Plen
Ședința Camerei Deputaților din 11 aprilie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.56/21-04-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
14-11-2018 (comună)
14-11-2018
13-11-2018
12-11-2018
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 11-04-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 11 aprilie 2006

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,45.

Lucrările au fost conduse de domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Dan Radu Rușanu și Victor Viorel Ponta, secretari.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Bună dimineața doamnă și domnilor deputați,

Doamnelor și domnilor deputați,

 
Titus Corlățean - afirmarea necesității prezervării identității românești din Serbia-Muntenegru;

Începem astăzi cu domnul deputat Titus Corlățean, din partea Grupului parlamentar al PSD.

 

Domnul Titus Corlățean:

Vă mulțumesc, domnule președinte. Disprețul și indiferența puterii portocalii față de românii din Valea Timocului

1. Protejarea identității naționale și culturale românești din afara granițelor României, inclusiv la sud de Dunăre, ar fi trebuit să constituie o preocupare constantă și un motiv de acțiune continuă pentru guvernanții de la București.

Care este situația în realitatea?

2. Am luat recent la cunoștință de faptul că Uniunea Serbia Muntenegru a ratificat Carta Europeană a limbilor regionale sau minoritare. În lista care include limbile regionale sau minoritare protejate de autoritățile de la Belgrad, depusă la Secretariatul Consiliului Europei în baza angajamentelor asumate la ratificarea Cartei, listă publicată pe site-ul organizației europene, figurează și limba română. Este vorba de o decizie corectă, care răspunde necesității prezervării identității românești din Serbia-Muntenegru, în condițiile în care în acest stat trăiesc circa 40.000 de români în Voievodina și alte câteva sute de mii de români, (așa numiții "vlahi") în Serbia de Nord-Est (Valea Timocului).

3. Instrumentul de ratificare cuprinde însă și o declarație potrivit căreia «termenii "teritoriul în interiorul căruia o limbă regională sau minoritară este practicată" se referă la regiunile în care folosirea limbilor regionale sau minoritare este oficial în acord cu legislația națională.»Ce ascunde această declarație aparent neutră rezultă din recenta luare de poziție publică a unui înalt oficial de la Belgrad. Ministrul federal pentru drepturile omului și minorităților naționale din Serbia-Muntenegru, Rasim Ljajiæ, informa că lista limbilor regionale sau minoritare pretejate în acest stat ar urma să fie extinsă cu așa-zisă limbă vlahă, "la solicitarea comunității de vlahi" care trăiește în această țară.

4. Despre ce limbă vlahă este vorba, ne-o spun evoluțiile din ultima perioadă din același stat menționat. Înființarea recentă a unui Consiliu Național al așa-numiților vlahi din Serbia Muntenegru, cu acordul oficialităților de la Belgrad, paralel cu deja existentul Consiliu Național al Românilor din Serbia Muntenegru, creionează clar intenția atestării unei așa-zise identități vlahe, distinctă de cea românească.

5. Nu este prima încercare de acest fel și nici ultima, în Balcani. Identitatea românească în această zonă a fost contestată, descurajată sau intimidată, din diverse motive, de-a lungul istoriei. Niciodată însă, poate cu excepția perioadei comuniste, statul român nu a rămas pasiv la aceste provocări. Până la venirea la putere a guvernării portocalii...

6. Reamintesc că România a sprijinit constant până la începutul lui 2005 protejarea și afirmarea identității etnicilor români, indiferent de denumirea lor locală (români sau vlahi), ca cetățeni loiali ai statului Serbia-Muntenegru. Dialogul politic la cel mai înalt nivel cu partenerii de la Belgrad, dar și programele concrete în domeniul cultural, educațional, ecleziastic, mass-media etc, care i-au vizat atât pe românii din Voievodina, cât și pe cei din Valea Timocului, au constituit priorități pentru guvernul social-democrat. Acesta a salutat și sprijinit înființarea, în 2004, a unui Consiliu Național al Românilor din Serbia-Muntenegru, care cuprindea, pentru prima dată în istorie, și 4 reprezentanți din Valea Timocului, ca simbolistică a identității culturale românești. Guvernul social-democrat și-a asumat însă responsabilitatea să spună partenerilor de la Belgrad, amical, dar ferm, că este inacceptabilă tolerarea sau stimularea unor forme de organizare paralele, care să ateste o identitate națională diferită de cea românească pentru vlahi, și că aceste gesturi le consideră "inamicale".

7. Ce se întâmplă cu actuala putere de la București după ianuarie 2005? A luat ea poziție oficială publică față de aceste evoluții inacceptabile? A afirmat ea că promovarea de către Belgrad, inclusiv în plan internațional a ideii unei identități diferite decât cea românească pentru vlahi este inacceptabilă pentru statul nostru? A comunicat acest lucru oficialităților de la Belgrad? A recurs ea la drepturile ce îi sunt conferite de Convenția de la Viena din 1969 privind dreptul tratatelor pentru a face o declarație în acest sens la momentul depunerii instrumentului de ratificare de către Serbia-Muntenegru a Cartei europene?

Nimic din toate acestea!

Demagogia de tip electoral, cu care, de exemplu, Președintele Băsescu afirma în campania electorală că va lupta și pentru "românii din Timoc", superficialitatea și indolența, lipsa de curaj a guvernului și structurilor guvernamentale competente, între care strălucesc, între ghilimele, Ministerul Afacerilor Externe și Departamentul pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni, riscă să îngroape o istorie de secole și o tradiție culturală care au reușit să supraviețuiască până acum, în condiții adesea vitrege.

În numele PSD solicit guvernanților României să se implice rapid și ferm, pe canalele politice obișnuite, dar și public, pentru a salva situația atât cât se mai poate salva. ªi, dincolo de retorică, să acorde un sprijin concret prin proiecte finanțate de la buget pentru românii din Serbia-Muntenegru, ale căror organizații neguvernamentale au fost obligate, după ianuarie 2005, să își închidă o mare parte din sediile în care funcționau, datorită dispariției sprijinului pe care altădată îl primeau de la București.

Domnilor guvernanți, incompetența și nepăsarea, dar și preocuparea ministrului afacerilor externe față de lustrarea propriei persoane, nu țin locul salvării identității naționale românești!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Corneliu Momanu - comentarii privind noul susținător al Președintelui, Gigi Becali;

Din partea Grupul parlamentar al PNL, domnul deputat Corneliu Momanu.

 

Domnul Corneliu Momanu:

Adresez această declarație Președintelui României, domnului Traian Băsescu, dar și colegilor mei din Alianța D.A. - P.N.L.-P.D. Este expresia dezamăgirii pe care mi-o provoacă ultimele evoluții de pe scena politică românească, generate de declarații recente ale șefului statului.

Nu a trecut prea mult timp de la anul electoral 2004. Probabil, pentru oricare dintre colegii mei din Alianța D.A, ce s-a întâmplat în acel an a fost o experiență nu numai politică, ci și de viață. O lecție despre cum a putut fi învins partidul-stat, un sistem corupt și nedemocratic, prin unitate, prin aspirații împărtășite și efort conjugat.

Îndrăznesc să sper că acele luni de campanie, care în teritoriu luau forma unui adevărat război de gherilă împotriva P.S.D., nu s-au șters nici din memoria colegilor de la P.D., nici din cea a președintelui Băsescu. Un lucru este sigur: câștigarea puterii la alegerile din 2004 s-a datorat faptului ca ne-am bătut împreună pentru asta. Că nu ne-am pierdut speranța atunci când era mai greu, că am mers înainte, având de partea noastră românii care credeau în dreptate și adevăr. Și, mai ales, pentru că acest efort uriaș a avut la bază un set de valori comune, de la consolidarea statului de drept și a democrației în România, până la integrarea țării în structurile politice, economice și de securitate euro-atlantice.

Câte dintre aceste valori erau sau sunt împărtășite, domnule Președinte, de noul dumneavoastră "susținător", Gigi Becali?

Disputa politică din ultimele săptămâni, dintre șeful statului și Partidul Național Liberal se rezumă, în esență, la a tranșa categoric cine și cui îi datorează mai mult: președintele, liberalilor, sau liberalii, președintelui. Este răspunsul la această întrebare mai important decât orizontul de așteptare al celor care ne-au adus, împreună, la guvernare?

I-am asigurat împreună, pe alegătorii Alianței D.A., încă din campania electorală, că veți fi un președinte jucător. Nu știam că a fost reevaluată această sintagmă și că, în formularea priorităților, Palatul Cotroceni introduce jucătorii și sponsorii echipelor de fotbal.

Legitimitatea politicianului care ocupă funcția de președinte e mai importantă decât bucuria promovării unei echipe de fotbal într-o competiție sportivă. Sportul și politica ar trebui să aibă în comun cel puțin fair-play-ul. Dacă veți respecta această regulă, domnule Președinte, va asigur că veți avea cu un susținător mai mult.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Adrian Valentin Iliescu - declarație politică intitulată Ajutați angajații de la ARO!;

Din partea Grupului parlamentar al PD, domnul deputat Valentin Iliescu.

 

Domnul Adrian Valentin Iliescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarație politică intitulată "Ajutați angajații de la ARO!"

Nimic nu este mai revoltător pe lumea asta decât nedreptatea și minciuna. Și nepăsarea autorităților statului față de un caz grav de încălcare a legilor de către un funcționar de stat, la imboldul unor înalți demnitari. Acesta este motivul pentru care reiau de la tribuna Parlamentului un apel foarte serios pentru soluționarea situației foarte grave de la ARO Câmpulung.

Una dintre ideile care a impus Alianța D.A. P.N.L.-P.D. la alegerile din noiembrie 2004 a fost ideea de dreptate și adevăr pentru cetățenii României. Idee extrem de necesară pe fondul jafului, hoției și corupției care definea România la acea dată.

Suntem la mai mult de 14 luni de la preluarea puterii de către reprezentanții Alianței D.A. P.N.L.-P.D. și încă există multe cazuri grave de corupție care nu au fost soluționate și care își așteaptă rezolvarea. Unul dintre ele, care a produs o adevărată dramă socială, este privatizarea S.C. ARO S.A. Câmpulung.

În anul 2003, după ce mai mulți ani la rând mafia P.S.D. locală a căpușat sistematic această societate, s-a trecut la atacul final: vânzarea pe mai nimic a cunoscutei societăți argeșene. Autori morali ai acestei afaceri păguboase pentru statul român sunt: Nicolae Văcăroiu, senator P.S.D. de Argeș și președinte al Senatului, Constantin Nicolescu, senator P.S.D. de Argeș și vicepreședinte al Senatului, Adrian Năstase, președintele P.S.D. și prim-ministru al României, Ovidiu Mușetescu, deputat P.S.D. și președintele A.P.A.P.S., Dan Ioan Popescu, deputat P.S.D. și ministrul industriei și resurselor, Mihai Tănăsescu, deputat P.S.D. și ministrul finanțelor publice.

Cine era beneficiarul acestei uriașe escrocherii: firma Cross Lander USA Inc., care provine dintr-o firmă de apartament, Lacaro Auto Distributors Inc., cu un singur angajat. Firma are cel mai ridicat grad de risc posibil în S.U.A. din moment ce cel mai mare credit pe care a fost în stare să-l obțină vreodată de la o bancă din America a fost de ...5000 de dolari, o sumă pe care în România o poți obține lejer printr-u credit doar cu buletinul. Direcția de Corporații Florida susține că firma Cross Lander USA Inc. a fost înregistrată la data de 19 septembrie 2003, cu doar o săptămână înainte de semnarea contractului de privatizare a ARO S.A. cu A.P.A.P.S., firma mamă - Lacaro Auito Distributors Inc, încadrându-se în grupa 5 de risc în S.U.A., adică cea mai mare.

În ciuda faptului că încă de la început, sindicatul de la ARO și-a manifestat suspiciunea față de capacitatea și potențialul financiar ale așa-zisului investitor american, John Perez, și ale firmei sale, Cross Lander USA Inc., salariații A.P.A.P.S., sub presiunea politică a liderilor P.S.D. care au nășit această megaescrocherie, nici măcar nu au verificat bonitatea firmei.

Dar iată cum văd angajații societății ce s-a întâmplat la ARO.

Sindicaliștii de la ARO afirmă că există dubii în privința modalității de privatizare. "Totul a fost făcut în mare grabă, pentru a se primi o singură ofertă" declară liderul de sindicat, domnul Apostu. El spune că dosarul de privatizare nu trebuia acceptat deoarece lipsea proba bonității investitorului. Prețul tranzacției este năucitor: 150.000 de dolari pentru un patrimoniu de circa 20 milioane de dolari. Aceasta în condițiile în care sunt șterse societății, în vederea privatizării, datorii de peste 1.500 miliarde lei vechi, adică 50 milioane de dolari.

Contractul de privatizare, întocmit ca pentru prieteni și, evident, în defavoarea statului român, nu prevede decât o singură clauză de reziliere, și aceasta se referă la neplata sumei de 150.000 de dolari. Un rol important în favorizarea Cross Lander USA Inc. l-a jucat doamna Cerasela Barbone, salariat al A.P.A.P.S., membră a comisiei de negociere a contractului care, la două săptămâni după parafarea actelor, a devenit membră a Consiliului de Administrației al ARO, numită de noul proprietar.

În ciuda angajamentelor de a efectua investiții, de a moderniza producția fabricii și de a promova produsele acesteia, inclusiv în S.U.A., investitorul Perez a trecut la vânzarea activelor societății și la dezmembrarea ei și la vânzarea ca fier vechi. Fabrica de matrițe - vândută cu 2,7 milioane de dolari, fără evaluare și fără licitație - în condițiile în care aceasta valora 6-7 milioane de dolari, o hală vândută cu 200.000 de euro, în condițiile în care aceasta valora 1-2 milioane de euro, peste 3000 de tone de fier vechi la prețul de 1500 lei/kg, un preț de trei ori mai mic decât prețul de piață. Au fost vândute o mulțime de utilaje la prețuri infime, evident, toate ascunzând marile matrapazlâcuri ale investitorului Perez, ales de capii P.S.D. pentru privatizarea acestei societăți.

Cum s-a realizat în fapt această megaescrocherie (Suveica ARO - Perez - PSD), susținută de importante personalități ale fostei puteri.

Prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.45/26.09.2003, firma Cross Lander USA Inc. alui Perez a cumpărat inițial 68,7% din acțiunile ARO la prețul de 133.000 de dolari (prețul echivalent a 8 autoturisme marca ARO). Contractul de privatizare a fost în mod intenționat făcut cu rea-credință de partea română, permițându-i lui John Perez să mai cumpere, în martie 2005, când procurorii noștri îl suspectau de înșelăciune, alte 14,47% din acțiuni, la prețul de 46.283 de dolari.

Perez și firma sa au ajuns practic stăpâni la ARO pentru colosala sumă de 180.000 de dolari. Această tranzacție acoperea o și mai mare fraudă guvernamentală. Având de recuperat de la ARO suma de 45,307 miliarde lei vechi pentru facturile neachitate, în 2004, Electrica S.A. a primit directive de la fostul ministru al industriei și resurselor, Dan Ioan Popescu, să convertească această datorie în acțiuni la ARO. Electrica S.A. s-a trezit peste noapte posesoarea unui pachet de acțiuni de 14,16% la ARO. Aceeași dispoziție a primit-o și Distrigaz Sud S.A., care a convertit o datorie de 10,5 miliarde lei vechi în acțiuni ARO.

Un calcul matematic arată clar, fără dubii, hoția decidenților P.S.D., în detrimentul statului român: pentru 68% din acțiunile ARO Perez a plătit 4,5 miliarde lei, pentru 14% din acțiunile ARO Electrica S.A. a plătit 45 miliarde lei. Escrocheria nu s-a oprit aici, acțiunile ARO deținute de Electrica S.A. și Distrigaz Sud S.A., cumpărate cu aproximativ 55 miliarde lei, au fost preluate de la A.P.A.P.S. și vândute lui John Perez în martie 2005 cu 46.283 dolari, adică 1,5 miliarde lei vechi.

De menționat că anterior Perez mai primise un "cadou" important de la statul român, de 1.566 miliarde lei vechi, datorii la stat, șterse de ministrul Mihai Tănăsescu prin Decizia nr.408/2004, pe ultima sută de metri ai Guvernării Adrian Năstase.

Toate aceste favoruri făcute lui John Perez reprezintă, în opinia mea, cea mai elocventă dovadă de corupție la cel mai înalt nivel, cu grave consecințe împotriva intereselor statului român și cu consecințe dezastruoase în plan social pentru salariații acestei societăți.

Se impun câteva întrebări:

  1. Cine se face vinovat de această situație?
  2. Ce măsuri s-au luat împotriva celor vinovați?
  3. Ce se poate face pentru cei aproximativ 1.200 de angajați de la ARO Câmpulung, mai ales acum, înainte de Sfintele Sărbători de Paști, lăsați de izbeliște de investitorul american, care, în absența unei conduceri legitime (nu mai există director și nici consiliu de administrație de câteva luni), nu și-au mai încasat salariile din luna octombrie 2004?

Sunt întrebări la care Guvernul României și instituțiile abilitate ale statului trebuie să răspundă de urgență.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Adrian Moisoiu - declarație politică intitulată Pentru ce nu vreți să trăiți și să învățați cu noi, românii?;

Urmează domnul deputat Adrian Moisoiu.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Pentru ce nu vreți să trăiți și să învățați cu noi, românii?

Mare mi-a fost mirarea când marți, 4 aprilie a.c., am avut ocazia să aud declarația politică a deputatului U.D.M.R., Árpád Ándrás Antal, intitulată "Drepturi fundamentale la porțile Europei", care printre alte inepții, sugera că românii au impresia că maghiarii vor fi mai fericiți dacă nu vor avea universitate, vor fi mai deștepți dacă nu vor gândi în limba maghiară și cu siguranță vor avea un somn mai adânc dacă vor visa într-o altă limbă decât cea maternă!? Mai tânărul meu coleg, aprecia, uitând sau necunoscând evenimentele din 20 martie 1990 de la Târgu-Mureș, când au folosit un arsenal confecționat, deosebit de adecvat și diversificat (bâte, răngi, securi, cuțite, puști etc)., că maghiarii ies în stradă "înarmați doar cu lumânări și cărți", după cum au procedat în octombrie 2005 la Miercurea-Ciuc, membrii Consiliului Tineretului Maghiar din România, Comisiei de Inițiativă "Bolyai", Asociației Tineretului Maghiar din Ardeal și Consiliului Național Maghiar din Transilvania, care au cerut reînființarea Universității "Bolyai" la Cluj-Napoca și finanțarea de către statul român a Universității Sapienția.

După ce a sugerat faptul că dreptul la autonomie reprezintă de fapt dreptul la viață privată, Antal a încheiat: "Integrarea în Uniunea Europeană va fi un moment de regăsire a națiunilor europene. Depinde de noi, depinde de dumneavoastră dacă vom intra cu fruntea sus. Este interesul României ca maghiarii să se simtă confortabil în această țară, beneficiind de diverse forme ale autonomiei, având universitate proprie și ... mulți prieteni români!".

Măi, dar tare uituci și proști ne mai crede tânărul deputat!

Dar, să analizăm realitatea!

Chestiunea unei universități de stat cu predare în limba maghiară și, implicit, viitorul Universității Babeș - Bolyai (U.B.B.) sunt dezbătute în spațiul public românesc de mai bine de zece ani.

La sfârșitul lunii februarie a.c., Adunarea generală a cadrelor de etnie maghiară a decis, cu 40 de voturi pentru, 22 împotrivă și 22 de abțineri din totalul voturilor valabil exprimate, rămânerea cadrelor didactice maghiare în Universitatea Babeș - Bolyai. La rândul său, și Senatul U.B.B. a respins cu 86 de voturi și 9 abțineri, cererea înaintată conducerii U.B.B. de o parte dintre profesorii maghiari, prin care se cerea înființarea a trei facultăți cu predare în limba maghiară, ceea ce ar fi însemnat primul pas spre realizarea scindării U.B.B., prin înființarea Universității Maghiare. Alături de Comitetul de Inițiativă Bolyai, acest obiectiv este susținut de episcopul reformat Tökés László, dar și de deputații Toró Tibor și Konya Hamar Sándor, reprezentanți ai așa zisei aripe radicale a maghiarimii. Conform solicitărilor acestora, din anul universitar 2006-2007 ar trebui să înceapă funcționarea universității de stat în limba maghiară, fapt ce ar implica și predarea a 25% din infrastructura U.B.B., inclusiv campusurile universitare din municipiile Gheorgheni și Sfântul Gheorghe, precum și o parte a clădirii principale din Cluj-Napoca.

Partea maghiară a apreciat că nu este vorba de o scindare, ci de o rearanjare internă, în care liniile de învățământ în limba maghiară să fie organizate în trei facultăți maghiare în cadrul U.B.B. - științe ale naturii, științe umane și științe sociale.

Rectorul U.B.B., profesorul Nicolae Bocșan, în nenumărate rânduri și-a arătat dezaprobarea față de acest grup de inițiativă, care, după părerea lui, are ca scop pătarea imaginii și a reputației universității: "Un grup nereprezentativ din punct de vedere profesional, fără nici o contribuție individuală majoră în Universitatea Babeș - Bolyai, difuzeaz゠în presa internă, mai nou și pe plan internațional, o seamă de neadevăruri și falsuri despre organizarea multiculturală la Universitatea Babeș - Bolyai. Precizez că persoanele care duc această campanie nu au nici calitatea morală, nici cea profesională, mai ales aceasta din urmă, ca să se exprime, atâta timp cât nu au contribuții profesionale semnificative în Universitatea Babeș - Bolyai, nu au calificarea reclamată de statutul de universitar, nici măcar titlul de doctor. U.B.B. nu este nici organizație civică, nici sindicat". Totodată, domnul rector a precizat că în cadrul universității există studii complete în limbile română, maghiară, germană și studii iudaice la toate nivelurile și că niciodată nu a fost vreo plângere probată din partea liniei maghiare sau vreo decizie impusă, întrucât toate liniile de studiu se bucură de autonomie de decizie. Mai mult decât atât, rectorul a spus că problemele apărute și care, în mod normal, nu țin de universitate, sunt determinate de implicarea politicului (a se citi U.D.M.R.) în viața universitară.

La rândul ei, decizia Senatului este susținută și de conducerea și colaboratorii programului de Studii Iudaice din cadrul U.B.B., care văd în programele aplicate de universitate, la nivelul studiilor minorităților, o serie de experimente reușite, care au ca scop cimentarea și păstrarea multiculturalismului. Încercările liniei maghiare de studiu de a aduce atingere cadrului cultural existent nu fac decât să dăuneze comunității din care fac parte. "Încercările trebuie stopate. Noi dorim să păstrăm multiculturalismul. E o lipsă de bun-simț ceea ce se întâmplă. Mai mult decât atât, e o blasfemie să se invoce mărturia unor personalități care sunt aproape sigur că nu au nici o idee despre ceea ce se întâmplă în cadrul universității. E o tentativă de a distruge a doua oară mlădițele culturale ale vieții evreiești", a mărturisit Ladislau Gyement, decanul Facultății de Studii Europene.

Structura actuală a UBB este considerată pe plan internațional drept o soluție modernă, o experiență pozitivă, de referință a Europei, iar o lecție profundă a istoriei Transilvaniei ne spune că niciodată soluțiile asimilaționiste sau cele separatiste nu au dat rezultate, ci numai soluțiile bazate pe înțelegerea reciprocă.

Este însă necesar de știut că până în 2020, populația maghiară eligibilă pentru învățământul superior din România va înregistra o scădere cu 45,85% față de 1990. Institutele de învățământ superior vor simți o primă scădere peste patru ani, în 2010, pentru ca apoi, după numai cinci ani, această populație să se reducă la jumătate. Numărul absolvenților de liceu va fi mai mic, ceea ce va duce implicit la diminuarea proporției lor și în învățământul superior.

În prezent, peste o treime din populația maghiară din România cu vârsta cuprinsă între 18 și 22 de ani este înscrisă la una din instituțiile de învățământ superior din țară. În plus, datele statistice arată că numărul studenților maghiari din universități și colegii în anul universitar 2002-2003 a depășit populația școlară din sistemul educațional de limbă maghiară din România. Practic, în prezent fiecare tânăr maghiar absolvent de liceu, chiar și cu rezultate slabe la învățătură, ba chiar și absolvent de școală profesională, ar putea urma cursurile unui institut de învățământ superior. Conform acelorași estimări, în 2010, vor fi doar 19.500 de elevi maghiari în învățământul liceal, adică potențiali studenți, în timp ce numărul de locuri ofertat, este în jur de 30.000!

Referindu-se la proiectul U.D.M.R., ministrul educației Mihail Hărdău, spunea la Cluj-Napoca săptămâna trecută: "Susținem autonomia universitară și nu suntem de acord cu segregarea învățământului. Nu pot fi de acord cu înființarea universității maghiare de stat". Domnia sa a arătat că raportat la mia de locuitori, numărul de studenți maghiari este similar cu cel al studenților români. Studenții maghiari beneficiază chiar de un coeficient de finanțare cu 20% mai mare decât cei români, prin prisma costurilor mai mari pe care le implică procesul de învățământ (aceleași costuri raportate la mai puțini beneficiari)!

La rândul său, președintele Traian Băsescu a declarat recent, tot la Cluj-Napoca, că nu susține ideea unei separări a U.B.B: "Aici vreau să fiu foarte limpede. Nu pot fi de acord cu scindarea Universității Babeș - Bolyai".

În ce privește UBB, voi încheia aceste considerații, citându-l pe rectorul Bocșan: "Hotărârea Senatului a fost clară. Plus că ministerul susține caracterul multicultural al universității, iar autonomia instituției, cel puțin în cazul nostru, a fost în favoarea minorităților. Noi avem planuri mult mai importante decât discuțiile cu astfel de grupuri, care ne fac să pierdem timpul. Vrem să intrăm în primele 500 de universități ale lumii și să ne întărim sistemul organizării multiculturale, instalat prin Carta Universității Babeș - Bolyai".

Am însă câteva întrebări: până când trebuie să suportăm valurile de provocări ale UDMR la adresa României? Când ridicare de monumente care ne jignesc demnitatea, când cerințe separatiste școlare, când comercializare de "suveniruri" revanșarde, când un statut special pentru minoritatea maghiară, când o sărbătorire cu întoarceri în Evul Mediu, cu proclamarea teritorială a autonomiei Ținutului Secuiesc, când difuzare de manifeste pe care sunt sloganuri de tipul "Autonomie pentru secui!", "Jurăm credință veșnică Ținutului Secuiesc!", și "Libertate pentru secuime!", când contestarea statutului național unitar român de către președintele UDMR și în același timp ministru de stat Markó Béla, când declarațiile obraznice ale senatorului Frunda?

Pălăria se schimbă, dar ideea fixă: Ungaria Mare, rămâne! Dacă nu vreți să învățăm și să conviețuim după legile Țării noastre comune, cei nemulțumiți, conform Declarației universale a drepturilor omului, pot să-și stabilească domiciliul oriunde pe globul pământesc!

Guvernul României nu are de gând să termine odată cu obsedații maghiari?

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Becsek-Garda Dezső-Kálmán - exprimarea nemulțumirii în legătură cu unele răspunsuri primite din partea domnului ministru Gheorghe Flutur și domnului secretar de stat Vasile Lupu;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Becsek-Garda Dezsö-Kálmán.

 

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Domnul ministru Gheorghe Flutur și domnul secretar de stat Vasile Lupu, timp de un an și jumătate, în răspunsurile lor la interpelările mele nu fac altceva decât să protejeze pe infractori și prin aceasta să înlesnească distrugerea fondului forestier.

Răspunsul domnului ministru, înregistrat la Camera Deputaților cu nr.173.166 din 14 martie 2006 nu este în concordanță cu întrebarea mea formulată sub nr. 1151A din 2006.

Mă refer la infracțiunea constatată în Nota de control a ministerului cu nr. 216.758 din 7 decembrie 2005 în care se specifică următoarele: "Societatea Comercială Tehnosilv-SRL Brașov a întocmit amenajament silvopastoral al composesoratului Lazaria - 2004 aviz al Ministerului Agriculturii, Silviculturii și Dezvoltării Rurale, control tehnic și economic cu nr.91 din 20 mai 2004 pentru numai 581 ha din totalul de 878 de ha, diferența de 297 de ha rămânând neamenajate. Amenajamentul menționează nejustificat că restul de 297 de ha nu s-au amenajat fiind fâneață, ceea ce contravine realității din teren, existând păduri în unitatea amenajistică 80-81B, 82BCD, 84BCDEFH și 85A și regenerare naturală pe circa 0,7 ha, între 5 și 20 de ani în unitatea amenajistică 85B etc.

Limita pășunilor împădurite cu fonduri forestier - proprietate privată a persoanelor fizice între bornele 276-4 și 277-4 a fost modificată în mod nejustificat de amenajist pe teren, față de vechea limită a fondului forestier." Am încheiat citatul despre nota de control.

Am solicitat pedepsirea celor vinovați în această infracțiune de către Direcția de control a Ministerului Agriculturii, la care am primit un răspuns batjocoritor, prin care se vede clar protejarea infractorilor din partea Ministerului Agriculturii.

Mai concret, în răspunsul amintit, în loc să tragă la răspundere pe cei vinovați, domnul ministru ne trimite la un articol de lege din Ordonanței de urgență nr.139 din 2005 privind administrarea pădurilor, în loc să ia în considerare Codul silvic, Legea nr.31 din 2000, Regulamentul de pază nr.15 din 1998, Legea nr.120 din 2005 privind regimul silvic și gospodărirea durabilă a pădurilor, precum și Hotărârea de Guvern nr.333 din 2005, în special acele articole care se referă la păstrarea integrității fondului forestier.

Codul silvic, prin art.96, precizează: "Ocuparea fără drept, în întregime sau în parte a unor păduri, terenuri sau ape din fondul forestier național, precum și distrugerea, degradarea sau mutarea semnelor de hotar, a împrejmuirilor ori a reperelor de marcare se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani."

Din răspunsul dumneavoastră, reiese clar că ministerul aprobă neincluderea acestor terenuri fără amenajare prin care se protejează hoția în păduri.

Stimate domnule ministru,

Scoaterea celor 297 de hectare din circuitul documentelor patrimoniului forestier nu face posibilă tăierea fără consecințe juridice și administrative a pădurii la care ne referim. Dacă pădurea nu apare în actele amenajistice se mai poate aplica regimul silvic?

Stimate domnule ministru,

Prin acest răspuns nu ați făcut altceva decât să protejați pe infractori începând cu cei care au întocmit amenajamentul silvo-pastoral până la cei care au defrișat aceste terenuri cu vegetație forestieră și care nu pot fi trași la răspundere pentru faptul că nu au respectat regimul silvic.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Andrian-Sirojea Mihei - declarație politică intitulată Interpelările parlamentare;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Andrian Mihei.

 

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se intitulează "Interpelările parlamentare".

Aș dori să vă provoc la un scurt exercițiu de imaginație. Vă rog să vă gândiți la copilul dumneavoastră și să vă imaginați că are 7-8 ani, se duce la soția dumneavoastră și îi spune că nu mai are caiete și creioane, că în cele 6-8 ore cât stă zilnic la școală îi este foame doar cu un sandwich și că pantalonii pe care îi are de anul trecut nu îi mai vin. Iar soția ar veni la dumneavoastră și v-ar spune plângerile copilului. Ce ați face dumneavoastră în situația aceasta?

  1. Ați convoca un consiliu de familie pentru a dezbate și analiza problema și oportunitatea efectuării cheltuielilor aferente solicitării?
  2. Ați spune soției că problema este în studiu, dar existând probleme mai presante, urmează să o informați când analiza se va finaliza?
  3. Ați amâna luarea unei decizii pâna ce vor fi informați bunicii, nașii și mătușile copilului, astfel incât fiecare să analizeze situația și să propuna soluții, conform experienței lor?

Vă rog să alegeti ...ce variantă ați aplica?

Vă amuză ...Da!

...Doresc sa vorbim despre interpelările parlamentare, despre răspunsurile ambigue pe care le primim, despre eficiența, pană la urmă, a acestei așa-zie "unelte" pe care o avem la dispoziție.

Sunt convins că fiecare dintre dumneavoastră, atunci când intrați în contact cu concetățenii dumneavoastră, la întâlnirile cu aceștia, la diverse alte întruniri sau oriunde s-ar întâmpla acest lucru, primiți o mulțime de observații, de sesizări, de întrebări, de nemulțumiri și de plângeri ale acestora despre diversele aspecte ale vieții (adeseori nu ușoară) pe care o duc. Dintre ele, selectați poate ce este mai important, mai grav, mai urgent și, în măsura timpului și a posibilităților, le transformați în întrebări sau interpelări, din dorința de a veni în ajutorul oamenilor.

Vă întreb, domnilor, sunteți mulțumiți de răspunsurile la întrebarile si interpelarile pe care le-ați adresat membrilor Guvernului? S-a transformat, măcar intr-o oarecare masură, "jocul" întrebare-răspuns în fapte, menite să rezolve problema care a generat interpelarea?

Eu nu sunt!

Din 25 de interpelări pe care le-am făcut de la începutul acestui mandat, până acum, la majoritatea am primit răspunsuri ambigue, stufoase, deseori pe lângă subiect și care, până la urmă, nu au avut nici o finalitate, netransformându-se în acțiuni concrete de rezolvare a situațiilor prezentate.

Și vă întreb, cum vă simțiți când, împreună cu cei care au apelat la dumneavoastră ca la o unică speranță, primiți astfel de răspunsuri? Vi se pare corect? Vi se pare suficient? Nu va stârnește un sentiment de frustrare, de neputință de a vă îndeplini sarcina asumată?

Vă rog, și mai mult, vă îndemn să luați atitudine! Să nu mai acceptați răspunsuri evazive! Să luptăm pentru rezolvarea fiecărei probleme pe care o ridicăm în numele cetățenilor care ne-au ales și pe care îi reprezentăm! Fiecare problemă, oricât de mică, rezolvată, este un pas important pentru încercarea pe care toți ar trebui, uniți, să o facem, de a aduce lucrurile din această țară spre un făgaș normal! Nu doar intrarea în Uniunea Europeană și normele impuse de aceasta trebuie să ne mâne în ceea ce facem, ci dorința noastră instrinsecă de a trăi decent în România!

Vă mulțumesc!

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

 
Aledin Amet - declarație politică intitulată Despre problemele pensionarilor;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Amet Aledin.

 

Domnul Aledin Amet:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Despre problemele pensionarilor".

O componentă extrem de importantă a societății românești este cea a pensionarilor. Oameni ajunși la o vârstă respectabilă, cu ani mulți de muncă lăsați în urmă, acești venerabili au dreptul legal de a se bucura, liniștiți, de o viață decentă, lipsită de griji.

Nici un pensionar nu ar trebui să poarte grija zilei de mâine. Probleme precum medicamente mult prea scumpe pentru un buget al familiei mult prea mic, întreținere insuportabilă, câteodată, ca preț, costul destul de ridicat al unor produse alimentare sunt prioritățile cărora orice guvernare are datoria să le găsească soluții favorabile.

Protecția socială capătă dimensiunea firească în momentul în care se poate afirma că toate cerințele vieții de zi cu zi ale acestor oameni au fost, într-un mod corect, rezolvate. Dreptul la decență nu poate fi nici interpretat, nici golit de consistență, nici minimalizat, așa cum și dreptul de a respecta și de a fi respectat reprezintă o probă de caracter.

Indiscutabil, pensionarii merită, pe lângă stima noastră, și o existență mai liniștită, lipsită de grijile materiale. Avem această obligație.

Nu putem trece cu vederea nici asistența medicală de care beneficiază acești oameni. O mai corectă atenție acordată acestora reprezintă, cu siguranță, un gest normal, nicidecum un favor. Societatea înseamnă, în primul rând, propria ei responsabilizare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Leonida-Lari Iorga - declarație politică intitulată Cine se teme de Legea lustrației?;

Din partea Grupului parlamentarilor independenți, doamna deputat Leonida Lari.

 

Doamna Leonida-Lari Iorga:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

"Cine se teme de Legea lustrației?"

Toate țările din fostul lagăr socialist au vota în parlamentele lor Legea lustrației, ca să se aleagă odată și odată grâul de neghină.

În România, însă, Legea lustrației nu se prea dorește. O simplă întrebare ar suna: de ce? Înainte să facem toți, împreună, o deducție logică, să ne întrebăm, în primul rând, cum se explică faptul că se pune în dezbatere această lege după 16 ani de la căderea comunismului? Că ce ne e socialismul, ce ne e comunismul?

Filosoful Petre Țuțea spunea franc: "Socialismul este anticamera comunismului". Cred că această lege nu se dorește, deoarece, prin reprezentanții săi în forurile de conducere, comunismul în România încă nu a căzut, pentru că nu a fost condamnat. Da, acel regim comunisto-sovietic, acel regim care a trimis peste un milion și jumătate de români în Siberia, care pe acei lideri creștini-democrați aciuați în România, părintele Vasile Tepordei, scriitorul și luptătorul Pan Halipa, Nicolae Lupan chiar în țara mamă vânați și trimiși în Gulag sau prin străinătăți. Ca să nu mai vorbim despre mulți intelectuali români care au umplut pușcăriile din România: Jilava, Aiud sau au fost trimiși la canal. Să nu uităm vreodată: nici o idee, oricât de mare, nu justifică moartea unui om.

Dacă o luăm modul cel mai realist cu putință, Legea lustrației fără condamnarea regimului comunist nu își are temeiul. Despre ce e vorba? Despre persoanele cărora ar trebui să li se aplice rigorile acestei legi.

  1. Foști membri și membri supleanți ai C.C. al P.C.R., aș adăuga și ai PCM din Basarabia, despre care se poate spune că au luat parte la elaborarea și punerea în aplicare a politicii fostului partid comunist.
  2. Ofițerii de securitate sau din alte servicii secrete, care au efectuat activități de urmărire, cercetare, anchetare a unor persoane pentru presupuse activități, adică ostile statului român.
  3. Procurori și judecători care au anchetat și judecat persoane învinuite de lucrul care contraveneau politicii PCR.
  4. Alte persoane implicate în activități de poliție politică - informatori care au denunțat diverși oameni, cât și denunțători ocazionali, dar bine plătiți.

În concluzie, s-ar cere, măcar un dram de dreptate pentru acest popor chinuit: Persoanele care au făcut parte din aceste categorii să nu aibă acces la funcții elective sau numite - președinți de stat, premieri, parlamentari, miniștri, secretari de stat, șefi la CNSAS, multe alte funcții de conducere în diverse domenii.

Ei bine, până când în România nu va fi condamnat regimul comunist care ține din 1945 și până acum, printr-o voință politică a tuturor parlamentarilor români, putem considera că Legea lustrației e problematic să treacă la vot în Camera Deputaților. Știm prea bine că la Senat a trecut, dar foarte strâns, cu un singur vot.

Iar poverile criminale ale unor comuniști români sunt foarte grele. Aceste poveri aduc a iad, aduc a sânge omenesc. Așadar, spun clar și răspicat: instaurarea comunismului în România, prin fraudarea alegerilor din 1946, trădarea interesului național, prin Tratatul de pace de la Paris din 1947, genocidul asupra cetățenilor cu gândire liberă, înăbușirea a tot ce suflă românește - biserică, literatură, arte, istorie, școală națională (1945-1989).

Se întreabă unii oameni cam veseli din România: "Dar ce probe științifice avem noi în ceea ce privește comunismul?"

Până și rușii s-ar intimida în continuare, la asemenea inepții. Pentru că și marii intelectuali ruși, pe timpul regimului stalinist au putrezit în gulag. Să ne amintim de el. Până și fiul cunoscutului scriitor Leonida Andreev, care a scris "Pădurea rusă", pe nume Daniil Andreev, care a fost un desăvârșit călugăr, până și prozatorul Alexandr Soljenițîn...

Comunismul, diabolic fiind, nu se ocupa de naționalități, se ocupa mai mult de suflete, de sisteme de gândire. De aceea, dacă o luăm așa, nu e om să nu-și dorească o cât de mică bucurie pe acest pământ, în această țară, de exemplu. Dar fără trecut, nici prezent și nici viitor nu există.

Să ne însușim bine acest adevăr. Dacă nu curățăm, dar fără spirit revanșard, teritoriul țării noastre de rău, binele va întârzia pentru noi toți. Dur dacă ne smerim Domnului și-l ascultăm, binele va fi pentru toți.

Vrea cineva probe științifice împotriva comunismului?! Vrea președintele Traian Băsescu probe? Iată câteva: rapturile teritoriale săvârșite de regimul comunisto-sovietic împotriva României; răpirea Basarabiei și a Bucovinei; deportările a sute de mii de români; întemnițarea liderilor politici creștin-democrați, precum și cei liberali; trupele sovieto-comuniste în România după al doilea război mondial, iar în Basarabia și acum - Armata a 14-a.

Dar una dintre cele mai convingătoare probe ar fi "Cartea neagră a comunismului" scrisă de Iacovlev, acel membru al CC al PCUS care în Parlamentul de la Kremlin a condus adunarea istorică ce a condamnat Pactul Ribbertrop-Molotov, adunare în care am avut și eu un cuvânt de spus (Vezi Monitorul Oficial al Sovietului Suprem al URSS din decembrie 1989.

Așadar, în această "Carte neagră a comunismulu", se spune clar, cu date istorice de necontestat, e scris negru pe alb: fascismul a ucis peste 22 milioane de oameni, dar comunismul a ucis peste 99 de milioane de oameni! Aceasta este simplă statistică! Strigător la cer!

Consider că România trebuie să fie în rândul statelor civilizate ale lumii. Or, dacă nu e condamnat regimul comunist, dacă nu se votează Legea lustrației, șansele noastre scad cu nemiluita.

În încheiere, vă întreb pe voi toți, colegii mei parlamentari, cine se teme de Legea lustrației?

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Ioan Stan - declarație politică intitulată Derutați, dezamăgiți, obosiți și fără de speranță;

Din partea Grupul parlamentar al P.S.D., domnul deputat Ioan Stan.

 

Domnul Ioan Stan:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică se numește "Derutați, dezamăgiți, obosiți și fără de speranță".

Da, sunt ei, pensionarii, părinții noștri, bunicii noștri, cei care au muncit din greu la aproape tot ce s-a realizat pe plan spiritual și material în acum "săraca noastră Românie". Și ca drept recunoștință le-am oferit din plin sloganul "Să trăiți bine!" și, mai nou, pentru a le distrage atenția de la gravele probleme sociale, actuala guvernare le oferă zi de zi nesfârșite scandaluri politice, bine mediatizate și prezentate cu ostentație de prost gust atât pe sticla televizorului, cât și în majoritatea ziarelor centrale și locale.

În timp ce țara merge din "succes în succes" și din "victorie în victorie" (a se vedea declarația domnului Călin Popescu-Tăriceanu la finalul reuniunii cu reprezentanții Consiliului Economic și Social din 30.03.2006), pensionarii sunt din ce în ce mai umiliți, derutați și dezamăgiți de măsurile așa zise sociale luate de actuala guvernare.

În primul rând, recalcularea pensiilor, care a fost o mare păcăleală, apoi diminuarea punctului de pensie de la 35,7% cât a fost în anul 2004, la 32% în 2005, și nu în ultimul rând, cinismul Ministerului Sănătății de a rezolva problemele de sănătate și de acces ale pensionarilor la medicamentele compensate și gratuite i-au adus la disperare.

De altfel, în 2005, a fost cel mai mic procent de majorare a punctului de pensie din 2000 până în prezent, iar o altă îngrijorare a pensionarilor acuma, constă în frecvența și amploarea scumpirilor la energie termică, la energie electrică, gaze naturale și produse alimentare.

Recent, am asistat la o declarație a premierului Călin Popescu-Tăriceanu care a anunțat, în cadrul unei emisiuni televizate, că Guvernul va majora pensiile în cursul acestui an cu un procent, dar nu a precizat, în schimb, data la care va avea loc această majorare, și cât va contribui acest procent la diminuarea sărăciei pensionarilor.

În timp ce omul și munca, elementele de rezistență ale vieții, sunt mai mult decât ignorate, actuala guvernare este preocupată de structurarea societății într-un număr restrâns de bogați și o masă largă de săraci. Printre cei mai săraci se află pensionarii de azi, care, pentru a-și mai putea duce zilele apelează la mila publică, la împrumuturi pentru plata facturilor la utilități, a medicamentelor și a alimentelor luate pe cont de la magazinele private.

În finalul acestei declarații, aș dori să reamintesc cea mai demagogică acțiune la care am asistat cu toții, când doamna Mona Muscă și domnul Emil Boc, pentru a acapara capital politic, în anul 2004, au hotărât ca o lună de zile să trăiască cu pensia medie din România.

După ce zi de zi și seară de seară apăreau pe sticla televizorului, au declarat ostentativ că nu se poate trăi cu asemenea pensii. Cu mult respect, pensionarii suceveni îi adresează o rugăminte atât doamnei Muscă, cât și domnului Boc: să încerce să trăiască o lună de zile cu pensia din România și în anul 2006, dar acest lucru s-ar dori cât de repede, întrucât mulți dintre pensionari trec la cele veșnice într-un ritm destul de mare și nu ar mai putea fi martori și la minunea aceasta.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Tiberiu Bărbulețiu - comentarii privind raportul preliminar prezentat de Olli Rehn;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul deputat Tiberiu Bărbulețiu.

Rog pe doamnele și domnii parlamentari să asigure liniștea în sală.

 

Domnul Tiberiu Bărbulețiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

După prezentarea, marțea trecută, la Strasbourg, a raportului preliminar de către Olli Rehn în fața Comisiei de Politică Externă a Parlamentului European, devine tot mai clar că «Bruxellesul este gata să primească România în Uniunea Europeană», după cum titra pe prima pagină și cotidianul britanic «Financial Times», la o zi după eveniment.

Însă, observ că în timp ce Europa mai are puțin și ne roagă să nu ratăm aderarea la termen, există factori politici interni care sunt preocupați, în primul rând, de jocul de putere și de imagine. Dârzenia cu care aceștia sabotează aderarea României mă îngrijorează și demonstrează că ei sfidează acest subiect esențial pentru țara noastră.

Cred că mesajul lui Olli Rehn, în care a atras atenția că pe lângă continuarea reformelor este nevoie de voință și stabilitate politică, nu a fost înțeles de cei care în momentul de față vorbesc cu nonșalanță despre organizarea alegerilor anticipate. Un mediu politic instabil prin declanșarea unor crize politice sau scandaluri publice ar tulbura foarte mult parcursul european al României, iar alegerile anticipate riscă să dinamiteze tocmai acest parcurs intrat acum în linie dreaptă.

«Ar fi păcat, din punctul meu de vedere, ca după ce România a rezolvat atât de multe lucruri în procesul de aderare, eforturile să fie puse în pericol de o decizie nu tocmai înțeleaptă» au fost cuvintele lui Olli Rehn, care a răspuns unei întrebări referitoare la posibilitatea organizării alegerilor anticipate. Cei care ignoră aceste semnale și marșează în continuare pe o astfel de idee dau dovadă de imaturitate politică și de iresponsabilitate în actul de guvernare.

Am fost de față la citirea acestui raport preliminar și pot să vă spun că majoritatea intervențiilor au fost pozitive, despre România vorbindu-se în termeni categoric mai buni decât despre Bulgaria. O eventuală amânare cu un an a aderării se va pune în aplicare doar în caz de «probleme majore», instabilitatea politică materializată în organizarea de alegeri anticipate putând fi trecută la capitolul «probleme majore».

Faptul că România a devansat Bulgaria în multe domenii, plusând la capitolul reformă în justiție, înregistrând progrese în domeniul protecției copilului, unde legislația a devenit perfect compatibilă cu cea europeană, a condus la răsturnarea raportului de forțe în favoarea țării noastre. În mediile europene se vehiculează tot mai mult chiar o eventuală decuplare a celor două țări, care erau «programate» să adere împreună la 1 ianuarie 2007, impresia creată fiind că progresele României sunt mai notabile decât ale Bulgariei. Române ca raportul din mai să tranșeze pe jumătate această problemă, România urmând să furnizeze până la toamnă dovezi tangibile că reforma este ireversibilă.

Dacă ar trebui să cuantificăm progresele făcute de România, ele se datorează în mare măsură performanțelor Guvernului Tăriceanu, care cu seriozitate a făcut pașii necesari pentru ca România să ajungă în pragul aderării și cred, lăsând la o parte modestia, că aportul pe care l-au adus toți euro-observatorii români, indiferent de apartenența lor politică, este notabil. În legătură cu aceștia din urmă, cred că dovada lor de responsabilitate poate fi un bun exemplu de urmat pentru cei care încă se mai gândesc la «explozii» destabilizatoare.

În ceea ce îi privește pe actorii politici care minează proiectul european al României, cred că ar trebui să-și revizuiască atitudinea, în sensul demonstrării unei preocupări reale pentru crearea stabilității politice interne de care țara noastră are nevoie atât pe termen scurt, cât și după îndeplinirea obiectivului aderării.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Roberta Alma Anastase - intervenție referitoare la Ziua Mondială a Sănătății;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, doamna deputat Roberta Anastase.

 

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se referă la "Ziua Mondială a Sănătății".

Doamnelor și domnilor deputați,

În 1948, Organizația Mondială a Sănătății a propus ca data de 7 aprilie să fie declarată și sărbătorită ca Zi Mondială a Sănătății. Printr-o hotărâre de Guvern, în martie 1999, s-a decis ca această zi să fie celebrată oficial și în România.

În această zi, guvernele din întreaga lume își consolidează eforturile pentru a contracara fenomenele negative și pentru a întreprinde acțiuni durabile în vederea soluționării problemelor din domeniul sănătății.

Nici Guvernul României nu trebuie să se plaseze în afara acestei strategii. Sănătatea trebuie să devină o prioritate a actualului guvern. Trebuie să recunoaștem, ca oameni politici, că indiferent de subiectele pe care le generăm într-o zi sau alta, reverberațiile lor în mintea celor care ne urmăresc la televizor sunt nesemnificative atâta timp cât nu vizează viața reală a oamenilor.

Nu putem recâștiga încrederea oamenilor în clasa politică, în oamenii politici dacă nu avem curajul să abordăm frontal și responsabil problemele care afectează, în mod real, viața de zi cu zi a oamenilor.

Cozile la medicamente, starea spitalelor, asigurarea sănătății copiilor în școli, investițiile în aparatură medicală, educația pentru sănătate sunt teme ale lumii reale, o lume în care și noi trăim. Prea des preferăm să abordăm subiecte colaterale și conflictuale, prea des optăm pentru praf, decât pentru substanță, pentru notorietate, decât pentru încredere și responsabilitate.

Ceea ce trebuie accentuat cu ocazia acestei zile este faptul că pentru o dezvoltare sigură a societății românești este nevoie să acordăm o importanță majoră sănătății cetățenilor. Premisa esențială a conceptului "a trăi bine" este "a trăi", iar pentru a trăi e nevoie de sănătate. De fapt, vorbim de dreptul la viață al copiilor în maternități, al oamenilor în spitale, al bătrânilor dependenți de medicamente.

Partidul Democrat a propus și susține o realocare a fondurilor bugetare care trebuie să aibă ca prioritate investiția în sănătate. Declarațiile politicianiste nu pot substitui o politică gestionată corect și finanțată responsabil în domeniul sănătății.

În contextul acestei realități, îmi exprim încrederea că în viitor Ministerul Sănătății va promova o politică publică a sănătății responsabilă, într-o abordare plurisectorială, care să aibă în vedere supravegherea constantă a tuturor factorilor asociați și determinanți ai sănătății - fumatul, alcoolismul, consumul de droguri, nutriția, mediul înconjurător fizic și social, siguranța și sănătatea ocupațională, planning-ul familial, mortalitatea infantilă, controlul bolilor infecțioase, libera circulație a oamenilor și bunurilor, incluzând medicamentele și dispozitivele medicale - în condițiile în care sănătatea reprezintă rezultatul unei relații complexe între cauze și factori.

Ministerul Sănătății va trebui să stabilească prioritățile în domeniu, pe baza unei cunoașteri temeinice a stării de sănătate a populației, a problemelor majore cu care aceasta se confruntă, a consecințelor socio-economice ale acestora, precum și a posibilităților de prevenire a problemelor de sănătate, luând în considerare tendințele predictibile, precum și costurile și beneficiile așteptate.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Vlad Gabriel Hogea - declarație politică intitulată Guvernul face plocon Habsburgilor Castelul Bran!;

Din partea Grupul parlamentar al Partidului România Mare, domnul deputat Vlad Hogea.

 

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Declarația mea politică se intitulează "Guvernul face plocon Habsburgilor Castelul Bran";

Săptămâna trecută, ministrul culturii și cultelor, Adrian Iorgulescu, a anunțat că Executivul de la București a finalizat negocierile cu nepotul Reginei Maria, Arhiducele Dominic de Habsburg (un arhitect care locuiește în SUA, fiul Principesei Ileana și al Arhiducelui Anton de Austria), urmând să-i transfere acestuia, în cursul lunii aprilie, dreptul de proprietate asupra Castelului Bran, plus 30 de hectare de teren.

Situat la 30 de km de Brașov, între Munții Bucegi și Piatra Craiului, respectivul edificiu este un important monument național și un punct de reper al turismului din România.

Prima atestare documentară a Castelului Bran o reprezintă actul emis la 19 noiembrie 1377 de Regele Ludovic I de Anjou, prin care brașovenii primeau privilegiul de a construi cetatea "cu munca și cheltuiala lor proprie"...

La 1 decembrie 1920, Consiliul orășenesc al Brașovului a donat castelul Reginei Maria, ca semn de recunoștință față de contribuția sa la înfăptuirea României Mari.

În anul 1938, aceasta a lăsat prin testament Castelul Bran, cu întreg domeniul, fiicei sale, Principesa Ileana, care l-a stăpânit până la plecarea din țară, survenită imediat după transformarea României în republică, la 30 decembrie 1947.

Castelul a intrat, astfel, în proprietatea statului român, rămânând o perioadă abandonat și devastat. Din 1956, parțial amenajat, a fost deschis publicului ca Muzeu de Istorie și Artă Feudală. Fiind într-o stare avansată de degradare, castelul a intrat în restaurare în anul 1987, lucrare terminată în linii mari în 1993. Urmașii Principesei Ileana, reprezentanții familiei de Habsburg-Lothrigen, au făcut încă din anul 2001 o notificare de recuperare în natură a Castelului Bran. Aceștia solicitau nu numai Castelul, ci și un teren aferent de 30 ha.

La vremea respectivă, potrivit Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ei nu puteau să reintre în posesia Castelului Bran în natură, ci urmau să fie despăgubiți în bani. Așa că Dominic de Habsburg a solicitat nu mai puțin de 25 milioane de dolari! Până să primească banii, s-a schimbat legislația, ivindu-se posibilitatea retrocedării în natură a Castelului Bran. Notificarea s-a făcut prin intermediul unei case de avocatură care a intrat în legătură cu Ministerul Culturii și Cultelor.

Dacă P.S.D. a tergiversat - și bine a făcut! - retrocedarea Castelului Bran, timp de 4 ani, cei din "patrulaterul negru" (P.D.-P.N.L.- P.C.-U.D.M.R.), odată veniți la putere au făcut plocon acest monument istoric unor profitori din Casa de Habsburg-Lothringen, care nu au nici o legătură cu Poporul Român și cu istoria sa milenară.

Este o eroare colosală a Guvernului Tăriceanu, care trebuie îndreptată, desigur, dacă așa ceva mai este acum posibil.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Gabriela Crețu - declarație politică cu titlul Unitatea contrariilor;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul deputat Petre Tărniceru. Nu este.

Da, doamna deputat.

 

Doamna Gabriela Crețu:

Stimate colege,

Stimați colegi,

După cum știți, din când în când, nu mă pot abține să nu-mi exprim public regretul că imnul național nu este cântat în fiecare dimineață în această incintă.

Declarația mea de astăzi se intitulează "Unitatea contrariilor". Titlul mi-a fost sugerat de unitatea opiniilor celor două extreme ale sălii noastre la un moment dat.

Stimați colegi,

După cum știți, activitatea simultană în Parlamentul Român și cel European mă obligă să fac comparații, pe care aș fi dorit să nu le fac, și să-mi pun întrebări care n-ar trebui să fie formulate în Parlamentul României.

Mă întreb, de exemplu, dacă știm cu toții la ce Europă aderăm. Tratatul de la Maastricht, la art.2 stabilește egalitatea între femei și bărbați drept principiu și misiune a Uniunii Europene, care este înființată la art.1.

Tratatul de la Amsterdam sporește atribuțiile Uniunii Europene în privința asigurării egalității de gen și prevede introducerea genului, ca aspect obligatoriu, în elaborarea politicilor statelor membre, ceea ce numim gender mainstreaming.

Drept urmare, Comisia Europeană a impus ca regulă de constituire a fiecărui grup de lucru principiul reprezentării echilibrate, ceea ce înseamnă 40% fiecare gen, și obligă statele membre la colectarea datelor statistice segregate pe secte în toate domeniile, în vederea evitării efectelor discriminatorii ale politicilor publice.

Cel mai recent Consiliu European, cel din 24 martie 2006, a adoptat pactul pentru egalitate între femei și bărbați - Gender Pact - drept document oficial al Uniunii Europene, ca urmare obligatoriu pentru toate statele membre.

Vă întrebați, probabil, de ce țin această lecție de la tribuna Parlamentului? Cu certitudine că ea a fost determinată de ceea ce se întâmplă în politica românească în ultima vreme și nu se mai întâmplă nicăieri altundeva.

Nu m-a provocat, însă, cum unii dintre dumneavoastră v-ați putea închipui, naivitatea cu care un om politic descria mecanismele de promovare pe care unii colegi le-ar prefera, ele fiind bazate pe principiul "dacă tot trebuie să le acceptăm pe femei, atunci să fie prin noi înșine, nu prin ele însele".

Un lucru mult mai grav m-a adus în fața dumneavoastră. Am citit, și nu doar eu, ci mulți cetățeni și cetățene ale României, stenograma ședinței noastre din 5 aprilie a.c. referitoare la dezbaterile privind înființarea Comisiei de cod electoral.

Codul electoral ar trebui să reglementeze aspecte privind alegătorii, candidații, aleșii, relațiile dintre ei, comportamentul pe care aceștia ar trebui să-l adopte, folosirea fondurilor publice pentru finanțarea acestora și a asociațiilor pe care ei le fac în scop electoral, adică partidele politice.

Codul electoral deci vorbește despre electorat, care este alcătuit în proporții relativ egale, din femei, 52%, și bărbați, 48%, despre aleși care sunt la nivel de consilii locale 3% femei, și 97% bărbați, la nivel de Parlament 10,6 femei și 89,4 bărbați; la nivel de președinții de consilii județene 0% femei și 100% bărbați.

Datele acestea descriu România, stimați colegi, nu Arabia Saudită, că este singura țară care mi-a venit în minte, întrucât regimul post-taliban din Afganistan are 28% femei în Parlament.

Citind stenograma m-am întrebat dacă toți am citit măcar Constituția României, care chiar dacă ne aflăm undeva prin Neanderthal, prevede - la art.4 alin.2 - că România este țara tuturor cetățenilor, indiferent de sex; la art.16 alin.3, că funcțiile sunt deschise în egală măsură și femeilor și bărbaților și că statul garantează acest lucru; la art.36 alin.1 stabilește condițiile pentru vot; iar la alin.2 nu include femeile printre cei excluși de la drepturile electorale; la art.37, de asemenea, le permite dreptul de a fi alese.

În această situație, din poziția de președinte de ședință, pe care o ocupa vremelnic, un coleg de Cameră se întreba care este rațiunea de a fi a Comisiei pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați, "care voia să se bage în seamă" și refuză până și exprimarea, fără drept de vot, în Comisia de cod electoral, a poziției și intereselor a peste jumătate din populația României. Din extrema cealaltă a politicii, un coleg - căruia i-am apreciat totdeauna logica impecabilă - se apucă de făcut sofisme inacceptabile, în același sens.

Existența unor asemenea întrebări, stimați colegi, și poziții sunt o rațiune suficientă ca noi să înființăm o adevărată Comisie de egalitate, care să fie formată din toți cei care, măcar și în sens formal, vor să salveze imaginea clasei politice românești, care evident nu este dispusă să trateze femeile ca parteneri politici reali. Și atunci mă întreb: în ceea ce privește codul electoral, trebuie să credem că vreți să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic?!

Au aflat unii dintre colegii noștri că există o corelație inversă, dovedită statistic, între ponderea femeilor în Parlament și nivelul corupției din țara respectivă, și nu le place acest lucru?!

Și, de asemenea, îmi mai pun o singură întrebare: mă întreb dacă domnul vicepreședinte al Camerei, la care mă refeream anterior, dacă domnului vicepreședinte i-a trecut prin cap o soluție juridică pentru problema prezenței femeilor în politică, și anume lustrația.

Lustrați-ne, stimați colegi! Noi nu vom mai fi obligate să ascultăm comentarii care trec în derizoriu pozițiile și interesele femeilor, de la tribuna Parlamentului, iar dumneavoastră scăpați de noi. Dar mă tem că poziția corectă în respectul electoratului, care a fost adoptată de unii colegi social-democrați sau de senatorul Eckstein, în ședința la care mă refeream, nu ar fi suficientă pentru ca această lege să fie respinsă.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Banii asiguraților din sistemul de sănătate trebuie să se întoarcă la asigurați;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul deputat Emilian Frâncu.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește "Banii asiguraților din sistemul de sănătate trebuie să se întoarcă la asigurați".

La sfârșitul anilor 90, atunci când au fost înființate Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate (CNAS) și cele 41 de Case Județene ale Asigurărilor de Sănătate din România, nimeni nu și-ar fi putut imagina că descentralizarea și dezetatizarea sistemului de sănătate din țara noastră va trece prin crizele financiare din ultimii ani. La început, lucrurile au mers destul de bine, colectarea a fost mulțumitoare, banii mergeau direct în sistem, asigurând bunul mers al lucrurilor în domeniu.

Au existat și excese de tipul folosirii banilor pentru construirea unor sedii ale Caselor, care se luau la întrecere cu cele ale băncilor sau firmelor multinaționale. Au fost și greșeli de administrare a fondurilor sau chiar delapidări. Cu toate acestea sistemul medical s-a înviorat și lucrurile erau pe un drum bun și de modernizare eficientă a domeniului, cu efecte pozitive în plan social.

Odată cu venirea la putere a PDSR (ulterior redenumit PSD), după alegerile din toamna anului 2000, mentalitatea centralist-etatistă a noilor guvernanți a dus la subordonarea financiară a CNAS față de Ministerul Finanțelor Publice. Se știe foarte bine că acest minister a fost desemnat de P.S.D. să colecteze banii asiguraților, urmând ca acești bani să fie, mai apoi, atribuiți Casei Naționale a Asigurărilor de Sănătate și de aici în teritoriu, printr-un mecanism greoi, birocratic și discreționar.

Nu are rost să mai amintesc permanenta suspiciune că, în perioada 2001-2003, Ministerul Finanțelor Publice a deturnat acești bani către alte destinații de interes național, cârpind cu ei deficite bugetare și lăsând CNAS în permanentă subfinanțare, ceea ce a dus la degradarea generală a sistemului de sănătate din România.

Abia în anul electoral 2004, guvernarea PSD s-a milostivit de bieții bolnavi și a deschis un pic mai larg baierele pungii în care se strânseseră banii contribuabililor. În consecință, atât spitalele cât și farmaciile au primit, atunci, o gură de oxigen iar pacienții nu au mai murit cu rețeta-n mână pe treptele farmaciilor.

Din păcate, practicile exersate pe timpul guvernării pesediste, în ceea ce privește relația dintre banul contribuabilului, Ministerul Finanțelor, CNAS și casele județene de sănătate au continuat și după alegerile din 2004.

Pentru mine este realmente inexplicabil cum Ministerul Finanțelor are dreptul în continuare să dispună de banii privați (și accentuez: sunt bani 100% privați!) ai contribuabililor pe care îi colectează lunar, pe baza statelor de plată a salariilor și pe care îi pune sub un fel de "sechestru asigurator" înainte de a-i trimite Casei Naționale a Asigurărilor de Sănătate.

Din acest motiv, aflată mereu în criză financiară, CNAS impune și acum plafonări lipsite de realism la sumele pe care le decontează caselor județene de sănătate. De aceea se manifestă, adeseori, sincope în aprovizionarea spitalelor, medicamentele compensate se termină destul de repede în farmacii, și fiecare început de lună a devenit un adevărat coșmar pentru bolnavii cronici care iau cu asalt farmaciile.

Este nevoie de disciplină financiară în domeniul sănătății din țara noastră și consider că măsurile luate în acest sens de către Ministerul Sănătății sunt mai mult decât binevenite. Motivele nu mai trebuie detaliate acum, fiindcă se cunosc foarte bine.

În același timp, însă, consider că trebuie luate măsuri urgente în cel puțin două direcții:

Trebuie ca actuala conducere a CNAS, în frunte cu președintele acestei instituții, să lase la o parte comoditatea și să pistoneze în permanență Ministerul Finanțelor, pentru a obține fondurile care i se cuvin, ritmic, în totalitate și fără întârziere.

Trebuie modificat radical actualul sistem de colectare și gestionare a fondurilor provenite din contribuțiile lunare ale salariaților și pensionarilor din România.

Aceste fonduri trebuie colectate, așa cum s-a promis de Alianță în campania electorală, chiar de către CNAS, nu de Ministerul Finațelor Publice, pentru ca ele să redevină cu adevărat ceea ce sunt, adică, bani complet distincți de bugetul general public, și să nu mai capete alte destinații.

Altminteri, vom avea în continuare un sistem de sănătate bolnav de "pesederită" iar pacienții se vor călca în continuare pe picioare la ușile farmaciilor, înjurând guvernul și promițând, în sinea lor, "cruntă răzbunare" la viitoarele alegeri.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Iulian Iancu - declarație politică intitulată Corul mincinoșilor;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Iulian Iancu.

 

Domnul Iulian Iancu:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Stimate colege,

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o "Corul mincinoșilor".

Prin Programul de guvernare al Alianței se promitea - prin introducerea cotei unice - că se vor aduce plusuri de venit și se vor majora veniturile românilor.

Ce s-a întâmplat în realitate? Doar 20% dintre români declară că trăiesc mai bine decât în 2004. Sunt marii beneficiari ai cotei unice de impozitare a veniturilor și profiturilor cu 16%. Dar mai mult de 50% trăiesc mai rău sau mult mai rău.

Salariile mici nu au beneficiat mai deloc de aplicarea cotei unice de impozitare. Dacă luăm în calcul și rata inflației, puterea de cumpărare a cel puțin 60% din salariați a scăzut sau a rămas aceeași, în schimb s-au introdus noi cote, taxe s-au dublat impozitele, s-au introdus accize în devans la carburanți, gaze naturale, energie electrică.

Pe de altă parte, joaca de-a "cota unică" s-a sfârșit. Comisia Europeană cere ori majorarea TVA ori a cotei unice, Europa taxându-ne de ipocrizie pentru că, pe de o parte, dorim să ne înfruptăm din fondurile europene, iar pe de altă parte practicăm impozite mici, deci colectăm mai puține resurse financiare proprii.

Au promis relaxare fiscală, în schimb s-au introdus încă 220 de cote, taxe, tarife, care au dublat practic numărul de impozite în România, ajungându-se la 428 de impozite. Pe lângă acestea, s-au introdus încă 200 de impozite parafiscale, taxe și comisioane necuprinse în codul fiscal.

La sutele de taxe noi introduse în doar un an, se poate spune că una din principalele teze ale lui Marx a fost preluată de Alianță, respectiv: introduceți taxe, taxe și iar taxe, pentru a distruge capitalismul!

De asemenea, pentru plata impozitului la stat, până la 15 martie se oferea un discount de 20% cetățenilor conștiincioși. Până și acesta s-a redus la 10%.

Alianța "DA" a promis predictibilitatea mediului de afaceri. În realitate, au modificat de 5 ori codul fiscal prin ordonanțe de urgență.

În ceea ce privește recenta strategie privind reabilitarea sistemului centralizat de termoficare, practic au compromis sistemul centralizat de alimentare cu energie termică, contribuind esențial la debranșarea consumatorilor prin promovarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.91/2005, prin care se alocă ajutoare bănești pentru achiziția de centrale termice individuale.

Ideea susținerii financiare a proiectelor de reabilitare a sistemelor centralizate de termoficare a fost preluată de la Guvernul Partidului Social Democrat, promovată în baza unor studii întocmite din anul 2003, în comun cu Banca Mondială și societăți de consultanță din Germania.

Această strategie e vehement contestată însă de Alianța DA pe parcursul anului 2004. Au fost antrenați în aceste acțiuni de contestare primarii Alianței, reprezentanții organizațiilor neguvernamentale, mijloace media, acuzând Partidul Social Democrat de gândire comunistă pentru menținerea sistemelor centralizate de termoficare, generatoare de pierderi uriașe.

Scopul principal, însă, a fost de susținere, printr-o campanie mediatică intensă, a firmelor furnizoare de centrale termice de apartament, care reprezentau în fapt cercuri de interese ale actualei puteri. Cel mai bun exemplu este cel al Municipiului București. Nici astăzi nu are finalizată contorizarea începută în anul 2002. În schimb, în plină iarnă, anunțau preluarea centralelor electrotermice de la "Electrocentrale" S.A., ca acum noua strategie de politici energetice să abandoneze ideea, fără însă să propună o strategie de restructurare a RADET, cea mai mare regie rămasă nerestructurată în ultimii 16 ani.

Acum, practic, după ce au distrus sistemul centralizat de termoficare, Guvernul dorește să susțină refacerea acestuia. Este un exemplu tipic de iresponsabilitate, neprofesionalism și de acțiuni strict în numele cercurilor de interese, fără să se spună nimic de prețurile ce le vor fi impuse consumatorilor, după ce i-au încurajat să cheltuie zeci de milioane pe centrale individuale.

În schimb, veniturile românilor continuă să scadă: în februarie 2006, cu 7,1% față de ianuarie 2006, 60% dintre români fiind nemulțumiți sau foarte nemulțumiți de nivelul de trai pe care îl au astăzi.

Nici agenții economici n-o duc mai bine. Cele mai mari nemulțumiri ale acestora sunt, conform unui sondaj Gallup, prezentat de Uniunea Națională a Patronilor, referitoare la: nivelul foarte ridicat al taxelor și impozitelor, 86% dintre agenții economici, culmea, într-un an declarat al relaxării fiscale; prețul utilităților, 81%; corupția 61%.

Atât populația, cât și agenții economici au ajuns la capătul răbdării. Coaliția la guvernare se îndepărtează zilnic de problemele reale ale țării.

Soluția pentru pensionare a fost pumnul în gură pus de jandarmi, iar pentru agenții economici păcăleala cu mediul de afaceri predictibil și diminuarea corupției.

Acum, însă, zeci de mii de pensionari vor ieși în stradă, iar sindicatele anunță mari mișcări sindicale în luna mai. Retrăim perioada de instabilitate politică, recesiune economică și scăderea nivelului de trai specifică perioadei 1997 - 2000.

Soluția este una singură. Alianța DA, "care nu mai are nici un viitor", așa cum bine sublinia domnul președinte al României, trebuie să-și asume eșecul și responsabilitatea pentru acesta și să pregătească un nou scrutin electoral.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
 

Închei aici prima parte a ședinței de astăzi.

Pauză 5 minute, după care reluăm cu dezbaterea proiectelor de lege aflate pe ordinea de zi.

 
   

(Următoarele intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință)

 
  Bogdan Liviu Ciucă - declarație politică: Să oprim stigmatizarea persoanelor seropozitive;

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declarație politică: "Să oprim stigmatizarea persoanelor seropozitive"

Ca deputat de Galati am avut curiozitatea sa aflu câte persoane infectate cu HIV/SIDA sunt în județul meu. Am aflat, pe lângă faptul ca sunt un număr însemnat de persoane seropozitive, și faptul că aceștia se confruntă cu probleme destul de grave din punct de vedere al discriminării și stigamtizării.

Persoanele care trăiesc cu HIV sunt discriminate pentru că HIV este asociat cu comportamente care sunt stigmatizate sau considerate deviante, în mod special homosexualitatea, prostituția, și injectarea drogurilor, fiindcă persoanele infectate cu HIV sunt considerate responsabile pentru că au contractat acest sindrom, fiindcă oamenii se tem să nu contracteza HIV, fiindcă religia sau credințele morale conduc la ideea că infectarea cu HIV este rezultatul unei greșeli morale, a promiscuității sau a sexualității deviante sau, pur și simplu, fiindcă pesoanele infectate cu HIV provin din medii cu nivel scăzut de acces la informații, medii în general sărace. De la compasiune la supraprotecție și uneori până la respingere și abandon, trăirile celor de lângă persoana seropozitivă o afectează în mod direct, ampilficând starea de stres existentă.

Stigmatizarea și discriminarea sunt probleme cu care persoanele infectate cu HIV/ afectate de SIDA se confrunta în mod real. Ele reprezintă o bariera pentru personele infectate, din cauza căreia nu pot avea acces la servicii fie din cauză că sunt refuzate, fie din cauză că se tem să ceară aceste servicii pentru că se așteaptă să fie respinse.

Asocierea infecției HIV cu comporamentele ''rele'' și cu moartea descurajează oamenii să se gândească la faptul că și ei ar putea fi seropozitivi.

Reducerea stigmatizării si discriminării persoanelor cu HIV/SIDA poate aduce îmbunătățiri în viața celor infectați/bolnavi. Educația despre HIV poate reduce discriminarea persoanelor seropozitive, pentru ca poate duce la înțelegerea corectă a riscului de infectare cu HIV.

Există forme directe sau indirecte de discriminare sunt forme legale sau ilegale de discriminare și stigmatizare, discriminarea poate avea efecte intenționate sau neintenționate. Discriminarea poate duce la excluderea din scoală, la crearea unor clase speciale pentru copiii seropozitivi, la concedierea persoanelor infectate, la refuzarea unor servicii medicale. În general, și cei care stigmatizează, dar și cei stigmatizați sunt priviți negativ în societate, conform normelor morale.

Fiecare are dreptul și obligația de a acționa spre binele celor neinfectați și a celor infectați. Nimic și nimeni nu ne îndreptățește să catalogăm o persoana după boala pe care o are sau să încălcăm drepturile celor infectați, crezând, în mod fals de multe ori, că o facem spre binele comunității.

  Claudius Mihail Zaharia - despre efectele introducerii cotei unice de impozitare;

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Domnule președinte, stimați colegi,

Am ajuns și în ziua în care putem spune că progresele României au devenit vizibile, mulțumită activității de până acum a instituțiilor statului, dar în special reformelor inițiate cu foarte mult curaj de Guvernul Tăriceanu.

Iată că una dintre primele măsuri luate de Guvern de la instalare, introducerea cotei unice de impozitare, a început să-și producă simțitor efectele de anul acesta, Ministerul Finanțelor înregistrând o dublare a profiturilor impozabile înregistrate de companiile românești față de 2004.

În acest fel, ipotezele elaborate de membrii cabinetului Tăriceanu și-au dovedit din nou veridicitatea și, astfel, prin crearea de către stat a unui cadru care permite mediului de afaceri să intre în legalitate, companiile au fost încurajate să scoată o mare parte din venituri la suprafață. Totodată, banii rămași în plus în buzunarele românilor a determinat o creștere considerabilă a vânzărilor de automobile și de materiale de construcții.

Despre profitul net total înregistrat în perioada 31 martie 2005 - 31 martie 2006, de 9,5 miliarde de euro, nu pot decât să folosesc o vorba uzitată în ultima perioadă "este un record istoric pentru economia românească, indicând cel mai bun an pentru mediul de afaceri din 1990 încoace."

Cu toate că în ultima vreme această reformă fiscală liberală a avut suficienți critici cu o gândire puțin conservatoare care au acuzat pe toate planurile determinarea cu care Guvernul a impus-o nu reprezintă suficiente argumente pentru a susține permanent o campanie împotriva acestei măsuri care nu-și putea în nici un caz produce efectele imediat după implementare.

Aspectul pe care îl consider esențial în promovarea unei evoluții firești a economiei românești, domeniu a cărui imagine este foarte importantă în dinamica investițiilor externe, este acela ca orice discuție referitoare la modalitățile de implementare a diferitelor măsuri fiscale să fie făcute numai în baza unor argumente solide.

Noile măriri de impozite propuse de Guvernul Tăriceanu au menirea de a pregăti România, mediul de afaceri și populația, pentru integrarea în Uniunea Europeană, moment în care trebuie să ne aliniem din punct de vedere fiscal tuturor țărilor membre. Menținerea unor domenii și a unui set de activități într-o zonă neimpozitată, o dată cu integrarea vor fi considerate ajutoare de stat și vor scoate România din sfera liberei concurenței Europene.

Ca urmare este foarte important pentru fiecare dintre noi să înțelegem că nimeni nu dorește impozitarea excesivă a românilor, dar că acestea sunt costurile pe care românii trebuie să le plătească pentru a deveni membri ai Uniunii Europene.

Vă mulțumesc,

  Constantin Traian Igaș - declarație politică cu titlul Axa Arad-Timișoara;

Domnul Constantin Traian Igaș:

"Axa Arad - Timișoara"

Doamnelor și domnilor deputați,

În perioada ultimilor ani, și mă refer la anii de după Revoluție, unele orașe din țară au cunoscut o dezvoltare reală și demnă de admirat. Un rol esențial în acest proces l-au avut desigur oamenii care de-a lungul timpului, au condus destinele acestor orașe și a căror vădită preocupare era cea a dezvoltării orașului, a atragerii de investitori care să ofere locuri de muncă și, desigur, a alinierii sau apropierii de modelele europene. Un astfel de exemplu a fost și este, încă, pentru noi, arădenii, orașul Timișoara și implicit județul Timiș, care, nimeni nu o poate nega, s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani. Pentru Arad, ca oraș, Timișoara este un model. În gândirea arădenilor și a timișorenilor, de-a lungul timpului, a luat naștere o rivalitate, o "luptă". Poziția noastră culturală însă, la fel ca și cea geografică sau diversitatea etnică a populației, trebuie să ne conducă spre o colaborare.

În urmă cu ceva timp, conducerea județului Arad, precum și cea a municipiului, a lansat o propunere vecinilor noștri timișoreni. Era vorba despre crearea unei axe Arad-Timișoara, axă care să conducă spre o dezvoltare economică a celor două județe. Zilele trecute am văzut că această idee începe să prindă contur. Ambele județe sunt dornice să lucreze împreună, iar asta și datorită oamenilor care în prezent se află la conducerile consiliilor județene sau a celor două municipii.

În acest moment cred că a sosit timpul să conștientizăm faptul că doar împreună, Aradul și Timișoara vor avea șansa unei dezvoltări economice pe termen lung, pentru că niciodată forurile europene, la care dorim să accedem, nu vor privi cu ochi buni comunitățile dezbinate, care luptă pentru interese proprii. Cu adevărat uniți am fost și în 1989, atunci când comunismul a încercat să facă o uniformizare forțată prin dictatură și când arădenii s-au alăturat timișorenilor până la sacrificiul suprem. Atunci însă am luptat împreună pentru libertate, acum avem șansa ca tot împreună să creăm lucruri atât de utile pentru urmașii celor care au luptat în Revoluție și nu numai.

Dacă tot privim în urmă și căutăm punți de legătură, atunci mai putem să spunem că, pentru arădeni, porțile Timișoarei academice au fost mereu deschise, formând numeroși intelectuali care astăzi fac cinste Aradului.

Nimic nu ne poate determina să acuzăm Timișoara, ci mai degrabă faptul că Aradului i-au lipsit oameni valoroși, cu puterea deciziei și a argumentului. La fel de adevărat este însă și faptul că timișorenii vor fi mereu albi-violeți, iar arădenii mereu alb-roșii pe care-i știm, însă acest fapt nu trebuie să fie pentru fiecare dintre noi un prag peste care să nu putem trece. Trebuie să fim conștienți și în același timp să recunoaștem că doar împreună cu județul Timiș vom putea să ne dezvoltăm într-un timp mai scurt. Iar timpul, de multe ori, este esențial. Croind proiecte comune, avem puterea argumentului mai mare și prin această putere avem și șansa de a merge mai departe. Putem lăsa rivalitatea să se simtă în largul ei la sport, cultură sau alte competiții, nicidecum în cea administrativă.

În ultima perioadă atât Aradul, cât și Timișul au înregistrat progrese în transpunerea și implementarea acquis-ului comunitar. Am reușit să inițiem împreună o serie de proiecte în cadrul Regiunii de Vest, dar și în cadrul Euroregiunii DKMT, care au făcut posibilă dezvoltarea regională. Nu trebuie să uităm că în curând vor începe lucrările la Autostrada Arad-Timișoara-Lugoj, autostradă ce se înscrie pe traseul Coridoului IV paneuropean. Acest proiect reprezintă un puternic imbold dat mediului de afaceri din zona de vest a României, dar și un semnal ce poate viza politica și calendarul de integrare al țării noastre, cu implicații majore pentru economie în următorii ani. Sunt convins că Regiunea Vest va deveni o regiune de reper european. împreună putem gestiona competent resursele financiare disponibile în vederea susținerii și dezvoltării intense și armonioase a regiunii noastre.

Deschiderea, sinceritatea și colaborarea pe care am constatat-o din partea timișorenilor la ultima întâlnire, sunt sigur că poate crea un climat favorabil dezvoltării relațiilor noastre interjudețene. E cazul să lăsăm rivalitatea să se manifeste pe terenul de fotbal, când va mai ajunge față-n față. Trăim unii lângă alții și atât timp cât putem învăța unii de la alții, cred că trebuie să punem pe primul loc interesul cetățenilor pe care îi reprezentăm.

Avem această obligație de a ne concentra asupra lucrurilor constructive, asupra celor care ne unesc și nu a celor care ne despart sau ne dezbină. Îmi doresc din tot sufletul să devenim o forță pe harta României.

Șansa o avem, începutul l-am făcut. Nu ne rămâne decât să continuăm și să creăm ceva palpabil. Să ne unim pentru a deveni credibili și model la rândul nostru pentru alții.

Așa cum bine se spune că "tot Banatu-i fruncea", ca arădean vreau să pot spune în scurt timp că: "tot Vestu-i fruncea".

Vă mulțumesc frumos.

  Cornelia Ardelean - afirmarea necesității și posibilității de a sprijini nemijlocit reprezentații societății civile;

Doamna Cornelia Ardelean:

A mai rămas aproximativ o lună până când contribuabilii pot să direcționeze 2% din impozitul pe venit către organizații non-guvernamentale, non-profit (ONG-uri). Posibilitatea de a sprijini nemijlocit reprezentanții societății civile este bine venită. Nu este numai o posibilitate de a ajuta cele mai dinamice organizații, care își asumă un rol activ în societate, ci și un indicator al forței și penetrării sociale a organizațiilor non-guvernamentale.

Totuși, am constatat că sunt foarte puțini oamenii care au aflat despre prevederile legale legate de posibilitatea de a dona 2% din impozitul pe venit. Deși cauza este nobilă, acțiunea trece relativ neobservată. Am aflat, stând de vorbă cu mai mulți reprezentanți ai ONG-urilor, că aceste entități nu au, de cele mai multe ori, forța de a susține o campanie mediatică prin care să anunțe cetățenii că le pot sprijini prin simpla completare a unui formular, fără un efort financiar suplimentar. Am cunoscut asociații care fac lucruri admirabile, în domenii extrem de sensibile, cum ar fi îngrijirea persoanelor vârstnice sau a persoanelor cu handicap, protecția copiilor sau combaterea consumului de stupefiante, zeci de oameni sufletiști care se implică cu foarte multă perseverență pentru a lumina viața semenilor lor, și care au nevoie de fonduri. Nu își permit însă, din lipsa mijloacelor potrivite, o campanie masivă de promovare a unei campanii pentru donațiile de 2%.

În anul 2005, doar 2,23% dintre români au ales să sprijine ONG-urile. Consider că autoritățile centrale și locale ar trebui să se implice mai serios în promovarea și popularizarea opțiunii de a direcționa 2% din venit spre organizațiile non-profit. În absența unei popularizări intense, posibilitatea care se oferă contribuabililor, de a stimula cele mai active segmente ale societății civile este un lucru doar pe jumătate făcut. Sunt încă prea multe cazuri în care oamenii fie nu au aflat încă în detaliu că au la îndemână un astfel de instrument pentru a-i sprijini pe cei care se implică în activități non-profit, fie nu au înțeles foarte bine că nu li se cere o contribuție suplimentară în acest sens. Consider că este o responsabilitate importantă a autorităților publice și a noastră, a tuturor, să ducem până la capăt acest proiect și să popularizăm așa cum se cuvine modalitățile prin care contribuabilii pot să direcționeze 2% din impozit pentru societatea civilă.

  Corneliu Ciontu - declarație politică cu titlul Mi-e rușine;

Domnul Corneliu Ciontu:

"Mi-e rușine"

Tot mai des mi-e rușine. Mi-e rușine de nepoții mei, cărora nu le pot explica și pace de ce, dacă nu-i frumos, toată lumea înjură, urlă și se ceartă. Mi-e rușine de copiii mei obligați să se adapteze, să supraviețuiască într-un mediu social periculos, ostil, sălbatic. Mi-e rușine de bătrâna sărmană, vecină de cartier, care poate m-a votat, măcar așa pentru că mă cunoaște, și care așteaptă mută lângă tarabele din piață să strângă bani de pâine și medicamente din milă. Nu-i demagogie, chiar mi-e rușine.

Politica românească, dominată de nerușinare, nepăsare, ură și intoleranță, desfigurează țara. Suntem obligați să acceptăm că bunul plac al celor care dețin puterea este mai presus de lege. Suntem învățați că instituțiile și regulile democrației nu contează în fața interesului de partid sau de grup.

De 16 ani trăim într-o permanentă criză, într-un dezechilibru epuizant. Privatizări eșuate, falimentări frauduloase, bănci devalizate, corupție generalizată, baroni locali și centrali, alegeri anticipate, soluții imorale, fuziunea partidelor din Alianța D.A., disoluția Alianței, doar câteva din temele care monopolizează agenda publică într-o Românie condamnată, parcă, la eternă tranziție. În tot acest timp, fiecare partid, fiecare grup de interese și-a răcnit violent punctul de vedere, ignorând legile, prioritățile naționale strategice și problemele concrete ale românului.

În prezent, subiectele de maxim interes public sunt scandalul din CNSAS și Legea lustrației. Să le luăm pe rând: la CNSAS, dilema Ticu Dumitrescu sau Turianu a paralizat activitatea instituției. Transmisiuni în direct, înmormântări simbolice, manifestații de solidaritate, conferințe de presă deturnate, acestea sunt activitățile desfășurate de noul Colegiu, care continuă nociv tradiția vechiului Colegiu. Din punctul meu de vedere, alegerea unui terț în funcția de președinte CNSAS nu rezolvă nimic. Separarea în tabere, conflictul deschis și ostilitatea acută dintre membrii Colegiului reprezintă garanții ferme ale eșecului. Mi-aș fi dorit ca oricare dintre domnii Dumitrescu, Turianu, Boc sau Tăriceanu să fi avut înțelepciunea și moderația de a preveni acest conflict, de a accepta un compromis care să salveze reputația unei instituții menite să descopere adevărul și să ne ajute să ne înțelegem corect trecutul. Însă, într-o politică dominată de invectivă și de înverșunări extreme, înțelepciunea rămâne un deziderat foarte îndepărtat.

La rândul său, Legea lustrației și întreg arsenalul retoric care o însoțește reprezintă încă un exercițiu de ipocrizie, intoleranță și demagogie. După 16 ani de indolență, în care nu s-a făcut mai nimic pentru a-i identifica pe cei care au făcut poliție politică, Partidul Național Liberal și Partidul Democrat doresc, cu o suficiență caricaturală, o lege a lustrației care să elimine global din viața publică întregi categorii sociale. Pe fond, nu-i nici o diferență între această inițiativă și epurările staliniste. Mai mult decât atât, în opinia înfierbântată a democraților, o asemenea lege ar trebui impusă prin asumarea răspunderii de către Guvern.

Consider că la 16 ani de la Revoluție o lege a lustrației este, pentru societatea românească, absolut inutilă. Un asemenea demers ar fi fost cu adevărat necesar imediat după 1989, acum însă este doar o perdea de fum, o nouă temă de dezbatere publică în spatele căreia să se dosească eșecul guvernării. Dar dacă, totuși, se va continua această farsă, consider că legea lustrației ar trebui aprobată prin referendum național. Măcar așa, românii, sufocați de prețuri și griji cotidiene, vor putea demonstra clasei politice cât de mult îi preocupă acest subiect.

Aflat tot mai departe de cetățean, politicianul român tipic și-a construit o lume paralelă în care se preocupă bezmetic de algoritm, alianțe, aranjamente și ambuscade politice. În timp ce România adevărată se îndreaptă greu, foarte greu, dar sigur, către normalitate, majoritatea politicienilor români, autosechestrați în azilul politic, continuă să se mutileze pentru orice rest de funcție, de demnitate publică, de eventual avantaj.

Din nefericire, încă suntem guvernați de o clasă politică expirată, încremenită în intoleranță, incapabilă să se pună în serviciul cetățeanului. Avem acută nevoie în politica românească de oameni serioși, decenți, inteligenți, cu bun simț, bună creștere și bună credință. Avem nevoie de politicieni cărora să le fie rușine să mintă, să înșele, să zbiere, să fure și să adune averi nerușinate într-o țară extrem, nedrept de săracă.

  Vasile Cosmin Nicula - declarație politică intitulată Învierea lui Ticu;

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

"Învierea lui Ticu"

Suntem în Postul Mare, în așteptarea miracolului suprem - Învierea Domnului - moment de meditație, de pietate și de căință. Umanitatea se pregătește să întâmpine evenimentul divin prin curățenie și purificare fizică și morală. Faptele bune primează. Se asumă păcate și se repară greșeli făcute din răutate sau patimă.

Acum un an am asistat la învierea lui Stolo, adus la viață de către cel care i-a luat locul la Cotroceni. Astăzi trăim clipele înălțătoare ale unui nou fenomen paranormal: Ticu a început să dea semne de vioiciune! E la fel de verde ca în vremea în care colinda drumurile forestiere din Vrancea, ținut atât de zbuciumat încât și-a pus amprenta asupra caracterului și comportamentului vajnicului luptător împotriva totalitarismului. De la școala vieții a învățat proverbul "Cui pe cui se scoate", așa că s-a pus voinicește pe treabă mare în regim de ocnaș. S-a documentat la arhivele celui de al treilea Reich, a studiat Oracolele din Dămăroaia și ale Mamei Omida și s-a ales cu o lege care îi poartă numele, iar la cei 78 de ani cu un post bine remunerat la Arhivele Securității. Mare veselie s-a produs în sufletul lui, pustiit de atâta ură acumulată împotriva vechilor structuri. Acum vor vedea ei, împricinații, cine este și ce poate Ticu! O să-și blesteme zilele toți torționarii! Va fi ca în vremurile bune, când putea să-și descarce amarul la Securitate și să se bucure de patimile confraților lui de detenție, cărora le va dovedi din nou cine e seful (nu al CNSAS, această invenție modernă, care va dezbina societatea românească pentru multă vreme și va lăsa răni adânci în multe familii).

Acum are susținere din partea unui poet la fel de temperamental și imprevizibil, care pe lângă diploma de informator are și certificat de revolușionar televizat. Este ușor de recunoscut după tunsoarea model Jilava și după alaiul de lăutari ai celor Zece Prăjini, care îi înseninează zilele și nopțile în drumurile pe care le străbate când își inspectează și își măsoară la pas moșiile. Care moșii? Păi credeți că degeaba a făcut el "revoluția"?! Că s-a luptat până și cu teroriștii, care de rușine au dispărut în neant, de unde au și venit. Toată lumea i-a văzut, dar nimeni n-a putut măcar să-i pipăie. Dar au existat și continuă să trăiască în legendele Revoluției până în veacul veacurilor. Ei devin tot mai fioroși, pe măsură ce planeta își vede liniștită de drumul ei cosmic, în anii lumină care i-au fost hărăziți de Divinitate. Uneori îl mai vedem pe la câte un scandal televizat, ori la câte o huiduială prezidențială, alături de Dincă Gogoșarul și alți revoluționari de frunte, care trăiesc din greva foamei și alte distracții la fel de plăcute.

Se zvonește că vom avea și multe momente vesele la Parlament, la Guvern, la Președinție și în celelalte instituții centrale și teritoriale, precum și la conducerile partidelor vom descoperi posesori de angajamente ferme, pe care le va pune în operă același domn Ticu, după ce va trage foloasele cuvenite de pe urma celor care vor dori totuși să rămână în anonimat. Mulți vor avea - în sfârșit - sansa să-și decopere prietenii, vecinii sau necunoscuții care li s-au strecurat în așternut și vor putea să adoarmă liniștiți, căci așa sunt Dosarele, nu au suflet. Înainte de a vă decide să le consultați este bine să treceți pe la medicul de familie și să vă faceți toate analizele. S-ar putea să fie și ultimele...

Viața este un dar unic și ireversibil și trebuie trăită fără coșmaruri!

  Costache Mircea - declarație politică cu tema Misterele banilor europeni;

Domnul Costache Mircea:

"Misterele banilor europeni"

Între multele și marile contradicții care agresează zilnic mentalul colectiv, se află și problema banilor europeni alocați țării noastre. Unii cetățeni se întreabă ce i-o fi găsit pe străini să-și risipească resursele financiare pe români. N-or avea ce face cu banii pe la ei pe acolo, ori aici se ascunde altceva decât un gest caritabil față de o țară năpăstuită ? Omul simplu este și el capabil de reflecție și își pune întrebări legitime. Chiar așa, să ni se ofere nouă atâta bănet fără să ni se ceară nimic în schimb ? Unii, și mai suspicioși, constată că nu mai avem ciment românesc, că le-am dat altora fabricile, cu relieful de calcar cu tot, nouă rămânându-ne doar noxele, praful de pe străzi și de pe tobă, că nu mai avem oțel, petrol, gaze, rețele electrice, mine de aur, pe care le-au dat altora: francezi, germani, austrieci, anglo-indieni ș.a.m.d.

Ei, nu-i nimic, dacă n-am fost în stare să le administrăm noi, lasă să le exploateze alții. Bine, în schimb că ne dau nouă banii, făcuți gata, cu care să ne dezvoltăm ...

Da, dar românii de rând rămân în continuare nedumeriți și nedumerirea lor cea mai mare este că, din uriașele sume puse la dispoziție de Uniunea Europeană, nu se prea vede mare lucru în viața lor. Asta pe de o parte, iar pe de alta, sunt și mai nedumeriți în legătură cu modul de accesare a fondurilor europene. În timp ce suntem mereu criticați pentru slaba capacitate de absorbție și coeficientul mic de accesare a banilor europeni, numeroși cetățeni întreabă peste tot, la televiziune, la linia verde, la MIE, la Direcțiile agricole, la Primării, Prefecturi, Birouri parlamentare, cum să facă să primească și ei bani. Bani pentru apă în comună, pentru drumuri, poduri și punți, pentru agro-turism, pentru ferme zootehnice, firme de industrializare a legumelor, fructelor, laptelui, cărnii, cerealelor etc., etc.

Vin caravanele cu informații de la centru și oamenii rămân mai nedumeriți decât înainte. Nimeni nu primește informații și îndrumări clare de nicăieri. Mai află din surse folclorice, pe cale orală, că unii, având ceva pile de partid la putere, ar beneficia de fonduri comunitare. În rest, peste țară, plutește aceeași atmosferă de mister, de incertitudine și neclaritate, privind banii europeni. Asta, acum când avem la dispoziție fonduri mici de preaderare, dar când va trebui să accesăm și să utilizăm fondurile structurale și de coeziune, câte 4 - 5 miliarde de Euro pe an, ce vom face ? Vom orbecăi tot așa prin ceața complicatelor metodologii de întocmire a unor proiecte eligibile ?

Știut fiind faptul că funcționarii unităților de plăți programe comunitare nu au voie să dea relații și să comunice informații referitoare la accesarea fondurilor, nu ne mai rămâne decât să sperăm că autoritățile române, ministerele și subordonații din teritoriu, se vor lămuri ei înșiși mai bine asupra acestor probleme, găsind și modalitățile practice și eficiente de informare și instruire a cetățenilor interesați de utilizarea banilor europeni pentru emanciparea societății românești, prin relansarea economică, ridicarea nivelului de trai, a gradului de cultură și civilizație pentru toți cetățenii europeni, deci și pentru bieții români.

Până atunci, rămânem inegalabili prin șmecherie păguboasă, ceață mediatică și o naivitate populară dezarmantă.

  Costică Macaleți - declarație politică având ca subiect Inundațiile și înmulțirea primarilor Alianței D.A.;

Domnul Costică Macaleți:

"Inundațiile și înmulțirea primarilor Alianței D.A."

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Șirul inundațiilor care lovesc țara noastră pare să nu se mai termine. Previziunile specialiștilor includ apariția unor noi depășiri semnificative ale cotelor de inundații pe întreg parcursul românesc al Dunării. În acest timp, autoritățile noastre se laudă că sunt pregătite să facă față efectelor inundaților. Am fi poate tentați, din diverse motive, să contrazicem aceste afirmații ale guvernanților. Ei bine nu, nu o să o facem! Motivul? Guvernul are dreptate, este pregătit. Din ce punct de vedere este însă problema. Mai precis, Guvernul este pregătit din nou să aloce cu generozitate fonduri destinate remedierii pagubelor produse în zonele calamitate însă numai prin firme proprii sau ale apropiaților actualei puteri. Și, în orice caz, de aceste sume vor beneficia ca și în toamna anului trecut numai localitățile care au primari ai Alianței. Vorba aceea: ești portocaliu ai parte, ești albastru fă-te portocaliu sau stai în apă până la gât! Nu este un secret pentru nimeni că extraordinarelor presiuni exercitate asupra aleșilor locali ai PSD li s-au adăugat, pentru aleșii din zonele calamitate, momirea cu promisiuni privind refacerea pagubelor doar în schimbul trecerii aleșilor la PD sau PNL.

Domnilor guvernanți, oare cât veți mai profita de necazurile acestor cetățeni atât de greu încercați de soartă? Cât de jos puteți să vă coborâți pentru a vă crește influența și a vă mări averile? Vi se pare normal să îi considerați prioritari pentru despăgubiri și refaceri de infrastructură numai pe cetățenii care și-au ales în fruntea lor un primar al Alianței? Sau să condiționați orice ajutor de afilierea aleșilor locali la partidele dumneavoastră? Cum mai rămâne cu egalitatea între cetățeni, ce să mai vorbim de celelalte drepturi și valori democratice pe care v-ați obișnuit să le călcați în picioare?

Cerem Guvernului să renunțe la dirijarea fondurilor destinate zonelor calamitate către clientela sa politică, să renunțe la astfel de forme de șantaj asupra aleșilor locali ai PSD și să prezinte în fața Parlamentului un raport detaliat privind destinația fondurilor pentru zonele calamitate.

  Dan Dumitru Zamfirescu - declarație politică cu titlul Legea Ticu și Legea lustrației - două acțiuni care atentează grav la siguranța națională a României;

Domnul Dan Dumitru Zamfirescu:

"Legea Ticu și Legea lustrației - două acțiuni care atentează grav la siguranța națională a României"

Doamnelor și domnilor deputați, doresc să vă prezint unele aspecte de principiu prin care să demonstrez că aceste acțiuni contravin grav siguranței naționale, și anume:

Orice țară din lume, indiferent că se numește România, SUA, Rusia, Franța, Anglia, China sau Bangladesh, are nevoie de servicii de informații, ele fiind apreciate pretutindeni ca fiind un rău necesar. Într-adevăr, ele reprezintă sistemul imunitar al unui stat, pentru că așa cum în corpul omenesc există anticorpi prin care organismul luptă pentru a elimina microbii cauzatori de boli, tot așa un serviciu de informații luptă pentru a depista, contracara și anihila dușmanii unei țări, fie că acționează din interior, fie că o fac din exterior.

Ceea ce vin acum să facă aceste două acte normative nu reprezintă altceva decât anihilarea acestor anticorpi.

Mai precis, toate serviciile de informații, de la începuturi și până astăzi, indiferent de evoluția mijloacelor tehnice, s-a bazat pe lucrul cu oamenii. Altfel spus, principalul mijloc de lucru al oricărui serviciu secret, fie că s-a numit S.S.I., Securitate, S.R.I. sau S.I.E., Mossad, C.I.A., F.B.I., M.I.5 sau M.I.6, K.G.B. ori F.S.B., a fost și rămâne munca cu agentura, adică cu informatori și colaboratori sau orice altă denumire ar avea în nomenclatura proprie a serviciilor respective persoanele care furnizează informații. Aceștia reprezintă baza sau sursa oricăror informații în identificarea, cunoașterea și prevenirea oricăror fapte de natură să aducă atingere siguranței naționale. Or, ceea ce se dorește să se realizeze prin intermediul acestor două acte normative nu este altceva decât limitarea sau chiar distrugerea acestei metode clasice de culegere de informații, pentru că nicăieri nu se face diferența necesară și obligatorie între furnizarea de informații de siguranță și delațiunea murdară, condamnabilă în orice regim.

La ora actuală, în condițiile în care toată ziua bună ziua, pe mai toate canalele media, nu se vorbește altceva decât despre informatori, colaboratori, deconspirare etc., este foarte greu pentru orice ofițer de informații încadrat în serviciile secrete ale țării să mai utilizeze acest mijloc de muncă specific. A devenit aproape imposibil să se mai apeleze la unii agenți mai vechi și foarte buni, care sunt încă activi, în condițiile în care ei sunt supuși oprobriului public și când stau în permanență cu sabia lui Damocles deasupra capului, temându-se că vor fi deconspirați, iar viața lor va fi în pericol. Nici regimul comunist al anilor 45-60 nu a procedat în acest fel cu foștii informatori ai S.S.I.-ului. Din contră, aceștia au fost preluați de la foștii ofițeri și folosiți în continuare în munca de informații. Iar acum, ceea ce se întâmplă cu acești oameni care nu au făcut altceva decât să contribuie la apărarea țării, este o adevărată tragedie.

Și, în final, vine întrebarea firească: cine se teme de serviciile secrete române care erau cotate la un moment dat în topul instituțiilor de gen din lume? Nu cumva tocmai acele persoane care știindu-se cu musca pe căciulă și cu anumite legături în rândul altor structuri informative decât cele naționale doresc acum să le distrugă pe acestea din urmă, și așa decimate dacă nu din punct de vedere numeric cel puțin profesional?

Nu cumva există și interese externe în promovarea acestor acte normative tocmai pentru ca România să se găsească într-un haos generalizat, astfel încât structuri de informații străine să promoveze în țara noastră interesele politice și economice ale țărilor aparținătore sau ale căror interese le susțin?

Cine are informația deține puterea. Este o sintagmă bine cunoscută în lumea întreagă și tocmai de aceea aceste acțiuni trebuie anihilate din fașă, iar structurile informative să fie refăcute și coordonate, legal și eficient, pentru apărarea țării. Altfel ne vom trezi cât de curând că România nu va mai fi stat suveran și independent, că nu va mai avea economie, iar deciziile nu se vor mai lua la București, ci în alte capitale ale lumii, după cum un serviciu sau altul de informații, din alte țări, va reuși să-și planteze oamenii în structurile de putere.

Iată de ce aceste două acte normative reprezintă efectiv un atentat grav la siguranța națională a României.

  Dan Ștefan Motreanu - comentariu pe marginea atacurilor repetate la adresa PNL;

Domnul Dan Ștefan Motreanu:

Săptămâna trecută s-au înregistrat atacuri fără precedent la adresa PNL, a premierului Tăriceanu și a actului de guvernare în care sunt implicați miniștri și secretari de stat liberali. Principalul vector al acestor atacuri a fost șeful statului, iar acuzațiile proferate nu au fost deloc diferite de cele deja clasice venite din zona C.V.Tudor, PSD sau Gigi Becali. Este necesar ca orice om de bună credință să-și pună o serie de întrebări. Ce a determinat aceste atacuri fără precedent, de ce acum și, nu în ultimă instanță, ce se urmărește? Am să încerc să dau, punctual, răspunsuri la aceste întrebări.

PNL a început, încă din luna februarie a acestui an să deranjeze. În primul rând, pentru că nu a fost de acord în totalitate cu pachetul de legi privind siguranța națională. Nu a fost de acord în ceea ce privește ilegalitatea modalității de legiferare - nici serviciile secrete și nici CSAT nu au calitatea de legiuitor - și nici cu restrîngerea unor drepturi și libertăți democratice prevăzute de unele din legile din pachet.

PNL a înaintat în Parlament și a susținut fără nici o rezervă cele două legi - a CNSAS și a Lustrației - care au ca finalitate condamnare comunismului, a abuzurilor fostei Securități și, în ultimă instanță, purificarea morală a clasei politice.

PNL este pe punctul de a finaliza extrem de delicata problemă a despăgubirii foștilor proprietari care, din motive obiective sau subiective, nu-și mai pot reprimi în natură fostele proprietăți funciare sau imobiliare.

Aceste trei puncte esențiale atât pentru cetățenii României în sine, cât și pentru parcursul integrării sunt cele care au declanșat valul de atacuri, din toate direcțiile, asupra PNL, a premierului și a miniștrilor liberali.

Se poate spune, fără echivoc, că există persoane care doresc să introducă, sub umbrela declarativă a democrației, o componentă polițienească a statului. De asemenea, se poate trage concluzia că s-a lărgit paleta celor care se opun deconspirării fostei Securități și a condamnării comunismului. Nu contează dacă, la nivel declarativ, unele personalități politice declară că doresc condamnarea comunismului. Contează cum văd aplicarea în practică a acestei condamnări. Este ciudat, deși există și funcționează deja un Institut al Investigării Crimelor Comunismului (IICC) sub patronajul Guvernului, președintele Traian Băsescu înființează unul similar sub patronajul său. Și aici este de pus o întrebare. De ce? Răspunsul este unul simplu. Din rațiuni de imagine. Aș face o paranteză (și o paralelă) legată de persoana care va conduce instituția creată de președinte. Domnul Traian Băsescu a afirmat despre Ticu Dumitrescu, exact în zilele în care acesta era susținut de întreaga opinie publică pentru conducerea CNSAS, că a fost decorat de regimul comunist cu nu știu ce medalie a muncii clasa a III-a. Prin această afirmație, mult utilizată de Vadim & Co, Traian Băsescu încerca să păteze trecutul anticomunist al lui Ticu Dumitrescu. Operând cu aceeași unitate de măsură și despre Vladimir Tismăneanu, cel care va conduce instituția înființată de președintele Băsescu, se poate spune că este fiul unui Comisar sovietic, Leon Tisminețky, care în perioada războiului tranmitea de la Radio Moscova în limba română mesaje anti românești, iar mai tîrziu a fost un slujitor fidel al regimului marxisto-leninist-stalinist; se poate spune că a fost coleg de liceu cu Nicu Ceaușescu. Toate aceste date biografice spun mult mai mult decât o medalie a muncii clasa a III-a.

Și să nu uităm un amănunt. Ticu Dumitrescu, proaspăt ieșit din pușcăriile comuniste, trebuie să muncească undeva pentru a se întreține. Pentru dl V. Tismăneanu nu a fost cazul. Și tocmai din cauza trecutului său de fost deținut politic, Ticu Dumitrescu trebuia să fie un exemplu în activitatea de pe șantierul unde abia și-a găsit de lucru. Și, oricum, respectiva medalie nu i-a fost acordată pentru merite personale, astfel de medalii se acordau cu sutele, cu miile și la nivelul unei întregi unități de producție. A, dacă Ticu Dumitrescu ar fi fost un Stahanov al României, dacă ar fi fost erou al muncii socialiste, atunci se putea discuta la nivel negativ. Dar nu a fost. Și domnul Traian Băsescu știe foarte bine toate aceste amănunte, dar "uită" să le și amintească. Se poate spune clar că șeful statului nu îl agreează pe Ticu Dumitrescu, personaj care este un dușman consacrat al fostei Securități.

  Dumitru Avram - declarație politică: Țara trece printr-o criză profundă;

Domnul Dumitru Avram:

"Țara trece printr-o criză profundă"

Este mai mult decât evident că țara noastră traversează cea mai profundă criză politică și instituțională de după așa-zisa revoluție din 1989. Neînțelegerile dintre Traian Băsescu și Călin Popescu - Tăriceanu, respectiv dintre PD și PNL, dau, pe zi ce trece, semnele unei despărțiri definitive. Pe de altă parte, actualul context internațional, în care, după un Raport de Țară echivoc, Uniunea Europeană ne va trece strada cu forța, primindu-ne, la 1 ianuarie 2007, în rândul membrilor ei, amână, pentru moment, soluția alegerilor anticipate. Nimic nu mai este respectat în această țară - nici Parlamentul, nici Constituția, nici cele mai elementare reguli ale democrației.

Pe fondul unei sărăciri îngrozitoare a populației, cresc tensiunile sociale, apar răbufniri, deocamdată izolate, ce se pot coagula oricând într-o revoltă de masă. Îngrijorează nu numai fenomenul infracțional, dar România trăiește într-o atmosferă de tensiune și de violență, în fața căreia autoritățile par neputincioase. Pe de altă parte, a sporit, alarmant, datoria externă ajunsă, astăzi, la 36 miliarde de dolari. Și asta, în condițiile în care Ceaușescu nu numai că-și plătise toate obligațiile, dar ne lăsase moștenire creanțe însumând câteva miliarde de dolari; acestea explică, între altele, îmbogățirea peste noapte a atâtor profitori ai tranziției.

Cresc datoriile, în condițiile în care producția industrială scade la un procent. Belarusul, despre care occidentalii spun că reprezintă ultima dintre dictaturile Europei, asigură o creștere economică anuală de peste 8%! Plătim cel mai scump preț la gazul metan, cele mai mari dobânzi la sumele împrumutate, importăm produse agricole, lăsând culturile autohtone să se înece în bălțile nepăsării. Nu mai producem utilaje agricole, semințele și îngrășămintele sunt din import, totul este foarte scump, astfel încât și cei mai buni gospodari ai satelor se află în imposibilitatea de a-și lucra pământul.

În același timp, cum recunosc înșiși liderii occidentali, care au trăit șocul euro, impactul noii monede va fi pentru noi aproape devastator. Revenind la actualul moment politic, cu un Traian Băsescu ce pare a fi din ce în ce mai captiv între propria Alianță, serviciile secrete și pretinsa societate civilă, "soluția" pare, într-adevăr, un Guvern PD - PSD - UDMR, cu un Adrian Năstase recuperat foarte repede, posibil viitor ministru de externe al României și un premier tehnocrat, agreat de toate cele 3 partide și de Palatul Cotroceni.

Cât despre democrație, uneori avem sentimentul că ne aflăm în atmosfera primelor alegeri postbelice, desfășurate sub patronajul de groază al Armatei Roșii. Perioadă pe care ideologul stalinist Vladimir Tismăneanu o definea drept o formă nouă, superioară, a democrației, a cărei esență consta în aceea că poporul, deținător al puterii politice și al mijloacelor de producție, era chemat să participe nemijlocit la întreaga activitate de conducere a vieții economice și sociale. Astăzi, fiul satrapului stalinist Leon Tismenițchi este propus de Traian Băsescu să conducă o fantomatică și inutilă comisie prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din România. Nu mai înțelegem nimic.

Noi știam că problemele fundamentale ale României sunt corupția și mafia economico-financiară, și că așa suntem priviți și dinspre Uniunea Europeană. O instituție care trebuie să înțeleagă, în sfîrșit, așa cum trebuie să înțeleagă și Washingtonul, că singura soluție viabilă, salvatoare pentru România, o constituie forțele naționaliste autentice, iubitoare de Neam și Țară, adversare redutabile ale hoției și jafului.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică cu titlul Orgoliul lor urma să ne coste 100 de miliarde;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Orgoliul lor urma să ne coste 100 de miliarde "

Cei de la guvernare se cred imuni și atât de importanți în ochii electoratului încât au pierdut de mult și cred definitiv simțul realității.

Și cum orgoliul e cel care naște cele mai stupide războaie, zilele acestea am asistat la o demonstrație a orgoliului și luptei pentru putere de un cinism cutremurător pentru locuitorii județului Bistrița-Năsăud.

Chiar dacă încercările Alianței au eșuat prin necunoașterea integrală e legilor, vreau totuși să prezint situația pentru a demonstra încă o dată cât de puțin contează electoratul și banii publici pentru un grup ce și-a uitat menirea și are priorități ridicole comparativ cu nevoile reale ale populației.

Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, odată înfăptuit în 2004, a devenit un teren de luptă în care consilierii unei alianțe ce își cântă sfârșitul, s-au dat în spectacol prin șantaj, strigăte, părăsirea sălii de ședință, boicotarea lucrărilor, singura lor preocupare fiind distrugerea prin orice mijloace a președintelui care a avut suficientă verticalitate să nu le facă jocurile.

Au avut majoritatea, au putut lua decizii pentru electorat în funcție de programul de guvernare, dar visul mare nu era rezolvarea problemelor județului, ci ocuparea postului de președinte la care tânjeau și pentru care făceau scenarii peste scenarii. Dovadă la aceste afirmații stau cele 17 procese intentate președintelui Consiliului Județean, procese pe care le-au pierdut și prin care s-a dovedit că nici picătura chinezească nu le este favorabilă.

În contextul în care județul se confrunta cu probleme mari în ce privește infrastructura, alimentarea cu apă, gaze, reabilitări de școli și primării, și-au irosit energia doar în găsirea scenariului potrivit de înlăturare a președintelui care nu îmbrăca haine portocalii.

Văzând că jocurile lor se lovesc de zidurile legalității, au apelat la o soluție cinică pentru electoratul bistrițean, cinică prin costurile care s-ar fi impus din bugetul județului. S-au gândit să demisioneze în bloc pentru a dizolva Consiliul Județean, forțând astfel organizarea alegerilor anticipate.

De această dată au pierdut definitiv, gestul lor fiind blocat de Legea 67 articolul 92 aliniatul 10, care prevede ce se întâmplă atunci când locurile de consilieri județeni devin vacante. Locul celor demisionați a fost luat de supleanții de pe lista de consilieri ai PSD, aliații pierzând toate posturile pe care le ocupau în cadrul consiliului.

Nu consider această situație o victorie a opoziției, ci un gest prin care a fost oprită cheltuirea a 100 miliarde de lei ce s-ar fi irosit în organizarea de alegeri anticipate. Nu cred că își meritau locul în cadrul administrației județului din moment ce nu au venit cu nici o hotărâre sau proiect prin care să arate că le pasă de electoratul pe care îl invocă acum din lipsă de ocupație.

Cred că timpul luptelor de culise ar fi trebuit depășit și binele celor pe care-i reprezentau, să triumfe deasupra intereselor personale. O alianță șubredă stă să se dărâme sub neputință și orgoliu.

Ați făcut destul rău țării iar modelul retragerii de la Bistrița ar trebui urmat de toții aliații responsabili de eșecul economiei, sănătății și agriculturii românești.

Mai devreme sau mai târziu veți plăti prețul orgoliilor ce și-au manifestat cinismul sfidând o populație obligată să plătească prea cruda lipsă de adevăr de la conducerea unei țări ce merita o altfel de soartă.

  Grigore Crăciunescu - intervenție cu tema Vizita Grupului parlamentar de prietenie România-Republica Islamică Pakistan în această țară;

Domnul Grigore Crăciunescu:

"Vizita Grupului parlamentar de prietenie România-Republica Islamică Pakistan în această țară"

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În perioada 1-6 aprilie a.c., Grupul parlamentar de prietenie România - Republica Islamică Pakistan a efectuat o vizită oficială de lucru. Astfel, Grupul parlamentar a avut întâlniri cu următorii înalți oficiali pakistanezi: domnul Makhdoom Khurso Bakhtiar, ministrul de stat pentru afaceri externe; domnul Sardar Muhamma Yaqub, vicepreședintele Adunării Naționale; domnul gr.lt Khalid Maqbool, guvernatorul provinciei Punjab; domnul Sardar Shaukat Hussain Mazari, vicepreședintele Adunării provinciale Punjab; domnul Mian Khurshid Mahmud Kasuri, ministrul federal al Afacerilor Externe; domnul Mohammednian Soomro, președintele Senatului Pakistanez.

În cadrul acestei vizite am discutat despre relațiile politice bilaterale, partea română și pakistaneză exprimându-și satisfacția în legătură cu revigorarea dialogului dintre cele două țări. Ne-am arătat interesați de faptul că Pakistanul poate constitui o poartă deschisă spre țările din Asia și acest lucru datorită faptului că de această țară ne leagă patru decenii de prietenie.

De asemenea, ne-am arătat încrederea că vizita și convorbirile prilejuite de prezența în Pakistan a delegației parlamentare române vor fi utile pentru viitorul relațiilor bilaterale.

Au fost abordate discuții cu privire la relațiile economice și comerciale, subliniind trendul pozitiv al schimburilor de acest fel care au atins în 2005 un total de 60 de milioane de dolari. România are o ofertă destul de bogată în ceea ce privește principalele produse de export către Pakistan, și anume produse de industrie chimică, echipamente de transport, echipamente complexe pentru investiții, produse ale industriei de apărare. Există posibilitatea colaborării în domeniile hidro și termoenergetic, în special cu expertiza tehnică românească, precum și pentru dezvoltarea rețelelor de cale ferată.

În ceea ce privește problemele internaționale de actualitate, am transmis aprecierea României față de voința politică demonstrată de Pakistan în abordarea problemei combaterii terorismului. De asemenea, am salutat determinarea de care dă dovadă Pakistanul și India în continuarea dialogului politic bilateral vizând soluționarea problemelor aflate în dispută.

Consider că vizitele și contactele directe între cele două țări, la nivel parlamentar, guvernamental, dar și al comunităților de afaceri, vor avea o contribuție majoră la dezvoltarea relațiilor român-pakistaneze în beneficiul reciproc.

  Mircea Ciopraga - intervenție cu subiectul Raport asupra celei de-a 26-a Reuniuni a Comisiei pe probleme culturale, educaționale și sociale a Adunării parlamentare pentru cooperare la Marea neagră;

Domnul Mircea Ciopraga:

Raport asupra celei de-a 26-a Reuniuni a Comisiei pe probleme culturale, educaționale și sociale a Adunării parlamentare pentru cooperare economică la Marea Neagră

Stimați colegi,

În cadrul declarației de astăzi voi face o scurtă informare asupra participării delegației parlamentare române la Reuniunea comisiei pe probleme culturale, educaționale și sociale a Adunării parlamentare pentru cooperare economică la Marea Neagră, eveniment desfășurat la Belgrad, în perioada 5-6 aprilie 2006.

Agenda comisiei a avut ca principal subiect de dezbatere dialogul între culturi ca mijloc de construire a încrederii între națiuni. Alegerea acestei tematici a fost făcută în contextul actual al unei intense promovări la nivel global a dialogului inter-cultural, dar mai ales ca urmare a unui interes deosebit al Adunării parlamentare pentru această problematică, dată fiind diversitatea culturală a regiunii Mării Negre și dificultățile cu care aceasta continuă să se confrunte din cauza diferențelor de ordin etnic și religios, îndeosebi.

În conformitate cu procedurile de lucru, comisia a adoptat recomandarea și raportul asupra dialogului între culturi ca mijloc de construire a încrederii între națiuni, proiecte care vor fi supuse discuției și adoptării de către Adunarea generală din vară a Adunării parlamentare pentru a deveni documente de referință pentru parlamentele și guvernele țărilor membre.

Încă de la instituirea sa, Adunarea parlamentară pentru cooperare economică la Marea Neagră a acordat o atenție deosebită dezvoltării cooperării culturale între țările membre pentru a face să evolueze democrația culturală în regiunea Mării Negre. În acest scop a elaborat și promovat o serie importantă de documente și inițiative de specialitate în domeniul educației, științei, mass-mediei și turismului. Demersuri au fost întreprinse și în scopul promovării și conservării tradițiilor și patrimoniului național-cultural, în special în țările din regiune, în care schimbările socio-economice și dificultățile perioadei de tranziție au diminuat rolul chestiunilor culturale între celelalte priorități naționale.

Ca realizări concrete, Adunarea a reușit înființarea, la București, în 1993, a Universității Mării Negre, urmată de înființarea în 1997 a Rețelei de universități a Mării Negre, instituții care au ca misiune promovarea valorilor europene și impulsionarea cooperării academice la nivel regional. În vederea promovării prieteniei și cooperării în ceea ce privește tânăra generație, Adunarea parlamentară a susținut înființarea, la Moscova, a Alianței culturale a Mării Negre și a furnizat asistența financiară pentru organizarea a două ediții a Festivalului de copii și tineret al statelor membre ale organizației.

Apreciind mass-media, dar mai ales posturile naționale de televiziune, ca cea mai importantă și influentă sursă de informare pentru majoritatea populației din regiunea Mării Negre, Adunarea parlamentară a inițiat organizarea, în mai 2001, a seriei de întruniri anuale a televiziunilor publice din țările membre.

Reuniunea Comisiei pe probleme culturale, educaționale și sociale face parte din seria întrunirilor de primăvară ale celor trei comisii de specialitate ale Adunării parlamentare pentru cooperare economică la Marea Neagră, dezbaterile și deciziile din cadrul acestor comisii reprezentând una dintre cele mai importante activități ale Adunării.

După cum informam în ultimele declarații politice, seria acestor întâlniri a debutat cu reuniunea de la București, în perioada 22-23 martie 2006 a Comisiei economice, comerciale, tehnologice și de mediu, urmând ca pe 3-4 mai să se desfășoare, la Atena, reuniunea Comisiei pe probleme legale și politice în cadrul căreia delegația României va înainta un set de propuneri importante cu privire la îmbunătățirea modului de organizare a Adunării parlamentare pentru cooperare economică la Marea Neagră.

  Gabriel Sandu - declarație politică: Ce fac foștii securiști și comuniști dintre noi;

Domnul Gabriel Sandu:

"Ce fac foștii securiști și comuniști dintre noi"

Chiar dacă trăim cu impresia că în 1989 s-a schimbat un regim, mă tem că ne înșelăm amarnic. Deși la nivel declarativ cu toții am devenit democrați și capitaliști, ar fi interesant de văzut ce s-a întâmplat cu foștii securiști și cu nomenclatura fostului regim.

Chiar dacă avem mult mai multe partide decât ar fi cazul, nu trebuie să ne amăgim cu gândul că vechiul PCR a murit total. Traducerea unui partid în viața reală este capitalul uman de care dispune. PCR-ul nu mai există ca organizație, dar majoritatea celor care au făcut parte din acest partid încă gândesc și acționează ca pe vremea faimoaselor congrese și se află în mod convenabil în structuri cheie din stat.

De fapt, nu s-a schimbat nimic la nivel mental. Nomenclatura, eșalonul doi, a înlocuit privilegiile prin care aveau exclusivitate la alimentele care se găseau doar la cantina Partidului sau la plecări în străinătate, cu privilegiile de a privatiza și a nu plăti, de a obține monopol economic și de a-l păstra cu orice preț.

Dacă înainte de '89, Securitatea ajunsese să vâneze membrii partidului care o înființase, după '89 s-a produs marea împăcare sub idealul comun de a nu lăsa România pe mâinile golanilor care au trăit cu impresia că au făcut o revoluție.

Această strategie a avut succes deoarece infiltrarea acestora în sistem este totală. Putem începe cu cei mai insignifianți funcționari publici care încă așteaptă pachetul de țigări și cafeaua, primari, consilieri locali, membri în consilii de administrație, membri de partid, angajați în ministere, parlamentari.

Avantajele erau clare și comuniștii și securiștii aveau informațiile necesare să păstreze și să acumuleze capital și funcții în noul și tânărul stat democratic român.

În concluzie, s-a creat o suprastructură formată din oameni infiltrați în absolut toate structurile statului care lucrează meticulos, în mod organizat, folosindu-se informații privilegiate, fonduri, spre propriul lor interes.

Ne-au trebuit 17 ani ca să înțelegem să ne gândim la o primenire morală a României. Toate țările din fostul bloc comunist au reușit să-i îndepărteze pe cei care au făcut parte din structurile de conducere a partidului la scurt timp după schimbarea regimului și acest lucru le-a asigurat credibilitate internațională, acces la fonduri externe și, în ultimă instanță, dezvoltare rapidă. În acest timp, România a fost obligată să se vadă izolată în Europa, pentru a doua oară, din cauza mineriadelor și a evenimentelor de la Târgu Mureș.

Este oare o coincidență faptul că de fiecare dată când s-a încercat condamnarea publică a comunismului, reacțiile au fost atât de puternice încât nu s-a întâmplat nimic.

Un singur lucru este mai important decât condamnarea comunismului, și acesta este îndepărtarea din funcții publice a oamenilor care au făcut parte din vechiul sistem pentru că ei sunt, în ultimă instanță, cei care împiedică dezvoltarea României.

  Horia-Victor Toma - intervenție referitoare la problemele rromilor cu ocazia Zilei Internațională a rromilor;

Domnul Horia-Victor Toma:

Un eveniment foarte important a avut loc în weekend-ul care tocmai s-a sfârșit - Ziua Internațională a rromilor - ocazie cu care transmit salutări tuturor reprezentanților acestei etnii.

Profit de această ocazie pentru a trage un mare semnal de alarmă. În România există un număr de aproximativ 2,5 milioane de cetățeni rromi, chiar dacă numărul acestora oficial este de 500.000.

Dintr-un calcul simplu rezultă că există, așadar, 2 milioane de cetățeni rromi-români, neînregistrați în evidențele populației, care nu posedă acte de identitate, nu pot beneficia de ajutoarele sociale acordate de stat și nu reprezintă o forță de muncă legală în România.

Și de aici se nasc tot felul de întrebări:

Câți dintre acești rromi merg la școală?

Câți dintre aceștia au posibilitatea de a învăța o meserie prin intermediul căreia să se poată întreține, dar să poată contribui și la bugetul de stat?

Care este nivelul de educație sanitară al unui număr atât de important de rromi?

Sunt sigur că aceste întrebări nasc răspunsuri care îngrozesc orice persoană responsabilă.

Consider, așadar, esențială sporirea eforturilor tuturor, și aici nu mă refer doar la autoritățile statului, în a contribui la reintegrarea socială a rromilor din România, și asta pentru că deși suntem obișnuiți să vorbim despre problemele cu care se confruntă aceștia, puțin dintre noi se gândesc că un număr atât de important de persoane are foarte multe de oferit într-o țară aflată în tranziția către Comunitatea Europeană.

  Aurel Vainer - declarație politică cu titlul Parlamentul României poate contribui mai mult pentru intrarea României în Uniunea Europeană;

Domnul Aurel Vainer:

"Parlamentul României poate contribui mai mult pentru intrarea României în Uniunea Europeană"

Domnule președinte,

Doamnelor deputate,

Domnilor deputați,

Întrucât recent am primit al treilea raport despre România, adoptat de Comisia europeană împotriva rasismului și intoleranței, mi-am luat îngăduința să prezint declarația politică pe care am intitulat-o "Parlamentul României poate contribui mai mult pentru intrarea România în Uniunea Europeană".

Înainte de prezentarea unor recomandări principale conținute în raport, doresc să vă informez că această comisie a fost înființată de Consiliul Europei ca o organizație independentă de monitorizare a drepturilor omului, cu specializare asupra problemelor legate de rasism și intoleranță. Membrii comisiei sunt persoane independente și imparțiale care au fost alese de Consiliul Europei prin luarea în considerare a autorității lor morale și recunoscute în probleme de rasism, xenofobie, antisemitism și intoleranță. Specific pentru programul de lucru al acestei comisii îl constituie faptul că analiza situației privitoare la rasism și intoleranță se realizează pentru fiecare din statele membre ale Consiliului Europei. În baza informațiilor și concluziilor desprinse, membrii comisiei formulează sugestii și propuneri vizând îmbunătățirea situației din țara respectivă.

Pornind de la recomandările cuprinse în acest raport apreciem că Parlamentul României poate și trebuie să acționeze în direcții cum sunt:

  • includerea în Constituția României a unei prevederi referitoare la restricționarea libertății de expresie, adunare și asociere cu scopul de a combate rasismul;
  • adoptarea Legii privind Cultele și libertatea religioasă în România, consultându-se, în prealabil, toate religiile și asociațiile religioase.
  • adoptarea Legii statutului minorităților naționale, în care să fie cuprins și dreptul minorităților naționale de a-și alege reprezentanți politici la nivel local, în condiții similare cu dreptul populației majoritare și în deplină concordanță cu principiile democratice ale pluralismului politic;
  • consultarea instituției Avocatului poporului în problemele privind drepturile omului;

În raport de competențele legale ale Camerei Deputaților și ale fiecărui parlamentar, urmează să se asigure aplicarea cu strictețe a prevederilor din Codul penal referitoare la personalități vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii.

O contribuție însemnată pate aduce Comisia de învățământ a Camerei Deputaților în sprijinirea ministerului de resort pentru stabilirea de programe școlare care să cuprindă informații de substanță privind contribuția grupurilor minorităților naționale la dezvoltarea economico-socială a României.

Așa cum se prevede în recomandările Comunității Europene, referirile ofensatoare la adresa grupurilor minoritare naționale trebuie să fie excluse din manualele școlare.

Cu tot respectul și considerația pentru Parlamentul României și pentru autoritățile românești, în general, ca reprezentant al evreimii din România, trebuie să vă aduc la cunoștință faptul că, în mod curent, se află la vânzare publicații și lucrări care contravin spiritului și literei legislației în vigoare iar sporadic, dar nu de neglijat, au apărut inscripții cu caracter fascist și antisemit, localizate pe unitățile noastre de cult (sinagogi, cimitire etc.).

Din păcate, până în prezent, reacții vehemente din partea autorităților publice îndrituite să aplice legea nu s-au constatat, ceea ce, evident, este dăunător nu doar pentru situația actuală, ci și pentru viitor. În fond, este vorba de nevoia de a se asigura fiecărui cetățean al României, indiferent de apartenență națională sau religioasă, dreptul de a trăi o viață în normalitate și demnitate, în condiții depline de siguranță și de manifestare a propriei identități.

Îngăduiți-mi, în final, stimați colegi deputați, să susțin că a acționa în direcția recomandărilor Consiliului Europei care fac obiectul prezentei declarații politice, poate spori aportul Parlamentului România la înscrierea țării noastre pe coordonatele adecvate de viață și comportament pentru un stat membru cu drepturi și obligații depline în Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Mircia Giurgiu - declarație politică pe tema Inconștiența autorităților locale - cea mai mare problemă a cetățenilor;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Inconștiența autorităților locale - cea mai mare problemă a cetățenilor"

După ce, în anul 2005, apele au acoperit aproape întreaga țară, se pare că și în acest an România nu a scăpat de urgia apelor. În ciuda tuturor avertismentelor, atât a autorităților centrale, cât și a specialiștilor în meteorologie și hidrologie, autoritățile locale au ignorat, din păcate, încă o dată, soarta populației, populație la care, din patru în patru ani, se întorc pentru a le cere votul și încrederea, cu promisiuni care nu se vor îndeplini niciodată.

Problema nu este numai a administrațiilor locale. Poate mult mai importantă este atitudinea autorităților centrale care nu iau măsuri punitive împotriva celor care nu respectă puținul avut al populației și nici viața celor mulți.

În luna martie a acestui an, mai multe localități, atât din județul Cluj, dar și din restul țării, au fost afectate de inundații. În plus, cei mai mulți dintre locuitorii din Banat și Moldova care și-au pierdut casele în urma inundațiilor din anul trecut, nu au reușit să își reconstruiască locuințele nici măcar cu ajutorul statului.

Și se pare că necazurile oamenilor nu se opresc aici. Potrivit specialiștilor, lunile aprilie, mai și iunie vor fi bogate în precipitații care vor conduce la noi inundații și tot în aceleași zone. Mai mult decât atât, locuitorii din zonele cu risc ridicat de inundații nu își pot asigura nici casele și nici culturile deoarece se lovesc de zidul societăților de asigurări care nu încheie polițe pentru cei aflați în astfel de situații. În aceste condiții ce le rămâne oamenilor de făcut? Să se mute în alte părți ar fi soluția autorităților centrale, dar unde și cu ce bani să-și ridice o nouă locuință.

  Mihai Dumitriu - declarație politică cu titlul Politica școlară și copiii capabili de performanță din mediul rural;

Domnul Mihai Dumitriu:

"Politica școlară și copiii capabili de performanță din mediul rural"

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Dificultățile materiale deosebite ale familiilor de la sate cu venituri foarte mici constituie o cauză importantă a subrealizării școlare a copiilor cu posibilități intelectuale personale de excepție.

Condițiile locale nu asigură accesul la o dezvoltare și o educație de calitate a copiilor capabili din mediul rural. Mulți dintre elevii foarte buni nu se pot înscrie să urmeze o școală într-un oraș sau nu se pot înscrie la licee. Sărăcia și mediul în care trăiesc sunt două cauze importante deoarece sunt multe familii în mediul rural pentru care singura sursă financiară sunt alocațiile propriilor copii.

Atingerea cotelor de performanță pentru care aceștia au capacități înnăscute sau dobândite pot fi asigurate dacă acestor copii li se creează condiții de studiu și educație corespunzătoare.

Considerăm că pentru încurajarea valorilor și promovarea unor talente înnăscute, nici un efort al comunității și statului român nu este prea mare în a acorda asistență materială și educativă copiilor dotați intelectual din mediul sătesc.

Elevii dotați, absolvenți de clasa a IV-a din satele României pot fi selectate în urma unor teste care stabilesc coeficientul de inteligență și în baza unei anchete sociale care să constate situația materială precară. Activitatea de selecție coordonată de Inspectoratul școlar județean și realizată de specialiștii de la Centrele județene de asistență psiho-pedagogică va duce la constituirea a câte unei clase a V-a în fiecare an la nivelul fiecărui județ, care va funcționa într-un liceu de prestigiu.

Dacă fiecărui copil i s-ar asigura o bursă de 70 euro x 25 elevi/clasă x 41 județe înseamnă 1025 elevi înseamnă 8200 elevi și burse, 547.000 euro, echivalentul a 2 milioane RON, dar în fiecare an vom avea 1025 absolvenți de liceu care provin din mediul rural și care au un potențial intelectual deosebit.

Rezultatele la învățătură ale acestor copii vor fi de excepție. Vor fi bine educați, vor avea bunul simț al țăranului român și sufletul curat, iar în plus își iubesc plaiurile natale. O mare parte dintre ei vor fi oameni de excepție și personalități marcante ale României.

Stimați colegi,

Vă aduc aminte că majoritatea personalităților României din toate domeniile de activitate au provenit din mediul rural.

De asemenea, cu respect, vă aduc în atenție faptul că statul român, pentru un copil cu nevoi speciale din centrele de plasament sau din plasamentele familiale, cheltuie peste 110 euro/lună.

Având în vedere cele de mai sus, consider oportună o inițiativă legislativă care să faciliteze valorificarea potențialului școlar al celor mai capabili copii din mediul sătesc, inițiativă care să implice statul român, Guvernul și Ministerul Educației și Cercetării cu obligativitatea pentru inspectoratele școlare de a înființa în fiecare an școlar câte o clasă a V-a pe județ.

  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică intitulată Anvelopa termică și căldura;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Anvelopa termică și căldura"

În data de 5 aprilie 2006, în conferința de presă a Guvernului, domnul Pogea, vicepremier al Guvernului Tăriceanu, anunța: "Unul din cele mai importante programe de anvergură", reabilitarea programului integrat de distribuție și consum a agentului termic, program intitulat "Anvelopa".

Întregul program va costa 13.400 milioane RON, din care o parte o vor constitui creditele externe.

Într-adevăr, privit pe ansamblu, acest proiect sună bine, dar ne întrebăm câți cetățeni vor reuși să apeleze la acest program? Știți că studiile de fezabilitate care trebuie efectuate de către primării constă? Multe primării din țară nu au bani pentru a aloca altor sectoare mai importante.

După spusele vicepremierului, acesta declara că vor apela la acest program cetățeni care locuiesc în 1,8-2 milioane de apartamente. Sunteți foarte optimist, domnule vicepremier!

O altă întrebare: dacă locuitorii acestor apartamente ar fi avut bani, nu s-ar fi branșat până acum la acest sistem, așa cum au făcut cei mulți? Vă răspund: așa este, lipsa banilor a fost principiul de bază, pentru că fiecare este interesat să plătească în funcție de consum.

Guvernul vine în întâmpinarea cetățeanului prin acordarea de credite din împrumutul făcut de Ministerul Finanțelor Publice pe o perioadă de 10 ani. Ne putem întreba: câți cetățeni - în mare parte cei care nu au apelat la aceste servicii sunt pensionari sau cu venituri mici - vor îndeplini condițiile de finanțare? Foarte puțini!

Până în 2009, conform programului, "Sistemul va fi reabilitat complet".

Sunt extrem de curioasă dacă acest program va funcționa, știind foarte bine că a mai existat un asemenea program care, din păcate, a fost un eșec. În 2009 probabil vom constata că și programul "Anvelopa" a fost un eșec total, la această oră fiind probabil praf în ochi aruncat românilor.

  Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Surpriza;

Domnul Dumitru Bentu:

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Surpriza".

La câteva zile după neoficialul, dar mult valorificatul 1 aprilie, ministrul agriculturii a avut surpriza să constate că agricultorii sunt realmente nerecunoscători și i-au cerut demisia.

Sătui de atâtea fluturisme, lucrătorii organelor, și cei cu sapa și cei cu tractorul, au mărșăluit prin Capitală strigându-și revendicările și solicitând atât plecarea bucovineanului, cât și a întregului Guvern. Uimirea a fost totală, mai ales că domnul ministru traversa cu dezinvoltură un amplu registru narcisist, încercând să ne convingă de faptul că agricultura românească începe și se sfârșește cu domnia sa (mult mai credibilă a doua variantă).

Sub ploaia de stegulețe roșii venite într-un moment în care aștepta laude și transfer de experiență, domnul Flutur iese la contraatac și ne flutură din nou marile sale realizări paneuropene: închiderea abatoarelor, ecarisajul, aviara, pesta porcină, administrarea și controlul suprafețelor, renta viageră etc.

De abia acum a descoperit că în agricultură e "nebunia de pe lume", o constatare îngrijorătoare, cu aspect de revelație. Îi recomandăm, în același spectru, o deplasare de croazieră pe drumul național București-Bacău-Suceava, pentru a vedea terenurile nearate, lanurile de scaieți, suprafețe întinse readuse la stadiul de pârloagă și alte asemenea izbânzi pentru care ar trebui să primească păduri de steaguri roșii, nu doar stegulețe.

Ritos, ne declară că, de regulă, un ministru dă socoteală unui comisar; domnia sa va răspunde pentru ceea ce face în fața a trei comisari. Din punct de vedere tehnic, poate are dreptate. Din punct de vedere tactic, va răspunde tot unui singur comisar, poporul.

Și acesta nu-i va acorda stegulețe, ci îi va indica un traseu cu sens unic și cu nume de post de televiziune, Acasă!

  Mirela Elena Adomnicăi - declarație politică intitulată La Suceava, 1 aprilie trebuie declarată ziua indexării pensiilor;

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

Declarația mea politică se intitulează: "La Suceava, 1 aprilie trebuie declarată ziua indexării pensiilor".

Prin intermediul acestei declarații politice țin să fac cunoscută opiniei publice o situație care rar se mai poate întâlni undeva.

Concret, vreau să fac referire la ziua de 1 aprilie 2006, când făcând revista presei locale, l-am văzut pe tânărul director al Casei de Pensii Suceava în toate ziarele, cu fotografie pe prima pagină, la care era atașat un text. "La împlinirea primului an de directorat, colectivul Casei de Pensii adresează domnului director Robert Marian sincere urări de felicitare, împlinirea tuturor dorințelor și multe succese profesionale".

Stimați colegi,

Vă mărturisesc că inițial am crezut că este o glumă de 1 aprilie, dar nu a fost deloc așa, pentru că am aflat că în urmă cu o zi, la Casa de Pensii Suceava a fost mare sărbătoare. Sărbătoare cu cruce roșie. În acea zi, în instituția sus-amintită nu s-a lucrat și s-a făcut chef mare, cu baloane, confetti și cu o diplomă care i-a fost înmânată mult iubitului și stimatului director, pe care scria că: "Se acordă pentru inteligență, obiectivitate, verticalitate și dăruire sufletească".

Dincolo de partea amuzantă a situației, în realitate lucrurile sunt extrem de grave.

Cum este posibil ca într-o zi de lucru normală, într-o instituție publică de o asemenea importanță, să se întâmple astfel de lucruri, în condițiile în care mii și mii de pensionari așteaptă să le fie recalculate pensiile, sperând barem la indexările făcute în bătaie de joc de actuala guvernare?

La fel de grav mi se pare faptul că directorul în cauză este un tânăr puțin trecut de vârsta de 30 de ani, și ar fi trebuit să se delimiteze de asemenea practici care amintesc de vremurile apuse, când osanalele și limbile de lemn atent șlefuite primau, în dauna competenței și profesionalismului. Simpaticul director a declarat că nu știa de "surpriza" pe care urmau să i-o facă salariații, în schimb a fost atent să convoace toată presa locală și un reprezentant al unei asociații de pensionari care să-i treacă în revistă realizările.

Nu am auzit ca ulterior cineva să le fi tăiat salariaților ziua de muncă în care, în timpul programului, s-au distrat și l-au pupat pe șef, și nici nu l-am văzut pe tânărul director să iasă public și să-și ceară scuze pentru modul absolut penibil în care a tratat contribuabilii, lăfăindu-se pe banii lor.

Poate ar trebui s-o facă Organizația județeană a Partidului Democrat Suceava, schimbându-l din funcție, punând în loc într-adevăr un director căruia să-i pese cu adevărat de soarta pensionarilor, nu de cultul propriei personalități.

  Dan Horațiu Buzatu - comentarii privind ultimele declarații ale Elenei Udrea;

Domnul Dan Horațiu Buzatu:

Luni seara am asistat la ceea ce putem numi, fără să greșim, negarea realității evidente. Avocata, la propriu și la figurat, a domnului Traian Băsescu, exconsiliera prezidențială Elena Udrea, încearcă în continuare, cu o încăpățânare demnă de o cauză mai bună, să convingă opinia publică de ceea ce s-a văzut clar, limpede ca lumina zilei, pe ecranele televizoarelor, și anume că șeful statului s-a aflat la aceeași masă cu Gigi Becali, că a ciocnit un pahar de vin cu el și că după aceea s-a urcat la volanul propriei mașini, nu reprezintă realitatea.

"S-a exagerat în presă", "Traian Băsescu nu a luat masa cu Gigi Becali, ci a invitat echipa Steaua la Golden Blitz", sunt doar câteva din tentativele avocatei de a spăla imaginea destul de șifonată a președintelui după escapada, da, acesta este cuvîntul, de joi noaptea. Nu am cunoștință ca vreun șef de stat dintr-o țară civilizată - mă limitez doar la statele din Uniunea Europeană - să fi fost surprins de presă într-o astfel de ipostază. Nu contest dreptul șefului statului la viață privată, la distracții omenești, și nici nu am nici cea mai mică intenție de a-i cenzura relațiile. Dar a te afișa cu un personaj pe care doar cu câteva ore înainte l-ai desființat pentru jignirea (sunt de acord cu criticile, și chiar cu șarjele politice, dar nu și cu jignirea adversarului politic) premierului și a unuia dintre vicepremieri, un personaj care propăvăduiește violența, nu înseamnă altceva decât să girezi pe viitor acțiuni de genul celor care sunt familiare finanțatorului F.C.Steaua. Stau și mă întreb ce autoritate mai poate avea un agent de circulație, când, după ce oprește un șofer suspectat că a consumat alcool, acesta îi va spune: "da pe Băsescu l-a amendat cineva? Nu! Atunci, ce vrei de la mine. Am aceleași drepturi". Opinia publică a tras o serie de concluzii după escapada de joi seara, și îmi este tare teamă că acest lucru va costa în procente, inclusiv Alianța DA.

Și pentru a abate atenția de la gravul derapaj al președintelui, avocata acestuia continuă să atace PNL. Cum vede Elena Udrea P.N.L.? Un P.N.L. care în loc să guverneze "se ocupă de Fondul Proprietatea" - atrag atenția, cine atacă nejustificat Fondul, poate fi etichetat foarte ușor că a (p)reluat obiceiurile F.S.N. de a se opune reparațiilor către foștii proprietari, un P.N.L. "în care cei ce conduc nu sunt aceiași cu semnatarii protocolului Alianței", un P.N.L. "care nu-și asumă proiectele Alianței".

Toată lumea știe că Elena Udrea nu vorbește de capul ei. Nici cu capul ei. Este portavocea președintelui Traian Băsescu. Mă întreb însă cui folosește? În nici un caz Alianței și, în ultimă instanță nici României.

P.S. A venit comisarul european pentru extindere, domnul Olli Rehn, și ne-a spus să anticipatele nu sunt deloc oportune. Vine Elena Udrea, adică purtătorul neoficial de vorbe al președintelui, și spune că sunt necesare anticipatele. Ceea ce era de demonstrat, s-a demonstrat!

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică intitulată Soluția Turianu: între culmea tupeului și culmile disperării;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Declarație politică intitulată "Soluția Turianu: între culmea tupeului și culmile disperării".

Pare că am trecut cu toții, cu o prea mare ușurință, peste un subiect care era de maximă importanță în urmă cu o săptămână. Este vorba de precedentul creat de o persoană care a demonstrat, prin gesturi mișelești și ilegale, că este lipsită de coloană vertebrală, de demnitate, dar care nu se lasă a fi deranjată din poziția pe care o ocupă în prezent.

Apărut oarecum din necunoscut, domnul Corneliu Turianu s-a instalat pe o funcție care nu i se cuvenea și care nu era prevăzută a-i reveni, la nivelul înțelegerilor interpartinice. Apoi, în ciuda dorinței opiniei publice, în ciuda evidențelor că nu este persoana potrivită din punct de vedere moral pentru a duce o luptă cu un sistem din care a făcut parte, a refuzat să se ridice de pe scaunul pe care îl ocupa împotriva voinței tuturor.

În cele din urmă, când societatea civilă a demonstrat că știe să se mobilizeze pentru a înlătura o nedreptate crasă, domnul Turianu a ales să arunce cu venin, precum un animal pe moarte, împotriva domnului prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, făcând afirmații mincinoase, după cum s-a demonstrat câteva zile mai târziu.

Pe lângă mișelia de care a dat dovadă, ceea ce nu se subliniază este faptul că domnul Turianu a deschis o cutie a Pandorei, iar trecerea cu vederea a acestui fapt ar crea un precedent periculos. Domnul Turianu s-a folosit de poziția pe care o ocupa în acel moment pentru a face afirmații nedemonstrate și pentru o răfuială personală și de moment.

Stimați colegi, în Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică, la aliniatul (4) al articolului 24 se spune clar că "Darea spre publicitate a unor date sau informații din dosare, necorespunzatoare adevărului, de natură să lezeze viața, demnitatea, onoarea sau reputația unei persoane constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani".

În cadrul Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, am discutat deja cu colegii mei, care sunt de acord cu o audiere a domnului Turianu. În urma acestei audieri, vom realiza un raport asupra constatărilor pe care le vom face și probabil că vom solicita Biroului permanent retregerea domnului Turianu din cadrul CNSAS.

Nu vreau să se înțeleagă că am ceva personal împotriva domnului Turianu, tocmai pentru că nu am nimic în comun cu cineva care crede cu patimă în sintagma "reeducării prin muncă". Nu vreau nici să mă transform în avocatul domnului prim-ministru Tăriceanu, pentru că nu este cazul. Încerc să vă conving că noi, ca parlamentari, avem puterea de a îndrepta o nelegiuire și vreau să facem acest lucru cât mai repede. Mai departe, este treaba Justiției să stabilească cât a greșit domnul Turianu și să hotărască consecințele. Până atunci, în cadrul plenului Parlamentului, va trebui să ne solidarizăm și să îi retragem sprijinul acestui personaj.

Deocamdată, un prim gest pe care l-ar putea face domnia sa, ar fi să demisionze din conducerea CNSAS, pentru a reda acestei instituții credibilitatea și pentru a evita conflicte ulterioare. Nu este indicat ca, la al doilea mandat al CNSAS, să existe din nou o stare de conflict care să afecteze, ca și în anii trecuți, funcționarea acestei instituții.

  Ilie Merce - declarație politică intitulată Constantin Ticu Dumitrescu - o relicvă a obsedantului deceniu;

Domnul Ilie Merce:

Declarație politică intitulată "Constantin Ticu Dumitrescu - o relicvă a obsedantului deceniu"

În sfârșit, Constantin Ticu Dumitrescu e pe cale să-și îndeplinească un vis râvnit de multă vreme. Propus de primul-ministru și susținut de alianța aflată la putere, marele maestru de ceremonii, dat afară din PNȚ-CD, contestat de Asociația Foștilor Deținuți Politici, pe care zice că o conduce, acuzat că și-a obținut dosarele personale de securitate prin șantaj, dar pe care n-a avut curaj să le dea publicității, este acum susținut de putere să fie propulsat în funcția de președinte al CNSAS, forțându-se și normele legale în vigoare, dar și cele de bun simț.

În una din ultimele ședințe comune a Camerei Deputaților și a Senatului, la punctul 11 pe ordinea de zi figura "Numirea Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității".

De la tribuna Parlamentului am cerut scoaterea acestui punct de pe ordinea de zi, întrucât CNSAS nu mai există în mod legal. Conform Legii nr.187/7 decembrie 1999 și-a încheiat mandatul în decembrie anul trecut. În mod abuziv, Guvernul Tăriceanu a prelungit perioada de funcționare a CNSAS cu încă 6 ani, ceea ce constituie o încălcare flagrantă a Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității ca poliție politică, care la art. 22 prevede în mod expres: "Consiliul (CNSAS) își desfășoară activitatea pe o perioadă de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii acesteia, prin Hotărâre a Parlamentului". În consecință, am propus scoaterea acestui punct de pe ordinea de zi. Deși a întrunit peste 115 voturi, propunerea mea a fost respinsă de mașina de vot a Puterii, care s-a manifestat tot timpul zgomotos și agresiv, ca niște oameni marcați de complexe, ca niște viețuitoare demne de toată compasiunea. Este cât se poate de evident că revine în actualitate problema dosarelor de securitate și a listelor de informatori, fiind cât se poate de pregnantă obstinația unora de a se răzbuna și de a abate atenția opiniei publice de la problemele grave ale tranziției și ale insuportabilității costurilor acesteia iar, pe de altă parte, oportunismul altora, "prinși în corzi" și dispuși la compromisuri iraționale pentru a-și salva pielea. Înainte de toate, sunt îngrijorătoare ignoranța și tendențiozitatea cu care este abordată această problemă.

Este cât se poate de clar că CNSAS-ul n-a făcut treabă serioasă și nici nu va reuși să facă. Toată munca acestui organism a fost și va fi, în continuare, fructificată politic. Și Ticu Dumitrescu - setos de ură și răzbunare, cum s-a remarcat și până acum - e garanție în acest sens. Se pare că Securitatea e un cadavru bun la toate, un cadavru pe care se încearcă a se construi și dărâma destine. În fond, de ce să fie deconspirată Securitatea? Ea nu a fost o organizație conspirativă, ci una legală, cu misiuni explicite. Ce ar fi de deconspirat? Oamenii din Securitate au servit sub ordinul legii, iar România nu a fost o țară clandestină, ci un membru respectabil al comunității internaționale.

Dacă trebuie ceva de deconspirat, acelea sunt interesele și înțelegerile celor care au creat ordinea postbelică. Ei au creat o lume profund divizată, iar unii, din tabăra învinșilor, mai trebuie împușcați și după ce trecutul a murit?

În ceea ce-l privește pe Ticu Dumitrescu, îi doresc sănătate, dar am mari rezerve că el va constitui situația morală necesară, care să transforme CNSAS-ul în altceva decât a fost până acum, adică o armă de răfuieli politice.

  Ioan Oltean - declarație politică intitulată Să salvăm minorii din România!;

Domnul Ioan Oltean:

Declarație politică intitulată "Să salvăm minorii din România!"

Este un adevăr dureros care face parte din realitate și care nu poate fi negat, faptul că acum tinerii nu se mai tem de efectele pe termen lung ale unor droguri cum ar fi alcoolul, tutunul sau cafeaua. Drogurile de orice natură nu mai sunt privite acum drept pericole, ci devin practici curente de socializare.

Vârsta la care aceștia sunt atrași de droguri a scăzut dramatic în ultimii ani, la fel și teama că li se va întâmpla ceva rău dacă devin consumatori. Este de necrezut că în anul 2006, în România, 3% dintre copiii cu vârste între 11 și 14 ani fumează frecvent și 4% consumă alcool. Băutura preferată de minori este berea, în procent de 64%, iar 25 % consumă constant vin. Faptul este cu atât mai grav, cu cât nici familia și nici școala nu reacționează întotdeauna suficient de prompt la acest semnal de alarmă.

În societatea românească se manifestă și din acest punct de vedere o indiferență aproape criminală. Oamenii nu se gândesc, de cele mai multe ori, că în situația de a consuma alcool sau tutun la vârste fragede se pot afla înșiși copiii lor.

Constituția României garantează prin art. 34 alin. (1) dreptul la ocrotirea sănătății. Totodată, alin. (2) al aceluiași articol prevede obligația statului de a lua măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice.

Prevederile legale existente, prin care se interzice vânzarea alcoolului și a produselor din tutun minorilor sub 18 ani, nu sunt suficiente pentru a-i descuraja pe comercianții care nu respectă legea, de a proteja tinerii împotriva unor vicii cum ar fi consumul de alcool sau fumatul.

Importanța unei legi în domeniul protecției minorilor este determinată, în principal, de faptul că, în România, nu există un cadru legislativ care să acorde minorilor o șansă de a se apăra împotriva viciilor și tentațiilor dăunătoare, care au consecințe grave asupra procesului de dezvoltare normală a adolescenților.

O problemă majoră cu care se confruntă societatea românească în prezent este determinată de lipsa tot mai acută de interes a adolescenților față de școală. Razii repetate ale polițiștilor au scos la iveală faptul că, mai ales în timpul dimineții, localurile sunt pline de elevi care lipsesc de la cursuri.

Aceste considerente au stat la baza Propunerii legislative privind unele măsuri de protecție a minorilor. Măsurile cuprinse în această propunere legislativă au atât scopul de a preveni comiterea unor infracțiuni de către minori, pe fondul consumului de alcool, cât și cel de a proteja sănătatea și integritatea fizică și psihică a adolescenților.

Și, nu în ultimul rând, să ne gândim că este absolut corect să se aplice niște pedepse corespunzătoare celor care nu respectă prevederile legale în materia protecției minorilor.

Sunt convins că doar tăind răul din rădăcină putem apăra generația tânără și putem arăta că suntem, fiecare dintre noi, cetățeni și părinți responsabili, cu conștiință și simțul datoriei!

  Ion Luchian - declarație politică intitulată De ce trebuie condamnat comunismul?;

Domnul Ion Luchian:

Declarație politică intitulată "De ce trebuie condamnat comunismul?"

Într-o declarație făcută anul trecut și reluată recent, președintele Traian Băsescu a invocat că nu poate condamna public comunismul din România decât dacă va avea probe, în acest sens șeful statului invocând posibilitatea ca o comisie de tipul celei care a studiat Holocaustul să poată prezenta public un astfel de document.

Trebuie remarcat faptul că România este singura țară fost-comunistă, alături de Rusia și alte câteva ex-republici sovietice, care nu a denunțat public caracterul criminal al regimului comunist.

Deși recunosc că nu sunt deloc un expert în comunism, aș vrea, totuși, din postura unuia din milioanele de martori direcți ai ororilor regimului comunist, să evidențiez câteva motive pentru care consider eu că acesta trebuie condamnat de oricine din țara asta, fie el președinte sau simplu cetățean.

Trebuie condamnat comunismul pentru sutele de mii de români omorâți sau terorizați în cele câteva sute de închisori și lagăre ale Securității, mare parte din aceste victime reprezentând elita economică, culturală, politică, militară, spirituală românească din acel moment.

Trebuie condamnat comunismul pentru distrugerea proprietății private și a spiritului antreprenorial românesc, fapt ce ne-a dat cu zeci de ani în urmă din punct de vedere economic și i-a transformat pe majoritatea românilor în niște dependenți de stat, lucru ce se remarcă, din păcate, și astăzi.

Trebuie condamnat comunismul pentru miile de femei moarte în încercarea disperată a acestora de a avorta, lucru pe care regimul îl interzicea, asta în condițiile în care nivelul de trai era așa de scăzut încât majoritatea românilor nu avea cu ce să-și hrănească copiii.

Nu în ultimul rând, trebuie condamnat comunismul pentru încercarea de distrugere spirituală a acestei nații, prin interzicerea desfășurării libere a culturilor religioase, prin distrugerea bisericilor și prin arestarea și lichidarea fizică a principalilor lideri religioși.

În final, vreau să remarc faptul că este nevoie de o condamnare publică a comunismului, pe de-o parte pentru a se face un fel de restituire a adevărului și a se obține o consolare morală pentru victimele regimului care sunt încă în viață sau pentru rudele acestora, iar pe de altă parte pentru a nu-i lăsa să uite ce a însemnat cu adevărat comunismul pe cei care privesc cu nostalgie la fostul regim, precum și pe cei prea tineri pentru a cunoaște aceste lucruri.

  Ion Stan - intervenție politică intitulată Moralitatea clasei politică românești și lipsa conștiinței politice naționale așază România la periferia Uniunii Europene;

Domnul Ion Stan:

"Moralitatea clasei politice românești și lipsa conștiinței politice naționale așază România la periferia Uniunii Europene"

"Puterea unui politician se măsoară după minciunile pe care îndrăznește să le spună "

"Oricine greșește și dă vina pe altul este un păcătos, dar un bun politician"

"Orice revoluționar, după ce iese victorios, se îmbracă în caftanul fostului dictator"

Am recurs, nu întâmplător și nu pentru că aș dori să fac paradă de simțul umorului, la cele trei aforisme, la care l-aș mai adăuga și pe al patrulea: "Un bun politician nu confundă sloganurile cu soluțiile", pentru a îndemna la câteva reflecții asupra stării actuale a aleșilor națiunii, a noastre, a celor care suportăm greaua răspundere de a reprezenta interesele și a conduce treburile publice în numele a peste 15 milioane de cetățeni cu drept de vot.

Ne aflăm foarte aproape de momentul unei decizii cruciale a Uniunii Europene în ceea ce privește viitorul României.

Nu numai Europa, ci lumea politică internațională este astăzi cu privirile ațintite spre noi.

Conduita noastră politică, prioritățile vieții parlamentare, responsabilitatea și eficiența guvernării, credibilitatea instituțională a statului de drept, grija administrației pentru problemele cetățeanului, capacitatea de a fi parteneri loiali în concertul națiunilor europene - și lista ar putea continua - sunt numai câteva dintre "probele" la care, până la raportul de țară, Comisarul pentru integrare este chemat - după recentele avertismente - să ne acorde note în fața europarlamentarilor, la sfârșitul acestei luni.

Noi, în schimb, ce imagine sau, mai bine zis, ce spectacol oferim?

Unul dezolant. Absurd și, deopotrivă, grotesc.

Cu perseverența și tenacitatea specifică doar celor care au idei puține, și acelea nefericite, ca să nu le calific altfel, colegii noștri liberali și democrați au pus, din nou, România pe marginea prăpastiei, reușind ca, din scandal în scandal, să genereze o criză deosebit de periculoasă pentru stabilitatea social-politică a țării.

Este inadmisibil ca instituțiile puterilor reprezentative să fie târâte în mocirla scandalurilor publice de mahala. Iar dacă am ajuns la un astfel de circ, televizat "live", înseamnă că provocările și diversiunile care le-au fost servite colegiilor liberali și democrați și-au atins scopul.

Ce nevoie are România, în aceste momente, de forțarea judecății istoriei, readucând în viața publică stafia "luptei de clasă"?

Căci ce altceva poate semnifica toată această grabă a condamnării trecutului prin culpabilizări colective, pe criterii ideologice, decât ceea ce exprima unul dintre proverbele cu care mi-am început declarația, decât graba unora de a se îmbrăca în caftanul fostului dictator?

Această reîntoarcere la un trecut negru - și de nimeni dorit, fiindcă ne-a fost impus pe calea tratelor încheiate de puterile victorioase în cel de-al doilea război mondial - nu este decât de natură să arate întregii lumi cât spirit de ură și vendetă au putut acumula frustrații unei societăți, incapabili de-a o transforma prin alte mijloace decât cele pe care și regimul comunist de import le-a folosit, în proporție de masă, împotriva unui întreg popor.

Parlamentul și, mai recent, Guvernul României au săvârșit o imensă greșeală, a cărei reparație nu comportă amânare.

Cele 1,5 milioane volume ale dosarelor create de fosta securitate cuprind, fiecare în parte, o medie de 25 de conexiuni cu alte persoane, ceea ce înseamnă accesul la datele personale a aproape 40 de milioane de indivizi din România sau din orice altă țară din lume.

Care este miza scoaterii acestei teribile bombe din locurile cele mai sigure și unde existau cele mai mari garanții de securitate pentru viața intimă, familială și privată a celor vizați?

Care pot fi consecințele punerii acestei imense bănci de date la îndemâna unei instituții ca C.N.S.A.S.-ul, puternic condiționate și controlate politic, a unor persoane fără o pregătire adecvată în domeniul protecției datelor personale și "angajate la C.N.S.A.S. pe criterii clientelare"? (Am citat din ziarul "Ziua" din 29 martie 2006)

Doamnelor și domnilor,

Fosta Securitate a acționat într-o epocă în care puterea era conferită de capacitatea de a aduna și stoca informații.

Cum a făcut acest lucru, rezultă cu prisosință.

În zilele noastre însă sursa puterii nu mai constă în aptitudinea de a culege, ci de a manipula informațiile.

Fiți convinși că atâta vreme cât se va negocia influența politică prin controlul dosarelor securității și manipularea informațiilor conținute de acestea, România va fi condusă de Securitate.

Abia de acum încolo Securitatea urmează să fie repusă în drepturi. Acesta este, deja, un pericol real pentru viitorul democrației în România.

Nu pot să cred că aceasta a fost dorința și voința colegilor liberali și democrați și nici a celorlalte partide parlamentare care li s-au alăturat în acest demers ale cărei consecințe și efecte perverse nu au fost încă nici pe departe anticipate.

În acest fel nu vom scăpa de trecut, ci riscăm să ne înecăm în sordidul mlaștinilor sale.

Oare chiar nu realizăm ce ni se întâmplă?

Oare chiar nu vedem cine exercită puterea reală în România?

Parlamentul, Guvernul, Justiția?

Nu, doamnelor și domnilor!

Puterea este confiscată de o oligarhie a așa-zisei societăți civile, care conduce după principiul: "Opinia publică are întotdeauna cea mai proastă opinie".

O oligarhie despre ai cărei conducători Tom Galagher afirma zilele trecute, într-un cotidian național: "S-au strecurat la putere, în structuri culturale și filantropice și au creat rețele pentru a distribui o gamă largă de beneficii printre ai lor.

De la Baltimore la Universitatea Central Europeană din Budapesta și la avanpostul frenetic de la Timișoara, există rețele al căror comportament nu diferă esențial de cel al baronilor locali sau de la centru. Însușindu-și limbajul stângist al politicienilor sau retorica ungurească a autonomiei, mini-baronii societății civile insistă că nu există dușmani ai comunismului mai înverșunați decât ei".

Ca să nu rămână mai prejos, Parlamentul și Guvernul au legiferat sloganurile luptei anticomuniste, dând astfel curs unei mari provocări, unei diversiuni profund antinaționale.

"Qui prodest?" Cui folosește această imagine a României de societate divizată și profund tulburată politic? Care pot fi rezultatele și cine va avea de câștigat?

În nici un caz România! Câștigul net revine adversarilor integrării și extinderii Uniunii Europene. Jocurile acestora au fost făcute, și în numele acestor jocuri, clasa politică românească s-a lăsat provocată, dezinformată și manipulată.

Clasa politică românească este acum înfrântă, fiindcă într-un război cu trecutul și cu istoria nu pot exista decât perdanți.

Odată cutia Pandorei deschisă, oameni până în prezent anonimi și obscuri vor avea șansa de a fi luați în seamă și a intra în istorie, iar alții, abia ajunși la măreția gloriei pământene, vor fi trimiși în subsolurile istoriei.

Acestea vor fi surprizele deja anunțate de președintele Traian Băsescu și de către directorul Serviciului Român de Informații.

O succintă trecere în revistă a stadiului aplicării reglementărilor referitoare la accesul cetățenilor la dosarele fostelor servicii de securitate ale statelor central și est-europene ne demonstrează că rațiunea a învins peste tot, mai puțin în România.

Conferința internațională privind deschiderea arhivelor, în cadrul unui proiect cu finanțare UNESCO, a consacrat drept scopuri: salvarea de la distrugere a arhivelor fostelor regimuri comuniste, informarea publicului larg privind împrejurările instaurării acestor regimuri și cunoașterea valorii documentare de excepție a unor dosare din perioada 1944-1989.

Prioritățile legiferate ori în curs de legiferare în România sunt altele, putând fi rezumate la o vânătoare de vrăjitoare, pentru a găsi țapi ispășitori pentru erorile istoriei.

În loc să fie condamnați ideologii comunismului ca doctrină și revoluționarii care au transformat-o în realitate politică și social-economică, noi căutăm vinovății pentru un Ion sau Gheorghe, care s-au aflat în locuri nepotrivite atunci când vremurile au fost deasupra oamenilor.

Parlamentului îi revine îndatorirea să stopeze diversiunea și să iasă din capcana în care a intrat, suspendând adoptarea ori intrarea în vigoare a legilor aberante, pe cale de a se adopta nedemocratic, cu violarea Constituției și a pactelor internaționale privind drepturile omului.

Propun să tragem o linie groasă sub trecut, să revenim în realitate și să ne ocupăm de viața cotidiană reală a alegătorilor noștri.

  Ioan Țundrea - declarație politică intitulată Conservatorii de azi vor să conserve prima cale ferată din România, construită de înaintași;

Domnul Ioan Țundrea:

Declaratie politică intitulată "Conservatorii de azi vor să conserve prima cale ferată din România, construită de înaintași"

În anul 1847, la Baziaș au început lucrările la prima cale ferată din România; linia Oravița-Baziaș. După o scurtă întrerupere cauzată de evenimentele din revoluția de la 1848, lucrările sunt reluate și duse la bun sfârșit, astfel că primul tren din Baziaș a plecat la data de 1 noiembrie 1856.

Dupa 160 de ani de ani de la construirea primei căi ferate din România de către conservatori, în același județ Caraș Severin se transformă în mormane de fiare vechi nu doar industria, ci și 43,6% din totalul liniilor de cale ferată existente.

La nivelul RCFT, cele 38 de secții de circulație considerate inoperabile, adică mai mult de jumătate din liniile feroviare ale județului Caraș Severin, ar putea fi desființate.

Noi conservatorii, tragem un semnal de alarmă Ministerului Transportului să aibă în vedere faptul că, prin această decizie, foarte mulți muncitori care utilizau transportul feroviar vor fi în imposibilitatea de a mai avea un loc de muncă.

Noi, conservatorii, mai atragem atenția aceluiași minister să mai aibă în vedere faptul că dezafectarea liniilor ferate ar putea fi operabilă în condițiile în care s-ar construi drumuri și șosele, acestea oferind o alternativă cetățenilor care utilizează transportul feroviar.

Sau, altă alternativă, și care este cea mai viabilă, va fi ca noi, conservatorii să ajungem din nou la putere, astfel ca după 160 de ani să conservăm ceea ce am construit și să construim competitiv pentru integrarea în UE.

  Liviu Alexandru Miroșeanu - analiză privind starea pădurilor din județul Bacău;

Domnul Liviu Alexandru Miroșeanu:

Județul Bacău este străbătut de opt drumuri naționale pe o lungime de 386 kilometri și un număr de 141 de poduri considerate lucrări de artă. Dintre acestea, un număr de 21 au durata normală de funcționare expirată și nu au fost supuse lucrărilor de reparații periodice și capitale, fapt ce a dus la degradarea în timp a acestora, punând în pericol siguranța circulației.

Cele mai multe poduri aflate în această situație sunt construite în anii '50, altele în anii '30 sau chiar la începutul secolului XX. Un pod, în opinia specialiștilor, are un termen de garanție de 50 de ani, dar acest lucru nu înseamnă că după această perioadă este obligatoriu să iasă din circulație sau să se darîme. După inundațiile din 2004 și din 2005, starea unor poduri s-a degradat și mai mult, fapt ce a impus intervenția rapidă, cum a fost cazul la podul de pe DN11(Poiana Sărată), aflat în reparații, cu varianta de circulație, sau DN2G la intrarea în Moinești, reparat și reabilitat. Același lucru s-a întîmplat și cu podul de pe DN 11A(Adjudul Vechi-Podul Turcului) la care se lucrează, circulația desfășurîndu-se cu restricții.

O lucrare extreme de importantă se desfășoară la podul din Comănești, cu legătura spre Agăș, Palanca, aici lucrările desfășurîndu-se și pe podul de cale ferată. Timpul nefavorabil și lipsa banilor a întîrziat lucrările la Tîrgu Ocna, la Ghimeș, dar și la Racova, unde sunt executate lucrările de umpluturi și urmează betonarea sau gabionarea. Lista podurilor aflate la limita siguranței este lungă. În anul 2005, alte 14 poduri au fost propuse spre expertizare și 27 de poduri au fost trecute pe lista de reparații periodice sau capitale, dar, din lipsa fondurilor aceste lucrări nu au mai fost executate, ele urmînd să fie finalizate în 2006. Cele mai grave carențe se datorează deteriorării dispozitivelor de acoperire a rosturilor, a hidroizolațiilor, a găurilor de scurgere a apelor, aspecte care au condus la defectarea unor elemente de infrastructură, cu consecințe pentru starea betonului și a armăturilor.

Pe băcăuani cel mai tare îi doare starea podului de la Șerbănești. El a fost expertizat, proiectul a fost finalizat și au început lucrările de reabilitare și consolidare. Podul este în administrarea Primăriei Bacău și prima măsură pentru protejarea lui a fost restrucționarea circulației mașinilor de mare tonaj, ea fiind deviată pe o rută ocolitoare. Consilul Local a atras fondurile necesare și lucrările sunt demarate atât pentru consolidarea pilonilor, dar și pentru construirea a două poduri paralele, pe de o parte și de alta a actualului pod, care vor asigura circulația mașinilor mici și a pietonilor pentru perioada cât se va lucra la tablier. Specialiștii afirmă că dacă sunt bani și condițiile meteo vor fi suportabile, în doi ani, podul de la Șerbănești va redeveni ceea ce a fost, și în plus, va avea benzi speciale pentru pietoni, biciclete, motociclete...

O situație aparte o constituie podul de peste Siret de la Holt. El a fost consolidat provizoriu și urmează încă din acest an reparațiile capitale, cu bani de la Banca Europeană de Investiții.

Podul de la intrarea în Onești, dinspre Bacău, se prezintă destul de șubred... Inundațiile din 2005 au agravat situația acestuia. A fost expertizat în două rînduri și este finalizat și proiectul, însă Consiliul Local Onești nu a găsit sursele necesare de finanțare. Lucrarea este extreme de complexă și necesită și foarte mulți bani.

Avînd în vedere cele prezentate, consider că pentru rezolvarea acestor situații este necesară implicarea totală a tuturor factorilor de răspundere pentru ca situații ca cea a podului de la Mărăcineni să nu se mai întîmple.

  Liviu Timar - declarație politică cu tema Cine are interesul să distrugă agricultura României?;

Domnul Liviu Timar:

Declarație politică cu tema "Cine are interesul să distrugă agricultura României?"

Pentru Romania, agricultura ar trebui să fie o prioritate absolută. Această afirmație se bazează atât pe resursele naturale și umane existente, cât și pe funcțiile sociale și economice vitale ale acestei ramuri:

asigurarea alimentației populației României;

asigurarea de materii prime pentru industria alimentară;

asigurarea unui export activ și profitabil de produse agroalimentare;

protecția mediului și a peisajului;

dezvoltarea spațiului rural;

Politicile agricole și măsurile luate de actualul Guvern privind sprijinirea producătorilor agricoli în acest an, ca de altfel și în 2005, au determinat ca fermierii, țăranii și muncitorii din agricultura să iasă în stradă, manifestandu-și nemulțumirea față de Cabinetul Tăriceanu.

Cu toate că în acest an nu se acordă subvenții pentru grâu, orz, orzoaică porumb, floarea-soarelui, culturi furajere si alte culturi ce reprezintă 95% din suprafața arabilă, subvențiile fiind îndreptate către plantele tehnice (sfecla de zahar, in, cânepă, tutun) și legume, ce reprezintă doar 5% din suprafața arabilă, până la aceasăa dată producătorii nu au primit sprijinul promis pentru culturile subvenționate.

Având în vedere că motorina folosită pentru agricultură de către producătorii agricoli este cea mai scumpă din Europa, grupul P.S.D. din Comisia pentru agricultură a atenționat și inițiat un proiect de act normativ pentru subvenționarea cu 10.000 rol/l de motorină încă din toamna lui 2005, fiind conștienți de importanța executării ogoarelor de toamnă pentru însămânțările din primăvara lui 2006. Consecința nesubvenționării motorinei la timp este că peste 50% din suprafața ce trebuia însămânțată în această primăvară este nearată.

Cei care conduc vremelnic destinele agriculturii nu cunosc un lucru simplu, că a semăna în arătura de primăvară, în condițiile unui an ploios, înseamnă obținerea unor producții mici, cu eforturi financiare foarte mari de întreținere a culturilor și implicit falimentarea producătorilor agricoli.

1 ianuarie 2007 este anul când România va fi primită în UE, dacă această Alianță care merge "târăș-grăpiș", nu face o surpriză poporului român în această perioadă.

Ceea ce mă îngrijorează la această dată este că se discută tot mai mult că România, după primirea în UE la 1 ianuarie 2007, din cauza unei administrații proaste și a întârzierii înregistrate cu privire la înființarea unor instituții care trebuiau deja să funcționeze, să nu poată beneficia de fondurile comunitare. Acest lucru, pentru agricultura și producătorii agricoli, ar fi o catastrofă. In astfel de condiții, un număr restrâns de producători, ca să nu spun deloc, ar putea intra în competiție cu fermierii din Vest.

Pentru ca actualul guvern să conștientizeze, să analizeze și să ia măsurile ce se impun, o să prezint câteva din formele de sprijin care există în Ungaria (membră a UE) la această dată:

  1. Subvenții pe hectar teren arabil:
    • 86,21 euro/ha sprijin de la UE;
    • 80,92 euro/ha de la bugetul național (această formă de sprijin există în toate țările din UE, sprijin introdus și de Guvernul Năstase, nefiind o pomană electorală, așa cum a încercat să inducă în eroare "Alianța Departe de Adevăr";
  2. Subvenții în zootehnie:
    • taurine la îngrășat 145 euro/cap
    • vaci cu lapte 130 euro/cap
    • lapte de vacă 19,43 euro/to
    • creșterea taurinelor extensiv 48,76 euro/cap
    • alte forme de sprijin la taurine se acordă pentru animalele aflate în registru genealogic, controlul oficial, sprijin pentru însămânțări artificiale, testarea producției de lapte prin descendenți, controlul pentru origine etc.
    • oi mame 6,51 euro/cap
    • lapte oaie 5,20 euro/cap
    • creșterea oilor în zona defavorizată 4,20 euro/cap

Forme asemănătoare de sprijin există și la porcine, caprine, păsări, cabaline și alte specii.

In sectorul vegetal, pe lângă forme de sprijin pe unitatea de suprafață există și alte forme de sprijin, cum ar fi: culturi în benzi înierbate, ferme izolate în câmp, exploatarea pășunilor, programe speciale pentru plantațiile de pomi, vie și culturi horticole, programe speciale pentru culturile ecologice, programe pentru combaterea eroziunii, cultivarea plantelor melifere, cultivarea plantelor slab răspândite etc.

Fondurile comunitare europene nu vor putea fi accesate de către o mare parte a producătorilor agricoli ca urmare a numărului mare de procese pe rol, efect al Legii nr. 247/2005.

Consider că actualul guvern trebuie să ia toate măsurile în perioada rămasă până la 01.01.2007 și să-și asume toată responsabilitatea pentru ca România și producătorii agricoli să poată beneficia de fondurile de la CE, după integrarea în UE, altfel agricultura românească nu ar putea face față concurenței pieței agricole europene.

  Manuela Mitrea - declarație politică intitulată Cota unică de impozitare nu a fost înălbitorul economiei negre!;

Doamna Manuela Mitrea:

"Cota unică de impozitare nu a fost înălbitorul economiei negre!"

Introdusă în ianuarie 2005, singura promisiune electorală a Alianței D.A. care și-a găsit și aplicarea practică a fost una păguboasă pentru majoritatea românilor, deoarece celebra cotă unică de 16% nu a fost înălbitorul economiei negre, așa cum se lăudau foștii aliați portocalii.

Acest fapt s-a datorat introducerii sau majorării altor taxe și impozite, dar și din cauză că această cotă de 16% nu e tocmai unică, având în vedere că nici după un an de la implementarea ei, tranzacțiile bursiere și imobiliare nu sunt impozitate cu 16%, având în continuare un regim preferențial de impozitare.

De asemenea, o fi impozitul de 16% pe profit, însă cheltuielile cu salarizarea au rămas la fel de mari, iar agenții economici nu numai că nu se înghesuie să scoată profit, dar nu se îngrămădesc nici la crearea de noi locuri de muncă, în timp ce numărul șomerilor e bine dosit de statistici.

În acest moment, în visteria țării, principalele venituri provin din alte surse, precum taxa pe valoarea adăugată (TVA), și mai puțin din impozitul pe profit.

Cota unică de 16% a avut un singur efect, a mărit veniturile unor români precum Călin Popescu-Tăriceanu, Dinu Patriciu, George Copos și alți privilegiați ai sorții, în detrimentul milioanelor de români și a bugetului de stat.

Pe zi ce trece, economia subterană crește mai ceva ca Făt-Frumos, aceasta ajungând să reprezinte aproape jumătate din economia țării, și nu există posibilitatea de a fi scoasă la suprafață, atâta timp cât parafiscalitatea este mai mult decât împovărătoare.

Românii suportă cu greu birurile actualei guvernări de dreapta care, zilnic, practică o politică antisocială și împotriva cetățenilor acestei țări. În acest sens, se înscriu tripla taxă de 9% introdusă de Ministerul Mediului, taxa pe viciu sau majorarea impozitului pe terenul extravilan.

Dacă actualii guvernanți și-ar pune taxă pe incompetența de care au dat dovadă de când au ajuns la cârma țării, în mod sigur bugetul ar crește de câteva ori și am avea bani și pentru învățământ, sănătate și cercetare.

O astfel de guvernare, ce asigură cozonac pentru câțiva, iar celor mulți doar circ, este un pericol pentru România și poporul român!

Cea mai bună guvernare pe care a avut-o țara după 1989, cea a Partidului Social Democrat, din perioada 2000 - 2004, a investit în cele peste 30 de programe sociale inițiate mai mult de 5 miliarde de euro, iar "procurorii" lor morali de astăzi, pretinșii incoruptibili, măcelăresc bugetele sociale și atentează la ființa poporului român. Dacă veniturile bugetare cresc, dacă scade corupția, de ce românii nu trăiesc bine?

Din păcate, peste 20 milioane de români plătesc și vor mai plăti taxa pe naivitate, dar până când? Nu vă e teamă, domnilor guvernanți, că vă va ajunge mânia poporului? Nu uitați că totul în această viață, totul se plătește și, la viitoarele alegeri, fie ele anticipate sau nu, veți fi trimiși acolo unde vă este locul, la coșul de gunoi al istoriei!

  Marius Iriza - întrebări cu privire la cariera politică a Principelui Radu Duda de Hohenzollern Veringen;

Domnul Marius Iriza:

În ultimul deceniu a fost propulsat de pe scena Teatrului Național din Iași pe scena publică și politică a României un personaj foarte controversat: Radu Duda.

Acesta a absolvit Universitatea de Artă Teatrală în 1984, având un real talent actoricesc, dar pe care și-l pierdea în roluri minore. În anul 1996 a jucat însă rolul vieții sale, când s-a căsătorit cu Principesa Margareta, fiica cea mare a exregelui Mihai. Din acel moment, cariera sa a avut un parcurs de invidiat. "Prințul", promovat de soția sa Margareta și de fostul rege Mihai, a devenit imediat un adevărat purtător de cuvânt al Casei Regale.

În 1999, actorul Radu Duda a devenit Principele Radu de Hohenzollern Veringen, lucru îndelung contestat. Nu știm în ce calitate a absolvit Colegiul Național de Apărare, a devenit căpitan, pentru ca ulterior să aflăm că are statut de maior al Armatei Române. Mai târziu, în anul 2002, ajunge reprezentantul Guvernului Năstase pentru integrarea în NATO și Uniunea Europenă. Demn de menționat sunt și scandalurile în care a fost implicat acesta: avocatul Brad Johnson, reprezentantul Casei de Hohenzollern din Germania, a remis o scrisoare Casei Regale din România prin care îl acuza pe Radu Duda de fals și de încercare de a vinde titluri nobiliare purtând blazonul familiei; presa din Iași a publicat o listă de "susținere a securității" pe care apărea și mult controversatul "Principe" Radu de Hohenzollern Veringen.

În final, rămân mai multe întrebări:

  1. În ce calitate a absolvit Radu Duda Colegiul Național de Apărare?
  2. Când și în ce condiții a devenit cetățeanul Radu Duda ofițer al Armatei Române? Cine și pentru ce merite deosebite a decis acest lucru?
  3. Ce sume i s-au oferit cetățeanului Radu Duda ca reprezentant al Guvernului României pentru integrarea în NATO și în Uniunea Europeană? Cum s-au justificat aceste sume?
  4. Dacă și ce funcție deține în prezent Radu Duda și ce legătură are cu actualul Guvern? Există un raport de activitate al acestuia pentru toată perioada în care a cheltuit banii statului român? Nu ar fi necesar un control al Curții de Conturi a României? Pentru mai multă transparență ar trebui ca CNSAS să se pronunțe în privința cetățeanului Radu Duda.
  5. Dacă Fundația "Principesa Margareta" a beneficiat de fonduri de la Guvern și în ce scop?
  Marius Rogin - declarație politică intitulată Președintele -jucător;

Domnul Marius Rogin:

Declarație politică intitulată "Președintele-jucător"

După mai mult decât numeroasele mandate ale fostului președinte Ion Iliescu, România are pentru prima dată un alt fel de președinte. Unul activ. Așa cum a declarat încă dinainte de a câștiga această cursă, ne-a promis că nu va conduce sub nici o formă în maniera predecesorului său, ci se va implica în destinele acestei țări. Sunt convins că aceste afirmații au fost făcute atunci dintr-o dorință acută de a scoate această țară din situația deosebit de gravă în care ajunsese.

Nu trebuie să uităm nici o clipă de dorința noastră de a accede în structurile comunității europene. Nu trebuie să uităm nici faptul că această comunitate europeană începuse deja să privească cu scepticism aderarea pe care ne-o doream. Se impunea, în această situație, luarea unor măsuri, mai mult sau mai puțin dorite de unii din clasa politică românească. Nu trebuie să uităm că acest scepticism al europenilor decurgea mai ales din cotele pe care le atinsese corupția în România și față de care nu se lua nici un fel de măsuri. Să ne amintim că nici justiția nu era privită cu mai multă încredere, administrațiile din România, atât cea centrală, cât și cea locală, lăsau mult de dorit în activitățile pe care le desfășurau în slujba cetățenilor.

S-au luat însă în ultimul timp măsuri drastice împotriva tuturor acestor "bile negre" pe care le primisem. Acest lucru a fost posibil și datorită implicării președintelui Traian Băsescu.

Nu s-a reținut nici o secundă de la a cere miniștrilor ce fac parte din actualul Guvern să se implice în schimbarea de situație ce se impunea la nivelul fiecărui minister. Nu s-a reținut nici de la a le cere acestora să-și prezinte rezultatele muncii lor, ceea ce au reușit să facă, ceea ce n-au reușit să facă, și nici de la a-i lua la întrebări pentru nerealizări.

Rezultatele n-au întârziat să apară, oamenii n-au stat degeaba și astăzi suntem în situația de a putea spune că ne-am apropiat mult de aderare. Am reușit să recuperăm mult în multe domenii în care ani lungi nu s-a făcut nimic și unde nici nu s-a dorit a se face ceva. Acest lucru se datorează și președintelui Băsescu.

Foarte multă lume nu este de acord cu această implicare a sa, care, trebuie să precizez, a fost făcută întotdeauna în limitele prevederilor existente în Constituție.

Cu toate că s-a reușit mult în ultima perioadă, mai există încă persoane care contestă, care nu sunt de acord, care și-ar dori ca președintele să fie încă acea marionetă pe care să o poată manipula după cum doresc. Aceștia sunt însă acei nomenclaturiști ce văd astăzi că le fug pernele de sub scaun, că se află trecuți pe lista celor care urmează a fi luați la întrebări și care acum încep să strige că un președinte nu se cade să facă anumite lucruri.

Nu pot însă să nu mă întreb ce anume nu se cade să facă un președinte și cine stabilește aceste canoane: nu se cade să iasă într-o seară la un restaurant, nu se cade să sărbătorească o reușită la care visăm de decenii, sau să închine un pahar alături de cei cărora le datorăm această bucurie imensă.

Este adevărat că stilul de a sărbători al celor care acum "latră" împotriva președintelui este altul, la fel cum tot adevărat este că nici ei nu se cădea să facă o serie întreagă de lucruri cum ar fi: hoții, furturi, coruperi, mituiri, deturnări, distrugeri de fabrici și multe altele, dar atunci au tăcut ca niște mielușei.

La urma urmei, știm că avem un președinte activ, jucător, știm că niciodată nu s-a încadrat într-un anumit tipar și nu s-a lăsat condus de alții sau de anumite prejudecăți. Cred că e de preferat ca oamenii să cunoască adevărata față a celor care-i conduc.

Traian Băsescu nu și-a ascuns-o niciodată. Ne-a arătat-o întotdeauna așa cum este ea. Cred că omul de rând, cetățeanul și noi toți ar trebui să-i urmăm exemplul, deși mulți dintre cei care ne înconjoară își arată în momente cheie cu totul alte fețe decât cele pe care ni le-au arătat până la un moment dat.

Unii preferă însă să-și afișeze anumite măști și să-și ascundă sub acestea adevărata față. Acest lucru trebuie să ne pună pe fiecare dintre noi în situația de a gândi singuri, și nu după ceea ce alții gândesc, ce fel de președinte ne dorim: unul care joacă titular sau unul care stă pe banca de rezervă și așteaptă să-i vină rândul.

  Mircea Valer Pușcă - declarație politică intitulată Cu apa și promisiunile nu-i de glumit!;

Domnul Mircea Valer Pușcă:

Declarație politică intitulată "Cu apa și promisiunile nu-i de glumit!"

A început sezonul inundațiilor... Cresc debitele Dunării la intrarea în țară. Autoritățile locale și centrale sunt în stare de alertă. Panica trebuie evitată, declară atât președintele, cât și primul-ministru...

Pare că totul este sub control. Totuși, semnalele din mass-media nu sunt deloc îmbucurătoare. Există pericolul ruperii unor diguri, deja zeci de hectare sunt sub ape, șantierul naval din Galați și-a întrerupt activitatea etc. etc. Un lucru este cert: cu apa nu-i de glumit! Că lucrurile stau așa, martore sunt efectele inundațiilor rămase în memoria colectivă, inundații care au produs victime, au distrus case și căi rutiere, au compromis recolte pe mii de hectare, au cauzat suferințe pentu mii de sinistrați... În zilele care urmează, nu numai cei însărcinați cu supravegherea și combaterea efectelor inundațiilor vor da un examen. "Examen" vor da și digurile, barajele, podurile, căile rutiere și ferate etc. Cu alte cuvinte, vom constata cu toții cât de bine suntem pregătiți și cât de serios au fost tratate măsurile necesare protejării zonelor inundabile, cât de trainice sunt construcțiile destinate acestui scop... Va fi un examen al capacității de reacție și răspuns, dar și al profesionalismului, în egală măsură pentru cei care fac parte din comitetele de criză, dar și pentru cei care, anterior, au lucrat la obiectivele vizate de furia apelor. Dacă acestea își vor îndeplini menirea, putem spune liniștiți că banii n-au fost cheltuiți degeaba și că nu au fost "aruncați pe apa Sâmbetei". Dacă nu, avem cu toții o problemă uriașă: va trebui justificată acțiunea anterioară, modul de cheltuire a banului public etc. etc.

Sper din toată inima că se va putea spune cetățeanului, arătându-i lucrările care au rezistat, "Aici sunt banii dumneavoastră!" și că autoritățile locale sau centrale nu vor fi puse în situația, penibilă!, de a spune: "Aici au fost banii dumneavoastră"! De aceea, cer tuturor celor cu rol și responsabilitate în acest domeniu să trateze cu deplină seriozitate și responsabilitate problema protecției împotriva inundațiilor, și aceasta nu numai când apele cresc...

În rest, să ne bucurăm, cu măsură!, de calificarea Stelei în semifinala Cupei UEFA, să lăsăm la o parte eventuale animozități interpersonale și să ne concentrăm pe ceea ce cu adevărat contează: îndeplinirea obligațiilor la care, fiecare în parte și cu toții ca echipă, ne-am angajat să înfăptuim...

Căci, nu-i așa, de neîndeplinirea "contractului" va da fiecare socoteală, iar "beneficiarul" nu va fi sensibilizat de certuri, contre și alte picanterii derivate din relațiile interpersonale! Când ceva promis nu se îndeplinește, nimănui nu-i mai pasă că "prestatorii" nu s-au "plăcut, iubit și luat cu acte, în toată regula"! Cetățeanul are nevoie de fapte, și nu de scuze! Cine are urechi de auzit să facă bine și să le folosească pentru aceasta! Adică să audă, să ia aminte și să acționeze în consecință!

  Monalisa Găleteanu - despre reforma strâmbă a actualei Puteri în domeniul educației;

Doamna Monalisa Găleteanu:

Despre reforma "strâmbă" a actualei Puteri, în domeniul educației

Ce s-a mai întâmplat în zona reformei din învățământ se înscrie, stimați colegi, pe linia generală a politicii promovate de actualul Guvern, aceea a demolării cu orice preț a tot ceea ce s-a realizat bine de către vechea putere, și a promovării schimbării cu orice preț, doar de dragul schimbării.

Învățământul din România se confruntă astăzi cu o criză de sistem, agravată de lipsa de viziune și de competență în decizii.

După cunoscutul episod al schimbării directorilor de colegii, licee, școli generale și grădinițe, unde au fost încadrate și ulterior titularizate persoane care nu corespundeau profesional postului, acum a venit și rândul șefilor de catedre, care sunt schimbați pe baza unor decizii arbitrare, fără să aibă legătură cu performanța profesională, ci doar cu faptul că aceste persoane sunt "vinovate" că au promovat concursul de ocupare a acestor funcții în perioada guvernării PSD.

Dar nu schimbarea acestora îi îngrijorează în mod deosebit pe profesori și pe cei din sectoarele auxiliare, care era previzibilă, având în vedere rapacitatea Alianței D.A., ci faptul că majoritatea celor nou numiți nu se ridică la nivelul celor demiși, ceea ce ne conduce la concluzia că prin această acțiune s-a realizat doar un exercițiu de forță, prin impunerea clientelei politice a actualei puteri.

Ba, mai mult, unii dintre acești directori nu respectă Metodologia de delegare a cadrelor școlare pentru simularea la testele naționale și implicit la examenul de bacalaureat, fie din necunoaștere, fie din considerente de ordin politic.

În opinia noastră, a P.S.D.-ului, aceste schimbări nu fac decât să anuleze rezultatele pozitive obținute în modernizarea învățământului și să transfere instabilitatea din mediul politic la nivelul instituțiilor de învățământ, prin aceasta încălcându-se chiar Legea învățământului conform căreia în România, activitatea din învățământ este apolitică.

Cum își imaginează domnul ministru al educației să crească nivelul calității în educație, promovând această politică strâmbă a așa-zisei reformări a sistemului românesc de învățământ, probabil că numai domnia sa cunoaște, și tocmai de aceea, îl voi invita să ne explice și nouă, în Parlamentul țării, ce și cum dorește să reformeze în sistemul românesc de învățământ, și mai ales dacă a luat cumva în calcul si efectele pe termen lung, ale măsurilor pe care le promovează.

  Monica Maria Iacob Ridzi - declarație politică intitulată Ziua Internaționaă a Rromilor;

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

Declarație politică intitulată "Ziua Internațională a Romilor"

România este leagănul unei civilizații străvechi, de mare bogăție și diversitate spirituală, al cărei patrimoniu este definitoriu pentru poporul român. Fără îndoială această civilizație de o autenticitate indiscutabilă are un pronunțat accent multietnic, în sensul cel mai bun și mai frumos al acestui cuvânt.

La zestrea spirituală a poporului nostru și-au adus o contribuție remarcabilă toate etniile conlocuitoare, cărora Dumnezeu și Istoria le-au hărăzit să trăiască în spațiul carpato-dunărean, alături de națiunea majoritară a românilor.

Într-un leagăn etno-genetic de mare întindere, cum ar fi spațiul indo-european, de-a lungul ultimelor trei milenii au avut loc mutații și transformări spectaculoase. Prinse în vârtejul evenimentelor, sute de popoare s-au amestecat, împletindu-și indestructibil destinele. Și-au păstrat totuși identitatea lor culturală, ceea ce conferă civilizației zilelor noastre o uimitoare diversitate, admirabilă în complementaritatea ei.

Etnia rromă și-a început incredibila ei aventură istorică plecând spre Occident tocmai de la porțile îndepărtate ale Indiei, ea însăși patria unei străvechi și bogate civilizații. Limba rromilor de astăzi, în oricare din dialectele ei, păstrează un bogat fond de cuvinte sanscrite. Descinde așadar din limba sanscrită, limba lui Kalidasa, graiul care l-a fascinat atât de mult pe Eminescu.

Rromii stabiliți pe pământul ospitalier al patriei noastre au învățat să conviețuiască alături de populația majoritară. Nu a fost tocmai ușor, iar acest proces încă nu este pe deplin încheiat. De-a lungul timpului au existat și neînțelegeri, alimentate de intoleranța unora și de inadaptabilitatea altora. Dar Europa Unită, spre care ne îndreptăm cu toții, va fi o Europă a bunei înțelegeri, a respectului interetnic, a eliminării oricărei urme de exclusivism a raselor.

În zestrea culturală a poporului român, rromii și-au adus și ei contribuția lor, fie că este vorba de vioara marelui Ion Voicu sau gheata de aur a lui Bănel Nicoliță. Un motiv în plus să-i felicităm cu ocazia Zilei Internaționale a Rromilor, să le dorim prosperitate, bună conviețuire, o afirmare cât mai pozitivă pe plan intern și internațional, liniște și pace sufletească.

Domnul Dumnezeu să ne ajute, astfel încât poporul român, în splendida sa diversitate, să se regăsească alături de celelalte popoare ale bătrânului continent în marea familie reunită a democrațiilor europene.

  Niculae Mircovici - declarașie politică intitulată Simbol al Revoluției române și senator de Timiș, boschetar!;

Domnul Niculae Mircovici:

Declarație politică intitulată "Simbol al Revoluției române și senator de Timiș, boschetar!"

Pare de domeniul grotescului incredibil ca Ion Marcu, omul care a aprins flacăra Revoluției române în Decembrie 1989 la Timișoara și care prin vocea sa puternică, baritonală și extrem de expresivă a fost zi și noapte în fruntea maselor răsculate, iar apoi membru în prima Constituantă a României și timp de două mandate senator de Timiș, să facă obiectul acestui titlu de declarație politică. Și totuși este pe deplin adevărat.

Din 16 decembrie 1989, muncitorul Ion Marcu și-a lăsat casa și familia și a ieșit în stradă, sătul de dictatura ceaușistă, așa cum era toată populația Timișoarei și de fapt întregul popor român. El a plecat din casă în stradă, știind că acolo se va produce miracolul răsturnării regimului ceaușist. Alții, ei, au rămas în casă gândind că acolo este mai sigur, și, mai puțin expuși în spatele perdelelor din apartamentele betonate, pot avea o formă de protest "tot atât de evidentă", dar mai puțin periculoasă "

Ion Marcu și-a luat copilul aflat la vârsta majoratului și din 16 până în 20 decembrie a fost văzut în cele mai fierbinți locuri ale Timișoarei, chemând oamenii la revoltă. "Români veniți cu noi" era sloganul lui.

Ei și-au luat copiii aflați în vacanță și fie i-au ținut în casă, spunându-le că se vor liniști cât de curând "golanii", fie i-au dus la țară, la fereală, până când forțele de represiune îi vor liniști pe cei de-alde Ion Marcu.

El a părăsit un moment strada pentru a urca ferm, îmbrăcat cu un cearșaf al morții pe care, cu vopsea roșie scria "Jos dictatura" și "Moarte criminalului", în clădirea fostului Comitet Județean de Partid, pentru a se întâlni cu primul-ministru al României comuniste, Constantin Dăscălescu, și Emil Bobu. Le-a exprimat hotărât și curajos doleanțele timișorenilor, începând cu acea incredibilă expresie "Demisia lui Nicolae Ceaușescu și alegeri libere", după care a coborât din nou în stradă, unde erau tovarășii săi.

Ei au privit cu nesaț spre acea clădire din centrul Timișoarei și, după ce lucrurile s-au liniștit, și-au regăsit curajul revoluționar și s-au înscris în marea luptă pentru acea clădire în care se ghicea simbolul puterii. Apoi au intrat înăuntru și au rămas în ea.

A primit și Ion Marcu un apartament în centrul Timișoarei; îl merită pe deplin. Până atunci simbolul revoluției timișorene locuia într-un demisol igrasios.

A fost ales în prima Constituantă a României și apoi de două ori ca senator, unde a apărat interesele județului și ale democrației.

Nu s-a preocupat de avere; nu s-a plimbat în străinătățuri, nu a avut nici măcar pașaport. Nu și-a folosit nici influența politică atunci când, fiind dat în judecată pentru locuința cumpărată legal, a fost citat atât la judecătorie, tribunal, Curtea de Apel sau Înalta Curte. Știa că a procedat legal, cumpărând în baza Legii nr.112 o locuință nerevendicată la acel moment și avea încredere în justiția română.

Ei au fost mai pragmatici. S-au mulțumit cu puterea locală. S-au informat cu tot ce se poate jefui pe plan local și au făcut-o fără nici o reținere. Chestiunea caselor naționalizate din centrul Timișoarei au lăsat-o pe seama clanurilor țigănești pe care le-au sprijinit, nu dezinteresat, bineînțeles, în acțiune. Mână în mână cu o parte din administrația și justiția coruptă, suveica țigănească a acaparat toată zona centrală a micii Viene, și în ea și apartamentul lui Ion Marcu.

Ei au fost mai modești, din prea plinul dobândit din toate sursele, la dispoziție și din "obolul" suveicii, și-au făcut niște amărâte de vile în zone marginale, rezidențiale acum, cu mult spațiu verde și piscine, păstrându-și și oarece apartamente în bloc, care între timp, bine corcite, au făcut pui.

După 16 ani, Ion Marcu a revenit în stradă. Cu o mică nelămurire. În decembrie 1989 oamenii îl iubeau, îi scandau numele, făcând prin asta o chestiune prin care ei înșiși se încurajau, iar în față, forțe reprezentative, în uniforme sau nu, se retrăgeau.

Ei erau, liniștiți sau nu, în casele lor, așteptând deznodământul.

Acum el era somat de ei, deveniți simbol al democrației și reprezentanță națională, să iasă afară din casă. Oamenii, în uniformă sau nu, erau și acum prezenți. Nu-l mai priveau cu teamă, ca în 1989, cel mult cu indiferență, poate chiar cu aroganță.

El ieșea în stradă, aia era a lui. Mobila și hainele care îi erau umila agoniseală de o viață erau înghesuite de tineri salahori într-un garaj pus la dispoziție vremelnic de un vecin generos. Marcu privea uimit la strada goală.

Ei, din spatele perdelelor, din birourile somptuoase de unde au dat dispoziție de evacuare, priveau cu indiferență. Încă o problemă soluționată.

Singura care se agita puțin era presa. Avea un nou simbol de primă pagină "Un senator aruncat în stradă". Nici măcar nu i-au pomenit ceea ce-l onora cel mai mult: curajul nebun din Decembrie 1989. Fără el, maidanezii de pază ai democrației originale de astăzi nu ar reprezenta nimic.

Ion Marcu, în stradă, se gândește că atunci era decembrie 1989, iar acum este martie 2006, vine primăvara, vara - și vara nu-i ca iarna. Se va descurca el cumva. Are o pensie de aproape 7.000.000 lei, vechi, bineînțeles, cu care e obișnuit.

În decembrie 1989, când l-am cunoscut, avea cizme de iuft și un cojocel care îi ținea de cald pe stradă. Acum nu le mai are. Vine seara neavând la ce să strige pentru a aduna lumea "Români veniți cu noi", "Azi în Timișoara, mâine-n toată țara", "Nu vă fie frică, Ceaușescu pică", și oricum nu ar fi venit nimeni; s-ar fi culcat și el, măcar în mașină, dar nu mai are Dacia dinainte, a vândut-o pentru medicamente. Stă sprijinit de un stâlp în intersecție și privește la mașinile blindate și cu girofar cu care ei pleacă spre zonele rezidențiale mărginașe.

Presa e în căutare de noi subiecte de senzație. Noi privim ca și ei, având o rușinoasă consolare. Așa este în democrație, "mai ales în cea originală, românească", fiecare se descurcă cum poate.

Să ne fie rușine la toți!

  Ovidiu Ioan Silaghi - atenționare cu privire la unele acțiuni concentrate de decredibilizare a Fondului Proprietatea;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

De șapte luni de zile, de când am devenit euroobservator din partea PNL, am constatat că la nivelul Parlamentului European, ca de altfel în întreaga Europă civilizată, există o serie de "lucruri sfinte", printre care respectarea proprietății și lupta împotriva corupției. Aceste două lucruri sfinte reprezintă, în ceea ce ne privește, două cerințe obligatorii pe traseul integrării. Iată însă că exact când avem de făcut ultimii pași spre Uniunea Europeană, că exact când la București se află unul dintre evaluatorii procesului de integrare - mă refer la comisarul european pentru extindere, domnul Olli Rehn - există unele forțe politice care pur și simplu torpilează aceste cerințe ale traseului integrării.

În privința proprietății, se cunosc eforturile depuse de Cabinetul Tăriceanu, în special prin componența liberală a acestuia, de a repara abuzurile regimului comunist. În afară de rectificarea legislației privind retrocedările funciare și imobiliare a fost constituit Fondul Proprietatea, pentru despăgubirea celor care nu-și mai pot reprimi proprietățile în natură. Ei bine, asistăm, de trei săptămâni, la acțiuni concentrate de decredibilizare a acestui fond. La început nu am luat în serios atacurile împotriva Fondului Propietatea, chiar dacă veneau din partea unui personaj, fostul consilier prezidențial Elena Udrea, despre care se spune că are rolul de a tensiona relațiile din Alianța DA. pentru a se răzbuna pe dezvăluirile făcute la adresa anturajului ei, anturaj care a forțat-o să părăsească Palatul Cotroceni. Am constatat însă că atacurile s-au întețit și au căpătat amploare, iar argumentele și limbajul utilizate de ex-consiliera prezidențială sunt identice și în cazul unor reprezentanți ai Opoziției, și în cazul șefului statului. Este considerat ca fiind o "șmecherie" faptul că Executivul lucrează și pe 22 decembrie și se alătură două lucruri care nu au nici o legătură unul cu altul: trecerea a 20% dintre acțiunile Loteriei Naționale spre Fondul Proprietatea (cu "ingredientele" de rigoare - "gașca lui Bogdan Olteanu abia așteaptă cașcavalul", așa suna una dintre exprimări) și a 7% pentru salariați, pensionarii Loteriei și membri CA.

În primul rând, nu văd unde este crima pe care o reclamă cei care atacă Fondul. În al doilea rând, în pofida celor afirmate cu patimă chiar de către șeful statului, Ordonanța privind modalitățile de privatizare a Loteriei Naționale a fost aprobată inclusiv de Ministerul Justiției, cât și de vicepremierul Gheorghe Pogea. Este greu de crezut că președintele țării și unii lideri care contestă ordonanța să nu cunoască aceste amănunte. Un lucru este cert: prin atacuri repetate se poate ajunge la scăderea încrederii în Fondul Propietatea și, în final, la scăderea acțiunilor, când Fondul va intra pe bursă. Cred că de fapt acest lucru se urmărește. Iar acest lucru înseamnă că există forțe politice care se opun despăgubirii foștilor proprietari.

Liderii PSD au declarat că nu mai doresc să voteze nici un proiect al Guvernului. Au trecut la fapte și au contribuit deja săptămâna trecută la căderea unei legi cerută de Uniunea Europeană. Ținând cont că nu este vorba de un caz izolat, îi rog pe colegii din P.S.D. ca după 1 ianuarie 2007, să nu-și aroge nici măcar o zecime din meritele integrării.

  Petre Popeangă - declarație politică cu titlul Procesul de integrare în Uniunea Europeană nu a intrat în linie dreaptă;

Domnul Petre Popeangă:

"Procesul de integrare în Uniunea Europeană a intrat în linie dreaptă"

În ședința de luni, 3 aprilie a.c. a Comisiei pentru politică externă din Parlamentul Europei, comisarul pentru extindere Olli Rehn a prezentat un pre-raport în legătură cu stadiul la zi al realizării obiectivelor înscrise în Tratatul de Aderare. Deși tonul general al raportului a fost unul favorabil, chiar surprinzător de favorabil față de calificativele din celelalte rapoarte, au fost menționate, totuși, unele domenii în care mai sunt necesare acțiuni susținute pentru ca, în timpul care a mai rămas până la data de 16 mai a.c. a prezentării raportului final, să fie aduse corecțiile necesare încadrării obiectivelor asumate în standardele acceptabile necesare obținerii votului pozitiv.

Dintre domeniile menționate în raport, cele privind justiția, administrația și internele, cunoscutul, de acum, J.A.I., agricultura și securitatea alimentară și, în special, capacitatea de utilizare a fondurilor structurale sunt pasibile de a fi supuse unor clauze de salvgardare sectorială care, deși nu au ca efect amânarea în 2008 a procesului de integrare, pot provoca, dacă nu li se aduc corecțiile necesare, fenomene financiare cu efect perturbator, atât la nivelul domeniului cât și la nivel național.

În domeniul justiției, deși au fost constatate unele progrese semnificative în consolidarea structurilor de anchetare a cazurilor de corupție, se așteaptă în continuare valorificarea acestora prin pedepsirea celor vinovați, indiferent de natura răspunderilor, contravenționale, materiale sau penale. În administrația publică, un alt domeniu critic, mai sunt de rezolvat, de asemenea, câteva dintre obiectivele asumate, dintre acestea cele mai importante fiind definitivarea reformei privind funcționarii publici, securizarea frontierelor și, legat de aceasta, stoparea traficului cu ființe umane, droguri și alte substanțe interzise de lege.

Agricultura și securitatea alimentară sunt două dintre domeniile pe care le consider cu impactul cel mai semnificativ în ansamblul consecințelor nocive generate de o eventuală neîndeplinire a criteriilor de calificare prin implicațiile financiare atrase de imposibilitatea accesării fondurilor comunitare, în condițiile în care contribuția de țară este obligatorie.

Alte domenii enunțate, de data aceasta, de către unii dintre membrii Comisiei de politică externă, care ar necesita, în opinia acestora, anumite rectificări pentru a răspunde condițiilor înscrise în Tratatul de Aderare, sunt drepturile minorităților, cu referire expresă la minoritatea maghiară și rromă. Dacă în privința drepturilor minorității maghiare replica dată de comisarul Rehn a fost deosebit de clară afirmând că "nu se poate solicita unei țări candidate ceea ce nu se solicită țărilor membre ale Uniunii", pentru minoritatea rromă au fost solicitate din partea autorităților române mai multe resurse financiare și instituționale, în vederea definitivării procesului de integrare în societate a acesteia.

Așa cum am precizat în debutul acestei declarații politice, tonul general al raportului prezentat de comisarul Rehn a fost unul optimist, dar, în ceea ce mă privește, tocmai acest fapt mă neliniștește și mă duce cu gândul la un vechi proverb care atenționa asupra unui grec dispus a face daruri. Dacă ar fi să judecăm după termenii acestui raport, integrarea României este, mai mult ca oricând, realizabilă la data de 1 ianuarie 2007.

Ceea ce nu este de neglijat, însă, este faptul că integrarea în condițiile activării unora dintre clauzele de salvgardare sectorială va avea consecințe financiare deosebite, dificil de estimat în momentul de față, dar care, în mod sigur, vor afecta bugetul național. De aceea, consider că toate structurile implicate în procesul integrării europene ar trebui să analizeze, cu foarte mare atenție, posibilele efecte ale integrării la termenul stabilit, în condițiile activării uneia sau a mai multor clauze de salvgardare sectorială.

  Petru Călian - declarație politică cu titlul Industrializarea ca formă de rezolvare a problemei minorităților;

Domnul Petru Călian:

Industrializarea ca formă de rezolvare a problemei minorităților

În cadrul întâlnirii dintre aleșii locali și conducerea Partidului Conservator din data de 8 aprilie susținută la Cluj-Napoca, reprezentanții administrației locale aparținând acestui partid au semnalat o problemă, pe care eu o consider foarte gravă, în municipiul Târgu Mureș.

Aici există un parc industrial, construit cu multă vreme în urmă, însă nefolosit în prezent. Orașul se confruntă cu o lipsă acută de investitori în sectorul industrial, dar și mai gravă este neimplicarea Consiliului Județean și Local în atragerea investitorilor străini.

Se știe foarte bine că sărăcia este cel mai prost sfătuitor și că o stare precară a vieții de zi cu zi este de natură să creeze tensiuni generatoare de conflicte, chiar și între cei mai buni vecini. Astfel, această stare de decădere a industriei din județul Mureș, altădată una dintre cele mai prolifice și care angrena în sistemul său aproximativ 10.000 de angajați, disponibilizați acum sau implicați în alte activități neproductive, este văzută de reprezentanți administrației locale Mureș ca fiind un factor în plus de iritare a tensiunilor interetnice din această zonă.

Personal, susțin că, în momentul în care populația duce un trai decent și ziua de mâine nu reprezintă o problemă gravă, indivizii caută soluții să trăiască și mai bine, lăsând deoparte conflictele minore stârnite pe chestiuni artificiale și colaborând unii cu alții indiferent de etnia căreia îi aparțin, pentru bunul mers al localității și al propriei familii.

Însă o stare de sărăcie accentuată, instabilitatea locului de muncă sau lipsa acestuia, grija pentru ziua de mâine sunt elemente generatoare de tensiuni suplimentare, elemente care anulează simțul civilizației și stârnește conflicte între vecini, pe considerente neesențiale.

Având în vedere că județul Mureș nu se bucură în Parlament de reprezentativitatea unui deputat al Partidului Conservator, îmi permit să vă transmit semnalul de alarmă tras de administrația locală a orașului Târgu Mureș. Industrializarea acestei zone, cel puțin până la nivelul la care a demonstrat anterior că poate funcționa, va permite ridicarea substanțială a nivelului de trai al locuitorilor și dezamorsarea civilizată a conflictelor inter-etnice speculate de anumite formațiuni și grupări etnice.

  Relu Fenechiu - exprimarea unor exigențe legate de funcția prezidențială;

Domnul Relu Fenechiu:

Am asistat săptămâna trecută la o serie de evenimente care, cred, la ora actuală au făcut deja înconjurul Europei. Domnul Traian Băsescu a uitat că este șeful statului și după ce a avut o poziție corectă, de dezavuare a declarațiilor jignitoare la adresa premierului și a unuia dintre vicepremieri făcute de un personaj căruia nu doresc să-i fac reclamă, a ținut să se afișeze, într-un restaurant în compania respectivului personaj. Nu am să comentez faptul că președintele s-a urcat la volan după ce a consumat alcool - mass-media de sâmbătă a fost mai mult decât clară și explicită în acest sens - ci un alt aspect care mie mi se pare destul de grav. Petrecând în compania respectivului personaj, automat, președintele României a devenit un girant al acțiunilor acestuia. Acțiuni pe care societatea civilă, mass-media netabloidizată nu le consideră deloc un model demn de urmat. În plus, dacă ținem cont de documente (documente în baza cărora ANAF nu mai poate acționa și recupera unele datorii ale clubului din Ghencea), personajul respectiv nici măcar nu se mai află în conducerea performantului Fotbal Club Steaua, deci practic, nu avea ce căuta acolo.

Consider că este absolut normal ca șeful statului să acorde onoruri pentru toți cei care reușesc performanțe deosebite la nivel internațional, în orice domeniu, deci și în fotbal. Dar există un cadru instituțional, există un protocol pentru aceste situații. Nu-mi aduc aminte ca în urmă cu doi ani, când Sahtior Donețk a reușit o performanță similară, ca președintele ultranaționalist și ultrapopulist de atunci al Ukrainei, Leonid Kucima, să fi sărbătorit într-un restaurant succesul cu Rinat Ahmetov, patronul echipei antrenate de Mircea Lucescu. Și trebuie să ținem cont că este o diferență uriașă între Ahmetov și cel ce finanțiază echipa Steaua. Nu numai în ceea ce privește comportamentul de zi cu zi.

Nici măcar în Togo, unde s-a decretat sărbătoare națională a doua zi după ce echipa națională s-a calificat la turneul final al Campionatului Mondial ce se va ține în Germania, șeful statului nu a chefuit cu jucătorii și sponsorii în vreun local public.

Dar suntem în România, unde există dispreț față de legi, față de etichete și față de exigențe. Chiar și la un nivel foarte înalt.

  Ștefan Baban - declarație politică cu titlul Cine conduce această țară?;

Domnul Ștefan Baban:

"Cine conduce această țară?"

O întrebare, care pentru mine fie are multe răspunsuri, fie nici unul.

Sunt momente în care și președintele, și guvernul, și Parlamentul, și chiar mass-media conduc această țară. Toți cei mai sus nominalizați se implică în procesul democratic de guvernare, chiar dacă se îmbrâncesc unii pe alții, își dau coate sau se inoportunează. Ceea ce vede publicul, adică omul de rând contează. Iar acesta trebuie să vadă doar lucrurile bune și nicidecum rupturile și scandalurile interne. Raportul Comisiei Europene din luna mai și al Consiliului European din luna iunie au rămas doar singurele puncte de legătură între aceste entități politice care declară, pe rând și arogant, că guvernează această nație.

Domnul Președinte reprezintă România atunci când se află în China sau la Roma, dar o conduce atunci când face ordine la CNSAS, demonstrând și prin vorbe și prin fapte că dacă un lider de partid, ca domnul Boc, nu este în stare să asculte și să îndeplinească orbește ordinele sale, el nu se sinchisește de aceste opreliști, de huiduielile populației și de răbufnirile aliaților, rezolvând problemele grave ale țării și fiind unul din conducătorii carismatici ai acestei democrații. Asta a demonstrat săptămâna trecută, când pe baza unui discurs pur demagogic, a "reușit" să dezamorseze un conflict puternic al societății civile. Doar o singură persoană a avut curajul să înfiereze atitudinea președintelui, demonstrând clar și concis, toată gloria și faima primului om al țării.

Guvernul Tăriceanu conduce această țară. Și o conduce prost, pentru că o alianță formată din partide care, pe zi ce trece, au din ce în ce mai puține interese comune, devine din ce în ce mai nesigură, mai certăreață, dar în același timp și mai dezinteresată de problemele țării. Recentul scandal al CNSAS, Statutul minorităților din România, politicile fiscale, eficiența miniștrilor, iată doar câteva dintre exemplele care afectează grav atât imaginea cât și funcționalitatea acestui cabinet. Și cum poate fi altfel, atâta timp cât președintele și premierul conversează prin intermediari, uită să se informeze unul pe altul de problemele pe care le are România, orgoliile și ambițiile dând naștere la numeroase semne de întrebare din partea oficialilor europeni când și unul și celălalt încearcă să braveze și să demonstreze cetățenilor că ei, adică fiecare pe rând, a fost primul la locul evenimentului, implicându-se profund. Lucrurile acestea sunt posibile și vor fi posibile pentru că cei doi reprezintă partide diferite, cu doctrine diferite, cu idealuri opuse, ca și modul de realizare a reformei în țara noastră.

Explicația acestor fenomene este simplă: democrația românească nu suportă guverne formate din coaliții de partide care se aliază doar pentru obținerea avantajelor materiale și politice și lăsând total deoparte interesul național. La această instabilitate se adaugă și permanentul furnizor de crize, domnul Băsescu, care a confiscat, atât prin râsul său cât și prin discursurile sale, rolul democrației autentice și al guvernării țării. Nu a pregetat să-și faulteze aliații : astfel UDMR-ul a fost pus la zid pentru solicitările sale naționaliste, PC-ul a fost catalogat din start ca o "soluție imorală", dar păstrați pentru binele țării, iar PNL-ul este format dintr-o mare masă de mafioți începând cu Patriciu și terminând cu cine știe ce șef de filială locală. Singurul care a rămas drept un partid european cu deschidere spre reformă și integrare cu cei mai puțin corupți, dar și cei mai desăvârșiți politicieni, este PD-ul, constrâns din ce în ce mai mult să devină partidul președintelui, pentru a putea face față unor alegeri anticipate și neașteptate sau nedorite. Iar pentru a deveni puternic, încalcă propriile declarații din campania electorală, întărindu-și rândurile cu fel de fel de traseiști politici care au schimbat, atât la nivel local cât și central, destule partide politice.

Parlamentul conduce țara doar când trebuie ratificate acorduri, când trebuie legiferate legi pentru integrarea europeană sau când trebuie schimbați cei din funcțiile deținute în cele două camere ale sale. În rest, ordonanțele și ordonanțele de urgență, care modifică legi importante pentru această țară, sunt apanajul guvernului, astfel că puterea legislativă are timp pentru a se mânji cu noroi, și mai ales în public.

Mass-media conduce această țară doar când dezvăluirile sale devin stânjenitoare, chiar sadice pentru nepăsarea celor care ar fi trebuit demult să rezolve problemele evidențiate. Dar și ea are parte de scandaluri, demisii, declarații furtunoase. Normal, și ea face parte din România și ca urmare trebuie să se adapteze specificului național.

Cine conduce România? Toți și nimeni. O corabie ca a lui Noe, condusă de un desăvârșit cârmaci care în loc să aibă grijă de sufletele care sunt pe navă, le ațâță pentru a le putea stăpâni. O fi eficient dictonul "divide și conduce", dar de peste 16 ani românii s-au săturat de atâta ură, divizare, meschinărie, indolență etc, încât se pare că nu-i mai interesează cine le conduce țara, fie că se gândesc că a venit timpul ca într-adevăr să se simtă că există o conducere.

  Valeriu Alexandru Ungureanu - declarație politică cu titlul De ce sunt privați de dreptul la medicamente gratuite veteranii de război?;

Domnul Valeriu Alexandru Ungureanu:

De ce sunt privați de dreptul la medicamente gratuite veteranii de război?

Potrivit art. 16 lit. j) din Legea nr. 44/1994, se acordă asistență medicală gratuită în toate instituțiile medicale civile de stat sau militare și asigurarea de medicamente gratuite atât în tratamentele ambulatorii, cât și pe timpul spitalizării tuturor veteranilor de război precum și văduvelor de război.

Nu mai este cazul să definim ceea ce reprezintă această categorie socială care, în acest moment, este pe cale de dispariție atât din motive obiective legate de vârsta înaintată cât și uneori datorită dezinteresului celor care ocupă vremelnic posturi cheie, precum ministrul sănătății, Eugen Nicolăescu.

Cum vă simțiți, domnule ministru al sănătății, când vă privesc sute de ochi îmbătrâniți de vreme și de boli, cum vă simțiți știind că acești bătrâni și-au pus o speranță în dumneavoastră atunci când ați fost numit ministru al sănătății, crezând că vor avea un sprijin din partea dumneavoastră pentru respectarea legii, ținând cont că poate ați contribuit la elaborarea ei.

Ce ați făcut pentru veteranii de război, domnule ministru? Cum ați vegheat la respectarea legii și la asigurarea dreptului acestor bătrâni la medicamente gratuite?

V-ați pus măcar pentru o clipă întrebarea dacă acești bătrâni merită să îi tratați cu disprețul de care dați dovadă atunci când, cu bună știință, prin subterfugii mârșave faceți tot posibilul să modificați prevederile unei legi care a fost dată de Parlamentul României pentru a ne manifesta cu toții recunoștința pentru acei care odată ne-au apărat țara, iar acum ne privesc cu ochi triști și bătrâni sperând că nu i-am uitat.

De ce le furați, domnule ministru, acestor bătrâni dreptul la medicamente gratuite? De ce le furați, domnule ministru, acestor bătrâni dreptul la viață în loc să le asigurați acest drept?

Ce câștigați, domnule ministru, cu acest simulacru trist? Poate reușiți să mințiți Europa, poate reușiți să-i păcăliți pe cei care sunt în putere și la putere, dar pe cei bătrâni nu puteți să-i mai păcăliți, fiindcă așa zisele dumneavoastră medicamente gratuite, cu care poate vă lăudați uneori când doriți să vă adormiți conștiința, costă mai mult decât pensia acestor bătrâni.

Vă întreb, domnule ministru, de ce îi privați pe cei care au dobândit prin Legea nr. 44/1994 dreptul la medicamente gratuite? De ce și cu ce drept faceți acest lucru?

  Vasile Filip Soporan - declarație politică intitulată Ce răspunsuri oferiți petenților, domnilor guvernanți?;

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Ce răspunsuri oferiți petenților, stimați guvernanți?"

Doresc să vă prezint declarația politică cu titlul "Ce răspunsuri oferiți petenților, stimați guvernanți?"

În cadrul Programului de Guvernare 2005-2008, capitolul 1 tratează " Angajamentul Guvernului României" în care sunt prezentate opțiunile fundamentale împărtășite și promovate de actuala Putere. Între acestea, la loc de cinste, se găsesc următoarele: întărirea libertăților individuale, garantarea și dezvoltarea proprietății, egalitatea șanselor.

Aplicarea obiectivelor amintite nu vine numai din cuprinderea acestora cu fast și "responsabilitate" în Programul de Guvernare. Este necesar de mult mai mult și, în primul rând, de o altă atitudine față de cetățean, față de solicitările acestuia.

Pentru cetățean problema lui este cea mai importantă, ea intervine, fie din nerespectarea legii, fie din neglijarea unor probleme minore la nivel general, dar esențiale pentru viața lui, viață în care a avut de suferit de cele mai multe ori de pe urma războiului, de pe urma transformărilor și iar de pe urma retransformărilor.

Răspunsurile instituțiilor statului la solicitările cetățenilor trebuie să fie clare, lămuritoare și angajate pe fondul problemei: Ce se întâmplă în mod real? Răspunsurile sunt superficiale, nu lămuresc petenții, creează confuzii și de cele mai multe ori arată o necunoaștere a problemei, sugerând o supărare pentru deranjul produs.

S-a ajuns, nu la o tipizare a procedurilor, ci la o tipizare a răspunsurilor, care determină, de cele mai multe ori, pentru petent, noi drumuri, noi întrebări, timp și multă cheltuială, care, de obicei, conduc la renunțare.

Unde este egalitatea de șanse, grija față de cetățean, întărirea libertăților individuale de care faceți amintire, stimați guvernanți, în cadrul Programului de Guvernare? Au fost doar pentru campania electorală pentru voturile cetățenilor sau pentru imaginea necesară reformei administrative în ochii monitorilor din partea Uniunii Europene?

Sunt întrebări la care nu aștept un răspuns de tipul responsabilității și seriozității Programului de Guvernare.

Cum apreciați răspunsul adresat domnului Ocolișan Ioan din Cluj-Napoca? "La cererea dumneavoastră la numărul de mai sus, vă facem cunoscut că Direcția Județeană Brașov a Arhivelor Naționale nu deține documente la I.M.B.Grup Șantiere nr.2, oraș Victoria și Făgăraș și nici nu cunoaște cine are în păstrare această arhivă" (exemplu C728 Brașov din 28.03.2006).

Ce să facă domnul Ocolișan Ioan cu acest răspuns? Știe precis că a lucrat la unitatea amintită în condiții grele, știe că există o lege care-i conferă binemeritat anumite drepturi, dar nu poate beneficia de acestea, deoarece nu a ținut la zi evidența unităților instituției și a drumurilor pe care le-a luat arhiva.

Cu scuzele de rigoare, vă rog, domnule Prim-ministru, prin intermediul consilierilor tot mai numeroși pe care îi aveți, să-i oferiți petentului o traducere clară a răspunsului oferit de subalternii dumneavoastră. Acest răspuns este necesar pentru ca domnul Ocolișan Ioan să știe direct, din partea dumneavoastră, ce să facă în continuare.

În acest context, doresc, domnule prim-ministru, o analiză pertinentă a răspunsurilor administrației centrale la problemele cetățenilor. Pe lângă spectacol și bătălii interne, cu care actuala Putere ne readuce în memorie guvernarea de tristă amintire a anilor 1997-2000, cetățenii doresc seriozitate și respect din partea dumneavoastră și a administrației pe care o conduceți la concurență cu Președintele Băsescu.

Ce vă propuneți pentru ca cetățenii să aibă un alt tip de răspuns din partea dumneavoastră?

  Vasile Mocanu - declarație politică cu tema Parlamentul European și Parlamentul României;

Domnul Vasile Mocanu:

"Parlamentul European și Parlamentul României"

Recent, președintele Traian Băsescu s-a arătat extrem de preocupat de agenda europarlamentarilor români.

Pentru că - nu-i așa? o știe toată lumea - Parlamentul European este o instituție foarte respectată, șeful statului le-a cerut reprezentanților României la Strasbourg să fie mai implicați în activitatea instituției și să-și respecte misiunea pentru care au fost trimiși acolo.

Din păcate, nu același interes l-a acordat Președinția și Parlamentului României. De ce oare?

Motive de îngrijorare, care ar fi putut genera o astfel de intervenție, sunt destule. De la sfârșitul anului 2004 și până astăzi, forul legiuitor al României a fost deturnat de la rolul său fundamental: acela de a dezbate și elabora legi. De mai bine de un an de zile, parlamentarii români nu fac altceva decât să ridice mâna, la foc automat, permițând promovarea grăbită a unora dintre cele mai importante legi pentru funcționarea sănătoasă a societății românești. Guvernanții de azi au transformat Parlamentul României dintr-un for de dezbatere într-unul de zbatere degeaba.

Și totuși, președintele Băsescu nu se arată interesat de această problemă gravă pentru democrația românească. În Uniunea Europeană, Parlamentul este consultat și informat, cu regularitate, de către Consiliul European; în România, Parlamentul a ajuns să fie aproape ignorat de către guvernanți.

E adevărat, noi nu am intrat încă în Europa. Dar dacă o ținem tot așa, bătându-ne, cu regularitate, joc de menirea forului legislativ, atunci s-ar putea nici să nu mai intrăm! Cine are nevoie de un Parlament care nu deține nici un fel de putere?

  Vasile Pușcaș - declarație politică privind necesitatea schimbării sistemului de vot, începând cu desemnarea reprezentanților României în Parlamentul European;

Domnul Vasile Pușcaș:

Necesitatea schimbării sistemului de vot, începând cu desemnarea reprezentanților României în Parlamentul European

Societatea civilă a promovat timp de mai mulți ani necesitatea introducerii votului uninominal în sistemul electoral din România, ca un instrument al reformării clasei politice. Toate legislaturile precedente au refuzat să dezbată această propunere, punându-se în contra cursului firesc al istoriei.

Conceptul democrației a evoluat de la epoca elină antică până astăzi. În prezent, se perpetuează în România centralismul democratic, care se manifestă vizibil în sistemul electoral cu listă blocată. Opțiunea cetățeanului este astfel limitată din start.

Mesajul societății civile este unul clar: sensul actual al lumii contemporane este democrația participativă. Însă nu sub sloganul populist al "întoarcerii la popor", ci prin implicarea cetățenilor în desemnarea reală a reprezentanților săi în forurile legislative ale țării: atât la nivel central, cât și local.

Din aceste motive consider că se impune introducerea acestui sistem de vot începând cu desemnarea reprezentanților români pentru Parlamentul European. Aceasta ar fi dovada maturizării societății românești și implicit a clasei politice. Ar fi un pas important spre modernizarea reală a vieții politice.

Într-un proiect legislativ privind alegerile pentru Parlamentul European, am susținut introducerea sistemului proporțional cu vot preferențial. Acest fapt îi dă cetățenului posibilitatea de a opta pentru reprezentanții pe care dorește să îi trimită în Parlament. Desigur, formațiunile politice își pot desemna candidații pentru alegeri, însă electorul are libertatea de a alege din listele propuse unul sau mai multe nume. În acest mod, nu poate fi pusă în discuție coerența și consistența exercitării actului de voință a fiecărui elector.

Sunt convins că noi toți conștientizăm importanța momentului în care ne aflăm: aderarea României la Uniunea Europeană, cu toate transformările pe care aceasta le impune atât la nivelul societății cât și al mentalității. Tocmai de aceea trebuie să facem un efort de înțelegere și voință pentru ca aceste transformări să se realizeze acum, fapt pentru care fac apel la toate partidele parlamentare să susțină prin fapte ceea ce de atâtea ori s-a declamat: introducerea votului uninominal în România.

  Viorel Oancea - declarație politică cu titlul Alianța D.A. - la răscruce;

Domnul Viorel Oancea:

"Alianța D.A. - la răscruce"

Alianța forțelor democratice, Dreptate și Adevăr, a fost singura șansă a României de a intra în linie dreaptă pe drumul anevoios spre integrarea în Uniunea Europeană și spre o democrație adevărată. Aceasta a reprezentat alternativa viabilă la guvernarea PSD-istă care a măcinat atâția ani România.

Acum, la aproape doi ani de la alegeri, Alianța D.A. trece prin momente dificile, de ambele părți sunt multe orgolii. În județele Bihor și Alba, Alianța s-a destrămat. Organizațiile partidelor din județele respective se acuză reciproc de nerespectarea protocolului, iar destrămarea Alianței și în alte județe este iminentă. Neînțelegerile nu vin însă numai din teritoriu. Și la vârful celor două partide au avut loc discuții, declarații belicoase, chiar acuzații.

Pe fondul acestei instabilități politice, săptămâna trecută a sosit în România responsabilul pentru extindere din partea Comisiei Europene, Olli Rehn. Acesta a venit cu un mesaj clar pentru politicienii români. Dacă pe de o parte a remarcat progresele ce s-au înregistrat în sistemul juridic și în lupta împotriva corupției, ideea generală a discursului a fost aceea că se așteaptă din partea României dovezi mult mai clare ale reformei.

Comisarul european Olli Rehn a fost foarte ferm în ceea ce privește evoluția scenei politice românești: "...este important să avem în România stabilitate politică, angajament politic, disciplină parlamentară, astfel încât să poată continua eforturile până la aderare. Ar fi păcat ca toate realizările României din ultima perioadă să fie puse în pericol de organizarea unor eventuale alegeri anticipate".

Discursul comisarului pentru extindere nu face decât să confirme ceea ce orice politician responsabil știa deja. După eforturile majore pe care guvernarea Tăriceanu le-a depus pentru integrare, ruperea Alianței și pregătirea de alegeri anticipate ar fi un act de iresponsabilitate din partea noastră. Interesul Romaniei este cel care trebuie sa primeze! Este imperios ca Alianța să funcționeze în continuare, pentru a ne putea respecta angajamentul luat în fața cetățenilor.

Convingerea mea este că atât partidul din care fac parte, Partidul Național Liberal, cât și Partidul Democrat vor avea maturitatea politică pentru a se așeza din nou la aceeași masă și a discuta despre ceea ce este cu adevărat important pentru România.

  Vladimir Alexandru Mănăstireanu - declarație politică cu titlul Gripa aviară a îngropat milioane de euro;

Domnul Vladimir Alexandru Mănăstireanu:

" Gripa aviară a îngropat milioane de euro."

Isteria nascută odată cu izbucnirea gripei aviare a permis anumitor ministere să se joace cu banii publici după bunul plac al miniștrilor și în funcție de numărul firmelor pe care le păstoresc, deviind atenția publică de la nerespectarea normelor legale privind măsurile de combatere a epizootiilor.

Așa se face că ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, într-o foarte conștiincioasă "aplicare a programului de măsuri pentru situații de urgență", a reușit să verse milioane de euro firmelor care asigură substanțele dezinfectante pentru combaterea gripei aviare.

Poate că aș fi fost îndreptățit să cred că măsurile sunt eficiente, dar nu pot să nu constat, odată cu trecerea timpului că, de fapt, episoadele de gripă aviară au fost și sunt mană cerească pentru firmele care desfac produse dezinfectante și, totodată, capital mediatic pentru un ministru jenant de incompetent, care dacă nu se ocupă de gripa aviară, se ocupă în mod sigur de PSD.

Așa se face că, în anumite județe, se folosesc substanțe bactericide care nu au nimic de a face cu omorârea virușilor, dar au mare legătură cu afacerile pe care le fac directorii Direcțiilor sanitar- veterinare județene, în marea lor majoritate protejați ai președintelui P.D Emil Boc, unii luați în brațe de acesta, din barca scufundată a PNȚCD-ului.

În imensa neștiință și neținând seama de Ordinul 311/2001, care transpune o Directivă Europeană, Ministrul Insectă aplică pompieristic măsuri de combatere a gripei aviare a cărei agent patogen, virusul, nu se plimbă cu mașina dar poate fi vehiculat de păsările care nu pot fi controlate, de câinii, pisicile și celelalte animale împotriva cărora nu s-a luat nici o măsură, nici măcar în focarele de boală.

Ministrul agriculturii ar fi trebuit să știe, chiar dacă este un simplu ingineraș silvic, că dozarea substanțelor, concentrația soluțiilor dezinfectante, tipul substanțelor folosite, echipamentele utilizate la operațiunile de dezinfecție, personalul care face dezinfecția, trebuiau controlate și îndeaproape supravegheate, dacă se dorea cu adevărat reducerea riscurilor apariției gripei aviare și nu numai virarea în conturile firmelor de apartament a unor sume importante de bani, fără ca organele abilitate, intens politizate, să se autosesizeze.

La polul opus al alianței, în partidul "supravegheat" de Emil Boc până revine Șeful adevărat, alt ministru dispune de banii publici ca de proprii bani din buzunar. Încălcând flagrant legea, ministrul transporturilor, construcțiilor și turismului, Gheorghe Dobre, emițând ordine pe care nu le publică în Monitorul Oficial, preia acțiunea de pe drumurile naționale și căile ferate, doar cu scopul de a dirija milioane de euro în contul unui SRL din Iași, probabil al vreunei cunoștințe apropiate, membru marcant al Partidului Democrat cu doctrină populară.

Dincolo de efectele aproape nule ale măsurilor de combatere, rămâne un aspect foarte grav, pe care mass media ar fi trebuit să îl aducă în atenția opiniei publice: abuzul de putere și dirijarea banilor publici către grupurile de interese, sub paravanul acțiunilor de combatere a gripei aviare, care amenință acum și capitala.

  Rareș Șerban Mănescu - despre ajutorul financiar acordat pensionarilor;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Guvernul a hotărât, în ultima ședință a sa, ca pensionarii din sistemul public de pensii care au o pensie mai mică de 305 RON să primească în luna aprilie un ajutor bănesc, ajutor care îi este atât de necesar acestei categorii de persoane, căci știm cu toții care sunt pensiile din ziua de astăzi și cât de greu se descurcă cei de vârsta a treia.

Ajutorul financiar va fi de 500.000 lei pentru persoanele care au o pensie mai mică de 2 milioane lei și de 400.000 lei în cazul persoanelor care au pensia mai mare de 2 milioane lei, dar mai mică de 3.050.000 lei, inclusiv.

De acest sprijin pot beneficia aproximativ 2,4 milioane de persoane. Efortul bugetar necesar aplicării măsurii este de aproximativ 105 milioane RON (1050 miliarde lei vechi), fonduri asigurate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei. Ajutorul bănesc acordat nu face parte din pensie și se evidențiază pe un document de plată distinct.

De acest sprijin vor beneficia și persoanele care primesc pensie de urmaș. În situația beneficiarilor de pensie de urmaș, ajutorul se stabilește în funcție de rezultatul însumării cuantumului pensiilor corespunzătoare fiecărui urmaș.

De asemenea, ajutorul se acordă în funcție de numărul urmașilor prin aplicarea următoarelor procente: 100% pentru trei sau mai mulți urmași; 75% pentru doi urmași; 50% pentru un urmaș.

Salut astfel acest efort al Guvernului care va plăti acest ajutor pensionarilor, ajutor atât de binevenit, având în vedere că el vine odată cu Sărbătorile de Paște.

  Aurel Vlădoiu - comentariu legat de ascuțirea luptei pentru posturi;

Domnul Aurel Vlădoiu:

În toate județele țării, s-a ascuțit lupta pentru posturi. Între aliații portocalii și aliatul lor din P.C. că este o competiție acerbă, un război fratricid al declarațiilor jignitoare, o vânătoare după aleși locali și după funcții de conducere.

Actuala guvernare seamănă din ce în ce mai mult cu cea din perioada CDR-ului care, vă amintiți, desigur, ce catastrofală a fost pentru țară.

Președintele Traian Băsescu se comportă dictatorial, premierul Tăriceanu dă răspunsuri prin secunzii săi din PNL. Ca într-o partidă de fotbal lipsită de fair play acești politicieni își trag la gioale în văzul lumii, folosesc televiziunile naționale pe post de arene publice. Se oferă circ. Pâinea e scumpă, din ce în ce mai scumpă. Ca și medicamentele.

Dar portocaliii mănâncă și visează doar fripturi și nu au dureri de cap pentru că se joacă cu sănătatea și nervii românilor. Legi importante nu pot trece prin Parlament pentru că actuala majoritate e ocupată. Parlamentarii lor se zbat prin ministere și prin județe pentru a-și numi favoriții în posturi bine remunerate, pentru a schimba directori, pentru a se odihni după prezența la emisiuni ce au loc noaptea.

În țară e un haos complet. Zeci de localități sunt afectate de calamități, farmaciile sunt luate cu asalt de pensionari, furnizorii de energie termică și apă au de încasat sume imense, populația fiind datoare fără scăpare, șomajul crește, cresc prețurile în proporție geometrică, societățile comerciale sunt sufocate de taxe și impozite și actuala guvernare nu poate sau nu știe, deși credem că e vorba și de un nu vrea. Nu vrea să se gândească la electorat, nu vrea nici să plece și să facă loc altora mai buni dar, din fericire, există mijloace democratice de a îndepărta de la putere pe cei care-și bat joc de popor.

  Horia Victor Toma - exprimarea unei dezamăgiri politice;

Domnul Horia-Victor Toma:

Comisarii europeni își doresc din partea României sporirea luptei anticorupție, o justiție imparțială, doresc ca sistemul agricol să fie pregătit pentru aderare, doresc stabilitate.

Guvernul se luptă pentru ca toate acestea să fie posibile în timp util, iar românii fac tot mai multe sacrificii.

Și constatăm cum în toată această luptă comună și înainte de o întâlnire a prim-miniștrilor din Europa de sud-est și Moldova în România, tocmai președintele țării face o declarație, pe un post de televiziune național, la o oră de vârf, prin intermediul căreia își exprimă regretul că premierul țării, Călin Popescu Tăriceanu a fost numit în această funcție.

România rămâne siderată la o asemenea declarație, nimeni nu mai înțelege nimic.

Europa se întreabă: își doresc românii să intre în marea comunitate? Și dacă da, de ce de fiecare dată când se constată progrese semnificative se instaurează o situație de criză? De ce tocmai președintele să facă o asemenea declarație?

Este de notorietate faptul că Traian Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu au pornit împreună într-o cursă la al cărei final România să devină membră a Uniunii Europene cu drepturi depline, o țară stabilă a cărei economie să fie într-o continuă creștere.

Sunt dezamăgit de faptul că președintele țării uită de misiunea pe care o are de îndeplinit, demonstrând contrariul prin intermediul declarațiilor sale.

Cu toate acestea îmi exprim convingerea că premierul va depune toate eforturile ca și până acum, ca angajamentele asumate în vederea aderării să fie îndeplinite cu succes, iar țara noastră să fie integrată la 1 ianuarie 2007.

  Ionel Palăr - declarație politică cu titlul Paradox românesc - deficit de forță de muncă;

Domnul Ionel Palăr:

Paradox românesc - deficit de forță de muncă.

Județul Bacău se confruntă cu o problemă care nu a putut fi prevăzută niciodată și care, dacă rămâne fără soluții, poate genera grave disfuncționalități vieții economice băcăuane. Este vorba de un deficit al forței de muncă. Anul trecut, rata șomajului în județ a fost de 2%, iar acum există numeroase domenii de activitate care nu pot fi acoperite nici de aportul de forță de muncă din comunele limitrofe.

În comunitatea de afaceri se vorbește, de ceva vreme, despre acest deficit care, de la an la an, se lărgește la aproape toate nivelurile de pregătire profesională ale ofertanților de forță de muncă. Lipsesc atât oamenii cu studii superioare, bine pregătiți, cât și cei cu o pregătire inferioară, pentru alt fel de munci.

Primul semnal serios de alarmă a fost însă inițiativa unei companii producătoare de echipamente sportive de a aduce la lucru, în Bacău, aproximativ 1500 de confecționeri chinezi. Ne întrebăm cu toții cum de s-a ajuns aici.

Explicațiile sunt multiple: migrația masivă a forței de muncă locale în alte țări, înființarea propriilor societăți comerciale, slaba pregătire a absolvenților de studii medii și uneori superioare care-i face indezirabili pentru eventualii angajatori. Toate acestea au dus treptat la o stare de fapte anormală pentru România, în condițiile în care, la nivel național, rata șomajului este încă mare.

Pe de altă parte, economia județului Bacău este performantă. Firmele deschise în ultimii ani funcționează, dovada fiind dublarea mediei impozitului pe venit, colectat de autorități anul acesta.

Care ar fi totuși soluțiile? În primă fază este important de creat o strategie de gestionare a acestei probleme la nivel județean. Ar fi, totodată, important de aflat dacă mai sunt județe care se confruntă cu aceeași problemă și de stabilit strategii similare la nivel național. Este, într-adevăr, definiția paradoxului românesc.

  Dumitru Ioan Puchianu - declarație politică cu titlul Castelul Bran - simbol al istoriei Brașovului, la un pas de a fi scos din circuitul turistic public;

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

Castelul Bran - simbol al istoriei Brașovului, la un pas de a fi scos din circuitul turistic public.

La 1 decembrie 1920 Consiliul orășenesc al orașului Brașov a donat Reginei Maria a României, în semn de prețuire pentru ajutorul acordat în procesul de înfăptuire a Marii Uniri din 1918, domeniul și Castelul Bran. Regina l-a transformat în reședință de vară, familia regală stăpânind castelul timp de 27 de ani, ca apoi, în 1947, odată cu abdicarea regelui Mihai I, întreg domeniul să treacă în posesia statului și castelul să fie transformat în muzeu public.

La moartea sa, în 1938, Regina Maria a dorit ca inima ei să nu fie îngropată alături de trup, la Curtea de Argeș, ci într-o mică bisericuță de la Balcic, pe malul Mării Negre, regiune aflată în prezent în Bulgaria. Dar avatarurile istoriei au făcut ca dorința să nu-i poată fi îndeplinită, în 1940 România a pierdut Cadrilaterul, așa că fiica sa, Principesa Ileana, a decis mutarea relicvei la Castelul Bran. Inima reginei Maria este păstrată în depozitele Muzeului Istoriei Românilor de la București. Poziția luată de clerici, politicieni sau familia regală nu a reușit să scoată Ministerul Culturii și Cultelor din indiferența manifestată constant de zeci de ani, lucrurile fiind tergiversate fără un suport logic și fără ca cineva din cadrul ministerului să ofere un punct de vedere clar.

Mai mult chiar, în anul 2001, descendenții Principesei Ileana au solicitat statului român retrocedarea Castelului Bran, iar în acest moment procedurile de restituire sunt aproape finalizate. Nu pun sub semnul întrebării temeinicia măsurii de retrocedare "ad integrum" a domeniului Bran ci doar, în calitatea mea de deputat al brașovenilor, trag un semnal de alarmă privind riscul ca odată retrocedat și trecut în proprietate privată, Castelul Bran să fie scos din circuitul turistic public. Nu-mi rămâne decât să sper că Ministerul Culturii și Cultelor are în vedere o strategie clară privind viitorul acestui moment istoric și că decizia finală va fi luată ținând cont de interesele națiunii române, nu de cele private.

În numele locuitorilor din regiunea Brașovului trag un semnal de alarmă și doresc ca și de acum încolo acest monument istoric cu înaltă încărcătură emoțională să fie deschis publicului, iar inima Reginei Maria să-și găsească, în sfârșit, locul bine meritat în biserica Castelului Bran.

  Gheorghe Chiper - declarație politică: Paradoxul prețurilor controlate și politica liberală;

Domnul Gheorghe Chiper:

Paradoxul prețurilor controlate și politica liberală.

În prezent avem parte zilnic de o adevărată ofensivă a liberalismului în politică și economie, promotorii doctrinei aflați în fruntea Guvernului și a Camerei Deputaților dovedindu-se adevărați agitatori, purtători de mesaj în media românească, dar și inițiatori de norme și instituții cu vocație "liberală" și de sorginte "liberală". Folosesc sensul figurativ al termenului, pentru că în esență nu avem de-a face cu adevărata doctrină liberală. Însăși principiile sale, care au dominat producția și consumul în economia de piață, evoluând desigur în timp, nu trebuie luate doar cu semnificația lor semantică. Cu atât mai mult nu trebuie să se ajungă la libertinaj, la o stare de dezordine, cu alte cuvinte.

Se întâlnesc însă la noi situații și cazuri de autentică intervenție etatistă în economie, de utilizare în exces a mecanismelor și a pârghiilor administrative în sistemul de producție și repartiție a valorilor materiale și financiare.

Prețurile și tarifele administrate (sau controlate) sunt cel mai bun exemplu în acest sens. Nu pentru faptul că se practică astfel de prețuri ci pentru că ele nu sunt stabilite pe baze reale și bine fundamentate. Ele nu decurg din jocul cererii și ofertei, ele apar ca urmare a statutului de monopol al produsului sau serviciului care le stă la bază, sunt expresia voinței și intereselor celui care le stabilește, ale celui care conduce sectorul sau ale celor care îl selecționează și îl numesc în funcție.

După acest lung șir de considerații de ordin teoretic, sunt necesare, desigur, și exemple concrete iar ele nu trebuie mult căutate. Sunt destule, dar mai ales sunt peste tot, ca o obsesie și o sfidare.

Avem astăzi, spun datele statistice, unele din cele mai ridicate prețuri ale energiei electrice din Europa pentru consumatorii economici; avem cel mai ridicat preț plătit furnizorului extern de gaze naturale, avem cu certitudine cele mai scumpe utilități (la termoficare, apă, canal, telefonie), comparativ cu câștigurile medii.

Toate acestea nu s-au stabilit pe baza unor criterii ale economiei de piață. Nivelul lor nu este consecința unor practici de sorginte liberală. Ele sunt posibile tocmai pentru că se ignoră și se poate face rabat de la cerințele economiei de piață; ele sunt rolul voluntarismului și arbitrarului într-un sistem care nesocotește legile, în primul rând, pe cele nescrise ale economiei.

Este vorba de un paradox al prețurilor controlate, care au cea mai mare pondere în consumul social, și politica liberală oficială, declarată, dar prea puțin practicată.

  Mihai Cristian Apostolache - despre obiectivul reformei reale în domeniul administrației publice;

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Unul dintre principalele obiective pe care România le are de atins în perspectiva integrării europene este și reforma reală în domeniul administrației publice.

Acest deziderat însă nu se poate îndeplini decât cu și prin oameni de calitate, care să gândească și să lucreze în spirit european.

Cred că sunteți de acord cu mine că, la nivelul administrației publice locale, cel care dă tonul, cel care are cea mai mare responsabilitate dar și cel care este îndrituit, prin votul cetățenilor, să aibă cea mai mare autoritate, este primarul localității.

Din păcate, aceste calități și responsabilități despre care aminteam, nu sunt dublate și de o recunoaștere pe măsură din punct de vedere salarial. Primarii sunt remunerați, în prezent, cu o îndemnizație fixă și atât.

În consecință, mulți dintre ei ajung ca, în ziua de salariu, să constate că banii pe care îi primesc sunt fie aceiași, fie mai puțini decât cei, de exemplu, ai secretarului, care beneficiază de sporuri și prime.

Recenta ordonanță privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalul bugetar salarizat nu numai că nu rezolvă situația nedreaptă pe care am menționat-o ci, prin art. 5, pune sub semnul întrebării chiar posibilitatea aplicării majorărilor în cazul primăriilor sărace.

Mai mult decât atât, amintita ordonanță, ca de altfel și Ordonanța de urgență a Guvernului privind unele măsuri pentru întărirea capacității administrative a României pentru integrarea în Uniunea Europeană, prin care se suspendă ocuparea prin concurs a posturilor vacante la data de 31 decembrie 2005, limitează drastic autonomia locală asupra căreia, cel puțin la nivel declarativ am căzut de acord cu toții.

M-am adresat și domnului prim ministru, solicitându-i să analizeze posibilitatea și oportunitatea acordării unor sporuri salariale primarilor și viceprimarilor, (de exemplu, a sporului de vechime și/sau a unui spor de reprezentare), care să îi motiveze pe aceștia să-și îndeplinească mandatul încredințat de către cetățeni precum și modalitatea de a debloca posturile vacante, cel puțin în situația autorităților administrației publice locale și județene ale căror venituri proprii permit plata salariilor respective.

Aștept cu nerăbdare răspunsul domniei sale și sper, spre binele nostru, al tuturor, că acesta să fie unul pozitiv.

Asta, desigur, dacă nu ne dorim niște primari de mâna a doua care, incapabili să facă altceva care să le aducă un câștig sigur și stabil, se vor mulțumi cu bruma de bani și cu bruma de putere acordate prin ordonanțele semnate Tăriceanu.

  Emil Strungă - declarație politică cu titlul Imixtiuni prezidențiale;

Domnul Emil Strungă:

Imixtiuni prezidențiale

În ultima perioadă de timp, atenția mass-media și a întregii clase politice românești a fost îndreptată către așa-numitul divorț al celor două partide, liberal și democrat, componente ale Alianței D.A. capul de afiș l-a ținut controversata alegere a democratului Corneliu Turianu în funcția de președinte al CNSAS. Cu toate acestea, ochiul vigilent al presei nu a scăpat din vedere, după cum era normal, nici tensiunile apărute în urma refuzului președintelui Traian Băsescu de a-l confirma în funcția de ministru delegat pentru relația cu Parlamentul pe colegul nostru liberal, domnul Victor Paul Dobre. Acesta este și rămâne persoana cea mai potrivită pentru mandatul în cauză care înseamnă o misiune realmente grea și anume aceea de a menține echilibrul în cadrul acordului din Parlament, cu atât mai mult cu cât majoritatea puterii nu este una confortabilă.

Motivele invocate de domnul președinte Băsescu pentru a motiva acest gest sunt, la prima vedere raționale, dar în realitate lipsite de substanță. Faptul că: "domnul Dobre îndeplinește o funcție extraordinar de importantă în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, având în coordonare Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și că ar putea fi util și în 2006, mai ales că apele au început să se reverse din nou", nu ascunde decât adevăratul motiv al nemulțumirii și anume acela că nu a fost consultat de către premierul Călin Popescu Tăriceanu, așa cum prevede Constituția. Potrivit acesteia însă, art. 85 alin. 2 precizează că "președintele numește și revocă miniștri la propunerea primului ministru", fără a se preciza nimic, în amintitul articol, de consultări prealabile. "Să găsească un om nou", aceasta a fost recomandarea pe care a făcut-o, cu nonșalanță, președintele României, primului ministru. Chestiunea în cauză nu reprezintă nimic altceva decât amestecul domnului președinte Traian Băsescu în chestiunile interne ale unuia dintre cele mai importante partide și în activitatea Guvernului. Conform Constituției, președintele trebuie să joace rolul de arbitru și să exercite funcția de mediere între puterile statului or, în cazul de față, acțiunea președintelui reprezintă o depășire a acestor atribuții, astfel că se face vinovat și pentru eventualele disfuncționalități ale Guvernului.

Domnul Victor Paul Dobre este și rămâne în continuare o persoană capabilă și cu experiență reală, atât în activitatea parlamentară cât și în cea de la Guvern, ceea ce provoacă PNL să susțină în continuare un astfel de om pentru funcția de ministru delegat pentru relația cu Parlamentul.

Dar, exceptând întreaga chestiune care nu este deloc un incident minor, nu e vorba de soarta lui Victor Paul Dobre sau de cea a ministrului pentru relația cu Parlamentul. Ceea ce trebuie consemnat și semnalat în întreaga sa gravitate este faptul că se creează un precedent periculos prin amestecul președintelui Traian Băsescu în problemele Guvernului și în cele ale PNL. Acest fapt determină riscul ca, pe viitor, în România, funcția primului ministru și cea a președintelui să fie deținute de o singură persoană.

  Petru Movilă - intervenție politică cu titlul PD și lustrația.

Domnul Petru Movilă:

"P.D. și lustrația"

După scandalul CNSAS, dezamorsat de președintele Traian Băsescu, iată că o nouă temă agită apele politicii românești, așa numita Lege a lustrației care, deocamdată, se află în stadiul de proiect.

Au început deja să zboare săgeți otrăvite în aproape toate direcțiile, spre toate partidele, inclusiv în interiorul Alianței. Acuzația cea mai frecventă este că unii sau alții nu ar dori, de fapt, să fie adoptată această lege sau să fie adoptată într-o formă practic inofensivă pentru foștii susținători ai regimului comunist.

După ce PD a fost acuzat că l-a impus pe domnul Turianu președintele CNSAS pentru ca, chipurile, el să ascundă dosarele compromițătoare ale celor care l-au promovat, acum unii încearcă să acrediteze ideea că PD ar avea ezitări și în legătură cu adoptarea Legii lustrației, din aceleași motive ca și în cazul CNSAS.

De aceea vreau azi, în această declarație politică, să afirm răspicat că PD, grupul său parlamentar din această Cameră, sprijină pe deplin adoptarea acestei legi, în forma sa cea mai severă, cu excepția, bineînțeles, a acelor amendamente hilare care trimit la persoane sau categorii profesionale.

Mai mult decât atât, pentru ca legea să intre în vigoare cât mai repede, PD, prin vocea președintelui său, domnul Emil Boc, a propus ca ea să fie adoptată prin ordonanță de urgență a Guvernului.

Este adevărat că o lege a lustrației ar fi fost extrem de necesară în anii imediat următori lui decembrie '89; sunt convins că o asemenea lege, adoptată prin '91-'92, ar fi grăbit tranziția, ar fi contribuit mult la asanarea morală a societății românești și ne-ar fi scutit de multe scandaluri și hopuri care au marcat evoluția democrației românești în ultimii 16 ani.

Dar mai bine mai târziu decât niciodată; și nici nu este târziu de fapt. Să ne gândim că mulți dintre cei aflați în intervalul de vârstă 45-65 de ani, care ocupă azi funcții importante și care ne dau lecții de democrație, aveau atunci 30-45 de ani și puneau umărul cu elan și spirit partinic la construirea societății socialiste multilateral dezvoltate, ce să mai spunem de foștii angajați ai Securității?

Experiența istorică, atât a României, cât și a altor țări, ne arată că o societate ieșită din dictatură, mai ales una foarte dură cum a fost cea comunistă, nu poate deveni autentic democratică fără o înnoire a mentalităților, fără o percepție de alt tip asupra oamenilor și a relațiilor dintre ei, fără ceea ce se numește revoluție morală.

Dar cum putem noi construi o democrație de timp modern, european, cu oameni care au fost convinși că societatea comunistă este forma ultimă, superioară de organizare umană și au dat din coate pentru a ocupa un loc de frunte în acea societate? De aceea este necesară această Lege a lustrației care nu este una a răzbunării, a eliminării unor oameni din viața socială. Nu este vorba de pedepse penale, ci doar de un simplu pas înapoi al celor care au sprijinit, la un nivel semnificativ, comunismul. Este o măsură necesară dacă vrem ca România să se integreze cu demnitate în Uniunea Europeană și, în general, în civilizația Europei de azi.

   

(Pauză între orele 10,00 - 10,20)

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 18 noiembrie 2018, 14:15
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro