Plen
Ședința Senatului din 26 iunie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.114/06-07-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-06-2019
18-06-2019 (comună)
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 26-06-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 26 iunie 2006

  1. Declarații politice prezentate de senatori:

 

Ședința începe la ora 15.20.

Lucrările sunt conduse de domnul senator Doru Ioan Tărăcilă, vicepreședinte al Senatului, asistat de domnii senatori Gheorghe Funar și Puskas Valentin Zoltan, secretari ai Senatului.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Doamnelor și domnilor senatori, vă invit să vă ocupați locurile.

Permiteți-mi să declar deschisă ședința de astăzi, 26 iunie 2006, ședința fiind condusă de subsemnatul, vicepreședinte al Senatului, asistat de domnii senatori Gheorghe Funar și Puskas Valentin Zoltan, secretari ai Senatului.

Din totalul de 137 de senatori, absentează motivat de la lucrările Senatului un număr de 27 de colegi. 7 sunt membri ai Guvernului, 12 colegi sunt euroobservatori, 7 colegi sunt în delegație, 2 colegi sunt învoiți, și un coleg este bolnav. E vorba de domnul senator Puiu Hașotti.

Cvorumul de ședință este de 69 de parlamentari.

Pentru ziua de astăzi, Biroul permanent al Senatului, împreună cu liderii grupurilor parlamentare, vă propun, ca program de lucru, lucrări în plenul Senatului, până la ora 19,30 sau, mai mult, dacă doriți să adoptăm legile înscrise în ordinea de zi.

Ordinea de zi este cea care v-a fost distribuită.

Sigur că am să supun dezbaterii și adoptării programului de lucru și ordinea de zi după audierea declarațiilor politice prezentate de colegii senatori.

Invit colegii senatori în sală. Invit la tribuna Senatului pe primul reprezentant al Alianței DA, domnul senator Mircea Mereuță. Este prezent? Nu este. Sunt înscriși la cuvânt Adrian Cioroianu, care nu este prezent, Ioan Alexandru Morțun, de asemenea, nu este prezent.

 
Gheorghe David - Pentru viață, pentru îmbunătățirea calității vieții și a demnității umane.

Vă rog, domnul senator Gheorghe David.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Gheorghe David:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea este intitulată "Pentru viață, pentru îmbunătățirea calității vieții și a demnității umane".

Chiar dacă la nivel parlamentar sărăcia este un fenomen unanim recunoscut de către organismele specializate ale Națiunilor Unite, FAO, în primul rând, și Organizația Mondială a Sănătății, la fel de bine se știe că, mai ales, în ultimele două-trei decenii, prosperitatea materială a unor întregi națiuni a devenit un obiectiv care a început să fie tot mai consistent.

Când spunem acest lucru, ne gândim mai întâi la țările sud-asiatice, la o bună parte din marile state ale Americii Latine și, din păcate, mai puțin, la cele de pe continentul negru african.

Deși ar fi de dorit, este naiv să credem că într-un viitor previzibil populația din toate țările lumii va ajunge să trăiască la standardele atinse în momentul de față de cele mai dezvoltate țări ale lumii. Statisticile furnizate de aceleași surse autorizate la care am mai putea adăuga Banca Mondială nu pregetă să ne amintească discrepanțele existente între produsul intern brut pe locuitor, înregistrat în SUA, Japonia, Suedia, Elveția, Germania, Marea Britanie, situat dincolo de granița a 20.000-25.000 de euro și cel de care se poate bucura africanul din Burundi sau asiaticul din Pakistan, unde același indicator ajunge să fie de până la o sută de ori mai mic.

Nu se va putea ajunge la asemenea standarde din mai multe motive. Caracterul limitat al resurselor naturale care asigură suportul material al bunăstării și repartiția neuniformă a acestora pe întinsul planetei. În această privință, este suficient să amintim că și resursele energetice clasice sunt în curs de epuizare, iar perspectivele înlocuirii lor cu resurse alternative la nivelul cerințelor sunt destul de îndepărtate, mai ales pentru țările sărace.

Apa este, de asemenea, o mare problemă pentru multe din popoarele lumii, existența unor mari concentrări urbane, inclusiv în țările slab dezvoltate care fac extrem de dificilă soluționarea rezonabilă a componentei generic denumită bunăstare.

În sfârșit, dar nici pe departe în ultimul rând, diferențele uriașe existente între marile culturi cărora le aparțin grupuri numeroase de națiuni, caracterizate prin religii și comportamente sociale profund diferite.

Este un lucru devenit de notorietate în ultimele decenii că dezvoltarea economică și explozia comunicării ca urmare a acestei rapide dezvoltări sunt principalii factori de susținere a globalizării, indiferent dacă acest termen ne place sau nu. Vrând-nevrând, oamenii din diferite colțuri ale planetei comunică între ei, chiar dacă în limbi diferite.

Dacă eradicarea sărăciei este o chestiune complexă și dificilă, deși este unanim considerată ca principala vinovată a numeroase boli și a speranței de viață scăzute, în sine, bunăstarea nu înseamnă nici pe departe opulență materială, la urma-urmelor, echivalentă cu risipă inutilă. Ea nu poate fi disociată de un set de valori materiale mai accesibile și mult mai puțin costisitoare. Asistență medicală, de pildă, la care se adaugă cele morale și spirituale, în esență, aceleași pe toate meridianele lumii, începând cu cele ale credinței, iubirii aproapelui, solidarității față de cei năpăstuiți și încheind cu sentimentele de compasiune față de cei aflați în suferință, datorită bolilor și nedreptăților la care sunt supuși.

Toate acestea pot fi alinate și încă la costuri infinit mai mici. Tot ceea ce ni se cere este să conștientizăm că ne putem îmbunătăți calitatea vieții prin solidaritate și eforturi comune, centrate pe valori fundamentale pe care colectivitățile umane sunt datoare să le promoveze, începând de la naștere și până la trecerea în neființă.

Sărăcia este o boală socială care fizic nu se exprimă prin durere, dar psihic și în timp are efecte dintre cele mai devastatoare asupra ființei umane.

Medicii, sociologii și toți cei preocupați să explice cauzele suferințele și să ofere soluții pentru alinarea lor sunt unanimi în aprecierea că numeroase boli sunt datorate penuriei alimentare, lipsei de igienă și fragilității factorilor socio-culturali.

Nu este mai puțin adevărat că și oferta supraabundentă este la rându-i generatoare de maladii și, mai grav, de manifestări comportamentale deviante, cum ar consumul excesiv de alcool, cu toate efectele sale negative asupra sănătății și a colectivității căreia îi aparțin astfel de indivizi, consumul de stupefiante, cu știutele sale efecte, sunt doar două dintre cauzele care explică agresivitatea, dorința barbară de câștig prin încălcarea celor elementare norme de bun simț, acte antisociale etc.

Toate laolaltă fac ca viața privită ca un dar al lui Dumnezeu să fie agresată, începând de la nivelul individului care se lasă copleșit de nemulțumiri și se refugiază în expediente care îi dau iluzia izbăvirii și terminând cu marile agresiuni în care sunt antrenate entități naționale, grupate sau nu în blocuri politico-economice.

Împotriva acestor rele care fac ca viața să li se pară multora un calvar, o povară, ne putem cu toții împotrivi, în primul rând, prin conștientizarea naturii cauzelor care le generează. Or, acest lucru nu poate fi înfăptuit decât prin solidaritate, iar pentru ca solidaritatea să-și dovedească eficiența ea se cere a fi instituționalizată.

Pe plan internațional există, și nu de puțină vreme, astfel de instituții a căror activitate este gestionată de forumuri ale națiunilor unite. Mai există de asemenea și organizații regionale și naționale preocupate să limiteze, dacă nu, chiar să elimine cauzele care pun în pericol viața și existența unor întregi colectivități umane.

Ca forme concrete de manifestare a acestora, sunt elocvente campaniile împotriva consumului de droguri, de alcool, împotriva fumatului, a traficului de ființe umane etc.

Aceste preocupări și inițiative trebuie să constituie teme importante și în societatea românească.

Pentru a deveni eficiente, consider că abordarea lor, unificată la nivel național, este o necesitate.

Propunerea este ca acest proiect să se numească Pro Life România.

Acest proiect, propus de un grup de inițiativă format din parlamentari, cu scopul de a susține la nivelul societății românești strategii de sprijinire a drepturilor omului și de promovare a vieții.

Pro Life România își propune să aducă împreună membri ai Parlamentului, alături de organizații și grupuri de sprijin interesate să militeze pentru îmbunătățirea calității vieții și a demnității umane, indiferent de stadiul dezvoltării societății, de rasă, de sex, de naționalitate sau de orientare religioasă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Ioan Chelaru - Când tehnicile de gherilă țin loc de competență sau diversiune - marca Macovei.

Invit la tribună reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul senator Ioan Chelaru.

Aveți cuvântul, domnule coleg.

 

Domnul Ioan Chelaru:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Mi-am intitulat declarația politică "Când tehnicile de guerilă țin loc de competență sau diversiune marca Macovei".

Doamna ministru este recunoscută prin semnătura inconfundabilă a modului în care părăsește o ședință în care a tunat și a fulgerat, dar a uitat să asculte argumente de bun simț. Trântitul ușii face parte din regia ieșitului din scenă. Este ecoul Bruxelles-ului, sunetul luptei anticorupție. Sunteți împotriva mea, care le știu pe toate, sunteți împotriva integrării, apărați corupții, destabilizați statul de drept.

Doamna ministru, cu tot respectul datorat sexului frumos, data viitoare, după ce aduceți prejudicii serioase unei inofensive uși, vă rugăm să o lăsați închisă și, respectând principiul care v-a consacrat, keep walking, măcar până în birou, pentru a vă scrie demisia.

Preocupată mai mult de construirea unei imagini europene decât de o reformă reală a justiției, în fuga ei pentru scaunul de comisar european, îmbătată de laude europene care, între paranteze fie spus, sunt mai mult pentru strategii de campanie comunicațională decât pentru persoana sa, ministra noastră ne consideră pe toți proști.

Da, doamnelor și colegi. Proști. Cum astfel justificați atitudinea pe care o are față de parlamentari, sfidarea, ca regulă, neprezentarea la convocările comisiei parlamentare, bătaia de joc ale celor trei coduri penale, pe lângă care, Codul lui Hamurabi rămâne doar o amărâtă de scrijilitură pe tăblițe de lut. Cum bine spunea un gazetar, și care l-a făcut pe un coleg deputat să exclame exasperat, citez, "suntem în plin Caragiale". Și din păcate, nu este vorba numai despre noi, care am putea înțelege justificările de ordin politic ale acestui comportament. Este vorba de o țară de 22 de milioane de locuitori pe care noi îi reprezentăm. Pe toți îi cataloghează la fel. Reforma justiției nu trebuie făcută pentru Bruxelles sau nu în primul rând pentru Bruxelles. Justiția se face în sălile de judecată, acolo unde cetățeanul vine de nevoie, unde trebuie ajutat și unde se așteaptă să i se facă dreptate, iar dacă nu are să i se explice de ce. Lamentările lacrimogene ale ministrei că își dorește să se folosească calculatoarele pe care ministerul le-a cumpărat, nu mă impresionează. Sunt convins că badea Ion ar fi mulțumit și cu un petic de hârtie scris pe marginea băncii președintelui de ședință, dar un petic valoros și lămuritor.

De asemenea, sunt convins că pe același badea Ion nu îl interesează neapărat lupta anticorupție pe care ministrul dorește să o poarte numai cu PSD-ul.

Felicitări, doamna ministru. Felicitări pentru un raport de țară gălbui, aproape portocaliu. Da, nu mai avem stegulețe roșii. De ce? Pentru că eroina noastră care se pretinde independentă și tot în paranteză, dați-mi voie să vă întreb, ce căutați la reuniunea Partidului Democrat să-i mulțumiți pentru sprijinul necondiționat și asta chiar înainte de raportul de monitorizare.

Revenind, da, nu mai avem stegulețe roșii pentru că independenta națiunii a triumfat în lupta cu balaurul corupției.

Oare, înalții oficiali europeni știu că lupta anticorupție nu începe și nu se termină cu PSD-ul?

Că simpla menționare la televizor a unui nume PSD-ist cu notorietate nu transformă cacealmaua în careu de ași?

Doamna ministru, sunt convins că telejustiția pe care o practicați vă va aduce funcția europeană pe care o râvniți, dar nu va rezolva problemele domeniului de care, din păcate, ați uitat să vă ocupați.

Cum rămâne, doamna ministru, cu semnalele de alarmă trase de presă despre afacerile portocalii? Sau nu face parte din lupta anticorupție?

Cum rămâne doamna Macovei cu nemulțumirile magistraților, tratați de dumneavoastră cu, politicos fie spus, spatele, în timp ce jonglați cu indemnizațiile personale, cu locurile vacante din parchete pentru că nu reușiți sau nu vreți să reglementați admiterea în Institutul Național al Magistraturii, cu avansările fără examen de grad, cu ante- pronunțările și greșelile flagrante de procedură, și amintesc aici, în treacăt fie spus, de Gregorian Bivolaru.

Așa cum a reieșit din recentul seminar organizat de C.S.M. cu participarea magistraților din Franța, Germania și Italia, în țările occidentale, antepronunțarea unui ministru pe un dosar, aflat în cercetare reprezintă un caz evident de imixtiune politică și un motiv temeinic și suficient de demisie.

Ați făcut-o când ați reprezentat societatea civilă, dar, ca ministru, este inacceptabil.

La fel cum este și cazul în care judecătorii au dat dreptate părinților dumneavoastră, iar CSM-ul nu a dispus nici o măsură împotriva judecătorilor prin acest caz, ca hotărârea favorabilă dumneavoastră să nu aibă de suferit.

Să fie oare acesta adevăratul motiv al vizibilului armistițiu pe care se pare că încercați să-l faceți după un an și jumătate, cu forul de conducere al magistraturii?

Ați învățat destul de repede că puterea înseamnă informație și ați vrut să o aduceți în propria curte, căci altfel nu este explicabilă inițiativa Centrului unic de interceptări ca ascultările să fie făcute de procurori, procurori care sunt subordonați cui, doamna ministru?

Și, deși, asta nu v-a reușit, ați jubilat public la eșecul adoptării în primă fază a proiectului de lege potrivit căruia numirile procurorilor ar fi trecut la forul îndrituit să o facă, păstrându-vă astfel puterea deplină a imixtiunii politice și ca ansamblul incompetenței să fie complet, inițiați pe bani publici, utili, folosiți în cu totul alt mod, o campanie de conștientizare a efectelor nocive ale șpăgii.

Pe lângă evidenta încercare de împăcare cu societatea civilă căreia vă adresați, campania este chiar dovada lipsei de eficiență a metodelor folosite de dumneavoastră și ministerul pe care-l conduceți.

Ca avocat, obișnuit cu sălile tribunalelor, conștient de problemele existente în Justiție, probleme de care se lovesc cetățenii acestei țări, vă spun că ceea ce faceți dumneavoastră este incalificabil. Ați spus-o chiar dumneavoastră recent: "salarii au, informatizare am făcut, nu prea mai am multe de făcut". Vă rămâne un singur lucru onorabil, dacă aveți sau ați avut vreodată doamna ministru, demisia, și asta până nu e prea târziu.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tăracilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Dan Claudiu Tănăsescu - Cine împarte banii învățământului, parte-și face.

Invit la tribună pe domnul senator Dan Claudiu Tănăsescu, Grupul parlamentar al Partidului România Mare, urmează domnul senator Gheorghe Constantin.

Vă rog, aveți cuvântul.

 

Domnul Dan Claudiu Tănăsescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi aș putea-o intitula "Cine împarte banii învățământului, parte își face".

Învățământul a fost, este și va fi definit de orice guvernare ca prioritate națională, argumentație consensuală susținută de toate partidele, indiferent de culoarea politică.

Acest sector este cunoscut și susținut de întreaga populație, atât prin prisma importanței actului de instruire, cât și a celei privind educația, cu atât mai mult cu cât nivelul de trai al majorității cadrelor didactice este submediocru.

În învățământul preuniversitar salariul este limitat de norma specifică a unei categorii de cadre didactice, de nivelul de calificare potrivit gradului didactic, de vechimea în învățământ, condițiile în care își desfășoară activitatea și așa mai departe.

Acest aspect este stipulat în cele două legi fundamentale, și anume Legea învățământului și Statutul cadrelor didactice.

În învățământul superior salarizarea se face în raport cu funcția didactică, norma didactică, cu titlu științific, activități de cercetare și proiectare, vechime, dar și în concordanță cu alte activități conexe sistemului de învățământ.

Legiuitorul a introdus în statutul cadrelor didactice, la art.83 alin.4, "posibilitatea efectuării a cel mult două norme didactice cu acordul conducerii unității de învățământ unde cel în cauză este titular cu carnet de muncă".

Totuși, foarte multe cadre didactice, în special cele de conducere, au mai mult decât prevede legea, atât în universitatea unde funcționează, cât și în altele.

Explicația încălcării legii se datorează ambiguității articolului menționat deoarece se înțelege de la sine că fără aprobarea conducerii universităților, cadrele didactice pot efectua mai multe norme, la mai multe instituții de învățământ superior, aspect ce se realizează apelându-se la principiul comunist PCR, adică pile, cunoștințe și relații.

Așa se face că o parte dintre rectori, prorectori, decani, secretari științifici și-a luat partea leului, bineînțeles, greu, atribuindu-și normele didactice pe care nu le pot duce în limitele decenței profesionale și a bunului simț.

Acest lucru este amplificat și de proasta interpretare a principiilor autonomiei universitare care generează aplicarea proverbului românesc, "cine împarte, parte-și face", numai că această parte, vezi Doamne, legală, grevează asupra bugetului învățământului care se constată a fi mereu sub nivelul de subzistență.

Ministerul Educației a solicitat tuturor instituțiilor de învățământ superior publicarea declarațiilor de avere și a mijloacelor prin care au fost făcute publice ele.

În cadrul acelor 49 de universități de stat, nici măcar jumătate dintre cadrele de conducere ale acestora nu și-au publicat declarația de avere. Motivul este foarte simplu: chiar din declarațiile făcute de cei mai conștiincioși dintre ei, constatându-se retribuții lunare fabuloase ale conducătorilor respectivi, cuprinse între 70 și peste 300 milioane lei.

De exemplu, Ion Roșca, rectorul ASE - București are venituri de circa 113 milioane lei pe lună, prorectorul Ion Stancu, 207 milioane lei pe lună, prorectorul Viorel Lefter, 190 milioane lei pe lună, decanul Victor Manole, 190 milioane lei; la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, rectorul Nicolae Bocșani are 115 milioane pe lună și așa mai departe.

Cel care îi întrece pe toți este prorectorul Dan Maniu Dușe de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, care potrivit fișei sale fiscale a câștigat în anul 2004, 3 miliarde 88 milioane, corespunzător unui venit mediu de circa 301 milioane lei pe lună, adică de peste 8.500 euro, cu mult chiar peste câștigul cadrelor de conducere universitare din Occident.

Un alt caz al corupției instituționalizate din învățământ este cel al secretarului de stat pentru învățământul superior, Dumitru Miron care își rotunjește veniturile lunar cu aproximativ 172 milioane lei. Acesta reprezintă cazul tipic al celui care împarte banii publici ai ministerului în învățământul superior aplicând zicala mai sus amintită, "cine împarte banii publici ai învățământului, parte își face". Mai mult chiar, unele dintre cadrele didactice care se ocupă de învățământul superior, în minister sau în diversele departamente, sunt încadrate pe la diverse universități, de regulă, de stat, pentru că aici are loc jaful asupra banului public, își lungesc mâinile și ridică lunar retribuții pe mai multe state, fără să desfășoare activități curente specifice.

Fraudele cu iz de corupție falimentează astfel bugetul centralizat al statului, subminând visteria foarte săracă a învățământului, deoarece acestea sunt, așa-zisele cadre didactice încasează din banii noștri, ai tuturor, sume de patru-cinci ori mai mari decât președintele României.

Acest lucru a fost posibil după revoluție când majoritatea conducătorilor din universitățile de stat au beneficiat de norme cumul, plata cu ora, încadrări la limita maximă a gradației, activități de conducere de doctorate, activități de cercetări științifice efectuate în multe cazuri de colaboratori în cercetarea științifică care primesc în schimb, ore de predare și beneficiari ai unor programe internaționale, membrii în diverse comisii și așa mai departe.

Este o rușine națională pentru învățământul românesc ca un cadru de conducere din universitate să încaseze o sumă de 15 până la 80 ori mai mare față de un preparator sau asistent universitar, sfidându-i nu numai pe aceștia, ci și întreaga opinie românească. Așa că, nu au de ce să se mire că societatea civilă le este împotrivă și că va sprijini prin mișcări greviste nu numai reforma învățământului, ci și eliminarea unor astfel de discrepanțe salariale între cei ce conduc o instituție de învățământ superior și pălmașii, adică toate acele cadre care le sunt subordonate și care au salarii mizere.

Partidul România Mare se pronunță pentru tragerea imediată la răspundere a conducerii ministerului, astfel încât școala românească să nu mai fie la îndemâna unor oameni fără scrupule care sfidează până și cel mai elementar bun simț.

Pentru aceasta trebuie modificată legislația, astfel să nu mai existe aceste porți deschise atât de larg încât cei care au funcții de conducere să se încarce cu atâta muncă pe care să nu o poată duce, neexistând efectiv nici măcar timpul fizic pentru așa ceva.

Trebuie, o dată pentru totdeauna alungată minciuna de la orice masă a conducerii universităților din România, altfel batem pasul pe loc și ne afundăm într-o mocirlă din care nu vom mai putea ieși niciodată.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tăracilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Gheorghe Constantin - Participarea la sesiunile Asociației Parlamentarilor Europeni pentru Africa (AWEPA).

Invit la tribună pe domnul senator Gheorghe Constantin, se pregătește domnul senator Mircea Mereuță.

Domnul senator Gheorghe Constantin, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, aveți cuvântul.

 

Domnul Gheorghe Constantin:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor senatori,

Această declarație politică pe care o fac astăzi de la acest microfon,

cu siguranță va iniția o nouă temă de dezbatere, atât la nivelul Parlamentului, cât și la nivel guvernamental.

În ziua de 20 iunie a.c., Asociația Parlamentarilor Europeni pentru Africa (AWEPA) a organizat în colaborare cu Parlamentul Austriei, la Viena, o reuniune specială destinată parlamentarilor din noile state membre U.E., precum și din România și Bulgaria, cu privire la noua strategie a U.E. pentru Africa.

Reuniunea a reprezentat o continuare a dezbaterilor care au avut loc recent în cadrul seminarului organizat de AWEPA în organizarea Președinției austriece a Consiliului Uniunii Europene, cu tema: "Către un Pact Euro - African pentru Dezvoltarea Africii" la Cape Town, 25-26 mai 2006 a.c..

Am participat în calitate de șef al Delegației parlamentare române la ambele sesiuni și vreau să remarc interesul deosebit pentru participarea României manifestat cu aceste ocazii de însuși președintele AWEPA, Dr. J. Nico Scholten. De altfel, la briefing-ul de la Viena, România a fost în centrul atenției fiind partenerul principal în cadrul acestei sesiuni.

De altfel, ce reprezintă AWEPA?

Asociația Parlamentarilor Europeni pentru Africa s-a înființat în anul 1985, cu sediul în Amsterdam și va funcționa pe o perioadă nedeterminată. Obiectivele AWEPA presupun un sprijin real pentru buna funcționare a parlamentelor din Africa și păstrarea Africii pe agenda politică a Europei. Aceasta include o atenție deosebită pentru:

  • Rolul cheie al unei bune funcționări a parlamentelor pentru democrație, drepturile omului, administrarea pașnică a conflictelor;
  • Realizarea egalității de șanse dintre sexe la toate nivelurile de decizie politică;
  • Schimbul de experiență parlamentară african - european;
  • Formarea rețelelor parlamentare la nivel național, regional și internațional, ca foruri de interacțiune politică și non guvernamentală.

Componența AWEPA include actuali și foști parlamentari din țările membre U.E. și din Parlamentul European. Cei aproximativ 1 500 de membri provin din 20 de parlamente diferite din Europa, iar Adunarea Plenară se reunește o dată pe an.

În acești 20 de ani de funcționare, AWEPA s-a confruntat cu multe provocări și realități ale Africii, astfel:

  • 50% din populația Africii, trăiește cu mai puțin de 1 $ pe zi;
  • peste 25 de milioane de oameni sunt bolnavi de HIV - SIDA;
  • mai mult de 14 milioane de copii sunt orfani datorită SIDA;

De asemenea, AWEPA are realizări deosebite, cum ar fi:

  • contribuția reală la o mai mare stabilitate politică în: Somalia, Burundi, Congo și în Regiunea Marilor Lacuri;
  • a contribuit la îmbunătățirea politicii europene în Africa;

Resursele AWEPA sunt:

  • 25 de programe parlamentare;
  • 20 de sponsori internaționali;
  • o largă rețea de parlamentari europeni;
  • o colaborare strânsă pentru sprijinul parlamentarilor africani și a liderilor de opinie din Africa;
  • înființarea a 6 oficii AWEPA în: Africa de Sud, Mozambic, Kenya, Burundi, Rwanda și Uganda și nu în ultimul rând, cele 150 de proiecte anuale și seminare sub președinția U.E.

De altfel, esența politicii acestei organizații o constituie rolul ei de a fi un pod între Africa și Europa.

Reuniunea de la Viena și-a propus o mai bună familiarizare a parlamentarilor din noile state membre U.E. și din România și Bulgaria cu strategiile U.E. pentru Africa, precum și consolidarea implicării acestora în problematica dezvoltării Africii, prin intermediul programelor inițiate de AWEPA.

Doamna Maria Martens, membră a Parlamentului European și Raportor al Strategiei pentru Africa, a precizat că obiectivul central al U.E. este acela de a coopera cu națiunile africane, de a stabili un parteneriat pentru promovarea păcii, securității și a unei bune guverări în Africa.

Domnul Jan Nico Scholten, președintele executiv al Asociației, a subliniat ca AWEPA s-a deschis pentru cele 10 noi state membre ale U.E., dar și pentru România și Bulgaria, ca viitoare state membre.

Domnia-sa a precizat că nu este nevoie ca aceste două țări să devină membre ale U.E. pentru a putea deveni membre ale AWEPA, dat fiind faptul că, potrivit Regulamentului acestei organizații, țările membre trebuie să facă parte din Consiliul Europei.

De altfel, în acest context, în discuțiile oficiale, cât și cele informale, avute cu acest prilej, domnia-sa și-a exprimat dorința de a analiza în cadrul Parlamentului României posibilitatea organizării, în toamna acestui an, a unei sesiuni AWEPA la București și aceea de a constitui o secțiune română AWEPA.

Trebuie să arăt faptul că, în intervenția mea de la Cape Town, din mai anul curent, am prezentat contribuția țării noastre la Fondul de dezvoltare și sprijin umanitar, a acțiunilor concrete în domeniu în cursul anului trecut, precum și strategia națională pentru anii viitori.

În perspectiva aderării României la UE și a asumării graduale a statutului de donator de asistență oficială pentru dezvoltare, implicarea Parlamentului României în activitățile AWEPA se va înscrie, în mod firesc, pe o linie ascendentă.

Cu toate acestea, adoptarea unei decizii privind constituirea unei secțiuni naționale a AWEPA în România trebuie să țină seama atât de prioritățile pe termen mediu și lung ale Parlamentului nostru în domeniul afacerilor externe și, nu în ultimul rând, de implicațiile financiare și logistice.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Mircea Mereuță - Ineficiența parlamentarilor în eforturile de reconstruire economică și socială a țării.

Invit la tribună pe domnul senator Mircea Mereuță. Rog să se pregătească domnul senator Alexandru Athanasiu.

Aveți cuvântul, domnule senator, în numele Grupul parlamentar al Alianței D.A.

 

Domnul Mircea Mereuță:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

La sfârșit de sesiune parlamentară, vă prezint o declarație politică oarecum inedită pentru peisajul politic românesc.

În calitate de parlamentar al județului Bistrița-Năsăud, după un an și jumătate de mandat, am ajuns la concluzia că noi, parlamentarii, nu reușim să fim eficienți în eforturile de reconstruire economică și socială a țării, indiferent dacă suntem la putere sau în opoziție.

Dacă suntem în opoziție, încercăm tot felul de jocuri de culise, prin care să ne impunem propriile interese, care nu coincid cu cele ale contribuabililor și vorbim oratoric și populist despre așa-zisele avantaje ale moțiunilor depuse la adresa puterii.

Dacă ne aflăm la guvernare, în loc să acționăm unitar, creăm un adevărat război intern pentru anumite interese de grup.

De aceea, mă întreb care este de fapt rolul nostru în legislativ.

Poate sunt un idealist, dar modul în care se face politică nu va fi în avantajul, ci un dezavantaj continuu în ochii alegătorilor, adică dezamăgire, lipsă de speranță, participare la vot foarte, foarte scăzută - nu cred că la viitoarele alegeri, fie ele anticipate sau la termen, rata de participare la vot să depășească 50%.

Stimați colegi, consider că această declarație nu este patetică, ci foarte realistă.

Acum, în prag de integrare europeană, se impune, mai mult decât oricând, să facem proba maturității noastre.

Din păcate, în loc să învățăm să facem un management politic prin care să colaborăm cu cetățenii la elaborarea deciziilor politico- sociale ale țării, o parte semnificativă dintre noi încercăm să impunem electorilor o serie de teme răsuflate. Altfel spus, aplicăm celebra teorie a lui Titu Maiorescu, "a formelor fără fond".

Mai nou, un anumit partid de opoziție încearcă să-și înnoiască imaginea schimbând sigla partidului cu un cârd de cocori care parcă ar vrea să emigreze spre alte orizonturi, poate chiar în afara scenei politice parlamentare. Moto-ul acestei noi campanii de imagine a respectivului partid ar trebui să marcheze, în accepția inițiatorilor, un nou capitol. Din păcate, aceste exerciții de imagine nu aduc ceva nou sau benefic societății românești, ci tot un substrat ideologic fanariot peste care există doar fațadă.

Un nou capitol este necesar în politica românească, dar fără temelii de dinainte de 1989, căci, altfel, ajungem la concluzia că ar trebui să actualizăm operele marelui Caragiale cu realitățile politice parlamentare ce ar trebui predate și învățate de copiii noștri la școală.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc domnului senator.

 
Alexandru Athanasiu - Integrarea europeană și situația din învățământul românesc.

Îl invit pe domnul senator Alexandru Athanasiu, Grupul parlamentar PSD, la tribună. Se pregătește doamna senator Verginia Vedinaș. Grupul parlamentar mai are 4 minute.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Alexandru Athanasiu:

Domnule președinte,

Distinși colegi senatori,

Declarația mea politică se intitulează integrarea europeană și situația din învățământul românesc.

Dezvoltarea instituțională a Uniunii Europene, creșterea rolului său într-o lume mondializată politic și globalizată economic impun, din ce în ce mai mult, reconsiderarea valorilor și a principiilor fundamentale ale comunității europene.

În acest context, comisarul Vladimir Spilda, comisarul pentru probleme de muncă, afaceri sociale și egalitate de șanse, a prezentat, săptămâna trecută, la Bruxelles, demersul comisiei europene în direcția ameliorării principiilor mobilității lucrătorilor.

În esență, comisarul arăta că Uniunea Europeană nu trebuie să fie doar spațiul comun al turiștilor și al salariaților, ci și spațiul educației, al formării profesionale și al educației permanente.

Pe această bază conceptuală, Uniunea Europeană pregătește, prin aportul Parlamentului European, al Consiliului European și al Comisiei Europene, o recomandare care definește, în liniamente fundamentale, următoarele obiective: mobilitatea transnațională în Uniunea Europeană trebuie să-și propună scopuri educative, trebuie să-și propună formare profesională, reconversie profesională și reciclare profesională, definirea formării profesionale drept parte integrantă a liberei circulații a lucrătorilor, mobilitatea profesională impune o corelare și o coordonarea a programelor școlare, a recunoașterii reciproce a perioadelor de studii, facilitarea angajării prin recunoașterea reciprocă a specializărilor universitare și școlare în general, cu calificările profesionale, pe baza unor programe acceptate mutual.

Obiectivele Agendei Lisabona sunt considerate, de asemenea, ca fiind posibile și prin asigurarea unei mobilități a lucrătorilor ca grup și ca formă de formare profesională și educativă.

În concluzie, Carta privind mobilitatea lucrătorilor își va propune în mod explicit un scop principal și anume recunoașterea perioadelor de formare școlară și profesională, precum și aceea de reciclare profesională.

Rezumând în esență acest demers al Uniunii Europene, ne punem fireasca întrebare care va fi aportul și modul de a reacționa al României, odată ce ea va deveni membră a Uniunii Europene ? Cum va reacționa sistemul de educație românesc la această provocare ? Cum va recepta și modela instituțional și acțional obiectivele generoase și benefice ale modelului european? Cum va putea învățământul românesc, care parcurge astăzi cea mai gravă criză a sa, dezorganizat instituțional, blocat de lipsa viziunii și a programului de reformă, opac dialogului social, neputincios în administrarea competențelor sale, să răspundă exigențelor ce decurg din acest document european și să înarmeze pe beneficiarii săi - elevi, studenți, adulți - cu abilitățile și capabilitățile care să-i ajute să devină lucrători calificați pe piața muncii europene ?

Nu sunt adeptul criticii cu orice preț. Nu sunt, cu atât mai puțin, un disperat, precum cel care, cu 2040 ani în urmă, acuza în Senatul Romei pe aventurierul politic cu celebra formulă Quousque tandem abutere, Catilina, patientia nostra? Nu sunt un contestator gălăgios și novice și nu fac parte din categoria - O, Doamne! - atât de numeroasă a celor care cred că imaginea din talk-show-uri îi legitimează să vorbească oricând și despre orice, asumându-și cu ignoranță trufașă verdicte irevocabile. Dar sunt responsabil ca cetățean al României, ca profesor universitar și ca senator, ca om care a contribuit într-o oarecare măsură la întreținerea și ameliorarea cadrului legislativ și instituțional al învățământului românesc, să-l întreb pe ministrul educației Mihail Hărdău următoarele:

Ce ați făcut, domnule ministru, concret, pentru implementarea Legii nr.288/2004 sau, cum este mai binecunoscută, Programul Bologna, atâta vreme cât nomenclatorul specializărilor și domeniilor universitare este întârziat, adoptarea acesteia întârziată punând în mare dificultate admiterea din această vară în universitățile românești ?

Ce ați făcut, domnule ministru, în privința descentralizării financiare a învățământului pentru care s-a adoptat o lege în anul 2004, deoarece, după 2 ani, ați rămas la nivelul eprubetelor în care nici măcar o minimă zeamă de experiment nu mai există ?

Ce ați făcut, domnule ministru, în legătură cu adaptarea la nivel legislativ a sistemului de credite transferabile ­?

Ce ați făcut, domnule ministru, în legătură cu extinderea învățământului obligatoriu și cu schimbarea sistemului de examene ?

Dar ce să mă întreb când dumneavoastră pierdeți scrisori, plicuri și dați din umeri neputincios și caraghios.

În ce stadiu este, domnule ministru, proiectul Legii învățământului, atât de clamat în excursii montane și de care s-a ales praful, cum ar spune celebrul personal din Macbeth: "It's only dust, it's only dust" din piesa nu mai puțin celebrului Shakespeare ?

Domnule ministru, eu nu vă cer demisia. Ar fi banal și inutil. Banal pentru că v-o cer toți zilnic, încontinuu, cum, de altfel, cu un gest și cu o mimică revoltată, reclamați peste tot.

Că nu ați făcut acest gest care v-ar fi salvat poate onoarea, consider că, probabil, încremenit în proiectul ministerial, oare care se confundă doar cu scaunul de ministru, nu vă găsiți ieșirea salvatoare.

Inutil, pentru că modul în care conduceți acest minister ne arată cât de departe poate fi dusă în criză o instituție și cred că puțini ar fi cei care ar mai dori să se apuce din locul în care dezastrul managerial pe care-l patronați îl lasă. Util ar fi, însă, pentru domnia voastră să părăsiți ministerul, căci doar așa vă veți elibera de cămașa de forță - cum ați declarat în public - și v-ați recâștiga, credem noi, dreptul la liniștea și confortul dat de habitusul familial clujean.

Dar eu vă cer să continuați, domnule ministru, misiunea publică, să duceți mai departe povara neputinței, a responsabilității pentru agravarea crizei învățământului, a ridicolului situațiilor în care sunteți pus, a derizoriului activității desfășurate, până când, înțelepțit, poate, sau covârșit de dezastrul pe care-l patronați și de care, probabil, vă veți plictisi să coabitați, veți avea un astral moment de reflecție și veți vedea că niciodată ignoranța nu este o scuză, lipsa de responsabilitate un motiv de impunitate, iar lipsa de decizie o virtute. Până când se va petrece acest moment admirabil, vă urez, în spiritul Școlii ardelene, "excelsior" - rețineți ! - spre binele dumneavoastră, ghilimelele ce însoțesc urarea mea.

Vă mulțumesc, domnule președinte. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnul senator.

 
Verginia Vedinaș - Primarul comunei Oșorhei, jud. Bihor.

Invit la tribună pe doamna senator Verginia Vedinaș, Grupul parlamentar PRM. Se pregătește domnul senator Antonie Mihail Ștefan.

Aveți cuvântul, doamna senator.

 

Doamna Verginia Vedinaș:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Distinși colegi,

În declarația mea politică de astăzi vă voi vorbi despre un atentat grav adus democrației, petrecut într-o comună din județul pe care-l reprezint.

Voi începe cu precizarea că referendumul este, potrivit Constituției, modalitatea directă de exercitare a suveranității care aparține poporului român. Prin intermediul lui, poporul, în mod direct, nu prin reprezentanți, este consultat asupra modului în care urmează să se soluționeze unele probleme. Există state, cum este Elveția, unde nu se construiește un pod sau nu se dărâmă o clădire veche fără ca poporul să se exprime, în prealabil, prin referendum.

Printre situațiile care, în sistemul românesc, legitimează apelarea la acest instrument, se regăsește și schimbarea din funcție a primarului.

Activitatea defectuoasă, contrară legii, desfășurată, în opinia cetățenilor, de primarul comunei Oșorhei, din județul Bihor, i-a determinat pe aceștia să apeleze la organizarea unui referendum. Au fost declanșate procedurile, oamenii s-au constituit într-un colectiv, s-au întocmit liste cu peste 1320 de semnături, exact așa cum prevede legea.

La scurt timp după ce s-au declanșat și realizat o parte din proceduri, organizatorul acestei acțiuni, numitul Biriș Dumitru, împreună cu fiica acestuia, au fost agresați de șeful de post și de primarul a cărui înlocuire se dorește a se realiza prin referendum. După ce i-au bătut bine, agresorii s-au transformat ei în victime, făcând ei dosar penal adevăratelor victime. Ca să-l intimideze pe organizator, acesta este târât prin judecăți, s-a făcut plângere penală împotriva lui, a fost chemat la parchet, unde un procuror, inexplicabil de harnic, l-a lăsat să înțeleagă că trebuie să rezolve cât mai repede situația, evident, trimițându-l în judecată pe cel care îndrăznise să se ridice împotriva nelegiuirilor unei autorități alese de comunitate.

Deși listele au fost depuse de peste o lună la prefectură, mai exact, pe 5 mai 2006, prefectul Ilie Bolojan nu a catadicsit să răspundă în termenul de 30 de zile, cum îl obligă Legea nr.215/2001. În schimb, a organizat un veritabil comando de peste 30 de polițiști, care au descins în comuna respectivă, chipurile să verifice autenticitatea semnăturilor. Localnicii mi-au povestit că a fost o atmosferă mai înfiorătoare decât cea existentă în perioada ocupației sovietice, având asupra lor formulare denumite declarații de martori, dosar penal nr., comandoul de polițiști a pătruns în curțile oamenilor intimidându-i, punându-le în vedere că s-ar putea să suporte rigorile legii penale dacă declară ce nu trebuie, obligând să semneze oameni care nu știau carte și nu știau ce semnează, amenințându-i că nu este bine ce intenționează să facă.

Este adevărat că prefectul are obligația să verifice autenticitatea semnăturilor, dar această măsură nu poate îmbrăca formele în care ea s-a manifestat. România nu este un stat polițienesc, iar democrația este cel mai important dar, pe care ni l-a adus jertfa celor căzuți în decembrie 1989. Prefectul este garantul legalității în plan local, nu instrumentul de intimidare a celor care cutează să se opună puterii centrale sau locale.

Am adresat domnului ministru Vasile Blaga o sesizare asupra acestor abuzuri și îmi place să cred, cunoscându-i și respectându-i responsabilitatea cu care își exercită prerogativele, că nu o va ignora. Oricum, cele întâmplate în comuna Oșorhei demonstrează că am rătăcit drumul de la ceea ce trebuie să însemne democrația, iar pasivitatea autorităților, inclusiv la demersurile făcute de noi, ar putea să ne îndepărteze atât de mult încât să nu mai găsim niciodată drumul cel drept.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, doamna senator.

 
Ștefan-Mihail Antonie - Cetatea Sighișoara.

Invit la tribună pe domnul senator Ștefan-Mihail Antonie, Grupul independenți.

Se pregătește domnul senator Aurel Gabriel Simionescu, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat.

 

Domnul Ștefan-Mihail Antonie:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se referă la Cetatea Sighișoarei.

Documentar, Sighișoara este menționată, pentru prima dată, în anul 1280. Localizarea cetății se face pe două platouri: platoul superior, spre apus, iar spre răsărit - platoul inferior, cu aproximativ 40 de metri sub nivelul platoului superior, fiind însă cu mult mai larg. Această configurație a terenului a determinat dezvoltarea urbanistică a orașului-cetate, impunând Sighișoara ca pe una dintre cele mai greu cuceribile cetăți ale vremii din Transilvania.

Centura de fortificații este un zid lung de 930 de metri, înalt de 4 metri și construit inițial din piatră și cărămidă, iar în unele porțiuni a fost supraînălțat până la 14-15 metri. Centura de fortificații se păstrează aproape în întregime, împreună cu 9 turnuri care au rezistat timpului.

Din anul 1899, încăperile Turnului cu ceas au fost destinate Muzeului de istorie al orașului, fiind unicul muzeu din țară care redă evoluția meșteșugarilor din Sighișoara și, implicit, din întreaga Transilvanie.

Cetatea Sighișoarei este, însă, astăzi în pericol. Situația Cetății Sighișoara, monument istoric inclus pe lista patrimoniului mondial, este una dramatică. După surparea unui zid al cetății, se află în pericol una din clădirile importante ale Sighișoarei și anume, Primăria. O bucată de aproximativ 35 de metri din zidul cetății medievale s-a prăbușit din cauza precipitațiilor abundente. Din studiul geotehnic reiese că mai există și o pungă imensă de apă sub clădirea Primăriei, care nu provine din apele pluviale. Canalizarea Sighișoarei datează de la jumătatea secolului trecut, dar, pentru aceasta, s-au făcut lucrări cu importanță redusă. Practic, trebuie înlocuit întregul sistem de canalizare din zona Cetății.

Pentru început, însă, Ministerul Culturii a alocat pentru Sighișoara 1,7 miliarde de lei vechi, la care se adaugă o sumă egală din partea Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare. Din acești bani, 3,4 miliarde lei vechi, urmând a se realiza două studii de fezabilitate necesare consolidării malului și restaurării zidului surpat.

Lucrări de amploare pentru reabilitarea Cetății Sighișoarei s-ar putea realiza, însă, abia după 2007, prin intermediul unor fonduri structurale obținute din partea Uniunii Europene.

MTCT are un program de intervenție în primă urgență, însă nu depinde de minister să se urgenteze lucrările, ci de Primăria Sighișoarei. Indolența autorităților și ploile pun în pericol Cetatea Sighișoarei. În acest ping-pong al responsabilităților, Sighișoara, inclusă în patrimoniul UNESCO, singura cetate medievală locuită din Europa, riscă să se deterioreze iremediabil. În felul acesta, mai pierdem o parte din zestrea cu care vrem să ne mândrim în fața Europei. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Aurel Gabriel Simionescu - Infrastructura CFR și îmbunățăiri funciare.

Îl invit la tribună pe domnul senator Aurel Gabriel Simionescu, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat.

Se pregătește, pentru două minute, domnul senator Mihai Ungheanu, Grupul parlamentar al Partidului România Mare.

Vă rog, a veți cuvântul.

 

Domnul Aurel Gabriel Simionescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Trebuie să prezint în fața dumneavoastră această declarație politică și în ideea de a-l sprijini pe colegul nostru, domnul senator Radu Berceanu, proaspăt ministru, în eforturile domniei-sale în fruntea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

Realitatea din România ultimilor ani ne-a dovedit că există o multitudine de solicitări în domeniul infrastructurii, o presiune din ce în ce mai mare pentru rezolvarea problemelor din acest domeniu și, în același timp, o lipsă acută de bani, ceea ce nu a permis o finanțare corespunzătoare a acestei activități. Mai mult, anii 2005-2006 au adus noi și, totodată, dramatice probleme, ca urmare a inundațiilor care au distrus locuințe, drumuri, au modificat configurația malurilor și așa mai departe.

În acest context, doresc să aduc în fața dumneavoastră câteva situații pe care, chiar dacă nu sunt considerate foarte importante, eu le apreciez semnificative pentru modul în care, în România, se gestionează o serie de aspecte legate de infrastructură.

Astfel, în structura de administrare a căilor ferate și a transportului de marfă și călători, în timp, SNCFR a construit și a utilizat numeroase clădiri care aveau rolul unor cantoane pentru supravegherea anumitor porțiuni de linie. Cele mai multe dintre acestea, în noile condiții tehnice și de trafic, au fost părăsite și acum ele se află într-o stare mai mult sau mai puțin avansată de degradare. Aceste construcții părăsite, cu 1, 2 sau mai multe camere, se regăsesc pe parcursul tuturor liniilor de cale ferată. Nu ne mai întrebăm de ce, în timp, ele au ajuns în această stare. Cine se face răspunzător de aceasta?

Sugerăm ministrului de resort o analiză pertinentă, care să permită, acolo unde aceste construcții nu-și mai justifică utilitatea din punct de vedere al traficului feroviar, ca ele să fie date spre folosință unor familii care ar putea să le refacă, soluționând astfel, pe lângă o problemă socială, și una legată de estetica traseelor CFR.

În mod asemănător apreciem că trebuie tratată și problema unora dintre fostele stații de pompare din cadrul sistemelor de irigații. În acest moment, în multe din aceste stații, n-au mai rămas decât pereții. Ele ar putea fi date, de asemenea, în folosință unor familii, inclusiv cu obligația de a supraveghea, dacă este cazul, modul în care funcționează sistemul de irigații respectiv. Și în acest caz am soluționa o serie de probleme sociale, în mod deosebit în mediul rural.

Legat de cele două domenii la care am făcut referire - CFR și îmbunătățiri funciare - doresc să subliniez faptul că, urmare fie a unor lucrări de modernizare, fie a abandonării unor lucrări au rezultat multe materiale, traverse din beton, tuburi, dale etc., care sunt abandonate de-a lungul liniei ferate sau pe câmp. Sugerăm factorilor de resort să realizeze un inventar al acestor materiale și, din perspectiva multiplelor probleme legate de inundațiile din 2005 și 2006, să dispună utilizarea acestora, în mod deosebit, pentru reabilitarea unor drumuri comunale, a unor poduri și podețe, precum și pentru consolidarea malurilor la o serie de râuri care au creat probleme.

Sunt convins că, în mod cert, nu vom rezolva toate situațiile deosebite cu care ne-am confruntat și ne confruntăm în această perioadă. Dacă măcar 10% din ele vor fi soluționate este un pas important, pentru că este păcat să avem astfel de rezerve pe care, din nepricepere, din neglijență sau din nepăsare, nu le valorificăm.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Mihai Ungheanu - Catedrala Sfântul Iosif.

Îl invit la tribună pe domnul senator Mihai Ungheanu, Grupul parlamentar al Partidului România Mare.

Se pregătește domnul senator, urmând la cuvânt, Adrian Cioroianu, Grupul parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD.

Vă rog, aveți cuvântul.

 

Domnul Mihai Ungheanu:

Domnule președinte, doamnelor și domnilor colegi.

Vreau să vorbesc despre o buruiană a corupției, care se dezvoltă sub ochii tuturor în București, sub ochii politicienilor, care nu au ochi de văzut, urechi de auzit și voce pentru vorbit. Este vorba de scandalul de la Catedrala Sfântul Iosif, este vorba de protestul credincioșilor catolici și ortodocși împotriva ridicării unei mega clădiri în apropiere, care va acoperi ca un paravan Catedrala Sfântul Iosif.

Există un apel al Monseniorului Robu în acest sens, un apel care a rămas fără răspuns. Există chiar o intervenție papală, care a fost și ea tratată cu indiferență. Sacrilegiul există, poate fi admis, un edificiu sacru nu poate fi sufocat în acest fel.

Este vorba de intoleranța ortodoxă? Nu poate fi acceptată această aserțiune. Este greu de crezut așa ceva. Este vorba, însă, de afaceri, de afaceri brutale și nepăsătoare de opinia publică. Este vorba despre incredibila sfidare care se petrece exact înaintea integrării României în Uniunea Europeană. Se produce într-o țară în care se vorbește despre o justiție activă, despre o justiție care alungă corupția. Or, acolo, înflorește, cum am spus, buruiana corupției sub ochii tuturor.

S-a autosesizat, cumva, ministrul justiției în acest caz?

S-a autosesizat procurorul Botoș?

Este, evident, o încălcare de lege, pe care am s-o explic pe scurt.

Problema este, până la urmă, însă, și strict politică a Executivului, în ciuda pasării răspunderilor în orice altă parte.

Aș vrea să amintesc, mai întâi, că noi suntem datori în multe feluri față deSfântul Scaun. Am primit Sfintele Taine ale Domnului Iisus Hristos în limba latină, avem toată înțelegerea și respectul față de Biserica Romano-Catolică. Amintesc că, în 1996, Papa Paul al II-lea a organizat, în plină sărbătoare pascală, la Roma, la Sala Sixtina, altceva decât Capela, o expoziție extraordinară a vechimii creștinismului în Europa, la Carpați și la Dunăre, a fost un cadou extraordinar făcut românilor. O avalanșă de turiști occidentali au văzut, atunci, exponatele care arătau o vechime a creștinismului de 2000 de ani pe aceste locuri. Nu a fost făcut acest dar nici unui alt popor din Europa Centrală, a fost preferat poporul român, însă, iată care este răspunsul pe care oficialitățile românești îl dau Romei, îl dau Romei papale.

Afacerismul fără lege din România nesocotește Biserica Domnului Iisus Hristos, fie ea ortodoxă, fie ea catolică, iar politicienii se poartă ca struțul față de scandalul de la Catedrala Sfântul Iosif, băgând capul în nisip. În realitate, problema este în mâinile politicienilor români de la putere.

Amintesc că există o Lege a patrimoniului care ocrotește monumentele istorice și artistice în mod precis. Amintesc că există un serviciu special care dă aprobări în acest sens, fie la Ministerul Culturii, fie la Capitală, fie la municipii. El dă aprobări în legătură cu ambientul arhitectonic și, în mod special, cu înălțimea clădirilor. Dacă vrem să aflăm cine este vinovat pentru ridicarea acestei clădiri, umblăm pe traseul aprobărilor și aflăm exact cine este autorul aprobărilor. Deci, acolo este nodul, acolo este posibilul fapt de corupție care, de altfel, se arată a fi așa. În mod normal, o asemenea construcție într-un asemenea loc nu trebuia să fie aprobată din motive profesionale și din motive legale.

Ce face Ministerul Culturii în acest caz?

De ce nu se autosesizează justiția?

Sub ochii tuturor, sfidând Biserica și opinia publică, afacerismul și politicianismul se lăbărțează agresiv. În cazul Catedralei Sfântul Iosifvinovați sunt politicienii Puterii și relațiile lor clientelare, și nu altcineva, și chiar dacă tac sau se retrag din prim plan, ei sunt, de fapt, cei care trebuie să intervină. Ministerele și serviciile de resort, care nu și-au făcut datoria, sunt și ele vinovate, iar cei care trebuie să cerceteze sunt oamenii Executivului, sunt cei îndrituiți prin justiție în acest sens. Este un scandal de corupție sub ochii tuturor, care trebuie să înceteze. Nu este adevărat că nu există lege, nu există pârghii. Există, însă, o lipsă de dorință și de voință de a le folosi. Noi trebuie să fim alături de cei care protestează în numele Catedralei Sfântul Iosif, fie că suntem ortodocși, fie că suntem de altă confesiune decât cei care se închină, de obicei, la Catedrala Sfântul Iosif. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Adrian Mihai Cioroianu - Activitatea celor 35 de parlamentari români, observatori la Parlamentul European.

Îl invit la tribună pe domnul senator Adrian Cioroianu, Grupul parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD.

Urmează la cuvânt doamna senator Silvia Adriana Țicău, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat.

Vă rog, aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Adrian Mihai Cioroianu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Cu scuze pentru întârziere, am fost la o ședință a Grupului parlamentar Liberal din cele două Camere. Cu scuze, evident, și pentru colegi.

Stimate colege și stimați colegi,

Vreau, pe scurt, să aduc în discuție un eveniment care nu ține neapărat de Parlamentul României, ci ține de o serie de parlamentari români. Este vorba evident, așa cum noi ne îndreptăm către sfârșitul unui an, unei sesiuni, este vorba de sfârșitul unei sesiuni și la Parlamentul Europei la care pentru prima dată a participat și un grup compact de politicieni din Parlamentul României, și sper să nu vă uimească, stimați colegi, dacă în această scurtă cuvântare, practic, nu voi vorbi de bine numai colegii din Alianța D.A., ci voi spune că de la Partidul România Mare până la Partidul Social Democrat, în plan geometric al sălii, de la domnul Mihăescu până la domnul Șerban Nicolae, sau la distinsa colegă ce l-a înlocuit, eu cred că acest grup de 35 de parlamentari români, dacă nu și-a făcut datoria cu brio, măcar, fiți convinși, că a încercat s-o facă. Cred că se poate vorbi deja de reușite. Este pentru prima dată când o componentă masivă a corpului nostru politic este acolo prezentă pentru orice reacție posibilă. Cei care au trecut pe acolo, mă uit la domnul Iorgovan, au trecut de la domnul Iorgovan până la miniștri, actualmente în funcție, cred că și-au dat seama de faptul că se poate conlucra deasupra partidelor, acolo unde e cazul, și chiar dacă, evident, ne-am păstrat deosebirile și ne-am păstrat afilierea politică, acolo, aranjați fiind în alte comisii, aranjați fiind în alte grupuri, pe care încercăm să le reprezentăm, am putut pune în discuție problemele reale pe care România, dincolo de viața noastră politică împărțită pe partide, le are sau le mai are, pentru că împărtășim cu toții, de la Partidul Democrat sau Liberal, până la Partidul Social Democrat sau Partidul România Mare, împărtășim cu toții convingerea că 1 ianuarie 2007 va fi data ce ne va aduce și instituțional, nu numai simbolic, în granițele Europei. Drept care, permiteți-mi, nu este o simplă formulă de amabilitate și nici o încercare de a vă capta bunăvoința, permiteți-mi ca în numele colegilor mei din Partidul Național Liberal, nu neapărat reprezentant al lor, dar, într-un fel, strângând un gând ce ne animă cu toții, să le mulțumim colegilor din opoziție prezenți la Parlamentul European și să vă mulțumesc tuturor, dumneavoastră, celor de aici, pentru sprijinul pe care l-am simțit, poate, cu unele sincope, dar asta face parte din coeziunea sau lipsa de coeziune ce ne marchează la nivel național și să vă rog, stimați colegi, ca acolo unde reprezentați Parlamentul în țară, încercați și aduceți în atenția presei locale subiecte europene. Subiectele europene vor deveni subiecte românești, vor fi subiecte românești, ele sunt de-acum multe dintre deciziile ce se vor lua în anii următori la Parlamentul European, vor fi, practic, liniile directoare ale discursurilor noastre de aici. Vă mulțumesc tuturor. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Silvia Adriana Țicău - Programul-cadru de cercetare în România.

O invit la tribună pe doamna senator Silvia Adriana Țicău, Grupul parlamentar PSD. Urmează la cuvânt, domnul senator Ion Alexandru Morțun, dacă mai dorește să intervină.

Aveți cuvântul.

 

Doamna Silvia Adriana Țicău:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea se referă la Programul-cadru de cercetare și cred că România are datoria de a lua măsuri pentru ca țara noastră să atragă cât mai multe din finanțările acestui program. Vreau să menționez că Programul-cadru de cercetare are cel de-al treilea mare buget al Uniunii Europene. Pentru a deveni cea mai competitivă economie bazată pe cunoaștere, Uniunea Europeană și-a propus ca până în 2010 să crească investițiile în cercetare până la 3% din Produsul Intern Brut al Uniunii, două-treimi din investiții provenind din mediul privat. În aceste condiții, se estimează că numărul de cercetători din Europa va crește cu 700.000. În ședința din 15 iunie, Parlamentul European s-a pronunțat într-o primă lectură, conform procedurii de co-decizie asupra celui de-al 7-lea Program-cadru de cercetare. Bugetul programului pentru următorii 7 ani va fi de 50,52 miliarde euro. Programul include 4 capitole principale care corespund obiectivelor majore ale politicii europene de cercetare. Programul "Cooperare" cu un buget de 32.582 milioane euro încurajează cooperarea internațională pentru proiectele de cercetare din domeniile: sănătate cu 6134 milioane euro, agricultură și biotehnologie cu 1935 milioane euro, comunicații și tehnologia informației cu 9050 milioane euro, nanotehnologii cu un buget de 3467 milioane euro, energie cu 2415 milioane euro, mediu cu 1886 milioane euro, transporturi cu 4180 milioane euro, științe umane cu 657 milioane euro, siguranță cu 1429 milioane euro și spațiu cu 1429 milioane euro. Programul "Idei" are un buget estimat de 7560 milioane euro și prevede înființarea unui Consiliu European de Cercetare, autonom, care va acorda sprijin științific și tehnologic politicilor europene de cercetare. Doar 3% din bugetul său anual va fi destinat costurilor administrative și de personal, restul bugetului fiind utilizat pentru a finanța proiectele de cercetare. Programul "Resurse umane" are un buget estimat de 4927 milioane euro și finanțează activități de instruire și dezvoltare a carierei cercetătorilor, mobilitatea, atât transnațională, cât și intersectorială, încurajarea unei cariere în cercetare sau în zona catedrelor universitare. La nivel european acestea reprezentând o prioritate a programului. Programul "Capacități" cu un buget estimat de 4042 milioane euro cuprind activități pentru dezvoltarea infrastructurii de cercetare - 1708 milioane euro, activități de cercetare în beneficiul I.M.M.-urilor cu 1366 milioane euro, crearea regiunilor de cunoaștere cu 350 milioane euro, știința în societate cu 359 milioane euro, activități de cooperare internațională cu 133 milioane euro.

Programul-cadru VII de cercetare simplifică schemele de finanțare, astfel încât IMM-urile să investească mai mult în cercetare. Parlamentul European dorește ca cel puțin 15 % din bugetul Programului "Cooperare" să fie alocat IMM-urilor. Programul-cadru VII va fi revizuit în anul 2009 și 2011 pentru a putea îmbunătăți rezultatele obținute și a face corecțiile necesare.

Având în vedere că România va deveni curând un nou stat -membru al Uniunii Europene, țara noastră trebuie să investească în cercetare. Aceasta înseamnă crearea de condiții favorabile pentru ca triunghiul cunoașterii, format din universități, comunitatea științifică și industrie să se poată dezvolta, permițând României să contribuie activ la cercetarea europeană. Este important ca România să participe la programele europene de cercetare și să reușească să atragă cât mai multe finanțări și din Programul-cadru de cercetare. Este de datoria factorilor de decizie din România să analizeze și să găsească modalitățile de îmbunătățire a cadrului legislativ, pentru a încuraja sectorul privat să investească în activitatea de cercetare. Întărirea rolului universităților în domeniul cercetării este necesar pentru ca profesia de cercetător să fie promovată și în rândul studenților. Cercetătorii tineri reprezintă unul din cele mai importante aspecte ale Programului-cadru de cercetare. Împreună cu colegii mei de la Comisia economică, de industrie și servicii din Senat, cu colegii de la Comisia pentru buget, finanțe, dar și cu colegii de la Comisia pentru învățământ, ne-am propus să analizăm ce măsuri pot fi luate pentru a dezvolta sectorul de cercetare din România. Vreau să vă spun că propunerea Comisiei Europene pentru Programul-cadru de cercetare a fost elaborată în anul 2005 și cred că mulți dintre dumneavoastră, la nivel local, nu ați văzut o efervescență în ceea ce privește activitatea de cercetare. Cred că avem datoria de a prezenta comunităților locale, județelor din care venim, aceste oportunități și împreună, ca factori politici, să încercăm să îmbunătățim condițiile de participare a sectorului privat la dezvoltarea activității de cercetare. Cercetarea ne va asigura un viitor și o dezvoltare economică în Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, doamna senator.

 
Ion Alexandru Morțun - Deportarea în Bărăgan și modificarea Decretului - Lege nr. 180/1990.

Invit la tribună pe domnul senator Ion Alexandru Morțun, Grupul parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD. Aveți cuvântul.

 

Domnul Ion Alexandru Morțun:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Actuala mea declarație politică se referă la comemorarea unui eveniment care a avut loc în urmă cu 55 de ani, un eveniment trist pentru istoria României, și anume deportarea în Bărăgan. Una dintre metodele prin care regimul comunist a reușit să lichideze opoziția internă reprezentată de vârfurile societății din orașe și sate a fost și aceea a deportării. În urmă cu exact 55 de ani, în noaptea de 17 spre 18 iunie, de Rusalii, la un simplu ordin au fost deportați în Bărăgan 40.320 persoane, practic, 12.791 familii, provenind din 172 localități, din județele de graniță cu fosta Iugoslavie, și anume: Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți. Oameni din această țară, români, ca și călăii lor, au fost luați pe neașteptate de la casele lor, fiind aruncați la propriu în vagoane și fiindu-le permis să ia cu ei numai bunurile ce le puteau duce cu forțe proprii. După zile chinuitoare în arșiță, cele 2.656 de vagoane de vite necesare transportului, au lăsat în plin câmp, în Bărăgan, femei, copii, bătrâni, invalizi, bolnavi, oameni care aveau o singură vină, oameni care fuseseră declarați dușmani sau elemente cu potențial dușmănos față de regim și faptul că aveau ghinionul să locuiască pe o rază de 25 de km de la granița cu Iugoslavia, declarată atunci, la comanda Moscovei, drept titoistă. Autoritățile locale de atunci îngroșaseră listele deportaților cu orice persoană devenită indezirabilă dintr-un motiv sau altul. Acestea din urmă intrau din motive subiective, bineînțeles, la categoria agitatori, deși mulți dintre ei erau oameni săraci și nu făcuseră niciodată politică. Ani întregi acești oameni, dintre care peste 6000 proveneau din județul Mehedinți, au încercat să supraviețuiască infernului de atunci al Bărăganului și au înjghebat gospodării din chirpici, în timp ce acasă, cele mai frumoase proprietăți din comunele mehedințene erau distruse și furate, iar ceea ce a mai rămas, pământul, naționalizat. Puțini au fost aceia care odată reîntorși acasă, și-au redobândit măcar parte din bunuri, cei mai mulți rămânând săraci, cu sănătatea zdruncinată și cu speranțele pierdute. Din păcate, nici după revoluția din 1989 lucrurile nu au intrat în normalul firesc, nu toți reușind să-și recapete pământul ce l-au avut din moși-strămoși, nemaivorbind de bunurile mobile. Sincer impresionat de durerea, suferința și nedreptatea față de acești oameni din ce în ce mai puțin, cu fiecare an care trece, am inițiat proiectul legislativ privind modificarea Decretului-Lege nr. 180/1990, proiect care prevede, practic, dublează valoarea indemnizațiilor foștilor deținuți politici, totodată a tuturor deportaților, inclusiv, cei din Bărăgan. Am fost și sunt, în continuare, conștient că o sumă de bani, oricât de mare ar fi ea, nu poate echivala suferința sau umilința, dar cred că poate fi o reparație măcar morală în ultimii ani ai vieții.

Dumneavoastră, domnilor senatori, ca și domnii deputați, ați votat acest proiect de lege și de aceea am ținut să vin la această tribună, să vă mulțumesc public tuturor, să vă mulțumesc nu în numele meu ca inițiator, ci în numele zecilor de mii de beneficiari ai acestei legi, pentru că ați făcut un act de dreptate față de ei în acești ultimi ai vieții pe care-i au. Promulgarea acestei legi, în urmă cu o săptămână, de către șeful statului, exact la împlinirea a 55 de ani de la acest trist eveniment din istoria României, vine peste timp să dovedească că România și românii sunt ferm deciși să nu mai repete greșelile și ororile trecutului. Vă mulțumesc încă o dată. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 25 iunie 2019, 18:59
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro