Plen
Ședința Senatului din 12 iunie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.99/22-06-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
07-04-2021
06-04-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 12-06-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 12 iunie 2006

2. Declarații politice prezentate de domnii senatori:

 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

  ................................................
 

Vă propun să trecem la primul punct înscris la ordinea zi și invit la tribuna Senatului pe domnul senator Varujan Vosganian.

Stimați colegi, vă rog să vă ocupați locurile.

Rog grupurile parlamentare să-și desemneze colegii care doresc să facă intervenții.

 
Varujan Vosganian - Reprezentarea culturală a României în străinătate, îmbinată cu reprezentarea diplomatică

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Varujan Vosganian:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte Tărăcilă.

Esența tranziției constă în principala redimensionare a rolului statului.

În opinia mea, statul trebuie să aibă trei atribuții principale.

În primul rând, elaborarea legilor și urmărirea modului de aplicare a acestora, al doilea, administrarea bugetului și, în al treilea rând, siguranța națională, fie că e vorba de treburile dinlăuntru, adică ordinea publică, fie că e vorba de treburile din afară, adică diplomația. Și când vorbesc de diplomație, am în vedere atât reprezentarea politică, dar și reprezentarea culturală. Socotind că atribuțiile statului trebuie să se împuțineze, socotim, în același timp, că ele trebuie să fie și mai eficiente.

Obiectul intervenției mele de astăzi este legat de reprezentarea culturală a României în străinătate, reprezentare culturală îmbinată cu cea diplomatică.

Am avut înaintași de seamă care s-au preocupat de dezvoltarea de perspectivă a diplomației românești.

Nicolae Iorga, de exemplu, Nicolae Titulescu... Și astăzi avem sedii de ambasade, sedii de institute culturale pe care le datorăm forței vizionare a acestor oameni.

Unul din obiectivele pentru care trebuie să fim recunoscători acestei forțe, pe care, fără să greșesc, aș numi-o expansionistă a diplomației românești interbelice, este și Hotelul Behague, care este un edificiu splendid, aflat în centrul Parisului, și, care, în 1939, a fost achiziționat de către statul român care a transferat acolo ambasada sa.

Primul ambasador care a avut reședința în acel loc a fost Gheorghe Tătărăscu.

Acest edificiu este unul dintre cele mai ilustre ale capitalei Franței și, pe lângă săli excepționale, săli de primire, săli de recepție, săli de biblioteci, cuprinde și o mare sală de spectacole. O sală de spectacole în care, de-a lungul vremurilor, s-au perindat Marcel Proust, Cosima Wagner, Gabrielle D`Annunzzio, Isadora Duncan, Ida Rubinstein, acolo, Gabriel Fore și-a dirijat Recviem-ul.

Această sală de o puternică vocație culturală, care se află în imediata alăturare a ambasadei, făcând practic parte din sediul ambasadei, astăzi, și nu rostim cuvinte care nu sunt pe măsura realității, se află într-o stare deplorabilă. Poate fi comparată, ca înfățișare, cu sediul unui cămin cultural părăsit, dintr-o comună din România. Cu scaune rupte, cu pereții cu tencuielile căzute, cu scena impracticabilă. Repet, unul dintre foaierele culturale de excepție ale Franței.

Dacă această sală de spectacole, împreună cu tot contextul arhitectonic al Hotelului Behague ar fi redate circuitului cultural, atunci, Ambasada României din Franța ar deveni unul dintre locurile cele mai faimoase, ca dimensiune culturală a capitalei Franței. Este nevoie de patru milioane euro. Acești patru milioane de euro, în situația în care Ministerul Culturii și Cultelor din României și Ministerul Culturii din Franța ar face o înțelegere interguvernamentală, s-ar putea împărți între cele două guverne.

Este nevoie însă de un gest minimal din partea Guvernului României - pentru ca nu numai prin asta să se situeze pe cât se poate, nu la înălțimea, dar, măcar, în umbra înaintașilor noștri din perioada interbelică - care să redea acest locaș de cultură circuitului său firesc și prin aceasta să sporească prestigiul Ambasadei României din Franța.

Acest caz nu este unic. Institutele noastre culturale de la Roma, de la Veneția, de la Viena, cel de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii și altele sunt văduvite de o politică culturală pe o perioadă mai lungă.

Dacă nu vom înțelege că diplomația nu are o dezvoltare statornică numai prin tratate internaționale, ci și prin promovarea culturii românești și prin promovarea culturii universale, ne vom condamna singuri la o zonă marginală, în civilizația Europei și a lunii, iar primirea noastră în Uniunea Europeană va fi mai degrabă o consolare, decât o consacrare.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tăracilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Vasile Dănuț Ungureanu - Privatizarea CEC-ului, un moft al actualei guvernări

Invit la tribună pe domnul Vasile Dănuț Ungureanu, Grupul parlamentar PSD.

Vă rog, aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Vasile Dănuț Ungureanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor colegi, declarația mea politică se intitulează "Privatizarea CEC-ului, un moft gras al actualei guvernări!".

Pe lângă multe alte acte de spoliere a poporului român, actualii guvernanți au găsit de cuviință "să mărite" CEC-ul, una dintre puținele instituții care mai puteau veni în sprijinul cetățeanului simplu.

Fondată la 24 noiembrie 1864 drept Casă de depuneri și consemnațiuni, CEC-ul a intrat în conștiința românilor ca o instituție de încredere a statului modern.

Fondarea sa a răspuns ofensivei capitalurilor otomane, muscălești și habsburgice ce făceau legea în finanțele publice ale statului român de-atunci.

Astăzi, când este cu adevărat nevoie de fiecare instituție susceptibilă de a servi reglării și bunei funcționări a finanțelor publice s-a recurs la o privatizare care îi va face fericiți doar pe câțiva care vor avea parte de profituri oneroase din această operațiune.

Este simptomatic faptul că actualul președinte al Camerei Deputaților, domnul Bogdan Olteanu, a încasat sume nerușinat de mari ca membru al Comisiei de privatizare, renunțând la această calitate abia după ce a fost suspus oprobiului public.

În același timp, pentru foarte mulți, privatizarea va fi o lovitură dureroasă. Nu ne referim doar la cei care încă mai sperau că vor reuși să-și valorifice depunerile pentru autoturisme, ci la cei care doreau ca prin intermediul CEC-ului să-și pună pe picioare mici afaceri, mai ales în mediul rural.

Statul ar fi trebuit să rămână actorul principal în dirijarea CEC-ului în interesul cetățeanului, oferindu-i acestuia siguranța micilor economii făcute cu mari sacrificii și împrumuturi cu dobânzi decente.

În loc să transformăm CEC-ul într-o adevărată casă națională puternică, s-a preferat slăbirea ei, transformarea într-o instituție anonimă și debilă.

Românii vor fi obligați să-și țină economiile în punga capitalului străin, la bănici cu denumiri greu de pronunțat pe drumul obișnuit și cu rezonanțe care îi aduc aminte unui cunoscător de trecut.

Mai mult, nu puțini dintre cei care apelau la CEC în virtutea convingerii că acesta nu va da niciodată faliment, vor prefera să-și țină banii la saltea decât în bănci care pot falimenta oricând.

Nici comuniștii nu au desființat CEC-ul. Dimpotrivă, această instituție a tezaurizat încrederea și libera inițiativă. Încrederea în CEC nu a fost zdruncinată nici de loviturile și piedicile de care a avut parte în perioada post decembristă, cum ar fi depunerile pentru achiziționarea autoturismelor "Dacia" și "Scandalul FNI".

Noi, parlamentarii care am fost aleși inclusiv de către posesorii acelor carnete, avem datoria să spunem răspicat că nu suntem de acord cu retezarea brutală a speranțelor lor, prin privatizarea CEC-ului.

Ca senator social-democrat vă asigur că acest partid chiar dacă nu va reuși să stopeze privatizarea CEC-ului, va face tot posibilul să se țină cont de interesele cetățeanului.

Cei care vor prelua CEC-ul ar trebui să fie obligați, prin contract, să onoreze carnetele de depuneri pentru dobândirea autoturismelor sau, dacă acest lucru nu este posibil, privatizarea să nu se facă decât după ce acei cetățeni îndreptățiți vor fi despăgubiți.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tăracilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Viorica Moisuc - Seminarul privind locul istoriei românilor în învățământul de toate gradele (10 iunie a.c.)

Invit la tribună pe doamna senator Viorica Georgeta Moisuc, Grupul parlamentar al Partidului România Mare.

Doamna senator, aveți cuvântul.

 

Doamna Viorica Georgeta Moisuc:

Mulțumesc, domnule președinte.

Înainte de a trece la declarația mea politică aș vrea să susțin declarația făcută de domnul senator Vosganian și să amintesc faptul că, în memoriile sale, Elena Văcărescu vorbește despre această sală de spectacole a Ambasadei României de la Paris care acum se află în starea jalnică descrisă de colegul meu.

Declarația mea politică de astăzi se referă la un eveniment care a avut loc sâmbătă, 10 iunie, în Palatul Senatului, în Salonul Alb unde profesori din învățământul preuniversitar, universitar, cercetători, specialiști, membri ai societății civile și de diverse orientări politice s-au întrunit pentru a discuta, în cadrul unui seminar, problema locului Istoriei Românilor în învățământul de toate gradele.

Organizatorii acestui seminar au fost Comisia Română de Istorie a celui de-al doilea Război Mondial, Fundația Națională pentru Românii de Pretutindeni, Societatea pentru limba și cultura Românilor din Bucovina, Asociația de Slavistică și Balcanistică din România, Revista "Dosarele Istoriei", Revista "Magazin Istoric", Fundația europeană "Nicolae Titulescu".

A fost posibilă această întrunire de sâmbătă, 10 iunie, datorită sprijinului pe care ni l-a acordat domnul președinte al Senatului, Nicolae Văcăroiu, care ne-a pus la dispoziție Salonul Alb din această clădire, datorită sprijinului pe care ni l-a acordat domnul Radu Mircea Berceanu pentru susținerea călătoriei istoricilor români din Târgu Mureș, datorită sprijinului altor senatori și deputați și, bineînțeles, sprijinului Partidului România Mare.

La sfârșitul dezbaterilor s-a adoptat o "Declarație-program" al cărui conținut vi-l relatez în continuare.

Această "Declarație - program" are mai multe puncte:

  1. Marginalizarea istoriei, ca disciplină ce formează cultura generală a tineretului școlar și universitar se concretizează în:
    1. Existența unei singure ore de istorie pe săptămână în majoritatea școlilor;
    2. Eliminarea istoriei ca disciplină obligatorie la capacitate și bacalaureat;
    3. Expunerea fenomenelor și evenimentelor specifice istoriei românilor de o manieră neștiințifică, după o programă deficitară, tributară unei abordări care minimalizează până la eliminare problemele fundamentale ale istoriei patriei;
    4. Eliminarea contribuției românești la dezvoltarea civilizației europene.
    5. Manualele zise "alternative" (corect, opționale) nu servesc adevărului istoric pe care îl distorsionează sau îl omit pur și simplu. Croite toate după același calapod, cu un limbaj de lemn, cu prețiozități de formulare, cu așa-zise judecăți de valoare, goale de conținut, cu nenumărate greșeli factologice, stufoase și neechilibrate din punctul de vedere al economiei interne, manualele de istorie sunt neatractive și resping interesul elevilor pentru cunoașterea istoriei.
    6. Politizarea excesivă a Istoriei Românilor este trăsătura caracteristică a tuturor manualelor. Ele minimalizează sau denigrează spiritul și creația autohtonă și exacerbează rolul factorului extern în ceea ce se numește civilizarea românilor.

În consecință, participanții la dezbateri vor susține prin toate mijloacele:

  1. Constituirea unei Comisii Naționale alcătuită din istorici, în primul rând, profesori cu experiență din învățământul preuniversitar care să analizeze programa pe baza căreia au fost alcătuite manualele de istorie, formulând concluziile de rigoare. Aceste concluzii vor sta la baza alcătuirii unei programe noi, corecte, cinstite și nepolitizate.
  2. Organizarea de către Comisia Națională a concursului pentru autorii de manuale de istorie în care să nu fie implicate editurile.
  3. Avizarea de către Comisia Națională, din punct de vedere științific și metodic, a fiecărui manual de autor care a câștigat concursul.
  4. Introducerea, începând cu anul școlar 2006 - 2007 a câte două ore săptămânal de istorie a românilor în școlile cu profil de matematică- fizică și a câte trei ore săptămânal în școlile cu profil umanist.
  5. Obligativitatea predării istoriei românilor începând cu anul școlar 2006 - 2007 în clasele a VII - a și a VIII - a, respectiv în clasele a XI-a și a XII-a.
  6. Introducerea, începând cu anul școlar 2006 - 2007 a Istoriei Românilor ca disciplină obligatorie la examenele de capacitate și bacalaureat, indiferent de profilul liceului.
  7. Obligativitatea cunoașterii Istoriei Românilor pentru persoanele care solicită cetățenia română.

Prezentul document adoptat în unanimitate de participanții la seminar va fi înaintat următoarelor foruri: Comisiilor de învățământ ale Senatului și Camerei Deputaților, Președinției României, Guvernului României, Ministerului Învățământului și Cercetării, urmărindu-se modul în care aceste foruri vor lua în considerație cele mai sus expuse.

De asemenea, prezentul document va constitui baza unei inițiative legislative.

Documentul va fi dat publicității pentru luarea la cunoștință de către cadrele didactice din învățământul de toate gradele, de tineretul școlar, fiind supus astfel dezbaterii publice.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Doru Ioan Tăracilă:

Vă mulțumesc, doamna senator.

 
Radu Țîrle - Întâlnirea MISA de la Herculane

Invit la tribuna Senatului, pe domnul senator Radu Țîrle, Grupul parlamentar al Alianței "Dreptate și Adevăr" PNL-PD.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Vă invit la tribuna Senatului.

 

Domnul Radu Țîrle:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Vreau să aduc în atenția dumneavoastră un eveniment care a avut loc luna trecută la Băile Herculane. Este vorba despre întâlnirea MISA, această sectă care în traducere românească înseamnă îndobitocire, pornografie și prostituție, presa centrală și presa din diferite județe a semnalat grozăviile și orgiile care s-au întâmplat acolo.

De aceea, consider că este oportun să aduc în atenția dumneavoastră această sectă care ne distruge tinerii și care promovează tot felul de acțiuni și de acte antisociale, antinaționale, anticreștine, antisemite, xenofobe și lista poate să continue.

Vreau să apreciez faptul că, atât Parchetul, cât și Poliția s-au sesizat și se derulează la momentul de față cercetări pentru a descoperi și alte infracțiuni de care se face vinovată această sectă și cred că este momentul ca, atât legislativul, cât și Guvernul să se aplece serios asupra a ce se întâmplă acolo și cu acești oameni, pentru că se pare că sunt vinovați și de alte infracțiuni: de terorism, spălare de bani, trafic de ființe umane.

Cred că este cazul și este momentul ca această mișcare să fie scoasă în afara legii, astfel încât instituțiile statului să-și poată face și mai bine treaba.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tăracilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Viorel Dumitrescu - Considerații pe marginea noului Cod penal și a Codului de procedură penală

Invit la tribună pe domnul senator Viorel Dumitrescu.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Se pregătește domnul senator Adrian Păunescu.

 

Domnul Viorel Dumitrescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Zilele acestea s-au dezbătut în Camera Deputaților dispozițiile cuprinse în noul Cod de procedură penală.

Am simțit nevoia să fac câteva considerații pe marginea noului Cod penal și Codului de procedură penală.

Modificarea legislației procesual penale trebuia să fie un pas înainte despre consolidarea bazelor societății democratice, o armonizare a acesteia în îndeplinirea concordanței cu aspirațiile politice naționale ale României.

Mi-am desfășurat întreaga activitate în sfera aplicării Dreptului penal, de ambele părți ale baricadei, procuror și avocat peste 50 ani.

Analizând dispozițiile ce urmează să intre în vigoare, constat cu dezamăgire că acestea, nu numai că nu contribuie la dezvoltarea unei legislații în deplină concordanță cu respectarea drepturilor omului și a separării puterilor în stat, dar lezează grav aceste drepturi, precum și principiul sus-amintit, reprezentând un mare pas înapoi, în materia Dreptului procesual penal.

A conferi procurorilor dreptul de a intercepta convorbiri private, fără acordul magistratului, în condițiile în care procurorii sunt numiți direct de Executiv, nu poate însemna altceva decât o gravă vătămare a principiului separării puterilor în stat și o reducere a atribuțiilor judecătorului, singurul care ar trebui să decidă asupra modului în care drepturile și libertățile pot fi îngrădite.

Sunt și alte modificări care vor avea grave repercusiuni în aplicarea lor și, faptul că nu au fost consultați practicienii, se va simți imediat după intrarea lor în vigoare. Vom asiata la un lung șir de abuzuri ce își au izvorul în aceste reglementări, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului va condamna din nou statul român cum ar fi, spre exemplu, interceptarea convorbirilor telefonice ale avocaților cu clienții lor.

Sunt de acord că trebuie întreprinse măsuri concrete pentru combaterea corupției și a criminalității organizate, dar acestea fără a impieta asupra garanțiilor procesuale stabilite și deja adoptate.

În calitate de senator, dar și practician al dreptului, închei prin aceea că-mi manifest regretul că, în România acestor ani și realități politice, Guvernul propune și majoritatea conjuncturală aprobă dispoziții care ne depărtează tot mai mult de dezideratele pe care le iterează cu orice ocazie, dar le nesocotesc de cele mai multe ori când e vorba de măsuri concrete.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Adrian Păunescu - deromânizare - la Chișinău și București

Invit la tribună pe domnul senator Adrian Păunescu, Grupul parlamentar PSD. Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Mă gândeam, în timp ce colegul vorbea despre noutățile acestea cu privire la înregistrările convorbirilor și celelalte măsuri de protecție a democrației, care urmează să fie puse în discuție și eventual luate, mă gândeam ce bine ar fi dacă, pentru a se termina odată cu tot bâlciul acesta, convorbirile dintre oameni, dintre oameni și avocații lor, dintre șefii de instituții ar fi întâi înregistrate, văzute de autoritățile de resort și apoi trimise casete la cetățeni. Ce se aprobă - să fie pus în circulație, ce nu - să fie pus la arhivă. Ar fi un pas important al democrației către propriul ei centru de iradiere.

Am ținut să vorbesc și data trecută, dar, cu multă generozitate, domnul președinte de ședință Meleșcanu nu mi-a dat acest drept. Îi mulțumesc foarte mult și îi promit o răzbunare cumplită. Când va avea nevoie de un loc și de un timp în care să vorbească, eu mă voi bate pentru acest loc și pentru acest timp. Contați pe această treabă, domnule Meleșcanu.

De altfel, ar fi multe de spus, dar urgente sunt cele câteva semne de nouă deromânizare, care au loc, din păcate, și la Chișinău, dar au loc, din păcate, și la București. Această deromânizare, care pentru unii pare un joc la modă, iar pentru alții este, pur și simplu, un mod de a-și uita poverile de conștiință.

Iată, aveți cu toții știrea despre acei bravi elevi de la Chișinău, care, cu disperarea purității lor, au protestat față de schimbarea siglei școlii "Gheorghe Asachi" de la Chișinău, în liceu moldo-francez și au încercat să restabilească, pe cont propriu, cu inocență și curaj, titlul adevărat al școlii, acela de liceu româno-francez.

Sigur că e curios cum, într-o unitate teritorială condusă de președintele Voronin, care face toată gesticulația pro-europeană pe care o cunoaștem, măsurile coercitive merg până acolo încât elevii sunt amenințați cu închisoarea pentru că au părerea - absurzii de ei - că Moldova este o parte a României și că limba pe care o vorbesc ei, moldovenii, este limba română. Dar comportamentul conducerii Moldovei, comportamentul Guvernului moldovean vine în totală contradicție cu gesticulația, din timpul săptămânii, chiar al săptămânii trecute, când, aici, președintele Voronin a dovedit ce vocație pentru democrație are, ce vocație pentru a asculta și opinia celorlalți.

Adevărul este că, în lipsă de sprijin dinspre celălalt punct cardinal, estul, liderii Moldovei așteaptă de la București mai degrabă un sprijin și, în orice caz, uitarea față de problemele grave de conștiință ale tinerei generații din Moldova.

Cred că este semnificativ faptul că și niște tineri bucureșteni s-au angrenat în această bătălie pentru dreptate și pentru restabilirea științifică a termenilor acestei sentințe istorice.

Trebuie spus însă că și acești tineri trebuie trimiși la școală, în perioadele în care nu fac revoluție sau în care nu protestează, pentru a fi informați, pentru a se educa și instrui, în așa fel încât să știe până la capăt ceea ce susțin. Școala îi va ajuta să fie nu numai inocenți, ci și puternici și să aibă tot timpul argumente.

Dar hai să zicem că e posibil ca, la Chișinău, să se petreacă evenimente, în fond stupide, cum este acesta, de a pedepsi niște copii pentru că vor să restabilească pe liceul lor numele adevărat al acelui liceu.

Cum se explică faptul că, în manualul de clasa a patra din cuprinsul României sunt absenți, începând cu perioada următoare, Burebista, Cantemir, Alexandru cel Bun, Tudor Vladimirescu, Iancu de Hunedoara și, în schimb, apar, ca o insinuare a ceea ce ar însemna globalismul, Carol cel Mare, Alexandru Macedon și Napoleon. Aceasta să fie perspectiva copiilor de români ? Să li se ia dreptul de a ști ce fac, ce au făcut în istorie părinții lor, părinții părinților lor și să se prezinte în paginile de istorie apropiată, unele din acele pagini fiind singurele pe care copiii aceștia le vor parcurge în întreaga lor viață, ei, după aceea, umblând după o pâine, neavând timp să mai citească ? Să li se prezinte drept părinți naturali liderii politici, liderii istorici ai altor popoare ?

Nimic împotriva unei perspective cât mai bogate în fapte și în personalități, a unui unghi de perspectivă cât mai bogat, dar nu în detrimentul a ceea ce este al nostru.

Ceea ce spun eu acum nu înseamnă, în nici un caz, pledoarie pentru închiderea granițelor, ci pledoarie pentru schimb de valori și pentru păstrarea identității.

În cadrul globalismului care-și poate avea efectele discutabile, probabil uneori pozitive, nu încape îndoială că istoria și cultura nu pot fi globalizate, așa cum istoria și cultura nu pot fi nici privatizate.

Aceste acțiuni de deromânizare sunt grav întreținute la focul antiromânismului de tot felul de acțiuni care se pregătesc în Ardeal. Iată, pentru 18 iunie, la Ditrău, în județul Harghita, unde este convocată Adunarea Națională a Secuilor, o replică la Adunarea Națională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918.

Jocul acesta cu focul nu poate să ne lase indiferenți. Eu știu, eu înțeleg că singura șansă reală a unor provocatori este să fie luați în serios, dar nici nu putem, de dragul ideii că nu trebuie să-i luăm în serios, să permitem ca acești bulgări mici să se transforme în avalanșa de peste timp. Și apoi, noi vorbim din perspectiva cetățenilor unui București care are protecția sa față de acestea toate. Închipuiți-vă că, în zonele în care se petrec asemenea fenomene, oamenii trăiesc lângă incendiu, lângă foc.

Și cred că autoritățile trebuie să fie mai ferme, începând cu începutul și să aplice legea începând cu capii acestei mișcări potrivnice României. Dacă nu există lege, e momentul s-o căutăm și s-o punem în operă.

Ultima chestiune și cea mai plăcută este că, anual, suntem în situația de a ne aminti de Mihai Eminescu. Sunt câteva zile până la ziua morții lui Eminescu, 15 iunie, și cred că problema identității redevine la fel de importantă ca și problema dezvoltării. Nu ne putem dezvolta orbește și - e adevărat - nu există nici măcar vreun pericol de dezvoltare, necum dezvoltare orbească.

Iată, m-am gândit să vă aduc la cunoștință o poezie extraordinară a lui Eminescu, una, din păcate, foarte puțin cunoscută, dar pe care aș dedica-o ideii de democrație. Adevărul este că, în toată această poezie bogată și exponențială, Eminescu aduce un elogiu democrației.

"Noi, amândoi, avem același dascăl / Școlari suntem, aceleași păreri / Unitul gând oricine recunoască-l / Ce știi tu azi, eu am știut de ieri. / De-aceleași lucruri plângem noi și râdem / Non idem est si duo dicunt idem / Tu zici că patria este în decădere / De râs și de ocară că au ajuns / Când cineva opinia mi-ar cere / El ar primi tot astfel de răspuns./ Ca de rușine, ochii să-i închidem / Non idem est si duo dicunt idem / Căci din adâncul gândurilor tale / Răsare ură din al meu amor / Tu ai vrea toți să meargă pe a sa cale / Eu celui slab îi sunt în ajutor / Cu același gând, noi totuși ne desfidem / Non idem est si duo dicunt idem / Pe mine răul deși urât mă doare / Mă ține liniștea vieții întregi /Iar tu uiți tot la raza de splendoare / Ce o varsă asupra ta a lumii regi /Și ai vrea, cu proprii mâini, să ne ucidem / Non idem est si duo dicunt idem, /E greu a spune ce deosebire ne-a despărțit / De nu mergem de-a valma / Și s-ar vedea atunci, fără îndoială / Când noi ne-am scoate sufletele în palmă / Ca întregul lor cuprins noi să-l deschidem / Non idem est si duo dicunt idem."

Este elogiul lui Eminescu pentru dreptul la opinie, pentru dreptul la nuanțe și cred că, din când în când, trebuie să ne amintim că, dincolo de toate fenomenele economice, sociale și politice, se află și geniul unui popor care trebuie ajutat să-și pună în lumină revelațiile și construcțiile durabile.

A ne aduce, astăzi, aminte de Mihai Eminescu înseamnă a pune puțin frâu patimilor oarbe și a deschide o cale către eminescianismul de mâine, care este construcția României eterne. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Puskas Valentin Zoltan - Restrângerea anumitor drepturi ale omului apărute în proiectele legislative ale Guvernului; Depunerile la CEC pentru cumpărarea de autoturisme Dacia

Invit la tribuna senatului pe domnul senator Puskas Valentin Zoltan, Grupul parlamentar al U.D.M.R.

Vă rog, aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Puskas Valentin Zoltan:

Mulțumesc, domnule președinte.

Distins Senat.

Am venit la acest microfon datorită unor luări de cuvânt de către colegii mei și datorită unor articole care au apărut, în ultima perioadă, în presa din România. Dacă vă amintiți, acum câteva săptămâni, am atras atenția - pe marginea unor articole apărute în legătură cu UDMR, care ar fi frâna principală a reformelor în justiție - asupra unor probleme care, la un moment dat, au fost numai ale U.D.M.R., așa s-a părut, cel puțin, iar acum mulțumesc colegilor care au luat și astăzi cuvântul, presei și societății civile, care au depistat acele probleme care, într-adevăr, apar în anumite proiecte legislative ale Guvernului și care vizează întocmai restrângerea anumitor drepturi ale omului, anumite prevederi constituționale care sunt neglijate în aceste proiecte.

Mulțumesc încă o dată și atrag atenția și presei, și societății civile, și colegilor că sunt periculoase încercările de a diminua drepturile omului sub orice pretext.

A doua problemă pe care vreau să o ridic și care este o problemă de aproape 10 ani este problema celor care au depus bani la CEC pentru a cumpăra automobile "Dacia". Prima propunere legislativă a UDMR a fost depusă în 1998. Atunci, guvernarea de dreapta, din care și noi am făcut parte, nu a agreat, dar au agreat colegii din opoziție. Am revenit în 2001 cu aceeași propunere legislativă, dar n-au agreat cei de la guvernare, care au fost de stânga, însă au agreat colegii din opoziție, care erau de dreapta. Acum, iarăși s-a inversat situația, Guvernul nu agreează, iar colegii din opoziție agreează. Noi am fost consecvenți și vreau să vă rog să facem un front comun politic pe această temă.

Comisiile reunite, Comisia de buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital și Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, au aprobat o inițiativă legislativă depusă de domnul senator György Frunda, pentru reglementarea acestei situații. Haideți, o dată și odată, să avem voința politică, care nu se schimbă odată cu guvernările, și să rezolvăm, în sfârșit, această problemă, a celor care au depus bani la CEC pentru aceste automobile "Dacia". Dar, în acest caz, indiferent de Guvernul care se află în momentul respectiv la putere, trebuie să avem noi, Parlamentul, voința politică și cred că putem avea. Vă rog, avem acum ocazia să punem pe ordinea de zi și să rezolvăm această problemă, ca să nu mai vorbim încă 10 ani de-acum în acolo despre cei care sunt afectați de această flagrantă problemă financiară.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Angel Tîlvăr - Anul școlar 2005 - 2006 și nerespectarea angajamentelor Guvernului față de cadrele didactice

Invit la tribuna Senatului pe domnul senator Angel Tîlvăr, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat.

Vă rog, a veți cuvântul.

 

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimate colege și stimați colegi,

Anul școlar 2005 - 2006 a fost un an extrem de greu pentru învățământul românesc. În acest an, învățământul a fost afectat de inundațiile catastrofale, dar și de un Guvern care a pierdut pariul cu învățământul, îndepărtându-se tot mai mult de agenda reală a cetățenilor. Reacția cadrelor didactice nu s-a lăsat așteptată, motiv pentru care, la sfârșitul anului trecut, am asistat la cea mai importantă formă de protest pe care au făcut-o cadrele didactice, formă de protest care, prin dramatismul ei, ar fi trebuit să-i facă pe guvernanți să mediteze la ceea ce au de făcut și să-i determine să aibă o acțiune guvernamentală coerentă, pozitivă și în interesul învățământului. Nu a fost așa, coerența a fost înlocuită de o bâlbâială permanentă, de un joc de-a demisia practicat de cel de-al doilea ministru al educației, de acuze de minciună între domnia-sa și primul-ministru. Nu mai târziu de astăzi, primul-ministru a ieșit și a demonstrat, cu argumentele domniei-sale, că proiectele invocate de Ministerul Educației și Cercetării și de ministrul educației nu erau cele care meritau sprijinite, că sunt insuficient de bine formulate și așa mai departe.

Iată de ce, stimate colege și stimați colegi, putem spune că învățământul a fost folosit sau a fost utilizat în lupta pentru putere atât în interiorul Alianței, între PNL și PD, dar și în interiorul Guvernului, între Ministerul Educației și Cercetării și primul-ministru. Acest lucru nu ne bucură, pentru că putem constata cu ușurință că, în această perioadă, elevii, părinții lor, dascălii au devenit pierderi colaterale ale acestui război pentru putere din interiorul coaliției.

Un alt lucru, pe care îl putem trece la categoria nerealizărilor, este nerespectarea angajamentelor, pe care Guvernul le-a făcut cadrelor didactice și sindicatelor, nerespectare care, iată, ne pune acum în situația de a aștepta, de a crede că este posibil o grevă a cadrelor didactice, care ar avea efecte negative pentru procesul de învățământ. Este momentul cel mai prost în care avem nevoie de o grevă. În același timp, ea trebuie văzută ca o acțiune disperată a unor oameni a căror demnitate a fost călcată în picioare de un Guvern interesat mai mult de lupta pentru putere decât de educație.

Alături de politizare și de subfinanțare, am asistat, în acest an școlar, la lipsa capacității de a folosit în mod eficient resursele existente, de o creștere a fenomenului violenței în școli, știrile legate de violență au devenit obișnuite în jurnalele televiziunilor și în paginile ziarelor. De asemenea, nu este greu de verificat faptul că există un abandon școlar în creștere, un abandon școlar care ne îngrijorează.

În învățământ, așa cum am spus de multe ori, nu se cheltuiesc bani, ci în învățământ se investesc bani. De aceea, aceste efecte credem că ar fi putut fi evitate printr-o politică coerentă, printr-o politică menită să îmbunătățească situația atât a vieții cadrelor didactice - și aici fac trimitere la o nerespectare a angajamentului Guvernului în relația cu sindicatele, vizavi de o lege a salarizării persoanelor bugetare, dar, nu în ultimul rând, aș vrea să invoc aici faptul că acuzele reciproce între primul-ministru și ministrul educației au creat o atmosferă de incertitudine și de improvizație permanentă, motiv pentru care acest Guvern, fiind caracterizat ca un Guvern al crizelor, iată că și-a ales educația ca fiind domeniul în care crizele se manifestă adânc, pregnant și cu efecte negative.

De aceea, aș vrea ca, împreună cu dumneavoastră, să cerem o abordare serioasă a relației cu sindicatele din partea Guvernului, să invităm Guvernul să se așeze cu responsabilitate la masa negocierilor, pentru a evita o mișcare sindicală care, în acest sfârșit de an școlar, ar avea rezultate dintre cele mai negative, cu atât mai mult cu cât sindicatele au anunțat deja că, în cazul în care nu le vor fi satisfăcute cererile, există posibilitatea ca, pe lângă examene, să fie blocat și începutul noului an școlar viitor.

Iată de ce facem apel la Guvern ca să-și respecte angajamentele, să nu mai manifeste aroganță și agresivitate în relațiile cu cadrele didactice și cu sindicatele și să-și asume atât realizările, dar mai ales faptul că nu au fost buni parteneri de negociere.

Iar nu în ultimul rând, sunt sigur că, alături de dumneavoastră, putem să urăm tuturor celor care vor avea examene de dat în această perioadă, în numele nostru, al tuturor senatorilor, mult succes.

Vă mulțumesc foarte mult. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Nicolae Iorga - Situația de la Tractorul Brașov.

Invit la tribună pe domnul senator Nicolae Iorga, Grupul parlamentar al Partidului România Mare.

Vă rog, aveți cuvântul.

 

Domnul Nicolae Marian Iorga:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimate colege și stimați colegi,

Vin, din nou, în fața dumneavoastră cu situația extrem de gravă în care se află uzina "Tractorul" din Brașov.

La începutul anului 2005, imediat după alegeri, toți parlamentarii brașoveni, toți 13, adică 4 senatori și 9 deputați, indiferent de culoarea politică, am adresat un memoriu domnului prim-ministru Popescu-Tăriceanu. Ulterior, ne-am și întâlnit la Palatul Victoria cu domnia-sa, împreună cu reprezentanții patronatului de la "Tractorul" și cu liderii de sindicat. S-a promis atunci, iată, este un an de zile, că se vor lua măsuri și se vor găsi soluții pentru îndreptarea situației de la uzina "Tractorul".

Personal, refuz să cred că agricultura românească nu are nevoie de tractorul românesc. În fața acestei situații, astăzi, am fost contactat - cred că și restul colegilor mei, distinsul meu coleg, domnul senator Ivan Cismaru este în sală și poate confirma - de către liderii de sindicat de la uzina "Tractorul", care m-au rugat să-i solicit primului- ministru să fie mai cooperant și să-i primească la Palatul Victoria pe reprezentanții muncitorilor, să se așeze cu ei la masa negocierilor, pentru că nu le pot spune tratative, și să se încerce găsirea unei soluții viabile pentru ca "Tractorul" să nu moară. Toate ziarele brașovene de azi sunt pline de titluri de genul - și îmi permit să citesc din memorie - "AVAS lasă Tractorul fără apă, fără curent și fără salariați". Nu cred că este o soluție corectă și de aceea, făcându-mi o datorie de onoare față de oamenii care m-au trimis în Senatul României, îl rog respectuos, dar insistent, pe domnul prim-ministru Popescu-Tăriceanu să primească muncitorii, dacă nu are timpul material necesar să se deplaseze domnia-sa la Brașov.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 11 aprilie 2021, 3:04
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro