Mihai Adrian Mălaimare
Mihai Adrian Mălaimare
Ședința Camerei Deputaților din 4 aprilie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.48/14-04-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 04-04-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 4 aprilie 2006

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.19 Mihai Adrian Mălaimare - declarație politică cu titlul "Cerșetoria sau cum ne pierdem demnitatea?";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Declarație politică: "Cerșetoria sau cum ne pierdem demnitatea?"

Cine, plimbându-se prin București, nu s-a izbit de ei, cerșetorii?

Zdrențăroși, murdari, nefericiți, implorându-ne să le mai prelungim agonia cu încă 10.000 lei?

De unde apar?

De ce trebuie să își ducă zilele pe străzi?

Cine e de vină pentru că acești oameni există?

Sunt ei oare singurii vinovați sau suntem de vină și noi ceilalți?

Societatea este un organism viu și imperfect. Până la un anumit punct este normal ca ea să aibă asemenea disfuncționalități. Cerșetorii au existat și vor exista mereu. Problema apare atunci când există o superinflație a acestui fenomen.

Cerșetorii români au vizitat Parisul, Londra sau Stockholmul. Pe aceștia i-am văzut la televizor. Dar pe cei din Piața Unirii, din autobuzele și metrourile noastre de ce nu îi vedem? Și nu sunt puțini, domnilor!

Pe de o parte, este vina statului român care nu a reușit să corecteze acest handicap al societății românești. Pe de altă parte, este vina cetățenilor care nu știu cum să se comporte în fața acestui fenomen.

În România de astăzi este normal să existe o mulțime de cerșetori. Sărăcia este pretutindeni. Ea nu se vede din Palatul Parlamentului și nici din Palatul Victoria.

Guvernările anterioare nu au reușit să elimine sărăcia. Au reușit, eventual, să o elimine din casele lor, închizând adevărate averi între termopane de proveniență suspectă.

Cum ar putea să nu mă scârbească demagogia P.S.D.-ului? E de ajuns să arunci o privire în jur ca să îți dai seama că partidul ăsta și-a bătut joc de România, nu a guvernat-o. e ușor să vorbești de problemele oamenilor săraci la televizor când conturile tale sunt pline până la refuz.

Așadar, statul român se face, în mare parte, vinovat pentru fenomenul cerșetoriei. Este normal ca acolo unde jumătate din populație trăiește pe pragul sărăciei, mulți să se dedea la asemenea practici.

Doar o dezvoltare economică sănătoasă poate stopa asemenea boli. Este și vina cetățenilor pentru că ajută la perpetuarea acestui obicei. Există două moduri în care putem acționa atunci când vedem un cerșetor. Gândind pe termen scurt, îi putem oferi câțiva lei sperând că își va cumpăra o pâine și nu va muri de foame. Dar, oferind acești câțiva lei, pe termen lung nu facem altceva decât să sponsorizăm o boală socială. Este, finalmente, vorba de un proces economic.

Atât timp cât vor fi oameni dispuși să plătească o pâine vor exista și unii dispuși să o producă. La fel, atât timp cât vor exista oameni dispuși să ofere bani cerșetorilor, vor exista alții dispuși să se dedea unor asemenea practici. Încetând să le mai oferim bani, le facem poate un rău cerșetorilor de azi, dar evităm apariția cerșetorilor de mâine sau de poimâine. Nu în ultimul rând, ar trebui să mai facem o distincție importantă.

Biserica lucrează cu mila, statul cu legea.

Cerșetoria este interzisă prin lege, iar polițiștii ar trebui să-i strângă pe acești oameni de pe stradă și să îi supună domniei legii. Nu o fac, dintr-un motiv foarte simplu: le este milă. Dar poliția este un instrument al statului, și statul nu are de-a face cu mila. Legea nu cunoaște acest sentiment. Legea se aplică și basta!

De marii corupți de ce nu ne este milă? Sau de hoți? Suntem toți egali în fața legii, fie că locuim într-un canal sau în Zambaccian. Cetățean român este și acela care lucrează în frumoasele blocuri de oțel și de sticlă și acela care plânge după mila celorlalți prin Gara de Nord. Toți cetățenii români trebuie să răspundă în fața legilor. Numai așa putem edifica un stat de drept.

Credeți că există vreo altă cale de a intra în rândul statelor civilizate?

Nu există.

Eu, unul, nu vreau să mai văd nici corupți pe holurile Parlamentului, dar nici cerșetori în metrourile Bucureștiului.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti vineri, 3 decembrie 2021, 15:38
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro