Adrian Mihai Cioroianu
Adrian Mihai Cioroianu
Ședința Senatului din 22 mai 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.85/01-06-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-06-2019
18-06-2019 (comună)
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Interogare > Rezultate > 22-05-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 22 mai 2006

 Fragmente relevante pentru următoarea interogare: 
Vorbitor: Adrian Mihai Cioroianu

  1. Declarații politice prezentate de senatori:

Adrian Mihai Cioroianu - Integrarea în U.E.

Domnul Adrian Mihai Cioroianu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Evident că nu doresc să intru în polemică, ceea ce tocmai ați auzit, dar vă spun cu toată deschiderea că un asemenea discurs și o asemenea coborâre a stachetei unui parlamentar, nu veți vedea niciunde în Europa și asta reprezintă, până la urmă mișto-ul românesc, mișto-ul românesc înseamnă acea vorbă lungă fără nici o soluție pe care o știm și nu are nici o șansă să ne facă bine, și nu ne-a făcut niciodată bine. Acesta este subiectul la ceea ce vreau să vă spun, insistând asupra a doua concepte care nu sunt foarte mult prezente în istorie, nici în politologie, e vorba de șansă și de neșansă.

Sigur că în anii 1990, România, chiar și printre țările din estul Europei nu a fost printre țările cele norocoase, nu este cazul să ne plângem de milă, vedem ce se întâmplă în Iugoslavia. Iugoslavia, acești vecini cărora le-au rămas caprele, dar le-a murit familia, această Iugoslavie, țară în care ura a ajuns la finețuri de artă în care pasiunile etnonaționaliste au dus-o la dezmembrare și, evident, că față de disensiunile din fosta Iugoslavie, disensiunile din România, dintre majoritate și minorități au fost furtuni în pahare de apă și așa dorim să rămână, față de Albania în care sistemele piramidale au dus țara în pragul războiului civil, Caritas-ul de la noi a fost mai curând o șmecherie bună de păcălit credulii și, evident, și la noi inflația a fost catastrofală, dar nu s-a ajuns, totuși, la nivelul care a obligat Bulgaria să-și lege soarta de marca germană.

Pe de altă parte este limpede că România nu a avut șansa grupului de la Vișegrad, acest grup care s-a oferit Occidentului ca vitrină a unui spațiu comunist, fost comunist, dispus la reformă rapidă, la modernizări de discurs și la implementări reușite.

Cam asta, în opinia mea a fost povestea anilor '90. În opinia mea poate al doilea obsedant deceniu al României în istoria sa contemporană, despre primul obsedant deceniu Marin Preda și cei din generația sa, distinsul nostru coleg Adrian Păunescu, au scris pagini adevărate, acești ani '90, în opinia mea, au fost al doilea obsedant deceniu al Istoriei contemporane.

Ei bine, eu cred că în actualul deceniu, abia început, șansa poate a fost mai aproape de noi, poate o să vi se pară cinic ceea ce spun, dar permiteți-mi să cred că este și adevărat, e discutabil de ce noi nu am fost primiți în NATO în 1997, pentru că aveam toate datele. În plus, cu noi, Alianța poate ar fi găsit o soluție mai bună pentru spațiul din fosta Iugoslavie. Totuși, în 2002, am fost primiți în același NATO. De ce ? Pentru că, între timp, piloții lui Osama ben Laden au făcut pentru admiterea României în NATO ceea ce n-au făcut toți miniștri României de până în 2001.

La fel se pune problema și în cazul admiterii României în Uniunea Europeană.

Îmi pare rău că nu mai este aici distinsa noastră colegă, doamna senator Crețu, pentru că pot să spun că nu sunt de acord cu interpretarea domniei sale.

Evident că politicienii, funcționarii și experții Uniunii Europene nu au vrut să includă România pe lista din mai 2004. Fără îndoială că aveau și motivele lor, unele întemeiate, altele aflate în legătură cu unele clișee care se țin de noi, precum se ține ghiuleaua de fier de glezna condamnatului.

Totuși, în 2005, acel proiect al unei Constituții Europene la care o comisie, în frunte cu fostul președinte francez Giscard d'Estaing, muncise luni și luni de-a rândul a fost îngropată sub o lespede de scepticism major, cum știți, în Franța și Olanda. Practic, prin votul lor liber, Franța și Olanda spuneau un NU categoric planurilor tehnocraților de la Bruxelles.

Ei bine, în lipsa acestei mize care a fost Constituția Europeană, singura victorie posibilă a strategiei pan-europene rămâne procesul de lărgire. "Dacă tot nu putem să dăm Uniunii o Constituție, măcar s-o ducem mai aproape de granițele sale", cred că s-a spus la Bruxelles și beneficiarii acestei schimbări a priorităților au fost, în primul rând, România și Bulgaria.

Nu vreau să neg strădaniile Guvernelor noastre - asta e indubitabil - dar, așa cum atentatele din 9 septembrie 2001 au condus la extinderea NATO până pe litoralul româno-bulgar, permiteți-mi să cred că tot așa, eșecul Constituției europene a apropiat Bucureștiul și Sofia de Bruxelles. Sigur, există detaliul numit Turcia. Nu intru în detalii, dar ce vreau să spun este că miza actuală la Bruxelles și la Strasbourg nu este cum se va spune DA României și Bulgariei - pentru că se va spune în ianuarie 2007 - ci, mai curând, cum se va spune, deocamdată, NUTurciei și, din păcate, și Croației catolice.

Așa încât, cred că viitorul previzibil va cuprinde următoarele etape: după admiterea noastră și a bulgarilor, este probabil că se va deschide discuția asupra unui nou proiect al Constituției Europene și numai după aceasta, poate după 2010, va ajunge pe ordinea de zi din nou și tema unei viitoare extinderi.

Închei, stimați colegi, semnalându-vă că aceasta este săptămâna aniversară pentru Partidul Național Liberal, luna mai - nu ?! - 131 de ani de la înființarea acestui partid, cel mai vechi partid politic al scenei actuale și, în fine, dau întâlnire tuturor celor interesați dintre colegi, joi, la ora 10,30, în Sala Nicolae Iorga, pentru o discuție pe tema Legii lustrației, o dezbatere, în măsura în care, evident, se poate. Evident se poate, este zi de vot și pentru noi. Este o dezbatere la care vor participa politicieni, ziariști, ONG-uri, o dezbatere organizată în Sala Nicolae Iorga.

Vă mulțumesc foarte mult.

   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 25 iunie 2019, 23:35
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro