Dumitru Avram
Dumitru Avram
Ședința Camerei Deputaților din 4 aprilie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.48/14-04-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 04-04-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 4 aprilie 2006

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.38 Dumitru Avram - declarație politică: "Isteria lustrației";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Dumitru Avram:

"Isteria lustrației"

Acum, când Dunărea revarsă nemilos apele umflate ale Europei peste zeci de localități românești, un grup de indivizi puși mereu pe vrajbă agită spiritele cu niște aberante legi ale lustrației, antinomenclatură și de acuzare a Securității ca Poliție politică, toate adunate la un loc la modul cel mai dușmănos cu putință, astfel încât dacă adversarii lor nu intră într-o categorie să fie imediat aruncați într-o alta.

Ce i-a apucat pe cei de la Alianța D.A., când ei sunt la putere, iar țara o duce tot mai greu, să nege o întreagă perioadă istorică este lesne de înțeles. Departe de a răspunde unei chemări a Europei, unii urmași ai kominterniștilor simt că le fuge pământul de sub picioare, că prea desele lor acte de trădare de țară îi pot arunca oricând după gratii.

A venit vremea naționalismului luminat și european care să facă din bătrânul continent o întinsă regiune a unității în diversitatea bogăției sale spirituale și materiale, la care fiecare dintre cei care participă la acest imens proiect să contribuie în mod onest și substanțial.

Trăim vremurile unei dictaturi nerușinate, în care ordonanțele de urgență iau locul legilor, amenințând destinele a mii și mii, poate chiar milioane de oameni, dacă ne gândim la tragedia economică și socială pe care o parcurge astăzi România. Are vreun interes Europa să întoarcă această minunată țară la vremuri mai rele decât cele ale Romei păgâne, sau ar face mai bine să îi sară în ajutor în momentele ei grele? Săptămâni întregi au băltit apele pe câmpiile Timișului, ale Burnasului sau peste adâncurile și așa destul de agitate ale Vrancei și nimeni nu ne-a trimis o barcă sau o echipă de specialiști pentru a înlătura urmările acestor uriașe dezastre naturale și a scăpa de altele ce ar putea oricând să vină.

Au devenit CNSAS-ul și acest Ticu Dumitrescu problema României? A ajuns acest bătrânel speranța spiritelor negre ale revanșei și ale răzbunării? Cine le permite așa-zișilor susținători ai lui să se adune când și unde vor, să cheme la nesupunere în fața legii și să semene atâta sământță de ură în societatea românească? Cine sunt ei și ce au fost, în fapt, revoltele sociale pe care nu încetează să le deteste? Măcar amărâții aceia luptau pentru o viață mai bună (de care, din păcate, nu au nici acum parte), pe când acești așa ziși reprezentanți ai Societății Civile s-au cam săturat de atâta bine, acum vor să conducă ei, incitând la o epurare politică ce poate trimite oricând la vremea de cea mai tristă amintire.

Ce-i interesează pe ei de țăranii necăjiți și de cei care n-au un loc de muncă, ce le pasă lor că sunt rudele apropiate sau urmașii celor care au practicat cea mai dură Poliție politică și de aservire a acestei țări, la ei nesimțirea are răspunsuri la toate, dacă vreunul dintre ai lor a fost informator, acela a fost obligat să o facă, pe când cei din rândul adversarilor s-au dus de bunăvoie în brațele primitoare ale Securității.

Nefericitele dosare ale timpurilor nu tocmai trecute sunt pe cale de a ajunge pe tarabă, oricând poți să faci din cine vrei un delator infam, oricând pot dispărea file și chiar volume acuzatoare, totul e să fie unul de-al lor acolo, astfel anulăm votul și, dacă vrem, schimbăm și legea. Din dorința de a asigura deblocarea și continuitatea firească a vieții parlamentare, PRM l-a votat în fruntea Camerei Deputaților pe tânărul liberal Bogdan Olteanu. Asta înseamnă dorință de normalitate și progres și nu sperietoare cu gogorița lustrației, cărora mulți nici măcar nu-i cunosc sensul, cu alegerile anticipate și cu votul uninominal. În România nu vor avea loc niciodată epurări în masă, așa cum și-ar dori mințile înfierbântate ale acestor intoleranți înrăiți, cărora li se pare că nu au iritat îndeajuns lumea, și nici alegeri anticipate probabil că nu vor fi, pentru că abia atunci ar avea loc adevăratele alungări de pe scena acestei istorii triste.

Singura soluție de moment rămâne demisia actualului Guvern și constituirea unui cabinet de uniune națională, format din specialiști și patrioți autentici. Altfel, rămânem tot mai departe de Europa unde situațiile foștilor nomencalturiști și ale acelora care au făcut Poliție politică au fost judecate cu maximă parcimonie, unde procesul generalului Jaruzelski, autorul Legii marțiale din 1980, din Polonia, n-a început nici astăzi, unde cei legați de trecut au fost priviți nu în raport de ceea ce era consemnat în cărțile lor de muncă, ci strict în funcție de acțiunile lor, unde căpitani de nave și aeronave își văd în continuare de treburile lor. Nu, la noi este posibil să încalci și Constituția și drepturile și libertățile fundamentale ale omului, numai să rămâi la putere.

Să vorbești de limitarea temporară a accesului la unele funcții și demnități publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere și din aparatul represiv al regimului comunist, adunând la un loc zeci de mii de oameni, dacă nu merituoși, măcar nevinovați, mi se pare un abuz impardonabil în condițiile în care, chiar în unele situații particulare (cazul Sidabras și Dziautas, un fost inspector și un fost procuror, ambii ofițeri KGB, contra Lituaniei, cauza Zdanoca împotriva Letoniei și altele), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (C.E.D.O.) a dat verdicte corecte, în favoarea celor nedreptățiți, eliminând orice formă de abuz. Aș vrea să-i văd pe acești curajoși adepți ai lustrației, o inepție transformată din ritual de purificare într-o prigoană sălbatică, din ce vor plăti ei numeroasele procese pe care românii, alungați din propria lor cetate, le vor câștiga la instanțele europene? Nu mai pot ei, treaba lor este să răspândească ura și fierea, pentru că ponoasele le va plăti tot statul român.

Ei bine, nu e drept, nu e drept să rămână neamendați niște oameni ascunși deocamdată după imunitatea parlamentară, să vorbească nonșalant, la aproape 16 ani de la căderea fostului regim, despre interzicerea accesului la unele funcții și demnități publice pentru persoanele care, în perioada comunistă, s-au bucurat de prerogativele conducerii de partid și au împărtășit, nu numai forțat, ci și voluntar, politica și ideologia comunistă.

Fost deținut politic și președinte al țării sale, intelectualul de aleasă ținută care este Vaclav Havel spunea recent în cotidianul Die Welt că marea problemă a Estului Europei o constituie nu trecutul, ci mafia și corupția postcomunistă.

Așadar, nu minunatul om și diplomat Ștefan Andrei, pe care îl felicităm încă o dată la aniversarea zilei de naștere, a sa și a distinsei sale soții, care poate să aducă în continuare multe servicii acestei țări trebuie judecat, ci marii pungași, fără culoare politică și nu neapărat cu trecut comunist care au distrus și au vândut această țară. Lor le convin și lustrația și lupta cu fosta nomenclatură și vrajba dosarelor contrafăcute, în care sfâșierea să ajungă până în sânul familiilor de români și, să fiu iertat, și starea de sclavie a românilor.

În Polonia și Cehoslovacia ființează încă partide comuniste și asta nu deranjează pe nimeni. Oligarhia neagră de după 1990 este incomparabil mai rapace și mai distrugătoare decât a fost cea roșie.

În 1970, Ceaușescu începea prima autostradă din România. Au trecut de atunci 36 de ani, iar drumurile morții seceră tot mai multe vieți. Nu scăpăm de trecut atât de simplu, iar problema nu este a acelora care au construit ceva în această țară, ci a acelora care s-au înfruptat hoțește din acel trecut, răpus pe deasupra și în echilibrul geografiei sale.

Speriați de consecințele sociale ale unei asemenea porniri aflate în afara democrației, cei ce se răfuiesc cu perioada de dinainte de '89 încearcă să treacă pe morală, spunând că dacă mărturisești ce ai fost nu ți se întâmplă nimic.

Cine mai poate pune preț pe asemenea vorbe ca să nu mai spunem de faptul că răul a fost făcut. A reapărut Inchiziția, iar cei ce trebuie să plece sunt tocmai ei, promotorii pătați ai unor asemenea proiecte aberante.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 19 iulie 2018, 3:17
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro