Plen
Ședința Camerei Deputaților din 12 septembrie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.132/22-09-2006
Video in format Real MediaVideo - Real Media

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video
Video in format Real MediaTransmisie în direct
format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
Video in format Real Media13-12-2017
Video in format Real Media11-12-2017 (comună)
Video in format Real Media11-12-2017
Video in format Real Media06-12-2017
Arhiva video:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 12-09-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 12 septembrie 2006

  1. Intervenții și declarații politice ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,25.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Gheorghe Albu și Ioan Munteanu, secretari.

 
Video in format Real Media Petru Călian - declarație politică cu tema Comemorarea începutului războiului declarat terorismului;

Doamna Daniela Popa:

Stimați colegi,

Bună dimineața!

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Am două rugăminți din partea a doi colegi parlamentari. Dau cuvântul domnului deputat Petru Călian care va trebui să participe la ședința Birourilor permanente reunite.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

Video in format Real Media  

Domnul Petru Călian:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Vă mulțumesc, stimați colegi.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată: "Comemorarea începutului războiului declarat terorismului"

Nu putem uita tragicul eveniment petrecut în America acum 5 ani și pe care l-am comemorat ieri. Nu putem uita că în 9 septembrie 2001 a avut loc cel mai cumplit atac la adresa democrației, la adresa păcii și a liniștii cetățenilor de bine nu numai din Statele Unite ale Americii, ci din întreaga lume. Nu putem uita că cei care au murit nevinovați în prăbușirea turnurilor gemene World Trade Center, cei care și-au jertfit viața în încercarea de a-și ajuta semenii, cei care își plâng rudele sau prietenii pierduți în masacru, cer lumii întregi o explicație.

Poate tocmai în intenția de a oferi această explicație, Guvernul Statelor Unite a declanșat începând cu acea dată o amplă acțiune de vânare a teroriștilor mondiali, a organizațiilor bănuite sau dovedite a fi avut vreo implicare în teribilul măcel din 11 septembrie. Numai că nimic din aceste acțiuni, spectaculoase de altfel și care au ținut primele pagini ale ziarelor din întreaga lume, nu au oferit sprijinul de care cei afectați de evenimentul WTC, afectați fizic sau emoțional, aveau nevoie. Ba mai mult, în ultimul timp, Guvernul Bush este ținta manifestărilor pașnice ale cetățenilor ce bănuiesc conducerea SUA de o conspirație împreună cu liderii teroriști urmăriți, descriind teorii ale conspirației la nivel mondial.

Față de pierderile produse de deturnarea avioanelor teroriste în septembrie 2001, pierderi de mii de vieți omenești în primul rând, pierderi materiale și morale, dat fiind faptul că cele două turnuri gemene reprezentau forța și supremația democrației americane în lume, victoriile guvernului Bush împotriva terorismului sunt extrem de nesemnificative. "Reușita" teroriștilor în 2001 și "reușitele" lui George W. Bush de după cumplita tragedie au totuși ceva în comun: un număr mare de vieți omenești, nevinovate în ambele cazuri, sacrificate pe altarul unor idealuri.

Rămâne însă dilema dacă respectivele idealuri merită acest sacrificiu de vieți umane. Dacă e moral și justificat să ucizi în numele unor idealuri, indiferent dacă te afli în postura de justițiar sau terorist. Statele lumii trebuie să-și unească forțele pentru a stopa acest fenomen al terorismului internațional care răpune mii de suflete anual. Dar lupta împotriva terorismului nu trebuie să folosească aceleași mijloace pe care le întrebuințează teroriștii. Deși pare paradoxal, lupta împotriva terorismului trebuie să fie una pașnică, o luptă dusă în baza legilor internaționale și care să vizeze exclusiv pedepsirea criminalilor dovediți.

Vă multumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Mircea Ciopraga - declarație politică privind Corelarea legislației privind achizițiile publice;

A doua rugăminte, din partea domnului deputat Mircea Ciopraga, Grupul parlamentar al PNL, care trebuie să ajungă la aeroport de urgență.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Mircea Ciopraga:

Vă mulțumesc frumos, doamna președinte.

Mulțumesc, stimați colegi.

Declarația mea politică se intitulează: "Corelarea legislației privind achizițiile publice."

Dragi colegi,

Săptămâna trecută a fost amendat în Comisia pentru industrie și servicii a Camerei Deputaților proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a guvernului nr.30/2006 privind funcția de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.30/2006 privind funcția de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică este o inițiativă a Ministerului Finanțelor Publice. Ordonanța a intrat în vigoare la 30 iunie 2006, simultan cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziții publice, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

Deși cele două acte normative se referă la contractele de achiziție publică, prevederile nu sunt corelate. Spre exemplu, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2006 instituie în cadrul structurilor specializate din Ministerul Finanțelor Publice funcțiile de observatori care să participe în procesul de atribuire a contractelor. Problema declanșată de instituirea acestei funcții este faptul că potrivit variantei inițiale a ordonanței, acești observatori puteau suspenda procesul de achiziție publică în cazul apariției unei contestații, măsură care poate fi aplicată însă și de către Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor. CNSC este însă un organism specializat în domeniul achizițiilor publice, care funcționează independent și nesubordonat pe lângă Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice.

Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a fost instituit prin actul normativ cel mai recent și mai complex în domeniul achizițiilor publice, care transpune prevederile legislative cerute de Uniunea Europeană. Este vorba de Ordonanța de urgență nr.34/2006 aprobată prin Legea nr.337 din 17 iulie 2006 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și de servicii.

Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, despre a cărei înființare am vorbit în declarația politică de săptămâna trecută, este o instituție complexă, cu o funcționare similară unei instanțe judecătorești, însărcinat să soluționeze contestațiile formulate de către orice persoană fizică sau juridică.

Deși instituie funcția de observator dă supervizeze procesul de atribuire a unui contract de achiziție publică, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2006 nu are prevăzute nici un fel de relații funcționale cu Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor și nici cu organismul dedicat achizițiilor publice - Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice. mai mult decât atât, reglementări din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2006 generează suprapuneri cu atribuțiile acestei autorități care, dacă ar fi fost păstrate în varianta inițială, ar fi îngreunat activitatea.

Săptămâna trecută însă, în Comisia pentru industrie și servicii Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2006 a fost amendată cu o serie de modificări menite a corela cele două acte normative și a eficientiza procedurile ce țin de domeniul achizițiilor publice.

Astfel, a fost clarificat rolul Ministerului Finanțelor Publice în procesul achizițiilor publice, a fost instituit un procedeu transparent de analiză a riscurilor pentru cazurile deosebite de atribuire a contractelor de care să se ocupe ministerul finanțelor publice și care să fluidizeze procedurile de aplicare. Totodată, au fost evitate suprapunerile cu ANRMAP.

În plus, a fost eliminată prevederea de majorare cu 75% a salariilor observatorilor desemnați de Ministerul Finanțelor Publice, măsura fiind considerată discriminatorie față de celelalte instituții similare implicate în activitatea de achiziții publice, care nu beneficiază de astfel de sporuri.

Apreciez că cea mai importantă modificare adusă prin aceste amendamente Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 30/2006 a fost instituirea unei relații funcționale între Ministerul Finanțelor Publice și Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, astfel încât cadrul legislativ și cele de instituții să sprijine mediul de afaceri și să susțină Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor să-și îndeplinească activitatea în cele mai bune condiții.

Solicit pe această cale colegilor din Comisia pentru buget, finanțe și bănci și plenului Camerei Deputaților să acorde un aviz favorabil proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 30/2006 cu amendamentele formulate.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Mihai Dumitriu - declarație politică având ca subiect Dezastrul din școli la început de an școlar 2006-2007;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, invit la microfon pe domnul deputat Mihai Dumitriu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulțumim, doamna președinte.

Declarația politică de astăzi se intitulează: "Dezastrul din școli la început de an școlar 2006-2007".

Doamnelor și domnilor deputați,

Din multele nestemate ale înțelepciunii chineze, îmi este drag un aforism: "cine deschide o școală, închide o pușcărie".

O meditație profundă asupra semnificației și mesajului acestui aforism ar trebui sa ne responsabilizeze pe toți în atitudinea pe care o manifestăm față de școală.

Amintiți-vă, dragi colegi, ce consecință a avut asupra învățământului românesc politicile liberale, democrate, țărăniste din perioada 1996-2000: nivelul scăzut de instrucție și educație; frecvența scăzută în grădinițe; numărul mare de elevi care abandonau școala; foarte mulți elevi, absolvenți de clasa a VIII-a, renunțau să-și continue studiile.

Astăzi, septembrie 2006, după doi ani de guvernare portocalie a Alianței D.A., liberalii, democrații și udemeriștii au revenit la politica aplicată în anii 1996-2000. Se evidențiază aceleași probleme grave pentru învățământul românesc preuniversitar care pe fondul neimplicării și iresponsabilității guvernanților portocalii se adâncesc prevestind un dezastru pentru învățământul românesc.

Vă aduc în atenție doar câteva aspecte semnalate de presa ieșeană și centrală referitoare la disfuncțiile din învățământul ieșean și din toată țara ce preced începutul noului an școlar 2006-2007: neșcolarizarea anunțată a tuturor copiilor de 3-6-7 ani "din cauza" insuficienței spațiilor școlare pentru grădinițe.

Părinții se lovesc de refuzul directorilor de grădinițe de a le înscrie copiii de vârste 3-5 ani cu toate ca legea prevede obligativitatea școlarizării tuturor copiilor de 3-6-7 ani. Motivul ? Nu sunt locuri sau nu ai pile sau nu ai culoare portocalie. Mai nou, refuzul este motivat și de faptul că ISJ Iași nu le-a alocat grupe suficiente pe motiv că se depășesc numărul de norme alocate de MEdC.

Dar factorii responsabili portocalii din ISJ au găsit o soluție liberal-democrată: părinții să-și țină copiii acasă sau să le găsească o bonă.

În acest context se pot pune următoarele întrebări: la nivel de ISJ nu s-a realizat un recensământ al copiilor care să stea la baza prognozei școlare pe următorii 3-4 ani ? Nu s-a realizat o evaluare a necesarului de spații școlare pentru grădinițe pentru anul școlar 2006-2007 și anii următori ?

ISJ nu are cunoștință că normele didactice aprobate de MEdC trebuie alocate mai întâi învățământului obligatoriu, adică pentru școlarizarea tuturor copiilor de 3-15 ani ?

Consider o lipsă totală de implicare din partea inspectoratelor școlare județene în a depista si amenaja spații corespunzătoare școlarizării tuturor copiilor de 3-6 ani din toate localitățile țării.

De ce? O simplă constatare, studierea efectivelor școlare din ultimii 3 ani, din învățământul preșcolar, primar și gimnazial îmi dă dreptate. Dar se evidențiază încă o data reaua-credință și lipsa de preocupare pentru învățământul de masă a actualei guvernări portocalii.

Motivez. În învățământul preșcolar, populația școlară a crescut cu 8000-10000 de copii/pe an. În învățământul primar a scăzut populația școlară cu 30000-40000 de elevi/pe an, iar la gimnaziu numai în anul 2004-2005 a scăzut numărul de elevi cu 90000.

Ce s-a întâmplat cu spațiile de învățământ din școlile unde a scăzut drastic numărul de clase?

În această situație, în municipiul Iași sunt școlile 40, 42, 21, 10, 9, 4, 39, 16 etc. Prin efort minim financiar, sălile de clasă se pot amenaja ca săli de grădiniță, asigurându-se intrările și grupurile sanitare separate și adecvate.

Este o crimă să nu asiguri accesul la educație tuturor copiilor și tinerilor indiferent de mediul în care trăiesc. Aceasta este una din sarcinile de serviciu stipulate în fișa postului a Inspectorului Școlar General.

Un alt aspect îl reprezintă înscrierea copiilor în clasa I, și anume "fuga" părinților spre alte școli. Este dreptul fiecărui părinte să-și dorească pentru copilul său ceea ce este mai bun și mai bine.

Dar patronarea nerespectării Legii de cei puși să o aplice prin constituirea de clase I cu peste 40 de copii, prin aprobări de transferuri, prin depopularea anumitor școli, prin umilirea majorității învățătorilor este o atitudine afișată în disprețul legii și al opiniei publice, ceea ce este condamnabil.

Mai sunt 5 zile până la începerea noului an școlar 2006-2007, dar învățământul preuniversitar nu este pregătit să-și primească tinerii învățăcei în bănci așa cum ar fi normal.

Spațiile școlare din majoritatea localităților sunt improprii, nefiind reparate și igienizate. Nu în toate unitățile școlare sunt asigurate condițiile materiale pentru desfășurarea unui învățământ cât de cât normal. Peste 50% din unități nu au autorizație sanitară. Asigurarea cu personal didactic calificat lasă de dorit.

Toate cadrele didactice sunt obligate să-și plătească analizele medicale, actuala putere portocalie refuzând a le considera ca analize din pachetul gratuit acordat de Ministerul Sănătății, cu toate că salariații învățământului își plătesc toate dările și taxele către stat.

Examenul psihologic realizat de cei neabilitați de lege este un act formal și fără relevanță.

Stimați colegi,

Cele câteva aspecte de mai sus, cât și cele prezentate de mass-media scrisă, audio și video în ultimele zile (trafic de influență, dezastrele din școli, valoarea ghiozdanului școlar, cum sunt alocate sumele pentru învățământ, încadrarea cu personal didactic) demonstrează modul cum înțeleg să gestioneze învățământul românesc actualii guvernanți portocalii.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Sergiu Andon - relatarea manifestărilor prilejuite de Zilele cetății, desfășurate la început de septembrie la Târgoviște;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Sergiu Andon.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Sergiu Andon:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Doamnă președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

La sfârșitul săptămânii trecute, timp de 4 zile s-au desfășurat la Târgoviște "Zilele cetății", cuprinzând peste 60 de manifestări oficiale, religioase, științifice, culturale, sportive, alegorice sau de divertisment.

Obiceiul unor astfel de manifestări este tot mai des întâlnit în lume, amploarea lor este diferită, iar cea de la Târgoviște a fost maximă. În plus, cu un efort organizatoric și financiar impresionant, s-a asigurat festivităților un stil aparte, pe care edilii promit să-l perpetueze. S-a recurs la elemente de scenografie, muzică și obiceiuri medievale, aerul tradițional îmbinându-se cu ființa și preocupările contemporane. S-a obținut miracolul ca expresia banalizată "Tradiție vie" să aibă la Târgoviște chip și fior real.

Un aer de demnitate istorică străbătea orașul, conștient de identitatea lui aparte: fostă capitală a Țării Românești, începând cu acum 610 ani, reședință a 33 de voievozi. Nu întâmplător era reprezentată și Casa Regală, implicată de altfel de mai multă vreme, constant, stăruitor, în eforturile de revitalizare economică și socială a zonei.

Dar, pe cât de frumoase, de elevate, de înălțătoare au fost manifestările, pe atât de nefericit și nedrept este destinul contemporan al Târgoviștei. Orașul, ca și județul Dâmbovița, pot fi socotite printre marile victime ale tranziției. Zonă cu toate condițiile pentru viață economică înfloritoare, cu o populație foarte instruită și harnică, situată în triunghiul celei mai dezvoltate regiuni a țării, județul Dâmbovița și orașul Târgoviște sunt enclavizate aproape deliberat în marginalizare și subfinanțare. Orașul și zona supraviețuiesc, în mod miraculos, în demnitate, cultură, curățenie și... sărăcie. O stare de adevărat sfârșit de ev mediu, cu nobili distinși, dar scăpătați.

După ce dezvoltata industrie târgovișteană a fost jefuită, muncitorimea locală, extrem de calificată fiind transformată în marea ei parte într-o mulțime derutată și frustrată, zona este jefuită și de prezentul ei. Singurul efort investițional, simplu dar decisiv pentru vitalizarea zonei, și anume terminarea modernizării drumului național care o leagă de București, a fost stopată. Pasajul neisprăvit de la Ghergani se proiectează pe cer ca lucrare a unor guvernanți neisprăviți. Nu trebuie decât un mic efort ca podul să fie terminat. Dar ministrul transporturilor și lucrărilor publice, Radu Berceanu, se pare că nu vrea, izolând zona. Județul Dâmbovița rămâne astfel ca o peșteră a comorilor cu intrarea ferecată.

La zilele cetății Târgoviștea au fost prezenți numeroși ambasadori, primari din multe țări, alți oaspeți de peste hotare. Străinii observă și respectă că aici trăiesc oameni de o calitate deosebită, urmași adevărați ai unei capitale adevărate. Mai la vale însă, aproape de vărsarea Dâmboviței, în capitala actuală, îngâmfată și suficientă, gospodăresc treburile țării personaje indiferente de frumusețea, tradițiile și oamenii vechii capitale.

Îi rog pe deputații și senatorii de Dâmbovița, indiferent de orientarea lor politică, să ne unim eforturile pentru a înscrie și județul nostru în circuitul înnoirilor, pentru a-i da șansa prosperității pe care o merită.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Ștefan Baban - declarație politică cu titlul Radiografia unei veri fierbinți;

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Ștefan Baban.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Ștefan Baban:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Radiografia unei veri fierbinți"

Vara anului 2006 a fost o vară a contrastelor atât la propriu, cât si la figurat: pe români i-a omorât, pe de o parte, căldurile toride de până la 40 de grade, dar și furtunile neașteptate, pe de altă parte, care unora le-a spulberat toata agoniseala de o viață, dar și frământările de pe scena politică care și-au dovedit nefasta influență și asupra banalului cotidian.

Dacă împotriva naturii nu prea avem cu ce lupta, împotriva răutăților semenilor avem destule arme, dar trebuie să știm și să le folosim. Cum altfel poate fi definită această cruciadă a dosarelor colaboratorilor și informatorilor dinainte de 1989? Pentru a decima opoziția și a fi unici și eterni guvernanți, Alianța Departe de Adevăr prin porta vocea sa, adică domnul Băsescu, a strigat în gura mare că vrea deconspirarea celor care au colaborat înainte de 1989 cu securitatea sau au făcut poliție politică. Și pentru ca efectul să fie amplu și devastator, domnul Băsescu, încălcându-și cu brio drepturile legale, a hotărât dosarele căror reprezentanți ai vieții românești să fie făcute publice, afirmând, pe toate posturile și aproape în toate zilele sale de vacanță, că cine ar citi aceste dosare s-ar îngrozi.

Întrebarea pe care și-o pune orice om cu bun simț și cu judecată este de unde știe primul om din stat ce conțin dosarele celor incriminați. Răspunsul este foarte ușor de ghicit. Și ca în principiul dominoului, piesele, neașteptate este adevărat, au început să cadă. Primele, este adevărat, că au fost tocmai chiar cele care sprijineau ideile președintelui, chiar în detrimentul partidului din care făceau parte. Apoi ca neîncrederea populației, precum și divizarea ei să fie tot mai puternică, dosariada s-a extins și asupra formatorilor de opinie, celor din mass-media, a sportivilor și, mai ales, asupra bisericii, cea în care majoritatea românilor aveau încredere.

Este greu să vezi, în sondajele comandate, că acest popor nu are încredere în președinte, în clasa politică, ci în lucrurile firești, normale și mai ales ancestrale, cu care s-a născut și cu care sigur va muri. Atunci, pentru a reuși să-ți satisfaci vanitatea, faci cel mai normal lucru posibil: dezavuezi pe cei ce-ți sunt potrivnici. Așa s-a întâmplat în ultimele zile și cu acest război stupid al dosarelor de securitate: a fost lovită Biserica, au fost dezbinați scriitorii și cei din mass-media și s-a mers chiar până la activitatea sportivă, unde eșecul a fost total (până acum!). Principiul "divide et impera" și-a făcut din nou datoria, dă-le celor mulți și nevoiași mult circ și puțină pâine și ai puțină liniște într-o țară care se zvârcolește între integrarea în UE și sărăcia care se adâncește din ce în ce mai mult.

Toată această campanie a dosarelor are doar un singur scop: întărirea unui singur partid din eșichierul politic și sprijinirea unui om pentru a deveni atotputernic în această țară. Revenim oare după 16 ani de democrație la un partid unic și un conducător atotștiutor și atotputernic? Să sperăm că nu, că vom avea atâta tărie și putere să ținem piept acestor dorințe, care, culmea!, au fost înaintate cetățenilor, la o școală de vară a tinerilor politicieni.

Trăind aproape 50 de ani într-o societate dominată de principiul dacă vrei să ai, trebuie să faci compromisuri, adică, dacă doreai casă, frigider, televizor sau funcție trebuia să fii membru de partid, să deții o funcție în partidul comunist și implicit să faci și altceva față de ceva normal (adică să informezi siguranța statului), reprezenta ceva obișnuit în acele timpuri. Iar dacă, domnilor guvernanți și domnule președinte, ați analiza la rece și pertinent ce se întâmplă timp de 4 ani în instituțiile publice centrale și descentralizate, ați descoperi că nu s-a schimbat nimic de 16 ani.

Dacă vreți să aveți o societate lipsită de oameni care în anumite momente ale vieții lor au făcut, cu bună știință sau forțați de împrejurări, anumite compromisuri, care acum sunt considerate grozăvii, ar fi bine ca cei născuți după 1986 să conducă această țară. Pentru că ei sunt cei care sunt puri, care nu au cunoscut decât lipsuri și privațiuni și care, culmea!, sunt tot o generație în tranziție - ei sunt cei care nu pot fi compromiși (oare?) cu fel de fel de promiscuități.

Așa cum spuneam, a fost o vară fierbinte. Cum va fi toamna și iarna acestui an, care sunt ultimele anotimpuri înainte de integrare, este greu de definit. Dar nici un guvernant, în această ultimă vară a preaderării României nu și-a făcut griji pentru ce se va întâmpla după 1 ianuarie 2007, ci dacă va fi trecut pe lista favoriților sau ingraților actualei guvernări. Circ, pâine și... căldură. Iar sloganul "cu televizorul ați mințit poporul", rămâne valabil și acum, după 16 ani. Nu-i așa domnule președinție? Ați uitat deja ce ați declarat în campania din turul al doilea pentru alegerile la președinte, despre ce ați făcut și ați fost înainte de 1989? Ați uitat că în campania electorală erați însoțit de Constituția pe care ați jurat că o veți respecta în spiritul și litera ei? Noi, nu.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Liviu Alexandru Miroșeanu - prezentarea măsurilor luate în Județul Bacău pentru limitarea riscurilor de infecție aviară

Din partea Grupului parlamentar al PD domnul deputat Liviu Miroșeanu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Liviu Alexandru Miroșeanu:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

stimați colegi,

În perioada 15.05- 29.06.2006 în județul Bacău, au evoluat 15 focare de gripă aviară, în 11 localități, apărute ca urmare a comercializării puilor proveniți de pe platforma avicolă Codlea județul Brașov, fără documente sanitar-veterinare care să ateste starea lor de sănătate, de către persoane fizice neautorizate sanitar-veterniar. Boala a fost confirmată de către I.D.S.A. București, instituindu-se imediat măsuri de carantină de gradul I.

Pentru combaterea acestor focare din totalul de 57.858 păsări au fost eutanasiate 145.482 din 1770 de gospodării ale populației, aplicând metoda sectorizării teritoriului raportată la unitatea epidemiologică.

În fiecare dintre localitățile vizate unde a evoluat gripa aviară au fost constituite echipe mixte de intervenție compuse din personal sanitar veterinar din cadrul DSVSA Bacău ai DSP, precum și lucrători ai M.Ap.N. și M.I.

Datorită existenței riscului de reapariție a gripei aviare în județ a fost stabilit un exercițiu de simulare a gripei aviare în cadrul căruia 36 de medici veterinari au punctat principalele elemente ale luptei împotriva gripei aviare stabilindu-se, de asemenea, cantitățile de materiale și produse dezinfectante necesare completării stocurilor existente.

Concomitent cu aceasta a fost demarată o amplă acțiune de informare a populației prin afișaje stradale cuprinzând principalele măsuri în ceea ce privește atât preîntâmpinarea infecției aviare, cât și măsurile imediate ce trebuie luate în cazul în care aceasta este deja instalată.

De asemenea, au fot activate Comandamentele Antiepizootice Locale, instituindu-se măsuri de biosecuritate cu respectarea tehnologiilor de creștere, exploatarea păsărilor, limitarea circulației și interzicerea comercializării păsărilor vii în piețe și târguri.

De asemenea, autoritățile administrației publice locale, conform Legii nr. 211/2006, au fost obligate să facă public imediat apariția unui focar de gripă aviară, restricțiile impuse de către comandamentele antiepizootice locale în focar, zonele de protecție și supraveghere sau alte zone stabilite în cadrul programelor de supraveghere profilactică și de combatere a gripei aviare.

Nerespectarea deciziilor emise de Comandamentul Antiepizootic Central de către președinții și membrii comandamentelor antiepizootice județene și locale, respectiv nerespectarea deciziilor emise de comandamentele antiepizootice locale constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la un an.

Considerăm că aplicarea acestor măsuri vor duce în mod clar la limitarea atât a riscurilor de infecție aviară, cât și a consecințelor unei noi epidemii.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Becsek Garda Dézső Kálmán - prezentarea unui caz de abuz în restituirea proprietăților;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Garda Dezideriu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a efectuat în a doua săptămână a lunii iulie 2006 un control în județul Harghita în ceea ce privește respectarea prevederilor legale în materia reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cu vegetație forestieră. În cadrul controlului s-a adeverit clar că atât petiționarii, cât și Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupției și pentru Petiții au fost batjocorite clar de către comisiile locale și județene, de către Prefectură privind rezolvarea unor grave încălcări a legalității.

Dintre acestea aș aminti doar cazul lui Benedek Anna care, de șapte ani duce o luptă continuă pentru restabilirea dreptului de proprietate asupra unui teren din municipiul Gheorgheni, postata Cianod, din zona Drumului Național nr. 12 c. Deși persoana respectivă, pe calea instanței, a obținut o sentință definitivă și irevocabilă privind retrocedarea terenului menționat, comisia locală pentru aplicarea Legii fondului funciar a refuzat să soluționeze cazul, conform sentinței judecătorești. Refuzul comisiei locale de a retroceda fâneața respectivă proprietarului de drept este în strânsă legătură cu faptul că terenul are o importanță strategică deosebită din punct de vedere turistic, la confluența pârâului Cianod cu pârâul Belchia.

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu ocazia controlului, în raportul său privind acest caz, a constatat următoarele: "Cererea 6124/12 septembrie 2005, 5420/15 august 2005, 6395/19 septembrie 2005 - Benedek Anna - beneficiază de o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Hotărârea a fost anexată memoriului formulat către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Cu ocazia controlului, hotărârea a fost depusă și la primărie (deși aceasta, prin comisia locală de fond funciar a fost parte în proces și, prin urmare, avea cunoștință de sentință). Atât primarul - președinte al comisiei locale de fond funciar - cât și secretarul au afirmat că cererea petentei se va discuta în ședința de joi a comisiei locale de fond funciar.

Ulterior, verificând dacă a fost discutată cererea respectivă, s-a constatat că joi nu a mai fost ținută ședința de fond funciar, întrucât primarul a înaintat către prefectură o adresă în care specifica faptul că dorește să-și dea demisia din funcția de președinte al comisiei locale, până la data la care vor primi un răspuns la acea adresă, suspendând ședințele comisiei.

Se încalcă astfel dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cu vegetație forestieră, mai mult, nerespectându-se o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care petentei i se recunoaște acest drept, atitudinea comisiei locale putându-se încadra în conținutul legal al contravenției prevăzute de art. 1101 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare."

În loc să rezolve cererea petentei conform indicațiilor date de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților membrii comisiei, într-o scrisoare oficială din 15 august 2006, afirmă că "terenul revendicat este afectat de Drumul Național nr. 12 c, ceea ce nu poate face obiectul retrocedării". Însă conform tuturor hărților existente pentru această zonă - atât după hărțile de evidență funciară, cât și turistice și chiar cele militare, drumul forestier, existent de peste 150 de ani pe lângă drumul național, a fost desființat în anul 2003 din interes personal cu mijloace mecanice în vederea realizării unor obiective turistice aflate în prezent în plină construcție. Petenta a încercat oprirea lucrărilor de construcție pe terenul respectiv, a luptat pentru stoparea investițiilor prin toate mijlocele posibile legale, dar sentința civilă definitivă și irevocabilă nu este luată în considerare de către reprezentanții comisiei locale. Mai mult, unii se laudă - cum este domnul secretar - cu cunoștințele lor din Ministerul Administrației și Internelor

Stimate domnule ministru Vasile Blaga,

Când se va ajunge la legalitate privind aplicarea Legii fondului funciar în municipiul Gheorgheni, conform hărților în vigoare, care prin schița referitoare la starea de fapt, respectiv schița întocmită de domnul inginer topograf Tiberiu Ardeleanu din 8 decembrie 2003 se încearcă deposedarea proprietarului de drept, cu sentință judecătorească definitivă? Cum poate ca o comisie care ar trebui să funcționeze conform legii să aplice legea după bunul plac al intereselor personale ale celor care o formează? Cine își asumă răspunderea pentru desființarea unui drum forestier evidențiat în toate hărțile existente - de cele silvice, topografice, militare și de evidență funciară?

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Cometa;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Dumitru Bentu.

Vă rog, aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Dumitru Bentu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Am intitulat declarația politică de astăzi "Cometa".

O definiție simplă de dicționar școlar ne precizează că respectivul corp cosmic este un astru nebulos care descrie în jurul soarelui o elipsă alungită și este însoțit de o prelungire luminoasă, stea cu coadă. Poartă, de regulă, numele descoperitorului sau un nume de cod pe care doar astronomii îl înțeleg.

Nu vom glosa însă pe acest subiect, ci vom preciza că astfel a fost percepută, ca o cometă, de către presa vasluiană, ca și cadrele didactice ale județului, vizita domnului ministru Hărdău, acum, în preajma tot mai incertului 15 septembrie, deschiderea noului an școlar.

Pentru că era în drum spre Iași, iar județul Vaslui îi stătea în cale, în buna tradiție a actualilor guvernanți (vezi vizitele premierului Tăriceanu și ale ministrului Nicolăescu) mai marele învățământului național a aruncat o privire și prin câteva școli "de prin zonă". Mai marii școlii vasluiene, de data acesta, au selectat cu grijă unitățile demne de atenția vizuală a ministrului, fapt pentru care acesta a concluzionat extatic "Este o mare plăcere să văd așa ceva".

De-abia la conferința de presă a aflat că județul Vaslui se confruntă cu serioase probleme, de la cele legate de calitatea și întârzierile foarte mari ale unor investiții specifice până la condițiile execrabile din multe școli, în mod deosebit din mediul rural.

A aflat cu nedisimulată uimire că mai sunt școli care nu sunt racordate la curentul electric. În siajul marilor gafe care i-au jalonat "managementul" (testele naționale, schimbarea metodologiei bacalaureatului, schimbările politice ale unor directori), domnul Hărdău a oferit și soluția într-o cugetare "profundă" și responsabilă: "Nu este în regulă să avem lămpași. Nu este normal ca o școală să nu aibă generator. Ideea de electrificare i-a aparținut lui Lenin. Dar nu trebuie să vină ministrul educației și să aducă electricitate în școli. Dacă vreți, vă dau bani să cumpărați lumânări".

Sfidare și, probabil, în accepțiunea domniei sale, ironie subtilă.

Dovedind "solide" cunoștințe de specialitate, la întrebarea "Ce se întâmplă cu calculatoarele care vor intra în dotarea școlilor fără curent", a răspuns stupefiant: "Dragă, nu îți fă probleme, tehnologia a evoluat foarte mult, calculatoarele pot funcționa și fără curent electric".

A mai aflat domnia sa că multe școli stau să cadă, unele au acoperișul spart, altele au mobilier de la jumătatea secolului trecut, nu au apă și spații igienice adecvate, sunt adevărate "focare de infecție", citat de data aceasta din constatările ministrului Nicolăescu de la Sănătate.

Cât privește încadrarea școlilor cu personal didactic, județul Vaslui este unul al suplinitorilor, în acest moment fiind disponibile 1074 de posturi, 20.000 la nivel național. Vor veni suplinitorii, dar puțini dintre aceștia calificați.

În mediul rural vor purta catalogul sub braț simplii absolvenți de liceu. Factura acestei "preocupări" o vor achita copiii de la sate aflați în zona unui acut dezechilibru în ceea ce privește egalitatea de șanse cu elevii din orașe. În fiecare an sunt școli întregi în care nici un singur elev nu reușește să promoveze testele naționale.

Indicele de atractivitate pe care îl oferă sistemul de învățământ este extrem de scăzut și aceasta în primul rând din cauza salariilor mizere și a condițiilor de același calibru calitativ. A gratulat și presa locală cu aprecieri de genul: "Creați o imagine negativă despre un sistem care funcționează. Îl trageți înapoi. V-am simțit ca o coadă de cometă. În orice direcție m-am dus m-ați tras înapoi". După câteva promisiuni valabile oriunde și oricând, "cometa Hărdău" a dispărut în direcția Iașilor.

Multiplicați situații similare cu cele din județul Vaslui la nivel național, adăugați nemulțumirile cadrelor didactice, ale părinților, elevilor, studenților și aflați numitorul comun al ministeriatului domnului mai sus amintit - diletantism.

Sugerând, prin întregul său comportament, ascendența într-un personaj celebru - Marius Chicoș Rostogan - domnul ministru ne îndeamnă subliminal să fredonăm cu toții șlagărul "oficial mi-e bine".

Real și neoficial, în învățământul vasluian, ca de altfel în tot sistemul românesc păstorit de domnul Hărdău, nu e deloc bine.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Emil Strungă - declarație politică cu titlul P.S.D., în criză;

Dau cuvântul, în continuare, domnului deputat Emil Strungă, Grupul parlamentar al P.N.L.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Emil Strungă:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Titlul declarației politice de astăzi este "P.S.D. în criză".

Actuala sesiune parlamentară a început sub semnul schimbării. În ceea ce privește principalul partid de opoziție, și anume Partidul Social Democrat, schimbările se produc în mod aparent spontan și necontrolabil.

Demisia domnului Dan Ioan Popescu, fost membru marcant al PSD, fost ministru și lider de opinie, înainte de scandalul produs de incapacitatea sa de a-și justifica o parte din avere, vine acum în cel mai prost moment pentru actuala conducere social-democrată. Deja Partidul Social Democrat a pierdut o parte importantă din reprezentanții săi în plan local. Mai mult, domnul Dan Ioan Popescu își motivează demisia prin nemulțumirile pe care le are față de actuala conducere a partidului.

Singura reacție pe care domnul Mircea Geoană, președinte al Partidului Social Democrat, a avut-o în legătură cu acest incident ce aduce grave prejudicii de imagine partidului său, a fost exprimarea regretelor. Probabil că tot același sentiment l-a încercat domnul Geoană și atunci când, în prima zi de activitate parlamentară, doi dintre deputații PSD au anunțat în plen demisiile lor din partid și mai mult înscrierea lor în partidele care se află acum la guvernare. Este vorba de Gheorghe Sârb, care va activa în cadrul grupului Partidului Democrat și Ioan Timiș, de această dată în cadrul grupului Partidului Național Liberal, ambii în Camera Deputaților. Senatorul Rodica Stănoiu, fost ministru al justiției, demisionează și ea din PSD, la doar o zi diferență.

Manevra pe care actuala conducere a PSD a aplicat-o pentru a distrage atenția de la aceste dezertări masive din sânul său a fost propunerea de întinerire a membrilor care activează în Parlament. Această întinerire, intens mediatizată, s-a concretizat mai puțin intens: singura modificare vizibilă fiind înlocuirea lui Valer Dorneanu cu eterna speranță a Partidului Social Democrat, Victor Ponta, în poziția de vicepreședinte al Camerei.

S-a vehiculat în media ideea că partidele care aplică acum reguli etice în privința colaborării membrilor săi cu fosta Securitate se vor trezi depopulate. Partidul Social Democrat, deși nu pare să pună prea mult preț pe curățirea clasei politice românești, pare a se depopula dintr-un motiv mult mai grav: managementul defectuos al conducerii actuale și lipsa de viziune asupra vieții politice actuale.

"Huliganismul de partid" citat din Dan Ioan Popescu, "hemoragia partidului" spune domnul Adrian Năstase și "partidul slab" expresie ce aparține doamnei Rodica Stănoiu nu sunt altceva decât expresii prin care foștii sau actualii membri ai PSD caracterizează criza actuală al cărei final ne este greu să îl întrevedem curând. Cum poate pretinde acest partid, care pierde pe zi ce trece și susținerea propriilor membri, să reprezinte o alternativă viabilă la guvernare sau măcar un partid important de opoziție?

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Laurențiu Mironescu - declarație politică intitulată Demonizarea unei meserii;

Din partea Grupului parlamentar al P.D., domnul deputat Laurențiu Mironescu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Laurențiu Mironescu:

"Demonizarea unei meserii".

Ultima perioadă ne-a arătat acrobațiile grotești pe care unii oameni politici sunt în stare să le facă în virtutea atacurilor la adresa adversarului politic.

Mă refer la uluitoarele interpretări aduse sarcinilor de serviciu corespunzătoare funcției de comandant de cursă lungă exercitate la bordul navelor sub pavilion român.

Citind unele declarații apărute în ultimele săptămâni în diverse publicații, o persoană neintrodusă în realitatea industriei maritime ar putea crede că navele românești înainte de 1989 au fost conduse de varianta pe apă a comisarului Moldovan, veghind neîntrerupt la dezvoltarea societății socialiste multilateral dezvoltate și turnând negreșit toate persoanele care cutezau să se interpună acestui traseu luminos.

Mai trist este atunci când aceste declarații aparțin unor foști navigatori, ofițeri de marină comercială care, dintr-o anumită tabără politică, pictează meseria de ofițer de marină în culori simpatice felix-urilor scenei politice din România.

Nu cred că are rost să vă prezint tot ceea ce ar trebui să facă un comandant la bordul unei nave civile angajate în voiaj internațional.

Pot să vă spun, în schimb, din proprie experiență, ce conține raportul de călătorie al Comandantului, raport atât de enigmatic prezentat de tot felul de moderatori sau talk-showmen-i pe canalele media, cărora le stau cu generozitate la dispoziție pe această temă.

De acord, propria experiență provine dintr-o activitate de comandă performată după 1989, dar procedurile referitoare la rapoartele de călătorie de după 1989 sunt structurate identic cu cele de dinainte de 1989, constituindu-se în nimic altceva decât acte manifeste ale istoricului de voiaj, documente elocvente pentru performanța navei și a echipajului.

Consider lipsit de demnitate tot acest demers care lovește în cariera profesională a Comandantului de cursă lungă, lansând o serie de elucubrații care întinează un traseu profesional ireproșabil și demonizează o meserie care a servit interesele comerciale ale României.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Adrian Moisoiu - declarație politică intitulată Avram Iancu, 134 de ani de la moarte;

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Adrian Moisoiu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea de astăzi este intitulată "Avram Iancu, 134 de ani de la moarte".

"Ultima mea voință. Unicul dor al vieții mele e să-mi văd națiunea fericită, pentru care după puteri am și lucrat până acum, durere fără mult succes, ba tocmai acum cu întristare văd că speranțele mele și jertfa adusă se prefac în nimica"... spunea în testamentul său, redactat în 1850, cel de la a cărui moarte s-au împlinit la 10 septembrie, 134 de ani.

La numai 48 de ani, într-o dimineață de septembrie, a murit pe prispa unui gospodar din Baia de Criș, marele conducător și voievod al românilor din Ardeal, Avram Iancu, - "Craiul Munților", democrat revoluționar român și unul din conducătorii revoluției de la 1848-1849 din Transilvania. Născut la Vidra de Sus, în Munții Apuseni, după cum a declarat el "la vremea cireșilor", adică în luna iunie a anului 1824, din părinți Alexandru și Maria, țărani, după ce a studiat Dreptul la Cluj, la începutul anului 1846 a plecat la Târgu-Mureș pentru a se pregăti pentru cariera de avocat. În preajma izbucnirii revoluției, făcea parte dintre fruntașii intelectualității românești transilvănene, luptătoare pentru eliberarea socială și națională a românilor. De aici, de la Târgu-Mureș, va fi enunțat în martie 1848 cel mai avansat punct programatic democrat-revoluționar al revoluției burgheze din răsăritul Europei: eliberarea din iobăgie fără despăgubiri.

Avram Iancu a fost unul din inițiatorii și organizatorii adunărilor de la Blaj din 30 aprilie, 15-17 mai și 15-23 septembrie 1848 și conducătorul cetelor înarmate de țărani și mineri din Munții Apuseni. Refuzul guvernului ungar de a acorda libertăți naționale românilor și votarea de către Dieta de la Cluj a unirii Transilvaniei cu Ungaria, a dus la dezbinarea forțelor revoluționare române și ungare și la ridicarea la lupta pentru rezolvarea problemei sociale și a celei naționale. Iancu a fost conducătorul acestor oști țărănești revoluționare. El a organizat temeinic apărarea Munților Apuseni și a respins numeroase atacuri ale oștilor maghiare, câștigându-și renumele de "Crai al Munților".

Născut din mijlocul maselor de iobagi luptători ai Munților Apuseni - urmaș al lui Horia și al lungului șir istoric de căpetenii al răscoalelor populare - Avram Iancu, devenit cărturar luminat, a sintetizat, prin acțiunile sale democrat-revoluționare din anii 1848-1850, lupta seculară a țărănimii din Transilvania pentru eliberarea social-economică, cu lupta națională a întregului popor român din Transilvania împotriva asupririi feudalo-absolutiste.

Bolnav și adânc îndurerat de nedreptățile ce se făceau țăranilor, a căror eliberare reală nu o putuse vedea înfăptuită, Avram Iancu a rămas printre moți, în Munții Apuseni. A fost îngropat la Țebea, sub gorunul Horii.

În necrologul oficial, publicat în "Gazeta Transilvaniei" la Brașov se spune: "Națiunea Română! Cu animă dureroasă face cunoscută încetarea din viață a preaiubitului său fiu Avram Iancu, prefect general al legiunilor românilor în lupta pentru independența națională de la 1848/1849..."

Avram Iancu va rămâne pentru totdeauna în lumina istoriei poporului român, drept una din figurile sale proeminente, un conducător de seamă al năzuințelor de veacuri, pe care folclorul l-a trecut în veșnicie prin cântecele ce i le-a dedicat: "...Sus pe vârful dealului/ În cetatea Iancului/ De trei zile, de trei nopți/ Cânt-o sută de preoți/ Și se roagă, și se-nchină/ Pentru tabăra română!".

Voi încheia cu vorbele domnului senator dr. Corneliu Vadim TUDOR, președintele Partidului România Mare, rostite la Țebea la 12 septembrie 1999: "Iancule, Măria Ta, dormi în pace! Tu ți-ai făcut din plin datoria față de Patrie! De acolo, de unde ești, în alaiul de mucenici din dreapta Tatălui Ceresc, dă-ne, rogu-te, binecuvântarea ta! ... Bate-i, Doamne, pe vrăjmașii Neamului Românesc, cu ploi de pucioasă și cu plăgile biblice, dărâmă catapeteasma cerului pe ei, ca să priceapă că Țara asta nu-i sat fără câini, că răul nu poate birui la nesfârșit și că pe placul inimii Tale sunt numai cei cinstiți și evlavioși"...

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Aledin Amet - declarație politică cu titlul România, un câștig pentru Uniunea Europeană;

Invit la microfon pe domnul deputat Aledin Amet, Grupul parlamentar a minorităților naționale.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Aledin Amet:

Mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "România, un câștig pentru Uniunea Europeană".

Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, România își va redobândi locul cuvenit în rândul statelor cu democrații consolidate. Niciodată în afara marii civilizații europene, țara noastră va întregi, datorită bogăției tradițiilor populare, spiritului creator prezent, tenacității, un vechi demers politic, aproape de a fi finalizat.

Reprezintă un lucru important faptul că ne vom asuma responsabilități noi, într-o lume dinamică, într-o lume în care economia tinde să devină, dacă nu a și devenit, cel mai important capitol din existența unei națiuni.

Integrarea practică, chiar și după aderare, nu se raportează la o dată anume, ci constituie un proces complex, multe aspecte tehnice depinzând de eficacitatea specialiștilor.

Din fericire, România are capacitatea de a gestiona corect întreaga problematică, dispunând, în același timp, și de un numeros personal calificat.

Aceste aspecte reprezintă o dovadă concretă că țării noastre nu i se face, în mod deosebit, o favoare, ci totul poartă amprenta corectă a firescului. Este nevoie de noi în cadrul acestei construcții politice. Este nevoie de noi pentru a se putea crea definiția corectă a unei societăți europene cu o compoziție atât de variată, dar care își propune aceleași năzuințe. Diversitatea, dincolo de aparențe, produce apropierea și dorința de a-ți înțelege semenii. România va reprezenta, cu siguranță, un câștig pentru această Europă unită.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Mircia Giurgiu - declarație politică intitulată Hoția ridicată la rang de lege;

Din partea deputaților fără apartenență la grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu.

Aveți cuvântul.

Video in format Real Media  

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice de astăzi este "Hoția ridicată la rang de lege".

În România a apărut, cu concursul legilor, dar și al speculanților, un nou "sport": înșelarea clienților caselor de schimb valutar. Din nefericire, autoritățile nu au nici o posibilitate pentru a pune capăt acestei practici, întrucât legislația din domeniu lasă loc de foarte multe interpretări.

De parcă sărăcia nu era de ajuns, cei care au norocul de a-și vinde un bun, imobil, mașină sau altceva, într-o monedă convertibilă întâmpină o mare problemă. La casele de schimb valutar este afișat un curs la care este specificat cu litere mari că nu se percepe nici un fel de comision, însă după ce persoana schimbă întreaga sumă pe care o posedă, de regulă de câteva zeci de mii de euro sau dolari, realizează că a pierdut o importantă sumă de bani. Motivul: la sumele mari se percepe comision, numai că, de obicei, acest lucru este specificat cu caractere mici și ascuns vederii. Și astfel, legislația românească, datorită ambiguității, promovează furtul la drumul mare, autoritățile competente în domeniul neputând veni în sprijinul celui înșelat.

Și asta, când în România prețul serviciilor și al utilităților crește în fiecare lună, salariile rămân la un nivel extrem de scăzut. Atunci când un om își înstrăinează un bun pe ceva bani pentru a-și duce traiul mai departe într-un mod decent este înșelat în mod voit și grosolan, cei care ar trebui să aplice legea ridică neputincioși din umeri, deoarece legea nu e de partea lor. O sancțiune sau o amendă de câteva zeci de milioane de lei vechi nu îi sperie pe cei care s-au obișnuit să încalce legea în mod voit.

Având în vedere faptul că județul Cluj nu este un caz singular, trebuie modificată legislația în domeniu, pentru ca persoanele care apelează la serviciile caselor de schimb valutar să nu mai întâmpine astfel de probleme.

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Vasile Mocanu - declarație politică cu titlul Ei au votat, voi i-ați uitat!;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Vasile Mocanu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația politică de astăzi este intitulată "Ei v-au votat, voi i-ați uitat!"

E greu să fii student astăzi în România. Noul an universitar pare o teribilă încercare pentru cei care și-au pus în cap să mai facă o facultate în România. 40% dintre studenți nu vor mai avea locuri în cămine, pentru că, deși reabilitarea căminelor trebuie începută în aprilie, lucrările au fost demarate abia în august. Cu toate acestea, studenții fuseseră evacuați din cămine încă din primăvară pentru a permite începerea curățeniei. Asta DA, eficiență!

De asemenea, nici veștile pentru cei care vor avea totuși norocul să ocupe un loc în cămine nu sunt deloc mai bune. Ei vor plăti taxe de cazare mai mari cu 20-30% față de anul trecut, în condițiile în care subvenția pentru regia de cămin nu a fost încă stabilită.

Nu-i de mirare că studenții amenință cu proteste și chiar cu boicotarea anului universitar. Care sunt solicitările studenților? Dublarea burselor, alocarea de bonuri pentru mâncare și menținerea unei subvenții de 960.000 pe întreg anul universitar. Evident, studenții mai cer o întâlnire urgentă cu ministrul învățământului.

Domnule ministru, dați curs acestor solicitări de bun simț și nu mai promiteți că veți face o mulțime de lucruri bune pentru studenți de la anu'. E riscant. După cum decurg lucrurile în fruntea țării, s-ar putea ca la anul să nu mai fiți ministru.

Am făcut aceste precizări, de la tribuna Parlamentului, din două motive.

Primul: ministrul învățământului, Mihai Hărdău, a declarat recent că nu știa care sunt problemele din învățământul universitar, întrucât studenții nu l-au anunțat din timp ce necazuri au. Pentru a veni în ajutorul studenților dar și, mai ales, pentru a-i arăta ministrului de resort care îi sunt îndatoririle, iată că am ținut să fac și eu publice nemulțumirile tinerilor care-și doresc să urmeze cursurile unei facultăți în România mileniului al treilea.

Al doilea: Iașiul este al doilea centru universitar al țării, după București, dar dacă raportăm numărul total al studenților la populația orașului, s-ar putea să stăm chiar mai bine, la acest capitol, decât capitala țării. Studenții aduc anual Iașiului peste 50 de milioane de euro, fiind una dintre cele mai profitabile afaceri ale municipiului de pe Bahlui. De aceea, orice "agresiune" la adresa vieții mai bune a studenților este un atac la adresa Iașiului și a ieșenilor. Vă rog să țineți foarte bine minte acest lucru, domnule ministru și domnilor guvernanți! Veți avea nevoie de această amintire când veți mai cere voturile studenților.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Petre Ungureanu - declarație politică cu titlul Cine apără, și de cine, ordinea de drept în județul Vâlcea;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul Petre Ungureanu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Petre Ungureanu:

Mulțumesc.

Doamna președinte,

Declarația mea politică se numește: "Cine apără, și de cine, ordinea de drept și liniștea publică în județul Vâlcea".

Declarația politică de astăzi a fost dictată de agravarea stării de lucruri în ceea ce privește ordinea publică și de drept în județul Vâlcea.

Ca și parlamentar al acestui județ, mă văd obligat să nu las să zacă în tăcere un buboi care, cu siguranță, va izbucni cât de curând. Nu pot să mă fac că nu văd, că în județul Vâlcea organele statului, în speță poliția, au serioase probleme de credibilitate.

Declarația de față este doar partea vizibilă a acțiunilor pe care le întreprind ca deputat al Partidului Național Liberal în județul Vâlcea.

De asemenea, declarația va fi urmată, chiar în următoarele zile, de întrebări și interpelări adresate Ministerului Administrației și Internelor.

Problema pusă în discuție este cu atât mai gravă cu cât, cel puțin aparent, Ministerul Administrației și Internelor nu a întreprins măsuri care să-mi dea speranțe că lucrurile ar fi pe un bun făgaș.

Se impun câteva precizări: în cursul săptămânii trecute, pe posturile locale de televiziune, precum și în presa scrisă, au fost difuzate aspecte de la conferința de presă a unor lideri județeni al unui partid politic, lider care a somat pur și simplu conducerea Poliției județene să demisioneze în termen de 10 zile.

Persoana respectivă a afirmat răspicat că șefii poliției județene urmează a demisiona din funcții pentru că altfel va face publice dovezi edificatoare privind implicarea celor vizați în fapte de corupție.

Lucrurile sunt grave din cel puțin două puncte de vedere: primul este acela că profesionalismul, onoarea, morala celor care conduc Poliția județului Vâlcea sunt public puse la îndoială; persoana care a făcut publică intenția este o persoană care, dincolo de faptul că este liderul județean al unui partid politic, este cunoscut în opinia publică vâlceană ca aparținând lumii interlope. De două ori grav. Probabil că are responsabilitatea și argumentele necesare pentru a-și duce amenințarea la bun sfârșit. Aceasta este partea văzută și mai puțin periculoasă, dacă nu sunt de-a dreptul cinic.

Prin anii '99 - 2000, după arestarea așa-zisului clan "Gorun", lucrurile se mai liniștiseră.

Nenorocirea este aceea că în rândurile opiniei publice vâlcene, a unei părți a presei locale, a polițiștilor, a magistraților umblă opinia cvasiunanimă că lucrurile au luat-o din nou razna.

În Râmnicu Vâlcea există adevărați baroni ai drogurilor, ai traficului de persoane, ai hackerilor, ai traficanților de mașini furate. Aceștia au averi fabuloase, sunt sau nu reținuți sau arestați. Sunt protejați și își fac de cap.

Din informațiile pe care le am, magistrații, polițiștii, toți cei care au un contact într-un fel sau altul cu această lume pestriță, sunt victime ale puternicelor clanuri descrise mai sus. Toți cei despre care am amintit sunt umiliți într-un mod greu de descris. Unii sunt amenințați chiar în public. Cei mai mulți se tem pentru viața lor și a familiilor lor. În folclorul oral vâlcean se spune că ei, cei de mai sus, fac legea în județul Vâlcea.

Toate cele de mai sus sunt rodul informațiilor obținute în calitate de parlamentar. În plus, sunt avocat de aproape 30 de ani. Am contacte, prieteni, rude, cunoștințe în rândul celor care cad victime clanurilor mafiote. Se presupune că aș vorbi în cunoștință de cauză.

Voi cere domnului ministru Vasile Blaga să-mi comunice măsurile ce se impun pentru restabilirea ordinii de drept.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Eduard Raul Hellvig - declarație politică despre Importanța luptei împotriva terorismului;

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Cristian Buzea. Da, era mai devreme în sală.

Domnul deputat Eduard Hellvig, Grupul parlamentar al P.C.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulțumesc.

Doamna președinte,

Declarația mea politică va fi despre "Importanța luptei împotriva terorismului".

Ieri s-au împlinit 5 ani de la atacurile teroriste împotriva Statelor Unite. Un atac ce părea a fi local, dar al cărui impact a fost și este de fapt unul global. Și aceasta fiindcă terorismul este o amenințare difuză, de natură non-militară, care aduce atingere principiilor și valorilor democrației, care afectează în cel mai serios mod securitatea, la toate nivelurile sale, de la cea individuală la cea internațională.

Terorismul este un pericol care nu poate fi nici ignorat, nici tolerat. Este nevoie de acțiune colectivă, este nevoie de solidaritatea internațională a tuturor democrațiilor responsabile pentru a lupta împotriva acestuia. Ultimii 5 ani sunt o dovadă în acest sens.

România și-a asumat un rol activ în acest proces, lupta împotriva terorismului însă trebuie să fie pentru România o prioritate a strategiei de securitate națională, în calitate de membru al NATO, cât și a graniței externe a acestei organizații. România a participat și participă la toate acțiunile NATO de combatere a terorismului.

În această calitate, țara noastră are astfel o responsabilitate nu doar pentru a asigura securitatea fiecărui cetățean român sau securitatea națională, ci și pentru a contribui la asigurarea securității regionale.

Este un rol multiplu care necesită un efort susținut, dar pe care România trebuie să și-l asume atât pentru sine, cât și pentru asigurarea păcii și a securității internaționale. Este un efort care are o latură internă și care implică toate instituțiile: societatea civilă, opinia publică, în ansamblul său, dar și o latură externă, colaborarea cu celelalte state în cadrul organizațiilor ce compun mediul internațional de securitate.

Este o luptă care nu poate fi abandonată, fiindcă a o face înseamnă a lăsa democrația să piardă. Ființa umană nu își poate permite acest lucru.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Cristian Valeriu Buzea - declarație politică referitoare la Mineritul în Munții Apuseni;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Cristian Buzea.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Cristian Valeriu Buzea:

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică de astăzi se referă la "Mineritul în Munții Apuseni".

Mineritul în Munții Apuseni a fost o îndeletnicire și sursă de trai de sute de ani pentru locuitorii acestor locuri, cunoscuți sub numele de moți.

Începând cu anul 1997, disponibilizări succesive de personal au adus mineritului din Munții Apuseni o restrângere a activității sale, culminând cu anul 2004, când exploatările miniere de la Zlatna și apoi de la Baia de Arieș au fost pe rând închise, ducând la creșterea rândurilor șomerilor la valori inimaginabile pentru localitățile respective: 90% la Zlatna și 75% la Baia de Arieș.

Au rămas să-și continue activitatea două exploatări miniere: cea de aur, de la Roșia Montană, și cea de cupru, din imediata apropiere a acesteia, de la Roșia Poieni.

Despre exploatarea minieră de la Roșia Poieni s-a vorbit mai puțin, poate și pentru faptul că este relativ nouă, fiind înființată la 21 mai 1977, și având ca obiect de activitatea exploatarea minereurilor de cupru printr-o carieră de mari dimensiuni.

Cariera de la Roșia Poieni este apreciată de specialiști ca fiind cea mai veche din Europa și una dintre cele mai mari din lume, având o rezervă de minereu de cupru de aproximativ 1,5 miliarde tone. Pe lângă cupru se mai exploatează auxiliar aur și argint.

Uniunea Europeană a luat decizia suprimării subvențiilor pentru minerit, până la integrarea de la 1 ianuarie 2007, exploatarea minieră de la Roșia Montană fiind programată de către Guvernul României pentru închidere cu data de 1 septembrie 2006, fiind probabil preluată de către Gold Corporation, care o va face ulterior rentabilă.

Exploatarea minieră de la Roșia Poieni, sub denumirea actuală S.C. "Cupru Min" S.A. - Abrud, avea în anul 1989 aproape 3.000 de salariați.

Activitatea societății la ora actuală este desfășurată de către 925 de salariați, dar, paradoxal, producția de cupru a crescut la cifre record, ajungând de la 250 de tone la 300 tone cupru pe lună în anii precedenți, la 500 tone cupru pe lună în 2005 și 2006.

O unitate minieră cu siguranță model pentru industria extractivă din România, care în anul 2006 a fost cuprinsă în Programul de restructurare a mineritului, cu 170 de salariați, și care, spre deosebire de majoritatea unităților miniere, nu a fost prevăzută pentru închidere.

Cu 760 de salariați, activitatea la S.C. "Cupru Min" S.A. - Abrud, desfășurată pe o suprafață de 2.190 de hectare, poate fi continuată la producția fizică de 5.000 tone cupru pe lună, cu o producție-marfă realizată de 3,5 milioane de RON/lună. S.C. "Cupru Min" S.A. - Abrud poate intra în Uniunea Europeană și fără subvenție, dar cum totul se vrea a fi distrus prin marea "privatizare", Guvernul României, prin Biroul de Presă, a anunțat la 17 martie 2006 că numărul de persoane disponibilizate din sectoarele minier și energetic va fi de 10.413 salariați, iar la S.C."Cupru Min" - Abrud figurează un număr de 825 de persoane ce vor fi disponibilizate în acest an.

În astfel de condiții, se va închide și activitatea "elitei" mineritului românesc, care este această exploatare, și probabil că utilajele de mare capacitate, cântărind milioane de tone, vor fi vândute ca fier vechi de către un norocos "lichidator".

Ce au făcut guvernele anterioare în Munții Apuseni, am văzut: ruinele Combinatului de la Zlatna te întâmpină, cum o iei sus, pe Valea Ampoiului, cu imagini ce par desprinse dintr-un film de Tarkovski, sau poate că și pentru el ar fi un film de coșmar. Fosta uzină de prelucrare a cuprului arată ca un cadavru ros cu râvnă de valuri succesive de hoitari, care și-au pierdut deja urmele la Zalău și Oradea.

Dar întrebarea mea este: care ar fi strategia actualului Guvern privind dezvoltarea zonei Munților Apuseni? Ce fel de viață dorește să ofere moților? Din ce vor trăi acum locuitorii de veacuri ai unui pământ cu aur în adâncuri, dar sărac la suprafață?

Până acum Guvernul îi ajută: mai închide o școală, mai închide un spital ...

Viitorul pe văile Arieșului și Ampoiului, în aceste condiții, apare teribil de sumbru.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Aurel Vlădoiu - declarație politică intitulată România învolburată;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Aurel Vlădoiu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Aurel Vlădoiu:

Declarația mea politică se numește "România învolburată".

După aproape 17 ani, Biserica și Armata se situează constant pe primele două locuri în ierarhia celor mai credibile instituții ale tinerei noastre democrații. Sigur că au avut poziții privilegiate în raport cu celelalte, altfel implicate în transformările post-decembriste și, în consecință, mai expuse nemulțumirilor generate de schimbările pe care a trebuit să le producem și să le trăim.

Românii știu că Biserica lor strămoșească, Biserica Ortodoxă Română, a contribuit decisiv la afirmarea și păstrarea ființei naționale.

Ei mai știu că Biserica este întâiul învățător în cele bune și duhovnicul care, de-a lungul veacurilor, a reușit să pătrundă în sufletul omului, acolo unde nici Politica și nici Justiția nu au reușit.

Spuneam că cealaltă instituție, a doua în ierarhia credibilității în rândul românilor, este Armata. Nu poți să gândești cu mândrie despre trecutul națiunii tale, fără sa pomenești faptele de vitejie ale străbunilor tăi și, de aici, probabil, respectul colectiv ancestral față de ceea ce generic numim Armata.

Că nu toți slujitorii Bisericii sunt fără pată, este știut, dar pata poate fi a oricăruia dintre ei, nu a Bisericii.

La fel și slujitorii Armatei, adică ai Țării, fie ei și miniștri sau șefi de Stat Major General.

Și unii și ceilalți, dacă nu au respectat legile, să răspundă în fața instanțelor. Dacă nu și-au respectat canoanele sau regulamentele, să răspundă în fața Sinodului sau Consiliului de Onoare, după caz.

Dar, în același timp, noi, diriguitorii, parlamentari, guvernanți, președinte de țară, suntem obligați să fim responsabili, să nu ne lăsăm manipulați inconștient de acuzatorii publici sau comisari politici care există de dinainte de Inchiziție, Gestapo sau KGB și, din păcate, vor exista cât este lumea.

Să nu fim simpli spectatori ai destabilizării celor două instituții fundamentale ale statului, în felul acesta transformând România într-o mare învolburată, chiar dacă ar fi pe placul căpitanilor dornici sa-și etaleze calitățile în condiții extreme, ignorând condamnabil riscul eșuării sau chiar al scufundării.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Gheorghe Gabor - declarație politică cu titlul Adoptarea Legii lustrației este o necesitate;

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Gheorghe Gabor.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Gheorghe Gabor:

Mulțumesc.

Doamna președinte,

Declarația mea politică se numește "Adoptarea Legii lustrației este o necesitate".

Opiniile exprimate în diferite medii, în presa audio-video, ca și în diferite cercuri sunt contradictorii. Ele variază de la susținerea fermă a necesității adoptării Legii lustrației și până la opunerea categorică a adoptării ei.

De la bun început, declar că sunt în tabăra celor care susțin, fără rezerve, adoptarea Legii lustrației. Adoptarea ei va demonstra capacitatea românilor de a se debarasa definitiv de un trecut ce ne-a fost impus prin forță, de a ne arăta nouă și de a arăta și altora că suntem capabili să ne examinăm în mod critic istoria recentă.

În paranteză fie spus, am considerat întotdeauna că noi, românii, avem un caracter conservator, iar exemplul cel mai elocvent este acela că am opus rezistența cea mai îndârjită la comunizarea țării, mii de oameni hotărâți luptând în munți împotriva "slugilor roșii".

Această luptă armată a durat până în anii 1957 - 1958 în Munții din Țara Făgărașului. Din păcate, tot noi, românii, suntem aceia care ne desprindem cel mai greu de microbul semănat de comuniști în mintea noastră.

Este suficient să observăm cum gândesc și acționează diferiți factori de conducere, mai ales la nivel local, cât de greu se adaptează la economia de piață liberă, cât de greu se renunță la teoriile egalitariste, promovate, din păcate, chiar de mass-media. Iar acest fapt este deosebit de îngrijorător, deoarece este exprimat de oameni tineri, care nu ar trebui să fie infestați de teoriile comuniste, egalitariste.

Tinerii au totuși o scuză: ea a fost exprimată de marele nostru gânditor Petre Țuțea, care spunea că orice tânăr până la 30 de ani trebuie să fie de stânga, sau are dreptul să fie de stânga. Dar, dacă și după vârsta de 30 de ani rămâne de stânga, spunea Țuțea, el este prost.

Revenind la Legea lustrației, susțin că adoptarea ei este necesară, în primul rând pentru a demonstra că am reușit să ne despărțim definitiv de comunism.

Adoptarea legii mai este necesară pentru a da o minimă satisfacție morală milioanelor de victime, celor care au avut de suferit din pricina comunismului și a celor care l-au pus în practică. O idee, oricât de ticăloasă ar fi, este născută moartă dacă nimeni nu o pune în aplicare. Or, prin lege, se dorește tocmai acest lucru, de a pune în lumină, de a-i arăta opiniei publice pe adepții "răului", pe cei care ne-au furat zeci de ani de istorie normală.

Nimeni nu va arunca în ei cu pietre, nimeni nu-i va trimite la închisoare, dar ei vor fi cunoscuți de întreaga societate românească, și dacă vor avea o minimă decență vor trebui să ceară scuze poporului român pentru răul făcut și vor trebui să facă un pas înapoi, dacă sunt tot în primul rând, pentru ca să nu mai avem motive de a spune "la vremuri noi, tot noi".

Am demonstrat în acest fel că legea este și necesară și utilă. Cred, însă, că este necesar să mai răspundem la o întrebare: este deja eficientă?

Mărturisesc că în această privință am mai multe îndoieli și aș dori ca aceste îndoieli să nu se răsfrângă asupra concluziilor de utilitate și necesitate, acestea răspunzând altor deziderate.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Ioan Stan - prezentarea unui semnal de alarmă în ceea ce privește situația foarte gravă în care se află agricultura românească;

Din partea Grupului parlamentar al P.D., domnul deputat Dumitru Ioan Puchianu.

Nu este, nu?

Domnul deputat Ioan Stan, Grupul parlamentar al P.S.D.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Ioan Stan:

Mulțumesc.

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Doresc să trag un semnal de alarmă, dacă mai poate fi de folos, fiind cred ceasul al treisprezecelea în ceea ce privește situația foarte gravă în care se află agricultura românească.

Anul de producție agricol 2006 a fost anul cel mai prost din 1990 încoace privind asigurarea stocului de cereale care trebuie să asigure consumul populației până la producția de grâu din anul 2007. astfel, din necesarul de 4,5 - 5 mil. tone, având în vedere și stocul de semințe, se va sigura din producția internă doar 3,5 mil. tone, deficitul trebuind a fi asigurat din importuri.

Când s-a mai întâmplat asta, domnilor, în Țara Românească ?

Domnule ministru al agriculturii românești, Gheorghe Flutur, există în acest moment o singură cale de a preîntâmpina ca și în anul 2007 să existe o asemenea situație: introducerea de urgență a subvențiilor la principalele culturi agricole, cum credeți de altfel că e mai bine, fie la suprafață fie pe unitatea de produs, dar faceți-o cât mai urgent!

În caz contrar, domnule ministru, în toamna anului 2006 nu se va mai însămânța nici măcar jumătate din suprafața însămânțată în toamna anului 2005, și asta pe bună dreptate.

Știind că prețul de cost pentru a însămânța, întreține și recolta un hectar de grâu costă în medie 15 mil. lei, iar la producția medie obținută pe țară declarată de către ministerul pe care îl conduceți, de 2700 kg la hectar, la prețul de vânzare a grâului în acest moment cultivatorul va realiza o pierdere de 7 mil. lei la hectar.

În atare condiții, foarte puțini cultivatori vor face altfel de calcul și, cu siguranță, atunci România va deveni între țările europene "regina bălăriilor".

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Olguța Cocrea - declarație politică cu tema Șoselele din România provoacă tragedii;

Din partea deputaților fără apartenență la grup parlamentar, doamna deputat Olguța Cocrea.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

Video in format Real Media  

Doamna Olguța Cocrea:

Mulțumesc.

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește: "Șoselele din România provoacă tragedii".

Orașul Onești, județul Bacău, până mai zilele trecute un oraș ca oarecare altul din România, cu cetățeni preocupați de viața de zi cu zi, a fost zguduit de o mare tragedie. Un bilanț groaznic, 12 morți care au sosit în sicrie în oraș, oraș care a fost zguduit de groaza și durerea familiilor îndoliate.

Din 1990 până în prezent, toate guvernările s-au preocupat de orice, numai de infrastructură și nivelul de trai al cetățenilor, nu.

Dacă în România am avea și noi șosele ca-n Occident, nu am mai fi nevoiți să vedem, zilnic, pe toate posturile de televiziune, groaznicele accidente care curmă vieți nevinovate și aduc durere în familiile îndoliate.

Datorită nivelului de trai scăzut, cei 12 care au decedat în cumplitul accident din județul Vaslui, nu și-au putut permite să închirieze o mașină dotată pentru transport de persoane, au plecat într-o mașină neechipată corespunzător, neștiind că merg pe ultimul drum.

Oare dacă știau care sunt riscurile mai plecau de acasă ? Nu, nimeni nu dorește să meargă la moarte!

Dacă ei și familiile lor și-ar fi putut permite să-și procure peștele pe care urmau să-l pescuiască din iaz dintr-un supermarket, oare, ar fi plecat noaptea pentru a-și procura hrana de zi cu zi ? Nu, nu cred că există cineva care și-ar permite să-și procure hrana și să aleagă varianta pe care au plecat cei 12 oneșteni.

Pentru ei totul s-a sfârșit, dar durerea și suferința lăsată în urmă în familiile lor nu va dispărea niciodată.

La polul opus celor care se chinuie să-și procure hrana de zi cu zi pentru ei și familiile lor, se află chiar foștii guvernanți sau politicieni (nu toți) dar majoritatea lor, care trăiesc în desfătare, își permit tot ce-și doresc ei și familiile lor și, pe lângă acest trai de huzur, au avut grijă să-și strângă averi care să le asigure un trai de huzur încă pentru șapte generații.

De aceea cred că actualul Guvern are o misiune foarte dificilă în contextul integrării României în Uniunea Europeană în ianuarie 2007.

Va trebui să facă toate eforturile ca și România să se alinieze cu țările din UE - să avem autostrăzi pe care să circulăm în siguranță.

De asemenea, asistăm cu toții la majorările de prețuri pentru carburanți, utilități, servicii etc., care au ajuns la nivelul prețurilor practicate în UE. Dar de ce totul este ca-n Europa, iar veniturile românilor sunt de mizerie ?

Cum credeți că va mai rezista populația acestei țări cu salariile actuale ?

Trebuie ca politica Guvernului actual să fie făcută pentru cetățenii acestei țări, nu așa cum s-a făcut până în prezent.

Trebuie ca atât guvernanții, cât și clasa politică să înceapă prin a se gândi la cetățenii României pe toată perioada mandatului pentru care au fost aleși, și nu numai în campania electorală, când avem nevoie de votul cetățenilor.

România, în ianuarie 2007, va trebui să intre cu fruntea sus în Uniunea Europeană, deoarece așa merită poporul acestei țări. De aceea, trebuie să ne unim forțele, indiferent că suntem în opoziție sau la guvernare.

Populația României așteaptă fapte și nu vorbe, că de 16 ani s-a săturat de promisiuni.

În încheiere, adresez sincere condoleanțe familiilor îndoliate de la Onești și tuturor celor care sunt victime pe șoselele proaste din România și nutresc speranța că actualii guvernanți vor fi sensibili la ceea ce am spus și se vor gândi și la cei nevoiași.

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Liviu Timar - declarație politică cu titlul Agricultorii au nevoie de subvenții în această toamnă;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Liviu Timar.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Liviu Timar:

Doamna președinte,

Domnilor colegi,

Tema declarației mele politice este "Agricultorii au nevoie de subvenții în această toamnă".

România ocupă locul opt în Europa după mărimea suprafeței agricole și locul șase după suprafața arabilă și alte poziții importante în ceea ce privește mărimea plantațiilor de vii și livezi, a pășunilor și fânețelor naturale și a efectivelor de animale.

Această bogăție uriașă trebuie să o punem în valoare în interesul economiei românești, a producătorilor agricoli ce lucrează în acest domeniu.

Cu patru luni înaintea aderării României la Uniunea Europeană, se poate constata că producțiile medii pe hectar și totale obținute în acest an sunt tot mai mici comparativ cu alți ani, fără a îndrăzni să facem comparație cu producțiile obținute în Uniunea Europeană.

Capacitatea financiară a societăților comerciale cu profil agricol, asociațiilor agricole, a țăranilor și a tuturor locuitorilor este tot mai critică.

Pe lângă acest aspect putem observa că și peisajul agricol este tot mai apăsător prin suprafețe agricole foarte mari nelucrate și o pădure de buruieni ce crește în voie, producând o rezervă ce va fi greu de combătut în ani de zile și cu costuri mari.

Acest peisaj dezolant s-a extins la peste 35% din suprafața arabilă a țării, cu contribuția majoră a politicii agricole greșite duse de actualul guvern.

În nici o țară din Uniunea Europeană nu se întâlnește cu astfel de peisaje, lucru ce se observă imediat ce treci granița spre vest, unde totul este lucrat și întreținut ca la carte.

Pentru a exemplifica cele afirmate am să prezint producțiile medii pe hectar obținute și evaluate în anul 2006, comparativ cu anii 2004 și 2005 din județul Mureș, producții care sunt asemănătoare cu producțiile obținute pe țară.

Cultura Prod. medie Kg/ha 2004 Prod. medie Kg/ha 2005 Prod. medie Kg/ha 2006 % 2006 Față de
2004 2005
Grâu de toamnă 3910 3300 2385 61 84
Orz de toamnă 3710 2910 2497 67 86
Orzoaică de primăvară 2920 2350 1860 64 79
Ovăz 2280 1850 1500 66 81
Porumb boabe 4430 4010 3207 72 80
Soia 1570 1938 1530 97 79
Sfeclă de zahăr 40.460 31.207 28.500 70 91
Cartofi 18.260 12.666 14.372 79 113
Legume 16.100 13.771 13.750 85 100
Mere din livezi 11.820 11.500 9540 81 83
Struguri 3810 2300 2490 65 108

Analizând datele prezentate se poate constata că producțiile medii obținute în acest an, în sectorul vegetal, comparativ cu anul 2004, reprezintă doar 67%, iar față de anul 2005, reprezintă 82%.

În Uniunea Europeană, producțiile obținute sunt de 3-4 ori mai mari față de cele din România.

În Franța, producția medie de grâu/ha în 2006 este de 6890 kg/ha, iar în Germania de 6700 kg/ha.

Pentru a evita obținerea unor producții asemănătoare sau chiar mai mici în 2007, primul an după aderare, actualul guvern trebuie să ajute producătorii în această toamnă și primăvara lui 2007; acum se înființează culturile și e nevoie de fonduri pentru executarea lucrărilor agricole, procurarea semințelor certificate, pesticidelor și îngrășămintelor chimice.

Producătorii agricoli trebuie să cunoască că în anul 2007 plățile pe suprafață din fondurile europene vor însuma 440 milioane EUR, circa 45-50 EUR pe hectar, dar acești bani se vor primi doar după înființarea culturilor din primăvara lui 2007, deci aceste fonduri nu vor avea nici un impact asupra anului agricol 2006-2007.

Acțiunea la nivel național "Găsește-ți parcela", acțiune foarte mult întârziată la această dată (14% față de program), este doar o fază pregătitoare depunerii cererii de subvenție. Cererile de subvenții vor fi completate și depuse la centrele locale, până la data de 15 mai/2007, iar după 1 iunie 2007 se vor efectua controale.

Totul trebuie să fie extrem de corect, orice eroare în declarații fiind penalizată. Abia după parcurgerea acestor faze se vor primi banii de la Uniunea Europeană.

Tocmai pentru a evita dezastrul ce există la această dată în agricultură și pregătirea anului agricol 2006-2007, este imperios necesar ca actualul guvern, conducerea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, alianța PNL-PD-UDMR-PC, majoritară în Parlamentul României, să susțină și să dezbată în procedură de urgență propunerea legislativă inițiată de grupul PSD, privind acordarea în anul 2006 a unui sprijin direct al statului, de 300 RON/ha producătorilor agricoli și subvenționarea semințelor certificate ce vor fi folosite în această toamnă.

România are nevoie de creșterea producțiilor pe hectar, cap de animal și bunăstarea celor care lucrează în agricultură, și nu de programe doar cu nume, fără a produce efecte pozitive.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Valentin Emilian Frâncu - declarație politică: Prea multe avize, prea multe piedici;

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Emilian Frâncu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Valentin Emilian Frâncu:

Mulțumesc.

Doamna președinte,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Prea multe avize, prea multe piedici".

Legea 50 din 19 iulie 1991 privind autorizarea executării
construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, precum
și normele metodologice ale acestei legi au rolul de a pune buna
rânduială și de a statua o anumită disciplină în activitatea de
construcții.

În timp, ea a fost completată și modificată. Este o lege bună, chiar dacă uneori ea este inegal aplicată. Există însă, în cuprinsul acestei legi, un anumit factor de imperfecțiune, ce merită atenția noastră și despre care îndrăznesc să spun că sper, din toată inima, să fie cât mai grabnic remediat.

În cazul în care proprietarul unui apartament de bloc dorește să-și facă o banală amenajare interioară, sunt necesare tot atâtea avize și aprobări ca și în cazul în care un mare investitor dorește să construiască o hală industrială sau un hipermarket. Acest aspect este nefiresc, deoarece una este să demolezi sau să construiești un perete interior la tine acasă și cu totul altceva este să ridici o construcție pe sute sau chiar mii de metri pătrați.

În plus, taxele aferente majorității acestor avize sunt la fel de mari în cazul proprietarului de apartament ca și în cazul investitorului, ceea ce reprezintă un aspect, iarăși, nefiresc.

Principala consecință este aceea că mulți proprietari de apartamente nici măcar nu se mai obosesc să ia legătura cu autoritățile competente și se apucă de capul lor să facă modificări înăuntrul locuințelor. Astfel, în lipsa oricărei informări din partea populației, nu există de fapt un control adecvat din partea celor îndreptățiți prin lege să dea aprobări. Nu de puține ori, lucrările astfel efectuate pe ascuns, șubrezesc structura de rezistență a blocurilor, cu posibile urmări dramatice în cazul unui seism de intensitatea celui de acum aproape 30 de ani.

Încă o dată se adeverește că excesul de reglementare este la fel de rău ca și eventuala lipsă a oricărei reglementări în domeniu.

Ținând cont de cele precizate mai sus, îmi anunț, doamnelor și domnilor deputați, intenția de a formula și de a prezenta un proiect legislativ de modificare a Legii nr. 50/1991, în sensul reducerii la strictul necesar a avizelor și taxelor pentru aprobarea amenajărilor interioare sau pentru lucrările de mici dimensiuni din interiorul gospodăriilor.

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Lia Olguța Vasilescu - declarație politică referitoare la Proiectul de lege privind acordarea unui sprijin financiar în constituirea familiei;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PRM, doamna deputat Lia Olguța Vasilescu. Aveți cuvântul, vă rog.

Video in format Real Media  

Doamna Lia Olguța Vasilescu:

Vă mulțumesc, doamnă președintă.

Mă pregătisem pentru o cu totul altă declarație politică astăzi, dar am sesizat că pe ordinea de zi a plenului a intrat un proiect de lege la care aș dori foarte mult să mă refer. Acesta este Proiectul de Lege privind acordarea unui sprijin financiar în constituirea familiei și se referă la o anumită sumă de lei, mai precis, 8 milioane, care se acordă unei familii în momentul în care se căsătorește.

Am dorit neapărat să intervin pe această temă pentru că este vorba de un plagiat. Noi am depus încă din anul 2002 o asemenea inițiativă legislativă, eu, împreună cu actualul lider de grup Ioan Mînzînă, cu domnul Gelil Eserghep și cu domnul deputat Marius Iriza. Și, în legea respectivă, ne refeream la faptul că a scăzut dramatic numărul de căsătorii în ultimii 10 ani, aproape la jumătate, că tinerii nu mai sunt interesați de întemeierea unei familii, pentru că le lipsesc locuințele și banii necesari achiziționării unor bunuri de folosință îndelungată, că preferă să trăiască în concubinaj, că sunt sprijiniți mai mult de părinți și că a ajuns vârsta cuplurilor căsătorite la 30 de ani pentru bărbați și 27 de ani pentru femei.

În aceste condiții, noi propuneam ca o tânără familie, ai cărei soți au vârsta cuprinsă între 18 și 35 de ani, să primească un ajutor în cuantum de 50 de milioane de lei, la un an după încheierea căsătoriei, dovedită cu certificat de căsătorie. Evident că acești bani fiind pentru plata avansului unor rate la achiziționarea unei locuințe, pentru achiziționarea de bunuri de folosință îndelungată, iar de respectiva lege să nu beneficieze decât cei care sunt la prima căsătorie.

Legea a fost respinsă în anul 2002, poate și pentru faptul că Guvernul PSD nu accepta atunci nici un fel de proiecte de lege venite din partea Opoziției. Dar ni s-a părut nefiresc ca proiectul nostru de lege să fie plagiat, să apară în programul de guvernare al Alianței D.A. și să nu ni se recunoască nici un fel de merite.

În anul 2005, am reintrodus acest proiect de lege pe ordinea de zi, în speranța că vom beneficia de noul Regulament al Camerei Deputaților, care prevede că prima lege care intră în Parlament pe o anumită temă va deveni obiect de bază, iar toate celelalte, care sunt pe aceeași temă, se vor constitui ca amendamente. Graba unora, însă, a unor colegi de ai noștri, a făcut să ne pice din nou proiectul nostru de lege - de data aceasta era vorba de o sumă de 60 de milioane - și să ne trezim acum, în plen, cu acest proiect de lege.

Vreau să vă spun că mi se pare inadmisibil ca acest plagiat să meargă în continuare, fără să se recunoască, așa cum spuneam, meritele noastre. Vreau să vă spun, de asemenea, că nu este prima dată când pățim acest lucru, că am avut mai multe proiecte de lege care ne-au fost însușite în mod fraudulos de alți colegi de ai noștri, de la alte partide. Și că, probabil, singura măsură pe care putem să o luăm în viitor este să ne înregistrăm aceste proiecte de lege la OSIM, ca să fim siguri că nu se va mai întâmpla ce s-a întâmplat și acum.

Sigur că vom vota acest proiect de lege, deși ni se pare o sumă insuficientă - 8 milioane de lei nu ajunge, dacă vreți să glumim, nici măcar pentru o rochie de mireasă, nu mai vorbim pentru o rată la apartament sau pentru bunuri de folosință îndelungată. Dar trebuia să corectez această chestiune și să spun cui aparține într-adevăr inițiativa legislativă.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumim, doamnă deputat.

 
Video in format Real Media  

Stimați colegi, vă informez că o serie de deputați au depus în scris declarațiile politice: din partea Grupului parlamentar PSD, domnii deputați Ion Mocioalcă, Vasile Pușcaș, Gheorghe Chiper, Vasile Filip Soporan, Mihaela Rusu, Victor Sanda...

Vă rog să păstrați liniștea în sală!

Din partea Grupului parlamentar PNL, au depus în scris declarațiile domnii deputat Claudius Zaharia și Mihai Mălaimare.

Din partea Grupului parlamentar PD, domnii deputați Daniel Buda, Mircea Man, Roberta Anastase, Constantin Traian Igaș, Monica Iacob Ridzi, Marius Rogin, Aurel Olăreanu, Dumitru Ioan Puchianu, Ioan Oltean, Petru Movilă.

Din partea Grupului parlamentar PRM, domnii deputați Costache Mircea și Dumitru Avram, iar din partea deputaților fără apartenență la un grup parlamentar, domnul deputat Petru Lificiu.

Cu aceasta, încheiem ședința consacrată declarațiilor politice.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)

 
  Claudius Mihail Zaharia - intervenție referitoare la începerea noului an școlar;

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Domnule președinte, stimați colegi,

Prin declarația politică de astăzi vreau să fac referire la evenimentul de referință al lunii septembrie pentru marea majoritate a românilor, începerea noului an școlar.

Așa cum ne-am obișnuit în ultimii 16 ani, fiecare deschidere de an școlar este anunțată de campaniile mass-media care evidențiază aspectele negative ale sistemului de educație, exemplele de infrastructură precară, nemulțumirile sindicatelor din domeniu. În înțelegerea mea, acestea au ca scop atragerea atenției opiniei publice asupra dezinteresului manifestat de autorități în îmbunătățirea condițiilor de studiu ale preșcolarilor, elevilor și ucenicilor, fapt binevenit, deoarece condițiile în care învață copiii noștri trebuie să fie o preocupare permanentă pentru autoritățile din România.

Din articolele și reportajele apărute, anul acesta nu pare să se desprindă nici el din acest cadru, deshiderea anului școlar 2006 - 2007 fiind caracterizată de aceleași probleme: infrastructură educațională care descrie un cadru ce face imposibil procesul de predare-învățare, materiale didactice sau resurse financiare pentru renovări insuficiente, lucrări de reabilitare ce nu vor fi terminate până la data de 15 septembrie etc.

Și totuși, toate acestea sunt puse în planul doi atunci când din partea sindicatelor cadrelor didactice apare din nou amenințarea boicotării începutului de an școlar.

Deși venirea zilei de 15 septembrie pare să fi prins din nou pe picior greșit autoritățile, eu nu pot să-mi manifest decât optimismul că reforma în educație inițiată de Cabinetul Tăriceanu va reuși. În sprijinul acestei afirmații vreau să reamintesc faptul că, raportat la anul 2004, în anul 2006 bugetul alocat educației a fost dublat. Astfel, pentru educație, în 2006, a fost alocat un buget de cca. 17 miliarde RON, în timp ce în 2004 acesta era de numai 8 miliarde RON.

Acestei dublări a bugetului i se adaugă programul de investiții în sistemul de educație cu bani atât din rezervele Guvernului, cât și obținuți în urma parteneriatelor semnate cu Banca Mondială. Suma totală a acestor investiții se ridică la 400 milioane Euro pentru mediul universitar și 700 milioane Euro pentru mediul preuniversitar, ceea ce ne conduce spre un total de 1,1 miliarde Euro, bani direcționați 100% îmbunătățirii condițiilor din sistemul de educație. Aceste sume se completează cu programul Guverului de finanțare anuală a proiectelor de infrastructură educațională din mediul rural al cărui buget este de 100 milioane Euro / an.

Pentru toate aceste fonduri a fost schimbată metoda de alocare a resurselor, unitățile de învățământ fiind stimulate de a depune cereri de finanțare pentru realizarea de proiecte de dezvoltare. În acest fel s-a renunțat la centralizarea practicată până în prezent prin care numai de la nivelul ministerului se stabilea cine și pentru ce primește resurse financiare.

Totodată, pentru deschiderea anului școlar din 2006, în mediul rural, Cabinetul Tăriceanu a asigurat dotarea cu mobilier școlar a 1500 de școli, au fost dotate cu alimentare cu apă 500 de școli, s-a asigurat dotarea cu mijloace de învățământ de bază a 8000 de unități de învățământ și s-au asigurat materiale tipărite folosite ca materiale auxiliare în ore și pentru biblioteca școlii pentru 4000 de școli.

Dar cum reforma în educație nu este caracterizată doar de investițiile în infrastructura educațională, ci și de creșterea salariilor profesorilor, Cabinetul Tăriceanu a reușit o creștere a acestora, deocamdată departe de nevoile și de nivelul de salarizare necesar unui trai decent cadrelor didactice, dar totuși o creștere comparabilă cu creșterile salariale ale tuturor angajaților din cadrul instituțiilor de stat.

În baza celor evocate prin această declarație politică pot susține că în sistemul de învățământ, din punctul de vedere al infrastructurii și al nivelului salarizării, se pot observa îmbunătățiri, îmbunătățiri ce mă fac să fiu încrezător în faptul că acestă evoluție a reformei în sistemul de educație va continua în beneficiul cadrelor didactice, a preșcolarilor, elevilor și ucenicilor.

Rezultatele, așa cum este de așteptat, nu pot fi observate imediat. De aceea, consider că este important ca reforma în educație să continue în același ritm susținut și totodată în aceeași stare de colaborare dintre cadrele didactice și autorități.

Vă mulțumesc.

  Costică Macaleți - declarație politică: SOS - Cultura!;

Domnul Costică Macaleți:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

"SOS-Cultura!"

Declarația mea de astăzi se referă la situația mai mult decât precară în care se găsește cultura română astăzi. Considerată aproape mai mereu o "cenușăreasă" din punct de vedere al alocării de resurse bugetare, cultura și-a păstrat însă locul în mințile și sufletele românilor iubitori de frumos.

Se pune însă întrebarea: cât va mai rezista cultura românească în condițiile actualei mizerii în care se zbate să trăiască? Cunoaștem cu toții că sufletul activităților culturale sunt oamenii, artiștii aceia minunați care ne bucură spiritul prin creațiile lor. Din punctul nostru de vedere ei sunt elitele. Sunt însă elite și când vine vorba de răsplata pentru eforturile lor? Din păcate știm cu toții că răspunsul este unul negativ. Toată lumea cunoaște faptul că fără să aibă bacalaureatul, ce să mai vorbim de studii superioare, frizerii, taximetriștii, gunoierii, manipulanții sau ospătarii câștigă de două ori mai mult decât actorii debutanți, muzeografii, dirijorii sau instrumentiștii de filarmonică. Desigur că nu avem nimic împotriva niciunei meserii onorabile și oneste, însă cât de redusă poate fi gândirea celor care manageriază instituțiile de cultură care au fixat prin Ordonanța 3/2006 niște grile de salarizare absolut ridicole care nu le permit bugetarilor să câștige atât cât ar merita de pe urma muncii lor.

Există în județul Botoșani, pe care îl reprezint în Parlament, numeroase instituții culturale de prestigiu la nivel național și internațional printre care se numără Teatrul de Stat "Mihai Eminescu", Filarmonica de Stat, Teatrul de Papuși "Vasilache", Muzeul Memorial "George Enescu", Muzeul memorial "Octav Onicescu", Casa memorială "Mihai Eminescu", Casa memorială "George Enescu", Casa memorială "Nicolae Iorga", Muzeul județean, Muzeul de Științe ale Naturii, Muzeul de Arheologie, Galeriile de artă "Ștefan Luchian", Casa Antipa, Casa Bolfosu, Casa Silion, toate obiective culturale în care oameni deosebiți pun suflet și talent în munca lor. Consider că nu este normal ca un actor botoșenean aflat la primul contract cu teatrul sau un muzeograf să câștige 400 de lei noi salariu impozabil, un dirijor debutant al filarmonicii să câștige 372 de lei noi iar un corist 510 lei noi de asemenea impozabil!

Domnilor guvernanți, nu este normal ca un actor să nu primească drept recompensă decât aplauze, iar un muzeograf să fie răsplătit doar cu laudele din cărțile de impresii! Solicităm pe această cale responsabililor de cultură din Guvernul Tăriceanu să ia măsuri pentru a asigura acestor oameni de cultură minunați care se dedică trup și suflet meseriei lor resursele pentru a trăi decent într-o țară civilizată care știe să-și prețuiască valorile.

  Andrian Sirojea Mihei - declarație politică: Copiii trebuie să fie indulgenți cu adulții - Antoine de Saint-Exupery;

Domnul Andrian Sirojea Mihei:

Declarație politică: "Copiii trebuie să fie indulgenți cu adulții." - Antoine De Saint-Exupery

Săptămâna aceasta începe anul școlar 2006-2007. Elevii, părinții, unitățile de învățământ, cadrele didactice, autoritățile locale și județene, ministerul educației au început pregătirile pentru începutul anului școlar. Din păcate, ca în fiecare an, multe grădinițe, școli și licee nu sunt pregătite corespunzător să-i întâmpine pe elevi. Lipsa utilităților, a apei potabile și a renovării sălilor de clasă, mai ales în mediul rural, plasează respectivele unități școlare în afara unui cadru propice desfășurării procesului educațional. Pentru a condimenta puțin acest început de an, disputa dintre domnii miniștri ai educației și sănătății, legată de starea unităților de învățământ, nu face decât să ne lase un gust amar despre modul în care se organizează lucrurile în România, în prag de integrare.

Finanțarea fără precedent către învățământ, plus rectificarea bugetară venite abia la finele lui august îndreptată către învățământ, fac destul de dificilă finalizarea proiectelor de reabilitare a lăcașelor de învățământ până la data de 15 septembrie.

Pe fondul amenințărilor făcute de către liderii sindicali din învățământ privind boicotarea începerii anului scolar, sindicaliștii și miniștrii educației, finanțelor si muncii s-au întâlnit pentru a analiza stadiul realizarii acordului încheiat în noiembrie 2005, care a dus la încetarea grevei profesorilor. Deși premierul Tăriceanu consideră că Acordul încheiat cu federațiile din învățământ a fost respectat în totalitate de Guvern și din punctul său de vedere "nu există nici un conflict cu sindicatele din învățământ", ministrul educatiei, Mihail Hardau, a declarat, la finalul discutiilor cu sindicaliștii că atitudinea Guvernului este una pozitivă față de problemele din învățământ și a dat asigurări că marți, 12 septembrie, adică astăzi, se vor prezenta liderilor sindicali propuneri concrete care să garanteze angajamentele reprezentanților Executivului față de situația cadrelor didactice. Încă o dovadă că nu știe stânga ce face (și zice) dreapta.

Criza de profesori din mediul rural, declarațiile celor responsabili că școlile de la țară sunt invadate de șoareci și șobolani și că jumătate din unitățile de învățământ nu vor primi aviz sanitar de funcționare, amenințările cu greva, cheltuielile pentru rechizite și pregătirea elevilor pentru începutul anului școlar fac ca pentru copii și părinți să nu mai fie o bucurie începutul școlii, ci mai mult o corvoadă greu de dus.

V-am prezentat toate acestea pentru că, domnilor, este păcat de ceea ce se întâmplă. An de an, la începutul anului, de 6 ani încoace, profesorii se luptă pentru drepturile lor, apelând la greve, la amenințări cu greva, la orice mijloace ar putea să le facă dreptate. Și nu se întâmplă totuși acel ceva care să limpezească situația și să închidă nemulțumirile vechi. De asemenea, la fiecare început de septembrie, se descoperă că școlile nu sunt curate, nu sunt reparate, nu sunt pregătite să primească elevii. De ce se întâmplă acest lucru? Ce fac factorii responsabili pe toată durata vacanței? De ce nu li se solicită directorilor școlilor un necesar de reparații la sfârșitul anului școlar și o planificare a acestora pe durata vacanței, planificare care, evident, să fie respectată? De ce se dau banii pentru aceste investiții abia în a doua jumătate a lunii august? Cum de atunci când "trebuie" reamenajat biroul unui ministru se găsesc fonduri, iar când trebuie renovată o școală, trebuie să facem o grămadă de demersuri pentru a găsi banii necesari?

Școala, învățământul de astăzi, reprezintă viitorul nostru. Trebuie să avem grijă de copiii care învață astăzi. Trebuie să ne pese și să depunem toate eforturile să facem școlile să fie un adevărat izvor de cunoaștere, de unde tinerii să pornească în viață cu încredere și speranță. Educatorii trebuie să aibă acel statut care să îi determine să transmită tainele învățăturilor lor cu dragoste și dăruire, fără alte frământări. Dar până atunci, să sperăm că cei mici se vor dovedi înțelepți și răbdători și vor urma sintagma lui Antoine De Saint-Exupery, "Copiii trebuie să fie indulgenți cu adulții."

Vă mulțumesc.

  Bogdan Liviu Ciucă - declarație politică cu titlul Parlamentarism sau semiprezidențialism;

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Parlamentarism sau aemiprezidențialism"

Am tot auzit în ultima perioadă numeroase voci care susțineau ideea potrivit căreia sistemul politic și social românesc s-ar centra mai bine pe o republică semiprezidențială sau pe o republică parlamentară. Următoarea idee care am avut-o a fost să compar cele două sisteme politice și să aflu care se pliază cel mai bine pe realitățile politice actuale.

Sistemul parlamentar este cel care astăzi controlează cel mai bine și mai eficient activitatea guvernelor, permițându-și să le inlocuiască atunci când comit greșeli și chiar să tragă la răspundere pe șeful statului, în cadrul unei proceduri care comportă o serie de etape si garanții.

Forța sistemului parlamentar constă în principiul suveranității naționale, în ideea că parlamentul reprezintă interesele poporului.

Regimul parlamentar prezintă două trasături principale, și anume: puterea executivă este colegială luând forma unui cabinet sau unui consiliu de miniștri, iar minștrii sunt și membri ai parlamentului; șeful guvernului si cabinetul pot fi eliberați printr-un vot de neîncredere din partea parlamentului.

Asa cum noi, reprezentanții Partidului Conservator, am cerut, sistemul de vot trebuie schimbat prin introducerea votului uninominal care ar corecta defectele celor doua sisteme, ar da echilibru și ar produce o reformă în valoarea parlamentarilor.

Dacă ne referim și la sistemul semiprezidențial, putem spune că acest sistem păstrează alegerea directă a președintelui de popor și deși nu este și seful guvernului, președintele țării poate prezida lucrările executivului, poate sesiza Curtea Constituțională și are drept de veto legislativ.

Sistemul semiprezidețial imaginează o cale de mijloc, în care președintele ales de popor devine arbitru între puterile statului, dar nu are dreptul de inițiativă legislativă, însă poate opri adoptarea unor proiecte de legi, prin exercitarea dreptului de veto și să dispună trimiterea lor pentru o nouă dezbatere. Exempul clasic al sistemului semiprezidențial îl constituie Franța, consacrat de Constituția de la 1958. Diferențele dintre modelul de semiprezidențialism al Franței și cel al României sunt că, în sistemul francez, președintele dispune de dreptul de a lua măsuri excepționale când instituțiile republicii, independența națiunii, integritatea teritorială sau execuția angajamentelor internaționale sunt amenințate într-un mod grav și imediat. În sistemul românesc, președintele poate declara, cu aprobarea prealabilă a parlamentului, mobilizarea forțelor armate și poate institui starea de asediu sau de urgență.

După ce analizezi cele două sisteme politice, realismul mă impinge să susțin ideea că republica parlamentară cu un parlament unicameral este cea mai viabilă variantă pentru România. În ultimii patru ani, Parlamentul României a adoptat cca. 600 de legi anual, în timp ce în Ungaria s-au votat cam 90, iar în Marea Britanie cam 50 de legi.

Nu cred că dupa 45 de ani de comunism, România poate "suporta" un regim semiprezidențial, care ar încuraja autoritarismul, dar dincolo de contextul politic actual, modernizarea clasei politice nu poate fi întârziată nici în România. Și nu în cele din urmă, reforma parlamentului trebuie să adapteze această instituție noilor exigențe democratice.

  Daniel Buda - declarație politică intitulată Dacă Alianță nu e, nimic nu e!;

Domnul Daniel Buda:

Doamnelor și domnilor deputați,

"Dacă Alianță nu e, nimic nu e !"

Ca președinte al PD Cluj și ca deputat al unui județ considerat pilot pentru Alianța D.A. PNL-PD, cred în continuare în viitorul acestei construcții politice și cred în continuare, lucru confirmat și de sondajele de opinie, că Alianța nu și-a epuizat resursele pentru a merge mai departe. Am această convingere pornind de la realitășile politice de la Cluj. Aici Alianța s-a consolidat în marea confruntare de la alegerile locale din anul 2004. Cu această ocazie am demonstrat cu toții - atât noi cât și colegii liberali- că avem voinșă politică și că pentru realizarea unor obiective majore suntem capabili să lăsăm la o parte frustrările personale, interesele de grup sau orgoliile fiecăruia. Marea miză a fost câștigarea alegerilor pentru funcția de primar al Municipiului Cluj-Napoca și a celorlalte municipii din județ, preluarea conducerii Consiliului Județean și de fapt a puterii la nivelul administrației județului.

Proiectul politic al Alianței și-a dovedit succesul. Am avut maturitatea necesară să renunțăm la candidați proprii, lăsând să vorbească sondajele de opine și în ultimă instanșă electoratul, astfel încât la aceste alegeri locale am venit în fața cetățenilor cu acei candidați care au avut șanse reale de victorie, fără a face diferența că ei apațin PNL sau PD. Așteptările noastre au fost confirmate de urne: cu excepția unui singur municipiu, candidații Alianței au câștigat în toate municipiile alegerile pentru funcția de primar și peste toate acestea "perla coroanei", Primăria Cluj-Napoca, după 12 ani de administrație Funar și după atâșia ani în care PNL sau PD nu au contat în Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca. In același timp Alianța a reușit să se impună și la conducerea Consiliului Judeșean după 14 ani de administrație pesedistă și peuneristă a judeșului Cluj.

Ceea ce este însă mai important este faptul că administrația portocalie a județului nu i-a dezamăgit pe cetățeni, este faptul că în mod incontestabil această administrație a adus o schimbare de optică în ceea ce privește gestionarea problemelor Municipiului Cluj-Napoca și ale județului Cluj. Mă refer în primul rând la deschiderea deosebită spre investiții, demararea unor proiecte de infrastructură de anvergură, atragerea către Cluj a unor sume importante de la bugetul de stat după atâția ani de «secetă». Continuarea proiectului autostrăzii Transilvania, parcurile industriale, centura ocolitoare a municipiului, parkingurile supraterane din Cluj-Napoca, reabilitarea infrastructurii stradale din municipiu etc. demonstrează indubitabil că la Cluj se face un altfel de administrație, că această capitală a transilvaniei constituie un model de urmat și pentru administrația altor județe. Pe de altă parte, la Cluj domnește acum o altă atmosferă politică: vremurile confruntărilor dintre primar și prefect, circul din consiliul local, confruntarea dintre primărie și Consiliul judeșean, furatul de steaguri, gropile din centrul orașului sunt de domeniul trecutului. Și UDMR-ul ca partener local -si subliniez ca partener local- de guvernare a înțeles să se debaraseze de haina politică atunci când a fost vorba de rezolvarea problemelor comunității clujene, astfel încât gesturile și declarațiile naționaliste au făcut loc stării de normalitate.

Cei 14 ani de izolare și demagogie ne-au costat cam mult și poate suntem îndreptășiți să ne întrebăm unde ar fi fost Clujul dacă ar fi avut parte de o administrația ca cea instaurată după iunie 2004? Cum ar fi arătat județul sau Cluj-Napoca dacă în 14 ani s-ar fi atras atâtea investiții câte s-au atras în ultimii doi ani, sau dacă ar fi fost demarate atâtea proiecte de investiții ca în ultimii 2 ani? Aceste lucruri sunt apreciate și de electoratul clujean, care în ultimul sondaj de opinie local credita Alianța cu 49% din opțiuni.

Această rețetă a fost și este de succes pentru că la Cluj, Alianșa nu a fost o creație pe hârtie, pentru că la Cluj, Alianța s-a clădit pe eforturi și succese comune. Desigur, mai există diferenșe de opinii, de abordare, dar aici la Cluj am știut să găsim întotdeauna o solușie și mai ales întotdeauna opinia publică și presa ne-au perceput, pe bună dreptate, ca o echipă coerentă și de succes.

Păcat că la nivel național lucrurile nu au stat întodeauna ca la Cluj. Poate că ar fi trebuit ca la alegerile locale din 2004 să fi mers în toate județele pe formula candidaților comuni. In acest fel, echipele s-ar fi consolidat mai bine, solidaritatea s-ar fi fundamentat pe efortul comun. Clujul trebuie să fie exemplu și pentru celelalte județe. Ar fi bine ca în momentele tensionate, colegii din celelalte județe să vină la Cluj în schimb de experiență pentru a vedea cum trebuie să funcționeze Alianța.

Spuneam la început că Alianța este în continuare o soluție politică viabilă. Similar proiectului politic comun pe care l-am avut la Cluj, la nivel național proiectul politic comun pe care îl avem este aderarea la Uniunea Europeană. Acest proiect este suficient de important și de motivant pentru Alianță să-și redescopere resursele și potențialul. In fond, în 2003, Alianța nu s-a fundamentat doar ca un proiect altenativă la PSD, ci ca o soluție politică menită a asigura viitorul European al României. Acestea sunt lucrurile de care trebuie să ne reamintim. Si încă nu e prea târziu. Așa cum există «mintea românului cea de pe urmă», trebuie să existe și mintea cea de pe urmă a Alianșei. Dacă nu, s-a putea să regretăm, și va fi prea târziu.

Vă mulțumesc.

  Liviu Câmpanu - declarație politică cu titlul Geopolitica;

Domnul Liviu Câmpanu:

"Geopolitica"

Din păcate, în momentul actual, lumea politică românească este biciuită de alte preocupări, nemaireușind să-și exercite realele obligații față de țară și electorat.

Scandalurile parcă interminabile din Coaliție, tendința de autoritarism a unora, festivalul național "Dosariada 2006" și alte asemenea, creează motive de a nu face exact ceea ce trebuie.

Ierarhia puterilor în stat, stipulată de Constituție este "basculată" de la normalitate.

Neverosimil pentru un stat de drept, prima putere în stat pare a fi banul, urmată la mică distanță de puterea presei, care, nu de puține ori, fac împreună un "amalgam" otrăvitor pentru evoluția societății românești. Poziția a treia, zic eu, o ocupă instituția președinției, urmată, la mare distanță, de Guvern și Parlament. Și deasupra tuturor este "Cineva". Din păcate, acest "Cineva" nu este Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este milostiv și, oricât de păcătoși am fi, și-ar mai întoarce, din când în când, fața către noi, pentru că nu putem noi păcătui, cât poate El ierta. Acest "Cineva" nu-și urmărește decât propriul interes și este dispus să calce pe cadavre pentru acesta.

În acest timp, îmi permit să vă reamintesc că în nord-estul țării există o zonă pe care, nefiind rupt de realitate, pot să o numesc Republica Botoșani. Este zona cu cea mai proastă infrastructură, cea mai slab dezvoltată industrie și unde resursele agricole nu sunt exploatate la adevărata lor valoare. Spun asta deoarece acolo locuiește o populație sărăcită, ce trăiește la cheremul a cel mult 100-150 de indivizi îmbogățiți peste noapte. Acolo, din nefericire, nu se aplică legile României, nici măcar legile bunului simț, ci triumfă ostentativ legea celui mai tare. Acolo, respiră intens un sistem relațional creat de comuniști și ridicat "pe cele mai înalte culmi" de către social-democrația românească. Din 1989 încoace, Botoșaniul a fost condus de social-democrați (au deținut permanent președinția Consiliului Județean). Din păcate, asta se întâmplă și acum când la guvernare ne aflăm noi, Alianța.

Susțin aceasta deoarece nu cred că se mai întâmplă undeva ca hotărâri judecătorești pronunțate în instanță să nu fie redactate nici după 6 luni de la pronunțare, să mai existe primari care să nu ducă la îndeplinire nenumărate hotărâri ale Consiliului local și să rămână în funcție. De asemenea, ca instituțiile descentralizate ale statului să efectueze controale dirijate politic, dar pe invers, împotriva liderilor liberali și democrați, sau să existe școli în curtea cărora să funcționeze baruri, în totalul dispreț al legii (vezi cazul comunei Manoleasa).

Exemplele sunt numeroase putându-se constitui într-un volum de studiu pentru cum nu trebuie făcut într-un stat de drept. Cert este că, în nord-estul țării, își duce existența, încă neproclamata, Republică Botoșani.

  Cornelia Ardelean - declarație politică referitoare la Situația învățământului românesc;

Doamna Cornelia Ardelean:

"Situația învățământului românesc"

Stimați colegi, doamnelor și domnilor,

Ne aflăm în situația neplăcută de a aștepta cu emoție începutul unui nou an școlar, nu din cauza sentimentelor elevilor care trec din nou pragul școlilor, ci pentru că festivitățile de deschidere ar putea fi boicotate de profesori. Consider că atât cadrele didactice, sindicatele din învățământ, cât și reprezentanții guvernului care negociază cu acestea, trebuie să depună eforturi susținute pentru ca, și în acest an, data de 15 septembrie să fie o sărbătoare a școlii și nu o confruntare încrâncenată între sindicate și autorități. Trebuie să ne gândim că principalul scop al statului este de a asigura copiilor noștri cele mai bune condiții în școli, un mediu propice în care să facă un învățământ de calitate.

Bobocii din clasa întâi și părinții lor, dar și elevii din celelalte clase, merită o primă zi de școală de care să își amintească, peste ani, cu emoție și bucurie. Sindicatele din învățământ au, desigur, destule motive întemeiate să protesteze. Totuși, fac un apel la cadrele didactice să își respecte vocația și să se gândească în primul rând la binele elevilor, lăsând deoparte formele sindicale radicale de luptă.

Din păcate, perspectiva anunțatelor acțiuni de protest ale sindicatelor din învățământ nu este singura care umbrește începutul noului an școlar. Cunosc faptul că, în multe dintre școlile din România, condițiile sunt sub standardele decente. Am făcut multe deplasări în județul Arad, am primit o sumedenie de semnale din partea cetățenilor și a autorităților locale, sunt la curent cu realitățile din școlile comunelor și satelor mai sărace. Sunt numeroase cazuri în care autoritățile locale nu au reușit, din diverse motive, să finanțeze renovarea și salubrizarea unităților școlare. Oricare ar fi aceste cauze, cu siguranță vina nu este a elevilor. De aceea, consider că se impune elaborarea unui plan de măsuri la nivel național, prin care școlile să fie ajutate să ajungă la un standard minim de funcționare. Există foarte multe situații în care se impune acordarea unui sprijin financiar pentru renovarea școlilor, în așa fel încât acestea să obțină autorizațiile sanitare de funcționare. Închei cu speranța că atât ministerul de resort, cât și sindicatele, vor analiza cu maximă responsabilitate cauzele care au dus la situația de incertitudine din învățământul românesc și vor lua în cel mai scurt timp posibil măsurile care se impun pentru asigurarea unei educații de calitate generațiilor viitoare.

  Costache Mircea - declarație politică cu titlul Ciudățenii europene;

Domnul Mircea Costache:

"Ciudățenii europene"

În timp ce tot mai mulți cetățeni mor cu dreptatea în mână, umiliți, călcați în picioare, zdrobiți pur și simplu de instanțele judecătorești, unde parcă s-a pus un pariu universal că nu se va da curând o soluție justă, determinându-i pe cei mai mulți justițiabili să-și caute cu disperare dreptatea la CEDO, la instanțele internaționale, sufocați de lăcomia, de mizeria morală și lipsa de profesionalism a unor judecători, ministrul justiției, Monica Macovei, culege laurii și laudele înalților comisari europeni pentru perpetuarea dezastrului justiției române. Vin periodic pe la noi domnii Franco Frattini și Oli Rehn, critică pe toată lumea, în special Parlamentul, în timp ce doamnei Macovei își găsesc, ca prin farmec, numai merite și calități care ne lasă cu gura căscată de uimire. Care ar fi meritele fostului procuror comunist și alianțo-civist-soroșist de culege atâtea laude și aprecieri când țara geme de corupție și de hoții și nedreptăți, iar justiția face un jalnic spectacol de pantomimă, plimbând câțiva arestați cu cătușele pe la televizor, după care, invariabil îi face scăpați.

Au fugit infractorii de prin pușcării, precum Omar Haysam, Gregorian Bivolaru, Frantișek Priplata ș.a. iar doamna ministru, mereu premiată și evidențiată de domnul Frattini, se pregătește să primească pe frunte coronița de comisar european. Ce să mai înțeleagă umilitul, dezmoștenitul și etern nedreptățitul român din această stare de lucruri ?

Este știut de oricine că nici o țară membră U.E. nu are o Agenție de integritate, fiindcă asta ar însemna că sistemul judiciar este ineficient și are nevoie de organisme paralele de control politic al actului de justiție.

Cum se explică atunci presiunile pe care se zice că le fac europenii ca să avem noi o ANI (Agenție Națională de Integritate), devenită condiție obligatorie pentru aderare? Cum i-au primit pe ceilalți în UE fără ANI și de ce românilor li se impune un astfel de minister al controlului, care sub guvernările trecute controla doar mărarul din piețe, în loc să se ocupe de marii infractori?

Pe de o parte, neputința de a dinamiza și eficientiza sistemul și lipsa voinței politice, de a lupta cu corupția și cu sistemul ticăloșit, generează astfel de măsuri formale, artificiale și mimetice, menite să-i obișnuiască pe români cu ideea că nu se mai poate ieși niciodată de sub gheara mafiei atotstăpânitoare. De aceea, am spus și voi mai spune că atât micii găinari, cât și marii infractori care ne-au făcut țara praf, care au furat fabrici, bănci, IAS-uri, păduri, bani publici, care au practicat și furtul furturilor, frauda electorală, furând votul de conștiință al cetățeanului, marii mafioți care vând zilele acestea BCR-ul, CEC-ul, Transelectrica, Hidroelectrica, Poșta Română și ce a mai rămas de prădat, pot dormi liniștiți pentru că Guvernul SRL, Președinția BIRT și celelalte ministere ale groazei lucrează pentru distrugerea definitivă a României.

Pe acest fundal, noua Agenție Națională de Integritate, ANI, poate să facă și ea nani, că, deși e cerută, zice-se, de UE, azi o vedem și nu e, căci nimic bun, serios și corect nu va aduce în viața românilor condamnați la sărăcie, șomaj, venituri minime negarantate și pensii de mizerie, această nouă gogoriță politico-judiciară.

Cu părere de rău, un român lucid.

  Mircea Pușcă - declarație politică cu titlul Să nu punem lupul paznic la oi;

Domnul Mircea Pușcă:

"Să nu punem lupul paznic la oi"

Cu ani buni în urmă citeam, oarecum surprins, că Elvis, regele rock-ului, ar fi fost informator al CIA... Nu știu, azi, dacă știrea respectivă a fost sau nu confirmată, cu alte cuvinte nu am certitudinea că lucrurile scrise atunci corespundeau realității. Oricum, nu cu o discuție legată de Elvis vreau să încep. Mai important mi se pare să descriu reacția provocată de această știre în America. Surprinzător pentru alții, dar nu și pentru mine, reacția americanilor, chiar și ai fanilor Elvis!, a fost una de dezamăgire... Am resimțit și eu aceeași dezamăgire, nu pentru că aș fi fost un fan Elvis, sau pentru că "regele" ar fi fost un model pentru mine, nu! Dezamăgirea izvora dintr-un motiv simplu, și atunci și astăzi. Organisme de genul CIA, prezente și în state democratice și în state autocrate sau dictatoriale, au prin natura activităților pe care le desfășoară un anume comportament care violează un drept al persoanei, de regulă garantat prin text constituțional, anume dreptul la intimitate în viața privată. Or, a accepta să violezi un drept al individului ridică semne de întrebare privind moralitatea celui care o face, pe de o parte, dar și semne de întrebare privind cărui sistem de valori se raportează acel individ și, mai mult, cum le apără.

Astăzi, în România anului 2006, apar informații, mai mult sau mai puțin adevărate, referitoare la persoane din mediul politic, cultural, sportiv etc. privind trecutul lor de colaboratori cu Securitatea. Există puncte de vedere care încearcă să nuanțeze responsabilitatea colaboratorilor. Unii dintre cei vizați încearcă să se disculpe și să explice conjunctura în care s-au aflat atunci când au luat decizia de a colabora cu Securitatea. Alții încearcă să minimizeze efectele acelor colaborări, invocând inexistența unor prejudicii aduse persoanelor... turnate. Cred că și unii și alții sunt într-o gravă eroare. Și eroarea provine tocmai de la modul în care ei se raportează la principiile și valorile unei democrații autentice.

Violarea intimității persoanei se numește tot violare, indiferent că ea este făcută cu așa zis bune intenții. În fapt, nimănui nu-i este permis să dea relații despre alții, despre ce fac sau ce spun, despre ce înclinații au (indiferent că remarcile vizează apetitul acestora pentru cultură sau știință, înclinații culinare sau sexuale, aprobarea sau nu a regimului politic.). Violul este viol, indiferent de faptul că a fost făcut cu brutalitate sau nu. Cel care afirmă că a dat note informative "de bine", cu siguranță este partizanul altui sistem de principii și valori, nu aceluia cuprins în Constituție. Așadar, colaborarea cu Securitatea este, în fapt, expresia abandonării cu bună știință a valorilor și principiilor unei societăți real democratice. Cu atât mai mult cu cât Securitatea a fost creată și a funcționat, în cadrul sistemului dictatorial, ca un instrument de retorsiune, de teroare și "disciplinare" a celor percepuți ca fiind rebeli. Orice unealtă pusă în slujba răului nu poate decât să fie catalogată ea însăși ca fiind rea, toxică.

Închei prin a spune că nu vreau să mă constitui într-un judecător al persoanelor care au greșit, din punctul meu de vedere, față de semenii turnați și față de valorile și principiile în care eu cred. În definitiv este (și a fost!) opțiunea lor. Dar nici nu pot avea încredere că ei pot fi capabili să apere drepturi și libertăți de care s-au lepădat în credința lor. Dacă pentru anumite categorii socio-profesionale acest fapt este mai puțin relevant, pentru cei din clasa politică, din mass-media, cultură și culte, importanța este capitală, pentru o societate care dorește să-și apere și să-și consolideze valorile democratice. În cazul nostru cu atât mai mult, dată fiind fragilitatea tinerei noastre democrații. Dacă lucrurile n-ar sta așa, atunci înțelepciunea populară care ne învață să nu punem lupul paznic la oi, n-ar mai avea nici un sens.

  Mihai Cristian Adomniței - declarație politică cu tema Începutul unui nou an școlar - același entuziasm;

Domnul Cristian Adomniței:

"Începutul unui nou an școlar- același entuziasm"

Începutul anului școlar- grevă.

Încheierea situației școlare pe primul trimestru- amenințare cu greva.

Programarea testelor naționale- amenințare cu boicotarea.

Examenul de bacalaureat- scandaluri publice privind fraudarea examenelor.

Sfârșitul anului școlar- nu se încheie situația școlară pe motiv de neacordare a tichetelor de masă către cadrele didactice sau orice altceva

Mijlocul semestrului- greva de peste o lună de zile.

Acesta este stimați colegi parlamentari structura anului școlar de ani buni. Nu mai există momente festive sau evenimente hotărâtoare în viața elevilor în cursul unui an școlar, ci doar o înșiruire de oportunități în care eventualele proteste ale cadrelor didactice au impact major.

Există probleme multe și importante în sistemul de învățământ din România. Ca și guvernanți trebuie să avem permanent în agenda noastră problemele din învățământ pentru că suntem cu toții conștienți de importanța viitorului copiilor noștri.

Sunt de parere că toate aceste probleme trebuie discutate și rezolvate, dar nu cred că ar trebui să ni se confiște toate aceste momente. Aș vrea să putem avea și noi, la nivel național, un eveniment cum este începutul de an școlar sau bacalaureatul pe care toți să le resimțim ca și un început de drum pentru cei care sunt cei mai implicati în aceasta ecuație, elevii.

Putem sta la masa negocierilor în fiecare zi din an să discutăm probleme care trebuie dezbătute instituțional, dar nu putem crea în fiecare an, aceeași stare de nemulțumire și de tensiune între elevi, părinți, cadre didactice, guvernanți în momente în care ar trebui să fim mai atenți cu cei pentru care trebuie să ne zbatem, adică copiii, și mai puțin scrupuloși cu propriile noastre dorințe și aspirații.

  Dan Mihai Marian - declarație politică: De la agricultura de subzistență la dezvoltarea rurală durabilă;

Domnul Dan Mihai Marian:

"De la agricultura de subzistență la dezvoltarea rurală durabilă"

Agricultura a fost unul din cele mai dificile capitole negociate cu Comisia Europeană de la Bruxelles. În majoritatea studiilor și rapoartelor europene se vorbea despre agricultura noastră ca fiind una de subzistență, ceea ce înseamna că țăranii români cultivau și valorificau produsele agricole doar pentru uzul propriei gospodării. Produsele care le prisoseau erau vândute prin târguri și oboare. În ceea ce privește fermele, acestea ori au fost ferme-mamut de tip "Culiță Tărâță" și "Triță Făniță" ori pur și simplu n-au existat. Filmul acestui proces de tranziție de la agricultura extensivă de tip comunist la agricultura de subzistență este cunoscut de aproape toată lumea încât nu mai trebuie povestit.

În ultimii doi ani, agricultura românească a înregistrat unele progrese pe drumul integrării europene, chiar dacă inundațiile din primăvara anului 2005 și gripa aviară din 2006 păreau că vor compromite definitiv și puținele succese înregistrate. Semnalele care ne vin de la Comisia Europeană referitoare la progresele României în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale sunt încurajatoare. Acest lucru se datoarează în primul rând îndârjirii ministrului Gheorghe Flutur care n-a ezitat nici un moment în a-și vedea "Programul Fermierul", "renta viageră" puse în practică.

Succesele reformei ministrului Flutur le-am putut vedea traduse în practică și în județul Vaslui. Săptămâna trecută, județul nostru a găzduit timp de 3 zile târgul de animale, utilaje și produse agricole "Expo Zoo-Agroind" organizat de Direcția de Agricultură și Dezvoltare Rurală Vaslui. Majoritatea exponatelor au fost aduse de fermieri din județul Vaslui și din județele învecinate care au câștigat proiecte prin finanțare SAPARD sau prin Programul "Fermierul". În momentul de față, județul Vaslui are cel mai mare număr de proiecte SAPARD din toate județele Moldovei, care sunt în așteptare pentru a primi finanțare. Numărul mare de proiecte depuse pentru înființarea de noi ferme, achiziția de utilaje performante necesare modernizării vechilor unități agricole, achiziția de animale de rasă l-au determinat pe ministrul Flutur să negocieze la Bruxelles un program "SAPARD românesc", finanțat integral de la bugetul statului.

În curând, peisajul rural românesc nu va mai fi dominat de sărăcia produsă de gospodăriile de subzistență, ci de mii de ferme conforme cu standardele UE care vor produce nu numai produse competitive, ci și locuri de muncă și alte activități conexe cu acestea. Guvernul Tăriceanu a anticipat nu numai nevoia de proiecte pentru investiții în agricultură, ci și proiecte de investiții în infrastructura rurală. Implementarea Ordonanței Guvernului nr. 7/ 2006 prin care se finanțează lucrări de construcții de poduri, podețe, pasaje pietonale și aducțiuni de apă în mediul rural va contribui la racordarea satelor românești la infrastructura modernă, ceea ce va atrage noi investitori și va genera noi locuri de muncă. Peste 60 de comune din județul Vaslui au depus proiecte cu finanțare asigurată de această ordonanță. Acest lucru dovedește faptul că aleșii locali devin tot mai preocupați de problemele comunităților pe care le reprezintă.

Sperăm ca aceste proiecte de anvergură să stabilizeze forța de muncă din mediul rural și să reducă migrația tinerilor spre țările occidentale. Prin alocarea a 1% din PIB pentru lucrări de infrastructură în domeniul educației -reparații, modernizări sau construcții de școli noi în 2006, Guvernul Tăriceanu investește în mod direct în educația copiilor de la sate, în reducerea decalajului cultural dintre mediul urban și cel rural. Toate aceste programe de investiții care au ca grup țintă populația din mediul rural vor produce pe termen mediu și lung ceea ce se numește "dezvoltare rurală durabilă".

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică cu titlul Constituția României și constituția românului;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Constituația României și constituția românului"

Stimați colegi,

În România ultimilor 17 ani, nu am avut perioade prea dese de liniște pe scena politică. Ceea ce a indus mereu o stare de fierbere în rândul populației, mereu nemulțumită și revoltată. Să fie de vină modalitățile de selectare a liderilor, felul de a gândi și de a fi al poporului român? încă este greu de stabilit, de dat verdicte. Cert este că, atunci când cineva a vrut să vadă circ în prime-time, l-a avut din plin. Din păcate, suntem în postura în care s-a acordat credibilitate unor lideri care au spus ce a vrut să audă poporul și... atât. Ca o consecință directă, eforturile noastre de a ne face credibili, acum, după 17 ani de circ, trebuie să fie de-a dreptul ieșite din comun.

Discuțiile din ultima perioadă referitoare la Constituția României au dat dovadă, de cele mai multe ori, de un soi de populism, îmbinat cu un orgoliu politic de neimaginat. Spun asta pentru că, în 17 ani, ne aflăm în fața celei de-a treia modificări de Constituție, dar tratăm subiectul, și de această dată, cu același amatorism cu care l-au tratat cei care au elaborat precedentele Constituții ale României. Riscăm asfel ca, peste alți câțiva ani, să mai avem de-a face cu o altă Constituție, în funcție de dorințele de moment ale câtorva actori politici.

Un prieten din Germania exclama, zilele trecute, intrigat de faptul că țara noastră are în plan o nouă modificare a Constituției. Pentru că nu vorbim despre o lege oarecare, ci despre baza tuturor legilor. or, a schimba această bază atât de des, înseamnă a bulversa întreg sistem legislativ din România, înseamnă a crea noi și noi dispute politice, care de cele mai multe ori pornesc de la persoane și nu de la principii.

A spune acum că avem nevoie de republică prezidențială sau parlamentară este egal cu a spune "pe care să-l facem mai tare, pe Călin Popescu Tăriceanu sau pe Traian Băsescu". Este echivalent cu acutizarea unei stări conflictuale, pentru care România nu are timp în momentul de față. Este vorba de energii care pot fi folosite constructiv, în folosul direct al comunității, și nu pentru a salva o situație de moment.

Nu spun că legea fundamentală este perfectă. Eu însumi m-am lovit în inițiativele mele legislative de îngrădiri constituționale care mi se păreau absurde. În mod sigur, și dumneavoastră. Dar a recurge la fiecare nemulțumire la modificarea Constituției este un exercițiu nesănătos, riscant, care nu trebuie încurajat.

În momentul în care clasa politică și electoratul vor fi suficient de maturi, în momentul în care ne vom debarasa destul de sentimentul de paternitate pe care ni-l oferă istoria, vom putea judeca la rece ce este mai bine pentru noi, ce model ne caracterizează sau ni se potrivește. A încerca acum să importăm modele de democrație, atâta timp cât democrația noastră se consolidează pe mentalitățile românești, fie ele rele sau bune, îmi pare un demers nejustificat. În aceste moment, trebuie să ne concentrăm eforturile spre impactul pe care îl va avea asupra populației integrarea în Uniunea Europeană și să facem tot posibilul ca acesta să nu fie șocant pentru oameni. Or, această acțiune ar trebui să ne ocupe tot timpul.

Vă mulțumesc.

  Ovidiu Ioan Silaghi - declarație politică cu tema Generalul Bădălan se apără politizând un scandal economic în care este implicat;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

"Generalul Bădălan se apără politizând un scandal economic în care este implicat"

Asist stupefiat în ultimele zile la tentative de mascare a unor nereguli (pe care le consider ca fiind inerente într-o instituție mamut) din Armată prin acuzații gratuite de implicare a politicului, cu bătaie directă, ca să nu zic acuzații directe, la adresa PNL și a premierului Tăriceanu.

Concret, este vorba de scandalul declanșat în jurul contractului sau contractelor dintre firmele domnului Tofan și Armată. Nu mă pronunț pe fond, pentru că nu cunosc amănunte privind acest subiect și nici nu am nici vreo atribuție în acest sens. Nu sunt însă deloc de acord cu declarațiile cu tentă clar politică și cu insinuările făcute de protagoniști ai acestui scandal și de către unii lideri politici.

Într-o primă fază, una dintre părțile din contract(e), domnul Tofan după dezvinovățirile de rigoare (repet, nu le comentez, pentru că țin de fondul problemei și există organe abilitate care desfășoară cercetări), susține că totul nu este decât o răfuială politică. Domnul Tofan afirmă cu nonșalanță că ancheta DNA demarată vineri împotriva fostului șef al Marelui Stat Major, generalul Eugen Bădălan, reprezintă o urmare directă a faptului că președintele dăduse verde, cu o zi înainte, cercetării penale în ceea ce-l privea pe ministrul apărării. O aluzie directă la premierul Tăriceanu, pentru că anterior respectivul domn Tofan afirmase că ministrul Atanasiu "este omul premierului", care, acum, chipurile s-a răzbunat pe generalul Bădălan, care "este omul lui Băsescu". Iată, deci, o primă încercare de a arunca în zona politicului un scandal pur economic, cu care nici premierul și nici ministrul apărării nu au nici o legătură.

Dar pentru ca lucrurile să fie bine "înțelese", iese la rampă și cealaltă parte implicată, generalul Bădălan. Ieri, într-o conferință de presă, în loc să ia poziția de drepți și să recunoască, în spiritul corectitudinii care trebuie să-l caracterizeze pe un militar, că se află în culpă, generalul Bădălan a politizat cazul. "Cred că asistăm în România la atacul împotriva celor două Turnuri Gemene simbolice ale românilor: Armata și Biserica. Nu știu cine are acest interes. Rămâne de văzut", a declarat generalul Bădălan. Imediat însă respectivul general spune că "ideea retragerii trupelor române din Irak, idee promovată de premierul Tăriceanu și de ministrul Atanasiu, fără aprobarea CSAT", reprezintă o implicare politică. Deci, și generalul Bădălan arată cu degetul într-o direcție fără nici o legătură cu subiectul. Dar arată greșit, pentru că ideea retragerii din Irak a fost anterioară dezbaterii din CSAT. Deci, și generalul Bădălan încearcă, să abată atenția de la o posibilă infracțiune economică spre zona politicului.

Ținând cont că a ocupat cea mai importantă funcție executivă din Armată și de faptul că încearcă să politizeze un scandal economic în care este parte, consider că generalului Bădălan nu trebuie să i se aprobe cererea de trecere în rezervă, ci să fie pus la dispoziție, pentru a da socoteală în fața legii îmbrăcat în haină de militar.

PS Un singur adevăr a spus generalul Bădălan la conferința de presă de luni: "nu aveam bani (Armata - n.a.) să ne plătim furnizorii, nu aveam bani să ne echipăm soldații care plecau în misiuni externe". Ministrul Atanasiu nu a fost crezut când a făcut afirmații similare, în contextul ideii retragerii trupelor române din Irak.

  Aurel Olărean - declarație politică: Paranoia terorismului internațional sau România este o țară paranoică?;

Domnul Aurel Olărean:

"Paranoia terorismului internațional sau România este o țară paranoică?"

Domnule președinte

Stimati colegi parlamentari,

Probabil că din lipsa de subiecte mai serioase și demne de luat în seamă, această vară a fost intoxicată și masacrată sistematic de mass media românească cu subiectul Omar Hayssam. Un subiect, altfel, destul de "subțire" pentru o țară cu o presă serioasă și care caută soluții pentru rezolvarea unor probleme social-economice presante, dar în România în perioada de vacanță orice subiect este incitant.

Un acuzat de terorism arab, anchetat, dar nedovedit ca atare, reușeste să fugă din România și astfel face de rușine întreg sistemul de supraveghere infracțional românesc. Dar de aici și până la demiterea-demisia șefilor principalelor servicii secrete românești este o cale lungă pe care numai o minte diabolică o poate înțelge sau accepta. Din declarațiile oficiale ulterioare rezulta că nici măcar nu se știe cine și cum trebuie sa acționeze și cum să supravegheze o persoană acuzata și urmarită în astfel de situații. În orice țară democrată șefii serviciilor secrete sunt personae invizibile și intangibile, iar schimbarea lor în aceste condiții a șocat prin faptul că a dezvăluit, în premieră, vulnerabilitatea României. Dar nu o vulnerabilitate în fața terorismului internațional, ci în fața micilor infractori care dispar peste hotare ajutați de rețele de traficanți internaționali.

Știrea evadării arabului poate face, eventual, obiectul unei notițe la televiziunile de scadal, dar nu poate face obiectul unei campanii de presă care a adus din nou România în zona negativă a scandalului de presă. Cu atat mai mult cu cât nici acum, la 3 luni de la evadare, nimeni nu poate să ofere o explicație plauzibilă și acceptabilă. Toate țările au exemple similare, dar parcă cele mai mediatizate sunt cele din România, și asta datorită mass media autohtone, care nici nu așteaptă să se usuce cerneala pe o pagină și transmite diverse variante si supoziții ale informației.

Paranoia care a cuprins mass media romaneasca referitor la acest caz a depășit limitele bunului simț. Domnilor, arabul Omar Hayssam nu a fost condamnat, el era în stadiul de cercetări judiciare! Dar scandalul iscat inutil a dus până acolo încât să auzim, în aceste zile, propuneri ca cetățenii români aflați în stadiul de cercetare penală sa fie marcați cu o brățară electronică de identificare. Vitele vor avea cip-uri electronice de identificare, iar noi brățări!

Suntem singurii care atragem atentia presei internationale asupra noastră, exacerbând faptele negative și trecând sub tăcere aspectele pozitive ale societății românești contemporane. Si fără supărare, devenim paranoici, pentru că nu reușim să vedem partea pozitivă a societății românești: am făcut mari progrese și vom mai face, și nu evadarea unui presupus terorist arab șifonează imaginea unei țări. Cu condiția ca întâmplarea sa nu fie exagerat mediatizată.

  Dumitru Ioan Puchianu - declarație politică cu titlul O societate românească - în memoria celor care au murit pentru libertate;

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"O societate românească curată - în memoria celor care au murit pentru libertate"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

La 16 ani de la evenimentele din decembrie 89, iată că și poporul român a ajuns la gradul de maturitate politică și tărie morală de a privi în față adevarata imagine a celor care îl conduc. Pentru alte țări desconspirarea celor care, într-un fel sau altul, au sprijinit regimurile totalitare, este deja o poveste de domeniul trecutului. Au înțeles că oricât de dureroasă este demolarea miturilor, este de preferat realitatea crudă în locul unei incertitudini perpetue. Pentru că semne de întrebare au existat și în societatea românească post-revoluționară dar, paradoxal, poporul român, același care a ieșit cu pieptul gol în fața gloanțelor, nu a avut curajul sa-i demaște pe cei care erau torționarii din umbră. Se pare că acum a venit momentul de maturitate când avem curajul și tăria să privim realitatea în față.

Cum era și de așteptat, demascarea unora a stârnit adevărate valuri, unele de neîncredere altele de stupoare, dar majoritatea de furie mocnită: aceasta este deci adevărata față a celor care ani de zile au fost adevărați stâlpi ai integrității și probității morale? Scuzele tardive și penibile nu au făcut decât să întărească sentimental de scârbă al omului simplu care ridicase aceste personaje la rangul de simbol al luptei pentru dreptate și integritate morală. Pentru că, indiferent de motivație gestul în sine, rămâne același: acești oameni și-au trădat aproapele, de multe ori ruda sau prieten, un om care le-a dăruit încrederea și și-a deschis sufletul pentru ca apoi vorbele lui să fie așternute pe hârtie și predate Securității. Pentru că asta au făcut în esență acești turnători : au profitat de încrederea învestită de alții în ei ca apoi să-i denunțe. Nu mai contează nici motivația cum nu contează nici dacă informațiile erau sau nu incriminatorii, contează gestul.

Privite moral, faptele lor le depășesc pe cele ale adevăraților securiști. Angajații Securității cel puțin lucrau pe față, erau plătiți pentru asta și nu făceau un secret din meseria lor, pe când acești turnători lucrau din umbră și principala lor armă era perfidia. Profitau de naivitatea celui hăituit pe față de Securitate și îi aplicau lovitura de grație pe la spate.

Avem nevoie de o societate curată moral pentru a putea să investim fără frică în omul de lângă noi, să-i acordăm încrederea noastră, să ne alegem liderii dintre aceia care au cugetul curat și nu pot fi șantajați.

Procesul desconspirării foștilor colaboratori ai Securității va fi lung și plin de surprize. Și majoritatea acestor surprize vor fi neplăcute marcând ireversibil destinul unor personalități. Dar odată dus la bun sfârșit se va termina odată pentru totdeauna cu starea de incertitudine care ne-a bântuit viața în ultimii 16 ani. Cel puțin atât datorăm memoriei celor morți sub gloanțe pentru libertate, și care nu au mai apucat să se bucure de ea.

  Dumitru Avram - declarație politică având ca subiect CEC - banca de suflet a românilor;

Domnul Dumitru Avram:

"C.E.C. - banca de suflet a românilor"

După jaful de proporții inimaginabile săvârșit de partidele marii corupții, aflate la putere în vălmășagul de după decembrie '89, care a aruncat țara în jungla politicianismului sălbatic, în anarhia legislativă și haosul economico-social fără sfârșit, guvernul portocaliu a pus pe taraba privatizării scandaloase și C.E.C.-ul, ultimul nostru pilon financiar-bancar, aplicându-le românilor încă o măciucă în moalele capului. Creată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în 1864, în scopul de a promova în circuitul economic fondurile nefructificate ale instituțiilor judecătorești, dar și pentru ca statul să dispună de un organism de credit la care să apeleze în caz de criză financiară, Casa de Economii și Consemnațiuni (C.E.C.) a devenit, în același timp, un mijloc accesibil pentru milioane de oameni, dornici să-și păstreze disponibilitățile bănești în condiții sigure și avantajoase.

De-a lungul existenței sale, C.E.C.-ul a devenit o adevărată școală de cultivare a spiritului de economisire în rândul populației, de la copilul de școală care, rămânând zilnic în buzunar cu câțiva bănuți, din ceea ce părinții îi ofereau pentru covrigul de dimineață, se grăbea să-i depună la sfârșit de săptămână pe libretul personal, până la muncitorul sau țăranul obișnuit, altădată, să-și arunce banii care îi prisoseau (destul de puțini și în puține cazuri) pe tejgheaua cârciumarului. Prin relațiile sale corecte cu depunătorii, Casa de Economii și Consemnațiuni (dividende avantajoase și credite cu dobânzi rezonabile) s-a impus, alături de Biserică, Școală, Primărie ori Judecătorie și Dispensar, drept una din instituțiile indispensabile societății românești, fiind considerată, pe bună dreptate, "Banca săracului". Prin statutul său, C.E.C.-ul se bucură de o poziție specială în sistemul bancar autohton, ocupând locul șapte în topul activelor bancare ale țării, din care deține 4,4%. Această instituție, în care lucrează, încă, 9.000 de salariați, are 1.400 de filiale (din care 850 în mediul rural) deservind trei milioane de clienți, zece mii dintre aceștia fiind persoane juridice.

În prezent, Casa de Economii și Consemnațiuni are o cotă de piață de 5,9% și un capital social de 1.500 miliarde de lei. Iată însă că acel cataclism din decembrie '89 avea să se abată implacabil și asupra acestei instituții. De fapt, C.E.C.-ul intrase de mult în vizorul marilor mafioți, care în ultimul deceniu au pus pe butuci întregul sistem bancar românesc. Este de notorietate escrocheria prin care șarlatanii aduși în prim-planul vieții politico-economice de guvernarea CDR-istă au atras, în mod ilegal, mari sume de bani de la C.E.C. pentru a "garanta" depunerile la Fondul Național de Investiții, ca mai apoi să înșface întregul pot, fără ca justiția să-i pedepsească pe capii acestei megaescrocherii. N-a murit atunci, dar spre sfârșitul lunii viitoare, când va fi anunțat câștigătorul licitației, ceasul acestei tradiționale instituții bancare românești se va opri pentru totdeauna. Nici nu-i de mirare dacă ne gândim că, de 16 ani, tot ce a funcționat cât de cât normal în țara noastră - obiective economice, instituții bancare, de învățământ, sănătate, știință și artă - a fost dereglat și distrus.

Ce se va întâmpla cu acea armată de funcționari onești și destoinici din cadrul C.E.C.? Mulți vor intra în șomaj, fiindcă noul proprietar, ca orice patron capitalist, va declanșa de la bun început o campanie de austeritate în domeniul cheltuielilor, dornic să-și amortizeze cît mai repede investiția. Multe oficii ale C.E.C.-ului, mai cu seamă cele din zonele mai puțin dezvoltate, vor pune lacătul la ușă. Și încă o întrebare neliniștitoare: oare frumoasa clădire a C.E.C.-ului (sediul central de pe Calea Victoriei), ridicată între anii 1896 și 1900 pe locul unei foste proprietăți a domnitorului Constantin Brâncoveanu, după proiectul arhitectului francez Paul Gottereau, același ilustru reprezentant al artei monumentale care a conceput Biblioteca Universitară, nu va fi înghițită de vreun mastodont de beton și sticlă, dintre aceia care au început să polueze, de la o vreme, imaginea urbanistică a Bucureștilor?

  Cristian Stănescu - declarație politică: Lunga vară fierbinte;

Domnul Cristian Stănescu:

"Lunga vară fierbinte"

Din perspectiva evenimentelor politice, vara care tocmai se încheie a fost una extrem de fierbinte. Am avut de toate pentru toți, au fost deconspirați informatori ai fostei securități la cel mai înalt nivel politic, au fost scandaluri care s-au spart precum baloanele de săpun provocate de unii care vor și ei să răzbată în prim-planul politicii românești, au fost și inundații care au luat din nou casele oamenilor, aceștia rămânând, la fel ca dățile trecute, la mâna destinului!

Este exact ceea ce știu mai bine să facă cei aflați vremelnic la putere în România, adică nimic concret, nimic bun pentru cetățeni, doar apariții pe la televizor și prin ziarele avide de evenimente de consum. Dosariada care a avut loc în această vară a arătat clar în cine și-au pus speranțele cei care au votat alianța "D.A."

Dintre toate "proiectele" prin care au câștigat alegerile cei din Alianță nici măcar unul nu a ajuns să producă efecte benefice pentru populație. Scandalurile și manevrele de eliminare a adversarilor politici nu duc la îmbunătățirea nivelului de trai. O să dau câteva exemple concrete, pentru că ceea ce se întâmplă este absolut inacceptabil:

  • reforma din sănătate s-a dovedit a fi doar o chestiune de imagine a ministrului Eugen Nicolăescu, acesta încercând să convingă pe toată lumea că se pricepe la manageriat și reușind numai să bulverseze un sistem care și așa era pe marginea prăpastiei. În continuare oamenii bolnavi trebuie să stea la cozi interminabile la farmacii pentru a-și procura medicamentele necesare, banii pentru medicamentele compensate fiind mereu insuficienți, la ușile cabinetelor medicilor de familie se stă cu orele pentru prescrierea unei rețete. Taxa pe viciu nu a dus decât la umplerea visteriei ministerului cu bani, în nici un caz la scăderea consumului de țigări și alcool, efect care s-ar fi urmărit prin impunerea taxei;
  • reforma din armată are doar un iz "penal" și nimic mai mult, Șeful Statului Major al armatei, Eugen Bădălan, este cercetat penal pentru tranzacții cu fier vechi și cauciucuri, dar nici ministrul apărării nu se simte prea bine, fiind si el cercetat penal. Bine că măcar domnul ministru are alte treburi decât cele pentru care a fost desemnat, el e în război cu toată lumea, de la președintele statului până la șeful Statului Major sau Adriana Săftoiu, rechemarea trupelor din Irak fiind doar o metodă de a arunca praf în ochii celor care nu au altă treabă decât să privească la spectacolul jenant oferit de ministrul Atanasiu. Păi cine a trimis trupele românești în Irak?;
  • reforma din învățământ a oferit subiecte de un mare rafinament în această vară: subiectele la bac s-au vândut la colțul străzii, ca să dau doar un exemplu. Mai sunt câteva zile și începe un nou an școlar, desigur fără nici o schimbare majoră față de ani precedenți, elevii vor fi iar primiți în școli fără autorizație sanitară de funcționare, fără mobilier și, cu siguranță, la iarnă fără căldură în clase. Profesorii iar au fost uitați și mai au de așteptat mult și bine pană când vor ajunge să fie plătiți la un nivel corespunzător. Probabil că și în acest an vor avea loc greve ale profesorilor care vor afecta programul de învățământ. De altfel, și studenții se pregătesc de greve de protest față de condițiile de cazare și hrană, sau față de nivelul extrem de scăzut al burselor de studiu.

Acestea sunt doar câteva exemple care au ținut capul de afiș al evenimentelor politice din această vară.

Doamnelor și domnilor guvernanți,

În consecința celor relatate mai sus vă dau un sfat, constructiv, puneți-vă pe treabă! Încă mai aveți timp să vă ocupați de problemele oamenilor.

În altă ordine de idei, doresc să evoc, la rândul meu, amintirea evenimentele din 11 septembrie 2001 care au avut loc în SUA. Suntem în plin război mondial cu terorismul, ne omagiem morții, dar trebuie să contribuim la eradicarea terorii de orice fel!

  Ioan Munteanu - declarație politică cu titlul Numai agricultor să nu fii!;

Domnul Ioan Munteanu:

"Numai agricultor să nu fii"! (I)

Ce au făcut de la instalarea din decembrie 2004 Guvernul, Ministerul Agriculturii, domnul ministru Flutur și echipa sa pentru agricultori ? Nimic.

După aproape doi ani de promisiuni, declarații de presă și proiecte fanteziste, agricultura românească a ajuns în paragină și se îndreaptă cu viteză spre dezastru. Nici vorbă de sprijinirea țăranilor ori de investiții serioase în acest sector de care depinde existența întregii națiuni, dimpotrivă o politică dirijată, având o singură finalitate: preluarea terenurilor și a afacerilor din agricultură de către grupurile de interese care se află în spatele actualilor guvernanți.

Un singur exemplu, dar cât se poate de grăitor. Ce a însemnat mult trâmbițatul program "Fermierul"? Subvenționarea băncilor comerciale cu 7000 miliarde lei vechi din bugetul atât de șubred al Ministerului Agriculturii. În mod concret, până la finele lunii iulie nu au fost consumate decât aproximativ 100 miliarde de lei vechi, extrem de puțin față de intențiile exprimate atât de gălăgios.

Mai precis, viață bună nu pentru cei care-și doreau o afacere cinstită și bine pusă la punct, ci pentru protejații actualilor dirijori politici.

Deși cele 7000 miliarde lei vechi ar fi rezolvat problema subvențiilor necesare pentru agricultură, Guvernul Tăriceanu a decis să-i facă cadou băncilor și asta în detrimentul a peste 43% din populația țării, cea din mediul rural.

Consider că trebuie pus capăt acestei politici falimentare, antisociale, promovată de către oameni cu o slabă pregătire de specialitate, interesați de afaceri personale și de grup.

Acum, cât încă nu e prea târziu, cât încă agricultura se mai poate redresa, acești pseudo-specialiști trebuie înlăturați și înlocuiți cu oameni pricepuți, competenți, capabili să repare greșelile incompetenței și ale demagogiei actualei guvernări!

  Ion Luchian - susținerea procesului declanșat în această vară de deconspirare a colaboratorilor fostei Securități;

Domnul Ion Luchian:

Doamnelor și domnilor deputați,

Perioada vacanței tocmai încheiate a fost una foarte agitată din punct de vedere politic, deconspirarea colaboratorilor fostei Securități ținând capul de afiș, producând surprize mai mari sau mai mici pe scena politică.

Din păcate, odată ce această deconspirare a luat amploare au apărut tot mai multe voci, unele ale unor politicieni altele ale unor așa-ziși lideri de opinie, care susțineau că această acțiune de deconspirare se aseamănă cu teroarea declanșată de comuniști în anii 1950 și că singurul ei scop este de a fi folosită în eliminarea adversarilor politici.

Consider că un asemenea mod de a gândi constituie o jignire adusă zecilor de mii de români care și-au pierdut viața în urma terorii declanșate de partidul comunist în anii 1950, murind ca trădători de neam pentru că au încercat să se opună unui regim criminal, neavând "șansa" de a munci ca niște "buni români" la propășirea și apărarea intereselor statului român comunist, așa cum ne spun că au făcut cei mai mulți colaboratori ai Securității, deconspirați astăzi.

Eu susțin în continuare că această deconspirare este binevenită, chiar dacă are loc cu o întârziere de 16 ani, pentru că nu putem funcționa ca o societate normală, mai ales în contextul apropiatei noastre integrări europene, atât timp cât planează o suspiciune din partea majorității populației asupra faptului că cei care dețin posturile cele mai importante în politică, afaceri, media sunt în fapt creații ale fostului sistem securisto-comunist.

Însă, eu consider și că această deconspirare nu trebuie să se oprească doar la informatori ai fostei Securități, pentru că până la urmă aceștia se aflau pe ultimele trepte ale sistemului, ci trebuie să îi aibă în vedere și pe ofițerii de Securitate și mai ales pe foștii nomenclaturiști de diferite ranguri, pentru că de fapt aceștia erau cei care controlau inclusiv Securitatea.

Vă mulțumesc.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică: Început de an școlar sumbru;

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declarație politică: "Început de an școlar sumbru"

Reforma în învățământ este un dezastru ridicat la rangul de rușine națională de către un Guvern incapabil să își gestioneze prioritățile. Anul trecut ați avut încă pe cine da vina, însă de această dată, cine va purta rușinea pentru eșecul și neputința din sistemul de învățământ? Nici măcar greva prelungită a profesorilor de anul trecut nu a putut să vă scoată din amorțeala, nici perioada de vacanță nu v-a adus la muncă mai dornici în a munci pentru poporul român. Un guvern care trăiește din certuri și inerție e un Guvern sortit eșecului și se pare că preferați rețeta eșecului decât o minimă decență în a privi spre nevoile reale ale poporului care v-a ales cu atâta încredere.

Vă reamintesc că învățământul formează noi și noi generații, iar lipsa de reformă duce la pierderi însemnate pe termen lung și foarte lung. Școli gata să cadă peste elevi, salarii mai mult decât rușinoase, lipsa de proiecte și strategii mă obligă să mă întreb pentru ce mai existați în fruntea unui minister lipsit de activitate?

Nu este admis ca în prag de integrare europeană să fim de râsul Europei în ce privește educația, într-o țară cu tineri deosebiți a căror potențial se pierde sub conducerea incompetenței.

Dascălii au învestit ani în educație, și nu merită să fie luați peste picior de niște conducători vremelnici ajunși întâmplător pe funcții de conducere.

Mai nou, a fi profesor a devenit subiect de glumă națională și doar dragostea pentru elevi îi mai ține pe mulți dintre ei în învățământ.

Sau ați luat exemplu de la domnul președinte Băsescu care a recunoscut în repetate rânduri că nu prea i-a plăcut școala și faceți acum din asta un slogan național? Să fie aceasta rețeta unui român de succes? Plimbarea prin cârciumi, ridiculizarea valorilor și râsetele înfundate care suplinesc tot mai des lipsa unor remarci inteligente par a fi noile metode de câștigare a popularității. Ce nevoie mai avem de bun simț sau cunoașterea istoriei naționale când vulgaritatea e mult mai la îndemână.

Cât mai trebuie să așteptăm să vă treziți și să înțelegeți ca elevii și profesorii nu sunt niște ființe inferioare lipsite de importanță ci reprezintă viitorul pe care nu aveți dreptul să îl distrugeți?

Un început de an sumbru... oglindă a eșecului Guvernului Tăriceanu.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică cu titlul Stabilirea priorităților;

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declarație politică: "Stabilirea priorităților"

În sesiunea parlamentară trecută am făcut un apel către colegii mei din partidele de opoziție prin care doream să ne concentrăm mai mult asupra problemei integrării și să lăsăm măcar pentru câteva luni la o parte certurile politicianiste și lupta de culise.

Angajamentele pe care Guvernul Tăriceanu și le-a asumat în timpul campaniei electorale, și anume introducerea cotei unice de impozitare, recalcularea pensiilor, combaterea corupției au fost îndeplinite și au fost abordate probleme grave ale societății, precum reforma în justiție, problema proprietății, controlul asupra averii demnitarilor sau transparența asupra cheltuirii banului public.

Deși se contestă acest lucru, putem să afirmăm că datorită cotei unice de impozitare, pentru prima dată după 1989 piața muncii în România s-a înregistrat o creștere a numărului de locuri de muncă mai ales în sectorul privat, datorită încurajării mediului de afaceri ce reprezintă caracteristica principală a unei adevărate guvernări de dreapta, dar și o scădere a muncii la negru.

Prin programele destinate agriculturii, în principal SAPARD, "Fermierul și "Renta Viageră" a devenit o altă prioritate modernizarea agriculturii românești și adaptarea la cerințele Uniunii Europene, dar mai important decât toate aceste programe este finalizarea retrocedării proprietății funciare.

În ceea ce privește infrastructura au fost elaborate noi proiecte în ce privește construcția de autostrăzi, dar au fost demarate și chiar încheiate lucrări de modernizare a drumurilor, dar și construcția de poduri și podețe, consolidarea malurilor și sistematizarea albiilor de râuri.

Dar mai presus de toate, prioritatea zero a guvernului a reprezentat-o și o reprezintă în continuare integrarea în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, obiectiv îndeplinit printr-un efort susținut ce a dus la eliminarea stegulețelor roșii, iar în acest moment România se află în aceleași condiții în care se aflau noile state membre în momentul aderării.

  Gabriel Sandu - declarație politică: Nevoia de adevăr;

Domnul Gabriel Sandu:

Declarație politică: "Nevoia de adevăr"

Stimați colegi,

Cu toate că, în ultimul timp, s-au făcut pași importanți în direcția descoperiri adevărului despre perioada comunistă și repunerii societății românești pe noi baze morale, consider că putem merge mai departe și că putem arăta cetățenilor acestei țări adevărul așa cum este.

Contrar așteptărilor mele, deconspirarea dosarelor secretizate a aruncat mai mult umbră și confuzie decât lumină asupra trecutului persoanelor vizate. Mai mult, CNSAS-ul a ajuns în situația în care a fost contestat din cauza modului în care au fost luate deciziile, fiind aproape discreditat ca instituție.

Am asistat în ultimul timp la apariția unui nou tip de bătălie politică, bazată pe manipularea opiniei publice prin celebrele informații din diferite "surse" și prin declarații care nu se bazează pe dovezi reale.

Cred că a venit timpul să punem capăt suspiciunilor și isteriei naționale prin două măsuri care să asigure transparența, claritatea și care să dea posibilitatea cetățenilor da lua o decizie obiectivă asupra celor care îi conduc și-i reprezintă.

Prima măsură este modificarea Legii nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică prin introducerea unui articol care prevede publicarea în întregime a dosarelor persoanelor prevăzute la articolul 2 pe pagina de web a instituției.

A doua măsură este de a modifica Legea nr.16 din 2 aprilie 1996 Legea Arhivelor Naționale prin desecretizarea tuturor dosarelor care au aparținut Partidului Comunist Român și publicarea acestora pe pagina de web a instituției.

Prin adoptarea acestor modificări, vom putea în sfârșit să ne îndeplinim scopul de a înfățișa opiniei publice adevărul și nu interpretări, despre ce a însemnat regimul totalitar în care am fost captivi timp de 50 de ani. Nu în ultimul rând, ne vom alinia în sfârșit în rândul fostelor țări ale blocului socialist care au știut să facă lumina în trecutul lor.

  Florin Iordache - declarație politică intitulată Agenție Națională pentru Integritate de dragul ministrului justiției;

Domnul Florin Iordache:

"Agenție națională pentru integritate de dragul ministrului justiției"

După haosul produs prin modificările aduse codului penal și codului de procedură penală, prin jocul de-a uite prorogarea nu e prorogarea legilor nr. 301/2004, respectiv 294/2004, uite modificări noi (de fapt aceleași, dar preluate sub un alt nume), ministrul justiției își pune amprenta pe un alt delir inventat peste noapte sub numele A.N.I.

Nu vreau să fac aici apologia omului din opoziție, ci vreau să semnalez anumite aspecte care, și cu ochiul liber, nu pot fi trecute cu vederea.

Începând de săptămâna trecută, ordinea de zi a Comisiei juridice are o nouă prioritate legislativă numită "Agenția Națională de Integritate". Probabil că un necunoscător se întreabă ce este această ANI, sau cu ce anume se ocupă ea atât timp cât nici Uniunea Europeană nu prea are habar cu ce se mănâncă.

Nu contest puterea de inițiativă a ministrului justiției, dar de aici și până la a crea o instituție pirat, pe placul unora, cred că este totuși mult.

Am fost obișnuiți să ni se vâre sub nas proiecte inițiate de Guvern, invocându-se mult vehiculata "prioritate a Uniunii Europene". Mizând pe acest aspect, ministrul justiției a crezut că vine în fața unui Parlament care nu prea are habar de ce zice Uniunea Europeană. Vrem să o asigurăm pe doamna ministru că lucrurile nu sunt nici pe departe așa cum dorește domnia sa să lase să se înțeleagă. Întrebată totuși dacă mai există o instituție similară în Uniunea Europeană, ministrul justiției a răspuns răspicat NU! Dar ce contează că nu există. Eu vreau această instituție. Dumneavoastră, nu?" Doamna ministru avea o atitudine sfidătoare de parcă noi, parlamentarii, am fi de capul nostru și am crea instituții pentru că așa vrea un ministru efemer. Să nu uităm că avem o Constituție care nu ne permite înființarea de instituții ori de câte ori ne trezim dimineața cu dorința de a mai scoate câte o trăznaie, cu care să ne mândrim în fața camerelor de luat vederi.

Mai este puțin timp și vom fi membrii ai Uniunii Europene și nouă ne arde de creat instituții. Dar de ce să ne mirăm când însuși ministrul justiției a susținut în fața Comisiei juridice că "Legea A.N.I. este Legea Macovei".

Nu am crezut că sistemul legislativ se află în mâna unor oameni, am putea spune, "narcisiști" care plagiază idei bune din inițiative realizate de opoziție, doar pentru a da bine pe sticlă, în fața electoratului.

Ceea ce este cert este faptul că nu putem crea instituții de dragul miniștrilor, chiar și dacă acești miniștri poartă numele de Monica Luisa Macovei.

Vă mulțumesc.

  Ioan Oltean - declarație politică având ca temă Începerea noului an școlar, între adevăr și mistificare;

Domnul Ioan Oltean:

"Începerea noului an școlar, între adevăr și mistificare"

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Ne mai despart doar câteva zile de un moment emoționant atât pentru copiii noștri, cât și pentru cei care îi îndrumă de la catedre, dascălii lor. Deschiderea noului an școlar bate la ușă.

Dar, dincolo de lupte mai mult sau mai puțin justificate, de zbateri mai mult sau mai puțin utile și de plata unor polițe prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, suntem datori să spunem adevărul.

Anul școlar 2006-2007 va fi, pentru educație, un an al proiectelor de anvergură. Va fi un an hotărâtor, pentru că va arăta, înainte de integrarea în Uniunea Europeană, capacitatea școlilor de a atrage fonduri pe baza proiectelor.

Învățământul românesc are mare nevoie de acest lucru, are nevoie de banii alocați, dar nu este mai puțin adevărat că trebuie neapărat să dovedească faptul că are capacitatea de a-i utiliza.

Întreaga strategie a Ministerului Educației și Cercetării pentru anul școlar 2006-2007, precum și pentru perioada imediat următoare, 2006-2008, este orientată spre îndeplinirea criteriilor de integrare a României în Uniunea Europeană, spre satisfacerea cerințelor de calitate și competitivitate europene.

Nu trebuie să uităm că în prezent avem de-a face cu un sistem subfinanțat timp de 17 ani. Este un adevăr crud ale cărui roade se culeg, din nefericire, acum. Pe de altă parte, este adevărat că infrastructura în învățământul universitar și preuniversitar este în plin proces de ameliorare. Finanțarea învățământului din acest an este fără precedent.

Toate unitățile din sistemul de învățământ au avut sarcina ca, până la 15 septembrie, să realizeze igienizarea spațiilor. Dotarea cu mobilier nou, reabilitări, reparații majore, stabilirea de noi spații de învățământ, sunt ținte realizabile încă. Ceea ce nu se va putea realiza, din lipsă de timp fizic, se va concretiza cu siguranță în perioada următoare, în condiții de finanțare susținută.

La rectificarea bugetară din luna august de anul acesta au fost prevăzute un număr de 365 de școli pentru asigurarea utilităților (apă curentă, instalații sanitare), în valoare de 35,6 mil. lei. La următoarea rectificare, vor fi propuse 791 de unități școlare pentru alocări de investiții în vederea asigurării utilităților, în valoare de 66,4 mil. lei.

Cu siguranță, în conformitate cu Programul de guvernare al Alianței D.A., la sfârșitul anului 2008 nu ne vom mai întâlni cu situații de școli neautorizate sanitar, în condițiile în care atât în anul 2007 cât și în anul 2008, Ministerul Educației și Cercetării va avea prevăzut un buget de 6% din P.I.B.

Iată de ce putem spune cu certitudine că afirmațiile care fac trimitere la termene depășite și la lipsa realizărilor din învățământ, pun în evidență aprecieri superficiale și nu pot fi catalogate decât drept reavoință.

Vă mulțumesc.

  Marius Iriza - atenționare în privința unei crize severe în sistemul sanitar legat de migrarea personalului medical mediu;

Domnul Marius Iriza:

După cum se știe, după evenimentele din Decembrie 1989, în căutarea unui trai mai bun, tot mai mulți români aleg să-și încerce norocul în străinătate. În ultimii ani s-a putut observa o tot mai accentuată migrație a personalului mediu sanitar către țări ale Uniunii Europene.

Conform unui studiu comandat de Federația "Solidaritatea Sanitară", 93,1% din personalul mediu sanitar din România consideră că salariul actual nu le asigură o viață confortabilă.

Dintre cei chestionați, 91,52% sunt de părere că singura soluție pentru realizarea lor financiară este plecarea la muncă în străinătate. Acest fapt demonstrează că în acest moment este de preferat un loc de muncă dincolo de hotarele țării, mai bine plătit, însă cât se poate de nesigur, decât un loc de muncă sigur, în țară, însă mult mai prost plătit.

Posibil ca răspunsurile la acest sondaj să fi fost influențate și de faptul că 87,79% dintre subiecți au colegi sau prieteni plecați la muncă în străinătate.

Nu doar salariul îi nemulțumește însă pe asistenții medicali. Printre motivele invocate la plecarea lor în alta țară, se regăsesc nemulțumiri legate de criza de medicamente, dotările spitalelor și în special proasta administrare a acestora.

Dacă situația rămâne neschimbată am putea asista la o criză severă în sistemul sanitar în privința personalului medical mediu, iar ceea ce va favoriza această criză este posibilitatea asistenților medicali de a pleca legal, cu contract de muncă în străinătate.

Este de înțeles migrarea cadrelor medicale medii către țările europene deoarece acolo găsesc toate condițiile necesare desfășurării procesului de muncă în condiții civilizate, iar salariile pe care le primesc îi ajută să poată spera pe viitor la o viață mai bună.

Interesant de urmărit sunt poziția Guvernului Tăriceanu privitor la această problemă și măsurile care vor fi luate pentru stoparea migrației continue a cadrelor medicale românești către alte țări.

Sperăm ca în anii ce vor urma românii să nu mai fie nevoiți să ia drumul pribegiei pentru a putea oferi familiei un trai decent.

  Mircea Man - intervenție cu tema 21 septembrie - Ziua Mondială a Păcii;

Domnul Mircea Man:

"21 septembrie - Ziua Mondială a Păcii"

"Pacea înseamnă libertate înfăptuită, libertate și în același timp adevăr"- Aldous Huxley

In fiecare an, la data de 21 septembrie se celebrează Ziua Internațională a Păcii, zi în care întreaga lume își exprimă speranța într-un viitor al păcii și al unității între națiuni. Ziua Internațională a Păcii s-a stabilit pe 21 septembrie 1981 de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite prin rezoluția 55/282, adunare ce a sfătuit ca această zi să reprezinte o zi de încetare a focului și nonviolenței la nivel global.

Ziua Internațională a Păcii este celebrată în fiecare an la deschiderea sesiunii anuale a Adunării Generale a Națiunilor Unite și reprezintă unica sărbătoare oficială declarată de Națiunile Unite.

Cel mai obișnuit mod de a comemora această zi importantă este acela de a păstra un moment de reculegere, de a reflecta asupra angajamentului fiecăruia dintre noi în lupta pentru menținerea păcii în lume.

Nu trebuie să uităm ziua de 11 septembrie 2001, zi în care la New-York s-au comis cele mai violente acte de terorism împotriva umanității, zi ce a influențat cursul istoriei.

"Lumea nu va mai fi vreodată la fel" pentru că s-a schimbat ordinea mondială, lumea întreaga s-a împărțit în "buni" și "răi", în "prieteni" și "dușmani".

Astăzi, după 5 ani de la această mare tragedie, cetățenii americani, dar si oamenii de pe întregul mapamond, țin un moment de reculegere în memoria victimelor terorismului, a familiilor și apropiaților lor.

Trebuie ca ziua de 21 septembrie să fie o zi a nonviolenței, fără focuri de armă, fără ură, o invitație la încetarea oricăror ostilități și la prevenirea tuturor conflictelor violente.

Noi toți putem să creăm o lume mai bună și mai dreaptă, o lume a păcii și siguranței, pentru că pacea este dorința comună a tuturor oamenilor din întreaga lume.

Pacea globală este posibilă, indiferent de cultură sau religie, și fiecare dintre noi poate să-și aducă contribuția la înfăptuirea acestui lucru.

  Monica Iacob-Ridzi - Despre perenitatea unei mari sărbători: comemorarea eroului Avram Iancu;

Doamna Monica Iacob-Ridzi:

"Despre perenitatea unei mari sărbători: comemorarea eroului Avram Iancu"

A devenit o tradiție ca în fiecare an, pe 17 septembrie, să ne reculegem într-un moment de pioasă aducere aminte la Țebea, în inima Țării Moților, lângă mormântul lui Avram Iancu, erou al neamului românesc.

Personalitate complexă, om de mare cultură și de mare curaj, iubitor de neam și țară, Avram Iancu și-a câștigat un loc inegalabil în istoria noastră modernă prin lupta sa neobosită pentru afirmarea identității naționale a românilor din Ardeal.

Mormântul său a fost străjuit mai bine de un veac de falnicul gorun al lui Horea, alt tribun al drepturilor legitime ale românilor, ridicat din seva aceluiași pământ.

Dar timpul, în nemiloasa și implacabila sa trecere, nu iartă nici oameni, nici arbori.

Stejarul bisecular al lui Horea s-a stins. Anul trecut, ultimele picături de sevă din glorioasa sa existență mai tremmurau în frunze. A rămas, însă, și va rămâne de-a pururi vie amintirea celor doi eroi, Horea și Avram Iancu - Craiul Munților Apuseni, nume veșnic îngemnate în Pantheonul devenirii noastre.

Să cinstim și în acest an memoria lui Avram Iancu. Această sărbătoare nu-și va pierde nicicând din glorioasa ei măreție. Ne bucurăm că vom intra în Uniunea Europeană. Da, vom intra cu întreaga noastră zestre istorică, împreună cu toate numele sfinte ale bogatului nostru trecut. Vom intra alături de spiritul vizionar al lui Avram Iancu, indiferent dacă unora le place sau nu acest lucru. Pentru că noi și numai noi avem dreptul de a ne stabili pietrele de hotar ale istoriei noastre naționale.

Așadar, doamnelor și domnilor parlamentari, așteptăm și din partea celor ce nu vor putea veni, fizic vorbind, la Țebea în acest frumos început de toamnă, un gând frumos și un gest de pioasă aducere aminte pentru memoroia nepieritoare a unui mare erou al neamului nostru: Avram Iancu.

  Marius Rogin - Despre mult așteptata desecretizare a dosarelor Securității;

Domnul Marius Rogin:

"Despre mult așteptata desecretizare a dosarelor Securității"

Am început, după o foarte lungă așteptare, să asistăm la o reală schimbare de situație pe care mulți dintre noi o așteptam odată cu desecretizarea dosarelor fostei Securități. La fel de adevărat este însă și faptul că nu puțini dintre noi erau cei care nu doreau de fapt acest lucru, din motive lesne de înțeles. Această "deschidere a cutiei Pandorei" a început deja să aducă câteva surprize care schimbă total punctul de vedere pe care unii și l-au făcut despre unele persoane implicate politic sau altfel decât politic.

Faptul că cei care nu doreau această desecretizare sunt din ce în ce mai mulți, nu ne face să credem altceva decât că cei care au desfășurat activități în folosul acestei Securități sunt într-un număr mult mai mare decât ne imaginăm și că nu puțini dintre aceștia mai sunt într-un fel sau altul activi.

Am observat însă că scuza pe care mulți o folosesc în apărare este cea că acele vremuri erau diferite de cele din prezent. Da. Adevărat este că cele de acum sunt altfel decât cele care au fost. Însă și oamenii de acum ar trebui să fie alții decât cei de atunci. Pentru că aceștia mai sunt încă cei de atunci se datorează însă și întârzierii cu care noi, românii, am ajuns să facem un lucru pe care, firesc, era să-l facem mult mai devreme. Cu totul altfel ar fi stat lucrurile în prezent. Cu totul alta arfi fost clasa politică din aceste vremuri și pot să spun că, cu totul alta ar fi fost situația României și din alte puncte de vedere. Această situație n-a făcut altceva decât să dea voie anumitor grupuri să-și ducă la îndeplinire planurile și să aducă România într-o situație din care cu greu vom mai putea ieși.

Au existat însă voci, mai există încă și acum, care pun întrebări de genul: cât de bună este această desecretizare? Oare chiar ne dorim acest lucru? Sau: suntem noi pregătiți pentru ea? Nu pot să spun decât un lucru: nu ne mai putem folosi de scuza "mai bine mai târziu decât niciodată".

Un lucru însă lasă cetățeanului simplu, observatorului care urmărește tăcut întreg acest "spectacol", un gust amar: unii se folosesc de aceste dosare pentru a-și regla conturile cu cei care le stau în drum, cu cei în fața cărora se simt vulnerabili, "descoperiți". Iată deci cât de puțin au învățat din acea democrație cu care le place să se laude, în numele căreia afirmă sus și tare că pledează. Ajung astfel să mai pun și eu o întrebare: cât de mult ne dorim acum astfel de oameni în viața politică? Las și acest răspuns și vreau să-l aflu tot din partea cetățeanului simplu, acel observator tăcut care-și alege reprezentanții.

Iată, nu pot să nu remarc o altă realitate. Diferențierea care se face între acești colaboratori, sau cum vreți să le mai spuneți, ai Securității. S-a început în cele din urmă eliminarea acestora, însă pe unii îi "executăm" de-a dreptul, îi strivim sub călcâi, iar altora le mai permitem însă să-și mai revină nițel, le aplicăm un altfel de tratament. Îi mai păstrăm încă alături de noi. Cât de corecte sunt armele pe care le folosim?

Există apoi o altă categorie de voci care spun că desecretizarea ar trebui oprită în fața prelaților bisericești. Vorbim însă de preoți care au colaborat, care au dat note informative, care au înșelat așteptările unor oameni a căror ultimă speranță și încredere era în fețele bisericești. Oameni care au venit în fața preotului ca în fața unui salvator. Ce a făcut însă acesta pentru ei? Spunea cineva că vor fi unele capete bisericești care se vor pleca. Cât de plecate pot sta, doamnelor și domnilor deputați, capetele acelora care au încălcat regulile propriei conștiințe? Înclin să cred că nu poate fi vorba despre o reală plecare, ci doar de o falsă cerere la iertăciune.

Biserica însă rămâne o sursă de putere pentru mulți care și-o doresc. Rămâne să vedem cine are nevoie de protecția acesteia și nu doar de protecție.

Haideți să nu trecem atât de ușor peste o realitate evidentă: Securitatea n-a însemnat niciodată numai dosare, ofițeri și informatori. Securitatea a fost mecanismul diabolic care a mutilat o societate. În timp ce unii își asigurau traiul liniștit lor și familiilor lor, alții și-au pierdut datorită lor tot ceea ce au avm mai de preț pe lume: viața. E lucrul pe care nu trebuie să-l uităm niciodată.

  Petru Movilă - declarație politică având ca temă «Legea bunului plac în sănătate»;

Domnul Petru Movilă:

«Legea "bunului plac" în sănătate»

Așa s-ar putea numi, stimați colegi, legea pe care o aplică unele administrații locale și fac referire aici la acele administrații conduse de reprezentanții Partidul Social Democrat. De ce "legea bunului plac"? Pentru că este interpretată în stilul propriu al celui care o aplică și nu în spiritul legii.

Exemplul cel mai recent este dat de Legea privind vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale cu destinața cabinete medicale, precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical.

După cum bine știți, OUG nr. 110/2005 și legea privind aprobarea ordonanței au stabilit foarte clar condițiile care trebuie îndeplinite de solicitanți, dar și atribuțiile unităților administrativ-teritoriale în ceea ce privește situația spațiilor în cauză. Legea stabilește cadrul juridic pentru vânzarea spațiilor proprietate private a statului în care, la data prezentei ordonanțe de urgență, funcționează unități medicale înființate și organizate potrivit Ordonanței Guvernului 124/1998.

Aceste spații sunt vândute celor care își desfășoară deja activitatea în ele. Or, la nivelul unor administrații locale, prevederile legale au ajuns să fie interpretate după bunul plac. Situațiile pe care vi le voi descrie nu sunt doar apanajul municipiului Iași, ci se întâlnesc în toate localitățile conduse de membrii PSD.

Cererile privind cumpărarea spațiilor sunt analizate la nivelul administrației locale pe baza afinităților politice ale solicitanților. Dacă ești membru Partidul Social Democrat primești în cel mai scurt timp contractul de cumpărare. Dacă, pe de altă parte, simpatia este îndreptată spre dreapta eșicherului politic, te trezești cu un răspuns sec: "spațiul va fi scos la vânzare prin licitație". Cunosc mult situații în care, cabinete care funcționează în aceeași clădire au fost vândute solicitanților pe astfel de criterii, în timp ce unii medici s-au lovit de răspunsul amintit, "scoaterea la vânzare prin licitație".

Motivele invocate de administrațiile locale sunt din cele mai diverse. Posibile, și nu certe, cereri de retrocedare a clădirilor în care funcționează cabinetele medicale, renumerotarea cabinetelor existente, astfel încât unul sau două "dispar" din acea unitate medicală, publicarea pe site-ul oficial a cabinetelor scoase la vânzare, dar vânzarea lor către alte persoane decât cele îndreptățite de lege. Astfel de practici se doresc a aduce oprobiul public față de actuala guvernare.

V-am dat exemple din aplicarea legii privind vânzarea spațiilor cu destinație medicală, dar fenomenul despre care am vorbit se extinde și la alte legi. În condițiile în care nerespectarea legislației devine o practică în rândul membrilor PSD, stau și mă întreb dacă se poate vorbi despre o opoziție constructivă. Nimeni nu este mai presus de lege, acesta este principiul după care ne conducem. De ce unii membri PSD cu funcție în administrațiile locale își arogă alte drepturi?

  Nicolae Bădălău - declarație politică cu titlul Barierele României;

Domnul Nicolae Bădălău:

Declarație politică: "Barierele României".

Noile coordonate europene ne obligă la ridicarea barierelor, atât ale granițelor, cât și ale mentalităților. În Giurgiu, domnul primar Lucian Iliescu, exponent al liberalismului local, a promovat o politică financiară nefastă.

Turismul este sufocat de taxe de pod, de tranzit, de ecologizare. Toate granițele Uniunii Europene trebuie să permită libera circulație.

Primăria bravează în investirea banilor preluați samavolnic din vamă. Infrastructura orașului este dezvoltată însă din fonduri europene, împrumuturi care se vor rambursa în ani.

Vorbim de turism, de dezvoltarea lui, însă inventăm tot felul de bariere care alungă turiștii. Inventăm taxa de tranzit a municipiului, însă șoseaua nu trece prin municipiu. Turiștii ne ocolesc orașul de frica barierelor.

Europa își deschide granițele pentru români, însă noi le îngrădim cu bariere:

Taxe dus: 472.000 - taxă tranzit oraș; 208.000 - taxă trecere pod; 390.000 - taxă ecologizare;

Taxe întors: 472.000 - taxă tranzit oraș; 64.000 - taxă ecologizare; 390.000 - taxă ecologizare.

Taxele care se ridică la 2.500.000 lei un drum dus-întors România-Bulgaria pătează obrazul nostru de diplomați.

Suntem onești cu noi înșine, trebuie să fim onești și cu cei care ne vizitează.

Ce vină au românii din alte județe că noi vrem să ne dezvoltăm orașul prin bani ce nu ne aparțin? Iar verificările instituțiilor de profil demonstrează circuite vicioase ale acestor taxe.

Dacă vrem să fim europeni, trebuie să avem deschidere spre Europa. Blocajul inițiat la Giurgiu spre țara cu care suntem în tandem, Bulgaria, încalcă legile bunului simț, sacrifică un turism deja precar.

Cetățenii străini se vor duce spre zone cu adevărat de agrement unde se vor simți bine.

În România, intrarea și ieșirea danubiană e presată de dezacorduri pecuniare.

Ca reprezentant al Parlamentului României în județul Giurgiu, solicit demontarea tuturor barierelor care ne separă de lumea civilizată și deschiderea porților spre stelele azurului european.

  Victor Sanda - declarație politică cu tema «Creșterea fiscalității în agricultură - o propunere liberală aberantă, care îl irită chiar și pe forumistul Traian Băsescu»;

Domnul Victor Sanda:

«Creșterea fiscalității în agricultură - o propunere liberală aberantă, care-l irită chiar și pe "forumistul" Traian Băsescu»

Recent, președintele Traian Băsescu ni s-a dezvăluit într-o nouă postură, aceea de "forumist" pe paginile de internet ale cotidianelor centrale.

Dorința sa de a da peste mâini acelora care, în opinia sa, au greșit sau au dezinformat, sau s-au abătut de la adevăr sau de la ceea ce domnia sa consideră că este bine, l-a făcut pe președintele Băsescu să ajungă să-și posteze comentariile și nemulțumirile până și pe forumurile publicațiilor naționale.

Cu toții am fost puși în temă asupra urării pe care președintele țării i-a adresat-o pe forum directorului editorial al unui important cotidian central, care publica un articol despre trecutul său: "Dumnezeu să ne dea sănătate cât adevăr spunem legat de povestea pe care ați prezentat-o în ziarul de mâine".

Astăzi, la rândul meu, vreau să-i întorc urarea forumistului Traian Băsescu. Iată de ce. Săptămâna trecută, am lecturat un articol intitulat "Strategia fiscal-bugetară mărește taxele pe proprietate, muncă și agricultură", apărut în numărul din 4 septembrie al aceluiași cotidian central.

Se cuvine să precizez că articolul respectiv prezenta câteva din direcțiile pe care se bazează viitoarea strategie fiscală pe termen mediu a României, elaborată de ministrul finanțelor publice, Sebastian Vlădescu.

Între aceste direcții, se numără și creșterea fiscalităiții în agricultură. Această creștere a impozitării în ramură este practic aberantă, deși este susținută de colegul liberal al ministrului, senatorul Varujan Vosganian, prin aceea că circa 40% din populația țării lucrează în agricultură.

Președintele Comisiei senatoriale de buget-finanțe afirmă că aportul acestei ramuri în PIB este de doar circa 1%, respectiv jumătate față de perioada dinainte de 1989, dar fie se preface, fie a uitat cu desăvârșire că la vremea aceea România era supranumită "grânarul Europei".

Mai cu picioarele pe pământ, alți colegi de doctrină ai finanțistului Vlădescu, foști miniștri de finanțe, susțin contrariul bazându-se pe realitatea crudă din domeniul agriculturii din zilele noastre, și anume că majoritatea celor 40% care lucrează în agricultură trăiesc în condiții de sărăcie, practicând o agricultură de subzistență.

Și atunci, pe ce să pui impozit? Pe sărăcie?

Este adevărat că grija de a asigura contribuția anuală a țării noastre la Uniunea Europeană îi aduce pe actualii guvernanți în stare de gesturi disperat de prostești?!

Mult mai elocvent a fost mesajul intitulat "Agricultura" și semnat de Traian B., transmis pe forumul respectivului articol. Permiteți-mi să-l citez pe forumist: "Cum adică 40% lucrează în agricultură? "O freacă" în agricultură, ăsta-i termenul corect. Să pui cartofi în jurul casei și să duci vaca la păscut este nebunie și prostie...".

Stimați colegi, pentru acest mesaj, vreau să-i urez forumistului Traian B., care poate este chiar președintele țării, următoarele: "Dumnezeu să vă dea sănătate pentru cât adevăr spuneți despre agricultură", în urma căreia ministrul Vlădescu vrea să crească PIB-ul României!

  Ionel Palăr - declarație politică cu titlul Clasa politică, între pragmatism și demagogie;

Domnul Ionel Palăr:

"Clasa politică, între pragmatism și demagogie"

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Vara care tocmai s-a încheiat a fost condimentată cu dispute, declarații belicoase, lovituri sub centură, dezvăluiri scandaloase și, în general, rele tratamente aplicate adversarilor politici. Toate acestea, în vreme ce momentul 1 ianuarie 2007 se transformă, pe zi ce trece, dintr-o perspectivă îndepărtată, într-o certitudine apropiată.

Se încearcă așadar, pe diferite căi, obținerea de capital politic. Nimic rău în asta și în deplină legitimitate, într-o democrație pe care o dorim, cu toții, viabilă. Pericolul rezidă însă, în tentația unora de a duce discursul politic într-o zonă a derizoriului. Se inventează teme de dragul orgoliului personal și se lansează speculații și acuze lipsite de conținut.

Toate elementele de mai sus creează iluzia discordiei perpetue în sânul clasei politice românești. In acest răstimp, românii sunt bulversați de avalanșa deciziilor politice iar oficialii europeni lansează avertismente după avertismente privind aderarea României la termenul stabilit, legate fiind și de pachetele de legi care condiționează integrarea la 1 ianuarie 2007.

După o vară marcată profund de intervenția politicului în administrarea țării, a venit momentul ca întreaga clasă politică să se replieze și să se pregătească temeinic pentru momentul aderării, lăsând deoparte intrigile și războaiele de o zi care au caracterizat ultimele două luni.

Vă mulțumesc.

  Petru Lificiu - declarație politică cu subiectul Contestarea Raportului la Studiul de Evaluare a Impactului asupra Mediului pentru Roșia Montană;

Domnul Petru Lificiu:

"Contestarea raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului pentru Roșia Montană"

Doresc să exprim profunda îngrijorare față de iminenta avizare a "proiectului minier Roșia Montană" privind exploatarea aurului din Roșia Montană de către compania Roșia Montană Gold Corporation.

Doresc să atrag atenția dumneavoastră asupra pierderilor majore de mediu, sociale, culturale, economice și de imagine externă pe care le va avea România dacă acest proiect va fi acceptat de autoritățile românești.

Proiectul trebuie oprit deoarece nu există argumente suficiente și credibile privind eficiența economică, socială, de mediu etc. a acestui proiect pentru România.

Proiectul implică dezvoltarea celei mai mari exploatări de aur și argint din Europa și are ca scop obținerea de beneficii materiale uriașe pentru compania Roșia Montană Gold Corporation într-un interval de timp foarte scurt și este realizat pe principiul exploatării și utilizării excesive a resurselor zonei. Impactul asupra bunăstării sociale este limitat, iar mediul natural, compromis.

Nu există nici o tendință către o dezvoltare durabilă a comunităților și nici o performanță de mediu, socială sau economică pentru zona Roșia Montană. La nivel european, strategia dezvoltării durabile are rolul de a asigura coerenta între diferitele politici și obiective pe termen lung, iar în aplicarea sa, se are în vedere un sistem de indicatori care să permită o evaluare periodică a activității. In cazul proiectului Roșia Montana nu se fac referiri la acest tip de dezvoltare, nu se vorbește nimic despre strategiile viitoare și nu se pomenește nimic de evaluarea periodică viitoare.

Rezervele de aur și argint de la Roșia Montana reprezintă una dintre rezervele strategice ale României. Raportul costuri (pierderi)/ beneficii este defavorabil pentru România.

Cuantificara impactului potențial a fost realizată superficial iar planurile de management prezentate în scopul diminuării impactului sunt pline de generalități, fără a prezenta nici măcar costurile estimative pentru toate domeniile și cel mai grav sunt făcute pe termen scurt, pe durata de viață a minei (2007 autorizare, 2009 construcție, 2026 exploatare și 2029 închidere).

Autoritățile române trebuie să acționeze preventiv, nu, să constate, prea târziu, un fapt împlinit și imposibil de reparat.

Nu putem rămâne indiferenți față de atacul la memoria neamului, ce se dă sub masca investițiilor străine profitabile, proiectul "Gold Corporation" propune "dislocarea", "relocarea" comunităților locale din zonă, într-un cuvânt înstrăinare acestora, ștergerea identității locale, praf în aer și cianuri în apă, zgomot infernal de explozii și camioane, defrișări etc.

Analiza obiectivă a raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului demonstrează negru pe alb că proiectul nu reprezintă o lucrare de interes public.

Exploatarea proiectată pentru o perioadă de 16 ani nu reprezintă o soluție de dezvoltare durabilă și nu rezolvă problemele sociale și economice ale zonei, care se vor agrava după încheierea lucrărilor. Numărul locurilor de muncă în perioada operațională a exploatării, estimat la 563 de persoane, nu rezolvă nevoile locale. Zona are nevoie de soluții economice pe termen lung, bazate pe resurse regenerabile.

Proiectul este localizat într-o zonă populată, cu importanță istorică și culturală pentru România. Distrugerea comunității Roșia Montana, veche de peste 2000 de ani, prin strămutarea populației, demolarea unor clădiri (inclusiv monumente istorice), biserici și mutarea unor cimitire este de neacceptat;

Strămutarea și relocarea celor 970 de gospodarii din Roșia Montana și din satul Corna, adică a aproximativ 2000 oameni (din 4000 de locuitori ai comunei), conduc la o pierdere socială foarte importantă prin distrugerea coeziunii comunității locale. Comunitatea a avut deja mult de suferit din cauza acestui proiect care contribuie la depopularea munților Apuseni, și așa o zonă depopulată.

Pierderea patrimoniului arheologic și natural unic, constituit din vestigiile arheologice romane Alburnus Maior, incinte funerare romane, galerii, biserici, case etc. care nu se va putea înlocui vreodată va pune Statul Roman în situații juridice grave în fața instanțelor internaționale cu consecințe greu de evaluat în prezent.

Exploatarea la suprafață, în patru cariere deschise Cetatea, Carnic, Orlea și Jig, crearea unui bazin de acumulare a reziduurilor în spatele unui baraj de 185 metri înălțime, închizând valea Corna, va produce o mutilare gravă a peisajului.

Sunt serioase semne de întrebare privind respectarea legislației în vigoarerespectiv: HG 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, HG 351 și 352 privind interzicerea descărcării de substanțe periculoase în mediul acvatic.

Barajul preconizat, construit din rocă sterilă, nu prezintă garanții în situații extreme, după cum demonstrează experiența mai multor țări în care s-au produs accidente grave în diverse exploatări miniere. Prezența unui asemenea bazin de acumulare și baraj în vecinătatea imediata a orașului Abrud reprezintă un mare risc și nu exista nici o garanție că un accident nu se poate produce.

Folosirea cianurii de sodiu în procesul tehnologic și depozitarea în bazin deschis a deșeurilor conținând resturi de cianură, produși de "neutralizare" extrem de toxici și metale grele, reprezintă probleme grave și motive foarte serioase pentru respingerea proiectului.

Exploatarea minieră Roșia Montana periclitează grav biodiversitatea din zonă. Acesta va duce la modificarea suprafețelor biotopurilor de pe amplasament și a categoriilor de folosință a terenurilor (cel mai grav vor fi reduse irevesibil suprafețele de pășuni și fânețe de la 60% în prezent la 22%, iar pădurile de la 18% la 5,6%, în paralel crescând de 13 ori suprafața terenurilor neproductive de la 5% în prezent la 65% prin aplicarea proiectului). Modificarea fondului forestier prin schimbarea vârstei și a compoziției pe specii a tipurilor de pădure.

Zona Roșia Montana conține habitate și specii importante de faună și floră care sunt protejate conform legislației naționale și internaționale, privind conservarea habitatelor naturale și a florei și faunei sălbatice, ca urmare se vor înregistra pierderi și modificări de habitate, distrugeri ale populațiilor de plante sălbatice și plante cu valoare economică. Distrugerea habitatelor speciilor de faună protejată (nevertebrate, reptile, amfibieni, pești, mamifere și păsări). Distrugerea zonelor umede și implicit modificarea rutelor de migrație.

Proiectul prin punerea lui în practică va afecta grav zona arheologică Alburnus Maior, unică în lume și de mare valoare istorică și culturală.

Nimenei nu cunoaște costurile reale de refacere a mediului. Nu există studii de cost - beneficiu realizate de autoritățile române. Nu există garanția că la terminarea lucrărilor și închiderea exploatării Compania Roșia Montană Gold Corporation va asigura costurile de refacere a mediului. Tendința mondială actuală este de a preveni poluarea mediului și nu de a-l reface ulterior.

Nu s-a făcut o analiză comparativă a valorii proiectului minier față de valoarea activităților alternative mineritului cum ar fi agricultura, turismul, etc.

Nu s-a realizat o evaluare a veniturilor potențiale generate de turism la Roșia Montana în cazul ne-realizării proiectului, venituri asociate cu vizitarea galeriilor romane din Masivul Carnic.

In pofida a zeci de mii de luări de poziție din țară și din străinătate, instituții guvernamentale și neguvernamentale, 1038 oameni de știință, istorici arheologi, economiști, oameni simpli, etc. compania Roșia Montana Gold Corporation, merge mai departe, sfidează opinia publică.

Lupta pentru salvarea Roșiei Montane este susținută de: Academia Română, Univesitatea Politehnică București, Academia de Studii Economice București, Universitatea București, zeci de alte Universități de stat și particulare din România și din străinătate, Comisia Europeană, Consiliul Europei, Parlamentul European,

Propuneri:

1. Raportul la Studiul de Evaluare a Impactului asupra Mediului (EIM ) depus de Compania Roșia Montană Gold Corporation să fie analizat de specialiștii români, recunoscuți la nivel național, din diferite domenii de activitae (minerit, ecologie, economie, arheologie, social etc.) la solicitarea Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor.

Acest raport să fie făcut public.

2. Raportul la Studiul de Evaluare a Impactului asupra Mediului (EIM ) depus de Compania Roșia Montană Gold Corporation să fie analizat de experți străini recunoscuți pe plan internațional din țări care s-au confruntat cu aceleași probleme.

Raportul să fie făcut public.

3. Raportul la Studiul de Evaluare a Impactului asupra Mediului (EIM ) depus de Compania Roșia Montană Gold Corporation să fie analizat de Parlamentul României prin Comisiile de specialitate.

Rezultatele să fie supuse dezbaterilor parlamentare.

Raportul să fie făcut public.

4. Acordul de mediu să nu fie emis în nici un caz de Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor și pe cât posibil nici de Guvern ci să reprezinte rezultatul dezbaterilor parlamentare.

  Rareș Șerban Mănescu - salutarea programului Guvernului de reabilitare a așezămintelor și instituțiilor din mediul rural;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Stimați colegi,

Guvernul va investi suma de 100 milioane euro pentru reabilitarea așezămintelor și instituțiilor culturale din mediul rural.

Acest program vine să schimbe fundamental modul în care se face cultura în mediul rural. Este probabil cea mai importantă sumă investită de un guvernul post-decembrist într-un asemenea proiect.

Programul vizează întarirea rolului așezămintelor culturale și instituțiilor culturale din mediul rural și transformarea acestora în centre comunitare de acces universal la informație și cultură și de coeziune culturală. Totodată, se urmarește diversificarea ofertei culturale în mediul rural și creșterea gradului de acces și de participare a populației rurale la viața culturală.

Programul se adreseaza comunelor, satelor, dar și orașelor cu până la 10.000 de locuitori. Aceste așezăminte se află într-o stare gravă de deteriorare.

Prin acest program vor fi reabilitate in jur de 3000 - 3500 de obiective culturale: cămine culturale, monumente, biblioteci, muzee, case memoriale. Implementarea programului se va face de către Ministerul Culturii și Cultelor, care va înființa o unitate de management. Din aceasta vor face parte reprezentanți ai Cancelariei primului-ministru, Ministerului Culturii, Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, Ministerului Administrației și Internelor, Secretariatului General al Guvernului - Departamentul pentru Relații Interetnice si ai Asociației Comunelor din România.

Programul național de reabilitare a așezămintelor culturale și instituțiilor culturale din mediul rural se va aplica începând cu anul în curs și se va desfășura pe o durată de doi ani, cu posibilitatea prelungirii.

Salutăm astfel inițiativa Ministerului Culturii și Cultelor, mai ales având în vedere situația în care se află aceste așezăminte și instituții.

  Roberta Alma Anastase - intervenție referitoare la Reuniunea anuală a diplomației române;

Doamna Roberta Alma Anastase:

Reuniunea anuală a diplomației române, desfășurată sub motto-ul "Noi realități, noi răspunderi, noi perspective" a constituit un moment de reflecție pentru clasa politică cu privire la viitoarele responsabilități pe care România și le va asuma ca membră a Uniunii Europene.

Până acum, prioritatea a fost finalizarea procesului de aderare. În prezent, ne așteaptă un alt test de o importanță majoră, cel al raportului Comisiei din 26 septembrie, pe baza căruia Consiliul Uniunii urmează să confirme aderarea noastră la 1 ianuarie 2007.

România are nevoie de o strategie coerentă post-aderare care să formuleze, în clar, interesele naționale, cum ar fi valorificarea potențialului său politic, economic, social, cultural și uman, dar care să nu excludă faptul că Uniunea Europeană traversează o perioadă "sensibilă", urmărind o sporire a coeziunii interne a uniunii care are nevoie de o reconfigurare instituțională și juridică, de găsirea unor soluții bune cu privire la viitoarele sale granițe și care încearcă să-și consolideze avantajul economic pe plan global.

Pe viitor ne putem raporta la răspunderile politice și de securitate, la o abordare strategică regională, la necesitatea unor noi parteneriate și eliminarea discrepanțelor economico-sociale, dar, evident, vor exista dificultăți de integrare a priorităților României în ansamblul politicii externe ca și de abordare a agendei europene.

Această recuplare cu Europa nu înseamnă aducerea problemelor cu care ne confruntăm și a eșecurilor noastre în interiorul Uniunii, ci adoptarea unui model instituțional, sprijinirea unui proiect politic și definirea profilului european al României. De asemenea, nu trebuie să ne gândim numai la beneficiile integrării, ci și la aportul nostru la construcția Europei de mâine. Statul român trebuie să sprijine deblocarea Tratatului Constituțional, dezvoltarea PESC/PESA, Diversificarea Politicii de Vecinătate și promovarea Agendei Lisabona.

Statutul de membru al Uniunii Europene induce schimbări fundamentale de la normele de drept până la schimbarea mentalităților. România nu trebuie să intre pe "ușa din spate", pentru că are potențialul de a-și mobiliza resursele instituționale și individuale și de a menține și dezvolta diversitatea culturilor europene.

În loc de concluzie, în sprijinul reflecțiilor noastre, pot fi puse cuvintele marelui om de cultură Titu Maiorescu: "La această chemare nu te poți împotrivi: a se uni în principiile de cultură este soarta neapărată a fiecărui popor european. Întrebarea e numai dacă o poate face ca un soț de asemenea, sau ca un rob supus; dacă o poate face scăpându-și și întărindu-și neatârnarea națională sau plecându-se sub puterea străină. Și această întrebare se dezlega numai prin energia vieții intelectuale și economice a poporului, prin bunăvoință și iuțeala de a înțelege și de a-și asimila cultura în activitate potrivită." ("Direcția Nouă", 1872.)

  Mihai Adrian Mălaimare - o privire critică spre viața politică românească;

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Foarte des s-au auzit, în ultima vreme, glasurile unor lideri politici îndemnându-și colegii de partid mai agitați și mai nervoși să-și spele rufele în familie, acolo unde se presupune că treaba aceasta este departe de ochii lumii, ai presei, ai bunului simț la urma urmelor.

Ce m-a surprins este asemănarea fantastică a expresiilor acestora, fie că sunt de stânga, de dreapta sau de centru. Ies frumos în fața pădurii de microfoane și rostesc, cu glas solemn și încărcat de seriozitate, fraze care nu sunt, de fapt, decât niște amărâte de poncife. Spun că adoră bătălia de idei în sânul partidului, că democrația presupune dezbatere și, evident, supunerea față de argumentul forte al acesteia: votul.

O spun cu credința afișată, așa ca pentru niște proști și, dacă ai norocul să nu fii chiar de vârsta grădiniței, ceva îți atrage imediat atenția: mușchii încordați ai feței, care tremură nervos, glasul încărcat de amenințare, degetele mâinilor care se crispează fără sens aparent, ca un fel de reacție a unei biete broaște disecate la stimulul electric.

Toate acestea vorbesc despre cu totul altceva, și anume că nu se acceptă deloc pluralismul opiniilor, că așa numita spălare a rufelor în familie nu este decât o poziționare de-a dreapta sau stânga baricadei, conform principiului comunist: cine nu e cu noi e împotriva noastră.

Toate acestea ne arată că avem o clasă politică primitivă, care nu s-a ridicat deloc deasupra acestui sistem instaurat încă din 1990, în perioada luptelor politice de stradă, a marilor și pateticilor întrebări lansate de pe tanchete de inși care nu foarte târziu au ajuns infractori, găinari de doi bani, nebuni sau chiar lideri importanți.

Ciolanul îi face să freamăte în halul acesta, poziția aducătoare de beneficii imediate, acel implacabil elixir dătător de vertij care este licoarea puterii. Când ai puterea, uiți că toate cele ar trebui spălate în familie, mârâi ca un dulău căruia i se amenință osciorul, rupi cu dinții și cu unghiile și, normal, vii în fața ziariștilor și spui că: "noi nu vom tolera luptele de opinii în afara cadrului organizat al partidului, că..." și nu-și dai seama că ochii îți sunt injectați, că glasul este încărcat de ură puturoasă, că mușchii feței tresar ca nebunii, că pumnii ți se închid și deschid fără rost, că ești tu însuți o poncifă, rostind poncife.

Aceasta este viața politică românească: o poncifă care rostește cu dăruire, cu patos, cu credință, poncifa potrivit căreia suntem de acord cu toții să schimbăm această clasă politică, adică tocmai poncifa de care poncifește vorbim.

  Constantin Traian Igaș - exprimarea acordului în ceea ce privește deconspirarea colaboratorilor Securității;

Domnul Traian Igaș:

Doamnelor și domnilor deputați,

Suntem, în aceste zile, martorii și, în același timp, spectatorii tăcuți ai unui fapt pe care îl așteptam de foarte mult timp. Mulți dintre noi au fost aceia care ne doream să aflăm cine au fost cei care au colaborat du fosta Securitate. La fel de mulți au fost și mai sunt, încă, cei care au făcut și vor face totul pentru ca acești colaboratori să nu fie cunoscuți. Încet, însă, numele lor încep a fi cunoscute. Unele ne surprind, altele mai puțin.

Aflăm despre oamenii Securității, aflați astăzi în sfera politică, aflăm de colaboratori din rândul reprezentanților bisericești, de oameni de cultură, ziariști sau sportivi. Cei mai vânați, însă, român cei din domeniul în care și noi activăm: cel al politicii. Trebuie să recunoaștem că acest lucru se întâmplă din două motive: unul ar putea fi legat de faptul că oameni care au slujit, cu credință, PCR-ul de pe băncile Securității se află astăzi, încă, pe funcții importante în stat, iar cel de-al doilea ar putea fi datorat îndârjirii cu care s-au zbătut să facă tot ceea ce a fost posibil pentru ca informațiile cuprinse în anumite dosare să nu fie cunoscute.

Ca ultimă scuză aduc în fața cetățeanului simplu și milos afirmația că altfel erau acele vremuri și că nu ar fi avut de ales. Total greșit. Fiecare dintre noi avem de ales în anumite situații. Mulți dintre oamenii acelor vremuri au ales să facă cele mai umilitoare munci, sau să suprapopuleze celulele închisorilor. Alții, însă, au ales calea cea mai ușoară și mai avantajoasă.

Ceea ce se întâmplă astăzi în viața politică românească, consider că este un lucru care ar fi trebuit făcut cu mulți ani în urmă. Multe din situațiile grave în care se află astăzi România se datorează acelor oameni care au continuat să conducă destinele acestei țări, punând mai presus de toate interesele proprii. Alții ar fi fost oameni care ar fi condus această țară dacă acest lucru se petrecea, așa cum era și firesc să se întâmple, imediat după Revoluție. Alta ar fi fost clasa politică de astăzi și reprezentanții cetățenilor chiar și în Parlamentul României și poate că alta ar fi fost situația actuală din țară din mai multe puncte de vedere. Suntem iarăși într-o mare întârziere din care avem foarte mult de recuperat.

Cu toate acestea, nu puțini sunt cei care mai pun și astăzi la îndoială necesitatea deconspirării celor care au făcut poliție politică. Cine sunt ei? Tocmai cei care vor prin ultime încercări să protejeze pe cei cărora le mai sunt încă datori, sau chiar pe ei înșiși. România nu-și mai permite luxul de a amâna aceste dezvăluiri și așa după cum bine spunea cineva, nu putem intra în Europa cu tone de dosare ale Securității încă neatinse.

Foarte multe dispute s-au conturat și în cazul colaboratorilor racolați din rândul fețelor bisericești iar aici consider că lucrurile sunt doar la început. Sunt foarte multe cazurile de preoți care au colaborat cu fosta Securitate, însă nici aici colaborarea nu este cea care se dorește a fi. Prin acest lucru, consider că biserica va avea mult de pierdut în fața credincioșilor, deși puterea de care beneficiază aceasta în prezent este una care poate schimba multe. Au fost momente când singura persoană în care oamenii mai aveau încredere era preotul. Această încredere, însă, se dovedește a fi fost încălcată. Încrederea pe care omul ar trebui să o aibă în reprezentanții bisericilor, se află într-o evidentă scădere atâta timp cât și din rândul acestora se vor aplica tratamente diferențiate.

În aceste momente ne aflăm într-o situație în care avem doar două variante: mergem mai departe și facem acea curățenie pe care ar fi trebui să o facem mai demult, ieșind în acest fel din conul de umbră în care încă suntem, sau vom continua să fim cei arătați cu degetul de celelalte state europene în rândul cărora ne dorim să ne aliniem.

Ca reprezentant al tineri clase politice românești tind să sper la o îndreptare spre prima variantă. Securitatea nu a însemnat niciodată numai birouri, dosare și informatori. Ea a fost mecanismul diabolic care a mutilat o întreagă societate. Cred că a sosit timpul să ne desprindem odată de ea și am convingerea că așa va fi.

Vă mulțumesc.

  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică cu tema Indicatori economici peste așteptări, dar fără un nivel de trai mai bun al românilor;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

Declarație politică: "Indicatori economici peste așteptări, dar fără un nivel de trai mai bun al românilor".

Institutul Național de Statistică anunță pentru trimestrul al doilea o creștere economică de 7,8%, iar pentru prima jumătate a anului de 7,4%. Valoarea p.i.b. pentru această perioadă este de 38,5 miliarde de euro. Structura economiei, în viziunea unor analiști, se apropie de statele vestice, unde serviciile au cea mai mare contribuție în economie. Industria reprezintă 27% din p.i.b., construcțiile 5%, dar agricultura doar 3%. Consumul final s-a majorat cu 11,5% în trimestrul al doilea și cu 10,9% în prima jumătate a anului, iar investițiile au crescut cu 12,2% în trimestrul doi și cu 11,9% în prima jumătate a anului.

Ritmul de creștere a economiei este nesustenabil, consumul fiind acela care contribuie în mare măsură la formarea p.i.b., fiind peste potențialul real al economiei românești. Creșterea cererii de consum, alături de cererea din construcții, nu determină un nivel de trai mai bun pentru marea majoritate a populației. Consumul poate fi realizat doar de cei care au mai mulți bani, și nu de cei care își trag zilele de la una la alta, oameni care nu mai reușesc să achite facturile de energie electrică și de gaze naturale. Pentru mai bine de 40% din populația României, factura la întreținere este mai mare decât venitul lor lunar.

Creșterea economică nu se resimte nici la pensionari. Recalcularea pensiilor nu a adus nimic în plus pentru 2.700.000 de pensionari, unii înregistrând pierderi în urma recalculării, fie direct, prin diminuarea cuantumului lunar, fie indirect, prin anularea dreptului de compensare la unele medicamente. Datorită creșterii prețurilor se modifică simțitor și coșul minim, care, conform calculelor, trebuie să asigure un trai decent și de subzistență pe o gospodărie sau pe o persoană. Astfel, coșul minim pe septembrie s-ar situa la 12.085.000 lei pentru o gospodărie formată din 2,804 persoane, respectiv, 4.309.900 lei pe o persoană. Mulți nu își permit nici acest minim necesar, cu toate că, din indicatorii economici, consumul și investițiile reprezintă indicatorii principali care contribuie la creșterea economică a acestei perioade.

Nu se poate vorbi de îmbunătățiri substanțiale nici în domeniul învățământului. Din emisiunile televizate observăm că există numeroase școli care nu reușesc să asigure stricta funcționare a acestora, din lipsa de fonduri, ba chiar, în unele școli, nu există curent electric, ce să mai vorbim de încălzirea care ar trebui asigurată elevilor. Nu se remarcă nici îmbunătățiri în ceea ce privește autostrăzile, în acești doi ani de guvernare nerealizându-se nici un kilometru de autostradă.

În ceea ce privește bugetul general consolidat, veniturile s-au majorat, însă cheltuielile pezintă în continuare un ritm de utilizare a sumelor scăzut, concretizat în evoluția lentă a cheltuielilor de capital și de slaba utilizare a creditelor externe contractate de ministere.

În concluzie, deși avem înregistrați indicatori economici peste așeteptări, nivelul de trai al majorității românilor nu corespunde așteptărilor acestora.

  Gheorghe Chiper - declarație politică cu titlul Câteva probleme neclare și anacronice privind proiectul Legii lustrației;

Domnul Gheorghe Chiper:

Declarație politică: "Câteva probleme neclare și anacronice privind proiectul legii lustrației".

După "succesul" campaniei de deconspirare a colaboratorilor securității în materie mediatică și pe planul diversunii politice, fruntașii Alianței - cu deosebire liberalii - și-au propus să continue manifestările de acest gen și pentru adoptarea proiectul legii lustrației, altă prioritate portocalie, prin care se dorește acumularea de capital politic, chiar dacă acesta se face cu victime în propriul partid.

Tema anticomunistă, se știe, este în primul rând de inspirație liberală, iar promotorii ei își fac un titlu de merit din lustrarea și sancționarea persoanelor care au făcut parte din structurile de putere și/sau din aparatul represiv al regimului comunist. Numai că această acțiune, pentru care se va relua cu certitudine isteria națională a dosarelor, denunțurilor și demascărilor, creează probleme la fel de mari în practică, precum legea deconspirării securității. Iată în sinteză câteva dintre ele, pe care doresc să le grupez în conținutul actualei declarații politice:

1) Încă de la primul articol al legii se menționează că persoane lustrabile sunt cele care au ocupat funcții în aparatul Partidului Comunist și ale Uniunii Tineretului Comunist, la toate nivelele administrative, ignorându-se faptul că cele mai mari funcții și demnități le-au ocupat cei din organele alese ale partidului (comitetele și consiliile care erau alcătuite din șefi de instituții și departamente, din directori de centrale și mari unități economice, din alte cadre cu răspunderi în domeniul sindical, social-cultural și chiar edilitar).

Întrebarea este: aceștia vor rămâne în afara sferi de aplicare a legii? Vor veni iar "justițiarii" să deplângă faptul că se face "demascarea" unor mici activiști în dauna "greilor", care vor fi cu siguranță identificați în partaidul care de obicei nu este în zona lor de opțiuni politice?

2) În mod similar se poate raționa și în cazul celor care au constituit aparatul de propagandă al Consiliului Culturii și Educației Socialiste de la nivelul central, regional, raional și județean, îndeosebi conducerile fostelor instituții de presă. Și aici ne putem întreba: dar redactorii care au scris laudativ la adresa regimului comunist și conducătorilor săi? Dar cei care realizau emisiuni și rosteau elogii depsre conducătorii iubiți și care au devenit, după 1989, mari opozanți, așa-ziși reprezentanți ai societății civile, critici acerbi ai Guvernului PSD și umili slujitori ai guvernului actual? Ei vor fi excepții scuzabile și scuzate de către "elitiștii" noștri, care acum se tânguiesc pentru faptul că sunt deconspirați "oameni de calitate, cu prestații excelente" (în acțiuni anti-PSD, se înțelege), dar care sunt sacrificați și demascați în dauna altora, "cei răi și cu adevărat colaboratori ai poliției politice".

3) În mod firesc, se poate formula întrebarea în legătură cu această problemă: cine declară calitatea de persoană lustrabilă? Cine face încadrările și cine aplică sancțiunile? Un posibil răspuns ar fi că cei care doresc să-și elimine adversarii incomozi din competiția electorală viitoare. Dar dacă nu vor avea succes nici în absența acestor competitori?

Sunt, toate acestea, probleme care în procesul adoptării legii trebuie clarificate, astfel încât viitorul act normativ să fie o lege dreaptă și egală pentru toți cei cărora trebuie aplicate prevederile ei.

  Vasile Pușcaș - declarație politică cu subiectul Statul de drept în România de azi;

Domnul Vasile Pușcaș:

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor deputați,

Dați-mi voie ca în actualul context, caracterizat prin apropierea momentului aderării României la Uniunea Europeană, să revin asupra unui subiect pe cât de important (nu numai pentru realizarea realei reforme politice și instituționale românești, dar și pentru îndeplinirea criteriilor de aderare la spațiul comunitar european), pe atât de ocolit.

Este vorba, doamnelor și domnilor colegi, despre statul de drept în România de azi.

Sunt frecvente, de multe ori demagogice și ajunse în derizioriu, discuțiile purtate în prezent asupra acestui subiect. Din anii '90 și până acum s-au desfășurat numeroase seminarii, dezbateri etc. S-au inițiat numeroase proiecte de reformare a instituțiilor, politicilor și legislației pentru ca această sintagmă, ce poate părea abstractă pe alocuri, să funcționeze și în România.

Conceptul statului de drept circulă încă din antichitate, când filosofii aparținând școlii sofiste grecești au inițiat ideea fundamentării statului de drept, pe lege. Uniunea Europeană a condiționat apartenenența la această organizație, în primul rând, pe acest criteriu, al unui stat care funcționează și își exercită prerogativele pe baza legii. Legea, așa cum este ea înțeleasă în concepția statului de drept, înseamnă ordine constituțională (lege supremă), care să legitimizeze, fundamenteze, argumenteze, orienteze și să conducă întreaga activitate a instituțiilor statului. De asemenea, înseamnă o aplicare riguroasă a principiului separației puterilor în stat precum și o delimitare clară între atributele instituțiilor statului și cele ale partidelor politice.

Ce s-a întâmplat în prezent în România? Cel mai succint, am putea răspunde prin spusele ministrului german pentru afaceri europene Günter Glosser, care s-a aflat la sfârșitul lunii august a.c. în România. Cităm din declarațiile de presă ale reprezentantului viitoarei președinții a Uniunii și, în același timp, al unuia dintre statele membre UE care nu a ratificat Tratatul de Aderare a României și Bugariei la UE: "Actele arbitrare din partea statului și a poliției sunt de neacceptat. Infracțiunile trebuie urmărite în Justiție indiferent de statutul făptuitorului. Existența unor judecători imparțiali trebuie garantată. (...) Multe companii se plâng de incertitudinea legală, chiar de acte arbitrare. Companiile ar fi mult mai dispuse să lucreze și să investească în România dacă așteptările lor legitime privind statul de drept ar fi împlinite. România ar trebui să implementeze de urgență reformele necesare pentru a deschide acest potențial neutilizat". (Vezi "Cotidianul", 31 august 2006, "Germania flutură salvgardarea.)

Deși se pune des în discuție problema reformării sistemului politic, a sistemului instituțional guvernamental și juridic, se mențin barirere care împiedică funcționarea mecanismelor statului de drept, iar anul 2005 a fost irosit într-o competiție absurdă și ineficientă pentru satisfacerea intereselor de grup și de moment și mai mult de jumătate din anul 2006 a trecut înregistrând semnale de alarmă din ce în ce mai îngrijorătoare din partea partenerilor europeni. Instituțiile cele mai importane ale statului - Parlamentul, Guvernul - sunt cotate cu cele mai joase rate de încredere - și nu numai din partea cetățenilor români, dar recepționăm în fiecare zi semnale de acest gen din partea celor care, la Bruxelles și în capitalele europene, lucrează pentru a găsi soluții cât mai viabile pentru ca România să devină stat membru al UE, la 1 ianuarie 2007. Domenii care, la încheierea negocierilor, în decembrie 2004, erau văzute ca fiind pe deplin în concordanță cu standardele Uniunii, nemairămânând de făcut decât implementarea deciziilor deja luate, acum prezintă semne de întrebare, motive de îngrijorare, stegulețe galbene și chiar roșii. Experții europeni însărcinați cu monitorizarea pregătirii României pentru aderare nu mai știu ce expresii să mai folosească pentru a reda cât mai puțin îngrijorător realitatea politico-insituțională rămânească, tocmai pentru a proteja România de vârtejul apelor deja tulburi în unele state membre.

Reforma insituțională, implementarea angajamentelor asumate față de Uniunea Europeană, respectarea normelor legislative românești și europene în vigoare și, cel mai important, funcționarea firească a statului de drept, în condițiile respectării criteriilor politice ale Uniunii, ar trebui să fie linii directoare ale politicilor românești în contextul aderării la Uniunea Europeană.

Sper ca acum, în al doisprezecelea ceas, instituțiile statului și partidele politice să înțeleagă necesitatea unei modificări profunde a atitudinii față de procesul de aderare la UE și să poată să se raporteze corect și concret la genda reală a cetățeanului român, contributorul net la efortul integrării României în Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc.

  Vasile Filip Soporan - declarație politică intitulată Preocupări ale Adunării Parlamentare a Francofoniei în vederea dezvoltării durabile;

Domnul Vasile Filip Soporan:

Stimați colegi,

Doresc să vă prezint declarația politică intitulată "Preocupări ale Adunării Parlamentare a Francofoniei în vederea dezvoltării durabile"

In calitate de membru al Adunării Parlamentare a Francofoniei, în preajma Reuniunii șefilor de stat și de guverne din spațiul francofon, ce se va desfășura la București în septembrie 2006, doresc să vă prezint una din preocupările importante ale acestei instituții legată de dezvoltarea durabilă și de sprijinirea țărilor membre în acțiunile de conservare și de protejare a naturii.

Comisia de cooperare și dezvoltare din cadrul APF a pregătit un raport privind "Gestiunea deșeurilor în francofonie", care a fost prezentat la a XXXII-a Sesiune a Adunării Parlamentare a Francofoniei de la Rabat (Maroc), desfășurată în perioada 30 iunie - 3 iulie 2006.

Pentru a avea o imagine asupra analizei și măsurilor preconizate, propun spre studiu colegilor o sinteza asupra raportului, pe care o atasez prezentei declaratii politice.

Sinteză asupra Raportului Comisiei de dezvoltare și cooperare la a XXXII-a Adunări Parlamentare a Francofoniei privind "Gestiunea deșeurilor în spațiul francofon"

1. Introducere

Adunarea Parlamentară a Francofoniei (APF) se constituie într-o instituție internațională importantă care, pe lângă promovarea comunicării în limba franceză, își propune să abordeze problematica specifică țărilor membre, iar în cadrul acesteia se acordă o atenție deosebită dezvoltării durabile și gestiunii deșeurilor.

Comisia de cooperare și dezvoltare din cadrul APF a pregătit un raport privind "Gestiunea deșeurilor în francofonie", care a fost prezentat la a XXXII-a Sesiune a Adunării Parlamentare a Francofoniei de la Rabat (Maroc), desfășurată în perioada 30 iunie - 3 iulie 2006.

Raportul a fost prezentat de reprezentanții Comunității franceze din Belgia și din Vallée d'Aoste și au avut la bază rapoartele preliminare ale reprezentanților din Canada, Franța, Gabon, Geneva, Jura, Liban, Macedonia, Mali, Monaco, Quebec, Senegal, România, Elveția.

Analiza a fost realizată cu scopul de a se constitui pentru țările membre un instrument de schimburi constructive de informații, un creuzet de idei, de referințe, de metode, de proiecte, de cooperări pentru a se îmbunătății activitatea parlamentară care se desfășoară cu aplicație în domeniul gestiunii deșeurilor, esențial pentru viitorul omenirii. Materialul prezentat este structurat în opt capitole: introducere, constatări generale, cadru internațional, analiza situației existente, obiective propuse, soluții, programe de ajutorare și de cooperare.

Analiza stării de fapt la nivelul francofoniei. Din analiza materialelor prezentate de țările membre se degajă trei situații:

  • țări fără o politică integrată de gestiune a deșeurilor (Senegal, Mali, Gabon, Libia) - grupa A;
  • țări care dezvoltă în momentul de față o politică integrată de gestiune a deșeurilor (România, Macedonia)- grupa B;
  • țări care au deja implementată o politică integrată de gestiune a deșeurilor - grupa C.

Analiza stării de fapt s-a făcut pe următoarele domenii: legislație și măsuri de control, tratamentul deșeurilor, valorificare, dificultăți și finanțare.

2.1. Analiza legislației

În țările din grupa A se remarcă lipsa unei legislații specifice gestionării deșeurilor. Reglementările care se întâlnesc în domeniu sunt texte generale cu caracter normativ, programe globale de protecția mediului, texte cu delegare de competențe. Prin urmare, există puțină legislație și mijloace de control, dar se constată cu satisfacție că se depun eforturi pentru realizarea unui sistem de evaluare a protecției mediului, care poate stabili sancțiuni administrative și penale.

Țările din grupa B, la fel ca și cele din grupa C, au o legislație principală axată pe problematica protecției mediului, completată cu măsuri legislative specifice în domeniul gestiunii deșeurilor, care transpun directivele europene și acordurile internaționale. În cazul violării dispozițiilor legale în materie de deșeuri pot fi aplicate penalități.

Țările din grupa C se caracterizează prin existența unei legislații bogate, care repartizează competențe între diferite paliere de putere, în funcție de tipul de deșeu și de modul de finanțare, există un cadru general mai vast, de tipul "Codului de reglementare și de procedură privind protecția mediului". Controalele sunt efectuate în cadrul legislativ stabilit, dar acestea acționează și în baza rapoartelor și acordurilor internaționale, cu precădere în materie de poluare și de reglementare a transportului de deșeuri. Aceste controale pot stabili sancțiuni administrative și penale.

2.2. Tratamentul deșeurilor

În domeniul gestiunii generale avem următoarele caracteristici:

țările din grupa A se remarcă prin absența generală a proceselor din cadrul gestiunii deșeurilor;

țările din grupa B se remarcă prin existența următoarele etape: colectare selectivă sau nu, transportul și depunerea tranzitorie în centre de depozitare, reciclarea parțială a unor produse;

țările din grupa C se remarcă prin existența sistemelor avansate de colectare (selectivă în marea majoritate a cazurilor), triere, compostare, reciclare și depozitare, acolo unde este cazul.

Sistemele de operare au o mare diversitate. Astfel, conform analizelor făcute, avem următoarele situații:

  • țările din grupa A se caracterizează prin existanța competențelor stabilite la nivelul domeniului public, cu situații limitate de parteneriat public-privat;
  • țările din grupa B reglementeză gestiunea deșeurilor prin intermediul operatorilor din domeniul public sau prin asociere public-privat;
  • țările din grupa C au următoarea situație: sectorul public, prezent sub forme juridice diverse (asocieri de comune, societăți de drept public, comisii regionale de gestiunea deșeurilor), poate stabili contracte cu sistemul privat sau poate concesiona aceste servicii.

Infrastructura specifică domeniului are următoarele caracteristici:

  • țările din grupa A se caracterizează prin existența depozitelor de tranzit, centre de triere, centre de compostare, proiecte de depozitare ecologică, dar capacitatea acestora este insuficientă cerințelor și nevoilor de dezvoltare;
  • țările din grupa B au recenzate suplimentar centre de stocare și instalații de incinerare. Mediul rural articulează gestiunea deșeurilor în jurul colectării selective, în care se reține partea biodegradabilă, care va fi compostată sau se va utiliza la sursă în gospodăriile proprii;
  • țările din grupa C au realizat centre de depozitare prevăzute cu dispozitive de supraveghere a apei, uzine de incinerare, combinate cu unități de compostare, rampe de colectare selectivă a deșeurilor.

2.3. Valorificarea deșeurilor

În funcție de grupa de țări, valorificarea deșeurilor prezintă următoarele caracteristici:

  • țările din grupa A au inițiat, fără să generalizeze, sisteme de reciclare a deșeurilor cu asigurarea comercializării produselor obținute din reciclare, fie direct pe piață ca produse finite, fie ca materii prime la nivelul unităților productive;
  • țările din grupa B comercializează produsele obținute atât pe piața internă cât și la export;
  • țările din grupa C se caracterizează prin faptul că există o valorificare superioară ca materii prime sau sub formă energetică.

2.4. Dificultăți

În țările din grupa A nu există un sistem real de gestiune al deșeurilor. Autoritățile fac față cu greu numeroaselor dificultăți, cea mai importantă fiind cea de ordin financiar. Lipsa fondurilor, lipsa infrastructurii creează probleme de fond în procesul de gestiune al deșeurilor. Modul de viață a cetățenilor nu a atins încă cultua necesară gestiunii deșeurilor, existând lipsuri importante și în domeniul promovării informațiilor.

În țările din grupa B există acțiuni pozitive în privința gestiunii deșeurilor, însă, din păcate, se manifestă lipsuri în domeniul mijloacelor financiare, formării existenței unei "culturi" de largă promovare privind gestiunea deșeurilor la nivelul cetățenilor. Această "cultură" se manifestă mai eficient la nivelul firmelor private.

În țările din grupa C, autoritățile sunt confruntate cu acoperirea costurilor ridicate de depozitare și ale diferitelor procedee de valorificare. O altă dificultate este dată de deșeurile reziduale sau concentrate, care rezultă odată cu creșterea cantității de deșeuri produse și a reciclării acestora. Un alt element negativ este legat de impactul negativ al diverselor procedee (incinerare, depozitare) asupra sănătății cetățenilor și asupra mediului (poluarea apelor freatice, emisii de gaz cu efect de seră). Se constată că structurile, adesea descentralizate, nu oferă întotdeauna o eficacitate maximă sistemului de gestiune a deșeurilor.

2.5. Finanțarea

Finanțarea în țările din grupa A se face esențial din sfera publică (impozite, taxe, bugete ale colectivităților locale) și prin intermediul cooperărilor internaționale. Pentru țările din grupa B finațările principale provin de la stat, dar se remarcă în ultima perioadă o participare a sectorului privat și o participare eficientă la programele cu finanțare europeană. Pentru țările din grupa C, se regăsește principiul poluatorul plătește, în sensul că producătorul de deșeuri plătește pentru eliminarea acestora (redevența pentru eliminare).

2. Soluțiile necesare perfecționării sistemului de gestiune a deșeurilor

Activitățile de perfecționare a procesului complex de gestiune a deșeurilor se bazează pe următoarele acțiuni: prevenirea producerii deșeurilor (un deșeu neprodus nu este eliminat), trierea și colectarea selectivă, valorificarea energetică, reciclarea materiilor secundare și a deșeurilor, ecologizarea proceselor industriale, reutilizarea produselor și a materialelor ce rezultă în procesul de reciclare

Concluzii

Raportul analizei este deosebit de util și de interesant. Acțiunile viitoare sunt specificate la nivelul acțiunii parlamentare, a executivului și a perfecționărilor tehnologice și a acțiunilor de valorificare a materiilor secundare și a deșeurilor. Se subliniază necesitatea acțiunilor proactive în acest domeniu și cu precădere sunt vizate următoarele activități: adoptarea, punerea în operă și respectarea legislației; educarea, în special a tinerilor; comunicarea directă și ficace; finanțări apropiate de serviciile publice; măsuri fiscale incitante; prevenirea și pedepsirea comportamentelor ilegale.

Rezoluția, adoptată de plenul Adunării Parlamentare a Francofoniei, cuprinde următoarele măsuri:

  • sugerează țărilor membre adoptarea celor patru principii adoptate de Uniunea Europeană: prevenirea, responsabilitatea producătorului (poluatorul sau producătorul plătește), anticiparea problemelor potențiale, adoptarea cu precădere a proximității;
  • sensibilizarea statelor membre în acordarea mijloacelor financiare pentru favorizarea cercetării științifice și a dezvoltării de noi tehnologii de tratare a deșeurilor;
  • încurajarea guvernelor de a dezvolta noi reguli și de adoptare a noi măsuri pentru reducerea cantității de deșeuri și a poluării în cadrul proceselor industriale și de asigurare a utilităților publice;
  • invitarea parlamentarilor din spațiul francofon de a se implica direct în susținerea proiectelor propuse de ONG-uri;
  • angajarea parlamentarilor din spațiul francofon în adoptarea măsurilor legislative care se impun în traficul internațional de produse și deșeuri toxice;
  • adoptarea de măsuri de educare cu privire la produsele și deșeurile toxice, desfășurate cu precădere în mediul rural;
  • condamnă deversările ilicite de deșeuri în țările în curs de dezvoltare;
  • susține dezvoltarea cooperării bilaterale, regionale și multilaterale în vederea reducerii mișcărilor transfrontaliere de deșeuri periculoase și de produse toxice periculoase;
  • propune Institutului de Energie și Protecția Mediului al Francofoniei (IEPF) și Centrului Internațional de Resurse și Inovare pentru Dezvoltare Durabilă (CIRID) dezvoltarea sistemului "Mediaterre", care va concentra informații utile cu privire la problematica gestionării deșeurilor;
  • încurajarea schimburilor și transferului de experți în domeniul procesării deșeurilor;
  • recomandă dezvoltarea unei solidarități pe această problemă între țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare;
  • încurajarea formării și calificării formatorilor locali capabili de a consilia, educa și a acompania populația în domeniul gestiunii deșeurilor;
  • încurajarea inițiativelor cetățenilor în materia reciclării deșeurilor.

Având în vedere cerințele exprimate de APF, consider că este necesar ca problematica gestionării deșeurilor să fie abordată la nivelul factorilor de decizie și în cadrul unor reuniuni naționale anuale, cu participarea principalilor actori: responsabilii parlamentari și guvernamentali, autoritățile locale, unitățile implicate în procesul de gestiune a deșeurilor, patronatul serviciilor publice, unitățile de învățământ și cercetare, organizațiile nonguvernamentale.

  Stelian Duțu - declarație politică cu titlul Președinte jucător sau rezervă de lux?;

Domnul Stelian Duțu:

"Președinte jucător sau rezervă de lux?"

Distinse doamne, stimați domni deputați,

Republică semiprezidențială sau parlamentară? Aceasta pare a fi întrebarea cu adevărat esențială a sistemului politic și de autoritate de stat românesc.

După decembrie 1989, exceptând perioada de "dolce far niente" a anilor 1992-1996, când sistemul neo-comunist P.D.S.R. a guvernat fără prea mari schisme la nivelul celor două palate, Nicolae Văcăroiu fiind un bun ascultător al lui Ion Iliescu, lipsa unor competențe sporite și clare ale Executivului și Președintelui României a făcut ca scena politică să fie teatrul unor competiții penibile între cele mai importante autorități ale statului. Ne amintim cu amuzament dar și jenă cum s-a baricadat Radu Vasile în Palatul Victoria, aflat în conflict direct cu președintele Emil Constantinescu. Au urmat patru ani de hârjoneală permanentă, șuturi pe sub masă, pumnale înfipte pe la spate, mesaje dure lansate prin interpuși, între Ion Iliescu și Adrian Năstase. Toate aceste lupte surde s-au datorat unor evidente lacune constituționale cu privire la rolul pe care cele două importante autorități trebuie să-l joace în societate.

Dar de fapt, ce reprezintă o republică semiprezidențială?

După modelul francez, este în mod evident o republică unde președintele este un adevărat jucător, un veritabil play-maker: președintele numește premierul, are dreptul de a dizolva Parlamentul, poate prezida Guvernul, ia decizii în perioade de criză și recurge direct la referendum.

Ce este o republică parlamentară?

Este o republică unde prim-ministrul este șeful guvernului, autoritatea executivă în stat, iar șeful statului ales de parlament are funcții simbolice, un fel de rezervă de lux.

Văzând cele două descrieri, sensibil diferite, se naște o întrebare fundamentală al cărei răspuns poate clarifica într-o bună măsură dilema semiprezidențială sau parlamentară.

Cine are mai multă legitimitate în fața oamenilor? Cel ales prin vot direct de aceștia sau cel numit de un președinte ales de majoritatea oamenilor?

Fără îndoială că singurul resort care arată valoarea reală a unui politician este votul. Și nici un vot nu este mai important și reprezentativ decât cel pentru alegerea șefului statului. Cât timp primul-ministru nu se confruntă cu acest vot, este greu de explicat cum cineva își poate dori o republică cu un președinte aflat pe post de momâie. În plus, este și mai greu de înțeles cum o mână de oameni, în speță Parlamentul, ar putea vreodată să decidă cine este președintele României. Ar interveni în acest context jocuri politice, șantajuri periculoase iar rezultatul final ar fi un președinte din care funcțional ar fi doar numele.

Distinse doamne, stimați domni deputați,

Este evident că rolul de jucător asumat încă din campania electorală de către președintele Traian Băsescu deranjează pe foarte multă lume. De fapt, a răscolit un sistem întreg, obișnuit cu coabitarea oricărui președinte ales.

Acum, mulți tremură la gândul că revizuirea Constituției ar putea aduce după sine o nouă formă de guvernare : republica semi-prezidențială.

De ce și de cine tremură, numai cei în cauză ne pot spune. Cu toate că nu este greu să ne dăm seama că aceștia nu se sperie de o nouă formă de guvernare, ci mai degrabă de un om, singurul om care a avut curajul să deranjeze sistemul.

  Tudor Mohora - declarație politică cu tema Toamna se numără bobocii, dar și angajamentele neonorate ale Guvernului Tăriceanu;

Domnul Tudor Mohora:

Stimați colegi,

Intervenția mea de astăzi se referă la tema "Toamna se numără bobocii, dar și angajamentele neonorate ale Guvernului Tăriceanu".

Atenția opiniei publice a fost captată și, totodată, deturnată în ultima vreme de "fuga" lui Omar Hayssam, de "explozia" produsă prin desecretizarea dosarelor securității sau de discuțiile privind o republică parlamentară, respectiv prezidențială.

În acest vârtej de evenimente, atenția autorităților statului a fost, de asemenea, deturnată de la abordarea pe fond a problemelor economice și sociale importante ale țării noastre.

Întrucât este toamnă și cum se spune "toamna se numără bobocii", este cazul să ne amintim acum, la jumătatea mandatului actualului Guvern al României condus de premierul Călin Popescu Tăriceanu, de unele angajamente nerespectate prevăzute în Programul de guvernare 2005-2008 cu privire la: creșterea pensiei reale, creșterea salariului mediu brut pe economie și creșterea numărului de salariați pe economie.

Programul de guvernare prevedea o creștere în termeni reali a pensiilor cu 30 % până în anul 2008. Realitatea arată că în luna iulie 2006 pensia medie reală a crescut cu numai 8,2 % față de decembrie 2004. Pensia medie nominală de asigurări sociale de stat în luna iulie a.c. a fost de numai 304 lei, fiind cu 8 % mai redusă față de salariul minim pe economie și cu peste o treime sub nivelul pragului de sărăcie al unui pensionar din mediul urban. În aceste condiții, pensionarii reprezintă, fără îndoială, cel mai defavorizat segment social, atât prin nivelul mizer al puterii de cumpărare a pensiilor, cât și prin nivelarea fără precedent a acestora.

Ca să realizeze angajamentele prevăzute în Programul de guvernare, pensia medie nominală ar trebui să se majoreze cu câte 18-19 % în anii 2007 și 2008, ținând seama și de rata prognozată a inflației. Până în prezent Guvernul Tăriceanu nu și-a declarat intențiile în acest domeniu, ceea ce implicit creează premisele nerespectării angajamentului luat și a condamnării, în continuare, la mizerie a celor peste 5,6 milioane de pensionari.

Programul de guvernare prevedea o creștere a salariului mediu brut pe economie în perioada 2005 - 2008 cu 60 %. În luna iulie 2006 salariul mediu brut pe economie a fost de 1.122 lei, realizând o creștere de numai 15,3 % față de decembrie 2004. Până la o creștere de 60 % este însă o cale lungă. Nici în această privință Guvernul Tăriceanu, în noianul de probleme colaterale amintite, nu a găsit timpul necesar pentru un dialog social real și pentru prezentarea strategiei sale. Evident, creșterea salariului mediu pe economie are o legătură strânsă și cu evoluția salariului minim pe economie, care în prezent este de 330 lei. El reprezintă în luna iulie 2006 numai 29,4 % față de nivelul salariului mediu brut pe economie, în timp ce în țările membre ale Uniunii Europene acest raport oscilează în jurul a 50%.

Programul de guvernare omite abordarea concretă a problematicii salariului minim pe economie. Sindicatele revendică însă de multă vreme corectarea nivelului cu totul nesatisfăcător al acestuia. În prezent sindicatele cer stabilirea unui nivel al salariului minim pe economie de 450 lei de la 1 ianuarie 2007 și de 550 lei de la 1 ianuarie 2008, urmărindu-se ca în viitor acesta să reprezinte cca. 50 % din nivelul salariului mediu brut pe economie. Guvernul Tăriceanu se cramponează pe un nivel de numai 390 lei, cu numai 18 % mai ridicat față de cel existent, care abia acoperă rata inflației pe perioada 2005 - 2008, ceea ce constituie un alt eșec al politicilor guvernamentale.

Programul de guvernare prevedea ca în anul 2006 numărul salariaților din economie să ajungă la 4.830 mii iar în anul 2008 la 5.000 mii. În iulie 2006, lună de vârf privind numărul salariaților pe economie, statistica oficială consemnează un număr de numai 4.617 mii salariați, cu peste 200 mii mai redus față de prevederi. În această situație până în anul 2008 ar trebui să fie create încă cca. 400 mii noi locuri de muncă, ceea ce este puțin probabil. Neîndeplinirea acestui obiectiv reflectă un eșec major al Guvernului Tăriceanu și al politicilor sale economice și sociale, ținând seama că prin crearea de noi locuri de muncă se creează cea mai bună protecție socială.

Guvernul Tăriceanu nu a încurajat și nu a stimulat prin pârghii financiare adecvate dezvoltarea acelor unități industriale care să producă bunurile cerute pe piața internă la nivelul cerințelor de calitate și de eficiență ale Uniunii Europene, care să conducă astfel la reducerea deficitului cronic al balanței comerciale și la crearea unui număr important de noi locuri de muncă.

Aceste eșecuri și implicit nerespectarea angajamentelor asumate de Guvernul Tăriceanu evidențiază, de asemenea, o proastă gospodărire a importantelor resurse create prin creșterea P.I.B. în anul 2005 cu 4,1% și cu cea prognozată pentru anul 2006 de cca.7%, deși aceste ritmuri ar fi putut fi mai ridicate.

Este timpul ca actualul Guvern Tăriceanu să prezinte în fața Parlamentului României strategia sa pentru perioada 2007-2008 și să-și asume răspunderea pentru eșecurile și angajamentele neonorate în politicile sale economice și sociale.

Oricum, electoratul va sancționa, fără îndoială, aceste eșecuri.

  Ioan Țundrea - declarație politică cu titlul Managementul fuzzy și haosul politic;

Domnul Ioan Țundrea:

"Managementul fuzzy și haosul politic"

În cea de-a 15 carte a profesorului Dan Voiculescu "Competiție și competitivitate", am fost contrariat să constat că termenul de fuzzy, utilizat de domnia sa pentru a interpreta aplicații din economie, eu îl utilizam de câtva timp pentru a-mi explica situații politice.

Plagiindu-l pe autor, care traduce acest termen prin vag sau confuz sau neclar, exemplifica în carte logica fuzzy, pe care consiliul de administrație al unei firme (în cazul analizat fiind vorba de managementul țării) o utilizează când ia o decizie strategică.

Am realizat că similitudinea termenului fuzzy utilizat în economie nu prea mai are corespondent în politica dâmbovițeană cu damf de țuiculiță, datorită absenței oricarei logici. Am sperat ani de zile ca senzația de haos politic pe care îl percepeam alături de mulți alți români ar putea să fie o eroare. Acum, am certitudinea că așa zisul management de bodegă al conducătorilor noștrii contrazice chiar și termenul economic folosit de profesorul Dan Voiculescu, pentru simplu motiv că această țară nu are șansa de a fi condusă după nici o logică.

E tristă această perioadă în care cetățeanul nu mai poate fi nici măcar turmentat ca în vremurile parfumate cu umor ale lui Caragiale. E vremea, însă, a conducătorilor turmentați, care ne-au ucis chiar și speranța că ar putea fi fuzzy.

  Stelian Duțu - declarație politică cu titlul Cine se teme de trecut?;

Domnul Stelian Duțu:

"Cine se teme de trecut?"

Distinse doamne, stimați domni deputați,

Marele cărturar român, Nicolae Iorga spunea, într-unul din nenumăratele sale momente de iluminare spirituală, că: "Adevărul este ca apa rece care face rău doar dinților stricați". Nu îmi propun să efectuez o analiză pe text cu privire la această frază, ci doar o transpunere a sa în prezentul politic atât de agitat.

Despre clasa politică postdecembristă, adevărul care o caracterizează și care poate fi spus cu responsabilitate nu este deloc de natură a o favoriza. Lipsa de modele, rotațiile de cadre, nenumărații politicieni care au făcut și încă mai fac politică pentru propriile buzunare, în detrimentul oamenilor simpli, sunt elemente definitorii care au dominat sistemul politic autohton după anul 1989. Sigur că există și excepții, dar parcă prea puține în comparație cu marea masă a clasei politice.

Nu trebuie să ne mire că noi, politicienii, implicit partidele pe care le reprezentăm, ne situăm pe un loc codaș în topul preferințelor electoratului. Pe lângă promisiunile nerespectate care au discreditat pe bună dreptate sistemul politic 16 ani la rând, un alt element care s-a manifestat ca un balast invizibil pentru clasa politică a fost și este încă legat de împăcarea fiecărui politician cu trecutul său.

Asanarea morală a sistemului politic românesc este una dintre principalele teme de dezbatere publică din aceste zile. Scoaterea la lumină a arhivelor securității a bulversat scena politică românească și a oferit deja surprize de proporții opiniei publice. Chiar dacă nivelul decibelilor emiși de mulți politicieni este aproape de limita de suportabilitate din partea opiniei publice, acest aspect este de înțeles. Toți cei care se știu că, într-un fel sau altul, s-au vopsit în albastru înainte de 1989, se agită fie ca urmare a luminii făcute în dosarele lor, fie ca anticipare a unor astfel de momente.

A fost nevoie de 16 ani de la căderea comunismului ca oamenii să poată afla adevărul despre cei care le-au condus, iar unii încă le mai conduc, destinele. Și suntem abia la început. Categoric că reforma începută prin publicarea dosarelor fostei securități trebuie continuată.

Ea însă nu va fi completă fără publicarea nomenclaturii partidului comunist, a oamenilor care au făcut parte din protipendada comunistă, demers care, cu siguranță, va decima cu precădere actuala opoziție reprezentată în special de Partidul Social Democrat. Este mai mult decât evident că foștii securiști și comuniști au împânzit după 1989 absolut toată clasa politică, cu un mare plus pentru urmașul de sânge al p.c.r., actualul P.S.D.

Publicarea dosarelor fostei securități, dublată de o lege a lustrației corectă și bine articulată poate atrage după sine reforma mult așteptată de electorat. Este normal ca primul demers să se lovească de un zid de proteste întrucât nu numai mediul politic este cel afectat. Vedem cum oameni de cultură, reprezentanți ai mass-media dar și ai cultelor sunt afectați de deconspirarea arhivelor securității. Este la fel de normal ca multora să le fie teamă de aceste dosare, așa cum le este teamă de adevărul cotidian.

Se pune întrebarea cum ar fi arătat astăzi clasa politică, dacă arhivele securității și nomenclatura partidului comunist ar fi fost făcute publice chiar în anul 1990. Cred că îmi împărtășiți punctul de vedere că astăzi am fi fost departe.

Distinse doamne, stimați domni deputați,

Ne trebuie o cascadă de apă rece ca gheața pentru ca toți dinții stricați să fie eliminați. Abia atunci putem spera la o reașezare firească, pe baze de competență și moralitate a clasei politice românești.

Implicit, a credibilității sale în ochii electoratului.

  Valeriu Gheorghe - comentariu legat de migrația forței de muncă românești;

Domnul Valeriu Gheorghe:

Din momentul aderării, România are aceleași drepturi ca oricare alt stat membru al Uniunii Europene. Introducerea de permise de muncă pentru muncitorii români ar conduce către o discriminare a românilor în problema dreptului de a munci în interiorul spațiului european.

De curând, în media europeană a fost redeschis subiectul ocupării locurilor de muncă de către muncitorii români. Neliniștea creată de acest subiect în rândul populației Comunității Europene este de natură a ne îndemna pe noi, cei care putem exprima un punct de vedere și putem iniția demersuri pe lângă forurile europene, care să prezinte realist prognozele privind migrația forței de muncă românești.

Marea Britanie, care a avut o altă poziție în 2004 față de forța de muncă provenită din țările nou aderate ce ar fi putut concura cetățenii britanici, are acum o poziție modificată în ceea ce privește lucrătorii din România care, din toate datele statistice, a rezultat că nu reprezintă în acest moment un factor problemă. În primul rând, românii se îndreaptă spre domeniile care ar putea fi temporare, de tipul activităților din turism, agricultură, asistență socială. Or, ocuparea acestor posturi nu determină o destabilizare a pieței muncii din Marea Britanie.

Consider că este momentul să ne implicăm în această problemă ce nu trebuie să devină doar o problemă a diplomației românești, ci ne privește pe toți, în calitatea noastră de reprezentanți ai cetățenilor ce ne-au acordat votul lor.

  Viorel Oancea - declarație politică intitulată Dosariada celor două anotimpuri;

Domnul Viorel Oancea:

"Dosariada celor două anotimpuri"

Lunile calde de vară au devenit fierbinți odată cu dezbaterea unei noi teme naționale: cine are dosar la Securitate și cine nu are, cine a făcut poliție politică și cine nu. Se pare că dosariada se va întinde și în toamnă, pe alocuri căpătând accente de isterie națională. Acest fenomen este oarecum de înțeles, având în vedere zecile de ani în care am stat în umbră și minciună. De înțeles este și înverșunarea cu care unii caută să descopere adevărul. Mai puțin pot însă să înțeleg jocurile politice care se țes în jurul acestor dosare, șantajele și vendetele personale.

Fenomenul numit dosariadă a luat însă o amploare prea mare într-un timp atât de scurt. În câteva zile, toată lumea voia să știe dacă preoții au făcut poliție politică, dacă au fost și rectorii implicați, sportivii ș.a.m.d. Prin saturație și fără rezultate, deconspirarea Securității va ajunge o chestiune care nu va mai interesa pe nimeni. Iar acest lucru nu trebuie să se întâmple, pentru că este absolut necesar să ne cunoaștem trecutul.

Important este ca acum să facem o ierarhizare a acelor categorii de oameni despre trecutul cărora ar trebui să știm. C.N.S.A.S.-ul a fost asaltat de atâtea cereri de verificare, încât riscă să-i fie blocată activitatea. Cred că, în momentul de față, cel mai important este să se finalizeze cercetarea demnitarilor, a celor care au fost învestiți cu încredere de către poporul român și care sunt responsabili de destinul național.

Abia după aceea ar trebui cercetate și celelalte categorii sociale, cum ar fi liderii de opinie sau jurnaliștii. Iar una dintre cerințele stringente ale societății, de care trebuie să ținem seama este publicarea listei cu ofițerii și subofițerii de Securitate care au activat începând cu anii '50. De asemenea, este necesară și definirea termenului de poliție politică, tocmai pentru a evita multiplele interpretări și neînțelegeri. Doar în acest mod s-ar elimina suspiciunile și confuzia ce au îmbolnăvit în ultimul timp viața publică.

  Minodora Cliveti - declarație politică intitulată Bilanțul (ne)realizărilor în materia drepturilor copilului;

Doamna Minodora Cliveti:

"Bilanțul (ne)realizărilor în materia drepturilor copilului"

"Copiii trebuie să aibă parte de un start cât mai bun în viață. Supraviețuirea, protecția și dezvoltarea lor în condiții de sănătate și beneficiind de hrană adecvată reprezintă însăși esența dezvoltării umane. Vom depune eforturi concentrate pentru combaterea bolilor infecțioase, vom aborda cauzele majore ale malnutriției și vom încuraja creșterea copiilor într-un mediu sigur, în care își vor păstra sănătatea fizică, abilitatea mentală, siguranța afectivă, competența socială și capacitatea de învățare". Acesta reprezintă unul din obiectivele asumate prin documentul adoptat de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la cea de XXIV-a Sesiune Specială.

În România, dreptul la îngrijirea sănătății, la asistența medicală adecvată se obțin greu și doar în condiții speciale: nenumărate ore petrecute la coadă în fața ușilor cabinetelor medicale, personal medical insuficient, erori medicale ale căror cobai sunt copiii, un număr limitat de medicamente gratuite, supraaglomerări în saloanele de spitalizare.

Prin același document al Națiunilor Unite, statele membre se angajează la asigurarea de șanse egale și acces la învățământ de calitate gratuit și obligatoriu, medii școlare în care copiii sunt fericiți să învețe, educația pentru viață care depășește cadrul strict al programei școlare și cuprinde lecții despre înțelegerea și drepturile omului, despre pace, toleranță și spirit cetățenesc activ.

La început de an școlar, în țara noastră, unitățile școlare și preșcolare din țară nu sunt pregătite pentru începerea procesului de învățământ. Mai mult de jumătate din școli, din cauza condițiilor necorespunzătoare igienico-sanitare, reprezintă adevărate focare de infecție. Și mai alarmant este faptul că peste 40% din școlile din zona rurală nu au surse de apă și funcționează în clădiri neadecvate. Datorită acestor deficiențe în dotarea spațiilor de învățământ, șansele copiilor din comune și sate la o pregătire corespunzătoare se reduc dramatic și, în aceste condiții, putem aprecia că nu se respectă principiul egalității de șanse și de tratament pentru toți copiii și că se încalcă dreptul acestora la educație.

În acest context, măsurile necesare pentru ocrotirea copilului, prin asigurarea îngrijirii și asistenței medicale corespunzătoare, precum și respectarea dreptului la educație pentru toți copiii, în condiții echitabile și adecvate procesului de pregătire școlară rămân, în România secolului al XXI-lea, în afara agendei publice guvernamentale reale și, din păcate, doar material pentru promisiuni în perioada electorală.

  Vasile Cosmin Nicula - declarație politică intitulată Angajamentul;

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

"Angajamentul"

După epidemia Contractului cu România și prelungirile aferente, angajarea în campania militară NATO, în care am devenit combatanți direct implicați, vaccinarea prin ordonanțe de urgență, parastasele mineritului, metalurgiei, siderurgiei, precum și ale celorlalte ramuri ale defunctei economii naționale, transferată la buticari, valutiști și altor soiuri de "oameni de afaceri" mai mici sau mai mari, crizele guvernamentale de legitimitate, sindromurile Țigareta I, II, III, sanctificările cu bule și indulgențe la Casa Albă, ONU, FMI sau în Piața Universității, crizele din sănătate, învățământ, finanțe, inundații, gripa aviară, Legea lustrației, zugrăvirea în portocaliu a vieții politice, economice și sociale, iată că s-a găsit antidotul care potențează stările euforice și disconfortul intelectual, "...angajamentul la securitate".

Este documentul care rezolvă toate problemele naționale, pentru care s-au bătut în văzul lumii, la TV, în Parlament și în paginile ziarelor, la simpozioanele și sesiunile științifice ale Institutului de Înalte Studii ale Totalitarismului, distinșii nostri tăietori de frunze la câini din Alianța Civică, formațiunile de comando din Piața Universității, posesorii de certificate... sau liber profesioniștii de pe la anumite edituri umaniste.

Acțiunea "Angajamentul" s-a declanșat după o atentă documentare a specialiștilor în diversiune la CIA, MOSSAD, KGB, BND, Căștile Albastre, Moaștele lui Mihai I de Hohenzollern, Spiritele Întelepților Sionului, Mumia lui Tutankhamon și Oracolul din Dămăroaia.

Până și domnul Vasile Lupu - nume de falnic domnitor - s-a înspăimântat de grozăvia faptei sale, consimțământul de colaborare fiindu-i luat sub presiunea unui pluton de haidamaci, care l-au supus la cazne pe un rotisor special fabricat la IMGB. Imaginați-vă ce lupte s-au purtat, ce expresii și citate despre mamă și origine s-au consumat pe cale orală, ce cutremur s-a produs în conștiința proaspătului botezat, care au răscolit măruntaiele pământului din Vrancea. Dar s-a răcorit omul la o bere, când a ieșit din camera de tortură și a putut să strige în gura mare la toată lumea năstrușnica întâmplare și să mai comande o tură. Ce să mai vorbim de Mona Muscă, vajnica luptătoare împotriva comunismului, care, după ce a bâzâit pe micile ecrane până la saturație și l-a ajutat pe Ludovic Spiess să trecă în eternitate, a picat ca o veritabilă muscă în...lapte.

Ceilalți au fost niște pigmei, n-au avut demnitatea să demaște monstruoasa instituție, așteptând clipa răfuielilor politice pentru a se duela în angajamente. În Aula Parlamentului, în instituțiile publice, la Președinție și la Guvern, s-au imaginat toate tehnicile și dispozitivele moderne de atac pentru dobândirea supremației în materie. În semn de solidaritate, împricinații sunt pe cale să formeze o majoritate zdrobitoare, care va bate toate recordurile. Numai Ticu Dumitrescu a rămas pe baricade și și-a dictat ultima suflare pentru această cauză nobilă. Legea care îi poartă numele i-a oferit loc de muncă unde se simte în largul său, între dosarele securității, alături de poetul inocent Mircea Dinescu. El asigură momentele vesele ale CNSAS, pentru care românii plătesc anual sute de miliarde de lei, căci nu-i deloc ușor să ții o șleahtă de căpușe din bugetul pauper, din care sug tot felul de agenții, agenți cu diplome și clienți ai Puterii.

Să nu disperăm însă, orice minune la români ține trei zile, au sosit căldurile mari, ne amenință iarăși țânțarul criminal, este așteptat FMI-ul cu sacul plin de bani ca Moș Nicolae, după ce va constata că suntem băieți cuminți, ne-am făcut lecțiile și am adus țara la sapă de lemn. Angajamentele vor fi bune de aprins focul la iarnă, după intrarea în UE, când românii vor fluiera a pagubă în locul Imnului Național.

Noul sezon se va deschide după vacanța parlamentară, când se va închide pescuitul la păstrăvi și se va deschide cel în ape tulburi. Acum se fac doar antrenamente și meciuri "amicale", (vorba vine !).

Până atunci își va dobândi și Ticu Dumitrecu postul mult râvnit la CNSAS, după ce-și va învinge toți adversarii, căci dosarele securității ascund tot felul de perversiuni, capcane și oportunități de șantaj politic. Mircea Dinescu va trece de la emisiunile de "momente vesele" ale posturilor de radio și de televiziune la adevărata lui vocație - versificarea notelor informative date la securitate.

  Viorel Pupeză - declarație politică cu titlul Anul școlar debutează cu stângu-n dreptu' ;

Domnul Viorel Pupeză:

"Anul școlar debutează cu stângu-n dreptu'"

15 septembrie 2006 ar trebui să reprezinte un reper pentru toată suflarea învățământului românesc. Este momentul când ar trebui să pășim cu dreptul spre valorile europene, spre standardele educaționale ale Uniunii Europene. După cum decurg pregătirile, s-ar putea să nu avem nici unde și nici cine să sune clopoțelul.

Pentru cine mai avea iluzii privind resursele învățământului autohton de a contribui la dezvoltarea unui nou spirit și a unor noi mentalități în ce privește menirea și obiectivele unei școli moderne în formarea noilor generații, a sosit momentul adevărului: un moment pe cât de trist pe atât de revelator, care demonstrează, însă, fără echivoc că, așa cum a fost el conceput și pus în aplicare, învățământul este un proiect sortit să eșueze.

Baza materială este, în multe locuri din țară, ca pe vremea domnului Trandafir. Clădiri insalubre, fără racorduri la rețeaua de apă, fără grupuri sanitare. Ce să mai vorbim despre materialul didactic... Ministerul Educației și Cercetării a crezut că dotarea cu calculatoare a școlilor va revoluționa sistemul de învățământ românesc. Dar educație nu se face doar cu calculatorul, mai este nevoie încă de o tablă, cretă, hărți reactualizate, microscoape etc.

Nici cu resursele umane nu stăm extraordinar, mii de posturi fiind ocupate ba de tineri fără studii superioare, corigenți la titularizare, ba de pensionari.

A fi cadru didactic reprezintă ultima opțiune pentru mulți dintre tinerii noștri și este considerat drept un semieșec în carieră.

Ministrul Mihail Hărdău, complet debusolat, vorbește despre "breșe din sistem", fără să realizeze că adevărata "breșă" nu este incidentul care a făcut posibilă sustragerea subiectelor de la testele naționale sau bacalaureat, ci "sistemul" însuși, din care și el face parte, și pe care cu mândrie îl conduce.

România nu are o strategie pentru acest domeniu considerat prioritate națională doar pe ciornele Guvernului, iar ideea că avem un învățământ de calitate, pliat pe nevoile societății, este de mult perimat. Oamenii care conduc în acest moment destinele învățământului românesc sunt lipsiți de resursele, motivația și viziunea necesară unei schimbări reale.

Situația se complică și mai mult, la început de an școlar, pentru că și cadrele didactice sunt, din nou, pe picior de grevă. Federația Sindicatelor Libere din Învățământ a amenințat cu boicotarea începutului de an școlar dacă, până pe 15 septembrie, Guvernul nu va respecta acordul încheiat anul trecut.

În loc de lecții vom avea mitinguri și pichetări săptămânale în fața Guvernului, copiii noștri fiind privați de dreptul la educație pentru că un Guvern mincinos nu este capabil să respecte angajamente pe care le-a negociat.

Actuala guvernare nu este în stare nici să aloce fonduri pentru investiții, nici să majoreze salariile dascălilor așa cum promitea în campania electorală. Fluturașii portocalii împărțiți prin cutii poștale au zburat și odată cu ei și speranțele cadrelor didactice.

Nici în județul pe care îl reprezint situația nu se prezintă mai roz. Școli cu statut incert, pentru că au sedii revendicate sau amenajate în case particulare sau spații închiriate, cu grupuri sanitare insalubre și deteriorate, fără apă curentă, cu încălzire de la sobe metalice sunt cu zecile în Bistrița-Năsăud.

Zece procente din numărul cadrelor didactice sunt sortite "suplinirii". Debusolada este cu atât mai mare cu cât nici un profesor din județ nu-și dorește să fie inspector general, date fiind presiunile politice la care este supus, Inspectoratul școlar județean fiind "ca un călăreț fără cap".

15 septembrie rămâne, așadar, doar un bun moment de a ține discursuri fără acoperire, de a săruta pe frunte un copil și de a încuraja dascălii, printre scandaluri politice și "dosare".

  Valer Dorneanu - argumente pentru o abordare europeană a problemei imigrației.

Domnul Valer Dorneanu:

Problema imigrării lucrătorilor români în Marea Britanie a inflamat opinia publică și mijloacele media, în ultima săptămână, atât în România, cât și în Marea Britanie.

Consider că părerile expuse public în legătură cu acest subiect nu s-au bazat pe argumente corecte. Unele, ce invocau numărul prognozat de imigranți mi s-au părut irelevante. Altele, cum ar fi cele de reciprocitate inamicală etalate amenințător de către președintele Băsescu, în același timp și părintele originalei "axe", aveau la bază un comportament resentimentar și lipsit de diplomație, menit să aducă satisfacție unor voci xenofobe din peisajul dâmbovițean.

Permiteți-mi să aduc câteva argumente în cadrul unei abordări strict europene:

1. Scenariul demografic european elaborat de către Eurostat prevede declinul drastic al populației active din Europa în cursul următoarelor trei decade, urmare în principal a pensionării generației născute după al doilea război mondial, nesusținută demografic de o populație activă înlocuitoare.

Pentru a satisface parametri propuși la Lisabona de asigurare a unei creșteri economice anuale medii la nivelul țărilor europene de 2,5% și un grad de ocupare minim de 70%, este nevoie ca cel puțin începând cu 2010, numărul de lucrători pe total să crească anual cu un număr de 630 mii lucrători imigranți.

Chiar în aceste condiții, ponderea ocupării în creșterea economică va ajunge de - 0,61% din creșterea economică medie de 2,5%. Restul de creștere va trebui să fie asigurată de creșterea productivității (cel puțin 3% anual).

Concluzia acestui scenariu este aceea că numărul necesar de lucrători imigranți va fi în creștere începând chiar cu acești ani la nivelul Europei, iar țările industrializate vor avea nevoi superioare dacă vor dori să-și mențină puterea de dezvoltare economică.

2. Scăderea drastică de ocupare nu va avea un efect devastator asupra creșterii, căci aceasta va fi compensată de progresul tehnologic, dar va avea un efect devastator asupra sistemelor de pensii și a nivelului de trai al pensionarilor.

Este clar în interesul (cam meschin!) țărilor să beneficieze de cât mai mulți muncitori imigranți, în special de cei mai puțin tineri și proveniți din spațiu non european care nu vor avea timp să realizeze perioadele de contribuție necesare obținerii unei pensii în țara gazdă.

Contribuțiile plătite de aceștia vor alimenta în schimb pensiile pensionarilor nativi, scutind guvernele respective de deficite bugetare ale bugetelor de pensii.

Folosirea cetățenilor altor țări europene ca lucrători ocazionali nu avantajează decât parțial diferitele țări gazdă, întrucât la această categorie se aplică recunoașterea stagiilor de cotizare din orice țară membră. Deci, odată și odată, țara respectivă va trebui să asigure acestora pensii.

3. Creșterea imigrării singură nu poate satisface nevoile europene de forță de muncă și pensii pe termen lung. Chiar dacă s-ar menține constant gradul de ocupare în perioada 1010-2040, este nevoie de o rată anuală de imigrare de 2,2 milioane lucrători și o creștere economică bazată doar pe productivitate pentru a se putea păstra nivelul propus la Lisabona de creștere economică.

4. Imigrarea depinde și de gradul diferit de toleranță față de imigrare al diferitelor țări, ca și de modul de integrare a politicilor de contracarare a efectelor demografice. De aceea țările europene trebuie să dezvolte periodic răspunsuri adecvate propriilor lor nevoi de lucrători imigranți.

5. Țări, precum Marea Britanie, evită să primească muncitori din alte țări membre, preferând să găzduiască temporar sau definitiv cetățeni non europeni cărora nu le va întoarce neapărat contribuțiile plătite pentru pensii decât în anumite condiții dificil de îndeplinit. Acești imigranți, chiar dacă sunt mai puțin calificați decât cei români sau bulgari, de exemplu, vor putea fi preferați datorită calității lor de contribuabili ai statului britanic, nu și de beneficiari de asigurări sociale de pensie.

Marea Britanie, promotoare, de altfel, a principiului liberei circulații a persoanelor și a forței de muncă ar da dovadă, discriminând cetățenii români de la accesul pe propria piață a muncii, de un comportament pragmatic care poate fi cotat ca o opțiune a politicii sociale.

Ceea ce ar lipsi însă acestui comportament ar fi, din păcate, solidaritatea și spiritul european, elemente de care îi cerem președintelui Băsescu să țină seama atunci când se oferă voluntar să uite capitolele proaspăt încheiate de România transpuse în legislație prin care ne angajăm să aplicăm liberul acces al forței de muncă pe piața europeană.

În 5 minute începe ședința în plen, cu dezbaterea proiectelor de lege înscrise pe ordinea de zi.

Vă mulțumesc.

   

(Pauză între orele 10,00-10,40.)

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 14 decembrie 2017, 8:04
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro