Plen
Ședința Camerei Deputaților din 27 iunie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.115/07-07-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
10-12-2018
05-12-2018
28-11-2018 (comună)
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 27-06-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 27 iunie 2006

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Gheorghe Albu și Eserghep Gelil secretari.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Doamnelor și domnilor deputați,

Deschidem ședința consacrată declarațiilor politice.

 
Mihai Dumitriu - declarație politică cu titlul Blestemul algoritmului în România ciolanului;

Începem cu Grupul parlamentar al P.S.D.

Domnul deputat Mihai Dumitriu. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mihai Dumitriu:

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația politică de astăzi se intitulează "Blestemul algorimului în România Ciolanului".

Școala românească nu este pregătită să facă față schimbărilor care s-au petrecut în societate. Slăbiciunea și haosul care domnesc în sistemul de învățământ au fost puse în evidență cu două zile înaintea începerii testelor naționale.

Sustragerea subiectelor naționale este mai gravă decât pare, indicând deficiențe procedurale în pregătirea desfășurării testelor naționale.

Evenimentul produs a indus în opinia publică românească, în rândul elevilor, părinților și cadrelor didactice un semnal de nesiguranță, care a afectat devastator credibilitatea învățământului, a școlii și a Ministerului Educației.

De asemenea, a demolat încrederea copiilor că pot învăța carte, că pot promova într-o țară a valorii, și nu a minciunii.

Fenomenul produs demonstrează mediocritatea guvernării portocalii, care nu ar exista fără succesul mediocrităților individuale promovate în funcție, în contextul blestematului algoritm care definește în România ciolanului guvernările de Coaliție.

Toate palierele din învățământul românesc, universitar și preuniversitar au devenit teatre de luptă între actualii guvernanți cu o intensitate deosebită între P.N.L. și P.D.

Ministerului Educației și Cercetării îi lipsește o strategie și o viziune pentru învățământul românesc, în contextul schimbărilor majore survenite în societate și în integrarea României în U.E.

Gestionarea sistemului de învățământ în cele peste 500 de zile a adus învățământul într-o criză fără precedent.

Președintele Băsescu a spus un mare adevăr: "Mai mult am cosmetizat, decât am continuat reforma".

Programul de guvernare a Alianței D.A. pentru anul 2004-2008 pe probleme de învățământ conține peste 80% din măsurile dispuse, inițiate și puse în practică de guvernarea P.S.D. în perioada 2000-2004. Și am să enumăr doar câteva și unul, bineînțeles, din fenomenele foarte importante care a fost atunci stipulat: descentralizarea sistemului de învățământ începută de P.S.D. în 2003, și, fără aceasta, într-adevăr, nu pot fi eliminate deficiențele care sunt la ora actuală în sistem. Vă spun ca unul care vin din sistem și am lucrat 10 ani într-un inspectorat școlar, de la inspector de personal, până la inspector general.

Deci, descentralizare care a fost stopată, frânată, redusă aproape la zero de actualii guvernanți, de actuala conducere a Ministerului Educației și Cercetării, de interesele opozanților diferitelor partide. De ce? Pentru că ar trebui să se restructureze profund Ministerul Educației și Cercetării și inspectoratele școlare, reducându-li-se o parte din competențe. Stopându-se autonomia școlilor și liceelor, inspectoratele școlare județene încă mai desfășoară o serie de acțiuni care contravin practicilor europene și cerințelor Consiliului Europei.

Vă dau numai un exemplu: încadrarea cu personal didactic care, la ora actuală, în acele zise județe-pilot care, din 7, din 8, în 2003, acum au devenit 3; atunci, în 2003-2004, s-au aplicat la nivelul întregului județ descentralizarea, acum, însă, se aplică numai la un număr foarte redus de unități, cam 5-6%. Și acolo nu se aplică corect, pentru că în aceeași comună, la mai multe unități, la unități diferite se aplică sisteme diferite de finanțare. Este o cacialma. Și eu o consider și ilegală. Decizia o dă inspectoratul școlar, iar contractul îl încheie directorul. Nu este corect lucrul acesta. Cel care conduce, directorul, acela trebuie să-și încadreze și personalul. Pentru că el răspunde în fața comunității, el răspunde în fața oamenilor, el răspunde în fața elevilor și a societății.

Evaluarea unităților de învățământ, nominalizarea directorilor, încadrarea secretarilor șefi, care se face numai cu concursul organizat de inspectoratele școlare, vă dați seama, încadrarea personalului suplinitor, care este făcut tot de inspectoratul școlar și care sunt trimiși oameni care nu au nimic de-a face nici cu comunitatea, nici cu învățământul. Și directorii trebuie să-i suporte, bineînțeles, să-i acopere, să le dea și calificative bune și foarte bune, ca anul următor să nu se mai întoarcă la el.

Gestionarea R.K.-urilor, care se face tot de inspectoratul școlar și care nu este corect.

Un alt punct: generalizarea învățământului de 10 ani, care este unul dintre punctele forte al guvernării Alianței pentru 2004-2008. Dar măsura a fost dispusă - și vă aduceți aminte - și pusă în practică de guvernarea P.S.D. în anul școlar 2003-2004. Atunci s-a sistat examenul de capacitate. Atunci s-au introdus testele naționale numai pentru trei ani, urmând ca Ministerul Educației și Cercetării să schimbe modalitățile de evaluare, de absolvire și modalitățile de acces în diferite cicluri de învățământ, în acord cu documentele europene în materie, adică să continue reforma învățământului.

Ne întrebăm: cui folosesc aceste teste naționale? Pentru anul școlar 2006-2007, trebuia să se analizeze rațiunea testelor naționale. Dacă ele sunt sau nu viabile, în mijlocul unui ciclu obligatoriu de învățământ, și, în consecință, să propună alte modalități de admitere în ciclurile superioare ale gimnaziului.

Protecția și educația copiilor nu reprezintă pentru actualii guvernanți portocalii P.N.L.-P.D. o prioritate. Și aș vrea să atrag aici atenția despre tapajul care se face acum: coeficienții de promovabilitate la clasa a VIII-a. Vă dau numai un exemplu pe care-l cunosc foarte bine. În județul Iași, din 10.200 de absolvenți, elevi din clasa a VIII-a, au susținut testele 7.100 și a rezultat un procent de promovabilitate de 70%. Deci, 70 din 7 mii, 49%. Deci, mai aproape de 5 mii, să spunem; deci, aproape 5 mii. Ce se întâmplă cu restul elevilor? Știți că mulți elevi nu au fost lăsați să se prezinte la examenul de capacitate? Pentru că, de acolo, profesorii, directorii nu le-au dat șanse, pentru că au considerat că nu au șanse să ia examenul? Pentru ca să umfle aceste procente? Așa s-a întâmplat. Asta-i realitatea. Așa se întâmplă. Cui îi folosesc aceste procente la ora actuală? Facem atâta tapaj. M-am uitat pe toate televiziunile, privind, vai!, marea performanță la care s-a ridicat procentul de promovabilitate la aceste teste naționale, față de anul trecut. Cui folosesc? Ce se întâmplă cu restul elevilor din clasa a VIII-a? Ce meserie își vor însuși, prin acea existență? Nu cumva, ei vor ajunge viitorii săraci ai României? Am spus-o și ieri. Viitoarele slugi din curțile și din casele bogaților? Nu cumva sunt interese ca ăștia să rămână fără carte? Analfabeți? Așa înțelege actualul Program de guvernare să asigure șanse egale pentru toți copiii din România.

Eu am inserat doar câteva din aspectele prezentate. Demonstrează, deci, neprofesionalismul guvernanților, aroganța, disprețul față de popor, față de elevi, față de cei care trudesc la catedră pentru niște salarii de mizerie. Trebuie restructurat din temelii Ministerul Educației și Cercetării cu toate compartimentele; inspectoratele școlare, alte organisme din învățământ, alte organisme care oferă educație. Și trebuie un singur minister să se ocupe de educație. Nu și Ministerul Muncii, și Ministerul Culturii, nu mai știi care. Și fel de fel de o.n.g.-uri fac educație în România.

De asemenea, trebuie acordată o atenție deosebită educației adulților.

În cele peste 500 de zile de guvernare, învățământul românesc a regresat. Este păcat că se distruge și ce este mai bun: sufletul și speranța copilului, viitorul țării.

Eu vă mulțumesc.

 
Ioan Ghișe - declarație politică intitulată Modificarea Constituției României și necesitatea unei rezolvări principiale privind raporturile de putere între Președinție și Guvern;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Ioan Gișe.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Ioan Ghișe:

Vă mulțumesc, doamnă președinte de ședință.

Titlul declarației politice este: "Modificarea Constituției României și necesitatea unei rezolvări principiale privind raporturile de putere între Președinție și Guvern".

Apropiata integrare europeană a României implică, prin multele schimbări, și necesitatea modificării și modelării Constituției României, în concordanță cu ceea ce va fi viitorul acord european fundamental numit Tratatul constituțional al Uniunii Europene sau Constituția Uniunii Europene cu 27 de membri.

Creșterea performanțelor instituțiilor publice pentru aplicarea de politici publice eficiente și eficace constituie un obiectiv de interes național recunoscut aproape unanim.

O regulă a științei managementului spune că, atunci când se deleagă responsabilitate, trebuie delegată și autoritatea în mod corespunzător pentru îndeplinirea sarcinilor de activitate pentru care s-a delegat responsabilitatea.

Echilibrul între responsabilitate și autoritatea necesară reprezintă, așadar, un deziderat și o necesitate pentru îndeplinirea obligațiilor celui/celor deveniți responsabili.

Odată cu alegerea autorităților publice la alegerile generale, parlamentare și prezidențiale, cetățenii români deleagă parte din autoritatea lor Parlamentului și Președintelui României pentru constituirea structurii puterii de stat și pentru legiferarea pentru un trai mai bun.

Când la alegerile generale, rezultă prin coincidență o corespondență între majoritatea parlamentară aleasă la primul tur de scrutin și proveniența politică a Președintelui României, ales la cel de al doilea tur de scrutin, de regulă, ar părea că lucrurile stau bine.

Conjunctura și doar coincidența face că se creează premise mai bune pentru colaborarea între Președinție și Guvern, între președinte și premier.

Experiența ultimilor 16 ani a demonstrat în România că, totuși, și această fericită din urmă situație nu durează prea mult timp, datorită unor realități subiective, dar mai ales obiective, care sunt generate de lipsa de principialitate a sistemului generat prin Constituție.

Totdeauna, Președintele, maxim responsabilizat pentru soarta națiunii, se simte dator să placă celor mulți și să critice public Guvernul, premierii sau miniștrii pe care chiar el, Președintele, i-a numit, pentru că aceștia prestează politic, nu-i așa, "ignorând nevoile celor mulți".

Indiferent de persoanele care au fost și sunt președinte și premier, conflictele publice dintre aceștia s-au consumat pe lupta politică de imagine pe care au dus-o.

Fiecare dintre ei are o responsabilitate majoră, unul pentru cetățenii țării, care în mod majoritar l-au ales președinte, celălalt, premierul, pentru majoritatea parlamentară care l-a votat prim-ministru, apoi pentru Guvern, partidul său și obligația de a performa în politici publice.

Problema vicioasă și de fond pe care și Constituția României o întreține este aceea a echilibrului între responsabilitate și autoritatea publică, până la urmă a raportului între populismul și pragmatismul pe care le cer funcțiile de Președinte al țării și cea de premier.

Dintre experiențele nefericite cu Președintele României, experiență consumată în ultimii 15 ani ai comunismului, imediat după 1990, cei care au construit Constituția României s-au simțit datori să creeze o republică semiprezidențială, tocmai pentru a nu fi ascuzați de promovarea dictaturii, a autoritarismului și a unor practici comuniste.
Următoarele modificări ale Constituției au menținut această ambiguitate.

Așa se face că raporturile conflictuale de putere dintre Președinte și primul-ministru au rămas latente, în vigoare în prevederile Constituției.

Președintele are o maximă responsabilitate individuală, dar nu conduce în mod direct Guvernul, ci totuși răspunde în mod direct față de poporul care l-a ales.

Primul-ministru, deși numit de Președinte, răspunde față de majoritatea parlamentară care i-a votat echipa guvernamentală și Programul de guvernare.

Pe măsura îndeplinirii mandatelor, fiecare dintre cei doi, Președinte și premier, încearcă să-și impună voința și autoritatea și să își cultive o imagine publică în concordanță cu viitoarele lor obiective politice, personale și de partid.

De aici și până la divergențe și conflict instituțional și politic rămâne doar un pas.

Adversarii politici ai celor doi, precum și o parte a presei se va găsi totdeauna să cultive și să dea amploare conflictului dintre Președinte și premier, fie din interes politic, în cazul opoziției politice, fie pentru creșterea tirajelor și audienței publice, în cazul mass-media.
Efectele acestui sistem defectuos nuv sunt deloc benefice tocmai pentru cetățeni, adică pentru cei care sunt beneficiarii direcți, pe viața lor de zi cu zi, a rezultatelor politicilor publice.

Așa se face că, indiferent ce s-a ales la alegerile parlamentare și prezidențiale, nemulțumirea cetățenilor se generează prin înseși efectele Constituției României, pentru prestația realizată de Președinte și primul-ministru în cadrul mandatelor lor.

Scade credibilitatea instituțiilor statului și crește neîncrederea cetățenilor pentru sistemul democratic și utilitatea alegerilor, o dată la patru ani.

Chiar dacă Președintele și premierul sunt personaje de cea mai bună credință, manierate și educate, sistemul instituit prin Constituție și raporturile de putere dintre Președinte și premier, îi plasează pe aceștia, într-un conflict instituțional iminent.

Pentru îmbunătățirea acestei neconcordanțe principiale între responsabiliate populară maximă, în cazul Președintelui, și responsabilitate instituțională față de Parlament, în cazul primului ministru, alte națiuni și-au creat Constituții mai clare principial și concordante din punct de vedere al sistemului generat și a raporturilor de putere dintre instituțiile prezidențială și Guvern.

Doamna președinte de ședință, vreau să vă rog să aveți amabilitatea să nu citesc următoarea jumătate de pagină, ca să nu lungesc prea mult, dar să fie menționată în stenogramă, atunci când predau materialul.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Sigur că da.

 
 

Domnul Ioan Ghișe:

Vă mulțumesc.

Modelele sunt multiple în acest sens.

(Text consemnat conform materialului depus la secretariatul de ședință)

Unele țări au ales modelul republicii prezidențiale în care Președintele este ales direct de către cetățeni, prin vot uninominal și este și șeful executiv al Guvernului și principal responsabil față de alegători pentru calitatea politicilor publice care se generează și se aplică.

Alte țări au ales modelul republicii parlamentare în care Președintele este ales de către Parlament și Președintele are doar funcție de reprezentare, fără a avea responsabilități și puteri executive.

Aceste țări au optat însă pentru ca primul ministru să fie ales direct de către cetățeni, prin vot uninominal și apoi să fie șeful Guvernului și să răspundă direct și personal în fața națiunii pentru calitatea politicilor publice.

Sunt țări, monarhii constituționale în care primul ministru este desemnat prin alegeri parlamentare, în persoana liderului partidului care câștigă alegerile, iar acest partid, pe baza bonificației electorale dată câștigătorului, are majoritatea în Parlament și susținerea necesară primului ministru și Guvernului sau pentru a aplica Programul de guvernare.

Modelele constituționale prezentate și altele ca ele au toate un numiotor comun, și anume: echilibrul principial între responsabilitate personală publică a celui investit cu puterea executivă, fie el președinte sau prim-ministru și autoritatea pe care funcția i-o conferă pentru a conduce fără ingerințe Guvernul și pentru a aplica Programul de guvernare aprobat de Parlament.

x x x

Scopul final al Constituției oricărei națiuni trebuie și merită să fie bunăstarea cetățenilor.

Pentru a putea îndeplini mai bine un astfel de deziderat este însă necesar ca, prin Constituție, să se creeze premisele instituționale și de raporturi de putere, pentru a evita dualitatea în responsabilitate și autoritate la nivelele de vârf ale statului, între Președinte și premier.

Din cele expuse, rezultă că apare ca necesară și pentru România să se decidă în mod democratic ce modificări trebuie făcute la Constituție, astfel ca Președintele și premierul să nu se mai substituie unul altuia, iar răspunderea pentru exercitarea funcției să fie corespunzătoare autorității învestite în funcție.

Apreciem ca o soluție mai bună este aceea prin care puterea instituțională să primeze față de puterea individuală. Un cetățean, oricine ar fi el, Președinte, premier sau ministru, are, ca fiecare om, calități și slăbiciuni.

Acestea, însă, trebuie îngrădite prin Constituție și prin lege, astfel încât în exercitarea mandatelor, prin efectul lor, să se aducă cele mai mici daune calității politicilor publice sau disconfort pentru cetățeni.

Această calitate a politicilor publice trebuie pusă, prin Constituție și prin lege, deasupra intereselor și obiectivelor personale sau de partid ale celor cre sunt chemați să exercite funcții de autoritate maximă în structura Puterii de stat.

Între populism și pragmatism milităm pentru pragmatism.

Bunăstarea și împlinirea cetățenească va veni și pentru cetățenii României, atunci când soluțiile vor fi bazate pe adevăr, realism și fundamentare științifică, adică atunci când vor fi evitate vorbele frumoase care au doar darul de a place ascultătorilor și de a nu rezolva problemele de fond.

De aceea, solicităm partidelor parlamentasre ca atunci când vor realiza acordul pentru modificarea Constituției României să pună deasupra intereselor personale sau de partid sub interesele generale ale națiunii. puterea și funcțiile publice și politice vin și trec, dar națiunea rămâne.

Viitorul mai bun al României depinde mai puțin de popularitatea momentană și conjuncuturală a personajelor și aprtidelor și depinde mai mult de consistența principială și eficacitastea pe care o vor avea instituțiile statului român.

Pentru acestea pledăm.

 
Adrian Moisoiu - declarație politică cu titlul Ministerul Afacerilor Externe și bacalaureatul din Ungaria;

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Ministerul Afacerilor Externe și bacalaureatul din Ungaria".

Ungurii nu s-au împăcat niciodată cu modul în care s-au trasat noile granițe ale Europei în urma Conferinței de pace de la Paris, din 1919.

Tratatul de la Trianon, semnat la 4 iunie 1920, a fost rezultatul unui complex de factori, în primul rând politici, dar și istorici, economici, demografici și sociali. Ceea ce s-a sancționat la Trianon, s-a datorat manifestărilor de voință ale diverselor națiuni din spațiul central și răsăritean al Europei, relațiilor dintre marile puteri după primul război mondial, prăbușirii monarhiei austro-ungare, acțiunilor întreprinse de către diferite state din Europa de Est și Centrală.

Ungaria și-a pierdut rolul ei internațional de mare putere, pe care îl avusese alături de Austria și ca atare, pentru majoritatea poporului maghiar totul a părut ca un blestem nemeritat, un cataclism incredibil de brutal, sau în cel mai bun caz, un coșmar, un vis urât, care s-a sperat că se va încheia cât mai curând.

Poporului maghiar i se spusese în repetate rânduri, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la începutul celui de-al XX-lea, despre superioritatea maghiară, că actul de compromis din 1867 era doar unul tranzitoriu și că într-o zi centrul de putere se va muta de la Viena la Budapesta.

Realitatea crudă de după primul război mondial a dat o lovitură dură speranțelor maghiare. Dispărea un vis care păruse foarte aproape de realitate înainte de 1914.

Având sentimentul că, la masa tratativelor, modul de rezolvare nu fusese imparțial, Ungaria a rămas cel mai vehement și mai ireconciliabil dintre statele revizioniste de-a lungul timpului, ceea ce le-a indus un naționalism al marilor deziluzii sau altfel spus un naționalism al frustrării.

După ce Austro-Ungaria și aliații ei pierduseră războiul, la 4 iunie 1920, delegația Regatului ungar, în numele Ungariei, a semnat la Versailles, în Palatul Trianon, Tratatul de pace. Tratatul a fost ratificat de către Adunarea Națională Maghiară la 15 noiembrie 1920. În urma acestuia, teritoriul Regatului Ungar, al "Ungariei istorice" (în afară de Croația) s-a redus de la 282.000 la 93.000 kmp, iar numărul de locuitori de la 18 milioane la 7,6 milioane, dintre care doar 5,5 milioane erau unguri, iar mai mult de 1 milion germani, peste 800.000 evrei, circa 300.000 slavi, români etc. În același timp, circa 2.400.000 de etnici maghiari au rămas în afara granițelor Ungariei.

Politica externă dusă de regimul lui Horthy de la început și în continuare până în zilele noastre, a fost una de luptă pentru revizuirea, respectiv modificarea Tratatului de pace de la Trianon, cu puternice tendințe naționalist-iredentiste.

Aceasta este și politica pe care o promovează constant U.D.M.R.-ul pentru obținerea autonomiei sub cele mai diferite forme.

În acest context, trebuie înțelese acțiunile declanșate pentru comemorarea a 86 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, mesajul avocatei Eva Maria Bárki adresat participanților la mitingul comemorativ organizat la Sfântu Gheorghe, la 4 iunie a.c., unde s-a plâns soarta "Ungariei ciuntite" și s-a cerut federalizarea României "Fiindcă România este singura țară cârpită, care își mai păstrează granițele create după primul război mondial, iar U.E. nu susține aspirațiile maghiarilor", acțiunile organizațiilor "Tinerii maghiari ardeleni" și "Mișcarea de tineret 64 de comitate" care au comemorat Trianonul în Biserica Reformată din Cetatea Târgu Mureș, plânsetele europarlamentarei Gál Kinga, referitoare la restricționarea accesului la învățământ superior în limba maghiară și multe altele.

În același context, trebuie înțeleasă manifestarea Consiliului Național Secuiesc din 18 iunie a.c. de la Ditrău, pe care U.D.M.R. a dezavuat-o public, dar la care a participat prin persoane individuale.

Un aspect deosebit de grav îl constituie întâmplarea care a avut loc în data de 10 mai a.c., în Ungaria, când s-a desfășurat proba scrisă la disciplina istorie, în cadrul examenului de bacalaureat.

Cu această ocazie, absolvenților liceelor minorităților naționale și etnice, la nivel mediu, la punctul 9, subpunctul e), s-a pus următoarea întrebare, care se referă la Tratatul de pace de la Trianon: "Argumentați, pe scurt, cauzele pentru care se poate considera injustă, din punct de vedere etnic, acea parte din Tratatul de pace, care fixa granițele noi ale Ungariei."

Formularea acestui subiect nu numai că lezează demnitatea tânărului minoritar, dar i se impune să dezavueze sentimentele sale față de naționalitatea căreia îi aparține, în contextul apartenenței absolvenților respectivi la națiuni care au beneficiat de tratatul de pace la care s-a făcut referire. Halal, statut al minorităților naționale din Ungaria!

Întâmplarea trebuie tratată cu o deosebită seriozitate, fiindcă în contextul a tot ce am prezentat, ea reprezintă o secvență din cadrul unui scenariu care ni se pregătește la masa Uniunii Europene și care trebuia stopat demult. După 16 ani de bâlbâieli și înțelegeri ale guvernanților cu U.D.M.R. și guvernele maghiare care s-au succedat, ea reprezintă o provocare, care dinamitează și nu servește nimănui. Măcar acum, Ministerul Afacerilor Externe al României este dator să intervină și să ceară explicații.

Vă mulțumesc.

 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Becsek-Garda Dezső-Kálman - referire la jaful deosebit în fondul național forestier al țării;

Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R., domnul deputat Garda Dezideriu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Vă mulțumesc.

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În ultimii ani am fost martori al unui jaf deosebit în fondul național forestier al țării. Defrișările ilegale însă au fost coordonate de personalul silvic. Persoana cea mai reprezentativă a demolatorilor din județul Harghita a fost șeful Ocolului de Stat Gheorgheni.

Domnul inginer Mihăilă Florin, inginerul din Toplița, ca șef la Ocolul Silvic de Stat Gheorgheni, într-un termen de un an a produs o pierdere de 3.033.650.000 lei, ce reiese din actele contabile, dintre care peste 500.000.000 lei au fost cheltuiți pentru consum de motorină la mașina lui proprietate personală, efectuând zilnic naveta de la municipiul Toplița până la municipiul Gheorgheni, inclusiv o mașină de serviciu, respectiv șofer la scară din Gheorgheni plătit din fondul Regiei Naționale a Pădurilor, iar, pe lângă aceste posibilități, era asigurat pentru domnia sa și bani pentru navetă pe ruta menționată.

Persoana menționată are două dosare penale, cele cu nr. 243/P/2005 și 403/P/2005, însă, conform tradițiilor din România, în continuare ocupă funcții responsabile și în prezent la Ocolul Silvic de Stat Toplița.

Persoana în cauză este un mare dușman al respectării și păstrării regimului silvic și a integrității suprafețelor de fond forestier național, pentru care era răspunzător timp de doi ani. Ca urmare a atitudinii sale, s-au produs pagube foarte mari în fondul forestier național de stat în cantonul nr. 18, locul Alsoerdo. În Unitatea de producție VII Remetea, peste 300 metri cubi material lemnos a fost furată după demisionarea pădurarului și în cantonul nr. 3 Dealul Nou, peste 500 de metri cubi de material lemnos lipsă. Mai mult decât atât, această persoană a avut un singur scop: interesul material personal și distrugerea fondul forestier național de stat, lucru constatat și de către Garda Națională de Mediu în urma adreselor nr. 8497/CS/31.08. 2004, adresa nr. 4976/din 3 octombrie 2005 și nr. 216758/07 decembrie 2005 ale Direcției de Control Silvic a ministerului, aprobate de domnul ministru Gheorghe Flutur.

Totodată s-a defrișat, cu sprijinul acestui inginer, din Unitatea de producție VII Remetea în fosta unitate amenajistică 38, 39, o suprafață de peste 30 de hectare pădure care, sub masca tăierilor progresive ale unor firme din zona Hodoșa, a fost furată. Mă refer la S.C. Industrial-Group S.A. Hodoșa, firma care, în continuare a efectuat defrișări masive și în alte unități de producție, după cum urmează: Unitatea de producție I Ditrău u.a. 29, 204, 205, 209, 210, 221 și alte parcele, pe care se poate urmări prin registrul parcelelor, cu ocazia întocmirii actelor cu caracter tehnic și economic în mod abuziv, UP II. Gheorgheni fosta u.a. 117, 118, UP. VIII. Lacu Roșu în zona Părâul-Oii, zonă în care în primăvara anului 2006 au fost defrișate peste 15 hectare teren forestier.

Aceste abuzuri au fost sprijinite și de către personalul silvic de teren din zonă, precum și de șeful de district Csortán Zoltán, cu pădurarul György Károly, șeful de district Szilágyi M. András cu pădurarul Fülö Attila, șeful de district Gál Pál László și cu cumnatul lui, în calitate de pădurar, Ferenc Zoltán, și pădurar Oláh Zoltán, prin șeful de district Ferenț Gheorghe, prin fratele său Ferenț Mihai, ca pădurar.

În prezent, personalul silvic de la fostul Ocol de Stat Gheorghieni defrișează pădurile din zona Făgețel, aparținând Ocolului Silvic Toplița, terenuri forestiere restituite pentru proprietarii de păduri din comuna Remetea și cumpărat de către șeful de district Csortán Zoltán, împreună cu pădurarii László Zoltán, György Károly și Laczkó Csaba. Aceste defrișări masive ale pădurilor sunt susținute de către domnul ing. Mihăilă Florin care, în prezent, este angajatul Ocolului Silvic Toplița.

Deși aceste contravenții și infracțiuni au fost constatate cu ocazia controalelor din anul 2005, demolatorii pădurilor au fost ocrotiți atât de organele de poliție, cât și de organele de control silvice.

Stimate domnule director general Simion Maftei, de ce susțineți elementele care prejudiciază fondul forestier național? Ce măsuri administrative ați luat pentru recuperarea prejudiciului de peste trei miliarde lei, care se datorează și managementului extrem de slab, dar și defrișărilor fără scrupule ale pădurilor în zonele pentru care răspund?

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Andrian-Sirojea Mihei - declarație politică cu titlul Sub lege libertas (Libertate în cadrul legii);

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Andrian Mihei.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Andrian Sirojea Mihei:

Vă mulțumesc. doamna președinte.

Stimate doamne și stimați domni,

Declarație politică: "Libertate în cadrul legii".

După 11 septembrie 2001, principalele amenințări la adresa securității oricărei țări, pentru care s-au luat măsuri sporite și care au fost discutate la toate nivelurile, au fost considerate terorismul, proliferarea nucleară, criminalitatea organizată și mai putin alte aspecte care ar putea periclita bunul mers al unei țări. În contextul aderării la NATO și a schimbării contextului geopolitic, se impune existența unei strategii coerente, a unor politici concrete pentru atingerea obiectivelor, din mai multe considerente. În primul rând, aderând la NATO, ne-am aliniat ideii că baza asigurării securității, în sens generic, a devenit alianța, însă strategia NATO trebuie să se suprapună sau să se regăsească în strategia națională, nu să o substituie. Problemele de securitate națională și modul de adresare a acestora sunt specifice fiecărei națiuni.

Poate că o abordare interesantă atât pentru noi, cât și pentru NATO - care apreciază acest concept - ar fi fost să începem printr-o carte albă a reformei în serviciile de securitate, care să preceadă noua strategie. În această carte albă s-ar fi prezentat clar actuala situație, s-ar fi trasat liniile directoare precum și măsurile și acțiunile de întreprins pentru atingerea acestui obiectiv important, obiectivele pe termen lung ale guvernului și angajamentele acestuia ....

Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului din 1789 preciza în articolul 4 că "Libertatea constă în a putea face tot ce nu dăunează altuia. De asemenea, exercițiul drepturilor naturale ale fiecărui om nu are limite decât cele care asigură celorlalți membri ai societății să se bucure de aceleași drepturi. Aceste limite nu pot fi determinate decât de lege" sau cum spuneau romanii "sub lege libertas (libertate în cadrul legii)".

Constituția garantează cetățeanului prin articolul 53 că "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav". Este evident și orice cetățean trebuie să înțeleagă faptul că libertatea individuală nu este și nu poate fi absolută. Aceasta, deci, poate exista doar în coordonatele impuse de prevederile Constituției și ale celorlalte acte normative existente.

Modul în care aceste prevederi referitoare la libertatea individuală sunt respectate poate fi analizat sub două aspecte: pe de o parte, atitudinea statului față de cetățean, iar pe de altă parte, percepția individului față de conceptul de libertate individuală.

Privind primul aspect, consider că libertatea individuală, la noi, este agresată de câteva aspecte, care, chiar dacă în fața UE, unele par a fi stinse, ele există încă și rezolvarea lor este greoaie. Omul de rând se ciocnește permanent de corupție, de birocrația, indiferența și uneori incompetența autorităților locale în soluționarea problemelor, de lipsa curățeniei în orașe, de slaba calitate a serviciilor publice oferite de autoritățile administrative, fie că e vorba asistență medicală, turism, învățământ, transport public sau chiar de cultură, la care se adaugă nesiguranța locurilor de muncă și lipsa acestora, tergiversarea din diverse motive a proceselor aflate pe rolul justiției, lipsa locuințelor și prețul tot mai ridicat al acestora, nesiguranța cetățenilor pe stradă sau în locuința proprie, numirile și destituirile din funcții publice pe criterii politice, debusolarea tot mai accentuată a tinerilor care recurg la consum de droguri sau ajung într-un mediu infracțional, emigrarea masivă a tinerilor capabili din cauza lipsei de măsuri corespunzătoare etc.

Din punctul de vedere al cetățeanului, deoarece răul iese în față mai rapid decât binele, în ultimii 15 ani, au apărut în societate personaje care, mai ales pentru tineri, constituie "modele" de comportament, așa zise "modele" care le dovedesc că nu școala, valorile reale, cultura și o pregătire profesională îi vor ajuta să răzbată în viață, ci practicile subterane, hoția, înșelăciunea, incultura și lipsa de educație. Toate acestea, pe fondul așa-zisei crize a administrației determină o parte dintre cetățeni să perceapă prost libertatea individuală, să nu respecte nici măcare regulile bunului simț și să aibă un comportament sfidător față de cei care eventual ar încerca să le atragă atenția.

Strategia de securitate elaborată pare un plan idealist care expune concepția despre o lume mai bună și mai dreaptă, surprinde și face referiri la îndreptarea tuturor aspectelor care țin de atitudinea statului față de cetățean, deși cu o oarecare lipsă de precizie în delimitarea subiectelor și pe fondul unei slabe delimitări a atribuțiilor serviciilor secrete, față de cele ale instituțiilor statului.

Teoretic, libertatea individuală este intrinsec apărată de securitatea națională. Încălcarea ei prin strategia sau mijloacele folosite constituie un abuz și nu trebuie permisă. Liniștea și siguranța într-o societate sunt date de ordinea publică și de o justiție funcțională, practic, de o bună guvernare, așa cum s-a precizat în strategie și nu în ultimul rând de serviciile secrete, însă doar dacă acestea nu au puteri discreționare și dacă există mecanisme concrete și funcționale care să nu le permită să abuzeze de poziția lor.

Pentru a evita abuzurile, atât în interiorul serviciilor de securitate, cât și față de cetățeni, urmând modelul civil care funcționează cu succes și la noi în țară, consider că ar putea fi avută în vedere dezvoltarea și susținerea unui "avocat al poporului militar", a unui "military ombudsman", instituție existentă în Germania și Canada. Această instituție ar putea constitui un mecanism independent de structura militară de comandă, care supraveghează sectorul de apărare și contribuie la asigurarea principiilor și practicilor unei bune guvernări. Instituția ar viza plângerile despre comportamentul impropriu sau abuziv al militarilor, precum și neajunsurile din procedurile militare, formulând recomandări pentru acțiuni corective.

Este evident că sunt necesare eforturi însemnate, atât din partea cetățenilor, și mai ales din partea statului, pentru ca dreptul fiecăruia la libertate individuală să capete un contur real, să fie clar statuat și concret susținut de legislație, astfel încât să ne aliniem la standardele Uniunii Europene.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Aledin Amet - declarație politică intitulată Din nou despre necesitatea amenajării unui cimitir musulman în București;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Aledin Amet. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

declarația mea politică de astăzi se intitulează: "Din nou despre necesitatea amenajării unui cimitir musulman în București."

După cum bine se cunoaște, conform statisticilor oficiale, în România trăiesc 77 de mii de musulmani. Cetățeni români, tătarii și turcii au, cel puțin în ultimii 150 de ani, o istorie comună cu populația majoritară din țara noastră, ceea ce demonstrează capacitatea deosebită de înțelegere reciprocă. Reprezentanții acestor comunități etnice au luptat în cele două războaie mondiale în cadrul armatei române și s-au jertfit pentru patria lor.

Cei mai mulți tătari și turci trăiesc în Dobrogea. În același timp însă, o comunitate musulmană însemnată, (aproximativ 3 mii de suflete) se găsește în București, împărtășind o altă religie, religia islamică, acești oameni au dreptul, într-o țară democratică și care oferă șanse egale tuturor cetățenilor ei, să se exprime conform propriului crez. Iar acest lucru înseamnă să fie și îngropați conform tradițiilor lor religioase.

În această ordine de idei, o veche cerință a musulmanilor din București este acordarea unui teren în scopul amenajării cimitirului musulman. De 16 ani se încearcă rezolvarea acestei probleme, dar, din păcate, nu a fost posibilă o concretizare practică. Situația este una cel puțin neconvenabilă, ținând cont de faptul că au apărut cazuri în care cei decedați în București sunt transportați în localități din Dobrogea, unde se află cimitire musulmane.

Suntem cetățeni români, suntem mândri de acest lucru, având, în egală măsură, îndatoriri și drepturi.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Mircia Giurgiu - declarație politică cu titlul Salariul minim pe economie, batjocorit de Ministerul Muncii;

Din partea deputaților fără apartenență la un grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice de astăzi este: "Salariul minim pe economie, batjocorit de Ministerul Muncii." După cum se știe, la sfârșitul fiecărui an se stabilește salariul minim pe economie prin hotărâre de guvern pentru anul următor.

Pentru acest an a fost stabilit la 3.300.000 de mii de lei vechi, numai că în primăvara acestui an a fost negociat contractul colectiv de muncă unic la nivel național între partenerii sociali, sindicate, patronate, evident și cu participarea reprezentanților Guvernului. Aceștia au stabilit de comun acord, semnat, parafat, în urma unor negocieri, salariul minim pe economie în România să fie 3.700.000 de mii de lei vechi. Cu toate acestea, Ministerul Muncii care nu ar trebui decât să ia act și să aplice acest salariu minim pe economie, a făcut în așa fel încât să producă haos în momentul în care angajatorii depun declarațiile fiscale și tot ceea ce ține de datoriile lor.

Funcționarii de la ghișee, într-adevăr, solicită salariul minim la 3.700.000 lei, însă Ministerul Muncii refuză să vină cu o hotărâre sau cu o confirmare a ceea ce s-a semnat de către partenerii sociali.

De remarcat că în fiecare țară europeană unde se aplică salariul minim pe economie, se țină cont de ceea ce au stabilit partenerii sociali, sindicatele și patronatele, adică salariul minim prevăzut în contractul colectiv de muncă, unic la nivel național.

Așadar, Ministerul Muncii, deocamdată, nu vrea să aplice acest salariu minim, cu toate că a fost de acord cu el, iar în ultima vreme a venit cu o găselniță. Pentru agenții economici, salariul minim este de 3.700.000, lei, iar pentru personalul bugetar 3.300.000 lei. Nicăieri în lume nu se întâmplă așa ceva, nu există decât un salariu minim pe economie, cel stabilit de partenerii sociali, așa că solicit ministrului muncii să aplice prevederile contractului de colectiv de muncă în cel mai scurt timp pentru a stabili concret, corect și să respecte dorința partenerilor sociali.

Vă mulțumesc frumos.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Vasile Mocanu - declarație politică intitulată O piatră de moară pentru micile întreprinderi;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Vasile Mocanu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o: "O piatră de moară pentru micile întreprinderi".

Noul cod fiscal și cota unică de impozitare au creat panică în rândul micilor întreprinderi din Iași. Patronii ieșeni i-au găsit deja un alt nume - cu numeroase rezonanțe păguboase - ministrului de Finanțe: "Remeș 2".

Pretenția Guvernului actual de a impozita profitul raportat cu 16% îi va obliga pe patroni să-și "aranjeze" profitul cât mai aproape de zero. Mai mult, o încasare sigură la buget va fi înlocuită cu una incertă.

De asemenea, va complica inutil viața micilor afaceriști. Dacă până acum, prin aplicarea cotei de 3% cifrei de afaceri, nu erau probleme cu contabilitatea, noile prevederi fiscale vor conduce la complicarea acesteia. Micile societăți vor fi obligate să prezinte Fiscului tot felul de documente și de liste, spre a-și justifica veniturile.

În aceste condiții, cele circa 7 000 de microîntreprinderi din Iași își văd viitorul amenințat. Faptul că, în ultimul an, aproximativ 1000 de societăți ieșene și-au închis deja porțile îi face și mai puțin încrezători în competența Guvernului de a asigura un mediu economic viabil.

Se pare că actualul Cabinet și-a făcut un scop în viață din testarea puterii de rezistență a poporului român. Un astfel de experiment a mai eșuat o dată, domnilor guvernanți.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Ștefan Baban - declarație politică cu titlul De râsul întregii Românii...;

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Ștefan Baban. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Ștefan Baban:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

"De râsul întregii Românii..."

Că învățământul românesc se află într-un adevărat haos, am încercat să demonstrez pe parcursul întregii sesiuni parlamentare. Pornind de la abandonul școlar, trecând prin indisciplină și necuviința copiilor față de dascăli și culminând cu banii acordați drept șpagă profesorilor pentru a obține note mai mari sau măcar nota de trecere, toate aceste evenimente vin să întărească ideea că, dincolo de etapa de tranziție, școala românească este într-o puternică degringoladă. Acest fenomen nu se datorează numai elevilor și profesorilor, care mai mult sau mai puțin pot motiva de ce s-a ajuns în această situație de criză, ci mai ales a celor care coordonează, pe bani foarte frumoși, această activitate.

Timp de peste 16 ani de democrație balcanică, învățământul a fost Cenușăreasa României, începând de la procentul din p.i.b. alocat și terminând cu schimbările din timpul anului a programei de școlarizare, acest sector de activitate a fost privit ca nefiind important pentru România, deși dacă am fi un pic realiști, ne-am da seama că este unul dintre cele mai importante, pentru că factorul uman și implicit pregătirea sa profesională, influențează atît dezvoltarea țării, cât și posibilitatea integrării în Uniunea Europeană. Dacă până la această guvernare, care s-a caracterizat prin haos, delăsare și mai ales impertinență, nu a mai fost întâlnit, dacă putem compara, nici măcar în țările din lumea a treia.

Impertinența actualei guvernări constă în simplul fapt că, deși o lume întreagă, mă refer la cea din țară, a constatat cu probe de netăgăduit că în învățământul preuniversitar este un adevărat haos și delăsare, pe nimeni neinteresând de fapt securizarea și buna desfășurare a unor examene definitorii pentru începutul pregătirii școlare a tinerilor din România, aceasta se consideră o victimă a unei farse stupide puse la cale de ziariști pentru a-i discredita. Ce să mai discrediteze, când o persoană din exterior poate intra oricând și oricum, se poate deplasa oriunde, poate primi orice fel de documente oficiale fără ca măcar să fie legitimat într-o instituție a statului, care se mai laudă cu un sistem performant de securitate și pază de sute de mii de euro plătit din banii contribuabililor. Această epopee vine, de fapt, să fundamenteze părerea tuturor, precum că România este țara tuturor posibilităților: orice poate fi cumpărat. Și dacă în locul acelei persoane de bună credință, care a predat plicurile sigilate, s-ar fi aflate cineva ahtiat după bani, ghicim cu toții urmarea.

Ceea ce a șocat întreaga opinie publică din România , a fost insistența cu care cei vinovați țineau de scaune și de funcție. Același secretar de stat care atunci când profesorii erau în grevă cerându-și drepturile financiare firești pentru o activitate prestată, se plimba prin America de Sud la simpozioane care nu aveau prea multe puncte comune cu învățământul preuniversitar autohton și un ministru, care dă dovadă pe zi ce trece că doar apartenența politică și cine știe ce legături cu șeful partidului l-a propulsat în această funcție nemeritată. Prestația ambilor a fost jalnică, ambii declarând că vinovații sunt în altă parte, iar principalul vinovat este chiar ziaristul. Oare de ce? Pentru că nu i-a anunțat din timp ce are de gând să facă, sau că nu a mușamalizat totul! Iar ca noi toți să fim siguri de "criteriile" profesionale pe baza cărora au fost numiți specialiștii actualei guvernări, mai ales cei din învățământ, am asistat, amuzați dar în același timp și gânditori, la circul iscat de cele două persoane privind vina și măsurile ce se impun. Doar intervenția fermă a premierului care a plătit o poliță foarte mare partenerilor de guvernare, a dus la finalul spectacolului.

Spectacol din care cei mai dezamăgiți au fost oamenii de rând, fie că au copii la școală, fie că doar trăiesc în România. Gustul amar pe care l-a lăsat neputința unui ministru, mai ales cel al educației, care are destule carențe și lipsuri vis a vis de limba română, în același timp susținerea acerbă a unor persoane care n-au nici un interes în asanarea problemelor din domeniul pe care-l păstoresc, demonstrează încă o dată dacă mai era nevoie, că "specialiștii" actualei coaliții, care sunt mai mulți decât cei ai CDR-ului pentru că nu au putut fi numărați, nu au decât un singur interes și scop: obținerea de avantaje personale dintr-o funcție publică pe o perioadă de cel puțin 4 ani, fără a mișca un deget. Să ne mai mirăm oare de ce merg lucrurile așa în țara asta?

Când era în opoziție, actuala guvernare se tot crampona de favoritismele și nepotismele celor ce conduceau în acele vremuri. Se pare că boala este contagioasă, pentru că și ei au aceeași orientare și viziune. Iar ca ridicolul să fie și mai profund, împotriva celor ce au demonstrat fragilitatea și în același timp debandada învățământului preuniversitar a fost întocmită o plângere penală. Care este rostul ei, va fi stabilit de instanță, dar este ridicol să consideri că vinovat de toate tarele unui sistem este cel ce-ți deschide ochii asupra lor. De fapt, poate ziaristul în cauză a fost vinovat doar că a stricat un week end al unor demnitari și că i-a consemnat în zilele următoare să ia măsurile care ar fi trebuit să le ia de fapt, fără ca cineva să le atragă atenția. Așteptăm cu mare interes atât rezultatul anchetei din minister, cât și verdictul dat de judecători. Poate cine știe. Poate că sărăcia cu care se confruntă cea mai mare parte a românilor, este tot o glumă a ziariștilor.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Monica Maria Iacob Ridzi - declarație politică despre responsabilitatea actului politic;

Din partea Grupului parlamentar al PD, doamna deputat Monica Iacob Ridzi.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

 

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

Declarația mea politică de astăzi este despre responsabilitatea actului politic.

Doamnă președinte,

Domnilor colegi,

În curând vom intra în ultimul semestru care ne mai desparte de intrarea în Uniunea Europeană. Miza acestui moment fiind excepțională, se cuvine ca în forul legislativ al țării să căutăm forme de conviețuire și înțelegere pentru a preveni adâncirea unei crize politice, singura piedică posibilă în calea aderării.

Integrarea României în Uniunea Europeană nu este atributul unui partid sau altul. Este o cauză națională, care merită o abordare pe măsură. Respingerea moțiunii simple a PSD-ului, cu o majoritate zdrobitoare de voturi, de către Camera Deputaților a fost, înainte de toate, un test de responsabilitate politică.

s-au putut dovedi două aspecte extrem de importante pentru momentul actual.

În primul rând, s-a arătat că, în ciuda zvonurilor și a declarațiilor polemice ale unor lideri, Coaliția aflată la guvernare funcționează și știe să se mobilizeze exemplar atunci când situația o cere. Trecând peste micile divergențe inerente unei democrații autentice, partidele Coaliției au votat pentru respingerea moțiunii în concordanță cu interesele vitale ale perioadei pe care o traversăm.

În al doilea rând, unii parlamentari ai Opoziției s-au abținut de la vot demonstrând astfel refuzul lor de a periclita stabilitatea guvernului și a climatului politic. Este o atitudine lăudabilă care denotă maturitate în gândire și o remarcabilă atitudine civică.

Nu același lucru se poate spune despre PSD. Consecvent în demersul său destabilizator, speriat că alte formațiuni sunt pe punctul să-și însușească laurii aderării, partidul păsărilor migratoare nu se dezminte. Încearcă pe toate căile să declanșeze mult dorita criză politică, cer capul unor miniștri, instigă la luptă sindicală. Ratarea aderării a devenit o țintă pentru PSD care nu-și poate imagina un cadou de anul nou mai frumos.

În luarea mea de poziție la dezbaterea moțiunii, am făcut apel la simțămintele patriotice și la conștiința parlamentarilor. În replică, un distins deputat din grupul cocorilor social-democrați a cărui conștiință este studiată atent la DNA, m-a copleșit cu jigniri și invective. O mostră de cavalerism balcanic în toată regula. Vorba poetului: "în folclorul nostru, oricât vom căuta, nu găsim cavaleri. Cel mult haiduci, adică hoți bine motivați social. La noi, geambașul este mult mai bine cotat decât cavalerul".

Închei mulțumind tuturor politicienilor responsabili pentru votul lor în problema moțiunii. Ei au înțeles că țara are prioritățile ei care nu concordă totdeauna cu ideologia de partid. În competiția aderării la Uniunea Europeană trebuie să urmărim cu toții interesele unui partid care se cheamă România.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Costache Mircea - declarație politică cu titlul Spune-mi cu cine vrei să conduci, ca să-ți spun unde ne duci;

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Costache Mircea.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Costache Mircea:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Am atras în repetate rânduri atenția că trăim într-o societate caracterizată prin decadență și am încercat să găsesc și cauzele. Sub genericul de astăzi: "Spune-mi cu cine vrei să conduci, ca să-ți spun unde ne duci".

Decadentismul românesc contemporan are multe explicații. Starea jalnică a economiei, starea sănătății publice, a educației și cercetării, a serviciilor comunale, a instituțiilor administrației de stat, locale și centrale, a instituțiilor de apărare și ordine publică, starea culturii și artei, a mass-media, marasmul unei societăți în derivă care și-a pierdut busola scăpând oricărui control, haosul generalizat și întregul organism social dizarmonic și decerebrat, toate tarele care-i sufocă viața românului au cauze multiple pe care nu le putem enumera acum.

De la tribuna Parlamentului, doresc însă să evidențiez una dintre cauzale disoluției și regresului, cauza cauzelor decadenței: calitatea oamenilor care ne conduc. Și fac precizarea că mă refer la toți aceia care au condus din 1989 încoace.

Partidele care au guvernat România au selectat și promovat cadrele după vitalitatea și rezistența genei infracționale. După voracitatea animalică și după gradul de nesimțire față de semeni. Iar toate aceste calități se găsesc, de regulă, întruchipate în figuri primitive cu o pregătire precară, cu un grad redus de instruire. Pospaiul cultural, agramatismul, frazeologia fără sintaxă, anacolutul perpetuu, fractura fluxului ideatic, semidoctismul sunt principalele caracteristici ale oamenilor de succes ale perioadei de haos și anarhie de după 1989.

Uitați-vă cine formulează testele naționale în Ministerul Educației și Cercetării. Oameni care confundă subordonata temporală cu atributiva smintind mințile bieților noștri copii.

Ce să mai spunem despre alți conducători din această lume a cămătarilor și a proxeneților, a afaceriștilor veroși în dauna avutului public, toți oblăduiți de puternicii zilei, la fel de inculți, de lacomi, de fără de țară ca și eroii penitenciarelor.

Ia uitați-vă cine conduce azi România ca să înțelegeți de ce am ajuns unde suntem? Un Bodu care nu știe tabla înmulțirii, un calcul aritmetic elementar, pe care el în consideră matematică, un Barbu care scrie conjuncția subordonatoare disjunctivă "sau" despărțit, un Berceanu care nu face acordul articolului posesiv genitival "al, a, ai, ale" la masculin singular, scriindu-și demisia din Senat, pentru promovarea, bineînțeles, în funcția de ministru adresându-se "domnului președinte a Senatului României".

Uitați-vă cum se promovează cadrele peste tot și veți înțelege de ce societatea românească funcționează în cel mai lamentabil hal cu putință.

Spune-mi cu cine conduci, ca să știm unde ne duci.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Emil Radu Moldovan - declarație politică intitulată Demnitate în ciuda dezastrului;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Emil Radu Moldovan.

Aveți cuvântul, vă rog.

 

Domnul Emil Radu Moldovan:

Mulțumesc mult, doamnă președinte.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată: "Demnitate în ciuda dezastrului". Case acoperite de sute de bușteni, pierderi însemnate de vieți omenești și zeci de gospodării distruse.

Nu e un scenariu de film, nici o poveste dintr-un best-seller, e o caracterizare pală a ce a rămas după o furtună pe Valea Ilișua, furtună care a afectat 4 comune din județul Bistrița-Năsăud, cel mai grav fiind lovită comuna Târlișua. Aici încă sunt 5 localități izolate la care nu se poate ajunge decât cu elicopterul. 10 morți, 1300 hectare de teren agricol compromise, 29 de familii cu 93 de persoane evacuate după ce locuințele le-au fost înghițite de ape. La acestea se adaugă 890 de locuințe, 617 anexe gospodărești afectate, 16 poduri, 182 de podețe și 10 punți distruse, 12,5 km de drum județean și 26,8 de drum comunal. De asemenea, distruși alți 19,5 km de drum județean și 14,7 de drum comunal afectați. Așa arată un bilanț provizoriu la care putem adăuga cele 7 localități din comuna Târlișua (Răcăteș, Târlișua, Agrieș, Agrieșel, Șendroaia, Lunga Sătească, Oarzina) și Lunca Borlesei din comuna Spermezeu care nu sunt racordate încă la rețeaua electrică.

Cu toții am privit înmărmuriți știrile despre cel mai mare dezastru provocat de ape în România, locul unde chiar dacă pe o porțiune mai mică au rămas în urma apei morți, blocuri de pietre și lemne care acoperă ce înainte erau gospodării trainice de oameni muncitori.

Nu am auzit strigăte disperate, ci voci care după ce și-au plâns morții s-au ridicat și mână de la mână s-au apucat de reconstrucție. Nu s-a îngrămădit nimeni să își facă provizii de alimente din ajutoarele trimise, ci fiecare a luat câte puțin și s-a gândit și la vecinul mai nevoiaș care are mai multă nevoie decât el de ajutor.

Vă spun toate acestea pentru că m-a impresionat atitudinea unor oameni care, loviți de el mai crunt dezastru, nu s-au lăsat doborâți ci luptă să se ridice și să își refacă viețile.

Sunt încă situații care-i depășesc, sunt bătrâni care cu mâini tremurânde își caută prin noroi și pietre rămășite din casele dărâmate, dar cu lacrimi în ochi, demnitate și credință în Dumnezeu au ales să își continue viața curajoși privind spre viitor cu încredere și speranță.

Cu toate acestea, nevoile lor sunt imense și prioritară este degajarea zonei de pietriș și bușteni pentru a evita îmbolnăvirea populației. Utilajele cu care se lucrează în acest moment sunt mult prea puține și cu fiecare zi care trece pericolul crește, fiind amplificat de căldură și cadavrele de animale care intră în putrefacție.

Fac un apel de suflet tuturor colegilor mei din alte județe prin care le solicit sprijin pentru oamenii loviți cel mai crunt de ape în ultimii ani și mulțumesc anticipat tuturor celor care vor răspunde acestui apel.

mi-aș permite să fac un apel și către dumneavoastră, domnule prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu, pentru a găsi soluții în sprijinirea acestei zone cu forță de lucru și utilaje pentru degajarea zonei de moloz și lemnele aduse de ape.

Menționez că în urma dezastrului au rămas sub lemne sub lemne și noroi, stârvuri de animale care sub influența căldurii fac aerul irespirabil și riscă declanșarea unei epidemii cu consecințe dramatice. Oamenii sunt obligați să își spele rufele în apa murdară plină de bacterii iar odată cu plecarea forțelor armate din zona nu mai au nici un sprijin de nicăieri.

Sper că acest apel să vă responsabilizeze și împreună cu membrii Guvernului pe care îl conduceți să reușiți că într-o perioadă rezonabilă de timp să acționați în stoparea unei epidemii de proporții.

Aș vrea să țineți cont că acești oameni nu solicită ajutor din partea statului pentru a-și curăța propriile beciuri și case de noroi, dar au nevoie disperată de refacerea infrastructurii și de oferirea unor condiții inime pentru ca viața lor să continue în mod sănătos și normal.

Acești oameni care ne-au oferit o lecție de viață merită considerație și mâini întinse prin care să arătăm că suntem alături de ei și apreciem curajul lor.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Filip Soporan - declarație politică cu titlul Interesul național, între actul de guvernare și dezamăgirile românilor;

Domnul deputat Vasile Filip Soporan. Doriți să susțineți declarația politică? Da.

Vă rog. Aveți cuvântul. Din partea Grupului parlamentar al P.S.D.

 

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Doresc să prezint declarația politică "Interesul național, între actul de guvernare și dezamăgirile românilor".

Guvernarea dificilă și complexă a unui tandem al suspiciunilor și dușmăniei, reprezentat de Președintele Băsescu și Premierul Călin Popescu Tăriceanu, produce o neîncredere cronică a românilor în actul de guvernare și o dezamăgire care se transformă, încet și sigur, în apatie politică, greu de estimat asupra consecințelor pe care le va crea în timp.

Din păcate, acest fenomen se produce în preajma integrării în structurile Uniunii Europene. În locul realizării încrederii și dezvoltării spiritului de competișie, în momentul de față asistăm la înfăptuirea de către actuala Putere a unei politici puternic antinaționale, la fel de păguboasă, dacă nu chiar periculoasă decât cea a partidelor național extremiste.

În momentul în care Puterea discută intens despre raportul existent în cadrul Alianței și Coaliției, se analizează situații, probabil, întâmplate în perioada guvernării anterioare și se creează opinia că nu este nevoie de respectarea și aprecierea muncii și că dezvoltarea speculativă este suficientă pentru obiectivul propus, acela de a mări gradul de polarizare a societății românești, iar producția și cercetarea tehnologică sunt lăsate la voia întâmplării, guvernanții, în lipsa rezultatelor concrete, dau două explicații majore: asupra justiției politice duse și modificarea legilor proprietății. Cota unică a adus "rezultate miraculoase" care nu se simt la nivelul bugetului și a stabilitășii macroeconomice, iar adoptarea modificărilor la legile proprietății a condus și conduce la bulversarea activității instituțiilor școlare, universitare, culturale și administrative.

Adoptarea cotei unice a creat instabilitate asupra realizării veniturilor la bugetul de stat și, în consecinșă, s-au creat noi taxe și impozite, care afectează, în special, contribuabilul lipsit de resurse materiale pentru un trai decent.

Sistemul de impozitare, ca element de bază al economiei de piață, favorizează condițiile de bază pentru ca adevăratul capital, autohton sau străin, să nu funcționeze pentru cei mulți, ci doar pentru cei puternici, îmbogățiți peste noapte prin mijloace incorecte care au devenit purtători de cuvânt și simboluri ale perioadei postdecembriste.

Din acest motiv, care se adaugă și altora legate de slaba capacitate de administrare a treburilor șărilor și la degradarea nivelului de trai al populașiei, asistăm cum cei mai mulți dintre cetățeni au înlocuit sentimentul bucuriei și concordiei din zilele schimbării regimului totalitar cu sentimentul urii și discordiei, determinat, în primul rând, de lipsa de perspectivă de dezvoltare prin utilizarea corectă a resurselor proprii.

Făcând o analogie cu perioada interbelică, readucând în memorie aprecierile Reginei Maria, la 19 noiembrie 1919 " Marele război nu a făcut omenirea mai bună eroismul s-a terminat și acum ei sunt lacomi și necinstiși, lăcomia și necinstea sunt ceea ce domină acum lumea și, de asemenea, lenea", pot să afirm că actualii guvernanși, demni urmași ai celor care au pierdut primele alegeri parlamentare organizate în România Mare, în noiembrie 1919, după părerea profesorului Ioan Scurtu, sunt reprezentanții cei mai autentici ai dezinteresului față de dezvoltarea economică și ai unui interes accentuat fașă de rezolvarea problemelor grupurilor de interese și a nevoilor personale.

În cadrul interesului personal intră și modul în care este gestionată problema retrocedării proprietății într-o Românie singulară, din acest punct de vedere, în context european.

Câteva exemple, folosind exemplara lucrare a profesorilor Ioan Scurtu și Gheorghe Buzatu, "Istoria Românilor în secolul XX", demonstrează "corectitudinea" construirii unor averi, care astăzi sunt retrocedate cu mare generozitate. Iată câteva dintre ele:

  • Regele Carol al II-lea a ales ca dar de nuntă pentru sora lui, principesa Ileana, un spendid colier de briliante în valoare de 2,8 milioane lei, plata fiind făcută de Ministerul Finanțelor.
  • Cu același prilej (căsătoria principesei Ileana cu prințul Anton de Habsburg), Mihai Manoilescu a oferit, în numele Băncii Naționale a României, un milion de lei în acțiuni, materializate într-o chitanță de depozit minusculă, scrisă artistic și prezentată - pentru a voala aspectul prea financiar al darului - într-o casetă de aur masiv, splendid cizelată.
  • Carol al II- lea, de comun acord cu guvernul, a decis ca principele Nicolae să se stabilească în străinătate, acesta primind în schimb o suma inițială de 500 000 lei, iar apoi câte 50 000 de franci pe lună. Banii au fost plătiți din bugetul statului, deoarece regele a declarat că nu are de unde să dea aceste sume.
  • În iunie 1931, regele Carol al II-lea l-a primit pe Nicolae Malaxa, care i-a oferit o servietă în care se aflau 100 de milioane de lei, cu următoarea motivație: "Majestate, industria grea vă este profund recunoscătoare pentru tot ce ați făcut și vă rugăm să primiți această sută de milioane de lei ca o modestă contribuție pentru operele de asistență ale Palatului".
  • Tatăl Elenei Lupescu, de comun acord cu generalul Dumitrescu, a oferit pentru jandarmerie și armată batiste de mătase imprimate cu chipul regelui. Mareșalul Palatului, generalul Ilasievici, s-a alăturat și el acestei inițiative, recomandând oficial marilor unități militare să cumpere asemenea batiste.
  • Nicolae Malaxa, proprietarul întreprinderii Malaxa din București, a obținut performanța de a avea din totalul comenzilor 98%, ca și comenzi din partea statului. Profiturile obținute aveau o rată între 300% și 1000%.

De asemenea în Transilvania, bunurile mobiliare și imobiliare ale cultelor religioase au cunoscut un regim special de transfer al proprietății, iar proprietățile rămase pe teritoriul României au fost despăgubite la dreaptă valoare de către statul român.

Toate aceste lucruri mă determină să folosesc prilejul analizei în cadrul declarației politice pentru a propune o inițiativă legislativă de întemeiere a Institutului Național de Studiere a Regimului Proprietății în România în subordinea directă a Parlamentului.

Supraîncălzirea scenei politice are nevoie de o minte limpede, care cu argumente științifice și profesioniste, poate să aducă clarificări pentru deciziile care se iau la nivelul clasei politice în domeniul delicat și important al proprietății.

Guvernanții au nevoie de acest lucru într-o Românie în care interesul național nu poate fi lăsat la voia întâmplării.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Petru Călian - declarație politică intitulată Inundațiile - sindrom al imunizării la solidaritate umană;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Petru Călian.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Petru Călian:

Vă mulțumesc.

Declarația politică de astăzi are ca titlu "Inundațiile - sindrom al imunizării la solidaritatea umană".

Încă de la primele avertizări meteorologice și hidrologice din primăvara timpurie a acestui an am interpelat Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, precum și inspectoratele pentru situații de urgență asupra măsurilor luate pentru prevenirea sau diminuarea efectelor inundațiilor previzionate.

Răspunsul la interpelări a venit, conform graficului obligatoriu, la trei săptămâni de la depunerea interpelării, dar capriciile vremii nu au respectat termenele date de meteorologi și au venit mai devreme decât erau prevăzute. Sute de oameni au fost evacuați din satele inundate, sute de hectare de culturi și terenuri sub ape, sute de locuințe distruse, pe scurt pagube umane și materiale nici până acum evaluate în totalitate și nici pe departe remediate.

Acesta a fost bilanțul inundațiilor din sudul țării, din primăvară. Concluzia a fost că ministerele implicate au fost luate prin surprindere, iar strategia de diminuare a efectelor devastatoare a fost inutilă.

Au venit noi valuri de inundații. Reacția a fost de fiecare dată întârziată. Atât din partea organelor în drept, cât și din partea locuitorilor. Deși avertizările de inundații au fost transmise prefecturilor din regiunile amenințate, organele locale nu au asigurat nici măcar permanența în primării. Mă refer la recentele inundații din județul Bistrița-Năsăud și la localnicii ale căror vieți și bunuri au fost lăsate în grija autorităților locale.

Consider că situația este cu atât mai gravă și mai impardonabilă, cu cât avertismentele de inundații au fost transmise și de această dată la timp. Nimeni însă nu le-a luat în seamă în sensul prevenirii sau diminuării efectelor dezastrului. S-au pierdut vieți umane din cauza somnului celor care ar fi trebuit să ia măsuri sau care nu au știut cum să intervină eficient.

Din păcate, nu cred că va fi ultimul dezastru de acest tip. Tot din păcate, constat că, pe măsură ce aceste tragedii se repetă în diverse locuri din țară, de mai multe ori pe an, autoritățile sunt tot mai nepregătite, iar noi, toți ceilalți părem tot mai imuni la problemele sinistraților.

Este cazul să punem la punct legislația privind intervenția de urgență în caz de dezastre naturale, este momentul să stabilim împreună cu specialiștii din inspectoratele pentru situații de urgență o strategie națională pentru astfel de situații, astfel încât să putem preveni și limita la maximum efectele acestor dezastre.

În această vară, împreună cu echipa mea, voi lucra la un proiect care să ofere cel puțin cadrul juridic eficient de intervenție a statului în cazul calamităților naturale.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Micșunica Doina Drețcanu - declarație politică cu titlul Cartonaș galben învățământului românesc;

Mai sunt colegi în sală care doresc să...doamna deputat Doina Drețcanu.

Vă înscriu acum pe lista Grupului parlamentar P.S.D., că nu erați trecută inițial.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

 

Doamna Micșunica Doina Drețcanu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Cartonaș galben învățământului românesc".

Deși, ieri după-amiază, domnul ministru Mihail Hârdău s-a bucurat, considerând că a repurtat o mare victorie împotriva moțiunii P.S.D.-iste, problematica învățământului din România este mult mai gravă și ar trebui să dea de gândit nu numai ministrului în cauză, dar și guvernării actuale.

Suntem de acord cu toții că școala reprezintă unul din vectorii de referință în educarea generațiilor viitoare, cu atât mai mult cu cât vectorul FAMILIE începe să-și facă simțită prezența din ce în ce mai puțin, părinții fiind ocupați cu job-ul zilnic sau fiind plecați peste granițe.

În pledoaria domniei sale, ministrul s-a ocupat de "ograda" vecinului, adică de perioada în care la guvernare a Partidul Social Democrat, omițând proiectele realizate și ocupându-se numai de acele puncte care nu au fost finalizate, fără a ține cont că a fost vorba doar de patru ani.

Ca de obicei, guvernarea actuală se apără, aducând acuze la adresa altora și nu venind cu bilanțul activității proprii, așa cum se cuvine a te prezenta în fața unui for care are și atribuția constituțională de a monitoriza Executivul.

Și pentru că este posibil ca ministrul să nu aibă toate informațiile legate de situația învățământului românesc, încercăm să-i mai transmitem noi câteva din ele.

Domnule ministru, știați că în județul Botoșani, unul din trei copii nu a promovat testele naținale și că doar 10% din copii au avut medii peste 9?

Știați că absenteismul în școli ia amploare din ce în ce mai mult? nu mă refer numai la elevi ci și la cadrele didactice. Știați că acest județ se află în topul județelor la consumul de droguri și alcool? Nu mă referi numai la elevi, ci și la cadrele didactice.

De ce "nu sunt excluse chiar și unele măsuri administrative împotriva directorilor sau profesorilor cre s-au ocupat cu pregătirea elevilork pentru disciplinele de învățământ", în loc să luați măsuri drastice de înlăturare a dascălilor care nu-și dovedesc eficiența?

Domnule ministru, poate este bine să vă informați și cu comentariile din mass-media, făcute de cei care se pare cunosc mult mai bine sistemul decât dumneavoastră: "este rezultatul unui învățământ cu programe stufoase, manuale abundând de informații neesențiale și a unui orar încărcat. Dacă adăugăm lipsa de mtovație, motorul oricărei activități, atât a elevului, cât și a profesorului, ajungem acolo unde suntem."

Acestea sunt doar câteva lucruri punctuale pe care m-aș bucura să nu le regăsiți la nivelul întregii țări, dar pentru care nu ați făcut nici un gest până în prezent.

Chiar dacă a căzut, moțiunea constituie un cartonaș galben pentru dumneavoastră și chiar dacă Campionatul Mondial de Fotbal va lua sfârșit, cartonașul roșu pentru învățământ va fi în atenția noastră.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, doamna deputat.

Dacă mai sunt colegi care vor să citească.

 
Iuliu Nosa - declarație politică cu titlul Instabilitate politică - instabilitate economică;

Vă rog, domnule deputat. Tot din partea Grupului parlamentar P.S.D. domnul deputat Iuliu Nosa.

 

Domnul Iuliu Nosa:

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Instabilitate politică - instabilitate economică".

Jocul de-a guvernarea, demisia sau remanierea a devenit o realitate a politicii Coaliției care nu mai miră pe nimeni.

Dacă n-ar fi tristă și profund antinațională, ar fi cel puțin amuzantă. Conflictele în interiorul forțelor guvernante au devenit un modus vivendi pentru scena politică românească.

Regula de conduită este războiul tuturor împotriva tuturor. În spatele acestui război generalizat și, în aparență, fără cauză, se află însă foarte multe interese, foarte multe grupuscule avide de putere și de bani.

De aici vine percepția conflictului care nu se mai termină, incapacitatea unui mesaj coerent, a unor acțiuni conjugate pe un interval de referință minimal.

Aceste fenomene generează însă pe termen lung efecte de profundă gravitate: în plan economic și social, în reușita procesului de integrare propriu-zis.

Nivelul scăzut de competență al actualei guvernări, recunoscut de observatorii avizați ai fenomenului politic, este nefericit dublat de o insuficientă aplecare asupra exercițiului administrativ.

Energiile slab calificate și precare ale echipei guvernamentale sunt concentrate spre o ofensivă exterioară și dăunătoare interesului național: bătălia politică, investițiile, economia, programele care să susțină creșterea economică și performanțele sunt inexistente.

Toate, dar absolut toate programele și proiectele lansate declarativ, ca momente electorale, sau surogate anticriză au eșuat. Lipsește evident consecvența și energia de a servi interesul public. Lipsește însă mai ales intenția!

În agricultură, nu avem în acest moment Planul Național Strategic și Planul Național pentru Dezvoltare Rurală, instrumente indispensabile de planificare pentru a organiza relansarea economiei rurale, conform directivelor Politicii Agricole Comunitare (PAC) și, în același timp, pentru a accesa fondurile structurale care vor fi alocate agriculturii și economiei rurale. Programul "Fermierul", mult trâmbițat, ca un instrument suport al Sapardului, și ca un mijloc financiar de viziune se dovedește inoperant acum și inoperabil în viitorul apropiat.

Direcțiile generale de agricultură și dezvoltare rurală sunt, de luni bune, în proces de reorganizare, fără capacitatea instituțională de a lucra pentru noile structuri, necunoscându-și atribuțiile și noile competențe. Plătim de ceva timp câteva mii de noi funcționari care nu și-au găsit sau definit rolul, în timp ce satele și țăranii sunt singuri și părăsiți în fața dezastrelor.

Ministerul Agriculturii care este autoritate contractantă pe cea mai mare parte din programele cu finanțare nerambursabilă destinate dezvoltării rurale și agriculturii se concentrează de un an pe mediatizarea ridicolă a gripei aviare. De aceea, activarea unor clauze sectoriale pe domeniul agriculturii și al economiei rurale este predictibilă.

În aceeași filozofie a incoerenței și lipsei de responsabilitate se situează reglementările Codului Fiscal, marcat grav de lipsă de viziune antreprenorială și perspectiva managementului de afaceri. Mediul economic este lipsit de o schemă de principii stabile care să-i permită angajarea unor proiecții de dezvoltare pe termen mediu.

Programele alocate pentru construcțiile de locuințe au fost întrerupte sau încetinite pe considerentul unor soluții mai "liberale", mai competitive. De acord, dar care sunt și când vor începe?

Încrâncenarea de a nu continua nici unul din proiectele și programele investiționale ale guvernării PSD, acumulează, pe termen scurt, capital de imagine. Pe termen lung și mediu înseamnă dezastru pentru țară, eșec pe toate planurile.

Politicile guvernului în domeniile majore, economic, dezvoltare socială, au rămas simple enunțuri electorale. Cele care au fost aplicate au produs haos și suferință, spre exemplu reforma sănătății.

Concluzia? Un guvern care nu guvernează pentru că îi lipsește și voința și putința.

O țară neguvernată, la un pas de momentul integrării.

Aderarea, chiar dacă se va produce din varii rațiuni, va fi un moment istoric ratat.

Răspunderea revine în totalitate acestui guvern și alianței D.A. care s-au angajat într-o cursă al cărei start l-au pierdut. Marele perdant este însă poporul român și noi toți!

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircea Pușcă - declarație politică: Cine, în slujba cui se află?;

Din partea Grupului parlamentar P.N.L. dacă dorește cineva să citească declarația.

Domnul deputat Mircea Pușcă. Vă rog, aveți cuvântul.

 

Domnul Mircea Pușcă:

Mulțumesc, doamna președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația politică de astăzi pe care o voi citi în fața dumneavoastră are ca titlu "Cine, în slujba cui se află?"

De câteva zile, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor trimite adrese de înștiințare posesorilor de vehicule. Amintitele înștiințări conțin un anunț lapidar: "începând cu data de 01.07.2006 vi se va suspenda de drept înmatricularea vehiculului /lor cu numărul ... dacă până la această dată nu vă îndepliniți obligațiile legale referitoare la:

  • asigurarea obligatorie de răspundere civilă (RCA);
  • inspecția tehnică periodică (ITP)."

Astfel de "amenințări" primesc, din păcate, și cetățeni care și-au îndeplinit cu conștiinciozitate obligațiile legale, cetățeni care nu mai știu cum să reacționeze... Nu este vina lor că autoritățile din domeniu: Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, respectiv Registrul Auto Român nu-și fac treaba pentru care sunt plătiți... Tristețea unor astfel de "întâmplări" constă în imaginea deplorabilă pe care o aruncă asupra credibilității funcționalității instituțiilor în stat, pe de o parte, și inversarea inacceptabilă a raporturilor în cadrul relației cetățean - autoritate. În loc ca autoritatea să-și îndeplinească rolul conferit: acela de a servi cetățeanul, realitatea ne arată o autoritate arogantă care "trage de urechi", fără discernământ, pe toți, inclusiv pe cetățeanul onest, corect și responsabil! Un asemenea comportament este, desigur, inacceptabil, iar ministrul de resort are o problemă pe care trebuie să o rezolve! Iar rezolvarea nu suportă amânare... Trebuie să aflăm, după 16 ani de democrație, răspunsul adecvat la întrebarea din titlu! Pentru că, nu-i așa? modul în care autoritatea se raportează la cetățean, este, în ultimă instanță, expresia funcționării (sau nu!) a statului de drept!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
 

Dacă mai sunt colegi deputați care doresc să citească declarația politică. Dacă nu, vă anunț că o serie dintre colegii noștri au depus în scris declarațiile politice, și anume: din partea Grupului parlamentar P.S.D., domnii deputați Ioan Munteanu, Manuela Mitrea, Dumitru Bentu, Gheorghe Chiper, Adriana Mihaela Rusu, Vasile Pușcaș, Ioan Stan. Nicolae Bădălău.

Din partea Grupului parlamentar P.N.L., domnul deputat Claudius Mihail Zaharia, din partea Grupului parlamentar P.D., domnii deputați Alexandru Mocanu, Mircea Man, Petru Movilă, Anca Constantinescu, Traian Constantin Igaș, Marius Rogin, Aurel Olărean, Dumitru Ioan Pucheanu, Constantin Petre.

Aceștia sunt domnii deputați care au depus în scris declarațiile politice.

Dacă mai sunt colegi în sală care doresc să citească declarația. Nu.

Cu aceasta, închidem acest tronson al ședinței noastre de astăzi. La ora 10, începe din nou ședința Camerei Deputaților consacrată ordinii de zi distribuită ieri.

Vă mulțumesc.

 
   

(Următoarele declarații au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)

 
  Costică Macaleți - declarație politică cu titlul Inundații, vizite, promisiuni și minciuni;

Domnul Costică Macaleți:

"Inundații, vizite, promisiuni și minciuni"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Urmărim cu inimile strânse cum din nou, pentru a câta oară, cum apele fac prăpăd în calea lor luând cu ele vieți nevinovate și agoniseala de o viață a oamenilor. Și din nou aceleași vizite "la nivel înalt": președintele Băsescu, premierul Tăriceanu, ministrul mediului, Suflina Barbu, și alți demnitari mai mari și mai mici. Și oamenii din nou își varsă lacrimile și povestesc cum puhoaiele le-au luat de lângă ei soți, soții, copii, părinți, bunici, prieteni. Și, din nou, guvernații și președintele promit. Și din nou oamenii speră. Speră în ajutorul autorităților care sunt responsabile prin lege să le asigure condiții de siguranță și de trai civilizate. Și din nou sunt mințiți! Și toată ecuația se reduce la venit-văzut-promis-plecat-uitat.

Pe bună dreptate ne întrebăm cât va mai dura această situație? Cum este posibil ca oamenii să urmărească la televizor cum apele iau la vale viețile și averea semenilor lor și la același televizor cum membrii marcanți ai Puterii se ceartă între ei și se ocupă de meschinării și lupte intestine pentru resurse în loc să folosească respectivele resurse în folosul celor năpăstuiți de vitregiile naturii?

Și în același timp orice efort al Opoziției de a arăta că sunt probleme și de a ajuta la identificarea de soluții sunt respinse fără drept de apel de către coaliția majoritară.

Am găsit soluții de finanțare pentru reconstrucția zonelor afectate - ni s-a spus că banii aceia nu există, deși sursele au fost identificate cu precizie.

Am înaintat Parlamentului proiecte de legi menite să acorde sprijin celor sinistrați - aceeași Coaliție a picat la vot toate propunerile noastre legislative.

Am adus amendamente la unele proiecte ale majorității cerând măsuri mai ferme și mai eficiente în sprijinul sinistraților - aceeași încăpățânare dusă până la extrem a majoritarilor din Parlament a făcut ca nimic să nu treacă!

Am luat poziție în declarații politice, în presa scrisă, la emisiuni televizate și radiofonice, de la tribuna Parlamentului.

Foarte mulți cetățeni sunt de acord cu noi, presa ne dă dreptate, organizațiile cetățenești și comunitățile oamenilor de afaceri se oferă să sprijine și să completeze inițiativele noastre cu idei care și nouă ni se par adecvate. Și ce face Guvernul și coaliția majoritară? Refuză! În a refuza nu există rezerve pentru ei la fel cum nu există rezerve în a promite în teren și în fața camerelor de luat vederi marea cu sarea și măsuri nemaipomenite pentru refacerea zonelor calamitate. Dar toate promisiunile se dovedesc a fi minciuni grosolane iar oamenii rămân cu buza umflată.

Cerem prin prezenta reprezentanților Puterii și coaliției majoritare să nu mai refuze aprioric toate soluțiile venite din direcția Opoziției pentru rezolvarea problemelor legate de inundații. De asemenea, cerem ca promisiunile făcute oamenilor aflați în nevoi și la limita suportabilului să fie îndeplinite întocmai și cât mai curând posibil.

  Anca Constantinescu - declarație politică intitulată Turismul românesc, încotro?;

Doamna Anca Constantinescu:

"Turismul românesc, încotro?"

Doamnelor și domnilor deputați,

În spațiul Uniunii Europene, turismul reprezintă o activitate economică importantă, asigurând o paletă largă de produse și servicii, implicând o multitudine de factori-din sectorul public sau privat-având competențe extrem de diverse, descentralizate, mergând până la nivel regional sau local.

Au rămas doar câteva luni până la a deveni membrii acestui spațiu, dar nu putem să nu precizăm că au trecut 16 ani de democrație, iar eforturile și planurile "mărețe"de revigorare a turismului din țara noastră, cel care ar fi trebuit să contribuie la redresarea economică a României, este, fără echivoc, sub așteptări.

Turismul este considerat parte integrantă a activităților comunitare desfășurate în sprijinul realizării obiectivelor generale ale Uniunii Europene. Toate măsurile întreprinse la nivel comunitar trebuie să reflecte importanța turismului pentru obținerea prosperității pe planul creșterii economice și al ocupării forței de muncă. Aceste măsuri trebuie să țină cont de structura particulară a unui sector în care întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) joacă un rol hotărâtor. În Europa, circa 6,5% din cifra totală de afaceri a IMM-urilor este datorată celor din sectorul turismului, aceste IMM-uri contribuind semnificativ-apreciază specialiștii din domeniu-la valoarea PIB din numeroase state membre ale Uniunii Europene. Multe din IMM-urile din sectorul turismului sunt generatoare de locuri de muncă și un element-cheie al unei sănătoase și durabile creșteri economice constă tocmai în menținerea competitivității acestei activități.

În țările membre ale Uniunii Europene, în sectorul turistic activează circa două milioane de întreprinderi, în special mici și mijlocii, acestea contribuind în medie cu aproximativ 5% la realizarea PIB, dar și la crearea de noi locuri de muncă. Turismul generează un volum considerabil de activitate și în alte sectoare-cum ar fi comerțul, echipamentele specifice-volum de circa 1,5 ori mai mare decât cel din activitatea turistică propriu-zisă.

În acest context, țara noastră este una dintre țările cu turismul cel mai puțin dezvoltat, situându-se pe locul 162 din totalul de 174 de țări, exprimat în contribuția la PIB, conform unui raport al Consiliului Mondial al Turismului și Călătoriilor.

Sectorul turismului este considerat ca având foarte bune perspective de viitor, previziunile indicând o creștere mai accentuată a acestuia față de creșterea economică medie, fapt ce se bazează însă pe creșterea economică globală. Numai în ultimii ani, în industria hotelieră europeană, rata de creare de noi locuri de muncă a fost de peste 100000 de posturi pe an.

Se anticipează că volumul turismului european se va dubla în următorii 20-25 de ani, ducând la o creștere de aproximativ 15% a numărului locurilor de muncă în acest sector.

Evoluția-în următorii 10 ani-a structurii demografice a populației europene își va pune amprenta asupra genului de turism, ținând cont că în anul 2020 populația de peste 65 de ani va fi cu circa 17milioane de persoane mai numeroasă decât în prezent. Pe piața turismului va spori ponderea turiștilor de vârsta a treia, fenomen datorat atât progreselor înregistrate pe linia îngrijirii sănătății, cât și a diminuării obligațiilor familiale și mai ales a celor profesionale.

Nimic nu ne împiedică să contribuim la realizarea previziunilor de mai sus, pentru că țara noastră dispune de veritabile comori turistice care își așteaptă fiecare exploatarea în acest sens. Dispunem, așadar, de un potențial fabulos, dar pe care nu îl transformăm în imagine.

Slaba calitate a serviciilor profesionale, prețurile foarte mari, lipsa unei infrastructuri corespunzătoare, lipsa de interes, goana după profit și, nu în ultimul rând, mentalitatea sunt câteva dintre elementele care contribuie la căderea liberă a turismului în România.

Turismul reprezintă un sector al serviciilor al cărui produs este deosebit de complex. Fiecare verigă a lanțului contribuie la produsul final; de aceea, dacă o singură verigă nu funcționează bine, întregul ansamblu va fi afectat.

Există și oferte care atrag turiștii români și străini și aici vorbesc despre agroturism, o ramură aflată în plină dezvoltare: serviciile oferite sunt deosebite și de cea mai bună calitate, dată fiind binecunoscuta ospitalitate a românilor, din păcate doar a unora - a furnizorilor din această categorie - localnicii decenți ai unor locuri pitorești minunate.

Odată cu intrarea în Uniunea Europeană este de așteptat ca interesul turiștilor străini pentru România să crească, pentru că turismul rural și balnear sunt doar două puncte forte, dar pentru aceasta se impune o mai bună promovare a tradițiilor locale, o mai mare implicare a Guvernului, a comunităților locale și a investitorilor. E nevoie de mobilizarea tuturor factorilor și astfel direcția turismului românesc va fi una, cu siguranță, de talie europeană, iar locul României în top va fi cel meritat!

  Dumitru Avram - declarație politică cu tema Incapabili să asimilăm fondurile europene;

Domnul Dumitru Avram:

"Incapabili să asimilăm fondurile europene"

Se pare că oficialitățile noastre ne spun foarte puțin din ceea ce se discută despre noi la Bruxelles. Publicația vieneză "Der Standard", cu acces la informații de primă mână, în condițiile în care Austria a deținut președinția Uniunii Europene, atrăgea atenția, zilele trecute, asupra unui fenomen deosebit. Mai bine de jumătate din proiectele susținute de cei alături de care dorim să ne aflăm de la 1 ianuarie 2007 se irosesc. Calculatoare și infrastructuri scumpe putrezesc în depozite. Și aici nu este vorba de o cifră oarecare, ci de 1,4 miliarde de euro alocați în perioada 2000-2004, o puternică susținere financiară în vederea aderării la UE. Acești bani trebuiau să ajute, înainte de toate, la îmbunătățirea infrastructurii din domeniul administrativ (între altele, introducerea computerelor în justiție), la construirea unor centre de inovație în economie etc.

Curtea de Conturi a UE a ajuns la concluzia că, pe lângă corupție și tendința de returnare a unor asemenea fonduri, de data aceasta avem de-a face cu lipsa de specialiști - pe care n-am reușit să-i păstrăm în țară - și cu o îngrijorătoare absență a fondurilor necesare. Proiectul legat de computerizare a justiției a căzut tocmai pentru că Guvernul român a fost incapabil să se achite de partea sa de co-finanțare, în valoare de 12 milioane de euro.

La insistențele Comisiei Uniunii Europene, s-au instalat, la frontiera răsăriteană și apuseană a României, cămine pentru azilanți, deși aproape că nu existau solicitări în acest sens în zonele respective. Acolo s-au găsit doar aparatură nefolosită, automobile și stocuri de alimente neatinse. Pe de altă parte, trupele de la frontieră au fost dotate cu vehicule de teren pentru care nu există nicăieri în țară stații de întreținere.

O altă ciudățenie: podul de peste Prut, care a costat 3,1 milioane de euro, a rămas, practic, izolat, pentru că nu există încă o șosea care să ducă într-acolo. Pornind, cu siguranță, de la astfel de exemple, comisarul UE pentru politică regională, Danuta Hübner, cerea un control efectiv și riguros legat de repartizarea viitoare a sumelor, în valoare de miliarde de euro, primite din partea UE.

Sigur, în toate aceste aprecieri numelui României îi este asociat acela al Bulgariei, dar asta nu ne încălzește cu nimic. Am putea avea însă o nedumerire: la Sofia, același comisar UE, Danuta Hübner, a semnat, împreună cu ministrul de Finanțe al țării gazdă, Plamen Oreșarski, un acord de sprijinire, cu 20 milioane de euro, a Bulgariei în vederea depășirii pagubelor produse de inundațiile de anul trecut; banii sînt destinați atât agriculturii, cît și lucrărilor de reparație a clădirilor publice, infrastructurii și instituțiilor publice. Cum se știe, Bulgaria a fost lovită în mult mai mică măsură de furia naturii. La noi, au fost până acum vreo zece valuri de inundații, plus alte fenomene naturale inexplicabile, cum s-a întâmplat în aceste zile la Bistrița-Năsăud, când munții s-au prăvălit pur și simplu asupra oamenilor.

Statul se dovedește în continuare neputincios în a-i ajuta pe cei loviți de soartă, și încă nu știm de ce fonduri europene am beneficiat nu numai pentru a depăși această situație, dar și pentru a afla cauzele unor asemenea dezlănțuiri ieșite din comun ale naturii. Cu siguranță, mult mai important și mai actual pare a fi astăzi conflictul apocaliptic dintre om și mediul înconjurător decât așa-numita ciocnire a civilizațiilor.

Evident, România nu se află într-o poziție prea bună în ceea ce privește aderarea în termen la UE. Convulsiile politice neîntrerupte de la București pun mereu pe planul al doilea etapa construcției și a performanței. Pe de altă parte, ifosele comportamentale de stat în stat al acestui CNSAS, care a ajuns să decidă cine este și cine nu în măsură să ocupe o funcție publică în România, tendința tot mai evidentă a Guvernului de a-și subordona Parlamentul și multe altele de acest fel nu fac decât să trezească îngrijorare la Bruxelles.

  Bogdan Liviu Ciucă - comentarii privind unele măsuri fiscale ce se impun a fi adoptate;

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Comentarii privind unele masuri fiscale ce se impun a fi adoptate

Propunerile noastre de neimpozitare a profitului reinvestit si impozitarea microintreprinderilor cu 1,5 % si nu cu 16 %, la fel ca și celelalte amendamente pe care le-am formulat la Codul Fiscal, au avut în vedere nevoia României de a-și acorda politicile economice și sociale cu cele ale UE, pentru a putea beneficia de oportunitatile oferite și de a recupera decalajele economice care despart tara noastra de celelalte state comunitare.

Măsurile promovate de noi se vor aplica tuturor societăților indiferent de dimensiunile și domeniul lor de activitate, și urmează să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2007

Partidul Conservator este decis sa nu voteze Codul Fiscal dacă modificările finale nu vor fi cele propuse de noi. Propunerea privind neimpozitarea profitului reinvestit va stimula dezvoltarea agenților economici. E o masură care va ajuta agenții economici să își folosească profitul pentru a se retehnologiza, pentru a se pregăti să facă față politicilor UE. Noi, reprezentanții PC, susținem până la capăt aceste două inițiative privind profitul reinvestit și impozitarea microintreprinderilor cu 1,5% si nu cu 16%. Prin aceste măsuri, o bună parte din economia gri ar ieși la lumină, iar finanțarea - marea problemă de care se plâng companiile românești - s-ar putea obține cel mai ieftin, din sursele proprii.

O altă propunere a noastră vizează posibilitatea firmelor cu până la 50 de angajați, de a plăti impozitul la finele anului, nu trimestrial cum era până acum. Această masură stimulează dezvoltarea firmelor, pentru că le dă posibilitatea de a utiliza banii aferenți impozitului în timp pentru recapiltalizare si retehnologizare.

Un alt amendament al nostru este cel care se referă la neimpozitarea salariilor cercetătorilor, astfel încât să sprijine cercetarea și să atragă mai mulți tineri în acest domeniu, având în vedere că cercetarea și inovarea reprezintă cheia competitivății.

Partidul Conservator ține foarte mult la aceste inițiative care vin în sprijinul micilor intreprinzători și le dă acestora posibilitatea competitivității și rezistenței pe plan european, după1 ianuarie 2007 și dorim să obținem sprijinul tuturor partenerilor de guvernare în acest sens.

  Cristian Alexandru Boureanu - critica demersului inoportun și politicianist al PSD de a depune o moțiune simplă pe tema educației;

Domnul Cristian Alexandru Boureanu:

Acțiunea Partidului Social Democrat de a depune o moțiune simplă pe tema educației reprezintă un demers inoportun și politicianist, al cărui sens constă doar în deturnarea atenției opiniei publice de la problemele reale ale acestui partid. Fără a le păsa de realitățile acestui domeniu și mai ales de îmbunătățirile vizibile comparativ cu guvernarea anterioară, reprezentanții PSD critică orbește tot ce le iese în cale.

Critica nefundamentată este caracteristică PSD. Acest partid nu concepe că nu mai deține puterea absolută și că acuzațiile de corupție l-au singularizat în peisajul politic românesc. În aceste condiții, nici PRM nu mai votează moțiunile aberante depuse de PSD, deși, ca partid de opoziție, ar trebui, cel puțin formal, să aibă demersuri solidare.

Învățământul reprezintă o problemă stringentă pentru România pentru că, oricâte fonduri de la bugetul de stat i-ar fi alocate acestui domeniu, tot nu pot fi considerate suficiente, fiind vorba de o prioritate națională. Totuși, de la preluarea guvernării de actuala putere, pentru învățământ au fost alocate mai multe fonduri decât în ultimii 15 ani. Pentru prima data în ultimii 15 ani au fost alocați 5% din PIB pentru educație, bani care sunt cheltuiți acum pe proiecte, si nu haotic ca în trecut.

Consider aberantă solicitarea de demitere a ministrului educației, la doar câteva luni de la preluarea mandatului. Oricine știe că efectele preluării unui ministeriat, de către oricine, se văd după un anumit timp. Dezorganizarea și lipsa de consecvență acuzate de PSD la nivelul învățământului nu sunt decât atribute care caracterizează, în cel mai înalt grad, acest partid.

Solicit, așadar, PSD să renunțe la critica oarbă, concretizată în moțiuni menite să bulverseze și să ocupe inutil dezbaterea parlamentară. Probabil că împiedicarea dezbaterilor parlamentare pe legi prioritare pentru integrarea europeană reprezină o nouă direcție în politica PSD.

  Liviu Câmpanu - comentariu la adresa declarațiilor PSD;

Domnul Liviu Câmpanu:

Iată că, asemeni gripei aviare, au început să reapară focare de moțiuni. "Băieții" ăștia s-au plictisit să își numere banii prăduiți în guvernările anterioare și cu ochii pe sondaje s-au apucat să mai execute un "joc de glezne" aruncând în ochii electoratului cu două moțiuni: una simplă și una de cenzură, că așa dă bine, anul acesta purtându-se construcțiile antagonice. Ce nu le mai place? Educația, cercetarea....Lucrurile nu merg bine deloc acolo, spun ei. Poate că așa este, dar supărarea cea mare le-o stârnesc investițiile majore din sistemul de învățământ românesc, iar ei nu sunt acolo să administreze comisioanele. Profesorii au salarii mici, dar nu le-a micșorat nimeni, ci dimpotrivă, în ultimii doi ani acestea au crescut constant. Salariile mici ale dascălilor vin dinspre ei și nu arată nimic altceva decât disprețul pentru activitatea intelectuală, pentru viitorul României, trădând totodată acele reminiscențe comuniste când intelectualii socotiți niște "șoricei de bibliotecă" beneficiau din când în când de arătatul "pisicii".

Reprezentanții opoziției nu sunt preocupați de problemele reale ale țării, cum nu au făcut-o niciodată. Dar pornesc de la premiza că dă bine să apară "pe sticlă" și în presă dând cu piciorul în tot ceea ce face guvernarea actuală.

Nimeni nu spune că Alianța la putere a făcut să curgă "lapte și miere" pentru că a avut în primul rând de astupat găurile făcute de guvernarea precedentă care au transformat bugetul României într-o plasă de năvod din care se scurgea tot P.I.B.-ul României spre destinații mai mult sau mai puțin folositoare interesului național, dar sigur foarte folositoare pentru buzunarele celor ce erau atunci la putere.

În 12 ani de guvernare PSD-istă s-a mai dat din când în când cu lut o casă făcută din paiantă, cum era România anilor 90. Guvernarea actuală e preocupată în primul rând, cum e și logic, de temelia acestei case. Dacă ei ar fi făcut asta de la început noi am fi pus acum "termopanele", însă acestea au apărut la casele lor.

Sistemul educațional românesc trebuie să se transforme dintr-un exportator de materie cenușie, într-un utilizator eficient al acesteia. Însă, pentru aceasta, economia românească trebuie să fie funcțională. Oricât de bun "inginer" ai fi nu poți să mobilizezi mecanisme ruginite 12 ani de zile pentru că , din păcate asta s-a întâmplat, ținând imobilizat un sistem folosind reguli centraliste.

Acel "nu ne vindem țara" a blocat dezvoltarea unor ramuri de înaltă tehnologie și, totodată, a creat "cadavre" industriale ce au fost vândute cu bucata la fier vechi.

Sistemul de sănătate românesc este în criză. Știm asta! Este în criză de 16 ani. În aceste condiții trebuie să ne întrebăm cu responsabilitate cine este vinovatul: medicii- care primind un salariu de mizerie strigau după medicamente pentru bolnavi?...asistenții medicali- care trăind de pe o zi pe alta se chinuiau să aline cum știau ei mai bine suferințele bolnavilor?...sau cei care administrau sistemul? cei care ar fi trebuit să facă în așa fel încât banii sănătății să ajungă la bolnavi? Dar cât ați fost la putere nu v-a păsat, ați făcut ce ați vrut cu banii asigurărilor sociale de sănătate astupând fel de fel de găuri negre bugetare sau folosindu-i în scopuri electorale.

Vreți să credem că nesimțirea de atunci față de suferințele pacienților, față de penuria din sistem s-a transformat astăzi într-o mare suferință? Vă doare, domnilor? Dacă da, înseamnă că Dumnezeu nu bate cu bățul!

Trebuie să ai mult tupeu, trebuie să fii exonerat de culpa de a fi purtător de bun-simț, pentru a-ți permite astăzi, ca fost ministru de finanțe, ca fost ministru al sănătății să apari la tribuna Parlamentului, să ieși în fața națiunii și să acuzi de incapacitate sau, și mai rău, de rea voință, pe cei care chiar muncesc pentru a-și respecta promisiunile electorale, pe cei care chiar vor să îndrepte răul făcut de dumneavoastră ani și ani. Dar, așa cum vedem, totul este posibil pentru că altfel, nu am ști și nu am spune zicătoarea aceia românească: "nici usturoi nu am mâncat, nici gura nu-mi miroase!"

Spuneți că sunteți printre aceia care susțin integrarea României în Comitatea Europeană în 2007, însă în loc să lucrăm la proiectele de lege cerute de Comunitatea Europeană, absolut necesare integrării ne pierdem timpul în discuții sterile, neconstructive, care sunt făcute doar cu speranța PSD-ului de a-și face imagine publică și a crește în sondaje.

În astfel de condiții, acest comportament nu este altul decât cel asemănător găinii din anecdotă care nu știe ce să facă: să fugă sau să se împiedice?! Or, poate fi asemănat comportamentului iepurașului anecdotic care atunci când se droghează îi îndeamnă pe toți să alerge prin pădure pentru a-și menține condiția fizică.

În programul dumneavoastră electoral era prevazută o creștere substanțială a nivelului de trai al populației ( salarii mari, pensii mari, liberă circulație în țările Comunității Europene, integrarea României în 2007); același lucru l-am promis și noi, numai că soluțiile de urmat erau diferite. De ce dacă ne dorim același lucru, dar nu urmăm calea dumneavoastră nu suntem buni? Credeți că atitudinea permanentă de "Gică-Contra" este realmente constructivă pentru cei care v-au ales?

  Mircea Ciopraga - declarație politică cu titlul Legislația cu privire la legitima apărare - nevoie de schimbare?;

Domnul Mircea Ciopraga:

"Legislația cu privire la legitima apărare - nevoie de schimbare?"

Stimați colegi,

Având în vedere circumstanțele împușcării tânarului Constantin Rădulescu de către Alexandru Rădulescu, precum și declanșarea de către acest caz a unui nou val de controverse legate de dreptul la legitima apărare și de utilizare a armelor mortale în acest scop, fac apel către colegii deputați care se ocupă de probleme de specialitate să se sesizeze și să evalueze necesitatea clarificării cadrului legislativ cu privire la legitima apărare.

Demersul se impune luând în considerare nivelul de infracționalitate din România, precum și creșterea numărului persoanelor fizice care dețin arme, mai ales în condițiile în care eventuale carențe legislative continuă să fie invocate ca încurajând comiterea de abuzuri de către deținătorii de arme. Faptul atrage desigur responsabilitatea asupra parlamentarilor, în primul rând.

În plus, populația se resimte din ce în ce mai expusă în fața acestui pericol și dezarmată în ceea ce privește șansele de a se face dreptate. Prin urmare, rezultatele unei reevaluari a legislației în domeniu ar trebui să pună capăt definitiv confuziilor și controverselor legate de dreptul la legitima apărare.

Va multumesc.

  Bogdan Liviu Ciucă - comentarii privind Ziua drapelului național;

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Comentarii privind ziua drapelului național

Anual, în 26 iunie se sărbătorește Ziua Tricolorului, sărbătoare instituită prin lege ( Legea 96/1998). S-a considerat că drapelul național este simbolul cel mai sfânt al românilor și manifestările dedicate lui pot contribui major la formarea și consolidarea sentimentelor patriotice. De altfel, în toate țările, drapelul de stat are acest rol de întărire a patriotismului, în jurul lui solidarizându-se, la bine și la rău, fiecare popor. Un astfel de comportament nu poate fi acuzat de naționalism șovin; nici o formă de respect față de propriul drapel, nici o formă de punere a acestuia în evidență nu pot fi etichetate critic.

Dar de ce 26 iunie? Pentru a afla un răspuns la această întrebare trebuie să privim în trecut, mai exact în prima jumătate a secolului XIX. Astfel, din 1834, când Țările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conștiința națională cerea unitatea și libertatea țării, domnitorul Țării Românești, Alexandru Ghica Vodă, a obținut de la otomani învoirea "de a pune steag românesc corăbiilor negustorești și oștirii". Dacă steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben și roșu), cel atribuit armatei era compus din trei (roșu, galben și albastru) și un vultur la mijloc. Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.

O altă informație o descoperim printre mărturiile unui francmason, Jean Alexandre Vaillant, potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleșuva, zona Comarnic. Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt. Pentru noi, cei de astăzi, este un prilej de adâncă emoție gândul că acei țărani și ciobani anonimi din Comarnic, adunați în jurul tricolorului pe muntele Pleșuva, au fost poate martorii neștiutori ai unui eveniment istoric de mare semnificație pentru făurirea națiunii noastre. Ca și faptul că, atunci, în ajunul "regenerării" noastre ca națiune, s-au găsit alături de acel drapel, un francez și un român, ca o întruchipare simbolică a unei prietenii ce a înfruntat veacurile.

Coroborând primele informații cu mărturiile lui Vaillant, rezultă în primul rând o consatare neașteptată: tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol național, așadar cu cel puțin un deceniu înainte de oficializarea sa. Atenția ne este atrasă și mai mult de anul revoluționar 1848. Tricolorul a fost adoptat ca simbol al națiunii în prima zi a victoriei revoluției burghezo - democratică (1848 - 1849), 14/26 iunie, când a vut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la București și promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului național.

Mai puțin cunoscut este însă faptul că el exista, am putea spune, "in pectore", în inimile revoluționarilor încă de mult timp. El a fluturat poate pentru prima oară, odată cu izbucnirea Revoluției din februarie 1848 de la Paris, pe Hotel de Ville, primăria capitalei franceze, alături de celelalte steaguri ale "naționalităților". Poate, pentru prima dată tricolorul românesc a fost înfățișat public, ca simbol vexicologic național, în contextul aceluiași an revoluționar 1848, după 25 februarie, la Paris (.......) când o delegație de tineri români au mers în "cântări de libertate" la primăria Parisului să felicite guvernul provizoriu.

Sigur este că revoluționarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât și cei din Țara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripționat lozinca: "Frăția": "Dreptate - Frăție" și dându-i frumoasa denumire de "stindard al libertății". În Adunarea populară desfășurată pe dealul Filaretului din București, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluției, "zi de mântuire pentru toată România", sub flamurile tricolore. Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălțat "flamura cea mare tricoloră a națiunii române", a întregii națiuni române.

Potrivit unei alte ipoteze, tricolorul se impune ca drapel național in 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală. Primul drapel din 1859, aflat în uz pîna în 1862, a avut fîșia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fîșia roșie sa fie dispusă pe partea superioară. După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.

În finalul acestei scurte treceri prin istoria tricolorului, tragem concluzia ca Ziua Drapelului Național a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluționar a decretat ca Tricolorul - roșu, galben și albastru - să reprezinte steagul național al tuturor romanilor; cele trei culori împărțite în mod egal reprezintă principiul egalității, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea.

După 1989, conform art. 12 alin.(1) din Constituția României, poziția culorilor s-a schimbat, aceasta fiind cu albastru lânga lance.

  Claudius Mihail Zaharia - 26 iunie - Ziua Drapelului Național;

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Domnule președinte, stimați colegi,

În declarația mea de astăzi, între două moțiuni, una simpla de ieri, și moțiunea de cenzură de mâine, aș dori să vă reamintesc dumneavoastră, plenului Camerei Deputaților, ca ieri 26,06,2006 s-a sărbătorit Ziua Drapelului Național.

Cu această ocazie aș dori să trec în revistă ceea ce înseamnă și cum s-a ajuns la Drapelul pe care ieri l-am ancorat în Piața Tricolorului din București, din orașele țării, de românii din diaspora și chiar de militarii români din Irak care, în cursul zilei de ieri, în baza Camp Mittica din Irak, unde sunt dislocați militari ai Batalionului 280 Infanterie și ai Campaniei de Poliție Militară, au desfășurat un ceremonial militar și religios.

Pentru început e bine de știut care este însemnătatea celor trei culori de pe Drapelul României: Roșu - sângele înaintașilor noștri care a botezat pământul românesc de-a lungul timpului. El îndeamnă ca dragostea față de neam și de țară să fie la fel de aprinsă ca focul roșului din steag. Galben - strălucirea aurie a soarelui, iar Albastru - seninul cerului, credința și puterea cu care suntem legați de pământul patriei.

Ca istoric, drapelul României își are începuturile încă de la începutul secolului al XV-lea, când se utilizează preferențial cele trei culori - roșu, galben și albastru - în special în cărțile bisericești, manuscrise, pe țesături, broderii și în pictură. Mai târziu, în secolul al XVII-lea și al XVIII-lea cele trei culori apar în documentele emise de cancelariile domnești din Țara Românească și Moldova. În anul 1866, prima constituție a României, semnată de principele Carol de Hohenzollern, confirmă și consacră juridic drept culori naționale cele trei culori - roșu, galben și albastru.

La 1 decembrie 1918, Tricolorul devine simbolul unității și independenței tuturor românilor. La 23 iunie 1921 pe baza propunerilor Comisiei Consultative Heraldice, Parlamentul României votează stema României Mari care va împodobi Drapelul Național.

În fine, la 20 mai 1998, Parlamentul României proclamă ziua de 26 iunie Ziua Drapelului Național (Legea 96) cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la declararea oficială a tricolorului românesc.

Vă mulțumesc,

  Cristian Mihai Adomniței - declarație politică: 30 iunie - cooperare transfrontalieră;

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

Declarație politică: 30 iunie - cooperare transfrontalieră

30 iunie este ultima zi în care se pot depune proiectele pe Programul de Cooperare Transfrontalieră.

Din punctul meu de vedere este poate cea mai concretă formă de colaborare care se poate derula între organizații din România și din Republica Moldova, fiind un pas concret în intențiile declarate de foarte mulți politicieni care au în platforma lor problematica cooperării cu românii de dincolo de Prut.

Cu atât mai mult consider că este și o responsabilitate politică a liderilor politici, a parlamentarilor de a iniția protocoale de colaborare între societatea civilă din România (de fapt județele Moldovei) și reprezentanți ai organizațiilor si asociațiilor din raioanele eligibile din Republica Moldova.

Amintiți-vă, dragi colegi, de momentele, dintr-un timp nu foarte îndepărtat, în care societatea civilă din România făcea eforturi deosebite pentru a putea fi cooptată ca și partener în proiectele unor țări europene fiind șansa noastră de devenire, formare si acumulare de know-how. Ne simțeam mici, neexperimentați, nici nu puteam susține idei sau proiecte distincte, pentru ca, pentru noi totul era nou, trebuia să învățăm totul de la zero.

Anii au trecut, suntem puternici acum, avem un cuvânt important de spus în multe organizații internaționale și consider că a venit momentul în care să acordăm o mână de ajutor societății civile din Republica Moldova, în drumul ei spre devenire, în calea ei de formare ca partener viabil de dialog pentru puterea legislativă și politică. Este posibil ca sferă de interes să fie chiar ușor diferită, structura instituțională să nu își regăsească întotdeauna corespondența, modul de lucru să fie deosebit, dar nevoile sociale sunt aceleași, poate doar mai accentuate, iar societatea civilă trebuie să dea un răspuns.

Apelul meu către dumneavoastră, dragi colegi, se refera la capacitatea si resursele cabinetelor parlamentare de a iniția discuții și colaborări între organizații în vederea încheierii unor parteneriate, care dincolo de aspectele financiare reciproc avantajoase, prevăzute de acesta linie de finanțare, vor putea conduce la o comunicare și cunoaștere bilaterală, acestea fiind motorul care a schimbat lumea de fiecare dată.

  Dan Ștefan Motreanu - declarație politică cu titlul PSD, o soluție pentru Cuba;

Domnul Dan Ștefan Motreanu:

"PSD, o soluție pentru Cuba"

"PSD intră în luptă cu toate forțele până când incompetenta Alianță portocalie dispare definitiv, la fel ca defuncta CDR, și pentru ca românii să aibă o nouă șansă. PSD este soluția, România are nevoie de un guvern competent și stabil, marea înșelăciune trebuie să înceteze". Această declarație populist electorală nu putea să aparțină decât președintelui PSD, domnul Mircea Geoană, care încă trăiește cu impresia că partidul pe care îl conduce mai reprezintă prima vioară politică în România. Afirmațiile liderului PSD frizează ridicolul. El încă mai crede că PSD reprezintă soluția pentru România. PSD, sub numele pe care le-a purtat anterior, a avut între 1990 și 1996 posibilitatea să demonstreze ce poate. Rezultatul acestui șesenal s-au văzut: regres în toate domeniile, sărăcie, corupție, mineriade și nici măcar vreun semnal de încurajare din partea Uniunii Europene.

Electoratul a taxat în 1996 prestația PSD (PDSR), iar în anul 2000 a mai acordat o șansă acestui partid. S-a văzut, sau mai precis românii au simțit pe pielea lor ce a însemnat "soluția" PSD. Înflorirea corupției, înrăutățirea condițiilor de viață și periclitarea traseului aderării sunt numai câteva dintre "reușitele" "soluției" clamate de domnul Mircea Geoană.

Aflat în campanie electorală declarată oficial - chiar trebuie văzut dacă legislația electorală în vigoare prevede sancțiuni pentru astfel de manifestări - președintele PSD, influențat probabil de privirea pe care i-o aruncă teroristul roșu Che Guevara de pe tricourile purtate de juniorii săi, și nu numai, a lansat public o serie de considerații care pot fi cu ușurință comparate cu teoriile castriste din Cuba anilor 50. Ce spune domnul Geoană? Că în urma aplicării cotei de impozitare de 16% (a nu se uita că în 2003 și PSD era tentat să o aplice, dar conservatorismul lui Ion Iliescu a oprit singura inițiativă bună a fostului partid de guvernământ), "venitul net al celor cu venituri mari a crescut foarte mult, cei bogați au devenit pur și simplu și mai bogați, iar acești oameni pot să-și permită să consume și mai mult, majoritatea dintre ei importând bunuri de lux din străinătate în locul produselor locale". Urmează o concluzie copiată la indigo după discursurile lui Fidel Castro: "producătorii români pierd în fiecare an peste un miliard de euro, bani pe care cei bogați preferă să îi folosească importând produse de lux din Occident. Asta înseamnă și o scădere a producției autohtone în multe domenii, asta înseamnă și locuri de muncă mai puține și la fel de prost plătite, un șomaj mai mare și mai mulți săraci". Cu un astfel de discurs, au fost păcăliți cubanezii cu o instrucție și educație sumară. Mircea Geoană își încearcă norocul cu un astfel de discurs, dar, doar o prinde la acea parte a populație care încă nu este conectată la valorile momentului.

Dincolo de intențiile electorale, discursul domnului Mircea Geoană frizează ridicolul. Pentru că nu oamenii bogați se ocupă de importurile bunurilor de lux. De importuri, de orice natură - și acest lucru îl știe și un elev mediocru de gimnaziu - se ocupă societățile comerciale specializate. Nu acestea sunt cauzele pentru care producătorii români pierd miliarde și scade producția autohtonă, ci eventual slaba calitate și lipsa de competitivitate ale unor produse autohtone. Iar slaba calitate și lipsa de competitivitate au fost posibile în special din cauza guvernărilor PSD. Drept urmare, îi sugerez domnului Geoană, dacă are astfel de idei, să emigreze în Cuba, pentru că, oricum, Fidel Castro are o anumită vârstă, fratele său nu este agreat pentru a-i prelua atribuțiile, iar acolo, cu siguranță PSD ar fi o soluție. Îmi cer scuze anticipat poporului cubanez pentru această propunere. Oamenii de rând de acolo nu au nici o vină.

PS. Îl rog pe domnul Mircea Geoană să fie mai explicit și să numească o serie de produse de lux românești care sunt ignorate de bogații zilei.

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică cu titlul PSD se vrea furia roșie a României;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"PSD se vrea furia roșie a României"

Doamnelor și domnilor,

Încep prin a-mi pune o întrebare: colegii de la PSD conștientizează faptul că dezbatem, în moțiunea de cenzură "Guvernul Tăriceanu - fapte și minciuni", câteva probleme pe care le-am mai discutat în spațiul parlamentar și în cel public, cu puțin timp în urmă?

Dacă ar trebui să mă refer numai la titlul așa-zisei moțiuni de cenzură, aș spune că înțelesul lui, pentru oricare om care cunoaște limba română, este "Guvernul Tăriceanu este caracterizat de fapte, în timp ce PSD spune minciuni".

Am remarcat, în această moțiune de cenzură, unele teme specifice opoziției, care au mai fost tratate în precedentele moțiuni simple și care au fost dezbătute și clarificate la momentul oportun. Avem de-a face, iată, în direct, cu un deja-vu politic fără sens. Parlamentul și-a exprimat la fiecare moțiune simplă depusă de PSD, încrederea pentru miniștrii Coaliției și pentru reformele acestora. Mai mult, la nivelul celor patru formațiuni politice care asigură majoritatea, de fiecare dată când s-a simțit că o persoană a obosit, aceasta a fost înlocuită pentru a reda performanța și coerența Guvernului.

Pe de altă parte, demersul PSD se constituie, în mod evident, ca o acțiune de imagine și... atât. PSD trebuie să bifeze un demers parlamentar, să-și facă o normă stabilită de ei, la moțiuni de cenzură și... atât. Pentru că, stimați colegi, dacă PSD se pricepe la ceva, aceasta este felul nonșalant și persuasiv în care spune minciuni prin omisiune. Mai lipsește să ne spună social-democrații faptul că Guvernul Coaliției este vinovat pentru că uneori plouă mai mult, pentru gripa aviară care a apărut în atâtea locuri pe glob și, de ce nu, pentru subțierea stratului de ozon!

Într-un fel, este de înțeles depunerea acestei reluări de moțiuni simple. PSD caută subiecte și încearcă să devină furia roșie a României, de o săptămână încoace. Din păcate, singura dezbatere interesantă pe care acest partid a reușit să o impună în sfera publică a fost dilema păsărilor de pe noua siglă: să fie gâște, să fie rândunici sau cocori? Asta da dezbatere constructivă!

Deși acuză Alianța că se află într-o continuă campanie electorală, PSD nu se dă în lături de la a organiza manifestări cu cei câțiva zeci de membri necompromiși rămași în partid și alți câțiva păcăliți de Marian Vanghelie cu o bere și un mic. Din păcate, penibilitatea de care dă dovadă PSD în aceste momente este crasă, atâta timp cât legi importante pentru țară nu pot fi supuse dezbaterii parlamentare pentru a satisface pofta de circ a câtorva parlamentari.

În concluzie, cataloghez acest demers al opoziției ca fiind unul nerealist, propagandistic și neprofesionist. Votul acordat miercuri de Parlament va arăta acest lucru!

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Ovidiu Ioan Silaghi - declarație politică: Asediu împotriva proprietății;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Declarație politică: "Asediu împotriva proprietății"

Suntem în anul de grație 2006, la 16 ani de la căderea comunismului și observ la unele grupuri politice o tendință pe care nu o mai credeam posibilă acum. Concret, este vorba de un asalt, de un adevărat asediu la adresa proprietății private. Între 1991 și 2001 au fost elaborate o serie de legi, cu limitări numeroase, privind reparații în domeniul proprietății private. În 2005, experți liberali din Cabinetul Tăriceanu au adus o serie de îmbunătățiri legislației mai sus amintite. Nu pot să afirm că s-a atins perfecțiunea, nu pot să afirm că sunt sau vor fi mulțumiți în totalitate foștii proprietari sau urmașii lor. Știu că este foarte dificil să repari ceea ce au stricat 45 de ani de comunism. Și, mult mai dificil este să faci reparații în domeniul mentalităților, într-o țară în care până acum 10 ani propaganda a marșat pe falsa egalitate și pe lipsa de competitivitate. În această primăvară suntem martorii unor inițiative legislative și a unor atacuri împotriva proprietății.

A existat o propunere legislativă care a încercat să aducă facilități și mai mari uzurpatorilor proprietății care au avut beneficii nebănuite în urma Legii 112/1995. Dintr-o eroare, această lege, susținută cu precădere de Opoziție, în fapt, autorii legii inițiale, a fost adoptată și cu concursul celor mai mulți deputați ai Alianței. Din fericire, în urma sesizărilor din presă, ale societății civile și ale unor liberali, propunerea legislativă de modificare a Legii 112/1995 a fost retrimisă spre reexaminare Parlamentului.

De aproape patru luni de zile, persoane interesate, au declanșat atacuri furibunde împotriva Fondului Proprietatea. Cu argumente puerile și total nefondate. Atacurile oculte din culise s-au transformat, deloc surprinzător aș zice, în amendamente parlamentare și s-a ajuns în situația de a se compromite transferarea pachetelor de acțiuni de 20% de la Loteria Națională la Fondul Proprietatea. O parte dintre adversarii transferării acțiunilor Loteriei s-au lansat în declarații populist-electorale, susținând că sumele respective ar trebui dirijate spre acțiuni sociale, cu precădere către pensionari. Autorii acestor declarații fie sunt de rea credință, fie au anumite interese, fie nu cunosc realitățile. 70% dintre beneficiarii despăgubirilor acordate prin Fondul Proprietatea sunt pensionari. Și nu fac parte în general din categoria pensionarilor de lux aparținând nomenclaturii comuniste. Iar ceilalți 30% dintre beneficiari sunt urmași ai unor oameni furați de regimul comunist.

Mediul de afaceri și-a reglementat încă din perioada interbelică propria organizare și așa a apărut registrul comerțului. În 1990, același mediu de afaceri și-a reparat singur ceea ce au stricat comuniștii și au reînființat registrul comerțului. Fără nici un fel de sprijin din partea statului. În 2002, PSD a naționalizat registrul comerțului, cu toată opoziția de atunci a PNL, PD și a societății civile. Acum, parlamentul a îndreptat eroarea, dar s-au găsit exponenți ai partidului (PD) care s-au opus naționalizării din 2002 să conteste acum la Curtea Constituțională legea recent adoptată. Au și apărut insinuări și declarații de genul că nu pot fi luate bunuri din proprietatea statului și trecute în proprietatea unor ONG-uri. În primul rând, autorii acestor declarații cu iz etatist uită că și în acest caz este vorba de o reparație, și anume anularea naționalizării din 2002. Mai mult, reparația nu poate fi făcută în integralitate, pentru că Registrul comerțului nu se întoarce în proprietatea Camerelor de comerț, ci doar în administrarea acestora. Amănunt pe care adversarii reparației îl uită deliberat sau nu.

Suntem l-a câteva luni de aderarea la Uniunea Europeană, dar din păcate mulți dintre colegii noștri gândesc în mod etatist. De ce să piardă statul?, susțin ei. Care pierdere? Un stat pierde ceva doar în relația cu alt stat, sau pierde ceva pe mâna propriilor săi funcționari, atunci când este vorba de acte de corupție. Vom intra cu siguranță în Uniunea Europeană. Dar vom fi priviți ca niște neocomuniști, tocmai din cauza celor care în continuare țin cu dinții ca proprietatea să rămână la stat și să nu revină la acei care au creat-o.

PS. Presa internațională a scris elogios episodul recent, când Castelul Bran a fost retrocedat în natură foștilor săi proprietari. La noi au existat voci care au plâns pe umerii statului pentru "uriașa" pierdere înregistrată. Nu a fost nici o pierdere. Nu statul a construit Bran-ul. Acum însă statul a câștigat enorm la capitolul imagine.

  Relu Fenechiu - declarație politică cu tema PSD, lider incontestabil la ... moțiuni;

Domnul Relu Fenechiu:

"PSD, lider incontestabil... la moțiuni"

Chiar în ziua - luni 26 iunie - în care a înregistrat în sondaje cel mai scăzut procent, 20%, din întreaga sa istorie, PSD dovedește că este un partid care este complet rupt de realitate și se consideră în continuare, eronat, un prim solist al vieții politice. Nu-mi pot explica altfel afirmațiile domnului Mircea Geoană de ieri de la conferința de presă a partidului pe care îl conduce: "Nu negociem nimic, nu avem de negociat interesul național și interesul opoziției de a spune lucrurilor pe nume. Dacă dorește cineva să ni se alăture sunt bineveniți, dacă sunt parlamentari care au un minim de bun simț și de interes pentru această țară vor avea ocazia să-și manifeste poziția reală cu prilejul moțiunii de cenzură. Ne apropiem de sfârșitul inevitabil al acestei coaliții și al Alianței portocalii" Această declarație vine în completare alteia făcută duminică și în care PSD își manifestă chiar disponibilitatea de a guverna. Uitând că mai mulți lideri ai partidului au afirmat că PSD nu este deloc pregătit pentru guvernare și că multe voci din propriul partid consideră inutilă această moțiune de cenzură care se va dezbate mine.

Moțiunea de cenzură de mâine este a treia în numai într-un an și jumătate din această legislatură. În patru ani, 2001-2004, fosta Opoziție, PNL-PD, deși avea motive întemeiate nu a deranjat guvernarea PSD decât cu două moțiuni de cenzură. De când a pierdut puterea, PSD a introdus opt moțiuni simple, ultima luni seara. În întreaga legislatură trecută, PNL și PD au avut doar cinci moțiuni simple. La fel s-au petrecut lucrurile cu PDSR, PSD-ul de astăzi în cealaltă perioadă de opoziție, 1996-2000, când a uzitat de o ploaie de moțiuni simple și de cenzură. Este dreptul democratic al oricărei opoziții să promoveze moțiuni simple și de cenzură. Privind comparativ cifrele înregistrate însă prin alternările la guvernare rezultă un lucru foarte clar: PSD nu știe să piardă, nu este obișnuit să nu conducă. Acesta este un unghi de vedere. Aș mai putea da și o altă interpretare tuturor moțiunilor înaintate de PSD. Întârzierea deliberată a activității parlamentare pe linie de integrare și aici coroborez și cu tragerile de timp înregistrate la dezbaterile pentru regulament. Spațiul pierdut cu tragerile de timp și cu moțiunile demagogice ale PSD, reprezintă mai mult, din punct de vedere al timpului efectiv de lucru decât cel al celor două sesiuni extraordinare la care am fost obligați să le susținem. Mulțumim PSD!

PS O știre de ieri m-a bulversat. Liderii PSD au anunțat că parlamentarii partidului care vor lipsi de la dezbaterea moțiunii de cenzură, nu vor mai fi trecuți pe listele electorale. Înțeleg din sintagma "liste electorale" că PSD nu intenționează să accepte pentru viitoarele alegeri sistemul de vot uninominal. Este grav. Pentru că una se declară și alta se intenționează să se facă.

  Vladimir Alexandru Mănăstireanu - declarație politică: 500 de zile pierdute;

Domnul Vladimir Alexandru Mănăstireanu:

Declarație politică "500 de zile pierdute"

Mă așteptam, ca simplu român, detașat de calitatea de parlamentar și membru al unui partid de opoziție, ca, la finele anului 2004, să asist la o nouă abordare a actului guvernamental, din prisma noii alianțe de dreapta și a coaliției multicolore.

Mă așteptam ca, prin ceea ce au declarat în campania electorala și în primele zile când au preluat conducerea Guvernului, să particip, de data aceasta ca parlamentar, la o încărcare a Legislativului cu proiectele Guvernului care sa pună în practică faimosul Program de guvernare.

Dar, după primele două luni, am realizat, poate ca puțini români, că vom parcurge patru ani de populism, fără nimic concret pentru popor, pentru românii care au crezut orbește în minciunile actualilor guvernanți.

Poporul român, România, au pierdut 500 de zile. 500 de zile pe care, din păcate, nu vom avea niciodată șansa să le găsim altundeva sau să ni le ofere cineva cadou, drept compensare pentru nenorocirile care s-au abătut peste noi în această perioadă.

Forțând puțin realitatea, eram tentat să cred, la finele anului 2004, că am pierdut o șansă enormă, ca partid, de a demonstra românilor, dincolo de acuzațiile aduse de cei care sunt la putere acum, dar se comportă ca în opoziție, că programele social-democrate sunt cele care vor aduce bunăstare, atât cât permitea adevărul, tuturor.

M-am înșelat și odată cu mine s-au înșelat și milioane de români. Cel puțin așa sper.

Sper ca cei care, trebuie, lună de lună, să stea la cozi interminabile pentru a-și prelungi viața, pensionari care sunt model experimental pentru Ministrul Nicolăescu să se fi înșelat.

Țăranii care nu mai primesc subvenții pentru a-și lucra pământul, cei care au suferit de pe urma proastei gestionări a gripei aviare, să fie de acord cu mine.

Elevii, care cu o zi înainte de capacitate au rămas fără subiecte pentru că incompetența era pe post de ministru al învătământului, să pice Guvernul la examenul guvernării.

Oamenii de afaceri, care plătesc aproape 400 de taxe către stat să-i sancționeze pentru minciunile spuse.

Deficitul bugetar de 2,5% din PIB, cu tendință de creștere la 4%, vine să demonstreze, dacă mai era nevoie, incompetența actualului guvern și incapacitatea miniștrilor portocalii, UDMR-iști și PC-iști.

România și românii suferă în numele reformelor care trebuiau făcute, și care sunt, încă, la stadiul de Program de guvernare, Program electoral, minciună și amăgire.

Cred că sloganul electoral al portocaliilor trebuia să fie " Dezbină și Stăpânește", căci asta s-a întâmplat în aceste 500 de zile.

O luptă continuă între cei doi poli de putere din România, între cele două Palate, între Președinte și Prim Ministru, între democrați și liberali, între dreptate și adevăr, sau între cine a mințit mai mult și cine merită mai mult aplauzele electoratului.

O stare de incertitudine, pentru că unul dintre cei ajunși pe scaunul puterii nu și-a mai respectat cuvântul, nu a ascultat de Fratele cel Mare, și a început să facă pe nebunul. Acel nebun care trebuia mișcat pe tabla de șah a Puterii de mâna care coordonează totul și nimic.

Certuri și minciuni, frustrări și soluții imorale, plecări și reveniri, demisii și răzgândiri, operații și lacrimi, inundații și integrare, posturi și dosare penale, justiție și televiziune, manipulare și putere. Iată programul portocaliu de guvernare.

A mai rămas doar să încercăm a supraviețui. Într-o Românie mică și neîncăpătoare pentru orgoliile și interesele care ne guvernează.

  Vasile Cosmin Nicula - referire la Spitalul municipal Vulcan, județul Hunedoara;

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

"Spitalul municipal Vulcan, judetul Hunedoara"

Unul dintre obiectivele programului de guvernare este ameliorarea stării de sănătate a populației. Strategia Ministerului Sănătății privind politica de reorganizare a spitalelor și măsurile de reformă sanitară trebuie să aibă în vedere în primul rând eficientizarea serviciilor de sănătate. Menționăm în acest sens că la nivelul administrației publice locale Vulcan se înțelege necesitatea restructurării și reorganizării spitalelor, dar acest lucru nu trebuie să se facă în defavoarea populației, pentru care "dreptul la ocrotirea sănătății " este garantat de art. 34, alin. (1) din Constituția României.

Spitalul Vulcan a fost înființat în anul 1910 cu un număr de 60 paturi repartizate pe 3 secții (interne, chirurgie și boli infecțioase) pentru 2000 locuitori câți număra localitatea. În prezent, Spitalul municipal Vulcan funcționează pentru cei peste 30.000 locuitori cu următoarele secții: interne, chirurgie, obstetrică-ginecologie, pediatrie, boli infecțioase, A.T.I., nou-născuți și pneumoftiziologie, are o dotare tehnico-medicală corespunzătoare și centrală termică proprie, asigurându-se astfel condițiile necesare atât îngrijirii bolnavilor internați cât și funcționării cabinetelor de specialitate.

Propunerea Direcției de Sănătate Publică a județului Hunedoara, cuprinsă în Strategia județeană privind reforma în spitale , este de a reduce numărul de paturi din Spitalul municipal Vulcan de la 160 la 100 (ceea ce ar însemna 3,3 paturi la 1000 locuitori) precum și reducerea numărului de secții, prin desființarea secțiilor chirurgie, ATI, obstetrică - ginecologie și nou-născuți și menținerea în funcțiune doar a secțiilor interne, pediatrie, boli infecțioase și pneumoftiziologie (ultimele două deservind populația din toată Valea Jiului) "

Din discuțiile purtate cu reprezentanții Direcției de Sănătate Publică a județului Hunedoara am dedus faptul că indicatorii prezentați de această instituție forurilor superioare nu corespund realității. Exemplificăm prin faptul că de la nivel județean s-a informat că numărul de nașteri la Spitalul Vulcan în anul 2005 a fost 50, pe când în realitate acesta a fost de peste 240. Deși se susține că la Spitalul Vulcan nu se fac intervenții chirurgicale, vă informăm că în perioada 01.01.2006 - 31.05.2006 s-au făcut 186 intervenții chirurgicale.

Față de soluția de desființare a acestor secții și-au exprimat nemulțumirea, prin memorii scrise adresate Consiliului local și primarului municipiului Vulcan, organizațiile de sindicat de la minele Paroșeni și Vulcan, Preparația Coroiești, Sucursale Electrocentrale Paroșeni, Spitalul Vulcan, Sindicatul din învățământ și părinții copiilor seropozitivi din municipiul Vulcan. De asemenea, reprezentanții acestora au amenințat public prin media locală cu manifestări de stradă. Este bine să cunoașteți faptul că municipiul Vulcan este orașul cu cele mai multe unități economice din Valea Jiului, existând implicit un risc ridicat de accidente de muncă care necesită îngrijire imediată.

Administrația publică locală consideră propunerea Direcției de Sănătate Publică Hunedoara nejustificată, discriminatorie și inechitabilă comparativ cu celelalte spitale din Valea Jiului și din Județul Hunedoara și apreciază că punerea ei în practică va avea consecințe negative asupra cetățenilor municipiului Vulcan atât din punct de vedere medical, cât și financiar.

Subliniem încă o dată faptul că Primăria municipiului Vulcan și Consiliul local își exprimă disponibilitatea de a sprijini reforma sanitară, dar prin aplicarea unei restructurări echitabile și nediscriminatorii, care să asigure asistența sanitară minim necesară pentru cei peste 30.000 locuitori. Suntem dispuși să contribuim și cu resurse financiare pentru menținerea în funcțiune a Spitalului Vulcan în condițiile actuale de funcționare, iar dacă nu se vor găsi soluții viabile pentru acest lucru vă rugăm insistent în numele cetățenilor din Vulcan să reveniți cel puțin la decizia de a desființa secția de obstretică-ginecologie.

Este de neconceput faptul că, acum, în condițiile aderării Romîniei la Uniunea Europenă, un municipiu cu peste 30000 locuitori să nu dispună de un spital unde cetățenii să fie tratați într-un mod decent, în orașul unde trăiesc și muncesc. Nu putem fi de acord și vom lupta prin toate mijloacele legale pentru a împiedica desființarea acestor secții și facem un apel către dumneavoastră să înțelegeți situația reală și să ne sprijiniți în demersurile noastre. Nu este posibil ca în secolul XXI un spital municipal să rămână fără secția obstretică-ginecologie, să-și piardă practic identitatea prin înregistrarea nașterilor într-o altă localitate.

Având în vedere starea tensionată generată de această propunere venim la dumneavoastră cu rugămintea de a ne sprijini în demersurile noastre de menținere în funcțiune a Spitalului municipal Vulcan cu toate secțiile viabile și vă asigurăm de întreaga considerație.

Domnule ministru, am redat integral decizia Consiliului municipal Vulcan și a instituției primarului municipiului Vulcan pe care va rog sa o luați în considerare. În caz contrar, va faceți vinovat de toate necazurile pricinuite luarii unei decizii pripite, așa cum arată și programul dumneavoastră de guvernare.

  Filip Georgescu - apel la guvernanți și Parlament pentru protejarea și conservarea monumentelor istorice;

Domnul Filip Georgescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Toate civilizațiile străvechi, care au marcat lumea de-a lungul multimilenarei sale existențe, au lăsat în urma lor mărturii monumentale, prin care și-au definit nu numai capacitatea de creație materială și spirituală, dar și unicitatea. Milioanele de monumente istorice și situri arheologice care împânzesc lumea sunt percepute astăzi ca o moștenire sfântă, de care nimeni nu vrea să se despartă. Oare cum ar arăta Atena fără Acropole, Roma fără Coloseum, Parisul fără Turnul Eiffel, Londra fără Westminster Abby, Moscova fără Kremlin, Beijingul fără Palatul de vară ori New Yorkul fără Statuia Libertății? Asemenea creații monumentale ale trecutului se constituie astăzi în veritabile cărți de vizită, cu ajutorul cărora fiecare popor se legitimează în fața omenirii. Cine nu are astfel de legitimație aparține popoarelor fără istorie.

Noi, românii, nu ducem lipsă de asemenea comori, fiindcă strămoșii noștri care au trăit în vatra noastră de azi au fost oameni harnici, inteligenți și grijulii față de urmașii lor. Din păcate, o parte a bogăției noastre s-a năruit sub acțiunea implacabilă a timpului și a multor nenorociri care s-au abătut peste milenara noastră vatră. Am pierdut vestitele cetăți de la Târgoviște, Suceava, Neamț, Făgăraș și multe altele de pe la fruntarii, pe meterezele cărora au pierit mii și mii de români apărându-și glia străbună.

cutremurele de pământ, incendiile, invaziile străine și bombardamentele dușmane au acoperit cu cenușă și moloz Curtea Domnească din București, Turnul Colței, vestitele hanuri de odinioară, Teatrul național și multe alte mărturii ale trecutului nostru. Dar avem încă foarte multe monumente și situri istorice care ne probează existența noastră dintotdeauna în spațiul daco-getic. Este suficient să ne gândim la Cetatea dacică de la Grădiștea Muncelului, la Tropaeum Traiani, la Biserica din Densus, la Castelul Huniazilor, la mănăstirile din Bucovina și din Oltenia și la multe alte monumente din Maramureș, Țara Crișurilor ori Dobrogea.

Trebuie să spunem, însă, că nenumărate monumente istorice au fost lăsate în paragină din lipsa banilor, mereu alocați pentru prezent și viitor, dar și din cauza nepăsării care ne caracterizează, de la o vreme, pe noi, românii.

Destulă ignoranță și nepăsare față de soarta unor monumnete istorice, amenințate să se degradeze, manifestă și actualii guvernanți. Din noianul semnalelor de alarmă pe care ziarele și posturile de televiziune le-au tras în ultima vreme, în legătură cu unele monumente istorice aflate în pericol, voi aminti pe cel legat de Cetatea Sighișoarei. În mai multe rânduri, Televiziunea națională ne-a arătat, pe micul ecran, cum se macină, zi de zi, sub ochii noștri, zidurile bătrânei cetăți sighișorene, dar autoritățile par și astăzi legate la ochi. Am văzut cum au sistat săpăturile arheologice de la Cluj-Napoca și cum s-a închis șantierul la cererea unora care, probabil, au tot interesul ca mărturiile revelatoare despre Ardeal, ca vatră românească, să rămână pentru totdeauna sub obroc.

Iată de ce cred că proiectul de lege, supus dezbaterii în Camera Deputaților, pentru modificarea și completarea Legii privind protejarea monumentelor istorice, este bine venit. Prin înființarea Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, a Comisiei Naționale de Arheologie, a comisiilor regionale și al Oficiului Național al Monumentelor Istorice sper că Ministerul Culturii și Cultelor va face un pas hotărât înainte pe calea protejării și conservării efective a moștenirii trecutului nostru și nu se va mărgini la a înlocui niște structuri vechi cu altele noi.

Proiectul de față conține, de asemenea, reglementări menite să protejeze și zonele de protecție ale monumentelor istorice, în fața asaltului permanent pe care cei implicați în afaceri imobiliare îl dau până și asupra lăcașurilor de cult.

Este de-a dreptul scandaloasă inconștiența sau poate interesul mafiot care i-au împins pe unii edili bucureșteni să elibereze autorizații pentru ridicarea unor mastodonți din beton în imediata vecinătate a unor monumente istorice de cult, cum sunt Biserica Armenească și Catedrala Sf. Iosif. După cum scandaloasă apare existența unor cârciumi sau discoteci în vecinătatea bisericilor, poluând sonor slijba religioasă. În virtutea noilor prevederi se instituie Registrul specialiștilor, al experților și verificatorilor tehnici și Registrul agenților economici autorizați să desfășoare, în cunoștință de cauză, lucrări de salvare și protejare a monumentelor istorice. Este o măsură salutară, fiindcă nu se mai poate merge pe linia diletantă adoptată în cazul lucrărilor de restaurare a Coloanei Infinitului. Rămâne însă deschisă pe mai departe acea problemă nevralgică de care ne vom lovi și pe viitor, în intențiile de a ne conserva moștenirea istorică - problema banilor. Măsurile pe care le propune proiectul de față, în vederea soluționării acestei probleme - timbrul monumentelor istorice și taxa de ședere în localitățile istorice și turistice - sunt totuși măsuri paliative. De aceea, cred că Guvernul trebuie să suplimenteze bugetul destinat protecției monumentelor istorice și arheologice, adică să investească în trecutul nostru milenar.

Vă mulțumesc.

  Constantin Traian Igaș - declarație politică cu titlul Jur să-mi apăr țara, chiar cu prețul vieții!;

Domnul Constantin Traian Igaș:

"Jur să-mi apăr țara, chiar cu prețul vieții!"

Doamnelor și domnilor deputați,

Așa sună, doamnelor și domnilor deputați, jurământul pe care fiecare tânăr militar îl depune la începutul stagiului său militar. Colegii mei deputați își amintesc cu siguranță acele momente când fiecare dintre noi conștietizam greutatea cuvintelor pe care le rosteam cu atâta elan. Cu toții ne vedeam atunci în stare de a lupta și cu munții, cu toate că în subconștientul nostru exista poate acea dorință nemărturisită de a nu ajunge în situații de conflict în care să fie nevoie de sacrificii supreme.

Există însă între noi oameni al căror curaj nu cunoaște margini. Tinerețea, elanul, dragostea de țară, dorința de a ajuta oamenii aflați în suferință, ura îndreptată împotriva a tot ce înseamnă rău, iată o combinație periculoasă pentru cei care se "angajează" în taberele de conflict din întreaga lume. Așa după cum știți, România a participat și încă mai participă cu trupe în zonele de conflict din Afganistan, pentru a sprijini tot ceea ce presupune lupta împotriva terorismului.

Odată cu aderarea țării noastre la structurile NATO, românii trebuie să conștientizeze câteva realități mai puțin plăcute poate pentru unii: ca membru cu drepturi depline, încă din anul 2004, ea beneficiază de întregul sprijin al acestei organizații, dar în același timp trebuie să sprijine la rândul ei organizația în acțiunile pe care aceasta le întreprinde, fie ele militare sau de oricare alt gen. Unul dintre obiectivele prioritare ale NATO este lupta împotriva terorismului. Unul dintre punctele cele mai fierbinți este Afganistanul. România, ca stat membru al organizației, sprijină această acțiune, chiar dacă nu cu trupe angajate direct în lupte. Pericolul este însă același, fie că ești angajat direct în luptă, fie că ești într-o unitate de geniu sau sanitară. Oricare dintre soldații prezenți acolo este conștient de acest lucru și speră să-și ducă la bun sfârșit misiunea pentru care se află acolo.

Românii și-au făcut datoria întotdeauna, indiferent unde au fost trimiși. Cuvintele pe care le-au primit au fost pline de mulțumiri și de laude, însă nu întotdeauna ni s-au mai întors acasă toții copiii pe care i-am trimis acolo. Unii și-au dat viața pentru a îndeplini misiunile încredințate, unii dintre ei au făcut sacrificiul suprem; acele cuvinte pe care le-au rostit la încorporare au fost respectate, n-au fost doar vorbe-n vânt. Ei sunt eroii noștri.

Pentru a le cinsti memoria, cuvintele sunt uneori insuficiente. Care cuvinte pot exprima mai bine fapta lor? Care cuvinte pot cinsti mai bine memoria lor? Care cuvinte pot alina mai bine durerea celor rămași în urma lor? Mi-e foarte greu să le găsesc. Și nu cred că, cuvintele sunt cele mai importante. Faptele noastre sunt cele care ar trebui să vorbească mai bine, așa cum și faptele lor le încunună curajul.

Zilele trecute Armata Română a fost lovită de cel mai grav incident din istoria participării ei la misiuni internaționale, petrecut pe teritoriu afgan. Patru soldați români au fost răniți, iar cel de-al cincilea și-a pierdut viața, într-o situație în care mai avea câteva zile până când misiunea lui ar fi fost complet îndeplinită. Numele lui este Ionel Gheorghiță Drăgușanu, căruia vreau pe această cale să-i aduc omagiul și întreaga mea recunoștință pentru tot ce a făcut pentru patria sa.

Este cel de-al patrulea erou pe care-l pierdem în Afganistan, alături de Silviu Iosif Fogarași, Samuilă Mihai Anton Teodor și Narcis Marius Sonei.

Nu trebuie să trecem niciodată peste faptele lor, prea puțini sunt cei care le-ar face. Nu trebuie să uităm niciodată numele lor. Am fi mult mai vinovați decât cei care le-au luat viața. Numele lor trebuie să-și găsească loc în manualele de istorie pentru ca generațiile viitoare să învețe din faptele lor și să ducă la bun sfârșit ceea ce ei au început.

România este și va mai fi implicată activ în lupta pentru menținerea păcii în zone "fierbinți". Fie că se numesc Bosnia, Afganistan sau Irak, acolo unde sunt deplasate cele mai importante contingente și noi avem obligația de a face tot ce este posibil pentru a le ușura misiunea acolo unde sunt trimiși.

Pentru toți eroii noștri, omagiul nostru suprem!

Dumnezeu să-l primească alături de el pe Ionel Gheorghiță Drăgușin și să-l odihnească în pace!

Vă mulțumesc.

  Marius Iriza - marcarea aniversării celor 15 ani de existență ai Partidului România Mare;

Domnul Marius Iriza:

În anul 1990, a luat ființă revista ,,România Mare", un săptămânal de "atitudine națională", condus din funcția de redactor-șef și patron al revistei de poetul și gazetarul Corneliu Vadim Tudor și scriitorul Eugen Barbu, director al acesteia.

În scurt timp, revista a devenit un fenomen social, popularitatea ei ajungând de neegalat în presa românească a acelor vremuri. Sute de mii de români simțeau mesajul naționalist și justițiar transmis de revista ,,România Mare". În perioada în care Armata, Școala și Biserica erau într-o scădere de imagine, redactorul-șef, Corneliu Vadim Tudor, era privit de români ca un eliberator. În acele momente grele pentru România, s-a simțit nevoia ca fenomenul România Mare să capete consistență politică.

În iunie 1991, ceea ce trebuia să se întâmple, s-a realizat. Avându-l ca președinte pe dl. Corneliu Vadim Tudor și ca prim-vicepreședinte pe marele scriitor Eugen Barbu, a luat ființă Partidul România Mare.

Până în prezent, Partidul România Mare nu a fost niciodată la guvernare și de aceea este singurul partid parlamentar care nu poate fi acuzat de starea deplorabilă în care se află acum România. De-a lungul timpului, PRM și-a jucat, în mod inteligent și corect, rolul de partid de opoziție, punctând decisiv pe plan economic, politic și social în momentele cele mai importante.

În 15 ani P.R.M. a fost singura stavilă împotriva corupției, sărăciei și jefuirii avuției naționale. Mulți au vrut să-l dărâme, să-l scoată în afara legii, văzând în noi singura baricadă în calea lor spre îmbogățire pe căi mai puțin ortodoxe. Însă nimic nu l-a putut opri din drumul său, nici un atac nu l-a intimidat și nimic nu l-a abătut de la misiunea sa. De fiecare dată, după fiecare impas, acesta se ridica mai puternic și mai viguros.

În iunie 2006, la Sala Palatului s-a sărbătorit împlinirea a 15 ani de la înființarea Partidului România Mare. Este greu de imaginat cum ar fi arătat România fără acest partid și fără președintele lui, senator dr. Corneliu Vadim Tudor.

A durat ceva timp pentru ca idealurile sale să fie înțelese, însă încet, dar sigur, românii și străinii au realizat că P.R.M.-ul nu este un partid xenofob și extremist, ci un partid de patrioți care luptă dezinteresat pentru înfăptuirea idealurilor naționale și pentru stoparea jefuirii României.

  Mircea Man - intervenție cu titlul Ziua internațională împotriva torturii;

Domnul Mircea Man:

"Ziua Internațională Impotriva Torturii"

La data de 12 decembrie 1987, la recomandarea Consiliului Economic și Social (decizia 1997-251), Adunarea a proclamat ziua de 26 iunie ca Zi Internațională pentru sprijinirea victimelor torturii. Scopul acestei zile este eliminarea torturii și funcționarea efectivă a Convenției împotriva torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, semnată în 1984 și intrată în vigoare la 26 iunie 1987.

Convenția europeană pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante a intrat în vigoare în 1989. Convenția subliniază protecția existentă conform Convenției europene a drepturilor omului prin înființarea unui Comitet european, care vizitează centrele de detenție pentru a vedea felul în care sunt tratate persoanele private de libertate.

În anul 1990 România a aderat la Convenția împotriva torturii și a altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante.

Orice cetățean al acestei planete are dreptul de a nu fi expus torturii și pedepselor sau tratamentelor crude, inumane și degradante, deoarece interzicerea acestora este absolută, dreptul respectiv făcând parte din nucleul drepturilor omului de la care nu este permisă nici o derogare. Aplicarea dreptului fundamental al omului de a nu fi expus torturii și pedepselor crude, inumane și degradante rămâne la fel de precară și la începutul mileniului al treilea.

Există numeroase instrumente juridice care interzic tortura și pedepsele sau tratamentele inumane ori degradante cum ar fi: Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale din 1950, Declarația ONU din 1975 asupra protecției tuturor persoanelor împotriva torturii și a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, Convenția ONU din 1984, Codul de conduită adoptat de ONU "

Să milităm pentru o lume mai bună, o lume în care dreptul fundamental al omului de a nu fi expus torturii și pedepselor crude, să fie respectat pentru că știm foarte bine că efectele devastatoare ale torturii distrug de cele mai multe ori personalitatea umană.

  Alexandru Mocanu - declarație politică cu titlul Mult zgomot pentru nimic!;

Domnul Alexandru Mocanu:

Mult zgomot pentru nimic!

Moțiunea de cenzură depusă de parlamentarii PSD nu are sorți de izbândă, cum n-a avut nici moțiunea simplă de ieri privind învățământul. Anunțată cu surle și trâmbițe la începutul lunii mai, înaintea Raportului de monitorizare al Comisiei Europene, moțiunea gândită de strategii PSD avea în vedere susținerea ei și de către parlamentarii PRM, în baza unui Protocol de colaborare ce se dorea perfectat între PSD și PRM. La intervenția energică a socialiștilor europeni, PSD a renunțat la Protocol, iar PRM, jignit, a renunțat să mai susțină moțiunea PSD!

În aceste condiții, pe cine mai poate conta PSD pentru a obține minim 235 de voturi în favoarea moțiunii? Pe nimeni, după părerea mea! Și asta pentru că nici un partid din coaliția parlamentară care susține Guvernul nu poate vota împotriva acestuia fără riscul de a se discredita major, cel puțin în fața propriului electorat. Grupul parlamentar al minorităților naționale, tradițional, votează în favoarea Guvernului, iar parlamentarii independenți sunt prea puțini pentru a conta în această ecuație. Personal cred că, la votul secret cu bile, parlamentarii PSD nu vor vota cu toții în favoarea moțiunii, iar unii dintre ei poate chiar nu vor veni la vot! Și asta pentru că ei nu doresc cu adevărat ceea ce susțin la modul oficial, public!

Ce interes ar avea PSD în declanșarea alegerilor anticipate? Niciunul! Nu uitați că în noiembrie 2004 PSD a obținut 38% din voturi și a scos cel mai mare număr de parlamentari. În situația unor alegeri anticipate, conform sondajelor ce le sunt favorabile, ar obține cel mult 20-25% din voturi, adică cel mult 2/3 din numărul actual de parlamentari! Și atunci, cum să convingi parlamentarii de astăzi ai PSD să renunțe la 2 ani de mandat și să intre într-o campanie electorală în care, evident, trebuiesc alți bani cheltuiți, știind că, în cel mai bun caz, 1/3 dintre ei nu vor mai intra! E o prostie să crezi, cu adevărat, în așa ceva!

Aceleași socoteli le fac și parlamentarii PNL și PC care, în sondaje, sunt cotați la 17, respectiv 2 la sută! Singurii care astăzi ar putea intra ceva mai liniștiți în campanie electorală sunt cei din PD care sunt cotați în sondaje la nivelul obținut în 2004 de Alianța PNL-PD în ansamblul ei(!), și PRM care, pierzând pe drum aproape jumătate din parlamentari, prin alegeri anticipate speră să-și refacă zestrea de senatori și deputați.

În condițiile actualei Constituții, este foarte puțin probabil să se poată declanșa alegeri anticipate în România pentru că, să recunoaștem cinstit, va fi greu să convingi majoritatea parlamentarilor să renunțe la mandat. Câți sunt dispuși să dea vrabia din mână pe cea de pe gard? Puțini, foarte puțini, dacă vor fi existând cu adevărat și aceștia!

Și atunci la ce bun tot acest zgomot? PSD speră că evidențiind "problemele Guvernului Tăriceanu după 500 de zile de guvernare" își va mai îmbunătăți puțin imaginea. Dar problemele invocate de PSD sunt, în general, cele pe care le știm de mulți ani și pentru rezolvarea cărora mai trebuie câțiva ani buni. Multe dintre ele sunt probleme de sistem ori de mentalitate care se schimbă ceva mai greu.

PSD mai bine s-ar trezi și n-ar mai visa "cai verzi pe pereți", adică alianțe cu PD care să-l aducă la guvernare pe ușa din dos! După ce a pierdut guvernarea, de aproape doi ani, nu a făcut încă nimic să se curețe, mai ales în județe, de năravuri și personaje pe care Uniunea Europeană, în care vom intra peste șase luni, nu este dispusă să le tolereze sub nici o formă. "Sacrificiul Adrian Năstase" nu înseamnă nimic dacă nu se continuă până la baza piramidei. Și credeți-mă, e mult de săpat!

  Tudor Mohora - declarație politică intitulată Reducerea decalajelor între regiunile țării - declarații și realități;

Domnul Tudor Mohora:

Intervenția mea de astăzi se referă la tema: "Reducerea decalajelor între regiunile țării - declarații și realități"

Recent, Guvernul Tăriceanu a aprobat o listă de 96 proiecte de investiții publice, care vor beneficia de asistență tehnică finanțată din fonduri publice. Ele au ca obiect dezvoltarea unor infrastructuri în domeniul rutier, al turismului și al rețelei de canalizare, precum și sprijinirea mediului de afaceri în județele: Hunedoara, Prahova, Vâlcea, Călărași, Dâmbovița și Olt.

În briefingul de la Guvern în ziua de 21 iunie a.c. în legătură cu aceste proiecte de investiții s-a declarat că " proiectele sunt în concordanță cu Strategia Națională de Dezvoltare Regională pentru perioada 2007 - 2013 și urmăresc reducerea decalajelor dintre regiunile țării ".

Din informațiile oferite de Guvern nu rezultă care este volumul de investiții și în ce măsură finalizarea acestor proiecte va contribui la reducerea decalajelor dintre cele 8 regiuni economice ale țării.

Comisia Națională de Prognoză (CNP) prin studiul "Disparitățile regionale la orizontul anului 2008", elaborat de curând, evidențiază aceste disparități în contextul dezvoltării pe ansamblul țării. Studiul oferă o imagine a poziției regiunilor la momentul în care Fondurile Structurale și de Coeziune oferite de Uniunea Europeană vor deveni o sursă extrem de importantă pentru reducerea disparităților regionale.

Produsul intern brut pe locuitor la nivelul regiunilor și indicele de disparitate față de media națională, rezultat din studiul menționat, se prezintă astfel:

- în % -
200520062008
Total țară100,0100,0100,0
- Regiunea Nord - Est68,768,468,4
- Regiunea Sud - Est85,384,984,5
- Regiunea Sud82,181,881,6
- Regiunea Sud - Vest83,983,883,3
- Regiunea Vest114,8114,6113,7
- Regiunea Nord - Vest93,092,492,0
- Regiunea Centru107,0106,7106,3
- Regiunea București203,5206,3209,2

Rezultă din aceste date că reducerea decalajelor dintre zonele dezvoltate și cele rămase în urmă la nivelul anului 2008 se menține în stadiul de deziderat. Astfel, regiunea Nord - Est ( județele: Suceava, Botoșani, Neamț, Iași, Bacău și Vaslui ) a fost și rămâne regiunea cea mai slab dezvoltată, înregistrându-se chiar o creștere a decalajelor față de media pe țară. La această regiune nivelul PIB/locuitor în anul 2008, respectiv indicele de disparitate reprezintă 68,4 % față de media pe țară, în comparație cu anul 2005, când a fost 68,7 %. Lipsa investițiilor necesare pentru această regiune poate conduce, în continuare, la rămânerea în urmă a acesteia, cu toate consecințele economice și sociale care decurg din această situație.

Celelalte regiuni, cu excepția regiunii București, își mențin, la nivelul anului 2008, cu mici diferențe în plus sau în minus, poziția existentă în anul 2005. Două regiuni: Vest și Centru realizează în anul 2008 un nivel al PIB/locuitor cu cca. 14%, respectiv 6% peste nivelul mediu pe total țară, în ușoară scădere față de nivelul avut în anul 2005.

În acest context, regiunea București realizează un avans semnificativ față de media pe țară: de la 203,5% în anul 2005 la 209,2% în anul 2008.

Este evident că, pornind de la aceste date, decalajele dintre regiuni nu numai că nu se reduc, ci dimpotrivă au tendința de a se perpetua sau chiar de a se adânci.

Față de acest tablou al decalajelor prognozate la orizontul anului 2008 și declarația Guvernului Tăriceanu prin care se afirmă urmărirea reducerii decalajelor prin investițiile ce se au în vedere, apare o mare discrepanță:

sau Comisia Națională de Prognoză nu manifestă suficientă competență în elaborarea prognozelor, teză greu de susținut, ținând seama de experiența și calificarea specialiștilor acestei Comisii;

sau deciziile adoptate de Guvernul Tăriceanu, care se află la baza elaborării și fundamentării prognozelor, nu sunt de natură să conducă, în realitate, la reducerea decalajelor.

Este de datoria Guvernului Tăriceanu să dea un răspuns clar și fără echivoc de ce nu se confirmă prin rezultatele prognozate pentru anul 2006 și 2008 prevederile Programului de Guvernare 2005 - 2008 privind: dezvoltarea teritorială echilibrată; cooperarea transfrontalieră și transnațională între regiuni; coeziunea socială și identitatea locală și regională.

Totodată, până la primirea unui eventual răspuns, rezultatele înregistrate până în prezent evidențiază eșecul politicilor guvernamentale, datorate incapacității de a elabora și urmări cu perseverență punerea în operă a unor programe coerente pentru realizarea obiectivelor stabilite în acest domeniu, care ar fi trebuit să se reflecte în dezvoltarea economică și socială a României și nu mai puțin în ameliorarea nivelului de trai.

  Aurel Olărean - declarație politică cu titlul Agricultura - pragul de netrecut în procesul integrării europene?;

Domnul Aurel Olarean:

Agricultura - pragul de netrecut în procesul integrării europene?

Domnule președinte

Stimați colegi

Nu este pentru prima dată când mă adresez dumneavoastră încercând să trag un semnal de alarmă privind gradul de înapoiere a agriculturii românești precum și felul cum este privit acest fenomen de Uniunea Europeană. În discursul său de săptămâna trecută, chiar și Președintele Băsescu a făcut referiri critice la acest capitol, fără însă ca avertismentul domniei sale să fie tratat, cel puțin până acum, cu seriozitatea cuvenită.

Iată însă că tot săptămâna trecută Parlamentul European ne-a transmis un semnal de alarmă clar și fără echivoc: agricultura românească este principalul factor care ar putea amâna aderarea României la 1 ianuarie 2007. Caroline Lucas, membru în comisia pentru comerț internațional din Parlamentul Europei a declarat că Uniunea Europeană își face reale probleme privind felul în care funcționarea structurilor din România ar putea face față în sprijinirea comunităților rurale să supraviețuiască aderării. Oficialul european a menționat că Uniunea Europeană are deja experiența tragică a Poloniei, unde, după aderare, mii de fermieri au falimentat.

Limbajul diplomatic încearcă să ascundă, dar nu reușește, un adevăr crud pentru România: există finanțare, dar fondurile nu pot fi accesate și consumate din lipsă de proiecte viabile care să activeze structurile. Am pierdut deja prin neutilizare fonduri SAPARD, o parte din fondurile destinate programului "Fermierul " vor avea, probabil , aceeași soartă și totuși, acum, înainte cu câteva luni de aderarea la UE, tot nu avem programe viabile în acest domeniu.

Este o rușine națională ca o Europă întreagă să vrea să te ajute, să-ți dea sfaturi bazate pe experiență, să-ți ofere fonduri nerambursabile, iar o națiune ca România, care exportă inteligență, să nu fie capabilă să producă niște proiecte pe termen lung. O soluție propusă de UE este reconversia micilor fermieri la activități de turism rural, dar probabil că sunt și alte variante de luat în seamă. Important este ca România să aibă o strategie clară și demnă de luat în seamă, fiind în fond în interesul tuturor ca șocul aderării să fie cât mai puțin resimțit la nivel național. Dar, în cazul micilor fermieri, Ministerul Agriculturii pare a fi total dezinteresat de soarta acestora în Uniunea Europeană.

  Marian Sorin Paveliu - declarație politică legată de decizia personală de desolidarizare tranșantă de președintele filialei județene PNL Gorj, domnul Dan Ilie Morega;

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Fac publică astăzi decizia personală de desolidarizare tranșantă de președintele filialei județene a PNL Gorj, domnul Dan Ilie Morega.

Am făcut uz de toate posibilitățile statutare și legale disponibile pentru a îndrepta greșeala istorică făcută de fostul președinte PNL domnul Teodor Stolojan, prin numirea în funcția de președinte interimar al PNL Gorj a vicepreședintelui PRM de la acea vreme, Dan Ilie Morega. Această decizie politică a fost luată într-un moment în care crizele politice locale păreau a fi de neoprit. Astăzi, în filiala PNL Gorj, atât cât este ea, domnește liniștea, o liniște de mormânt ce aduce aminte de vremuri pe care cu toții le credeam apuse și de nerepetat, o liniște care nu are nimic comun cu ceea ce înseamnă liberalismul.

Cu decență și ferindu-mă de afirmații publice, care ar fi putut dăuna imaginii partidului, încă din prima zi a prezenței mele în Gorj, periodic, am solicitat adoptarea unei decizii în această privință. Din motive ce țin de statut, dar și de presiunea politică permanentă a actului de guvernare, această decizie nu a fost niciodată pusă în discuție. Adevăratele consecințe ale acestei cocoloșiri a adevărului se vor vedea în momentul în care vom solicita din nou opinia populației. Atunci însă va fi prea târziu.

Liberalii au decis să dea un semn de înnoire dând credit tinerilor și tehnocraților pentru multe din funcțiile din partid. Recunoașterea ca simbol al liberalismului în Gorj a unui vârf al nomenclaturii comunisto-securiste, dublu erou al muncii socialiste, care și-a satisfăcut beția de putere prin trecerea prin aproape tot spectrul politic, reprezintă o greșeala istorică, greu de reparat în timp.

Țara are nevoie de oameni politici hotărâți, necompromiși, care să nu utilizeze dialogul paralel, ipocrit. Am atras atenția în repetate rânduri asupra faptului că PNL riscă să-și compromită viitorul în județul Gorj, dar și la nivel național printr-o atitudinea duplicitară. Azi am ajuns să asistăm la ipostaza de propovăduitor al principiilor unei legi a lustrației prin gura lui Dan Ilie Morega, reprezentantul Gorjului în rândurile Delegației Permanente a PNL, prezent la Timișoara, unde s-a lansat în mod simbolic proiectul antinomenclatura comunisto-securistă.

În campania electorală, atât membrii PNL cât și colegii din PD au apelat la o tactică fortuită, de estompare prin orice mijloace a prezenței domnului Dan Ilie Morega, ținta predilectă a tuturor celorlalte partide angrenate în campanie. Strategia a fost încununată de succes, dorința și speranța în schimbare și sloganul nostru, DREPTATE și ADEVĂR, adormind temerile multora dintre gorjeni. În schimb, în semn de recunoștință, noi, toți cei aflați vremelnic la putere, am oferit gorjenilor dominația politică a lui Dan Ilie Morega.

Cu o amară ironie trebuie să recunoaștem că PNL este dator județului Gorj. Cele aproape 150.000 de voturi date pentru Traian Băsescu, candidatul alianței Dreptate și Adevăr, de către cei care în mod tradițional votau cu adversarii politici ai PNL, au contribuit decisiv la instaurarea actualei puteri politice.

Am afirmat-o răspicat în repetate rânduri: de Dan Ilie Morega m-a apropiat un crâmpei al prezentului și mă desparte în totalitate trecutul și viitorul. Din această perspectivă, pentru domnul Morega și pentru mine, viitorul a început astăzi.

Conștiința mă împiedică să continui pe un drum care lasă să se creadă că reprezentantul PNL de Gorj în Parlamentul României are ochii semiînchiși și urechile bine astupate. Convingerile politice personale, zilele de temniță politică executate de unii din membrii familiei mele, mă împiedică să las o umbră de ambiguitate asupra rolului meu în menținerea greșelii istorice a prezenței lui Dan Ilie Morega în funcția de președinte al PNL Gorj.

Întotdeauna am dat dovadă de moralitate și intoleranță față de compromisurile de orice fel. Când am acceptat să devin deputat de Gorj am avut toată încrederea în promisiunea provizoratului prezenței domnului Morega în fruntea filialei Gorj.

Din nefericire, posibilitățile mele de a sluji interesele cetățenilor prin promovarea unor proiecte de interes județean sunt drastic amputate fără munca de echipă ce implica o întreagă filială politică. Recunosc public că în pofida faptului că atât în PNL Gorj cât și cu aliații din PD am putut purta un dialog civilizat și constructiv cu absolut toți cei cu care am interacționat în vreun fel, colaborarea mea cu filiala condusă de președintele Dan Ilie Morega este absolut de neconceput.

Nu mă pot alătura celor care în slujba interesului personal au oricând, în orice împrejurare, pumnalul trădării scos din teacă pe trei sferturi sau celor care au în minciună, mistificare și injustiție un crez în viață.

Întotdeauna trebuie să recunoaștem public și propriile greșeli, iar alegătorii vor aprecia acest lucru. Mai presus de toate, purtăm povara cuvântului dat, fără de care dezonorăm statutul de oameni politici.

O mare parte din responsabilitatea acestei situații revine vicepresedintelui PNL Dan Radu Rușanu, mentorul și creatorul filialei PNL Morega. În clipa în care s-a luat decizia desemnării mele drept candidat în Gorj, am sesizat o descumpănire pe care, în necunoștință de cauză nu am putut să o interpretez în mod corect. Politician abil și matur, bun cunoscător al mecanismelor și realităților interne de partid, domnia sa a intuit din prima clipă incompatibilitatea absolută dintre persoana mea și cea a lui Dan Ilie Morega, însă opoziția manifestată a fost mult prea puțin hotărâtă.

Pun punct acestui compromis și aștept alături de cetățenii județului Gorj ziua în care conducerea PNL va da un mesaj politic hotărât, definitoriu pentru ceea ce este și va fi în viitor Partidul Național Liberal în Gorj.

Până la acel moment, îmi voi dedica activitatea proiectelor ce țin de reformarea adecvată a sistemului sanitar și voi încerca să răspund, în măsura posibilităților mele limitate, solicitărilor punctuale ale cetățenilor care mi se vor adresa.

Notă: prezenta declarație a fost făcută în data de 6 iunie, însă din disfuncționalități de natură subiectivă, pe care mi le asum, nu a putut fi inclusă în site-ul oficial al Camerei Deputatilor la acea dată și, drept urmare, am reluat-o astăzi, 27 iunie 2006. Sorin Paveliu

  Constantin Petrea - declarație politică cu titlul «Moțiunea de cenzură: din ciclul Reverii politice recente»

Domnul Constantin Petrea:

Moțiunea de cenzură: din ciclul "Reverii politice recente"

Stimați colegi,

Stimați reprezentanți ai mass media,

Joia trecută, PSD-ul, prin persoana d-lui deputat Tănăsescu, a prezentat textul moțiunii de cenzură, numită "Guvernul Tăriceanu: fapte și minciuni". Ne-am așteptat să avem de-a face cu un mesaj către guvern, către populație, către mass media, în ultimă instanță, dar, surpriză, nu am găsit decât o convorbire a PSD-ului cu sine. Și înainte de ziua de joi și după, s-a vorbit despre inutilitatea acestei moțiuni. PRM-ul, cel care ar putea sprijini la vot această moțiune, s-a detașat, prin persoana d-lui deputat Bolcaș, de inițiativa PSD-ului găsind-o "arogantă și lipsită de finalitate".

Dacă, în peisajul politic general, moțiunea este, într-adevăr, o flecăreală combinată cu anumite date statistice, în peisajul Partidului Social Democrat moțiunea este mai mult decât atât. Cele douăzeci și opt de pagini ale textului sunt compuse din câteva afirmații și negații, toate concepute drept critici la adresa guvernului. Numai că Guvernul este miezul țintei. Restul acesteia îl formează puterea, în general.

PSD-ul visează să se întoarcă la guvernare într-un mod spectaculos: prin alegeri anticipate. Genul acesta de preluare a puterii, de întoarcere din "obligație față de interesul național" la guvernare, unde ceilalți parcă nu dau deloc semne că ar ști ce să facă, reprezintă pentru PSD-ul de astăzi stimulentul cel mai puternic. Președintele PSD-ului, dl Mircea Geoană, încearcă de ceva vreme să își convingă colegii că e timpul să reintre în campanie electorală. Cum, probabil, cei mai mulți dintre aceștia nu îl iau prea tare în serios, dl Geoană, asemeni lui Don Quijote, se arată cel dintâi încrezător în posibilitatea anticipatelor, doar-doar or începe și ceilalți să creadă. Așadar, moțiunea are o finalitate clară: să îi trezească pe membrii PSD din somn și să îi facă să viseze, de această dată, cu ochii deschiși...la anticipate. Amintesc faptul că, recent, partidele parlamentare europene au cerut tuturor forțelor politice din România "să își concentreze activitățile asupra împlinirii condițiilor de aderare până la 1 ianuarie 2007 și să își mențină angajamentul politic necesar pentru atingerea acestui obiectiv." Or, alegerile anticipate nici nu pot folosi integrării și nici nu e cazul să le invocăm ca pe niște paparude. În România s-a vorbit mult și se va mai vorbi despre anticipate, dar anticipate în sine nu s-au petrecut până acum. "Grija" colegilor noștri de la PSD pentru anticipate se înscrie într-o lungă tradiție a politicii rău-înțelese. În locul sprijinului pentru integrarea României în Uniunea Europeană, o brâncă, fie și numai la nivelul declarațiilor.

  Petru Movilă - comentariu legat de noile reglementări privind mediul de afaceri;

Domnul Petru Movilă:

În declarația mea de azi revin asupra unei probleme de mare importanță pentru mediul de afaceri din România: trecerea Registrului comerțului de la Ministerul Justiției la Camerele de comerț și industrie.

Afirm răspicat încă de la început: atât Senatul cât și Camera Deputaților au greșit atunci când au aprobat, prin lege, această trecere. Sunt două argumente principale care pot fi invocate în sprijinul afirmațiilor mele: unul ține de domeniul economico-administrativ, iar celălalt de cel juridic-constituțional.

În ceea ce privește primul argument: revenirea Registrului comerțului la Camerele de comerț și industrie județene va face mult mai greoaie și dificilă eliberarea documentelor necesare înființării unei firme sau societăți comerciale. Și așa România a fost și este sufocată de birocrație și această măsură va agrava și mai mult boala veche a noastră. În plus, stabilirea taxelor aferente lăsată la latitudinea fiecărei Camere județene va da naștere la abuzuri și la o serie întreagă de fapte conexe traficului de influență.

Știu că s-au adus multe argumente - cu ocazia dezbaterii proiectului de lege - în favoarea acestei măsuri dar, după părerea mea și a colegilor mei din grupul parlamentar al PD, majoritatea lor sunt slabe, multe fiind chiar pseudoargumente. De aceea, peste toate acestea eu pun o întrebare care mie mi se pare fundamentală: dacă funcționarea Registrului sub autoritatea Ministerului Justiției a mers și merge bine de ce era nevoie să fie transferat la Camere?

Cu alte cuvinte, de ce să fie bine dacă poate fi rău? De ce să fie simplu dacă poate fi complicat?

În realitate, lucrurile nu sunt chiar simple, iar în spatele acestei inițiative legislative se ascund interese economice și financiare ușor de descifrat.

În ceea ce privește argumentul juridic-constituțional: legea la care m-am referit este din categoria celor organice, dar a fost votată după procedura comună legilor ordinare.

Vă mulțumesc.

  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică cu titlul Sătmarul - capitala moților;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

Sătmarul - capitala moților.

Pentru două zile de Sânziene, Satu Mare a fost capitala moților, aici desfășurându-se Reuniunea Națională a Societății Cultural-Patriotice "Avram iancu". Duminică am participat și eu personal la simpozionul, lansările de carte și depuneri de coroane, spectacolul organizat care a reaprins flacăra iubirii de neam și țară.

Așezați pe aceste locuri, venind din Munții Apuseni, moții au reprezentat pentru județ o flacără de noblețe a ceea ce înseamnă a fi român. În județul Satu mare există mai multe sate întemeiate de moți, acestea fiind sate frumoase, cu monumente istorice care aduc aminte de moșii și strămoșii noștri. Dintre acestea pot să exemplific sate ca: Ianculești, Horea, Scărișoara Nouă, Marna, unde ori de câte ori m-am deplasat am găsit oameni primitori și ospitalieri. Această societate a strâns toți moții pentru a încerca cultivarea și răspândirea în rândul moților și nu numai a ideilor și cauzelor pentru care au luptat și s-au jertfit moșii și strămoșii noștri, precum și pentru a contribui la o viață mai bună prin îmbunătățirea vieții economice, culturale și sociale a moților. Acțiunile cultural-patriotice sunt menite să țină în suflet nestinsă flacăra iubirii de neam și de țară.

Aceste manifestări au reamintit tuturor participanților faptul că sunt români. Concertul de muzică populară, emoționantele cântece patriotice ale artiștilor au adus din partea publicului aplauze continue și lacrimi de bucurie.

Vă mulțumesc.

  Mircea Ciopraga - declarație politică cu titlul Legislația cu privire la legitima apărare - nevoie de schimbare?;

Domnul Mircea Ciopraga:

Legislația cu privire la legitima apărare - nevoie de schimbare?

Având în vedere circumstanțele împușcării tânărului Constantin Rădulescu de către Alexandru Rădulescu, precum și declanșarea de către acest caz a unui nou val de controverse legate de dreptul la legitimă apărare și de utilizare a armelor mortale, în acest scop, fac apel către colegii deputați care se ocupă de probleme de specialitate să se sesizeze și să evalueze necesitatea clarificării cadrului legislativ cu privire la legitima apărare.

Demersul se impune luând în considerare nivelul de infracționalitate din România precum și creșterea numărului persoanelor fizice care dețin arme, mai ales în condițiile în care eventuale carențe legislative continuă să fie invocate ca încurajând comiterea de abuzuri de către deținătorii de arme. Faptul atrage desigur responsabilitatea asupra parlamentarilor, în primul rând.

În plus, populația se resimte din ce în ce mai expusă în fața acestui pericol și dezarmată în ceea ce privește șansele de a face dreptate. Prin urmare, rezultatele unei reevaluări a legislației în domeniu ar trebui să pună capăt definitiv confuziilor și controverselor legate de dreptul la legitimă apărare.

Vă mulțumesc.

  Adrian Emanuil Semcu - declarație politică cu titlul Cine controlează, de fapt, România?;

Domnul Adrian Emanuil Semcu:

Cine controlează, de fapt, România?

Stimați colegi, a apărut, în fine, tichia de mărgăritar care-i lipsea chelului.

Avem un scandal internațional al șpăgii pentru fregate și avem și unul neaoș românesc al dosarelor de securitate, trântite, la momentul potrivit pe masa CNSAS, nu se știe de către cine și nu se știe cum, dar intuim foarte bine de ce.

Cine este românul care a fost mituit cu milioane de lire sterline în cazul primului dintre ele și unde se află acum banii?

Câte dosare secretizate în 2000 nu au fost încă desecretizate? Ale cui sunt acestea și ce se mai așteaptă pentru a fi scoase la iveală?

Mai are CNSAS, în acest moment, autoritatea morală să dea "certificate de bună-purtare", dacă afirmațiile domnului avocat Sergiu Andon, și anume că știe că însuși unul dintre membrii Consiliului a activat sub numele de cod Dominic, se vor dovedi reale?

Cât preț mai putem pune pe bucata de hârtie emisă de această instituție, pe care cu toții (!!!) ne-am dorit-o un for al moralității, dacă cei care o semnează sunt ei înșiși manipulați și unii dintre ei, iată, probabil chiar șantajabili?!

Stimați colegi,

Cred că este timpul să aflăm cine controlează, de fapt, România.

Nimeni nu ne dă dreptul să asistăm pasivi la ceea ce se întâmplă. Altminteri, vom pune în pericol credibilitatea tuturor instituțiilor statului.

La prima vedere, cheia răspunsului la multe dintre întrebările pe care le-am pus se află în mâna SRI... iar SRI se află sub controlul Parlamentului!

Ce mai așteptăm?

  Ionel Palăr - declarație politică intitulată Joaca de-a moțiunea;

Domnul Ionel Palăr:

Joaca de-a moțiunea.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Este din ce în ce mai evident faptul că, în Parlamentul României, noțiunea de "prioritate" capătă, pe zi ce trece, valențe din ce în ce mai bizare. Mărturie a faptului că acest concept este greșit interpretat de opoziție este tocmai alocarea unei bune bucăți de timp a discutării, în Parlament, pe bani publici, a unor culegeri de texte pamfletare, nefundamentate și neargumentate, numite, pentru convenția comunicării - moțiuni. În total, două în această săptămână: una simplă și una de cenzură. Prima, intitulată populist "Educația - victimă în lupta dintre PNL și PD", vorbește despre "situația gravă în care se află sistemul de învățământ după 500 de zile de la instalarea actualului Guvern". În primul rând, distinșii semnatari ai moțiunii ar fi trebuit să ia în considerare faptul că procedura în sine, de altfel democratică, pe care o presupune dezbaterea unei moțiuni, este în măsură să imobilizeze destul timp restul activităților care ar trebui desfășurate, la acest moment, în plenul Camerei.

În al doilea rând, este penibil să arunci responsabilitatea pe umerii unei administrații de doar 500 de zile, când cariile lor au ros sistemul ani la rând.

La rândul său, moțiunea de cenzură aduce conceptul de demagogie pe culmi nebănuite. "Guvernul Tăriceanu - Fapte și Minciuni", o colecție de infamii cu scop unic - tărăgănarea votării legilor care contează pentru România.

Din nou, prioritățile PSD nu sunt aceleași cu prioritățile unei Românii aflate în pragul aderării, cu doar câteva luni înaintea unui raport de țară decisiv, care poate schimba soarta unei nații întregi. Din nou, PSD întârzie lucrurile cu adevărat importante pentru a-și urmări exclusiv propria agendă de interese.

Acestea fiind faptele momentului, ne întrebăm retoric dacă nu cumva, în condițiile în care interesele de partid primează în fața intereselor țării, intenția cea mai serioasă de a ne face temele la timp pentru aderare nu va fi sabotată, din nou, de eternul și fascinantul PSD.

Vă mulțumesc.

  Viorel Oancea - declarație politică cu titlul Moțiunea de cenzură a PSD, o simplă acțiune demagogică;

Domnul Viorel Oancea:

Moțiunea de cenzură a PSD, o simplă acțiune demagogică.

În ultimul timp, scena politică a României a fost foarte zbuciumată de jocuri de culise, lupte interne în interiorul partidelor și tot felul de declarații inoportune. Pentru a amplifica și mai mult conflictele deja existente, principalul partid de opoziție, PSD-ul, a înaintat o moțiune de cenzură la adresa Guvernului, numită "Guvernul Tăriceanu: fapte și minciuni".

Mâine va fi supusă la vot această moțiune care, cu siguranță, nu are nici o șansă să treacă, fiind doar un demers demagogic al celor de la PSD. Prin documentul respectiv, ei doresc să sancționeze așa-zisul eșec al celor 500 de zile de guvernare. Stăm și ne întrebăm retoric, bineînțeles, de ce nu au criticat și propriul Guvern atunci când România avea de patru ori mai multe stegulețe roșii din partea Uniunii Europene decât la ora actuală? De ce nu s-au ridicat voci din partea PSD care să protesteze atunci când, sub pulpana lui Ion Iliescu și a lui Adrian Năstase, s-au adunat timp de 16 ani campionii corupției care au jefuit țara, lăsând-o în prag de colaps financiar?

Odată cu depunerea moțiunii de cenzură, PSD a început și o acțiune amplă de mediatizare a acesteia. Atât în Timișoara cât și în restul orașelor din țară, câteva sute de tineri îmbrăcați în roșu, ca în perioada comunistă, la festivitățile dedicate celor doi tovarăși, au împărțit pe stradă fițuici cu conținutul moțiunii. Se vede că unii membri psdiști își aduc aminte cu nostalgie de vremurile de mult apuse și încearcă să-i învețe și pe tinerii lor discipoli ce înseamnă propaganda.

Din toate aceste demersuri, PSD-ul nu vrea decât să câștige imagine, fără a avea un suport real care să le justifice acțiunea. Nici măcar eternul lor colaborator, PRM, nu are de gând să susțină moțiunea. Toată lumea este conștientă că o cădere a Guvernului și declanșarea de alegeri anticipate ar fi sinucidere pentru România, în prag de integrare. De aceea, convingerea mea este că interesul național va prima în fața intereselor meschine ale unora.

Vă mulțumesc.

  Manuela Mitrea - declarație politică intitulată Să oprim vărsarea de sânge românesc pentru cauze străine!;

Doamna Manuela Mitrea:

"Să oprim vărsarea de sânge românesc pentru cauze străine!"

20 iunie 2006, în jurul orei 3,00, la aproximativ 20 kilometri de Kandahar, firul vieții unui militar român era întrerupt de un dispozitiv exploziv artizanal.

Încă un erou căzut la datorie!

Caporalul ionel Drăgușanu se alătura astfel celor 12 militari români căzuți în misiuni internaționale, departe de țară și de cei dragi.

În ultimii 15 ani, peste 4.000 de militari români au participat la misiuni internaționale. Până anul acesta România pierduse militari doar în Afganistan, Bosnia-Hertzegovina, Kosovo, Angola și Irak.

Peste 2000 de militari români sunt dislocați în prezent în diverse zone ale lumii. Cei mai mulți se află în Afganistan unde, din 2002 au fost trimiși în două misiuni de luptă 900 de militari. În Irak se află 800 de soldați români, iar în Kosovo și Bosnia-Hertzegovina, aproape 300.

Să privim rezultatele. Din ce în ce mai multe sicrie înfășurate în tricolor aterizează pe pistele aeroporturilor românești.

Noi stăm aici, în fotolii comode, ei mor acolo. Noi privim la spectacolul media de parcă ne-am uita la filme, în timp ce familiile îndoliate îi plâng pe cei dragi. Nu uitați cugetarea latină: "Mamele urăsc războaiele".

Este adevărat că Parlamentul României a aprobat participarea țării noastre cu militari în cadrul misiunilor internaționale, este adevărat că fiecare militar plecat în misiune știe că merge la război și cunoaște riscurile pe care și le asumă însă nu mai putem accepta să curgă sânge românesc în războaie ce nu sunt ale noastre.

Stimați colegi,

Din ce în ce mai multe țări își retrag trupele din zonele fierbinți, noi ce facem? Stăm cu mâinile încrucișate și așteptăm noi scrie înfășurate în tricolor?

Ca mamă, ca om și ca parlamentar vă cer tuturor să oprim vărsarea de sânge românesc pentru cauze străine și să-i chemăm acasă pe copiii, pe frații și tații noștri, aflați în misiuni în străinătate.

  Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Metafora;

Domnul Dumitru Bentu:

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Metafora".

Haosul s-a instalat ca o fatalitate în structurile Guvernului, cangrenând deciziile și sufocând relațiile.

Alcătuit, practic, din 4 subguverne, actualul Executiv se îndreaptă inexorabil spre faliment.

Este și cazul MAE care, de regulă, aparține segmentului de elită ministerială, el concentrând și valori umane și experiențe notorii într-un ansamblu funcțional de mare rezonanță în evoluția raporturilor României cu alt state.

Din păcate, prestația tânărului titular al diplomației românești nu reușește să depășească nivelul modest (eufemistic vorbind), al ocupanților paralegitimi din Palatul Victoria.

Abordând ca element definitoriu metafora, ministrul Răzvan Ungureanu apare doar ca un epigon al președintelui, cu numeroase lecturi tehnice la activ, dar cu scheletice achiziții în domeniul politicii externe. Inhibat și tributar unor "exerciții impuse", gestionează tot mai ineficient un domeniu pe care părea că-l accesează ca profesionist.

Nu reluăm gafele diplomatice, fie ele și de limbaj, ci exemplificăm cu un stupefiant episod petrecut la data de 13 iunie 2006 în cadrul Cmisiei pentru politică externă a Camerei Deputaților.

Atunci s-a prezentat din partea MAE pentru a susține un proiect de lege care prevedea finanțarea unor proiecte legate de românii din afara granițelor domnul subsecretar de stat Dan Dungaciu. Numai că domnia sa fusese eliberat din funcția respectivă încă din data de 8 iunie, așa cum specifica numărul 499 al Monitorul Oficial. Decizia era dată din 5 iunie și era semnată de premierul Tăriceanu și șeful cancelariei acestuia, Aleodor Frâncu.

Consternat la aflarea demiterii, domnul Dungaciu, care fusese numit în funcție pe data de 11 mai a.c., nu putea oferi nici o explicație vis-à-vis de motivele unei astfel de decizii. Aceeași buimăceală a probat-o și superiorul imediat ierarhic, secretar de stat pentru relația cu românii de pretutindeni, Mihai Gheorghiu. Cât despre MAE, consilierul pentru comunicare, Corina Vințan, părea căzută de pe un asteroid atunci când a fost ruagă să comenteze incredibila situație.

În acest context, ni se pare hilar și neavenit să mai întrebăm ce crede ministrul Ungureanu despre întâmplările din ministerul său, ca să nu-l punem în dificultate cu ce se întâmplă cu politica externă românească coordonată de domnia sa.

E timpul să înțeleagă faptul că acest domeniu nu poate fi condus, dincolo de eleganță și distincție, fără rigoare, pragmatism și eficiență. Metafora favorită trebuie să redevină competența.

Vă mulțumesc.

  Dumitru Ioan Puchianu - declarație politică intitulată «Roșii contra portocalii - războiul politic s-a mutat în stradă»;

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

«"Roșii" contra "portocalii" - războiul politic s-a mutat în stradă»

Săptămâna trecută, PSD-ul, în dorința disperată de a mai crește puțin în sondaje și a nu fi destinat unei uitări, perfect meritate, din partea electoratului, a prezentat în fața noastră o moțiune de cenzură intitulată demagogic: "Guvernul Tăriceanu-fapte și minciuni " Mare greșeală tactică, momentul ales fiind doar la câteva zile după discursul șefului statului în fața Parlamentului, și, în plus, conținutul textului nefiind altceva decât o reiterare a unor fragmente din alte moțiuni propuse de PSD în trecut și respinse. Pe scurt, o moțiune de paradă, social democrații nedorind, în fond, altceva decât să-și facă amintită prezența în viața politică și să-și justifice statutul de partid de opoziție.

Impactul scontat a fost nul, conținutul mesajului, atât de diluat și lipsit de credibilitate încât până și aliatul social democraților, Partidul România Mare, a anunțat că nu va vota moțiunea sub forma prezentată de PSD. Lipsa de realism politic p.s.d.-istă nu cunoaște margini, atingând limitele penibilului prin declarația președintelui PSD, Mircea Geoană, care cerea nici mai mult nici mai puțin decât "demolarea actualei puteri" și "dispariția coaliției D.A. din viața politică". Demagocic și nefundamentat cu fapte, discursul a înfierbântat mințile membrilor PSD, astfel că în acest week-end am asistat în întreaga țară la marșuri și manifestații ale tricourilor roșii. Într-o atomosferă populistă, tipic social democraților, s-au împărțit broșuri și s-a jurat luptă veșnică contra actualei guvernări, fondurile pentru mici și bere fiind, din păcate, epuizate de 1 Mai.

Să fim realiști. Nu puteam să afirmăm că nu există probleme, mai ales în Sănătate și Agricultură, dar este inadmisibil ca aceste critici să vină din partea unui partid care nu s-a implicat cu nimic în aceste domenii în perioada când a fost la guvernare. Aceasta este o nouă dovadă de politicianism ieftin și demagogie populistă, tipică pentru PSD, atât cât a fost la guvernare, cât și acum, în opoziție.

  Vasile Pușcaș - declarație politică privind imaginea României ca viitor stat membru al Uniunii Europene sau cum se vede România din Europa?;

Domnul Vasile Pușcaș:

Declarație politică privind imaginea României ca viitor stat membru al Uniunii Europene sau Cum se vede România din Europa?

Vin astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă prezenta o problemă ce este lăsată, din păcate, undeva la marginea preocupărilor guvernanților români.

Poate mulți dintre dumneavoastră veți spune că este o problemă minoră și artificial creată.

Eu am să dovedesc contrariul, vorbindu-vă despre brandul de țară al României.

Brandul de țară se înfățișează a fi, astăzi, unul dintre cele mai importante instrumente - un bun public - pentru promovarea avantajului competitiv în comunitatea globală. De aceea, susținerea imaginii, identității țării este o responsabilitate firească, dar și primordială a guvernanților unei țări, după cum formularea unei strategii de promovare a imaginii de țară, a brandului național este nu doar obligația guvernului, dar și un criteriu de evaluare a priceperii lui de a servi interesul general al țării. Implicarea și asumarea acestui capitol de diplomație publică de către guvern și de către instituțiile statului arată cât de ancorate sunt acestea în evoluțiile vremii noastre, cât de racordați suntem noi, românii, la ritmurile și caracteristicile secolului XXI.

Pentru toate țările civilizate, moderne și îndreptate către viitor, această problemă - a imaginii pe plan extern a țării - este una de o importanță majoră, tratată cu deosebită atenție și la a cărei formare contribuie toate forțele politice și administrative responsabile. În România însă, aceasta este o problemă ce suscită un interes absolut minor al autorităților publice cu abilități și competențe în acest domeniu (vezi Agenția pentru Strategii Guvernamentale care, mai nou, se ocupă de imaginea primului - ministru, și nu a țării), fiind tratată cu o atitudine ce îmi amintește de o veche glumă (ori, mai bine spus, zicală născocită parcă de Păcală) pe care speram să n-o mai găsim oglindită în realitatea românească cotidiană - și anume: Ce poți face astăzi, lasă pe mâine, că poate (poimâine) nu mai trebuie!

Stimați colegi,

Nu este oare firesc ca, în virtutea viitorului nostru ca stat membru al unei organizații internaționale cu 27 de membri, fiecare cu o identitate foarte puternică, și majoritatea foarte puternic exprimată, să avem deja măcar creionată o imagine de țară după care să fim identificați în Uniunea Europeană? Oare nu va fi cel puțin rușinos, ca să nu spunem aproape penibil, să ne prezentăm la balul de bun-venit al Europei ca niște participanți cărora, sub nici o formă, nimeni nu le va reține numele sau figura?

Suntem la numai șase luni până când, dacă ar fi numai la latitudinea Europei, vom deveni membru cu drepturi depline ai Uniunii Europene. Este deja târziu pentru un astfel de demers, poate este prea târziu! Încă mai așteptăm propunerea unui brand serios pentru România, cu care să putem concura cu succes, alături de bunul-gust al italian, eticheta impecabilă a Marii Britanii, profesionalismul, performanța și puterea de muncă ale Germaniei etc!

  Marius Rogin - intervenție intitulată 65 de ani de la începutul luptelor pentru eliberarea Basarabiei;

Domnul Marius Rogin:

"65 de ani de la începutul luptelor pentru eliberarea Basarabiei"

La sfârșitul lunii iunie 1940, România a fost nevoită să cedeze fără lupte pământurile dintre Prut și Nistru, adică teritoriul Basarabiei. În ultima decadă a lunii iunie 1940, între ministrul sovietic al afacerilor externe, V. M. Molotov, și ministrul afacerilor externe german, von Ribbentrop, s-au desfășurat tratative privind "problema Basarabiei". În cursul zilei de 26 iunie 1940, cei doi miniștri de externe s-au pus de acord asupra ocupării de către URSS a Basarabiei și parții de nord a Bucovinei.

În notele sale zilnice, regele Carol al II-lea consemnează: "Consiliul de Coroană are loc și am ieșit din el amărât și dezgustat. Toți cei care făceau pe eroii la prânz s-au dezumflat. Numai 6 din cei 26 prezenți au fost pentru rezistență. Numele lor merită să fie înscrise cu litere de aur în cartea demnității românești: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ștefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu. Toți ceilalți, cu oarecare nuanță, au fost pentru acceptarea ultimatumului".

Potrivit Anuarului Statistic al României din 1940, după acceptarea ultimatumului au intrat în componența URSS: 44 500 km" și o populație de 3 200 000 de locuitori din Basarabia și 6 000 km", cu o populație de 500 000 de locuitori, din Bucovina de Nord, la care se adaugă ținutul Herța. În total au fost răpite României 50 762 km" și 3 915 000 locuitori, marea majoritate fiind români.

A urmat apoi exodul intelectualității, transformarea țăranilor basarabeni în sclavi sovietici și exploatarea acestora, iar la 13 iunie 1941, primul val al deportărilor în Siberia; exterminarea prin împușcare și întemnițare a fruntașilor basarabeni, nimicirea lor masivă prin foametea organizată, deportările în gulag-urile staliniste, mobilizările la construcțiile de șoc ale comunismului și înstrăinarea lor de băștinași pe orice cale. Consecința dezastruoasă a acestei politici nocive este înstrăinarea unei părți considerabile a băștinașilor de izvoarele și rădăcinile lor românești, crearea iluziei că românii, frații lor de sânge și de suferință, le sunt dușmani de moarte, iar cotropitorii, jefuitorii și înrobitorii ruso-ucraineni le sunt "eliberatori și îngeri de pază".

A urmat o continuitate de jafuri și pustiiri nu mai puțin impresionante. În timp de 6 zile, 28 iunie-3 iulie 1940, a fost capturată toată tehnica de la căile ferate române din Basarabia. Din primele zile CFR-iștii români basarabeni (peste 2 000 de lucrători) au fost arestați, judecați și duși în Siberia. În locul lor au fost duși coloniști lucrători ai căilor ferate din URSS. Pământul a fost naționalizat și a început colectivizarea forțată, transformarea țăranilor basarabeni în sclavi și exploatarea acestora.

Din fiecare județ al Basarabiei s-au transportat în Rusia câte 60 000 de oi, 20 000 de cai, 6 500 bovine; orașele Chișinău, Orhei, Bălți, Soroca, Florești, Tighina, Cahul, Cetatea Albă, Izmail au fost arse și distruse prin dinamitare.

Încerc astăzi să nu aduc învinuiri nimănui, ci doar să prezint câteva dintre gravele lucruri ce s-au petrecut asupra unui important teritoriu românesc. Las ca cea care va trebui să judece toate aceste fapte să fie istoria.

În marea conflagrație mondială din 1939-1945, România n-a fost aliat nici al Germaniei fasciste, nici al Rusiei comuniste, ambii agresori i-au fost dușmani, pentru că i-au răpit imense teritorii în 1940-1941. România a dus un război drept, de eliberare națională și restabilire a integrității sale teritoriale. Tributul României pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei a fost de 93 232 morți, 327 298 răniți, 332 343 prizonieri.

Dacă ar fi să ne luăm după istoria oficială, Basarabia nu a fost eliberată de români în 1941. Tot după istoria oficială, Basarabia nici nu mai există, ea a fost înlocuită cu o republică artificială, în care câțiva mafioți comuniști se joacă de-a statul.

Cineva spunea însă cândva, și pe bună dreptate, că "în vremuri ale înșelătoriei universale, a spune adevărul e un act revoluționar" și totuși adevărul are propriile lui metode prin care iese la suprafață, indiferent câte piedici i se pun în cale.

  Slavomir Gvozdenovici - declarație politică intitulată Semnal de alarmă pentru învățământul în limba maternă;

Domnul Slavomir Gvozdenovici:

Declarația politică de azi am intitulat-o: "Semnal de alarmă pentru învățământul în limba maternă". Am numit-o astfel pentru că este ceasul al 12 - lea când mai putem face ceva pentru una dintre cele mai vechi și mai importante tradiții ale minorităților naționale în țara noastră.

Prin anii `70, `80, sârbii din România, slovacii, maghiarii, germanii, ucrainenii și alții au sărbătorit 250, 275 sau 300 de ani de învățământ organizat pe teritoriul României. Acest învățământ în limba maternă a stat și este la baza culturii fiecărei minorități naționale. Numai comunitatea sârbă din România a avut între cele două războaie mondiale aproape 10.000 de elevi cuprinși în învățământul în limba maternă. După al doilea război mondial, în România au funcționat peste 50 de școli (majoritatea cu clasele I - VIII) cu predare în limba sârbă. Chiar și regimul Gh. Gh. Dej a respectat, în mare parte, această tradiție a minorităților naționale. Apoi a venit epoca de aur a lui Ceaușescu, cu omogenizarea societății socialiste. Regimul Ceaușescu ne-a omogenizat atât de profund și atât de cuprinzător, încât din 50 de școli, comunitatea sârbă a rămas cu numai 2 școli cu clasele I - VIII și cu 13 școli cu clasele I - IV, unde funcționează un singur învățător. Astăzi avem în jur de 400 de elevi (numai !) cuprinși în învățământul cu predare în limba maternă sârbă, în comparație cu cei aproape 10.000 de elevi din perioada dintre cele două războaie mondiale.

Deși liberi, trăind într-o societate democrată, în plin proces de integrare în structurile europene, minorităților naționale li se întâmplă un paradox: suntem pe cale să pierdem și ultimele școli cu predare în limba maternă.

Birocrația oarbă, legile neclare, care lasă loc interpretărilor, de multe ori și reaua-credință a unor reprezentanți ai instituțiilor, cel mai blând spus iresponsabili, ne-au adus în pragul disperării. Am încercat cu ceva timp în urmă, sprijinit de colegi minoritari, să introduc 2 - 3 completări în Legea învățământului. Ele, în conceptul nostru, al meu, în calitate de inițiator, și al colegilor din G.P.M.N., în calitate de susținători, ar fi trebuit să clarifice anumite aspecte și situații cu efective de elevi sub numărul minim de 7 elevi, necesar funcționării unei școli sau a unei clase.

Propunerea legislativă, din păcate, nu a fost acceptată. Nu am șiut să râdem sau să plângem când reprezentantul Guvernului ne-a propus în Senat, camera decizională, să trecem la învățământul simultan, cu doi învățători. A uitat reprezentantul Guvernului, sau nici nu a știut, că de mult școlile minorităților naționale, cu predare în limba maternă, funcționează, cu câteva excepții, numai cu un învățător (!).

S-a încheiat anul școlar, urmează pentru elevi și dascăli o binemeritată vacanță. Pentru părinți nu, ei de acum tremură, ce se va întâmpla la toamnă, cum și pe cine vor ruga și în fața cui se vor milogi din nou ca drepturile lor și ale copiilor lor să fie respectate.

Din aceste motive, triste și tragice, mi-am intitulat declarația "Semnal de alarmă pentru învățământul în limba maternă".

Supunând atenției Camerei Deputaților această declarație, rugămintea noastră, a G.P.M.N., este ca în limitele posibilității, Parlamentul României să o transmită Cancelariei Primului-Ministru și Ministerului Educației și Cercetării.

Este ceasul al 12 - lea ca Guvernul să ne înțeleagă și să ne ajute în căutarea și găsirea unei soluții care va permite măcar conservarea unei tradiții de care în cea mai mare măsură depinde păstrarea culturii, spiritualității și identității noastre naționale în România, țară ai cărei cetățeni loiali suntem și pe care cu toții o vedem integrată în Europa, cu tot cu tradiții multiculturale și diversitatea etnică.

Pentru o cât mai corectă informare a opiniei publice, atunci când o instituție va încerca să dea anumite explicații și date despre școlile și liceele minorităților naționale, altele decât cea maghiară, să folosească date reale, reactualizate și să nu uite, aceste unități școlare funcționează numai în situații speciale, având aproape toate efective de elevi sub numărul minim necesar, în cele mai multe cazuri ducând și lipsă de manuale în limba maternă.

Iar cei 18 parlamentari ai minorităților naționale din România încercăm, oferind sprijinul parlamentar Guvernului, să ne aducem contribuția modestă la procesul de integrare a țării noastre.

  Constantin Tămagă - declarație politică în favoarea sprijinirii financiare a unităților de cercetare - dezvoltare din domeniul agriculturii;

Domnul Constantin Tămagă:

A vorbi astăzi, în țara noastră, despre organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice, când ne-am întors la plugul tras de boi iar pădurea este jefuită "ca-n codru", mi se pare un non-sens sau, mai degrabă, vorbim să ne aflăm în treabă. Cât de utilă ar putea să fie cercetarea științifică în aceste sectoare, când "agricultura noastră este una dintre cele mai rămase în urmă, sfidând competitivitatea României în general", așa cum, pe bună dreptate, remarca președintele Traian Băsescu în recentul discurs ținut în fața Camerelor reunite ale Parlamentului. Și tot domnia sa adăuga că "agricultura nu funcționează din 2004".

Eu sunt, însă, de altă părere, și susțin că un asemenea sector, deosebit de important pentru noi, nu mai funcționează de prin decembrie 1991, când marile suprafețe de teren ale cooperativelor agricole au fost fărâmițate în milioane de parcele, când grajdurile, saivanele, fermele de animale și de păsări au căzut sub lovituri de topor, ca mai apoi, în baza "pariului cu agricultura" să se realizeze distrugerea programată a tractoarelor și celorlalte mașini agricole, precum și a sistemelor de irigații. Din păcate, dezastrul nu s-a oprit aici. El s-a extins și în domeniul cercetării agricole și silvice.

Nu sunt, nici pe departe, un nostalgic al comunismului, pe care l-am dezavuat dintotdeauna. Dar nu-mi explic câteva lucruri. Cum a putut un sistem totalitarist să scoată agricultura din stadiul ei medieval, în care se afla în perioada interbelică, și din situația jalnică din anii de după război și s-o apropie de agricultura țărilor occidentale? Este, de asemenea, greu de înțeles cum au ajuns comuniștii la concluzia de a-l așeza în fotoliul de ministru al agriculturii pe marele savant Gheorghe Ionescu Șișești, debarcându-l din această funcție pe Romulus Zăran, fostul vizitiu al lui Petru Groza.

Mi se pare de-a dreptul paradoxal ca un individ fără prea multă glagorie, ca Ceaușescu, pe care nimeni nu l-a văzut vreodată cu sapa-n mână, pe câmp, să doteze agricultura cu sute de mii de tractoare și alte mașini, să creeze o industrie de îngrășăminte chimice, să construiască sisteme moderne pentru irigarea a 3-4 milioane de hectare, să organizeze o puternică bază de cercetare în domeniul agriculturii și silviculturii, numărând zeci și zeci de institute și stațiuni de cercetare pentru cultura cerealelor, a cartofilor, sfeclei de zahăr, pentru legumicultură, pomicultură și viticultură, precum și pentru zootehnie care, pe lângă dotările moderne, dispuneau de întinse câmpuri experimentale.

Regimul comunist, care în primul deceniu de existență avea o spaimă teribilă când auzea vorbindu-se de informatică, ajunsese în ultimii săi ani să dea amploare cercetărilor în domeniul geneticii și al altor biotehnologii, înțelegând că, în zilele noastre, o bună parte din agricultură se face în laborator, și nu pe câmp. Ca atare, au fost creați numeroși hibrizi de grâu, porumb, floarea-soarelui și legume, care s-au dovedit de câteva ori mai productivi decât soiurile autohtone sau străine cultivate până atunci.

Dar cine mai vorbește, astăzi, de redutabilul institut de la Fundulea sau de celelalte, care deveniseră cunoscute și peste hotare? Cine să mai vorbească de așa ceva când de cercetarea științifică s-a ales praful? După cum preciza domnul Valeriu Tabără, vicepreședinte al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice a Camerei Deputaților și fost ministru al agriculturii, ca urmare a retrocedărilor îndreptățite ori nu, suprafața de teren de care dispuneau institutele de cercetare s-a redus la mai puțin de jumătate.

Este greu de crezut că prin înlesnirile prevăzute în proiectul de lege pe care-l dezbatem, referitor la scutirea de la plata obligațiilor bugetare restante la data intrării în vigoare a Legii nr.147/2004, cercetarea științifică în agricultură și silvicultură va fi repusă pe linia de plutire, ba, mai mult, viitorul act normativ prevede ca unitățile de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și cele ale Academiei de Științe Agricole să funcționeze ca instituții publice cu finanțare din venituri proprii. Cred că toate aceste unități de cercetare, din domenii atât de importante, ar trebui sprijinite financiar de stat încă un deceniu, pentru a se consolida din toate punctele de vedere.

  Ioan Țundrea - declarație politică despre cumpărarea voturilor - invitație adresată Transparency International România;

Domnul Ioan Țundrea:

Obiectul declarației politice: despre cumpărarea voturilor -Invitație adresată Transparency International Romania.

Apreciind în mod deosebit activitatea desfășurată în acești ani de catre IT și studiind Raportul național asupra corupției, în care faceți referire la modalitățile de cumpărare a voturilor, vă adresez rugamintea de a efectua un studiu de caz despre acest aspect, la alegerile parțiale care vor avea loc în 2 iulie a.c

Diversitatea și persuasivitatea mijloacelor de sensibilizare a alegătorilor au căpătat o deosebită amploare în județul Caraș Severin.

În acest județ monoindustrial, în care șomajul depășește 18%, practica mitei electorale a devenit un mijloc uzitat frecvent de către candidații pentru consiliile locale.

În numele Grupului conservator vă exprim gratitudinea pentru demersurile transparente și obiective pe care am speranța că le veți întreprinde.

  Constantin Tămagă - considerații cu privire la starea învățământului românesc;

Domnul Constantin Tămagă:

La concurență sau poate la unison cu sutele de mii de elevi care se luptă în aceste zile, copleșiți de emoții, cu testele naționale și bacalaureatul, la fel de îngrijorați ca toți părinții care se roagă zi și noapte să-și vadă odraslele izbăvite de calvarul școlii, iată că și noi ne ne-am confruntat în Parlament, pe marginea aceluiași subiect insolubil - situația grea în care a ajuns învățământul românesc la capătul celor 500 de zile de putere portocalie.

S-a spus, în diverse împrejurări, de la această tribună, că anul școlar 2005-2006 a fost unul sumbru și cred că aprecierea n-a fost deloc gratuită. Deschis sub semnul veșnicului scandal în jurul școlilor nereparate la timp sau al lipsei de locuri în căminele studențești, perturbat apoi de inundațiile din toamnă, de gerurile cumplite de astă iarnă, de epidemia de rujeolă, de greva îndelungată a cadrelor didactice și de noile valuri de inundații și gripă aviară, anul școlar la care ne referim stă să se încheie sub semnul haosului și al tărăboiului iscat în cadrul ministerului, în legătură cu modul iresponsabil de difuzare a subiectelor pregătite de Serviciul Național de Evaluare și Examinare pentru testarea absolvenților clasei a a VIII-a.

Judecând prin prisma acestor nefaste realități, ne-am putea desigur întreba: oare câte săptămâni ori câte luni au stat elevii în bănci, în acest an școlar marcat de atâtea calamități naturale, dar mai ales politice? Și ce cunoștințe au acumulat ei în această perioadă de școală gâtuită, de vreme ce, în multe școli, rezultatele testelor sunt de-a dreptul alarmante.

În campania electorală, candidații Alianței D.A. se angajau să facă din învățământ o problemă prioritară, alocând acestui sector 6% din PIB. Totul n-a fost însă decât o promisiune demagogică, pentru a dobândi voturile profesorilor. În realitate, școala n-a primit decât 4%. Însuși președintele Băsescu se întreba, în recentul discurs rostit în Parlament, de ce manifestă Guvernul reticență în a aloca măcar 5% din PIB pentru educație. Mai mult, între actualul ministru al educației și cercetării, democratul Mihail Hărdău, și premierul liberal Călin Popescu-Tăriceanu s-a declanșat o dispută publică menită să pună și mai mult în evidență degringolada care domnește în învățământ. În timp ce ministrul îl acuză pe premier că nu-i pune la dispoziție fondurile necesare pentru realizarea angajamentelor asumate în cadrul dialogului cu sindicatele, primul-ministru îl învinuiește pe subalternul său că nu știe să cheltuiască banii primiți. De fapt, subfinanțarea l-a alungat pe predecesorul domnului Hărdău din fotoliul ministerial.

Maniera politică a actualei puteri, lipsită de orice responsabilitate pentru soarta învățământului și, în ultimă instanță, pentru viitorul acestei țări, a determinat Grupul Parlamentar al PSD din Camera Deputaților să depună moțiunea intitulată "Educația - victimă în lupta dintre PNL și PD". Rezultatele discordiei interminabile din cadrul Alianței D.A. se răsfrâng, așadar, și asupra învățământului, care alunecă tot mai vizibil, de la an la an, pe toboganul degringoladei.

Învățământul românesc, pentru care au lucrat cu tot sufletul strălucite minți ca: Gheorghe Asachi, Gheorghe Lazăr, Spiru Haret și atâția alți mari dascăli, a ajuns astăzi să-i batjocorească pe profesori, condamnându-i să trăiască permanent sub semnul unor mari privațiuni, iar pe mulți copii și tineri, mai cu seamă din mediul rural, să-i țină departe de binefacerile școlii. Dacă ar fi să conturăm un tablou al învățământului din zilele noastre, am spune că în România elevii învață cu bodyguarzii la poartă, că drogurile, tutunul și scandalurile fac deliciile recreațiilor, că școlarii își agresează dascălii, că procentul tinerilor merituoși este de la an la an mai scăzut, că abandonul școlar înflorește, iar analfabetismul reînvie lent, dar sigur. Și toate acestea pentru că prioritatea actualei coaliții, în materie de învățământ, este aceea de a transforma școala într-o cenușăreasă.

  Mihai Sandu-Capră - intervenție cu ocazia sărbătoririi Zilei drapelului național;

Domnul Mihai Sandu-Capră:

26 iunie. O zi cu o semnificație deosebită. Ziua drapelului național, sărbătoare instituită prin lege în anul 1998, reprezintă un eveniment a cărui simbolistică este extrem de complexă.

Drapelul nu este o bucată de stofă frumos decorată, ci întruchiparea unei națiuni; și într-adevăr, o națiune este definită de către drapel în aceeași măsură în care drapelul este definit de națiune.

Istoria steagului tricolor la români, format din culorile roșu, galben și albastru, are o bibliografie foarte bogată, în care argumentele mitologice, afective și cele documentare se împletesc într-un traseu care nu este ușor de luminat și clarificat.

Roșu, galben și albastru, culori ce pot fi identificate pe steaguri autohtone încă din vremea domnitorilor Ștefan cel Mare ori Mihai Viteazul, însă regăsite în mod oficial pe un drapel românesc, dispuse orizontal abia în 1859, în vremea lui Alexandru Ioan Cuza, semnifică lupta de veacuri a poporului român pentru unitate și independență.

Roșu - Simbolul măririi, îndrăznelii și singurătății în măreție și decizie; totodată roșul este culoarea princiară prin excelență.

Galben - simbolul forței, bogăției și purității, al puterii de regenerare a omului și a naturii.

Albastru - reprezintă cerul și aerul, simbolizând buna-credință și principiul vieții ca dar divin.

Se desprinde, astfel, tripla reprezentare a tricolorului românesc: cerul, pământul și omul.

  Florin Iordache - declarație politică intitulată Comuna Milcov din județul Olt, lăsată de autorități pe mâna nimănui;

Domnul Florin Iordache:

"Comuna Milcov din județul Olt lasată de autorități pe mâna nimănui"

Știm cu toții că în actuala guvernare s-a abătut blestemul asupra României. Toată țara a fost sub ape, iar cei nepăstuiți de soartă au fost tot oamenii nevoiași care au avut ghinionul de a se naște în mediul rural, dar mai ales de a-și lasă destinele în mâinile unei guvernări incapabile să facă față unor situații de criză.

Pentru a exemplifica aceste afirmații vreau să vă fac cunoscută situația actuală din comuna Milcov - județul Olt, unde pârâul Urlătoarea s-a revărsat, reușind să provoace pagube materiale estimate la peste două miliarde lei.

Întrebarea care stă pe buzele tuturor locuitorilor acelei zone este aceea de a ști cine răspunde pentru toate pagubele pricinuite din culpa autorităților iresponsabile. Cred că nu trebuie să fim foarte inteligenți pentru a anticipa răspunsul. Bineînțeles că tot contribuabilii sunt cei care plătesc greșelile și incompetența conducerii din aceste domenii. Ceea ce nu poate fi trecut cu vederea și putem spune că depășește orice limită a așteptărilor este faptul că Direcția Ape Olt și Direcția Mediului au acordat avize favorabile de funcționare unui număr de trei societăți private - Pirelli, Cord și Tyres, care au ca principală activitate sau chiar ca obiect de activitate deversarea apelor reziduale de pe o suprafață de 27 ha direct în pârâul Urlătoarea.

Nu este greu de anticipat nici faptul că toate aceste revărsări vor transforma comuna Milcov în locul de bătălie aflat permanent sub amenințarea inundaților care au produs și cu siguranță că vor mai produce pagube, în cazul în care situația va scăpa din nou de sub control, iar autoritățile vor invoca motivul luării lor prin surprindere, ca de fiecare dată.

Intrigant, și în același timp șocant, este faptul că, așa cum ne așteptam, Guvernul României a dispus alocarea de fonduri de la buget, din banii contribuabililor, pentru refacerea cursului pârâului Urlătoarea! Asta este culmea ironiei - să ți se producă o pagubă însemnată și tot tu să fii cel care o despăgubești și o îndrepți. Așa ceva nu se poate întâmpla decât în România anului 2006!

Dacă așa stau lucrurile în realitate, nu trebuie să ne mai mire faptul că drepturile actualei puteri sunt mereu deasupra drepturilor cetățenilor umili ai acestei țări.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică intitulată Moțiunea cocorului trandafirat;

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declarație politică intitulată "Moțiunea cocorului trandafirat"

Conducerea PNL Constanța a realizat o analiză a textului moțiunii de cenzură depuse de PSD, parcurgâng cu condescendență cele 28 de pagini care definesc mai puțin situația gravă pe care o acuză autorii și mai mult criza de identitate prin care trece partidul lor.

Analiza a relevat un text foarte lung, ce trădează o evidentă tendință la grafomanie, precum și năravul de a transforma cantitatea într-o nouă calitate. Stilul marcat de o gramatică bolnăvicioasă, un partizanat de ocol silvic, precum și abordarea politică și filosofică de precupeață nu ne-a surprins, ci dimpotrivă, ne-a confirmat că documentul respectiv este editat de PSD. Faptul este confirmat și de dramatismul situației descrise, întrucât PSD știe foarte bine în ce situație a lăsat țara atunci când a fost debarcat de la guvernare. Ceea ce PSD se face că nu observă - și nimeni nu este mai chior decât acela care nu vrea să vadă - este că lucrurile s-au schimbat între timp.. Dar nu putem avea pretenția ca PSD să mai aibă timp pentru realitate, când este preocupat cu fuga de trecut.

În timp ce țara a trecut și trece prin încercări fără precedent, în guvernarea p.s.d.istă (datorii istorice ale unor instituții, redresarea managerială a altora aduse în sapă de lemn, gripa aviară, inundații repetate, reformarea sănătății, a justiției ș.a.) depășindu-le, e adevărat, cu eforturi majore, liderii PSD, probabil din plictiseală, au purces la schimbarea siglei. Evident, în grija lor pentru problemele cetățenilor au considerat că acest lucru este de maximă urgență.

Astfel, din albastră, ca situația guvernării lor, psd-iștii au schimbat culoarea siglei în roșu aprins, ca să arate apropierea partidului de stânga, de muncitori, de cei năpăstuiți, în numele cărora cât au guvernat și-au umplut Zambaccianu' de picturi și obiecte de lux.

În spiritul moțiunii, reiese că sub guvernarea PSD muncitorii și-au construit case, au mâncat caviar și și-au cumpărat din obor picturi celebre în fiecare duminică, iar țăranul român ieșea în fiecare week-end la vânătoare de mistreți, privind cu sictir social-democrat la problemele integrării europene.

Chiar și acum PSD continuă să se împotrivească în Parlament implementării măsurilor care ar permite poporului român să vadă o viață mai bună, afirmând cu nerușinare că o face în numele alegătorilor.

Considerăm, în consecință, că textul moțiunii, golit de frazeologia politicianistă, nu arată realitatea decât sub un singur aspect - acela că PSD dorește cu ardoare să se întoarcă la guvernare. Motivul sau pretextul contează mai puțin. Toate instituțiile descoperă nereguli și încălcări ae legii care dovedesc disprețul PSD față de banul public, iar PSD se vaită înlăcrimat de epurare politică sau chiar mai concret, se plânge de soarta oamenilor bolnavi, dar a trimis la Curtea Constituțională pachetul legislativ din sănătate pentru a întârzia măsurile de înbunătățire a situației pe care a fost incapabil să o gestioneze.

PSD ne-a lăsat contracte împovărătoare, prin care românii plătesc gazul, lumina și mâncarea mai scump decât germanii, iar acum are tupeul să ne spună că viața este scumpă. Ne bucurăm că au constatat că în România se trăiește greu; când erau la guvernare nu erau așa tranșanți și sinceri. Acum trecutul și vechile sigle trebuie uitate, ca să-i putem lua de proaspeți. Iată, PSD este un partid nou, cu siglă nouă, dar uită proverbul românesc cu lupul și năravul.

Se vede treaba că PSD a intrat în etapa ornitologică a evoluție politice, deoarece și-a populat sigla cu cocori. Alegerea ni se pare bună, pentru că și membrii PSD vin când este bine și cald și emigrează după ce lasă în urmă frig și săracie. Sub aceste coordonate, putem afirma că textul moțiunii de cenzură depuse de PSD este reprezentat de 28 de pagini de găinaț de cocor.

Flerul și abilitatea politică ale domnului Geoană transpar subtil atât din textul mai sus menționat, cât și din concepția actualei sigle. Îl sfătuim să persevereze în simbolistica aleasă și - pentru a-și demonstra grija față de poporul român - să adauge siglei sale cu conorații aviare mai multe păsări:

  • flamingo - pentru că are nuanțe de roz și ar simboliza poziția PSD în fața minorităților sexuale;
  • o barză - care să sugereze creșterea natalității;
  • o rață - care să explice cum trec politicienii PSD prin masa de alegători;
  • un sticlete - pentru pază și ordine;
  • un cuc - simbol al respectului față de familie;
  • un cocoșel american - sau mai bine nu, că au deja unul;
  • un botgros - pentru a simboliza eleganța în exprimare;
  • un struț - care va sugera modul de rezolvare a problemelor națiunii;
  • o găină - care va exprima eleganța și subtilitatea politicii PSD;
  • câțiva papagali - expresie a masei membrilor de partid;

    și, cu voia dumneavoastră, ultima pe listă,

  • o cucuvea - pe post de pasăre a înțelepciunii.

Îl asigurăm pe domnul Geoană că în acest fel, partidul domniei sale va urca nu numai în sondaje, ci și în topul preferințelor Animal Planet.

Întrucât în ultima vreme se pare că domnia sa și-a mutat circul pe litoral, ca să și-l bronzeze, îl sfătuim să-și cumpere și un insectar. Conducerea PNl Constanța a pus deja bani deoparte ca să-i cumpere și clasoare, ca să aibă cu ce se juca cât nenii din guvern au treabă.

Nu de alta, dar țara trebuie guvernată, iar acest lucru se face cu oameni serioși și responsabili, și nu cu pitpalaci.

  Ioan Hoban - declarație politică intitulată Măsuri de creștere a pieței pentru produse ecologice;

Domnul Ioan Hoban:

"Măsuri de creștere a pieței pentru produse ecologice"

În România există o foarte mică piață pentru produsele ecologice certificate. Acest lucru se datorează prețului mai mare al acestor produse, puterii mici de cumpărare a cetățenilor și faptului că există rude la țară, care le aprovizionează pe cele de la oraș.

Așa încât, obiceiul cumpărării produselor ecologice certificate nu i se potrivește deocamdată românului. Putem, însă, producem pentru export. Nici aici nu stăm, însă, deloc bine, fiindcă țăranul nu știe să-și vândă produsele, puține câte sunt.

A devenit imperativ acum ca statul să ajute fermierii ecologici să-și promoveze produsele ecologice certificate și să vândă. Altfel, în următorii ani nu vor mai avea ce vinde.

Vin cu câteva sugestii pentru Ministerul Agriculturii, care trebuie să facă mai mult în această direcție.

  1. Să ia măsurile care se impun, astfel încât micul fermier român să primească, după integrarea în Uniunea Europeană, ca urmare a angajării lui voluntare pe termen mediu la programele "agro-ambientale", plăți directe de la Uniunea Europeană (în jur de 700 de euro pe hectar pe an).
  2. Să ofere programe de susținere a metodelor agricole de producție cu impact scăzut asupra mediului, plățile directe respective constituindu-se într-un supliment la veniturile obținute din valorificarea produselor.
  3. din discuțiile avute cu câțiva fermieri din Maramureș, care încearcă să producă produse ecologice, am reținut că ei nu au reușit să-și vândă produsele la prețuri de produse ecologice și au fost nevoiți să le valorifice ca produse convenționale, la prețuri mai mici.
  4. Dacă ne gândim că randamentele de producție din agricultura ecologică sunt considerate în medie mai mici cu 20%, deducem cât profit au obținut cei care încearcă să se adapteze la noile cerințe. Or, ceea ce contează pentru orice fermier sunt banii cu care rămâne după ce scade cheltuielile.
  5. Măsura 3.3 din cadrul Programului SAPARD, menită să antreneze România în cheltuirea banilor Uniunii Europene prin acordare de subvenții pe perioade de cel puțin cinci ani, către cei care practică o agricultură prietenoasă mediului, nu-și arată eficiența, pentru că nu a fost formulată și aplicată corect.
  6. E de datoria Ministerului și Guvernului să pună în valoare diversitatea biologică a pajiștilor carpatice, o mare valoare pe care o aducem Uniunii europene, valoare de care euro-vesticii avizați sunt conștienți.
  7. Această valoare poate să fie menținută în condițiile în care populația rurală este învățată să se dezvolte durabil, utilizând practici tradiționale.
  8. Susținerea acestor locuitori, printre care se numără și o mare parte a populației rurale din Maramureș, pe care o reprezint în Parlamentul României, este recunoașterea, printr-un preț mai bun, a calității produselor ecologice pe care le realizează.
  9. Ministerul Agriculturii trebuie să aloce subvenții care vor transforma gospodarii zonelor montane în custozi ai peisajului, cu beneficii directe pentru calitatea vieții și calitatea mediului.
  Minodora Cliveti - declarație politică intitulată Avanpremieră la lansarea campaniei paneuropene de combatere a violenței în familie;

Doamna Minodora Cliveti:

"Avantpremieră la lansarea campaniei paneuropene de combatere a violenței în familie"

La summit-ul de la Varșovia din 2005, Consiliul Europei a lansat un plan de acțiune în care lupta contra violenței îndreptate împotriva femeilor a constituit un punct esențial, campania paneuropeană în acest domeniu fiind decisă cu începere din 2007.

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei s-a asociat acestui demers și a decis realizarea unui raport, prin intermediul Comisiei pentru egalitate de șanse pentru femei și bărbați, raport în care se propune parlamentelor naționale o implicare directă și concretă în vederea realizării obiectivelor Consiliului Europei de combatere a flagelului violenței domestice îndreptate mai ales împotriva femeilor.

În calitate de raportor al APCE amintesc câteva dintre măsurile propuse a fi luate la nivel național: lansarea, în ziua de 24 noiembrie 2006, a campaniei paneuropene de combatere a violenței domestice, zi în care să se adopte o declarație solemnă de afirmare a voinței politice parlamentare de a combate acest tip de violență; organizarea de dezbateri parlamentare de denunțare a violenței împotriva femeilor; adoptarea de legislație specifică de incriminare și sancționare a violenței în familie; încurajarea puterilor publice de a lua măsurile ce se impun pentru a lupta eficient împotriva violenței; încurajarea societății civile, a ONG interesate de acest domeniu să participe la dezbateri, să acționeze în vederea sensibilizării opiniei publice în favoarea victimelor violenței, și interesarea mass-media în această campanie.

Redactarea acestui raport pe care îl voi susține în plenul APCE în ziua de 28 iunie 2006 mi-a creat ocazia de a analiza situația celor 46 state membre ale Consiliului Europei și implicit a României.

Legislația românească este cu mult mai avansată decât multe alte legislații naționale: în România este de multă vreme incriminată violența în familie (legea specială datează din 2003), Codul penal conține reglementări speciale de incriminare și sancționare mai severă a infracțiunilor de violență îndreptate împotriva membrilor de familie, violul conjugal este sancționat, iar măsura complementară, a îndepărtării agresorului de domiciliului comun, ca și măsura preventivă, a interzicerii accesului acestuia în domiciliu, fiind tot atâtea argumente în favoarea noastră.

În schimb, popularizarea acestor prevederi legale, astfel încât victimele potențiale și reale ale violenței să știe exact care le sunt drepturile și ce au de făcut în situații de criză, și mai ales implementarea legilor specifice, sunt aspecte extrem de deficitare:

  • Legea de prevenire și combatere a violenței în familie prevede, de pildă, rambursarea contravalorii certificatului medico-legal de către stat; cu toate acestea, în bugetul organului competent nu apar prevăzute fonduri pentru acest capitol de cheltuieli;
  • acordarea consultanței de specialitate nu este asigurată material, fiind dată în competența unor persoane care o practică de aceea formal, dezinteresat;
  • adăposturile pentru victime, organizate de stat, sunt aproape inexistente;
  • nu există centre de recuperare și reeducare a făptuitorilor;
  • cu excepția acțiunilor individuale ale unor parlamentari ori ale ONG, activitatea de prevenire a violenței în familie de către organele statului este formală;
  • strategia națională a ANES face din lupta împotriva violenței în familie și care se îndreaptă mai ales împotriva femeilor, un capitol declarativ, neînsoțit de măsuri concrete și, mai ales, de bugete corespunzătoare.

Amintesc, de asemenea, ca Parlamentul European, care a fost invitat să se asocieze acestei campanii, a adoptat la 02.02.2006 raportul asupra "situației actuale a lupte contra violenței împotriva femeilor și măsurile de luat în viitor", prin care violența domestică este denunțată ca fiind o violare majoră a drepturilor ființei umane, iar măsurile concrete de luat sunt neechivoce.

Declarația mea se vrea un puternic semnal de alarmă către guvern, care s-a angajat, în calitate de reprezentant al României, să îndeplinească reglementările impuse de situația sa de stat membru al Consiliului Europei și de viitor stat membru al Uniunii Europene.

  Niculae Bădălău - declarație politică intitulată Drumurile din județul Giurgiu, un dezastru;

Domnul Niculae Bădălău:

"Drumurile din județul Giurgiu, un dezastru"

Ambulația a însoțit întreaga istorie a omenirii. Drumurile din ce în ce mai performante au dus la progresul societății. Atingerea cât mai rapidă a unor puncte distante geografic a reprezentat un deziderat al lui homo sapiens.

Județul Giurgiu nu trebuie să iasă din această schemă simplă a dezvoltării universale.

Din păcate, suntem tributarii unor drumuri județene ce arată ca după bombardament.

Investițiile pe care oamenii sunt obligați să le facă pentru a-și repara mașinile uzate sunt demne de o cauză mai bună. Județul Giurgiu este sărac și nu are resursele auto-finanțării.

Facem un apel la dumneavoastră, domnule ministru, ca prin Ministerului Transporturilor să acordați fonduri financiare pentru refacerea drumurilor județului Giurgiu.

Consiliul județean Giurgiu vă va prezenta o notă informativă privind starea precară a căilor rutiere județene și necesarul financiar pentru ranforsarea, consolidarea și (re)asfaltarea lor.

Numai astfel vom reuși să atragem investitori economici importanți și să rupem cercul vicios: deficit economic - drumuri inferioare standardelor.

Uniunea Europeană prevede rute moderne și sigure în toate țările membre.

Județul Giurgiu - situat la granița de sud a României și la 60 kilometri de capitala București - este o carte de vizită a țării.

Prima impresie este, de multe ori, și cea mai durabilă. Armonizarea europeană presupune respectarea normelor de fiabilitate și competență.

Turismul dunărean nu se va putea dezvolta, în condițiile în care șoseaua rapidă Giurgiu - București suferă delay-uri repetate. Temporizarea în proiectele urgente justifică o malfuncție guvernamentală.

Domnule ministru, trebuie să luăm în calcul și riscul sporit al evenimentelor rutiere nedorite pe astfel de drumuri lipsite de siguranță.

Dincolo de atenția în trafic, starea șoselelor este incriminată în multe accidente. Vă conjur să dăm prioritate vieții - conform sloganului reușit al Poliție Rutiere.

Viața, economia, confortul locuitorilor județului Giurgiu și al tuturor celor ce tranzitează județul, iată punctele pe care le veți bifa dacă veți accepta această propunere social-democrată: finanțarea refacerii drumurilor județului Giurgiu.

  Vasile Pruteanu - considerații pe marginea creșterii fenomenului de violență la copii și adolescenți;

Domnul Vasile Pruteanu:

Manifestări tot mai agresive ale comportamentelor copiilor și adolescenților în familie, la școală, pe stradă sau în cercul de prieteni indică apariția unui fenomen al violenței la o vârstă foarte mică. Acest fenomen poate fi cu greu stăpânit de profesori sau de părinți, indiferent de metodele încercate.

Ca să ne facem o imagine realistă asupra extinderii acestui fenomen și pentru a găsi soluții pentru a-l minimiza trebuie, în primul rând, să găsim cauzele producerii sale.

Una dintre cauzele deja dovedite prin studii efectuate pe piață - CURS, Centrul Educația 2000 - este, fără îndoială, expunerea îndelungată în fața televizorului și urmărirea unor programe în care este prezentă violența. Și nu ne gândim, aici, doar la filme sau știri, ci la desene animate, special concepute pentru divertismentul copiilor.

Educația părinților este vehement concurată de educația prin televizor. Ceea ce le este interzis de părinți le este permis, de fapt, pentru că așa văd la televizor, mai ales că protagoniștii desenelor animate fac din violență un mod de a obține ceea ce își doresc.

Astfel, secvențele violente - răpiri, crime, bătăi - induc probleme grave de comportament viitorului adolescent. Aceștia se adaptează foarte greu într-o societate sau într-un grup, datorită faptului că ceea ce se vede la televizor nu corespunde cu realitatea înconjurătoare.

Acest fenomen al prezenței abundente a violenței în programele TV este strâns legat și de violența în școli - adică în grupuri mai largi - unde cei afectați sunt mult mai mulți. Pentru combaterea acesteia s-au mobilizat poliția, primăriile și nu în ultimul rând conducerile școlilor.

Dar de ce oare nu ne gândim să stopăm fenomenul din faza în care se creează, de la televizor. Sunt convins că societatea românească nu vrea să adopte modele negative de la alte state - împușcături și omoruri în sălile de clase.

În final, fac apel către Consiliul Național al Audiovizualului, în speranța că acesta ne va susține pentru găsirea unor metode eficiente de a minimiza cauzele și efectele fenomenului de violență la copii și adolescenți.

  Romeo Marius Raicu - declarație politică privind securitatea națională prin securitate umană;

Domnul Romeo Marius Raicu:

Declarație politică privind securitatea națională prin securitate umană.

Motto: "Nu credem în formula: pot să primesc atâta securitate, câtă libertate sunt dispus să dau!"

Distincția dintre securitatea națională și cea internațională devine irelevantă de îndată ce referința principală este individul uman, respectiv cetățeanul! Atunci când criteriul relevant rezidă în indicii concreți de calitate a vieții, în bunăstare, educație, sănătate și, finalmente, demnitate umană.

De ce fel de securitate avem într-adevăr nevoie? Credem cu tărie că doar o securitate care se fundamentează pe nevoile reale ale populație și pe cooperare internațională poate întări cu adevărat legătura dintre pace, dezvoltare și democrație.

Instituțiile din sectorul de securitate pot ocaziona percepții contrare scopului pentru care au fost create, dacă entitatea ultimă pe care ar trebui să o apere și promoveze - individul - se simte amenințată, în numele unor scopuri mai importante. Ne referim, desigur, la securitatea națională, societală, grupală, regională sau internațională...

Pentru orice societate democratică, înțelegerea și gestionarea violenței teroriste ridică o problemă limită: respectarea libertăților membrilor săi, dificil de restrâns în mod legitim, chiar în lupta împotriva terorismului. Aceasta poate fi breșa prin care scopul major al teroriștilor poate fi atins! La nivel tactic, dimensiuna prevalentă a unui atac terorist, deci și al efortului de prevenire și diminare a efectelor, este cea fizică... Oroare și groază! Mai subtil și mai greu de luptat este însă pe plan strategic, acela al șubrezirii simbolice a suportului valoric al societății democratice, pe care amenințarea unui atac terorist o generează prin consecințele sale anticipative - adică prin restrângerea legitimă a libertăților cetățenilor ei.

Statele nedemocratice nu au această problemă de rezolvat - reprimă violența cu aceleași mijloace... Violența și democrația trimit la accepțiuni ale forței și ale dreptului care se exclud reciproc. Democrația se bazează pe respectarea drepturilor și libertăților prestabilite și acceptate de către majoritatea membrilor comunității. Utilizarea forței, respectiv încălcarea acestor libertăți, nu constituie a priori un mijloc de acțiune individuală sau colectivă legitimă.

Terorismul nu poate fi înțeles decât ca un afront dur la esența democrației pe care o vizează. Avem de-a face, așadar, cu un caracter absolut contradictoriu al confruntării cu terorismul într-un stat democratic. Dacă statul impune o manieră de gestiune a violenței care aduce atingere libertăților cetățenilor, efectele pot periclita reperele democratice de funcționare ale acestuia. În general, indivizii sunt de acord cu folosirea legitimă a forței, în măsura în care ajung la concluzia că aceasta este un semn că democrația se apără, într-adevăr, împotriva violenței. Sunt însă mai puțin dispuși să le fie pusă în chestiune exercitarea libertăților și drepturilor lor, ca subiecți nemijlociți ai unui stat democratic.

Într-o democrație, intensitatea și limitele răspunsului față de amenințarea teroristă constituie un parametru critic al reacției statului în fața violenței. Un sondaj de opinie desfășurat în SUA după atacurile din 11 septembrie 2001, privind disponibilitatea oamenilor de a negocia limitele propriilor libertăți contra unui grad sporit de securitate personală, arată că o variabilă cheie a ecuației este, de fapt, încrederea în structurile guvernamentale. Cu cât oamenii se încred mai puțin în instituțiile statului, cu atât sunt mai puțin dispuși să-și negocieze libertățile civile contra securității, indiferent de cum este perceput nivelul amenințărilor.

Legitimitatea îndeplinirii misiunilor serviciilor de informații presupune instituirea unor mecanisme care să implementeze garanțiile juridice referitoare la protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor. Recomandarea 1713 din 23 iunie 2005, a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, privind Controlul democratic al sectorului de securitate în statele membre fixează criteriile generale ale oricărui astfel de mecanism de control: legalitatea - care presupune existența unui cadru legal limpede în domeniu și monitorizarea respectării acestuia, legitimitatea - adică protecția drepturilor fundamentale ale omului și respectarea standardelor de bună guvernare, și eficiența operațională, pentru care serviciile ar trebui să dispună de resurse suficiente, utilizate optim, iar direcțiile lor de activitate ar trebui să derive din scopurile definite de reprezentanții liber aleși ai cetățenilor.

Eficiența sectorului de securitate națională se cuantifică, în valoare reală, în securitate umană. Conchidem că legislația românească în materie de securitate trebuie să țină seamă de aceste jaloane fundamentale și suntem convinși că societatea civilă nu poate decât să salute și să sprijine traducerea lor în termenii textelor de lege.

  Gabriel Sandu - declarație politică cu titlul Rolul Partidul Național Liberal pe piața politică românească

Domnul Gabriel Sandu:

Rolul Partidului național Liberal pe piața politică românească

Partidul Național Liberal este, fără îndoială, de departe cel mai important partid politic al istoriei României.

Nu este deloc întâmplător faptul că Partidul Național Liberal a guvernat în cele mai importante și dificile momente ale istoriei României: 1866 elaborarea primei Constituției moderne a României; 1877 când a fost câștigată independența de stat; 1916 când România a participat la Primul război Mondial; 1918 Marea Unire; 1923 când, printr-o nouă Constituție se realizează modernizarea și reformarea României.

Merită menționat și faptul că tot PNL este partidul sub guvernarea căruia a fost înființat sistemul economic românesc modern, odată cu înființarea Băncii Naționale și a Camerelor de Comerț.

Prin istoria și personalitățile pe care le-a dat României, Partidul Național Liberal este partidul cel mai în măsură să ducă România în Uniunea Europeană.

Practic, PNL este pe cale să pună România pe harta Europei. Există nenumărate exemple externe care ne pot confirma faptul că numai politici liberale au adus dezvoltare și progres în țările care le-au implementat.

Liberalii au ales întotdeauna să dea instrumente generatoare de bunăstare pentru individ, în loc să-i ofere cadouri care să-l amăgească.

Sunt absolut sigur că PNL va integra România în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Chiar dacă majoritatea cred că 1 ianuarie 2007 va marca sfârșitul unui proces, de fapt integrarea va însemna ieșirea din politicile protectoare de preaderare și ne va arăta dacă merităm cu adevărat să stăm la aceeași masă cu țări ca Germania sau Franța.

Pentru a putea rezista cu adevărat mediului concurențial pe care îl vom avea de înfruntat, începând de anul viitor se impune elaborarea unui masterplan coerent și etapizat, la care să adere întreaga clasă politică.

Acest plan trebuie să se axeze pe rezolvarea marilor nevoi cu care ne confruntăm la nivel național: lipsa de locuințe, starea proastă a infrastructurii, managementul insuficient de performant în administrație.

Aceste lucruri s-ar putea rezolva prin câteva măsuri foarte clare.

Chiar dacă prin ANL s-au realizat câteva locuințe, suntem departe de a acoperi cererea. În 12 ani, ar trebui să construim 1.000.000 de locuințe. În mod sigur, această măsură ar domoli exodul tinerilor către alte țări. Nu trebuie să uităm că păstrarea tinerilor în România trebuie să fie o prioritate de importanță zero pentru noi toți.

În al doilea rând, avem nevoie, tot în următorii 12 ani, de 2000 km de autostradă și de refacerea drumurilor județene. O infrastructură modernă are o importanță vitală pentru a pune România pe un loc important pe harta rutieră a Europei. Această măsură va impulsiona, în mod sigur, și turismul. Nu trebuie să ne mai amăgim cu gândul că relieful nostru natural este un motiv îndeajuns de puternic pentru atragerea turiștilor străini. Pentru a putea admira relieful României, trebuie să oferim condiții civilizate de a ajunge acolo. Însă beneficiarii finali ai acestei infrastructuri moderne vor fi cetățenii acestei țări.

A treia prioritate este managementul administrativ care trebuie reformat. România trebuie împărțită în euroregiuni care să aibă autonomie și care să se administreze conform priorităților și nevoilor cu care se confruntă.

avem, în acest moment, un proiect care se constituie într-un obiectiv imediat și de viitor către debirocratizarea României.

În concluzie, am convingerea că Partidul Național Liberal are viziunea și resursele necesare de a realiza o nouă modernizare istorică a României.

  Ion Stan - declarație politică cu titlul Comemorarea a 500 de zile de guvernare portocalie;

Domnul Ion Stan:

"Comemorarea a 500 de zile de guvernare portocalie"

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația politică de astăzi este dedicată, de această dată, comemorării unei agonii politice care durează de 500 de zile. Exact cât dorea să aniverseze triumfalist monstruoasa coaliție guvernamentală dacă președintele României nu prezenta, pe 19.06.2006, Parlamentului "moțiunea de cenzură" pe care numai grupurile parlamentare ale PSD au aplaudat-o.

Cu ce a început actuala guvernare?

Cu refuzul de a recunoaște opoziția, deci pluralismul politic ca valoare democratică supremă și cu o luptă pe viață și pe moarte împotriva PSD. Consecința încăpățânării de a nu recunoaște o opoziție reală și puternică a generat o gravă tulburare a echilibrului puterilor în stat.

Drept urmare, România nu este guvernată democratic.

O nouă dictatură, cu mai multe capete, acesta este rezultatul cert al celor 500 de zile de guvernare. O guvernare în care bătălia împotriva corupției s-a dovedit a fi o diversiune, o imensă perdea de fum care să ascundă noile fronturi ale corupției deschise clientelei noii puteri. O putere flămândă care s-a specializat în inginerii și combinații infracționale pe seama banului public, care stupefiază până și pe capii rețelelor internaționale ale crimei organizate.

O guvernare care subminează democrația chiar din interiorul instituțiilor democratice.

Ineficienta funcționare a Parlamentului este o contraperformanță de vârf a coaliției guvernamentale.

De la tribuna Parlamentului, miniștrii uită cine sunt și unde se află afișând sfidare și un comportament dictatorial.

O administrație profund bolnavă și de o crasă incompetență blochează permanent puterea legiuitoare a țării, furnizându-i proiecte legislative aberante, iar unele mai sunt și adoptate exclusiv prin dictatura voinței politice, în disprețul intereselor și drepturilor cetățenilor.

O altă contraperformanță a coaliției guvernamentale care se va înscrie cu siguranță pe pagini negre în analele naționale, este profunda și întunecata mediocritate indusă în viața politică a țării, încercând să facă politică numai după chipul și asemănarea lor.

O viață politică mediocră care-i uimește și debusolează pe prietenii externi tradiționali ai României a generat imoralitatea instituțională, o altă contraperformanță a guvernării. În România, nimic nu mai este serios, pe nimic nu se poate conta, totul este, din proiect, rectificabil, revocabil și anulabil. O țară și o națiune nu pot ființa pe improvizații. Cu ce fel de performanțe se poate afișa o guvernare ale cărei acte de putere își au sursele în intrigă, minciună și scandaluri politice? Incoerența guvernării și-a pus adânc amprenta și asupra politicii externe.

În prezent, în viața politică internațională, România este precum o navă în derivă, cu toate instrumentele de orientare afectate de anomalii magnetice. Oportunismul politic de cea mai proastă și ieftină factură balcanică, ne compromite demnitatea națională și ne amanetează viitorul. Comisia europeană este și ea foarte serios îngrijorată de bilanțul celor 500 de zile de neguvernare a României.

Foarte recentul raport de audit al Curții europene de conturi relevă incompetența cronică de a administra fondurile externe, întârzierile în programele PHARE, achizițiile neconforme cu prevederile și deficitul constant de capacități administrative.

Toate domeniile cheie în care România se prezintă cu întârzieri majore, sistemul juridic, securizarea frontierei, dezvoltarea infrastructurii, reformarea sistemului energetic, ar fi trebuit să folosească din plin și la termen fondurile externe. Semnalele de alarmă trase de Comisia europeană sunt cele mai serioase și grave de până în prezent.

Infrastructura este suferindă, sistemul juridic lăsat de izbeliște, sectorul energetic rămas în afara Europei. Toate acestea în condițiile în care Guvernul a abdicat de la prioritățile naționale reale, creând altele false și diversioniste, menite a distruge solidaritatea și pacea socială, în numele luptei cu fantomele trecutului.

Guvernul nu a făcut încă nimic pentru prezentul și viitorul celor guvernați. Mult prea ancorat în trecut, ne va întoarce înapoi dacă nu vom ști să ne folosim, ca popor, de exercițiul suveranității naționale pentru a anula și schimba această guvernare de tristă amintire și proastă tradiție. Singura "performanță" a Guvernului tăriceanu pare a fi resuscitarea Consiliului Național pentru Ștergerea Arhivelor Securității.

Ce reprezintă astăzi mișcarea liberală din România?

O rămășiță a istoriei, o relicvă a secolului al XIX-lea, pe care numai ignoranța alegătorilor ademeniți cu promisiuni deșarte a readus-o în actualitatea politică.

Până nu este prea târziu, să ne trezim la realitate și să ne recâștigăm demnitatea.

Vă mulțumesc.

  Gheorghe Chiper - declarație cu titlul În cercetarea agricolă se pregătește un troc prea oneros;

Domnul Gheorghe Chiper:

În cercetarea agricolă se pregătește un troc prea oneros.

Cercetarea agricolă din România era, până în 1989 - fără să spunem vorbe mari - o reală forță de producție, o vitrină a performanțelor din sector, un mijloc și un cadru de dezvoltare și modernizare a activității de obținere a produselor agro-alimentare necesare atât consumului intern, cât și pentru unele exporturi care se efectuau din unitățile agricole în multe țări care ne trimit astăzi mâncare în super și hiper-market-uri.

Și în anii de după Revoluție, activitatea de cercetare agricolă și-a continuat programul său de ameliorare a soiurilor de plante și efectivelor de animale, este drept cu tot mai puține terenuri pentru încercări și experiențe, cu tot mai puțin specialiști, cu un interes tot mai scăzut din partea noilor manageri (sau administratori) care au condus destinele unităților de cercetare agricolă, devenite prin organizări, societăți mari agricole cu capital de stat și cu obiect special de activitate.

Din păcate, aceste mari societăți au devenit tot mai mici, personalul specializat s-a diminuat tot mai mult, iar roadele cercetării agricole au fost tot mai puțin vizibile.

Deși nu a dorit nimeni, aceste unități nu mai reprezintă aproape nimic pentru agricultura românească, iar agricultura noastră - ca ramură de bază a economiei, cum se numea odată - nu mai este nici ea decât o cenușăreasă, o copie palidă a ceea ce a fost înainte, un sector nu prea onorant al structurilor noastre economice cu care ne pregătim să intrăm în Europa.

Dacă situația este asta în agricultură, de ce am mai avea nevoie de cercetare în domeniu? De ce mai avem terenuri, oameni, construcții și aparatură care să continue munca de cercetare agricolă?

Aceste întrebări, desigur, nu au fost formulate explicit. Dimpotrivă, despre agricultură și sectoarele sale de avangardă se spun în continuare sloganuri frumoase. Dar se acționează invers. Iată, în acest sens, și unele fapte sau declarații de intenție de dată recentă.

Este vorba de faptul că, la întâlniri care au avut un oarecare caracter public, în alte împrejurări semioficiale, ministrul agriculturii, atât de mult cunoscut pentru ideile sale radicale privind rolul statului în economie, a afirmat că va promova acte normative care să reducă drastic activitatea și numărul stațiunilor de cercetare agricolă și să restrângă suprafața terenurilor pe care acestea le au în exploatare-administrare, de la 65 mii hectare la 18 mii hectare.

Trocul acestei acțiuni ar fi fost promisiunea că cele 18 mii hectare precum și capacitățile de cercetare care mai rămân, cu toată baza lor tehnico-materială și zestrea genetică proprie, vor fi finanțate de la bugetul de stat, astfel încât să nu aibă lipsuri materiale și nici dificultăți de ordin logistic și profesional uman.

Nu pot să spun decât că un astfel de demers ar fi un preț prea mare pe care l-am plăti pentru delăsarea și nepăsarea instalate la cei care ne conduc sectorul; ar fi, cu alte cuvinte, un troc prea scump pentru ceea ce se dorește a se face din unitățile de cercetare agricolă. Ele, desigur, nu prea mai au pe cine să servească, la cine să furnizeze rezultatele cercetărilor, cui să se adreseze pentru valorificarea programelor sale de creație.

Totuși ele au, cum am spus, o solidă bază genetică, un potențial substanțial de cercetare, mai au încă oameni pregătiți și mai există de asemenea, și condiții pentru revenirea noastră la agricultura mare și performantă. Nu ar fi deci o trudă inutilă acea minimă grijă pentru relansarea activității de cercetare agricolă. Cu condiția să nu se diminueze cu 47 de mii de hectare fondul lor funciar.

Dacă totuși nu se renunță la această idee, îmi permit să afirm că ministrul Flutur are în intenție să împartă pământul stațiunilor de cercetare pentru a satisface unele interese din cercul său politic, pentru că pământurile în cauză nu sunt destinate foștilor proprietari ci unor grupuri de misiți și speculanți, care vor încasa sume fabuloase de la exproprieri, cum este cazul Stațiunii de cercetări pentru bovine din Arad, pe terenurile căreia trece traseul autostrăzii Nădlac-București.

Vă mulțumesc.

  Rareș Șerban Mănescu - declarație politică pe tema strategiilor de descentralizare administrativă.

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

În urma ședinței Consiliului interministerial pentru descentralizare, s-a stabilit ca Guvernul să aprobe, până la sfârșitul lunii noiembrie, strategiile de descentralizare în fiecare sector al administrației publice centrale. Aceste strategii vor fi supuse, în prealabil, unei dezbateri publice cu toate organismele interesate, iar din toamna acestui an vor fi selectate la nivel local o serie de centre-pilot în cadrul cărora, din vara anului viitor va începe testarea strategiilor de descentralizare, astfel încât proiectele de acte normative care vor reglementa acest domeniu să poată fi elaborate și aprobate de Guvern în luna octombrie 2007.

Stabilirea acestui calendar precis este importantă în vederea concretizării voinței politice a Guvernului, care dorește realizarea unei descentralizări efective, atât în ceea ce privește responsabilitățile, cât și în privința resurselor financiare necesare.

Descentralizarea este unul dintre obiectivele fundamentale ale pachetului de legi privind reforma administrației publice, inițiat de MAI în vederea modernizării administrației și creșterii capacității administrative. Din acest pachet fac parte: legea-cadru a descentralizării, legea finanțelor publice locale și legea de modificare a statutului funcționarilor publici, adoptate deja de Parlament și proiectul de modificare a legii privind administrația publică locală, adoptat de Camera Deputaților și aflat în așteptarea votului final al Senatului.

Un alt element al pachetului, cel privind instituția prefectului, a fost promovat prin ordonanță de urgență a Guvernului la sfârșitul anului 2005, ordonanța fiind ulterior aprobată de ambele camere ale Parlamentului.

Aceste eforturi, în vederea modernizării, profesionalizării și depolitizării administrației, au adus României o apreciere pozitivă din partea Comisiei europene, în ultimul raport de monitorizare.

Vă mulțumesc.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 11 decembrie 2018, 4:05
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro