Plen
Ședința Camerei Deputaților din 16 mai 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.80/26-05-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
20-06-2018 (comună)
20-06-2018
18-06-2018
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 16-05-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 16 mai 2006

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,40.

Lucrările au fost conduse de domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Gheorghe Albu și Eserghep Gelil, secretari.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Bună dimineața!

Doamnelor și domnilor deputați,

Deschid ședința de declarații politice de astăzi.

 
Rovana Plumb - declarație politică intitulată Țara o ia la vale, Guvernul dă aspect integrării;

Pentru început, din partea Grupului parlamentar al P.S.D., doamna deputat Rovana Plumb. Vă rog.

 

Doamna Rovana Plumb:

Bună dimineața!

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Dați-mi voie să încep ziua de astăzi cu o declarație politică, pe care am intitulat-o "Țara o ia la vale, Guvernul dă aspect integrării".

Orice guvernare poate fi caracterizată prin prisma scopului său principal: guvernare de dragul guvernării, guvernare pentru propriile interese și guvernare pentru popor, pentru cetățeni, adică, în fond, pentru cei care și-au exprimat încrederea prin vot.

Oare, în ce categorie se încadrează actuala guvernare din România? Desigur, este o întrebare retorică, doamnelor și domnilor, pentru că am primit și de această dată confirmarea că populația României devine importantă numai o dată la 4 ani, adică atunci când pune ștampila de vot.

Cum, altfel, se poate explica faptul că țara este afectată de focare de gripă aviară, de alunecări de teren, de inundații, iar persoanele direct implicate în gestionarea acestor situații de criză se plimbă prin Europa? Prefectul de Brașov, prefectul de Dolj și secretarul de stat Victor Paul Dobre, direct răspunzători de gestionarea situațiilor de urgență, ... sunt în Polonia. Revoltător!

Țara alunecă, se scufundă, iar Guvernul se chinuie să dea aspect integrării. Firește, integrarea europeană este un mare pas înainte pentru România, dar Raportul Comisiei Europene este rezultatul unei munci susținute, depusă de 11 ani, și nu absolvă Guvernul actual de gestionarea unor probleme pe care dânșii, probabil, le consideră mărunte.

Este adevărat că intervenția în cazul acestor calamități naturale este dificilă, însă de prevenirea și combaterea efectelor lor se face răspunzător în mod direct Guvernul, alături de autoritățile locale. Bineînțeles, pentru a fi capabil de intervenție, trebuie să ai un plan, o strategie coerentă, și nu să acționezi ad-hoc, reactiv, pe baza unor soluții de conjunctură, cum fac domniile lor, guvernanții.

Merită, oare, românii indiferența și batjocura celor care îi reprezintă? Categorie, nu!

Mă aflu astăzi la tribuna Parlamentului pentru a-mi manifesta solidaritatea față de toți acești oameni care suferă în această perioadă, nu atât din cauza vicisitudinilor naturii, cât datorită indiferenței celor în care și-au pus speranțele. Mă aflu la această tribună pentru a trage un semnal de alarmă și pentru a cere Guvernului și tuturor factorilor de decizie luarea unor măsuri, în regim de urgență, prin care să se prevină pe viitor efectele unor asemenea fenomene și prin care să se apere viața și securitatea oamenilor, priorități absolute ale oricărei guvernări.

Evenimentele și acțiunile din ultimul timp dovedesc faptul că Guvernul, în ansamblu, și ministerele de resort nu au nici un fel de politică în domeniul gestionării dezastrelor naturale. În aceste condiții, consider că o minimă decență ar trebui să-i împingă pe ministrul mediului, Sulfina Barbu, pe secretarul de stat din Ministerul Administrației și Internelor, Victor Paul Dobre, să-și prezinte demisia.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, doamnă deputat.

 
Emil Strungă - declarație politică intitulată Pactul Geoană - Vadim;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul deputat Emil Strungă.

 

Domnul Emil Strungă:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Titlul declarației politice care o prezint astăzi în fața dumneavoastră este "Pactul Geoană-Vadim".

Am asistat cu toții, în perioada scursă până în prezent, la multe frământări înregistrate pe scena politică internă și cu siguranță că viitorul ne rezervă și altele. Dintre toate evenimentele marcante, înregistrate în ultimul timp, ne-a suscitat atenția, în mod deosebit, acordul de colaborare încheiat care pare să se încheie între partidele parlamentare din Opoziție - P.S.D. și P.R.M.

Este un fapt cert că, în cadrul Legislativului, cele două formațiuni politice au avut, până acum, puncte de vedere comune, P.R.M. susținând de multe ori obiectivele social-democraților, așa cum a fost în cazul de fiecare dată când s-a exprimat pentru moțiuni simple sau de cenzură. Cu toate acestea, nu poate să nu surprindă totuși, într-o oarecare măsură, pasul făcut de liderii celor două partide, Mircea Geoană și Corneliu Vadim Tudor, de a încheia acest acord de colaborare la nivel parlamentar, deși se pare că lucrurile nu se vor opri aici. Domnul Vadim Tudor a declarat: "Faci un protocol de colaborare în Parlament, dar te gândești și la pasul următor", ceea ce nu poate însemna altceva decât o eventuală colaborare electorală în viitor. Colaborarea care se prefigurează între cele două partide are un singur scop: blocarea proiectului Legii lustrației. Acest protocol a surprins nu numai pe unii colegi din Coaliția aflată la guvernare, dar, ceea ce pare amuzant, chiar și pe unii membri marcanți ai Partidului Social Democrat - și mă refer aici la domnul Vasile Dîncu, dar și la alții, care sunt conștienți că această colaborare oficializată va provoca mai multe pagube, decât îi va aduce beneficii.

Pe plan extern, evenimentul în sine a produs stupoare și a reprezentat o grea lovitură de imagine adusă social-democrației din România. Socialiștii europeni și-au exprimat în mod clar nemulțumirea produsă de gestul confraților lor din P.S.D., care au ales să-și lege destinele de cele ale unui partid extremist, provenit de la periferia eșichierului politic, așa cum este Partidul România Mare.

Dar, prin venele celor două partide curge, în fapt, același sânge, cu nuanțe diferite de roșu: P.S.D. este o structură de sorginte comunistă desprinsă din trecutul comunist, iar P.R.M. este exponentul fostei securități.

În opinia mea, această strângere camaraderească a rândurilor celor două formațiuni politice, diametral opuse sub aspect ideologic, nu se poate asemăna decât cu Pactul de tristă amintire, Molotov-Ribbentrop, încheiat la Moscova acum câteva decenii, și sper măcar că în plan politic nu va cauza țării un dezastru asemănător.

Convulsiile interne, gravele probleme de imagine și pierderea încrederii electoratului, corupția și discursurile demagogice sunt doar câteva din motivele pentru care Mircea Geoană și Vadim Tudor au ales să colaboreze strâns în viitor. Dar, oricare ar fi aceste motive, existența acordului P.S.D.-P.R.M. nu provoacă altceva decât întărirea Alianței P.N.L.-P.D. și îi convinge pe toți cei care au încercat slăbirea ei că nu pot avea încredere în nici o altă alternativă de colaborare cu social-democrații și cu atât mai puțin cu Partidul România Mare. Partidul Social Democrat oficializează o relație periculoasă cu un partid extremist, riscând să-și lege de gât încă un bolovan de imagine.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Alexandru Mocanu - declarație politică intitulată Lăsați Registrul Comerțului la Ministerul Justiției!;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, domnul deputat Alexandru Mocanu.

 

Domnul Alexandru Mocanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Am intitulat declarația mea politică de astăzi "Lăsați Registrul Comerțului la Ministerul Justiției!"

În calitate de primă cameră sesizată, Senatul României a adoptat, cu majoritate de voturi, o propunere legislativă privind Legea camerelor de comerț și industrie din România, având ca inițiatori pe domnii Viorel Arion, senator, și Ovidiu Silaghi, deputat, ambii aparținând Partidului Național Liberal.

Recent, această inițiativă a fost adoptată, cu modificări, și de Comisia juridică, de disciplină și imunități, precum și de Comisia pentru industrii și servicii a Camerei Deputaților, cu voturile unei majorități cel puțin ciudate, dacă nu chiar suspecte, și anume, colegi din P.N.L, P.S.D., P.R.M., în ciuda punctului de vedere al doamnei ministru Monica Macovei, ministrul justiției.

În cuprinsul acestei inițiative, - altfel lăudabile -, au fost strecurate câteva articole prin care se urmărește trecerea Oficiului Național al Registrului Comerțului (reamintesc, instituție publică cu personalitate juridică, finanțată integral din venituri proprii) de la Ministerul Justiției la Camera de Comerț și Industrie a României, respectiv a Oficiilor județene ale Registrului Comerțului de la tribunale la Camerele teritoriale.

După cum am spus și în alte ocazii, încercarea de a readuce Registrul Comerțului în curtea Camerei de Comerț si Industrie nu se întemeiază, din păcate, pe nici un argument de natură constituțională, economico-financiară, fiscală, socială, judiciară, administrativă, metodologică, ori orice alt argument legitim și de interes public. Dimpotrivă, în opinia mea, inițiativa este nu numai neconstituțională, dar este și profund imorală. Așa cum am spus, ea vine din partea a doi parlamentari, foști conducători ai unor camere de comerț județene, astăzi doar președinți onorifici ai acestora, și care, probabil, se gândesc la propriul viitor. Când fac această afirmație, mă întemeiez pe următoarele: până în anul 2002 inclusiv, când Oficiul Național al Registrului Comerțului era administrat de camerele de comerț, marea majoritate a acestor camere județene și-au încheiat exercițiile financiare cu pierderi, excepție făcând două-trei camere județene.

Începând cu anul 2003, când Oficiul Registrului Comerțului a trecut la Ministerul Justiției, acesta a avut excedente bugetare anuale, astfel: în anul 2003 - 1,4 milioane de euro; în anul 2004 - 6,2 milioane de euro; în 2005, peste 8 milioane de euro - și aceasta în condițiile în care, din surse proprii, în toată această perioadă, Oficiul Registrului Comerțului, fiind lăsat fără sedii și fără dotări, infrastructură, a trebuit să investească și a investit 10,4 milioane de euro.

Acesta, stimați colegi, este adevăratul motiv pentru care se dorește trecerea Oficiului Registrului Comerțului la Camerele de Comerț, pentru ca și excedentele bugetare pe care le-am menționat să treacă și ele, de la bugetul de stat în bugetele unor societăți de drept privat.

Personal, sper că, până la urmă, interesul public va prima, și Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, nu va accepta ca o structură privată, cum este cea a camerelor de comerț, care nu a făcut până acum dovada unui management performant, să administreze - ca să nu spun direct, să toace în interesul propriu al unor indivizi - profituri uriașe și absolut sigure ale unei instituții publice numită Oficiul Național al Registrului Comerțului. Aceste profituri trebuie să se constituie în surse din care să susținem Programul de guvernare privind infrastructura rurală și de mediu, dar și programe în Sănătate și Educație.

De altfel, în Uniunea Europeană, în care sper să intrăm la 1 ianuarie 2007, nu există o astfel de situație.

Din analiza acestei reglementări în 37 de țări europene, descoperim că Registrul Comerțului este deținut de autorități publice în 35 dintre acestea - doar în Olanda și Italia acest registru este deținut de camerele de comerț, numai că - atenție! -, în aceste țări, camerele de comerț sunt instituții publice.

Cu alte cuvinte, nu există nici măcar un singur exemplu în Europa, unde Registrul Comerțului să fie administrat de instituții private.

Alăturat prezentei, domnule președinte, prezint, pe mai multe pagini, respectiv vreo opt, o serie de argumente împotriva trecerii acestei instituții publice în subordinea camerelor de comerț și industrie din România, precum și o serie de abuzuri și deficiențe constatate în perioada în care acesta s-a aflat în administrarea Camerei de Comerț și Industrie.

Cu permisiunea dumneavoastră, pentru a nu-i reține pe colegi, voi depune aceste argumente și observații la secretariatul comisiei.

În final, nădăjduiesc că, până la urmă, o majoritate confortabilă din Camera Deputaților va respinge această inițiativă legislativă cu aromă de grup de interese nelegitime.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Adrian Moisoiu - declarație politică intitulată Sinistrații, pensiile și medicamentele compensate;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul deputat Adrian Moisoiu. Vă rog, domnule deputat.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Intervenția mea de astăzi este intitulată "Sinistrații, pensiile și medicamentele compensate".

Faptul că în această săptămână s-au împlinit 500 de zile de când actualul Guvern își exercită mandatul încredințat de Parlament, constituie un motiv pentru a se vorbi despre prioritățile României, despre ce ar fi trebuit să fie făcut, pentru ca românul să fie mulțumit la el acasă.

Declarațiile făcute, însă, cu această ocazie, de către liderul democrat Emil Boc, frizează ridicolul, fiindcă numai ridicol poate fi cineva atunci când declară: "Prioritățile României sunt sinistrații, medicamentele compensate, pensiile și integrarea europeană".

Indiferent de pregătirea politică pe care o are - sau, poate, mai exact, nu o are - domnul Boc, se vede de departe că pregătirea sa economică lasă de dorit. Fiindcă, de fapt, toate prioritățile declarate de domnia sa, sunt în fond efectele unei stări de fapt care nu poate fi ignorată.

Sinistrații reprezintă efectul unei politici greșite, care ar trebui să aibă un obiectiv exact invers, adică prevenirea efectelor inundațiilor. Oricât de vechi și de prost executate ar fi fost digurile făcute în urmă cu peste 25 de ani, inundațiile din anii trecuți ne-au avertizat, iar noi nu am luat nici o măsură.

La rândul lor, nici pensiile nu reprezintă una din prioritățile țării, ci ele sunt urmarea unei politici bugetare, de asemenea, greșite. Faptul că România are circa 6 milioane de pensionari și nici 5 milioane de contribuabili, este o consecință a faptului că, în loc să se stimuleze o politică investițională, care să vizeze creșterea veniturilor bugetare, oameni tineri, încă în putere, au fost scoși din viața activă, condamnați la pasivitate, în loc să producă pentru ca exact ei să aibă, mai târziu, pensii mai mari. La rândul său, majorarea punctului de pensie este o promisiune demagogică, fiindcă aceasta ar presupune să se ia din altă parte. Iar, din altă parte, nu ai de unde lua, decât de la "asigurări de sănătate", adică să lovești în cei bolnavi, care au nevoie de îngrijire medicală și care, la rândul ei, este deficitară, sau de la "învățământ și cercetare", care ele însele sunt o prioritate națională, fiind generatoare de plusvaloare în viitor. Dar, cum reducerea inflației și împiedicarea majorării prețului la gaze, carburanți sau curent electric ar fi putut avea ca efect venituri suplimentare pentru populație.

La rândul lor, medicamentele compensate sunt de fapt un efect al deteriorării stării de sănătate, pe fondul unei vieți economice dificile. Se apreciază că, prin taxa pe viciu, starea de sănătate a populației se va îmbunătăți deoarece, țigările fiind mai scumpe, se va fuma mai puțin. Este o iluzie. Românii sunt în stare să mănânce mai puțin pentru a-și cumpăra țigări mai scumpe și, astfel, sănătatea lor să se deterioreze în continuare. Ca urmare, prioritatea în domeniul sănătății nu sunt medicamentele compensate, ci creșterea nivelului de trai, care să determine o sănătate mai bună.

Dacă economia funcționează, oamenii câștigă mai bine, realizează economii pe perioada vieții active, care le asigură resurse în perioada pasivă, și nu mai au nevoie nici de medicamente compensate.

Deci, prioritățile domnului Boc și respectiv ale Partidului Democrat, al cărui lider este, sunt de fapt consecințe ale unei politici economice dezastruoase, duse de guvernanții tuturor regimurilor care s-au perindat la putere din 1990 încoace.

Prioritățile României trebuie să fie stabilite de noi românii, prin instrumentul major, pe care îl avem la dispoziție periodic, la fiecare 4 ani, care este votul și care trebuie să fie cât mai responsabil. Altfel, va trebui să așteptăm alți patru ani, în care prioritățile vor fi de fapt consecințele: sinistrații, pensiile și medicamentele compensate.

La rândul ei, integrarea europeană ar trebui să ducă la reducerea contradicțiilor din interiorul Alianței, care au căpătat accente dramatice și care reconfirmă caracterul extrem de fragil al structurilor aflate momentan la guvernare. Instabilitatea politică și respectiv alegerile anticipate ar reprezenta, pe lângă greutăți de aderare, un consum de timp și, mai ales, resurse ce ar putea fi folosite pentru ducerea la bun sfârșit a angajamentelor asumate în campania electorală: reducerea sărăciei și a marginalizării sociale, îmbunătățirea standardului de viață al persoanelor vârstnice, reducerea numărului de persoane asistate și altele, ale căror măsuri de finalizare au fost uitate și pe care oficialii Uniunii Europene le "caută cu lupa", ori de câte ori ne vizitează.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Becsek-Garda Dezső-Kálmán - semnalarea unor acte de corupție ale procurorilor și judecătorilor din județul Harghita;

Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R., domnul deputat Becsek-Garda Dezsö.

 

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Azi, în ziua de 16 mai 2006, vom afla punctul de vedere al Uniunii Europene privind data și condițiile aderării României la Uniunea Europeană. Se pare că stegulețe roșii vor avea Ministerul Agriculturii și Ministerul Finanțelor. Prin urmare, Ministerul Justiției a scăpat de monitorizare pentru așa numita reformă în justiție.

Eu, însă, constat cu stupoare că puterea judecătorească nu respectă legile țării, dă niște soluții și sentințe contrare legislației în vigoare, când solicităm reverificarea unor abuzuri din partea procurorilor și a judecătorilor, ori nu primim răspunsul în termenele prevăzute de lege, ori răspunsurile nu se referă la obiect. Din atitudinea procurorilor și a judecătorilor, se simte clar faptul că ei nu sunt datori să respecte legile țării sau să ia în considerare probele dovedite de organele de control ale statului.

Pentru susținerea afirmaților mele, revin la susținerea mafiei lemnului din județul Harghita, în dosarele 72/P/2004 și 74/P/2004.

Mușamalizarea cazurilor de corupție din domeniul silvic o putem constata și pe linia procuraturii. Astfel, rechizitoriul din dosarul nr. 72/P/2004 din 30 iunie 2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus trimiterea în judecată doar a inculpatului Szakács István, pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 din Codul penal, fiind scoși din cauză, în mod netemeinic, principalii autori ai acestor infracțiuni, cum sunt: inginera Laczkó Terézia, inginer Melles Előd, inginera Szabó Mária (prin soțul Citrom Bela), consilier juridic Mateiu Mariana, Benedek Árpád, șef district la Ciumani, Incze József, șef district la Ditrău, inginer Márton Tihamér și subinginer Györfi Dénes, care au declarat pe propria răspundere privind incompabilitatea desfășurată în domeniul silvic, prin care a fost încălcată grav Legea nr. 427/2001, art. 40 alin. 3, privind statutul personalului silvic.

Cu ocazia controalelor efectuate de către Garda Națională de Mediu și Garda Financiară în toamna anului 2003, fapt confirmat și de către conducerea Regiei Națională a Pădurilor, în 18 decembrie 2003, privind falsurile în declarații, s-a constatat că cei sus-menționați aveau firme și asociații prin care au efectuat deturnări de fonduri, spălare de bani și alte infracțiuni. Asociațiile și firmele prin care s-au efectuat aceste abuzuri erau următoarele: Asociația Pro Sylvae, F.S.C. Romania, S.C. Compos Eximp S.A. Gheorgheni, S.C. Aldi S.R.L. Miercurea Ciuc și S.C. Hardev-F.P.T. S.R.L. Miercurea Ciuc și alte firme necontrolate.

Cel mai mare abuz din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș îl reprezintă soluția dată de către domnul prim-procuror adjunct Ioan Mureșan, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, din 10 noiembrie 2005, în lucrarea penală 74/P/2004, având ca obiect comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, complicitate la abuz în serviciu, fals intelectual, fals și uz de fals, ca urmare a decontării fictive a unor împăduriri, în perioada anului 2002-2003, prin care s-a cauzat un prejudiciu de 538 milioane lei de către inginerii Melles Előd, Györfi Dénes, Csibi Tiberiu și Incze József, pentru care am fost nevoit să solicit reverificarea soluției date de către prim- procurorul adjunct Ioan Mureșan, fiind nemulțumit de modul în care nu s-a luat în considerare referatul de terminare a urmăririi penale al Inspectoratului Județean al Poliției Harghita, Serviciul Cercetări Penale, care dovedea cu mijloace de probă infracțiunile comise. Această activitate a fost coordonată de către prim-procurorul Ioan Mureșan. Mai mult de atât, în data de 22 octombrie 2004, învinuiții și-au schimbat probele, fiind prinși în flagrant asupra faptului. Persoanele care efectuau lucrările de împăduriri și care în declarațiile lor date inspectorilor de la Inspectoratul de Poliție al județului Harghita și de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Cinegetic Harghita, au recunoscut clar că lucrările de împăduriri au fost solicitate la cererea fostului șef de ocol Melles Elod.

Consider că, pentru asemenea infracțiuni, nu se poate acorda amendă administrativă, mușamalizându-se, în felul acesta, această activitate infracțională a mafiei lemnului din județul Harghita care, pe lângă faptul că au contribuit la defrișarea unor munți întregi, s-au mai folosit și de decontări fictive.

Stimată doamnă ministru Monica Macovei,

Încă din primăvara anului 2005, am solicitat sprijinul dumneavoastră în lupta împotriva mafiei lemnului. Am revenit cu solicitarea mea, în timpul prezenței dumneavoastră la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții, pentru că, în ultimul an, am fost nevoit să constat susținerea mai eficientă, fără respectarea legislației în vigoare, a mafiei lemnului de către procurori și judecători. Cu aceste soluții și sentințe nu m-am adresat străinătății, pentru a nu îngreuna aderarea României în Uniunea Euroapeană. Însă, dacă nu vor fi trași la răspundere procurorii și judecătorii pentru actele lor de corupție, voi fi nevoit să prezint în acest sens date concrete oficialilor europeni.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Andrian-Sirojea Mihei - declarație politică intitulată Bolnavul sănătății - ministerul...;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Andrian Mihei.

 

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică se intitulează "Bolnavul sănătății - ministerul ..."

Spunea cineva că, "Înainte să îi vindeci pe alții, vindecă-te pe tine însuți". În România, această zicală s-ar aplica cu prisosință Ministerului Sănătății care, domnilor, după simptome, pare bolnav. Sunt convins că domnul ministru ar găsi o soluție austriacă pentru vindecare, însă, până una alta, nu sunt sigur că realizează că este nevoie.

Pe 2 mai a.c., domnul ministru al sănătății, Eugen Nicolăescu, ne-a declarat, cu o iscusită replică, parcă scoasă din decalogul ce stă la baza strategiei domniei sale de reformă a sănătății: "Nu vă mai buluciți din prima zi la farmacii".

"Nu vă mai buluciți din prima zi la farmacii" le-a spus el pensionarilor și persoanelor bolnave, care se duc la farmacii pentru a-și ridica medicamentele compensate sau gratuite necesare, până la epuizarea vestitului plafon. Mi se pare o replică de necrezut. Dumnealui, prin tot felul de experimente, a reușit, în nici un an, să bulverseze întregul sistem medical și, probabil, pensionarii și bolnavii îi strică imaginea și coerența strategiei, cu cozile lor și cu graba absurdă de a-și procura medicamentele compensate.

Totodată, în aceeași zi, într-un comunicat de presă, tot dumnealui spune: "În ceea ce privește modul de eliberare a medicamentelor compensate și gratuite, Ministerul Sănătății precizează: 1. Este clar că cetățenii sunt în continuare neîncrezători în faptul că vor găsi medicamente aproape tot cursul lunii și, ca atare, după un vechi obicei, s-au dus la farmacii din prima zi a lunii, rezultatul fiind cunoscutele cozi".

Țin să fac o precizare pentru domnul ministru: domnule ministru, cetățenii nu se tem că nu vor găsi medicamentele în farmacii aproape tot cursul lunii, ci că se termină plafoanele stabilite de dumneavoastră (doar dumneavoastră știți după ce criterii, din moment ce vă dovediți așa-zisa flexibilitate în a le modifica după cum se arată a fi necesar) și nu apucă să își ia respectivele medicamente, compensat sau gratuit. Și nu uitați că vorbim aici despre pensionari (acei pensionari cărora nu li s-au recorelat pensiile și abia au reușit să iasă din iarnă) și despre persoane bolnave, care în ultima vreme sunt plimbați pe drumuri, ba pentru că sunt modificate formularele de rețetă, ba că nu se mai dau anumite medicamente decât cu rețetă, ba că nu e plafon, și ei, săracii, numai să umble nu pot.

Mă întreb ce ați simțit, domnule ministru, când președintele Partidului European Socialist, domnul Poul Rasmussen, a spus: "Am simțit durerea și umilința acelei femei" - după ce a fost interpelat de o femeie din Ploiești, care i-a spus că doar ce a ieșit din spital și că a stat două ore la coadă pentru a-și procura un medicament? Sau ". în afara de a vă enerva 'bulucirea' oamenilor la farmacii, ce simțiți când îi vedeți, bătrâni și bolnavi, stând în picioare, înghesuindu-se pentru speranța aceea mică, că vor mai trăi puțin și vor mai apuca să vadă și ei cum în România se trăiește bine.

Dacă facem o sumară recapitulare a așa-zisei reforme, luând în calcul doar cele întâmplate în 2006, vom observa că fiecare lună a avut surprizele și crizele sale. Și nu zic, dacă am avea acum o criză generată de niște modificări, însă de luna următoare totul ar fi rezolvat în ceea ce privește o anume problemă ". aș fi de acord. Însă nu. Fiecare lună are câte o criză care se adaugă la cele din lunile anterioare.

Să o luăm cu începutul anului!

După ce în ianuarie anunța public cu surle și trâmbițe vestea deblocării posturilor din sistemul sanitar, ministrul a decis reblocarea lor, cadrele medicale apucând să se bucure de promisiunea ministrului doar timp de o lună, însă, fără a avea drept acoperire vreun act oficial în baza căruia să se poată face angajări pe termen nedeterminat, fila de buget pentru anul 2006 nefiind aprobată, astfel încât spitalele oricum nu ar fi putut face angajări decât pe termen limitat. Apoi, prin Ordonanța de urgență 1/29 ianuarie 2006 apărută în Monitorul Oficial 90/31 ianuarie 2006 se anunța sistarea concursurilor și, implicit, imposibilitatea angajării de personal în sistemul sanitar, motivându-se - citez: "Pentru a nu se majora cheltuielile de personal aprobate pentru anul 2006 ". s-a luat ca măsură suspendarea ocupării prin concurs a posturilor vacante la data de 31 ianuarie 2006 din cadrul autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare a acestora." Deci posturile din sistem sunt blocate și ne plângem că nu există personal suficient și calificat!

În februarie, după criza prin care au trecut bolnavii de diabet și cancer, a venit rândul sugarilor să cadă victime ale sistemului sanitar subfinanțat. De la începutul anului și până în februarie, în Constanta nici un nou născut nu a primit laptele praf, care se acorda conform programului național "Mama și copilul". S-a anunțat atunci, în plus, că cel puțin până în luna mai, numai unu din patru bebeluși va primi cantitatea de lapte necesară dezvoltării sale. Suntem în luna mai. Considerați că s-a schimbat ceva??

În plus, de la revoluție și până acum, nici un ministru care a trecut pe la conducerea Ministerului Sănătății nu a reușit să dezvolte un program concret și viabil de atragere a cadrelor medicale în mediul rural. Fostele cabinete medicale din mediul rural au ajuns adevărate ruine. Autoritățile locale eventual încearcă, în măsura în care pot, să atragă medici către mediul rural, pentru ca oamenii să nu fie nevoiți să străbată kilometri întregi pentru a face o analiză sau pentru a lua o pastilă, însă fără un real suport și fără o strategie la nivel național, acest lucru este greu de îndeplinit.

Pe data de 5 septembrie 1882, Eminescu, într-un articol numit "Cititorii noștri..." spunea "Adevăratul împilător al țăranului nu este decât administrațiunea, decât guvernul care-l exploatează și-l sugrumă în modul cel mai neomenos. Am arătat altădată că, în schimbul birurilor enorme ce plătește stăpânirii, nu i se dă absolut nici un echivalent; siguranța averii și a vieții sale este o minciună; instrucțiunea publică se află numai pe hârtie; biserica este dărâmată sau văduvă de servitori; spitale nu există decât în imaginațiunea comitetelor permanente; căile de comunicațiune sunt în starea cea mai deplorabilă." 124 de ani și ați zice că s-a schimbat ceva?

În Constanța și sunt convins că și în alte județe, problema ambulanțelor este acută. Pentru a se respecta normele la deplasările în județ, dar și în oraș, (și nu uitați că în Constanța, vara, există un aflux mare de turiști români și străini) este nevoie de mașini dotate corespunzător, mașini capabile să facă față cerințelor în timp util. Acum avem un parc de mașini dintre care, conform directorului CJAS, doar 4 pot face față unor urgențe majore. Când și cum se va rezolva această problemă (care nu este neapărat recentă)? Ministerul spune că până în 2008 situația va fi rezolvată. Există deja un plan concret în acest sens?

Vineri, o delegație a armatei americane însoțită de membri ai Ministerului Apărării Naționale din România au vizitat Spitalul Județean Constanța, prefațând exercițiile militare ce se vor efectua atât pe mare, cât și pe uscat, ce vor avea loc la Constanta, la sfârșitul lunii iulie, deoarece, conform procedurilor lor, toate locațiile importante sunt verificate pentru o bună desfășurare a activităților. Concluziile acestora, bune sau rele, despre spitalul județean, astea sunt. Oricum nu au alternativă și nu au ce face. Însă NOI putem face ceva. Spitalul Județean Constanța este, practic, o instituție de interes național. Vara, când, cu voia ministerului mediului care de doi ani tulbură apele la început de sezon, există aflux de turiști, practic, întreaga țară și o mulțime de străini se perinda prin orașul nostru și sunt convins că toți și-ar dori să aibă, dacă ar fi nevoie, parte de servicii competente într-un spital modern. Însă, pentru Constanța, fondurile sunt mereu diminuate sau inexistente.

Ultima găselniță a domnului ministru este anunțul făcut în aprilie, citez: "Vom încerca o modificare grea, dar substanțială privind trecerea plafoanelor de la farmacii la medicii de familie, probabil începând cu 1 iulie" - declară dumnealui în cadrul dezbaterii "Ce facem să dispară cozile din farmacii"?", organizată de Colegiul Farmaciștilor din România. Și ce fac medicii de familie? Cu stetoscopul de gât și cu creionul după ureche pun în balanță simptomele pacientului versus fundul sacului alocat. Nu-i mai ascultă pe pacienți ce îi doare și cum se manifestă, pentru că se încurcă la calcul și Doamne-ferește, depășesc plafonul. Probabil, îl vom auzi pe domnul ministru prin august-septembrie, la o dezbatere intitulată "Ce facem să dispară cozile de la medicii de familie?" spunând că va trece plafoanele de la medicii de familie la spitalele de boli nervoase, unde se vor afla atât pacienții, cât și medicii, laolaltă, chinuindu-se încă să numere pastilele, banii, bolile, rețetele, simptomele, plafoanele ...

Este trist! Modificări de o astfel de amploare nu se fac pur și simplu! Nu se fac fără o evaluare a tuturor implicațiilor și fără dezvoltarea unei strategii eficiente. S-ar putea, de exemplu, face experimente pilot. S-ar încerca implementarea unei astfel de modificări într-un oraș, avându-se în mod necesar și un plan B, de contracarare a efectelor negative, s-ar vedea implicațiile, s-ar vedea erorile, s-ar vedea tot ce nu merge și cu toate aceste lecții făcute, s-ar dezvolta un eventual plan național de implementare.

Orice se face în această așa-zisă reformă - în special deoarece este în domeniul sănătății - trebuie făcut cu grijă. Trebuie să ne pese de oameni. Reforma trebuie făcută avându-i în vedere pe ei. Nu vă gândiți numai la bani. Reforma trebuie făcută având mereu în minte minimizarea impactului negativ asupra oamenilor!!! Și nu pentru că ei sunt alegătorii, ci pentru că sunt OAMENI! Pentru că trebuie să ne pese de suferința și durerile lor, omenește vorbind!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Emil Radu Moldovan - declarație politică cu titlul Adevărata Românie;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Emil Radu Moldovan.

   

Domnul Ioan Stan:

Lăsați-mă pe mine, domnule președinte!

 
 

Domnul Emil Radu Moldovan:

Vă cedez locul, domnule Stan.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule Stan, vă rog frumos.

 
 

Domnul Emil Radu Moldovan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

O să fiu foarte scurt ca, în același timp, să intre și domnul Stan.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată "Adevărata Românie".

Dragi guvernanți, vă invit la o plimbare în mijlocul oamenilor. De această dată, nu pentru a le cere votul, ci pentru a le asculta problemele.

Sunt sigur că ați pleca capul de rușine pentru toată ignoranța cu care ați tratat populația în cei aproape doi ani de la preluarea guvernării. Vom începe plimbarea cumpărând și un ziar cu anunțuri de mică publicitate.

Observați, domnilor guvernanți, multitudinea de anunțuri prin care numeroși pensionari își vând bunurile, multe din ele cu valoare sentimentală. Să fie doar un moft al lor, din moment ce declarați că ați rezolvat problemele din sistemul de pensii?

Ce spuneți dacă am intra în această universitate? Sunt mulți studenți care vor să vă invite să locuiți măcar o săptămână în camerele din căminele studențești, unde, printre gândaci și frig, să vedeți condițiile în care sunt obligați să învețe. Uite și un profesor care abia așteaptă să vă întrebe de ce nu ați dublat salariile așa cum le promiteați în campania electorală?

Stați, nu fugiți, ne întâlnim curând și cu un medic care vrea să vă întrebe același lucru.

Și uite și un grup de tineri care, în ciuda faptului că muncesc, sunt obligați să locuiască cu părinții, achiziționarea unui apartament personal fiind o dorință utopică.

Sunt sigur că știți ce să le răspundeți pentru a vă scuza lipsa de măsuri. La toate acestea se adaugă milioanele de români săraci, foarte săraci, care abia supraviețuiesc de la o pensie la alta sau de la un salariu la altul. În condițiile în care prețurile au explodat și continuă să crească uimitor de repede, iar veniturile rămân neschimbate, oamenii abia dacă reușesc să nu moară de foame.

Vedeți și această coadă la farmacie? Nu se stă din plăcere, ci proasta gestionare a fondurilor din sănătate îi împinge pe oameni la asemenea soluții extreme.

Ce le veți spune acestor șoferi supărați că și-au distrus automobilul în gropile de pe străzile românești? Faptul că nu ați reușit să faceți în aproape doi ani nici un kilometru de autostradă sunt sigur că nu e un argument în favoarea dumneavoastră.

Plimbarea noastră se poate extinde și în mediul rural, acolo unde agricultorii au fost obligați să suporte măsurile distructive ale ministrului Flutur.

Mă întreb retoric. Oare cunoașteți toate aceste realități? Sau trăiți într-o lume paralelă în care totul e roz, frumos, iar atunci când nu aveți pâine, vă serviți cu cozonac?

Halal guvernare portocalie!

Nu asta au așteptat românii care v-au oferit cu atâta încredere votul.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Ioan Ghișe - declarație politică intitulată Un laptop pentru fiecare elev din România și pentru fiecare cadru didactic din România;

Domnul deputat Ioan Ghișe din partea Grupului parlamentar al PNL.

 

Domnul Ioan Ghișe:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimate doamne și stimați domni colegi deputați,

Declarația mea politică se intitulează "Un laptop pentru fiecare elev din România și pentru fiecare cadru didactic din România".

Între 16-19 noiembrie 2005, la Tunis, a avut loc Conferința mondială privind societatea informațională. Cu această ocazie, a fost prezentat prototipul laptopului de 100 de dolari de către Institutul de Tehnologie din Massachusetts - SUA prin prezentarea făcută de profesorul Negroponte.

Producția de serie a acestui laptop de 100 de dolari va începe în octombrie 2006. La Tunis, prin declarația dată de mai multe zeci de state, prin reprezentanții lor guvernamentali și parlamentari, sub egida Organizației Națiunilor Unite, s-au trasat principalele direcții de acțiune în cadrul dezvoltărilor naționale privind societatea informațională. În acest moment este o adevărat competiție mondială între statele lumii pentru încercarea de a dota sistemele publice de învățământ cu calculatoare care să dea șansă copiilor și cadrelor didactice pentru accesul la internet.

Săptămâna trecută am avut șansa să primesc fundamentarea tehnică și științifică a valorii acestei inițiative din partea unor profesori de la catedra de calculatoare a Universității Politehnice București. Se demonstrează că un program național pentru toți elevii și cadrele didactice din România ar costa mai puțin de 600 de milioane de dolari.

Cu ocazia acestei declarații politice anunț inițiativa pe care am realizat-o: un proiect de lege prin care să se aprobe acordarea câte unui calculator laptop de 100 de dolari pentru fiecare elev și fiecare cadru didactic din România.

În bugetul pe anul 2006 al Ministerului Învățământului, este prevăzută o sumă de aproximativ 1,2 miliarde de euro pentru dotări în sistemele de învățământ. Dacă Parlamentul, cu ocazia votării proiectului de lege, va găsi de cuviință ca și exprimarea unei voințe politice, se va putea lansa acest program, astfel încât în timpul anului 2007 toți elevii din România și cadrele didactice să beneficieze de posibilitatea de a se conecta la internet cu ajutorul acestui laptop de 100 de dolari.

Închei, prin a spune că în Constituția României, art.31, 32 și 33 se referă la drepturile și șansele egale oferite cetățenilor și, în mod particular, copiilor și tinerilor din România pentru accesul la informație, învățătură și cultură. Înseamnă că dacă un program de o asemenea amploare s-ar desfășura, într-adevăr, prevederile constituționale s-ar pune în operă.

Mai mult, menționez că în programul de guvernare, la Capitolul "Educație", există prevederi explicite, alin. d) și e), care spun că Guvernul pe perioada acestui mandat va face în așa fel încât, în fiecare școală din România, să existe un laborator dotat cu calculatoare și, de asemenea, fiecare tânăr va avea șansa pentru prima dată a propriului său calculator.

Inițiativa pe care o anunț astăzi în fața dumneavoastră este deschisă tuturor colegilor parlamentari, indiferent de partid, pentru că dacă va exista un sprijin larg al acestei inițiative, va exista șansa ca în România copiii și cadrele didactice să aibă toți șansa de a fi conectați la internet. Asta înseamnă că România ar intra în rândul țărilor fruntașe în ceea ce privește pașii făcuți în sistemele de învățământ pentru racordarea la valorile societății informaționale, ar fi un mare pas înainte făcut de către țara noastră.

Vă rog, stimați domni și doamne colegi deputați, și sperăm că și la Senat inițiativa se va bucura de succes, să susțineți această inițiativă: "Un laptop pentru fiecare elev și pentru fiecare cadru didactic din România".

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Aledin Amet - declarație politică cu titlul Drama unei națiuni;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Aledin Amet.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Drama unei națiuni

La data de 18 mai 1944 națiunea tătară a cunoscut cea mai mare tragedie din istoria sa. Aproximativ 500.000 de oameni, la ordinul criminal dat de Stalin, au fost strămutați din Peninsula Crimeea, entitatea statală istorică a tătarilor. Sub deviza "Crimeea fără tătari", puterea comunistă din U.R.S.S. a încercat și, din păcate, a reușit să provoace drama unei populații a cărei istorie îndelungată definește tenacitatea și încrederea.

Mai mult de jumătate din cei deportați, destinația finală fiind Siberia și alte zone îndepărtate ale U.R.S.S.-ului, a pierit pe drum. Copii, bătrâni, bolnavi, încărcați în vagoane destinate animalelor, datorită condițiilor inumane de transport, nu au mai apucat să ajungă la capătul drumului. Acuzați de faptul că ar fi colaborat, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cu armatele germane, acești oameni, tătarii din Crimeea, au plătit mult prea scump, destinul lor fiind supus nesăbuinței unui conducător inconștient, Iosif Visarionovici Stalin.

Aceste lucruri s-au petrecut în condițiile în care mulți tineri tătari crimeeni luptau în cadrul Armatei Roșii, fără să cunoască drama pe care familiile lor o trăiau.

Istoria consemnează, iar datoria noastră este să nu uităm ceea ce s-a petrecut, să nu-i uităm pe toți cei a căror jertfă s-a produs în numele demnității naționale.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircia Giurgiu - declarație politică cu titlul Timpul liber al elevilor;

Din partea deputaților fără apartenență la un grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu.

 

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației mele politice de astăzi este: "Timpul liber al elevilor".

În 29 aprilie 2006 a avut loc al Ocna Mureș, județul Alba, Festivalul național de teatru pentru copii, învățământ primar - "O mască râde, o mască plânge". Festivalul a reunit 17 echipaje din 6 județe. Obiectivele acestui festival au fost: antrenarea copiilor de clasele I - IV în manifestări scenice; cultivarea pasiunii pentru inventivitate și interpretare scenică; valorificarea potențialului interpretativ al elevilor și punerea în valoare a activității dascălilor.

Așadar, iartă că există în unele școli din România și alte preocupări în ceea ce privește timpul liber al elevilor și se încearcă atragerea acestora către activități care să ducă la o mai bună cunoaștere a lor, la petrecerea timpului liber, precum și la încercarea de a-i atrage pentru activități menite să vină în favoarea acestora și să nu îi lase liberi să consume droguri și să înceapă alte acțiuni care ar duce la o manifestare deloc plăcută din partea lor.

Așadar, solicit Ministerului Învățământului să ia în calcul și astfel de manifestări, fiindcă, așa cum am văzut, elevii sunt dornici să participe împreună la diferite întreceri și pot să vină chiar cu noutăți.

Pentru mai multe detalii am făcut un material mai amplu pe care îl depun la secretariat.

Vă mulțumesc.

(Declarație politică consemnată conform materialului depus la secretariatul de ședință.)

"Timpul liber al elevilor"

De la președintele României și până la ministrul educației și cercetării, toți vorbesc despre reforma învățământului, la schimbarea tipului de examene, la aplicarea unor noi metode de predare. Școlile se confruntă cu probleme mult mai grave. Violența este prezentă în peste 75% dintre școlile românești.

Ministerul Educației și Cercetării vrea să aplice reforma în educație într-un sistem în care profesorii își bat elevii și, la rândul lor, elevii îi bat pe profesori. Mai mult, în școală poate intra oricine și poate atenta la siguranța elevilor. În cadrul Direcției de Combatere a Criminalității, se află în investigații mult prea multe astfel de cazuri.

Sociologii și psihologii explică violența din școli prin faptul că elevii se uită foarte mult la filme violente, iar părinții nu se mai ocupă de educația copiilor lor. Elevii sunt atrași de violență, iar televizorul, filmele de acțiune și jocurile video reprezintă "porția cotidiană de violență pe care o primește elevul".

O prioritate a Comitetului Național de Prevenire a Criminalității (CNPC) este cunoașterea prevederilor legale de către instituțiile cu responsabilități în domeniul aplicării legii și de către cetățeni.

Implementarea legilor și standardizarea comunicării între instituțiile cu atribuții în domeniul prevenirii, educației, combaterii criminalității și corupției constituie două instrumente esențiale în lupta împotriva fenomenelor anti-sociale. Promovarea la nivelul instituțiilor de învățământ a programelor de educație și prevenire a formelor de criminalitate juvenilă, precum și asigurarea cunoașterii de către cetățeni a legislației anticorupție și normele europene în materie ar trebui să reprezinte o prioritate pentru autoritățile române.

În ciuda acestor statistici sumbre, la sfârșitul lunii aprilie 2006 a avut loc, la Ocna Mureș, județul Alba, Festivalul Național de Teatru pentru Copii - Învățământ primar - "O mască râde, o mască plânge". Festivalul a reunit 17 echipaje din 6 județe.

Din județul Cluj a participat Școala "Ioan Lupaș", cu un echipaj format din 9 elevi. Ei au ocupat locul I pentru prestație deosebită la Festivalul de Teatru pentru Copii "O mască râde, o mască plânge", prima ediție.

Obiectivele Festivalului de Teatru pentru Copii "O mască râde, o mască plânge" au fost: antrenarea copiilor de clasele I-IV în manifestări scenice; cultivarea pasiunii pentru inventivitate și interpretare scenică; valorificarea potențialului interpretativ al copiilor și punerea în valoarea a creativității dascălilor.

Acest eveniment este menit să sublinieze faptul că totuși copiii sunt interesați și de altceva decât de filme și jocuri violente.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Lucian Cătălin Matei - declarație politică intitulată Eșecul reformei din sănătate a atins apogeul;

Din partea Grupul parlamentar al PSD? Da.

Vă rog, domnul deputat Matei.

 

Domnul Lucian Cătălin Matei:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică poartă titlul "Eșecul reformei din sănătate a atins apogeul."

Stimați colegi,

În urmă cu mai puțin de un an de zile, în fruntea Ministerului Sănătății, s-a cocoțat domnul ministru Eugen Nicolăescu, care, imediat după ce a fost "uns" pe scaunul de ministru, ne promitea o reformă spectaculoasă în sistemul sanitar, sistem despre care habar nu avea atunci și, din păcate, habar nu are nici acum.

Ne aducem aminte cu câtă pasiune vorbea domnul Eugen Nicolăescu despre reforma din sănătate, despre cum va rezolva rapid problema medicamentelor compensate, despre așa zisul "pachet minim de servicii" și mai ales despre îmbunătățirea actului medical. Iar acum, după aproape un an, constatăm că nu s-a făcut nimic din ce s-a promis, dimpotrivă, cozile la farmacii sunt și mai lungi decât atunci, iar despre creșterea calității actului medical ce să mai vorbim. În tot acest timp, domnul Nicolăescu ne-a oferit doar circ prin demiterile repetate ale directorilor de spitale, care câștigau în instanță dar erau demiși din nou.

Săptămâna trecută, "reforma lui Nicolăescu" a eșuat lamentabil și definitiv, sper eu, când sistemul sanitar condus de acest contabil de la CAP Giurgiu, nu a fost în stare să-l opereze pe președintele țării, care suferea de hernie de disc, operație nu foarte complicată.

În urma bâlbâielilor repetate ale lui Nicolăescu, care atunci când avea aparatură nu mai avea medici și invers, președintele Băsescu a luat decizia de a se opera la Viena, cât mai departe de haosul din sănătate generat de Nicolăescu.

Faptul că România nu a putut să-și trateze președintele de o boală, nu tocmai gravă, aduce mari prejudicii de imagine țării noastre, care este foarte aproape de integrarea în Uniunea Europeană.

În tot acest scandal, președintele Traian Băsescu a făcut două mari greșeli: l-a acceptat anul trecut pe Eugen Nicolăescu în funcția de ministru, s-a îmbolnăvit, în rest toată responsabilitatea este a lui Nicolăescu.

Pe bună dreptate, cetățenii întreabă: Ce facem noi, ceilalți 22 de milioane de români, atunci când ne îmbolnăvim, dacă spitalele noaste nu-l pot trata nici pe președintele țării, ne trimite Nicolăescu pe toți în străinătate?

La această întrebare adresată dumneavoastră, domnule ministru, așteptăm imediat un singur răspuns: DEMISIA.

Sper să aveți demnitatea necesară funcției, pe care accidental o ocupați, recunoscând că reforma promovată de dumneavoastră a eșuat și să vă prezentați urgent demisia.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircea Ciopraga - declarație politică cu titlul Ministrul Gheorghe Dobre - melcul Guvernului Tăriceanu;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Mircea Ciopraga.

 

Domnul Mircea Ciopraga:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Ministrul Gheorghe Dobre - melcul Guvernului Tăriceanu".

Stimați colegi,

Prin declarația politică de astăzi lansez un avertisment cu privire la slaba performanță a actualului Minister al Transporturilor în administrarea măsurilor de îmbunătățire a infrastructurii din România, în special a celei rutiere și feroviare.

Ca o premisă a acestei declarații, sunt nevoit să menționez lipsa de receptivitate și responsabilitate a Ministerului Transportului, respectiv a ministrului Gheorghe Dobre, de la care nici astăzi, la mult timp peste termenul legal, nu am primit răspunsul la două întrebări pe care i le-am adresat, situație cu care nu m-am mai confruntat în relația cu nici un alt minister al guvernului actual. Întrebările pe care i le-am adresat domnului ministru Dobre vizau acordarea contractelor pentru atribuirea serviciilor de dezinfecție pe drumurile naționale afectate de virusul gripei aviare și proiectul de infrastructură privitor la transformarea în drum național a șoselei de centură a Bucureștiului.

Din păcate, în mod regretabil, se poate constata că aceeași atitudine de indiferență și lipsă de eficiență se regăsește în activitatea generală a Ministerului Transportului.

O evaluare a infrastructurii rutiere și feroviare din țară arată clar lipsa nu doar a unor îmbunătățiri, dar chiar o înrăutățire a situației, mai ales în zonele afectate de inundațiile din ultimii 2 ani.

În aceste condiții, actuala guvernare riscă în mod nepermis să întârzie, ba chiar să nu reușească îndeplinirea angajamentelor în ceea ce privește politica în domeniul transporturilor, domeniu declarat drept prioritar. Din cei 4 ani de guvernare, aproape 2 sunt pe punctul de a fi complet irosiți, mai ales din cauza incapacității Ministerului Transporturilor de a face studii și proiecte de importanță națională și care să absoarbă fondurile europene. Iar costul electoral al acestei stări de fapt, va fi pe bună dreptate, pe măsura, întrucât o infrastructură proastă constituie una dintre cele mai vizibile dovezi ale ineficienței unei guvernări.

Cele mai mari probleme cu care România se confruntă în domeniul transporturilor sunt legate de ritmul extrem de lent de refacere a drumurilor, ca să nu mai vorbim de cel al construcțiilor de autostrăzi, precum și de faptul că nu se fac cunoscute publicului proiectele de investiții și de modernizare a rutelor auto și feroviare.

Cât privește lucrările de reabilitare a drumurilor, a devenit deja notoriu ca acestea au ajuns o sursă de îmbogățire frauduloasă a societăților particulare care le execută, prin practica nerespectării normelor de calitate. În plus, majoritatea lucrărilor de reabilitare nu respectă nici termenele de finalizare.

Toate aceste probleme ar putea fi evitate însă, dacă o inspecție a drumurilor ar fi făcută în mod riguros. În plus, firmele pot executa lucrări ce n-au depășit încă termenul de garanție. Iată un motiv ca Ministerul Transporturilor, chiar și D.N.A., să acționeze și să caute vinovații care au prejudiciat statul român.

Întrucât are în atribuții și administrarea turismului, Ministerul Transporturilor este, de asemenea, responsabil de faptul că nu s-a refăcut infrastructura de transport către și dinspre obiectivele turistice ale țării, situând astfel România în afara circuitului turistic mondial, iar în ceea ce privește transportul aerian, este de semnalat faptul că nu s-a făcut nici o strategie privind îmbunătățirea activității Companiei TAROM, care ignoră principalele destinații și obligă călătorii la rute cu escale costisitoare.

Un bilanț al modestelor realizări ale Ministerului Transporturilor lasă însă de înțeles că actuala conducere a acestuia nu este îngrijorată de toate aceste aspecte negative pe care le-am semnalat.

Situația pare cu atât mai gravă având în vedere că începând cu anul 2007, finanțarea nerambursabilă de la Uniunea Europeană, de care România beneficiază pentru proiectele de infrastructură de transport, va crește substanțial.

În aceste condiții, dacă actualul Minister al Transporturilor nu-și va îmbunătăți activitatea, va fi incapabil să pregătească și să consolideze structuri administrative și de coordonare care să facă posibilă creșterea capacității de absorbție și valorificare a fondurilor europene și va aduce astfel un mare prejudiciu României.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Ioan Aurel Rus - declarație politică cu titlul Adevărul umblă cu capul spart;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, are cuvântul domnul deputat Ioan Aurel Rus.

 

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică are titlul "Adevărul umblă cu capul spart".

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În vara anului 2004, în ținutul Almeria din Spania, s-a comis o crimă. Cetățeanul român Leonte Nicolae, în vârstă de 18 ani, a fost ucis cu bestialitate de către doi conjudețeni arestați, dar pe urmă eliberați din motive necunoscute. Medicina legală de la Bistrița a descoperit adevărul, că moartea tânărului a survenit nu prin înec, cum spuneau spaniolii, ci în urma unor lovituri deosebit de grave. În urma plângerilor formulate de tatăl victimei, Leonte Leontin, am înaintat Ministerului Justiției mai multe interpelări. Răspunsurile au fost de o ambiguitate rar întâlnită, sfidând legile, acordurile internaționale și bunul simț, de parcă eu, în calitate de parlamentar, aș deranja activitatea în minister, cerând adevărul.

Citind răspunsurile, ești înclinat să crezi că politica ministerului e una de acoperire a criminalilor și hoților și nu invers. Nimic nu este concludent și la subiect în răspunsurile primite. Am să dau citire ultimei scrisori adresate mie de bietul tată, distrus de durere și aproape disperat.

Domnului deputat Aurel Ioan Rus,

Subsemnatul Leonte Leontin, domiciliat în comuna Ilva Mică nr. 343, vă aduc la cunoștință că în anul 2004, fiul meu, Leonte Nicolae, a fost ucis în Spania. Autoritățile spaniole au arestat pe unul dintre făptuitori care a recunoscut fapta și după un an și ceva a fost pus în libertate.

Am făcut intervenții și există dosar penal la procuratura județului Bistrița, încă din anul 2004, când s-a făcut autopsia celui mort, atât în Spania și apoi în România, acasă la mine.

Am crezut că judecarea vinovaților să se facă în România, să răspundă pentru crimă, dar nici procuratura și nici alte organe nu m-au ajutat. În primăvara acestui an, am fost în mai multe rânduri la procuratura Bistrița, si procurorul care se ocupă de caz mi-a citit un răspuns primit din Spania care nu este convingător. Eu zic că nu sunt mulțumit de răspuns, că voi umbla la toate organele până ce vinovații vor fi judecați și pedepsiți. La aceste afirmații ale mele, procurorul (n.n. Bolog) mi-a spus că și așa am fost la nu știu ce deputat, poți să te duci oriunde, că tot la noi vine. Eu cer ca domnul procuror să rezolve cazul și să nu dea soluția că nu este nimeni vinovat de moartea fiului meu.

Fiul meu a fost ucis, sunt acte, sunt fotografii, sunt martori și totuși procurorul nu găsește pe nimeni vinovat. Din câte știu eu, criminalii au fost la procurorul ce se ocupă de caz. Datorită nerezolvării cazului, sunt silit să îmi dau foc în fața procurorului ca o măsura de protest. Cu disperare vă rog, ajutați-mă. Semnează, Leonte Leontin. Data - 2006-5-mai.

Aș vrea acum să-l aud pe "binevoitorul" în aplicarea legii procuror ce se ocupă de caz, și pentru că este un personaj fără importanță, nici n-o să-i dau numele, ce ar face dacă ar fi în situația cetățeanului Leonte Leontin, ce nu vrea altceva decât descoperirea adevărului și pedepsirea făptașilor.

Politica actualului Guvern, prin oamenii implicați în acest caz, care e? Una de ascundere a adevărului sau de lăsare în coadă de pește a situației descrise și bine cunoscute? Autoritățile române conlucrează cu cele spaniole în aflarea adevărului sau fac doar un schimb diplomatic de informații prin neimplicare directă?

Pentru că răspunsul la interpelările privind cazul Leonte Nicolae, și trei au fost până acum precum și răspunsul la interpelarea privind cazul Ariton Constantin din Bistrița, decedat la 3 iulie 2005, în urma unui accident de circulație petrecut pe DN 7, în localitatea Lesnic, județul Hunedoara, în urma căruia cetățeanul Rădulescu Ioan Claudiu, rezident în Germania, se plimbă liber și nestingherit, el fiind vinovatul producerii accidentului, nu sunt convingătoare și la obiect, o întreb, retoric, pe doamna ministru Monica Macovei: ce imagine creează justiției o astfel de activitate? De ce nu toți magistrații își fac datoria așa cum trebuie, pentru că unii dau dovada de respect față de cetățean și devotament pentru profesie, iar alții distrug imaginea justiției? Cât mai țineți elemente de necinste în justiție? De ce nu răspundeți, punctual, la problemele ridicate prin interpelările făcute,în care nu v-am întrebat ce mărime purtați la pantofi sau ce culoare vă place la păr, ci să-mi spuneți clar stadiul anchetelor și modul de rezolvare al acestora, prin prisma politicii actualului Guvern.

Răspunsurile primite mă fac să cred că politica actualului Guvern e una în coadă de pește.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Kiraly Andrei Gheorghe - condamnarea campaniei imorale de racolare de membri pentru un nou partid în județul Arad;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Andrei Kiraly.

 

Domnul Kiraly Andrei Gheorghe:

Onorată Cameră, doamnelor și domnilor,

Acum, la o distanță în timp de mai bine de șaisprezece ani de la evenimentele din decembrie 1989, societatea românească pare să fi scăpat definitiv de acel regim care ne-a ținut în lanțuri timp de decenii atât fizic, cât și sufletește. Regimul defunct ne-a lăsat însă moșteniri apăsătoare, moșteniri de care, din păcate, scăpăm mult mai greu decât de persoana dictatorului. Această moștenire persistă și astăzi, prin modul de gândire, comportamentul și apucăturile unora.

Cine are nevoie de dovezi în acest sens, le poate găsi în județul Arad. Prin oficiile poștale ale județului bântuie o persoană care aduce rușine funcției pe care, cu lipsă de onor, o ocupă. Este vorba de liderul unei organizații care cel puțin teoretic se situează în afara politicului, sindicatul Direcției Județene de Poștă Arad, persoană în cauză care - măcar dacă ne luăm după spusele lui - în numele directorului general al Companiei Naționale Poșta Română s-a apucat să racoleze membri pentru un partid politic, numit Uniunea Creștin Socială.

Această muncă la care zelos s-a înhămat, cu siguranță nu face parte din sarcinile unui lider sindical. Consider că nici locul unde se desfășoară acțiunea - în cadrul unei instituții publice - nu este potrivit pentru așa ceva. Dar, cu adevărat revoltătoare sunt metodele de convingere folosite: presiune, constrângere, intimidare, amenințări, întregul arsenal al campaniilor de colectivizare din anii cincizeci și șaizeci ai secolului trecut. Angajații poștei află cu această ocazie că "așa vrea domnul director general, căruia sunteți dator cu asta, că dânsul v-a rezolvat la Guvern o mărire de salariu de 4%". Cei care refuză să semneze adeziunile află că "nu trebuie să uite de unde își câștigă pâinea". Iar acelor îndrăzneți care nu se lasă intimidați li se comunică în mod ultimativ că "ar fi păcat să nu beneficieze de viitoarele măriri de salariu" și că "au timp de gândire până la sfârșitul săptămânii". Ca să pună bomboana pe colivă, domnul lider de sindicat organizează și ține ședințele de constituire ale organizațiilor locale și zonale ale partidului respectiv tot în oficiile poștale, în timpul programului de lucru. Este foarte trist că și diriginții oficiilor poștale participă activ la această "muncă de lămurire".

Din păcate, nu este vorba de un caz singular. Pot să afirm cu certitudine că această campanie a atins până astăzi cel puțin oficiile din orașele Nădlac, Pecica și localitățile Macea, Semlac, Turnu. Dacă nu se iau măsuri, cu siguranță va acoperi tot județul Arad. Ba, mai mult, deoarece principalul argument folosit de recrutatori se leagă de numele directorului general al Compania Națională Poșta Română, acest fapt induce suspiciunea că fenomenul nu se oprește la granițele județului Arad, ci are o amploare mult mai mare.

Stimați colegi,

Am sperat că odată cu jertfa celor care în decembrie 1989 și-au dat sângele sau chiar viața a dispărut un sistem social și odată cu el au dispărut și acele "accesorii" ale sistemului, care au fost concepute pentru a ne mutila sufletele. Dacă nu s-a întâmplat așa, consider că noi, legiuitorii țării, suntem primii care suntem obligați să le facem uitate. De aceea trebuie să condamnăm cu fermitate practicile asemănătoare. Dacă conducătorii instituției în cauză tolerează această stare de fapt, dacă însuși sindicatul - organizația creată pentru a apăra salariații de excesele superiorilor - se alătură acestei campanii imorale, atunci noi - cei investiți prin voința și încrederea cetățenilor - suntem obligați să luăm apărarea celor persecutați.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Constanța Ionica Popescu - declarație politică intitulată Ziua Internațională a Familiei - moment de reflecție pentru guvernanți;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Ionica Popescu.

 

Doamna Constanța Ionica Popescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Bună ziua tuturor.

Românii au sărbătorit ieri, alături de alte state ale lumii, Ziua Internațională a Familiei.

Ziua Familiei a fost instituită de Adunarea Generală a O.N.U. la 20 septembrie 1993 și a fost sărbătorită din 1994, în fiecare an, la data de 15 mai.

Pentru noi, membrii Partidului Conservator, ziua de 15 mai are o semnificație deosebită. În această zi noi am ales să sărbătorim și ziua partidului, ca un semn de respect pentru valorile tradiționale ale familiei, pe care noi, conservatorii, le promovăm, le susținem și le cinstim.

Noi credem că familia este unitatea de bază a oricărei societăți, locul în care se produc, dar se și conservă cel mai bine valorile umane. De asemenea, punem accent permanent pe tradiție și pe rezultatele pe care aceasta le exercită asupra prezentului și viitorului. Tradiția dă măsura în care se formulează pe scena socială comportamentele, principiile, instituțiile politice, moravurile. Dar această tradiție nu se poate transmite și păstra decât în zona în care ea este cel mai ușor de întreținut. Așadar, acest lucru nu se poate face decât acolo unde comportamentul uman este cel mai liber și cel mai puțin supus constrângerilor de orice fel. Spațiul protector, în care există și cea mai deplină libertate de manifestare a propriilor valori, este familia.

Și nu sunt vorbe goale. Să ne amintim, cu toții, că atunci când ne doare ceva sau când ne bucurăm spunem, de multe ori, "mamă" și că atunci când suntem obosiți, triști sau supărați, uneori chiar și după o vacanță frumoasă, spunem "vreau acasă". Și că atunci când avem nevoie de un sprijin îl căutăm, prima dată, tot în sânul familiei. Iată, așadar, că voluntar sau nu, familia este în gândul nostru permanent, conștient sau nu, o simțim ca pe spațiul protector de care avem nevoie și la bine și la greu.

Partidul Conservator crede că normalitatea începe de la familie, iar susținerea unei vieți familiale normale nu poate duce decât la normalizarea societății în ansamblul său.

În acest sens, colegele noaste din Camera Deputaților, Daniela Popa și Cornelia Ardelean, au avut o serie de inițiative care să vină în sprijinul familiei, a mamelor și a copiilor în mod special. Și voi spicui dintre acestea propunerile legislative care vizează creșterea duratei concediului maternal de la doi la trei ani sau instituirea unei indemnizații pentru mamele care, în mod voluntar, stau acasă să-și crească și să-și educe corect copiii.

Din păcate, trebuie să admitem că, în România, familia încă se zbate în probleme legate de traiul zilnic, de situația economică dificilă a membrilor săi, de mentalități învechite care nu o dată duc la situații dramatice, în care femeia, de regulă, uneori chiar și copiii, sunt supuși abuzurilor și violenței fizice de către propriul soț sau tată, după caz.

Din păcate, în România, condițiile economice și tranziția prelungită tind să îngrădească tradiția întemeierii unei familii. Tot mai mulți tineri refuză sau amână ani buni să-și formeze o familie, de teamă că vor fi doi sau mai mulți oameni care vor suferi din cauza lipsurilor materiale, sau refuză să facă un copil, din aceleași motive. Lipsa locurilor de muncă, salariile mici, lipsa unei locuințe, sunt principalii factori care determină tinerii să aleagă calea conviețuirii fără forme legale. Nici familiile vârstnice nu stau mai bine. Pensiile mici, problemele de sănătate și cele din sistemul sanitar care se repercutează asupra lor, faptul că le pleacă de lângă ei copiii pentru a munci în alte țări, sunt factori care le amărăsc bătrânețile.

Partidul Conservator consideră că statul trebuie să încurajeze celula familială prin promovarea unei bune educații, a unei siguranțe comunitare mai mari, a unui confort și lejerități de comunicare la nivel microsocial.

Suntem deciși să promovăm, prin pârghiile oferite de lege, ideea că o bună conștiință a apartenenței la o societate pornește de jos în sus, de la valorile pe care le promovează în mod tradițional familia. Omul se simte cel mai confortabil în sânul nucleului familial și tocmai de aceea este foarte important să contribuim la această siguranță a sa și la încurajarea unei adevărate culturi comunitare.

Doresc un sincer "La mulți ani" tuturor de Ziua Internațională a Familiei; "La mulți ani" tuturor colegilor mei conservatori.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Mirela Elena Adomnicăi - declarație politică intitulată Marșul sutanelor negre;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., doamna deputat Mirela Adomnicăi.

 

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de astăzi se intitulează "Marșul sutanelor negre".

Aproximativ 1500 de preoți, călugări și enoriași au participat în data de 4 mai 2006 la o manifestație condusă de Înalt Prea Sfinția Sa Pimen, arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. Jeepuri sau Dacii obișnuite. Oameni docți sau simpli țărani. Un amestec care nu se găsește la tot pasul.

Forfota din jurul mănăstirii Sfântul Ioan, acolo unde se află și sediul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a început chiar de dimineață. Mașini venite din toate colțurile județului aduceau fețe bisericești și oameni fără carte, dar cu credință în Dumnezeu, și preotul din sat, pentru ceea ce poate fi numit cel mai ciudat protest din perioada postdecembristă.

Pe fondul "Baladei" lui Ciprian Porumbescu, mulțimea flutură pancarte cu: "Mita oprește ochii înțelepților și schimbă judecățile drepte", "Am fost mințiți! Am fost înșelați!" sau "Fondul bisericesc, un act de dreptate istorică!".

Sub semnul crucii, purtată ca un semn distinctiv, precum cavalerii medievali porniți în cruciadele de eliberare a mormântului lui Hristos de la Ierusalim, acești oameni, fețe bisericești și enoriași, au protestat împotriva actualei guvernări, a Alianței D.A., care refuză retrocedarea celor 192.000 ha teren forestier constituit în Fondul Religionar Bisericesc din Bucovina, proprietate a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

Așa cum era de așteptat, marșul de protest al preoților din Bucovina nu a schimbat în nici un fel poziția autorităților județene, în speță a Prefecturii Suceava, față de modul de rezolvare a solicitării de retrocedare formulate de Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina.

Deși preoții au cerut restituirea Fondului bisericesc pentru salvarea valorilor de patrimoniu național și universal din Bucovina, distribuirea profitului din exploatarea pădurilor în interesul public, pentru lăcașuri de închinare, pentru binefacere socială, pentru spitale și școli, demersul lor s-a împotmolit într-o lacună juridică.

Dincolo de aceasta, rămâne însă promisiunea electorală făcută de Alianța DA, prin actualul ministru Flutur, în deplina cunoștință a situației juridice a Fondului Bisericesc. Nerespectarea acesteia a adus în stradă, pentru prima dată, reprezentanți ai Bisericii, instituția cu cea mai mare credibilitate în România.

Este un semnal de alarmă care ar trebui să dea de gândit actualilor guvernanți.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Emilian Valentin Frâncu - declarație politică cu tema De ce nu vor socialiștii europeni să avem impozite mici și o cotă unică de impozitare în România?;

Domnul deputat Emilian Frâncu. Vă rog.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

"De ce nu vor socialiștii europeni să avem impozite mici și o cotă unică de impozitare în România?"

La numai o zi după ce premierul Călin Popescu Tăriceanu a declarat că Guvernul nu intenționează să majoreze cota unică de impozitare și nici TVA în anul 2007, miniștrii de finanțe ai unor țări din UE au solicitat României să aibă în vedere majorarea impozitelor.

Pe aceeași temă, înainte să se apuce să-și scrie partea lui din Raportul de țară, comisarul european pentru afaceri economice, Joaquin Almunia, a venit la București ca să ne convingă să acceptăm punctul de vedere al FMI. El a spus că "în România încasările bugetare sunt prea mici în raport cu cheltuielile ce trebuie făcute după aderarea la UE" și că de vină ar fi cota unică de impozitare de 16%.

Domnul Almunia a fost candidatul socialist pentru funcția de prim ministru al Spaniei la alegerile din anul 2000, iar anterior a îndeplinit funcția de purtător de cuvânt al grupului parlamentar socialist. Nu întâmplător, domnia sa îmbrățișează același punct de vedere cu președintele Partidului Socialiștilor Europeni (PSE), Poul Nyrup Rasmussen, care la rândul său a declarat că "taxa unică de impozitare nu este potrivită României". În opinia celor doi domni de orientare socialistă/social-democrată, cota unică de impozitare trebuie din principiu respinsă ca fiind "drumul către subminarea bunăstării statului".

Iată cum se încearcă să ni se impună nouă, românilor, anumite opinii doctrinare înguste, de stânga. Tocmai nouă, care am înțeles, după 16 ani, că nu poate exista o bunăstare a statului fără o bunăstare a cetățenilor săi și fără o bunăstare a mediului de afaceri.

În realitate, sistemul cotei unice de impozitare a dus tocmai la creșterea veniturilor bugetare. Situația colectării veniturilor la buget în perioada 1 ianuarie - 16 aprilie 2006, arată o creștere a încasărilor bugetare la toate capitolele (impozit pe venit, impozit pe profit, TVA, accize, taxe vamale, contribuții CAS, venituri administrații locale), în comparație cu perioada similară din 2005 dar și din 2004. Singura excepție o constituie contrubuțiile la fondul de șomaj care au scăzut foarte puțin.

Dacă există o problemă, afirmă într-un raport Sorin Ioniță, directorul executiv al Societății Academice Române, atunci acea problemă este că în momentul de față avem la buget mai mulți bani decât putem administra în mod eficient. Domnul Ioniță afirmă, textual, că "actuala tendință a veniturilor publice ar putea fi declicul care să aducă pentru prima oară bugetul României la peste 30 la sută din PIB, în mod stabil". Proiectând pe tot anul 2006 dinamica din perioada ianuarie - aprilie, este posibil ca saltul datorat reformei să fie unul cu adevărat semnificativ.

Cota unică a încurajat patronii să își plătească impozitul pe profit, iar decalajul dintre cota legală de impozitare a profitului și cea efectiv colectată s-a micșorat față de 2004. Acum doi ani, când cota standard de impozitare a profitului era de 25%, impozitul neplătit de agenții economici a fost de 9,1%. În 2005, când impozitul pe profit a fost redus la 16%, deficitul la încasarea acestui tip de impozit a fost de numai 4,4%, de două ori mai mic decât cel înregistrat anterior. Aceste cifre arată efectul pozitiv avut de introducerea cotei unice asupra comportamentului contribuabililor, în sensul creșterii gradului de conformare voluntară a acestora. În ceea ce privește colectarea taxei pe valoare adăugată (TVA), rata efectivă de colectare a acesteia a crescut, la rândul său, de la 15,5% pe primele 9 luni ale anului 2004, la 15,8% în perioada similară a anului 2005.

În concluzie, cum se explică atitudinea oficialilor europeni față de cota unică introdusă de actualul Guvern în România? Parțial, am văzut că este vorba despre orientări doctrinare, cei în cauză aparținând curentului politic de stânga. Exponenții acestor idei, aproape marxiste, par să fi pus toate tunurile pe România. Bunăoară, raportorul European pentru România, socialistul francez Pierre Moscovici, a mers până acolo încât a afirmat că "guvernul român ar trebui să fie atent ca politica sa fiscală să fie compatibilă cu a Europei și să nu ducă la un dumping fiscal". El a ținut să precizeze că poziția sa "reflectă preocuparea multor francezi și germani de a nu-și pierde locurile de muncă în favoarea țărilor din Est, cu un regim fiscal generos".

Înalții oficiali europeni nu vorbesc, însă, de adoptarea în Occident a "metodei estice de reducere a taxării". Ei preferă să mențină la un nivel ridicat propriile lor impozite și, pentru a nu pierde în fața noii concurențe, au început să preseze țările nou-venite în UE să-și majoreze ele taxele.

România îndrăznește să arate vechilor țări europene un nou mod de viață economică, unul care se dovedește viabil și care lasă banii în buzunarul cetățeanului. Dar acest model nu este dorit de oligarhia bugetară europeană.

Finanțiștii din Uniunea Europeană sunt mai îngrijorați de efectul pe care cota unică de 16 la sută o va avea asupra propriei economii decât asupra economiei românești. Wolfgang Clement, fostul ministru de finanțe german, a încercat să stopeze migrația afacerilor spre est prin presiuni la nivel european pentru creșterea taxelor din țările nou-membre UE la un nivel apropiat de cel din Germania. El chiar a făcut presiuni asupra țărilor nou-venite prin amenințări la adresa sistemului de granturi europene de care beneficiază acestea.

Actualul ministru de finanțe german, Peer Steinbrueck, a spus lucrurilor pe nume. El a declarat că noile țări membre "trebuie să își mărească taxele pentru a nu face o concurență neloială țărilor cu taxe mai mari". "Este inacceptabil ca unele țări să ceară mai mult de la bugetul UE și totuși să refuze să își îmbunătățească baza fiscală. Aceasta nu are nimic de a face cu competiția corectă și reprezintă o povară pentru locurile de muncă germane", a spus el, la un moment dat.

De fapt, germanii (și alții ca ei) sunt îngrijorați că reducerea nivelului de impozitare la noi în țară va accentua migrația către România a firmelor din Vestul Europei, ceea ce va deschide noi perspective de prosperitate economică pentru poporul român, în detrimentul vechilor membri UE.

Cu alte cuvinte, Europa ne vrea pe noi săraci. Și dacă Europa ne vrea săraci, ca să le fie bine mai ales francezilor și germanilor, în România nu trebuie să se înfăptuiască promisiunea "să trăiți bine". Așa ceva este, însă, cu totul inacceptabil.

Consider că Guvernul român trebuie să manifeste nu doar diplomație cu oficialii europeni, ci și fermitate, neabandonând actualul sistem de impozitare. Interesul național o cere iar Europa trebuie să ne accepte cu impozitul care nouă ni se potrivește mai bine.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Niculae Mircovici - prezentarea scrisorii deschise a Comisiei parlamentare a revoluționarilor din 1989;

Și încheiere, domnul deputat Niculae Mircovici.

 

Domnul Niculae Mircovici:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

În baza Hotărârii nr.3 din 28 februarie 2005 a fost constituită Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 care, în conformitate cu prevederile Legii nr.341/2004, avizează propunerile de preschimbare a certificatului de revoluționar efectuate de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, precum și soluționează contestațiile adresate acestei comisii.

De la data constituirii și până în prezent, comisia a soluționat, dând aviz favorabil unui număr de 5400 de dosare de eroi-martiri, urmași de eroi-martiri, răniți, reținuți și remarcați, 38 de dosare fiind înapoiate S.S.P.R. pentru completare, iar 3 dosare înaintate pentru verificări la instituțiile competente.

Totodată, comisia a solicitat în repetate rânduri S.S.P.R., urgentarea procedurilor de verificare și înaintare spre avizare a dosarelor complete existente la această instituție, pentru a rezolva cu celeritate și în limitele legii, cererile revoluționarilor.

Activitatea comisiei, formată din 11 membri, reprezentând actuala configurație politică a Parlamentului, s-a desfășurat în plen, fiecare membru, inclusiv președintele acesteia, domnul deputat Emilian V.Cutean, având un singur vot.

Considerăm că este incorectă acuzarea unui membru al Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor, doar pentru faptul că reprezintă un partid, în condițiile în care hotărârile se iau cu majoritatea, iar întreaga activitate a comisiei s-a desfășurat strict în limitele prevederilor legale.

Faptul că, în urma filtrului firesc efectuat de S.S.P.R. și de comisie, vor exista suficiente cazuri de revoluționari ale căror certificate nu vor fi preschimbate, și care vor crea nemulțumiri, nu îndreptățește pe nimeni să exercite presiuni sau să aducă acuze unui membru, acuze pe care le considerăm aduse întregii comisii parlamentare. Eventualele nemulțumiri pot fi soluționate pe cale legală, conform principiilor democratice.

Indiferent de presiunile care vor fi aduse, asigurăm senatorii și deputații din Parlamentul României că membrii comisiei sunt deciși să nu cedeze presiunilor și să-și îndeplinească cu responsabilitate și consecvență, activitatea pentru care au fost mandatați, fără nici un fel de ingerință, interes sau avantaj politic.

Întrucât în ultima perioadă au fost mediatizate aprecieri și remarci negative la adresa președintelui comisiei, aprecieri care, în mod evident, aduc atingere activității tuturor membrilor comisiei parlamentare, vă rugăm, domnule președinte, din respect față de adevăr și nevoia ca parlamentarii să fie informați corect, să dispuneți prezentarea acestei scrisori în plenul Camerei, pe care cu onoare o conduceți.

Demersul nostru este justificat și de faptul că în ultimele zile, reprezentanți ai mai multor organizații de revoluționari și-au exprimat surprinderea și chiar dezacordul față de presiunile, acuzele și chiar violențele exercitate în ultima perioadă, considerându-le o gravă lezare a demnității adevăraților revoluționari, precum și o nepermisă atingere adusă principiilor statului de drept.

Primiți, domnule președinte, expresia înaltei noastre considerații. Comisia parlamentară a revoluționarilor din 1989.

Vă mulțumesc.

 
   

(Următoarele declarații au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință)

 
  Alecsandru Știucă - declarație politică intitulată Sponsorizați olimpicii, domnule ministru!;

Domnul Alecsandru Știucă:

"Sponsorizați olimpicii, domnule ministru!"

Organizarea în acest an a olimpiadelor școlare naționale la disciplina Limba și literatura română, pentru clasele a V-a și a VI-a, reprezintă o acțiune cu un potențial educativ remarcabil. Interesul pentru performanțele elevilor dotați s-a concretizat, de-a lungul timpului, în rezultate de excepție la nivel național și internațional.

Din nefericire, avem darul de a elabora proiecte mărețe, pe care le compromitem prin abandon. Bucuria inițiativei mai sus semnalate este umbrită de condițiile precare în care Ministerul Educației și Cercetării organizează un concurs național, neasigurându-se fondurile minime necesare. Inspectoratele școlare nu dispun de fonduri, școlile au resurse modeste (constituite de regulă din contribuții ale părinților), iar profesorii care au elevi "promovați" la faza națională și-au creat o problemă suplimentară: strângerea fondurilor pentru deplasare (inclusiv bani pentru premiul care se va acorda).

Domnului ministru al educației și cercetării îi scapă (involuntar sau într-o originală judecată proprie) că acei 5% din PIB pentru învățământ pe 2006 sunt suficienți pentru a demara (stupoare!) Reforma în învățământ. Nu e o surpriză că fiecare ministru socotește că Reforma începe cu mandatul său! Despre ce Reformă poate fi vorba când vă aflați în imposibilitatea de a asigura, în mod normal, banii pentru un concurs școlar la care participă cei mai merituoși elevi din învățământul românesc.

Așteptăm, totodată, momentul în care opinia publică românească și europeană va reacționa vehement la tratamentul discriminatoriu la care sunt supuși acești copii de excepție, cărora dumneavoastră le puneți condiția să aducă bani pentru propriul premiu, pentru transport...

Ați promis, domnule ministru, condiții mai bune pentru învățământul românesc, dar din păcate nu reușiți să depășiți nici măcar nivelul penibilului. Veniți în școli la sfârșitul anului școlar și veți constata cum părinții vin cu câteva cărți cumpărate pentru premiul propriilor copii și cum, culmea ipocriziei!, directorul școlii, învățătorul sau dirigintele oferă aceste cărți în numele școlii, adică al dumneavoastră, ca recunoaștere a eforturilor depuse de școlari.

Este grav și rușinos ca școala românească să nu aibă resurse să recompenseze munca, inteligența și performanța.

Și această neputință nu este a școlii în sine, ci a celor care temporar acceptă demnități pe care nu le pot acoperi prin efort și competență.

  Anca Constantinescu - intervenție intitulată Ziua Internațională a Familiei - un prilej de reflecție pentru toți românii;

Doamna Anca Constantinescu:

Declarație politică intitulată "Ziua Internațională a Familiei - un prilej de reflecție pentru toți românii"

Ziua de 15 mai a fost declarată de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite ca fiind Ziua Internațională a Familiei, printr-o Rezoluție dată în septembrie 1993. La propunerea Institutului Român pentru Drepturile Omului, propunere susținută și de Patriarhia României, ziua de 15 mai a devenit oficial, Ziua Familiei Române.

Această zi ar trebui să reprezinte pentru noi toți o ocazie de sărbătoare, de liniște și pace în cadrul fiecărei familii. Sărbătorirea acestei zile are o mare importanță pentru comunitatea internațională, care acordă sprijin în mod constant și contribuie la îmbunătățirea cadrului legislativ și social în vederea creșterii rolului familiei în viața socială.

În România se fac eforturi mari pentru a îmbunătăți legislația în domeniul protejării familiilor - în special a celor tinere - pentru eliminarea violenței în familie, a abandonului familial, precum și combaterea traficului de femei, a exploatării muncii la negru (îndeosebi a minorilor) și a consumului de droguri.

În țara noastră, din păcate, fenomenul violenței în familie există cu adevărat și nu poate fi ignorat de către nimeni. Trebuie înregistrate progrese în înțelegerea și rezolvarea problemelor familiei, pentru că fenomenul violenței în familie nu are granițe economice, geografice, culturale sau religioase.

Familia românească a suferit o serie de schimbări majore, de-a lungul celor aproape 16 ani de la revoluția din 1989. Trecerea la economia de piață, trecerea la un alt stil de viață a tuturor, a pus familia românească în fața unor probleme noi, pe care cu greu, mulți încearcă să le depășească.

Violența casnică a crescut alarmant într-o societate generatoare de nemulțumiri și frustrări, ce oferă premisele unui comportament violent în familie, iar femeile - partea vulnerabilă din cadrul familiei - sunt direct afectate.

În orice țară sănătatea și prosperitatea societății sunt direct legate de bunăstarea părților ei componente - celula familiei. Toți trebuie sau ar trebui să ne implicăm pentru a găsi un nou stil de viață, ce poate fi un remediu eficace pentru criza în care se află astăzi familia, pentru că ea rămâne pentru omenire un patrimoniu prețios, la care nu se poate renunța.

  Aurel Olărean - declarație politică intitulată Boala președintelui Băsescu și isteria presei românești;

Domnul Aurel Olarean:

"Boala președintelui Băsescu și isteria presei românești".

Am asistat în aceste ultime zile la o adevărată isterie națională, alimentată din plin de mas-media românească și având ca unic subiect boala președintelui Băsescu. Este perfect adevărat că pentru prima dată în istoria politicului românesc presa se întâlnește cu un asemenea subiect dar, chiar și așa, nu trebuie uitat faptul că o suferință fizică se referă strict la persoana Băsescu, și nu la omul politic Băsescu. Cazurile similare, din țări, mai mult sau mai puțin democrate, sunt tratate cu decență, iar subiectul de presă este suferința umană. Buletinele medicale sunt sursa de informare principală, speculațiile politice fiind trecute pe planul doi.

Președintele unei țări, indiferent că se numește Traian Băsescu sau nu, este, în primul rând, o instituție a statului și, în această calitate, trebuie tratat cu decență în probleme dureroase legate de viața personală. Speculațiile politice nu-și au rostul în aceste momente, acestea nefăcând decât să inducă o stare de neseriozitate prin nimic justificată. Nu cred că speculații pe tema: unde și de ce s-a operat președintele Băsescu sunt importante și consider că președintele ales al unei națiuni este îndreptățit să fie tratat de specialiștii cei mai buni în domeniu. Și aceasta nu neapărat pentru riscurile medicale ce există, cât mai ales pentru implicațiile politice și sociale pe care le implică un eventual eșec medical, în cazul unui președinte de stat. Acest aspect este total ignorat și se preferă o campanie demagogică prin care se induce ideea de lipsă de patriotism a președintelui, care a preferat să fie operat în străinătate. Se minimalizează faptul că această intervenție chirurgicală a fost făcută ca urmare a consultului medicilor români, și aceștia au ales, pe criterii profesionale, specialiștii cei mai buni în domeniu.

Prima urmare tristă a campaniei de presă a fost decizia familiei președintelui de a anunța public că va suporta, din fonduri proprii, costurile intervenției chirurgicale. Dacă țin cont de speculațiile din presă, consider gestul familiei ca fiind plin de eleganță dar, ca deputat și cetățean al acestei țări, faptul în sine îmi lasă un gust amar.

Oare România, ca țară și națiune, nu poate să suporte material cheltuielile pentru o intervenție chirurgicală de urgență a președintelui său? Ne vrem a fi o țară europeană și nu ne permitem să achităm spitalizarea președintelui? Ar fi trist și rușinos să fie așa, iar toată această campanie denigratoare nu face decât să murdărească imaginea României, în general, și a instituției președintelui, în particular.

  Gheorghe Adrian Miuțescu - despre amploarea inundațiilor în județul Argeș;

Domnul Gheorghe Adrian Miuțescu:

România a fost supusă, în ultimii doi ani, unor fenomene naturale care au afectat și afectează în continuare grav insfrastructura, atât în ceea ce privește drumurile europene care traversează țara noastră, dar și drumurile naționale, județene și comunale. Foarte multe gospodării sunt și acum amenințate de alunecări de teren și de pericolul inundațiilor, iar drumurile impracticabile pun în pericol circulația rutieră și siguranța oamenilor, afectând, în același timp, în mod negativ, viața economică și socială.

Prognozele meteorologice anunțau, încă de la începutul anului riscul apariției unor noi inundații, care urmau să afecteze România. Dunărea a inundat zone extinse în țările vecine, Ungaria și Cehia, iar repetarea scenariului în țara noastră era doar o chestiune de timp.

Dunărea s-a revărsat mai furioasă ca oricând și peste 15.000 de persoane și-au părăsit casele inundate sau în pericol de a fi inundate. Autoritățile au fost obligate să instituie starea de alertă. Noua criză a inundațiilor a fost anunțată de prognozele pesimiste transmise de Ministerul Mediului. Prognozele s-au confirmat, iar Dunărea, între timp ajunsă la debite record, a inundat zeci de localități, distrugând digurile de apărare. Amenințarea s-a extins rapid și asupra unor orașe importante de la malul Dunării (Brăila, Tulcea sau Galați), ale căror zone limitrofe au fost afectate de inundații. Pe fondul calamității produse de revărsarea Dunării, autoritățile au avut de gestionat o situație extrem de complicată - coordonarea operațiunilor de evacuare, în paralel cu oferirea unor posibilități de hrană și cazare pentru cei sinistrați.

Anul trecut județul Argeș a fost unul dintre cele mai afectate județe, ploile abundente, precum și alunecările de teren producând pagube de ordinul miliardelor. Anul acesta, deși pagubele nu pot fi comparate cu cele din județele din sudul țării, trebuie menționat că și în Argeș, din cauza ploilor abundente, ne confruntăm cu grave alunecări de teren, precum și cu distrugerea mai multor tronsoane de drum, poduri și podețe. Efectele inundațiilor din 2005 sunt resimțite și agravate de fenomenele meteorologice în continuare nefavorabile.

Conform Inspectoratului pentru situații de urgență, "Cpt. Puică Nicolae" al județului Argeș, 10 localități ale județului au fost afectate de ploile abundente, vânt puternic, dar și de alunecări de teren. În municipiul Câmpulung 20 de gospodării din cartierul Livadia sunt momentan izolate deoarece drumul de acces este rupt. Astfel, în comuna Berevoiești au fost inundate peste 53 de gospodării și beciuri, apa a 34 de fântâni nu mai este potabilă, au fost inundate 3 hectare de teren arabil și 20 hectare de pășuni și izlazuri. De asemenea, drumul care face legătura între municipiile Câmpulung și Curtea de Argeș (DN 73 C), în nordul județului Argeș, este grav afectat în mai multe locuri, pe parcursul comunelor Berevoiești și Domnești.

Alunecările de teren au afectat numeroase gospodării în comunele Corbi și Cosești. Peste 70 de familii riscă, în orice moment, să rămână fără un acoperiș deasupra capului. Mai multe drumuri județene și naționale au fost grav afectate de alunecările de teren, unele devenind impracticabile. Este cazul DN 73 D, km. 27 (comuna Vulturești) unde o porțiune din carosabil s-a lăsat cu 80 centimetri față de normal și a cărui reabilitare costă aproximativ 1.000.000 RONI, iar exemplele pot continua: DN 73 C - > km 51 + 160 pe raza comunei Tigveni, DJ 703 K Merișani - Budeasa, DJ 731 Corbi-Nucșoara.

De asemenea, Transfăgărășanul, drum strategic național și chiar european, a fost serios afectat prin blocarea tunelurilor de căderile de piatră și alunecările de pământ. Este păcat ca această construcție realizată cu pierderi importante de vieți omenești și mari eforturi financiare să nu fie, în cel mai scurt timp, refăcută.

Țin să fac aceste precizări în speranța că reprezentanții Guvernului, prin Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Locuinței, Ministerul Economiei și Comerțului, Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, precum și Ministerul Administrației și Internelor, dar și reprezentanții administrației publice locale și județene vor face tot posibilul pentru a aloca sumele necesare pentru refacerea infrastructurii afectate, precum și pentru demararea lucrărilor de consolidare.

De asemenea, țin să vă asigur de întreaga mea disponibilitate în ceea ce privește colaborarea și implicarea în refacerea zonelor afectate.

  Rareș Șerban Mănescu - intervenție pentru marcarea faptului că în data de 9 mai, România a fost aleasă membru în Consiliul O.N.U. pentru Drepturile Omului;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

În data de 9 mai România a fost aleasă membru în Consiliul O.N.U. pentru drepturile omului.

Consiliul pentru drepturile omului este un organism al Națiunilor Unite, înființat de curând, prin Rezoluția Adunării Generale nr. 60/251 din 15 martie 2006. Constituirea acestui mecanism, ca principal for în domeniul drepturilor omului la nivel global, reprezintă o etapă importantă în procesul mai larg de reformă a sistemului națiunilor unite. Acest sistem se bazează pe trei piloni principali, care sunt: securitatea, drepturile omului și dezvoltarea.

România are acum oportunitatea de a contribui, încă de la început, la realizarea misiunii Consiliului pentru drepturile omului, prin punerea în valoare a propriei experiențe acumulate atât la nivel național, cât și în sistemul Națiunilor Unite. Este un mandat prestigios, care reconfirmă angajamentul constant manifestat de autoritățile române în promovarea principiilor democratice și a drepturilor fundamentale și, în același timp, este o responsabilitate față de ridicarea, în continuare, a nivelului de performanță propriu în acest domeniu și, în egală măsură, față de așteptările comunității internaționale democratice de la acest nou organism.

Astfel, diplomației române îi va reveni obligația ca, în coordonare cu partenerii noștri, să asigure, ca și până acum, utilizarea maximă a mecanismelor multilaterale pentru a asigura o reacție rapidă și eficientă a comunității internaționale la actualele provocări existente în domeniul drepturilor omului.

  Aurel Vlădoiu - declarație politică intitulată Actuala Putere oferă românilor circ fără pâine;

Domnul Aurel Vlădoiu:

Declarație politică: "Actuala Putere oferă românilor circ fără pâine"

Acum, când cozile la medicamente sunt din ce în ce mai mari, costul la întreținere crește vertiginos, pensiile sunt modice, iar speranța de viață scade în fiecare zi, actuala Putere oferă românilor circ, și din ce în ce mai puțină pâine. Puterea încropită la repezeală tremură din toate încheieturile. Incoerența guvernamentală este din ce în ce mai evidentă și se reflectă dramatic în viața de zi cu zi a oamenilor simpli. Sloganul "Să trăiți bine!" s-a transformat într-o tristă lozincă: "Să supraviețuiți bine de pe-o zi pe alta!". Acum, în locul unor performanțe economice care să asigure populației un trai cât de cât decent, ni se oferă un penibil circ televizat. Prima știre a jurnalelor de televiziune se referă la boala președintelui; în doar câteva zile, o țară întreagă a devenit expertă în...hernia de disc. Știm acum exact ce înseamnă această boală, cum se tratează și cum se recuperează bolnavii după operație.

Televiziunile centrale și marile ziare îmbuibate cu contracte grase de publicitate de la marile societăți de stat, le cântă în strună politicienilor portocalii și au declanșat operațiunea de distragere a atenției de la principalele probleme ale țării. Principala responsabilitate pentru haosul care guvernează acum țara o au, fără îndoială, cei doi lideri politici ai Puterii - cel de la Palatul Cotroceni și cel de la Palatul Victoria. Adică președintele Traian Băsescu și primul- ministru Călin Popescu Tăriceanu, care, după ce au avut un "mariaj" de ochii lumii, se înjură acum ca la ușa cortului, pe acolo pe unde se întâlnesc. Culmea circului politic a fost atinsă atunci când premierul a încercat să-l viziteze pe președinte la spitalul din Viena, iar acesta l-a refuzat pe față.

Incertitudinile, neînțelegerile, scandalurile la scenă deschisă din sânul Puterii Portocalii duc la o foarte slabă performanță guvernamentală. Această incoerență se regăsește și în plan legislativ, unde Puterea pare a nu mai deține majoritatea. Ceea ce este foarte grav este faptul că această instabilitatea politică ne afectează grav principalul nostru obiectiv, și anume: aderarea la Uniunea Europeană.

  Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Autostrada;

Domnul Dumitru Bentu:

Declarația politică de astăzi se intitulează "Autostrada".

Chiar dacă o autostradă prin județul Vaslui pare, în acest moment, o utopie, vrem să abordăm această temă ca expresie a unei atitudini, și nu a unei preocupări.

Recent, la Iași, reprezentanți de marcă ai celor 8 județe din Moldova s-au reunit pentru a aborda o temă de larg interes, dar și de îndepărtată perspectivă - construcția unor autostrăzi care să treacă prin Moldova. S-au reliefat avantajele pe care aceste artere moderne de circulație le pot genera în județele traversate, dar și în ansamblul spațiului moldav: investiții, turism etc.

Coridorul V-E presupune o autostradă care va pleca din Budapesta și se va opri la Odessa, în arealul atât de adorat de președintele Traian Băsescu, cel al Mării Negre.

Există și alte intenții - o autostradă Târgu Mureș-Piatra Neamț-Roman-Iași și o alta: Baia Mare-Vatra Dornei-Suceava.

Perspectiva realizării în practică a acestor obiective de infrastructură este una istorică, dar nu putem să nu "remarcăm" faptul că sudul Moldovei, inclusiv și, mai ales, județul Vaslui, nu aparțin nici măcar unei opțiuni de complezență.

Se consideră probabil că actualele căi rutiere sunt la standarde europene; nimic mai adevărat, dar este vorba de Europa sec. al XVIII-lea și al XIX-lea, când suprafețele de rulare suportau consecințele elementelor meteorologice, reflectându-le periodicitatea sau spontaneitatea.

"Promisiunile făcute în campania electorală capătă tot mai multe șanse să fie duse la îndeplinire, având în vedere menținerea județului Vaslui ca prioritate numărul unu a guvernării Alianței.", "trâmbița" și "amenința" un liberal de pluton, ajuns accidental, desantat și redistribuit senator de Vaslui și ministru pentru implementarea Programelor..., și textul curge.

Ce să mai zicem de premierul Tăriceanu, care federalizează tot mai frecvent regretele susținătorilor inițiali și care, într-un periplu aerian prin Moldova, n-a rămas mai mult de 15 minute în județul prioritar, identificând doar o tangentă semioficială, atât cu geografia Vasluiului, cât și cu multiplele sale probleme.

Vasluienii care au fost seduși de generozitatea portocaliilor și i-au votat regretă enorm alegerea făcută. Drumurile județului sunt doar o mostră de nepăsare, sau poate de neputință, sau poate neimplicare, sau sigur toate la un loc, ca interfață între promisiuni și realizări.

În condițiile în care pentru actualii guvernanți noțiunea de "autostradă" a revenit în dicționar, construirea în Moldova a unor astfel de căi de comunicație aparține amintirilor de viitor. Vor mai fi votați doar de alegătorii care vor alerga pe benzile de asfalt spre secțiile de votare. Utopie, numele tău e Alianță!

  Aurel Gubandru - despre amploarea inundațiilor în județul Buzău;

Domnul Aurel Gubandru:

Și în județul Buzău, în primăvara acestui an, alunecările de teren fac pagube de neimaginat, punând în pericol desfășurarea normală a activităților economico-sociale. Prin afectarea drumurilor; sute de oameni sunt izolați, zeci de case sunt distruse sau sunt pe cale de a pleca la vale, conducând la evacuarea locatarilor și provocându-le mari suferințe.

În comuna Chiliile, ruperea drumului județean 102F în două puncte a izolat satele Ghiocani, Poiana Pletari și Glodu Petcari, cu peste trei sute de oameni, aprovizionarea populației făcându-se numai cu căruțele.

În comuna Scorțoasa au fost afectate satele Grabicina, Gura Văii și Policiori, fiind distruse două locuințe, una avariată, drumul județean ce traversează comuna a fost rupt în două puncte, iar drumul comunal 93 în patru puncte.

În comuna Bălănești, o alunecare de teren produsă pe o lungime de circa două sute de metri a condus la prăbușirea a patru case, alte nouă sunt la un pas să cadă, 13 persoane au fost evacuate, fiind afectat și drumul comunal 84.

O situație deosebită o întâlnim în comuna Colți, unde au fost afectate biserica și cimitirul, îngreunând desfășurarea slujbelor religioase. De asemenea, din cauza alunecărilor de teren, în satul Colții de Jos două locuințe sunt în pericol de prăbușire.

În comuna Odăile, drumurile au devenit mișcătoare, deplasarea locuitorilor între satele comunei și în celelalte localități din județ făcându-se anevoios.

Tot ca urmare a alunecărilor de teren, au devenit impracticabile drumurile comunale pe rutele Bozioru-Fisici, Izvoarele-Ulmet-Colți, Fisici-Scăeni-Buduile-Colți.

Această situație deosebită din județul nostru trebuie să conducă la implicare mai serioasă a cadrelor ce fac parte din I.S.U. Buzău și comitetele locale pentru situații de urgență, pentru informarea promptă și corectă a cetățenilor, luarea măsurilor corespunzătoare de limitare a efectelor acestor dezastre, ajutorarea familiilor sinistrate și intrarea în normalitate într-o perioadă cât mai scurtă.

  Minodora Cliveti - declarație politică intitulată (In) egalitatea de șanse pentru inițiativele legislative;

Doamna Minodora Cliveti:

"(In)egalitatea de șanse pentru inițiativele legislative"

Constituția vorbește despre proiecte de lege și inițiative legislative: primele sunt opera Guvernului, celelalte reprezintă propunerile parlamentarilor. Din start, așadar, ceea ce propune Guvernul este altceva, cel puțin formal, decât ce realizează membrii Parlamentului.

Dar, chiar între aceștia, intervine de la o vreme, mai precis din actuala legislatură, inegalitatea: unele propuneri legislative sunt mai "norocoase" decât altele, și anume cele aparținând parlamentarilor Alianței. Consecința acestei anormale stări de lucruri este o mare frustrare pentru parlamentarii din Opoziție și dezamăgirea de a nu putea transforma în act normativ o propunere legislativă utilă.

Exemplificare: de curând, a fost adoptată de Parlament o inițiativă legislativă aparținând unei colege din Alianță, privind tichetele de creșă. Ideea, considerată bună și de către parlamentarii Opoziției, constă în a considera cheltuială deductibilă suma de 3 milioane de lei vechi pe care angajatorii îi oferă părintelui unui copil în vârstă de până la doi ani, dacă continuă să lucreze, în loc să beneficieze de concediul pentru creșterea copilului. Este o modalitate tipică de a armoniza viața de familie cu cariera, de a încuraja mai ales mamele tinere să nu își întrerupă munca, să beneficieze de o sumă de bani pe care să o folosească pentru a achita cheltuielile aferente îngrijirii copilului în creșă. De asta se și numește suma respectivă "tichet de creșă".

Numai că în România nu mai există creșe sau sunt atât de puține încât nici nu contează. În schimb, mai avem copii în vârstă de până la trei ani, vârstă de la care încep cariera în grădinițe.

De aceea, câțiva parlamentari P.S.D. au avut o idee care s-a transformat într-o inițiativă legislativă: firmele care construiesc și administrează creșe să își deducă cheltuielile aferente acestui scop înainte de impozitare. Cu alte cuvinte, fără ca statul să contribuie cu vreun leu, țara să ajungă să aibă și creșe. Pentru copiii până la trei ani, adică, inclusiv pentru cei până la doi. Deci, pentru cei care vor beneficia de tichetul de creșă.

Și aici intervine inegalitatea de șanse între inițiative legislative: în timp ce aceea cu tichetele de creșă a devenit lege, cea de a doua, gândită independent, dar întâmplător venind în completarea celeilalte, a fost respinsă.

Absurdul situației este evident. Copiii cu tichete de creșă în mânuțe vor beneficia de îngrijirea "competentă" a unei rude în vârstă, în cel mai bun caz, a unei străine, de cele mai multe ori, o persoană fără calificare, fără afecțiune, fără obligații, pentru că prea puțini părinți beneficiind de tichetul de creșă vor încheia contracte cu asemenea persoane, pentru a plăti taxele către stat. Educația lor va fi inexistentă, părinții mulțumindu-se a-i ști hrăniți și supravegheați cât de cât, atâta vreme cât ei sunt la serviciu. Iar inegalitatea de șanse între acești copii și alții, mai norocoși, îngrijiți în puținele creșe private din țară, va face diferența mai târziu.

Uniunea Europeană își propune ca până în 2010 circa 80% din copiii de până la 3 ani să fie îngrijiți și educați în creșe. Ce face România în acest sens? Respinge în Parlament inițiative care propun soluții necostisitoare pentru stat, numai pentru că aparțin celor de la Opoziție...

  Bogdan Liviu Ciucă - intervenție intitulată Ziua Internațională a Familiei;

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Intervenție intitulată "Ziua Internațională a Familiei".

Ziua Internațională a Familiei a fost instituită de Adunarea Generală a O.N.U la 20 septembrie 1993 și a fost sărbătorită din 1994, în fiecare an la data de 15 mai.

În România, ca în toate societățile în curs de dezvoltare, familia a suportat profunde și semnificative transformări: de la extinderea coabitării celibatului, la diminuarea rolului părinților în căsătoria tinerilor, la scăderea ratei nupțialității și a natalității, până la creșterea ratei divorțurilor. Dar specialiștii consideră, și realitatea ne confirmă, că aceste fenomene pot crea consecințe grave pentru indivizi, dar și pentru societate.

Creșterea frecvenței bolilor psihice, a sentimentului de insecuritate, mutațiile apărute în comportamentele descendenților, printre care creșterea potențialului delicvențial, în special în rândul copiilor proveniți din familiile monoparentale, sunt câteva dintre fenomenele care trebuie să ne îngrijoreze.

În România, situația familiilor monoparentale este foarte diferită față de țările occidentale, din mai multe motive.

În primul rând, politicile familiale din regimul trecut au fost mai dure, mai agresive față de formele alternative de familie, descurajând orice altă formă de viață familială diferită de familia conjugală legitimă. Din această cauză, creșterea numărului familiilor monoparentale și a ponderii lor în totalul populației se înregistrează mai târziu (între anii 1980-1990).

În al doilea rând, situația juridică a familiei monoparentale se caracterizează prin ignorarea ei: astfel, în dreptul civil, legislația familiei nu cuprinde măsuri codificate, nici alocații speciale, nici servicii speciale adresate lor. Se poate trage concluzia că termenul de familie monoparentală nu este introdus în legislația noastră, dar instituția este recunoscută ca fiind un model familial. Totuși, în cadrul dreptului social, politicile sociale ignoră existența ei, prin neutralizarea termenului de familie monoparentală și mai ales prin inexistența unor măsuri speciale de protecție.

Familia românească a suportat în ultimii ani schimbări profunde de ordin structural și comportamental. Trecerea la economia de piață a pus familia românească în fața unor situații noi, între care cele mai grele sunt cele legate de șomaj și sărăcie, și poate așa se explică scăderea natalității, lipsa locuințelor pentru tineri îngreunează dorința acestora de a-și întemeia o familie, dacă adăugăm și importul unor modele considerate occidentale, care au dus la apariția unei mari diversități de modele familiale și stiluri de viață (reduse față de modelul nostru tradițional românesc, de nucleul familial), vom avea un tablou corect al situației familiei românești.

Această zi trebuie să reprezinte o ocazie pentru sensibilizarea tuturor românilor cu privire la problemele cu care se confruntă familia în societatea prezentă, precum și pentru a promova inițiative care vin în sprijinul familiei.

Marcarea acestei zile reflectă atât importanța pe care comunitatea internațională o acordă familiei, cât și preocupările acesteia privind situația familiei în lume.

Dat fiind faptul că Ziua Internațională a Familiei coincide cu ziua în care Partidul Conservator împlinește 15 ani de existență pe eșichierul politic românesc, iar noi susținem familia, în ale cărei valori credem și pe care le susținem, urăm tuturor familiilor:''La mulți ani de Ziua Familiei!''

  Claudius Mihail Zaharia - critici privind modul de gestionare a crizei aviare;

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Zilele acestea, zile premergătoare prezentării raportului Comisiei Europene cu privire la aderarea României la Uniunea Europeană, în țara noastră reapare starea de alertă națională.

Iată că mentalitatea românească, construită pe fuga disperată și fără scrupule după bani, coroborată cu indolența, incapacitatea și corupția din administrația publică pun țara noastră din nou în fața unui pericol de care cu toții credeam că am scăpat: virusul gripei aviare.

De parcă nu ar fi fost de ajuns faptul că există riscul ca virusul să se răspândească foarte rapid și să producă victime sau că blocarea industriei alimentare cu carne de pui va fi realizată și va lăsa mulți angajați fără salarii, multe persoane au început să se isterizeze, pe principalele canale media, cu privire la responsabilii producerii acestei tragedii.

Este de-a dreptul uimitor gradul de exagerare la care se poate ajunge în România. Astfel, pentru că niște inspectori nu și-au făcut datoria sau, mai mult, pentru că un om de afaceri a atentat la siguranța sănătății publice, mulți compatrioți de-ai noștri nu se complică și se grăbesc să atace pe ministru.

Nu mai există preocupare pentru soluționarea problemei sau măcar decența de a aștepta până la încheierea crizei. Nu! În România, pentru orice situație de acest tip, trebuie să fie unii care încep să facă circ la televizor, să acuze în stânga și în dreapta și fără să facă nimic concret, iar dacă li se prezintă argumente care le mai taie din elanul acuzațiilor, răspund cu argumentul suprem, și anume acela că statul este cel care trebuie permanent să vegheze și să prevină orice problemă cauzată de oameni inconștienți.

Cel mai interesant este faptul că și unii politicieni fac parte din categoria persoanelor mai sus descrise, iar acești domni - probabil puternic marcați de faptul că sunt în opoziție și că partidul lor a ajuns la cea mai scăzută cotă din scurta lor istorie - se aruncă să atace fără nici o dovadă, dintre toate persoanele implicate în acest scandal, direct pe ministru, că doar altfel nu ajung în media și nu le mai crește capitalul electoral.

Nu trebuie neglijate nici erorile sistemului administrativ, care au permis reaprinderea focarelor virusului H5N1 într-un moment în care gripa aviară părea a fi o problemă rezolvată la noi în țară, dar nici nu trebuie să ne concentrăm atenția asupra circului, în loc să ne preocupe rezolvarea problemei. De îndată ce problema a fost rezolvată putem începe dezbaterile pentru identificarea celor care sunt responsabili pentru provocarea crizei.

Cert este, stimați compatrioți, că la noi în țară ordinea normală a rezolvării acestor situații este departe de ceea ce ne învață Uniunea Europeană, și aceste dovezi repetate nu fac altceva decât să încetinească procesul de aderare al țării noastre.

  Constantin Traian Igaș - declarație politică intitulată O aderare sub semnul întrebării?;

Domnul Constantin Traian Igaș:

"O aderare sub semnul întrebării?"

Iată-ne ajunși într-un moment deosebit de important pentru istoria noastră națională. Astăzi, România trebuie să primească rezultatele în privința examenului pe care l-a avut de susținut în ultimii ani. Cu toții ne întrebăm astăzi dacă trecem acest examen sau nu. Dacă până în urmă cu câteva zile, cu toții eram siguri de trecerea examenului, iată că acum examinatorii ne aplică un duș rece, ne aduc cu picioarele pe pământ. Dar noi suntem pregătiți pentru un rezultat pozitiv, fiindcă am eliminat multe dintre "stegulețele roșii".

În acest moment, șansele noastre de integrare la 1 ianuarie 2007 doar par îndoielnice. Decizia aparține în exclusivitate celor 25 de comisari europeni. Însă trebuie să recunoaștem câteva aspecte, fiindcă vechea meteahnă a românilor și-a făcut din nou simțită prezența: suntem prea siguri de noi. Nimeni nu neagă faptul că am făcut progrese mari în multe domenii, dar nici nu trebuie să negăm faptul că munca noastră în vederea aderării nu s-a încheiat.

"Aderarea la timp depinde numai de România". Iată un slogan pe care l-am auzit cu toții de nenumărate ori până acum. Deși totul a depins până acum de noi, iată-ne ajunși în situația punerii acestei aderări sub un mic semn al întrebării. Deși cu toții suntem români și ar trebui să ne dorim binele acestei națiuni, nu toți, trebuie să recunoașteți, doamnelor și domnilor, am tras la același capăt al carului. Toată lumea a văzut că unele partide politice din România nu sunt capabile să se unească pentru o cauză națională majoră. Lupta împotriva corupției, declanșată la cel mai înalt nivel, ne-a adus în situația de a ne lupta cu noi înșine și de a-i vedea pe unii că pun, deasupra interesului național, pe cel al propriei persoane.

Nu cu multe luni în urmă, doamna ministru Anca Boagiu trăgea câteva semnale de alarmă privind starea de lucruri din unele instituții ale statului. Ni se atrăgea atunci atenția că înregistrăm întârzieri în ceea ce privește adoptarea unor legi importante. Acum, în schimb, ne mirăm că s-ar putea să fim penalizați? N-ar trebui să o facem, pentru că în Uniune nu se aplică tratamente preferențiale, iar noi știm acest lucru.

Un alt lucru pe care-l știam era și acela că integrarea noastră în Uniunea Europeană reprezintă un efort la care să participe toate instituțiile publice, cu un randament corespunzător. Clasa politică, adică și noi, trebuie să conștientizeze faptul că orice îndepărtare de la ritmul stabilit de adoptare a reformelor poate periclita implementarea la timp a măsurilor convenite cu Comisia Europeană. Singurul interes pe care trebuie să-l promovăm este cel al cetățeanului pe care-l reprezentăm. De aceea este important ca toate instituțiile publice să mențină un ritm alert.

Toată lumea este de acord cu pașii făcuți de România către aderare. Deși mai avem încă de pășit, sperăm ca ceea ce s-a realizat, să primeze în fața comisarilor europeni și, în acest fel, să ni se acorde acea încredere de care avem nevoie pentru a-i putea realiza și pe ceilalți.

Uniunea Europeană este împărțită în două tabere: unii care doresc cu orice preț aderarea noastră - de al căror sprijin ne bucurăm necondiționat - și alții care pun accent deosebit pe prioritățile economice. Din punctul acestora de vedere, România este privită în acest moment cu îndoială. Nu ne rămâne altceva de făcut decât să convingem această "aripă" că România va continua drumul pe care l-a început și pe care s-a angajat, cu toate că pentru aceasta avem nevoie și de sprijinul Uniunii Europene.

Așa cum nu am cerut și nu vom cere favoruri, tot așa nu vom fi penalizați doar din cauza unei atmosfere de îndoială care există în prezent în Uniune.

Procesul a fost și este unul dificil. Aștept ca decizia privind aderarea României la 1 ianuarie 2007 să nu fie una care să se bazeze pe anumite considerente de ordin politic, ci una care să se bazeze pe capacitatea noastră de a ne îndeplini angajamentele luate!

  Cornelia Ardelean - exprimarea îngrijorării față de modul în care încearcă responsabilii din sistemul sanitar să rezolve criza medicamentelor compensate;

Doamna Cornelia Ardelean:

Îmi exprim îngrijorarea față de modul în care încearcă responsabilii din sistemul sanitar să rezolve criza medicamentelor compensate. Cunoaștem cu toții cozile penibile și situațiile umilitoare în care au fost puși sute de pacienți în fața farmaciilor, în mai multe județe din țară. Am urmărit cu toții situații în care pacienți bătrâni s-au mutat de la o coadă la alta pentru a rămâne, în final, fără medicamentele pe care nu și le pot permite altfel decât în regim compensat.

Introducerea plafoanelor maximale privind prescrierea de medicamente gratuite și compensate pentru medicii de familie nu face în realitate decât să treacă povara de pe un picior pe altul. Pacienții vor face cozi la cabinetele lor, nu la farmacii. Prin acest sistem, deficitul de medicamente compensate nu este rezolvat, ci este mascat, prin plasarea responsabilității de la farmaciști, la medicii de familie. Strategia ministerială de a se spăla pe mâini și a-i lăsa pe medici să se confrunte cu nemulțumirea oamenilor nu este nici corectă, și nici nu rezolvă problemele reale ale pacienților.

Este destul de ușor de ghicit că, în condițiile în care medicii de familie vor câștiga mai puțin dacă vor depăși plafonul maxim admis de rețete compensate, cei care vor avea cel mai mult de suferit vor fi, în final, tot pacienții. Presiunea care se pune pe umerii medicilor nu este nici morală, nici eficientă. În loc să vină în sprijinul contribuabililor și al pacienților, măsura adoptată creează premisele ca pacienții să aibă de acum dificultăți în obținerea de rețete compensate, un rezultat poate chiar mai rău decât lipsa medicamentelor compensate în unele farmacii.

Responsabilii din domeniul sănătății ar trebui să analizeze cu mai mare atenție adoptarea unor astfel de decizii, inclusiv prin consultarea partenerilor sociali - medici de familie, farmaciști și asigurați. Din păcate, nu se întâmplă așa. De exemplu, zilele trecute s-a aflat la Arad președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (C.N.A.S.), Cristian Vlădescu. Acesta a preferat să se întâlnească cu subalternii săi și cu presa, nu și cu reprezentanții medicilor de familie, de la care ar fi putut afla cum poate să își optimizeze deciziile în domeniile de interes comun. Consider că se impune o regândire a strategiei cu privire la acordarea medicamentelor în regim compensat, care să aibă ca obiectiv interesul pacienților și care să fie adoptată după consultarea tuturor partenerilor sociali implicați.

  Costache Mircea - declarație politică intitulată Nevoia de proști;

Domnul Costache Mircea:

"Nevoia de proști"

Oricât ar părea de paradoxal, umanitatea are nevoie de proști și de prostia lor. Un rafinat intelectual român, Matei Călinescu, a scris chiar o carte intitulată "Despre Imperiul Prostiei". El ne spunea acolo că prostia este progresiv mimetică, imitând atât de bine inteligența încât la un moment dat se confundă cu ea, contribuind astfel la progresul umanității.

Cu ce se măsoară prostia și cum se pot evalua și ierarhiza proștii planetei e o chestiune pe care statisticienii nu au abordat-o încă. Până atunci, ca admirator fervent al prostiei omenești autentice și inefabile, mă încumet să afirm că românii și România postdecembristă nu vor putea multă vreme, poate secole la rând de acum încolo, să fie detronați de pe primul loc în Imperiul Mondial al Prostiei fără Margini, și, prin urmare, de pe soclul contribuitorilor la progresul umanității.

La progresul altora, sacrificiul de sine în interesul altora înainte de 1989 se materializa prin producția de legume, fructe, cereale, carne, brânzeturi, vinuri de calitate, exclusiv pentru export, pentru alții. Dar atunci nu eram noi primii în ierarhia mondială a stupidității, deși consumam subproduse pe cartelă și tremuram de frig în case, jertfindu-ne cu toții pe altarul exportului cu orice preț, în dauna asigurării minimelor cerințe de subzistență ale producătorilor de bunuri.

După anul 1989, însă, am urcat brusc treptele spre culmile prostiei magistrale, conducând cu autoritate în topul mondial al prostiei perfecte. Cartea recordurilor nu ne-a înregistrat performanța, probabil ca să nu ne trezească cumva din beatitudinea cu care ne savurăm succesul de recordmani mondiali ai autodistrugerii și subdezvoltării naționale.

Riscul de a fi întrecuți și deposedați de marele trofeu este, însă, minim, din moment ce nu credem că se va ivi curând pe planetă vreun alt popor care să-și distrugă industria, agricultura și fondul forestier, care să-și înstrăineze cu atâta inconștiență rezervele de petrol și gaze, minele de aur, apele minerale, stațiunile balneare, rețelele electrice, întreg sistemul bancar și, în general, tot patrimoniul public. De asemenea, nu ne va putea întrece nimeni în ingeniozitatea spolierii populației prin fonduri de investiții precum S.A.F.I., F.N.I., CARITAS, GERALD etc., ori prin confiscarea banilor depuși de cetățeni la C.E.C. pentru autoturisme Dacia, prin devalizarea Bancorex, Dacia Felix, Bankcoop, B.I.R., Columna, Albina etc. etc. Și toate acestea, numai de dragul succesului globalizării, al integrării în lumea a III-a și al instaurării economiei de junglă, ca bază de nezdruncinat a capitalismului sălbatic.

Trăiască lupta guvernanților împotriva propriului popor, pentru triumful Prostiei Românești în arena mondială, factor decisiv al Progresului Umanității, prin scufundarea societății românești în sărăcie și înapoiere pe toate planurile.

Trăiască presa liberă și independentă, instrument dinamic și eficient pentru desăvârșirea măreței opere de subminare a interesului național.

Și, nu în ultimul rând, trăiască miliardarii de carton din Top 300 de mii și Mafia atotstăpânitoare.

Să vâsliți bine!

  Costică Macaleți - declarație politică intitulată Violența în școli - o problemă spinoasă;

Domnul Costică Macaleți:

Doresc să vă prezint declarația politică cu titlul "Violența în școli - o problemă spinoasă".

Cunoaștem cu toții scandalurile apărute în presă privind situații cât se poate de dramatice în care elevii provoacă acte de violență împotriva colegilor lor și chiar împotriva profesorilor. Și la fel de adevărat este faptul că fenomenul cuprinde aspecte cu mult mai ample decât cele care au răzbătut în presă.

Au existat și există discuții destul de aprinse pe acest subiect. S-a vorbit, printre altele, despre nou apărutul fenomen al migrației forței de muncă în străinătate, care implică inclusiv ca părinții plecați la muncă peste hotare să lase minorii singuri sau în grija unor rude mai îndepărtate, care neglijează educația acestor copii. De asemenea, s-a discutat despre violența din media, care dăunează caracterelor în formare, așa cum sunt minorii de vârstă școlară.

Este adevărat că aceste probleme există și că trebuie ca societatea să găsească soluții la ele. Dar nu trebuie neglijat și rolul pe care autoritățile trebuie să-l aibă în combaterea acestui fenomen malign, care poartă numele de violență, indiferent în ce formă și locație se manifestă acesta!

Iată de ce, consider că Guvernul ar trebui să facă mult mai mult decât a făcut până acum pentru a asigura un climat civilizat și normal atât în școli, cât și în afara lor. Se impun de urgență măsuri privind asigurarea pazei școlilor, despre care știm cu toții că este mai mult decât deficitară. De asemenea, se impun măsuri urgente pentru ca profesorii să se simtă în siguranță la catedră. Și aici este vorba de mai mult decât asigurarea pazei școlilor. Este vorba de redarea demnității cadrului didactic, care să impună respect în fața elevilor. Nu este normal ca un profesor care a muncit spre exemplu 20 de ani la catedră, instruind generații întregi, să aibă un salariu de mizerie, din care să nu-și poată cumpăra mai mult de o pereche de pantofi pe an!

De asemenea, se impun măsuri de protecție socială a copiilor, împotriva abuzurilor de orice fel pe care din nefericire unii dintre ei le suportă uneori chiar din partea membrilor propriilor familii!

Consider că autoritățile centrale ar trebui să nu mai lase pe spatele autorităților locale, așa cum au făcut-o până acum, povara combaterii acestui fenomen al violenței. De aceea, cer Guvernului Tăriceanu să se implice mai mult în rezolvarea acestei probleme și să suplimenteze în mod corespunzător fondurile destinate învățământului.

  Dan Ștefan Motreanu - declarație politică intitulată Un ambasador confirmă. Au existat interese contra aderării la fosta Putere;

Domnul Dan Ștefan Motreanu:

Declarație politică intitulată "Un ambasador confirmă, au existat interese contra aderării la fosta Putere"

Duminică, am lecturat pe buletinul unei agenții de știri un interviu al Excelenței Sale domnul Quinton Quayle, cel care și-a încheiat misiunea diplomatică de ambasador al Regatului Unit al Marii Britanii în România. Un citat din prima parte a interviului, pe care îl redau integral, este edificator pentru scena politică românească trecută și actuală: "Unii ar spune că am fost un critic aspru. Și am fost un critic aspru al oamenilor care, în opinia mea, încearcă să încetinească progresul, al oamenilor care pun propriul interes înaintea interesului național. Al oamenilor care ar prefera ca România să rămână în afara Uniunii Europene și o țară coruptă, mai degrabă, decât un stat modern, membru UE. Și, în mod regretabil, există destui astfel de oameni care au avut poziții importante în administrație sau în politică. Și nu întotdeauna le-a plăcut critica și li s-a părut destul de dură".

Ei bine, stimate colege și stimați colegi, un om cu o bogată experiență a sistemului democratic vine și confirmă ceea ce reprezentanții P.N.L. atrăgeau atenția când se aflau în Opoziție și dezvăluiau după ce am preluat puterea: au existat personaje care au avut poziții cheie în fosta administrație și care aveau interesul ca România să nu adere la Uniunea Europeană. Înainte, când P.N.L. trăgea semnale de alarmă, totul era pus pe seama luptei duse de Opoziție împotriva celor de la Putere. După alegerile din noiembrie 2004, când liberalii, de pe alte poziții, au reluat această temă, totul era pus pe seama clasicelor acuzații privind "dezastruoasa moștenire" pe care cei care vin la putere le adresează învinșilor. Deși, din câte țin eu minte, sintagma "dezastruoasa moștenire" nu prea am auzit-o la guvernanții actuali, pentru că s-a încercat să se evite ceva inventat de P.S.D. Orice referire trecută și actuală pe care P.N.L. a făcut-o la reaua-credință a unor exponenți ai fostei puteri în ceea ce privește aderarea la Uniunea Europeană au fost taxate de către P.S.D. ca acțiuni politicianiste.

Iată, vine acum un atent observator al scenei politice românești, un ambasador, și nu al unei țări oarecare, ci al unei mari puteri, și condamnă unele practici din interiorul fostei puteri. Nu cred că liderii P.S.D., sub al căror patronaj au existat forțe care au acționat împotriva aderării - și, sunt convins, își continuă opera și acum, doar, doar, s-ar întâmpla vreun accident nefericit - au curajul să-l contrazică pe fostul ambasador al Marii Britanii. Și tot Excelența Sa a mai remarcat un fapt: " A existat o mare schimbare, să spunem sincer, în ultimele 15-16 luni. Și acest lucru mă face optimist în legătură cu viitorul României". Mai mult, fostul ambasador mai spune un lucru foarte clar: "Dacă ești foarte aproape, citești ziarele zilnic, un scandal sau altul, conflicte în Guvern, ai senzația că lucrurile nu merg prea bine. Dar dacă te dai un pas înapoi și compari România din 12 mai 2006, cu România din 12 mai 2005, sau 2004, sau 2003, îți dai seama că lucrurile au progresat."

Iată deci aprecieri fără echivoc din partea domnului Quinton Quayle. Și atrag atenția că diplomații de prim rang își măsoară întotdeauna cuvintele, și nu oferă gratuități verbale. Din acest interviu se poate trage o concluzie clară: indiferent de procentele cu care este creditat în diverse sondaje, mai mult sau mai puțin corecte sau interesate, premierul sau Guvernul, indiferent dacă anumite fricțiuni și diferende - inerente, după părerea mea - ies în evidență, pentru că de obicei opinia publică este mai interesată să vadă "curgând sânge".

  Daniel Buda - declarație politică intitulată Marea împăcare;

Domnul Daniel Buda:

"Marea împăcare"

Ca și când concubinajul parlamentar de facto dintre P.S.D. și P.R.M. nu ar fi fost îndeajuns pentru a compromite noua conducere "reformatoare" a PSD, Mircea Geoană și Corneliu Vadim Tudor au hotărât să-și pună pirostriile politice în văzul lumii și a Europei, tocmai când acesta din urmă este pe cale să ne spună dacă aderăm sau nu la 1 ianuarie 2007.

Dacă ar fi să plonjăm în trecutul relațiilor PDSR - PSD - PRM vom constata - fără surprindere - că aceste două formațiuni politice s-au aflat mereu aproape, că ele au trăit într-o simbioză politică aproape perfectă, indiferent că P.S.D.-ul a fost sau nu la putere. Dacă vom coborî la originile PRM, vom constata că acest partid a fost o creație cu știința și acordul tacit a lui Ion Iliescu, tocmai pentru a contrabalansa renașterea partidelor istorice - PNL și PNTCD - și pentru a avea un argument al existenței pluralismului politic.

În perioada 1992 - 1996 PRM-ul a făcut parte din ceea ce a rămas cunoscut în istoria postdecembristă a României drept "Patrulaterul Roșu", adică o coaliție guvernamentală între PSD - PRM - PSM - PUNR. Într-un fel sau altul, toate cele patru formațiuni își trăgeau seva politică din fostul PCR, liderii săi constituind eșalonul II al defunctului Partid Comunist. Epoca Văcăroiu, care a stat sub semnul acestui Patrulater, a însemnat tot ce se putea mai rău pentru soarta europeană a României: izolare pe plan internațional, rămânerea în urmă față de «plutonul» Cehiei, Ungariei și Poloniei, scandaluri financiare și falimente bancare. Decalajul față de fostele state comuniste își are originile în această perioadă.

În intervalul 1996 - 2000, PSD și PRM au trăit într-o simbioză a opoziției, căreia nu i-a pus capăt decât turul al doilea al alegerilor prezidențiale, dintre Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor. Totuși, pe atunci circula zvonul că în turul I mulți militanți PSD votaseră cu liderul PRM tocmai pentru a-i scoate din cursă pe Theodor Stlojan și Mugur Isărescu. Trucul se pare că a reușit, astfel încât între două rele românii au fost forțați să aleagă răul cel mai mic: Ion Iliescu.

Guvernarea Năstase a însemnat pentru PRM raiul jocului politic duplicitar. În aparență, PRM se autodeclara partid de opoziție, criticând prin discursul justițiar al liderului său corupția regimului Năstase. Pe ascuns însă, PRM a salvat Guvernul Năstase ori de câte ori a fost nevoie, ajungându-se la situația paradoxală ca Guvernul minoritar Năstase să fie susținut de doi adversari politici de moarte: PRM și UDMR. În paralel, PRM a demarat o vastă operațiune de «lifting politic», văruindu-se în partid popular, ridicând statui unor personalități evreiești, vizitând fostele lagăre naziste. Totul a fost în zadar, pentru că cei 10 ani de balast politic extremist nu au putut cosmetiza politic un partid cu proastă notorietate.

Toată această evoluție ne arată că în fapt PSD și PRM nu au fost opozanți politic decât de ochii lumii. Uneori, însă, nu s-au ferit nici măcar de gura lumii și s-au «pupat» în piață. Îmi aduc aminte de campania pentru Primăria Cluj-Napoca. După ce 4 ani Guvernul PSD și Prefectul PSD de Cluj au declanșat o luptă de guerilă împotriva Primarului Gheroghe Funar - nealocându-i fonduri bugetare pentru investiții, blocând activitatea Primarului în Consiliului Local, târându-l pe primar la procese cu portăreii - brusc și dintr-o dată, după primul tur de scrutin, PSD și PRM Cluj au venit cu sloganul «Marea împăcare». Adversarii de ieri - PSD și PRM - își dădeau mâna împotriva candidatului PD la Primărie. Din fericire, electoratul clujean a dovedit o mai mare maturitate decât «împăcații» de la PRM și PSD, dându-și votul celui care declarase că singurul său aliat este cetățeanul.

Iată că în fapt reapropierea dintre PSD și PRM nu ar trebui să ne mire prea tare. Ceea ce trebuie să ne mire este faptul cum este posibilă o asemenea apropiere, având în vedere schimbarea de gardă de la conducerea PSD. Îmi vine greu să cred că Președintele Mircea Geoană, fost atâția ani ambasador la Washington, nu conștientizează toxicitatea politică a acestei reapropieri politice. În plus, Mircea Geoană a câștigat președinția PSD cu un an în urmă, cu sloganul schimbării și modernizării partidului. Nu cred că liderul Socialiștilor Europeni, Paul Rasmusen - prezent la București săptămâna trecută - când arăta acel cartonaș roșu în curtea Sediului PSD îi invita pe cei prezenți la refacerea «Patrulaterului Roșu». Nu cred, de asemenea, că foștii protagoniști ai «Marii împăcări» de la Cluj - deveniți între timp «Grupul de la Cluj» - vor fi de acord cu reapropierea de PRM. În ultimul rând, nu cred că P.S.D.-iștii «Generației 2008» vor să apară în poza de absolvire politică alături de Vadim Tudor.

Dacă această reapropiere de PRM este pentru Mircea Geoană un mijloc de contrabalansare a Polului Social al lui Ion Iliescu, sunt nevoit să constat că Ion Iliescu a avut dreptate când acesta din urmă l-a «lăudat» atât de colorat pe fostul ministru de externe și ambasador al României la Washington. Dacă PRM are de câștigat de pe urma acestei reapropieri - ieșind din izolare -, în schimb, PSD-ul nu are de câștigat decât fosta imagine de partid neeuropean, fost comunist.

  Dumitru Avram - declarație politică intitulată Data aderării - suspans până în ultima clipă;

Domnul Dumitru Avram:

"Data aderării - suspans până în ultima clipă"

Raportul de țară ce va fi prezentat astăzi nu conținea încă, până în ultimul moment, recomandarea privind data aderării României și Bulgariei la U.E., dacă aceasta va avea loc în 2007 sau în 2008. Dincolo de polemicile dintre București și Sofia, de faultările discrete, pentru a lăsa celuilalt locul de codaș al Europei, s-a format aproape o impresie unanimă potrivit căreia cele două țări foste socialiste, unde sărăcia este adâncă, iar reformele insuficiente, împărtășesc aproape același nivel de dezvoltare și nu au motive să afișeze vreo "superioritate" una față de cealaltă. Extrem de dur, ziarul britanic "The Telegraph" scria că țări sărace și corupte au mai intrat și până acum în UE, dar niciodată Uniunea nu a încercat să absoarbă țări atât de sărace, atât de corupte - cu o democrație atât de fragilă - cum sunt România și Bulgaria. Un imens bulgăre de gheață se prăvălește astăzi din senin, în prag de vară, asupra noastră! Sunt deschise toate posibilitățile: primirea în 2007, amânarea pentru 2008 sau o recomandare pentru noi eforturi până la următoarea evaluare, cea din toamnă. Potrivit unor surse diplomatice, cea de-a treia variantă ar fi și cea mai plauzibilă. Orice se va întâmpla, s-ar putea ca România și Bulgaria să nu primească nici un cent, dacă până la aderarea la UE nu vor fi finalizate reformele.

Să ne despărțim pentru o clipă de foștii "teutoni ai Balcanilor", bulgarii, și să vedem ce s-a întâmplat la noi în cei 16 ani de tranziție, care au reușit să ne întoarcă, într-un sector vital, cum este agricultura, de exemplu, în plină epocă feudală. De 16 ani neputința și indolența guvernanților noștri își găsesc acoperire în moștenirea grea a trecutului, deși aceasta (economică și financiară) a fost una pe care partidele istorice n-ar fi putut s-o realizeze nici în două secole. Primul-ministru pretinde că prin dispariția bălților și luncii Dunării, care au fost redate agriculturii, fluviul a fost încorsetat, frustrat, iar acum își revendică teritoriul pierdut. Nimic mai fals, nimic mai răutăcios. Concluzia premierului este nu numai bizară, dar și stupidă. O judecată cât de simplă, dar de bun-simț, îți spune că în fața apelor trebuie să construiești diguri, nu să le distrugi. Din păcate, digurile construite cu 25-30 de ani în urmă n-au fost supravegheate și nici consolidate în ultimii 16 ani. Ba, dimpotrivă, au fost degradate, furându-se blocuri de piatră și pământ clisos din ele, în timp ce altele au fost mutilate și adaptate intereselor meschine ale celor care au achiziționat bălțile și amenajările piscicole. Abia când Dunărea ajunsese, spumegând, la Porțile de Fier, unii primari și prefecți porneau să dea piept cu apele, deși hibele unor diguri se cunoșteau de un an. Cât despre spargerea unor diguri, pentru ca Dunărea să se reverse în lunca ei, soluția este total ineficientă și, prin aceasta, de neacceptat. În ultimii 150 de ani, olandezii au smuls mării imense suprafețe de pământ pentru agricultură, pe care au știut să-l apere cu sfințenie. Poate să garanteze cineva că, dublându-și debitele, Dunărea nu trece de limitele luncii sale?

Niciunul din cele opt guverne post-decembriste n-a înțeles că lupta împotriva inundațiilor nu se poate rezuma la soluții pompieristice. Fără excepție, guvernanții de până acum au fost mereu surprinși de ape, recurgând, în grabă la lopată și la sacul de nisip. Treabă de mântuială, de fațadă, total ineficientă. Ne trebuie un program strategic de perspectivă pentru amenajarea bazinelor hidrografice și stoparea calamităților provocate de ploile excesive. A ignora în continuare soluționarea unei asemenea probleme capitale înseamnă pur și simplu sinucidere. Premierul Tăriceanu afirma, de data aceasta, pe bună dreptate, că, de acum, "schimbările climatice majore vor fi fenomene frecvente" și care, am adăuga noi, ne vor însoți de-a lungul vieții nu numai pe noi, ci și generațiile viitoare, mai cu seamă că atmosfera terestră a atins cote înspăimântătoare de poluare, iar pădurile sunt distruse cu sălbăticie.

Programul de perspectivă în domeniul amenajărilor hidrotehnice și de protecție a mediului trebuie să devină obiectivul esențial pentru următorul deceniu. Oricât de mari fonduri ar necesita asemenea lucrări, cheltuielile vor fi, totuși, mai mici decât cele destinate cârpelilor ori pentru ajutorarea sinistraților. Dar, pe lângă fondurile necesare, autoritățile trebuie să se bizuie în mare măsură pe aportul locuitorilor din zonele care urmează a fi îndiguite, determinându-i să participe la asemenea lucrări, al căror efect se va răsfrânge în primul rând asupra lor. S-ar fi putut oare întâmpla în vremea lui Nicolae Ceaușescu ca apele să rupă digurile, iar țăranii să stea la taclale pe băncile din fața porților, admirându-i pe ostașii care se luptau cu stihiile naturii? Ar fi îndrăznit cineva să intre în cârciumă, când apele năvăleau în sat sau ca vreun șarlatan să încerce să fure din casele sinistraților?

Revenind la concluziile premierului în legătură cu cei ce se fac vinovați de inundațiile din lunca Dunării, credem că ele au fost mai mult decât emoționale. După ce timp de 2-3 decenii digurile construite în timpul trecutului regim au rezistat cu succes, apărând întreaga zonă riverană de inundații, este anormal să vii să condamni azi asemenea lucrări și să-i blamezi pe autorii lor. Oricât l-am condamna pe Ceaușescu, nu se poate nega că, în timpul mandatelor sale la președinția țării, în România s-au realizat lucrări impresionante ca amploare și importanță economico-socială, cum sunt marile combinate metalurgice, chimice și cele de materiale de construcții, uzinele de automobile, modernele rafinării, hidrocentralele de pe Dunăre, Olt, Bistrița și de pe alte râuri, Centrala nucleară de la Cernavodă, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Transfăgărășeanul, litoralul Mării Negre, sistemele de irigații, milioanele de apartamente și atâtea altele. Numai în București au fost construite Metroul, Aeroportul Otopeni, Institutul Politehnic, Teatrul Național, Televiziunea, Spitalul Municipal, Hotelul Intercontinental, Casa Poporului, cele 10 mari cartiere de locuințe, iar Dâmbovița a fost amenajată pe întreg cursul ei bucureștean. Un procuror, pe care l-ar fi combătut orice aprod de la ușa Tribunalului, cerea la Târgoviște pedeapsa capitală pentru fostul conducător, acuzându-l de subminarea economiei naționale. Ceaușescu putea fi acuzat pentru multe alte fapte, unele foarte grave, dar în nici un caz de subminarea economiei naționale sau de trădarea poporului român. Îi întrebăm astăzi pe injustițiarii de la Tîrgoviște, oare ce pedeapsă li s-ar cuveni celor care, în ultimii 16 ani, au distrus nu numai economia națională, dar au devastat țara de la un capăt la altul? Astăzi nu ne-a mai rămas decât să facem decontul dezastrului și să ne așezăm serios pe treabă.

  Dumitru Ioan Puchianu - declarație politică cu titlul Din lipsă de proiecte viabile, România pierde finanțările europene;

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"Din lipsă de proiecte viabile, România pierde finanțările europene"

Stimați colegi a devenit un fapt banal ca fondurile nerambursabile primite de România de la Uniunea Europeană să nu fie utilizate din lipsă de proiecte viabile, dar exemplele din ultimele zile ne duc deja cu gândul la o stare de inconștiență a Guvernului. Am pierdut prin neutilizare fonduri SAPARD, probabil că o bună parte din fondurile destinate Programului "Fermierul" vor avea aceeași soartă, dar în aceste zile când zone întinse din toată țara sunt sub ape, iar zeci de localități sunt rase de pe harta țării de puhoaiele dezlănțuite, să pierdem din nou în lipsa unor proiecte viabile sume considerabile, asta este deja inconștiență!

Comisia Europeană este dispusă să pună la dispoziția României sume importante de bani pentru remedierea efectelor inundațiilor, dar Guvernul nu are proiecte viabile pentru a accesa aceste fonduri. Practic, România are posibilitatea de a solicita un ajutor din cadrul Fondului european de solidaritate în cazuri de urgență sau de a solicita redirecționarea fondurilor de aderare în acord cu o situație de criză specifică. Dar aceste sume trebuiesc solicitate de Guvern și justificate prin proiecte viabile, ceea ce România nu poate să facă.

Situația a fost identică și în anul 2005, când țara noastră a utilizat pentru diminuarea impactului inundațiilor numai 70 milioane euro dintr-un total de 200 milioane disponibile în acest scop. Și asta tot din cauza lipsei de proiecte viabile care să justifice scopul și modul de utilizare a fondurilor. Chiar și acum, România mai poate accesa din fondurile de preaderare pe 2005 suma de 360 milioane rămasă neutilizată, dar din nou sumele trebuiesc justificate prin proiecte viabile.

Nepăsarea și dezinteresul manifestat de Guvern în problema fondurilor europene este de neînțeles, în contextul în care cererea Uniunii Europene este cât se poate de simplă: vor să cunoască proiectele pentru care vor fi cheltuiți banii. O cerere, se pare, imposibil de rezolvat de Guvernul României.

  Florin Aurelian Popescu - despre Ziua Europei;

Domnul Florin Aurelian Popescu:

Până în 1990, ziua de 9 mai, în România, era dedicată victoriei împotriva fascismului și hitlerismului. Era o zi care marca un sfârșit de război, victoria unei părți împotriva alteia.

Și prin această sărbătoare eram rupți de restul continentului, pentru că, încă din primăvara anului 1950, ministrului de externe de atunci al Franței, Robert Schuman, omologii săi englez și american îi încredințează sarcina de a crea un plan de reintegrare a Germaniei Federale în concertul continental. Așa se face că ideea lui Jean Monnet, aceea de a se crea o Europă unită, pacifistă a prins contur. Era un mare început. Au trecut mai bine de trei decenii și jumătate până când, în 1986, la Summitul de la Milano, ziua de 9 Mai a fost aleasă ca "Zi a Europei". Și întregul continent, an de an, și-a sărbătorit ziua.

Uniunea Europeană, în sine, este o împlinire postbelică și se află într-o continuă devenire. Acum, când țara noastră se află în pragul aderării la această importantă structură a păcii și înțelegerii dintre popoare, a stabilității și prosperității europene, îmi revine deosebita onoare de a transmite tuturor românilor îndemnul de a nu precupeți nici un efort în a parcurge și cele aproape opt luni, câte ne-au mai rămas până la mult speratul fericit eveniment. Totodată, vreau să felicit întregul popor pentru realizările din ultimii doi ani, timp în care am depășit mai toate rămânerile în urmă față de reperele obligatorii ale integrării.

Având în vedere toate acestea, sărbătorirea Zilei Europei, în acest an, capăta o și mai mare semnificație pentru noi, românii, fiind ultima dinaintea MARII UNIRI. Suntem europeni și vom cinsti totdeauna acest nume și această condiție, împlinind gândul călăuzitor al lui Jean Monnet, cel care considera că, prin crearea uniunii, nu se coalizează state, ci se unesc oameni. Fie armonia, unitatea de măsură a întregului continent!

La mulți ani, România!

La mulți ani, Europa!

  Florin Iordache - declarație politică intitulată 16 mai 2006 - zi importantă pentru viitorul european al României;

Domnul Florin Iordache:

"16 Mai 2006 - zi importantă pentru viitorul european al României"

Astăzi, comisarul european Olli Rehn va prezenta raportul Comisiei Europene de monitorizare a României și Bulgariei, privind aderarea celor două țări la Uniunea Europeană.

Acest raport ar trebui să conțină recomandarea Bruxelles-ului în privința datei aderării. De asemenea, în raport, cu siguranță vor fi făcute solicitări exprese și implicite care trebuie îndeplinite până la data aderării efective.

Indiferent de concluziile acestui raport, decisiv va fi Consiliul European din luna iunie a acestui an pentru fixarea datei integrării.

P.S.D. a susținut atât în plan intern, dar și internațional, prin eforturile comune ale socialiștilor europeni, ca integrarea României să fie la 1 ianuarie 2007. Nu trebuie uitat că în anul 2000 Guvernul P.S.D. condus de Adrian Năstase a preluat negocierile într-un stadiu de început și tot Guvernul P.S.D. este cel care a încheiat negocierile cu U.E., actuala coaliție trebuind să semneze Tratatul de Aderare.

Din păcate, datorită tensiunilor permanente dintre "Palatul Victoria" și "Palatul Cotroceni", dar și din interiorul Alianței, nu toate problemele semnalate de ultimul raport din 2005 au putut fi rezolvate.

Indiferent de concluziile din Raportul de azi, întreaga clasă politică are datoria să facă totul pentru ca 1 ianuarie 2007 să fie data la care România va deveni membru cu drepturi depline a U.E.

  Doina Micșunica Drețcanu - de Ziua Internațională a Familiei, însemnări pe marginea guvernării actuale;

Doamna Doina Micșunica Drețcanu:

Ziua internațională a familiei a fost marcată prin diverse acțiuni pe tot teritoriul țării: noile familii au primit diplome onorifice de la Ofițerul Stării Civile sau mici cadouri, în maternități tinerele mame au fost felicitate, au avut loc concerte festive; fiecare organizator a încercat să vină cu ceva inedit, plăcut sau chiar fastuos. Este de apreciat efortul făcut de autoritățile locale, partide sau ONG-uri.

Dorim să ne integrăm în marea familie europeană și prin aceste acțiuni. Familia este nucleul în are se dezvoltă și în care se conturează personalitatea umană, este celula care creează și pregătește generația de mâine.

Ne așteptăm ca și Guvernul să-și aducă aminte de acest lucru. După 500 de zile de guvernare, familia tânără nu se regăsește și nu găsește sprijin în politica actuală; cota de lapte praf a fost redusă la jumătate, locuințele pentru tineri au stagnat, tinerele mame intelectuale nu obțin sprijin în creșterea copilului. Au fost uitați chiar și cei trimiși în Europa, la specializare pe bani publici, pentru a deveni funcționari europeni.

Încununarea "grijii" a fost carnea de pasăre infestată cu "gripa aviară" pusă pe masa familiilor tinere și nu numai lor, în 12 județe.

Să fie aceasta nepăsare, inconștientă sau incompetență?

După 500 de zile de guvernare, Cabinetul Tăriceanu nu poate să mai dea vina pe guvernarea PSD. Este timpul să își asume responsabilitaea pentru ceea ce se întâmplă astăzi în România.

Este momentul în care guvernarea actuală să-și recunoască incapacitatea de a gestiona destinele a peste 21 de milioane de români; aceștia au dreptul să afle adevărul despre soarta lor.

Astăzi este o zi importantă pentru România: vom afla cum evoluează Uniunea Europeană progresele noastre, câte stegulețe roșii vom mai primi și unde suntem deficitari. Mai avem de așteptat până când semaforul va avea culoarea verde și pentru români.

Întrebarea cea mai grea pentru toți românii nu are răspuns la Parlamentul European sau la Comisia Europeană: suntem pregătiți să intrăm în marea familie europeană?

Noi înșine trebuie să răspundem la ea și numai de noi depinde răspunsul afirmativ.

  Mihai Cristian Apostolache - pledoarie pentru dezvoltarea locală;

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Dezvoltarea fiecărei localități trebuie să fie preocuparea autorităților administrației publice din România și, în primul rând, a autorităților administrației publice locale. Acesta este motivul pentru care se impune cu necesitate ca administrația publică locală să se implice mai activ în realizarea unor politici publice locale care să includă ca obiectiv, printre altele, achiziționarea de către aceste autorități din plan local (comunal, orășenesc, județean) de bunuri mobile (clădiri și terenuri).

Potrivit legii, în cadrul unităților administrativ-teritoriale (comune, orașe/municipii, județe) sunt alese autorități ale administrației publice locale: la nivel de comună/oraș - primarul și consiliul local; la nivel de județ - consiliul județean. Aceste autorități dispun de un buget propriu, precum și de un patrimoniu propriu.

Patrimoniul unităților administrativ-teritoriale este constituit din bunuri mobile și imobile proprietate publică sau privată a unității administrativ-teritoriale, precum și din drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial.

La nivel local trebuie concepute politici publice locale care să conțină diverse programe și proiecte.

Autoritățile locale trebuie să devină odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, actorii cei mai importanți ai dezvoltării locale.

Aleșii locali (primarul, consilierii locali, consilierii județeni), precum și personalul de specialitate din cadrul autorităților administrației publice locale trebuie să fie cât mai flexibili în ceea ce privește conceperea și realizarea politicilor publice locale, iar deschiderea către piață trebuie să devină prioritară.

În condițiile în care România mai are de parcurs o perioadă destul de scurtă până la momentul intrării în Uniunea Europeană, este recomandat ca autoritățile locale să-și direcționeze atenția și către achiziționarea de bunuri imobile, în special terenuri, de pe piața liberă, deoarece prețul acestora este încă redus, iar investiția este sigură, consolidându-se în acest fel patrimoniul local.

Aceste bunuri pot fi ulterior valorificate prin folosirea lor drept garanții pentru obținerea unor împrumuturi interne și externe, destinate dezvoltării infrastructurii locale (drumuri, alimentare cu apă, canalizare etc.), precum și pentru dinamizarea mediului economic local, prin realizarea de parteneriate public-public și public-privat.

Parteneriatul public-privat definește în general colaborarea dintre sectorul public și cel privat, în care fiecare contribuie la planificarea și mobilizarea resurselor necesare pentru realizarea unui obiectiv.

Acest parteneriat are ca scop realizarea unui obiectiv de interes comun și în care riscurile, costurile și profiturile sunt distribuite proporțional între parteneri.

Dezvoltarea locală este un proces de diversificare și de dezvoltare a activităților economice și sociale la nivelul unui teritoriu pornind de la mobilizarea și coordonarea resurselor și energiilor existente. Se impune, deci, mai mult ca oricând, implicarea autorităților locale în problematica dezvoltării și dinamizării vieții comunităților locale.

  Gabriel Sandu - declarație politică intitulată 1 ianuarie 2007 - momentul zero al economiei românești;

Domnul Gabriel Sandu:

Declarație politică: "1 ianuarie 2007 - momentul 0 al economiei românești".

Chiar dacă unii trăiesc cu impresia că mult dorita integrare în Uniunea Europeană reprezintă un capăt de drum, mă tem că sunt foarte departe de adevăr.

La 1 ianuarie 2007, vom vedea dacă într-adevăr putem fi egalii unor țări cum este, de exemplu, Germania. Pariul cel mare pe care România îl are de câștigat este cel al unei evoluții performante ca membră a Uniunii.

Din păcate, integrarea va fi partea ușoară, iar partea grea va veni când, în sfârșit, economia românească va trebui să facă față unei piețe libere. În primul rând, trebuie să realizăm că economia va ieși de sub umbrela protectoare a politicilor interne și va trebui să evolueze într-un mediu a cărui duritate va elimina de pe piață tot ce este neperformant.

Standardele de performanță și de calitate a produselor și serviciilor vor trebui să fie la nivelul celor din țările membre. Toate companiile vor fi nevoite să își vândă produsele alături de cele ale unor lideri mondiali în domeniu. Realitatea este că, după integrare, companiile românești, care nu se adaptează, vor da faliment și, conform estimărilor actuale, numărul acestora va fi destul de mare.

Chiar dacă Uniunea Europeană a alocat aproape 30 de miliarde de euro României, acești bani vor trebui să fie meritați și vor fi alocați doar în baza unor proiecte cu adevărat viabile. Principala problemă va fi realizarea de proiecte care să "cheltuiască" acești bani. Din acest punct de vedere, putem urma exemplele Portugaliei și Irlandei, care au reușit să profite din plin de fondurile structurale care le-au fost puse la dispoziție. Dar au existat și țări ca Grecia, care a avut o rată de absorbție de doar 40% pentru mult timp.

În concluzie, după aderare, în nici un caz nu vom învăța cum să stăm, ci din contra, vom învăța cum să muncim.

Factorul de succes, elementul care va grăbi sau întârzia dezvoltarea României, este mentalitatea fiecăruia dintre noi. Cu cât vom renunța mai rapid la mentalitățile vechi și vom realiza că primul lucru care trebuie schimbat și permanent îmbunătățit este propria noastră mentalitate.

  Ion Dumitru - declarație politică cu titlul Sămânța seacă a ...promisiunilor;

Domnul Ion Dumitru:

Declarație politică: "Sămânța seacă a ... promisiunilor!".

Anul agricol 2006 este unul deosebit de slab. O spun specialiștii, fermierii și micii producători, care se văd încolțiți de nevoi.

Vremea nu ne mai ajută, iar statul nici atât. În afară de proiecte, de campanii mediatice lansate cu surle și trâmbițe, de subvenții minore, asemenea unor picături într-un ocean, agricultorii nu primesc nimic.

În țară, sunt zeci de mii de hectare necultivate, bântuite de ciulini. Alte zeci de mii de hectare au fost lucrate, dar pierdute în voia sorții, bieții țărani nedispunând de bani pentru fertilizări și tratamente.

În hambarele gospodarilor zac mii și mii de tone de cereale. Cetățenii se plâng că prețurile de achiziție sunt mici, iar samsarii grânelor sunt puși doar pe înșelat. Dacă vând după placul acestora, nu-și acoperă nici măcar costurile lucrărilor agricole.

Neîncrezători, agricultorii români nu s-au înghesuit să acceseze credite, programe, așa cum probabil se aștepta ministrul Flutur. Deși s-au cheltuit milioane de euro, în satele românești nu se știe mare lucru despre Programul "Fermierul", despre ce vrea de la noi Europa.

Oamenii se lovesc prin primării de birocrație, de neimplicare.

1 ianuarie 2007 bate zgomotos la ușă, dar ne va găsi tot nepregătiți. Puțini țărani știu că prețul de producție va crește, că vor fi nevoiți să-și caute cumpărători, că nu vor mai avea voie să între în piețe cu produse neambalate, neconforme cu standardele europene, dar ce este mai grav, nici măcar nu li s-au comunicat aceste standarde.

Tam-tam-urile ministrului Flutur se pierd, așadar, ca un ecou pe tărâmul unei guvernări sterpe.

  Iuliu Nosa - declarație politică intitulată Politică și politicieni;

Domnul Iuliu Nosa:

Declarație politică: "Politică și politicieni".

Astăzi este o zi importantă pentru fiecare român, fie el om de rând, fie demnitar al Statului, fie reprezentant al Guvernării, fie al Opoziției.

Mă refer la Raportul de Țară, care apare în forma sa finală astăzi, și care va decide, mai mult sau mai puțin explicit, viitorul României pentru anii imediat următori.

Informațiile privind structura și conținutul Raportului, chiar dacă sunt contradictorii, în funcție de sursa care le propagă, sunt consensuale în a da mesajul unei abordări, relativ optimiste, pentru România: respectiv, undă verde pentru 1 ianuarie 2007.

Guvernul "Tăriceanu" se grăbește să sărbătorească cu ostentație acest eveniment, omițând câteva lucruri esențiale, pe care le reamintesc:

  • drumul României spre aderare era ireversibil trasat, încă din 2003-2004, sub guvernarea P.S.D.;
  • dacă cineva va trebui să culeagă laurii victoriei, acesta este poporul român și oficialii de la Bruxelles, care au convenit asupra oportunității acestui "val al extinderii";
  • iritarea manifestată de domnul Tăriceanu și reprezentanți ai Alianței "DA", în decembrie 2004, când Guvernul P.S.D. a marcat închiderea la timp a tuturor capitolelor de aderare la Uniunea Europeană.

Ați reproșat atunci calitatea documentelor încheiate de echipa de negociatori ai P.S.D., precum și faptul că am considerat această realizare ca una esențială în accelerarea procesului de aderare.

Este numai unul dintre exemplele în care Puterea aplică conduita dublului standard în aprecierea unor acțiuni politice. Când avem voie să ne bucurăm pentru o victorie românească? Numai când credem că ne aparține, sau când este într-adevăr o realizare a României?

Care este meritul real al Guvernului în rezultatul acestui Raport? Unul singur și indiscutabil, acela de a fi reușit să se mențină la Palatul Victoria! În rest, bâlbâieli, lipsă de profesionalism, dispute politice și mediatice.

În momentul bilanțului a 500 de zile de guvernare, echipa Tăriceanu poate contabiliza cu siguranță cel mai reușit și apetisant spectacol de circ politic din istoria guvernărilor post-decembriste.

De aceea, lista marilor proiecte de investiții în infrastructură, agricultură, sănătate, educație este deocamdată o coală albă, pe care la rubrica "Stadiu" se poate consemna peste tot "Promisiuni".

După 500 de zile de guvernare, câți km de drum județean, național sau autostradă ați executat, domnule prim-ministru? Dar dumneavoastră, domnule ministru Dobre? După știința mea, zero!

De aceea, cu permisiunea noastră generoasă, în lipsa oricăror alte realizări palpabile, sărbătoriți cele câteva pagini de Raport de Țară, care vă avertiza, cu toată severitatea că greul de-abia începe!

  Gheorghe Dragomir - declarație politică România mioritică;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"România mioritică"

În lumina ultimelor evenimente de pe scena politică românească, am tot mai mult impresia că deși ne îndreptăm spre Uniunea Europeană nu am renunțat nici acum, în 2006 la spiritul mioritic.

Mitul românesc prin excelență, cel al Mioriței, în care ciobanul își lasă existența la voința destinului fără a protesta sau doar se vaită fără a propune soluții sau realiza nimic, se potrivește de minune cu situația politică actuală a României. Cu doar șapte luni înainte de aderare, principalul partid de opoziție se află în profunde frământări interne care includ și formarea unui pol de stânga, Partidul Democrat realizează e reevaluare doctrinară după balansări între stânga și dreapta, lucru făcut de altfel în trecut și de Partidul România Mare la o scară ceva mai mică, fapt ce nu poate, de altfel, decât să ne bucure dacă se va produce în sfârșit o limpezire doctrinară în România.

Toate aceste rearanjări politice nu fac decât să îngreuneze înțelegerea situației politice românești la nivelul structurilor europene. Deși guvernul actual are o imagine destul de bună în presa europeană, acest lucru nu este nici pe departe reflectat de cea românească aflată într-o continuă tabloitizare și într-o goană către senzațional. S-ar putea să-i supăr pe unii jurnaliști dar aș prefera să văd și analize ale proiectelor legislative cu rol de informare și mai puțin senzațional, deși acesta din urmă se vinde mai bine.

Un alt mit important îl reprezintă cel al meșterului Manole și anume progresul prin sacrificiu. Ei bine, nu cred în existența persoanelor providențiale și mai ales la nivelul Partidului Național Liberal, care a existat și va exista doar prin doctrina și ideologia sa și oamenii care îl compun, fără a fi împins de la spate de o anumită persoană.

Și ca să închei cu o analogie din fotbal, pentru că, nu este așa, tot românul se pricepe la politică și fotbal, în momentul când ești pe locul întâi în campionat, nu schimbi antrenorul ca pe urmă să devii ciuca bătăilor adversarilor și să dai vina pe arbitraj.

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică cu titlul Un mesaj pentru responsabilitate;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Un mesaj pentru responsabilitate"

Sunt convins că trecem printr-o perioadă istorică de maximă importanță pentru România, perioadă pe care ne este greu să o evaluăm la adevărata sa însemnătate. Suntem extrem de aproape de un obiectiv despre care, în urmă cu numai câțiva ani, vorbeam cu teamă și nesiguranță. Părea un deziderat îndepărtat și imposibil de atins. Cu toate acestea, despre România începe să se discute în sens pozitiv în interiorul cancelariilor europene, iar oficialii români nu se mai simt străini sau niște acceptați la Bruxelles, ci parteneri de încredere. Guvernul român a reușit, în 16 luni de zile, să depășească complexul de inferioritate față de Bulgaria și chiar să depășească această țară în adoptarea acquisului comunitar.

Cu siguranță, meritele pentru aceste obiective îndeplinite le au toate partidele politice care au înțeles de-a lungul timpului să susțină demersurile guvernamentale pentru adoptarea la timp a normelor și obiectivelor impuse de Uniunea Europeană. Și să nu uităm, de asemenea, despre eforturile pe care le-a făcut fiecare român în ultimii 16 ani pentru a ne înrola în rândul țărilor civilizate. Despre cine va culege laurii... aici e discutabil, pentru că nu mi se pare corect ca o singură persoană sau un partid să își aroge meritele integrării. Mai mult, consider că nu este deloc normal ca problema să se pună în felul acesta.

După cum spuneam, ne aflăm înaintea unei noi etape pentru România modernă și subliniez acest lucru: înaintea. Nu suntem nici la o lună, nici la un an după acceptarea în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, unii actori de pe scena politică se comportă cu o totală iresponsabilitate, chiar imaturitate aș putea spune. Și mă refer aici la jocurile politice care se fac în spatele ușilor închise, la diversele speculații și înțelegeri de salon care împrumută elemente din ceea ce numim "spirit balcanic" și nicidecum din "comportamentul european" la care ne aliniem.

Stimați colegi, a începe în acest moment să schimbăm guverne pentru ambițiile de moment ale câtorva politicieni vremelnici mi se pare un risc prea mare și o atitudine dăunătoare României. A provoca alegeri anticipate înainte de termen reprezintă un demers fără sens, deoarece riscăm prea mult, pe ultima sută de metri, în demersul de integrare a României și cu ce preț: sondajele arată că, în urma unul eventual scrutin, la această dată, scena politică nu s-ar simplifica, ci dimpotrivă...

Doresc să mă aliniez și eu mesajelor de stabilitate care vin dinspre mediul politic european, dar și de la colegii mei care înțeleg miza jucată de România. Mai mult, ar fi o dovadă că țara noastră a trecut examenul integrării, întrucât unul dintre principiile construcției europene este stabilitatea.

Îmi exprim speranța, și pe această cale, că toți factorii politici vor înțelege, în cele din urmă, că nu are sens să ne jucăm cu orgolii și cu destine. În calitate de for legislativ, putem marca viitorul României, și aș dori ca, prin acțiunile noastre viitoare, să nu periclităm șansa pe care ne-am oferit-o cu toții.

  Ion Luchian - referire la alianțe politice;

Domnul Ion Luchian:

În ultima perioadă am fost martorii unor evenimente foarte interesante pe scena politică românească, unul dintre acestea fiind încercarea de oficializare a relației deja existente dintre PSD și PRM, prin încheierea unui protocol, acord parlamentar între cele două partide.

Menit, probabil, să dea fiori reci actualului guvern, pe care alianța PSD-PRM deja îl amenință cu o moțiune de cenzură, acordul respectiv se pare că a creat mai multă tensiune în interiorul PSD, existând aici mai multe voci care s-au ridicat împotriva acestui acord, fapt ce a dus în cele din urmă la amânarea semnării respectivei înțelegeri.

Este interesant faptul că un partid care se declară a fi unul modern, european, "social-democrat", care acum când nu mai este la guvernare dă lecții de democrație și de administrare, alege să facă alianță cu un partid de factură veche, axat în jurul unui lider "providențial", ba mai mult încă, un partid cu o retorică extremistă, xenofobă.

De asemenea, este interesant faptul că PSD a ales să se alieze în mod oficial cu PRM într-o perioadă în care România se află foarte aproape de accederea în Europa în care merită să se afle, în Europa democrației, libertății și a toleranței, valori care nu sunt deloc împărtășite de către PRM.

Oricum, trebuie să remarc faptul că încheierea acestei alianțe nu ar însemna decât oficializarea unei relații care a funcționat foarte bine între cele două partide, indiferent de cum s-au numit acestea la un moment dat, încă din 1992 și până astăzi, relație care are la bază un trecut politic și ideologic comun al mai multor membri ai celor două partide.

  Ioan Stan - declarație politică cu titlul Portăreii bat la poarta agricultorilor suceveni pentru recuperarea contravalorii bonurilor valorice acordate țăranilor în toamna anului 2005;

Domnul Ioan Stan:

"Portăreii bat la poarta agricultorilor suceveni pentru recuperarea contravalorii bonurilor valorice acordate țăranilor în toamna anului 2005"

"Generosul" sprijin al statului din toamna anului 2005, prin care țăranii au primit bonuri valorice pentru achiziționarea de semințe, îngrășăminte chimice, pesticide și motorină s-a dovedit o mascaradă menită mai degrabă a veni în sprijinul afaceriștilor.

Recent, Direcția pentru agricultură și dezvoltare rurală Suceava a apelat la autoritățile locale, pentru a recupera de la țăranii suceveni suma de 5,3 miliarde lei vechi, pe motiv că agricultorii nu au folosit bonurile valorice și pentru sămânță certificată, preferând să își însămânțeze ogoarele cu sămânță din pod.

În baza Ordonanței Guvernului nr.117/2005, statul a subvenționat agricultorii pentru înființarea culturilor din toamna anului trecut, prin acordarea sumei de 1.750.000 vechi la hectar pentru achiziționarea de semințe, îngrășăminte chimice și pesticide. Pentru un hectar de grâu, media necesară de sămânță este de 250 kg. Un kilogram de sămânță certificată, la Suceava a costat 9.000 lei vechi. Pentru un hectar de grâu, prețul s-a ridicat numai pentru sămânță la 2.250.000 lei, plus costurile pesticidelor și ale îngrășămintelor chimice. În această situație, țăranii au fost siliți să scoată din buzunarul, și așa gol, numai pentru sămânță diferența de 500.000 lei vechi.

Pentru a economisi suma amintită, micii agricultori au preferat să folosească sămânța din pod, care nu îi costa nimic și, în schimbul bonului valoric de 1.750.000 lei, să își procure îngrășăminte chimice și pesticide. Mai mult decât atât, în timp ce un kilogram de grâu din podul țăranului nu putea fi vândut nici cu 4.000 lei vechi, producătorul de sămânță certificată îl obligau pe țăran să plătească suma de 9.000 lei vechi. Din acest motiv, majoritatea țăranilor nu au utilizat bonurile valorice pentru sămânță certificată, considerând că această măsură îi dezavantajează.

Dacă s-ar fi explicat agricultorilor ce se poate întâmpla în situația când nu se folosesc bonurile valorice conform ordonanței Guvernului, nu se ajungea ca astăzi, mii de agricultori suceveni să fie obligați a restitui o parte din contravaloarea acestora.

Cu mult respect, solicit Ministerului Agriculturii a renunța la această măsură de recuperare silită din buzunarul țăranului sucevean a sumei de 5,3 miliarde lei, întrucât vinovații trebuie căutați și în alte compartimente.

  Gheorghe Chiper - declarație politică: Se impune o nouă măsurare a ... sărăciei;

Domnul Gheorghe Chiper:

"Se impune o nouă măsurare a ... sărăciei"

Nivelul de trai reprezintă, la toate guvernele și în oricare moment, un obiectiv central al politicii și acțiunilor promovate, un mijloc de a verifica în practică eficiența propriilor programe, a măsurilor și deciziilor stabilite. Este drept, nivelul de trai, ca și concept economic, constituie un indicator complex, care se măsoară anevoios cu tehnici sofisticate și pe intervale mari de timp, pe bază de studii comparative și cercetări multiple, folosind metodele calculului probabilităților și programării liniare.

Precizez faptul că asemenea cercetări s-au făcut la scară națională în urmă cu doi-trei ani și s-au dovedit a fi, în egală măsură, și realiste și utile. Am putut afla atunci că, în ce privește nivelul de trai, în perioada 2000-2004 s-a înregistrat o evoluție favorabilă la scara întregii societăți, indicele sărăciei scăzând de la 39% în 2000, la 23% în 2004.

Mai fac mențiunea că determinarea acestei evoluții s-a făcut cu ajutorul unor instituții internaționale, neimplicate în politica românească și nesupuse opțiunilor grupurilor de interese. Pur și simplu, pe baza unor studii ample, prin culegerea de date statistice, prin cercetarea bugetelor de familie și a unor indicatori sectoriali, s-a ajuns la concluzia că gradul de sărăcie a scăzut în perioada respectivă, explicația acestei evoluții fiind legată de creșterea economică, de îmbunătățirea raportului dintre resurse și programele investiționale, de perfecționarea politicilor de repartiție și consum ale produsului intern brut.

Consider că un astfel de demers este necesar și în această perioadă. Nu suntem spre finalul unui mandat (cu durata normală, evident), nu este un interval întreg pentru a măsura cum am evoluat în privința nivelului de trai, dar de știut trebuie să știm care este realitatea în acest domeniu. Aceasta pentru că prea multă lume se plânge de lipsa de bani, de greutăți în procurarea celor necesare traiului, de scumpiri și inflație, de tot mai multe privațiuni.

În contrast cu aceasta, asistăm la o retorică guvernamentală de-a dreptul agasantă despre rezultate bune, despre creșteri calitative și cantitative în economie, despre sume mari (uriașe chiar), care, prin noua fiscalitate, sunt distribuite către populație. Afirmație care nu este total falsă!

Către sectorul populație s-au dirijat, conform informațiilor oficiale, circa un miliard euro în 2005, doar că numai 15-25% din salariați sau deținători de dividende au beneficiat de venituri mai mari, peste media inflației. Mai bine de trei sferturi dintre aceștia n-au avut nimic în plus, n-au simțit nici o ameliorare la "coșul zilnic". Dimpotrivă, au sărăcit, iar aceasta trebuie să o spună și statistica, tocmai pentru a se corecta actuala politică guvernamentală, pentru a preveni derapajele în acest domeniu atât de important. Și, mai ales, pentru a ști dacă actualul Guvern merită sau nu încrederea noastră.

  Petru Călian - declarație politică intitulată  15 mai - Ziua Partidului Conservator;

Domnul Petru Călian:

"15 mai - Ziua Partidului Conservator"

Dați-mi voie să dedic această alocuțiune manifestărilor care au avut loc cu ocazia sărbătoririi Zilei Partidului Conservator, din 15 mai

Probabil știți că 15 mai reprezintă, în calendarul internațional, Ziua Familiei. Consider că, dincolo de drepturile fundamentale ale omului, familia reprezintă cea mai de preț valoare a umanității. Tot ceea ce reprezentăm ca indivizi, deși poate părea paradoxal, este o consecință sau o continuare a ceea ce reprezintă familia în concepția fiecăruia. Suntem, dacă vreți, o extensie a propriei noastre familii, pentru că ceea ce înțelegem prin moralitate, cinste, omenie, dorință de progres, muncă în echipă etc. este, de fapt, ceea ce ne-au învățat părinții noștri, familia, în general.

Pornind de la această premisă, îmi permit să afirm că ziua de 15 mai nu putea fi mai inspirat aleasă ca fiind Ziua Partidului Conservator. Individul aflat în continuă dezvoltare, colaborarea, patriotismul înțeles în adevărata sa dimensiune - ca păstrare a valorilor naționale, nu în detrimentul globalizării europene, ci tocmai ca parte integrantă în evantaiul de valori europene, egalitatea de șanse și oportunități de dezvoltare pentru toți indivizii, progresul economic personal și colectiv al populației, familia, ca nucleu de dezvoltare și progres al societății - toate acestea sunt doar câteva dintre prioritățile și credințele Partidului Conservator.

Pentru că înțelegem poate mai bine ca oricine, prin prisma doctrinei istorice a conservatorilor, ce înseamnă familia, la Cluj am desfășurat săptămâna trecută o serie de activități menite să comunice tocmai acest mesaj al colaborării între indivizi, al colaborării și unității.

Vineri, 12 mai, am fost învingători în meciul de fotbal organizat între echipa membrilor comitetului executiv județean al partidului și presă. Învingători nu neapărat la scor, ci prin fair-play-ul insuflat întregii manifestări. Vreau să menționez că, deși ambițiile sportive pot întuneca uneori mințile jucătorilor, chiar ale celor profesioniști, - și avem exemple la nivel național, în acest sens -, între conservatorii clujeni și reprezentanții presei locale există - și va exista și pe viitor - una dintre cele mai bune comunicări, lucru cu care ne mândrim și pentru care ținem să mulțumim presei, care dă dovadă continuu de profesionalism și înaltă ținută etică.

Dacă, prin meciul de fotbal, am încercat să arătăm că poate exista comunicare de cea mai bună calitate între echipe, considerate în mod greșit antagonice, duminică, 14 mai, am încercat să arătăm că dorim să avem în județul Cluj o mare familie. La Cetan, am susținut mobilarea unei grădinițe și ne-am bucurat atât noi, cât și oamenii din acest sat, de zâmbetele copiilor, la primirea pachetelor cu jucării. Nu e așa de greu să faci un copil fericit. Trebuie însă să avem interesul și disponibilitatea sufletească de a o face. Fără fericirea acestor copii, a tuturor copiilor României, va fi imposibil să construim un viitor acceptabil acestei țări.

N-am uitat nici de bunicii noștri. Sub acastă deviză, am contribuit decisiv la publicarea unei cărțulii de poezii. Deși criticii literari pot discuta valoarea literară a poeziilor bunicului de 75 de ani, noi am vrut doar să facem fericit un om, care visa încă de pe băncile școlii să-și vadă poeziile tipărite și împărtășite vecinilor.

Asta înseamnă familia. Familia te sprijină în orice momente, intențiile trebuie să fie bune, iar colaborarea între semeni face miracole. Fără să vreau să devin un sfătuitor, mi-ar place dacă am putea cu toții să ne gândim mai mult la ce înseamnă familia, la ce trebuie să facem pentru țara asta, pentru ca toți să se simtă apropiați unii de alții, iar lipsa banilor să nu mai producă vrajbă între vecini.

  Ioan Țundrea - declarație politică cu titlul Speranțe. Certitudini... Secunde.;

Domnul Ioan Țundrea:

"Speranțe. Certitudini... Secunde"

Astfel s-a numit concertul extraordinar al pianistului de doar 11 ani, Matei Bucur Mihăiescu care s-a desfășurat aseară la Ateneul Român sub înaltul patronaj al premierului Tăriceanu.

Extraordinarul concert s-a desfășurat cu doar o zi înainte de momentul de speranță poate cel mai important pentru multe generații de români, mă refer desigur la integrarea în UE.

Surprinzătoare a fost și compoziția tânărului compozitor și interpret denumită sugestiv "Secunde".

Respirația auditoriului de la Ateneul Român, sugestia Secundelor și prezența lui Jonathan Scheele au confirmat că momentul muzical de excepție la care am participat, este un preludiu al Odei Bucuriei.

Secundele confirmau certitudinea îndeplinirii speranțelor noastre așteptate de multe generații de români.

Această respirație muzicală de excepție am trăit-o solidar, alături de Șeful Delegației Comisiei Europene la București, premierul Tăriceanu și președintele PC, Dan Voiculescu, fiecare în parte fiind artizani ai integrării.

A fost trist doar că la numărătoarea muzicală inversă a secundelor integrării au participat doar aceste personalități ale Coaliției, care într-un mod discret și elegant au demonstrat prin prezența lor la Ateneul Roman că susțin și prețuiesc valorile românești.

Absenții au demonstrat încă o dată că demagogia marca Golden Blitz îi îndepărtează de speranțele și certitudinile noastre, cu ani lumină, nu cu secunde.

  Ionel Palăr - comentariu legat de gripa aviară;

Domnul Ionel Palăr:

Pentru prima dată, virusul gripei aviare a pătruns într-un loc din care se poare răspândi cu și mai multă ușurință - ferma avicolă. Descoperirea virusului la Codlea a demonstrat lipsa de responsabilitate a celor în măsură să asigure calitatea cărnii, cu atât mai mult cu cât, din firma respectivă, plecau kilograme de carne spre magazine și supermarket-uri.

Autoritățile au acționat în consecință și s-au luat toate măsurile pentru minimalizarea efectelor iresponsabilității manifestate de producători, când mult mai simplu ar fi fost să existe, în primul rând, prevenție. Comandamentul central antiepizoodic a impus un set de reguli de biosecuritate, tocmai pentru a se evita astfel de situații. Cu toate acestea, firma brașoveană nu avea medic veterinar și nici toate avizele necesare pentru comercializarea cărnii este pasăre.

În urma acestor evenimente, localități întregi intră sau riscă să intre în carantină, tone de carne de pui sunt confiscate, magazinele sunt răscolite și județe întregi sunt în pericolul de a găzdui, în vreun magazin, temutul virus. Toate ar fi fost evitate dacă firmele responsabile ar fi respectat normele impuse de autorități, în condițiile în care România s-a confruntat cu acest virus de luni de zile.

Din păcate, însă, înainte de a se confrunta cu viruși reali sau calamități naturale, țara noastră trebuie să se lupte, permanent, cu mentalitatea iresponsabilă de a trata probleme cu adevărat importante. Iar sănătatea este una dintre ele. Când vom învăța să ne respectăm semenii, să urmăm regulile și când vom ști ce înseamnă responsabilitatea în momentul în care ceea ce facem poate afecta vieți, atunci ne vom putea numi civilizați.

  Viorel Pupeză - pledoarie pentru întoarcerea la electorat;

Domnul Viorel Pupeză:

Într-un an și jumătate de la alegerile parlamentare și prezidențiale, nu puține au fost subiectele care au ținut prima pagină a ziarelor. Unul singur, însă, revine la două-trei săptămâni în prim plan: așa zisa "întoarcere la popor" în caz că mai știi unde l-ai lăsat. Cel care a dat tonul a fost însuși președintele Traian Băsescu, la nici trei săptămâni de la instalarea Cabinetului Tăriceanu. De fiecare dată când șeful statului a apelat la sperietoarea anticipatelor, pentru unii sau pentru alții dintre actorii politici, aliații s-au dat după colț, spunând că problema nu este de actualitate și că nu se află pe agenda partidului. Prima remarcă asupra acestui subiect deopotrivă perimat și actual este ușurința cu care îl tratează, ceea ce trădează nu numai superficialitate în abordarea chestiunilor politice, ci și o îngrijorătoare lipsă de respect față de lege.

"Ne întoarcem din nou la electorat!", spune Alianța "Departe de Adevăr", uitând că a fost mandatată să-și ducă la capăt angajamentele până în 2008. Numai că această întoarcere la popor ar face-o ca pe o inginerie politică doar pentru soluționarea noncoabitării din cadrul Coaliției de guvernare.

Un Raport de țară favorabil nu iartă greșelile clasei politice de la București până și după 1 ianuarie 2007. Agenda europeană a României poate fi grav perturbată de un scrutin inoportun. Derutați de declarațiile contradictorii, pierzând șirul pisicilor aruncate dintr-o curte în alta, românii nici măcar nu știu dacă vor sau nu anticipate. Ei știu că vor fi create blocaje decizionale în economie și administrație.

Românii au sesizat diferența de abordare și știu că întoarcerea la popor trebuie să aibă alte semnificații. Ei dovedesc astfel faptul că pot pătrunde și în culisele politicii și nu se lasă păcăliți de aparențe.

Democrația participativă are costurile ei, dar România nu-și poate permite un alt termen decât 1 ianuarie 2007. Actuala guvernare vrea să profite de un fapt favorabil și să-și mai asigure câțiva ani de guvernare. Peste doi ani, cine știe ce se mai poate întâmpla, de ce să nu meargă la sigur?

Guvernul Tăriceanu este unul incompetent, dar în aceste momente este nevoie de guvernare. Între răul de a avea un guvern slab și incompetent și a risca să paralizăm România șase luni cu alegeri, România are nevoie de Guvern.

"Întoarcerea la electorat" este interpretată exclusiv ca dorința de organizare a alegerilor anticipate. În fapt, nu ar trebui să fie vorba despre întoarcerea la problemele românilor care nu au timp de citit afișe electorale pentru că trebuie să-și scoată apa din case, trebuie să stea la cozi la medicamente sau trebuie să iasă în stradă pentru un trai decent! Un demers democratic, dar actualmente nepotrivit, devine sperietoare pentru români, astfel că sensul alegerilor va fi și mai mult denaturat și respins de electorat.

În tot acest joc de-a democrația participativă, Alianța este mai mult cu spatele la popor, poate și pentru că îi este rușine să-și arate adevărata față!

  Mihai Dumitriu - atenționare adresată actualei guvernări;

Domnul Mihai Dumitriu:

Criza din sistemul farmaceutic este fața văzută a crizei generale a sistemului sanitar. Incapacitatea sistemului sanitar de a asigura asistența medicală a populației devine explozivă. Această incapacitate este datorată, în primul rând, deficiențelor manageriale și de strategie în politica Ministerului Sănătății. Analizând pe scurt, constatăm că modul de compensare și de eliberare gratuită a medicamentelor s-a confruntat permanent cu resurse financiare total insuficiente alocate în acest scop.

Deși conform Legii asigurărilor sociale de sănătate, populația beneficiază de medicamente compensate și gratuite, acest fapt rămâne încă multă vreme un deziderat. Doar 41% din consumul din medicamente compensate și gratuite este acoperit financiar din fondul asigurărilor sociale de sănătate, restul de 59 % fiind plătit integral de pacienți.

De asemenea, accesul la medicamente este îngrădit și de prețurile excesiv de mari în comparație cu cele ale Uniunii Europene. În România, doar 39 % din prețul unui medicament este, de fapt, alcătuit din taxe și adaosuri. Aceste prețuri sunt fixate de Ministerul Sănătății la aproape 2/3 din lista medicamente compensate și gratuite.

Un alt impediment în aprovizionarea cu medicamente către populație este procentul de compensare 90 % și respectiv 50 %. Compensarea se face la nivelul prețului de referință, care reprezintă un preț mediu între cel mai ieftin și cel mai scump produs din aceeași grupă farmaceutică. Înlocuirea de pe lista compensatelor și gratuitelor, a medicamentelor de import, eficiente și scumpe, are un impact negativ asupra populației, în mod deosebit asupra pensionarilor și persoanelor cu venituri mici.

Interesele de grup sunt reflectate și în licitațiile medicamentelor din programele naționale de sănătate care sunt câștigate constant de aceleași firme. Medicamentele anti-SIDA sunt achiziționate cu prețuri de până la 50 % mai mari ca în SUA.

Având în vedere cele de mai sus, se concluzionează ușor că medicamentele scumpe vor dispărea de pe rețetele compensate și gratuite pentru bolnavii cronici, diabetici, SIDA etc. acest lucru provoacă scăderea calității vieții bolnavilor cronici.

Pensionarii duc o luptă permanentă pentru supraviețuire deoarece nu au sumele suficiente pentru a-și plăti rețetele compensate. Pentru foarte mulți pensionari medicamentele compensate sunt ca o "fata morgana". Mii de pensionari umiliți stau la coadă din primele zile ale începutului de lună pentru a intra în posesia medicamentelor compensate strict necesare ameliorării suferinței trupului și sufletului. Se creează haos și disperare în farmacii, pacienții stau la coadă și scot, lună de lună, mai mulți bani din buzunar pentru medicamente.

Sumele pentru medicamentele compensate și gratuite se suplimentează doar la televizor și nu în farmacii.

Cât timp finanțarea va fi deficitară și lipsește o viziune privind sistemul sanitar, inovațiile tip ministrul portocaliu Nicolăescu, deja încep să fie traduse prin "Cu Dumnezeu, înainte!"

PSD, în calitate de partid responsabil aflat în opoziție, nu poate asista pasiv la:

  • eliminarea și lichidarea pensionarilor;
  • distrugerea sistemului sanitar;
  • împovărarea celor nevoiași cu noi biruri, de parcă ar fi vinovați că sunt bătrâni și bolnavi.

PSD condamnă politica portocalie în domeniul sănătății și este alături de oamenii care trăiesc de azi pe mâine, cu venituri mici, din care nu știu ce să achite mai întâi: factura la gaze, curentul electric sau alimentele și medicamentele.

PSD va sancționa politica Alianței D.A. printr-o moțiune de cenzură, încercând să elimine de la guvernare această monstruoasă Coaliție PNL-PD-UDMR-PC.

  Liviu Câmpanu - declarație politică cu titlul Asistența medicală primară - baza piramidei sistemului sanitar;

Domnul Liviu Câmpanu:

Asistența medicală primară - baza piramidei sistemului sanitar.

Medicina de familie este practicată în România de aproximativ 12 mii de medici, a căror distribuție la nivel teritorial este neuniformă, cunoscând concentrări semnificative în zonele urbane și rarefieri îngrijorătoare în mediul rural (în special în zonele slab dezvoltate economic, precum județele Botoșani și Vaslui, zonele de munte sau în Deltă). Asta face ca numărul pacienților asigurați ai unui medic de familie să varieze de la o zonă la alta, între 1000 și 4-5000 de asigurați.

Activitatea unui medic de familie impune coordonarea mai multor tipuri de servicii pentru asigurați: consultații medicale; prescrierea medicației necesare; vaccinarea; prescrierea rețetelor pentru lapte praf; controlul periodic al copiilor din unitățile școlare (așa-numitul triaj); supravegherea copiilor între 0-1 an; supravegherea gravidei; activitate profilactică; depistarea precoce a afecțiunilor oncologice; depistarea precoce a T.B.C.-ului și a diabetului; controlul periodic, anual, obligatoriu al asiguraților; acordarea primului- ajutor în urgență; eliberarea de bilete de trimitere către medici specialiști din ambulatorii de specialitate sau din spitale; eliberarea de bilete de trimitere pentru analize de laborator, explorări funcționale și alte investigații paraclinice; eliberarea de adeverințe medicale privind starea de sănătate a asiguraților; eliberarea de concedii medicale; constatarea și eliberarea certificatelor de deces; întocmirea și prezentarea raportărilor lunare către C.A.S.J. și D.S.P.; aprovizionarea cu materiale sanitare și medicamente pentru aparatul de urgență; aprovizionarea cu materiale de birotică și consumabile, precum și cu formulare tipizate; activități administrative, precum : igienizarea spațiilor în care își desfășoară activitatea, plata cheltuielilor cu întreținerea, precum și a utilităților (chirie, lumină, apă, telefon, curent electric); consiliere și planificare familială; întocmirea și depunerea declarațiilor fiscale, a ordinelor de plată către bugetul statului; întocmirea declarațiilor către C.A.S., C.A.S.S., șomaj și Institutul Teritorial al Ocupării Forțelor de Muncă; efectuarea operațiunilor bancare.

Pentru toate aceste activități, Casele de Asigurări de Sănătate județene încheie contract cu medicii de familie, pentru 35 ore/ săptămână, condiții în care venitul unui medic de familie după plata salariilor angajaților, a obligațiilor către stat și a datoriilor de întreținere este, în cel mai bun caz, la nivelul unui salariu mediu brut pe țară.

Numai profesionalismul și responsabilitatea medicilor ne ajută să nu cădem pradă și să răspundem cu aceeași monedă, adică "ei făcându-se că ne plătesc, iar noi să ne facem că lucrăm".

Așa cum ați văzut în cele prezentate mai sus, medicul de familie face de toate: este și medic, și soră medicală, și infirmieră și șofer - dacă nu chiar vizitiu - și contabil și casier și informatician și manager.

Mai nou, s-ar putea să devină și ordonator de credite prin trecerea fondurilor pentru medicamente compensate și gratuite de la farmacii la nivelul cabinetelor de medicină de familie.

Așa cum ne-am îndeplinit toate activitățile impuse de casele de asigurări până acum, probabil că vom reuși să gestionăm și această din urmă sarcină, dar și pe ce bani? Din ce resurse motivaționale? Sunt convins că a venit timpul ca medicul de familie să fie plătit conform principiilor liberale, pentru că am dus prea mult timp mare parte din protecția socială, clamată de statul român.

Pentru aceasta nu este necesară decât aplicarea unui principiu simplu caracteristic sistemelor asigurărilor: "banul urmează bolnavul".

Altfel, fără o finanțare compensatoare, temelia sistemului sanitar românesc se va dovedi a fi de lut, susceptibilă la dezastre, chiar în condițiile unor calamități mult mai mici decât cele din ultimii doi ani.

  Manuela Mitrea - declarație politică cu titlul Atacurile împotriva Academiei Române trebuie să înceteze!;

Doamna Manuela Mitrea:

"Atacurile împotriva Academiei Române trebuie să înceteze!"

Pe 4 aprilie 2006, Academia Română a sărbătorit împlinirea a 140 de ani de existență. Așa cum spunea și academicianul Dan Berindei, președintele de onoare al Secției de Științe Istorice și Arheologie a Academiei Române, acest eveniment a fost tratat cu o indiferență aproape totală de către mass - media și nu numai.

Îmi exprim îngrijorarea legată de tot mai desele atacuri apărute din diferite părți, care denigrează cel mai înalt for al culturii și științei din România și cred că este de datoria noastră să luăm poziție față de această situație intolerabilă.

Încă din momentul constituirii, în 1866, Academia Română a fost cel dintâi "Parlament" al tuturor românilor, care a strâns laolaltă reprezentanți din toate provinciile românești și care a acționat constant pentru soluționarea marilor probleme ale națiunii.

Fără a uita inevitabilele sincope din perioada dictaturii când Elena Ceaușescu a ajuns membru al acestei instituții, Academia Română a fost, este și va rămâne un for de consacrare în care sunt aleși cei mai de seamă reprezentanți ai științei și culturii. Nu trebuie uitat faptul că Academia Română este o "uzină" în care lucrează membrii ei, dar și câteva mii de cercetători din cele 60 de institute aflate sub coordonarea sa.

Înaltul for este o punte către lume, iar singura politică practicată este cea a națiunii și a culturii, iar afirmațiile făcute de unii tineri că "Academia Română e mai curând o zonă rău famată, reumatică și ieșită sever din context social", sau că "academicienii sunt comuniști fără operă" n-ar trebui să existe.

Prestigiul Academiei Române este recunoscut pe plan internațional și prin faptul că numeroși academicieni au fost și sunt membri ai unor Academii străine, iar oameni de știință dintre cei mai de seamă de peste hotare au fost și sunt membri de onoare ai Academiei Române.

Zecile de publicații care apar sub auspiciile Academiei Române, dintre care multe în limbi străine, reprezintă și ele o prezență activă în peisajul științific și cultural.

Toate acestea dovedesc încă o dată, daca mai era nevoie, că Academia Română își păstrează valoarea creativă și contribuie la afirmarea României pe plan internațional.

Istoria unui popor nu se scrie cu vorbe în vânt, pline de venin, ale unora care cred că vorbesc în numele societății civile. Această misiune revine cercetătorilor, iar rolul Academiei Române este, și din acest punct de vedere, unul important.

Haideți să fim aproape de Academia Română și să aducem Academia Română alături de Parlamentul României și împreună să ne îndeplinim misiunea pe care o avem față de poporul român.

  Marin Almăjanu - apel la toate componentele sistemului politic și administrativ al țării să continue reformele și activitatea în sensul implementării valorilor europene;

Domnul Marin Almăjanu:

Doamnelor și domnilor,

Astăzi, la Bruxelles, se dă publicității raportul Comisiei Europene cu privire la aderarea României și Bulgariei la Uniunea Europeană. Așa cum comentează marea majoritate a specialiștilor, România va intra în marea familie europeană așa cum era programat la 1ianuarie 2007.

Asistăm așadar la un moment istoric, un moment ce marchează esistența statului și a societății românești.

Odată cu acest succes de mare importanță nu trebuie să uităm problemele pe care le mai avem. Au fost rezolvat foarte multe aspecte, mai ales în plan instituțional și legislativ, de natură a conecta viața socială românească la cea europeană.

Cu toate acestea, mai avem foarte mult de lucru în domeniul infrastrcturii și, de ce să nu spunem, în ceea ce privește mentalitatea românească.

De fapt, cine consideră că din momentul aderării eforturile susținute ale societății românești în direcția integrării ar trebui oprite sau încetinite, se înșală. În realitate, greul din acest moment începe. De 11 ani a avut nevoie România să îndeplinescă criteriile criteriile impuse de Uniune.

În acest sens, fac apel la toate componentele sistemului politic și administrativ al țării să continue reformele și activitatea începută în sensul implementării valorilor europene, astfel încât eforturile de până acum să nu fi fost în zadar.

Vă mulțumesc,

  Marius Rogin - declarație politică cu titlul Câtă încredere putem avea în CNSAS?;

Domnul Marius Rogin:

"Câtă încredere putem avea în CNSAS ?"

Doamnelor și domnilor deputați,

După foarte mult timp s-a întâmplat un lucru pe care mulți dintre noi îl așteptam cu multă nerăbdare. Speranțele pe care le-am avut în instituția CNSAS-ului, încă de la înființarea lui, s-au dovedit deșarte. Au reînviat însă, în inimile noastre și ale multor cetățeni, odată cu schimbarea conducerii acestei instituții. Am început atunci să sperăm din nou. Speram ca, în sfârșit, odată pentru totdeauna, unii să apuce să-și citească dosarul, alții să afle numele celor care au făcut atâta rău unora dintre noi sau celor apropiați nouă. Lucrurile nu s-au așezat încă pe făgașul lor normal. Spun acest lucru din prisma lucrurilor sau mai bine zis din prisma evoluției lucrurilor din ultima perioadă.

Nu pot să trec peste faptul că, așa după cum am spus, mulți dintre noi așteptăm să se facă încă lumină în aceste dosare, la fel de mulți sunt cei care le-ar face dispărute pentru totdeauna. Dacă ne gândim că numărul celor care au activat în fosta Securitate se ridică la aproximativ 3000 de capete, toți selectați "pe sprânceană", din rândul tinerilor care doreau să se afirme în vechiul regim, nu putem să omitem un lucru foarte important: mulți dintre ei sunt încă activi, mulți dintre ei au urcat treptele ierarhiei sociale, mulți dintre ei stau încă în locuri foarte călduțe, fapt pentru care au făcut și încă vor încerca să facă tot ce le stă în putință pentru a nu fi deconspirați.

În ultimele luni a început "sfârșitul" pe cere unii îl așteptam. A început cu recunoașterea faptului că SRI deține încă kilometri întregi de dosare. S-a recunoscut apoi faptul că doar o mică parte din acestea au fost predate către CNSAS. Ne-am trezit apoi în situația de a nu putea merge mai departe, de a nu putea practic să se studieze dosarele, întrucât cartotecile, ultima piesă din puzzle, dar cea mai importantă, lipsea. Se afla încă în curtea SRI-ului.

Unul dintre intelectualii pe care-i respect în mod deosebit, spunea, la un moment dat, într-un interviu, că pentru a se putea face lumină, odată pentru totdeauna, este nevoie de intervenția primului om din stat: președintele țării. El este unul dintre foarte puținii, sau poate singurul, la a cărui intervenție dosarele își pot arăta secretele. Lucru care de altfel s-a făcut deja în multe din țările fostului bloc comunist, fără a fi nevoie de intervenția șefului statului. Nu putem pretinde că suntem o țară democrată, că vrem să intrăm în rândul țărilor în care se respectă drepturile omului, atâta timp cât protejăm încă acea clasă de care ne dorim să scăpăm odată pentru totdeauna. Este și acesta, încă, unul dintre motivele care-i fac pe cei din Uniune să privească cu un ochi suspicios, puțin neîncrezător, la schimbările care s-au produs în țara noastră, odată cu sacrificiile umane din decembrie '89, a celor care și-au dat viața atunci pentru a scăpa de jugul comunist.

Aflăm în aceste zile că, în sfârșit, domnul director al SRI-ului a binevoit a fi de acord să predea pe bază de date cu fișiere, înregistrări și documente, toate fiind moștenire a fostei poliții politice, "Securitatea", către CNSAS. Este de așteptat ca acest proces să înceapă într-un timp de 15 zile. Suntem anunțați, tot prin cea mai înaltă voce a SRI-ului, că serviciul va preda și dosarele agenților și ofițerilor de informații.

Nu putem să nu devenim niște mici Toma (necredincioși) și să nu ne întrebăm de unde vine această dărnicie. Răspunsul nu se află departe. Ea se datorează, în primul rând, tocmai datorită intervenției președintelui Traian Băsescu. Iată că am ajuns la ceea ce spunea cineva, care vedea ca singură soluție în această ecuație, tocmai această intervenție. Faptul este salutat și de către cel mai înalt ofițer de informații care a dezertat vreodată din blocul sovietic către Vest și care recunoaște că actualul președinte este pe drumul cel bun în lupta împotriva comunismului.

Nu va fi însă o luptă ușoară. Piedici vor fi puse în continuare. Cei vizați vor face tot ce vor putea pentru a nu fi deconspirați. Adevărul este, că până acum, au făcut totul și au reușit în ceea ce au întreprins. E timpul să se oprească acest flagel. Nu mai putem sta nepăsători și să asistăm cum aceștia fac tot ce vor în țara asta. Comunismul a ucis și terorizat mai mult de 500 000 de români. Sper ca sacrificiul lor să-i facă pe unii politicieni să abandoneze duplicitatea și să reconstruiască unitatea politică ce i-a lipsit României în ultimii 60 de ani.

CNSAS-ul se află acum într-un moment crucial al existenței sale. Dacă nu va face nimic, nici de data aceasta, atunci este compromis definitiv, pentru totdeauna.

Sperăm din tot sufletul să nu se întâmple acest lucru.

Vă mulțumesc.

  Mihai Sandu-Capră - declarație politică cu titlul Stegulețele ne-ar putea lăsa în offside;

Domnul Mihai Sandu Capră:

"Stegulețele ne-ar putea lăsa în offside"

Conform unei variante preliminarii care a circulat până deunazi printre comisarii europeni, România și Bulgaria riscă să nu primească anumite fonduri de la Uniunea Europeana, chiar dacă vor adera la 1 ianuarie 2007. Deși justiția a scăpat de sabia ce-i stătea deasupra capului, problemele semnalate în alte trei domenii - agricultura, veterinar și al sistemului de impozitare - fac ca patru noi stegulețe să fluture în vântul ce poate spulbera visul tutror românilor, acela de a adera la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

Funcționarea la capacitate redusă a agențiilor care acordă subvențiile agricole, furnizate de UE, lipsa unui sistem de înregistrare a animalelor, necesar pentru plata subvențiilor agricole acordate de UE și menținerea unor standarde veterinare adecvate, lipsa centrelor de colectare și prelucrare a produselor de origine animală, necesare pentru prevenirea apariției bolii vacii nebune și sistemul deficitar de colectare informatizată a taxelor, sistem ce nu permite o centralizare a datelor la nivelul Uniunii Europene, care asigură colectarea corectă a taxei TVA, pe piața internă a Uniunii Europene sunt problemele care ar putea periclita accederea la 1 ianuarie 2007 în marea familie europeană.

Sperăm ca, în ciuda tuturor acestor probleme, în cursul zilei de astăzi, după ce vom cunoaște conținutul raportului oficial al Comisiei Europene, să putem spune că "mai sunt doar 228 de zile!" și să continuăm acțiunile îndreptate ca și până acum către integrarea României în Uniunea Europeană!

  Mircea Man - declarație politică: «Să nu ne transformăm țara într-un cimitir al fostelor păduri»;

Domnul Mircea Man:

DECLARATIE POLITICA - "Să nu ne transformăm țara într-un cimitir al fostelor păduri!"

Pe vremuri, spațiul carpato-dunărean era acoperit de păduri în proporție de circa 80%, iar în prezent suprafața păduroasă ocupă doar 3-8%. Defrișarea pădurilor s-a făcut în general în favoarea agriculturii. În ultimele două secole, pădurile au fost cele care au suferit din cauza politicianismului. Aproape toate legile de reformă agrară au dat puternice lovituri pădurilor țării în defavoarea calității mediului înconjurător.

Regele Ferdinand spunea că "pădurile trebuie considerate ca adevărați plămâni ai agriculturii" și a lansat lozinca, valabilă și în zilele noastre, potrivit căreia "acel care pune toporul la tulpina unui arbore nu trebuie să uite că el pregătește sicriul agriculturii".

Anual se împăduresc doar 200 ha de terenuri degradate din cele aproximativ 2 milioane de ha. Nivelul optim de împădurire a țării este de aproximativ 40%, prin crearea de păduri pe terenuri degradate, de perdele forestiere de protecție a câmpului, a localităților și a căilor de comunicații.

Tornadele din vara trecută, ploile torențiale de anul trecut, creșterea debitelor apelor din acest an au ras agoniseala de o viață a sute de oameni și toate acestea au fost cauzate, spun specialiștii, de defrișările ilegale. Mulți au o mare sete de a distruge pădurea și de a o exporta pe bani grei, zeci de hectare de păduri s-au transformat în bușteni, iar acest dezastru ar trebui să ne îngrijoreze pe toți, pentru a preîntâmpina dereglările climatice, inundațiile, eroziunile și alunecările de teren.

Despăgubirile masive făcute și în județul Maramureș, în zona Borșa, Pasul Prislop, Valea Vișeului, Iza, Mara, zona Codrului, au modificat în rău regimul precipitațiilor, a condițiilor climatice.

Pădurile reprezintă factorul determinant în menținerea echilibrului ecologic, climatic și hidric, iar intervenția distructivă a omului, care solicită lemnul drept combustibil, pentru construcții, în industrie sau pentru eliberarea terenurilor necesare agriculturii, conduc la degradarea solului prin eroziune.

Cu toții avem datoria să ne îngrijim, fără a ne cântări jertfa, de viitorul țării, de soarta pădurilor, pentru că astfel vom transforma România într-un cimitir al pădurilor.

Depinde de noi ca aceste procese distructive să fie încetinite, pentru că fiecare dintre noi poate preveni agravarea situației existente deja și nu trebuie să uităm că pădurea ne-a dat totul fără a pretinde ceva!

  Valer Mircea Pușcă - declarație politică: Ziua adevărului...;

Domnul Valer Mircea Pușcă:

Declarație politică "Ziua adevărului..."

Astăzi, Comisia Uniunii Europene va prezenta propunerea privind aderarea României și Bulgariei, în fața Parlamentului European. De câteva zile, zvonurile privind forma finală, teorii privind "formula" pe care o va conține Raportul, sunt în topul știrilor de politică externă. S-au vehiculat cele trei posibile concluzii:

  • recomandarea de aderare la termen, adică la 1 ianuarie 2007;
  • recomandarea activării clauzei de salvgardare și amânarea aderării pentru 1 ianuarie 2008, sau pentru mai târziu;
  • recomandarea datei de aderare la termen, dar în condițiile continuării monitorizării îndeplinirii unor criterii care au încă "stegulețe roșii".

Așadar, teoretic, România are 66,(6) % șanse să fie acceptată ca stat membru al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007, și 33,(3)% șanse să-i fie amânată aderarea cu un an sau poate doi. În esență se poate constata un fapt cert: România a progresat mai rapid decât Bulgaria în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor de aderare. Acum vreo doi ani, Bulgaria își dorea o "decuplare" și invoca pericolul de a fi amânată, din cauza lipsei de performanță a celei cu care era luată "la pachet". Constat astăzi că situația s-a modificat, protagonistele schimbându-și rolurile. Acum, integrarea României poate fi compromisă de lipsa de performanță a Executivului bulgar! Doar cine nu vrea să vadă cauzele întârzierii reformelor din Bulgaria nu le vede. Confruntată anul trecut prin vară cu alegeri generale la termen, Bulgaria a traversat o criză politică manifestată prin imposibilitatea formării rapide a unui guvern. Aproximativ trei luni, Bulgaria nu a avut guvern învestit, iar acest lucru s-a materializat în restanțe față de "foaia de parcurs" pe care, asemeni României, și-o asumase în cadrul Acordului de Aderare.

Nu pot să mă bucur de faptul că, astăzi, România este cotată a fi net mai avansată, mai aproape de îndeplinirea integrală a criteriilor de aderare și că am luat-o înaintea Bulgariei. Acest lucru nu ar fi fost o realitate dacă n-ar fi existat sincopa, indusă de alegerile la termen, a instabilității politice la vecinii noștri bulgari. Pot doar să constat că, până acum, Guvernul României s-a arătat mai performant și mai eficient decât cele anterioare. Și aceasta în ciuda multor încercări de destabilizare care au existat și pe la noi. Nu-mi fac iluzii că încercările de a induce o criză politică vor înceta odată cu prezentarea Raportului de către Comisia Uniunii Europene, astăzi. Cu siguranță, mulți și-ar dori, dacă tot sunt clare lucrurile și treaba a fost deja făcută, să se bucure de munca altora și să-și preia în propriul beneficiu meritele integrării. Căci, nu-i așa (?), doar eșecul este un copil orfan! Sper să dăm dovadă de maturitate și înțelepciune și să nu ratăm împlinirea, la termen!, a obiectivului care s-a constituit în dorința unui întreg popor de mai bine de 16 ani. Cu atât mai mult cu cât, începând chiar de astăzi, nimeni nu trebuie să slăbească efortul de continuare a reformelor necesare unei eficiente integrări. Mai este mult de făcut și cu siguranță monitorizarea domeniilor la care ni se vor semnala întârzieri este, poate, un blând îndemn de a continua și a nu considera că putem intra în vacanță. Competiția pe piața internă și competitivitatea economiei românești este, sau poate deveni!, principala provocare la care va trebui să facem față în viitorul apropiat.

Cei care se tem că o eventuală concluzie a Raportului Comisiei prin care data de aderare este fixată "condiționat" de recuperarea restanțelor și atenta monitorizare a progreselor solicitate în domeniile cu "stegulețe roșii" înseamnă o "penalizare", fie nu doresc cu adevărat integrarea, fie nu înțeleg că reformarea domeniilor respective asigură, în fapt, compatibilizarea din punctul de vedere instituțional al sistemului românesc cu cel existent al Uniunii Europene. Or, pentru a fi parte a spațiului Europei unite, trebuie cu necesitate să fim compatibili și din punctul de vedere al instituțiilor. Altfel vom pierde fonduri și ocazii favorabile pentru dezvoltare, adică "oportunități". Cât privește eventuala monitorizare, eu cred că va fi deranjat cel care se sperie ca nu cumva să fie prins cu "mâța-n sac", știind că nu dorește să facă ceea ce a promis. Cei motivați, serioși și determinați să facă ceea ce promit, nu au de ce să fie deranjați dacă sunt controlați pentru că nu au de ascuns nimic, pe de o parte, și nu au ce ascunde, pe de altă parte.

  Miron Ignat - declarație politică cu subiectul De cinci ani, o lege nu se aplică și nimeni nu ia nici o măsură;

Domnul Miron Ignat:

"De cinci ani, o lege nu se aplică și nimeni nu ia nici o măsură"

Stimate doamne, stimați domni,

Declarația mea politică am intitulat-o "De cinci ani o lege nu se aplică și nimeni nu ia nici o măsură" pentru a vă aduce la cunoștință că Legea 215 privind administrația publică locală, publicată în Monitorul Oficial nr. 204 din 23 aprilie 2001, nu se aplică.

Deși în articolul 157 din Legea nr. 215 se prevede că "prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României", constat că în multe localități unde trăiesc etnicii ruși lipoveni, această lege nu s-a aplicat până în prezent.

Deși s-au trimis scrisori către prefecturile din județele Tulcea, Constanța, Iași și Suceava, prin care s-a semnalat această nerespectare a legii, nu s-au luat măsuri clare de aplicare a acestei legi, situația rămânând aproape aceeași.

Atât Legea, cât și Hotărârea pentru aprobarea Normelor de aplicare, sunt foarte clare, și anume: articolul 17 din lege prevede - "În unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând minorităților naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor autoritățile administrației publice vor asigura folosirea, în raporturile cu aceștia, și a limbii materne, în conformitate cu prevederile Constituției, ale prezentei legi și ale convențiilor internaționale la care România este parte.", iar articolul 4 din hotărâre prevede: "(1) În localitățile în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor se va asigura inscripționarea denumirii localității și în limba maternă a cetățenilor aparținând minorității respective.

(2) În unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor autoritățile administrației publice locale vor asigura inscripționarea denumirii instituțiilor publice de sub autoritate lor, precum și afișarea anunțurilor de interes public și în limba maternă a cetățenilor aparținând minorității respective, în condițiile legii."

În multe localități din județele menționate mai sus se îndeplinesc aceste condiții, însă autoritățile sesizate nu veghează la respectarea legii.

Este necesar ca Ministerul Administrației și Internelor, Guvernul, prin reprezentanții săi din teritoriu, să aplice de urgență prevederile legii și ale normelor de aplicare.

Nerespectarea acestei legi demonstrează că drepturile minorităților naționale nu sunt luate în seamă așa cum ar trebui într-o țară democrată, care a intrat în linie dreaptă pentru a se alătura Uniunii Europene.

Cred că nu trebuie să mai așteptăm încă cinci ani de zile ca instituțiile statului român să treacă la aplicarea acestei legi.

Vă mulțumesc.

  Monica Iacob Ridzi - intervenție cu tema Ziua familiei;

Doamna Monica Iacob Ridzi:

"Ziua familiei"

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Familia a fost și va rămâne celula fundamentală a societății omenești. Ea a apărut odată cu istoria omenirii, fiind un important element constitutiv al acesteia.

Viața noastră de zi cu zi, în multiplele ei aspecte, materiale și spirituale, este practic de neconceput în absența familiei.

Familia nu este doar o oază de intimitate, un cuib de liniște în care ne retragem după o zi de tumult profesional. Nu este doar o unitate clădită pe sentimente și rațiuni economice, în care persistă încă patriarhala diviziune socială a muncii. Familia, departe de a fi un simplu mijloc de a conviețui, reprezintă pentru om un scop existențial.

Desigur, timpurile moderne au adus mutații spectaculoase în comportamentul uman, subminând dureros unele tradiții, al căror început trebuie căutat în dimineața civilizației omenești. Unii sociologi semnalează un anumit declin al familiei, cel puțin în ce privește accepțiunea clasică a acestui cuvânt. Odată cu tehnica de vârf, sau în pas cu aceasta, a crescut și individualitatea omului. Cetățeanul mileniului trei depinde tot mai mult de sine însuși. Sunt tot mai numeroase cazurile de mame care, benevol, preferă sa-și crească singure copiii. Nu puține sunt situațiile în care bărbații și femeile se hotărăsc să rămână celibatari, refuzând orice formă de viață conjugală oficializată. Mai mult, au apărut chiar cupluri homosexuale care solicită un statut juridic de familie.

Climatul european democratic, bazat pe înțelegere și toleranță, a prins deja rădăcini și în țara noastră. Celibatarii nu mai sunt sancționați prin impozite mai mari, ca pe vremea regimului comunist. Părinții - mame sau tați - care își cresc singuri copiii nu mai sunt supuși oprobiului societății. Și nici cuplurile homosexuale - chiar dacă legislația noastră nu prevede încă legalizarea lor - nu mai sunt privite cu intoleranța de odinioară.

Unitatea în diversitate continuă să rămână un principiu dominant al societății noastre moderne. Toate formele de conviețuire de mai sus trebuiesc privite cu îngăduință și înțelegere, chiar dacă majoritatea are alte puncte de vedere.

Trebuie însă spus răspicat. Familia, în înțelesul ei fundamental, continuă să rămână piatra de temelie a oricărei națiuni. Nimic nu poate înlocui climatul familial și dragostea părintească - esențiale pentru educația și echilibrul sufletesc al copiilor. Statul nostru a făcut eforturi mari pentru încurajarea familiei, pentru întărirea rolului său în viața cotidiană a poporului.

Doamnelor și domnilor parlamentari! Astăzi, cu ocazia Zilei Internaționale a Familiei, în numele puterii legislative din România se cuvine să felicităm toate familiile din țara noastră, să le urăm dragoste, sănătate și armonie.

Să continuăm acordarea legislației românești la exigențele și nivelul consacrat al Europei Occidentale, cu curaj și fără prejudecăți. Primenirea României, în preajma apropiatei și iminentei aderări la Uniunea Europeană, trebuie să se răsfrângă benefic și asupra mentalității. Indiferent de politica demografică abordată de țara noastră, trebuie să încurajăm viața de familie, într-un spirit de respect și înțelegere față de toate celelalte forme de conviețuire.

  Ovidiu Ioan Silaghi - declarație politică cu titlul Vladimir Tismăneanu trebuie să-și clarifice trecutul;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Declarație politică "Vladimir Tismăneanu trebuie să-și clarifice trecutul"

Subiectul acestei declarații politice nu reprezintă o premieră, dar mă văd obligat să-l abordez. Fie că mă aflu la Starsbourg, fie la Bruxelles, sunt periodic întrebat de europarlamentari, atât din fostele țări comuniste, cât și din cele din Occident, care este stadiul problemelor legate de condamnarea comunismului, de lustrație, de deconspirarea Securității. Consider normală această curiozitate a europarlamentarilor. Uniunea Europeană are nevoie să lucreze cu politicieni care nu sunt șantajabili, sau, în altă ordine de idei, nimeni nu vrea să stea la aceeași masă, cu personaje care înainte de 1989 au făcut lobby împotriva Occidentului.

Tuturor celor care mă întreabă le răspund că problema este pe cale să se rezolve în România. Le spun că în Parlament se află atît legea lustrației, cît și legea accesului la dosarele fostei Securități, le spun că la nivelul Guvernului există un institut care se ocupă de cercetarea vechiului regim și le-am spus, în ultimul timp că și la nivelul Președinției s-a înființat o comisie specială care urmează ca printr-un document ce va fi elaborat în șase luni de zile să permită administrației prezidențiale să condamne oficial comunismul.

Există deci numeroase premise pentru a se rezolva odată pentru întotdeauna problemele teoretice și practice ale trecutului comunist. Cu toate acestea, asupra acestor demersuri planează un mare semn de întrebare. Concret este vorba de comisia specială constituită sub patronajul administrației prezidențiale. Am citit luni într-un cotidian, mi se pare că este vorba de "Ziua", o serie de dezvăluiri privind trecutul coordonatorului acestei comisii, domnul Vladimir Tismăneanu. O serie de aspecte erau cunoscute opiniei publice, dar dezvăluirile de luni pun într-o cu totul altă lumină pe cel ce coordonează respectiva comisie. Se știa despre părinții domnului Tismăneanu că au fost militanți ai Cominternului, iar în timpul războiului au făcut propagandă împotriva României la Radio Moscova în limba română, după care au fost activiști ai Partidului Comunist. Vreau să fiu clar: nu fac parte din categoria acelor persoane care să judece activitatea cuiva prin prisma activității, orientării politice etc a părinților. Dar când despre domnul Vladimir Tismăneanu se scrie că ar fi plecat în Occident cu sprijinul Securității, atunci cred că există o problemă serioasă, o problemă gravă. Chiar mai gravă decât faptul că a fost lector de marxist după absolvirea facultății sau că recent a spălat imaginea de dinainte de 1989 a lui Ion Iliescu.

Ținând cont de suspiciunile privind relațiile domnului Tismăneanu cu fosta Securitate, cred că pentru înlăturarea oricărui dubiu, el trebuie să clarifice public acuzațiile. Pentru că dacă nu va exista această clarificare, vor plana dubii serioase asupra modului în care va coordona domnul Tismăneanu comisia și în ce măsură va depune eforturi sincere pentru scoaterea la lumină a crimelor comunismului.

  Relu Fenechiu - declarație politică: Moțiunea de cenzură, o pată pentru imaginea României;

Domnul Relu Fenechiu:

Declarație politică: "Moțiunea de cenzură, o pată pentru imaginea României"

Astăzi este o zi specială pentru România. Este ziua în care Raportul de țară al Comisiei Europene va confirma progresele înregistrate, progrese realizate cu precădere după 1 ianuarie 2005.

Sigur, sunt conștient, mai sunt lucruri multe de făcut, situații de revăzut și aceste aspecte vor fi punctate în raport, inclusiv prin avertismentele de genul celor patru stegulețe roșii, mai puține, este adevărat, decât ale vecinilor noștri, bulgarii.

Dar eu vreau să fac o corelare a unor atenționări din Raport cu o intenție politică a PSD, și anume depunerea unei eventuale moțiuni de cenzură. De la bun început menționez că nici eu și nici partidul din care fac parte nu ne temem de această moțiune. De altceva însă ne temem și aici este marea problemă, de deficitul de imagine de care va suferi România în cazul în care va exista o moțiune de cenzură.

Raportul de Țară vine cu o serie de atenționări, așa-zisele stegulețe galbene. O parte dintre acestea vizează activitatea parlamentară. Din proiectul de raport a reieșit ca "Parlamentul este veriga cea mai slabă între cele trei puteri în stat în ceea ce privește lupta anticorupție". Dintre reproșurile care ni se aduc, voi da doar două exemple: voturi negative la unele proiecte de lege prioritare pentru integrare și votul dat în Cameră pentru împiedicarea percheziției imobilelor fostului președinte al acestei instituții, domnul Adrian Năstase. Cine a votat împotriva unor priorități cerute de Uniunea Europeană. Cine s-a opus percheziției? Parlamentarii Partidului Social Democrat, în unele situații ajutați și de colegii din PRM. Cine amenință acum cu o moțiune de cenzură? Liderii Partidului Social Democrat. Pe undeva ne aflăm în fața unei situații reliefate de vechiul proverb românesc, "hoțul strigă, prindeți hoțul!".

Guvernul Tăriceanu a pus capac, iertați-mi exprimarea populară, dar vreau să fiu pe înțelesul tuturor, celor patru capitole de negociere care, în ultima parte a guvernării PSD dădeau ca sigură instaurarea clauzei de salvgardare. Și cu toate acestea, cei care acum ar trebui să tacă din gură și să fie mulțumiți că au scăpat de reproșuri pentru activitatea lor, vin și amenință cu o moțiune de cenzură.

Când toată lumea vine și evidențiază lucrurile bune făcute de actualul cabinet, când oficiali europeni vin și spun răspicat că până la momentul aderării este nevoie de stabilitate politică, unii se gândesc la o moțiune de cenzură. Repet, nu ne este frică de acest exercițiu democratic, pentru că nu va produce efecte de destabilizare pe scena politică. Va produce însă destabilizare în ceea ce privește imaginea României, pentru că este un nonsens să acuzi o stare de lucruri, în timp ce arbitrii europeni constată contrariul.

Pentru că semnalul european dat de o eventuală moțiune de cenzură va fi însă unul periculos: va atrage atenția că există în România forțe politice care nu agreează ca țara noastră să adere la Uniunea Europeană. Pentru că altă explicație obiectivă nu pot oferi cei ce plănuiesc moțiunea.

  Roberta Alma Anastase - intervenție cu tema 15 mai - Ziua familiei;

Doamna Roberta Alma Anastase:

"15 mai - ziua familiei"

Instituită de Adunarea Generală a O.N.U. la 20 septembrie 1993 și sărbătorită din 1994, Ziua Internaționala a Familiei este un prilej pentru a sublinia și a clarifica impactul pe care valorile familiei îl au sau ar trebui să îl aibă în România. Este, de asemenea, o ocazie să realizăm importanța pe care semnificația familiei o are fixată în cadrul comunității internaționale si, astfel, să conștientizăm necesitatea nu numai adoptării, dar și inoculării acestor valori pe un plan concret, cetățenilor proveniți din toate mediile sociale.

Este important în primul rând să privim această zi prin prisma contextului românesc; mai exact, aș dori să punctez asupra acelor caracteristici ale societății românești care modelează percepția pe care aceasta o are asupra instituției familiei, a rolului fiecărui membru în ansamblul ei, dar și a rolului familiei în ansamblul societății.

Este adevărat ca România este înscrisă pe făgașul cel bun în ceea ce privește situația viitoare a țării, însă trebuie să recunoaștem și că imaginea României în ultimii ani a fost periclitată din cauza anumitor puncte negre pe care sperăm cu toții să le ștergem cu timpul. În lista acestor "puncte negre" se înscrie fără îndoială și rezultatul unei îndelungate lipse de atenție din partea autorităților în ceea ce privește îngrijirea propice a copiilor. Prezentarea atât în media internațională cât și în cea locală, a cazurilor categoriilor de cetățeni defavorizați din punct de vedere al veniturilor familiale are o deosebită pondere în imaginea formata de către comunitatea internațională în legătură cu importanța pe care atât societatea civilă cât și autoritățile românești o acorda familiei. Acesta este indubitabil un semnal de alarma ca, deși România se vrea o viitoare tară europeană, trebuie să lupte din răsputeri pentru a-și îndeplini statutul pe plan internațional și să protejeze în primul rând pe cei ce vor fi viitori cetățeni europeni: pe copii si, implicit, sa considere accentuarea valorilor familiale în cadrul acestei instituții nu doar în plan teoretic, ci să inoculeze aceste valori cetățenilor români.

Esențial de menționat în acest context sunt și probleme de alta factură ca de exemplu violența casnică. Este necesar să subliniem, din punct de vedere al valorilor, solidaritatea, nu doar ca mijloc de combatere, însă și de prevenire. Este trist, scandalos, că, deși societatea românească a început încet dar sigur să deschidă ochii în fața unei asemenea subminări a ființei umane, lipsa unei asistențe sociale propice, poate a unor competente ale autorităților, însă în special lipsa unei conștientizări din partea cetățenilor încă reprezintă câteva dintre cauzele ce pot fi enumerate în această problemă. Consider că o responsabilizare a societății cu scopul prevenirii unor fenomene negative în ceea ce privește valorile familiale este fără nici un dubiu necesară.

Este de asemenea de o maximă importanță să nu uităm semnificația pe care familia o are în cadrul societății și anume faptul că reprezintă celula de baza a ceea ce înseamnă o comunitate, o națiune, este o concentrare maximă a principiilor după care, prin extrapolare, o societate ar trebui să se ghideze. De aceea, dacă ne pasă de societatea în care trăim și de societatea din care vom face parte, să nu închidem ochii la ceea ce o susține și o întregește: familia.

  Titus Corlățean - declarație politică cu titlul Ministrul sănătății pregătește un genocid;

Domnul Titus Corlățean:

"Ministrul sănătății pregătește un genocid"

Incompetența și nepăsarea ministrului contabil al sănătății condamnă la moarte bolnavii care au suferit accidente vasculare cerebrale.

Cel mai utilizat medicament, Plavix, care previne riscul decesului, nu se mai distribuie gratuit. Produsul costă pe piață trei milioane de lei și se va compensa cu maximum 50%, astfel că bolnavii trebuie să scoată lunar din buzunare cel puțin 1,5 milioane de lei. Plavix este un medicament care dizolvă cheagurile de sânge și este vital pentru cei care au suferit accidente vasculare.

Domnule ministru, ați demonstrat, în nenumărate ocazii, prin acțiunile dumneavoastră, că sunteți nepriceput, ne-ați dovedit prin declarații publice că sunteți demagog și inconsecvent, însă nu aș fi crezut niciodată că v-ați putea face vinovat de atentat la viața unor concetățeni de-ai dumneavoastră.

Domnule ministru, viața bolnavilor care au suferit accidente vasculare depinde de dumneavoastră! Nu vă jucați cu soarta lor!

Tratamentul cu Plavix este unul de durată, de 2-3 ani, și puțini bolnavi, mulți dintre ei în vârstă și cu venituri modeste, își vor permite să îl cumpere lună de lună. Dacă tratamentul este întrerupt, crește foarte mult riscul apariției unui nou atac cerebral.

Prin această decizie halucinantă mii de pacienți din România vor fi nevoiți să își cumpere lunar speranța vieții. Le spuneați în campania electorală din 2004 să traiască bine, acum îi trimiteți să își cumpere viața. 6.000 de suferinzi care beneficiau de programul lansat de guvernul social-democrat sunt acum în pragul disperării.

Domnule ministru, sunteți purtătorul de drapel al incapacității guvernului! Sunteți cinic și insensibil la problemele bolnavilor!

Vă cer să nu condamnați la moarte pe aceia dintre ei care au suferit accidente vasculare!

Continuați eliberarea gratuită a medicamentului!

Nu sunteți decât un ministru efemer, nu lăsați victime în urma dumneavoastră!

  Vasile Filip Soporan - declarație politică: Integrarea europeană și problemele de fond ale României;

Domnul Vasile Filip Soporan:

Declarație politică "Integrarea europeană și problemele de fond ale României"

Stimați colegi,

Doresc să fac o declarație politică cu titlul: "Integrarea europeană și problemele de fond ale României".

În aceste zile se numără stegulețele roșii pe care oficialii Uniunii Europene le așează în dreptul României.

Temele nu au fost făcute pentru domenii vitale, cum ar fi: agricultura, finanțele publice, utilizarea transparentă a resurselor financiare, sănătate publică și profesionalizarea administrației publice.

Sănătatea publică a scăpat de sub control, pensionarii își revendică dreptul la viață, la sănătate, la tratament, dar actualii guvernanți au alte preocupări, care nu sunt legate de buna guvernare, ci de spectacolul promovării unei imagini trecute ingenios prin sistemul de lentile și de filtru al unui proces legat de intoxicare și dezintoxicare.

Partidul Democrat nu este de acord cu bilanțul celor 500 de zile de activitate a Guvernului, arătând că nu vrea să suporte nerealizările miniștrilor liberali.

Trădătorii din PNL așteaptă la colț moțiunea de cenzură, Emil Boc îi amenință pe liberali cu moțiunea opoziției, Premierul Tăriceanu amenință marionetele din PNL, Stolojan declară că nu vrea scaunul lui Tăriceanu și se declară, încă o data, pentru o fuziune PNL-PD, recunoscând că, un asemenea demers politic, este imposibil din moment ce liderii marcanți ai celor două formațiuni s-au angajat în dispute verbale remarcabile.

Asistăm la jocuri politice și mai puțin la construcții politice care să conducă la strategii de dezvoltare. Dezvoltarea, în concepția actualilor guvernanți, nu este legată de dezvoltarea economică și satisfacerea nevoilor de mai bine a populației, din care o treime trebuie să depășească de urgență pragul sărăciei pentru ca integrarea europeană să fie una reală.

Nu se analizează în mod serios starea economică a României, nu se cuantifică problemele reale ale României, nu sunt definite, în mod concret, obiectivele României în contextul integrării și a intereselor Uniunii Europene într-o economie globalizată, unde se percepe pericolul expansiunii asiatice și a lipsei performanțelor într-o confruntare economică directă cu SUA.

România este într-o stare de criză care se va accentua în perioada realizării standardelor UE. Dacă analizăm indicele de ocupare a populației, România, cu un indice de 20%, este mult în urma Ungariei, care are 39%, și a Bulgariei, care are 29%, ca să folosesc doar două exemple.

Mecanismele economiei de piață, în perioada guvernării de dreapta, nu au adus dezvoltare și nu au creat bogăție decât pentru foarte puțini.

În România, din păcate, nu au funcționat modele de dezvoltare, nici la nivel general, nici la nivel local.

În momentul în care se pune un accent deosebit pe construcția Europei sociale, România poate să facă parte din această construcție după ce, ca să dau doar exemplul județului Cluj, starea economică s-a degradat substanțial după 1989. Asfel, în 1989, numărul angajaților era 284.522, în timp ce în 2005 a ajuns la doar 185.402 angajați. Producția industrială, în 1989, era de 2, 470 miliarde $, ajungând la 1,14 miliarde $, în 2005. Raportul salariați-pensionari, în 1989, era de 3,5, iar în 2005 raporul a ajuns la 1,2. Numărul de locuințe construite în perioada 1979-1989 a fost 60.371, iar cele construite în perioada 1990-2005 au fost de 14.036. În 1989, dintr-un salariu mediu se puteau achiziționa 4.709 kwh sau 3.061 mc gaz metan, pe când în 2005 se puteau achiziționa 1.749 kwh energie electrică sau 1.122 mc gaz metan.

Nu vreau să comentez aceste cifre, dar doresc să arăt folosind alte cifre, că ne îndreptăm cu pași siguri spre idealizata perioadă interbelică, când sentimentul bucuriei și concordiei din zilele Unirii a fost foarte repede înlocuit cu cel al urii și discordiei.

Folosind aprecierile profesorului Ioan Scurtu: "Factorul politic a dominat: Marghiloman, care a rămas în teritoriul ocupat și semnase pacea de la București, a salvat dinastia și armata, a adus Basarabia la patria mamă; Brătianu care a condus Guvernul de la 1914 la 1918, în timpul căruia s-au făcut marile afaceri și s-au înregistrat pierderi inutile ca urmare a pregătirii defectuoase a țării pentru război - era, totuși, anul victoriei, care a contribuit decisiv la făurirea României Mari. Cel care lansase lozinca "Răspunderile" - Alexandru Averescu - a preferat să meargă pe calea înțelegerii cu "marele vinovat" Ion I.C. Brătianu, cu sprijinul căruia a ajuns la putere în 1920", constat că liberalii și aliații lor din 2006 doresc să readucă, în plan economic și social, performanțele perioadei glorificate, în care producția medie, în chintale, la grâu, in 1924, reprezenta doar 50% din producția perioadei 1913-1915; un țăran trebuia, în 1930, să vândă de 2,4 ori mai multe cereale decât în 1913, pentru același efect financiar; Nicolae Malaxa, proprietarul întreprinderilor Malaxa din București, la care comenzile de stat dețineau o pondere de 98%, obținea, în funcție de categoria comenzilor făcute de stat, profituri între 300 si 1.000%.

Țăranii spuneau " Mai bine să ne ia Dumnezeu decât să ajungem pe mâna doctorului".

Așteptăm cu nerăbdare, cu emoție, raportul altora despre evoluția noastră și nu reușim, profesionist și corect, să facem evaluarea noastră asupra situației în care se găsește România.

Având în vedere situația dramatică a României, stimați guvernanți, vă propun să realizați, de urgență, împreună cu specialiștii, o amplă și științifică analiză în care să ne precizați reperele spre care ne îndreptăm.

Programul dumneavoastră de guvernare vizează integrarea reală în UE sau se dorește revenirea României la perioada interbelică ?

Depărtându-vă de această construcție, apărați interesul național printr-o bună guvernare și prin dezvoltarea economiei României. Acestea ar trebui să fie obiectivele noastre în procesul de integrare în UE, stimați guvernanți.

Vă mulțumesc.

  Vasile Mocanu - declarație politică cu tema Agricultura, repetenta integrării;

Domnul Vasile Mocanu:

Declarație politică cu tema "Agricultura, repetenta integrării"

Agricultura românească a primit recent cele mai multe stegulețe roșii din partea oficialilor europeni. Penalizările au făcut referire, în special, la incapacitatea administrativă de a implementa angajamentele luate. Nu negăm existența unei voințe politice de a schimba situația din agricultură, dar tenta portocalie a măsurilor luate de actualul guvern se pare că nu priește deloc țăranului român.

Între dorința și putința guvernanților de azi s-a căscat o prăpastie, în care agricultura românească este pe cale să se prăvălească cu totul. Un exemplu - preluat din presă - este edificator pentru lipsa de comunicare dintre guvernanți și mediul rural.

Altfel, un reportaj de pe anchete.ro relatează că un țăran din Moldova s-a interesat la Agenția SAPARD despre modul în care ar putea să ia câteva mii de euro, pentru a achiziționa șase vaci.

Răspunsul funcționarului a fost năucitor. Foarte amabil, acesta i-a întins o dischetă, și i-a zis "Bădie, găsești absolut toate informațiile pe această dischetă".

În aceste condiții, în care funcționarii guvernamentali par complet rupți de realitatea de la țară, nu mai este de mirare că reforma din agricultură s-a "virusat".

Am atras atenția, de foarte multe ori, că lipsa dezbaterilor din Parlament pe marginea strategiei din agricultură va avea consecințe dezastruoase asupra acestui domeniu; că absența specialiștilor veritabili va conduce la faliment; că lipsa subvențiilor sau ajustarea acestora va lăsa pământul pârloagă. Nu am fost ascultați! Parlamentul României joacă, de un an și jumătate, doar un rol decorativ.

În concluzie, mediul rural are încă nevoie de ajutorul statului. Propunerile noastre legislative urmăresc tocmai susținerea în continuare a țăranului din România, doar până va prinde puțin cheag.

Integrarea bate la ușă, dar - din păcate - nu și pentru agricultura românească!

Vă mulțumesc.

  Vasile Pușcaș - declarație politică privind Necesitatea recuperării întârzierilor din calendarul de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană;

Domnul Vasile Pușcaș:

Declarație politică privind "Necesitatea recuperării întârzierilor din calendarul de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană"

Doamnelor și domnilor,

România a semnat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană în 25 aprilie 2005. Acel moment a fost posibil datorită finalizării negocierilor de aderare și deciziei Consiliului European, din decembrie 2004. Întrucât între momentul finalizării negocierilor și data propusă pentru aderare (1 ianuarie 2007) mai exista o perioadă de doi ani, destinată continuării pregătirii interne, Comisia Europeană a solicitat o clauză de salvgardare, care putea fi activată în cazul în care România nu își îndeplinea pe deplin criteriile de aderare. Acest instrument dădea dreptul Uniunii Europene să amâne cu un an data aderării.

Actualul Guvern avea o listă exactă cu ceea ce mai avea de făcut, în 2005 și 2006, pentru ca țara să fie pregătită pentru aderare, la 1 ianuarie 2007. Cu toate acestea, Raportul de monitorizare din 25 octombrie 2005 a semnalat stegulețe roșii pentru 14 teme importante, de la șase capitole din acquis-ul comunitar. Și aceasta în condițiile în care, în decembrie 2004, se constata existența a 11 teme sensibile de la trei capitole. După căteva săptămâni de la prezentarea Raportului din 2005, Comisia a trimis guvernului o scrisoare de avertizare în care se atrăgea atenția că Executivul deraiază cu bună știință de la îndeplinirea acquis-ului comunitar.

La toate aceste semnale, răspunsul Guvernului a fost un raport triumfalist prezentat Parlamentului de către primul ministru, în decembrie 2005. Se dorea atunci să ni se prezinte succesele și preocuparea Cabinetului pentru pregătirea internă a României în vederea aderării.

În primele patru luni ale acestui an, avertismentele și semnalele de alarmă nu au contenit. Comisia și reprezentanții principalelor grupări politice din Parlamentul European atrăgeau atenția asupra unor grave întârzieri în calendarul pentru pregătirea internă a aderării. În schimb, autoritățile de la București au abordat o atitudine triumfalistă, politicianistă, alături de o demagogie ieftină, lipsa unor decizii politice ferme. Toate acestea au generat rămâneri în urmă în domenii importante pentru pregătirea momentului aderării.

Vă reamintesc că avem întârzieri grave la crearea unor instituții pentru absorbția fondurilor comunitare și pentru finanțarea proiectelor românești compatibile cu politicile europene. Ne mai mirăm atunci de existența unor voci europene care solicită reducerea fondurilor pentru România?

Cu doar câteva luni înainte de aderarea efectivă la UE, Guvernul declară că se menține încă în funcție numai datorită îngrijorărilor externe față de aderare. Așadar, Executivul, care și-a propus la învestirea sa să ducă România în Uniunea Europeană, pune pe ultimul plan munca pentru respectarea calendarului aderării!!! Poate vă dați seama, însă, această atitudine afișată de guvernanții noștri ne costă credibilitatea noastră ca viitor stat membru al unei comunități în care dorim să integrăm.

Încă nu este totul pierdut. Comisia Europeană va adresa Guvernului, mâine, o "must do list", un adevărat ultimatum. Însă trebuie ca Guvernul României, indiferent care va fi acela, să se dedice, măcar în ceasul al 12-lea, pregătirii țării pentru aderare, să recupereze rămânerile în urmă. Să respecte angajamentele asumate la încheierea Tratatului de aderare și să pregătească țara pentru momentul 1 ianuarie 2007. Înainte de a avea o datorie politică față de Uniunea Europeană, avem o datorie față de această țară, căreia i-am promis că ne preocupăm de schimbarea destinului său, asigurându-i un viitor european decent și respectabil.

Vă mulțumesc.

  Viorel Oancea - declarație politică: Protocolul PSD-PRM, un concubinaj oficializat.

Domnul Viorel Oancea:

Declarație politică: "Protocolul PSD-PRM, un concubinaj oficializat"

În ultimele săptămâni, în presă s-a vehiculat semnarea unui protocol de colaborare parlamentară între partidele de opoziție PSD și PRM. Acest protocol a fost anunțat cu surle și trâmbițe de către președintele Partidului România Mare și confirmat de Mircea Geoană.

Înțelegerea dintre cele două partide a stârnit însă o multitudine de controverse. Capii Partidului Social Democrat s-au revoltat că nu au fost consultați în legătură cu un astfel de protocol, iar în exterior, oficializarea unei asemenea înțelegeri a stârnit îngrijorare printre membrii Partidului Socialist European. Aceștia au calificat alianța cu un partid naționalist drept inacceptabilă și "de neînțeles".

Dacă Partidul Socialist European a găsit de neînțeles strânsa colaborare dintre PSD și PRM, pe noi nu ne surprinde cu nimic. Cele două partide cooperează foarte bine, susținându-se reciproc. Această alianță tacită funcționează da mulți ani în Parlamentul României, iar semnarea unui protocol scris nu face decât să oficializeze o situație reală.

Mulți lideri ai Partidului Social Democrat s-au declarat împotriva semnării protocolului. Aflați în plină campanie de imagine prin lansarea Generației 2008, o alianță cu PRM ar decredibiliza grav imaginea PSD-ului. Parafrazându-l pe Caragiale, ei ar spune: colaborare, colaborare...dar nu trebuie să se și știe.

Ipocrizia Partidului Social Democrat nu face decât să certifice ceea ce este deja o realitate. Aflat în cădere liberă în sondaje, ceea ce este anormal pentru un partid din opoziție, PSD-ul încearcă disperat să găsească o cale de recuceri electoratul. Se pare că soluția lui Mircea Geoană și a lui Viorel Hrebenciuc este de a acapara electoratul PRM-ului. Cu siguranță însă își vor pierde o parte importantă din propriul electorat.

Disensiunile din interiorul Partidului Social Democrat, lupta pentru putere, soluțiile neinspirate și liderii indeciși ne arată faptul că PSD-ul este și va rămâne un partid în degringoladă.

 

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulțumesc.

Vom începe lucrările în plen pe proiectele de lege imediat. Vă rog să rămâneți în sală și să faceți apel la colegii dumneavoastră să intre în sală.

 
   

(Pauză între orele 10,03-10,07)

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 22 iunie 2018, 0:20
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro