit să intervină de urgență și să vadă care este situația, pentru a sprijini aceste familii, să poată să trăiască măcar de pe o zi pe alta, până când se va rezolva situația.

Evident că, în asemenea situații, fiecare din factorii responsabili aruncă vina unul pe celălalt. Dar este nevoie de o soluție concretă, cât mai repede adoptată, care să vină în sprijinul unor venituri minime, dar care să asigure traiul de subzistență al acestor familii și, de asemenea, dacă se poate, redeschiderea societății.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Valeriu Alexandru Ungureanu - intervenție politică intitulată: Coincidență?!;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Valeriu Ungureanu. Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Valeriu Alexandru Ungureanu:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o: "Coincidență?!"

Sunt oameni foarte de treabă, care, în împrejurari de convorbire destul de pașnice, ajung să ridice tonul și să se enerveze pentru simplul motiv ca nu știu să respire convenabil când vorbesc.

Cazul este foarte frecvent... și mă surprinde faptul că medicina, care, mai ales în ultimul timp, a dat dovadă de multă ingeniozitate, nu a luat în studiu această problemă, a cărei rezolvare ar contribui la reducerea numărului oamenilor cuprinși în categoria vagă și irelevantă a "nervoșilor".

Cunosc însă un alt caz, cu mult mai interesant, pe care, îndrăznesc a spune, îl urmăresc de ceva timp; evident, nu stăruitor sau sitematic.

Este vorba de una din persoanele ce vremelnic face parte din actuala Putere, sau mai exact din Alianța D.A. L-am auzit vorbind destul de des, la tribuna Parlamentului, la televizor (de regulă, la o emisiune pentru sate) și nu în ultimă instanță atunci când ține "conferințe de presă", cu prilejul întâlnirilor cu cetățenii.

Aproape în toate ocaziile oferite de domnia sa, trebuie să recunosc că are o linie unitară de gândire; invariabil, rămâi cu constatarea ca acest personaj nu se ocupă de altceva decât de dușmanul sau politic - PSD, și nu de ceea ce ar trebui să facă, conform fișei postului pe care îl ocupă. Până la urmă, această gândire unitară a primului agricultor al României, a cărui existență pe scena politico-administatrivă a acestei națiuni este la fel de efemeră, după cum o arată și numele pe care îl poartă, are, și ea, rădăcinile ei: de ce îți este frică, de aia nu scapi.

Deunăzi, la o conferință de presă, pe care a preluat-o (parțial) si postul public de televiziune TVR1, am avut iarăși posibilitatea să aud discursul acestui personaj, a cărui "logică" se învârte, așa cum spuneam, doar în jurul PSD.

Din logica dânsului, nu rezultă decât un punct de vedere autoritar, și anume, desființarea democrației. Democrația nu este pentru el decât un fel de "berbece de asalt" împotriva PSD.

Din nefericire, acest personaj nu a înțeles și nu va înțelege nimic din viața politică a Dâmboviței zilelor noastre. Aici stă și tragedia vieții dânsului. Omul acesta, care se socotește "trimis de divinitate" să conduca destinele agriculturii românești, intră, prin ancorarea sa rigidă, în tradiția democratică liberală, în conflict cu realitatea noastră de zi cu zi.

Agitația acestui personaj nu are nimic în comun cu hărnicia clamată, cu spiritul practic și aplicat; toate intervențiile sale se pierd zadarnic în considerațiuni teoretice și lipsite de finalitate, și aceasta se întâmplă pentru simplul motiv al necunoașterii și lipsei de înțelegere a problemelor pe care le administrează actuala Putere în România anilor 2005 - 2008... sau, cine știe, poate mai puțin.

Prin tot ceea ce face, acest personaj mă convinge din ce în ce mai mult că în calitate de om politic gândește foarte puțin. Căci toată lăbărțătura demagocică expusă nu este, de fapt, decât dorința de a-și face cu orice preț "o carieră" și, pentru care, are credința că cel mai scurt drum e cel indicat de "aplauzele maselor", și nu de voința acestora, precum și de "lebedele moarte și infectate cu H5N1", pentru că ele apar tocmai acolo unde actuala Putere scade în sondaje, iar apariția "șefului agriculturii" face ca, prin miracol, virusul sa dispară, Puterea să urce, și puii santinelă să crească mari si voinici precum veniturile la bugetul de stat, datorită cotei unice.

Dar ce să ceri mai mult unui ministru cu FLUTURi în cap, manager în domeniul întreprinderilor forestiere?

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Vasile Pruteanu - comentariu legat de respingerea cererii ministrului justiției de către Camera Deputaților;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Vasile Pruteanu. Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Vasile Pruteanu:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Domnilor colegi,

Plenul Camerei Deputaților a decis, săptămâna trecută, prin vot secret, ca cererea ministrului justiției de încuviințare a percheziției imobilelor din București și Cornu, aparținând președintelui Camerei Deputaților, Adrian Năstase, să fie respinsă.

Grupul deputaților liberali a votat în favoarea cererii de percheziție a imobilelor lui Adrian Năstase, deoarece am considerat că este necesară deblocarea actului procedural de efectuare a urmăririi penale, însă Adrian Năstase și-a găsit 163 de aliați la PSD, PRM, PC, UDMR.

Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal a militat, de asemenea, pentru procedura de vot deschis însă, cu 124 de voturi pentru și 151 de voturi împotrivă, aceasta a fost respinsă. De ce vot deschis? Pentru că nu este normal ca parlamentarii să se ascundă în spatele unui vot secret, care să blocheze un act procedural necesar pentru efectuarea completă a urmăririi penale.

Este deosebit de grav faptul că, prin acest vot, Camera Deputaților s-a substituit instanței de judecată, votând pe motive de procedură și nu pe chestiunile politice pentru care i-a fost cerut votul.

Oare ce va spune opinia publică despre clasa politică actuală? Va spune că toată clasa politică este coruptă, lucru dovedit prin rezultatul votului din data de 7 martie 2006.

Iată cum ultima fărâmă de credibilitate a Parlamentului s-a pulverizat după acest vot.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Kerekes Károly - declarație referitoare la acțiunea abuzivă a poliției târgumureșene;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Kerekes Károly.

Video in format Real Media  

Domnul Kerekes Károly:

Mulțumesc, doamna președintă.

Declarația mea politică se referă la acțiunea abuzivă a poliției din Târgu Mureș, în data de 8 martie a.c.

Prezent la bilanțul pe 2005 al Ministerului Administrației și Internelor, președintele statului s-a declarat mulțumit de eforturile acestui minister pentru aderare, dar nu și de prestația Poliției. Referindu-se la siguranța cetățenilor, președintele a precizat că sunt încă multe de făcut până când polițistul va deveni omul Statului în care cetățeanul poate să aibă încredere deplină.

Acțiunea de confiscare a tuturor exemplarelor numărului 5/2006 al publicației din județul Covasna "Európai Idö" (Timpul European) ce a avut loc în municipiul Târgu Mureș, în data de 8 martie, confirmă, pe deplin, observațiile președintelui.

Prin această acțiune abuzivă la Târgu Mureș, Poliția a încălcat libertatea presei precum și dreptul liber la informații. Legat de eveniment, inspectorul șef al Poliției Mureș declară presei că, în urma sesizării oficiale s-au colectat doar câteva exemplare ale publicației, în vederea examinării, pe motivul că aceasta conține un material ce aduce atingere siguranței naționale și caracterului național și unitar al Statului.

Spre deosebire de această declarație, lucrătorii poliției au confiscat toate exemplarele publicației ce se găseau pe tarabele din Târgu Mureș, acționând, cum rezultă din procesele-verbale încheiate, în baza art. 97 din Codul de Procedură Penală, referitor la ridicarea de obiecte și înscrisuri.

Este posibil ca Poliția să nu știe că, în faza de cercetare penală - ca urmare a sesizării din oficiu - pentru administrarea probei, ar fi fost suficientă ridicarea unui singur exemplar al publicației? Această acțiune lasă impresia, în mod justificat, că Poliția a fost preocupată mai puțin de administrarea probei și mai mult de intimidare, reușind să creeze o situație tensionată, chiar dacă la confiscarea publicației, polițiștii au avut, într-adevăr, un comportament civilizat. Dar vestea confiscării s-a răspândit repede în tot orașul, fapt despre care a luat cunoștință toată țara prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, organizațiile civile reacționând prompt la această încălcare a drepturilor constituționale.

Ulterior, Poliția, dându-și seama de greșeala comisă, a înapoiat toate exemplarele confiscate.

Prin această acțiune, Poliția a mai realizat ceva. Ceea ce nu a reușit să facă până acum redacția publicației și anume creșterea interesului față de această publicație care s-a vândut până în prezent în număr nesemnificativ, probabil datorită articolelor radicale sau anti-UDMR, publicate adesea în aceasta.

Legat de vigilența Poliției din județul Mureș, merită reținut că aceasta niciodată nu se sesizează din oficiu în legătură cu articolele dure, antimaghiare publicate în mod frecvent, în cotidianul mureșean Cuvântul Liber, deși aceste atacuri la adresa maghiarimii din România ar putea fi calificate ca manifestări ce aduc atingere siguranței naționale.

Dacă luăm în considerare cele întâmplate la Târgu Mureș, nu este greu de ajuns la concluzia că sunt încă mult mai multe de făcut decât ceea ce crede președintele țării ca cetățeanul să aibă încredere deplină în Politie.

Mulțumesc pentru atenție.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Gheorghe Firczak - declarație intitulată Salvați monumentele noastre;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Gheorghe Firczak. Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Gheorghe Firczak:

Doamnă președintă,

Stimați colegi,

Declarația mea se intitulează "Salvați monumentele noastre"

Din păcate, astăzi, revine în actualitate problema monumentelor istorice și protejarea lor, în general în țară și, în particular, în județul Hunedoara.

În calitatea mea de deputat, ales în Circumscripția electorală nr. 22 Hunedoara, am o datorie concretă, dar și de onoare, să trag un semnal de alarmă.

În legislatura trecută 2000-2004, am încercat să acționez concret, prin promovarea unui proiect de lege care să declare arealul dacic din Munții Orăștiei, Ulpia Traiana Sarmisegetusa și Micia, unde se găsesc monumente romane drept zone protejate. Proiectul nu a fost avizat de Guvernul României, punctul său de vedere fiind susținut de reprezentantul Ministerului Culturii și Cultelor. Motivația esențială a respingerii a fost aceea că cetățile dacice din Munții Orăștiei sunt pe lista UNESCO și nu mai este nevoie de o protecție suplimentară.

Până în prezent, nu se constată nici o îmbunătățire a protecției acestor monumente. Braconajul arheologic continuă, iar lista UNESCO nu-și produce efectele. Mai mult decât atât, Muzeul civilizației dacice și romane din Deva, având sediul în Magna Curia, binecunoscut monument de arhitectură medievală, este într-o situație critică. În anul 1998 au început lucrările de restaurare, care nu sunt finalizate. Cu toate acestea, edificiul riscă să primească destinații administrative. Astăzi, muzeul nu are depozite și spații pentru laboratorul de conservare și restaurare, absolut necesare pentru buna funcționare a instituției.

Înainte de a fi deputat, mi-am desfășurat activitatea, aproape două decenii, în această instituție. Și, în consecință, soarta ei nu-mi poate fi și nu-mi este indiferentă.

Totodată, menționez că apelul meu nu are nici o legătură cu partidele politice, considerând că problematica expusă este una de interes național.

Dacă noi, reprezentanții instituțiilor importante ale Statului, ne unim forțele, putem salva monumentele noastre.

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumim, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Monalisa Găleteanu - declarație cu titlul Înființarea Fundației publice româno-ungare Gojdu;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Monalisa Găleteanu.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

Video in format Real Media  

Doamna Monalisa Găleteanu:

Vă mulțumesc, doamna președintă.

Declarația mea politică din această dimineață se intitulează: Înființarea Fundației publice româno-ungare "Gojdu".

Doamnelor și domnilor colegi,

Într-o țară care se vrea democratică și în care actuala Putere se bate cu pumnii în piept că apără proprietatea privată, este inadmisibilă atitudinea de dezinteres și dezinformare pe care aceasta o adoptă cu privire la averea risipită a lui Emanuil Gojdu.

Emanuil Gojdu a fost un om înțelept și un bun patriot, care a lăsat moștenire o avere considerabilă comunității românești ortodoxe din Transilvania și Ungaria, în special tinerilor pentru a-i sprijini să termine studiile.

Singura beneficiară legitimă a acestei averi este Fundația "Gojdu" de drept privat din Sibiu, înființată în 1870 și reînființată în 1996, care, însă, nu a intrat în posesia bunurilor moștenirii și nici nu a primit vreo despăgubire potrivit legislației în materie și a textelor constituționale.

Eforturile acestei fundații de a administra profesionist moștenirea au avut drept efect creșterea considerabilă a veniturilor sale de-a lungul timpului. Astfel, peste 1 miliard de dolari a fost blocat în băncile de la Budapesta pentru că statul maghiar nu și-a respectat, conform Tratatului de la Trianon, obligația de a restitui României 90 % din patrimoniul mobil. Bunurile au fost naționalizate, iar românii din Transilvania eliminați nelegal, fără a mai avea vreun drept la moștenire.

Executivul de la București a semnat, în octombrie 2005, un acord româno-ungar pentru înființarea unei Fundații publice "Emanuil Gojdu" la Budapesta care, însă, nu apără interesele românilor, aceasta supunându-se legislației maghiare. Practic, moștenirea este definitiv pierdută, cu acte în regulă, întrucât legislația ungară nu are nici o prevedere cu privire la bunurile deținute de fundații private. Este de neconceput faptul că România ar trebui, conform acestui acord promovat prin ordonanță de urgență, să răscumpere ceea ce ar trebui să aibă "de drept" prin moștenire.

Principalul nostru obiectiv ar trebui să fie respectarea voinței testamentare a lui Emanuil Gojdu, care înfățișează foarte clar cum, cui, pentru ce și pentru cine își dăruiește averea. A venit timpul să fie respectat dreptul de proprietate exprimat ca voință testamentară atât în România cât și în Ungaria. 90 % din valoarea Fundației "Gojdu" trebuie, astfel, să revină beneficiarilor ei din România, adică tinerilor ortodocși români din jurisdicția Ardealului.

De asemenea, este de necrezut cum actuala Putere a încheiat un acord umilitor pentru România fără măcar să se consulte cu Biserica Ortodoxă Română și cu Fundația "Gojdu" de la Sibiu. Sunt amestecate abil adevăruri mărunte cu minciuni exagerate pentru a masca, de fapt, singura menire a acestei fundații publice și anume aceea de a cinsti memoria lui Emanuil Gojdu, Curțile Gojdu urmând să devină unul din reperele capitalei ungare.

Deși prin semnarea acordului se promitea crearea cadrului legal pentru soluționarea problemei Fundației "Gojdu", în realitate, acordul aduce beneficii doar statului ungar.

Acest acord este încă o dovadă vie a faptului că actuala Putere este incapabilă de a lua decizii în favoarea românilor.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Mihai Adrian Mălaimare - intervenție politică intitulată Suveranitatea poporului sau a intereselor?;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, să nu mai dau citire întregii liste, domnul deputat Mihai Mălaimare.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

Video in format Real Media  

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Vă mulțumesc, stimată doamnă.

Declarația mea politică se numește "Suveranitatea poporului sau a intereselor?"

Cred că este cazul să lămurim o confuzie gravă: Parlamentul României nu este ceea ce ar trebui să fie în primul rând, și anume reprezentantul suveranității poporului.

O să aduc două argumente.

Partidele politice din România postcomunistă au deformat grav procesul parlamentar. Deputații și senatorii acestui parlament acționează, de cele mai multe ori, la comanda partidului. Partidul politic stabilește care legi sunt bune sau nu, care decizii sunt corecte sau incorecte. Apoi își coagulează membrii care trebuie să voteze după vrerea partidului.

Greșit, domnilor!

Un membru al Parlamentului ar trebui să voteze o lege nu pentru că așa o cere partidul, ci pentru că așa o cer interesele țării și ale cetățenilor săi. Nu votăm o lege pentru că Executivul are aceeași culoare politică cu noi, ci pentru că suntem convinși că este o lege bună. Mergând pe același raționament, nu votăm împotriva unei legi pentru că facem parte din opoziție, ci pentru că o considerăm proastă.

Asta este adevărata misiune a unui parlamentar: să judece, să cântărească și să voteze așa cum îi dictează conștiința, nu partidul.

Noi nu reprezentăm aici interesele partidului ci interesele poporului, adică ale oamenilor pe care, din patru în patru ani, îi chemăm la vot pentru a le obține încrederea. Partidele politice ar trebui să fie doar rezultatul unor afinități doctrinare pe care le au un grup de indivizi.

Parlamentarul este o instituție în sine și el acționează pentru binele celor care l-au votat. A vota altfel înseamnă a ne disprețui pe noi înșine. În fine, partidul politic nu este în măsură să stabilească ce este bine și ce este rău. Dar 300 de oameni care judecă, fiecare în parte, o anumită chestiune se pot apropia de varianta corectă. Ce reprezentant al poporului este acela care îi lasă pe alții să hotărască în locul lui sau, mai rău chiar, să voteze, folosindu-i cartela electronică? Vă spun eu. Unul care reprezintă orice altceva doar pe cetățeni nu. Este cazul să ne luăm misiunea în serios!

A doua problemă pe care vreau să o ridic este aceea a Curții Constituționale.

La prima vedere, ar părea un organism absolut necesar unui stat democratic.

Trebuie să vă spun că nu este așa. Cele mai avansate democrații ale lumii, Marea Britanie, SUA, Japonia, Elveția nu au așa ceva. Competența membrilor acestei Curții Constituționale este, din nou, îndoielnică. Dreptul constituțional este o ramură a filozofiei morale sau politice, nicidecum o disciplină juridică. Nu judecătorii sunt cei care ar trebui să decidă asupra constituționalității vreunei legi ci specialiștii în științe politice. În fine, Constituția este actul fondator al unei națiuni, pe care orice cetățean ar trebui să îl înțeleagă. Dacă ea ar fi un fel de hieroglifă juridică pe care numai câțiva ar putea-o înțelege, nu și-ar mai avea rostul.

Lucrul asupra căruia aș dori să atrag atenția este următorul: nouă inși numiți pe criterii discutabile în această Curte Constituțională pot, printr-o decizie definitivă și irevocabilă, să blocheze un act al Parlamentului, adică al instituției care este purtătoarea suveranității poporului. Parlamentul și comisiile sale juridice ar trebui să decidă asupra constituționalității unei legi. Această Curte ar trebui să aibă, cel mult, un rol consultativ. Ce legislativ este acela care poate fi blocat de o mână de oameni de o competență îndoielnică. Cei care au făurit această Curte Constituțională s-au uitat în direcția greșită. Belarus, Albania, Baskiria, Mali, Ruanda, Uzbekistan, Autoritatea Palestiniană și Siria sun "democrațiile consolidate" care au o Curte Constituțională. Acesta este reversul faptului că parlamentarii români sunt obligați, practic, să voteze cum le dictează partidul.

Aceste două probleme pe care le-am așezat în fața dumneavoastră ar trebui regândite pentru a reda Parlamentului suveranitatea de care are nevoie pentru a guverna într-un sistem cu adevărat democratic.

Avem puterea să i-o redăm, să o facem!

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Petru Movilă - declarație intitulată Monumentele Iașului, simboluri ale culturii naționale;

Din partea Grupului parlamentar al PD, domnul deputat Petru Movilă.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Petru Movilă:

Doamnă președintă,

Onorați colegi,

Declarația politică se numește "Monumentele Iașiului, simboluri ale culturii naționale"

Este tot mai adevărată ideea că identitatea unui popor se exprimă și se conservă, în primul rând, prin cultura sa.

Spun acest lucru pentru că într-o epocă a globalizării economice și a edificării unei Europe unite, din punct de vedere politic, doar culturii îi revine rolul păstrării identității și specificului unei națiuni. Acest lucru este cu atât mai adevărat pentru România aflată în preajma aderării la Uniunea Europeană.

Să nu ne facem iluzii. O perioadă destul de lungă, după aderare, România nu va fi o putere semnificativă din punct de vedere economic în Comunitatea Europeană, dar are șansa să rămână o putere culturală și să-și păstreze identitatea și valorile naționale, așa cum fac și marile puteri ale Uniunii Europene. Condiția este ca noi înșine, Guvernul României să dea o atenție sporită conservării moștenirii culturale, să adopte măsuri efective de sprijinire a acelor localități în care se află monumentele semnificative ale trecutului și prezentului nostru cultural.

Vorbele frumoase, simpozioanele, declarațiile binevoitoare, promisiunile cu iz electoral și altele asemenea nu pot stopa prăbușirea pereților, mucezirea picturilor și degradarea permanentă a monumentelor istorice și de cultură, expresia materială cea mai înaltă a sufletului nostru național.

Este nevoie de un sprijin concret, de măsuri reale, adică, mai direct spus, de o finanțare corespunzătoare acestui domeniu esențial pentru identitatea noastră ca neam.

Iașiul este, incontestabil, unul din orașele care conține un număr impresionant de asemenea expresii ale sufletului nostru. Biserica voievodală Trei Ierarhi, o minune a artei medievale, Palatul culturii, Biserica Metropolitană, Filarmonica, o superbă realizare a arhitecturii goticului târziu, Biserica Golia și Galata și multe, multe altele care au făcut și fac faima capitalei istorice a Moldovei.

Dar, numeroase asemenea monumente, în primul rând, primele patru din cele enumerate mai sus, sunt într-o stare avansată este degradare.

Este adevărat că, de-a lungul anilor, s-au mai alocat ceva bani pentru consolidarea și refacerea lor, dar acești bani au fost atât de puțini și eșalonați pe atât de mulți ani, încât s-a ajuns până acolo încât și reparațiile din anul trecut trebuie însele reparate.

Toate guvernele care s-au succedat din 1990 până azi au promis multe și au realizat puține pentru monumentele istorice ale Iașiului, care sunt și ale țării.

Guvernul nostru, al Alianței DA a demarat, este adevărat, un program mai amplu și mai coerent în domeniul în care ne referim, dar ritmul este încet iar banii total insuficienți.

Este adevărat, de asemenea, că Ministerul Culturii și Cultelor, prin vocile fostului și actualului ministru, a făcut declarații încurajatoare pentru reabilitarea și conservarea patrimoniului cultural al Iașiului dar urmările nu sunt la înălțimea promisiunilor.

Ca deputat de Iași, ca reprezentant al unuia dintre cele mai mari județe ale țării, nu pot rămâne insensibil față de această situație.

Cer Ministerului Culturii și Cultelor să-și amintească de bunele intenții pe care le-a declarat față de monumentele istorice și de cultură ale Iașiului care, de fapt, nu sunt numai ale acestui oraș ci ale întregii țări.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnul deputat.

 
Video in format Real Media Emil Radu Moldovan - intervenție cu titlul Preocupări lamentabile pentru un prim ministru perdant;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Emil Radu Moldovan.

Video in format Real Media  

Domnul Emil Radu Moldovan:

Mulțumesc, doamna președintă.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată: Preocupări lamentabile pentru un prim-ministru perdant.

Guvernanții, îmbătați de mirajul sondajelor de opinie, își plimbă, cu detașare, neputința peste populația care freamătă de nemulțumire. Minciuna, ridicată la rang de adevăr, a reușit să îngroape speranța de mai bine, iar zâmbetul cinic este singurul semn dat unui popor sătul de cinism.

Ultimul gest al premierului deputat Tăriceanu a fost cea mai clară dovadă a problemei care-i frământă conștiința, nelăsându-l să își doarmă nopțile. Nu vă faceți iluzii, nu problema pensiilor sau a sistemului șubrezit de sănătate din România îi dă emoții. Nici măririle de prețuri nu îl fac să tresară. Preocupări mult mai mărețe îi rețin atenția, în ciuda penibilului motivațiilor. Grija pentru distrugerea opoziției a devenit, mai nou, singura lui rațiune de a trăi ca și acum aceasta ar fi soluția magică la sutele de neajunsuri în care au scufundat țara.

Lașitatea și frustrarea și-au făcut loc pentru a îmbrăca în penibil acțiunile celui care ar fi trebuit să ne câștige respectul prin înțelepciune și măsuri constructive. Prima dată când a fost interesat de activitatea Parlamentului a fost într-un moment care nu avea nici o legătură cu societatea și populația care l-a ales să guverneze.

Nu-i înțeleg prezența în Parlament la dezbaterea privind cererea de percheziție a domnului Năstase, atâta timp cât la dezbaterile privind problema pensiilor sau a justiției nu și-a găsit timp să ne onoreze cu prezența. Cum a putut să își rupă 5 ore din programul încărcat pe care ar trebui să îl aibă un prim ministru doar pentru a ajuta la demolarea unui adversar politic?

Vă mai animă și altceva în afară de dorința de răzbunare, domnule prim-ministru? În cazul în care ați uitat, milioane de români așteaptă o altfel de guvernare, nicidecum una a răzbunărilor și a înscenărilor.

Aș înțelege rațiunea gestului dumneavoastră dacă ați fi transformat România într-o țară prosperă sau, măcar, ați fi venit cu soluții la o parte din gravele neajunsuri care caracterizează viața de zi cu zi a locuitorilor ei.

Atâta timp când cel mai răsunător succes al dumneavoastră este considerat un eșec de către Uniunea Europeană și simțim pe pielea noastră efectele negative ale cotei unice, atâta timp cât sunteți nevoiți doar la câteva luni să adăugați la propriile legi sute de amendamente și prin măsurile adoptate să scoateți sute de pensionari în stradă, consider că a fost jignitoare pentru poporul român prezența dumneavoastră la o dezbatere a cărei soluție nu rezolva nici una din problemele românilor.

Nu ne interesează și nu interesează pe nimeni frustrările pe care le aveți vizavi de opoziție, iar mandatul pe care ar trebui să-l duceți la îndeplinire are cu totul o altă menire.

A venit timpul să renunțați la ipocrizia și masca sub care vedem cu toții că se ascunde incompetența unui personaj fără caracter și coloană vertebrală. Nu mai avem nici compasiune, nici răbdare să ascultăm lamentări sau neputințe.

Faptele de până acum vă descalifică și mă îndoiesc că veți mai reuși vreodată să recâștigați încrederea populației. Ați putea, totuși, să începeți să vă faceți cu adevărat treaba în cealaltă jumătate de mandat care v-a mai rămas. Așa ați mai spăla din rușinea care vă caracterizează prestația de până acum.

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Ion Preda - declarație intitulată Necesitatea revizuirii Constituției;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Rareș Mănescu a sosit în sală? Nu. Domnul deputat Sorin Paveliu nu, domnul deputat Cristian Bușoi nu, domnul deputat Mircea Ciopraga, domnul deputat Dan Mihai Marian, domnul deputat Tiberiu Bărbulețiu, domnul deputat Gabriel Sandu, domnul deputat Ion Preda, domnul deputat Viorel Oancea.

Domnul deputat Ion Preda, aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Ion Preda:

Stimată doamnă președintă,

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: Necesitatea revizuirii Constituției dar poate să aibă și alt titlu.

În ultima vreme, tot mai multe voci au vehiculat necesitatea revizuirii Constituției, și a sistemului electoral. Dacă unii cred că scandalurile care apar tot mai frecvent sunt cauzate de tranziția care nu se mai termină, sunt tot mai mulți, printre care mă număr și eu, care dau vina pe actuala Constituție și sistemul electoral cu vot pe listă.

Războiul celor două palate, indiferent de ocupanții lor, își are sursa în actuala Constituție. Asta în condițiile în care, până acum, cei doi ocupanți au provenit din același izvor electoral. Ce ne facem după anul 2009, când posibilitatea ca cei doi să fie din izvoare electorale diferite va fi mult mai mare?

În același timp, Parlamentul și partidele politice, piloni ai democrației, sunt pe ultimele locuri în ceea ce privește credibilitatea. Cei care trâmbițează acest lucru uită că aceste instituții nu sunt decât o oglindă a propriului popor.

Discursul politic din ultima vreme este, paradoxal, tot mai populist, în condițiile în care Puterea este de centru dreapta. Este un discurs politic care seamănă foarte mult cu cel vehiculat în presa comunisto-legionară din anii 1930-1938 - clasa politică, Parlamentul și partidele politice colcăie de hoți, bandiți și pungași, corupția este în floare.

Unde a dus acest gen de discurs politic, știm cu toții. Este un discurs politic extrem de periculos care compromite capitalismul pe care vrem să-l reconstruim dar și democrația.

Sunt două aspecte ale vieții politice actuale, aparent fără nici o legătură.

Tocmai de aceea, trebuie să reflectăm cu mai multă atenție și, mai ales, cu multă responsabilitate, nu numai la ce se întâmplă azi ci, mai ales, la consecințele de mâine.

În opinia mea, cauza principală a acestei mascarade naționale care manipulează poporul, îndreptându-l către un salvator providențial, este actuala Constituție. O constituție ambiguă, unde principiul separației și echilibrul puterilor în stat, element fundamental într-o democrație, nu este suficient de clar, o constituție care a stârnit numeroase comentarii negative încă de la început, o constituție modificată ineficient în 2003, în sfârșit, o constituție care a devenit deja perimată.

În aceste condiții, revizuirea legii fundamentale a statului român acum, înainte de intrarea României în Uniunii Europene, este necesară dar și oportună. De ce? Pentru că trebuie să ne integrăm, având o construcție statală bine definită și foarte clară.

Modificările ulterioare vor fi numai cele raportate la punerea de acord cu Constituția europeană. De aceea, fac apel la întreaga clasă politică din România, la societatea civilă, la toți aceia care vor binele acestui popor pentru declanșarea unei dezbateri politice responsabile și profunde pe această temă.

Trebuie să avem în vedere analizarea tuturor variantelor istorice testate în practica politică. Nu trebuie să inventăm noi roata în această materie. Să alegem varianta optimă pentru un sistem democratic, dar, în același timp, nu trebuie să neglijăm caracterul acestui popor și tradițiile sale.

Mai întâi trebuie să alegem forma de guvernământ. După umila mea părere, republica, cu variantele sale, lăsând la o parte că la noi a fost impusă cu forța de sovietici, nu se potrivește cu caracterul poporului român. Suntem prea pătimași în politică, iar garanția unei vieți politice stabile nu o poate asigura nici un președinte. Acesta nu poate fi un arbitru politic imparțial. Nu poate fi un președinte al tuturor românilor. Chiar dacă formal își dă demisia din partidul care l-a propulsat rămâne prizonierul acestuia sau vice-versa.

Monarhia constituțională este forma de guvernământ mai potrivită pentru poporul român, un popor cu tradiții dinastice, un popor învățat cu un vot de la care să meargă cu jalba în proțap, chiar dacă acesta domnește dar nu guvernează.

La prima vedere pare o aberație, ba chiar o utopie să gândești azi în România la monarhie constituțională. A trecut peste o jumătate de secol, dar, în același timp, sunt prea mulți aceia care confundă instituția cu persoana. Și, totuși această variantă trebuie dezbătută cu seriozitate măcar pentru faptul că, pe de o parte, avem o datorie morală față de cei care au susținut-o în anii 1990-1992, dar n-au mers până la capăt de teamă să nu o îngroape definitiv, iar pe de altă parte avem ultima șansă înainte de integrarea europeană.

Este mai greu de conceput ca odată integrați în Uniunea Europeană mai poți schimba forma de guvernământ.

În ultimă instanță, pentru cei mai reticienți la anumite persoane, dacă ne gândim bine având în vedere și numai trecerea timpului, Parlamentul României poate să opteze și spre alte dinastii din Europa.

Ce înseamnă o Românie în frunte cu o dinastie ca Windsor sau Burbon, vă las pe dumneavoastră să judecați.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Monica Maria Iacob-Ridzi - declarație politică cu tema Cauzele neîncrederii populației în clasa politică;

Doamna Daniela Popa:

Încheiem această parte a ședinței noastre de astăzi cu declarația politică din partea Grupului parlamentar al PD, doamna deputat Monica Iacob Ridzi.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

Video in format Real Media  

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

Vă mulțumesc.

Declarația mea politică de astăzi are ca și temă, și se intitulează: Cauzele neîncrederii populației în clasa politică.

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Sondajele de opinie, dacă sunt făcute științific și fără vădite scopuri electorale, reprezintă un ajutor enorm pentru politicieni. Ele arată adevărata stare de spirit a națiunii, speranțele și dezamăgirile milioanelor de oameni care ne-au ales, în numele cărora noi am depus jurământ să le apărăm interesele legitime cu cinste și dăruire.

Ei bine, aceste sondaje manifestă în mod sistematic o tendință care ar trebui să ne îngrijoreze: crește în mod constant neîncrederea cetățenilor în clasa politică. S-a ajuns la o situație paradoxală: Parlamentul, deși învestit de Constituție ca primă putere în stat, ocupă ultimul loc în topul încrederii populației.

Trist, dar adevărat! Din noianul de întrebări ce se ridică din această bizară situație, una mi se pare fundamentală: cum s-a putut compromite atât de profund clasa politică în ochii celor care, iată un alt paradox, au ales-o în mod liber și corect, după regulile democrației?

La această întrebare, răspunsul predilect și invariabil al unor colegi de breaslă este, pe cât de scurt, pe atât de absurd. Vinovate de prăbușirea catastrofală a imaginii politicianului român ar fi, chipurile, mediile de informare în masă care prezintă caricatural viața politică!

Nimic mai fals! Eu cred că adevărații vinovați sunt aici, printre noi. Respiră aerul fortifiant al Parlamentului, se bucură de o imunitate mai mult decât meritată, se înfruptă copios din banul public și, cu o poftă de nestăpânit, îi râd națiunii în nas!

În ultima lună de activitate parlamentară, sub vălul, transparent totuși, al votului secret, care pentru unii pare un simplu joc cu bile albe și bile negre, parlamentarii Opoziției au dat o ultimă și devastatoare lovitură de imagine întregii clase politice. Mai întâi au blocat funcționarea DNA-ului - instituție importantă în combaterea corupției la nivel înalt, instituție atât de necesară însănătoșirii justiției. Apoi, voturile numeroase ale acelorași parlamentari, printr-o inexplicabilă și rău înțeleasă solidaritate de breaslă, au împiedicat justiția să-și facă datoria în faimosul caz Zambaccian. Percheziția cerută de Parchet n-a mai avut loc, fiind vorba de casa unui înalt demnitar, în continuare omul fanion al Opoziției.

Prin votul lor, parlamentarii Opoziției au plasat un important om politic mai presus de lege, ferindu-l, culmea, de justiție, adică de instituția care are datoria de a face dreptate. "Cei tare se întăriră cu averea și mărirea în cercul lor de legi!" - probabil așa ar conchide poetul nostru național, întorcându-ne, dezamăgit, spatele.

Prin votul lor, acești parlamentari nu numai că au compromis, o dată în plus, clasa politică, dar au pus serios sub semnul întrebării viitorul României. Acesta este semnalul clar, transmis ieri de Comisia Europeană, prin înaltul său reprezentant, sosit la București.

Din fericire, la scurt timp înaintea Raportului de țară, aceeași Comisie Europeană laudă activitatea miniștrilor Monica Macovei și Vasile Blaga. Așadar, în anul premergător aderării României la Uniunea Europeană, justiția și ordinea publică se întăresc în România, în pofida votului "secret" al unor așa-ziși aleși ai poporului.

Și o ultimă întrebare, adresată nu social-democraților de rând, ci exponenților acestora, fie ei bogați sau îmbogățiți. Președintele Camerei Deputaților, domnul Adrian Năstase, este copios îndemnat de către colegii săi de doctrină să-și dea demisia din toate funcțiile de partid pentru a proteja imaginea PSD-ului. Ei bine, nici măcar unul nu-i cere domnului Năstase să se autosuspende din înalta funcție de președinte al Camerei. La imaginea și prestigiul Camerei Deputaților nu se gândește nimeni?

Doamnelor și domnilor deputați, deocamdată, Parlamentul României, adică prima putere în stat, este condus de către un om de numele căruia se leagă acuzații grele. Firește, dosarele sunt pe rol, funcționează din plin prezumția de nevinovăție. Vă atrag însă respectuos atenția asupra unui pericol iminent: dacă justiția va dovedi în final vinovăția actualului președinte al Camerei Deputaților, toate actele normative și legile semnate de domnul Adrian Năstase vor păstra, pentru eternitate, o aureolă inconfundabilă de fraudă, foloase necuvenite și luare de mită.

Cu umorul său inconfundabil, domnul Adrian Năstase a dat ieri de știre națiunii că intenționează să vândă mult discutata casă din strada Zambaccian, cu toate termopanele și chinezăriile din inventarul acesteia. Sunt sigură că va găsi cumpărători pe măsură. Că va primi un preț bun. Foștii săi colaboratori, deputatul pușcăriaș Gabriel Bivolaru și primarul infractor Dumitru Sechelariu, sunt clienți de nădejde. Social-democrația băcăuană abia așteaptă să investească în București.

Cât privește părerea electoratului despre clasa politică, gânditorul Baltazar Gracian avea o vorbă: Valorăm atâta cât vor cei mulți. Altfel spus, cântărim atât cât vrea opinia publică! Așadar, cauzele prăbușirii încrederii populației în clasa politică nu trebuie căutate în mijloacele de informare în masă, ci, aici, printre noi în Aula Parlamentului, sub paravanul albastru al social-democrației îmbogățite peste noapte.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Stimați colegi,

Din partea Grupului parlamentar al PSD au depus în scris declarațiile politice domnii deputați: Ioan Munteanu, doamna deputat Manuela Mitrea, domnul deputat Dumitru Bentu, domnul deputat Costică Macaleți, domnul deputat Vasile Pușcaș, domnul deputat Ion Stan, domnul deputat Gheorghe Chiper, domnul deputat Nicolae Bădălău, doamna deputat Mihaela Rusu, domnul deputat Marin Diaconescu.

Din partea Grupului parlamentar al PNL în scris a depus declarația politică domnul deputat Claudiu Zaharia.

Din partea Grupului parlamentar al PD au depus în scris domnii deputați Aurel Olărean, Liviu Miroșanu, Traian Igaș și Marius Rogin.

Din partea Grupului parlamentar al PRM au depus în scris declarațiile domnul deputat Costache Mircea, domnul deputat Paul Magheru și domnul deputat Dragoș Dumitriu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator au depus în scris declarațiile doamna deputat Daniela Popa, domnul deputat Bogdan Liviu Ciuca.

Vă mulțumesc pentru participare la această parte a ședinței noastre de astăzi.

 
   

(Următoarele intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință)

 
  Aurel Olărean - declarație politică cu titlul Să-i sprijinim pe țăranii agricultori;

Domnul Aurel Olărean:

"Să-i sprijinim pe țăranii agricultori''

Stimați colegi,

Prezenta declarație politică se referă la urgentarea măsurilor de sprijinire a țăranilor agricultori în spiritul promisiunilor făcute cetățenilor în precedenta campanie electorală. În mod concret, este vorba de inițiativele prin care țăranii agricultori ar urma să fie sprijiniți pentru reducerea sau eliminarea taxelor specifice operațiunilor de vânzare - cumpărare de pământ, cuantumul ridicat al acestora descurajându-i pe țărani în înființarea de ferme agricole.

Consider că, în momentul aderării României la Uniunea Europeană, sectorul agricol, în fond, unul dintre componentele cele mai importante ale economiei naționale, trebuie să fie modernizat și apt pentru a asigura prosperitatea cetățenilor ale căror activități sunt direct legate de agricultură.

Atragerea tinerilor spre construirea de locuințe în mediul rural sau care manifestă interes pentru înființarea de ferme s-ar putea realiza cu mai mult succes, dacă primarii le-ar pune acestora la dispoziție pământ din rezerva funciară (în multe situații, acesta fiind necultivat).

Statul ar trebui să vină în întâmpinarea solicitărilor țăranilor agricultori preluând cheltuielile pentru achiziționarea de sămânță de cartof și porumb, în condițiile în care, se știe, recolta acestui an a fost mai slabă, comparativ cu anii precedenți.

Îmi exprim speranța în urgentarea măsurilor specifice de ajutoare a țăranilor agricultori, de succesul implimentării acestor măsuri, depinzând, în bună măsură, asigurarea prosperitații agriculturii românești.

  Cătălin Lucian Matei - declarație politică: Privatizarea întregii Românii se apropie;

Domnul Cătălin Lucian Matei:

"Privatizarea întregii Românii se propie"

Loteria Națională este una dintre cele mai profitabile companii românești, are un rulaj imens și un profit de circa 50 de milioane de euro anual. Funcționând în regim de monopol al statului, loteria se subordonează direct Ministerului de Finanțe.

Guvernul Tariceanu a adoptat o ordonanță de urgență, în martie 2005, în care erau inserate următoarele prevederi: o parte din câștiguri merge direct către Agenția Națională pentru Sport care finantează,la rândul ei, Comitetul Olimpic Român și Federația Română de Fotbal, iar cel putin 60% din venituri sunt destinate construcției de locuințe pentru tineri, dar și proiectelor privind două mari arene sportive. Și noua ordonanță vorbește despre acoperirea pierderilor contabile. Potrivit statutului de funcționare, majoritatea fondurilor obținute de loterie sunt folosite pentru susținerea unor programe sociale sau din domeniul sanătății. Acesta este motivul pentru care recent anunțata intenție a guvernului Tariceanu de a privatiza Loteria Română a fost extrem de criticată.

Ministrul Bogdan Olteanu a explicat că privatizarea este necesară pentru despăgubirea printr-un pachet de actiuni de 20% a foștilor proprietari ale caror posesiuni confiscate în perioada comunistă nu pot fi retrocedate în natură. Acest argument nu explică totuși de ce un pachet de 7% din acțiuni va fi vândut salariaților și membrilor consiliului de administrație.

Reprezentantul guvernului nu explică nici de ce restul de 5% din acțiuni va fi vândut la bursă. Privatizarea anunțată, chiar dacă presupune pastrarea unui pachet majoritar de 68 % în proprietatea statului, înseamnă pierderea unor sume consistente pentru aceste probleme sociale.

Sebastian Vlădescu vine pe altă parte și spune că " Ministerul Finanțelor Publice și respectiv Guvernul nu intenționează să privatizeze Loteria. Privatizarea unei societăți comerciale presupune trecerea unui pachet de cel puțin 50 %, plus o acțiune sau o parte socială, de la stat sau de la un grup privat. Intențiile noastre nu sunt de a privatiza Loteria Română, așa cum intenționăm să privatizăm CEC-ul. Nu există nici un fel de decizie, nici un fel de grabă, în acest sens".

Ministerul a explicat că, în prezent, există o ordonanță de urgență care prevede trecerea unor cote de acțiuni de la Loterie la Fondul "Proprietatea", precum și o posibilă vânzare către salariați, dacă se va decide vreodată privatizarea și flotarea unei cote de acțiuni pe piață pentru încurajarea pieței de capital.

Cei doi oameni politici care vin din același partid, și anume acela de guvernămât, nu s-au pus de-acord în ceea ce privește viitorul Loteriei Naționale. Se pot ei oare hotârî astfel încât populația aceste țări să nu mai fie nevoită să asculte minciunile lor pentru ca în final să poată trage singură concluziile? Ce ne-ar mai putea mira la domnii de la guvernare? Atâta timp cât se întrunesc periodic pentru a-și împărți puterea, de ce nu și-ar împărți si Loteria Națională!

Vă mulțumesc,

  Claudius Mihail Zaharia - declarație politică Despre condamnarea regimului comunist în România;

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Declarație politică "Despre condamnarea regimului comunist în România"

Domnule președinte, stimați colegi,

Pe măsură ce trece timpul ne apropiem tot mai mult de ziua de 22 aprilie, zi care, anul acesta, marchează împlinirea a 16 ani de la începutul manifestației anticomuniste din Piața Universității, cea mai lungă manifestație anticomunistă din istorie.

Această zi trebuie să găsească oficialii din țara noastră deciși să condamne în mod oficial regimul comunist. Datele înregistrate în zilele de luptă împotriva comunismului arată faptul că România este singura țară în care numai înlăturarea regimului comunist s-a făcut cu pierderea a peste 1000 de vieți și cu rănirea a peste 4000 de români.

Aceste date, alăturate sutelor de mii de victime din perioada comunistă înregistrate în lagărele comuniste, ne pun în măsură să considerăm faptul că ceea ce putem denumi genocidul comunist din România a fost de dimensiuni uriașe și ne fac să ne întrebăm de ce acest fenomen a rămas atâta vreme necondamnat oficial la noi în țară.

Să nu uităm faptul că această perioadă s-a caracterizat prin ample acțiuni de distrugere a elitelor, de suprimare a dreptului la opinie și de îngrădire a unui număr însemnat de drepturi ale fiecărui român.

Neclarificarea poziției României față de regimul comunist pare a fi și principala piedică în realizarea reformei morale pe care liberalii o susțin prin proiectele de lege depuse.

Societatea civilă din România, în frunte cu organizațiile care îi au ca membri pe cei care au susținut și participat la aceste manifestații, și-a îndeplinit cum nu se poate mai bine de această dată rolul, iar prin cercetările pe care le-au efectuat în vederea obținerii tuturor argumentelor de incriminare a regimului comunist au creat un cadru favorabil instituțiilor din România de a condamna oficial regimul comunist.

Mă alătur pe această cale tuturor celor care au constituit un front comun în condamnarea regimului comunist și susțin inițiativele colegilor mei liberali de trecere în ilegalitate a tuturor acțiunilor menite să promoveze principiile și valorile comunismului.

Consider că această etapă este foarte importantă în implementarea reformei morale a întregii societăți românești și totodată consider că realizarea ei poate reprezenta structura de rezistență pe care legea lustrației să se poată consolida.

Fac un apel către toți cei care știu ce a însemnat comunismul în România să se alăture acestei inițiative a societății civile din România și să plasăm o dată pentru totdeauna comunismul acolo unde îi este locul, și anume în ilegalitate.

Vă mulțumesc,

  Constantin Traian Igaș - declarație politică cu tema Sprijin pentru ca 600 de angajați ai S.C. ARIS S.A. să nu rămână fără locuri de muncă;

Domnul Constantin Traian Igaș:

"Sprijin pentru ca 600 de angajați ai S.C. ARIS S.A. să nu rămână fără locuri de muncă"

Doamnelor și domnilor deputați,

Luna ianuarie este pentru fiecare dintre noi un moment în care ne propunem ca anul care începe să fie unul cu multe realizări, iar dacă se poate chiar cu mai multe decât în cel care s-a încheiat. Fiecare dintre noi ne stabilim prioritățile și pornim la drum cu un elan care să ne facă să ducem, mai ușor sau mai greu, la bun sfârșit tot ceea ce ne-am propus.

Pentru mai bine de 600 de persoane cu statut de angajat, începutul de an 2006 n-a fost deloc unul la care aceștia sperau. Ba din contră, dată fiind vestea că toți își vor pierde locurile de muncă, singurul mijloc de supraviețuire decentă.

Vreau să mă adresez astăzi dumneavoastră pentru a veni în sprijinul acestor oameni, în particular, și pentru a lupta împotriva acestui proces de pierdere a locurilor de muncă, în general.

Punctual, mă refer la situația în care s-a ajuns, mai bine zis în care se află una dintre uzinele din Arad, S.C. ARIS S.A., sau așa cum noi, arădenii, o cunoaștem mai bine: Strungul.

E greu în prezent să găsești o persoană din municipiul Arad, sau chiar din județ, care să nu fi auzit de ARIS și care să nu se solidarizeze cu acțiunile și cererile angajaților din această uzină.

În luna ianuarie a acestui an, reprezentantul acționarului majoritar al societății ARIS, fabrică de strunguri, anunță primirea unui titlu executoriu de la ANAF, instituție însărcinată cu recuperarea sumei de circa 280 miliarde de lei vechi, bani care sunt considerați ca ajutor ilegal al societății arădene în anii 2000 și 2002.

Trebuie precizat faptul că în anul 2002, societatea sus menționată a fost privatizată și, astfel, datoriile avute au fost achitate conform eșalonărilor specificate în contractul de privatizare. Privatizarea societății a fost privită și salutată de întreg personalul angajat al societății, mai ales că avea loc după o lungă perioadă de timp în care lucrurile au mers destul de greu pentru angajați. S-a reușit depășirea anumitor momente grele și după această privatizare lucrurile au început să se îndrepte și chiar să se relanseze, fapt ce a dus la încrederea că numărul contractelor va fi în creștere și angajații nu vor duce grija unui loc de muncă stabil. Aceste lucruri s-au și întâmplat de altfel în anii de după privatizare.

În aceste condiții, închiderea societății nu este una justificată, cu atât mai mult cu cât s-a reușit menținerea profilului societății, s-a păstrat numărul locurilor de muncă, s-a respectat planul de investiții în societate, s-au făcut investiții în societate, s-au făcut investiții în utilaje.

Apare însă în față Consiliul Concurenței care spune că fabrica va fi lichidată întrucât n-a fost informat că ARIS a beneficiat de un ajutor de la stat, ajutor care se ridică nici mai mult, nici mai puțin, decât la suma de 280 miliarde de lei vechi. Statul însă a renunțat la acești bani în momentul privatizării societății, astfel că această sumă nu mai figura ca datorie a societății către stat. Fabrica de strunguri este acum în pericol de a fi executată silit după ce acest Consiliu al Concurenței a constatat, după 6 ani, că scutirile de la plata unor datorii și penalități au fost acordate fără respectarea legislației și cere acum executarea pentru recuperarea banilor.

Atât sindicaliștii, cât și conducerea societății, sunt de aceeași parte a baricadei și cer anularea titlului executoriu explicând faptul că investigația făcută de către Consiliul Concurenței a fost un simulacru și că cele 280 miliarde reprezintă o sumă ireală.

Reprezentanții angajaților care riscă să-și piardă locurile de muncă mi-au solicitat atât mie, cât și celorlalți parlamentari arădeni, sprijinul pentru ca acel titlu executoriu ce le pune în pericol existența, să fie anulat de către cei responsabili.

Atăt eu, cât și reprezentanții autorităților locale arădene am încercat să prezentăm celor îndreptățiți situația reală a fabricii pentru a nu fi luate măsuri ireversibile.

Aceste măsuri ar conduce la efecte negative și pentru o altă societate importantă a Aradului: Astra Vagoane Călători. Activitatea acestor două societăți este strâns legată, întrucât acestea lucrează în sistem de parteneriat la nivelul contractelor încheiate atât cu parteneri din țară cât și cu cei externi. Lichidarea societății ARIS va duce implicit la imposibilitatea realizării contractelor în derulare, iar urmarea ar fi una și mai gravă: faliment și pentru Astra Vagoane Călători.

Poziția conducerii societății este identică cu cea a sindicatelor din societate, ambele solicitând Consiliului Concurenței o analiză cât mai atentă a materialelor puse la dispoziție de către societate, acțiune la care noi, parlamentarii arădeni, suntem solidari. Scutirea din anul 2000, considerată în prezent de Consiliul Concurenței ca fiind ilegală, a fost acordată de Ministerul Finanțelor în perioada în care ARIS se afla în administrarea acestei instituții, iar scutirea din 2002 a fost acordată la privatizare de către AVAS, fără ca aceasta să fi fost notificată către Consiliul Concurenței în timp util de vânzător.

Solicit în acest moment Consiliului Concurenței să nu piardă nici o secundă din vedere faptul că societatea are contracte în derulare, a ieșit din greutățile în care s-a aflat, oamenii au de lucru în prezent, dar riscă în orice moment ca o decizie a consiliului să lase fără nici o sursă de venit sute de familii.

Solidaritatea de care se dă dovadă în această problemă nu este una de neglijat: sindicate, patronate, prefectură, consiliu județean, primărie, parlamentari. Acest lucru nu ar fi fost posibil dacă nu exista un numitor comun: o societate care funcționează nu poate fi lichidată fără a lua în considerare că, în cazul existenței unui vinovat, vor plăti sute de familii nevinovate și care duc în spinare o asemenea producție.

Nutresc speranța unei rezolvări pozitive a acestei situații.

Vă mulțumesc.

  Cristian Stănescu - intervenție cu titlul Nu vă faceți iluzii...;

Domnul Cristian Stănescu:

"Nu vă faceți iluzii..."

În calitate de reprezentant al Ardealului în Parlamentul României atrag atenția celor care se joacă de-a autonomia teritorială cu județele Harghita, Covasna și Mureș, să nu își facă niciun fel iluzii, fiindcă așa ceva nu se va întâmpla!

Nu se va întâmpla cât timp Partidul România Mare și patrioți care fac parte din acest partid pot vorbi sau și pot acționa, la nevoie, prin orice mijloace permise de lege.

Încercarea de sfârtecare teritorială a României de către așa-zisul Consiliu Național Secuiesc este un atentat la ordinea constituțională și la statul de drept, la integritatea și unitatea națională. Nu vom permite niciodată ca români din județele Harghita, Covasna și Mureș să fie lăsați în voia sorții!

Atrag atenția tuturor celor care sunt îndrituiți să vegheze la apărarea demnității naționale, Președinție, Guvern, Parlament, să fie extrem de atenți, să nu se culce pe o ureche și să creadă că în 15 Martie, la Odorheiul Secuiesc, nu se va întâmpla nimic!

Primii pași au fost deja făcuți la Satu Mare de către provocatorul de profesie, pastorul Laszlo Tokes, care, prin Declarația Ardeleană, a proclamat dorința de a se continua lupta pentru autonomia culturală, administrativă și teritorială a maghiarilor.

Această petiție prevede acțiuni interne și externe, dezbateri și adunări populare care să atragă sprijin parlamentar. Sprijinul cui, doamnelor și domnilor din coaliția puterii?

Petiția îndeamnă, totodată, participarea la Marea Adunare Secuiască de la Odorhei din 15 martie, unde se va da semnalul pentru lupta politică pentru autonomie - vezi Doamne - pe cale democratică! Și ca brav auto-proclamat leader de opinie, pastorul mârșav al trădării de neam și dezbinatorul relațiilor interetnice din Ardeal, ne anunță că se va deplasa la Parlamentul Europei, sfidând întreaga opinie românească, pentru a cere autonomia maghiarilor!

Cunoaștem foarte bine "metodele democratice" prin care maghiarii au intenționat dintotdeauna să impună autonomia lor teritorială.

Evenimentele tragice din martie 1990, de la Târgu Mureș, sunt încă proaspete în memoria noastră și nu cred că pot fi uitate vreodată. Cu ce drept sunt izgoniți români din propria lor țară și de către cine?...

Prin acest Parlament s-au consfințit drepturile minorităților din România la cele mai înalte standarde continentale și recunoscute, ca atare, de toți reprezentanții țărilor membre al Comunității Europene. Ce mai doresc maghiarii, ce-i "mână pe ei în luptă"?

De aceea fac apel, încă o dată, la Președintele României, la ministrul administrației și internelor, să ia toate măsurile care le sunt impuse de către Constituție și Lege, astfel încât la 15 martie, la Odorheiul Secuiesc, localitate românească din ținutul Ardealului, evenimentele să nu degenereze!

Dacă minoritatea românească de etnie maghiară are ceva de comemorat să o facă. Nimeni nu le ia acest drept constituțional, dar să lase la o parte intențiile unora de segregare teritorială.

Ardealul a fost, este și va rămâne teritoriul României Mari și nu vom ceda nimic din ceea ce noi, românii, considerăm ca este leagănul nostru național.

  Dan Mihai Marian - declarație politică cu titlul Cum a ajuns Parlamentul cea mai hulită instituție publică?;

Domnul Dan Mihai Marian:

"Cum a ajuns Parlamentul cea mai hulită instituție publică"?

Din ultimul sondaj dat publicității, INSOMAR, efectuat în perioada 15-21 februarie a.c., în care se tratează și despre "încrederea cetățenilor în instituții" aflăm că Parlamentul României a atins un minim istoric în ceea ce privește încrederea populației: 34% dintre cei intervievați au foarte puțină încredere, 47% puțină încredere, 14% multă încredere și doar 1% dintre respondenți au foarte multă încredere în această instituție. La polul opus conduce Biserica în care au foarte multă încredere 49% dintre respondenți, 37% multă încredere, 9% puțin încredere și doar 4% au foarte puțină încredere.

Datele acestui sondaj confirmă încă odată, dacă mai era nevoie, că parlamentul, pilon fundamental al funcționării oricărei democrații, se află într-o vădită criză de credibilitate. Această imagine negativă se repercutează în mod direct și asupra activității fiecăruia dintre noi, indiferent cât de mult ne-am strădui unii să ne achităm de obligațiile profesionale care ne revin prin mandatul acordat de cetățeni.

În această situație gravă, bunul-simț ne spune că trebuie să ieșim imediat din indiferența care ne-a cuprins pe toți și să adoptăm o atitudine pro-activă până nu este prea târziu. Compromiterea definitivă a imaginii Parlamentului României va însemna o slăbiciune majoră pentru consolidarea democrației românești. O țară în care parlamentul este decredibilizat în halul acesta n-ar merita sa intre în Uniunea Europeană.

Dar să vedem care sunt cauzele care au făcut ca Parlamentul României sa ajungă cea mai hulită instituție. În primul rând, mă voi referi la insistența cu care președintele Camerei Deputaților, domnul Adrian Năstase, apără o cauza pierdută de multă vreme, încă din decembrie 2004. Arogantul țării, cel care ne-a invitat pe vremea când era prim-ministru sa-i numărăm ouăle, n-are opreliști în a trata cu cinism și dispreț orice instituție din țara aceasta. Așa se explică de ce distinsul domn Năstase s-a încoțopenit pe scaunul de președinte al Camerei Deputaților și din prea-plinul imaginii sale "pozitive" mai iradiază din când în când peste activitatea tuturor parlamentarilor.

În al doilea rând, este de vorba de votul majorității acestei Camere prin care ne-am pronunțat împotriva percheziției conacelor liderului social-democrat. Această atitudine complice i-a oripilat până și pe oficialii europeni. Vicepreședintele Comisiei Europene, Franco Frattini, apreciază că "...cei care joacă acest joc extrem de straniu, se joacă cu viitoarul țării. Este absolut nebunește să te joci cu viitorul țării și cu aderarea ei, asta e situația reală". Cetățenii ne-au dezaprobat, mass-media ne-a criticat, Europa ne-a bătut obrazul. Și acum vă întreb, domnilor: nu este de ajuns?

În al treilea rând, imaginea dezastroasă a Parlamentului se datorează fiecăruia dintre noi și, în special, celor care în criză de idei și de preocupări utile compun tot felul de legi sau care, în lipsă de argumente, împart ici și colo pumni colegilor. Inițiative legislative ciudate, făcute le kilogram, precum cele ale d-lui Gheorghe Funar, au stârnit veselia domnului vicepreședinte Mitrea. Și au stârnit râsul întregii națiuni, pe bună dreptate. În loc de legi pentru integrarea europeană, servim electoratului circ și tot atâtea motive să dea foc la "casa de nebuni".

Distinși colegi, a venit vremea să ne schimbăm fiecare dintre noi și toți împreună să muncim pentru a salva imaginea acestei instituții fundamentale. Este timpul să-i spunem civilizat domnului Adrian Năstase că este absolut necesar să renunțe la funcția de președinte. Iar noi trebuie să ne apucăm de treabă pentru a integra cu demnitate această țară în Uniunea Europeană!

  Daniela Popa - declarație politică privind finanțarea partidelor politice;

Doamna Daniela Popa:

Declarație politică privind finanțarea partidelor politice

Legea nr.43/2003 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale prevede la articolul 5 alin. (4) obligativitatea ca persoanele juridice, la data efectuării donațiilor către formațiunile politice, să aibă achitate integral toate datoriile față de bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat.

Nu cu mult timp în urmă, în presă au fost prezentate cazuri de abateri de la prevederile legale în acest sens. Atât partide de la putere, cât și partide din opoziție au avut de suferit din punctul de vedere al imaginii publice din cauza faptului că au primit donații de la persoanele juridice cu datorii față de bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat. Partidele în cauză au fost supuse criticii publice pe nedrept.

De ce pe nedrept? Deoarece, conform art. 5 alin. (6) din legea menționată mai sus, verificarea și înregistrarea identității donatorului sunt obligatorii în momentul primirii donației. Însă, partidele și formațiunile politice nu se pot substitui organelor de control financiar ale statului și nu intră în competența lor de a efectua anchete, în sensul verificării datoriilor donatorilor - persoane juridice.

Pentru a soluționa acest aspect și pentru ca partidele politice să nu mai fie blamate, în mod gratuit, pentru o chestiune ce nu ține de competența lor, am inițiat o propunere legislativă în acest sens, prin care am prevăzut obligativitatea ca donația unei persoane juridice să fie însoțită de o declarație pe proprie răspundere a reprezentantului acesteia care să confirme faptul că nu există datorii la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat.

Luând în considerare faptul că noutatea introdusă de propunerea legislativă va proteja partidele și formațiunile politice de încercări nejustificate de denigrare publică, din motive independente de ele, sper ca în momentul dezbaterilor în comisie și în plen propunerea legislativă să se bucure de susținerea colegilor noștri.

  Daniela Popa - declarație politică privind protestul Federației Sindicale a Siderurgiștilor Metarom și Federației Naționale Sindicale Solidaritatea Metal;

Doamna Daniela Popa:

Declarație politică privind protestul Federației Sindicale a Siderurgiștilor Metarom și Federației Naționale Sindicale Solidaritatea Metal.

Federația Sindicală a Siderurgiștilor Metarom, Federația Națională Sindicală Solidaritatea Metal, membre ale CNS "Cartel ALFA" și Federația Mecanicilor de Locomotivă au manifestat zilele trecute împotriva prevederilor Proiectului de lege privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale - varianta propusă de Guvern și adoptată de Senat. Cele două federații reprezintă împreună salariații din sectoarele: metalurgie, electronică, electrotehnică, construcții de mașini. De prevederile acestei legi ar beneficia un număr de (aproximativ 15.000) salariați din sectoarele de activitate reprezentate de cele două federații (FSS Metarom și FNS Solidaritatea Metal), iar la nivel național, circa 70.000 salariați.

Hotărârea de Guvern nr. 1025/2003 a stabilit metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale. Hotărârea a fost elaborată în baza prevederilor articolului 20 din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, care permite încadrarea ulterioară în condiții speciale de muncă și a altor locuri de muncă, care nu au fost cuprinse în anexa la Legea 19. Proiectul de lege privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale (cele omise de Legea 19), pe baza metodologiei stabilite prin HG 1025/2003, se află acum la Comisia pentru muncă și protecție socială din Camera Deputaților (PL-x nr. 140/2006).

Manifestanții au solicitat încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, începând cu data de 1 aprilie 2001, și nu începând cu data de intrare în vigoare a legii, așa cum se specifică în proiectul de lege. Aplicarea retroactivă a condițiilor speciale de muncă, pentru perioada 2001-2006, se justifică prin următoarele aspecte:

  • ar fi o acțiune reparatorie deoarece aceste locuri de muncă au fost omise de legiuitor în Legea 19/2000, iar în perioada menționată salariații au lucrat efectiv în condiții speciale de muncă;
  • proiectul de lege recunoaște încadrarea în condiții speciale a salariaților care au lucrat în condițiile grupei I de muncă înainte de apariția Legii 19/2000;
  • faptul că avizele de încadrare în condiții speciale au fost obținute și ulterior datei de intrare în vigoare a H.G. 1025/2003, conform metodologiei stabilite de aceasta, demonstrează continuitatea existenței acestor condiții de lucru și în intervalul 2001 până în prezent.

Neacoperirea perioadei 2001-2006 creează o discriminare între salariații ale căror locuri de muncă au fost încadrate în condiții speciale prin Legea 19/2000 și salariații ale căror locuri de muncă sunt încadrate în condiții speciale prin noul act normativ. Venind în întâmpinarea doleanțelor exprimate de sindicaliști, facem un apel la Guvern, precum și la colegii noștri din cadrul Comisiei pentru muncă și protecție socială să analizeze și să prevadă în proiectul de lege, care va intra în dezbatere, încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale începând cu data de 1 aprilie 2001 și nu cu data de intrare în vigoare a legii.

  Dumitru Avram - declarație politică cu titlul Democrația îmbuibaților;

Domnul Dumitru Avram:

"Democrația îmbuibaților"

Abia acum, după un deceniu și jumătate, începem să vedem mai jos de vârful aisbergului, abia acum simțim răceala ce ne arde, ca focul, a imensului sloi de gheață de care ne agățăm în disperare pentru a ne slava de la înec. În fața unor asemenea realități, mulți se întreabă cu îndreptățire: de ce, oare, în România acestui început de mileniu, democrația este atât de precară? Unii, și nu puțini, cred că realitățile perioadei de după decembrie '89 au fost rezultatul direct al entuziasmului și nu al rațiunii politice. În acele zile tulburi, când ideile, principiile și legile se învolburau cu urletele străzii, când pe scena politică rămasă vraiște se înghesuiau tot felul de oameni - reprezentanți ai fostului regim, dizidenți mai mult sau mai puțin reali, revoluționari, cu sau fără merite în înlăturarea dictaturii, cetățenii onești, dar și bișnițarii de profesie, nu renăștea democrația, ci mai degrabă anarhia.

Am căzut pradă unei mari iluzii atunci când ne-am închipuit că peste noapte vom sări, din imperiul dictaturii proletariatului și al luptei de clasă, pe pajiștea luminoasă a conviețuirii bazate pe respectul libertății și al legii. Dacă revolta de acum 16 ani ar fi fost nu doar înfăptuită, dar și concepută de cei care-au ieșit în stradă, dacă înseși cercurile oculte de peste hotare ar fi fost împiedicate să se amestece în acele evenimente și să le îndrepte în direcția propriilor interese, cu siguranță că România ar fi pășit pe calea unei reale democrații. Participanții la acel moment, care putea fi cu adevărat istoric, nu s-ar mai fi încăierat ulterior pe certificate, prin care să demonstreze că unii sunt mai revoluționari decât alții și, ca atare, au dreptul la o halcă mai mare.

Toate răscoalele înfăptuite cu ajutorul mercenarilor n-au rezistat în timp. În climatul de mister în care s-au desfășurat evenimentele din decembrie, al lipsei de organizare și de unitate, democrația nu avea cum să se afirme cu adevărat în viața societății românești. Firava noastră democrație își are explicațiile ei. În primul rând, lipsa unei tradiții. Democratismul nostru din perioada interbelică rămâne o poveste romantică pentru descendenții foștilor politicieni țărăniști și liberali, dar un adevărat coșmar pentru urmașii minerilor de la Lupeni, ai muncitorilor de la Grivița, ori ai tipografilor bucureșteni. Este greu de crezut că democrația putea să înflorească într-o țară ca România, care a trăit peste 50 de ani sub trei dictaturi (regală, militaro-fascistă și cea comunistă). Lipsa unei tradiții și a unei mentalități ne-a făcut să credem că democrația a venit valsând pe aripile evenimentelor din decembrie. Nimic mai fals, fiindcă o revoluție poate schimba brusc un regim dictatorial, dar nu și mentalitatea a milioane și milioane de oameni.

Democrația nu putea să ne cadă din cer. Ea trebuia - și trebuie - edificată de noi, pentru noi înșine. Din păcate, premisele pe care urma să clădim o asemenea formă de organizare și de conducere a societății, adică adevărul, dreptatea, cinstea, moralitatea și munca, ne-au cam lipsit în ultimul deceniu și jumătate. De la o vreme începem să resimțim nu numai lipsa tradiției, dar și a modelelor democratice pe care am putea să le preluăm de pe alte meridiane.

Ce exemplu ne poate servi comunitatea internațională, în condițiile în care caracterul democratic al relațiilor dintre țările mari și cele mici rămâne ceva abstract, când egalitatea și suveranitatea statelor sunt mai mult sau mai puțin tacit subminate? Oare prin integrarea în UE vom păși pe calea democrației reale? Greu de spus, dacă ne gândim că, în privința democrației, însăși Uniunea Europeană are destule carențe, ca să nu mai spunem că în momentul de față este lipsită până și de o Constituție agreată de toată lumea.

  Florin Aurelian Popescu - despre programul Poduri și podețe;

Domnul Florin Aurelian Popescu:

În momentul de față, infrastrucutura din mediul rural lasă încă de dorit. România se află la poarta Uniunii Europene, fapt pentru care toți reprezentanții actualei clase politice ar trebui sa iși unească forțele pentru ca statul nostru să se ridice la standarde occidentale. În aceste condiții, proiectul "Poduri și podețe", care, precizez, a fost lansat la inițiativa mea, va contribui decisiv la dezvoltarea infrastructurii în mediul rural. Nu puține sunt cazurile în care numeroase persoane din diferite localități ale țării au fost și încă mai sunt nevoite sa ocolescă zeci de kilometri, atunci când vremea este nefavorabila, pentru a ajunge la școală, servici, spital sau chiar la biserică. Proiectul "Poduri și podețe" reprezintă un program pe termen lung, iar efectele investițiilor de acum se vor face simțite cel puțin 40-50 de ani de acum înainte.

De asemenea, vreau să vă precizez și faptul că acesta este doar primul proiect dintr-un șir de alte inițiative legislative pe care le voi avea, ce vor viza dezvoltarea infrastructurii la sate și orașe.

Programul "Poduri și podețe" se derulează cu fonduri de la buget, dar și cu finanțare de la Uniunea Europeană. Iată așadar că Uniunea Europeană este interesată să ne acorde importante resurse financiare pentru dezvoltarea întrgii infrastructuri din România. Aceasta reprezintă, de altfel, și una dintre condițiile esențiale pe care statul român trebuie să le îndeplinească pentru a se integra în cadrul Uniunii Europene în termenele stabilite.

Am mai spus-o în nenumărate rânduri, beneficiarii acestui proiect vor fi locuitorii din mediul rural care au dreptul să se bucure de o infrastructură demnă de anul în care ne aflăm. De aceea, suntem datori să facem tot ce ne stă în putință pentru a dezvolta întreaga infrastructura din România. Prin programul "Poduri și podețe" s-a făcut deja un important pas în materializarea acestui demers.

  George Băeșu - declarație politică cu titlul Sugarii sunt condamnați să trăiască bine!;

Domnul George Băeșu:

Declarație politică: «Sugarii sunt condamnați "să trăiască bine"!»

Guvernul României îi învață pe vrânceni, încă de la primele zile de după naștere, să trăiască rațional. Pentru a fi sigur de reușita acțiunii, dă cu rația laptele praf sugarilor ai căror mame, din diverse motive, nu pot alăpta. Distribuirea raționalizată a laptelui praf a început, în acest an, în martie. În ianuarie și februarie, copiii de până la un an au fost liberi să mănânce terci, ceai de mac, zahăr la tifon, eventual lapte de vacă și alte alimente supravitaminizate. Din informațiile publicate în mass media am înțeles că și în alte județe sugarii se află într-o situație asemănătoare.

Drept cauză a acestei condamnabile stări de lucruri, Ministerul Sănătății invocă neorganizarea licitației pentru desemnarea firmelor ce urmează să facă aprovizionarea cu lapte praf. Cauza este lipsa banilor, așa cum declară directorul Direcției de Sănătate Publică Vrancea. Justificarea este năucitoare pentru că vine după începerea aplicării magistralei reforme a sănătății elaborată de ministrul Eugen Nicolăescu pentru ca românii să trăiască în bunăstare încă de la primele lor zile de viață. Justificarea este profund nedreaptă și pune o nemeritată pată pe blazonul Guvernului care a supraalimentat bugetul țării prin cota unică de impozitare. Și a asigurat, astfel, și fonduri pentru programe de sănătate, așa cum este și cel ce se referă la hrănirea cu lapte praf a unor categorii de nou născuți.

Ceea ce nu spune nici Guvernul și nici ministrul Nicolăescu, spune presa, anunțând că "Ministerul Sănătății va pune punct pomenii electorale născocite de PSD" și că în 2006 va reduce la jumătate banii alocați pentru lapte praf în 2005. Prin "pomana" pesedistă, prea multe mame ar fi fost determinate să abandoneze nobila datorie de a-și hrăni de la sân pruncii. În realitate, prin reducerea la jumătate a banilor alocați pentru cumpărarea laptelui praf, Ministerul Sănătății și Guvernul condamnă la foame și subdezvoltare mii de nou născuți și la suferință psihică pe mamele care nu pot alăpta din cauze medicale și sociale - stres, oboseală, vârstă înaintată, sărăcie.

În aceste condiții, solicit domnului ministru Eugen Nicolăescu să dispună măsurile necesare pentru ca toți copiii din Vrancea cuprinși în programul guvernamental să primească laptele praf la care au dreptul.

  George Adrian Scutaru - declarație politică: Corigenți la trecut, timpul prezent;

Domnul George Adrian Scutaru:

Declarație politică: "Corigenți la trecut, timpul prezent"

Stimați colegi,

La 16 ani de la Revoluție, clasa politică românească rămâne, în continuare, corigentă la condamnarea trecutului. Cuvinte ca: lustrație, arhivele Securității, condamnarea comunismului, fac parte doar dintr-un vocabular declarativ, menit să prezinte populației o palidă reprezentare a ceea ce ar trebui să însemne adevărata coloană vertebrală a unei clase politice sănătoase. În realitate, experiența anilor trecuți a dovedit lipsa de voință pentru curățarea structurilor actuale de elemente ale vechilor structuri.

Dintre fostele state comuniste, România și Rusia au rămas singurele care nu au condamnat public vechiul sistem. Mai mult decât atât, nu avem nici până astăzi un pachet legislativ care să blocheze accesul cameleonic al comuniștilor de ieri la funcții actuale democratice prin esență. Societatea civilă reclamă condamnarea publică a comunsimului, în contextul în care România a început să pășească, timid, pe calea normalității.

După ani de zile în care proiectele care vizau curățarea clasei politice de vechi activiști au fost îngropate de tertipuri birocratice, iar vocile inițiatorilor reduse la tăcere, ne aflăm astăzi în ultimul ceas în care mai putem schimba ceva. Am pierdut timp prețios și iată-ne acum în pragul aderării la Uniunea Europeană, cu temele nefăcute la lecția trecutului. Ce fel de oameni trimtem în fața Europei să ne reprezinte? Este evident că România are nevoie de legi care să garanteze cetățeanului o reprezentare curată, nepătată de asocierea cu vechiul sistem. Primii pași au fost deja făcuți. Este vorba despre legea privind accesul la dosarele fostei Securități și proiectul de lege a lustrației, care trebuie să depășească orice blocaje ar întâmpina.

Dar, în contextul în care luptăm pentru transparență și încercăm să eliminăm orice urmă a fostei Securități din structurile democratice ale unei Românii moderne, riscăm să propagăm opacitatea moștenită tocmai de la sistemul pe care-l condamnăm. Ne aflăm în pragul construcției unui sistem, care poate distruge tot ce s-a clădit, mai mult sau mai puțin fragil, vreme de 16 ani, dacă sunt adoptate prevederi care extind nepermis prerogativele serviciilor secrete. De aceea, pentru a avea o democrație sănătoasă, pachetul de legi privind siguranța națională trebuie cunoscut de societatea civilă.

Toate aceste componente, blocarea accesului foștilor activiști de partid la funcții de demnitate, condamnarea publică a comunismului, asigurarea transparenței în ceea ce privește asocierea unor persoane cu fostele structuri, precum și un pachet de legi ale siguranței naționale adecvat realităților de astăzi, sunt menite să introducă o Românie sănătoasă din punct de vedere moral, curată și verticală în marea familie europeană.

Vă mulțumesc.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică: Votul electronic și circul mediatic;

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declarație politică: "Votul electronic și circul mediatic"

Marți, 7 martie, principalul punct pe Ordinea de zi a Camerei Deputaților l-a reprezentat cererea de percheziție a ministrului justiției pentru locuințele președintelui Camerei, domnul Adrian Năstase.

Țin să precizez că nu am să mă refer la persoana domnului Năstase, vinovăția sau nevinovăția domniei sale urmând a fi stabilită de către instituțiile în drept să facă acest lucru, ci la modalitatea de vot.

Primele probleme apărute au fost acelea referitoare la modalitatea de vot. Prin votul electronic trebuia stabilit dacă vom vota prin vot deschis, așa cum era normal, sau prin vot secret, așa cum s-a mai realizat și în trecut în cazul votului pentru persoane.

Partidul Național Liberal, prin grupul său parlamentar, a optat pentru votul deschis, considerând acest lucru drept normal.

Problemele tehnice de la votul deschis cu cartelă au fost în mare parte de natură tehnică, dar ne întrebăm de ce tocmai acum și numai la anumiți parlamentari din coaliție?

Votul secret cu bile a reflectat pe deplin atât diferențele de opinii din cadrul partidelor ce compun coaliția guvernamentală, cât mai ales modul de înțelegere a sprijinului ce trebuie acordat procesului de justiție și luptei anticorupție.

Insa trebuie să ne amintim că suntem un stat în care există separarea puterilor în stat, principiu de bază al democrației, dar prin care nu dorim și nu putem să ne substituim instanței de judecată.

În ceea ce privește Partidul Național Liberal, am încercat prin votul deschis să obținem o transparență cât mai mare a actului legislativ și să ușurăm activitatea procurorilor în acest caz, lucru pe care îl vom continua conform programului de guvernare.

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică: Un moment ratat de clasa politică;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Declarație politică: "Un moment ratat de clasa politică"

Stimați colegi,

Nefiind jurist de meserie, m-am abținut până acum de la a face aprecieri în legătură cu ancheta în cazul caselor președintelui Camerei Deputaților, m-am ferit a da un verdict privitor la Mătușa Tamara sau la Muzeul din Zambaccian, pentru că discutăm de o serie de proceduri ce țin de mersul justiției. Dar, după votul de săptămâna trecută, după tot ceea ce s-a întâmplat și mai ales după tot ce nu s-a întâmplat, consider că trebuie să tragem niște concluzii despre situația actuală a vieții politice din România.

O concluzie evidentă, care se poate trasa în momentul de față, este că întreaga clasă politică se confruntă cu o degringoladă de nedescris, care, în cele din urmă, se poate transforma într-o cvasianarhie. Una din cauzele pentru care ne confruntăm cu această situație este, în opinia mea, faptul că în România nu mai există opoziție reală. Opoziția s-a transformat, după modelul PSD, într-o opoziție de conjunctură, iar conjunctura este dictată de mize minime și de jocuri de joasă speță.

Ce se poate face, stimați colegi? Care este soluția? Ceea ce observăm cu toții, dar puțini o spun, și atunci o fac pe la colțuri: PSD trebuie să își ia în serios rolul de opoziție constructivă, caracteristic unei democrații reale. Este inadmisibil ca PSD să joace un rol murdar și să se transforme într-o forță distructivă. Este de neconceput ca legi necesare adoptării acquisului comunitar să devină monede de schimb sau unelte de șantaj. Este imoral ca președintele executiv al acestei formațiuni să se folosească de imunitatea pe care i-o dă statutul de ales al poporului și de influența pe care i-o oferă calitatea de președinte al Camerei Deputaților, pentru a se sustrage unor proceduri normale în orice stat de drept.

Cunoaștem cu toții faptul că partidele aflate la putere în România anului 2006 dispun de o majoritate fragilă în Parlament, iar proiectele legislative individuale, chiar în calitatea de parlamentar aflat în barca puterii, sunt greu de trecut prin forul legislativ. Este o condiție pe care noi, în calitate de partid aflat la putere, ne-am asumat-o de la bun început. Dar de aici până la a bloca un proiect atât de important pentru România cum este proiectul de integrare în Uniunea Europeană este cale lungă.

Prin votul dat de către opoziția nou constituită săptămâna trecută s-a dat un vot împotriva integrării europene. S-a dat un vot împotriva românilor care așteaptă de la clasa politică să se delimiteze, în al doisprezecelea ceas, de actul de corupție. A fost un caz punctual care putea fi fructificat, a fost un moment ratat. Nu este de mirare că majoritatea românilor, adică 51,2 la sută, consideră că acțiunile justiției în cazurile de înaltă corupție sunt influențate politic, după cum arată un sondaj dat publicității săptămâna trecută.

Dacă domnul Năstase și Partidul Social Democrat au vrut "să-și arate mușchii", în Parlament, săptămâna trecută, nu pot decât să îi felicit: au reușit! Dar dacă domnul Năstase ar fi atât de cinstit și bine intenționat precum ne face a înțelege, în calitățile sale de ghid și de cetățean onest, la muzeul de la televizor, atunci a doua zi după vot s-ar lăsa la dispoziția anchetatorilor pentru a-și demonstra nevinovăția. Este un gest pe care l-am așteptat cu nerăbdare săptămâna trecută, ar fi fost un gest normal pentru un așa-zis "persecutat politic". Dar, ca și dumneavoastră, am rămas cu așteptarea...

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Ioan Aurel Rus - declarație politică cu titlul Numai cioburi la Somvetra;

Domnul Ioan Aurel Rus:

"Numai cioburi la Somvetra"

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

În industria sticlăriei din România, "Somvetra" Gherla a ocupat ani la rând poziția de top, fiind și cea mai modernă fabrică de acest gen din țară. Produsele din sticlărie realizate manual erau destinate aproape exclusiv exportului pe piața vestică, acesta fiind și unul din motivele pentru care fostul FPS nu a avut prea mari dificultăți în a găsi un cumpărător pentru pachetul de acțiuni deținut. Din nefericire, nici FPS, nici APAPS și nici AVAS nu au fost prea inspirate în alegerea cumpărătorului.

"Somvetra" Gherla a fost privatizată pentru prima dată în 1996. Deși atunci erau interesați de acțiunile societății mai mulți investitori, FPS l-a preferat pe "magnatul sticlei din România", Corneliu Petreanu. Acesta a mai achiziționat încă șapte fabrici de sticlărie, între care "Somvetra" era considerată perla coroanei. Anton Vasile, omul lui Petreanu, a cumpărat 40% din acțiunile deținute de FPS la "Somvetra" contra sumei de 10,494 miliarde lei, urmând să achite un avans de doar 20%, restul trebuia plătit în opt rate anuale până în anul 2004. Pentru că nu și-a achitat la termen nici măcar penalitățile, Anton Vasile a fost acționat în judecată.

Direcția de Control a fostului APAPS a constatat ulterior că privatizările "marca Petreanu" au lipsuri enorme atât la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, cât și la plata tranșelor stabilite prin contract și a dispus, târziu însă, "deprivatizarea" a cinci din cele șapte societăți achiziționate de Petreanu. "Somvetra" revenea astfel la stat, care s-a dovedit însă un manager cel puțin la fel de catastrofal ca și precedentul. Așa se face că, în 2004, societatea a fost scoasă din nou la vânzare, având însă în cârcă o datorie de peste 100 miliarde lei. De această dată ofertanții nu s-au mai înghesuit, cu excepția firmei Feromat. Liderul sindicatului de la "Somvetra", domnul Tiberiu Bența, a susținut că după eșecul primei privatizări, o companie din SUA, Trans Meridian, și-a manifestat cu insistență interesul pentru societate. Astfel Trans Meridian a depus la AVAS solicitarea pentru cumpărarea pachetului de acțiuni de la "Somvetra". Americanii se angajau să aducă un capital de lucru de 500.000 de dolari și să facă investiții pe o perioadă de patru ani, în valoare de cinci milioane de dolari. Așa se face că au intrat în hățișurile birocrației românești și nu au reușit să își atingă scopul. Ca să scape de "Somvetra", AVAS a dat-o firmei "Feromat". Astfel, unul dintre cei mai mari producători de sticlărie de lux, "Somvetra" Gherla, a încăput pe mâinile unei firme din București care se ocupă cu comerțul cu deșeuri și resturi și care figurează în scriptele Ministerului Finanțelor Publice cu un singur angajat.

Firma bucureșteană "Feromat" a devenit acționar majoritar pentru numai 1,25 miliarde lei, ceilalți acționari semnificativi fiind "Adriagel" SRL Italia cu 13,13 % și "Euromex" cu 12,18%. "Feromat" SA se angaja prin contract sa aducă în societate în jur de 25.000 de euro pentru dezvoltare și 4.000 de euro pentru investiții în protecția mediului. Ridicolul acestor sume a fost spulberat însă de prima tranzacție a noului proprietar, care s-a și grăbit să vândă un bloc de nefamiliști contra sumei de 4 miliarde lei, adică de aproape trei ori mai mult decât a plătit pe acțiuni. La o lună după preluarea societății, noul proprietar și-a anunțat intenția de a reduce cheltuielile cu personalul cu 31,21%, fără a continua infuzia de capital la care se angajase.

Domnul Tiberiu Bența a sesizat din vreme managementul defectuos al "Feromat", lucru care nu a interesat pe nimeni, cu excepția directorului numit de patron care și-a dat demisia. Situația de la "Somvetra" a devenit ridicolă, astfel firma a funcționat, practic, fără conducere. Directorul a rămas totuși în societate și a continuat să semneze acte. Așa se face că, atunci când "Distrigaz" Nord a somat societatea să-și achite datoriile la gaz, directorul demis și-a dat acceptul pentru sistarea livrării de gaz și nici măcar nu s-au purtat negocieri cu "Distrigaz" pentru eșalonarea datoriilor. Puteau fi invocate ca garanție contractele comerciale de export ale societății, dar cine să o facă? Între timp sindicatul a făcut notificări către AVAS privind situația societății, dar instituția statului s-a spălat pe mâini și a refuzat să preia fabrica. Asta în condițiile în care în contractul de privatizare exista o clauză ce poate duce la desființarea de drept a contractului dacă investitorul nu menține locurile de muncă, așa cum s-a angajat. Practic, AVAS s-a înregistrat ca acționar majoritar începând cu 1 februarie anul curent, dar Finanțele Publice au scos deja bunuri patrimoniale la licitație. Să se înțeleagă că nu știe stânga de dreapta?

La exact un an după cea de-a doua privatizare, societatea "Somvetra" Gherla se pregătește să intre în dizolvare. Întreruperea furnizării de gaz metan de către "Distrigaz" Nord a dus la sistarea activității, anularea contractelor de export și disponibilizarea a circa 700 de angajați. Președintele sindicatului susține că revenirea societății în portofoliul AVAS este în avantajul angajaților, care ar putea astfel beneficia de plăți compensatorii în cazul disponibilizării.

Acum șapte oferte se pare că sunt pentru a pune mâna pe "Somvetra". Prefectul Tișe se pare că susține ideea închirierii fabricii firmei italiene Adriagel SRL, acționară cu 13,13% în "Somvetra", dar care a asistat pasiv la falimentul acesteia, pentru a pune "laba" pe ea la un preț de nimic. Oare ce va face PD-ul și PNL-ul din această fabrică? Cine va fi favoritul? Vom trăi și vom vedea!

  Ioan Munteanu - declarație politică cu tema Programele agricole nu sunt pentru oamenii de rând;

Domnul Ioan Munteanu:

Declarație politică cu tema "Programele agricole nu sunt pentru oamenii de rând"

Deși au fost promovate destule legi și programe pentru sprijinirea agricultorilor, părerile celor care doresc să facă o afacere rentabilă sunt descurajatoare.

Situația din spațiul rural este destul de complicată în condițiile în care populația satelor este îmbătrânită și ponderea tinerilor este destul de redusă, în care suprafețele de teren sunt fărâmițate și se practică o agricultură de subzistență sau de semisubzistență, în care lipsesc dotările tehnice minime.

Deși Planul Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2007 - 2013 la care se lucrează acum cuprinde direcții ambițioase, realitatea contrazice multe din prevederile anulate. Principalele probleme țin de serviciile agricole și neagricole slab dezvoltate, de lipsa activităților neagricole alternative, generatoare de venituri, de insuficienta informare a producătorilor și de sprijinul material aproape neglijabil.

Încercând să abordez problema crescătorilor de bovine, mă voi referi la dificultățile de care se lovesc aceștia atunci când doresc să dezvolte o afacere de tip european. Primul lucru pe care-l reproșează este legat de subvențiile pentru bovine, care sunt departe de a oferi un sprijin real.

Astfel, pentru subvenția de 300 de lei/cap, vacile trebuie să se afle în Controlul Oficial al Performanțelor, pentru 100 lei/cap ele să fie înscrise în Registrul genealogic, iar pentru 200 lei/cap să fie certificate ecologic. Pentru viței, la împlinirea vârstei de 6 luni, se primește suma de 200 lei/cap dacă provin din însămânțări artificiale și 100 lei dacă provin din montă naturală cu taur autorizat.

După cum se vede, sumele se acordă o singură dată și sunt nesemnificative față de cheltuielile pe care le presupune întreținerea unor animale de rasă, iar actele normative pentru alocarea acestor subvenții nu au fost încă aplicate.

Fermierii sunt descurajați și de birocrația excesivă și de reticența băncilor de a da bani agricultorilor. Deși există programele SAPARD, Fermierul, Creditul agricol pentru investiții, un producător individual nu este finanțat de către bancă. Pentru a spori sau a menține afacerea, el este obligat să aibă statutul de persoană juridică, deci face alte cheltuieli neprevăzute, înființând un SRL și angajând un contabil, lucru neprevăzut din start.

Urmează apoi alte dificultăți. Pentru a-și construi un grajd, a-și procura ceva echipamente și animale, fermierul are nevoie de aproximativ 300.000 euro. SAPARD-ul pune însă condiția ca firma care va construi grajdul să nu aibă datorii la stat, ceea ce e aproape imposibil. Se apelează, în consecință, la constructori particulari care, aflând că lucrarea este realizată cu ajutorul unui program, pretind sume aproape duble.

Cei care au reușit să-și înființeze firme se lovesc și de alte aspecte neprevăzute. O vacă cumpărată cu bani grei din import și care produce 9000 l de lapte într-un an este subvenționată cu aceeași sumă ca și o vacă obișnuită, care paște pe șanț și care dă 5 l de lapte pe zi. Acest sistem egalitarist descurajează pe fermierii profesioniști care doresc să facă performanță și care nu mai au vreun interes să investească în genetică și ameliorare. Faptul că noul sistem de subvenționare are în vedere numărul de capete și nu cantitatea de lapte obținută îi dezavantajează, deci, pe cei care au mizat pe o productivitate sporită.

Nu mai insist asupra numeroaselor dificultăți pe care le implică accesarea programului "Fermierul" pentru omul simplu de la țară, lucru pe care l-am abordat într-o intervenție specială.

Politica populistă a ministrului liberal al agriculturii care se bazează pe promisiuni amăgitoare și pe oportunități greu de materializat dovedește ruptura care există între sat și minister, o totală necunoaștere a specificului muncii din agricultură, cât și lipsa de comunicare dintre cele două lumi paralele.

  Ioan Ovidiu Silaghi - despre efectele negative generate în urma votului împotriva cererii de percheziție a două dintre imobilele domnului Adrian Năstase;

Domnul Ioan Ovidiu Silaghi:

Recentul vot împotriva aprobării cererii de percheție a două dintre imobilele domnului Adrian Năstase a generat reacții negative și în zona instituțiilor Uniunii Europene. Nu am fost la București, în plen, pentru că eram la Bruxelles. Am recepționat impresii și reacții negative de la diferiți europarlamentari. Dar nu aceste reacții mi-au dat de gândit, cât poziția adoptată luni, la București, de domnul Frattini. Domnia sa, uzând de canoanele unui politician diplomat a afirmat, referindu-se la activitatea Parlamentului, că nu vrea să se amestece în treburile Legislativului, dar a menționat: "Tocmai pentru că nu vreau să mă amestec în treburile Parlamentului am spus că are în mâini o mare parte din viitorul României". Analizând această frază, pot afirma că ea spune de fapt totul. Tradusă, această frază sună astfel: dacă se va întâmpla ca România să sufere o defecțiune pe traseul integrării, atunci, o foarte mare parte din vină o va avea Parlamentul. Și are perfectă dreptate domnul Frattini. Pentru că votul negativ dat cererii de percheziție nu a însemnat altceva decât o obstrucționare a bunului mers al justiției într-un caz anume. Și când este vorba de justiție, oficialii Uniunii Europene sunt foarte sensibili. Și are dreptate pentru că au mai existat voturi "contra" și în alte situații care vizau aspecte privind integrarea.

Din păcate, anatema cade asupra întregului Parlament, deși, după cum se știe, votul negativ nu i se poate în nici un caz imputa Alianței PNL-PD. De aceea, atrag atenția colegilor din PSD și PRM că vor fi principalii responsabili în cazul în care România pierde bătălia pentru Europa. Nu este suficient ca Guvernul, ca parlamentarii Puterii, să construiască ceva în cursul "zilei", iar "noaptea", PSD și PRM să demoleze. Și această acțiune de demolare va avea în principal efecte negative asupra României și mai ales asupra cetățenilor României. Guvernele, Puterile, sunt trecătoare, dar cetățenii României, nu. Lor le puteți faceți un imens rău, domnilor din PSD și PRM.

  Ioan Țundrea - declarație politică cu titlul Drumurile noastre toate, construite postdecembrist, duc la Bellu;

Domnul Ioan Țundrea:

Obiectul declarației politice: "Drumurile noastre toate, construite postdembrist, duc la Bellu"

O noua dramă, consumată pe șoselele morții din România, ne-a cutremurat zilele acestea, prin tragica dispariție a Laurei Stoica și a logodnicului ei.

Străbătând țara cu mașina, de la un capăt la altul, ne este dat să vedem zilnic infernul dantesc al carnagiului de pe șosele. Tot mai mulți oameni din această țară observă că banii publici destinați, de 16 ani, construirii drumurilor au constituit una din cele mai profitabile afaceri pentru cei care dețin puterea.

Lipsa de conștiință și servirea clientelei politice a celor care au condus Ministerul Transportului și Direcțiile de drumuri și poduri din această țară a fost si este atuul lor managerial.

An de an, mass-media sesizează derularea acelorași lucrări în aceleași locuri pe drumurile publice, de către aceleași firme agreate de puterea care este la conducere.

Actualul ministru al integrării europene este fost ministru al transportului și sperăm că nu suferă de amnezie pentru a-și reaminti dezastrul existent pe autostrada București-Pitești, la doar câteva luni de la finalizarea lucrărilor.

Adresez invitația domnilor actuali miniștri ai integrării europene și transporturilor pentru a se deplasa cu mașina pe E70, dinspre Caransebeș spre Timișoara, adică spre UE.

După o asemenea aventură pe această șosea, vajnicii noștri miniștri ar trebui să-și reconsidere opțiunea orientării spre UE.

Ar fi extrem de util ca cei doi miniștri să fie însoțiți și de ministrul muncii, care poate avea o tresărire de conștiință, pe aceste șosele, pentru a asigura pensii decente artiștilor români care se sting dramatic sau în sărăcie sau în îngrozitoare accidente.

După parcurgerea traseului E70 de către cei trei miniștri ar trebui că niciodată să nu mai dorească să audă refrenul "La vie en rose", pentru că emană miros de Bellu.

Va mulțumesc.

  Ion Luchian - despre cum au început să iasă la iveală dedesubturile unor mari afaceri marca P.S.D.;

Domnul Ion Luchian:

Doamnelor și domnilor deputați,

În ultima vreme au început să iasă la iveală dedesubturile unor mari afaceri marca PSD, petrecute în timpul guvernării Năstase, cum ar fi cele privitoare la proiectul Dracula Park.

Anunțat cu surle și trâmbițe, acum doi ani, ca un proiect salvator pentru turismul românesc și pentru întreaga economie națională, care urma să atragă peste un milion de turiști în fiecare an, parcul tematic s-a dovedit a fi, în cele din urmă, doar un alt mijloc de satisfacere a clientelei politicce a PSD.

Astfel, cu intenția declarativă de a se amenaja acest parc tematic, fostul guvern a dispus, prin HG nr. 1560/2004, trimiterea în folosință gratuită, pe 49 de ani, către Societatea Comercială Parcul Turistic și de Agrement Snagov a unui teren de 460 de hectare aparținând Complexului agrozootehnic Vlăsia din comuna Snagov.

Practic, prin această inițiativă, s-au luat 460 de hectare din domeniul public și s-au dat gratis unei firme private, care îl poate folosi cum dorește timp de aproape jumătate de secol, teren estimat pe piața imobiliară ca valorând aproximativ jumătate de miliard de euro, ceea ce face ca moștenirea lăsată de "sărmana" mătușă Tamara să fie doar un mizilic.

În mod absolut normal, actualul guvern a luat decizia de a nu continua acest proiect, pentru a cărui realizare este nevoie de investiții de peste 50 de milioane de euro, și de a anula respectiva hotărâre de guvern, așa cum a declarat public secretarul general al Guvernului.

Din păcate, prin sistemul de promovare al acestui proiect au fost atrași și banii a peste 15 000 de români, care au cumpărat acțiuni la acest proiect, vândute prin subscripție publică, cetățeni care acum probabil nu știu ce pot face cu respectivele acțiuni, care nici măcar nu au fost listate la Bursă, așa cum promiseseră inițiatorii proiectului.

În final se poate trage foarte clar concluzia că această inițiativă a guvernului Năstase, alături de alte proiecte de același fel, cum au fost cele 400 de săli de sport construite în timp record, dar care sunt inutilizabile fără niște reparații capitale, au avut doar scopul de a servi interesele financiare ale clientelei PSD, precum și de a ajuta la clădirea imaginii "social democrate" a guvernului trecut.

Vă mulțumesc.

  Ion Stan - declarație politică: România - de la statul de drept, democratic și social spre statul republică prezidențială, autoritară și polițienească

Domnul Ion Stan:

Declarație politică: "România - de la statul de drept, democratic și social spre statul republică prezidențială, autoritară și polițienească"

În inimă, gând și suflet cu nostalgia vremurilor când o Secție specială a Comitetului Central al defunctului Partid Comunist Român coordona probleme militare, de securitate, ale afacerilor interne și justiției, actuala guvernare face tentativă după tentativă de a-și acapara aceste pârghii de autoritate, chiar cu riscul încălcării principiului separației puterilor în stat, la care Președintele României ar trebui să vegheze, dar nu poate, fiindcă "clanul Patrician al Tăricenilor" și dorința personală de a acumula cât mai multă putere nu-i dau răgaz să medieze, cu înțelepciune, între actorii destabilizatori ai echilibrului social, politic și economic sau, mai direct spus, ai securității naționale a României.

Președintele României ar avea toate motivele să nu permită nici stalinizarea neoliberalistă, în varianta "tăricenilor", a principalelor instituții ale statului de drept și nici subordonarea personală a activității acestora încălcând în mod repetat Constituția României.

Încercările disperate ale Guvernului de a politiza Armata, Justiția și Serviciile de Informații produc efecte dizolvante.

Armata se compromite în scandal după scandal - achiziții dubioase, dotări proaste, dar scumpe, anchete și condamnări pentru corupție, indisciplină iar, mai nou, grave scurgeri de informații dublate de manifestările publice de incompetență și iresponsabilitate ale celui ce ocupă din întâmplare funcția de ministru al apărării naționale.

Justiția se afundă în demagogia politică de duzină, transformând nobilele și universalele principii ale dreptului care au călăuzit ordinea socială a omenirii, de la romani și până în zilele noastre, în sloganuri propagandistice, pe care o femeie-comisar atârnată de fotoliul din care au vegheat la buna facere și aplicare a legilor juriști iluștri ai neamului, le transformă, peste noapte, în legi despotice, imorale și antinaționale.

În actuala conjunctură, când în Parlamentul României nu mai funcționează pluripartidismul, când conștiințele individuale ale parlamentarilor sunt topite în creuzetele grupurilor de interese ale unor partide polarizate în jurul unor centre de putere economică dubioase, al căror țel este eludarea legii și fuga de răspundere în fața acesteia, pentru fărădelegile prin care au jefuit banul public, democrația moare, iar statul polițienesc i se substituie.

Poliția a fost dezorganizată, iar în locul ei capătă puteri discreționare și se afirmă o jandarmerie brutală și supermilitarizată care, sub oblăduiri înalte, se insinuează în toate celelalte structuri de forță ale statului.

Ministerul Public a devenit un instrument de nedreaptă represiune și înscenări judiciare, un redutabil simbol al poliției politice asmuțite împotriva adversarilor, după principiul "cine nu cotizează la noi este împotriva noastră".

Magistratura batjocorită și supusă oprobiului public, tocmai prin declarațiile celor obligați să vegheze la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice, se revoltă și, fapt fără precedent, protestează public împotriva siluirii ei de către garantul suprem al funcționării statului de drept.

Sunt tot mai evidente și căile constituționale ale abolirii actualei ordini constituționale: promovarea Parlamentului unicameral, modificarea cadrului legal pentru organizarea referendumului, pregătirea opiniei publice pentru un regim prezidențial, îngrădirea câmpului de mișcare al partidelor politice în țarcul unei singure camere legislative și înlocuirea rolului partidelor cu "consultări directe cu poporul", în stradă, cu prilejul vizitelor de lucru.

Concomitent, o adâncire a divizării presei, inclusiv prin schimbările de proprietate asupra acesteia va facilita și mai mult reușita eforturilor de modificare a raporturilor constituționale dintre instituțiile statului.

În toată această evoluție către o nouă dictatură, cei care au acaparat canalele de comunicare publică le alimentează cu otrava manipulării cunoștințelor, făcând loc tot mai mult confuziei și haosului, din care o putere nevolnică și fără repere ideologice și axiologice naționale se alimentează însetată de intrigi politice, adâncindu-și dezbinarea.

Și o tabără și cealaltă au, însă, foarte bine conturată importanța informației în menținerea și consolidarea puterii.

Dacă toate celelalte instrumente de forță au fost mai ușor obligate a se subordona și servi politic, intervenind și oportunismul unor avizi de funcții și cariere nemeritate, serviciile de informații continuă să fie, în continuare, obiectul unor aprige dispute ale căror izbucniri publice sunt pe punctul de a le periclita rațiunea de a fi.

În opinia noastră, serviciile de informații reprezintă, în acest moment, cea mai importantă redută a bătăliei unor forțe politice profund dezbinate, în care fiecare din părți mizează pe supraviețuirea prin controlul acestor servicii.

La serviciile de informații se află secretele măririi și decăderii lor, iar conștiința acestui adevăr îi face, și pe unii și pe alții, să arunce totul în joc. Dacă nu au reușit să-și aservească serviciile, atunci preferă să le împingă spre sinucidere, împlicându-le pe unele cu - pe altele - fără voia lor, în dispute politice.

Construcția statului național-polițienesc avansează clipă de clipă, ceas de ceas, zi după zi.

Ordonanță după ordonanță de urgență atacă legile organice și violează Constituția, anulând separația puterilor și erodând statul de drept.

Intenții ori realități politico-legislative tot mai aberante au readus în actualitatea zilelor noastre lupta de clasă a anilor '50, cu etichetări ideologice infamante ori atentate la inviolabilitatea persoanei și a proprietății.

Primele semnale vin, în acest sens, de la observatorii externi care văd posibilă amânarea ratificării Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană, iar raportul definitiv împins din luna mai a.c. pentru luna noiembrie sau "sine die".

Ni s-ar confirma, în acest fel, că unul dintre partidele monstruoasei și imoralei coaliții, strâns legat de grupurile de interese economice ale întreprinderilor mici și mijlocii, amenințate cu dispariția după integrarea în Uniunea Europeană, nu a dorit nici un moment integrarea, ci dimpotrivă. Ceea ce ar putea fi și o explicație a unora dintre direcțiile de luptă împotriva corupției, precum și a culorii politice a acestei lupte.

Fac apel la dumneavoastră, doamnelor și domnilor deputați, să reflectați cu conștiințele eliberate de orice constrângeri, la starea vieții politice românești, la criza parlamentară, la prezentul și viitorul democrației românești întrucât România tinde să devină un stat polițienesc.

  Ionel Palăr - declarație politică: Muzee fără ghizi;

Domnul Ionel Palăr:

"Muzee fără ghizi"

Domnule Președinte,

La sfârșitul săptămânii trecute am fost martori cu toții la cel mai spectaculos exercițiu de imagine de după decembrie '89, executat cu brutalitate de cel care se vrea a fi reprezentarea umană a ideii de finețe diplomatică - Adrian Năstase. Opinia publică a fost transformată într-un grup de vizitatori ai unui muzeu, care parcurgea cu neștiință saloanele înțesate de opere de artă, privind haotic și fără înțelegere spectacolul vizual grandios ce se desfășura în toată splendoarea, lipsind însă, din maiestuosul peisaj, un ghid.

Întreaga expoziție, deschisă publicului prin generozitatea familiei Năstase, nu a făcut decât să răspundă la cea mai simplă întrebare: CE? Ce anume ascundea apartamentul din Zambaccian? Ce avere a putut strânge un fost prim-ministru în doar câțiva ani de slujbă publică? Esența, însă, a fost omisă. De fapt, ar fi fost mult mai important să aflăm răspunsul la o altă întrebare: Cum? Cum a ajuns Adrian Năstase în posesia unei bogății la care mulți demnitari europeni, după o viață întreagă de muncă, nu pot decât să viseze?

În urma episodului de imagine forțat, atenția s-a concentrat asupra naturii lucrurilor, experți și critici de artă opinând asupra valorilor expuse, a provenienței obiectelor de artă, asupra stilului decorativ și a rezolvării dilemei: în casa lui Năstase e kitsch sau, dimpotrivă, tronează spiritul de fin colecționar?

Iată de ce ghidul ar fi fost de un real folos pentru mai buna înțelegere a problemei. Ghidul ar fi trebuit să fie însuși Adrian Năstase, care să explice nu ce se află pe pereți, ci cum au ajuns acele opere acolo. Să ia fiecare piesă în parte, pe care ar fi trebuit s-o cunoască și cu ochii închiși, ca un fin colecționar ce se numește, și să explice opiniei publice de unde o are, când a cumpărat-o, cu ce preț, sau de unde a primit-o și în ce context.

Astfel, exercițiul, vrut a fi de transparență, și-ar fi atins scopul. În schimb, prin încercarea de banalizare a poveștii, prin refuzul de a-și deschide porțile celor cu adevărat îndreptățiți să-i calce pragul și prin discursul autovictimizant fluturat însă cu aroganța caracateristică, Adrian Năstase nu a făcut decât să deturneze, pentru o clipă, atenția opiniei publice, de la întrebările cu greutate ce planează deasupra sa. A fost un sfâșietor cântec de lebădă, un vaiet în al douăsprezecelea ceas, către un public care a încetat de mult să-l mai aplaude.

  Manuela Mitrea - declarație politică intitulată: Cine are grijă de consumatorul român, domnilor guvernanți?;

Doamna Manuela Mitrea:

"Cine are grijă de consumatorul român, domnilor guvernanți?"

În mod sigur, în România, drepturile consumatorilor există, dar nu sunt respectate.

Consumatorii sunt persoane fizice care cumpără, dobândesc, utilizează sau consumă diverse produse, servicii în afara activităților profesionale.

Suntem cu toții consumatori, dar oare ne cunoaștem drepturile? Știm că trebuie să fim protejați împotriva riscului de a achiziționa un produs, de a ni se presta servicii care ar putea să ne prejudicieze viața, sănătatea sau securitatea ori să ne afecteze drepturile și interesele legitime?

Pentru a ne putea proteja și apăra interesele, în calitate de beneficiari, este important să cunoaștem atât drepturile consumatorilor, cât și obligațiile agenților economici.

Însușirea acestor cunoștințe ne transformă într-un consumator avizat, informat și activ social, care nu mai este în pericol de a deveni o victimă a acelor agenți economici care utilizează practici comerciale incorecte.

În România, "statul, prin mijloacele prevăzute de lege, protejează cetățenii în calitatea lor de consumatori".

Din păcate, în ultimul timp Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor - la nivel central, și oficiile județene - la nivel local, se ocupă de orice altceva, mai puțin de protecția socială a cetățeanului român, care pe zi ce trece se confruntă tot mai mult cu abuzurile și încălcarea normelor elementare pe care agenții economici le practică, în detrimentul normelor ce trebuie respectate!

Ieftin este cuvântul magic pentru consumatorul din România, însă de cele mai multe ori se dovedește aducător de necazuri și ghinioane!

De cele mai multe ori prețurile nu au concurență și ce găsești într-un bazar cu iz turcesc nu e mult diferit de micile afaceri de cartier ori de marile angrouri.

Înainte de a cumpăra produse alterate sau ambalate necorespunzător, înainte de a ne gândi că prețul este avantajos, ar trebui să ne gândim la sănătatea noastră! Ne pot costa mult mai mult medicamentele, care și așa, știm cât de greu le obținem.

Câți dintre români au auzit despre Codul consumului și știu ce presupune acesta?

Cât de mediatizate au fost drepturile consumatorilor, normele impuse agenților economici privind prețurile și tarifele sau regulile privind comercializarea produselor?

De exemplu, severinenii consumă produse lactate vândute în PET-uri recuperate din containerele de gunoi, în timp ce factorii abilitați să rezolve problema nu au dat vreun semn că ar dori să se implice în soluționarea acesteia. Oare inspectorii OJPC Mehedinți s-au întrebat ce fac unii severineni cu sticlele din plastic culese din containerele de gunoi, de pe străzi și de aiurea?

Dacă din partea Primăriei și a Poliției Comunitare din Drobeta Turnu-Severin s-au văzut ceva semnale pentru rezolvarea problemei, nu același lucru se poate spune și despre inspectorii OJPC, care în ultima vreme sunt tot mai bulversați din cauza deselor mutații care au loc în fruntea acestei instituții; în cinci luni schimbându-se patru directori!

Aici, la Mehedinți, deconcentratele își schimbă foarte des directorii, membrii Alianței D.A. considerând mai important cum să se șicaneze între ei sau în interiorul propriului partid, decât să fie preocupați de cetățenii urbei în care locuiesc.

Data de 15 martie este ziua mondială a drepturilor consumatorilor. Măcar acum, domnilor guvernanți, ar trebui să faceți ceva pentru ca românul nostru să se simtă cât de cât protejat de toată avalanșa aceasta de produse și servicii care îi fac mai mult rău decât bine!

  Marius Iriza - comentarii pe marginea suspendării președintelui Loteriei Române, Nicolae Cristea;

Domnul Marius Iriza:

După aproape o lună de la izbucnirea scandalului legat de veniturile imense realizate de șefii Loteriei Române, ministrul finanțelor, domnul Sebastian Vlădescu, declara în fața senatorilor din Comisia pentru cercetarea abuzurilor că nu îl poate suspenda pe președintele Loteriei, Nicolae Cristea, pentru că acesta este doar învinuit în dosarul privind achiziția unor spații comerciale de către Loteria Română de la firma Ana Electronic.

În privința salariului încasat de președintele Loteriei, domnul ministru precizează că este egal cu al unui secretar de stat, adică, aproximativ 40-45 milioane de lei, dar ceea ce a provocat discuții a fost nivelul veniturilor dobândite în urma unor "drepturi" pe care Nicolae Cristea le-a primit în baza contractului de management. Astfel, acesta a primit în anul 2005, pe lângă cele 505 milioane de lei care reprezintă totalul retribuției pe anul respectiv, și prime de 412 milioane de lei. Și toate acestea din buzunarul cetățeanului român plătitor de taxe la bugetul de stat.

Săptămâna trecută, același ministru al finanțelor publice anunță convocarea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor Loteriei Române pentru a revoca membrii Consiliului de Administrație și pe președintele acesteia, Nicolae Cristea.

Ce l-a determinat pe ministrul Sebastian Vlădescu să-și schimbe poziția, contează mai puțin. Cel mai important în acest caz este faptul că se demonstrează încă o dată că Mafia nu are culoare politică. De ani buni, acest președinte al Loteriei jefuiește statul român, indiferent că la guvernare se afla PDSR - ul, Convenția Democrată sau Alianța D.A.

Ilegalitățile de care este acuzat Nicolae Cristea sunt multe, dar probabil nu va fi condamnat pentru nici una din ele, deoarece în atâția ani de șefie la cârma Loteriei Române a avut grijă să își aranjeze un loc călduț pentru zilele grele de care bănuia că vor veni odată.

  Marius Rogin - intervenție politică referitoare la strategia de transformare a armatei române;

Domnul Marius Rogin:

Declarație politică: "Referitor la strategia de transformare a armatei române"

1 ianuarie 2007 se apropie de noi cu pași repezi și este o dată pe care o așteptăm cu emoție. Cu și mai mari emoții așteptăm însă ultimul raport de monitorizare al Uniunii Europene, ce ne va fi prezentat în primăvara aceasta.

Cu toții suntem de acord într-o privință: România s-a angajat, începând cu finele anului 2004, în efectuarea unor reforme cât se poate de reale, în toate domeniile de activitate. O astfel de reformă se impunea a fi declanșată și la nivelul Armatei Române.

Deși istoria Armatei Române este una plină de realizări ce ar face cinste oricărui stat și pe care nimeni nu le poate contesta, după 1989, aceasta a început să meargă într-o curbă descendentă. Armata Română n-a mai fost tratată cu importanța pe care o are, a fost lăsată în voia sorții. Pentru a fi performantă, oricare dintre armate are nevoie de investiții majore, de retehnologizare permanentă, pentru a putea face față tuturor situațiilor ce pot apărea. Cu toate că Armata Română n-a mai beneficiat în ultimii 15 ani de atenția care se impunea, aceasta continuă să rămână în ochii cetățenilor, instituția cu cea mai mare credibilitate.

Începând cu anul 2004, Guvernul acordă o importanță deosebită creșterii capacității operaționale a armatei, astfel încât aceasta să poată disloca și susține în teatre de operațiuni întreaga gamă de misiuni NATO. Pentru prima dată în istoria postdecembristă a României, bugetul pe care guvernul îl alocă Ministerului Apărării Naționale pentru anul 2006, este, în valoare absolută, cel mai mare pe care acesta l-a avut până în prezent. Unii dintre dumneavoastră veți critica probabil această decizie, veți spune probabil că România are în aceste momente alte priorități, alte probleme pe care trebuie să le rezolve. România n-a dus însă lipsă niciodată de probleme. Armata Română participă în prezent, cu forțe, la grupurile tactice de luptă multinaționale ale Uniunii Europene, pune la dispoziția acesteia noi oferte de forțe pentru perioada 2006-2010 și ia parte la operațiuni militare de gestionare a crizelor conduse de UE, cum ar fi operațiunea Althea. Nu poate face toate aceste lucruri cu echipamente învechite sau chiar depășite. Are nevoie de îmbunătățiri, retehnologizări, de pregătiri ale personalului, care nu pot fi făcute fără finanțări.

Natura responsabilităților constituționale naționale, precum și cerința Alianței (NATO) de a face față oricăror amenințări, presupun ca armata Română să-și dezvolte capacități care să-i permită să desfășoare operații pe teritoriul național, în aria de responsabilitate a NATO, precum și într-un mediu strategic mai extins, influențat permanent de factori care impun schimbarea. În concepția Organizației Atlanticului de Nord, transformarea militară reprezintă un proces continuu de dezvoltare și integrare de noi concepte, strategii și capacități, cu scopul de a îmbunătăți eficiența și gradul de interoperabilitate a forțelor și de adaptare la noul context de securitate, aflat într-o continuă schimbare, care evidențiază necesitatea de reevaluare a factorului militar, ca principală sursă de credibilitate.

Pentru a putea vorbi într-adevăr de o transformare a Armatei Române, trebuie stabilit un obiectiv major: realizarea unei structuri moderne, complet profesionalizate, cu grad sporit de mobilitate, eficiență, flexibilă, dislocabilă, având capacitatea de a acționa întrunit și a fi angajată într-un larg spectru de misiuni.

Transformări majore se impun a fi făcute însă, și într-un alt domeniu, nu lipsit de importanță. Mă refer aici la domeniul resurselor umane. În acest domeniu, obiectul principal trebuie să urmărească proiectarea și implementarea unui management eficient al carierei individuale a tuturor categoriilor de personal, conexarea sistemului de formare și perfecționare continuă a cadrelor militare, la cerințele sistemului educațional național, și punerea lui în concordanță cu evoluțiile în acest domeniu din armatele statelor membre NATO și ale Uniunii Europene.

Toate operațiile viitoare ce vor trebui duse la bun sfârșit, vor fi mult mai complexe, mult mai dinamice și mai multidimensionale decât ne așteptăm.

Măsurile pe care Guvernul, și implicit Ministerul Apărării, le ia în privința armatei, trebuie să urmărească în permanență ca aceasta să fie în măsură să participe la operații care să asigure securitatea României pe timp de pace, apărarea țării și a aliaților săi, promovarea stabilității regionale și globale, inclusiv prin utilizarea diplomației apărării, precum și cu sprijinul instituțiilor statului și a autorităților locale în caz de urgențe civile. Armata Română va desfășura operații militare nu numai pe teritoriul național, cât și în afara acestuia.

Forțele care vor fi implicate în operații militare viitoare vor trebui să aibă capacitatea de a îndeplini întreaga gamă de acțiuni militare, de la asistența umanitară și până la operații de luptă de intensitate ridicată, chiar și în condițiile în care acestea se vor desfășura simultan în aceeași zonă de operații.

În procesul de transformare a capacităților Armatei Române, înzestrarea reprezintă elementul dinamic care antrenează resurse umane, tehnico-economice și financiare substanțiale.

În funcție de resursele ce-i vor fi alocate, în 2015, România va avea o armată cu un efectiv de 80 000 de oameni, dintre care 4,5% va fi reprezentat de structurile de conducere, iar 95,5% va fi reprezentat de forțele efective.

Cu toții ne dorim o armată eficientă, una care să poată face față transformărilor NATO și angajamentelor pe care România și le-a asumat pe plan internațional.

Ca să putem vorbi de eficiență, toate schimbările ce sunt vizate în interiorul Armatei Române trebuie să fie susținute de două lucruri importante: în primul rând, o schimbare a mentalității, și, în al doilea rând, o îmbunătățire a capacității de adaptare la nou a celor care vor fi parte a acesteia. Ne dorim ca aceștia să fie cu adevărat niște profesioniști care să facă față cerințelor NATO sau UE.

Ca repere clar definite, de care trebuie să se țină cont la stabilirea priorităților pe parcursul procesului de transformare, vor fi costurile ridicate de susținere a trupelor în teatrele de operații, diferențele semnificative între nivelul tehnologic al echipamentelor militare din dotarea statelor avansate ale Alianței și echipamentele din dotarea Armatei Române, la care se adaugă constrângerile materiale și cele din domeniul pregătirii, instruirii și învățământului.

Sunt sigur însă, că așa cum au fost apreciați și până acum, oriunde s-au aflat, soldații români vor face și în continuare cinste Armatei Române și statului sub drapelul căruia vor lupta. Pentru aceasta însă trebuie să le acordăm întregul nostru sprijin.

  Mihail Sandu Capră - declarație politică intitulată Mai învârte, Doamne, roata!;

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Declarație politică - "Mai învârte, Doamne, roata!"

Stagiunea 2005-2006...

Piesa: Schimbarea la față... (a PSD)

Lumea aplaudă prestația actorilor. Dar la un moment dat, scenariul nu mai este respectat. O improvizație?! Așa se pare... Și aceasta îl are în prim plan pe autosuspendatul și anchetatul Adrian Năstase.

Din scenarist, Adrian Năstase a devenit actor principal și a început să joace așa cum îi dictează fostele sale păpuși, transformate peste noapte în papușari.

Dar... așa se întâmplă când nu-i asculți pe cei mai în vârstă. Cu ceva vreme în urmă, Ion Iliescu îi avertiza pe mai tinerii săi colegi să aibă grijă, că roata se întoarce. Și asa se și întâmplă. După atâtea sfori trase, Năstase s-a cam încurcat în ele, înfașurându-i-se în jurul gâtului.

În culise par a se afla Socialiștii Europeni, care au cerut rezolvarea problemelor legate de imaginea PSD. Și actuala echipă de conducere a Partidului Social Democrat nu stă prea mult pe gânduri și acționează. Dar nu cred că aceste probleme pot fi rezolvate invocând voința anonimă și iresponsabilă a unor voci din partid care strigă, asemeni mulțimii din nuvela lui Costache Negruzzi "Capul lui Năstase-l vrem!". Însă este stilul PSD și trebuie să-l acceptăm.

Totuși, prea multe acte ale acestei piese de teatru sau poate e un pic forțată comparația cu o piesă de teatru, fiind mai degrabă vorba despre o telenovelă difuzată în prime-time. Mătuși, anchete, percheziții...prea multe chiar și pentru PSD.

Să fie oare începutul unei schimbări reale a social-democraților? N-aș crede. Mai probabil un nou foc de paie sau poate o mână de grăunțe aruncate în piață porumbeilor înfometați.

Așteptăm cu real interes finalul piesei și reacțiile publicului. Să vedem, poate va urma și un bis!

  Dumitru Gheorghe Mircea Coșea - intervenție politică intitulată Legalizarea corupției;

Domnul Dumitru Gheorghe Mircea Coșea:

Declarație politică - "Legalizarea corupției"

O persoană de rang înalt din structura sistemului fiscal românesc s-a gândit că cea mai bună formă de eradicare a corupției ar fi chiar legalizarea acesteia.

Simplu și eficient!

Transformarea corupției într-o activitate legală ar simplifica nu numai viața de capă și spadă a procurorilor de la DNA, dar ar contribui radical și la obținerea unui excelent raport de monitorizare, ce ne-ar garanta îndeplinirea la termen a obiectivului integrării.

Măsura propusă este impozitarea averilor ilicite.

Cu tot respectul pentru înalțimea rangului funcționăresc, dar și pentru buna intenție, îmi exprim totalul dezacord față de o astfel de măsură. A impozita averile ilicite înseamnă nu numai recunoașterea oficială a patrimoniului economiei negre, dar și o operațiune de spălare instituționalizată a banilor negri. Nu pot accepta ca printr-o simplă inițiativa fiscală să se înnobileze hoțul, transformându-l în contribuabil cinstit. Impozitarea unei proprietăți înseamnă, înainte de toate, recunoșterea și garantarea ei. Este inacceptabil să se recunoască și să fie garantat dreptul proprietății private asupra uriașelor averi obținute prin clientelism politic și devalizarea avuției naționale, deoarece însăși procesul obținerii acestor averi s-a desfășurat în totalul dispreț față de principiile și atributele proprietății private.

Desigur, cei care ar susține o astfel de măsură pot pretinde că ar scoate la suprafață o parte a economiei subterane și ar suplimenta substanțial veniturile bugetare. Posibil, dar greșit, din mai multe puncte de vedere. Din punct de vedere contabil, pentru că numai o parte din averile ilicite ar putea fi recuperate; din punct de vedere macroeconomic, pentru că dezechilibrele pe care le cauzează economia subterană nu sunt eliminate ci, din contra, consolidate prin transformarea oficială a economiei subterane în sursa de finanțare a bugetului; din punct de vedere moral, pentru că nu numai că se acceptă furtul, dar însăși statul devine partenerul hoților.

Averile ilicite nu trebuie impozitate, ci confiscate.

Este normal, corect și moral să fie așa. Averile ilicite au fost acumulate prin metode ce au dus la subminarea economiei naționale și sabotarea procesului de ridicare a standardului și condițiilor de viață ale populației: contrabanda cu produse petroliere, alcool și țigări, davalizarea băncilor, spolierea bugetului public, prin neplata datoriilor către stat sau rambursarea ilegală a TVA, înființarea de firme căpușă care prosperă pe lângă întreprinderile de stat muribunde, dar subvenționate de la buget, sau, pur și simplu, strângerea de bani puțini de la mulți depunători, urmată de însușirea fondurilor de către un grup de privilegiați. O statistică neoficială (Evenimentul Zilei 29.III.2004) atestă că în ultimii 14 ani, nivelul creditelor neperformante acordate de către bănci depășește 7 miliarde de euro. Specialiștii în petrol estimează nivelul contrabandei la cca. 1 miliard de euro. Estimările realizate pe baza unor documente publice conduc la o cifră amețitoare: în ultimii 14 ani, românilor li s-au luat cca. 25 miliarde de euro, cifră la care s-a ajuns numai prin totalizarea marilor "tunuri" cunoscute. Aceste "tunuri" au privat 22 milioane de români de șansa de a trăi într-o altfel de țară după căderea comunismului. Ne putem imagina pierderile suferite de această țară din cauza "ilicitului" numai gândindu-ne ca fondurile europene care vor fi orientate către România după aderare se ridică numai la 6 miliarde de euro.

Unde ar fi fost acum România dacă nu ar fi pierdut printre degete o sumă de patru ori mai mare?

  Rareș Șerban Mănescu - comentarii privind Strategia pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru perioada 2006 - 2009;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Guvernul a aprobat, de Ziua Internațională a Femeii, Strategia pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru perioada 2006-2009.

Cred că acestă strategie este de bun augur, deoarece este esențial să asigurăm în mod real egalitatea de șanse în ceea ce privește accesul la educație, la formarea profesională, la întemeierea familiei, la luarea deciziilor publice și politice.

În Romania persistă încă diferențe între bărbați și femei pe piața muncii și în ceea ce privește accesul la procesul decizional.

Diferența între salarii, pentru aceeași muncă prestată, este în continuare cu 14% în favoarea bărbaților, ceea ce arată că mai este de lucru pentru ca la muncă egală remunerarea să fie egală.

Strategia prevede întărirea capacității instituționale a Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse (ANES), accesul egal pe piața muncii, concilierea vieții profesionale cu cea de familie, stimularea participării echilibrate la toate nivelurile procesului decizional, abordarea integrată a perspectivei de gen în programarea, elaborarea și implementarea tuturor politicilor publice. În mod concret, Ministerul Muncii urmărește acțiuni de formare profesională a femeilor marginalizate.

Această strategie este un antidot la acel stereotip din societatea românească potrivit căruia rolul femeii ar fi la cratiță.

  Relu Fenechiu - despre demisia domnului Adrian Năstase din funcția de președinte executiv al P.S.D. și din funcția de președinte al Camerei Deputaților;

Domnul Relu Fenechiu:

În sfârșit, într-un acces de curaj, președintele PSD, domnul Mircea Geoană, i-a solicitat domnului Adrian Năstase "să facă un gest de demnitate și de curaj și să-și dea demisia din funcția de președinte executiv al PSD și din funcția de președinte al Camerei Deputaților". Nu am nici o calitate și nici o intenție să mă pronunț în ceea ce privește problemele interne dintr-un alt partid. Dar cererea adresată domnului Năstase de a demisiona din funcția de președinte al Camerei, o consider ca făcând parte din ceea ce ar trebui să se cheme stare de normalitate. În orice altă țară, cînd asupra unui demnitar de rang înalt planează indicii, repet, doar indicii ale Parchetului privind unele infracțiuni, acesta își dă demisia. Asupra domnului Năstase plouă cu suspiciuni și indicii, dar domnia sa nici măcar nu a catadicsit să i se facă o banală percheziție.

Din păcate, prima reacție a domnului Năstase când i s-a cerut să facă un act de demnitate a fost categorică. "Chestiunea asta cu demisia este absolut aberantă, pentru că demisia ți-o dai atunci când tu consideri că este cazul să faci un astfel de gest unilateral". Deci este clar, domnul Năstase nu vrea să facă acest gest.

Drept consecință, pentru a aduce o reparație morală și pentru a mai atenua imaginea negativă de care se "bucură" Parlamentul României, consider că este imperios necesar ca președintele PSD, domnul Mircea Geoană, să solicite Grupului parlamentar al PSD din Camera Deputaților să demareze procedurile de revocare a președintelui Camerei, domnul Adrian Năstase.

Evident, vor exista voci care să acuze partidul din care fac parte că intenționează să preia conducerea Camerei Deputaților. Domnul Adrian Năstase, președintele acestei Camere a Legislativului, a adus în repetate rânduri acuzații actualei Puteri, că ar fi blocat în toamna trecută lucrările Camerei Deputaților intenționând să-l revoace, chipurile, ilegitim, din funcție. Că lucrurile nu au stat așa, se știe. PSD-ul domnului Adrian Năstase a fost cel care a blocat lucrările, prin trageri de timp și tergiversarea dezbaterilor la Regulamentul Camerei într-un mod nemaiîntâlnit în istoria postdecembristă a Parlamentului. Este adevărat, în cazul domnului Adrian Năstase, și înainte de a intra în vizorul justiției, existau suficiente motive pentru a fi revocat. Am să reiau doar unul singur: când au avut loc alegerile pentru președinția Camerei, domnul Năstase a beneficiat de încălcarea flagrantă a regulii votului secret, deputații PSD, și o parte din PRM, votând la vedere.

P.S. Cînd s-a pus problema cum să se voteze cererea ministrului justiției pentru aprobarea percheziției, domnul Năstase și deputații PSD au invocat votul secret, susținând că atunci cînd electoratul i-a ales, votul a fost secret. Acest argument nu a fost valabil și la alegerea președintelui Camerei.

  Tiberiu Bărbulețiu - declarație politică intitulată Cu baionetele poți face orice, dar nu te poți așeza pe ele;

Domnul Tiberiu Bărbulețiu:

"Cu baionetele poți face orice, dar nu te poți așeza pe ele"

Talleyrand

În viața politică românească s-au acumulat tensiuni care riscă să compromită proiectul încă nefinalizat al democratizării societății românești, demarat în urmă cu 16 ani. Avem o democrație tânără, care în loc să se fortifice, prin concursul tuturor forțelor și instituțiilor responsabile ale statului, primește lovituri care îi vor încetini dezvoltarea.

"Principala instituție a democrației", cum numesc lucrările de specialitate Parlamentul, nu se bucură în clipa de față de cea mai bună apreciere în rândurile opiniei publice. Pur și simplu așa vor românii să vadă lucrurile, cu Biserica și Armata în vârful topului încrederii, instituții fără îndoială esențiale, dar care, prin funcția lor, concretizează mai curând principiul de autoritate decât pe cel democratic; pe de altă parte, mai ales în ultima vreme - deloc întâmplător, se folosește cu obstinație discreditarea reziduală a Parlamentului.

Aceasta aversiune a populației față de Parlament crește pe zi ce trece și este speculată și alimentată de forțe care au intuit starea de spirit a electoratului. Se pare că declinul momentan al acestei instituții fundamentale în stat crește apetitul de a controla totul al alteia, care înțelege guvernarea ca pe o competiție neloială între puteri.

Consider că aceste derapaje bulversează dramatic spațiul politic românesc, iar declanșarea de crize după crize pentru a crea presiuni asupra opiniei publice, în ideea discreditării Parlamentului, se răsfrânge negativ în cele din urmă și asupra credibilității Romaniei în exterior.

Folosindu-se de ascendentul pe care și l-au creat asupra unor partide politice, cei interesați de slăbirea forului legislativ al acestei țări pun în pericol echilibrul și funcționarea statului de drept, prin exacerbarea rolului unei instituții, în defavoarea alteia. Asemenea acțiuni, deloc subtile, menite să discrediteze în ochii publicului singura instituție care, conform normelor democratice, poate și trebuie să reprezinte întregul popor, aparțin doar regimurilor politice ce funcționează conform principiului rex facit legem.

Să ne ferim în continuare de demagogia celor care, alimentând "pofta de sânge" a maselor, au declanșat această cruciadă împotriva instituției Parlamentului și să dejucăm cu inteligență acest demers mârșav, al cărui final nu poate fi decât falimentul democrației românești.

În scurta perioadă de când sunt parlamentar am învățat că politica, oricât de cinică ar fi și oricât de mare consideră unii că e divorțul ei de etică, nu se poate face sănătos decât cu oameni ce judecă în altă cheie decât interesul personal. Încerc să vorbesc pentru aceia care au puterea să înțeleagă.....de restul mi-e milă și nu-mi rămâne decât să sper că numărul lor, în final, nu o să ne copleșească.

  Vasile Cosmin Nicula - intervenție politică intitulată Nürnbergul de la Haga;

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

"Nürnbergul de la Haga"

Pare anacronic și de prost gust, dar tribunalul penal de la Haga este o copie nereușită și sfidătoare a bunului simț, atunci când se compară cu marele Nurnberg, acea Justiție temporară rezultată din necesitatea istorică a învingătorului de a face un bilanț al atrocităților comise de cel de-al treilea Reich și de a-i trage la răspundere pe criminalii de război. Arbitrajul a devenit o componentă a lumii contemporane, pentru ca tot ce mai mișcă pe planeta Pământ și în Cosmos să fie cenzurat și să se desfășoare potrivit unor canoane și reguli dictate de interesele celui care dă rețete universale. Acesta stabilește care trebuie să fie comportamentul popoarelor și al conducătorilor săi. Haga a devenit sediul Noii Inchiziții, de care până și Sfântul Părinte - Papa Ioan Paul al II-lea, s-a desolidarizat, cerând public iertare, după sute de ani, pentru tot ce a însemnat ea în viața umanității.

Spirite universale au căzut victime ale unui elan distructiv, satanic, al unor judecători blocați în robe și dogme cu aparență divină, pentru ca astăzi să se recunoască hidoșenia acestei creații diabolice. Vor mai trece, poate, sute de ani, pentru a ne convinge că actorii de la Haga sunt la fel de odioși ca și cei din Evul Mediu. Ei execută poruncile Noii Ordini, lansând versiuni de intoxicare și dezinformare care să dea legitimitate acțiunilor distructive asupra unor popoare și lideri căzuți în dizgrație. Interesele acestei Ordini sunt apărate de o slugă profesionistă, cu față smochinită, acră, rigidă și plină de venin, căreia îi mai lipsește doar coasa, căci roba neagră o poartă tot timpul. Zoran Djindjici a fost Calul Troian care l-a livrat pe Miloșevici, prietenul României, în miez de noapte, fără aprobarea Parlamentului sau șefului statului, abatorului de la Haga, unde acesta și-a pierdut viața ca cea de a treia victimă a acestei odioase instituții de exterminare. Acum, cei doi adversari politici se află în lumea umbrelor, unul îmbrăcat în portocaliu (culoarea sângelui spălat), ca orice călău care se respectă, celălalt pe masa de autopsie, ca victimă. Pentru că Inchiziția este de gen feminin, Patronii i-au pus în frunte o femeie, ca să dovedească omenirii că gingășia nu este întotdeauna apanajul sexului slab. Mă tot întreb dacă această Doamnă-inchizitor poartăo cruciuliță creștinească la gât, care s-o ferească de toate relele în care s-a băgat și pe care le cauzează. Care ar putea fi virtuțile ei feminine?! Pare mai degrabă o amazoană pătimașă, însetată de sânge, dornică de senzații tari. Acțiunile ei sunt îndreptate asupra unor popoare și a conducătorilor acestora, pentru a-i reduce la tăcere! Culmea este că și la noi se găsesc suficienți lachei și lichele televizate, specialiste în diversiune, care legitimează acte incredibile de imixtiune în viața altor popoare și aprobă cu infantilism și slugărnicie crima ca armă politică. De ce n-or fi început piesele regizate la Haga cu tragediile de la Hiroșima și Nagasaki, Vietnam, Kuweit, Afganistan, Irak ...și celelalte zone de pe glob supuse colonizării?!

Justiția de la Haga nu este oarbă, ci numai conștiința ei! Tribunalul Penal de la Haga este un fel de Cazinou, în care jucătorii sunt aduși în lanțuri și obligați să-și piardă viața la ruletă, spre Gloria efemeră a organizatorilor.

  Vasile Pușcaș - declarație politică privind politica necorespunzătoare a Guvernului referitoare la investițiile în infrastructură din zona Transilvania;

Domnul Vasile Pușcaș:

Declarație politică privind politica necorespunzătoare a Guvernului referitoare la investițiile în infrastructură din zona Transilvania

De fiecare dată când mă întorc în circumscripția din care fac parte, comunitatea care m-a trimis aici, în Parlamentul României, îmi pune tematic aceeași întrebare: de ce ne discriminează autoritățile centrale?

De zeci de ani deja, proiectele de dezvoltare și modernizare a a țării încearcă să ignore nevoile Transilvaniei. Ne aflăm cel mai aproape de Uniunea Europeană, avem resurse umane și intelectuale recunoscute, însă capitala refuză să încurajeze dezvoltarea și modernizarea acestei regiuni.

Săptămână trecută avertizam asupra întârzierilor în construcția Autostrăzii Brașov-Borș. Astăzi vin și semnalez situația Aeroportului Internațional Cluj-Napoca. Acesta a fost exclus de pe lista proiectelor prioritare și de rezervă din Programul Operațional Regional. S-a estimat că sunt necesare circa 50 de milioane de euro pentru modernizarea acestuia, iar el nu mai apare pe lista proiectelor prioritare. Sunt prevăzute alocări de fonduri de la bugetul de stat doar pentru aeroporturile din București, Constanța, Tulcea și Timișoara.

Vreau să reamintesc Guvernului că încă nu a fost prezentat un proiect de înființare a unui spital de urgență regional la Cluj.

Anul trecut, am solicitat: 25160 mii lei pentru reabilitarea, repararea și întreținerea drumurilor județene și comunale, care se află în stare precară; 750 mii lei din bugetul Ministerului Culturii și Cultelor pentru continuarea lucrărilor de consolidare și renovare a clădirii Operei Naționale și a Teatrului Național din Cluj-Napoca; 1000 mii lei din bugetul Ministerului Educației și Cercetării pentru demararea lucrărilor de construcție a unei clădiri pentru Academia de Muzică "Gh. Dima" din Cluj-Napoca, ca urmare a pierderii clădirii în care funcționa, în urma solicitării de restituire în baza legii proprietății.

Nu au fost acceptate asfel de amendamente la buget. Fondurile de la bugetul de stat sunt sub pragul nevoilor acestei zone.

În vreme ce politica Uniunii Europene se bazează pe convergență și pe o dezvoltare echilibrată a tuturor regiunilor, în România asistăm la o monopolizare a fondurilor, care sunt distribuite discreționar, doar spre anumite zone ale țării, în detrimentul altora.

Dorim să aderăm la UE, însă Executivul nu înțelege să aplice principiile fundamentale ale unei funcționări coezive a țării și a Uniunii. Solicităm Guvernului României să elaboreze programe destinate, în 2006 și anii următori, dezvoltării și modernizării infrastructurii din Transilvania, inclusiv dezvoltarea unei infrastructuri în sistemul sanitar, care să răspundă solicitărilor și nevoilor comunităților din această parte a țării.

  Vladimir Alexandru Mănăstireanu - intervenție politică intitulată România anului 2006, o Românie stalinistă;

Domnul Vladimir Alexandru Mănăstireanu:

"România anului 2006, o Românie stalinistă"

Am așteptat, poate, ca orice român, ca anul 2006 să înceapă sub auspicii mai bune. Și când spun asta nu mă gândesc la cine știe ce fapte mărețe, demne de Congrese de mult uitate, ci la declanșarea unor adevărate reforme, care să ne îmbunătățească traiul de zi cu zi fiecăruia dintre noi, demnitar, om de afaceri sau simplu cetățean.

Dezamăgirea nu s-a lăsat prea mult așteptată.

Am sperat ca după un an care a fost dominat de crize politice, de scandaluri între cele două palate, iscate din dorința de a-și arăta fiecare mușchii mai mult, de a-și împărți serviciile secrete și zonele de influență, să se facă în acest început de an primii pași spre reforma scrisă foarte frumos, pe coli portocalii, și trâmbițată de la cele mai zgomotoase microfoane ale actualei puteri, în campania electorală.

Trăim, însă, de două luni de zile, sub bastonul amenințător al poliției politice, o poliție care a reușit să facă din România anului 2006 o Românie geamănă cu cea a anilor de construcție a socialismului multilateral dezvoltat.

Încălcarea flagrantă a oricărei reguli de drept, a Constituției și a Regulamentelor, cu bună știință și cu suportul, de cele mai multe ori, mijloacelor de informare, ne face să devenim foarte supuși și să nu mai spunem nimic. Pentru că, se va putea, cândva, să devenim fiecare dintre noi victime ale "sistemului ticăloșit", nu de cei ce sunt acuzați, ci mai degrabă de către acuzatori.

Și, pentru a se da o notă de nediscriminare, sunt luați de-a valma, oameni politici, ziariști, oameni de afaceri și infractori de rand. Poate că mâine vor urma și cei din societatea civilă, reprezentanții firmelor străine în România și oricine are de gînd să se opună actualelor "reforme" ale sistemului "ticăloșit" de unii, dar imaculat pentru alții.

Și, ca să nu ne mai ascundem după degete, aștept ziua în care, brațul lung al legii îi va apuca de guler și pe reprezentanții de vârf ai Partidului Democrat, atât de curați și strălucitori că te orbesc când îi privești. Parcă toți au fost spălați în campania electorală cu înălbitor și Cocolino pentru a fi mai albi, mai pufoși, mai strălucitori.

Aștept să răspundă și domnul Videanu, un primar de marmură, care, sub mantaua de om de afaceri, are voie să facă tranzacții cu imobile ale statului nu în folosul cetățenilor care l-au ales, ci pentru propria persoană.

Aștept să dea explicații și mama deputatului PD, specialistă în construcția de drumuri, pentru care singura legătură cu acest domeniu este aceea că, datorită imposibilității de a levita, este nevoită să își plimbe papucii pe asfalt.

Aștept ca doamna ministru Macovei, în imensa dumneaei înțelepciune și profesionalitate, să dispună și verificarea averilor colegilor din partidul care a sprijinit-o în această funcție, dar, mai ales, aștept de la domnia sa să facă ce au facut și alte colege din societatea civilă, consiliere prezidențiale, și să lase locul altcuiva, care nu are părinți ce trebuie "ajutați" să își ia o casă.

Aștept ca legea să fie egală pentru toți, inclusiv pentru Președintele României, Traian Băsescu.

Au ajuns până și farmaciștii să se teamă să-și mai ajute semenii, de frica cerberilor care stau după colț pentru a le impune disciplina stalinistă, prin amenzi și amenințări.

Și toate acestea se întâmplă în România anului 2006, o țară care se vrea, peste mai puțin de un an, să fie europeană.

  Ioan Oltean - declarație politică intitulată Umbra PSD este încă prezentă deasupra României;

Domnul Ioan Oltean:

"Umbra PSD este încă prezentă deasupra României"

Vizita efectuată ieri, în România, de către comisarul european pentru libertate, securitate și justiție, Franco Frattini, a scos în evidență două aspecte deosebit de importante: unul care trebuie să ne bucure și unul care trebuie să ne întristeze și, în același timp, să ne dea mult de gândit.

Primul aspect, cel care ar trebui să ne bucure, este legat de faptul că nu au fost trecute cu vederea progresele importante realizate în ceea ce privește domeniile sensibile care au determinat Comisia Europeană, acum doi ani, să includă o clauză de salvgardare a Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, și anume justiția și afacerile interne. Felicitările adresate deschis de Franco Frattini, vis-à-vis de buna gestionare a celor mai spinoase domenii, au fost mai mult decât relevante și au reușit să dea un plus de încredere cetățenilor în faptul că vor avea acces la un viitor mai bun. Atât munca, cât și buna credință a noii puteri au fost apreciate de autoritățile europene obișnuite, până în urmă cu un an, cu o politică de tip alba-neagra a oficialilor de la București.

Cel de-al doilea aspect menționat cu ocazia vizitei lui Franco Frattini la București este, însă, de o gravitate deosebită. Semnificația lui este pe cât de simplă, pe atât de gravă: umbra PSD este încă prezentă deasupra României și, din opoziție, partidul care a devenit celebru prin intermediul baronilor locali și al politicii de îmbogățire a propriului buzunar, reușește încă să facă rău României și cetățenilor săi, de parcă aceștia din urmă nu au avut suficient de suferit până acum din cauza modului în care a guvernat PSD-ul.

Comisarul european a afirmat faptul că parlamentarii români se joacă cu soarta României, în condițiile în care refuză cu o încăpățânare nejustificată să aprobe efectuarea unei percheziții la casele lui Adrian Năstase, acuzat de corupție, și că este o nebunie să te joci astfel cu viitorul țării și, implicit, cu aderarea ei la Uniunea Europeană. Cuvinte la fel de dure a utilizat Franco Frattini și pentru discuțiile care au avut loc pe marginea recentei ordonanțe D.N.A. și a importanței aplicării prevederilor acestei ordonanțe în lupta eficientă împotriva corupției.

Iată că, din păcate, lipsa de responsabilitate pe care PSD o manifestă în mod constant a ieșit din nou în evidență pe plan internațional, semnalul de inconștiență al opoziției, transmis Uniunii Europene, reușind să arunce o pată neagră asupra întregii munci depuse de actuala guvernare pentru recuperarea restanțelor înregistrate în privința procesului de integrare a României în Uniunea Europeană și pentru păstrarea unui ritm alert în îndeplinirea obligațiilor asumate.

  Viorel Oancea - comentarii cu privire la nivelul corupției justiției din Româna;

Domnul Viorel Oancea:

Un adevărat conflict a început săptămâna trecută între președintele Traian Băsescu și magistrați. Totul a început de la declarațiile președintelui Traian Băsescu, exprimate în cadrul ședinței de bilanț a Parchetului General. Domnul președinte Traian Băsescu a remarcat corupția din rândul judecătorilor. Acest lucru a stârnit proteste din partea judecătorilor, care l-au acuzat, la rândul lor, pe președintele Traian Băsescu, de imixtiuni în justiție și de faptul că a adus grave prejudicii imaginii magistraților. Judecătorii au resimțit declarațiile ca pe o mustrare usturătoare, cu atât mai mult cu cât acest lucru a fost făcut în fața procurorilor, pe care președintele Traian Băsescu i-a apărat. În consecință, peste 1000 de magistrați i-au înaintat un memoriu președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, Iulian Gâlcă, prin care cer sesizarea Curții Constituționale, singura care poate să medieze conflictul între două puteri ale statului.

Personal, nu pot să înțeleg de ce, de câte ori cineva trage un semnal de alarmă în legătură cu corupția din România, se iscă un scandal de proporții. De ce nu vrem să acceptăm ceea ce rapoartele din partea comisiilor europene ne arată de ani buni? Primul pas spre vindecare este acceptarea. După aceea urmează stabilirea cauzei și tratamentului. Nu ne putem mulțumi cu declarații generale de genul "În România există corupție". Trebuie să nominalizăm și să începem un proces de purificare a instituțiilor statului. Președintele Traian Băsescu a început cu justiția, pentru că aici sunt cele mai mari probleme. Conform sondajelor, cetățenii României situează justiția în topul celor mai corupte instituții. Nu putem să ignorăm acest lucru, dar nu putem nici să ignorăm faptul că există și mulți magistrați cinstiți, iar imaginea lor este grav afectată de către cei corupți. Tocmai din aceste motive nu trebuie să se solidarizeze cu ei. Consider că este greșit să formeze un front comun împotriva celor care arată cu degetul corupția din justiție. Imaginea magistraților nu poate fi reabilitată decât prin demascarea celor care încalcă legile.

Președintele Traian Băsescu a menționat însă faptul că numai printre judecători sunt corupți. Or, se știe foarte bine că întreaga clasă a magistraților suferă de această plagă a corupției, incluzând și procurorii. Nu putem cădea în greșeala de a-i încrimina pe unii și a-i absolvi de orice vină pe alții. Polițiști, procurori, judecători etc., corupția există la toate nivelurile și nu trebuie ignorat acest lucru.

Corupția este o mare problemă în astfel de instituții. Dar nu este singura cauză pentru care legile nu sunt aplicate. Incompetența, lipsa unei pregătiri profesionale adecvate sunt alte probleme stringente. De câte ori nu am auzit de corupți care nu au putut fi condamnați din cauza unor vicii de procedură? De câte ori nu am auzit de dosare incomplete? Toate acestea au la bază faptul că procurorii nu pot face față infractorilor nici din punct de vedere numeric, dar nici din punct de vedere al pregătirii, în variate domenii cu grad ridicat de infracționalitate. De aceea trebuie găsite soluții urgente atât pentru mărirea numărului celor care aplică legea, cât și pentru asigurarea unei temeinice pregătiri profesionale. Vă mulțumesc.

  Nicolae Bădălău - declarație intitulată Demagogia puterii;

Domnul Nicolae Bădălău:

Demagogia Puterii.

Suntem la răscruce. Fenomen frecvent în istoria noastră recentă. Direcțiile spitalelor sunt destituite samavolnic, pe criterii politice și nu pe argumentări de profesionalism și eficiență. Medicația compensată și gratuită s-a redus sensibil, deși listele aferente cabinetelor medicale au proliferat birocratic. Alianța D.A. a condus la decese din cauza rujeolei în rândurile copiilor ce nu au împlinit un an.

Insulina s-a epuizat odată cu trecerea lunii de miere prezidențiale, transformând în hiperglicemie patologică zaharicalele votului.

Ministrul aviar Fluture devine lupul moralist al României, analizând și blanând toți liderii PSD, cu mitocănia bine cunoscută. Lozinca "Demagogia cucerește România" este acum la mare preț în cadrul alianței D.A. (Dezastrul Acum).

Starea dezastruoasă a agriculturii, incompetența de a gestiona gripa aviară, nu ne duce decât la gândul că ministrul Fluturist vrea să rămână singura santinelă a agriculturii românești. Fluturând incompetența cu o nonșalanță incredibilă, ne dă lecții de moralitate uitând de trecutul său cețos. Dacă fură cineva în această țară atunci ministrul guraliv Fluturel este primul, el furând speranța țăranului de a trăi. Să furi portofelul este un lucru urât, dar să furi mâncarea de la gura oamenilor sărmani este o crimă.

Spaima găinilor din România încearcă să-și ascundă incompetența prin declarații sforăitoare nereușind să impresioneze decât bietele galinacee. Dacă bunicilor, părinților noștri pensionari nu le puteți da decât îmbrânceli și bătaie, condamnându-i la un trai mizer, mă întreb, domnilor, pe cine reprezentați, și sigur, poporul român nu.

Social-democrația reprezintă singura terapie viabilă în contextul unei Românii cu aripile frânte de gripa aviară.

Sănătatea nației noastre depinde patrimonial de demersul politic, iar PSD susține, prin semantică și politică, destinul fiecărui cetățean.

  Costică Macaleți - declarație cu titlul Banii europeni trebuie folosiți în interesul cetățenilor;

Domnul Costică Macaleți:

"Banii europeni trebuie folosiți în interesul cetățenilor"

Așa cum am putut afla dintr-un comunicat al Comisiei Europene, dat publicității săptămâna trecută, forul european propune în primul "anteproiect de buget rectificativ" (APBR) al anului 2006, adoptat vineri, 10 martie, acordarea sumei de 71,2 milioane de euro României, din Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene, în scopul rambursării unei părți din cheltuielile publice pe care le-a antrenat țara noastră în operațiunile de urgență desfășurate în cursul inundațiilor devastatoare din primăvara și vara anului 2005.

Este cunoscută procedura europeană în domeniu, respectiv APBR nr.1 va fi transmis Parlamentului european și Consiliului în vederea adoptării sale.

Ceea ce este însă incert, este ce poziție va adopta România pentru a-și proteja interesele în domeniu, pentru ca fondurile europene să ajungă acolo unde trebuie? De ce? Pentru că este foarte bine știut faptul că actualii guvernanți au dovedit un total dezinteres față de astfel de probleme! Pentru că toată lumea cunoaște că banii europeni se pierd pentru că autoritățile de la București nu se preocupă de folosirea acestora! La început s-a crezut că de vină nu sunt autoritățile centrale ci mai ales cele locale și chiar dezinteresul cetățenilor pentru a folosi banii europeni nerambursabili.

Dar, din nefericire, studiile realizate de către specialiștii români și europeni au arătat că actualii responsabili cu absorbția acestor fonduri dau dovadă de incompetență, ba chiar de nepăsare față de sumele care se cuvin, de drept, cetățenilor români.

Avertizez Guvernul României că ne aflăm în fața unei situații cu care nu ne putem juca. Este vorba, până la urmă, de fonduri care vin să repare uriașele pierderi pe care le-au avut cetățenii loviți de urgia apelor în anul trecut! Sunt oameni cărora nu le-a mai rămas nimic de pe urma inundațiilor. Sunt comunități întregi care au rămas sărăcite, fără drumuri de acces, fără școli, fără dispensare! Aceste fonduri europene trebuie să vină în România și ele trebuie folosite în interesul cetățenilor! Iată de ce fac un apel la autorități să-și intensifice eforturile pentru ca banii europeni să ajungă în țară și mai ales să fie folosiți acolo unde urgia apelor a lăsat în urmă răni ale pământului dar și răni ale sufletelor oamenilor!

Domnilor guvernanți, nu vă faceți că ați uitat că ați promis celor afectați de inundații că îi veți ajuta. Nu, nu-i nevoie să le faceți hotel, domnule prim-ministru Tăriceanu, dar nu folosiți banii europeni destinați lor în alte scopuri decât acela de a repara ceea ce apele au luat cu ele! Nu veniți cu alte "soluții" de a folosi acești bani în ideea că cheltuielile publice care s-au făcut sunt suficiente și nu mai e nevoie să investiți în înlăturarea inundațiilor. Nu, nu s-a făcut suficient pentru acești oameni și de aceea, vă rog să aveți grijă cum folosiți sumele europene în sprijinul cetățenilor.

  Minodora Cliveti - intervenție cu titlul Egalitatea de șanse nu are șanse în România;

Doamna Minodora Cliveti:

"Egalitatea de șanse nu are șanse în România"

Ca președintă a Comisiei pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați, cu deosebită atenție activitatea Guvernului în acest domeniu. În ziua de 8 martie Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei a prezentat în ședința de Guvern Strategia națională pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru perioada 2006-2009 și Planul general de acțiuni pentru implementarea acestei strategii.

Intenția este lăudabilă dar doresc să atrag atenția asupra unor aspecte care mă îngrijorează. Agenția națională pentru Egalitatea de șanse între femei și bărbați - ANES, a fost constituită în cadrul MMSSF, în anul 2005, ca rezultat al proiectului de twining cu Spania, finanțat din programul Phare. Finanțarea a fost obținută de Guvernul PSD care astfel, punea în aplicare o strategie de promovare a egalității de gen în toate domeniile de activitate, urmărită cu consecvență de decidenții politici social-democrați, în anii de guvernare.

Guvernul actual a beneficiat de roadele acestui proiect și Agenția și-a început activitatea fără să dispună, din păcate, de resurse umane și financiare suficiente pentru a fi operațională cu adevărat. În perioada de un an care a trecut de la înființare, ANES nu s-a remarcat în viața publică cu inițiative care să-i motiveze existența. Este adevărat că s-au constituit comisii și comitete, numite naționale sau județene, dar care există doar pe hârtie deoarece nimeni nu a auzit ceva despre aceste structuri iar activitatea lor este un mister. Acum, Guvernul a aprobat această strategie care reprezintă, în fapt, doar o declarație de intenție, deoarece pentru acțiunile prevăzute nu au fost evaluate costurile și deci nu s-au alocat fondurile necesare din bugetul de stat.

Consider că pentru a fi eficientă o strategie trebuie să fie asumată la cel mai înalt nivel de decizie politică, să fie coerentă, integrată și armonizată cu politicile economice și, nu în ultimul rând, să dispună de resurse financiare și umane adecvate scopului propus.

Recomand conducerii ANES să se documenteze asupra modului în care lucrează Comisia Europeană în domeniul egalității de gen. Cu ocazia zilei de 8 martie, Comisarul European pentru ocupare, probleme sociale și egalitate de șanse, Vladimir Spidla, a lansat Foaia de parcurs privind egalitatea pentru femei și bărbați (Roadmap for equality between men and women) pentru perioada 2006-2010, care stabilește 6 direcții de acțiune prioritare:

  1. realizarea egalității de gen în ceea ce privește independența economică;
  2. asigurare armonizării vieții private și de familie cu cea profesională;
  3. promovarea participării egale a femeilor și bărbaților la sfera decizională;
  4. eradicarea violenței și traficului pe criterii de gen;
  5. eliminarea stereotipurilor de gen din societate;
  6. promovarea egalității de gen în afara UE.

Pentru atingerea fiecărui obiectiv sunt prevăzute acțiuni specifice ce asigură realizarea scopului prevăzut. Printre acțiunile menționate sunt și cele privind creșterea conștientizării asupra egalității de gen în școli, promovarea femeilor în mediul antreprenorial, constituirea pînă în 2007 a rețelei de femei ce ocupă poziții de conducere în economie și politică, publicarea unui raport privind diferențele salariale, precum și alte probleme de gen ce vor fi aduse în atenția opiniei publice în anul 2007, astfel încât să devină o realitate faptul că "pentru toți cetățenii, egalitatea de șanse se poartă ca model european (European Wear of Equal Opportunities for all)".

De asemenea, la 1 ianuarie 2007, se prevede operaționalizarea Institutului European pentru Egalitatea de gen care va beneficia de un buget de 52,5 milioane Euro, până în anul 2013. Institutul va fi un centru de excelență pentru problematica egalității de gen oferind expertiză și asigurând îmbunătățirea cunoștințelor în domeniu. Dintre serviciile pe care Institutul le va furniza fac parte și cele privind creșterea conștientizării cetățenilor europeni asupra politicilor de gen, analiza și evaluarea datelor și progreselor înregistrate în statele membre, precum și dezvoltarea instrumentelor metodologice de lucru. Activitatea institutului va fi susținută, în afară de bugetul alocat, și de un fond suplimentar asigurat prin programul PROGRESS, de 650 milioane Euro, necesar atingerii obiectivelor prevăzute în documentul strategic al foii de parcurs (roadmap). Se are în vedere faptul că fondurile structurale ale UE, precum și alte programe de finanțare din diferite domenii vor suplimenta fondurile necesare desfășurării activităților de gen în U.E.

Un alt obiectiv important al UE urmărește realizarea rețelei de instituții naționale cu responsabilități în domeniul egalității de gen, în conformitate cu prevederile Directivei 2002/73. Această rețea va avea ca scop promovarea, analiza, monitorizarea luptei împotriva discriminării bazate pe criteriul de sex în statele membre și va asigura asistență victimelor discriminării, în procedurile juridice.

Reevaluarea actualei legislații comunitare privind egalitatea de gen urmează principiul enunțat de Jose Manuel Barroso, președintele Comisiei Europene: "legislație mai puțină dar mai bună". Astfel, se va urmări ca întreaga legislație să fie actualizată și să poată asigura cel mai bun cadru juridic pentru ca egalitatea de șanse pentru femei și bărbați să se realizeze pe tot cuprinsul U.E.

În acest context, Eurocomisarul pentru probleme de egalitate, domnul Vladimir Spidla, a declarat cu ocazia Zilei Internaționale a Femeilor: "Femeile în U.E. nu sunt tratate corect și egal mai ales la locurile de muncă. O femeie din trei se limitează la o muncă cu program redus. Egalitatea de gen nu este numai o idee bună, ci eliberează potențialul uman și joacă un rol esențial în a face UE mai competitivă. Avem nevoie nu numai de mai multe locuri de muncă ci și de locuri de muncă mai bune, iar femeile să aibă acces la acestea, asigurând, în același timp, atât pentru femei cât și pentru bărbați, armonizarea vieții de familie cu cea profesională".

Alți lideri politici europeni s-au angajat în campanii publice de promovare a egalității de gen și propun un Pact european pentru egalitatea între sexe. Pentru realizarea acestui proiect politic premierii din Suedia, Spania, Danemarca, Finlanda și Republica Cehă, precum și președintele francez Jacques Chirac au redactat o scrisoare adresată președintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, precum și celorlalți 19 șefi de guverne comunitare, în care se arată că strategiile de promovare a angajării femeilor și de asigurare a oportunităților, atât pentru femei cât și pentru bărbați, de a armoniza viața profesională cu cea privată, sunt esențiale pentru menținerea unei Europe competitive și prospere.

Astfel, Uniunea Europeană ne oferă un model de politică și de acțiune responsabilă, la cel mai înalt nivel de decizie, model care poate fi urmat și de România dacă renunță la loviturile de imagine, goale de conținut. Mă întreb retoric, bineînțeles: dorește cu adevărat actualul Guvern eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, promovarea egalității de gen în toate domeniile de activitate și schimbarea mentalităților sexiste?

Strategia aprobată recent nu dovedește acest lucru atâta timp cât conține numai vorbe care susțin construcții instituționale ineficiente și inerte. Dovedim astfel că nu suntem sincronizați cu politicile europene în domeniu, că suntem departe de modelul oferit de liderii europeni de a acționa decis pentru realizarea de facto a egalității de gen.

Pentru femeile din România, strategia aprobată de Guvern nu reprezintă un cadou de ziua lor ci o altă dovadă că adevăratele probleme cu care se confruntă în viața de fiecare zi nu se regăsesc pe agenda politică actuală și că nu se vor bucura prea curând de un statut social la nivelul standardelor funcționale în Uniunea Europeană.

  Marin Diaconescu - declarație intitulată Haosul ia amploare - pensionarii se simt umiliți de politicieni;

Domnul Marin Diaconescu:

"Haosul ia amploare - pensionarii se simt umiliți de politicieni"

Deși mi-este greu să afirm asta, cred că statul în care trăim nu mai respectă de mult justiția socială la care fiecare om are dreptul, justiția rezumându-se doar la anumite directive primite la nivel înalt, iar cei care ar trebui să înfăptuiască justiția s-au transformat, din păcate, în simple marionete. S-a ajuns în situația în care cetățenii României consideră că politicienii care le conduc destinele nu-și mai respectă alegătorii. Înfometarea populației, lucru aproape comparabil cu populația din lumea a treia, lovește poate cel mai mult în părinții, iar pentru unii dintre noi, chiar și în bunicii noștri aflați la vârste mai înaintate, care după o viață de muncă au ajuns să fie umiliți într-un mod de-a dreptul barbar și inuman. Normal ar fi ca orice om care a muncit onest toată viața și care și-a câștigat pâinea cu multă trudă, să-și permită să își trăiască în liniște bătrânețea. Această imagine pare totuși din altă lume în România zilelor noastre.

Astfel, peste o mie de pensionari din Galați au mărșăluit ieri pe străzile orașului în semn de protest față de nivelul de trai înjositor și față de pensiile acordate în bătaie de joc. Acțiunea bătrânilor s-a încheiat la Prefectura Galați, unde aceiași oameni au fost așteptați de garduri de protecție și numeroase forțe de ordine, pregătite parcă să înfrunte sute de infractori periculoși.

Pe întreaga durată a evenimentelor, pensionarii au huiduit politicienii aflați la putere și au cerut vehement demisia Guvernului, în special a ministrului Gheorghe Barbu. Când mulțumea umilită a văzut că prefectul, plătit din bani publici, nu a dorit să vină să vorbească cu demonstranții, pensionarii au încercat să pătrundă ei în prefectură, instituție publică, pentru a discuta cu reprezentanții statului în teritoriu.

Demersul a fost oprit cu brutalitate de jandarmi, oamenii bătrâni fiind călcați practic în picioare. Până la urmă, sub presiunea evenimentelor incredibile și de neimaginat într-un stat normal, prefectul Mihai Capră a ieșit la negocieri și a primit din partea participanților la acțiune un memoriu ce va fi prezentat ministrului muncii.

Galațiul a mai cunoscut astfel de tulburări sociale și în luna februarie când orașul a avut parte de o luare cu asalt a Prefecturii de către 50 de pensionari și de un alt miting al bătrânilor, în data de 24 februarie. Atunci peste 500 de manifestanți nemulțumiți de recalcularea pensiilor au demonstrat în fața aceleiași instituții de stat, menționată mai sus.

Cert este că peste două milioane de pensionari nu-și pot acoperi întreținerea la blocurile în care locuiesc. Ce să mai vorbim de hrana necesară de zi cu zi, de medicamente și de multe alte lucruri minime necesare existenței. Coaliția guvernamentală a nemulțumit pe cei săraci așa cum nu a mai făcut-o nici un alt Guvern anterior și cum speră că nu o va face nici un alt Guvern viitor, atâta timp cât nu va mai purta sintagma "D.A.".

Partidele politice i-au dezamăgit atât de mult încât singura sancțiune pe care ne-o vor da va fi aceea de a ne plăti cu aceeași monedă serviciul, la momentul votului. Majoritatea asociațiilor pensionarilor s-au dovedit niște blocuri de sticlă, gata a fi sparte la primul zbucium mai puternic.

Recalcularea pensiilor, care a dat naștere la început multor speranțe, s-a dovedit în cele din urmă a fi un adevărat circ, și nu numai. Este greu să fii în pielea lor, dar mai greu este să dovedești că îți pasă și că nu ești indiferent la problemele lor. Să nu uităm totuși că, mai devreme sau mai târziu, toți ajungem la vârsta lor.

  Dragoș Petre Dumitriu - intervenție cu titlul Revine o eroare a anilor '90 - Ticu Dumitrescu;

Domnul Dragoș Petre Dumitriu:

"Revine o eroare a anilor '90 - Ticu Dumitrescu"

În contextul în care Europa este, indiscutabil, o lume a valorilor, noi ne gândim să ne întoarcem cu fața către trecut pe care, chipurile, l-am urât atât. Un trecut care a însemnat impunerea unor nulități pe criterii politice și negarea importanței valorii profesionale, pregătirii universitare și a educației. Semnalul este dat chiar din Dealul Cotrocenilor, cu acel celebru "Nu mi-a plăcut școala", iar la nivelurile "populare" avem de-a face cu vanghelizarea sau becalizarea. Tragic este că asemenea modele au ajuns să reprezinte idei nobile ca socialismul european sau creștin-democrația. Și lupta contra corupției îi are pe creasta valului pe unii ca susnumiții, și primenirea politică, și modelul de reușită în viață.

Numirea lui Ticu Dumitrescu în fruntea CNSAS, o instituție ce ar trebui să fie generatoare de date pentru istorie, se înscrie în acest curent nefast, pentru că acest om are cel puțin două calități necesare asigurării unui viitor sumbru pentru copiii noștri: este intolerant și nu are pregătire superioară. Cu alte cuvinte, un om potrivit pentru anii '50, când intelectualii erau considerați periculoși, un om de nădejde și pentru anul de grație 2006, când cei care gândesc pozitiv și încearcă să găsească căi de comunicare politică nu sunt acceptabili pentru o strategie de guvernare.

Prea multă carte strică, pare a spune numirea lui Ticu Dumitrescu în fruntea CNSAS. De fapt, Ticu Dumitrescu are calificare de maistru forestier; el a fost apreciat de regimul comunist cu cea mai înaltă distincție pentru muncă și activitate în slujba orânduirii, "Ordinul Muncii".

Desigur, o întrebare firească ar fi cum de a ajuns un asemenea personaj să reprezinte Asociația Foștilor Deținuți Politici? Persoane care au fost în legătură cu el îl contestă, altele îl detestă. De aici, o a doua întrebare logică ar fi cum de a putut ajunge un personaj atât de controversat pe prima scenă politică a României.

Pe mine însă nu mă interesează aceste chestiuni decât ca fapt divers. N-am fost comunist și nici nu voi fi, nu mă interesează nici socialismul și nici liberalismul decât ca obiect de studiu; dar respect intelectualul și pasiunea pentru studiu, pentru emanciparea spiritului, în orice parte a politicii ar fi. În aceeași măsură îl iubesc pe constructorul de punți între idei și culturi. Asta pentru că am avut fericirea să fiu contemporan cu marele și sincerul anticomunist Ion Rațiu, cu marele lider stângist Alexandru Bârlădeanu, cu marii liberali Radu Câmpeanu și Dan Amedeu Lăzărescu, cu modele de moralitate numite Emil Tocaci sau Ioan Puiu. Și nu în ultimul rând, respect intelectualii politici de clasă, așa cum a fost Corneliu Coposu și am credința că sunt mai tinerii Adrian Năstase, Norica Nicolai, Titus Corlățean sau Crin Antonescu.

În esență, toată această alăturare de contrarii politice este democrația demonstrată pe viu, definită superb de Ion Rațiu în aula Constituantei: "Intr-o democrație adevărată nu trebuie interzis nimic, nici măcar comunismul".

Pe mine nici nu mă deranjează posibilitatea că Ticu Dumitrescu ar fi fost unealta Regimului, ba chiar a Securității; însă mă jignește și mă revoltă ideea că un om intolerant și fără studii poate face parte din structurile de conducere ale unei instituții publice în România anului 2006.

Mă îngrozește realitatea că de atâta timp nu înțelegem că avem nevoie de intelectuali pentru a accede în marea Europă; și că atâta timp cât pașaportul nostru către civilizație va fi tipărit de minți încrâncenate și prea puțin știutoare de carte, ei bine, acest act de identitate va fi unul fals. Chiar dacă va păcăli un vameș-doi, până la urmă falsul grosolan va fi dovedit și ne vom da arama pe față.

Ticu Dumitrescu a avut rolul său în anii '90. De fapt, acum ar mai putea avea un ultim rol important - acela al modelului de greșeală pe care nu trebuie să o mai comitem.

Închei cu o referire la celebra creație bugetivoră - CNSAS. Să ne uităm și peste graniță și să vedem ce au făcut alte țări foste comuniste. Cel mai elocvent este cazul Poloniei care a transformat activitatea instituției omoloage într-una de cercetare științifică-istorică. În acceptul respectivului stat, care ne-a depășit întotdeauna la înțelegerea culturii și a esenței europene, faptele petrecute aparțin trecutului, ele nu mai afectează prezentul; conform acestui postulat sănătos, secvențele din Arhivele Securității trebuie cercetate și introduse în lucrările de istorie. Iată un sens nobil, în care ar trebui să reformăm această instituție, deocamdată nefolositoare și utilizată mai mult ca instrument de presiune și scandal.

  Dumitru Bentu - declarație intitulată Recunoașterea;

Domnul Dumitru Bentu:

Declarația politică de astăzi se intitulează "Recunoașterea".

Capricioasă prin definiție, martie debutează în plan politic cu o mult așteptată recunoaștere.

Președintele Traian Băsescu, într-un acces de sinceritate, admite, unde altfel decât în fața televizată a națiunii, că alianța nu a câștigat alegerile din 2004. De fapt, este o admonestare către cei care se legitimează prin votul dat unor seducătoare proiecte și programe politice care i-ar fi adus la putere.

Nu, domnilor, le-o trântește în nas subliminal președintele. Dacă nu câștigam eu turul al II-lea al prezidențialelor acum nu ați fi fost decât niște "latifundiari ai iluziilor", pentru a-l parafraza pe Geo Bogza.

Motivul acestei recunoașteri-avertisment este generat de insatisfacția pe care i-o creează modul în care este percepută activitatea unui Guvern, impus de el, printr-o interpretare asumată, la limită, a Constituției. Este deci coresponsabil la imaginea de ansamblu, tot mai dezavuată, a ceea ce reprezintă actuala putere.

Palatul Victoria pare a nu mai fi sediul Guvernului, ci al unui mutant decizional - patentat de Alianță - "Institutul de Încercări Asupra Poporului Român".

Poate îi va determina și pe "cavalerii mesei dreptunghiulare" să recunoască marile performanțe care se răsfrâng dureros asupra cetățenilor acestei țări - sărăcia și frigul, foamea și mizeria, abuzurile și insecuritatea.

Dar cine mai are timp de analize, diagnoze, sinteze sau prognoze? E martie, e primăvară și doar mărțișorul mai poate însenina chipurile întristate ale românilor.

Ba chiar și un spectacol ar fi bun, și a fost. La Cotroceni s-a jucat Măscăriciul de Horațiu Mălăele. Sublimă inspirație.

  Mihaela Adriana Rusu - despre Situația conflictului de muncă din ramura confecțiilor sătmărene;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

Situația conflictului de muncă din ramura confecțiilor sătmărene.

După mai multe runde de negocieri dintre sindicatul S.C.Mondiala S.A. Satu Mare și reprezentanții patronatului, în care părțile nu au ajuns la nici un acord, la 1 martie 2006 a fost înregistrat oficial contractul de muncă la Direcția Muncii Satu Mare.

În data de 9 martie 2006 la sediul societății a avut loc o încercare de conciliere a conflictului de muncă, în prezența reprezentanților Direcției Muncii și lideri pe ramură din București.

La data de 24 februarie 2006 a expirat contractul colectiv de muncă. Sindicaliștii au cerut reînnoirea contractului de muncă dar și creșteri salariale de 15% sau câte 50 lei roni pentru fiecare salariat. Patronul societății a oferit o mărire de salariu de 5 % și includerea sporului de vechime în salariul.

În cadrul societății Mondiala Satu Mare lucrează în jur de 1260 de angajați, femei în pondere de 90%.

Situația din fabrică este dezastruoasă. Salariații, respectiv salariatele câștigă atât de puțin în raport cu munca depusă zi și noapte încât cu banii câștigați nu își pot acoperi cheltuielile necesare pentru traiul de zi cu zi, precum și cheltuielile pentru încălzire.

În fabrică se va organiza un referendum și cei care vor decide pașii următori sunt oamenii. Dacă jumătate plus unul dintre angajați vor opta în scris pentru continuarea conflictului atunci va urma greva de avertisment și apoi cea generală.

Din păcate, la această fabrică de confecții au mai existat conflicte de muncă, dar salariații nu au fost pe deplin mulțumiți și nu au avut rezultate pe măsura cererilor oamenilor, care au depus multă muncă și mult suflet cu mulți ani în urmă, pentru că erau conștienți că numai așa își pot asigura nivelul de trai decent, pentru a-și întreține familia și copiii.

Iată ce le-a adus mărțișorul salariaților de la S.C. Mondiala S.A.: 10% mai puțin decât ceea ce consideră salariații că ar fi normal pentru un trai decent.

  Dumitru Pardău - referire la întâlnirea de lucru în cadrul Programului Fermierul;

Domnul Dumitru Pardău:

Declarația mea politică de astăzi se referă la întâlnirea pe tema programului "Fermierul", care a avut loc la Vatra Dornei la ora 12,00, sâmbătă, 11 martie a.c.

Doresc să menționez că au fost prezenți peste 600 de invitați, atât din partea autorităților, cât și din sectorul privat, sau al societății civile, din care aș dori să amintesc pe: domnul Gheorghe Flutur, ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale; domnul Eugen Țicău, director SAPARD BRIPS Iași; domni directori ai serviciilor deconcentrate din județul Suceava: Direcția pentru agricultură și dezvoltare rurală Suceava, Direcția sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor, Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură, Agenția Națională de Consultanță Agricolă; reprezentanți ai unor direcții sau agenții care au putut oferi explicații și lămuriri în probleme conexe care ar putea interveni în accesarea programului (ex.: clarificări și explicații legate de statutul unui anumit teren): Direcția silvică, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava, Inspectoratul Teritorial pentru Regim Silvic și Vânătoare; instituții bancare capabile să asigure sprijin financiar celor interesați să acceseze programul: BCR, Banca Transilvania, BRD, CEC, Raifeisen, Banca Carpatica; firme și societăți de consultanță în domeniul agricol, care ar putea oferi un sprijin celor interesați în realizarea documentației și demersurilor necesare obținerii acestor fonduri; primarii localităților din zona antemenționată, aparținând tuturor partidelor; oameni, localnici, gospodari interesați de programul "Fermierul".

Un aspect foarte interesant și, în același timp, îmbucurător, este faptul că media de vârstă a celor interesați de intrarea în acest program este una foarte scăzută, maxim 45-50 de ani.

Întâlnirea a fost una apolitică și doresc să accentuez acest aspect. Trebuie să realizăm că în momentul în care discutăm despre dezvoltare durabilă și sustenabilitate trebuie să depășim culoarea politică, pentru că numai în acest mod putem să-i ajutăm pe acești oameni în mod real și, în consecință, contribuim la ridicarea și dezvoltarea zonei.

După cum probabil știți, zona despre care vorbim, Vatra Dornei și împrejurimile acesteia, a fost binecuvântată cu un relief natural de excepție și ar fi păcat să nu putem fructifica acest potențial imens.

Modurile prin care această zonă ar putea prespera sunt turismul, agroturismul și, bineînțeles, fermele, exploatările agricole de dimensiuni mici. Participarea la acest eveniment a fost numeroasă și discuțiile s-au purtat în mod concret, pe probleme punctuale.

În încheiere, doresc să fac un apel către toți cei abilitați, indiferent de apartenența politică, să facă absolut tot ce le stă în putință să contribuie la transformarea programului "Fermierul" într-un succes, să-i sprijine pe toți cei interesați de accesarea acestui program, și, astfel, să aducă un real suport în dezvoltarea zonei Vatra Dornei, care ar putea deveni astfel o zonă generatoare de valoare adăugată, locuri de muncă și, în final, de bunăstare.

  Gabriel Sandu - lansarea unui Apel către parlamentari;

Domnul Gabriel Sandu:

"Apel către parlamentari"

Parlamentul este garantul democrației în România și oriunde în lume. Până în acest moment, noi am avut nevoie de Parlament, astăzi Parlamentul are nevoie de noi.

Această instituție ai cărei membri suntem reprezintă puterea legislativă, fără de care o societate democratică stabilă nu poate exista, și are o importanță vitală ca entitate de sine stătătoare, mai presus de membrii săi, de interesele acestora, de conjuncturi politice existente la un moment dat.

Astăzi Parlamentul se află într-unul dintre acele momente în care are nevoie de noi, în care noi trebuie să ne ridicăm deasupra intereselor de partid, în care trebuie să ne amintim că reprezentăm interesele fiecărui cetățean care și-a exprimat liber dreptul democratic de vot, că reprezentăm, înainte de orice, interesele țării, și că acum este momentul în care noi trebuie să votăm așa cum simțim și cum ne dictează conștiința.

Parlamentul este slăbit, se află într-un echilibru precar, generat de diferența mică dintre putere și opoziție, iar această instabilitate nu poate duce decât la situații de criză și chiar la crearea haosului în societatea românească.

Mai mult, Parlamentul are o imagine negativă, alimentată constant de acțiunile noastre, ale membrilor săi, și de percepția din ce în ce mai distorsionată pe care societatea civilă și presa o au, atât asupra instituției ca atare și a rolului său, cât și asupra noastră, a parlamentarilor.

Un exemplu grăitor în acest sens este articolul publicat luni, 19 septembrie 2005, în ziarul "Gândul", din care îmi permit a cita câteva rânduri:

"Parlamentarul este prost. El nu știe o mulțime de lucruri: limba engleză, strofa a doua a Imnului Național, compoziția apei, capitala Mongoliei.

Parlamentarul este leneș. El trage la aghioase, se scarpină în părțile moi, nădușește când întoarce paginile gazetei, se ghiftuiește la bufet cu pilaf și cârnați.

Parlamentarul este hoț. El ia salariu gras, diurnă, bani pentru birou, consumă benzina țării degeaba.

Parlamentarul parlamentează. El ne toacă nervii și banii în nesfârșite discuții sterile, care sfidează bunul simț al omului muncitor și cinstit".

Și articolul continuă în aceeași notă, dar consider că acest pasaj este mai mult decât suficient pentru a ilustra imaginea pe care ne-am creat-o și, mai mult, consider că acesta trebuie privit ca un semnal de alarmă! Ceva trebuie să se schimbe!

Trebuie să înlăturăm această imagine mai mult decât negativă, dacă îmi permiteți exprimarea, trebuie ca prin acțiunile și comportamentul nostru să demonstrăm că rolul parlamentarului nu este acela de a cheltui în van banii contribuabilului și de a parlamenta fără rost orice altceva decât pe tema subiectelor cu adevărat importante pentru bunul mers al țării.

Problema de imagine este importantă și trebuie să începem construirea unei noi percepții asupra noastră, dar, acest demers trebuie efectuat în paralel cu consolidarea poziției Parlamentului. Slăbirea Parlamentului, după cum am menționat anterior, creează o situație de instabilitate și poate duce la situații de criză, existând pericolul de a conduce chiar spre dictatură. Atât timp cât vom permite ca anumite grupuri de interese să exercite presiuni, vom ajunge să fim puși în situația în care acestea să preia în forță anumite zone ale societății.

Noi toți, parlamentarii, trebuie să conștientizăm importanța acțiunilor noastre și faptul că viitorul țării noastre depinde de deciziile pe care le luăm, mai ales acum, în pragul integrării în Uniunea Europeană.

Parlamentul trebuie să acorde tot sprijinul și suportul politic pentru rezolvarea cât mai rapidă și eficientă a tuturor problemelor legate de integrarea europeană, deoarece ne-am asumat o responsabilitate pe care trebuie să o ducem până la capăt, și anume aderarea la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007.

Acum este momentul în care uităm de interesele de partid sau de cele personale și să facem o prioritate din interesele țării.

Atât timp cât partidele politice sunt conduse de grupuri restrânse de oameni, sunt decizii și hotărâri pe care trebuie să le luăm noi toți, împreună, mai ales asupra a ceea ce înseamnă și va însemna Parlamentul în societatea românească.

Dacă noi nu ne luăm în serios și nu ne luăm nici rolul în serios, atunci nimeni nu ne va lua în serios!

  Mircea Valer Pușcă - intervenție pe marginea memoriului magistraților;

Domnul Mircea Valer Pușcă:

"Le ce ne putem aștepta ..."

Un număr de peste 1.200 de magistrați (judecători și procurori) au înaintat Consiliului Superior al Magistraturii un memoriu, prin care solicită sesizarea Curții Constituționale în legătură cu pretinse încălcări ale prevederilor constituționale de către domnul Traian Băsescu, Președintele României. Urmare acestui memoriu, Consiliul Superior al Magistraturii, luând în discuție argumentele petenților, a anunțat că va înainta sesizarea fundamentată Curții Constituționale.

În afara cazului, puțin probabil de altfel, în care Curtea Constituțională se va declara necompetentă, cazul merită atenția noastră și datorită gravității sale. Este pentru prima dată când două dintre puterile statului (puterea judecătorească și puterea executivă - reprezentată aici de Președintele statului), aflate în conflict instituțional, acceptă arbitrajul Curții Constituționale. Totuși, cazul în sine, cel actual, poate avea efecte imprevizibile asupra sistemului democratic fragil din România.

Urmare judecării sesizării, Curtea poate constata fie neîncălcarea prevederilor constituționale din partea Președintelui, fie poate constată legitimitatea sesizării magistraților, cu alte cuvinte, va pune în evidență, prin hotărârea sa, încălcări ale prevederilor Constituției din partea domnului Traian Băsescu, Președintele statului român.

Și într-un caz și în altul, lucrurile nu se pot opri aici ...

În situația în care Curtea Constituțională va da câștig de cauză punctului de vedere al magistraților (și C.S.M.), conform prevederilor constituționale, ar trebui să urmeze sancționarea Președintelui prin suspendarea acestuia de către Parlament și inițierea referendumului de demitere.

În situația în care Curtea Constituțională va invalida sesizarea magistraților și va constata faptul că Președintele a acționat în limitele rolului și responsabilităților conferite de Constituție, ne vom afla în fața situației care impune o reformă din temelie a sistemului juridic. Spun aceasta, deoarece, în mod evident, ne vom afla în situația de a constata că cei chemați să aplice legea (judecătorii!) sunt într-o gravă eroare de cunoaștere și înțelegere a cadrului legal! În atare situație, faptul că sentințele completelor de judecată n-au nici o legătură cu prevederile legale nu ar mai trebui să mire pe nimeni.

Așadar, vom ști cu toții la ce să ne așteptăm, după ce Curtea Constituțională se va fi pronunțat ...

  Marin Almăjanu - însemnări legate de recentele aprecieri europene;

Domnul Marin Almăjanu:

Vin astăzi în fața dumneavoastră pentru a evidenția un fapt pozitiv, un nou imbold pentru România în procesul de integrare în Uniunea Europeană.

Ieri, comisarul european pentru justiție, libertate și securitate, Franco Frattini, a arătat faptul că pentru domeniul său de competență nu este cazul ca România să mai primească stegulețe roșii.

De asemenea, Franco Frattini a arătat faptul că Guvernul român și CE au scopul comun de a ameliora capacitatea judecătorilor și procurorilor și de a spori încrederea în magistrați.

Declarațiile sale sunt cu atât mai importante cu cât momentul următorului raport se apropie, iar activitatea unor instituții este apreciată în termeni pozitivi.

Astfel, domnul Frattini a apreciat că activitatea DNA este una bună, însă regulile stabilite în urmă cu opt luni, de numire și revocare a membrilor DNA nu ar trebui schimbate, ci aplicate.

Vizita și declarațiile comisarului european la București constituie un eveniment deosebit de important pentru viața politică românească.

Astfel, un domeniu considerat ca "cenușăreasă" a integrării europene pentru România, este recunoscut acum ca un domeniu performant și care se poate ridica la nivel european.

Declarațiile și apoi existența unui raport favorabil pe acest domeniu, nu trebuie să constituie un element de frână în plan intern, în ceea ce privește continuarea luptei împotriva corupției și a reformei justiției.

Cu siguranță, România va trebui să renunțe cât mai curând la spectacolul mediatic "justiția televizată", iar audierile care se întind pe parcursul mai multor ani, fără ca instanța să ajungă să dea un verdict, nu trebuie să mai existe ca practici în România.

  Bogdan Liviu Ciucă - intervenție cu titlul Problemele pensionarilor;

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Problemele pensionarilor"

Situația creată în urmă cu câteva zile la Galați, când aproximativ 2.000 de pensionari au ieșit în stradă, mă întristează și mă alarmează, în același timp. Mă întristează pentru faptul că aceștia sunt cea mai defavorizată categorie soicală, pentru care nici un Guvern de după 1990 nu a reușit în mod evident să le îmbunătățească nivelul de trai. Ar trebui ca, prin acțiunea lor, să ne facă pe noi, cei pe care i-au ales, să fim mai responsabili când vine vorba de dumnealor, de respectarea și acordarea drepturilor ce li se cuvin. Oamenii sunt nemulțumiți și disperați de pensiile mici care nu le ajung să-și plătească întreținerea, să-și cumpere medicamente și mâncare, că prețurile cresc de la o lună la alta, iar cuantumul pensiei stagnează.

Acești oameni au ajuns în pragul disperării nemaiputând supraviețui în astfel de condiții socio-economice, create prin proasta gestionare a intereselor lor de către cei care-i reprezintă și de indolența guvernelor ce s-au perindat de-a lungul timpului pe scena politică românească.

Situația în care se află pensionarii gălățeni este una foarte dificilă, ea regăsindu-se și la scară națională, asta după ce o viață întreagă, cât au fost activi, au cotizat la sistemul public de pensii, iar când să primeasacă ceea ce li se cuvine de la stat, acesta îi umilește cu pensii foarte mici care nici la nivelul existenței minime necesare nu se situează.

Ținerea acestei categorii de oameni în pragul sărăciei afectează credibilitatea și respectul pe care statul român îl are față de cetățenii săi. Trebuie găsită neapărat o formulă care să permită scoaterea pensionarilor din mizeria socială în care se află, prin politici de protecție socială menite să ducă la majorarea pensiilor, ori prin subvenționarea de către stat a cheltuielilor bătrânilor cu pensii mici, pentru facturile la energia electrică, la gaze și la întreținere.

Ne mai despart câteva luni de zile de intrarea în Uniunea Europeană. Cum vor putea suporta șocul economic aceste persoane care nici la politica economică actuală nu pot face față? De aceea, trebuie găsite pârghiile necesare pentru scoaterea acestora din sărăcie, crearea cadrului legal pentru indexări de pensii și găsirea rezervelor bugetare necesare.

  Gheorghe Chiper - declarație avertisment: Recalcularea pensiilor - pretext pentru a ignora indexările;

Domnul Gheorghe Chiper:

"Recalcularea pensiilor - pretext pentru a ignora indexările"

Recalcularea pensiilor - deși a fost calificată în campania electorală de către Alianța D.A., în dispută cu P.S.D., ca o momeală, ca un nou mijloc de mituire a alegătorilor - a ajuns să fie pentru aceeași alianță ajunsă la guvernare un pretext de a nu mai acorda și indexările firești într-o economie cu inflație nejustificat de mare. Cum inflația a continuat și în anul 2005 peste nivelul stabilit ca țintă, cum continuă și astăzi, estimându-se depășirea obiectivului propus prin buget, indexarea nu este prevăzută (și permisă) nici în anul 2006.

Ceea ce trebuie să spunem, convine de minune actualilor guvernanți, pentru că recalculările nu au determinat efectiv creșteri reale de pensie la peste 60% din pensionari. Dacă avem în vedere această situație, precum și faptul că cele mai mari scumpiri s-au înregistrat la produsele alimentare și la utilități, atunci putem afirma, fără să greșim, că circa 85% dintre "beneficiarii" recalculărilor de pensii au avut câștiguri reale mai mici față de anul 2004, în condițiile în care responsabilii noștri din Ministerul Muncii și de la Finanțe susțin în continuare că indexarea nu este justificată atât timp cât s-au efectuat recalculări și s-au făcut ușoare majorări la valoarea punctului de pensie.

Aceasta este însă o afirmație nereală și o aprecire nedreaptă la adresa celei mai numeroase, dar și celei mai nevoiașe categorii de populație. Motivele acestei stări de lucruri au fost arătate mai sus. Faptele ce le susțin sunt numeroase și se pot identifica pretutindeni.

Pensionarii noștri cei mai mulți nu pot plăti pe perioada iernii nici contravaloarea energiei termice cu actualul câștig din pensia recalculată; ei au cerut pentru a face față greutăților, gratuități în transportul public, facilități la alte servicii, mai multe bilete de odihnă și tratament balnear, solicitând chiar compensarea contravalorii permiselor de călătorie pe C.F.R. cu tichete de masă, așa cum prevede o ordonanță dată în acest scop. Răspunsurile la aceste solicitări sunt însă tot mai evazive, iar rezolvările întârzie sau se apreciază că nu sunt posibile.

Din partea ministerului de resort vin totodată și refuzuri la cererile pensionarilor. Cele mai categorice sunt cele care privesc propuneri de a se recalcula pensiile pentru pensionarii care nu-și pot dovedi, pe anumite perioade, câștigurile, cu salariul mediu realizat pe ramură în intervalul respectiv de timp. S-a mai propus, de asemenea, includerea în stagiul de cotizare și a perioadelor când foști specialiști din c.a.p.-uri au primit câștiguri suplimentare pentru depășirea normelor de muncă sau pentru funcțiile deținute în conducerea unităților.

Ambele situații sunt de natură să aducă un plus de pensie pentru mulți dintre potențialii beneficiari ai acestor recalculări, fapt care trebuie luat în seamă de către guvernanți.

Și asta cât mai curând, știind că, după ieșirea la pensie, românii mai trăiesc în medie doar 5 ani. Așadar, grăbiți-vă!

  Florin Iordache - despre nonreforma sistemului judiciar promovată de doamna Monica Macovei;

Domnul Florin Iordache:

"Nonreforma sistemului judiciar promovată de doamna Monica Macovei"

Comisarul european pentru justiție, Franco Frattini, după întâlnirea cu Monica Macovei, s-a declarat mulțumit, dovedind o necunoaștere a situației reale din România.

Astfel, reforma în plan legislativ a fost amânată nefiind elaborate pînă acum: Codul de Procedură Civilă; Codul de Procedură Penală; Codul Comercial.

Intrarea în vigoare a Codului Penal adoptat în 2004 a fost amânată pentru sfârșitul lui 2006. Nu s-a întreprins și nu se întreprinde nimic în informatizarea instanțelor judecătorești și a parchetelor. Nu a fost făcută o evaluare privind încărcătura instanțelor, necesarul personalului de specialitate și a personalului auxiliar.

În conformitate cu programul de guvernare, trebuia elaborat setul de legi necesare justițiabililor la justiție, respectiv taxele judiciare de timbru, introducerea mecanismelor de soluționare alternativă a litigiilor, asistență judiciară gratuită.

Se parte că domnul comisar nu a citit sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii înaintată Curții Constituționale, semnată de peste 1600 de judecători și procurori, care acuză, printre alții, și pe ministrul justiției de presiune politică și de defăimarea autorității judecătorești.

În privința Direcției Naționale Anticorupție, comisarul Franco Frattini a fost dezinformat, deoarece legea inițială a Parchetului Național Anticorupție a fost elaborată cu concursul experților europeni. Prin numirea conducerilor de Președintele României, la propunerea Consiliul Superior al Magistraturii, asistăm la o independență reală a justiției, comparativ cu situația actuală când ministrul justiției este cel care face propuneri, politizând actul de justiție.

Cel mai bun lucru pe care poate să-l facă doamna M. Macovei este să-și dea demisia după haosul creat în sistem de revolta judecătorilor și procurorilor cât și de ineficiența creată de pseudoreforma creată.

  Ion Stan - intervenție cu titlul Monica Macovei și securistul fiscal;

Domnul Ion Stan:

"Monica Macovei și securistul fiscal"

Inițiativa legislativă a ministrului justiției referitoare la organizarea și desfășurarea activităților de control al averilor și de verificare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se înscrie, din păcate pentru putere și din fericire pentru opoziție, în trendul continuu ascendent al gafelor de pe urma cărora doamna ministru Monica-Luisa Macovei se va alege cu un binemeritat loc în antologia incompetenței și prostiei universale.

Ce dorește, de fapt, doamna ministru?

Analizând proiectul de lege constatăm următoarele:

1. Prima problemă care se impune observației: integritatea, în cea mai generoasă accepție a limbii române, este însușirea de a fi și a rămâne intact, întreg, cinstit, caracterizat de probitate, incoruptibil.

Sus-numita direcție fiind "națională" ne duce cu gândul că doamna ministru are în intenția domniei sale să înființeze o instituție care să vegheze la integritatea morală a națiunii.

Așadar, un jandarm al moralității și probității naționale.

Dar ce are a face Ministerul Justiției și Agenția Națională de Administrare Fiscală din subordinea Ministerului Finanțelor Publice cu însușirea națiunii române de a fi integră și incoruptibilă?

Oare, chiar nu realizează doamna ministru ce afront la adresa unui întreg popor conține denumirea de "Direcție națională de Integritate"?

2. A doua problemă: acceptând că termenul de integritate a fost utilizat ca sinonim al incoruptibilității, atunci înseamnă că se va crea o nouă Direcție Națională Anticorupție.

Ambiguitatea denumirii organismului proiectat pentru controlul averilor sau al corectitudinii declarațiilor de avere, fiindcă confuzia de scopuri este cea de-a treia problemă a proiectului. Acest lucru nu este decât de natură să conducă la crearea unui instrument anticonstituțional și antidemocratic cu care puterea să poată confisca, după bunul plac, averile cui și când dorește, după modelul stalinist de notorietate al anilor '50.

3. Critica severă făcută de organismele europene la adresa politicii financiare falimentare a Guvernului Tăriceanu i-a adus pe impostorii aflați la putere în pragul disperării. După ce au risipit rezervele financiare consolidate, pe care le-au recunoscut ca existente la preluarea mandatului, acum speră să găsească pe această cale o resursă de prelungire a agoniei actualei guvernări.

Dacă intențiile Guvernului erau cinstite, corecte, deci caracterizate de probitate și integritate, acesta trebuia să vină cu o propunere explicită de reorganizare a Gărzii Financiare și de creare a Poliției Fiscale, eventual și a Serviciului de Informații al Ministerului Finanțelor, fiindcă tot este problema serviciilor secrete pe ordinea priorităților oricărei puteri în declin.

4. O a patra problemă a propunerii legislative a doamnei ministru, foarte inspirat botezată "securistul fiscal", o reprezintă fondul acesteia.

Domnul prim-ministru și ministrul justiției s-au unit la unison într-o vehementă respingere a pachetului legislativ referitor la securitatea națională. Motivele îi privesc pe fiecare în parte dar, fie-mi permis să remarc faptul că în acel pachet de legi nu se pot regăsi enormitățile conținute în pachetul doamnei ministru cum ar fi violarea, ca regulă nu ca excepție, a proprietății și a domiciliului, dreptul inspectorilor financiari de a efectua descinderi, constatări, cercetări și ridicări de înscrisuri și documente în interesul cauzei. Al cărei cauze? Ce fel de cauze? Pe ce bază? Asemenea proceduri sunt interzise de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Dacă ar fi să realizăm o comparație cu prevederile din pachetul legislativ privind securitatea națională, am fi obligați să constatăm că acolo sunt totuși și lucruri rezonabile, de bun simț și necesare într-o societate democratică.

5. A cincea problemă a proiectului în discuție este multitudinea paralelismelor, suprapunerilor și conflictelor de competență în care ar urma să intre noul organism.

Prea multe instituții sunt, deja, chemate să constate caracterul ilicit al dobândirii averilor. Prea multe instituții sunt chemate să controleze conturile bancare. Prea multe instituții capătă dreptul să facă descinderi, percheziții și anchete.

Nu cumva actuala putere vrea să scufunde lupta anticorupție în noianul instituțional?

6. A șasea problemă este cea a procedurilor ce ar urma să fie puse la îndemâna inspectorilor financiari, care sunt dintre cele mai intruzive și lipsite de respectul prezumției de nevinovăție, ceea ce contravine flagrant unor prevederi esențiale ale Constituției.

7. A șaptea problemă, nu mai puțin gravă, o constituie ușurința cu care, în baza unor semnalări care pot fi mincinoase, delațiuni ordinare, pot fi declanșate acțiuni de natură a încălca grav dreptul la imagine, viața intimă, familială și privată a persoanelor.

8. a opta problemă este plasarea autorizărilor necesare inspectorilor financiari sub autoritatea Codului de procedură civilă și, prin derogare, de la lege a ceea ce privește recursul față de ordonanța prezidențială, ceea ce contravine flagrant art. 13 al Convenției Europene a Drepturilor Omului care stipulează că: "orice persoană ale cărei drepturi și libertăți, recunoscute de prezenta Convenție, au fost violate, are drept de recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, dacă violarea ar fi fost comisă de către persoane ce acționează în exercițiul funcțiilor lor oficiale".

9. A noua problemă. Prin modul în care a fost conceput proiectul se încalcă art. 44, alin. 8 din Constituție care prezumă caracterul licit al dobândirii averii.

10. A zecea problemă. Proiectul ignoră dreptul la apărare, forțând procedurile în termene foarte scurte, fără a fi posibilă pregătirea și exercitarea apărării.

Este evident eșecul reformei în justiție. Este mai mult decât evident eșecul strategiei de combatere a corupției. Este de notorietate deja internațională falimentul inevitabil al guvernării Tăriceanu.

Dar pot, oare, constitui toate aceste eșecuri la un loc un motiv pentru ca puterea să-și prelungească agonia, atentând la statul de drept, la supremația legii, la demnitatea omului și la siguranța cetățeanului?

Proiectul de lege menționat tinde să legifereze caracteristicile definitorii ale unui stat polițienesc, punând în pericol drepturile și libertățile constituționale ale cetățenilor României.

Eșecul reformei în justiție, conflictul existent între magistrați și ministrul Monica Macovei, manipularea procurorilor D.N.A. în instrumentarea unor cazuri, lipsa de profesionalism în elaborarea pachetului de legi privind reforma în justiție și încercarea de modificare a acestuia după numai 4 luni, constituie motive întemeiate pentru a cere demisia de onoare a doamnei Monica-Luisa Macovei din funcția de ministru al justiției.

  Costache Mircea - declarație intitulată Alegeri parțiale, mizerii integrale;

Domnul Costache Mircea:

"Alegeri parțiale, mizerii integrale"

Ce face deputatul corect cu sine și cu cetățenii la sfârșit de săptămână? Pentru că trebuie să vă spun, cu riscul de a-i contrazice pe domnii Vântu de la Realitatea, Micula de la Național și N24, Păunescu de la B1, Voiculescu de la Antena 1 și 3, Prigoană de peste tot etc., că, în ciuda eforturilor dumnealor disperate de a compromite global imaginea Parlamentului, tăcând ca ăla în iarbă când vine vorba de Guvern, de miniștrii care conduc de facto economia și care jefuiesc fondurile publice, că există și parlamentari competenți, cinstiți și patrioți în această țară, printre care îmi place să cred că mă număr. Și totuși, am reușit să fiu ales deputat, de două ori consecutiv, fără presă și fără televiziuni. "Fără paloș, nici pistoale/ Numa' cu palmele goale", ca voinicul din poveste, iote-așa de-al dracului. Și tot de aceea ies mereu la tribună, fac declarații, propun legi, contest aberații antiromânești, mă bat în comisii, fac interpelări, pun întrebări, acord audiențe și mă deplasez frecvent în teritoriu, doar-doar își vor aduce aminte românii că n-au dispărut cu totul ultimii oameni de caracter, patrioți și simțitori la păsurile semenilor. Dar ce vezi prin satele noastre nu numai că te deprimă, dar, pe bună dreptate, te și revoltă. Pretutindeni, noroaie, zloată, drumuri desfundate, garduri în paragină, fântâni infecte (80% din ele au apă nepotabilă), gunoaie aruncate la întâmplare, livezi abandonate, păduri defrișate, alunecări de teren, cârciumi insalubre din sută în sută de metri, genocid la tot pasul. Pe la buticuri, majoritatea consumă la caiet. "Nu e bani", mi se spune. Am sărăcit de tot. Lasă, zic, că aveți televizor. Vedeți în serial lupta Mafiei cu corupția. Da, zic și ei, vedem noi, da' corb la corb nu-și scoate ochii, e numai de ochii lumii. Uitați-vă colo pe deal unde primarul nostru (eram în comuna Chiojdu) taie sute de hectare, e milionar în euro, pe el nu-l vede?

Păi, nu îl vedeți voi? La viitoarele alegeri tot lui îi dați votul ? Da' cui? Cum să nu-l alegem dacă el e primar? Bravo, zic, o să vă faceți bine curând... Hei, voi, brăieșteni și goidari, voi pe cine mai alegeți acuma, pe 2 aprilie, la parțiale, că Dragoe al vostru a ajuns, în sfârșit, unde îi era de mult locul, la mititica? Noi? Poate pe ginere-său, ca să conducă tot el de acolo, din pușcărie, că ne-am învățat cu hoții, nu ne putem dezbăra, așa deodată! Dar voi, cei din Cozieni, ce primar vreți în 2 aprilie la parțiale?

Știm și noi? Din opt candidați poate l-om nimeri pe cel mai hoț, că ăsta care a fost n-a rezistat tocmai fiindcă era om cinstit.

În era corupției, omul de treabă se scârbește și demisionează. Se duce omul la meseria lui, la școală, că nu e loc pentru oameni cinstiți pe acolo pe unde se umblă cu bani și unde flămânzii din zona săracă sunt gata să te mănânce de viu dacă întârzii cu ajutoarele, fiindcă îi presează și pe ei negustorii cu caietele doldora de datornici.

Dar la Calvini, ce listă de consilieri mai votați, fraților?

Ce să votăm, dom' deputat, că primarul, dacă nu i-o plăcea nici de ăștia, îi dizolvă iar. Trebuie să-i dăm pe ăia pe care îi vrea el, că a pornit deja cazanul ăl mare de 1.600 litri. Curge țuica în valuri ca la inundație...

În final, ar mai trebui să spun ceva. Dar mai poți spune ceva după aceste secvențe duhnind a borhot de prune, a gunoi fermentat, a sărăcie lucie și a lume pierdută?

Că bine spunea Alcibiade:"Sîntem o țară minunată. Aici nu te plictisești niciodată!"

Dar să ne ținem curajul, poate ne va ierta Dumnezeu pentru fărădelegile noastre și vom apuca și noi vreodată vremuri mai bune.

  Paul Magheru - declarație cu titlul În sprijinul moștenirii Gojdu.

Domnul Paul Magheru:

"În sprijinul moștenirii Gojdu"

Vorbesc ca deputat din partea Circumscripției electorale nr. 5 Bihor și aș dori să vă transmit starea de spirit de dezamăgire și dezaprobare a proiectului de Lege al Guvernului de renunțare benevolă, inacceptabilă sub aspect juridic, politic și moral la moștenirea Gojdu. N-a existat persoană sau reprezentanți ai unor instituții publice, biserici, să nu mă fi rugat să apăr în Parlamentul României bunurile Fundației Gojdu. Este admirabilă devoțiunea totală a acestui mare patriot român care, în 1868, când a fost ales ca deputat în cercul electoral Tinca, pentru Parlamentul ungar de la Budapesta, a răspuns la aclamațiile de viață lungă ale alegătorilor că nu-și dorește să trăiască numai până atunci când va trăi pentru ei, pentru poporul român. Gojdu trăiește în continuare, chiar dacă numai simbolic, prin Fundația filantropică ce-i poartă numele. Să nu-i îngropăm amintirea prin inițiative nesăbuite, pretins pacificatoare.

În luna februarie, în toate bisericile ortodoxe din Oradea s-au ținut slujbe de pomenire conform voinței testamentare a generosului Mercena român; "Testamentul acesta să se citească în toți anii în toate bisericile parohiale române răsăritene, la 9 ianuarie în ziua nașterii mele". Iar testamentul stipula fără echivoc, fără nici o posibilitate de interpretare juridică ori politică: întreaga avere era lăsată "acelei părți a națiunii române din Ungaria și Transilvania, care ține de legea orientală ortodoxă", urmând să se înființeze "Fundația Gojdu". La Biserica cu Lună din Oradea, în care a fost botezat Emanuil Gojdu, s-au adunat o mulțime de oameni, s-au strâns semnături pentru respectarea voinței sfinte a testatorului.

Presa locală, Realitatea bihoreană, care apare la Oradea, a publicat un interviu cu parlamentari bihoreni, indiferent de apartenența politică, bineînțeles cu excepția UDMR, care au declarat că vor vota împotriva ordonanței de urgență de ratificare a Acordului româno-maghiar într-o cauză eronată care poate fi ușor respinsă. Sperăm ca votul deputaților să fie în concordanță cu declarațiile politice din teritoriu și cu rezoluția de respingere adoptată de Comisia juridică din Camera Deputaților.

Ordonanța de urgență, care pune statul român în fața faptului împlinit, nu poate trece de Parlament fiindcă este de mai multe ori neconstituțională. Nimic nu justifică caracterul de urgență a acestei inițiative, decât eventual iritarea nemeritată a sensibilității românești și un cui stupid în talpa mersului nostru spre integrarea europeană.

Sperăm ca forurile competente interne și internaționale să înțeleagă încercările insidioase care se fac, superficialitatea Guvernului, șantajul politic, într-un moment hotărâtor din istoria noastră actuală. Expunerea de motive nu justifică nici într-un fel caracterul de urgență al acestei ordonanțe a rușinii. Țara noastră întreține relații bune cu Ungaria și nu se găsește nici într-o situație de calamitate. S-ar comite însă o calamitate politică, dacă ordonanța de urgență ar deveni lege.

Guvernul român, la care pot să spun că țin mai mult decât la cel maghiar, chiar dacă sunt în opoziție (de aceea îmi și permit să-l avertizez) ar comite o gafă impardonabilă, ar compromite eforturile multor diplomați români care au încercat să introducă dreptate și adevăr în relațiile de bună înțelegere și vecinătate cu Ungaria. Guvernul Tăriceanu dorește să taie nodul gordian al unei situații sensibile prin uzurpare de proprietate, comițând un act de profanare a memoriei unui vrednic mecena român, asimilat și de cultura și istoria maghiară. Ne place să spunem, și acesta este adevărul, că prin întreaga sa activitate și viață închinată binelui public, Emanuil Gojdu ne-a lăsat moștenire și un pod simbolic al prieteniei româno-maghiare. Puntea aceasta dintre România și Ungaria a funcționat însă de multe ori într-un singur sens. Aș putea aduce multe argumente juridice și politice în acest sens. Biserica Ortodoxă din Oradea a început, în sfârșit, o revendicare cu fermitate a drepturilor legitime. Președintele Băsescu ar trebui să-și ia rolul de arbitru în serios și să rezolve conflictul între Biserică și Guvern în favoarea celor îndreptățiți.

Prin bunăvoința directorului Bibliotecii județene Bihor, conf. univ. dr. Constantin Mălinaș, am intrat în posesia unei "Moțiuni" a Congresului Avocaților desfășurat la Oradea în 1934, prin care avocații au militat cu fermitate pentru recuperarea moștenirii Gojdu. Rezultatul a fost Acordul definitiv privind Fundația Gojdu, prin care aceasta încetează să existe ca fundațiune ungară, din 1938. Acordul a fost ratificat de România, dar în condițiile Diktatului de la Viena și ocuparea Transilvaniei, apoi a comenzii de la Moscova, Ungaria n-a ratificat și n-a garantat de facto niciodată moștenirea Gojdu. Așteptăm reacția organizată și eficientă a avocaților de astăzi, ca să desăvârșească ceea ce în condiții istorice nefavorabile n-au reușit să facă vrednicii lor înaintași. Istorici, juriști izolați, politicieni, oameni de rând s-au pronunțat convingător în această problemă. Pentru ca sufletul generos și patriot al lui Gojdu să se odihnească în pace, actele sale de caritate nu trebuie confiscate, iar ordonanța de urgență privind un pseudo acord româno-maghiar trebuie să cadă în favoarea dreptului imprescriptibil la moștenirea testamentară sfântă a unui mare patriot român.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 23 octombrie 2017, 23:36
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro