Plen
Ședința Camerei Deputaților din 4 aprilie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.48/14-04-2006
Video in format Real MediaVideo - Real Media

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video
Video in format Real MediaTransmisie în direct
format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
Video in format Real Media13-12-2017
Video in format Real Media11-12-2017 (comună)
Video in format Real Media11-12-2017
Video in format Real Media06-12-2017
Arhiva video:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 04-04-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 4 aprilie 2006

  1. Intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 9,10.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Valer Dorneanu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Gheorghe Albu și Eserghep Gelil, secretari.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Bună dimineața!

Scuzați, traficul! Mai bine vii pe jos la serviciu în zilele de azi.

 
Video in format Real Media Ioan Ghișe - declarație politică cu titlul Starea de murdărie de-a lungul DN1 București - Brașov este o rușine internațională a României;

Începem ședința de intervenții ale deputaților.

V-aș ruga să-mi permiteți să dau cuvântul întâi domnului Ioan Ghișe. Data trecută am început cu P.S.D.-ul.

Video in format Real Media  

Domnul Ioan Ghișe:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimate doamne și stimați domni colegi deputați,

Declarația mea politică este mai puțin amuzantă. Ea se intitulează "Starea de murdărie de-a lungul Drumului național 1 București-Brașov este o rușine internațională a României".

În data de 7 februarie, de la acest microfon, am sesizat ministrul transporturilor pentru rușinea pe care o reprezintă modul cum arată, de o parte și de alta, drumul național care duce de la București la Brașov.

În data de 3 martie, după trei săptămâni, am primit un răspuns care ar merita ca de la tribună să-l asculte unii dintre colegii noștri, poate și domnul prim-ministru.

Domnul Gheorghe Dobre, ministrul transporturilor, spune așa: "În conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern nr.412 din 2004 privind organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor, cu modificări și completări ulterioare, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România este unitatea aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului. Compania Națională a fost înființată în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr.84 din 2003, aprobată prin Legea 47 din 2004 privind reorganizarea Regiei Autonome Administrația Națională a Drumurilor din România.

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin subunitățile sale din teritoriu, direcții regionale de drumuri și poduri, secții de drumuri naționale, districte, are printre atribuțiile sale și următoarele: curățenia de gunoaie, paie, noroaie, cadavre etc. a platformei drumurilor, a talazurilor șanțurilor, locurilor de parcare, fântânilor și spațiilor verzi, strângerea materialelor reziduale în grămezi și transportul în afara zonei drumului, curățarea trotuarelor.

Menționăm că programul de curățenie și igienizare a drumurilor naționale, inclusiv D.N.1, se desfășoară săptămânal. Din punct de vedere legal, reprezentanții Companiei nu pot lua măsuri punitive împotriva celor care transformă zona drumului în depozit de gunoaie, nu există nici temei legal pentru luarea unor astfel de măsuri.

Stimați colegi de la P.S.D., vă rog să fiți atenți ce spune domnul ministru al transporturilor: "În perioada fostei guvernări, dezinteresul manifestat în ceea ce privește depozitele de gunoaie pe Drumul Național 1 și alte drumuri naționale s-a concretizat în nealocarea de resurse financiare necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor Companiei Naționale autostrăzi și drumuri.

Cu toate acestea, în prezent, Ministerul Transporturilor încearcă identificarea unor soluții legislative în vederea sancționării celor care transformă zona drumului în depozit de gunoaie, distrug mobilierul din parcări, distrug sau fură semnele de circulație, parapeții.

Cu deosebită stimă, ministrul transporturilor." (Aplauze)

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Ghișe:

Nu, nu, stați numai puțin, finalul!

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

A, ați așteptat întâi aplauzele!

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Ghișe:

Ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns, pentru că, în opinia mea, un astfel de răspuns din partea ministrului transporturilor, pe un subiect atât de jenant pentru noi, românii, reprezintă ori cinism, ori incompetență, ori dispreț față de Parlament, ori toate la un loc. Este inadmisibil ca zeci de mii de cetățeni români și străini, zilnic, să vadă munții de gunoaie din parcările Drumului național de la București la Brașov.

Este inadmisibil ca un ministru al transporturilor să spună în anul de grație 2006 că de-aia este murdăria asta pe drumuri datorită fostei guvernări. Este inadmisibil să spună că nu se curăță decât săptămânal, dar murdărie se face în fiecare zi. Aceia dintre dumneavoastră care veniți pe acest drum puteți constata rușinea internațională a României de pe acest drum.

De aceea, conform Constituției, art.109 alin.1 și art.112 alin.1 solicit să vină ministrul transporturilor să prezinte: ce salariu lunar net are domnia sa și directorul general al Companiei Naționale a Drumurilor; să prezinte Camerei Deputaților documente pentru ce a făcut concret din 7 februarie 2006 pentru inițierea de soluții legislative, să ne prezinte copii după aceste documente, și ce a făcut concret pentru curățenia pe acest drum.

Solicit să răspundă scris dacă se poate face curățenie zilnic în parcările de pe Drumul Național 1. Dacă da, începând de când, cine și cum va face această curățenie. Dacă nu se poate face curățenie zilnic, ce soluție concretă propune domnul ministru Gheorghe Dobre pentru eliminarea acestei rușini internaționale a României.

În final, conform art.169 alin.2 din Regulament, solicit ca domnul ministru să prezinte răspuns în scris la secretariatul Camerei Deputaților.

Mulțumesc pentru atenție.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule deputat.

V-aș ruga să reflectați dacă nu e bine să faceți acest demers și la ședința de interpelări pentru că acolo ați putea cere documentele acestea scrise.

 
   

Domnul Ioan Ghișe:

Conținutul declarației mele politice nu ține nici de interpelări și nici de răspunsuri la întrebări.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Da. Ați îmbinat bine subiectul, se vede că unora nu le place "dreptatea și adevărul" ?!

 
Video in format Real Media Dumitru Bentu - declarație politică cu titlul Bastonul;

Domnul Dumitru Bentu, din partea Grupului parlamentar al P.S.D.

Video in format Real Media  

Domnul Dumitru Bentu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Am intitulat declarația politică de astăzi "Bastonul".

"În ciuda faptului că recalcularea și indexarea pensiilor au fost niște minciuni nerușinate ale acestui terminator care este Alianța PNL-PD și care are din nou curajul de a majora energia electrică și termică și celelalte utilități de la 1 iulie anul acesta, e un miracol că se mai bucură de susținerea a 51% din populație.

Încurajați de o asemenea susținere, sunt proști pentru că nu ne extermină mai repede. Oare când ne vom ridica vocea împotriva abuzurilor așa cum au făcut ucrainienii? Câte tragedii trebuie să se mai întâmple pentru ca în sfârșit să avem curajul de a spune că nu se mai poate"?

Am început cu un citat din scrisoarea unui pensionar bucureștean al cărei titlu este edificator și disperat: "Cât mai îndurăm?"

Ea exprimă o stare de lucruri generală și reflectă modul în care populația și în special cei de vârsta a treia percep "binefacerile" actualei guvernări.

De aceea, se caută cu frenezie soluții pentru a dezamorsa conflicte sociale devastatoare pentru cei care mai dețin încă puterea, dar și aici propunerile sunt la fel de incoerente: unii susțin majorarea punctului de pensie cu 3% în acest an, alții propun indexări care să acopere rata inflației, sunt voci care afirmă că mai bine s-ar acorda ajutoare sociale suplimentare celor cu pensii mici.

Atunci când coșul zilnic aproape gol, cozile la medicamente, frigul din case, îi scot pe pensionari în stradă, reprezentanții internelor le administrează calmante și medicamente antistres cu efect garantat - bastoanele. Așa s-a întâmplat recent la Galați, așa se va întâmpla în curând și în alte orașe ale țării. Se va izbi cu dreapta pentru Dreptate și cu stânga pentru Adevăr.

Este adevărat că pentru toți viața începe cu o lovitură de palmă; pentru cei în vârstă, guvernanții portocalii au grijă să se încheie cu o lovitură de baston.

Funcționând pe principiul unui motor cu autoexcitație, această construcție politică funestă se îndreaptă spre culisele istoriei.

Alianța "Disperare și avatar" va însemna în curând "Destrămare Așteptată". Să fie!

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Petru Movilă - declarație politică intitulată CNSAS-ul și democrația;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, domnul Movilă Petru.

Video in format Real Media  

Domnul Petru Movilă:

Domnilor colegi,

Declarația se intitulează "CNSAS-ul și democrația".

Domnule președinte,

Onorați colegi,

Larma uriașă făcută în jurul alegerilor din CNSAS dovedește în mod limpede că mai avem încă mult drum de parcurs până la o democrație modernă, de tip european. Se contestă cu mare înverșunare, cu risipă de argumente, un vot secret dat marțea trecută în consiliu pentru alegerea președintelui.

Oare principiul luptei împotriva fostei securități trebuie să prevaleze asupra principiului alegerii în funcție prin vot secret, liber și democratic? A agita acum țara, a cere zgomotos și violent anularea unui vot secret, în numele "împotriva vechilor structuri", înseamnă, și nu mi-e teamă s-o spun, a ne întoarce la anarhie, la contestarea legii și a ordinii de drept.

Partidul Democrat dorește deconspirarea dosarelor securității, însă acest lucru nu poate fi făcut prin încălcarea principiilor democratice.

Membrii CNSAS care au fost propuși Parlamentului de către partidele politice, după ce au fost validați, nu mai sunt responsabili în fața instituțiilor care i-au propus decât poate din punct de vedere moral. în fața buletinului de vot, omul se află la urma urmei singur, însoțit doar de conștiința sa.

În acel moment, nu au valoare cine știe ce înțelegeri interioare ale unor grupuri mai mari sau mai mici, iar în cazul în speță o asemenea înțelegere făcută nici nu a existat. Și mai apare și un alt aspect foarte important. Am tot respectul pentru suferințele și curajul domnului Ticu Dumitrescu, dar de unde știu cei care contestă că domnul Turianu nu va corespunde funcției în care a fost ales?

Ne aflăm de fapt în fața unei prezumții de vinovăție, lucru inacceptabil din orice unghi ar fi privită chestiunea.

În ceea ce ne privește, Partidul Democrat nu va răspunde atacurilor furibunde ale celor care, atunci când nu le convine un vot, aruncă peste bord toate valorile democrației și nu poate, la nivel instituțional, să facă acele practici pe care tocmai Uniunea Europeană le condamnă, și anume intervenția politică în activitatea instituțiilor statului.

Sunt lucruri mult mai importante de făcut și ar trebui să fim preocupați de temele din programul de guvernare, de integrarea României în Uniunea Europeană, și problemele curente ale cetățenilor, precum și crearea unor condiții astfel încât noul CNSAS să-și poată începe activitatea.

Recentele evenimente arată cu mare claritate că a venit timpul unei Românii stabile, cu respect pentru lege, ordine și democrație autentică.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Ștefan Baban - declarație politică: Statul român chiar este cel mai prost administrator?;

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Ștefan Baban, din partea Grupului parlamentar al P.R.M.

Video in format Real Media  

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Statul român chiar este cel mai prost administrator?"

Toate guvernele postdecembriste s-au plâns că statul, ca acționar majoritar, este un prost administrator, că nu realizează decât arierate și pierderi, iar managerii întreprinderilor de stat care mai există după 15 ani de economie precapitalistă în România, nu au ca unic scop decât îmbogățirea lor și ruinarea entităților industriale pe care le conduc.

Aceste declarații, precum și lupta dusă împotriva perceptelor socialiste care au dus doar la ruinarea ascunsă a populației, sunt din ce în ce mai dese în ultimul timp, toți cei implicați în procesul de guvernare găsind statul drept țap ispășitor.

Dar cine este vinovat, acuzat de toate relele, începând de la ineficiența economică și terminând cu înrăutățirea, pe an ce trece, a nivelului de trai al populației?

Statul este reprezentat în fiecare etapă post-decembristă de cei care ne-au guvernat și ne guvernează. Așadar, din start, guvernanții, indiferent de culoarea politică, au recunoscut cât sunt de proști administratori sau au aruncat vina asupra predecesorilor. Și asta pentru că este foarte ușor să critici, mai ales în public, dar foarte greu în practică să aplici reformele economice dure nu numai pentru angajații întreprinderilor de stat, ci și pentru cei ce manageriază activitatea acestora.

De fapt, este și o încercare de justificare a îngăduinței față de acei directori care nu și-au îndeplinit obligațiile stipulate prin contract. Lucrurile au fost prezentate în așa fel încât să se înfiereze adânc ideea în mintea oamenilor obișnuiți că managerul de stat este un fiasco total, deși experiența a demonstrat că sunt și întreprinderi de stat care au obținut rezultate economico-financiare satisfăcătoare și chiar foarte bune.

Ceea ce ne spun guvernanții, fie din necunoștință de cauză, fie dintr-o eroare, este că mulți manageri din sectorul de stat sunt numiți pe criterii politice, mare parte dintre ei provenind din cu totul alte domenii decât cele pe care trebuie să le coordoneze și consolideze. În aceste condiții, dacă coroborăm și cu slaba pregătire profesională, nu mai miră pe nimeni că statul este un prost administrator.

Însă și numeroase procese de privatizare au demonstrat contrariul: statul român nu este un prost administrator, ci cel mai mare corupt și cel mai neinteresat negustor. Cazurile ARO, Combinatul Siderurgic Reșița etc. au demonstrat că cei puși să deruleze un proces de privatizare au fost total neinspirați ca să nu spunem neinteresați să dorească din punct de vedere economic statutul celor care au participat la privatizarea și, în final, au cumpărat aceste societăți.

Dezinteresul lor a costat contribuabilul de rând care a aflat cu stupoare că oamenii plătiți suficient și superior față de media angajatului din România, fie au dat dovadă de o slabă pregătire profesională, necunoscând foarte bine legile interne și internaționale referitoare la dreptul comercial, fie și-au urmărit propriul interes, adică obținerea unor foloase necuvenite prin funcțiile deținute.

Și atunci, ușor a fost de spus că de fapt statul este un prost administrator și nu adevărul gol-goluț: nu ne-am vândut țara, ci am dat-o pe gratis. Poate de aceea performanța managerilor de stat este nulă pentru că puși în fața unor contracte de privatizare rigide și nefavorabile atât angajaților, cât și României, s-au văzut nevoiți pentru a nu fi acționați în instanță, fie să le respecte, fie să-și dea demisia. Și aici mă refer la acei conducători de întreprinderi de stat competenți, bine pregătiți profesional, care indiferent de presiunile politice făcute asupra lor nu au plecat capul și nu făcut mătănii guvernanților.

Exemplu de privatizări ineficiente se găsesc la nivelul tuturor județelor țării. Chiar dacă la vremea respectivă atât mass-media, cât și angajații au atras atenția asupra acestor cazuri, guvernanții au considerat că deciziile lor sunt corecte și inatacabile, de aceea nu au ținut cont de semnalele primite sau, chiar mai rău, nici măcar nu s-au informat despre partenerii de dialog.

Nu a contat decât comisionul primit și diminuarea poverii reprezentate de întreprinderile de stat ineficiente. Astfel că, în loc să se caute căile de redresare a acestora, din start ele au fost condamnate la moarte sigură.

Prezentate sub forma unor hapuri ușor de înghițit, toate sloganurile postdecembriste privind întreprinderile de stat din România nu au făcut altceva decât să aducă atingerea binelui public.

Extrapolările pripite, generalizările forțate nu sunt utile decât celor care doresc să folosească starea de confuzie și cea de letargie drept scuză serioasă pentru propriul interes. Nu-și dau seama că aruncând vina asupra statului român fie chiar o aruncă asupra lor, fie asupra celor cu care fac afaceri foarte bune și bănoase.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule coleg.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, dacă s-a prezentat vreunul dintre colegi. Nu.

Vă anunț, distinși colegi, că au depus intervențiile politice domnii deputați Ioan Munteanu, Manuela Mitrea, Costică Macaleți, Vasile Mocanu, Ion Stan, Valeriu Ungureanu, Victor Sanda, aurel Vlădoiu, Pușcaș Vasile, Soporan Vasile, care nu vor mai prezenta și oral aceste intervenții.

 
Video in format Real Media Mircea Grosaru - declarație politică intitulată Pensionarii de ieri, muritorii de azi;

Dau cuvântul, în continuare, domnului Mircea Grosaru, din partea Grupul parlamentar al minorităților naționale.

Rog colegii de la Grupul parlamentar al Partidului Conservator când se prezintă careva să-mi spună pentru a intercala, astfel încât fiecare grup parlamentar să-și poată prezenta intervențiile.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Mircea Grosaru:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi este inspirată din problema pensiilor care a fost și rămâne o problemă de actualitate în România.

De asemenea, titlul pe care l-am ales este inspirat din vechiul șlagăr "Uteciștii de azi, comuniștii sau securiștii de mâine" și l-am intitulat "Pensionarii de ieri, muritorii de azi".

Asociația pensionarilor "Bucovina 2000" cu sediul în municipiul Suceava, str.Petru Rareș, nr.7, este o organizație civică care numără circa 6000 de membri, este profund consternată de mersul evenimentelor în România, de modul cum sunt elaborate și aplicate legile privind pensiile în România, creându-se percepția că încă nu există un stat de drept, acționând doar "legea junglei", respectiv dreptul forței.

Astfel, categorii de persoane din România și-au stabilit pensiile în mod preferențial, iar în cele ce urmează vă voi prezenta pe scurt câteva dintre privilegiile acestor categorii care, în mod cu totul nejustificat, considerăm că au încălcat atât legile țării cât și art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, privind egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor.

Legea nr.446/11 iulie 1943, deși a fost elaborată în timpul premergător celui de-al doilea război mondial, într-o economie austeră, a fost una mult mai justă decât cea actuală, indexările și recorelările fiind aplicate în mod corect.

În prezent, după apariția noilor legi, respectiv Legea nr.19/2000, Legea nr.164/2000, Legea nr.303/2004 și Legea nr.567/2004, la categoriile de mai sus, baza de calcul a punctului de pensie este ultimul venit înainte de pensionare la care se aplică un procent de 80%.

La vechile categorii de pensionari însă, ținând cont de faptul că până în anul 1962 în cărțile de muncă nu erau înscrise salariile, s-a luat ca bază de calcul salariul minim pe economie, indexările și recorelările reprezentând de fapt venituri din pensiile celor decedați anual, care în județul Suceava reprezintă circa 8000 de persoane.

În aceste condiții, cetățenii în vârstă ai României nu beneficiază de același tratament în fața legii, întrucât la unii baza de calcul este pe puncte de pensie, iar la alte categorii de persoane, baza de calcul o reprezintă procentul din ultimul venit.

Legea nr.19/2000 cuprinde sistemul public, este calculat pe bază de puncte și nu cuprinde între sistemul de angajați, legile speciale, respectiv Legea nr.303/2004, 567/2000 și Legea nr.164/2000 iau în calcul ultimul venit înainte de pensionare, la care se aplică procentul de 80%.

Chiar și Legea nr.3/1977, lege cu caracter organic, chiar dacă era o lege care se aplica într-o perioadă de care nu vrem să ne mai amintim, totuși aplica aceeași bază de calcul.

În Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi sociale, cu aplicare din data de 1 aprilie 2001, la art.180 alin.2 se stipula că: "toate pensiile aflate în plată să fie recalculate și aplicat punctajul", însă cu două zile înaintea aplicării acesteia a apărut Ordonanța Guvernului nr.49/2001 care a stopat recalcularea pentru dosarele aflate în plată.

Astfel că, o lege organică a fost modificată de o ordonanță de urgență a Guvernului României, ceea ce este neconstituțional, încălcând prevederile art.115 alin.6 din Constituția României, care prevede faptul că: "Legile organice nu pot afecta drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție".

Abia în anul 2005, actualul Guvern încearcă să îndrepte vechile legi adoptate, însă se vede că nimeni nu este responsabil pentru această perioadă de cinci ani și nimeni nu răspunde de cele întâmplate în care au fost afectate pensiile a milioane de cetățeni.

Între diverse categorii de persoane s-au creat discriminări în ceea ce privește calcularea pensiilor, astfel că anumite categorii de persoane beneficiază de legi proprii prin care se prevede că aceștia au stabilite două categorii de pensii: una legal obținută în baza contribuțiilor la bugetul de stat a asigurărilor sociale, și alta, de serviciu, pentru care nu se ține cont de contribuția la bugetul asigurărilor sociale, fiind completate din banul public, iar alta, cum ar fi profesorii și personalul medical, care beneficiază de o altă modalitate de calcul.

Pentru plata celei de-a doua pensii, în conformitate cu legislația în vigoare, fiecare cetățean poate cotiza la sistemul privat de pensii și la societățile private de asigurare.

Aș dori să știu, oare toate aceste probleme ale pensionarilor din România sunt în vederea actualului Guvern, dacă în strategia de dezvoltare a Ministerului Muncii și Familiei este prevăzută elaborarea vreunei alte legi care, prin caracterul său, să fie aplicabilă tuturor categoriilor de persoane, fără discriminare.

Pensionarii din Bucovina asigură actualul Guvern că vor fi alături de demersurile de distrugere a tuturor rămășițelor comunismului, care a creat în România două categorii de persoane în vârstă: bătrâni neputincioși, neinformați și bătrâni privilegiați și informați care și-au aranjat, prin diverse "manevre" de culise, pensii și privilegii pe care le-au avut și pe timpul cât au funcționat în structuri cel puțin "dubioase" ale statului comunist și care au constituit întotdeauna o frână în dezvoltarea economico-socială a României.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule coleg.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR dacă s-a prezentat cineva?

 
Video in format Real Media Liviu Câmpanu - declarație politică cu titlul Să nu uităm...;

Poftiți, domnule coleg.

Video in format Real Media  

Domnul Liviu Câmpanu:

Mă numesc Câmpanu Liviu, sunt deputat al Partidului Național Liberal.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația de astăzi se intitulează "Să nu uităm..."

Prinși în dispute politice, luați de valul scandalului de la C.N.S.A.S., preocupați, unii dintre noi, de alegerile parțiale ce aveau să aibă loc în data de 02.04.2006 în multe județe, am trecut, mult prea ușor, zic eu, peste o aniversare de săptămâna trecută.

În data de 29 martie.2006 ar fi trebuit să sărbătorim, așa cum se cuvine, împlinirea a 83 de ani de la adoptarea Constituției din 1923.

Constituția, conform dicționarului explicativ al limbii române, este legea fundamentală a unui stat, investită cu o forță juridică superioară celorlalte legi, care cuprinde principiile esențiale ale organizării statului, stabilește drepturile și datoriile principale ale cetățenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme și locale, reflectând astfel stadiul de dezvoltare socială, economică și politică la un moment dat a statului respectiv.

Constituția de la 1923 era una dintre cele mai moderne constituții europene și statua noile realități politice, economice și sociale ale României Mari.

Adoptarea acesteia a constituit momentul culminant al guvernării interbelice a lui Ionel I.C. Brătianu și urmărea să reflecte noile realități ale țării întregite, dar și principii liberale. Noua lege electorală cu drept de vot pentru bărbații de peste 21 de ani și avantaje pentru partidul aflat la guvernare, a avut importante repercursiuni asupra vieții politice, iar doctrina liberală interbelică "prin noi înșine" a marcat viața politică românească, printr-o acțiune de consolidare a capitalului dusă până la îngrădirea finanțării internaționale în anumite sectoare, precum petrolul românesc.

Sigur, astăzi, dincolo de Constituțiile naționale, vorbim de Constituția europeană, vorbim de Marea Europă, dar, cu atât mai mult, nu trebuie să ne uităm istoria, chiar și numai pentru motivul de a avea grijă să nu repetăm greșelile trecutului.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule deputat.

Vă mărturisesc că m-ați pus în fața faptului împlinit, pentru că eu, potrivit principiului alternanței, dădusem cuvântul UDMR-ului, astfel încât poate să ia cuvântul alternativ fiecare grup parlamentar. Și dumneavoastră mi-ați furat și microfonul și dreptul colegului dumneavoastră de a se exprima.

 
Video in format Real Media Arpad Ándrás Antal - declarație politică: Drepturi fundamentale la porțile Europei;

Poftiți, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Arpad Ándrás Antal:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de azi se intitulează "Drepturi fundamentale la porțile Europei".

În ultimele luni, se vorbește foarte mult despre drepturile minorităților. Unii spun că România a depășit standardele europene în domeniu. Alții, că nu ne putem transforma într-un poligon de încercare, iar alții că ungurii ar trebui să plece din această țară.

Autorii acestor declarații au ceva în comun: toți știu mai bine decât noi ce este bun și ce este rău pentru comunitatea maghiară, de parcă noi am vrea răul comunității noastre, iar ei ar trebui să-i apere.

Ei știu că este mai bine pentru noi dacă învățăm istoria și geografia în limba română. Vom fi mai fericiți dacă nu vom avea universitate, vom fi mai deștepți dacă nu vom gândi în limba maghiară și, cu siguranță, vom avea somnul mai adânc dacă vom visa într-o altă limbă decât cea maternă.

Domnul ministru al educației și cercetării a afirmat zilele trecute că nu este de acord cu înființarea unei universități de stat cu predare în limba maghiară. Chiar nu știe domnul Hărădău, ardelean fiind, ce înseamnă pentru noi această universitate? Dânsul avea 12 ani când comuniștii Ceaușescu și Iliescu au desființat Universitatea Bolyai, iar prorectorul și unul dintre profesorii renumiți s-au sinucis în semn de protest față de această decizie.

Chiar nu știe domnul Hărdău că și maghiarii plătesc impozite și, dacă avem o universitate la 400.000 de locuitori, noi am avea dreptul la cel puțin trei universități?!

Chiar nu știe domnul Hărdău că doar 4,4% dintre studenți sunt de naționalitate maghiară și doar 2% dintre ei învață limba maternă?

Chiar nu apreciază nimeni că noi ne revendicăm drepturile în Parlament, iar când ieșim în stradă suntem "înarmați" doar cu lumânări și cărți?

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Voi cita astăzi din Constituția României.

În art.26 alin.1 se specifică: "Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată".

Putem spune deci că dreptul la viața privată este unul dintre drepturile fundamentale ale omenirii.

Și deoarece unii fac alergie de la cuvântul autonomie, iar alții nu pot sau nu vor s-o înțeleagă, voi încerca să descriu poate un pic mai inedit această doleanță a comunității maghiare din Transilvania, spunând că ceea ce dorim noi nu este altceva decât dreptul la viața privată, dreptul la privatitatea comunității noastre.

Și stimați colegi,

Dragi prieteni,

Aveți încredere în noi. Credeți-ne că nu vrem să furăm Ardealul, vrem să trăim aici, pe pământul nostru natal împreună cu prietenii noștri români, cu rromii, cu sașii și evreii care au mai rămas.

Nu cred că cei care trec prin satele sașilor care au fost vânduți de comuniști nu simt că suntem cu toții mai săraci fără ei. Nu cred că cei care întâlnesc în drumul lor sinagogi care stau să se dărâme nu se simt și ei un pic vinovați. Nu cred!

Stimați colegi,

Integrarea în Uniunea Europeană va fi un moment de regăsire a națiunilor europene. Depinde de noi, depinde de dumneavoastră dacă vom intra cu fruntea sus. Este interesul României ca maghiarii să se simtă confortabili în această țară, beneficiind de diverse forme ale autonomiei, având universitate proprie și ... mulți prieteni români!

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:.

Mulțumesc.

Vă anunț, stimați colegi, că domnul deputat Claudius Mihail Zaharia din Grupul parlamentar al P.N.L. a depus în scris declarația și n-o mai susține verbal.

 
Video in format Real Media Mirela Elena Adomnicăi - declarație politică cu titlul Despre președintele jucător;

Dau în continuare cuvântul doamnei deputat Mirela Adomnicăi din Grupul parlamentar al P.S.D.

Video in format Real Media  

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Despre președintele jucător".

Încă din timpul campaniei electorale candidatul, pe atunci, la președinția României, domnul Traian Băsescu, ne promitea că, în cazul în care va câștiga alegerile, nu se va resemna în fața limitelor prerogativelor constituționale privind funcția prezidențială și va fi un președinte jucător.

Dar speranțele alegătorului de bună credință, care a votat plin de speranță luarea de atitudine a candidatului Băsescu, au fost periculos întrecute, până la dezamăgire, de prestația celui care, de peste 400 de zile, este președintele tuturor românilor.

După ce a jonglat, până la limita competențelor sale, intervenind în funcționarea diverselor instituții publice, după ce a mediat chiar conflictele dintre Gigi Becali și C.V.Tudor, mai nou, domnul Băsescu a devenit președintele-jucător în interiorul Alianței PD-PNL. Pe acest tărâm bântuit, Traian Băsescu și PD, pe de o parte, și Tăriceanu și PNL, pe de alta, au trecut de la dispute la represalii. În premieră, președintele refuză să semneze decretul de numire în funcție a ministrului propus de premier, deoarece, pretinde el, trebuia să i se ceară părerea. Iar, în opinia sa, omul a devenit expert în inundații, nu în relația cu Parlamentul și e mai bine să rămână, în continuare, secretar de stat la MAI.

Tot pentru prima dată, Traian Băsescu se declară, public, "dezamăgit" de liberali, pa care îi acuză că își fac imagine aruncând anatema securismului asupra sa, în vreme ce ei înșiși mimează lupta cu acesta.

Paradoxal, președintele care susține că preocuparea sa esențială este "buna funcționare a instituțiilor statului", afirmă însă că este "departe" de subiectul CNSAS, o instituție blocată prin alegerea domnului Corneliu Turianu, propus de PD, și răspunde evaziv asupra aspectelor de mediere.

Dar picătura care a umplut paharul și demonstrează că domnul președinte Băsescu a renunțat până și la păstrarea aparențelor de imparțialitate politică, o reprezintă prezența sa la summit-ul popularilor europeni de la Roma, unde și-a rostit discursul având în spate ecranul cu steagul României, siglele PPE și PD.

Asocierea imaginii președintelui, pe fundalul steagului național, cu sigla PD, este inoportună și ridică reale probleme de constituționalitate.

Iată că bătălia politică din interiorul Puterii nu mai are azi în centru idei și strategii, ci vulnerabilități personale. Mereu vigilent, Traian Băsescu informează, în mod regulat, poporul că "grupuri mafiote" sunt gata să intre în Palatul Victoria.

Dar, ceea ce contează de fapt, este că aceste conflicte, tot mai dese și violente, au consecințe asupra stabilității politice și eficienței guvernării, sfârșind prin a ne periclita însăși integrarea europeană care se află încă sub semn de întrebare.

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, doamna deputat.

A depus, vă informez, în scris intervenția politică și doamna deputat Monalisa Gălăteanu, din Grupul parlamentar al P.S.D.

 
Video in format Real Media Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Să nu cădem în capcană;

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Emilian Frâncu, de la P.N.L.

Video in format Real Media  

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Mi-am intitulat declarația politică de astăzi "Să nu cădem în capcană".

Pentru prima oară după evenimentele din Decembrie l989, există șanse reale ca o Lege a lustrației să fie adoptată de Parlamentul României.

După mai multe încercări eșuate, societatea românească este, în sfârșit, pregătită, prin reprezentanții ei în forul suprem legislativ al țării, să facă dreptate celor care, timp de 45 de ani, au suferit persecuții și oprimare politică specifice regimului comunisto-securist.

Există bănuieli că unii parlamentari din actuala legislatură au fost, într-o formă sau alta, colaboratori ai Securității și au desfășurat activități de poliție politică. Alții au fost lideri ai p.c.r., cu rol important în promovarea unui regim de teroare și dictatură, condamnat de istorie. De aceea, există riscul ca anumite forțe obscure să încerce și acum, așa cum au procedat timp de 6 ani la CNSAS, să facă inoperabilă Legea lustrației sau chiar să voteze împotriva ei.

Ni se pare ciudată propunerea colegilor din P.D., ca Guvernul României să promoveze legea prin asumarea răspunderii guvernamentale. Acest lucru ar permite să nu se cunoască modul cum au votat aleșii neamului și mulți dintre ei să se ascundă sub "perdeaua" votului secret cu bile, obligatoriu, la asumarea răspunderii de către Guvern.

Cine are interesul să nu îi cunoaștem pe cei care se opun, chiar și acum, în al 12-lea ceas, curățeniei morale ce s-ar produce în urma adoptării legii? Cine ar vrea ca să ne privim noi, parlamentarii, cu suspiciune unii pe alții, neștiind cine a fost pentru și cine a fost contra acestui proces?

Eu cred că în spatele acestei propuneri se află, de fapt, interese politicianiste. Cu o posibilă moțiune de cenzură, introdusă de P.S.D. și P.R.M., ar exista toate șansele ca, sub protecția anonimatului, chiar și unii parlamentari din arcul guvernamental să voteze moțiunea, aceasta să întrunească numărul de voturi necesar pentru a fi adoptată și, în consecință, Guvernul să cadă.

Am ajunge rapid la alegeri anticipate, ideea fixă a unor grupuri de interese care de un an de zile torpilează Guvernul cu tot felul de declarații în acest sens.

Este o capcană în care, sper, nu vom cădea!

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, dacă s-a prezentat vreunul din cei care s-au înscris: domnul Puchianu, domnul Tabără, domnul Oltean, domnul Traian Igaș, domnul Marius Rogin?

N-am să mai citesc dacă vreunul se prezintă. V-aș ruga să le spuneți.

 
Video in format Real Media Adrian Moisoiu - declarație politică cu titlul Biserica Ortodoxă Română este iubită de Dumnezeu!;

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul Adrian Moisoiu.

Video in format Real Media  

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

"Biserica ortodoxă română este iubită de Dumnezeu!".

Ordonanța Gojdu a fost respinsă cu 88 de voturi pentru, 83 împotrivă, 4 abțineri și 2 neexprimări, fiindcă nu a întrunit majoritatea voturilor celor 177 de deputați prezenți.

Totul a fost neobișnuit joi, 30 martie a.c., la Camera Deputaților, începând cu invitarea în premieră a unui secretar de stat care deranja lucrările, pentru a părăsi sala de ședințe, continuând cu solicitarea demisiei ministrului afacerilor externe Mihai Răzvan Ungureanu, cu discuții referitoare la proceduri, cu certuri, țipete, jigniri, acuzații de furt, și un final în premieră: respingerea dramatică, la un vot diferență, a ordonanței de ratificare a unui acord internațional convenit pe cale diplomatică.

Și este necesar de subliniat că Guvernul a aprobat deja virarea unei sume de 500.000 de euro pentru înființarea Fundației Publice Româno-Ungare "Gojdu", ceea ce i-a determinat pe deputații liberali, să încerce cele mai diverse subterfugii pentru aprobarea ei tacită.

Conform acordului semnat cu ocazia ședinței comune din 20 octombrie 2005, a guvernelor român și ungar, ar urma să se înființeze o nouă Fundație Gojdu, supusă legislației maghiare, cofinanțată de cele două state semnatare.

Statul comunist ungar a naționalizat samavolnic în 1952 bunurile mobile și imobile din Budapesta, aflate în patrimoniul fundației cu sediul la Sibiu, cunoscute sub numele "Curțile Gojdu" și care au intrat, în 1990, în proprietatea Primăriei Sectorului 7 din Budapesta.

Deși în anul 2003, partea română a făcut demersuri pentru ca să reintre în proprietatea bunurilor sale, "Curțile Gojdu" au fost vândute în decembrie 2004 companiei israeliene Autoker Holding RT, care a trecut imediat la renovarea lor. Potrivit Ministerului Afacerilor Externe, statul român și cel ungar și-au propus achiziționarea prin acordul ce s-a supus ratificării, a unei suprafețe relativ restrânse din cele șapte blocuri care conțin "Curțile Gojdu", adică numai a spațiilor necesare pentru realizarea muzeului, bibliotecii și a Institutului Parteneriatului Strategic Româno-Ungar.

Neintenționat sau mai exact, intenționat, s-a uitat Acordul Româno-Maghiar din 1938, care consemna clar lista bunurilor Fundației române, cu sediul la Sibiu, ce se găsesc pe teritoriul ungar, acord care a fost ratificat chiar și de Camera Superioară a Parlamentului Ungar, la 4 aprilie 1940, adică exact acum 66 de ani.

Totodată, ministrul afacerilor externe susține că biserica ortodoxă a fost despăgubită. Chiar dacă am accepta această minciună, biserica este altceva decât fundația. Fundația este o persoană juridică de drept privat și nu trebuie confundată cu instituția Bisericii Ortodoxe.

Dacă Ungaria a făcut o plată, să zicem nedatorată, Episcopiei Bisericii Ortodoxe Române de la Gyula aceasta este problema Ungariei și a Bisericii Ortodoxe și nu a Fundației "Gojdu" de la Sibiu!

Emanuil Gojdu nu a lăsat românilor ortodocși numai niște facilități: burse, muzee, clădiri, posibilitatea de a se instrui... Emanuil Gojdu a lăsat în primul rând un simbol, un monument de o importanță deosebită, care se poate încadra strălucit în patrimoniul culturii universale, ca o mărturie a contribuției românilor la istoria maghiarilor. Gojdu nu a fost un extremist, ci un român asimilat perfect de către statul maghiar, a fost un excelent cărturar și în același timp un mare avocat care a pus o cărămidă de bază la reformarea dreptului penal maghiar contemporan.

De aceea, datoria noastră este să nu lăsăm ca aceste simboluri să dispară, ceea ce de fapt se dorește. Nu numai clădirile din "Curțile Gojdu" trebuiesc păstrate, ci și spiritul lor. Prin acest acord, noi cedăm la Budapesta un petic de pământ românesc.

Într-o perioadă în care Parlamentul traversează o catastrofală criză de imagine, votul din Camera Deputaților este un prilej de a influența în bine politica țării.

În fond, pe cine reprezentăm noi? Ne-a ales Ministerul Afacerilor Externe? Ne-a ales Ungaria ca să o reprezentăm în Parlamentul României?

Nu, căci în acest caz am concura U.D.M.R.-ul, despre a cărui fidelitate față de statul român ne îndoim și nu avem ce să vorbim. Ne-a ales poporul român și fiindcă poporul este suveran avem datoria să-i respectăm voința.

Parlamentul nu este obligat să aprobe un acord semnat de un Guvern trădător. Tocmai din acest motiv este necesară ratificarea unui tratat de către Parlament.

Ordonanța privind înființarea la Budapesta a Fundației Publice Româno-Ungare "Gojdu" a căzut la Camera Deputaților.

Este de datoria Senatului, în calitate de Cameră decizională, să desăvârșească ceea ce deputații au reușit cu foarte mare greutate. Să dovedească și ei că Biserica Ortodoxă Română este iubită de Dumnezeu. Fiindcă înalții ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, s-au opus și se opun acestui acord.

De aceea, în încheiere, voi transmite senatorilor, care urmează să dezbată acest acord, mesajul proaspătului Mitropolit al Clujului, Albei Iulia și Bihorului, Înalt Prea Sfinția Sa Bartolomeu Anania: "Parlamentul nu votează acum pro sau contra statului român sau al statului maghiar, sau pro sau contra Bisericii Ortodoxe, ci a copiilor și a urmașilor lor, care ar trebui să beneficieze de pe urma averii Gojdu".

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule deputat.

Dacă din Grupul parlamentar al Partidului Conservator s-a prezentat cineva? Nu.

 
Video in format Real Media Eugen Bejinariu - apel la o bună comunicare politică în interesul cetățeanului;

Din Grupul Independenților, domnul deputat Eugen Bejinariu.

Video in format Real Media  

Domnul Eugen Bejinariu:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Bună dimineața, stimați colegi!

Termenul de "independent" pentru o persoană, după orice dicționar, semnifică statutul de a nu depinde de nimeni, de a fi liber, autonom. Iar termenul de autonomie, tot pentru o persoană, exprimă situația de a dispune liber de propria voință.

În prezent am un astfel de statut și declarațiile mele politice, deci și cea de astăzi, sunt libere de orice constrângere și exprimă deplina libertate a comunicării și în Parlamentul României.

Realitățile sociale, economice și politice păstrează, înlocuiesc sau aduc în spațiul comunicării cuvinte, grupuri de cuvinte și diferite exprimări care dobândesc celebritate.

Dacă realitățile economice și cele sociale nu se schimbă - și la noi nu se schimbă - păstrăm mereu cuvinte precum sărăcie, greutăți, lipsa de bani, măriri de prețuri, la lucru în afară, mărirea pensiilor, sărăcie extremă etc.

Schimbările cele mai dinamice privesc domeniul politic și respectiv succesiunea pe măsură a cuvintelor, grupurilor de cuvinte și expresiilor care dobândesc celebritate: de la cuvântul răpire ziariști la scandalul de la CNSAS.

Între aceste cuvinte, care ca timp cuprind actuala guvernare, reținem: numirea prefecților, revocare, fuzionare, alegeri anticipate, celula de criză, stenograme, prostănac, soluția imorală, Guvernul să iasă din minciună, bunicuța, scandalul telefonului, greva generală a profesorilor, statutul minorităților, termopane și obiecte de artă, deconspirarea securității, alegeri la CNSAS etc.

Și, totuși, frecvența cea mai mare au avut-o cuvintele: corupție, negociere, criză, autonomie și măriri. Dacă vom consulta orice dicționar vom avea confirmarea sensului acestor termeni (Vasile Breban, Dicționar al limbii române contemporane, Editura științifică și enciclopedică, București, 1980).

Autonomie, bunăoară, semnifică: "1. Independență în guvernare; 2. Situația unei națiuni care are dreptul de a se autoguverna în cadrul unui stat federal; 3. Situația celui ce dispune liber de propria voință...". Corupție înseamnă abatere de la moralitate, iar independența pentru o persoană înseamnă că persoana respectivă nu depinde de nimeni, este liberă, autonomă.

Mulțimea cuvintelor cu dinamica lor, mai cu seamă în confruntările politice sterile, nu modifică cu nimic viața oamenilor. Și Alianța "DA" și Coaliția de la guvernare și P.S.D. au fost și continuă să fie bune gazde pentru astfel de confruntări sterile.

Mai mult decât caracterul lor steril, acum importantă este transferarea acestor confruntări în zona de liniște din comunitățile locale și avem aici în vedere mai întâi consiliile județene și consiliile locale. Sunt deja consilii locale care în locul analizelor și hotărârilor în folosul comunității au trecut la confruntări, certuri și exprimări improprii vieții rurale și urbane din Bucovina istorică.

Este o manifestare care se încadrează în moda zilei.

În vreme ce la Suceava și în alte provincii au venit din nou apele peste oameni, autoritățile centrale se ocupă cu sârg de CNSAS, iar local, liderii și/sau "aleșii" se amenință cu dosarele de la Securitate.

Sperăm în morala și mintea românului, fie și cea de pe urmă, că este în puterea oamenilor cu morală unanim recunoscută și competențe profesionale să așeze relațiile dintre semeni, inclusiv dintre liderii locali și de la centru, pe baza bunei comunicări, a sincerității și a promovării interesului cetățeanului, în numele căruia toți vorbim astăzi.

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:.

Mulțumesc.

V-aș ruga să acceptați să mai facem patru declarații, să prezentăm patru declarații public, iar celelalte să le prezentați în scris.

 
Video in format Real Media Emil Strungă - declarație politică cu titlul Președintele față în față cu istoria recentă;

Domnul Emil Strungă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Video in format Real Media  

Domnul Emil Strungă:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Titlul declarației politice de astăzi este: "Președintele față în față cu istoria recentă". Este o parafrazare a titlului unei celebre piese de teatru.

Constituirea noului Colegiu al CNSAS a fost de natură să amorseze o gravă criză politică, instituțională și morală. Speranțele tuturor celor care au crezut că deconspirarea fostei Securități ca poliție politică se va realiza în interesul așezării societății românești pe temelii sănătoase, în vederea aderării țării noastre la Uniunea Europeană, au fost dramatic înșelate.

Este limpede pentru toată lumea că bunul mers al instituțiilor este în mod organic legat de voința și de moralitatea celor care le conduc. Din nefericire, domnul Constantin Turianu este în afara minimei calificări de a conduce activitatea CNSAS, fie și numai pentru faptul că, în 1999, pe vremea când domnia sa era senator PNȚCD, a făcut parte dintre cei care au masacrat proiectul de lege elaborat și propus de Constantin Ticu Dumitrescu privind deconspirarea Securității ca poliție politică.

Impunerea domnului Turianu la conducerea instituției nu se dovedește decât continuarea, pentru următorii șase ani, a "epocii Gh.Onișoru", când obiectivele prioritare ale CNSAS au fost grav compromise.

În altă ordine de idei, dar nu în ultima ca importanță, P.N.L. constată că Alianța "DA", realizată împreună cu P.D., un proiect care s-a dovedit de succes până în prezent și în care s-au pus atâtea speranțe în viitor, se află într-un moment de cumpănă. O combinație de o asemenea anvergură politică nu se poate menține și nu poate funcționa benefic în afara respectării cuvântului dat, a minimei onestități și în afara angajării depline a părților în sensul reformei instituționale radicale.

Deconspirarea Securității reprezintă esența acestei reforme. A sosit momentul în care conducerea P.D., în frunte cu președintele său, trebuie să aleagă: ori implicarea, alături de aliații săi liberali, în demantelarea sistemului de interese ale Securității din interstițiile societății românești, ori "Alianța" imorală și malefică, în raport cu interesul național, cu "serviciile" secrete.

Din nefericire, declarațiile oficiale ale președintelui Băsescu din 30 martie a.c., nu sunt de natură să limpezească lucrurile. Orice om de bună credință s-ar fi așteptat ca Președintele țării să-și exercite prerogativele și talentele de "jucător" în dezamorsarea crizei de la CNSAS, criză provocată de P.D., care nu și-ar fi asumat un asemenea risc fără acordul celui care, dincolo de "apolitismul" impus de funcția prezidențială, rămâne liderul necontestat al acestui partid.

În strânsă legătură cu acest subiect, combinat cu tema lustrației, declarația domnului președinte Băsescu a șocat la punctul referitor la necesitatea condamnării drept criminal a regimului comunist. Acest regim se face responsabil de uciderea a sute de mii de români, de distrugerea a milioane de destine, de deturnarea istorică și strategică a evoluției societății noastre.

De acord, o condamnare oficială, de la înălțimea fotoliului prezidențial, presupune un rechizitoriu "științific". Dar, oare pentru domnul Băsescu dezvăluirile în acest sens, din ultimii șaisprezece ani, să nu însemne nimic? Nici sutele de mărturii ale victimelor? Nici textele cutremurătoare ale lui Paul Goma sau Ion Ioanid? Nici ce s-a aflat despre "experimentul Pitești?" Nici ceea ce a scos la iveală, cu enorme eforturi, Memorialul Sighet sau "Memorialul Durerii" de la TVR?

Câte disertații "științifice" ar mai trebui să poposească pe augustul birou prezidențial?

Stimate domnule președinte, vă rugăm să înțelegeți că întinderea acestei coarde a "pragmatismului", care vă face să fiți atât de înțelegător cu "serviciile", în dauna moralității, a dreptății și adevărului, de care ați făcut atâta caz ca să ajungeți acolo unde ați ajuns, vă determină să îi pierdeți definitiv pe cei care și-au pus inimile și sufletul în slujba dumneavoastră.

Nu mizați pe faptul că îi aveți în spate pe cei cărora nu le pasă de suferințele prin care a trecut neamul românesc, și care sunt, din păcate, destul de mulți. Dacă aveți un minimum de instinct al istoriei, nu ignorați faptul că istoria recentă vă va consemna drept cel pe care, la un anumit moment, românii l-au votat pentru că pur și simplu sunt însetați de dreptate.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Mihai Dumitriu - declarație politică intitulată Pensionarii și drepturile neonorate;

Domnul deputat Dumitriu Mihai.

Se pregătește domnul deputat Ghervazen, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, apoi, domnul deputat Mircia Giurgiu.

Video in format Real Media  

Domnul Mihai Dumitriu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația politică de astăzi se intitulează "Pensionarii și drepturile neonorate".

În România, una din cele mai importante probleme este protecția socială, nu numai a persoanelor angajate, pe care o asigură cât de cât noul Cod al muncii, a șomerilor, prin acordarea unor ajutoare bănești, dar și a celor care în prezent sunt la pensie după o muncă de peste 40 ani.

Autoritățile au emis o serie de acte normative pentru a veni în sprijinul ultimei categorii, printre care și cele care reglementează calătoriile pe calea ferată. Potrivit acestor acte normative, pensionarii și familiile lor beneficiază gratuit de tichete pentru 6 călătorii pe an. Însă, nu toți pensionarii folosesc aceste tichete acordate de Guvernul României, a căror contravaloare este luată în calcul și stipulată în bugetul de stat pe anul în curs.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2004, art. 4, acordă unele facilități familiilor de pensionari începând cu anul 2005, prin compensarea în produse alimentare a tichetelor de călătorie neutilizate. Această ordonanță de urgență nu a fost pusă în aplicare de Guvernul Portocaliu al Alianței D.A., pe motiv că pentru anul 2005 nu fost prevazută suma necesară în bugetul de stat.

Întreb, pe domnul prim-ministru Tăriceanu și pe membrii Guvernului responsabili cu această problemă, pentru cei care au folosit tichetele de calătorie pe calea ferată în anul calendaristic 2005, Guvernul României nu a plătit contravaloarea lor Societății Căilor Ferate Române? Această societate nu a solicitat Guvernului Tăriceanu decontarea sumei pentru contravaloarea tichetelor de calătorie utilizate de pensionari?

Stimați colegi,

Am înțeles dintr-un răspuns dat de domnul Gheorghe Barbu, ministrul muncii, solidarității sociale și familiei, că aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2004 prezintă unele dezavataje: costuri financiare ridicate legate de tipărirea și gestionarea bonurilor de masă; imposibilitatea valorificării bonurilor de masă în anumite localități din țară, și mai ales în mediul rural, unde nu există unități comerciale autorizate; dificultăți în verificarea și controlul atribuirii bonurilor de masă și în stabilirea echivalenței valorice a tichetelor de călătorie nefolosite; lipsa fondurilor financiare, deoarece nu au fost prevăzute în bugetul pe anul 2005.

Iar întreb, cum de s-au acordat tichete gratuite pensionarilor pentru cele 6 călătorii anual, dacă contravaloarea lor nu a fost prevăzută în bugetul de stat, pentru a fi decontată Societății Căilor Ferate Române?

Compensarea în bani a valorii tichetelor de calătorie nefolosite este o obligație a Guvernului și se poate pune ușor în aplicare, fără costuri suplimentare, astfel: resursele financiare există, întrucât nu se pot acorda călătorii gratuite pe calea ferată pensionarilor sau altor persone fără a se prevedea în bugetul statului pe anul în curs sume pentru decontare; rețeaua folosită la distribuirea tichetelor poate fi utilizată și la colectarea celor nefolosite; sumele aferente tichetelor neutilizate se pot trece pe cuponul de pensie și pot fi achitate o dată cu drepturile de pensie; sumele pot fi plătite tuturor beneficiarilor, indiferent de domiciliu.

Stimați colegi din Parlament si guvernanți,

Nu atentați la drepturile conferite de lege pensionarilor și familiilor lor. Suma de cinci sute de mii de lei vechi (50 RON) pentru fiecare tichet nefolosit este o sumă medie, dar și un balon de oxigen la ieșirea din iarnă a pensionarilor.

În acord cu cele de mai sus, consider necesară și oportună o inițiativă legislativă pentru a corecta o mare nedreptate care se face pensionarilor care nu reușesc să utilizeze toate tichetele pentru cele 6 călătorii acordate gratuit.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Ghervazen Longher - intervenție politică referitoare la ratificarea de către Polonia a Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană;

Vă informez, stimați colegi, înainte de a-i da cuvântul domnului deputat Ghervazen, că a depus intervenția scrisă și domnul deputat Ion Mocioalcă, din partea Grupului PSD.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Ghervazen Longher:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se referă la ratificarea de către Polonia a Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană.

Dacă, la 4 mai 2004, Uniunea Polonezilor din România "Dom Polski" saluta în plenul acestei Camere aderarea Poloniei la Uniunea Europeană, iată că, în mai puțin de 2 ani, a venit timpul să salutăm și apropiata și iminenta aderare a țării noastre, România, la 1 ianuarie 2007.

După ce, la 10 martie 2006, Seimul Polonez a adoptat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană a României și Bulgariei, în sesiunea din data de joi, 30 martie 2006, Senatul Polonez a votat în unanimitate ratificarea aderării României și Bulgariei la Uniunea Europeană, legea urmând să fie promulgată în aceste zile de Președintele Republicii Polone, Lech Kaczynski.

Astfel cum aprecia recent și ministrul român al afacerilor externe, "relațiile româno-poloneze se află într-o evoluție constant ascendentă, având ca fundament sprijinul Poloniei pentru aderarea României la Uniunea Europeană, o viziune împărtășită asupra viitorului european al regiunii, precum și interesul consolidării cooperării între cele două țări, în vederea promovării obiectivelor comune la nivel european".

Uniunea Polonezilor din România "Dom Polski" se declară un liant de colaborare între cele două țări și va sprijini în continuare dezvoltarea reciprocă a colaborării popoarelor noastre, în cadrul Uniunii Europene.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Mircia Giurgiu - declarație politică intitulată Unde sunt banii de sănătate?;

Are cuvântul ultimul intervenient, domnul Mircia Giurgiu.

Video in format Real Media  

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice de astăzi este "Unde sunt banii de sănătate?"

În urma unor discuții și întâlniri pe care le-am avut cu conducerile sindicatelor și ale unor spitale din județul Cluj, am ajuns la concluzia că, în sistemul sanitar, problemele cu care se confruntă se datorează în special conducerii Ministerului Sănătății. O să dau doar un singur exemplu, este vorba despre serviciile medicale și, concret, despre tratarea unui abcces, care implică următoarele costuri: mănuși sterile - 0,6 lei o bucată, seringă 10 ml - 0,35 lei o bucată (e vorba de lei noi), xilină 1% - 1 leu 2 bucăți, betadină - 2,1 lei, 20 de ml, lamă bisturiu - 0,37 lei o bucată, fir hemostază - 1 leu o bucată, fir sutură - 12 lei o bucată, cheltuieli personal - 6,3 lei 2 persoane, regie - 0,8 lei, în total, cheltuielile se ridică la 24,52 lei, din care se decontează doar 9,9 lei, restul sumei se adună la fondul de pierderi al spitalului care asigură un astfel de tratament.

Așadar, cu toate că atât salariații, cât și angajatorii de pe piața muncii oficiale din România contribuie la Fondul de Asigurări de Sănătate cu sume importante, acești bani nu se regăsesc în tratamentul spitalelor, chiar dacă conducerea Ministerului Sănătății se laudă că a alocat cea mai mare sumă anuală din ultimii ani.

Solicit Ministerului Sănătății, conducerii acestuia să ia toate măsurile pentru a trata așa cum se cuvine pacienții, să trăiască în realitate, și nu în virtual, să aibă grijă de clienții care se duc la spital pentru a se trata, și nu pentru a se îmbolnăvi mai tare.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Stimați colegi,

Cu acesta, ședința dedicată intervențiilor politice a luat sfârșit. Urmează a doua parte a lucrărilor ședinței de astăzi, destinată dezbaterilor proiectelor înscrise pe ordinea de zi.

Vă mulțumesc.

 
   

(Următoarele declarații au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință)

 
  Aledin Amet - intervenție cu tema Fonduri mai mari destinate județului Constanța;

Domnul Aledin Amet:

"Fonduri mai mari destinate județului Constanța"

Fără îndoială, județul Constanța este extrem de important, cu un potențial economic remarcabil. Beneficiind de un cadru geografic deosebit, această parte a Dobrogei reprezintă, de ani de zile, unul din cei mai însemnați contribuabili la bugetul statului. Pentru a se menține acest ritm, favorizând, în același timp, dezvoltarea generală și constantă a întregii țări, este nevoie, însă, de o reîntoarcere substanțială a sumelor de bani necesare investițiilor.

Nu putem vorbi de o menținere și chiar dezvoltare a infrastructurii zonale, dacă județul Constanța nu este plasat, la repartizarea bugetului, în partea superioară a unui clasament absolut logic. Un oraș precum Constanța, cu o populație semnificativă, un județ precum Constanța, cu numeroase localități, au nevoie, anual, de această raportare corectă.

Se poate vorbi de un progres al turismului, doar dacă există, în aceeași măsură, investiții. Clădirile reprezentative, spitalele, instituțiile de cultură, cele de învățământ, necesită renovări. O atenție deosebită, din punct de vedere economic, acordată acestei regiuni, înseamnă un nivel superior al prosperității.

Putem constata că județul pe care-l reprezint în Parlamentul României nu s-a putut considera favorizat. Aspectul nu trebuie privit ca o competiție, în condițiile în care și celelalte județe au specificul și ritmul lor de dezvoltare. Dar nu trebuie omisă importanța județului Constanța.

  Bogdan Ciucă - declarație politică cu titlul Dimensiunea învățământului rural românesc;

Domnul Bogdan Ciucă:

"Dimensiunea învățământului rural românesc"

In contextul tansformarilor care au caracterizat societatea romaneasca în ultimul deceniu și jumătate, reforma sistemului de învățământ ocupă un loc aparte prin dinamică și cuprindere, ea devansând majoritatea reformelor sectoriale, beneficiind de o importanta mobilizare de resurse umane și financiare în interior, iar pe plan extern de surse obținute prin finanțări ale Băncii Mondiale si programe Phare.

Cu excepția unor masuri specifice, cum ar fi reabilitarea școlilor, facilitarea transportului pentru elevii din satele îndepartate, racordarea școlilor rurale la sistemul ROEDUNET, dotarea bibliotecilor scolare, nu au existat programe de dezvoltare de ansamblu si prioritare pentru învațământul rural. Aceasta a dus la apariția unor efecte secundare ale reformei, care au afectat echitatea și au accentuat distanța care există între mediul rural si mediul urban, discrepanțele dintre elevii din mediul urban si elevii din mediul rural, între ratele participarii, ale absolvirii, ale urmării ciclurilor superioare de învațământ, ca să nu mai vorbim de discrepanțe în ceea ce privește condițiile materiale, în general, și cele privind desfășurarea procesului didactic.

Când vorbim de învățămâtul rural, memoria noastră atașează din punct de vedere al semnificației sale sociale două imagini definitorii. Prima este aceea a dascălului de la țară, apostolul neamului, cel care nu educă doar copiii, ci este și un educator al comunității și un lider al acesteia. A doua este cea a copiilor de la țară, cei care pleacă la oraș să învețe carte, la îndemnul dascălului și cu sacrificiul părinților și care reușesc în viață, în cultură, în politică. Aceste imagini frumoase de altadata nu mai seamană nici pe departe cu ceea ce se întamplă acum în sistemul de învățământ românesc. Dascălii se feresc de mediul rural atât din punct de vedere al salariului, mic si diferențiat, față de cel urban, cât și condițiile din ce în ce mai proaste de navetă. Primăriile nu-și mai onorează obligația legală de a deconta abonamentele, ca să nu mai vorbim de celelalte facilități promise de lege și neaplicate aproape deloc în 15 ani: hectarul de pământ și locul de casă. Posturile din învățământul rural rămân anual neocupate de cei cu pregătire adecvată, fiind necesar înlocuirea lor cu oameni care nu au nici-o treaba cu școala.

Problemele învațământului rural sunt atât de formă cât și de fond. Raportul asupra stării sistemului național de învățământ pe 2005 ne arată ca prin rata de participare a populației în varstă de 15-25 ani, la toate nivelurile de educație, situeaza România pe ultimul loc comparativ cu celelalte țări europene. In ceea ce privește rata șomajului, aceasta tinde să afecteze, din ce în ce mai mult, tinerii până în 24 ani, crescând în perioada 2000-2005 de la 18,6%, la 21% și o mare parte din aceste procente se înregistrează în randul tinerilor din mediul rural.

Cu toti știm că banii existenți pentru învățământ sunt puțini și insuficienți pentru realizarea acestor obiective din mediul rural, cât despre stimulările salariale pentru profesori acestea sunt aproape inexistente, dar trebuie găsite urgent soluții pentru acoperirea acestor deficite și relansarea învățământului rural.

  Gheorghe Chiper - declarație politică: Taxa de 16% - opțiune politică sau abuz de reglementare?;

Domnul Gheorghe Chiper:

Declarație politică: "Taxa de 16% - opțiune politică sau abuz de reglementare?"

Uniformizarea taxei de 16% a devenit în egală măsură o obsesie guvernamentală, dar și o încercare utopică de "reformă" fiscală.

Pentru a proba o astfel de afirmație este de ajuns să citim declarația primului-ministru făcută zilele trecute pe acest subiect, conform căreia în mandatul dânsului celebra taxă nu va fi modificată și nici abandonată.

Nu se va modifica nici TVA-ul, afirmă premierul, deși experții FMI au alte păreri în această privință, iar responsabilii noștri cu integrarea europeană ne aduc aminte că participarea noastră la bugetul comunitar este de peste 800 milioane euro, anual, și aceasta trebuie colectată de undeva.

Aflăm că se dorește uniformizarea taxei prin aplicarea procentului de 16% și la alte contribuții, care până acum erau stabilite la nivele mai mici, unele chiar de 1-2%, ceea ce este, după părerea noastră, o iluzie deșartă, o utopie în toată regula, dacă ținem seama că nu este posibilă o astfel de "aliniere" la tot ce înseamnă venit impozabil.

Cea mai frapantă inițiativă pe această temă vine însă din sectorul agriculturii, unde suntem informați că se intenționează, începând de anul viitor, impozitarea cu 16% a tuturor veniturilor agricole.

Făcând abstracție de faptul că determinarea acestor venituri înseamnă o adevărată "aventură" fiscală, o sursă nouă de birocrație și abuz de reglementare, trebuie să spunem că un astfel de impozit ar fi o povară de neacceptat pentru cele mai multe familii de țărani, pentru majoritatea fermierilor din sector.

Cum să impozitezi ceva ce nu se produce? Cum să aplici o taxă la o activitate ce nu aduce un plus de venit? Matematic, rezultatul acestor operațiuni se cunoaște, el fiind nul din toate punctele de vedere.

Mai puțin, probabil, din punctul de vedere al celor care se consideră salvatorii și reformatorii agriculturii românești, dar care în curând nu mai au ce reforma.

  Mihai Adrian Mălaimare - declarație politică cu titlul Cerșetoria sau cum ne pierdem demnitatea?;

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Declarație politică: "Cerșetoria sau cum ne pierdem demnitatea?"

Cine, plimbându-se prin București, nu s-a izbit de ei, cerșetorii?

Zdrențăroși, murdari, nefericiți, implorându-ne să le mai prelungim agonia cu încă 10.000 lei?

De unde apar?

De ce trebuie să își ducă zilele pe străzi?

Cine e de vină pentru că acești oameni există?

Sunt ei oare singurii vinovați sau suntem de vină și noi ceilalți?

Societatea este un organism viu și imperfect. Până la un anumit punct este normal ca ea să aibă asemenea disfuncționalități. Cerșetorii au existat și vor exista mereu. Problema apare atunci când există o superinflație a acestui fenomen.

Cerșetorii români au vizitat Parisul, Londra sau Stockholmul. Pe aceștia i-am văzut la televizor. Dar pe cei din Piața Unirii, din autobuzele și metrourile noastre de ce nu îi vedem? Și nu sunt puțini, domnilor!

Pe de o parte, este vina statului român care nu a reușit să corecteze acest handicap al societății românești. Pe de altă parte, este vina cetățenilor care nu știu cum să se comporte în fața acestui fenomen.

În România de astăzi este normal să existe o mulțime de cerșetori. Sărăcia este pretutindeni. Ea nu se vede din Palatul Parlamentului și nici din Palatul Victoria.

Guvernările anterioare nu au reușit să elimine sărăcia. Au reușit, eventual, să o elimine din casele lor, închizând adevărate averi între termopane de proveniență suspectă.

Cum ar putea să nu mă scârbească demagogia P.S.D.-ului? E de ajuns să arunci o privire în jur ca să îți dai seama că partidul ăsta și-a bătut joc de România, nu a guvernat-o. e ușor să vorbești de problemele oamenilor săraci la televizor când conturile tale sunt pline până la refuz.

Așadar, statul român se face, în mare parte, vinovat pentru fenomenul cerșetoriei. Este normal ca acolo unde jumătate din populație trăiește pe pragul sărăciei, mulți să se dedea la asemenea practici.

Doar o dezvoltare economică sănătoasă poate stopa asemenea boli. Este și vina cetățenilor pentru că ajută la perpetuarea acestui obicei. Există două moduri în care putem acționa atunci când vedem un cerșetor. Gândind pe termen scurt, îi putem oferi câțiva lei sperând că își va cumpăra o pâine și nu va muri de foame. Dar, oferind acești câțiva lei, pe termen lung nu facem altceva decât să sponsorizăm o boală socială. Este, finalmente, vorba de un proces economic.

Atât timp cât vor fi oameni dispuși să plătească o pâine vor exista și unii dispuși să o producă. La fel, atât timp cât vor exista oameni dispuși să ofere bani cerșetorilor, vor exista alții dispuși să se dedea unor asemenea practici. Încetând să le mai oferim bani, le facem poate un rău cerșetorilor de azi, dar evităm apariția cerșetorilor de mâine sau de poimâine. Nu în ultimul rând, ar trebui să mai facem o distincție importantă.

Biserica lucrează cu mila, statul cu legea.

Cerșetoria este interzisă prin lege, iar polițiștii ar trebui să-i strângă pe acești oameni de pe stradă și să îi supună domniei legii. Nu o fac, dintr-un motiv foarte simplu: le este milă. Dar poliția este un instrument al statului, și statul nu are de-a face cu mila. Legea nu cunoaște acest sentiment. Legea se aplică și basta!

De marii corupți de ce nu ne este milă? Sau de hoți? Suntem toți egali în fața legii, fie că locuim într-un canal sau în Zambaccian. Cetățean român este și acela care lucrează în frumoasele blocuri de oțel și de sticlă și acela care plânge după mila celorlalți prin Gara de Nord. Toți cetățenii români trebuie să răspundă în fața legilor. Numai așa putem edifica un stat de drept.

Credeți că există vreo altă cale de a intra în rândul statelor civilizate?

Nu există.

Eu, unul, nu vreau să mai văd nici corupți pe holurile Parlamentului, dar nici cerșetori în metrourile Bucureștiului.

  Corneliu Ciontu - declarație politică intitulată Lustrație și epurare;

Domnul Corneliu Ciontu:

"Lustrație și epurare"

Am încercat să înțeleg, în ultimele zile, din punctul de vedere al moralistului, care este diferența între lustrație și epurare. În fond, ambele noțiuni presupun o acțiune identică: eliminarea adversarilor din vechiul regim, oricare ar fi fost aceștia, din funcțiile de răspundere și din viața politică. Diferența constă în prezumția de moralitate pe care și-o asumă lustrația: în timp ce epurările au fost rele, eu, lustrația, sunt bună, pare a spune aceasta. Paradoxal, exact aceeași impresie o aveau cei care conduceau epurările comuniste: că elimină din istorie pe cei ce se făceau vinovați de crimele oribile ale regimului anterior.

Atunci, în ce constă diferența? Poate în faptul că regimul comunist privea spre soarele călăuzitor al Moscovei, asta făcându-i pe activiști un soi de trădători de țară. Dar, în aceeași manieră, ultranaționaliștii de mâine ar putea epura membrii actualului Parlament pentru că au acceptat ca soarele să răsară de la Bruxelles.

O noua ipoteză: poate că ura populației face diferența între epurări și lustrații. În acest caz, am constata că poporul îi detesta pe comuniști, în timp ce pe liberalii lui Tătărescu sau pe țărăniștii lui Maniu i-a sprijinit tacit. Dar nu se întampla așa. Cu gustul său sec și tranșant, poporul român a oferit puterea post-decembristă chiar foștilor comuniști, tratându-i obiectiv, la rece, fără excese de dragoste sau ură. La fel cum au fost tratați emulii lui Maniu sau Tătărescu, politicieni cu vicii si calități, așa cum stă în firea lucrurilor.

Dacă nici una din aceste variante nu funcționează, rămâne să ne întrebăm: exista oare o diferență reală între lustrație și epurare? În teorie, lustrația ar trebui să elimine din viața politică toți funcționarii care au facut posibil un regim politic criminal, vinovat în mod evident de genocid și crime împotriva umanității. Un astfel de regim a fost cel nazist. În cazul acestuia, lucrurile sunt clare, limpezi, dincolo de dubii etice. Același lucru se întâmplă în cazul sistemului pus pe picioare de Stalin. Dar se mai poate aplica aceeași regulă pentru comunismul lui Hrusciov? Sau pentru cel al lui Gorbaciov? Ori pentru Tito?

Adepții condamnării tranșante a comunismului au obiceiul sa-l trateze pe acesta prin prisma nazismului. Dacă pe naziști i-am condamnat, întreabarea e, de ce nu am face același lucru și în cazul comuniștilor? Ei bine, pentru că naziștii au condus Germania și Europa timp de 12 ani, adică în răstimpul unei singure generații de lideri. Nazismul a reprezentat un regim fix, care nu și-a schimbat liderii și metodele: a început cu Hitler și antisemitismul și s-a sfârșit exact la fel. Altfel au stat lucrurile în cazul istoriei de 150 de ani ai comunismului. De la 1848, când apărea "Manifestul" lui Marx si Engels, și până în 1917, când bolșevicii au triumfat în Rusia, comunismul s-a confundat cu scopuri pe care nici azi nu le-am putea respinge. Abia odată cu Lenin, Stalin și cu accesul la putere, comunismul a devenit criminal. Apoi, după moartea lui Stalin, el și-a pierdut progresiv caracterul malign, devenind pur și simplu un regim cenușiu, plin de vicii, imoral, nedemocratic - dar nu genocidar în sensul stalinist.

În statele din lagărul sovietic, lucrurile se cer privite și mai nuanțat. Aici, teroarea din anii 50 nu a avut același caracter neânduplecat și omogen. În plus, pare imposibil de spus în ce măsură liderii comuniști din "democrațiile populare" au fost niște ticăloși sadea sau, pe undeva, niște personaje ambigue, care au avut misiunea a de a face cât de cât suportabilă presiunea sovietică pentru patria lor. Nu mă tem să afirm că unii lideri comuniști din anii 70 si 80, fie ei din URSS, Ungaria sau Cehoslavacia, s-au dovedit uneori mai cinstiți și mai responsabili decât mulți democrați de astăzi.

Da, comunismul a fost o eroare. Da, comunismul a fost oribil și criminal. Dar el nu a avut constant și nediferențiat acest caracter. Nu-i cereți unui utecist din anii 80 să răspundă pentru crimele lui Stalin. Nici nu auzise de ele - și cu siguranță nu le-ar fi aprobat. Nu puneți Gulagul în cârca unui ceapist din Moldova. Ar fi nedrept și aberant. Regimul lui Ceaușescu a fost, indubitabil, unul stupid și nenorocit. Dar nu cred că se face vinovat de genocid. Sunt pline Africa, Asia sau America de Sud de autoritarisme de tip Ceaușescu. Marile puteri democratice au pe conștiință, în diverse contexte din politica internațională, mai multe victime decât regimul Ceaușescu. Altfel spus, răul pe care acesta l-a produs nu a trecut în sfera oribilului hitlerist sau comunist. A fost o putere care s-a deteriorat treptat, incompetentă și abuzivă - însă astfel de regimuri nu justifică legi ale lustrației. Dacă le-ar justifica, nu văd de ce condamnarea lui Antonescu ar fi una injustă. Nu văd de ce legionarii nu trebuiau duși la Canal. Și nu văd de ce unii politicieni de azi s-ar sustrage unor astfel de răfuieli.

Domnilor,

Indicatorul cel mai sensibil al democrației este respectul pentru integritatea fizică și socială a adversarului. Abia atunci când adversarul nu simte pe propria piele ca ai ajuns la putere se poate vorbi despre un stat de drept. Noi, in România, nu facem, de zeci de ani, decât să ne distrugem inamicii politici. Îi executăm, îi închidem la Doftana, îi trimitem la Canal... Astăzi, în condițiile în care execuțiile nu mai ne sunt permise, unii au inventat soluția ceva mai civilizată - a execuției politice. Ca și cum oamenii și situațiile se judecă la kilogram. Ca și cum nu votul cetățenilor ar trebui să decidă cine a fost vinovat si pentru ce. Ca și cum răfuielile nu se pot opri nici măcar după 16 ani...

Soluția pe care o propun, fie și ca pe o provocare, este una justă și democratică: referendumul. Dacă lustrația e într-adevăr o prioritate - și nu doar un mod de a distrage atenția opiniei publice sau de a ataca adversarii politici - atunci chiar trebuie să ne aplecăm cu maturitate asupra problemei, organizând dezbateri cu societatea civilă, cu sindicatele, cu mass-media, concluzia acestora urmând a fi chiar votul popular.

  Claudius Mihail Zaharia - exprimarea unui punct de vedere vizavi de situația în care s-a ajuns astăzi în privința cercetării dosarelor securității;

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Domnule președinte,

stimați colegi,

În declarația mea politică de astăzi țin să-mi exprim punctul de vedere în calitate de persoană implicată în evenimentele din decembrie 1989, vizavi de situația în care s-a ajuns astăzi în privința cercetării dosarelor securității.

Iată că, pornind de la refuzul de a-l schimba pe domnul Turianu din funcția de președinte al CNSAS, discuțiile pe marginea activității acestei instituții au ajuns din ce în ce mai complicate.

În această perioadă, în loc să fim preocupați de rezolvarea problemelor de pe agenda populației, ne luptăm în declarații pe marginea unei probleme care ar putea fi rezolvate foarte ușor: refacerea alegerilor în cadrul CNSAS și ocuparea de către domnul Ticu Dumitrescu a funcției de președinte al acestei instituții.

Nu înțeleg de ce acest fapt care mai devreme sau mai târziu se va realiza este tergiversat atât de lung timp. Câtă vreme mai trebuie oare să protesteze reprezentanții societății civile și revoluționarii, cei mai îndreptățiți să susțină o persoană pentru ocuparea acestei funcții, până când această măsură va fi luată?

De ce este nevoie să așteptăm o perioadă de 3 sau 6 luni să vedem cum funcționează această instituție până când persoana dorită de populație va prelua conducerea instituției care se ocupă cu deconspirarea securității?

Mai mult decât atât, recent am aflat că Președintele va solicita Guvernului să emită un act normativ în baza căruia ziariștii să aibă acces la dosare.

Deși consider benefică această inițiativă de transparentizare a activității CNSAS, mă întreb ce vor face ziariștii și ce dosare vor căuta în imensele arhive ale acestei instituții. Bineînțeles că vor face publice toate dosarele persoanelor aflate acum la conducere și vor ajuta astfel la promovarea legii lustrației, dar cunosc ei oare persoanele ale căror dosare pot conduce spre identificarea argumentelor pentru condamnarea comunismului? De ce să nu lăsăm o instituție a statului, condusă de o persoană dorită de societatea civilă, care are o echipă de oameni specialzați să se ocupe de aceste dosare în paralel cu presa?

Complementar cu aceste discuții a mai apărut și ideea prin care Guvernul ar trebui să-și asume răspunderea pentru legea lustrației, o lege care intră în directa răspundere a Parlamentului pentru dezbatere și adoptare. Această idee nu mă poate face să ma gândesc la altceva decât la faptul că există persoane care-și doresc să se ascundă în spatele votului secret.

Totuși, apreciez determinarea Președintelui Camerei Deputaților de a impune asumarea responsabilității parlamentarilor pentru susținerea legii, asumare care nu se poate ascunde în spatele votului secret obligatoriu în cazul asumării răspunderii guvernului, ci prin exprimarea de către fiecare parlamentar a opțiunii sale, prin vot deschis.

Ca urmare, din punctul meu de vedere, consider că s-a mers prea departe cu aceste dezbateri și afirm că susțin refacerea alegerilor în cadrul CNSAS și alegerea domnului Ticu Dumitrescu în funcția de președinte al acestei instituții, singura persoană care poate reprezenta interesele cetățenilor în acest domeniu.

Vă mulțumesc,

  Cornelia Ardelean - prezentarea câtorva semnale în privința problemelor din agricultura românească;

Doamna Cornelia Ardelean:

Stimați colegi,

Începând de anul trecut, am primit în mod constant semnale disperate din partea agricultorilor cu privire la prețul grâului. Producătorii au arătat că prețul extrem de scăzut la care își pot valorifica producția îi aruncă în pragul falimentului. Și asta, să ne amintim, se întâmpla într-un an în care suprafețe importante cultivate cu grâu au fost afectate de inundații. Partidul Conservator a făcut mai multe demersuri pe lângă Ministrul Agriculturii, prin care i-a cerut să intervină pe piață în favoarea producătorilor. Am arătat atunci că se protejează o mafie a importatorilor de grâu, care lovește deliberat în interesele producătorilor, în special a celor mici și mijlocii. Nu s-a întâmplat însă nimic și producătorii au fost lăsați să-și gestioneze singuri pierderile.

Mai grav mi se pare că, la nivelul Ministerului Agriculturii, nu s-a învățat absolut nimic din experiența anului trecut. Astfel, se prefigurează un an la fel de dificil pentru producătorii de grâu, an care, fiind al doilea consecutiv, va fi și mai greu de suportat. Solicit responsabililor guvernamentali să găsească o soluție pentru a evita falimentul producătorilor de grâu.

Este cu atât mai important să se găsească o soluție viabilă pentru un preț al grâului care să facă rentabilă producția din acest an cu cât anul 2006 este ultimul în care îi pregătim pe agricultori pentru mediul concurențial din Uniunea Europeană. Se știe că țările europene sprijină prin subvenții și măsuri protecționiste producătorii proprii. România trebuie să lupte pentru a impune producția proprie în spațiul UE, printre altele prin sprijinirea producătorilor români. Este vital, în acest an, ca Guvernul să găsească soluții pentru ca producătorii din domeniul agriculturii să se prezinte ca structuri profitabile la momentul integrării. Altfel, nu vor avea nici o șansă în Uniunea Europeană, și mă întreb cine și cum va gestiona problemele sociale inerente falimentării agriculturii românești?

  Costică Macaleți - declarație politică cu titlul Condițiile de viață la români - educația la sate;

Domnul Costică Macaleți:

"Condițiile de viață la români - educația la sate"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Zilele trecute, Institutul Național de Statistică a dat publicității rezultatele unei anchete asupra condițiilor de viață ale românilor. Printre altele, cercetările arată faptul că aproximativ 67% din cei care trăiesc în mediul rural au doar studii primare, gimnaziale sau nu au absolvit nici o școală, iar în ceea ce-i privește pe locuitorii de la sate cu studii superioare, numărul lor nu depășește 14% din totalul populației.

Ciudat este că în aceleași ultime zile, distinsul domn Emil Boc, președintele Partidului Democrat, solicită guvernului o rectificare bugetară de urgență, bani care ar urma să ia inclusiv drumul infrastructurii din educație.

Și atunci vin și întreb: stimate domnule Emil Boc, chiar nu știați până acum că învățământul la sate se desfășoară în condiții mai mult decât precare și că nivelul de educație din mediul rural este la cote alarmant de scăzute? Ce anume a făcut până acum guvernul Alianței D.A. pentru a îmbunătăți condițiile în care învață copiii țăranilor? În guvernarea trecută, reprezentanții Partidului Democrat au luat în derâdere programele guvernamentale ale PSD: "cornul și laptele", "autobuzele școlare", "burse pentru elevii de la sate". Însă aceste programe și-au dovedit utilitatea, au adus elevii la școală, au sprijinit studenții proveniți din mediul rural. Încet, încet, situația începea să se apropie de o normalitate spre care dorim să ne îndreptăm cu toții. Iată însă că inițiativele guvernării PSD nu au fost urmate de eforturi similare din parte noilor guvernanți. Au trebuit să treacă doi ani până să vă dați seama, domnule Boc, că trebuie să faceți ceva și dumneavoastră pentru sprijinirea românilor din mediul rural care au nevoie de o carte de învățătură necesară unor viitori cetățeni europeni? A trebuit să se apropie spectrul unor posibile alegeri anticipate ca să vă amintiți de soarta acestor oameni?

Mă tem însă de ce se va întâmpla în situația în care cererea dumneavoastră către guvern este de asemenea o amăgire, o nouă "plasă" a la Băsescu, în năvodul căreia doriți să înecați din nou speranțele românilor care cred într-o viață mai bună. Uitați-vă și la realitate, domnule Boc! Priviți cum posturile de directori de școli românești de la țară nu sunt dorite nici măcar de femeile de serviciu pentru că nu sunt condiții de lucru nici măcar la nivelul decenței și bunului simț. Uitați-vă cum copiii de țărani fac eforturi supraomenești călătorind zilnic zeci de kilometri pentru a învăța în niște clădiri de școli în care tavanele cad iar prin ferestrele sparte sufla vântul. Nu neglijați această realitate dumneavoastră și colegii dumneavoastră de la guvernare, cu care acum sunteți mult prea ocupați să vă scoateți unii altora ochii decât să-i deschideți pentru a privi realitatea.

Dacă excedentul bugetar despre care pomeniți există, folosiți-l chibzuit și în interesul cetățenilor, pentru soarta cărora veți fi trași la răspundere.

  Cristian Stănescu - declarație politică având ca subiect cele mai discutate evenimente la ordinea zilei: președinția CNSAS și Legea lustrației;

Domnul Cristian Stănescu:

Se vede cu ochiul liber că lupta dintre cele două palate se încinge din ce în ce mai tare, că scena politică s-a umplut de adevărate măceluri, dar și de spectacole de operetă, iar ca o consecință firească, Alianța DA e pe cale să-și dea obștescul sfârșit.

E foarte clar că, deși mai este puțin timp până la integrarea României în structurile Uniunii Europene, aliații de la guvernare sugerează drama de la Turnul Babel și nu numai că nu se înțeleg între ei, dar sunt pe cale să compromită însăși demnitatea noastră națională.

Subiectul acestei declarații politice se inspiră din cele mai discutate evenimente la ordinea zilei: președinția CNSAS și Legea lustrației.

Și una și cealaltă nedumeresc prin dimensiunile disputelor și comentariilor, într-un moment când adevăratele probleme ale românilor reprezintă scăderea dramatică a nivelului de trai, necorelarea pensiilor la peste un milion de cetățeni, scumpirile la utilități și produsele de bază, eșecul luptei împotriva corupției, povara impozitelor și chiar slaba pregătire a României pentru admiterea în U.E.

Constatăm că după 16 ani, primordială devine lupta împotriva comunismului, în timp ce românii mor de foame, iar în loc să se promoveze o creștere economică eficientă, asistăm la bășcălii televizate de eradicare a corupției și de șantajări politice.

Evenimentele care s-au derulat în ultimele zile, n-au adus nici o schimbare: un octogenar decorat de Nicolae Ceaușescu cu Ordinul Muncii, devenit între timp mare luptător anticomunist, proferează pe toate posturile TV nealegerea sa ca președinte CNSAS, ca și cum votul electorilor n-ar constitui un exercițiu democratic și drama românilor de aici s-ar trage! Și nu cred că tinerii atrași de Ticu Dumitrescu cunosc moralitatea îndoielnică a acestui personaj îngâmfat, a cărui judecată o poți plasa, prin prisma vârstei, la limita susceptibilului.

În ceea ce privește Legea lustrației, aceasta este la fel de depășită ca și legea care stă la baza CNSAS-ului. Mai degrabă are legătură cu imoralitatea politicianului care luptă numai pentru putere. Era necesară o asemenea lege în anii '90 și poate mai puțin acum la 16 ani de la Revoluție.

Ca să nu mai spun că la viitoarele alegeri generale aproape că devine caducă. Nedumerirea pornește de la faptul că această lege n-a fost pomenită nici în campania electorală, nici la obținerea mandatului de guvernare, nici înaintea numirii prefecților și subprefecților, nici în perioada 1996-2000 când ați realizat cea mai ineficientă guvernare din istoria recentă a României.

Când va deveni prioritară agenda cetățeanului, domnilor guvernanți?

  Tiberiu Bărbulețiu - despre România, față-n față cu exigențele pregătirii pentru aderarea la Uniunea Europeană;

Domnul Tiberiu Bărbulețiu:

Dacă acum un an, oficialii români făceau vizite la Bruxelles cu inima strânsă, îngrijorați fiind în privința capacității României de a-și îndeplini obligațiile, acum, delegațiile noastre participă la întâlnirile cu liderii europeni cu fruntea sus, încrezători în materializarea la 1 ianuarie 2007 a destinului nostru european.

La Consiliul European de primăvară de la Bruxelles, delegația română a primit asigurări din partea oficialilor europeni că raportul din mai va analiza cu maximă luciditate și imparțialitate pașii făcuți de România de la ultimul raport de monitorizare.

Semnalele în acest sens sunt optimiste. De la ultimul raport, din octombrie anul trecut, autoritățile române au luat în serios observațiile făcute de Comisia Europeană și au mobilizat toate resursele necesare pentru a grăbi ritmul reformelor în sectoarele marcate cu stegulețe roșii.

Chiar acum câteva zile, în cadrul Consiliului de asociere Uniunea Europeană-România, s-a arătat că țara noastră a făcut progrese însemnate, mai ales în domeniul justiției și al luptei împotriva corupției, lucru ce va fi evidențiat în raportul din mai, justiția scăpând de stegulețul roșu și primind în schimb unul galben. Acest lucru nu înseamnă că putem răsufla ușurați, deoarece integrarea noastră se tranșează abia în toamnă.

De aceea, perioada care urmează, cuprinsă între mai și noiembrie, va fi una extrem de solicitantă pentru autoritățile române; un tur de forță și de mobilizare exemplară, care va oferi Comisiei Europene o foaie de parcurs convingătoare pentru toate capitolele monitorizate.

Să nu uităm că există în continuare pericolul aplicării unor clauze de salvgardare sectoriale, care, deși nu vor afecta aderarea, vor însemna restricții în unele domenii, ceea ce ne va împiedica să fructificăm la maxim statutul de stat membru al U.E.

Pe lângă aceste sarcini tehnice, de care sunt convins că ne vom achita în mod onorabil, trebuie să operăm în registrul sensibil al mentalității. Până acum eram obișnuiți să ne raportăm la Uniunea Europeană prin folosirea a doi termeni antagonici, "noi" și "ei", "problemele noastre" și "problemele lor".

Aceste stereotipuri care operează în mintea noastră trebuie abandonate, la fel și laitmotivul "așa ne cere Europa" ce însoțește orice reformă și să încercăm să ne privim în rolul de membru al Uniunii Europene. Vom aparține unui grup de țări care au decis la începuturile proiectului construcției europene să pună în comun totul, creând o lume civilizată, o zonă a prosperității și a libertăților cetățenești, iar noi va trebui să-i împărtășim valorile, dar și eventualele eșecuri.

  Becsek-Garda Dezsö-Kálmán - intervenție având ca subiect stoparea fenomenului infracțional în domeniul silvic;

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Prefectul județului Harghita, domnul Constantin Strujan, într-un interviu acordat revistei "Jurnalului Național" la data de 23 februarie 2006 a fost nevoit să recunoască următoarele: "Toate încercările noastre de a stopa acest fenomen, la care au participat și reprezentanții Ministerului Administrației și Internelor, nu au dat mari rezultate. Și vă spun și de ce: legislația, în forma în care se prezintă în acest moment e făcută să permită furtul din pădure".

Parțial sunt de acord cu prefectul județului Harghita. Ordonanțele de urgență ale Guvernului, ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor și a Dezvoltării Rurale, metodologia unor legi din domeniul silvic creează un haos nemaiîntâlnit în silvicultură.

Legislația silvică inițiată de către domnul ministru Gheorghe Flutur contravin legilor adoptate în perioada anilor 2001-2004 și creează condiții pentru generalizarea distrugerii vegetației forestiere. Domnul ministru al agriculturii, pădurilor și a dezvoltării rurale până-n anul 2004 a fost vicepreședintele Asociației Proprietarilor de Păduri din România.

Începând cu anul 2005, domnia sa a devenit cel mai mare dușman al APPR-ului. Prin Ordonanța de urgență nr.139/2005 a interzis gospodărirea pădurilor conform amenajamentelor silvice, pentru că atât statul, cât și primăriile nu vor realiza nici în zece ani acele amenajamente pe localități, care este impusă de lege.

Pe de altă parte, lipsește voința politică pentru stoparea fenomenului infracțional în domeniul silvic. Mafia pădurilor este infiltrată în toate structurile administrației locale și județene, care fac tot posibilul pentru acoperirea furturilor de masă lemnoasă.

Cel mai mare pericol însă ar reprezenta modificarea Codului Silvic sub coordonarea domnului secretar de stat pentru păduri, Vasile Lupu. Această inițiativă a Guvernului o reprezintă un dilentatism fără margini, care va contribui la distrugerea fondului forestier național din România.

Stimate domnule ministru Gheorghe Flutur!

Avem o legislație silvică acceptabilă în România, însă subalternii dumneavoastră nu vor să respecte legile în vigoare, favorizând pe infractori.

Noi am sperat foarte multe în capacitatea dumneavoastră de a fi un ministru al proprietarilor de păduri în momentul când ați fost numit în fruntea ministerului care coordonează și silvicultura. Însă ne-am înșelat amarnic. Numirea unui secretar de stat din "Promoția de aur" a creat foarte mari daune silviculturii.

Stimate domnule ministru Gheorghe Flutur!

Sunteți la jumătatea mandatului dumneavoastră, încă e timp să deveniți acel Gheorghe Flutur în care a sperat foarte mult proprietarii de păduri din România la finele anului 2004.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Cristian Mihai Adomniței - declarație politică: Programele pentru dezvoltarea infrastructurii rurale - o oportunitate pentru multe comune din județul Iași;

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

Declarație politică: "Programele pentru dezvoltarea infrastructurii rurale- o oportunitate pentru multe comune din judetul Iasi"

Nu este prima dată când vorbesc despre decalajele majore din foarte multe puncte de vedere între mediile rural și urban. Din această cauză, deși, aglomerația marilor orașe creează disconforturi mari din punct de vedere social, economic si de adaptare, numarul celor care decid să ramână în comună/sat este extrem de redus, iar cei care rămân vad în această situație un eșec al vieții/carierei lor.

Ar fi desuet sa vă vorbesc acum despre cauze, despre drumuri desfundate, despre viața socială marcată de șomaj, slujbe mizere, protecție socială ineficientă, asistență medicală sporadică, școli înghețate, activitate culturală zero, iar preoții din sat încearcă să promoveze valori morale și spirituale, în fața unui auditoriu îmbătrânit, în biserici care stau să se dărâme.

Paradoxul este că regăsim toate acestea după lungi guvernări social-democratice, guvernări care au avut în platfomele lor "grija față de om", "grija față de țăran".

Lansarea pachetului legislativ în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale este singura șansă viabilă pentru locuitorii din mediul rural, șansa de a avea pentru prima data în ultimii 45 de ani terenuri proprietate pe care pot sa-si desfășoare o activitate specifică sectorului agricol sau zootehnic la standarde europene cu mașini și utilaje pe care acum și le pot permite prin programul guvernamental de subvenționare. Se reglementează pentru prima dată posibilitatea înființării de ocoale silvice private, ceea ce va duce la o gospodărire mult mai eficientă a fondului forestier privat. Ne-am gandit în perspectivă și am înțeles că este imperios necesar să întinerim populația care lucreaza în sectorul agricol și să le permitem celor care au muncit o viață întreagă să se retragă spre o bătrânețe asigurată și am introdus programul rentei viagere agicole.

Un element deosebit de important îl reprezintă programul de infrastructură, construire de poduri si podețe. Toți primarii cu care am discutat, primari din comunele județului Iași, văd în acest proiect o oportunitate foarte mult așteptată și de ei, ca și gospodari ai comunelor, dar mai ales de locuitori, existând comune mari chiar (de exemplu Dobrovăț) în care un sat întreg este izolat de restul comunei de un pârâu, trecerea de pe o parte pe cealaltă facându-se prin vadul apei.

Îmbunătățirea nivelului cultural al satului românesc, repunerea căminelor culturale în centrul vieții sociale din mediul rural va fi susținută de actualul guvern prin programul de renovare a căminelor culturale comunale, program ce înglobează și inițiativele de reconstrucție a bisericilor sătești.

Văd în acest pachet de reformă o oportunitate reală pentru cele 98 de comune din județul Iași și voi susține fiecare inițiativă, fiind ferm convins ca în spatele fiecărui proiect se află speranțele de mai bine ale oamenilor din mediul rural.

  Vasile Pruteanu - reiterarea eforturilor pe care țara noastră trebuie să le facă pentru intrarea în Uniunea Europeană;

Domnul Vasile Pruteanu:

Stimați colegi,

Iată că autoritățile de la Bruxelles au felicitat România pentru progresul realizat deja în pregătirile de aderare la Uniunea Europeană, dar au cerut țării noastre să intensifice eforturile și să soluționeze chestiunile rămase pentru a putea adera la data programată, în ianuarie 2007.

Consiliul de Asociere a evaluat starea pregătirilor de aderare ale României, ținând cont în special de raportul de monitorizare al CE din octombrie 2005, care a prezentat chestiunile pe care țara trebuie să le soluționeze pentru a fi pregătită de aderare.

Acum, Consiliul Europei urmează să publice următoarele rapoarte de monitorizare pentru Bulgaria și România în 16 ani. Acestea vor conține fie recomandarea ca cele două țări să fie admise în Uniune la începutul anului următor, fie va recomanda amânarea aderării acestora în ianuarie 2008, conform clauzei de salvgardare din tratatul de aderare. Decizia finală va fi luată în luna iunie, la summitul liderilor celor 25 de națiuni ale blocului.

Tocmai de acea, stimați, colegi, cred că trebuie să facem eforturi cu toții pentru lupta împotriva corupției, reforma judiciară, controalele granițelor și standardele veterinare deoarece acestea sunt domeniile care au nevoie de îmbunătățiri suplimentare. De asemenea, în raportul regulat asupra progresului României emis în octombrie, CE a atras atenția asupra anumitor probleme din domeniile liberei circulații a bunurilor, legii firmelor și reformei administrației publice care trebuie, de asemenea, abordate de urgență.

Îmi exprim încrederea că România va putea respecta data stabilită pentru intrarea în Uniunea Europeană și noi toți vom face tot posibilul ca acest lucru să se încheie într-un mod favorabil pentru țara noastră.

Vă mulțumesc.

  Rareș Șerban Mănescu - comentariu la cererea domnului Mircea Geoană de a fi demis ministrul agriculturii;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Stimați colegi,

Liderul PSD, Mircea Geoană, a cerut săptămâna trecută demisia ministrului agriculturii, domnul Gheorghe Flutur, pe care l-a caracterizat drept "un ministru incompetent și un pseudo-optician", amenințând că PSD va acționa în Parlamentul prin toate mijloacele politice pentru a nu mai lăsa acest tip de politicieni să mai fie voci importante în România.

Cred că această cerere a domnului Mircea Geoană privind demisia ministrului agriculturii, domnul Gheorghe Flutur, este un simptom al disperării din PSD.

Astfel, îi recomand călduros președintelui social-democrat ca înainte de a se cere demisii din alte partide, să se uite în ograda sa și să-i demită pe colegii săi care au probleme mult mai grave.

Există o diferență majoră între politica de stimulare a investițiilor și dezvoltare din agricultura de azi și politica fără orizont și de mită electorală care s-a practicat ă perioada guvernării PSD.

În ceea ce privește moțiunile pe agricultură, PSD a depus deja anul trecut două moțiuni simple și o moțiune de cenzură, toate trei picând la scor.

Dacă domnul Mircea Geoană vrea să audă din nou cât de coruptă și slabă a fost politica PSD în agricultură, PNL îi recomandă să constituie să depună moțiuni.

  Aurel Vlădoiu - declarație politică cu titlul Apel la consensul național;

Domnul Aurel Vlădoiu:

Stimați colegi,

"Apel la consensul național"

Mai sunt doar 42 de zile până la momentul aflării raportului de țară. Până atunci este nevoie, mai mult ca oricând, de un consens politic, e nevoie de implicare civică și e nevoie de bună credință din partea tuturor forțelor politice din Parlamentul României. Cu toții, indiferent de coloratura politică, trebuie să ne concentrăm pentru a doborî cât mai multe dintre stegulețele roșii date țării noastre de Uniunea Europeană pentru agricultură, lupta împotriva corupției și finanțe.

De actuala generație de politicieni depinde ca momentul istoric al Unirii cu Europa să fie un succes al întregii națiuni române.

Haideți să lăsăm deoparte lupta dintre cele două palate, Victoria și Cotroceni, încrâncenarea din interiorul partidelor, hăituirea membrilor principalului partid de Opoziție din România, PSD. Să lăsăm în urmă circul pe care îl vedem zi de zi la televizor, cu președinte regizor și instituții ale statului actori. Să ne preocupe mai mult stabilizarea țării, înscrierea ei pe orbita Uniunii Europene.

Din nefericire, sesizăm cu profundă amărăciune faptul că actuala Putere nu dorește să cupleze la acest proiect, ca toate forțele politice să facă front comun înaintea integrării în Uniunea Europeană.

Tocmai de aceea, agricultura, domeniu esențial pentru supraviețuirea noastră ca popor a fost doborâtă la pământ în anul 2005. De aceea, va avea și clauză de salvgardare. Agricultorii români trebuie să știe că, după integrarea României, nu vor avea voie să vândă nici un produs din ceea ce cultivă dacă nu îndeplinesc condițiile Uniunii Europeane. Satul românesc trebuie să se transforme într-un sat european. Să nu lăsăm satul românesc în uitare și mizerie! Să ducem acolo apă curentă, gaz, străzi bune și locuri de muncă în industrii legate de agricultură.

Integrarea în Uniunea Europeană este ceea mai bună soluție pe care o avem la problemele noastre, dar mijloacele concrete prin care ne putem ridica depind în totalitate de noi.

Din păcate, visul frumos al unei Românii prospere este încă departe. Și cum să nu fie așa, când în România anului 2006, pensionarii fac mitinguri pentru pensii decente sau sunt umiliți de un sistem social și sanitar gândit anapoda de niște miniștri rupți de realitate. Turismul este la pământ, suntem mult și în urma bulgarilor în acest domeniu, care ar putea fi o mină de aur pentru noi, românii. Bulgarii au realizat din turism 2,5 miliarde de euro în anul 2005, noi doar 500 de milioane. Acest lucru spune mult despre capacitatea Alianței DA de a gestiona domeniul.

Actualii guvernanți nu au învățat încă faptul că economia puternică care să ne propulseze în Uniunea Europeană înseamnă mai multă competitivitate pentru întreprinderile românești, dar și locuri de muncă noi în sectoare care nu prezintă interes, încă, pentru investitorii străini.

În 2005, ritmul de creștere al producției industriale s-a redus la 2%, iar zeci de mii de oameni din industrie și-au pierdut locurile de muncă. Cota unică de impozitare nu a produs minunea așteptată de "portocalii" pentru industria românească, ci doar a umflat conturile unui număr restrâns de potentați ai zilei.

Statisticele economice arată că pentru a scăpa de sărăcie avem nevoie de un ritm de creștere constant, de 8%, până în 2020, lucru evident imposibil în condițiile actuale. De aceea, susțin cu tărie că stabilitatea politică ar putea duce și la o creștere economică sănătoasă, care ne-ar deschide drumul spre marea familie a Uniunii Europene.

  Dan Mihai Marian - declarație politică cu titlul Actuala conducere a CNSAS este rezultatul unei lucrături politico-securistice;

Domnul Dan Mihai Marian:

"Actuala conducere a CNSAS este rezultatul unei lucrături politico-securistică"

De la înființarea sa, CNSAS a produs mai multe scandaluri și controverse de tot felul decât deconspirarea securiștilor și turnătorilor care prin tot ceea ce au făcut în timpul comunismului au produs grave prejudicii drepturilor și libertăților românilor. Mâna lungă a Securității se face simțită și după 16 ani de la Revoluția din decembrie 1989 în manevrarea politică a recentelor alegeri pentru funcția de președinte CNSAS. Alegerea d-lui Corneliu Turianu, autorul unei cărți de reeducare politică editată pentru uzul torționarilor lui Constantin Ticu Dumitrescu, în funcția de președinte CNSAS este rezultatul lucrăturii politico-securistice la care am asistat zilele acestea.

Securitatea a reușit să coaguleze voturile PD, PSD și PRM într-un rezultat convenabil. În acest mod, speră domniile lor, dosarele grele de pe birourile cercetătorilor CNSAS vor rămâne în continuare acoperite de praful scurgerii timpului și inevitabilei uitări. Pentru toți delatorii regimului comunist, PNL are o veste tristă: praful și uitarea mult dorite nu se vor așterne curând peste dosarele domniilor lor. Suntem hotărâți să-l susținem până-n pânzele albe pe d-l Constantin Ticu Dumitrescu pentru președinția CNSAS. Este singura persoană care are autoritatea morală și profesională de necontest, probată în lupta pentru deconspirarea Securității.

Umbra Securității a triumfat asupra activității CNSAS odată cu alegerea ca președinte al acestei instituții a domnului Onișoru. PNL și-a asumat public, în 2002, această greșeală prin retragerea sprijinului politic acordat. Domnul Onișoru ne-a fost recomandat pentru această poziție de către academicianul Alexandru Zub de la Iași, un om a cărei bună-credință nu poate fi pusă la îndoială. Reputatul istoric ieșean a fost el însăși o victimă a persecuțiilor Securității. Domnul academician Zub nu avea de unde să știe că sub masca tânărului istoric Onișoru se ascunde de fapt un conspirator al Securității. Practic, domnul Alexandru Zub a garantat pentru integritatea morală a domnului Onișoru. Din nefericire, acesta a preferat să facă jocul Securității decât să se ridice la înălțimea încrederii ce-i fusese acordată.

PNL nu dorește să repete greșeala "Onișoru" și prin urmare va depune toate eforturile politice pentru revocarea d-lui Corneliu Turianu din funcția de președinte ales al CNSAS. Noi nu dorim ca această revocare să constituie prilej de dispute politice cu colegii noștri de coaliție, în special cu cei de la PD, și, cu atât mai puțin, cu președintele Traian Băsescu.

Un mare gânditor al zilelor noastre spunea: "adevărul nu poate fi descoperit prin vot, ci numai prin tehnici care exclud marele număr". La astfel de tehnici trebuie să apelăm noi în momentul de față. Nu trebuie să ne ascundem nepuțința politică în spatele unui vot, fie el și democratic exprimat, atât timp cât nu am făcut nimc pentru ca o persoană controlabilă politico-securistic să acceadă în funcția de președinte al CNSAS.

Eu nu doresc ca prin intermediul acestei declarații parlamentare să-mi acuz colegii de alianță. Dimpotrivă, doresc să-i asigur pe toți cei de bună-credință de tot respectul și considerațiunea mea și, în același timp, să-i conving de necesitatea retragerii sprijinului politic domnului Turianu și găsirea unor proceduri democratice de revocare din funcție.

Rămânerea domnului Corneliu Turianu, acest autor de manuale de reeducare politică, în funcția de președinte al CNSAS va compromite iremediabil imaginea acestei instituții nu numai pe plan intern, ci și extern. Totodată, CNSAS sub conducerea d-lui Turianu nu va reprezenta altceva decât expresia victoriei finale a Securității asupra societății civile din România. Cu domnul Turianu la conducerea CNSAS reforma morală a clasei politice românești nu se va produce niciodată.

  Dan Ștefan Motreanu - despre președinția CNSAS și efectele scandalului CNSAS;

Domnul Dan Ștefan Motreanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați

Întreaga săptămână trecută a fost marcată de scandalul CNSAS. Nu mai vreau să insist acum cine sunt cei care au stat la baza acestui scandal. Sunt cunoscuți și se pare că nu au nici o undă de regret. Regrete vor fi, însă mai târziu, când efectele acestui scandal se vor întoarce, la fel ca un bumerang, împotriva celor care l-au generat.

Aceste efecte vor fi însă păgubitoare nu numai pentru cei mai sus amintiți, ci și pentru imaginea României. Și am să explic de ce. Se știe că în șase ani de activitate, CNSAS nu a avut deloc rezultate notabile în activitatea de deconspirare a Securității. Au fost deconspirați 134 de informatori/turnători dintr-un total care cred că este de ordinul a câteva sute de mii. Din 201 ofițeri de securitate despre care existau informații că ar fi făcut poliție politică, deținătorii de arhive au trimis date doar pentru 68, iar vechiul Colegiu al CNSAS a emis date clare doar pentru 47. De ce acest bilanț care nici măcar ca o glumă nu poate fi tratat? Pentru că nu a existat voința politică a fostei guvernări de a fi deconspirată Securitatea și colaboratorii ei. Pentru că, în strânsă complicitate cu Puterea, SRI și ceilalți deținători de arhive nu au dorit aflarea adevărului. Și, nu în ultimul rând, pentru că reprezentanții PSD și PRM din Colegiul CNSAS au sabotat sistematic activitatea instituției.

Ceea ce s-a întâmplat la CNSAS în primi șase ani de activitate se va întâmpla și în următorii șase ani.Nu vreau să acuz apriori vreo putere a statutului sau pe deținătorii de arhive. Nu vreau să acuz pe linie politică pe cei care au încălcat înțelegerea și i-au dat verde dlui Turianu să candideze. Dar un lucru este clar: cu un preșledinte în persoana lui Corneliu Turianu, lucrurile nu se vor îndrepta. În primul rând, domnul Turianu va fi obligat celor care i-au acordat votul, adică reprezentanții PSD și PRM din Colegiul CNSAS. Or, am arătat mai înainte, iar rezultatele Colegiului vorbesc de la sine, reprezentanții PSD și PRM din Colegiu, ca și cele două partide care i-au propus - până la proba contrarie mă refer doar la aceste partide - nu doresc în nici un caz ca Securitatea să fie deconspirată. Drept consecință, se va ajunge la următoarea situație: tinerii investigatori ai CNSAS vor depista securiști care au făcut poliție politică, dar în colegiu, cei care l-au votat pe domnul Turianu și evident domnia sa care le este obligat, vor da aviz negativ dosarelor primite de la investigatori. La fel se va întâmpla și cu politicienii din cele două partide, și nu numai, care nu vor fi deranjați de echipa din jurul domnului Turianu. Anticipez de acum că foarte multe voturi din Colegiu vor avea următorulrezultat: 6 la 5 (sau chiar 7 șa 4) în favoarea securiștilor.

Dacă domnul Ticu Dumitrescu ar fi președintele CNSAS, sunt consvins că vom asista la deconspirări pe bandă rulantă a foștilor securiști. Ori tocmai acest lucru nu se vrea!

PS. 1 Diferențe între Ticu Dumitrescu și Corneliu Turianu

  1. Guvernul și PNL au propus pentru Colegiul CNSAS două persoane total apolitice (Mircea Dinescu și Claudiu Secașiu) și una (Ticu Dumitrescu) care nu a fost membru PNL, a fost pânâ în 1999 membru PNȚCD, fiind eliminat tocmai pentru că a vrut o lege adevărată a deconspirării Securității. Concluzia: Guvernul și PNL au respectat ad litteram legea CNSAS aflatăîn vigoare.
  2. Domnul Turianu, propus de PD, a fost, este, membru al acestui partid. Prin desemnarea domniei sale, legea a fost încălcată.
  3. Dl Ticu Dumitrescu este autorul legii CNSAS.
  4. Dl Turianu este cel care a introdus în lege sintagma "poliție politică", sintagmă care a redus considerabil aria celor ce pot fi deconspirați. Împotriva sintagmei "poliție politică" s-a pronunțat și ministrul justiției, Monica Macovei, ministru propus de același partid care l-a propulsat în CNSAS și pe dl Turianu.
  5. Dl Ticu Dumitrescu a fost deținut politic.
  6. Dl Turianu a făcut deținuți politici.

PS. 2

Pentru a înlătura orice confuzie, atrag atenția celor care îl consideră pe fostul președinte al CNSAS, Gheorghe Onișoru, un produs al PNL, că lucrurile nu stau deloc așa. Domnul Onișoru a fost propus de PNL, la sugestia unor reprezentanți ai societății civile, din care făcea și domnia sa parte. Deci nu a fost membru al PNL. După primele derapaje ale sale, PNL l-a avertizat și i-a retras sprijinul politic. Rog pe toți amatorii de comparații fanteziste să consulte presa din anii 2002 și 2003.

  Valeriu Alexandru Ungureanu - declarație politică cu titlul Între orgoliu și rațiune!;

Domnul Valeriu Alexandru Ungureanu:

"Între orgoliu și rațiune!"

Duelul oratoric susținut, în ultimele zile, între P.N.L. și P.D., ca "parteneri" ai Alianței D.A., rămâne cu mult sub nivelul planului de realități în care se zbate România.

Calea aleasă de membrii actualei Puteri este incontestabil falsă; ea nu comportă efortul reformator promis în campania electorală.

De la preluarea puterii, Alianța D.A. nu a făcut decât a se strecura de azi pe mâine printre dificultăți, căutând numai rezolvări provizorii, fără să identifice, de fapt, politica de stat a țării.

Dezamăgirea populației este în continuă creștere față de atitudinea iresponsabilă a Guvernului Tăriceanu.

Pensionarii sunt din nou în stradă, exasperați de sărăcia cruntă spre care îi împinge incompetența guvernanților. Situația din agricultură este critică, iar primii care vor avea de suferit sunt agricultorii, categorie socială ale cărei venituri sunt printre cele mai mici din societatea românească. Oamenii de afaceri sunt complet debusolați de haosul fiscal și instabilitatea legislativă care domină viziunea politică a guvernanților.

În ciuda nevoilor tot mai acute ale populației, care necesită acțiuni coerente și programe eficiente, Executivul condus de premierul Tăriceanu se încăpățânează să gestioneze economia națională prin prisma ambițiilor politice, făcând declarații fals-optimiste.

Anul trecut, indicele inflației s-a situat la 8,6%, depășind nu numai ținta inflației de 7,5% fixată pentru 2005, dar și cele mai sumbre previziuni. Prețurile s-au majorat semnificativ, în special din cauza creșterilor salariale generate de cota unică de impozitare, de majorarea creditului în lei și în valută, precum și urmare a majorării consumului. De fiecare dată, Banca Națională a avertizat asupra unei cauze majore în stimularea inflației: explozia prețurilor la energia electrică și gaze naturale. Guvernul a promis B.N.R. politici fiscale și salariale mai prudente în anul 2006, dar în condițiile în care P.D. își dorește alegeri anticipate, este posibil ca în continuare să apară noi derapaje cauzate de "pomenile electorale".

Guvernul condus de premierul Tăriceanu repetă în anul 2006 greșelile de politică macro-economică pe care le-a implementat în 2005. Realitatea ultimului an și jumătate a demonstrat că Puterea actuală nu dorește să conducă România pe drumul cel bun.

Lipsa evidentă a unei strategii economice este confirmată, din nefericire, de situația explozivă de la Tractorul Brașov. Reducerea drastică a subvențiilor pentru agricultură a determinat, practic, dispariția pieței interne pentru această societate.

Ministrul de resort este preocupat mai cu seamă de fluturarea unor lozinci demagogice și a unor jigniri iresponsabile la adresa Opoziției, decât de soarta economiei românești.

Actuala Putere a promis, atât în campania electorală, cât și în perioada imediat următoare, că va rezolva problemele de la Tractorul Brașov prin privatizarea acesteia.

Revolta angajaților de la Tractorul Brașov, care se află în fața unei perspective sumbre, cea a unui șomaj mascat, demonstrează că a fost vorba numai despre promisiuni populiste ieftine, iar actualul Guvern nu intenționează să acorde nici măcar un sprijin minim acestei ramuri vitale pentru economia națională.

Orgoliul politic portocaliu a învins orice rațiune economică.

  Nini Săpunaru - comentariu pe marginea unor afirmații ale președintelui PSD, Mircea Geoană;

Domnul Nini Săpunaru:

La sfârșitul săptămânii trecute, P.S.D., prin vocea președintelui său, Mircea Geoană, a dat încă o dovadă de ipocrizie, cerând demisia ministrului agriculturii Gheorghe Flutur.

În ultimele săptămâni, P.S.D. a ținut capul de afiș al mass-media, cu diferitele probleme care macină acest partid, cu rezolvări cominterniste ale conflictelor interne cu decapitări la ceas de noapte. Rezultatele s-au văzut rapid în sondaje.

Disperat, Mircea Geoană încearcă să atragă atenția de la problemele P.S.D., devenite publice, și caută un subiect pe care să iasă în fața opiniei publice.

Limitele politice ale "colosului muribund", a se citi P.S.D., s-au văzut în momentul în care s-a cerut demisia unuia dintre cei mai eficienți miniștri ai actualului Guvern.

Gheorghe Flutur este cel care, în numai un an, a avut câteva inițiative salutare, mai ales că se ocupă de un domeniu extrem de important în contextul integrării europene. Astfel, ministrul agriculturii a reușit să obțină în Parlament o lege privind retrocedarea tuturor proprietăților agricole și nu numai, a inițiat Programul "Fermierul", un program de reformă structurală a agriculturii românești, a gestionat și gestionează cu deosebită competență criza gripei aviare și a participat activ la înlăturarea urmărilor dezastrului propus de inundațiile din vara anului trecut.

Cu siguranță, Geoană nu și-a ales ținta potrivită, mai ales că agricultura reprezintă un domeniu care nu face tocmai o reclamă pozitivă P.S.D.-ului. Dacă privim în urmă vedem ceea ce a lăsat P.S.D. în acest domeniu, după ani mulți de guvernare: o agricultură nerestructurată, mii de procese în justiție determinate de o politică haotică de retrocedare, dar și de nedreptățile girate de P.S.D., defrișarea a zeci de mii de hectare de pădure și alte asemenea "realizări deosebite".

Mai mult, înainte de a cere demisii de la miniștrii P.N.L., Mircea Geoană ar trebui să se uite în curtea lui și să-i excludă din funcțiile deținute în P.S.D. pe liderii corupți ai acestui partid, precum Miron Mitrea, Dan Ioan Popescu, numindu-i doar pe cei vizați sau certați de D.N.A.

De aceea, îl invit pe domnul Geoană și P.S.D.-ul în general să meargă în liniște acolo unde îi este locul, adică în afara scenei politice, și să lase pe cei care își fac treaba să-și continuie reformele pe care P.S.D.-ul le-a refuzat ani la rând.

Vă mulțumesc.

  Ion Stan - intervenție cu tema Strategia de privatizare a Companiei Naționale Loteria Română SA și a Companiei Naționale Imprimeria Națională SA - o megaescrocherie a actualei Puteri;

Domnul Ion Stan:

"Strategia de privatizare a Companiei Naționale "Loteria Română" S.A. și a Companiei Naționale "Imprimeria Națională" S.A. - o megaescrocherie a actualei Puteri"

Dezbaterea, la nivel parlamentar, a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.202/2005 privind strategiile de privatizare a Companiilor Naționale "Loteria Națională" și "Imprimeria Națională" a ocazionat reluarea argumentelor pro și contra adoptării acestui act normativ care, în fapt, susțin sau, dimpotrivă, resping categoric oportunitarea și necesitatea transferului de proprietate în cazul celor doi operatori și modalitățile concrete prevăzute pentru realizarea respectivului proces.

În acest sens, este relevantă susținerea actului normativ menționat la nivel guvernamental, în special de conducerea Ministerului Finanțelor Publice, personal de ministrul Sebastian Vlădescu, care, încă de la sfârșitul anului trecut, s-a pronunțat în favoarea adoptării sale, prin invocarea argumentului formal că, în fapt, nu este vorba de privatizarea propriu-zisă a celor două companii, statul român rămânând în continuare acționar majoritar, într-o poziție de control absolut, inclusiv după transferul de proprietate prevăzut a se realiza cu privire la anumite pachete semnificative de acțiuni către terțe instituții și, respectiv, diferite persoane fizice sau juridice (investitori).

Poziții similare au și unii membri ai Comisiei de buget-finanțe din Senat, care invocă influențele benefice care se anticipează că vor fi generate pe piața de capital prin listarea la Bursa de Valori București a acțiunilor celor două companii.

Pe de altă parte, există voci care dezaprobă respectivele intenții. Care sunt principalele argumente?

  1. Inoportunitatea și inutilitatea transformării în societăți pe acțiuni și, ulterior, a privatizării companiilor în cauză, care administrează două monopoluri de stat extrem de profitabile, al căror statut se impune a fi menținut ca atare, prin păstrarea actualei lor forme de proprietate.
  2. Riscul afecătării ulterioare a intereselor statului român, ca urmare a orientării activității respectivilor agenți economici, de reprezentanții noilor lor acționari, în direcția maximizării profiturilor obținute, inclusiv prin exploatarea contextului favorabil creat de administrarea celor două monopoluri aferente.
  3. Influențele pozitive, anticipat a fi generate pe piața de capital prin listarea acțiunilor celor două companii, vor fi nesemnificative și, în fapt, vor fi favorizați exclusiv anumiți investitori agreați, ai căror reprezentanți, la fel ca și membrii Consiliului de administrație și salariații Loteriei Naționale, susțin adoptarea deciziei de privatizare a respectivilor agenți economici în condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.202/2005 și nicidecum statul român.

Să nu uităm că, în anul 2005, continuând practicile similare anterioare, conducerea Imprimeriei Naționale s-a aflat sub "tirul" influențelor și presiunilor exercitate de reprezentanții anumitor grupuri de interese pentru impunera unor firme românești sau străine ca parteneri sau intermediari în cadrul celor mai rentabile afaceri derulate de respectivul agent economic, cărora le-au revenit substanțiale profituri.

Consider că instituțiile abilitate ale statului - Parchetul General și Agenția Națională de Administrare Fiscală - ar trebui să se autosesizeze și să dispună de urgență desfășurarea unor investigații care să clarifice modul în care au fost derulate anumite afaceri în cadrul acestei instituții.

Problema principală este cine va administra, din umbră, pachetele de acțiuni ale Loteriei și Imprimeriei, care vor fi transferate către Fondul Proprietatea, în contextul în care deja "vulturii" pieței de capital întreprind demersuri subterane pentru preluarea controlului acestei ultime entități, prin desemnarea membrilor Consiliului său de Supraveghere, după criterii clientelare, din rândul exponenților grupului de interese coagulat în jurul actualei conduceri.

În plus, respectivii "vulturi" - "investitori" care se hrănesc din speculații pe piața de capital! - au trecut și la identificarea altor "victime" - persoane fizice cărora le-au fost emise titluri de despăgubire, pe care le contactează în vederea determinării acestora să încheie tranzacții cu titlurile în cauză, la prețuri subevaluate.

În contextul celor de mai sus, solicit:

  1. Procurorului general Ilie Botoș declanșarea unei anchete care să clarifice aspectele cu incidență penală a grupurilor de interese care doresc privatizarea celor două companii și care au demarat deja încheiera unor tranzacții cu titlurile de despăgubire emise pentru anumite persoane.
  2. Agenției Naținale de Administrare Fiscală să declanșeze un control financiar-fiscal la cele două companii supuse privatizării conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr.202/2005.
  3. Comisiei buget-finanțe și bănci din cadrul Camerei Deputaților să respingă proiectul de Ordonanță de urgență a Guvernului nr.202/22 decembrie 2005 privind strategia de privatizare a Companiei Naționale "Loteria Română" S.A. și a Companiei Naționale "Imprimeria Națională" S.A.
  4. Primului-ministru Călin Popescu Tăriceanu să retragă Ordonanța de urgență a Guvernului nr.202/2005 și să găsească alte soluții pentru susținerea financiară a Fondului Proprietatea și, de asemenea, să identifice și să anihileze, cu ajutorul instituțiilor abilitate, grupurile de interese care roiesc deja în jurul acestei megaescrocherii.
  Marius Rogin - intervenție cu tema România, la doi ani de la aderarea în structurile NATO;

Domnul Marius Rogin:

"România, la doi ani de la aderarea în structurile NATO"

Doamnelor și domnilor deputați,

Oricât de agitată este viața politică din România în aceste zile, nu putem trece mai departe fără a saluta de la această tribună un eveniment de o importanță deosebită în istoria noastră, cum este cel al aderării României la structurile Organizației Tratatului Atlanticului de Nord. La data de 2 aprilie 2004, țara noastră devine parte componentă a acestei organizații, membru cu drepturi depline, asemeni celorlalți membri din cadrul organizației.

La 4 aprilie 1949, la Washington, are loc semnarea unui tratat între zece națiuni independente din Europa și două nord-americane, tratat ce are ca principal scop crearea unei alianțe între aceste state, ce vizează cu precădere o apărare reciprocă.

Tratatul prevede ca toate țările membre să conlucreze pentru menținerea și dezvoltarea capacității de apărare. Organizația nu este însă deloc una rigidă. Din contră, de-a lungul timpului, a oferit și altor state, cu precădere celor europene, posibilitatea de a intra în structurile ei. Aceasta, desigur, după parcurgerea unor etape, în urma cărora să poată deveni acel partener nu doar cu drepturi egale, ci și cel care să poată îndeplini obligațiile ce-i revin, asemeni celorlalți parteneri.

Astăzi, Organizația numără 26 de state membre. După cele 12 care au pus bazele Organizației (Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Regatul Unit al Marii Britanii și Statele Unite), au urmat apoi alte 14 state - Grecia și Turcia într-o primă etapă, apoi Germania în cea de-a doua, Spania într-o a treia, Cehia, Ungaria, Polonia în cea de-a patra etapă, iar în cea de-a cincea: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia.

Un alt rol important al Organizației este și cel de coordonare. Astfel, NATO a coordonat operațiunile de ajutorare a populației afectate în 1998 de inundațiile din vestul Ucrainei, a inițiat campanii umanitare pentru ameliorarea gravelor situații în care se aflau refugiații din Kosovo.

Deși obiectivul principal al Alianței este acela de a menține și de a asigura siguranța statelor care fac parte din organizație, NATO stabilește parteneriate și cu țări care nu fac parte din Organizație. De-a lungul timpului s-a acordat o atenție deosebită relațiilor cu Rusia și Ucraina, relații care la un moment dat au cam avut de suferit, dar care, suntem încrezători, vor fi reluate și se vor dezvolta într-un cadru mai larg.

O altă zonă de interes deosebit este și Mediterana. Securitatea în Europa este strâns legată și de securitatea și stabilitatea în această zonă. Între statele membre NATO și statele partenere, se stabilesc relații de cooperare activă, ajutor în caz de dezastre naturale, precum și programe științifice și ecologice.

Urmărind politica sa de menținere a păcii, prevenire a războiului, întărire a securității și stabilității, în conformitate cu sarcinile sale de securitate, NATO va căuta, ca prin cooperare cu alte organizații, să prevină conflictele, sau, în situația apariției unei crize, să contribuie la gestionarea sa efectivă, cu evidenta aplicare a normelor dreptului internațional.

România a început demersurile pentru apropierea de NATO imediat după revoluție. La mai bine de 14 ani după acest eveniment, România participă pentru prima dată la un Summit NATO în calitate de membru cu drepturi depline. Am demonstrat astfel că putem deveni parte a procesului transatlantic de luare a deciziilor în privința securității. Beneficiem în acest moment de cele mai solide garanții de securitate din istoria României. Avem șansa de a ne promova interesele naționale, în cadrul unui sistem de apărare colectivă bazat pe valori democratice.

Pentru că investiția în securitate este una de lungă durată, integrarea României în NATO este un câștig nu doar în ce privește siguranța țării noastre, ci și pentru stabilitatea și securitatea Europei.

NATO rămâne piatra de temelie a securității europene și fundamentul apărării colective în spațiul euroatlantic.

Ca țară europeană, România trebuie să-și exprime sprijinul pentru o Alianță puternică și capabilă să răspundă eficient noilor amenințări la adresa securității. Este important însă ca frontiera comunității euro-atlantice să nu se oprească la frontiera estică a României. În acest moment România participă la proiecte multinaționale de transport strategic aerian și maritim, contribuie la toate misiunile Alianței, inclusiv la cele din afara spațiului euro-atlantic (Irak, Afganistan) și s-a angajat în acțiunile pentru combaterea terorismului.

Această calitate de membru al Alianței, pe care ne-am câștigat-o în aprilie 2004, pe care multe state și-o doresc, dar de care n-au reușit încă să beneficieze, consolidează posibilitățile noastre de protejare a securității. Această securitate nu înseamnă numai putere militară sau apărare, ea presupune și cooperare, valori comune, capacități noi și o implicare activă a tuturor palierelor societății.

Îmi doresc ca România să-și îndeplinească în continuare misiunile la care va participa și obligațiile care-i revin, așa cum a făcut-o și până acum.

Vă mulțumesc.

  Constantin Traian Igaș - intervenție cu titlul Pecica, la moment de sărbătoare;

Domnul Constantin Traian Igaș:

"Pecica, la moment de sărbătoare"

Doamnelor și domnilor deputați,

De această dată mi-am promis să vin în fața dumneavoastră și să vă vorbesc despre oameni, locuri și lucruri frumoase. Mi-am propus să las la o parte, pentru câteva momente, toată agitația care există în viața politică de zi cu zi, toate problemele pe care mi le-am propus a le rezolva și să vin să vă vorbesc despre Pecica, orașul meu natal. Nimic nu face un om să fie mai mândru ca atunci când vorbește despre locurile unde s-a format, unde a muncit și unde-i regăsește întotdeauna pe cei dragi.

Astăzi mi se oferă șansa de a vă vorbi despre pecicani. Astăzi, pot să vorbesc cu mândrie despre consătenii mei, de la o tribună înaltă: cea a Parlamentului României.

În aceste zile, locul care m-a format ca om, sărbătorește doi ani de când a trecut, din voința pecicanilor, la statutul de oraș. Un oraș tânăr, de doar doi ani, condus de oameni tineri și plini de inițiative și proiecte de dezvoltare pentru comunitatea locală, dar și pentru localitățile învecinate.

7 aprilie 2004 a fost pentru noi, pecicanii, un motiv de sărbătoare. Cea mai mare localitate a județului Arad, ce depășea ca număr de locuitori toate celelalte orașe deja existente în județ, o localitate în care trăiesc români, maghiari, germani, sârbi, slovaci și rromi, odinioară și evrei, a fost declarată, după ani lungi de așteptare, oraș.

Tinerețea este a orașului, dar localitatea are istoria ei. O găsim menționată documentar, încă din anul 1329. O regăsim în paginile istoriei prin răscoala împotriva imperialilor din 1735, condusă de căpitanul de grăniceri Pero Szeghedinaț, cel care ulterior a plătit cu viața această îndrăzneală, fiind executat prin tragere pe roată.

În perioada anului 1816 în localitate se dezvoltă foarte mult breasla fierarilor, rotarilor, țesătorilor, cizmarilor, cojocarilor și brutarilor. Pecicanii au fost și sunt încă oameni mândri. Dumnezeu le-a dat multe, dar n-au așteptat niciodată "să le și bage în traistă", după cum bine spune un proverb românesc. Pita de Pecica a fost unul din lucrurile care au făcut cunoscut numele localității în întreaga parte de vest a țării și poate chiar mai departe. Lucrul este valabil și astăzi, nicăieri nefiind o pâine mai bună ca cea a locului unde m-am născut și trăiesc.

Vă spuneam că, după ani lungi de așteptare și după o lungă istorie, localitatea a fost declarată oraș. Acest lucru se datorează și țin să-l precizez de la această tribună, oamenilor din localitate, consilierilor locali care au contribuit la parcurgerea tuturor etapelor, consilieri locali între care, cu mândrie pot să o spun astăzi, m-am aflat și eu, dar nu în ultimul rând tânărului primar pe care l-a avut atunci și îl are și astăzi, domnul Iustin Cionca. Pecica se poate lăuda cu un primar care n-a făcut niciodată rabat de energie pentru a duce la îndeplinire mai multe proiecte, așa cum nici acum nu are nici un fel de reținere când vine vorba de a face ceva pentru Pecica și pentru oamenii care trăiesc aici. Nu vreau să încep a înșira în fața dumeavoastră tot ceea ce s-a făcut în Pecica de când și-a câștigat tânăra echipă pe care o are în primărie și consiliul local. V-aș reține prea mult din timpul dumneavoastră. Vreau doar să vă prezint rezultatul acestor eforturi: în 2005 , tânărul primar al Pecicăi, primește titlul de cel dintâi primar al țării, pentru toată activitatea pe care a deșfășurat-o până acum. Vorbele, cred, sunt de prisos. Acestea sunt dovezile ce vor vorbi mai departe.

Nu pot să nu profit de această ocazie și să nu vă vorbesc despre planurile și proiectele orașului meu. Cel mai important este cel care, atunci când a luat naștere, în perioada 1999-2000, a fost privit de foarte mulți cu multă neîncredere.

Echipa de consilieri locali din Pecica, împreună cu primarul localității, au decis că este momentul ca localitatea să se dezvolte, să ofere cetățenilor acele locuri de muncă pe care și le doresc. S-au pus astfel bazele creării unui incubator de afaceri. Acesta va fi situat de-a lungul DN 7 B și va avea ca principal scop sprijinirea firmelor mici, oferindu-le acestora spații pentru închiriat și pentru diferite servicii. Pentru zona în care în următorii ani vor fi create nu mai puțin de 3000 de locuri de muncă, au fost destinate nu mai puțin de 50 de hectare pentru întregul complex. S-au obținut actele necesare, au fost întocmite documentații și s-au găsit și investitorii care ar fi dispuși să vină aici. Aici va fi înființat un centru de perfecționare a personalului pentru firme, se va afla un terminal de transport internațional rutier, o zonă comercială, completat de un adevărat cartier rezidențial unde se vor construi peste 200 de locuințe pentru tineri. Vor fi asigurate locuri de muncă, inclusiv pentru cetățenii din Ungaria, din localități apropiate de graniță, cum ar fi Battonya.

Pentru Pecica și pentru cetățenii care locuiesc aici, acest proiect reprezintă dovada unei continue dezvoltări. Odată cu demararea proiectului, vor crește veniturile la bugetul local, vor fi atrași investitori străini, dar și autohtoni, vor crește veniturile populației, nivelul de trai va fi unul în creștere, iar orașul meu va deveni mult mai atractiv.

Acestea sunt lucrurile care ne-au determinat să inițiem acest proiect, pentru mulți suspicioși unul mai puțin realizabil. Astăzi pot să spun cu certitudine că el e unul cât se poate de viabil.

Dacă vă spuneam la început că sunt mândru de faptul că sunt pecican, am vrut să vă și demonstrez că am de ce.

Vă invit pe fiecare dintre dumneavoastră șă gustați din pita de Pecica, să cunoașteți oameni minunați care trăiesc și muncesc pentru ea. Vă veți convinge că sunt locuri și persoane deosebite.

Tuturor pecicanilor le transmit din acest loc în care m-au trimis să-i reprezint, numai gânduri de bine și sănătate, să le spun că voi încerca să-i reprezint cu cinste aici prin tot ceea ce fac, iar pentru că suntem într-un moment de sărbătoare, orașului meu îi doresc La mulți ani!

Vă mulțumesc frumos.

  Dumitru Avram - declarație politică: Isteria lustrației;

Domnul Dumitru Avram:

"Isteria lustrației"

Acum, când Dunărea revarsă nemilos apele umflate ale Europei peste zeci de localități românești, un grup de indivizi puși mereu pe vrajbă agită spiritele cu niște aberante legi ale lustrației, antinomenclatură și de acuzare a Securității ca Poliție politică, toate adunate la un loc la modul cel mai dușmănos cu putință, astfel încât dacă adversarii lor nu intră într-o categorie să fie imediat aruncați într-o alta.

Ce i-a apucat pe cei de la Alianța D.A., când ei sunt la putere, iar țara o duce tot mai greu, să nege o întreagă perioadă istorică este lesne de înțeles. Departe de a răspunde unei chemări a Europei, unii urmași ai kominterniștilor simt că le fuge pământul de sub picioare, că prea desele lor acte de trădare de țară îi pot arunca oricând după gratii.

A venit vremea naționalismului luminat și european care să facă din bătrânul continent o întinsă regiune a unității în diversitatea bogăției sale spirituale și materiale, la care fiecare dintre cei care participă la acest imens proiect să contribuie în mod onest și substanțial.

Trăim vremurile unei dictaturi nerușinate, în care ordonanțele de urgență iau locul legilor, amenințând destinele a mii și mii, poate chiar milioane de oameni, dacă ne gândim la tragedia economică și socială pe care o parcurge astăzi România. Are vreun interes Europa să întoarcă această minunată țară la vremuri mai rele decât cele ale Romei păgâne, sau ar face mai bine să îi sară în ajutor în momentele ei grele? Săptămâni întregi au băltit apele pe câmpiile Timișului, ale Burnasului sau peste adâncurile și așa destul de agitate ale Vrancei și nimeni nu ne-a trimis o barcă sau o echipă de specialiști pentru a înlătura urmările acestor uriașe dezastre naturale și a scăpa de altele ce ar putea oricând să vină.

Au devenit CNSAS-ul și acest Ticu Dumitrescu problema României? A ajuns acest bătrânel speranța spiritelor negre ale revanșei și ale răzbunării? Cine le permite așa-zișilor susținători ai lui să se adune când și unde vor, să cheme la nesupunere în fața legii și să semene atâta sământță de ură în societatea românească? Cine sunt ei și ce au fost, în fapt, revoltele sociale pe care nu încetează să le deteste? Măcar amărâții aceia luptau pentru o viață mai bună (de care, din păcate, nu au nici acum parte), pe când acești așa ziși reprezentanți ai Societății Civile s-au cam săturat de atâta bine, acum vor să conducă ei, incitând la o epurare politică ce poate trimite oricând la vremea de cea mai tristă amintire.

Ce-i interesează pe ei de țăranii necăjiți și de cei care n-au un loc de muncă, ce le pasă lor că sunt rudele apropiate sau urmașii celor care au practicat cea mai dură Poliție politică și de aservire a acestei țări, la ei nesimțirea are răspunsuri la toate, dacă vreunul dintre ai lor a fost informator, acela a fost obligat să o facă, pe când cei din rândul adversarilor s-au dus de bunăvoie în brațele primitoare ale Securității.

Nefericitele dosare ale timpurilor nu tocmai trecute sunt pe cale de a ajunge pe tarabă, oricând poți să faci din cine vrei un delator infam, oricând pot dispărea file și chiar volume acuzatoare, totul e să fie unul de-al lor acolo, astfel anulăm votul și, dacă vrem, schimbăm și legea. Din dorința de a asigura deblocarea și continuitatea firească a vieții parlamentare, PRM l-a votat în fruntea Camerei Deputaților pe tânărul liberal Bogdan Olteanu. Asta înseamnă dorință de normalitate și progres și nu sperietoare cu gogorița lustrației, cărora mulți nici măcar nu-i cunosc sensul, cu alegerile anticipate și cu votul uninominal. În România nu vor avea loc niciodată epurări în masă, așa cum și-ar dori mințile înfierbântate ale acestor intoleranți înrăiți, cărora li se pare că nu au iritat îndeajuns lumea, și nici alegeri anticipate probabil că nu vor fi, pentru că abia atunci ar avea loc adevăratele alungări de pe scena acestei istorii triste.

Singura soluție de moment rămâne demisia actualului Guvern și constituirea unui cabinet de uniune națională, format din specialiști și patrioți autentici. Altfel, rămânem tot mai departe de Europa unde situațiile foștilor nomencalturiști și ale acelora care au făcut Poliție politică au fost judecate cu maximă parcimonie, unde procesul generalului Jaruzelski, autorul Legii marțiale din 1980, din Polonia, n-a început nici astăzi, unde cei legați de trecut au fost priviți nu în raport de ceea ce era consemnat în cărțile lor de muncă, ci strict în funcție de acțiunile lor, unde căpitani de nave și aeronave își văd în continuare de treburile lor. Nu, la noi este posibil să încalci și Constituția și drepturile și libertățile fundamentale ale omului, numai să rămâi la putere.

Să vorbești de limitarea temporară a accesului la unele funcții și demnități publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere și din aparatul represiv al regimului comunist, adunând la un loc zeci de mii de oameni, dacă nu merituoși, măcar nevinovați, mi se pare un abuz impardonabil în condițiile în care, chiar în unele situații particulare (cazul Sidabras și Dziautas, un fost inspector și un fost procuror, ambii ofițeri KGB, contra Lituaniei, cauza Zdanoca împotriva Letoniei și altele), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (C.E.D.O.) a dat verdicte corecte, în favoarea celor nedreptățiți, eliminând orice formă de abuz. Aș vrea să-i văd pe acești curajoși adepți ai lustrației, o inepție transformată din ritual de purificare într-o prigoană sălbatică, din ce vor plăti ei numeroasele procese pe care românii, alungați din propria lor cetate, le vor câștiga la instanțele europene? Nu mai pot ei, treaba lor este să răspândească ura și fierea, pentru că ponoasele le va plăti tot statul român.

Ei bine, nu e drept, nu e drept să rămână neamendați niște oameni ascunși deocamdată după imunitatea parlamentară, să vorbească nonșalant, la aproape 16 ani de la căderea fostului regim, despre interzicerea accesului la unele funcții și demnități publice pentru persoanele care, în perioada comunistă, s-au bucurat de prerogativele conducerii de partid și au împărtășit, nu numai forțat, ci și voluntar, politica și ideologia comunistă.

Fost deținut politic și președinte al țării sale, intelectualul de aleasă ținută care este Vaclav Havel spunea recent în cotidianul Die Welt că marea problemă a Estului Europei o constituie nu trecutul, ci mafia și corupția postcomunistă.

Așadar, nu minunatul om și diplomat Ștefan Andrei, pe care îl felicităm încă o dată la aniversarea zilei de naștere, a sa și a distinsei sale soții, care poate să aducă în continuare multe servicii acestei țări trebuie judecat, ci marii pungași, fără culoare politică și nu neapărat cu trecut comunist care au distrus și au vândut această țară. Lor le convin și lustrația și lupta cu fosta nomenclatură și vrajba dosarelor contrafăcute, în care sfâșierea să ajungă până în sânul familiilor de români și, să fiu iertat, și starea de sclavie a românilor.

În Polonia și Cehoslovacia ființează încă partide comuniste și asta nu deranjează pe nimeni. Oligarhia neagră de după 1990 este incomparabil mai rapace și mai distrugătoare decât a fost cea roșie.

În 1970, Ceaușescu începea prima autostradă din România. Au trecut de atunci 36 de ani, iar drumurile morții seceră tot mai multe vieți. Nu scăpăm de trecut atât de simplu, iar problema nu este a acelora care au construit ceva în această țară, ci a acelora care s-au înfruptat hoțește din acel trecut, răpus pe deasupra și în echilibrul geografiei sale.

Speriați de consecințele sociale ale unei asemenea porniri aflate în afara democrației, cei ce se răfuiesc cu perioada de dinainte de '89 încearcă să treacă pe morală, spunând că dacă mărturisești ce ai fost nu ți se întâmplă nimic.

Cine mai poate pune preț pe asemenea vorbe ca să nu mai spunem de faptul că răul a fost făcut. A reapărut Inchiziția, iar cei ce trebuie să plece sunt tocmai ei, promotorii pătați ai unor asemenea proiecte aberante.

  Vasile Pușcaș - declarație politică cu tema Superficialitatea cu care tratează autoritățile române scepticismul organismelor decizionale ale Uniunii Europene;

Domnul Vasile Pușcaș:

"Superficialitatea cu care tratează autoritățile române scepticismul organismelor decizionale ale Uniunii Europene"

Doamnelor și domnilor,

Din februarie 2000, România a derulat negocieri pentru aderarea la UE. Progresele realizate până în decembrie 2004 au determinat Consiliul European să declare negocierile finalizate. În aprilie anul trecut, Guvernul român a semnat tratatul de aderare și un proces politic de responsabilitate pentru actualul executiv a început atunci: ratificarea tratatului de către cele 25 de state membre ale UE.

Timp de un an am asistat la o rapsodie a coaliției guvernamentale care-și cântă, pe diferite tonuri, succese după succese, și toate acestea într-o vreme în care mediul politic european și opinia publică europeană deveneau tot mai sceptice în fața procesului de extindere a UE. Și, cu toate acestea, așa cum se arată în ultimul raport anual al Moody's Investor Service, referitor la capacitatea României de a face față unor șocuri economice după aderare, fără a întâmpina dificultăți la plata datoriilor, politicile macroeconomice practicate de Guvernul de la București sunt uneori incoerente.

Cum au reacționat autoritățile române la aceste semnale venite dinspre mediul politic și de afaceri extern? Prin clamarea unei noi strategii de politică externă cu multe semne de întrebare; prin inflamarea repetată și inutilă a relațiilor franco-române; prin dojenirea acelor comisari europeni care ne arătau bățul, iar nu morcovul; prin declararea stimulării investițiilor private ca scop al reducerilor de taxe, dar ascunderea realității, și anume că acestea nu au făcut decât să greveze asupra flexibilității fiscale într-o țară care avea deja o pondere scăzută a veniturilor bugetare în PIB.

Unde am ajuns? Avem tot mai mult certitudinea că actuala putere care asigură guvernarea țării s-a îndepărtat tot mai mult de obiectivul fundamental al României: buna pregătire a aderării la uniunea europeană la 1 ianuarie 2007. Deseori se confundă scopul cu obiectivele și obiectivele cu mijloacele.

Stimați colegi,

Aderarea la uniunea e este numai un obiectiv al României așa cum a fost și aderarea la Alianța Nord Atlantică în anul 2003. Scopul este însă modernizarea și dezvoltarea României. Din acest motiv, pregătirea internă pentru aderarea la UE ar trebui să aibă o importanță majoră pentru actualul Guvern, ca de altfel pentru toate forțele politice, societatea civilă și ONG-uri.

S-a intrat într-o competiție bizară cu trecutul uitând că Guvernul are responsabilitatea viitorului acestei țări. Cuantificați fiecare bulină roșie pe care v-o acordă, cu generozitate, un oficial sau altul de la Bruxelles sau din statele membre însă vă derobați de problemele care sufocă viața cetățeanului. Populația este tot mai mult ignorată de autoritățile țării: la fiecare început de lună bolnavii fac cozi interminabile la farmacii, numărul șomerilor scade pentru că tot mai mulți tineri emigrează spre statele din UE, reforma fiscală reduce continuu puterea de cumpărare a cetățeanului de rând și duce spre majorarea deficitului comercial și a celui de cont curent, educația rămâne un sector subfinanțat și multe altele. Mediul înconjurător este lăsat în voia sorții, oamenii trăind cu spaima inundațiilor și a abandonării de către autorități. Din reforma justiției se fac spectacole mediatice crezând că impresionăm Occidentul.

Onorați colegi,

Vă miră cumva scepticismul membrilor parlamentelor europene și al opiniei publice în fața extinderii UE?

Toată această superficialitate cu care tratează actualul Guvern al România problemele din agenda cetățeanului este observată și de cei care vor trebui să se pronunțe referitor la oportunitatea aderării noastre la UE.

Sperăm că România va obține în 16 mai un raport de monitorizare favorabil, însă ar trebui să vă gândiți ce costuri pentru țară va aduce inconsistența pregătirii pentru aderare la Uniunea Europeană. Fiecare gest de sfidare și ignorare a cetățeanului de astăzi va fi o pată pe imaginea de mâine a cetățeanului român, viitor membru al UE și cetățean european.

Vă amăgiți inutil dacă mai credeți că obținerea unui eventual accept pentru aderarea la UE vă exonerează de datoria pe care o aveți față de această țară: continuarea procesului de modernizare și dezvoltare a României, creșterea procentului acceptabilității în statele membre, ridicarea standardelor de viață ale cetățenilor români.

Vă mulțumesc.

  Mihai Sandu-Capră - declarație politică intitulată Bunicuța în campanie!;

Domnul Mihai Sandu-Capră:

"Bunicuța în campanie!"

Eșec după eșec, înfrângere după înfrângere...

Îndemnați de spiritul totalitar stângist, conducătorii Partidului Social Democrat adoptă măsuri de criză, luând ciocanul într-o mână și securea în cealaltă. Excluderi peste excluderi, amenințări... Pare-se că noua conducere, cea tânără și curată, care a început cu ceva timp în urmă operația estetică a partidului, a demarat curățenia de primăvară. Pumnul în gură sau șutul în dos sunt cele mai noi metode democratice aplicate în cadrul Partidului Social care se vrea și Democrat, metode ce nu au nimic în comun cu diplomația studiată la Washington și care sperăm ca măcar într-o mică măsură să fie pusă în practică de conducerea "democrată" a PSD.

Așa că... domnul Iliescu, în ciuda vîrstei înaintate, mai are vigoarea necesară de a reîncepe lupta pentru șefia partidului, lupta pentru dovedirea paternității fiului risipitor, a partidului căzut în dizgrația electoratului.

Astfel, mâna de fier a Bunicuței nu mai acceptă linia a doua, funcția onorifică, dovedind în acest fel fragilitatea sistemului de conducere din umbră.

Așa se întâmplă când un șofer de Dacia se suie într-un bolid de Formula 1. Sunt șanse foarte mari să iasă în decor. Așa că ne așteptăm ca în curând acest Michael Schumacher al PSD-ului să înceapă din nou o cursă nebunească prin doctrina pierdută, transformând autobuzul PSD cu mai mulți șoferi într-un monopost care, ce-i drept, trage un pic către est.

  Adrian Emanuil Semcu - intervenție cu tema Obiectivele turistice în pericol;

Domnul Adrian Emanuil Semcu:

"Obiectivele turistice în pericol"

Săptămâna trecută am putut asista cu toții la o serie de evenimente, care ar trebui să ne reaminească faptul că societatea românească încă se află sub marca lui I.L. Caragiale. Trecem atât de ușor de la comic la tragic și invers, încât acești doi termeni și-au pierdut proprietățile și nu mai pot fi concepuți separat.

În acest sens, se cere înființarea unui minister al turismului, care să valorifice potențialul cultural al țării, dar principalele noastre atracții turistice se surpă, datorită alunecărilor de teren sau sunt pur și simplu luate de ape, neluând în seamă starea infrastructurii, pe care fosta guvernare s-a angajat să o refacă, lucru care, firește, nu s-a întâmplat.

În cazul Sighișoarei, datorită ploilor abundente, dealul pe care este constrită cetatea medievală a început să se prăbușească. Primăria a anunțat prefectura, dar prefectul de Mureș, Ciprian Dobre, a afirmat că principalul responsabil este chiar primarul, Dorin Daneșan, care ar fi trebuit să ia măsuri. La rândul său, acesta se declară neputincios în fața situațiilor de gen, pentru că cetatea se află în patrimoniul UNESCO și doar Ministerul Cultelor poate aproba lucrările în aceste cazuri.

Situația este cel puțin paradoxală, dacă formalitățile prevalează asupra patrimoniului național și birocrația îl condiționează.

Necesitatea apariției Ministerului Turismului ar trebui deci corelată cu urgentarea unor lucrări publice de restaurare și de îmbunătățiri funciare în zonele vizate.

Trebuie totodată să ținem seama de faptul că Ministerul Culturii este o instituție funcțională, care ar trebui să se autosesizeze în aceste cazuri.

Datoria noastră de reprezentanți ai cetățenilor este să simplificăm, prin intermediul unei proceduri legislative, demersul birocratic specific acestor situații și să atragem atenția Guvernului asupra priorităților din domeniul turistic, care să permită funcționarea unui minister de gen.

  Ion Mocioalcă - intervenție Despre nivelul de trai;

Domnul Ion Mocioalcă:

"Despre nivelul de trai"

Apropierea termenului de prezentare a Raportului de monitorizare, precum și neîncetatele crize din coaliție și dintre Palatul Cotroceni și Palatul Victoria creează o stare de neliniște în rândul opiniei publice.

Electoratul se consideră neglijat și începe să înțeleagă că este respectat de actuala putere numai când este chemat la urne și este nevoie de votul său. Venirea la putere a coaliției portocalii, contrar votului dat în alegerile parlamentare din 2004, s-a dovedit că pentru cei mulți și nevoiași este dureroasă și păguboasă. Trecerea de la promisiunile și sloganurile din campania electorală la realizările actului de guvernare este șovăielnică.

În majoritatea lor, măsurile luate în anul 2005 nu au avut legătură cu Programul de guvernare al Alianței PNL-PD. Platforma-program din campania electorală, programul de guvernare nu au fost respectate. Deciziile portocalii sunt o dovadă de inconsecvență, de amatorism și de imoralitate politică. Guvernul nu a realizat, practic, nimic în domeniul social, din contră starea de lucruri s-a degradat din ce în ce mai mult.

Partidul Social Democrat a criticat mereu responsabilitatea Guvernului Tăriceanu față de climatul economic și financiar din România, disprețul față de mediul de afaceri și haosul creat în cadrul legislației fiscale. România se mișcă din inerție. Nu interesează pe nimeni problemele grave ale economiei, situația grea a pensionarilor, soarta tinerilor, situația dificilă a mai multor categorii de populație defavorizate.

Actuala putere este frământată de lupte interne, nu are timpul și nici voința politică să urmărească performanța guvernării, să urmărească mersul reformei, să evalueze corect eficiența demersului guvernării. În aproape un an și jumătate, Alianța PNL-PD nu a oferit decât bâlbe, amatorism, minciună, aroganță și exerciții de imagine și de manipulaare a realității. Coaliția, ori de câte ori are nevoie, afișează cifre supraevaluate ale creșterii economice, ale productivității muncii sau inflației.

În timp ce Guvernul întoarce din condei indicatorii macroeconomici, oamenii își trăiesc intens sărăcia. Singurele realizări ale actualei puteri sunt haosul și dezbinarea.

Specialiștii Partidul Social Democrat din domeniul economico-financiar au arătat că adevăratele probleme ale românilor sunt legate de programul economic. Prețul gazelor naturale și al energiei electrice, precum și al utilităților și produselor de bază vor deceni, în perioada imediat următoare, insuportabile pentru o bună parte a populației. Sistemul de pensii a ajuns deja la cota de avarii.

De asemenea, realitatea anului 2006 dă puțin speranțe: economia națională merge prost, divergențele de opinie între cei aflați la guvernare se accentuează, iar instabilitatea politică provoacă nesiguranță și regres în mediul de afaceri. Puterea de cumpărare a cetățeanului a scăzut constant, iar cotația punctului de pensie înregistrează cea mai scăzută valoare din ultimii ani.

Prognozele sunt triste și arată că și în anul 2006 va avea indicatori economici mediocri, ceea ce va conduce la accentuarea decalajelor și la înrăutățirea nivelului de trai. Ritmul de creștere al productivității muncii a scăzut substanțial în această perioadă, exporturile au scăzut pe fondul aprecierii continue a monedei naționale. Competitivitatea economiei și a produselor românești este în continuă scădere.

Guvernul Tăriceanu nu este sensibil nici la atenționările FMI și nici la avertismentele Uniunii Europene. Introducerea cotei unice de 16%, mult trâmbițată în campania electorală, a făcut mai puțin bine și mai mult rău. Doar un mic procent din populația a avut parte de sume considerabile la salarii. Majoritatea românilor nu au simțit binefacerile cotei de 16%, alegându-se doar cu câteva zeci de mii în plus la salariu. Contrar laudelor guvernamentale, acest mod, inechitabil, de impozitare a condus la pierderi fiscale pentru bugetul României și nu la un câștig.

Așteptările guvernării portocalii nu s-au îndeplinit: investitorii străini nu au invadat România din cauza instabilității fiscale și politice; diminuarea economiei subterane nu s-a soldat cu rezultatele scontate, din cauza cotei ridicate a contribuției la asigurările sociale; creșterea importurilor a diminuat investițiile autohtone. Guvernul nu are decența de a explica că acele creșteri de investiții străine, comparativ cu anii anteriori, sunt urmarea încasărilor din privatizările demarate de guvernarea PSD.

Pentru a acoperi găurile lăsate de cota de 16%, Guvernul aplică românilor noi șocuri fiscale. După scumpirile din ianuarie, în aprilie și iulie cetățenii țării noastre vor avea parte de noi creșteri de prețuri la gaze și alimente.

Deși avem taxele și impozitele cele mai mari, suntem țara cu cea mai mică pondere a veniturilor în P.I.B. din Europa.

  Romică Andreica - declarație politică: PSD-ul și Mama Omida;

Domnul Romică Andreica:

"PSD-ul și Mama Omida"

Am constatat împreună, în ultimul timp, o degringoladă totală în curtea P.S.D.-ului. Nu aș vrea să spun că m-am întristat foarte mult și nici nu am de gând să comentez cauzele acestor mișcări absolute necesare și mult așteptate de electoratul păcălit de PSD.

Aș dori însă să comentez modul în care încearcă acest partid să se scuture de o criză, evidentă pentru toată lumea, și să arate în presă ca un urs poaspăt trezit din hibernare, tonifiat și în căutare de hrană.

În realitate, această haită de hiene orbecăie prin savană, în căutare de hrană și negăsind întotdeauna se mai mănâncă și între ei.

Am constatat însă și în ultimul timp o schimbare de strategie la PSD. Este vorba de strategia de a găsi o țintă și de a o încolți, deviind astfel atenția de la propriile probleme. Astfel, cei de la PSD se unesc, în scopul comun de a ataca pe cel mai temut dușman al lor, și anume pe domnul Gheroghe Flutur.

În urmă cu puțin timp, am ascultat amuzat cum domnul Geoană a cerut la Iași demisia domnului Gheorghe Flutur. Mi-am spus că, având o întîlnire zonală cu marii baroni PSD din Moldova, au dat o rezoluție pentru a ataca pe cineva din actuala putere, care să fie din Moldova. Acel cineva nu putea fi decât Gheorghe Flutur, având în vedere că este persoana pe care toți PSD-iștii din Moldova (și mai ales domnul Mirza) o consideră principalul pericol electoral și mai ales judiciar, știut fiind faptul că domnul Flutur a sesizat multe din jafurile și hoțiile făcute de acești baroni.

Cum o tâmpenie nu poate fi urmată decât de o alta, șefii Partidul Social Democrat au păstrat același mesaj și la întâlnirea zonală din Transilvania.

L-am ascultat pe faimosul euroobservator al României la Parlamentul European, domnul Titus Corlățean, cerând demisia domnului Flutur, din motive absolut imbecile, și anume proasta gestionare a gripei aviare.

Parcă retrăiesc scenariul de anul trecut, când Traian Băsescu îl acuză pe domnul Gheorghe Flutur că a luat măsuri prea dure după apariția primului focar de gripă aviară.

Examinând cele două critici, pe aceeași temă, la adresa domnului Flutur, nu pot să trag decât o singură concluzie, și anume că domnul Băsescu a avut un minim de caracter să-și asume o declarațițe greșită și să-l felicite pe domnul Flutur asupra modului de gestionare a gripei aviare, în timp ce PSD-ul nu are nici un motiv real de a se lega de gripa aviară și nu face decât să dea în cel mai popular ministru.

Parcă îl și văd pe domnul Titus Corlățean cum ia cuvântul în Parlamentul European și spune că România nu trebuie să intre în Uniunea Europeană pentru că nu știe să gestioneze criza gripei aviare, în condițiile în care Gheorghe Flutur a primit felicitări de la comisarii UE privind modul de gestionare a crizei.

Este limpede că PSD-ul încearcă să se refacă și să se unească, atacând un ministru ce încearcă să facă ce ei nu au avut curajul, să alinieze agricutlura românească la cerințele și performanțele Uniunii Europene.

Tot ceea ce încearcă PSD-ul prin aceste atacuri la domnul Gheorghe Flutur nu este decât o strategie de a distrage atenția de la criza din partid și de la scandalurile de corupție ce macină PSD-ul.

Mă întreb dască această strategie este pusă la cale și cu acordul Mamei Omida din PSD.

  Mihai Adrian Mălaimare - declarație politică cu titlul De-a v-ați ascunselea pe plaiurile democrației;

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

"De-a v-ați ascunselea pe plaiurile democrației"

Sunt dezamăgit profund de modul în care se prezintă clasa politică românească: un fel de grădină zoologică, unde toți pozează în lei, dar acționează ca niște cârtițe, ascunzându-se în spatele degetului.

De fiecare dată când o decizie importantă urmează să fie luată, toată lumea pare să știe care este varianta corectă. La televizor, toți sunt pentru și, ciudat, la numărarea voturilor majoritatea sunt împotrivă. Unii nu înțeleg că sintagma "scena politică" este o metaforă. Sunt actor de atâta amar de vreme și știu foarte bine ce înseamnă să îți pui o mască. Dar, domnilor, este o mare diferență între a juca pe scena unui teatru și a te juca cu o națiune întreagă.

Mă gândesc ce s-ar întâmpla în cazul în care o adevărată lege a lustrației va ajunge pe masa Parlamentului. Și nu îmi este greu să îmi imaginez. Tot parlamentarul, cu mic, cu mare, va merge la televizor, va da declarații de presă și va acorda interviuri lăudând un asemenea demers. Mulți vor urla în gura mare că sprijină acest proiect. Până în clipa votului. Va fi vot secret, pentru că așa-i democratic, vor spune unii. Și surpriză! La numărarea voturilor, majoritatea va fi împotriva unei asemenea legi. Ia hoțul de unde nu-i.

De ce nu sunt cei mai mulți de acord cu votul deschis? Pentru că se știu cu "musca pe căciulă". Pentru că știu că la televizor joacă teatru. Pentru că le este teamă că vor fi luați la întrebări. Și nu în ultimul rând, pentru că le lipsește demnitatea și inteligența. Un om demn nu s-ar ascunde în spatele votului secret. Un om demn ar spune și la televizor că este împotriva unei asemenea legi. Unul inteligent va fi în stare să aducă și argumente, chiar dacă aceasta l-ar pune în postura de avocat al diavolului. Asta este democrația, confruntarea liberă de idei, chiar dacă unele sunt greșite. Vorba goală la unison și votul acordat propriului interes sunt luarea în bătaie de joc a democrației și a 20 de milioane de oameni.

Când vine în Parlamentul României pentru a lucra doar în interesul celor care l-au ales nu se teme de votul deschis. Ba chiar îmi imaginez că acesta este un mod de a le arăta alegătorilor că în campania electorală nu a făcut doar promisiuni.

De ce s-au temut unii să voteze deschis pentru perceziționarea domnului Adrian Năstase? Pentru că jucau teatru. Dar cetățenilor le place să vadă doar spectacole în care miza nu este bunul mers al României.

Să nu credeți că țin o pledoarie împotriva votului secret. El își are rolul său într-un sistem democratic. Dar, într-o țară ca România, în care foștii activiști de partid și securiști bântuie în numere enorme clasele politică și economică nu ne-ar strica mai multă transparență.

Parlamentul este instituția care reprezintă suvernitatea poporului și, în fine, voința acestuia. Ce-i drept, pe cetățeni îi convocăm la urne doar din patru în patru ani. Dar cred că ține de bunul-simț să-i mai ascultăm din când în când. Încercți! Întrebați-i dacă doresc o lege a lustrației, dacă vor un DNA funcțional sau un CNSAS care să-i deconspire pe vechii securiști și să-i elimine din funcțiile publice. Întrebați-i dacă vor să-i vadă pe marii corupți judecați și condamnați? Vă vor răspunde într-o mare majoritate covârșitoare că DA! Și atunci vă întreb, nu le este rușine unora că își înfundă urechile cu ceară și se prefac că nu aud? Am văzut destule piede de teatru. Vă spun, însă, cu mâna pe inimă, că asta este cea mai proastă și cu cei mai jalnici actori. Actorii aceștia dacă își închipuie că joacă în fața unui public mereu prost, se înșeală.

Abraham Lincoln spunea că pe unii îi poți prosti tot timpul, iar pe toți îi poți prosti o vreme. Niciodată nu îi poți prosti tot timpul.

Un adevărat om de stat al secolului XXI nu prostește și nu vrea să prostească pe nimeni.

Dar avem noi, oare, adevărați oameni de stat?

  Mircea Ciopraga - declarație politică intitulată Aspecte ale relației dintre România și Bulgaria în procesul de aderare la Uniunea Europeană;

Domnul Mircea Ciopraga:

Aspecte ale relației dintre România și Bulgaria în procesul de aderare la Uniunea Europeană.

Criza politică recentă din Bulgaria declanșată de amenințarea amânării cu un an a aderării acestei țări la Uniunea Europeană, confirma însă o serie de trei aspecte pozitive legate de evoluția recentă a României:

  1. Pentru prima oară în ultimii cinci ani România reușește să depășească handicapul inferiorității și să se plaseze în fața Bulgariei în procesul de integrare europeană.
  2. Pentru prima dată în ultimii 5 ani, aderarea României la Uniunea Europeană nu mai este amenințată de amânarea pe motiv de corupție și lipsă de reformă a justiției.
  3. Pentru prima dată de la începerea negocierilor de aderare, un guvern român, respectiv Guvernul Tăriceanu, este pe punctul de a reuși să își încheie cu succes și la termen angajamentele de aderare.

Redau mai jos o scurtă detaliere a acestor concluzii.

Asadar, cu privire la relația dintre România și Bulgaria în procesul de aderare la UE, aceasta a fost marcată în mod constant de poziția inferioară a României și de manifestarea ocazională a unei circumspecții din partea oficialilor bulgari. Sunt de reamintit în acest sens declarațiile ministrului bulgar al integrarii europene, doamna Meglena Kuneva, exprimate la momentul încheierii negocierilor Bulgariei cu Uniunea Europeană, cânddomnia saanunța intrarea independentă aBulgariei în Uniunea Europeană și faptul că România datorează țării sale încheierea negocierilor cu UE.

Același ministru bulgar a anunțat însă de curând că Uniunea Europeană ar putea să impună Sofiei clauza de salvgardare pe Justiție și Afaceri Interne ca urmare a neînregistrării niciunei îmbunătățiri de la ultima inspecție a instanțelor bulgărești.

Corupția și crima organizată sunt două dintre cele mai importante obstacole în calea aderării Bulgariei la 1 ianuarie 2007. În pofida criticilor recente ale ministrului bulgar de interne cu privire la corectitudinea și obiectivitatea monitorizării UE în domeniu, există fapte incontestabile și evaluări ale altor instituții importante care confirmă că Bulgaria continuă totuși să se confrunte la modul serios cu cele două fenomene.

Conform unui raport elaborat de Centrul pentru Studiul Democrației, cu sediul la Sofia, în Bulgaria, "instituționalizarea corupției politice facilitează preluarea controlului asupra instituțiilor statului de către organizațiile criminale, permițând astfel crimei organizate să pătrundă nestingherită în economia legală a Bulgariei și a Uniunii Europene", în condițiile în care nici un demnitar nu a fost condamnat pentru acte de corupție. Potrivit informațiilor din presă, circa 150 de persoane au fost omorâte în ultimii 5 ani în Bulgaria, în conflicte de tip mafiot, fără a exista vreo condamnare în acest sens.

În cazul României, țara noastră nu mai este amenințată de amânarea aderării. Asigurări în acest sens ne-au dat și oficialii europeni, potrivit cărora măsura amânării a fost o decizie extremă pe care Uniunea a vehiculat-o în 2004, în timpul conducerii P.S.D, când europenii erau sceptici față de România.

Așadar, Guvernul Tăriceanu este pe punctul de a reuși să își încheie cu succes și la termen angajamentele de aderare. De la preluarea mandatului de conducere, actualul executiv a fost evaluat pozitiv de către Uniunea Europeană. În acest sens, probă este Raportul de țară pe anul 2005, care înregistrează numeroase progrese față de monitorizarea din 2004 din timpul guvernării PSD, mai ales în ceea ce privește domeniile cheie ale reformei justiției și de luptă împotriva corupției.

La fel de relevantepentru prestația guvernului actual sunt declarațiile oficialilor europeni, potrivit cărora UE este satisfăcută de eforturile și voința politică a noului executiv de la București și de dorința acestuia de a-și respecta obligațiile.

În concluzie, țara noastrăse află într-o poziție extrem de favorabilă în ceea ce privește condițiile aderării la UE. Castat vecin și partener, România trebuie însă să își manifeste solidaritatea pentru a ajuta Bulgaria să-și depășească dificultățile actuale, având în vedere ca pentru Bulgaria, la fel ca și pentru România, integrarea în UE este un obiectiv național fundamental.

  Ion Luchian - despre necesitatea existenței unei legi a lustrației;

Domnul Ion Luchian:

Un subiect foarte important pentru actuala clasă politică românească, care a reușit în ultimele zile să reapară în atenția opiniei publice, îl constituie deconspirarea activității fostei Securități precum și necesitatea unei legi a lustrației.

Deși diverși analiști și oameni politici consideră ca la aproape 17 ani de la Revoluție aceste lucruri nu mai reprezintă interes pentru români, eu cred că acest subiect este unul important, care trebuie rezolvat chiar și cu 17 ani întârziere pentru a putea pune în sfârșit punct trecutului și a ne putea concentra către viitor.

Pentru că atât timp cât nu se va realiza o deconspirare reală a fostei Securități va exista tot timpul o suspiciune generală în societatea românească referitor la faptul că foștii securiști activează în continuare în diferite structuri ale statului, atât în sectorul public cât și în cel privat.

Aici intervine și necesitatea existenței unei legi a lustrației, care să interzică foștilor securiști și nomenclaturiști accesul la funcții publice, lege pe care actuala putere a inițiat-o deja în parlament. Mai ales în contextul integrării noastre europene, eu consider că o asemenea lege este foarte importantă, chiar dacă ea vine cu întârziere pentru acele persoane care au avut de suferit direct de pe urma activității Securității.

Este adevărat că deconspirarea fostei Securități și interzicerea accesului securiștilor și nomenclaturiștilor la funcții publice era important dacă s-ar fi făcut imediat după Revoluția din 1989, așa cum prevedea și punctul 8 al Proclamației de la Timișoara, însă puterea politică de atunci, care din păcate a condus România cam în toată perioada post-revoluționară, nu a dorit acest lucru, preferând să se folosească de foștii securiști și nomenclaturiști, ținând România pe loc în calea realelor reforme democratice, lucru observabil și din întârzierea economică și instituțională pe care o manifestă România față de alte țări fost comuniste.

Însă, așa cum spune și dictonul, "Nniciodată nu e prea târziu", și este de datoria noastră să rezolvăm acum această situație pentru că, așa cum s-a văzut și în cazul votului de la CNSAS, elementele fostei Securități sunt în continuare active și doresc cu orice preț să nu se afle niciodată adevărul.

  Ionel Palăr - intervenție politică cu titlul Dreptul copiilor la familie;

Domnul Ionel Palăr:

"Dreptul copiilor la familie"

Până acum, ori de câte ori se vorbea despre românii care lucrează în străinatate, singurele referiri erau vizavi de banii pompați de aceștia înspre economia națională. Este un aspect imposibil de neglijat, însă unul la fel de important este și cel al copiilor rămași singuri, în urma părinților.

Săptămâna trecută, sinuciderea unui băiețel de 11 ani din județul Iași zguduia întreaga opinie publică română. Motivul morții? Plecarea mamei sale la muncă, în Italia și dorul chinuitor. Gestul copilului a șocat, preț de o zi-două, societatea românească, făcând-o să lanseze întrebări fără răspuns. Odată aceste zile trecute, alte subiecte, mai "fierbinți", dominau primele pagini ale ziarelor și țineau în priză reporterii de știri. În opinia mea, drama acelei familii a fost prea repede uitată și, odată cu ea, cauzele reale care au dus la producerea ei.

Sunt sute de copii ca Răzvan în România. Copii ai căror părinți aleg să facă bani mulți, rapid, în alte țări, lăsând în urma lor micuți în derivă. Nimeni nu poate condamna alegerile părinților. Majoritatea sunt făcute nobil, întocmai pentru a-și putea ajuta copiii mai mult, pe viitor. Însă nimeni nu se gândește la prezent: ce se întâmplă cu acești copii câtă vreme părinții sunt plecați? De cele mai multe ori, ei sunt lăsați în grija bunicilor, care, din cauza vârstei, nu-i pot supraveghea așa cum ar face-o un părinte. În cel mai "bun" caz, copiii profită de lipsa de atenție și riscă să cadă în "grija" anturajelor nepotrivite. În cel mai rău caz însă, se produc drame, ca cea de la Iași. Departe de mine intenția de a fi cinic pe marginea unui asemenea subiect. Consider că astfel de cazuri nu mai sunt de mult simple întâmplări "demne" de reportaje sângeroase, ele transformându-se, treptat, într-un fenomen la scară națională.

Problema este, așadar, acută și este momentul ca, deopotrivă, clasa politică și societatea civilă să formuleze soluții pentru diminuarea efectelor pe care le au mobilitățile lucrative ale miilor de români. Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, împreună cu Direcțiile județene pentru protecția copilului, reprezentanți ai societății civile și, deopotrivă, membri ai Parlamentului, cu toții trebuie să găsim soluții pentru acești copii.

Mai cu seamă acum, în pragul aderării, chestiunea devine stringentă. Este important să trasăm un cadru legislativ optim pentru gestionarea acestui fenomen, în condițiile în care aderarea va aduce cu sine drepturi atât de dorite de milioane de români - dreptul la liberă circulație și mobilitatea forței de muncă în spațiul european. Este imperios necesar ca, odată câștigate aceste drepturi, să garantăm și dreptul copiilor la o creștere cât mai aproape de normalitate.

Vă mulțumesc.

  Dumitru Ioan Puchianu - despre Ordonanța de urgență nr. 195/2005 - o nouă formă de expropriere forțată și de încălcare a valorilor și tradițiilor locale;

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

Ordonanța de urgență nr.195/2005 - o nouă formă de expropriere forțată și de încalcare a valorilor și tradițiilor locale.

La sfârșitul anului trecut, chiar în ultimele zile, Guvernul a emis Ordonanța de urgență nr.195 care a provocat și continuă să provoace mari convulsii sociale, mai ales în zonele montane rurale. Denumită sec ordonanță de urgență privind protecția mediului, această lege a apărut în Monitorul Oficial pe 63 de pagini și încearcă să acopere o serie de măsuri generale, care, aplicate la nivel național, bulversează multe domenii de activitate și încalcă flagrant prevederile altor legi în vigoare.

În calitatea mea de deputat de Brașov, mă văd obligat să semnalez o parte din aceste inadvertențe legislative, mai ales că multe din prevederile acestei ordonanțe se răsfrâng direct asupra locuitorilor din zona montană-rurală a județului.

În forma în care a fost promulgată, Ordonanța de urgență nr.195/2005 încalcă valorile și tradițiile locale strămoșești specifice zonei și aduce o gravă atingere materială proprietarilor de terenuri din zona montană. Această ordonanță privind protecția mediului este în contradicție flagrantă cu prevederile Legii nr.72 - legea zootehniei și mai ales cu prevederile Legii nr.347 - legea muntelui, ambele din anul 2002, limitând dezvoltarea durabilă a localitaților din zona montană și neținând cont de strategia locală și regională de dezvoltare a acestora în raport cu necesitățile locale.

De sute de ani, principala activitate economică din Bazinul Montan Bucegi-Piatra Craiului este creșterea animalelor, urmată în ultimii ani de agroturism, iar comunitățile locale au stabilit deja strategii durabile de dezvoltare în acest sens. În elaborarea acestei ordonanțe, Guvernul a ignorat total autoritățile locale; nu s-a consultat cu acestea, încălcând astfel și prevederile Legii administrației locale, și astfel s-a ajuns în situația în care, în lipsa acordului proprietarilor de drept, limitele suprafețelor protejate nu sunt cele reale și multe proiecte locale nu se mai pot aplica.

Efectele acestei ordonanțe vor avea, în timp, și urmări de ordin demografic; în lipsa unor activități, satele vor fi depopulate, iar cei dezrădăcinați vor ajunge să îngroașe rândurile celor care trăiesc din ajutoarele primite de la bugetul statului.

Prin interzicerea pășunatului în ariile protejate se aduc mari pierderi economice locuitorilor din zonă, iar agroturismul care începuse să înflorească a început deja să fie în regres.

Consider că prevederile acestei ordonanțe sunt de fapt o expropriere forțată și încalcă prevederile constituționale. Solicit Guvernului și Ministerului Mediului reanalizarea întregii situații create și limitarea ariilor protejate, cu flora și fauna specifică, delimitarea actualelor granițe ale parcurilor și aplicarea legii numai în interiorul acestor areale protejate.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică cu titlul Cinism, scumpiri și amnezie postelectorală;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Cinism, scumpiri și amnezie post-electorală"

Acum, după ce revoluția portocalie s-a trasformat în realitate amară, privesc la populația de a cărui vot v-ați folosit pentru a aduce incompetența în fruntea țării. O Românie ieșită cu greu din iarnă va mai primi un șoc din partea celor care le-au promis că vor trăi bine.

De ce nu ne-ați spus atunci că veți genera gafe peste gafe, taxe peste taxe, piedici peste piedici, iar ca element de surpriză, scumpiri inimaginabile?

Mă refer aici cu deosebită indignare la următoarea măsură de împovărare a populației prin majorarea accizelor la energia electrică cu peste 73%.

Ați transformat România într-o țară a paradoxurilor.

Nivelul tarifelor în unele cazuri depășește valoarea celor din Uniunea Europeană, contribuțiile la asigurările sociale sunt la cele mai mari niveluri din Europa, în timp ce populația are venituri de subzistență și drepturi minime.

Poate folosesc cuvinte mari, însă orice vorbă pălește în raport cu situația dramatică în care adânciți țara. Populația nu e interesată nici de conflictele dintre femeile liberale și Ludovic Orban, pentru asta ar putea urmări oricare din zecile de telenovele realizate cu ceva mai mult profesionalism, la fel cum nu vă împărtășește nici frustrarea din spatele loviturilor date opoziției.

Singura realitate care-i preocupă pe români este nivelul de trai care sub conducerea voastră se deteriorează și devine de la o zi la alta un lux pentru 95% din populație. Nu ați elaborat nici un proiect prin care să motivați creșterea veniturilor populației, în schimb prin introducerea și creșterea accizei la electricitate, vă compromiteți propria țintă de inflație, aruncând și mai mult în aer economia românească.

Toate produsele și serviciile înglobează energie, iar o majorare de peste 73% va scumpi absolut tot.

Vă sugerez să recitiți Programul de guvernare fluturat în fața alegătorilor în decembrie 2004 pentru a vă reîmprospăta memoria și direcția de acțiune.

"Venitul minim garantat, care se adresează celor mai sărace segmente sociale, se va acorda astfel încât acestea să depășească nivelul de sărăcie în care trăiesc, iar venitul se va acorda în funcție de necesitățile reale." Vi se pare că sună utopic ?

Sunt vorbele voastre aruncate cu cinism, în timp ce în mai puțin de doi ani ați reușit marea performanță de a adăuga la numărul persoanelor sărace din România încă două milioane de români, iar venitul minim garantat e cu mult sub limita supraviețuirii pentru majoritatea locuitorilor țării.

Mă întreb ce v-ar putea clinti indiferența și cum veți pleca urechea la nemulțumirile unei populații care a trecut de la murmure la strigăte așteptând cu durere și teamă ziua de mâine ?

Nu-i veți mai putea păcăli nici cu steaguri portocalii, nici cu zâmbetul căpitanului în derivă, pentru că faptele voastre vor sta mărturie rușinii unei guvernări mincinoase.

  Gheorghe Dragomir - intervenție politică cu titlul Stegulețe și progrese vizibile;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Stegulețe și progrese vizibile"

În ultimul timp se vorbește foarte mult despre progresele din domeniul agriculturii sau, mai bine zis, despre ritmul încet al politicilor guvernamentale din domeniu în care unii văd numai stegulețele roșii.

Am să încerc să fac o analiză a principalelor probleme din domeniul agriculturii apărute în cadrul audiențelor săptămânale la cabinetul meu din teritoriu sau care mi-au fost semnalate în cadrul discuțiilor cu locuitorii comunelor județului Constanța.

  1. Legile retrocedării: în județul Constanța s-au respectat etapele și termenele de depunere la instituția prefectului pentru legile nr. 247 și 10, existând solicitări pentru aproximativ 127.000 hectare teren agricol. Trebuie să menționez aici că există într-adevăr o problemă, Agenția Domeniilor Statului dispunând la nivelul județului de numai 25.000 hectare, dar sper ca prin înființarea Fondului Proprietatea măcar o parte din beneficiarii acestor legi să își primească prin despăgubiri bănești dreptul la proprietate.
  2. Programul Fermierul: reprezintă fără doar și poate, o investiție importantă în domeniul agricol de importanță națională, spun eu, ce urmărește transformarea fermelor de subzistență în ferme comerciale. Prin acest program se rezolvă două probleme esențiale și anume problema socială în mediu rural dar și ridicarea standardelor agriculturii românești în vederea integrării în Uniunea Europeană.
  3. Renta viageră: reprezintă un mijloc de a stimula posesorii de terenuri de până la 10 hectare, cu vârsta de peste 62 de ani, de a-și ceda folosința sau proprietatea în vederea grupării terenurilor arabile pentru înființarea de ferme optime din punct de vedere economic. Persoanele îndreptățite din județul Constanța vor putea intra în posesia sumelor începând din aceasta săptămână pentru dosarele depuse la Direcția Agricolă pentru anul 2005. De asemenea, există un act normativ prin care cei care îndeplinesc condițiile de rentier sau cei care întemeiază o fermă prin Programul Fermierul beneficiază de înlesniri financiare, prin scutirea de plata taxelor notariale cu privire la cadastru, transferul sau reîntregirea proprietății.
  4. Subvenții: în acest domeniu s-a respectat strategia guvernamentală pentru anul 2006, când se vor acorda subvenții, respectând principiul calității și nu atât al cantității, mai ales în domeniul zootehniei, unde se poate ajunge până la 50% din valoarea animalelor, adică o sumă cuprinsă între 3 - 10 milioane ROL, în funcție de calitatea efectivelor. Se va realiza și subvenționarea motorinei folosite în agricultură, unde într-adevăr există o nemulțumire a producătorilor referitor la prețul motorinei, aspect la care trebuie amintit faptul că negocierea prețului motorinei și faptul ca accizele din prețul motorinei să reprezinte sursă la bugetul de stat, s-a realizat prin negocierile guvernulului PSD cu Fondul Monetar Internațional și nu de către Guvernul Tăriceanu.

Ministerul Agriculturii a elaborat un act normativ prin care se subvenționează din fondurile proprii litrul de motorină folosită în agricultură cu 7000 ROL, astfel prețul motorinei ajungând la 0,52 Euro, dar cu condiția ca producătorii agricoli să fie plătitori de tva.

Se va realiza de asemenea subvenționarea în sectorul vegetal, dar în anumite condiții:

  • Semințele semănate trebuie să aibă certificat de calitate
  • Culturile trebuie asigurate
  • Producătorii să aibă contracte de valorificare a produselor agricole

În OG nr. 20/2006 la Anexa 1 sunt prevăzute culturile subvenționate, iar la prima vedere producătorii agricoli din județul Constanța ar fi dezavantajați, dar dacă luăm în calcul faptul că suprafețele însămânțate toamna trecută cu grâu, orz, orzoaică, rapiță, preponderente pe terenurile din Dobrogea, au fost subvenționate cu bonuri valorice în valoare de 1.750.000 ROL/hectar nu putem vorbi de un dezavantaj, ci doar de orientarea producătorilor către produse comerciabile.

Pentru primăvara anului 2006 au fost subvenționate culturile de primăvară precum tutun, sfeclă, hamei, dar nu au fost neglijate nici culturile caracteristice zonei de câmpie sau plantațiile viticole, pomicole sau leguminoasele.

Toate aceste reforme au ca scop clar și declarat modernizarea și eficientizarea activității economice în mediul rural, dar și consolidarea clasei de mijloc prin apariția fermelor familiale dar și a întreprinderilor mici și mijlocii cu adevărat productive și care să ducă la crearea de noi locuri de muncă în agricultură.

  Horea Dorin Uioreanu - referire la situația precară a infrastructurii;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Am inițiat săptămâna trecută un demers extrem de necesar pentru a intra în normalitate în privința unei probleme extrem de spinoase, și anume aceea a construirii autostrăzii Brașov-Borș. Am solicitat, în acest sens, ministrului Gheorghe Dobre, desecretizarea contractului încheiat între statul român, reprezentat de Ministerul Transporturilor și compania americană Bechtel, iar Partidul Național Liberal a înțeles și adoptat poziția avută de mine.

În urma discuțiilor pe care le-am purtat în teritoriu, am fost întrebat de nenumărate ori de ce lucrările la autostrada Transilvania stau pe loc, acest gest fiind interpretat ca un semnal de ignoranță dinspre București către o parte importantă a contribuabililor români. Având în vedere faptul că este vorba de un contract cu bani publici, realizat prin atribuire directă, fără organizarea unei licitații, am considerat oportună lămurirea oricăror suspiciuni care aplanează asupra acestui subiect.

Ca parlamentar de Cluj, consider că sunt inacceptabile întârzierile înregistrate în construirea autostrăzii Transilvania. Cred că lucrările stagnează pentru că responsabili de rang înalt din Ministerul Transporturilor dau dovadă de ignoranță și dispreț față de contribuabili. Dar cel mai grav este faptul că lucrările au fost oprite, deși Guvernul a alocat sume importante de la bugetul de stat.

Numai ineficiența ministrului Gheorghe Dobre împiedică finalizarea autostrăzii de care au nevoie cei din Transilvania. În loc să blocheze construcția de autostrăzi, ministrul Transporturilor ar trebui să vină cu soluții pentru dezvoltarea infrastructurii. În loc să se ascundă după semnele de întrebare și după suspiciunile de corupție, în care a fost învăluit contractul Bechtel, domnul Gheorghe Dobre ar trebui să desecretizeze acest document.

De aceea, am cerut accesul public la contract și imediat ce îl voi vedea, voi face publică situația reală și obiectul contractului pentru că trebuie să se știe adevărul despre autostrada pe care și-o doresc toți transilvănenii. De aceea, mă întreb cum va gestiona domnul Dobre, de la 1 ianuarie 2007, fondurile comunitare pentru infrastructură, ținând cont de ineficiența crasă de care a dat dovadă în conducerea ministerului.

Ceea ce este, însă, cel mai grav este faptul că, prin atitudinea sa, ministrul Gheorghe Dobre pune în pericol îndeplinirea programului de guvernare și a promisiunilor electorale ale Alianței.

Iar temerile mele nu sunt neîntemeiate dacă ne amintim ineficiența ministrului Transporturilor în gestionarea crizei de pe Valea Oltului. Vă aduc aminte că, deși a vizitat zilnic zona afectată, nu a reușit să facă nimic pentru deblocarea DN 7. A fost nevoie de prezența fostului său șef pe linie de partid, președintele Traian Băsescu, pentru ca lucrurile să se urnească. A fost nevoie ca Președintele României să-l apostrofeze și să-i strige public ineficiența.

Prin această declarație politică, doresc să mai atrag încă un semnal de alarmă asupra unei doleanțe a românilor din Ardeal. Ei, datorită contribuțiilor considerabile la bugetul de stat, sunt îndreptățiți să aibă o pune de legătură cu Bucureștiul. Și consider că este treaba mea să le susțin opiniile în Parlamentul României.

  Ioan Oltean - declarație politică despre Agenda Partidului Democrat, o Agendă responsabilă;

Domnul Ioan Oltean:

Declarație politică despre "Agenda Partidului Democrat, o Agendă responsabilă"

S-a vorbit destul de frecvent în ultima vreme despre necesitatea unei rectificări bugetare. Auzim deseori formulându-se plângeri, de altfel, absolut îndreptățite, despre faptul că sunt insuficienți banii din sănătate, educație, mediu, transporturi.

Operarea unei rectificări nu este o măsură populistă, așa cum unii rău-voitori afirmă, ci este o necesitate pe care însăși realitatea economică o cere. Din acest motiv, Partidul Democrat cere Guvernului luarea de urgență a unei decizii în acest sens pentru aplicarea rapidă și eficientă a acestei măsuri.

Nu este adevărat că acest demers ar fi unul iresponsabil, după cum îl califică unii, fiindcă nu există fonduri disponibile pentru așa ceva. Cei care se opun rectificării nu vor să recunoască beneficiile cotei unice de impozitare, care a adus în vistieria națională un spor de venituri bugetare.

În trezoreria statului există un excedent care poate să fie folosit foarte bine pentru ceea ce ne doare foarte mult, adică infrastructura. Există bani pentru infrastructura din domenii-cheie cum ar fi transporturile, educația, mediul. E nevoie de fonduri pentru măsurile de apărare împotriva inundațiilor și împotriva dezastrelor, în general.

Fiecare dintre noi avem cel puțin un vârstnic în familie. Cunoaștem pe deplin tragedia acestor oameni. De aceea, Partidul Democrat consideră că trebuie să se aloce sume importante pentru creșterea pensiilor, mai ales a celor care nu au beneficiat de recalculare. În viziunea Partidului Democrat, acest demers este realizabil prin majorarea punctului de pensie.

În domeniul sănătății, este absolut necesar să se rezolve definitiv problema medicamentelor compensate. Este anormal ca, în condițiile în care cotizanții nu spun niciodată că nu au bani de dat pentru asigurări, la farmacii să primească invariabil același răspuns revoltător: nu sunt bani!

Din aceste motive, Partidul Democrat apreciază că nu este acum momentul pentru chestiuni picante, pentru lupte de culise și aprecieri injuste. Este nevoie, mai mult ca oricând, de coerență și unitate în acțiune. Trebuie să găsim soluții, iar Partidul Democrat propune în acest sens o Agendă realistă, responsabilă, cu obiective pe deplin realizabile.

Trebuie să înțelegem, odată pentru totdeauna, că politica nu înseamnă certuri, ci cel mult posibile păreri divergente, dar și acestea exprimate civilizat, că politica nu înseamnă trafic de influență având ca unică preocupare îmbogățirea proprie.

Trebuie să le arătăm celor care ne-au ales că facem ceva concret pentru oameni și pentru a îmbunătăți soarta lor, că nu suntem nepăsători față de cei care au investit încredere în noi. Și nu în ultimul rând, să arătăm că ne preocupă cu adevărat interesul național, și anume integrarea României în Uniunea Europeană.

  Iulian Iancu - intervenție politică cu titlul Populația României abandonată între durere și indiferență de iresponsabilitatea și neprofesionalismul Alianței DA;

Domnul Iulian Iancu:

"Populația României abandonată între durere și indiferență de iresponsabilitatea și neprofesionalismul Alianței DA"

Acum, la aproape 500 de zile de guvernare portocalie, gravele abateri privind îndeplinirea proiectelor strategice de interes național, care vizează dezvoltarea economică și socială a României, au avut o singură cauză - "cota unică de impozitare".

Nici moțiunile înaintate de opoziție, nici intevențiile directe ale reprezentanților FMI, respectiv cei ai Comisiei Europene, nu au putut stopa "ciuma economiei românești", pentru simplul motiv că reprezintă angajamentul electoral simbol al alianței DA.

Instabilitatea fiscală a devenit o caracteristică pentru ultimii 2 ani și se va continua până se va da răspuns la marea întrebare:se modifică t.v.a. sau "cota unică de impozitare"?

  • Dacă se modifică cota unică de 16%, atunci va fi afectată toată populația, iar ținta pentru inflație pentru 2006 va fi compromisă.
  • Dacă se modifică T.V.A., se va compromite argumentul major de ordin electoral.

Din păcate, deși am atenționat asupra acestui eșec încă din campania electorală, iată că a trebuit să se contureze construcția acestui dezastru la scara 1:1, pentru a fi înțeles de actualii guvernanți. Economia românească nu mai duduie cum credea primul-ministru, ci gâfâie, după cum observăm cu toții. Era nevoie însă de aprecierea expresă a comisarului european pentru afaceri economice și financiare Joacquin Almunia, care a spus cât se poate de explicit că a fost o măsură greșită ce induce mari dificultăți pentru România, atât în plan economic cât și social.

"Dezechilibrele macroeconomice s-au mărit în anul 2005. Creșterea economică și productivitatea muncii au început să se încetinească, chiar în condițiile unei rapide expansiuni a cererii interne impulsionate de consum.

Ritmul de creștere a importurilor, care l-a depășit pe cel al exporturilor, a înrăutățit poziția contului curent, datoria externă a crescut și, în pofida unei aprecieri considerabile a monedei interne, inflația a rămas ridicată ducând la o accentuată scădere a competitivității."

Stimați colegi, afirmația nu-mi aparține, v-am citat din declarația șefului delegației FMI la București, din octombrie 2005, ocazie cu care a și previzionat o creștere economică de doar 4% și nu 4,5 - 5% cum anticipa viceguvernatorul Cristian Popa, sau 4,5% cum presupunea ministrul de stat Pogea.

Constatăm, ca o caracteristică a actualului Guvern, enunțarea unor cifre umflate, dar care nu se realizează niciodată. Proiecțiile executivului actual, la numai un an distanță, conțin abateri astronomice.

Astfel, în Programul economic de preaderare trimis la Bruxelles în februarie anul trecut, figura o creștere economică de 6%. Între 6% și 4% este o diferență de 50%. Despre ce precizie mai poate fi vorba?

Surprinzătoare însă sunt instituțiile statului menite a interveni și a atenționa cetățenii României asupra rezultatelor reale obținute în urma aplicării politicii guvernamentale.

Aceste instituții preferă să mintă, iată, cum este cazul Institutului Național de Statistică, care la o creștere a prețului gazelor naturale în luna ianuarie 2006 cu 17%, a raportat o creștere a inflației de doar 1% , ceea ce înseamnă că la 10.000.000 lei cheltuiți, românii dau 863.000 lei pentru pâine și doar 265.000 lei pentru gaze naturale. Cine poate crede așa ceva?

Sau Consiliului Concurenței, care nu are nici o reacție la decizia PETROM de a nu micșora prețul carburanților, în condițiile în care leul nou s-a apreciat în raport cu euro sau cu dolarul. (Față de dolar aprecierea fiind de cca. 7%).

Motivația PETROM precum că s-au majorat cotațiile recente ale produselor petroliere nu se justifică. În primul rând, pentru că aprecierea de cca. 9% pe baril pentru țițeiul brut față de începutul anului a fost anulată de aprecierea cu cca. 7% a leului față de dolar.

În al doilea rând, PETROM utilizează 75% țiței din producția internă, adică din 4 litri procesați de PETROM, 3 litri au fost din producția internă. Așa că prețul carburanților din România depinde mult mai mult de producția internă decât de cea externă. În aceste condiții, ar fi motive de ieftinire și nu de scumpire a carburanților în România.

Cel mai grav însă este faptul că nu se înregistrează nici o reacție din partea Consiliului Concurenței, în condițiile în care PETROM comunică și faptul că în urma aprecierii leului față de euro și dolar s-a înregistrat și o scădere a accizei cu 4%. Acești bani rămân în buzunarul PETROM și al celorlalte companii petroliere, care nu au nici un interes să-și diminueze câștigurile și atunci "se înțeleg la preț". Adică o practică anticoncurențială, exact obiectul de activitate al Consiliului Concurenței.

De altfel, nu putem să uităm că încă din decembrie 2004 populația a fost înșelată promițându-i-se deschiderea Capitolului Energie, pentru a se elimina "prețurile insuportabile la gazele naturale și energie electrică".

Ce constatăm astăzi? Nu numai că nu au fost micșorate sau înghețate, ci pur și simplu au fost dublate în doar un singur an. Mai mult, "Raportul Eurosat" precizează că prețul energiei electrice pentru consumatorii casnici din România, exprimat în indicii puterii de cumpărare (PPS) la 100 Kw este dublu față de cel plătit de cele mai dezvoltate țări europene, fiind de 9€/100 Kw, pentru consumatorul individual chiar de 11€/100 Kw

ANRE a fost pusă imediat să dezmintă raportul, sub motiv că nu au fost luați în calcul cei 21% de consumatori pe tarif social. Nici nu se putea mai fals, pentru că, între timp, prin modificarea condițiilor de alocare a tarifului social, aproape 2 milioane de pensionari și consumatori cu venituri reduse au pierdut practic dreptul la tariful social.

Dar nu numai "Raportul Eurosat", ci și Studiul Comisiei UE,precizează că pentru cei mai mulți consumatori din statele membre, nivelul prețului la energie este de 40 - 55 €/Mwh, iar în România a ajuns la 80 €/Mwh, în condițiile în care veniturile medii sunt de până la 10 ori mai reduse decât în UE.

La fel și la gazele naturale, unde plătim cel mai mare preț din Europa, pentru gazele naturale din import. Guvernul actual a înțeles că trebuie să ajungă la standardele din vest dar prima dată cu prețurile.

În ce privește prețul gazelor naturale situația este absolut specială. Dacă în 2004 pentru 1000 mc consumatorul casnic plătea 4.500.000 lei, acum plătește cca.10 mil lei, deci 3 salarii minime pe economie;

În aceste condiții factura la întreținere a ajuns să fie mai mare decât veniturile a 40% dintre români, fiind dublă față de cea din iarna 2004 -2005.

Guvernul a început să mintă în legătură cu marile proiecte economice, apoi în ciuda poziției FMI și a Comisiei Europene, să mintă în legătură cu cota unică de impozitare, apoi prin modificarea de 5 ori a codului fiscal prin OUG.

Drept compensare, s-au introdus încă 220 de cote , taxe, impozite, care au dublat practic numărul de impozite în România, ajungându-se la 428.

S-a mințit în legătură cu abonamentul la gazele naturale, pentru care agenții economici ar fi trebuit să plătească 250 mld. lei pe lună numai abonament. S-a mințit cu necesitatea majorării deschiderii de piață la energia electrică - la 85%, pentru a veni în sprijinul agenților economici din România.

În realitate, "clanurile de interese" din jurul Guvernului, unii dintre ei prezenți în Parlament, s-au grăbit să intre în categoria băieților deștepți, așa cum îi definea președintele Băsescu, încă din vara anului trecut, grăbindu-se să pună mîna pe "cașcavalul" energiei ieftine.

Această energie, în loc să ajungă la populație sau la agenții economici din România, a fost dirijată în marea ei majoritate la export, pentru susținerea agenților economici din alte țări. Practic, s-a exportat materie primă energetică și nu plusvaloare adăugată în produsele finite realizate în România. Cine își asumă responsabilitatea disponibilizării energiei ieftine în defavoarea populației României?

În aceste condiții mai miră pe cineva protestul de stradă al pensionarilor și sindicaliștilor, primii că nu mai au din ce trăi, iar ceilalți că vor rămâne șomeri ?!

Mai poate, în aceste condiții, Guvernul să se joace cu promisiunile când trebuie să intervină cu jandarmii pentru a mai potoli nemulțumirea pensionarilor?

Pe de altă parte, joaca de-a "cota unică" s-a sfârșit. Comisia Europeană cere ori majorarea t.v.a. ori a cotei unice. Europa taxându-ne de ipocrizie, pentru că, pe de o parte, dorim să ne înfruptăm din fondurile europene, iar pe de altă parte, practicăm impozite mici, deci colectăm mai puține resurse financiare proprii.

Comisia Europeană a considerat actualele cote de impozitare ca fiind parte a unui proces (de impozitare) de durată, iar România are nevoie de resurse financiare pe termen scurt, iar după integrare ne sunt necesare resurse financiare pentru contribuția României la bugetul comunitar precum și cofinanțarea proiectelor derulate cu fonduri europene - 2% din p.i.b.

Pentru IMM-uri greul începe abia după integrare.

Cine sunt marii câștigători ?

Pătura bogată a societății, singura avantajată de cota unică de impozitare, care s-a reprofilat rapid, investind în imobile și acțiuni - guvern de jucători la Bursă, care pe de o parte și-au ferit agoniseala din calea derapajelor economice viitoare și pe de altă parte găsindu-și debușee pe seama viitoarei apartenențe la UE.

Cine sunt marii perdanți?

Doar 20% din români declară că trăiesc mai bine decât în 2004. Sunt marii beneficiari ai cotei unice de impozitare a veniturilor și profiturilor cu 16%. Dar mai mult de 50% trăiesc mai rău sau mult mai rău. Salariile mici nu au beneficiat mai deloc de aplicarea cotei unice de impozitare.

Dacă luăm în calcul și rata inflației, puterea de cumpărare a cel puțin 60% din salariați a scăzut sau a rămas aceeași. 1,34 milioane de pensionari nu au beneficiat de nici un leu la recalculare. Cele mai multe însă din pensiile majorate nu au putut ține pasul cu creșterea prețurilor. Dacă adăugăm și decizia executivului actual de a elimina gratuitatea unor medicamente și înlocuirea listei de medicamente gratuite cu altă mincinoasă listă de "compensare cu 100% " , observați că au fost afectați mai bine de 40 mii de bătrâni.

În aceste condiții, poporul român, abandonat între durere și indiferență, iresponsabilitate și neprofesionalism, și-a pierdut definitiv încrederea în toate partidele politice. Și ce este cel mai grav, speranța că ar putea trăi mai bine.

  Manuela Mitrea - declarație - avertisment: Psihoza gripei aviare nenorocește porumbeii din Mehedinți!;

Doamna Manuela Mitrea:

"Phihoza gripei aviare nenorocește porumbeii din Mehedinți!"

Coaliția care ar trebui să guverneze țara, oferă românilor un spectacol dezolant, un război generalizat: fiecare cu fiecare și toți împotriva tuturor.

Această stare de lucruri se suprapune și, probabil, încearcă să ascundă lucrurile cu adevărat grave: creșterea economică a scăzut dramatic, prețurile la utilități și la produsele de strictă necesitate au ajuns să fie mai mari decât cele din Uniunea Europeană, de exemplu, din decembrie 2004 și până acum prețul gazelor s-a dublat, întreg anul trecut România a fost o țară calamitată, iar în acest an furiei naturii s-a adăugat gripa aviară.

Este inadmisibil ca ministrul Gheorghe Flutur să considere oportună decimarea a sute de mii de păsări doar pe supoziții și motive puerile. Norocul copiilor bolnavi de rujeolă, ca ministrul Eugen Nicolăescu are totuși alte aptitudini manageriale.

Unul dintre cazurile care arată pe deplin că psihoza gripei aviare a cuprins pe toți reprezentanții guvernului Tăriceanu, iar subordonații ministrului Agriculturii s-au contaminat cu virusul incompetenței, o dovedește și măsura aberantă luată de Direcția Sanitar - Veterinară Mehedinți care a considerat necesar să interzică zborul porumbeilor în acest județ.

Astfel, crescătorilor de porumbei din Mehedinți li s-a interzis să mai scoată păsările din voliere sau din spațiile în care sunt adăpostite începând cu data de 2 martie 2006. Această măsură a fost luată după ce Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală București a confirmat prezența virusului gripei aviare la un porumbel sălbatic găsit mort însă, în alt județ al țării.

În acest sens, membrii asociațiilor columbofililor din Mehedinți vor primi amenzi până la șase milioane lei vechi dacă nu-și vor ține porumbeii închiși. Li s-a interzis, de asemenea, și organizarea de expoziții, concursuri sau comercializarea acestor păsări în piețe și târguri.

Numărul porumbeilor, numai cei din specia voiajor, se ridică, în județul Mehedinți, la aproape 4000. Ministrul Gheorghe Flutur are mare noroc că aceste păsări nu pot declanșa o grevă sau să recurgă la alte modalități de a protesta împotriva unei măsuri aberante, care îi afectează în mod direct, deoarece nu pot fi scoși la zbor.

Foarte puțini știu că porumbeii au un program de zbor bine stabilit, câte două ore dimineața și seara. Ei se antrenează în jurul crescătoriilor iar această "strălucită" măsură afectează în special puii, care nu pot fi învățați cu împrejurimile în momentul în care trebuie să iasă la zbor.

Ca parlamentar, mă alătur Asociației Columbofililor din Mehedinți și susțin că măsura luată de Direcția Sanitar - Veterinară este abuzivă.

Domnule ministru, înainte de a declanșa psihoza în ceea ce privește gripa aviară și a decima păsările de spaima acesteia, v-ați gândit măcar un moment să-i ajutați pe bieții producători agricoli și crescători de animale, în a-i informa asupra acestui virus? Să-i educați pur și simplu, pentru ca oamenii să nu-și mai omoare tot ce găsesc prin ogradă atunci când le moare vreo pasăre?

Domnule ministru, nu vreau să cred că există interese nelegitime, pe care omul simplu nu le percepe, cu privire la sumele exorbitante alocate firmelor care se ocupă de problema gripei aviare!

Domnule ministru, crescătorii români au nevoie de aceste păsări, românii trebuie să consume carne de pasăre, dar pentru asta ei trebuie să aibă încredere!

Haideți să-i ajutăm, să-i informăm, să le îndepărtăm suspiciunile și temerile, să le redăm încrederea și să-i învățăm să nu cadă pradă fiecărui zvon nefondat!

  Marius Iriza - apel pentru punerea în aplicare a testamentului marelui patriot Emanuil Gojdu;

Domnul Marius Iriza:

Un naționalist cu un înalt spirit patriotic, Emanuil Gojdu, a susținut pe întregul parcurs al vieții sale cauza românilor din Imperiul Austro-Ungar, iar discursurile sale încercau să convingă românii că: "Noi numai uniți vom fi în stare să ne impunem și să câștigăm respectul Europei și numai așa va fi în stare națiunea noastră cea de toți persecutată să se ridice la rangul ce-l merită."

Pentru a înțelege mai bine atașamentul lui Emanuil Gojdu față de români, reproducem un fragment dintr-un discurs pe care acesta l-a avut în campania electorală ce a premers alegerii lui ca deputat de Tinca în dieta de la Pesta, între anii 1865-1868: "Fraților! Voi ziceți "să trăiască Gojdu". Eu zic ca Gojdu numai până atunci să trăiască până va lucra spre binele vostru și în ora când va înceta a lucra spre binele vostru, să nu mai trăiască Gojdu."; "Patria mi-o iubesc fără margini și pentru bunăstarea ei sunt gata în tot momentul a-mi sacrifica viața."

Emanuil Gojdu a fost în permanență un susținător al cauzei românilor din Transilvania. Prin testament, acesta a lăsat întreaga sa avere românilor de religie răsăriteană ortodoxă.

După moartea sa, în anul 1870, este înființată "Fundația Gojdu", condusă de prietenul său, Andrei Șaguna. De la acea dată, până în 1920, când guvernul ungar a blocat fondurile și activitatea acesteia, fundația a acordat tinerilor care proveneau din familii românești ortodoxe nevoiașe 1000 de ajutoare și peste 3600 de burse. Mulți dintre beneficiarii acestor burse au devenit personalități de talie națională și internațională, precum: Victor Babeș, Octavian Goga, Andrei Oțetea, Traian Vuia, Constantin Daicoviciu etc.

În 1952, sub regimul comunist, Sfatul Popular din Budapesta transcrie imobilele Gojdu în proprietatea statului ungar. După memoriile Fundației de la Sibiu, intervine Uniunea Sovietică și "recomandă" celor două state să renunțe la orice pretenții de despăgubiri.

Mai târziu, după căderea comunismului, în 1996, a fost înfințată Fundația Gojdu și recunoscută ca urmașă a celei din 1970 prin hotărâre judecătorească.

În 2005, la 20 octombrie, guvernul Tăriceanu a semnat Acordul cu Guvernul Republicii Ungare privind înființarea Fundației Publice Româno-Ungare "Gojdu". Acest acord desfințează testamentul lui Gojdu și acoperă vânzarea imobilelor unei companii israeliene, deposedând Fundația, proprietarul moștenirii, de drepturile sale.

Scopul Fundației Publice Româno-Ungare "Gojdu", în acordul semnat și de Guvernul Tăriceanu "constă în cinstirea marelui mecena Emanuil Gojdu și sprijinirea dezvoltării cooperării între părțile contractante". Acest scop este în contradicție cu testamentul, deoarece Emanuil Gojdu lasă toate bunurile sale "acelei părți a națiunei române din Ungaria și Transilvania, care se ține de legea răsăriteană ortodoxă" și anume "acelor tineri români de religie răsăriteană ortodoxă, distinși prin purtare bună și prin talente, ai căror părinți nu sunt în stare cu averea lor proprie să ducă la îndeplinire creșterea și cultivarea copiilor lor"

În urma semnării acestui acord care lezează interesele naționale ale României, se impune demisia ministrului afacerilor externe, Mihai-Răzvan Ungureanu

  Costache Mircea - intervenție politică cu titlul Partidul România Mare - nădejdea românilor;

Domnul Costache Mircea:

"Partidul România Mare - nădejdea românilor"

Duminică, 2 aprilie 2006 au avut loc alegerile parțiale de primar în comuna Brăiești, județul Buzău.

Duminică, 9 aprilie 2006, va avea loc turul al doilea în care se confruntă candidatul Alianței Gheorghe Perțea cu candidatul P.R.M. Petre Pleșoiu

Contextul în care fotoliul de primar la Brăiești a rămas vacant este unul emblematic pentru ultimii 16 ani de jaf și anarhie prin care trece țara.

Fostul primar Constantin Dragoe, ajutat de un lung șir de complicități, locale și centrale, a realizat un adevărat palmares al infracționalității.

Dar dintre toate abuzurile și ilegalitățile, cel mai talentat și eficient, pentru sine și pentru susținătorii lui, s-a dovedit Dragoe în jaful asupra fondului forestier.

Atât a tot tăiat și atât a tot vândut la masă lemnoasă din 1990 și până în 2006, încât, la un moment dat, s-a trezit defrișând în județul Covasna. Dacă nu îl opreau silvicultorii din județul vecin, probabil că ar fi ajuns atât de departe cu tăiatul de arbori nemarcați, încât ar fi depășit granițele țării, trecând în Ucraina, poposind, până la urmă, pe undeva prin Siberia, de unde ar fi solicitat ceva revendicări ca deportat și schingiuit de nedreptul regim postdecembrist.

Deocamdată a fost, în sfârșit, oprit din activitatea de exploatare și transport de masă lemnoasă, spre marea mirare a unor cetățeni care nu mai credeau că Dragoe poate fi domolit de cineva. Păi, dacă era plătit ca primar chiar și în lunile când era anchetat în beciurile poliției! Autoritățile considerau, probabil, că de acolo, din arest, primarul Dragoe lucra tot în folosul obștei, din moment ce obștea este tâlhărită de sus până jos de aceleași fiare nesătule ale economiei de junglă.

Degeaba fusese el condamnat întâi la 8 ani, apoi la 11 ani prin 2002, că autoritățile tot în primărie îl țineau cu motivul golănesc: "Păi, dacă e alesul cetățenilor, cum să-l închidem?" Chiar și acum, târziu, după o activitate infracțională impresionantă, se spune că este închis, de ochii lumii, ca să scape mai ușor. I s-au dat doar trei ani, situație în care se crede că va ieși după numai câteva luni pentru bună purtare și își va vedea, în continuare, de marile averi acumulate, dar și de primărie. Că susținătorii lui s-au gândit la toate.

Îl țin puțin pe la poliție (deși are o condamnare definitivă, el nu a fost încarcerat în penitenciar) până trec alegerile și dacă iese cine trebuie, totul va intra în normal, adică jaful și abuzurile vor continua nestingherite.

Da, dar cine trebuie să iasă ca Mafia să demonstreze clar că, de sub gheara ei, România nu mai iese niciodată ?

Să urmărim lista candidaților la postul de primar al Brăieștilor : din 6 candidați, 2 au fost din familia lui Dragoe și anume Dragoe Dumitru, fratele pușcăriașului și Perțea Gheorghe, ginerele său.

Deci, mafia lemnului a mers, în primul tur, cu doi înlocuitori de nădejde, dar dându-și seama că Dragoe Dumitru era certat de-adevăratelea cu fratele său, primarul penal l-a îmbrățișat cu dragoste și îl susține cu toate forțele pe ginerele lui Constantin Dragoe, Perțea Gheorghe.

Sătenii știu că Perțea va fi doar o marionetă, un om de paie, care va fi manipulat din umbră de socrul său, deocamdată din pușcărie, iar apoi de acolo din conacul său de la Brătilești.

Din păcate, unii săteni se lasă intimidați, amenințați, iar alții șantajați ori mituiți. Au scornit acum, în campanie, că le dă ajutor de aviară ".., că vor pierde ajutoarele, că nu știu ce li se va întâmpla dacă îl votează pe cel din Brăiești.

Adevărul adevărat este că tot mai mulți cetățeni din Pinu, Ivanețu, Goidești, Brătilești și Brăiești au înțeles că degeaba se mai duc la sfânta biserică dacă votează hoți, oameni ai diavolului dedați la abuzuri și fărădelegi. Ei se tem cu temei că într-o zi, de atâta răutate, minciună și hoție, satele o vor lua la vale, ca un blestem pentru sprijinirea tâlharilor din comună. Stă în puterea tuturor cetățenilor cinstiți, patrioți și cu frică de Dumnezeu să stopeze jaful și să intre în normalitate.

Străbunii noștri au luptat și au trudit pentru a ne lăsa o țară ca o floare, "Pe-un picior de plai / Pe-o gură de rai".

Să fim demni de marii noștri înaintași, să votăm acum cu dreptatea, cu credința și cu naționalismul luminat!

Duminică, 9 aprilie, în turul al doilea, toți cetățenii trebuie să iasă la vot să-l sprijine pe cel mai drept și cinstit dintre competitori, Petre Pleșoiu, candidatul P.R.M.

Sus Patria, jos Mafia!

Așa să ne ajute Dumnezeu !

  Mircea Valer Pușcă - intervenție politică cu titlul 'Gaura din ozon și bombele din dosarul fostei Securități';

Domnul Mircea Valer Pușcă:

«Gaura din stratul de ozon și "bombele" din dosarele fostei Securități»

Recentul scandal iscat pe marginea alegerii președintelui CNSAS îmi readuce aminte de problematica găurilor din stratul de ozon, adusă în atenția responsabililor politici mondiali de către oamenii de știință și nu numai...

Discuțiile destinate problematicii economice în viziunea "dezvoltării durabile" au provocat tensiuni între statele lumii, cel puțin în ceea ce privește abordările legate de limitarea poluării. Argumentul celor care susțin politica de limitare a poluării se sprijină pe constatarea oamenilor de știință privind legătura cauzală dintre poluare, efectul de seră, subțierea statului de ozon și pericolele nefiltrării radiației solare prin apariția găurilor din stratul de ozon... State industrializate, care au aceptat acest punct de vedere și care au semnat Acordul de la Rio de Janeiro, cumpără dreptul de poluare de la state care dețin păduri și nu au industrii poluante. La polul opus se situează state care n-au aderat la acord și care pun bunăstarea propriei națiuni mai presus de riscurile modificărilor climatice sau ale apariției găurilor din stratul de ozon...

Cu siguranță vor fi unii care nu vor fi înțeles care este legătura dintre "scandalul CNSAS" și politicile legate de riscul poluării și al apariției găurilor din stratul de ozon. Aparent, cei care nu au înțeles unde este legătura, au motive să fie nedumeriți! Mai mult, pe fond, chiar nu există legătură... Dar am simțit nevoia să fac o paralelă pentru că o legătură, totuși!, există între cele două evenimente, anume faptul că și într-un caz și în altul înteresele de tip personal prevalează unei soluții obiective, de "bun-simț"! Iar în ceea ce înseamnă bunul-simț, înțelepciunea populară, prin experiența ei seculară, ne învață:

  • că e bine să pui "omul potrivit, la locul potrivit";
  • că pentru a nu avea surprize neplăcute, "ce ție nu-ți place, altuia nu-i face";
  • că "ce naște din pisică, șoareci mănâncă" sau
  • că "așchia nu sare departe de copac".

Așadar, pe fiecare, propriul discurs și abordarea personală îl "deconspiră", poate, mai mult decât eventualele dosare din arhivele fostei Securități... Pentru că, nu-i așa (?), "gura păcătosului adevăr grăiește" și "ce-și face omul cu mâna lui..."

În egală măsură, atât deconspirarea fostei Securități cât și Legea lustrației sunt binevenite și necesare, dacă vrem cu adevărat însănătoșirea vieții politice, destructurarea "sistemului ticăloșit" și eliminarea din pozițiile de decizie a celor care pot fi șantajați cu "dosarul" de la Securitate sau cu cel aflat în arhivele fostului PCR!

Este momentul să dovedim acum, în ceasul al 12-lea, voința politică de a pune capăt "jocurilor" făcute de cei care, prin șantaj și/sau de teama de a nu fi deconspirați, au "tăiat și spânzurat" de mai bine de 16 ani... Dacă va fi ratată și această ocazie, nimic nu ne va scuza și spăla păcatele... Personal consider că domnul Constantin Ticu Dumitrescu este "omul potrivit" pentru a ocupa funcția de președinte al CNSAS și că Legea lustrației trebuie adoptată, prin vot nominal, în Parlamentul României. Aceasta este "soluția de bun simț", așa cum o simt eu. Și una și alta pot fi înfăptuite. Timpul nu este, încă!, pierdut... Trebuie doar voință și respect față de promisiunile făcute. Simplu, nu?

  Vasile Mocanu - declarație politică cu tema Ce se întâmplă cu Parlamentul României?;

Domnul Vasile Mocanu:

Declarație politică cu tema "Ce se întâmplă cu Parlamentul României?"

Se întâmplă ceva ciudat în jurul Parlamentului României.

Recent, președintele României a refuzat să accepte numirea liberalului Victor Dobre în funcția de ministru pentru relația cu Parlamentul. Șeful statului a motivat că Dobre este mai util în lupta cu inundațiile, pentru care s-a calificat anul trecut. Acest lucru nu a împiedicat conducerea PNL să afirme că insistă ca Victor Dobre să fie viitorul ministru pentru relația cu Parlamentul.

De asemenea, la sfârșitul săptămânii trecute, liderul PD Emil Boc a propus ca Guvernul să-și asume răspunderea pentru legea lustrației. Cum era și firesc, ideea democraților a fost întâmpinată cu refuzul de rigoare, indiferent că a fost vorba de partidele de la Putere sau de cele din Opoziție. Acest lucru nu a împiedicat PD să declare că propunerea lor rămâne cea mai bună soluție pentru ca legea lustrației să fie adoptată cât mai repede.

Cele două întâmplări petrecute într-o perioadă foarte scurtă de timp au în comun o anumită stare de spirit. Parlamentul a ajuns să fie considerat, de anumite forțe politice, un loc al nimănui, bun doar pentru schimbul de lovituri sub centură. Așa se întâmplă când rolul Parlamentului este desconsiderat și luat de unii în bătaie de joc.

În loc de discuții, am ajuns să purtăm războaie, în loc de legi, am ajuns să votăm conflicte. În ultimii doi ani, parlamentarii s-au transformat din aleșii cetățenilor în marionetele guvernanților.

În aceste condiții, vă mai miră că încrederea electoratului în Parlament scade pe zi ce trece ?

Haideți ca noi, parlamentarii, să redăm forului legislativ, cât mai grabnic, demnitatea pe care o merită. În caz contrar, ne vom trezi că cineva - nu spun cine, persoană importantă! - va trage cortina peste firava democrație românească.

  Monalisa Gălăteanu - intervenție politică intitulată 'PSD - spaima actualei Puteri';

Doamna Monalisa Găleteanu:

«PSD - "Spaima" actualei puteri»

Într-o perioadă în care România se confruntă cu grave probleme sociale, actuala Putere găsește de cuviință să distragă atenția românilor, stârnindu-le interesul pentru conflicte de natură politică, artificial create pentru a dezbina PSD-ul.

Recenta scumpire a gazelor, iminentele inundații, gripa aviară - reale pericole care afectează viața poporului, sunt trecute pe planul al doilea, în măsura în care actuala Putere nu le trece în contul PSD-ului. Acum, pe scena politică, se joacă un teatru ieftin, neprofesionist, cu actori pregătiți pentru rolul "intrigantului".

Ceea ce nu știu cei care încearcă destabilizarea grupului parlamentar PSD este faptul că este un partid puternic, format din oameni cu o gândire bazată pe principii solide și cu personalități foarte puternice, având o scară de valori în care primează interesul pentru binele românilor.

Noi nu ne dorim un război intern, ci o luptă cinstită cu actuala Putere, în care să învingă forța rațiunii îndreptată către o viață mai bună pentru români. Sloganul deja celebru "Să trăiți bine!" este, de fapt, o replică ironică și plină de amărăciune în gura românului.

Grupul parlamentar PSD se află acum într-o situație în care a ajuns forțat, dar privind partea plină a paharului, putem afirma cu mândrie că ne-am limpezit gândurile, am recunoscut valorile umane, am devenit mai uniți și mai puternici. Asta o demonstrează și faptul că, în condițiile actuale, tot mai multe persoane se înscriu în PSD. Acestea sunt dornice să demonstreze ceea ce actuala Putere vrea să distrugă: forța, unitatea, dinamismul și perseverența unui partid care a dovedit și va dovedi toate acestea prin fapte.

În pofida aserțiunilor promovate de domnul Vasile Dîncu, care în urmă cu câteva zile declara în fața posturilor naționale de televiziune că "există câțiva colegi care au avut un moment de rătăcire", referindu-se la intenția acestora de a-l urma pe Adrian Năstase într-o nouă construcție politică, dorim să îi atragem atenția distinsului coleg, precum și tuturor celor care au gândit ca și dânsul, că suntem social democrați prin naștere, prin structură, prin educație și prin identitate, că nu ne putem dezice de valorile stângii democratice moderne europene și că, asumându-ne inclusiv riscul de a-l dezamăgi pe colegul nostru, vom rămâne în aceeași barcă, luptând până la ultima picătură de viață, cu sau fără voia domniei sale, pentru echitate socială și pentru edificarea în România a unui stat de drept, social și democrat, pentru libera exprimare a voinței politice a tuturor românilor.

  Ioan Munteanu - declarație politică cu tema România francofonă;

Domnul Ioan Munteanu:

"România francofonă"

Alegerea României ca țara - gazdă a celui de-al XI lea Summit al francofoniei din septembrie 2006 reprezintă, fără îndoială, o onoare și un moment favorabil, dar și o excelentă ocazie de a arăta de ce suntem în stare, acum, înainte de intrarea în Uniunea Europeană.

Pentru câteva zile, Bucureștiul va deveni capitala mondială a francofoniei, capitala primului stat din Europa Centrală și Orientală, desemnată să găzduiască o manifestare de asemenea anvergură.

Această întâlnire la înalt nivel va reuni 63 de șefi de stat și de guvern care vor avea ocazia să descopere identitatea francofonă a poporului român, diversitatea și bogăția culturii, deosebita calitate intelectuală a francofililor din țara noastră.

Că România abordează cu toată seriozitatea acest eveniment o dovedesc numeroasele manifestări alternative care se organizează, cât și pregătirile propriu - zise de ordin administrativ. Încă din ianuarie, cu 8 luni înaintea întâlnirii, România a propus primul text al Declarației de la București, a luat în calcul organizarea locului de întâlnire a delegațiilor naționale din Parcul Izvor, numit Le Village de la Francophonie și a întâlnirii a peste 300 de tineri francofoni la Brașov.

Un mare concert a avut loc în 20 martie la Sala Palatului cu participarea a 10 interpreți din diferite zone ale lumii, iar simpozioanele din săptămâna 20 - 28 martie au fost un excelent prilej de întâlnire și dezbatere.

Dar cum nu totul poate fi perfect mă voi referi la spectacolul de teatru din 2 aprilie de la Opera Română, care, dincolo de calitatea prestației artistice, a lăsat un gust amar multor participanți. Mi s-ar fi părut normal ca porțile Operei să fie larg deschise pentru toți doritorii, dar se pare că organizatorii au subapreciat dorința oamenilor și capacitatea lor de a se implica în actul artistic. Am văzut mulți universitari, oameni de cultură, actori care n-au putut intra la spectacol (sau, poate, au intrat într-un sfârșit) pentru că n-aveau invitații. I-am privit umiliți, șocați de restricție, incapabili să înțeleagă ce se întâmplă.

Am văzut-o pe doamna Valeria Gagealov, care, împreună cu Andrei Magheru, prezenta "Cerbul de aur" prin anii 80, "pusă la colț" de către cei care, normal ar fi fost, să-i primească cu amabilitate pe oamenii aceștia, "la créme de la créme" ai intelectualității bucureștene.

Accesul în sală s-a făcut printr-o ușă prin care intra o singură persoană, direct prin scenă, iar spațiul neconvențional creat în sală, niște bănci lungi și incomode, au generat înghesuială și învălmășeală.

Spectatorii au fost mulțumiți că au ieșit cu bine din sală pentru că, ferească Dumnezeu! de vreo nenorocire, nici unul dintre ei n-ar fi reușit să se salveze.

Fără a supăra pe cineva, am spus aceste lucruri pentru a-mi exprima convingerea că anul francofoniei reprezintă o oportunitate pentru dialog adevărat, pentru apropierea dintre națiuni, pentru o lume care apără diversitatea culturală.

Și toate acestea într-o atmosferă elegantă și deschisă de cooperare autentică, fără asemenea incidente neplăcute.

  Ovidiu Ioan Silaghi - semnalarea unor aspecte politice românești din perspectiva euroobservatorului;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

A început deja numărătoarea inversă a zilelor care ne mai despart de Raportul de Țară din această primăvară, document aproape decisiv pentru integrarea României în Uniunea Europeană. Există numeroase semnale, venite atât pe canale neoficiale, cât și oficiale, care atestă faptul că Raportul de Țară va fi unul favorabil României. Deci putem spune că situația la ora actuală ne permite să fim optimiști, pentru că și la Bruxelles și la Strasbourg, unde-mi desfășor o mare parte din activitate, suntem văzuți cu ochi buni. Totuși, sunt obligat să fac publice și altfel de, să le zic așa, semnale. Semnale cu o ușoară tentă de îngrijorare față de unele evenimente care se petrec în țară. Și mă voi referi, în principal, la incidentul petrecut săptămâna trecută la București privind președinția Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Am fost întrebat pe culoarele Parlamentului European de ce a izbucnit scandalul de la București.. Vă rog să mă credeți că mi-a fost foarte greu să spun adevărul și am ocolit subiectul.

Nu este o noutate, nu de puține ori, noi, euroobservatorii români am fost "interpelați" în cadrul unor discuții bilaterale vis-a-vis de subiectul condamnării comunismului în România. Toată lumea la Bruxelles și Strasbourg știe că suntem la distanță uriașă față de Ungaria, Cehia, Polonia, nu mai vorbesc de partea răsăriteană a Germaniei în chestiunea deconspirării poliției politice din România și de blamare a crimelor regimului comunist. Până la alegerile din 2004, Europa ne-a înțeles. La Putere s-a aflat un partid considerat ca fiind urmașul PCR și, în consecință, nu s-a dorit să se afle adevărul despre tot ce s-a întâmplat în România anilor 1947 - 1989. Dar acum nu cred că ne va mai cauționa nimeni. Nimeni nu ne va mai acorda circumstanțe atenuante dacă nu vom scoate secretele la lumină.

La Parlamentul European se știe că proiectul de lege al lustrației aparține unor liberali care sunt și euroobservatori. Dar, dacă săptămâna trecută am reușit să mă eschivez, mă gândesc cu groază la tirul de întrebări la care, sunt convins, voi fi supus în aceste zile. Voi fi întrebat cum este posibil ca o persoană care a avut de pătimit în timpul comunismului, o persoană care a înființat și conduce o asociație civică a foștilor deținuți politici și care știe la perfecție care au fost metodele de lucru ale fostei Securități să fie blocată și să nu primească șefia Colegiului CNSAS.

Voi fi întrebat cine a preferat ca o persoană care și-a început cariera, vorba domnului Mircea Dinescu, ca judecător la un așa-zis tribunal al poporului - și toată lumea știe ce însemnau în perioada comunismului aceste tribunale - să fie paznic la dosarele pe care SRI le scoate de sub cheie, iar un reprezentant al societății civile, care este și autorul legii deconspirării Securității, să fie dat la o parte. Vă rog să mă credeți că îmi va fi foarte greu să spun că împotriva aflării adevărului s-a raliat forțelor oculte, chiar o formațiune politică pentru care adevărul a fost un stindard în campania electorală.

  Petru Călian - intervenție politică cu titlul U.B.B. câștigă bătălia, M.E.C. punctează victoria;

Domnul Petru Călian:

"UBB câștigă bătălia, MEC punctează victoria"

După multiple interpelări primite pe diverse căi și după numeroase solicitări ale presei, ministrul educației și cercetării, dl. Mihail Hărdău, a decis să iasă din tăcerea olimpiană pe care a păstrat-o până acum și să afirme hotărât poziția sa relativă la scindarea Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca.

Astfel, aflat săptămâna trecută la Cluj, ministrul Mihail Hărdău a subliniat că nu consideră oportună această scindare a Universității "Babeș-Bolyai" în vederea constituirii unei universități autonome de stat exclusiv maghiare. În motivarea poziției sale, Mihail Hărdău s-a bazat pe reafirmarea conceptului de multiculturalism promovat de UBB și pe condițiile optime de învățământ în limbile minorităților maghiară și germană. Să nu uităm că acest lucru a fost susținut în mod detaliat și extrem de bine argumentat cu situații concrete de către conducerea universității clujene.

Până acum însă, ministrul educației și cercetării nu a binevoit să ia poziție față de dorințele manifestate atât de orgolios și nemotivat de Comitetul de Inițiativă Bolyai privind scindarea UBB, nici să se implice alături de conducerea acestei prestigioase instituții de învățământ superior în stoparea unei campanii de lobby la nivel internațional condusă de acest comitet, nu fără sprijinul unor personalități politice aparținând UDMR.

Această campanie a fost condusă într-o manieră extrem de agresivă și eficientă de CIB, fapt care a dăunat imaginii UBB și nu numai. Am dovedit încă o dată că nu avem capacitatea de a reacționa rapid față de anumite manifestări cu potențial destabilizator și că implicarea autorităților de drept în neutralizarea unor campanii mincinoase și defăimătoare la adresa instituțiilor statului sau a valorilor naționale este egală cu zero.

Dar iată că dacă poziția ministrului Hărdău a întârziat, ea este totuși binevenită să puncteze o luptă câștigată pe drept de UBB, prin resurse proprii. După numeroase acțiuni întreprinse de UBB, plecând de la comunicate de presă prin care se urmărea demontarea, în baza unor fapte concrete, a declarațiilor CIB, și până la o campanie de informare a personalităților științifice internaționale și a opiniei Uniunii Europene asupra realei situații din cadrul universității, se pare că scandalul inițiat și alimentat de CIB a fost dezamorsat.

Nu a fost meritul nici al Ministerului Educației și Cercetării - care iată acum rupe tăcerea pentru a-și afirma poziția - nici al Ministerului de Externe - care a lăsat imaginea UBB și a României în custodia conducerii universității clujene, fără a iniția nici un demers la nivel înalt, deși chestiunea este una care ar fi putut afecta raportul de țară din luna mai. A fost exclusiv meritul conducerii UBB și al studenților care s-au solidarizat pentru menținerea uneia dintre cele mai europene instituții de învățământ superior din bătrânul continent.

  Relu Fenechiu - comentariu legat de scenarii politice;

Domnul Relu Fenechiu:

Am citit cu surprindere în presa de sâmbătă despre fel de fel de scenarii privind o iminentă cădere a Cabinetului Tăriceanu, imediat după Raportul de Țară. Sunt prezentate mai multe variante, cea mai des întâlnită fiind cea a ieșirii Partidului Democrat de la Guvernare. Analizele din presă nu au la bază chestiuni certe, declarații oficiale, ci se bazează pe informații venite pe bază de surse. De asemenea, cei care comentează aceste informații dau ca sigure și inevitabile alegerile anticipate.

Chiar dacă au venit prompt replici prin care se negau intențiile de ieșire a Partidului Democrat de la guvernare, mă simt dator să abordez tema pusă în discuție de presă dintr-un cu totul alt unghi, care nu a fost până în prezent adus în discuție.

Până la proba contrarie, consider că zvonurile care au stat la baza articolelor din presa din ultimele zile nu depășesc condiția de..zvon. Totuși, cum fum fără foc nu există, trebuie să iau în calcul că există anumite forțe oculte, care, din diferite motive, care mie îmi scapă, doresc ca în România să aibă loc alegeri anticipate înainte de integrare.

Sunt însă dator să atrag atenția celor care țin cu tot dinadinsul să fie organizate alegeri anticipate - și mă refer aici la exponenți ai întregului spectru politic - că a avea alegeri anticipate în acest an ar însemna încălcarea unei promisiuni, a unui angajament politic făcut de toate partidele politice care se respectă, și anume promovarea sistemului de vot uninominal. Da, în situația în care se va ajunge la alegeri anticipate nu va exista timpul fizic pentru elaborarea unei legi care să instituie votul uninominal. Și vom merge în continuare pe sistemul de vot pe listă, cel pe care îl blamează atât societatea civilă, cât și - cel puțin declarativ - clasa politică. Va rezulta în urma alegerilor anticipate un Parlament care va avea din start un deficit de imagine și mai mare decât Parlamentul actual. Mult promisa apropiere a alesului de alegător nu se va realiza nici de această dată. Avertizez deci pe cei care pe față sau pe căi oculte promovează acum teza alegerilor anticipate, că ei vor fi principalii responsabili ai nereformării clasei politice. Și acest lucru va fi taxat de către electorat, care, în orice caz, nu se poate spune că are memoria scurtă.

PS: Într-o discuție pe care am avut-o ieri cu un analist politic a mai reieșit o variantă legată de cei care agreează organizarea alegerilor anticipate. Votul pe listă avantajează pe politicienii care nu au prea multe de spus, pe cei care nu s-au remarcat prin nimic în Parlament. În eventualitatea unui vot uninominal, în 2008, foarte mulți dintre cei care acum sunt parlamentari, cu siguranță nu ar mai obține sufragiile electoratului. De aceea se dorește forțarea anticipatelor, pentru punerea la adăpostul "sfintei" liste.

  Vasile Filip Soporan - declarație politică intitulată Incertitudine DA pentru construcția Autostrăzii Transilvania;

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Incertitudine D.A. pentru construcția autostrăzii Transilvania"

Îmi dau seama tot mai mult de ipocrizia și nepăsarea pe care actuala Putere o arată în legătura cu construcția Autostrăzii Transilvania. La nivel declarativ, toți politicienii, fie ei ardeleni sau nu, sunt de acord că Autostrada Transilvania trebuie construită. Cu siguranță că este ușor să faci declarații pompoase și să nu faci nimic, să uiți la un minut după ce declari că acest lucru nu este un joc politic, ci un lucru care odată realizat ar face ca oamenii din această zonă să o ducă mai bine. Sau "Să traiască mai bine". Sau poate, domnilor guvernanți, această lozincă e doar o lozincă de campanie electorală, interesul dumneavoastră fiind doar câștigarea puterii și nu bunăstarea oamenilor din Ardeal, cetățeni care au votat, în majoritate, cu Alianța D.A. PNL-PD, Departe de Adevăr.

Ați acuzat Guvernul Năstase de tot felul de nereguli în negocierea contractului cu firma Bechtel. Autostrada Bechtel a trecut pe linie moartă, în fruntea priorităților aflându-se Coridorul IV Paneuropean Nădlac - Arad - Deva - Orăștie - Sebeș - Sibiu - Râmnicu-Vâlcea - Pitești - București - Fetești - Constanța. Alianța PNL-PD a oprit robinetul finanțărilor către Bechtel și, de asemenea, a renegociat contractul cu americanii, termenii acestuia fiind încă secreți. "Cu tot regretul, va trebui să luăm decizia anulării acestor contracte", a spus premierul Călin Popescu-Tăriceanu în primăvara anului trecut, referindu-se la contractele Bechtel, Strabag și Vinci. Apoi, situația s-a mai nuanțat, ministrul transporturilor, Gheorghe Dobre, anunțând că s-a ajuns la un acord în renegocierea contractului cu Bechtel, care ar fi renunțat la avansul de 250 de milioane de euro, avans plătit de români la început și justificabil de americani la terminarea lucrărilor. În fine, contractul nu a fost anulat, ci renegociat timp de un an. Buni negociatori are Alianța și ministerul.

Nu pot să nu observ că Guvernul României găsește bani, și nu puțini, pentru tot felul de proiecte care poate vor avea finalitate sau poate nu. Ne plângem de milă că nu avem bani pentru proiecte, însă nu ne dezvoltăm în nici un fel capacitatea de a absorbi fondurile pe care ni le pun la dispoziție alții.

Recent, președintele "tuturor românilor", Traian Băsescu, a declarat la Cluj-Napoca că: " Poziția mea față de acest subiect este că un lucru prost început va merge prost, dar dacă tot merge, lasă-l să meargă înainte. Coridorul IV paneuropean nu-i pe acest traseu, dar dacă a început, ducă-se înainte și asta este". Însă, îmi aduc aminte că Președintele a fost in vizită la compania Bechtel în Statele Unite ale Americii și a avut discuții cu conducătorii companiei. Oare ce le-a spus Președintele Băsescu în legătură cu construcția autostrăzii ? Ca și în alte cazuri, Președintele face "jocuri de gleznă", de imagine, una declară afară și alta când revine în țară. Oare cănd a fost sincer Președintele, în SUA sau la Cluj-Napoca?

Oare ce credibilitate va mai avea România în fața unor investitori străini, cănd Președintele României face declarații contradictorii, una spune în străinătate și alta acasă ?

Revin din nou cu aceleași declarații pe care le-am făcut și în anterioara mea declarație politică referitoare la Autostrada Transilvania:" Vreau să vă fac cunoscută declarația pe care am făcut-o atunci când, în calitate de prefect al județului Cluj, am făcut apel la clujeni pentru susținerea construcției autostrăzii Transilvania. Este momentul ca cei mulți, adevărații beneficiari ai politicului, să se exprime. Este o ocazie de a lăsa deoparte simpatiile și antipatiile politice pentru a vedea și a susține interesul nostru, al tuturora".

În calitate de deputat de Cluj din partea Partidului Social Democrat, în numele cetățenilor județului Cluj, solicit guvernanților actuali și președintelui Traian Băsescu să renunțe imediat la acțiunile îndreptate împotriva construirii autostrăzii.

Domnule Președinte, doamnelor și domnilor de la Putere, vă solicit să îi lăsați pe românii ardeleni să trăiască bine așa cum le-ați promis în campania electorală.

  Tudor Mohora - intervenție politică cu tema Premierul Tăriceanu și pensiile. Între promisiuni și realitate;

Domnul Tudor Mohora:

Intervenția mea de astăzi se referă la tema "Premierul Tăriceanu și pensiile. Între promisiuni și realități".

În ultima vreme, s-au accentuat protestele pensionarilor adresate Guvernului Tăriceanu, cu privire la puterea de cumpărare din ce în ce mai precară a pensiilor și față de perspectivele înrăutățirii, în continuare, a nivelului lor de trai.

Pensionarii cer în cadrul acțiunilor de pichetare a prefecturilor, a marșurilor organizate și a mitingurilor, majorarea imediată a pensiilor cu 12,5%, reducerea TVA la 10% pentru produsele alimentare de bază și servicii, precum și asigurarea de fonduri bănești unităților medicale pentru asistența medicală și pentru medicamente compensate sau gratuite.

Confederațiile sindicale susțin cererile formulate de asociațiile de pensionari.

În prezent, pensionarii reprezintă un larg segment social care resimte din plin incoerența și incompetența politicilor economice și sociale ale Guvernului Tăriceanu.

În decembrie 2005, pensia medie reală de asigurări sociale, cu toate indexările și recalculările efectuate, a crescut cu numai 3,8% față de decembrie 2004. Pensia medie nominală reprezenta în decembrie 2005 numai 25,3% față de câștigul salarial mediu brut pe economie și 33,5% față de câștigul salarial net.

Din totalul de 4,6 milioane pensionari de asigurări sociale de stat, în decembrie 2005, două treimi, respectiv cca. 3,0 milioane pensionari, aveau o pensie medie lunară de numai 330 lei, situându-se la nivelul actual al salariului minim brut pe țară, iar cca. 90% se găseau la sau sub nivelul minim de trai decent, ceea ce echivalează cu pragul de sărăcie.

Aceste date explică frustrările și protestele justificate ale pensionarilor din această perioadă.

În Programul de Guvernare pe perioada 2005-2008 este prevăzut că " pensiile vor fi majorate, astfel încât până în anul 2008 pensiile să crească în termeni reali cu aproximativ 30%". Recent, premierul Tăriceanu, aflat în fața protestelor pensionarilor și a sindicatelor, a fost nevoit să se desprindă din noianul de probleme politice, mai mult sau mai puțin esențiale, în care este angrenat și să-și reamintească cu această ocazie de unele probleme sociale, respectiv de această prevedere a Programului de Guvernare.

Pentru liniștirea pensionarilor, domnia sa a declarat că se caută soluții pentru majorarea pensiilor de până la 301 lei lunar cu 3%, începând cu luna mai a.c. și tot cu 3% pentru restul pensionarilor începând cu luna septembrie a.c.

Efectele aplicării unor astfel de măsuri sunt însă minore. Astfel, majorarea preconizată de 3% începând cu luna mai a.c. acționează într-o perioadă de numai 8 luni și numai pentru cca. 45% din totalul pensionarilor, ceea ce poate avea un efect de numai cca. 0,9% asupra creșterii pensiei medii nominale în decembrie 2006, față de decembrie 2005.

Creșterea preconizată de 3% pentru restul pensionarilor începând cu luna septembrie a.c. acționează pentru o perioadă de numai 4 luni și ar putea avea un efect la finele anului de numai 0,55 %.

În termeni reali însă, ținând seama de inflație, creșterea preconizată a pensiei reale în decembrie 2006 ar reprezenta numai cca. 4,3% față de decembrie 2004.

Evident, după 2 ani de guvernare, o creștere reală a pensiilor de numai 4,3%, reprezintă mai puțin de 15% din obiectivul formulat în Programul de Guvernare, de aproximativ 30%, fiind de natură să contribuie la amplificarea nemulțumirilor sociale. Situația la care s-a ajuns exprimă nu numai ignorarea problemelor sociale ci și o lipsă de respect față de realizarea unui obiectiv important din Programul de Guvernare.

4. Totodată, oficialități guvernamentale, prin diverse declarații în mass-media, contribuie la amplificarea confuziei privind creșterea pensiilor. Astfel, ministrul muncii și solidarității sociale a declarat recent, la un post TV, că în perioada ianuarie 2005 - februarie 2006 pensiile au fost majorate cam tot atât cât a fost majorarea realizată în perioada 2001 - 2004 de guvernarea PSD. Aici se face o confuzie, voită sau nevoită, între noțiunea de pensie nominală și pensie reală.

În perioada 2001 - 2004 pensia reală a crescut cu 22,3%, iar în perioada ianuarie 2005 - februarie 2006 pensia nominală a crescut cu 20,0%, ceea ce reprezintă o mare diferență și provoacă confuzii, întrucât datorită inflației creșterea reală a fost numai de 9,1%, care în continuare se va diminua pe măsura creșterii inflației, până la finele anului.

5. Guvernul Tăriceanu are datoria să examineze cu seriozitate situația gravă în care se află pensionarii și să renunțe la soluții de aruncare a prafului în ochii acestora. Pensionarii au nevoie acum de o ameliorare reală a nivelului lor precar de trai și nu de promisiuni exprimate într-o formă ambiguă, care la o simplă analiză evidențiază efectele lor minore. De asemenea, ei au nevoie de respect și nu de dezinformări metodologice, cum ar fi folosirea incorectă a noțiunii de pensie nominală sau de pensie reală.

Totodată, ar fi necesar ca Premierul Tăriceanu să prezinte în Camera Deputaților măsurile concrete și operative ale Guvernului pentru realizarea obiectivului de 30% creștere în termeni reali a pensiilor în anul 2008 față de decembrie 2004.

  Ioan Țundrea - declarație politică cu titlul Dura lex sed Ticu lex;

Domnul Ioan Țundrea:

"Dura lex, sed Ticu lex"

Este aproape incredibil cum este posibil ca, după ce s-a "furat revoluția", s-au devalizat bănci și flote, se devastează pădurile și munții, acum asistăm cu stupoare la furtul legilor.

De aici și pănă la impunerea singurei legi care acționează în statele totalitare, adică legea tăcerii ,nu credem ca va mai trece multă vreme.

Dar chiar și pănă atunci, avem obligația morală să ne revoltăm cu toată puterea împotriva celor care vor să distrugă imaginea unei personalități precum cea a lui Ticu Dumitrescu.

Credem cu toată convingerea că asistăm la un apogeu al pericolului fesenist, care, în aceste zile, a reconfirmat opțiunea românilor de a-i disprețui pentru incalificabila încercare de a subtiliza și anula munca de Sisif a lui Ticu Dumitrescu.

Noi, conservatorii, avem certitudinea că așa cum nimeni din această țară nu va putea fura paternitatea legii Voiculescu care solicită confiscarea averilor ce nu pot fi impozitate, în mod similar nu va fi posibil ca nici un turian să-și însușescă Legea lui Ticu Dumitrescu, singura lege care așa dură cum este, va duce la deconspirarea securității ca poliție politică "

  Vasile Cosmin Nicula - despre Dosarele Securității - Angajamentul;

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

"Dosarele Securității - Angajamentul"

După epidemia Contractului cu România și prelungirile aferente, Campania militară NATO, în care ne-am comportat ca niște combatanți direct implicați, vaccinarea prin ordonanțe de urgentă, parastasele mineritului, metalurgiei și siderurgiei, precum și a celorlalte ramuri ale defunctei economii naționale, transferată la buticari, valutiști și alte soiuri de ,,oameni de afaceri'' mai mici sau mai mari, crizele guvernamentale de legitimitate, sindromurile Țigareta I, II, III, sanctificările cu Bule și Indulgențe la Casa Albă, ONU, FMI sau în Piața Golăniei, iată că s-a găsit antidotul care calmează stările euforice și disconfortul intelectual.... angajamentul la Securitate.

Este documentul care rezolvă toate problemele naționale, pentru care s-au bătut în văzul lumii, la TV și pe Bulevardul Victoria Socialismului, în Parlament și în paginile ziarelor, la simpozioanele și sesiunile științifice ale Institutului de Înalte Studii ale Totalitarismului, distinșii nostri tăietori de frunze la câini din Alianța Civică, formațiunile de comando din Piața Universității, posesorii de certificate "..sau liber profesioniștii de pe la anumite edituri umaniste.

Acțiunea "Angajamentul" s-a declanșat după o atentă documentare a specialiștilor în diversiune la CIA, MOSSAD, KGB, BND, Căștile Albastre, Spiritele Întelepților Sionului, Mumia lui Tutankamon și Oracolul din Dămăroaia.

Până și domnul Vasile Lupu - nume de falnic domnitor - s-a înspăimântat de grozăvia faptei sale, consimtământul de colaborare fiindu-i luat sub presiunea unui pluton de haidamaci, care l-au supus la cazne pe un rotisor special fabricat la IMGB. Imaginați-vă ce lupte s-au purtat, ce expresii și citate despre mamă și origine s-au consumat pe cale orală, ce cutremur s-a produs în conștiința proaspătului botezat, care au răscolit până și măruntaiele pământului din zona Vrancea. Dar s-a răcorit omul la o bere când a ieșit din camera de tortură și a putut să strige în gura mare la toată lumea năstrusnica întâmplare și să mai comande o tură. Ce s-o mai lungim, "organele'' au făcut pe dumnealor de frică și l-au lăsat în plata Domnului. De atunci a devenit ,,creștin'' și aproape democrat. Uitați-vă bine la el în ce hal a ajuns.

Ceilalți au fost niște pigmei, n-au avut demnitatea să demaște monstruoasa instituție, asteptând clipa răfuielilor politice pentru a se duela în angajamente. În Aula Parlamentului, în instituțiile publice, la Președinție și la Guvern, s-au imaginat toate tehnicile și dispozitivele moderne de atac pentru dobândirea supremației în materie. În semn de solidaritate, împricinații sunt pe cale să formeze o majoritate zdrobitoare, care va bate toate recordurile. Numai Ticu Dumitrescu a rămas pe baricade și și-a dedicat ultima suflare pentru această cauză nobilă.

Să nu disperăm însă, orice minune la români ține trei zile, au sosit căldurile mari, ne amenință iarăși inundațiile, este așteptat FMI-ul cu sacul plin de bani ca Moș Nicolae, iar angajamentele vor fi bune de aprins focul la iarnă.

Noul sezon se va deschide după vacanța parlamentară, când se va închide pescuitul la păstrăv și se va deschide cel în ape tulburi.

Până atunci își va dobândi și Ticu Dumitrecu postul mult râvnit la CNSAS, după ce își va învinge toți adversarii, inclusiv pe Traian Băsescu.

  Florin Iordache - aprecieri asupra activității Consiliului Superior al Magistraturii;

Domnul Florin Iordache:

Apreciem că activitatea Consiliului Superior al Magistraturii se înscrie în efortul comun al întregului sistem judiciar de înfăptuire a unei reale reforme, în vederea creșterii încrederii cetățeanului în actul de justiție și al asigurării unei totale transparențe.

În anul 2005, au fost marcați pași importanți în implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar, iar CSM-ul a avut un rol determinant. S-a realizat o comunicare directă între CSM și instanțe, parchete.

Consider că încercările ministrului justiției de a avea rolul hotărâtor în promovarea în funcții de conducere în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a Direcției Naționale Anticorupție, revocarea acestora precum și acele modificări ce vizau organizarea de concursuri în vederea ocupării tuturor funcțiilor de conducere de la instanțele și parchetele din țară nu au făcut decât să bulverseze activitatea judiciară.

Consiliul Superior al Magistraturii - pentru a-și îndeplini cu succes rolul său - are nevoie de bază materială, de personal calificat, dar și de încredere și de asigurare a unui climat lipsit de imixtiuni de orice natură, tensiuni ori amenințări.

Informatizarea constituie un deziderat deoarece doar o parte din instanțe și pachete beneficiază de sistem informatizat.

Aportul CSM-ului la înfăptuirea unei adevărate reforme a sistemului judiciar va fi cel așteptat de întreaga societate, iar societatea civilă și cetățenii, în general, vor avea o încredere mult mai mare în justiție.

  Gabriel Sandu - sublinierea importanței pentru democrația românească a Legii lustrației;

Domnul Gabriel Sandu:

Mi-aș fi dorit ca această declarație politică să nu fie necesară. Credeam că oricine poate vedea limpede necesitatea absolută a condamnării publice a unui regim care a scos, practic, România din Europa.

Noi toți, cetățenii acestei țări, am plătit un preț mult prea mare din cauza celor 45 de ani de comunism.

Comunismul a aruncat România într-o izolare deplină, ne-a făcut cadou Uniunii Sovietice și ne-a îngrădit cele mai normale drepturi.

Are rost să ne aducem aminte de oamenii care au fost deportați, condamnați la ani grei de închisoare sau de muncă la diferite proiecte grandioase și fără nici un rost, de monumente istorice dărâmate pentru proiecte megalomane.

Cum poate cineva să se îndoiască de nevoia de a condamna comunismul în momentul în care se mergea la închisoare pentru o carte, pentru o glumă nepotrivită sau pentru ascultarea unui post de radio extern.

Ne aflăm la aproape 17 ani de la revoluție și abia începem să vorbim de o lege a lustrației, încercăm să dăm publicității ce a mai rămas din arhivele fostei securități, încercăm să eradicăm mentalitățile care ne țin prizonieri și nu ne lasă să ne dezbărăm de apucăturile comuniste.

Adevărul este ca oamenii aflați în spatele lui Nicolae Ceaușescu, așa numitul eșalon doi, s-au adaptat minunat la noua democrație din România.

Aceștia sunt ultimul bastion al rezistenței comuniste din România și numai după dispariția lor vom putea începe să ne gândim la o societate românească sănătoasă moral.

Acești oameni nu au culoare sau convingeri politice, sunt infiltrați la absolut toate nivelurile și încă exercită o influență excesiv de mare asupra societății românești. Aparatul alcătuit din aceștia este unul dintre puținele lucruri care a funcționat perfect în ultimii ani.

Cel mai bun exemplu în acest sens este circumscripția electorală unde am fost ales, Brăila, în care foști secretari de partid au ajuns primari, toată garnitura de nomenclaturiști s-a transformat în prosperi oameni de afaceri, ținând astfel un județ întreg izolat de oportunități de afaceri, gonind investitorii și împiedicând, din răsputeri, pe cei care încearcă să creeze plusvaloare.

Din acest motiv, Brăila a fost numită mulți ani "orașul roșu" și a fost izolată în interiorul țării, exact cum a fost România izolată în Europa în comunism.

În concluzie, consider că Legea lustrației și condamnarea publică a comunismului constituie, probabil, cele mai importante acte pe care România trebuie să și le asume, din ultimii 16 ani.

Nu avem voie să nu facem aceste lucruri fără de care "democrația" nu este decât o sintagmă goală de conținut și nu o realitate.

  Victor Sanda - intervenție cu tema La înălțime în timpul vizitelor oficiale ale demnitarilor, ministerul democratului Vasile Blaga a eșuat în lupta cu rromii din Bălteni.

Domnul Victor Sanda:

la înălțime, în timpul vizitelor oficiale ale demnitarilor, ministerul democratului Vasile Blaga a eșuat în lupta cu rromii din Bălteni.

Dacă v-ați fi aflat, la finele săptămânii trecute în Dâmbovița, ați fi rămas impresionați de numărul mare de polițiști mobilizați pe tot traseul parcurs de convoiul oficial al președintelui Camerei Deputaților, liberalul Bogdan Olteanu, în timpul vizitei sale în acest județ.

Sunt convins că mulți dintre dumneavoastră mi-ați replica acum că președintele Camerei Deputaților este al treilea om din stat și protocolul cere o desfășurare mare de forțe de ordine. Cunosc foarte bine acest protocol din fosta poziție pe care am deținut-o în legislatura trecută, aceea de prefect al județului Dâmbovița. Din aceeași poziție, cunosc că, în același timp, trebuie să respectăm și protocolul privind asigurarea liniștii și ordinii publice, a siguranței tuturor cetățenilor. Or, sub bagheta șefului internelor, domnul Vasile Blaga, nu așa se petrece. Cel puțin nu așa s-a întâmplat în urmă cu o săptămână și jumătate, în județul Dâmbovița, la Bălteni - zonă cu populație preponderent rromă, dar și cu un potențial de conflict ridicat. Oare știe ministrul Blaga că, timp de patru zile, Bălteni a fost scena unui război dintre două tabere de rromi, în care aproape 700 de persoane s-au bătut cu săbii, cuțite, furci și topoare sub privirile neputincioase ale celor 20 de polițiști nepregătiți, care au fost trimiși să dezamorseze o astfel de situație periculoasă pentru viața cetățenilor, fie ei rromi sau români. Știe domnia sa că târziu, la insistențele autorităților locale, au fost disponibilizați în zonă jandarmii mascați care au reușit să potolească, pentru moment, furia rromilor? Ce părere are domnul ministru al internelor despre modul cum subordonații săi au gestionat și gestionează această situație care nu s-a încheiat nici astăzi?

Spun asta pentru că vineri, în timp ce domnul Bogdan Olteanu vizita județul Dâmbovița, trecând prin zona de conflict Bălteni, înțesată de data aceasta de forțe de ordine, la sediul Primăriei Conțești, mai mulți cetățeni rromi aparținând uneia dintre tabere mi se plângeau că nu pot să-și mai lase copii să meargă la școală, fiindcă sunt agresați și bătuți de cei din tabăra cealaltă. Este domnul Blaga la curent cu această situație fără precedent ca durată și cu grave implicații sociale? Ce măsuri a luat domnul ministru împotriva celor care se fac responsabili pentru netrimiterea jandarmilor, imediat ce gradul sporit de periculozitate a conflictului a devenit evident? Ce ne spune oare domnul Blaga despre lipsa de transparență a ministerului și a structurilor subordonate care au ascuns presei acest eveniment, despre care târziu și din cu totul alte surse a aflat și relatat Televiziunea Română? Este sau nu un caz de incompetență și o tendință de mușamalizare a acestei incompetențe din partea celor care manageriază internele?

Domnilor colegi, în problema pe care v-am expus-o astăzi, trebuia să fac apel la o astfel de comparație ca să înțelegeți mai bine ceea ce se întâmplă astăzi cu structurile de poliție sub patronajul domnului ministru Blaga. Căci desfășurarea de forțe de ordine din timpul vizitei președintelui Camerei Deputaților în Dâmbovița a constituit o mostră prin care ministrul internelor, domnul Vasile Blaga, ne-a demonstrat că avem foarte mulți polițiști și că ne putem baza pe ei doar în situații de acest gen. Nu însă și în altele, de criză, când viața cetățenilor este în pericol. Atunci, eficiența lor nu mai este aceeași și nu din vina lor, ci din vina celor care gestionează, prin Ministerul de Interne și structurile sale din teritoriu, acest domeniu sensibil al siguranței cetățenilor și al ordinii publice.

   

(Pauză între orele 10,17-10,30).

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 14 decembrie 2017, 17:12
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro