Plen
Ședința Camerei Deputaților din 19 septembrie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.138/29-09-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
19-09-2018
17-09-2018
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 19-09-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 19 septembrie 2006

  1. Intervenții și declarații politice ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,40.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Victor-Viorel Ponta, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și în a doua parte de domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnii Dan Radu Rușanu și Ioan Munteanu, secretari.

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Bună dimineața, stimați colegi.

Deschidem prima parte a ședinței, spre bucuria generală, și, conform programării făcute, astăzi vom începe cu deputații, colegi ai mei, în Opoziție.

 
Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Nu vă mai bateți joc de școală!;

Motiv pentru care primul pe listă este domnul deputat Vasile Mocanu. Domnule deputat...

 

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o: "Nu vă mai bateți joc de școală!"

Actuala Putere a fost din nou prinsă cu temele nefăcute. Deși programul de guvernare și promisiunile electorale ale Alianței D.A. se refereau cât se poate de explicit la atenția susținută care va fi acordată învățământului, realitatea din școlile românești este tristă. De doi ani, asistăm la o degradare fără precedent a acestui domeniu esențial pentru orice societate. Fără un învățământ de calitate nu avem nici o șansă în Uniunea Europeană. Vom fi doar repetenții Europei.

Bunul simț al dascălilor a făcut ca anul școlar să înceapă la data stabilită inițial. Cu toate acestea, sindicatele din învățământ așteaptă încă un răspuns de la Guvern privind îmbunătățirea condițiilor din școala românească. În același timp, lipsa de bun simț a guvernanților este evidentă; protocolul semnat, cu un an în urmă, între Guvern și sindicatele din învățământ, care prevedea aplicarea un set de măsuri întru binele școlii românești, a fost călcat în picioare de actuala Putere.

Mai mult, în acest moment, Executivul lasă să se înțeleagă că, nici de la anul, condițiile din învățământ nu vor fi mai bune. Alocarea a 6 procente din p.i.b. școlii românești - așa cum prevede chiar Legea învățământului - va rămâne tot o promisiune neonorată.

Sute de mii de dascăli și milioane de elevi așteaptă încă un gest de înțelepciune din partea actualei Puteri. Fără o reconsiderare grabnică a poziției guvernanților față de școala românească, viitorul României arată sumbru, în nuanțe de portocaliu murdar.

Nu vă mai bateți joc de școală, domnilor guvernanți!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulțumesc, domnule deputat. Două minute. Pentru colegii din Grupul social-democrat mai există încă 8 minute la dispoziție, după care vom trece la următorul grup.

 
Ioan Stan - declarație politică intitulată Educația în derivă și sub semnul unei grave crize!;

Al doilea pe listă este domnul deputat Ioan Stan. Aveți cuvântul.

 

Domnul Ioan Stan:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația se intitulează: "Educația în derivă și sub semnul unei grave crize!"

Învățământul stă pe o bombă pe cale să explodeze, lucru care nu pare să fie luat în seamnă de guvernanți. Mișcarea sindicală a ales ziua de 15 septembrie, nu din lipsă de considerație pentru elevi și părinți, ci din nevoia disperată de a se face auziți. Când, oare, se aude mai bine glasul slujitorilor școlilor, decât în astfel de momente? Mai ales că aceștia avuseseră experiența unui protest îndelung în timpul anului școlar anterior, care, după cum se vede, nu a avut rezultate.

Nu este permis ca un domeniu cum este educația să fie lăsat în derivă. Priviți fenomenul în adâncime, domnilor guvernanți, și veți vedea că nu profesorii aruncă școlile în haos, ci cei care sunt responsabili de bunul mers al acestei societăți.

Educația este, iarăși, sub semnul unei grave crize! Departe de a fi soluționate problemele aduse în prim-plan de sindicatele din învățământ, acestea sunt tratate în același regim al tergiversării. Din cauză că protocolul semnat de organizațiile sindicale din învățământul preuniversitar și universitar cu reprezentanții Guvernului nu a fost respectat de autorități, profesorii au ajuns la măsura extremă de boicotare a anului școlar, la fel cum au făcut-o anul trecut, când, datorită presiunilor exercitate la nivel guvernamental, au reușit să-și aducă partenerii ministeriali la masa tratativelor.

Față de situația din noiembrie 2005, sindicaliștii acuză membrii Guvernului că încearcă să fugă de responsabilități, prin renegocierea acordului semnat în toamnă, și să amâne aplicarea Legii salarizării personalului bugetar, care ar fi trebuit să intre în vigoare începând cu 1 ianuarie 2007. În plus, sindicaliștii așteaptă de la Guvern peste 1 miliard de euro, bani promiși anul trecut.

În spiritul deja cunoscut, actuala guvernare continuă să gestioneze într-un mod total greșit conflictul declanșat în învățământ. De pe poziții de forță, atât președintele Traian Băsescu, cât și ministrul educației, ignoră semnalele lansate de sindicate. Dacă în cazul conflictului anterior președintele se erija în mediator, acum, acesta intervine ferm, discreditând profesorii și acuzându-i de faptul că privează elevii de emoția începutului de an școlar, de fapt, un tertip extrem de josnic, intrat în obișnuința președintelui.

Se dovedește o insuficiență și o lipsă crasă de înțelegere a problematicii învățământului. În preziua începutului de an școlar, ministrul educației vorbea despre școlile aflate în plin șantier ca despre un fapt pozitiv, rod al marilor investiții. Dar nu este așa! Prea puține sunt școlile care au primit fonduri suficiente, unele din ele risicând să rămână în stadiul de lucru la nesfârșit.

Deși se pretinde că toate școlile sunt pregătite să-și aștepte în condiții bune elevii, adevărul este că aceștia sunt așteptați în focare de microbi. Ministrul educației și cercetării, Mihail Hărdău, și omologul său de la sănătate, Eugen Nicolăescu, nu au ajuns încă la un numitor comun în ceea ce privește starea în care se află unitățile de învățământ din țară.

După ce a afirmat că jumate din școlile românești sunt insalubre, ministrul sănătății însuși arăta cu degetul spre conducerea de la educație și înspre autoritățile administrației publice locale, care au gestionat falimentar programul de reabilitare și modernizare a școlilor. Numai în București, aproximativ 40 de școli sunt încă în reparații, unele capitale, în vreme ce alte peste 60 și-au primit elevii în condiții de Ev Mediu. Această situație se întâlnește în majoritatea județelor țării, și în special în județul Suceava.

Un alt adevăr trecut sub mare tăcere este că preșcolarii se vor înghesui în grădinițe. Aproape 10.000 de copii riscă să rămână fără un loc în grădinițele bucureștene din lipsă de spațiu. Nu mai puțin de 22 de sedii de grădinițe, creșe și școli din capitală sunt în proces de retrocedare, ceea ce va face ca și în acest an școlar părinții să bată la ușile grădinițelor particulare pentru a-și înscrie copiii. Ne punem întrebarea ce vor face familiile cu venituri reduse pentru care varianta înscrierii copiilor la una din grădinițele particulare este exclusă din cauza costurilor ridicate.

Încăpățânarea cu care actuala guvernare refuză să discute problema salarizării e camuflată sub interesul pentru proiecte și distribuirea de fonduri pentru dotarea școlilor. Ceea ce nu e, din nou, decât praf în ochii profesorilor, întrucât proiectele sunt prost gestionate, aprobate preferențial, iar fondurile se distribuie într-un algoritm numai de ei știut, la două-trei discipline, eventual, sau în anumite sectoare, celelalte fiind ignorate mai departe.

Găsesc inadmisibilă atitudinea președintelui și a ministrului, care îi ține trena, de a lansa autocratic în mass-media, în plină criză, mesajul că totul e în regulă, în momentul în care profesorii se aflau în plin protest. Cât timp se va prelungi această criză, educația va sta sub semnul lipsei calității, aspect asupra căruia guvernarea revine cu insistență prin tot felul de reglementări.

Cum oare vom ajunge la un nivel european în educație fără a corela salarizarea profesorilor și investițiile de alt tip, cum vom stopa migrația atâtor profesori tineri de valoare spre alte domenii sau chiar în afara granițelor? Sunt probleme grave, care trebuie tratate cu luciditate, și nu prin neacceptarea vehementă a oricărui dialog.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulțumesc, domnule deputat.

Nu aș dori să schimb eu cutuma stabilită într-un an și jumătate, motiv pentru care la atenționarea corectă a colegului nostru, domnul Crăciunescu, o să revin la sistemul prin care rotim grupurile parlamentare, spre bucuria tuturor celorlați colegi.

 
Grigore Crăciunescu - scurtă trecere în revistă a subiectelor politice ale verii;

Da, domnule deputat? Imediat, numai o secundă, să dau cuvântul domnului deputat Grigore Crăciunescu, aflat pe poziția întâi în lista colegilor liberali.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor deputați,

După o vară marcată de desecretizarea dosarelor securității sau Legea migrației aleșilor locali, putem trage niște concluzii, și anume, faptul că scena politică românească s-a transformat într-o arenă de circ. Bufonade de genul cine mai este deconspirat, sau cine a mai plecat dintr-un partid și la ce partid a ajuns, cu cine, unde și ce a mai discutat președintele Băsescu la un șpriț, sunt la ordinea zilei.

Problema deconspirării trebuia rezolvată cu mult timp înainte și probabil că nu s-ar fi ajuns să acapareze în totalitate atenția opiniei publice, situație care seamănă foarte mult cu Inchiziția, unde mass-media joacă involuntar rolul călăului. În timp ce presa mai decapitează pe cineva, opoziția vine cu atacuri sterile, unele partide din coaliție sunt când în opoziție, când la putere, iar problema aderării a devenit o temă de șantaj politic. În tot acest timp, populația e un fel de public spectator la o piesă de teatru ieftină, atrasă de intrigă, și foarte puțin de substanță.

În această vară s-a vorbit foarte puțin despre eforturile făcute de Ministerul Sănătății pentru finanțarea sistemului pentru dispariția cozilor de la farmacii, s-a vorbit puțin despre programele de finanțare a învățământului pentru a se putea deschide noul an de învățământ în bune condiții. Acest exemple nu sunt singulare, există și altele, care, datorită conținutului lor, sunt inaccesibile unui public cu o pregătire medie și mică din punct de vedere educațional. Exemplu: rata inflației anuale a atins minimul istoric de după 1990, de 6,2 la sută în luna iulie; salariile medii nete pe economie, în semestrul I, au crescut în termeni reali cu 7,5 la sută față de 2005; nivelul investițiilor străine a crescut în primul semestru cu 50 la sută față de perioada similară din 2005, ajungând, pe întreaga perioadă a guvernării Tăriceanu, la aproximativ 10 miliarde euro; producția industrială s-a majorat în primele șase luni în termeni reali cu 7 la sută față de perioada corespunzătoare din 2005.

Dacă toate aceste informații sunt inaccesibile, datorită conținutului, există o compensare printr-o predispoziție a acestui public către teme cu conținut conflictual. Astfel, conform unui sondaj de opinie din august 2006 (CIVIS) doar 2% din persoanele chestionate nu au auzit de deconspirarea dosarelor securității, iar, în același timp, conform unui alt sondaj de opinie din aceeași perioadă (Barometrul Rural), 45% nu au auzit de programul Fermierul, 65% de renta viageră și 44% nu știu că din 2007 agricultorii vor primi subvenții de la Uniunea Europeană. Aceste procente trebuie să ne alarmeze, pentru că populația nu este informată pe probleme care o vizează în mod direct, iar toate acestea sunt programe și proiecte care ar putea să îi îmbunătățească nivelul de trai.

Cine e vinovat pentru această situație? În mod sigur clasa politică, care ar trebui să impună teme de discuții și dezbateri în mass-media pe chestiuni importante în ceea ce privește integrarea, probleme reale ale vieții social politice, probleme post-aderare și multe altele. Este firesc ca presa să fie interesată mai mult de rating-uri sau de cotele de piață, decât de interesul adevărat al publicului (mass-media satisface doar o parte a interesului, și anume, nevoia de divertisment), iar politicienii, de dragul de a apărea în talk-show-uri și pe prima pagină a ziarelor, nu sunt interesați de subiectul dezbaterii și acceptă orice.

Nu putem merge în continuare după principiul: "Pâine și circ", națiunea trebuie să cunoască problemele cu adevărat importante din viața social-economică reală, ceea ce s-a făcut și ceea ce urmează să se facă, pentru că cetățenii acestei țări, chiar merită să trăiască mai bine.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulțumesc, domnule deputat, aproape 4 minute, din cele 6 ale grupului. În schimb, cred că va mai avea ocazia încă cel puțin un deputat liberal.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat a utilizat varianta scrisă pentru depunerea acestor întrebări și interpelări.

 
Adrian Moisoiu - declarație politică intitulată Despre dascăli, despre criminali și autoritatea limbii române;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul Adrian Moisoiu. Întregul grup are afectate 3 minute, cu rugămintea să...

   

Domnul Adrian Moisoiu (din sală):

Păi, ce facem, până la 10,00, atunci?

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Nu, eu vă spun într-o primă fază, în măsura în care nu se epuizează, sigur că, domnule deputat, veți avea tot timpul, pentru toate interpelările.

 
 

Domnul Adrian Moisoiu:

Intervenția de astăzi este intitulată: "Despre dascăli, despre criminali și autoritatea limbii române."

Doresc să aduc în discuție, un fapt concret: cazul profesorilor harghiteni acuzați că ar fi supraevaluat mai multe lucrări la limba și literatura română, la examenul de bacalaureat din sesiunea iunie 2006.

În urma sondajului dispus de ministrul educației și cercetării, Mihail Hărdău, din județul Harghita s-au recorectat 143 de lucrări la limba și literatura română ale elevilor de la Liceul "Márton Áron" din Miercurea Ciuc, unitate de învățământ cu predare în limba maghiară. În urma recorectării, s-a constatat faptul că doi profesori ar fi crescut notele a câte zece lucrări cu până la 4,5 puncte - motiv pentru care au fost propuși pentru excludere din învățământ, opt profesori au fost acuzați că ar fi dat note mai mari cu până la 3,5 puncte - în cazul lor, propunându-se diminuarea salariului cu 15% pe o perioadă de 6 luni, în timp ce cei doi profesori care ar fi acordat note mai mari cu până la 2,5 puncte au fost propuși pe lista ministrului pentru sancționare cu interzicerea participării la comisiile de evaluare pe timp de un an.

Considerându-se nedreptățit, profesorul Ștefan Szabó a declarat că nu se simte vinovat și că nu a făcut altceva decât să corecteze în favoarea elevilor, și nu în defavoarea lor: "Suntem dascăli, nu criminali. Am căutat în lucrări ceea ce știu elevii, și nu ceea ce nu știu", a afirmat el, adăugând că toți profesorii propuși pentru sancționare au gradul didactic I, corectează lucrări de bacalaureat de zeci de ani și nu au primit, niciodată, nici o mustrare scrisă și că, în acest caz, s-a plecat de la prezumția de vinovăție.

În apărarea profesorilor propuși pentru sancționare au sărit aproape toți colegii lor, în frunte cu inspectorul general al județului, István Bondor și cei trei lideri sindicali, afirmându-se că profesorii de la școlile de elită din București, care au recorectat lucrările, nu pot înțelege realitățile din Harghita, unde există un profil lingvistic aparte, iar elevii au posibilități modeste de studiu și aprofundare!? Ca urmare, comisiile de anchetă locale au anulat sancțiunile propuse de către ministru, dascălii fiind considerați nevinovați!

Dacă despre cât de mari specialiști sunt profesorii recorectori din București în docimologie (știința notării) am îndoieli, fiindcă nu este chiar așa de greu să acorzi niște note, chiar și la limba și literatura română, atunci când există un barem de corectare bine întocmit, dați-mi voie să nu înțeleg cum devine cazul, atunci când se fac referiri la posibilitățile modeste de studiu și aprofundare ale tinerilor harghiteni. Să se facă cumva o trimitere directă la capacitățile intelectuale ale acestora? Ar fi o jignire la adresa acestei minorități din România, care este majoritară în zonă, bine reprezentată în Parlament și mereu înscrisă la guvernare! Nu cumva este vorba de sfidarea limbii române și de refuzul de o însuși, despre limba care, în art. 13 din Constituția României, se scrie clar: "În România, limba oficială este limba română"?

Nu cumva tratarea însușirii limbii române ca pe o limbă străină de către profesorii de limbă și literatură română generează refuzul de a se învăța această limbă și, ca urmare, la ocuparea prin concurs a unor posturi în administrația publică locală, se fac presiuni pentru a se solicita drept condiție de ocupare a acestora cunoașterea limbii maghiare?

Apreciez că acesta este motivul care a generat prezența ministrului Mihail Hărdău, la deschiderea anului școlar 2006/2007 exact la Liceul "Márton Áron" din Miercurea Ciuc. Numai astfel a putut să înțeleagă solicitarea directorului Școlii generale "Liviu Rebreanu", Carmen Miron: "de a se reintroduce ore facultative de limbă maghiară în școlile românești, necesare pentru o conviețuire normală în zonă". (Chiar așa rău am ajuns?!)

Numai astfel a putut audia mesajul rostit timp de 15 minute exclusiv în limba maghiară, de către primarul Robert Ráduly și, sper, poate, că a înțeles ceea ce într-adevăr era de înțeles din spusele directorul Liceului "Márton Áron", Varga László, care încercând să salveze situația, a afirmat că, citez: "oaspetele trebuia salutat într-o limbă pe care o înțelege". (Întâmplător, chiar limba oficială a statului, nu?) Numai astfel a putut înțelege necesitatea că ministerul pe care îl conduce este necesar să se implice efectiv pentru schimbarea concepției ce există despre limba oficială a României și promovarea cu adevărat a unei politici de învățare a acesteia!

Și dacă, deși nu sunt de acord cu aspectul în sine, particularitățile lingvistice din județele Harghita și Covasna aș putea la o adică să le înțeleg, fiindcă provin din județul megieș, județul Mureș, care și el este nominalizat în componența așa doritei Țări a Secuilor, cu discriminarea care se introduce între absolventul de liceu care se înscrie la facultate și nu poate ocupa un loc bugetar (deci fără plată), motiv pentru care este nevoit să se înscrie pe un loc cu taxă sau chiar să renunțe la facultate, pentru faptul că alt tânăr i-a ocupat locul prin mărirea notei la bacalaureat cu câteva puncte, numai pentru ca o anumită minoritate care nu vrea să învețe limba statului, să se bucure de un anumit confort, nu sunt de acord!

Domnule ministru, rușinea de care ați avut parte, ca în Țara ta, cu partidul tău la Guvernare, la deschiderea anului școlar al domeniului pe care îl conduci, să folosești ca translator șefa de cabinet, care întâmplător sau nu se știe de ce, "este unguroaică", pentru a înțelege alocuțiunea în limba maghiară a unui primar al unei localității, este jalnic! Aveți obligația de a aduce la cunoștință și de a discuta cazul în prima ședință de Guvern și de a comunica întregii populații a României măsurile care se vor adopta pentru ca limba română, în România, să fie cu adevărat stăpână la ea acasă! Răspunderea nu este numai a dumneavoastră, ci și a Partidului Democrat, care v-a numit! Iar dacă nu sunteți în stare, lăsați scaunul altuia!

Parafrazându-l pe Bolintineanu: "Dacă misiunea, simți că te apasă/ Locul de ministru, altuia îl lasă!"

Cei de la UDMR sunt sigur că ar avea om în loc!

Mulțumesc.

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulțumesc, domnule deputat, chiar dacă nu ați fost de acord să respectați regulamentul, să aveți trei minute. Dar, deja, încep să mă obișnuiesc, după primele două zile, cu faptul că regulamentul, pentru dumneavoastră, în materie de timp, nu se aplică.

 
   

Domnul Adrian Moisoiu (din sală):

Nici pentru dumneavoastră, domnule președinte!

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Am înțeles.

 
Becsek-Garda Dezso-Kalman - semnalarea unor ilegalități ale inspectorului de pază Zerkula Ladislau;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, dacă este în sală domnul Becsek Garda Dezideriu?

 

Domnul Becsek-Garda Dezso-Kalman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În ultimele trei săptămâni, la inițiativa Prefecturii județului Harghita, cu participarea Direcției Silvice Harghita, a Inspectoratului Teritorial Silvic și a Inspectoratului de Poliție al Județului Harghita, s-au declanșat o serie de controale pentru stoparea fenomenului infracțional în domeniul forestier. Controlul era însă organizat, ca de obicei, în mod selectiv, fiind ocolite marile infracțiuni. Însă, din declarațiile controlorilor, cum este cazul domnului tehnician de pază Zerkula Ladislau, am putut remarca că tehnicienii silvici care luptă pentru stoparea infracțiunilor silvice sunt în pericol. Acești domni cu uniformă verde, în cadrul acestor declarații, nu au demascat însă colaborarea lor cu hoții de păduri, prin care să recunoască faptul că ei stau în spatele infracțiunilor forestiere în județul Harghita.

Pentru a fi mai explicit, aș aminti doar câteva aspecte despre activitatea profesională a inspectorului de pază Zerkula Ladislau din cadrul Direcției Silvice Miercurea Ciuc, din perioada premergătoare actualului control. În timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, la fostul Ocol Silvic Izvoru Mureșului, ca responsabil cu paza și protecția pădurilor, i se poate imputa lipsa cantității de 259 metri cubi de material lemnos, în valoare de 79.433.663 lei ROL, în Cantonul Fagul-Înalt, conform actului de control nr. 244/b. A contribuit la distrugerea arboretului sănătos, ajungând la stadiul de codru mijlociu, prin amplasarea nadelor sintetice chimicale, fenomenale, câte 4-5 bucăți pe un arbore, pentru atragerea dăunătorilor pădurii biotice, care atacă între lemn și scoarță, producând astfel infestarea pădurii, după care personalul silvic era obligat să exploateze aceste păduri, iar beneficiarii masei lemnoase erau firmele lor sau apropiații acestora. O altă abatere constă în punerea în valoare în mod abuziv a cantității mari de material lemnos, pentru susținerea unor firme din anturajul lui, din localitățile Ineu și Valea Strâmbă.

Domnului Zerkula Ladislau i se mai pot imputa:

a). Eliberarea unor cantități deosebit de mari de material lemnos pentru colonelul Dobrescu Ion, fostul șef la "doi și un sfert" din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Harghita.

b). Construirea din material lemnos, exploatat în mod ilegal, a casei de vacanță pentru domnul Petres Csaba, fost inspector de pază până la anul 2005 la Direcția Silvică Harghita, care se află amplasată în zona Büdös din Miercurea Ciuc, cu sprijinul unor firme din comuna Suseni, pentru care, ca recompensă, s-a permis exploatarea ilegală a pădurilor.

Pentru aceste abuzuri și ilegalități flagrante, domnul Zerkula Ladislau a fost promovat ca tehnician cu probleme de pază la Direcția Silvică Harghita, unde a putut continua și mai bine practicile abuzive de la Ocolul Silvic Izvoru Mureșului, dintre care amintim doar câteva abateri:

a). Lipsa nejustificată a cantității de material lemnos în volum de 600 metri cubi, în valoare de peste 310 milioane lei, în Cantonul nr. 3. Dealul Nou, din cadrul Ocolului Silvic Gheorgheni, care a avut drept scop salvarea șefului de district Incze Jozsef, persoana care a contribuit la distrugerea fondului forestier din U. P. 1. Ditrău și U. P. 7. Remetea.

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Domnule deputat, pot să vă rog să încercați să finalizați? Cu aceeași rugăminte pentru toți deputații, de a ne înscrie în timpul de trei minute, prevăzut de regulament. Mulțumesc frumos.

 
 

Domnul Becsek-Garda Dezso-Kalman:

Până acum ați permis altor deputați acest lucru!

Lipsă nejustificată a peste 800 de metri cubi de material lemnos, în valoare de 340 milioane lei, la Ocolul Silvic Tulgheș, în Cantoanele din zona Culmea Tătarului, în unitatea amenajistică de la nr. 128-132-136 și zona Lükenő, caz mușamalizat tot de domnia sa.

Aș mai putea să continuu, dar, dacă nu mă lăsați să vorbesc despre corupție...

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Domnule deputat, eu vă las să vorbiți despre corupție, mai ales că sunteți la Putere, problema e că regulamentul nu vă permite.

 
 

Domnul Becsek-Garda Dezso-Kalman:

Nu sunt la Putere! Nu-mi spuneți acest lucru!

La controlul demarat în ultimele săptămâni în județul Harghita, domnia sa a filmat transporturile legale de pe terenul Composesoratului Ditrău, iar transporturile ilegale ale firmelor favorizate de el nu erau oprite în cadrul controlului, dintre care amintim firma Asociația Familiară Gal Bela din comuna Ditrău, S.C. Tulipan SRL din comuna Ditrău al căror protector este acest inspector de pază, Zerkula Ladislau.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Și eu vă mulțumesc. Au fost 5 minute consumate.

 
   

Domnul Becsek-Garda Dezso-Kalman:

Nu! Ați socotit de când am pornit de acolo!

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Da, domnule deputat, aveți dreptate, drumul nu se calculează atât, au fost 4 minute.

 
Cornelia Ardelean - apel pentru stoparea interimatului la Ministerul Apărării Naționale;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, primul pe listă este domnul Petru Călian. Înțeleg că nu este prezent.

Domnul Ciucă Bogdan? Nu este prezent.

Domnul Ioan Țundrea? Nu este prezent.

Ionica Popescu? Nu este prezentă.

Cornelia Ardelean. Cu marea speranță că dumneavoastră veți respecta regulamentul de 3 minute.

   

Doamna Cornelia Ardelean (din sală):

Sigur că da.

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulțumesc, în numele colegilor care așteaptă să ia cuvântul. Pentru mine, până la urmă, este același lucru.

 
 

Doamna Cornelia Ardelean:

Da, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Decesul militarului în termen, împușcat mortal duminică seara în incinta Unității militare UM 01191 din Lipova, județul Arad, atrage din nou atenția asupra situației deloc fericite în care se află Armata Română, cu puțin timp înaintea integrării în Uniunea Europeană. În plin proces de profesionalizare a armatei, militarul în termen Florin Mustață, în vârstă de 21 de ani, a fost împușcat mortal de un coleg aflat în serviciul de pază, care se pare că nu a respectat consemnele militare, manevrând nejustificat armamentul din dotare. Trist este faptul că militarul împușcat mortal mai avea mai puțin de o lună până la eliberare.

Nu aș vrea să fac nici o legătură între acest accident și situația de interimat de la conducerea Ministerului Apărării Naționale. Este clar însă că sistemul național de apărare are lacune mari, nepermise pentru o țară membră NATO.

Nu ne putem permite să repetăm greșelile din armata cu amatori în cea cu profesioniști, care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2007, iar trecerea trebuie făcută cât mai aproape de realitate cu putință. Este timpul ca toți factorii implicați în acțiunea de trecere a armatei de la voluntariat la profesionism să găsească cele mai bune soluții, pentru a nu mai rămâne fără soldați nevinovați. Selecția trebuie să fie dură și riguroasă, pentru că una este să pierzi soldați pe teatrele de operații externe, în mijlocul conflictelor armate, și cu totul altceva este să mori nevinovat în post, ucis de un coleg iresponsabil.

Nu numai din acest motiv, ci și din altele, din rațiuni de politică externă, Guvernul României trebuie să se grăbească cu stoparea interimatului de la nivelul Ministerului Apărării, pentru ca lucrurile să intre în normalitate, iar procedurile pentru aderarea armatei la Uniunea Europeană și crearea unei armate profesioniste să nu întârzie nejustificat.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulțumesc foarte mult, doamnă deputat, pentru timpul chiar mai scurt pe care l-ați utilizat, decât trei minute.

 
Aledin Amet - declarație politică intitulată Renașterea tătarilor crimeeni;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul Aledin Amet. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Aledin Amet:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "Renașterea tătarilor crimeeni".

În lume trăiesc, astăzi, aproximativ 10 milioane de tătari crimeeni. Găsindu-se pe toate continentele, putem afirma că spiritul respectivei națiuni este unul absolut. Din păcate, însă, acești oameni nu se raportează ca aparținând unei entități statale în care să fie majoritari. Pământul de care sunt atașați sufletește și care a aparținut strămoșilor lor este cel al Peninsulei Crimeea.

Zonă de mare importanță, având o strategică ieșire la Marea Neagră, teritoriul a constituit motiv al conflictelor politice. Reședința din trecut a marilor hani, orașul Bahcesaray încă reprezintă simbolul unui popor încercat, atât de încercat în timpul celui de-al doilea război mondial.

18 mai 1944 a însemnat, din păcate, negură și disperare pentru tătarii crimeeni. I.V. Stalin a ordonat, pur și simplu, dispariția unui popor de pe scena istoriei.

Începând cu anul 1990, însă, urmașii celor deportați au început să se stabilească în patria strămoșilor lor. Viața nu le este ușoară, dar în nici un caz acest aspect nu reprezintă un obstacol.

În cei 16 ani de repopulare, numărul tătarilor crimeeni a crescut de la 20.000 la 400.000. Au apărut instituții vitale: centre culturale, școli, publicații în limba maternă. Se poate vorbi, în momentul de față, de o redimensionare a situației demografice din Peninsula Crimeea. Mersul istoriei înseamnă, până la urmă, acceptul firescului de a se impune.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Corneliu Ciontu - comentarii pe marginea sondajului conform căruia 80% dintre tinerii noștri visează să plece din țară;

Din partea deputaților fără apartenență la un grup parlamentar, primul pe listă este domnul Corneliu Ciontu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Corneliu Ciontu:

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Am aflat, dintr-un sondaj recent, că 80% dintre tinerii noștri visează să plece din țară. Nu contează prea mult unde: America, Franța, Italia, Marea Britanie, Australia, Japonia. Oriunde pare mai bine decât în România. Și, mai grav, nu lipsa banilor constituie motivul principal al acestui exod virtual.

Tinerii noștri, oameni de afaceri, știu că profitul presupune, în România, umilințe, plocoane, pile, șpagă.

În Franța, de pildă, pot obține același profit fără toate aceste cazne. Studenții noștri eminenți preferă să rabde de foame și singurătate ani buni într-un campus american, decât să intre în jocul corupției și nepotismului din sistemul de învățământ românesc. Sila de administrație și birocrație atârnă mai greu în balanța emigrării decât lipsa unei mașini. Nu atât absența unui apartament te face să-ți iei lumea în cap, cât senzația că ea are la bază o mafie a caselor care pare de neînfrânt. 80% dintre tinerii români vor să plece din România și motivul lor principal este disprețul pentru țara moștenită de la noi.

Aproape nimeni nu pleacă dintr-o țară săracă, dar sănătoasă. Dimpotrivă, toți se unesc, pentru că civilizația duce în cele din urmă la prosperitate. Puțini sunt cei care au emigrat din Germania după 1945, deși țara a cunoscut o sărăcie lucie. Și asta, pentru că tinerii nemți au simțit că se poate construi, că temelia valorică este trainică.

În România, însă, tinerii sunt exasperați și lipsiți de speranțe. Din 1989 până astăzi, ne-au oferit credit, așteptând schimbările de care țara avea nevoie. Acum, nu mai au răbdare. Și cum ar putea fi altfel? Birocrația, corupția, indolența administrației, găștile de interese, toate acestea nu pot să dispară în lipsa unei reforme morale autentice. Din nefericire, guvernanții noștri au transformat această sintagmă într-o ipocrizie națională. Având scuza că Occidentul o cere, au năvălit în arhivele Securității, ca să se încuie și să se lovească reciproc. Da, trebuie să deschidem arhivele, dar într-un mod care să asigure țării sănătate morală. Guvernanții le-au deschis pentru a mări ura, adversitatea și coeficientul zilnic de bălăcăreală. În loc să avem satisfacția de a fi închis capitolul colaborării cu poliția politică, după ce am cunoscut câțiva turnători, simțim azi numai frustrare, pentru că nu cunoaștem nici unul. A turnat cutare, sau e doar inamicul Președintelui? A turnat cutare, sau e dușmanul premierului? E curățat cutare la apel? Se vor găsi paginile lipsă din dosarul lui cutare? E mult mai multă suspiciune și răutate azi în România, decât era înainte de deschiderea arhivelor. Și asta, pentru că această deschidere s-a făcut în stil balcanic. Am maimuțărit curățirea clasei politice, cu gândul la inamicii politici. Și, dacă-i așa, cum să nu fugă tinerii?

Dar de reforma justiției, se mai știe ceva? Am trăit o păcăleală mai jenantă decât ea în ultimii ani? Câte arestări și eliberări, câte percheziții cu presă, câte schimbări de personal cu oameni de casă și ce eșec penibil! Nu s-a mișcat nimic, absolut nimic. Și, totuși, un ministru arțăgos și suficient ne aruncă, de trei ani, aceleași clișee toropitoare, cu aerul că ne face un favor vorbind. Cum se spune, țara arde și doamnei Macovei i s-a făcut dor de alegeri anticipate. Cum să nu fugă tinerii de astfel de personaje aiuritoare?

În administrație, acolo unde înfloresc birocrația și corupția, atât de detestate de tineri, s-a schimbat oare ceva? Da, s-a schimbat! În loc să lupte P.S.D.-ul și Alianța D.A. pentru posturi și sfere de influență, acum se luptă în trei! În instituțiile conduse de reprezentanții P.D., n-au ce să caute liberalii! Și viceversa! Numai că în acest mod nu crește nici competența, nici descentralizarea, ci numai principiul tribal al găștii. Iar gașca, din păcate, nu alege funcționari de calitate, ci personaje servile - adică, în fond, incompetente și coruptibile. Cum să nu fugă tinerii de astfel de instituții ale statului?

Închei, cu convingerea că, undeva, în afara sistemului vechilor partide parlamentare, se construiește o mișcare capabilă de o veritabilă reformă spirituală și morală. Îi veți vedea forța în anul 2008!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Ioan Munteanu - declarație politică intitulată Numai agricultor să nu fii! (II);

Din partea Grupului social democrat, la poziția 3 este doamna Manuela Mitrea. Înțeleg că nu este prezentă.

La poziția nr.4, domnul deputat Ioan Muntean.

 

Domnul Ioan Munteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Din același ciclu de declarații politice pe care le-am început în săptămâna precedentă, intitulate "Numai agricultor să nu fii!" (II)

Din discuțiile pe care le-am avut cu oamenii din satele nemțene, dar și din starea de lucruri pe care oricine o vede, reiese clar că cei care fac agricultură au ajuns la capătul răbdării, că nu mai suportă lipsurile, minciuna și demagogia actualei guvernări.

Agricultura românească se află într-o situație extrem de grea și, dacă n-ar fi pământul atât de darnic, țăranii n-ar avea ce pune pe masă. Lipsurile de tot felul i-au determinat să-și vândă animalele și terenurile, să lase ogoarele necultivate, să pună pe foc știuleții de porumb, să dea laptele la porci. Și toate acestea pentru că nu sunt sprijiniți nici să-și lucreze pământul, nici să valorifice produsele obținute în gospodărie. Sumele primite în anul 2006 pentru producția agricolă au fost nesemnificative, departe de nevoile minime. Niciodată până acum, în anii de după 1989, țăranii nu au fost atât de batjocoriți și umiliți, niciodată nu au fost mai disperați ca acum, când trebuie să abandoneze ocupațiile legate de cultivarea pământului și de creșterea animalelor.

Consecința firească a acestei politici de distrugere, de atac la siguranța alimentară a populației, va avea urmări grele pentru cetățeni. Consider că trebuie pus capăt acestei politici falimentare, antisociale, promovată de către oameni cu o slabă pregătire de specialitate, interesați doar de afaceri personale și de grup.

Acum, cât încă nu e prea târziu, cât încă agricultura se mai poate redresa, acești pseudospecialiști trebuie înlăturați și înlocuiți cu oameni pricepuți, competenți, capabili să repare greșelile incompetenței și ale demagogiei actualei guvernări.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulțumesc, domnule deputat, inclusiv pentru faptul că v-ați limitat la trei minute.

 
Ștefan Baban - declarație politică intitulată România și statutul pensionarilor;

Din partea Grupului național liberal, dacă se mai află vreun coleg în sală? Înțeleg că nu se află.

Atunci, din partea Grupului democrat, nu există solicitări. S-au depus în scris.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul Ștefan Baban, cu rugămintea de înscriere în timpul regulamentar.

 

Domnul Ștefan Baban:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"România și statutul pensionarilor"

Dintr-o sursă sigură pentru o viață demnă și liniștită la bătrânețe în această țară, pensia a devenit, în marea majoritate a cazurilor, o povară atât pentru pensionari, cât și pentru autoritățile statului. Este una dintre problemele sociale apărute și amplificate în perioada tranziției, aproape imposibil de soluționat în mod echitabil pentru cei peste 4,5 milioane de pensionari din sistemul asigurărilor de stat.

Principala problemă a acestui sistem constă în valoarea mică a nivelului pensiei pentru cea mai mare parte a beneficiarilor acestui sistem. Indiferent de culoare, guvernele perindate la conducerea țării și deci la administrarea fondului național de pensii au promis marea cu sarea în acest domeniu, dar au reușit să îmbunătățească puțin situația doar prin indexări anuale, recalculări și recorelări. Din toate aceste operațiuni au rezultat, din nefericire, pe lângă o majorare nesemnificativă care să acopere pentru cei mai mulți pensionari un minim de viață decentă, și o polarizare a acestora; foarte puțini cu pensii foarte mari și foarte mulți cu pensii foarte mici.

Nu e de mirare deci că starea precară a pensionarilor stârnește atât de multe întrebări și preocupări pentru găsirea unor soluții viabile pe termen mediu și lung, care să rezolve cât de cât aceste probleme, având în vedere că și datele demografice trag un puternic semnal de alarmă: în anii următori numărul pensionarilor va continua să aibă o pondere mult mai mare în populația țării, astfel că puținii salariați din România vor fi nevoiți să întrețină și mai mulți pensionari.

La întrebarea cine este vinovat de acest colaps și dezastru, răspunsurile sunt diferite și radicale în același timp: greșelile guvernelor postdecembriste, presiunile politice și sociale, numărul prea mare de persoane pensionate înainte de termenul legal și, nu în ultimul rând, modul de colectare a surselor pentru fondul public de pensii.

Constituirea și repartizarea acestui fond nu sunt străine de interesele politicilor electorale ale partidelor politice aflate la putere, care urmăresc doar propaganda și mai puțin stabilizarea situației sociale a acestei categorii de populație.

Printre soluțiile aplicate cu succes în țările cu care vrem să ne comparăm, dar și să ne aliniem, ca urmare a integrării europene și mondiale, sunt pensiile private facultative, finanțate din contribuții suplimentare ale salariaților, peste nivelul celor din sistemul public. Acest sistem privat se bazează pe strângerea contribuțiilor facultative de la salariați, investirea lor în afaceri cu profit și returnarea acestuia viitorilor pensionari, după ce au fost scăzute doar comisioanele de administrare. Succesul acestor pensii private depinde de modul judicios în care vor fi gestionate și înmulțite. Și toate acestea sunt apărate de legi dure, care ocrotesc, dar în același timp și responsabilizează societățile ce administrează aceste fonduri private.

Pensiile private, pe lângă faptul că rezolvă și problema financiară a pensionarilor ajunși la vârsta a treia, sunt și o mare afacere, de cele mai multe ori profitabilă, deoarece formează un capital disponibil foarte căutat de societățile de investiții financiare pentru profiturile pe care le pot aduce de-a lungul anilor, până la redistribuirea către cei care au contribuit la formarea lor. În acest domeniu, țara noastră este o piață nouă, foarte atractivă, care urmează să fie exploatată în anii următori. Însă, crearea acestei piețe a fost amânată mereu, pentru a nu le aminti românilor de soarta tristă a SAFI și FNI, lucru confirmat și de dezastrul unor fonduri de pensii din țările dezvoltate și civilizate, care au fost gestionate defectuos.

Cum sistemul public de pensii se dovedește incapabil să soluționeze problemele reale și actuale ale pensionarilor din România, singura soluție viabilă pentru evitarea colapsurilor financiare din acest sistem o reprezintă trecerea la sistemul public privat de pensii, trecere care trebuie fundamentată și aplicată pe baza unei legislații ferme și eficiente. De voie, de nevoie, crearea fondului particular de pensii se dovedește necesară, dar și utilă, odată cu intrarea în Uniunea Europeană. Până la urmă, este unica soluție de a salva traiul celor care au muncit o viață întreagă sperând în liniște și bunăstare la bătrânețe.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulțumesc.

 
Petru Călian - declarație politică intitulată Democrația americană pusă sub umbrela îndoielii de către UE;

Bună dimineața! (În acest moment, intră în sala de ședință domnul deputat Ioan Aurel Rus.)

Îmi pare rău, domnule Rus, să vă spun că Grupul parlamentar al Partidului România Mare a epuizat timpul. Dacă la sfârșit mai rămâne, cu mare plăcere. Nu am nimic cu dumneavoastră, dar nu reușesc să-mi potrivesc ceasul cu colegii dumneavoastră. La mine sunt 5 minute, la dânșii sunt două.

Domnul deputat Toró Tibor, dacă este? Nu este; din partea Grupului U.D.M.R.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, văd că a sosit în sală domnul Petru Călian; rugămintea: acele trei minute regulamentare.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 

Domnul Petru Călian:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi are titlul: "Democrația americană pusă sub umbrela îndoielii de către Uniunea Europeană".

Recenta mărturie a președintelui american George Bush referitoare la existența închisorilor CIA pe teritoriul statelor europene a produs o adevărată vâltoare la nivelul conducerii Uniunii Europene. După negarea vehementă a existenței acestor "cutii ale Pandorei" reprezentate de închisorile CIA în Europa, recunoașterea președintelui american a deschis o umbrelă a îndoielii asupra principiilor democrației americane și credibilității conducerii S.U.A.

Mai mult, confirmarea suspiciunilor comisarilor Uniunii Europene relativ la închisorile deja notorii, confirmare venită din cea mai înaltă sursă, a reprezentat o lovitură grea, mai ales pentru statele aflate în curs de aderare, în special pentru România. Dacă s-a dovedit falsă mărturia lui George Bush referitoare la inexistența închisorilor, forurile superioare ale Uniunii Europene se îndoiesc acum de cuvântul conducerii României relativ la absența închisorilor CIA pe teritoriul țării noastre.

De parcă nu ar fi fost de ajuns, "stegulețele roșii" existente încă în procesul de armonizare a politicilor românești la acquis-ul comunitar și în cel de îndeplinire a condițiilor de preaderare, declarațiile contradictorii ale conducătorului așa-numitului "cel mai democratic stat din lume" nu au lovit în America, ci tocmai în statele mai mici din Europa, care au luat ca model democrația americană.

În ansamblu, România se află, cel puțin în ceea ce privește această chestiune spinoasă, între ciocan și nicovală. Între suspiciunea Uniunii Europene, ce planează asupra Guvernului nostru, și declarația acestuia din urmă, cum că în România nu există închisori CIA și între filo-americanismul care ne caracterizează ca națiune, încă de după război.

Visăm, ca țară, să transpunem în practică visul american, să creăm o democrație bazată pe principiile fundamentale dincolo de ocean, însă ne dorim integrarea în marea familie europeană. Și, iată că, de unde credam că aceasta este rețeta unei integrări rapide și sigure, ne-am trezit în fața unui conflict al celor două tipuri de "democrații": cea americană și cea europeană.

Soluția ar fi, în opinia mea, stabilirea cu promptitudine și seriozitate maximă a priorităților țării noastre, mai exact tranșarea unei probleme care ne definește inacțiunea politică: Europa sau America? Nu cred că mai există o cale de compromis între cele două și, dacă ea există, oricum nu ne va avantaja înaintea verdictului Uniunii Europene privind aderarea. O opțiune clară se impune sau ne este impusă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat. V-ați înscris în timpul regulamentar.

 
Mircia Giurgiu - declarație politică intitulată A început un nou an școlar, dar cum?;

În continuare, din partea Grupului minorităților naționale, dacă este domnul Miron Ignat? Nu este.

Din partea deputaților fără apartenență la un grup parlamentar, mai există dreptul la o intervenție scurtă.

Domnul Mircia Giurgiu.

 

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, titlul declarației mele politice de astăzi este "A început un nou an școlar, dar cum?"

Așa cum se știe, vineri, cadrele didactice, părinții și profesorii și elevii au început un an școlar. Din păcate, în județul Cluj, dascălii au protestat față de toate problemele care afectează negativ sistemul educațional. Așa, după cum se știe, în 2007 România va adera la structurile europene, educația va trebui să fie la același standarde pe întreg cuprinsul Uniunii. Să sperăm că și în România acest lucru va fi posibil.

Mai multe, în cuprinsul acestei declarații, o să predau în scris.

Vă mulțumesc.

Cadrele didactice din învățământul preuniversitar au început, la 15 septembrie, un nou an școlar. Dar au început cu proteste, deoarece procesul educațional nu se desfășoară potrivit standardelor. Nemulțumirile dascălilor sunt legate de lipsa banilor și de lipsa de implicare a autorităților.

Educația reprezintă obiectul de studiu specific pedagogiei. Datorită complexității, profunzimii și amplitudinii sale, educația este studiată și de alte științe socio-umane înrudite cu pedagogia.

Conceptul pedagogic de educație urmărește cunoașterea științifică, la un grad înalt de generalitate și abstractizare, a unei realități psihosociale cu o foarte mare arie de extindere în timp și spațiu și de desfașurare complexă și contradictorie la nivel de sistem și proces.

Pedagogia este știința care studiază fenomenul educațional, cu toate implicațiile sale asupra formării personalității umane, în vederea integrarii active a persoanei în viața socială.

Educația este o funcție esențială și permanentă a societății, în doua ipostaze: de instituție a eredității sociale a culturii și civilizației și de instrument de acțiune pentru formarea omului.

În sens socio-istoric, educația este procesul de transmitere și asimilare a experienței - economice, politice, religioase, filosofice, artistice, științifice și tehnice - de la înaintași la urmași.

În sens socio-cultural, educația este procesul de ridicare a individului din starea de natură biologică la cea culturală.

Educația reprezintă activitatea psiho-socială cu funcție generală de formare-dezvoltare permanentă a personalității umane, pentru integrarea socială.

În România, în prezent, procesul educațional este perturbat. Motivul îl reprezintă faptul că Guvernul nu a respectat Acordul semnat în data de 28 noiembrie 2005 cu reprezentanții federațiilor sindicale din învățământul preuniversitar. Astfel, cadrele didactice semnalează faptul că banii promiși pentru infrastructură - reabilitarea imobilelor, reparații, consolidări - au sosit cu greutate, ceea ce a determinat ca activitatea în unele școli să nu poată fi reluată la 15 septembrie în bune condiții.

În județul Cluj, dascălii au protestat față de toate problemele care afectează negativ sistemul educațional. În 2007 România va adera la structurile europene. Educația va trebui să fie la aceleași standarde pe întreg cuprinsul Uniunii. Va fi, oare, posibil acest lucru, dacă în România nu se respectă promisiunile?

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Axa;

Din partea Grupului social democrat, următorul pe listă este domnul deputat Dumitru Bentu.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Axa".

Apărut probabil indus, iar ulterior, deliberat, conceptul de axă marchează cu obstinație existența augustului nostru președinte.

Este posibil ca în anii de studiu când, vorba domnului Trandafir, învăța după puterile sale și se plasa în prima treime a ierarhiilor școlare, iluminarea asupra noțiunii să fi venit dinspre axa polilor, în jurul căreia Pământul se rotește. A aflat, prin pregătirea de specialitate, de axul motorului, care, învârtindu-se solidar cu elicea i-a conferit brevetului de navigator caratele concretului.

Peste ani, ajungând la înalte demnități publice, s-a răzbunat pe această piesă mecanică a motorului naval și a neantizat-o, împreună cu întreaga flotă românească, drept pedeapsă pentru contribuția la chinuitoarele traversade.

Și, cum fiecare cetățean poartă cu sine bastonul de președinte, domnul Băsescu a ajuns în fruntea statului român, obligat prin protocol să se adăpostească în fostele chilii ale Cotroceniului, ultimul loc pe care și l-ar fi dorit, în contextul tumultului existențial.

Dar, și aici, axa îl înțepa fatidic, astfel că a fost nevoit să recurgă la o nouă licență salvatoare și să accepte consilierea atât de necesară pe axa Renate Weber-Stana Anghelescu-Elena Udrea. Ce s-a ales de această construcție se știe, așa că soluția de consolare a venit din partea axei misogine - Blaga-Berceanu-Videanu. În această formă, axaologii hălăduie prin cârciumile capitalei, devenite tainițe publice, pentru că, nu-i așa, "in vino veritas" - susțineau urmașii lui Romulus și Remus.

Convins că un proiect axial de anvergură îl va proiecta într-un spațiu admirativ de substanță, domnul președinte a lansat (sper că vă mai aduceți aminte) axa București-Londra-Washington, luându-i prin surprindere pe coechipierii selectați ad-hoc și consternând cancelariile europene. Obișnuiți însă cu exotismele unor șefi de state, occidentalii s-au liniștit repede și, când aud de București, zâmbesc cu îngăduință.

Eșecul unei abordări nechibzuite a elementelor majore de politică externă l-a deprimat pe inovator și remediul a fost valorificarea unei noi axe, autohtone de data aceasta, mult mai ușor de abordat - Cireșica-Golden Blitz-Potcoava.

În sfârșit, realism și consonanță.

Fie-ne iertat, însă, că îndrăznim a-i reaminti președintelui că tot un fel de axă este și oiștea unei căruțe, care servește pentru a ține cârma.

La capătul ei, atunci când șeful atelajului nu negociază corect capcanele drumului, se află gardul.

N-ar fi nici o tragedie pentru dumneavoastră, în plan strict profesional, dar căruța nu este a dumneavoastră, domnule președinte.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Grupul parlamentar social democrat mai are dreptul la o intervenție în timpul prevăzut inițial, după care, până la sfârșitul ședinței, vom lua, prin rotație, câte un reprezentant al fiecărui grup.

 
Mirela Elena Adomnicăi - declarație politică intitulată Zâmbetul președintelui;

Următoarea înscrisă pe listă este colega noastră, doamna deputat Mirela Adomnicăi.

 

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Zâmbetul președintelui" și vine, în mod firesc, în continuarea declarației făcute anterior de colegul meu.

Domnul președinte Traian Băsescu face totul zâmbind. Zâmbetul asimetric al președintelui, ca și privirea lui blajin-oblică, cuceresc. Urmărind însă mai atent mimica abil schimbătoare a președintelui, observăm însă că râsul, chiar și cel hăhăit, nu este însoțit decât rar de cumsecădenia cerută a ochilor. Ochii rămân metalici, în simetrie cu dedesubturile mimicii, cele nevăzute și știute doar de personajul în cauză.

În spatele acestui zâmbet, însă, el construiește dibaci un sistem care ar trebui să ne cutremure. Ministrul apărării a fost suspendat, iar procurorul general, șefii S.R.I. și S.I.E. au fost nevoiți să-și dea demisia. Se întrevede o dictatură mai periculoasă decât toate. La masă cu el, pe post de vasal, stă în poziție de drepți-așezat șeful Internelor. "Aproape nimeni n-a vorbit la masă", spune tânărul Vulpe despre întâlnirea de la Restaurantul Potcoava. A vorbit tot timpul președintele.

Pe de altă parte, domnul Băsescu spune cu o sinceritate dezarmantă: "Nu a fost o întâlnire de partid, ci o întâlnire cu amicii". Dar, într-o întâlnire cu amicii, nu vorbești doar tu, iar ceilalți notează respectuos vrerile sultanului. Mai-marii serviciilor secrete sunt oameni pe care i-a împins discret spre vârf în intervalul de când se află la Cotroceni. Armata îi lipsea. Cu zâmbetul pe buze, afișând aceeași sinceritate a dialogului cu poporul, îl detronează pe ministrul liberal Atanasiu, după ce-l determină să propună în fruntea militarilor un viceamiral de marină. Firește, om agreat de președinte. Îi promite lui Atanasiu că nu se va atinge de vreun picior al scaunului ministerial. Peste două ore, îl dă afară.

Domnul președinte conduce acum direct, nu numai prin C.S.A.T., și armata. Toți cei care l-au atacat nu vor rămâne nepedepsiți, anunță, făcându-se că glumește, într-o emisiune în direct, președintele. Românii, fascinați de comportamentul popular al președintelui, zâmbesc la rându-le. "Lăsați-l, domnule, că așa e el", ar spune împăciuitor, alegătorul. Așa e, într-adevăr. Tocmai de aceea nu trebuie lăsat. Trebuie coborât cu picioarele pe pământ, până nu e prea târziu. Pentru noi toți.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Déjà vu;

Din partea Grupului național liberal, dacă a sosit vreunul dintre colegi?

Domnul Sorin Pavelui nu este. Domnul Vasile Pruteanu nu este. Domnul Rareș Mănescu. Eu vă citesc în ordinea în care ați fost înscriși pe listă.

Adrian Semcu nu este. Emilian Frâncu. Vă rog, domnule deputat; rugămintea - trei minute.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Pentru că tot suntem în pragul începerii sommet-ului francofoniei, nu știu de ce se numește somme, ar trebui "întâlnire la nivel înalt", este românescul potrivit, mi-am intitulat declarația politică de astăzi "Déja vu".

În ultimii ani, perioada dinaintea începerii anului școlar a reprezentat pentru liderii sindicali un bun prilej să apară la diverse posturi TV și să genereze, prin amenințări cu mitinguri și greve, o stare de incertitudine și chiar de haos în sistemul școlar. Pe măsură ce puterea lor, în mediul sindical, a început să scadă dramatic, discursul acestor lideri a devenit tot mai agresiv, iar revendicările pur salariale au fost mascate într-un discurs populist, axat pe cererea de asigurare a unor condiții mai bune pentru desfășurarea procesului de învățământ.

Din păcate pentru ei, în acest an, s-au cam făcut de râs, dascălii și elevii preferând, în peste 85% din școli, să-și vadă de treabă, adică să participe la deschiderea anului școlar și să ignore apelurile de boicot venite din partea unor persoane cu mentalități evident osificate într-un recent trecut comunist.

Cu toții știm că în 2006, guvernanții au înțeles, poate pentru prima dată cu adevărat, rolul infuziei de capital în sistemul educațional, și au alocat școlii pete 5% din pib. E drept că unele fonduri au venit destul de târziu, existând teama că nu vor putea fi absorbite integral până la sfârșitul anului. Este o teamă falsă - să nu uităm că tot la fel s-a spus și despre fondurile obținute prin Programul SAPARD! Acum, peste tot în țară se construiesc sau se repară școli, se aduce în clase mobilier nou, se fac lucrări de modernizare, inclusiv la grupurile sanitare, la terenurile de sport sau la clădirile auxiliare. Școala românească a devenit un adevărat șantier și e bine că este așa!

În doi-trei ani, cu fondurile primite, nu va mai exista nici o școală insalubră sau neautorizată sanitar. Concomitent, vor crește treptat și salariile!

Guvernul Tăriceanu a promis dascălilor că până la sfârșitul mandatului său, salariile în domeniul educațional vor crește în medie cu 60%, și cum a început procesul, sunt sigur că acest obiectiv va fi atins!

Liderii de sindicat, stimulați de P.S.D., au cerut încă din acest an o creștere de 30%. Acest lucru ar fi fost o măsură sinucigașă pentru noi toți, pentru că valul inflaționist ar fi măturat toate efectele pozitive realizate cu atâta efort: creștere economică, atragerea de investiții străine, stabilitate legislativă.

Guvernul Tăriceanu a dat și în domeniul educațional dovadă că își respectă promisiunile. Numai în acest an, s-au alocat mai multe fonduri pentru educație decât în toată perioada 1990-2004. Toate școlile și liceele din țară au beneficiat în acest an de fonduri substanțiale pentru dotarea laboratoarelor de fizică, chimie și biologie, a cabinetelor de psihopedagogie și logopedie, a bibliotecilor și sălilor de sport. Fiecare județ are alocate zeci de microbuze moderne pentru transportul elevilor! S-au creat condiții legislative și de creștere economică, pentru ca în următorii ani, toate școlile să fie consolidate și modernizate, să se construiască peste 1.000 de terenuri de sport și să se aloce fonduri uriașe pentru așezămintele culturale din mediul rural, concomitent cu asfaltarea a peste 5.000 km de drumuri județene intercomunale.

Liderii de sindicat au cerut cu insistență renunțarea la investiții și redirecționarea fondurilor spre creșteri masive salariale.

Cât egoism și inconștiență!

Se știe că salariile dascălilor, mai ales din învățământul preuniversitar, sunt încă modeste, în speical în rândul debutanților și cadrelor auxiliare. Dar Guvernul Tăriceanu a găsit resurse să plătească dascălilor chiar și restanțele lăsate de guvernarea P.S.D.-istă, și a stabilit acum o strategie neinflaționistă pentru atingerea până la sfârșitul anului 2008 a obiectivului de creștere promis, de 60% pentru salarii. Iar situația de astăzi nu este chiar așa de dramatică cum vor unii să o prezinte, pentru că venitul pe oră efectivă de lucru al dascălilor este printre cele mai mari din sistem.

Să nu uităm, totuși, că în domeniul educației, altele ar trebui să fie prioritățile: reguli noi, programe noi, mentalități noi, urgentarea modernizării sistemului educațional, așa încât să nu ne lăudăm doar cu rezultatele olimpicilor!

Este necesară o reformă profundă, care să fie urgent pusă în practică, în special în învățământul preuniversitar.

Copiii noștri ar trebui mai bine pregătiți pentru viitorul lor statut de cetățeni ai Europei.

Dascălii ar trebui să le formeze deprinderi...

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Domnule deputat, pot să vă rog să încheiați?

 
 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Închei imediat ... spre analiză și sinteză, dublate de spirit de inițiativă, și să nu-i burdușească haotic cu tot felul de noțiuni abstracte și fără legătură cu viața lor viitoare.

Oricum, sunt sigur că anul viitor vom asista la primul început de an școlar cu elevi, părinți și dascăli mulțumiți, iar senzația de déja vu, resimțită în ultimii ani cu acest dialog al surzilor între sindicaliști cu Guvern, să nu se mai repete.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Și eu mulțumesc.

 
Ioan Aurel Rus - declarație politică intitulată România, încotro?;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul Ioan Aurel Rus, cu rugămintea, domnule deputat, dacă se poate, în cele trei minute.

 

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

"România, încotro?"

Țara tuturor posibilităților pare a fi România. Aici numai învierea din morți nu este posibilă, în rest, poți cumpăra și vinde orice. De la uzine, fabrici, mine, I.A.S.-uri, CAP-uri, căi ferate, telefonie, RENEL, flotă, resurse naturale, monumente istorice, bănci... totul de vânzare. Se vinde ca la piață, la tarabă.

Totul între cerință și ofertă. Totul se face între doi sau trei oameni și clienții lor. Nimeni nu trebuie să știe nimic. Când e vorba de a achiziționa ceva pentru țară, se întâmplă tot așa. Clauzele contractuale sunt secrete de serviciu și neapărat confidențiale. Tu, ales al poporului și trimis în Parlament, n-ai voie să cunoști clauzele, ca nu cumva să iei atitudine și să lezezi onoarea semnatarilor. Ei pot să fure. Tu n-ai voie să știi. De ce să afli ce s-a făcut? Mai bine să știe numai ei și cei cu care împart "furăciunea".

Interesant este faptul că aceste matrapazlâcuri se transmit de la un guvern la altul.

Bunăoară, privatizarea Petrom, BCR, și chiar achiziționarea fregatelor dezvăluie acest lucru. Acum se lucrează la privatizarea CEC-ului. Primul ofertant este o firmă din Ungaria. Dăm totul de dragul ... că doar ne este țară vecină și prietenă. Dăm gazul, benzina, motorina, băncile, apa minerală, pădurea, sarea, dăm totul. Dăm, că încă mai avem de unde. Mâine, poimâine s-ar putea să ajungem să le răscumpărăm, ca bunurile Fundației Gojdu. Sau am putea cumpăra aur de la Gold Corporation, dar numai în cotă de 20%, fiindcă noi le dăm dreptul să-l exploateze gratuit, iar dacă ne trebuie și nouă, atunci, plătim. Tot suntem noi buni de plată. Plătim datoriile statului român hotărâte de CEDO, plătim neglijența celor de la Esmeralda, plătim recuperarea ziariștilor, și iată că "teroristul" Hayssam ne scrie versuri. Versuri pentru președinte și națiune:

"Când pe cerul țării va zbura un porc

Atunci în România eu mă mai întorc"

Om de afaceri, agent sub acoperire, prieten și tovarăș cu mulți, iată și salutul frățesc transmis acestora prin versurile de mai sus. Asta, da, democrație!

Și toate acestea din cauza cui? A noastră, a celor de la România Mare, nicidecum! Noi am avertizat de toate acestea, s-a scris mult, dar ce folos?

Încă o dată cu tărie afirm că imnul național nu e "Somnoroase păsărele". El trebuie învățat de toți cetățenii și este "Deșteaptă-te române"!

Mulțumesc.

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Eduard Raul Hellvig - declarație politică intitulată Semnificația aducerii în țară a rămășițelor pământești ale unor oameni de cultură precum Mircea Eliade, Emil Cioran sau Constantin Brâncuși;

Grupul parlamentar al UDMR înțeleg că nu este prezent.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul Petru Călian a vorbit, domnul Ciucă Bogdan nu este prezent, Ioan Țundrea nu este prezent, Ionica Popescu nu este prezentă.

Domnule deputat Eduard Hellvig, aveți cuvântul.

 

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulțumesc, domnule președinte.

Și cu ocazia aceasta vă felicit pentru funcția și onoarea pe care o aveți, să conduceți ședințele Parlamentului României.

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulțumesc. Veți fi criticat în ziare pentru asta, dar cred că vă descurcați.

 
 

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Asta e. Fiecare gest politic trebuie asumat.

Declarația politică de astăzi este intitulată: "Semnificația aducerii în țară a rămășițelor pământești ale unor oameni de cultură precum Mircea Eliade, Emil Cioran sau Constantin Brâncuși"

Într-un moment în care, așa cum arată sondajele de opinie, prioritățile agendei publice ale cetățeanului român sunt nivelul de trai, corupția sau funcționarea instituțiilor interne, doresc să vă supun atenției o problematică care, din păcate, nu ocupă decât o poziție periferică pe această agendă. Este vorba despre importanța pe care aducerea în țară a oamenilor de cultură români, ale căror rămășițe pământești se găsesc în pământul țării lor adoptive, o are pentru identitatea noastră culturală.

Dacă privim această lipsă de prioritate din perspectiva omului de rând care se luptă să-și asigure satisfacerea nevoilor de bază, sau să-și găsească locul și rolul său într-o societate aflată încă în tranziție, atitudinea sa este de înțeles. Dacă, însă, privim acest subiect prin prisma evoluțiilor din ultimii ani, a direcției spre care se îndreaptă societatea românească - și anume integrarea în Uniunea Europeană, atunci consider că acest aspect trebuie abordat într-o manieră sensibil diferită.

La început de secol XXI, a analiza problematica identității culturale înseamnă a o face într-o lume modelată de forțele regionalizării și ale globalizării. O lume în care Uniunea Europeană nu dorește să șteargă diferențele dintre țări și popoare, ci urmărește prețuirea și prezervarea bogăției de culturi din Europa. O lume în care globalizarea nu trebuie redusă la rolul de promotore a imperialismului cultural occidental, ci în care accentul trebuie pus pe recunoașterea rolului său în determinarea proliferării identității culturale. Prin urmare, o lume în care identitatea culturală poate deveni o resursă importantă a puterii, a prestigiului și a influenței pe care un stat le poate avea în relațiile internaționale.

Să privim cultura românească; să îi privim trecutul și prezentul și vom vedea că România are această resursă. Vom vedea că, dincolo de vulnerabilități, riscuri sau amenințări - care ne plasează într-o poziție inferioară în raport cu celelalte state, deținem acea resursă care ne poate asigura prestigiul în dialogul și interacțiunea cu celelalte culturi. Și mă refer la resursa pe care o reprezintă acele personalități culturale de mare valoare, acei eroi ai inteligenței, despre care vorbea, între alții, și celebrul istoric Thomas Carlyle. Cine nu știe oare că, dintre aceștia din urmă, poate cei mai reprezentativi sunt Constantin Brâncuși (1876-1957), Mircea Eliade (1907-1986) sau Emil Cioran (1911-1995)?

O vreme ne prețuiți în propria țară, din considerente pe care nu le voi aborda acum, acești români - prin origine, acești cosmopoliți - prin operele lor, își au rămășițele pământești în patriile lor adoptive. Cred însă că a sosit momentul să li se acorde și în țara lor de origine considerația pe care o merită din plin, pentru întregul lor aport la construirea prestigiului României în lume. Cred, de asemenea, că, în primul rând nouă, oamenilor politici, ne incumbă sarcina de a încerca să-i aducem acasă. Și aceasta fiindcă, în aceeași măsură în care avem nevoie de recunoaștere externă, avem nevoie și de simboluri. Avem nevoie de acești excepționali eroi culturali spre a ne consolida identitatea spirituală, pentru a ne putea legitima cu ceea ce avem valoros, afirmat și recunoscut, în Europa de mâine. Pentru că, așa cum spunea Constantin Noica, în concernul devenirii istorice supraviețuiesc doar popoarele care produc cultură la nivel înalt; restul se transformă din națiuni și popoare, în simple populații.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Olguța Cocrea - declarație politică intitulată România în degringoladă;

Din partea minorităților naționale nu cred că mai este aici domnul Miron Ignat, atunci, din partea deputaților independenți, doamna Olguța Cocrea.

 

Doamna Olguța Cocrea:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește "România în degringoladă".

Luptele politice au adus importante instituții ale statului în situația de a fi decapitate. De la Revoluția din decembrie 1989 nu s-a reușit performanța de a nu avea șefi la Serviciul Român de Informații, SIE, DIA, procuror general, toți dându-și demisia și, mai nou, președintele țării suspendând și ministrul apărării naționale.

Nici cel mai aprig dușman al României nu ar fi reușit această performanță de a ne decapita instituțiile importante ale statului, fără prea multe explicații. Dacă șefii serviciilor și procurorul general și-au prezentat demisiile pentru motive reale numai de ei știute, ministrul apărării naționale a deranjat mult prin atitudinea sa de a ieși în fața președintelui și a cere retragerea trupelor din Irak.

De asemenea, tot acest ministru a încercat scoaterea la suprafață a unor contracte puse sub semnul întrebării, dorind să facă lumină.

De ce chiar în ziua când Guvernul britanic a anunțat desecretizarea contractului privind cele două fregate, ministru Atanasiu este suspendat?

Este foarte simplu, s-a apropiat prea mult de afaceri necurate, pe care urma să le facă publice și, probabil, cetățenii acestei țări ar fi aflat lucruri ce ar fi pus într-o lumină proastă unele așa-zise "personalități".

Președintele Băsescu ne-a demonstrat, încă o dată, că cei care-l supără sunt puși la colț imediat.

Toată mascarada cu plângerea doamnei consilier prezidențial Săftoiu a fost doar o manevră prin care ministrul apărării să fie înlăturat și, ca să nu ne dăm seama, mai apare și o plângere a unui coleg deputat.

Chiar dacă ministrul Atanasiu era protejat de lege privind declarațiile, comisia de la Cotroceni hotărăște ca ministrul apărării să fie pus sub urmărire penală ca un oarecare, fără a realiza că acest ministru nu a fost implicat în fapte de corupție.

Este păcat că, în zilele noastre, se petrec aceste abuzuri, că am ajuns ca decizia unui singur personaj și a oamenilor lui, fără a respecta Constituția României, să judece un ministru doar pentru că aparține PNL-ului.

În campania din 2004, PNL-ul a plecat la drum ca un partener serios cu PD-ul, formând Alianța D.A., alianță în care o mare parte a cetățenilor României și-au pus speranța într-un viitor mai bun.

Nimeni nu și-a închipuit atunci, când președintele Băsescu defila braț la braț cu premierul Tăriceanu că, după alegeri, vom avea atâtea dispute încât să le pară rău că au susținut Alianța.

A sosit momentul ca președintele Băsescu să înțeleagă că, fără colegii din PNL, nu ar fi fost ales președintele României și să renunțe la atacurile repetate și televizate împotriva partenerilor care l-au dus la Cotroceni, să fie un președinte pentru toți românii, nu numai pentru PD.

Guvernul condus de premierul Tăriceanu are nevoie de liniște, să se concentreze asupra problemelor multiple cu care se confruntă românii, iar românii s-au săturat să mai asiste la luptele surde între Cotroceni și Palatul Victoria.

Oare acest circ îl merită cetățenii României?

Nu, domnule președinte, dorim liniște și o viață mai bună pentru poporul român.

În speranța că mesajul meu va fi auzit, sper ca promisiunile din campanie să devină fapte, și ianuarie 2007 să ne găsească pregătiți cu adevărat de a intra cu fruntea sus în Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulțumesc, doamna deputat.

 
Monalisa Găleteanu - declarație politică intitulată Septembrie trist...;

Grupul social democrat, dacă se află în sală domnul Costică Macaleți? Nu. Domnul Ion Mocioalcă nu, doamna Monalista Găleteanu.

 

Doamna Monalisa Găleteanu:

Vă mulțumesc mult, domnule președinte.

Declarația politică din această dimineață se intitulează: "Septembrie trist..."

Elevi profund dezamăgiți, copleșiți de tristețe, cadre didactice nemulțumite și umilite, un 15 septembrie umbrit de haos și disperare. În acest context s-a desfășurat anul acesta debutul unei noi etape educaționale. Astfel, nerăbdarea și emoțiile firești pentru începutul anului școlar au fost transformate, cu bună știință, de către actuala Putere, în nesiguranță, neîncredere și teamă.

Preocupați prea mult de spectacolul mediatic creat în jurul unei premiere cinematografice sau în jurul unei întâlniri cu "băieții" la un "pub" de cartier și indiferenți față de problemele reale, care afectează în mod negativ învățământul românesc, actualii guvernanți au rămas insensibili la nemulțumirea manifestată în mod repetat de către cadrele didactice. Partidele aflate acum la guvernare nu acordă atenția cuvenită educației, dascălilor și elevilor lor, cu atât mai mult cu cât au făcut niște promisiuni în protocolul semnat cu sindicatele din învățământ la sfârșitul grevei din noiembrie 2005. Legea salarizării și proiectele de investiții nu au fost respectate, fapt care a determinat profesorii să organizeze la data de 15 septembrie 2006 un miting de protest, cu speranța de a obține dreptate. De asemenea, condițiile mizerabile pe care elevii și profesorii sunt nevoiți să le îndure reprezintă un motiv foarte bine întemeiat pentru existența actualei crize din învățământ, cadrele didactice fiind dispuse să reia greva generală. Școlile sunt vechi, aproape stau să se dărâme, multe dintre ele nu au apă curentă, iar sistemele de încălzire nu sunt adecvate. Sălile neigienizate și mobilierul vechi și degradat creează o atmosferă apăsătoare, improprie desfășurării orelor de curs în condiții normale. Unitățile de învățământ se pot transforma în adevărate focare de infecție din cauza instalațiilor sanitare insalubre sau inexistente uneori.

Situația în care se află acum învățământul românesc este pe cât de reală, pe atât de îngrijorătore. Cu toate acestea, se pare că actuala Putere nu a înțeles că, pentru un viitor mai bun și un trai decent al tuturor cetățenilor României, este nevoie de investiție pe termen lung în sistemul educațional, în cadrele didactice și în unitățile școlare, acolo unde se instruiesc și se educă viitoarele generații. Atitudinea disprețuitoare și lipsa de respect cu care sunt tratați profesorii de către actuala Putere reflectă neputința guvernanților de a face față problemelor societății în general și promisiunilor făcute, în particular, în campania electorală, anumitor categorii socio-profesionale.

Facem, pe această cale, un apel către primul-ministru al Guvernului României, domnul Călin Popescu-Tăriceanu, pentru a se implica personal în rezolvarea crizei din învățământ

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulțumesc, doamna deputat.

 
Mircea Ciopraga - informare asupra celei de-a 27-a Reuniuni a Comisiei Economice, Comerciale, Tehnologice și de Mediu a Adunării Parlamentare pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (APCEMN);

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul Mircea Ciopraga. Aveți cuvântul.

 

Domnul Mircea Ciopraga:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică cuprinde o informare asupra celei de-a 27-a Reuniuni a Comisiei Economice, Comerciale, Tehnologice și de Mediu a Adunării Parlamentare pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (APCEMN).

Dragi colegi,

În perioada 13 - 14 septembrie 2006, am participat la Giresun, în Turcia, la reuniunea Comisiei Economice, Comerciale, Tehnologice și de Mediu a Adunării Parlamentare pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (APCEMN).

În calitate de președinte al Delegației Române la Adunarea Parlamentară pentru Cooperare Economică la Marea Neagră voi face prin declarația politică de astăzi o scurtă informare asupra programului acestei reuniuni și a recomandărilor adoptate.

Astfel, tema principală a celei de-a 27-a întâlniri a Comisiei Economice a APCEMN a vizat problema resurselor alternative de energie și posibilitățile de aplicare în regiunea Mării Negre.

Raportul comisiei referitor la situația existentă în acest domeniu a relevat că regiunea Mării Negre dispune de oportunități și avantaje importante de cooperare în domeniul dezvoltării surselor alternative de energie. În acest sens, este de subliniat faptul că doar două din cele unsprezece state membre ale Organizației pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN) sunt independente în ceea ce privește resursele primare, restul țărilor membre fiind dependente de sursele de import într-o proporție variată, respectiv de resursele de petrol și de gaz natural. Raportul Comisiei Economice a subliniat totodată că această dependență creează anumite impedimente în calea dezvoltării durabile, acesta fiind un motiv în plus pentru care utilizarea surselor de energie alternativă constituie o problemă de maximă importanță.

În urma analizei situației din țările membre ale OCEMN s-a conchis că deși unele state au înregistrat progrese în ultimii ani, resursele de energie regenerabilă au potențialul să joace un rol mult mai important în regiunea Mării Negre decât îl au în prezent.

S-a constatat astfel că politica energetică ar trebui să se bazeze pe o voință politică comună și să răspundă necesității securității energetice, a creșterii economice, a dezvoltării durabile, a schimbării climatice și a dezvoltării tehnologice. În același timp, statele membre ale OCEMN ar trebui să acorde o importanță semnificativă schimbului de experiență acumulată în domeniul surselor de energie alternativă.

Raportul Comisiei Economice a mai subliniat faptul că deși potențialul resurselor de energie regenerabilă (cum ar fi cantitatea de energie care poate fi obținută din resursele regenerabile naturale prin folosirea tehnologiilor actuale) este mult mai mare decât consumul global de energie, exploatarea acestui potențial va rămâne un proces îndelungat atât în ceea ce privește dezvoltarea capacităților de producție, cât și crearea unei infrastructuri în regiunea Mării Negre.

O altă concluzie importantă a reuniunii de la Giresun a fost că Regiunea Mării Negre nu a realizat încă o piață energetică internă competitivă. Recomandările făcute în acest scop au făcut referire la necesitatea dezvoltării anumitor interconexiuni și a creării și aplicării unui cadru normativ bine definit, care să susțină și să stimuleze competitivitatea pe piață. Întărirea cooperării și dezvoltarea unei strategii comune a statelor membre OCEMN pe termen lung a fost subliniată ca necesitate și în sensul creării unei platforme energetice pentru întreaga regiune.

Comisia a adoptat o Recomandare care propune guvernelor și parlamentelor statelor membre OCEMN să implementeze mai multe măsuri în domeniul resurselor alternative de energie. Printre acestea se numără adoptarea unor legi specifice, elaborarea unor strategii pe termen lung, care să susțină aplicarea surselor alternative de energie în sectoare variate din economie, să promoveze implicarea sectorului privat în folosirea de energie regenerabilă și să intensifice cooperarea cu organizațiile internaționale relevante, în special cu Uniunea Europeană.

În calitate de reprezentant al României am făcut o prezentare a situației din țară a resurselor alternative de energie, subliniind faptul că promovarea valorificării resurselor regenerabile de energie este unul dintre obiectivele prioritare ale politicii energetice actuale, dezvoltarea și utilizarea surselor regenerabile constituind o parte importantă a dezvoltării durabile.

În plus, strategia de valorificare a surselor regenerabile de energie (SRE) este promovată prin H.G. nr.1535/2003 și creează în România cadrul corespunzător pentru adoptarea unor decizii privind alternativele energetice și conformarea cu acquis-ul comunitar în domeniu.

Față de alte state din regiunea Mării Negre, în România există toate tipurile de surse regenerabile de energie: energia solară, energia eoliană, hidroenergia, biomasa și energia geotermală.

Conform prevederilor legislației în vigoare, ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie în consumul național brut de energie electrică urmează să ajungă la 33% până în anul 2010, reprezentând circa 11% din consumul intern brut de energie.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Eu mulțumesc, domnule deputat.

 
Costache Mircea - declarație politică intitulată Apel la luciditate;

Mai luăm încă unul dintre colegi, după care voi anunța acei deputați care au depus în scris.

După Grupul parlamentar al PNL, Grupul parlamentar al PD a depus în scris.

Grupul parlamentar al Partidului România Mare, Dumitru Avram nu este; domnul Mircea Costache încheiați acest...

   

Domnul Costache Mircea:

Dacă-mi dați voie.

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mă bazam pe faptul că cele trei minute le veți folosi până la ora 10, domnule Costache.

 
   

Domnul Costache Mircea:

Sunt prezent până la ora 10.

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Nu, dar știu că la dumneavoastră trei minute sunt, totuși, puțin mai mult.

Vă rog, aveți cuvântul, domnule deputat.

 
 

Domnul Costache Mircea:

Vă atrag, amical, atenția că autoritarismul nu vă prinde și nici nu este un atu pentru ascensiunea dumneavoastră viitoare.

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
 

Domnul Costache Mircea:

"Apel la luciditate"

În aceste zile de bulversare mediatică, de buimăceală generală, de culpabilizări, incriminări, deconspirări și tot atâtea manevre menite să-l aburească pe cetățean, cufundându-l în ceața diversiunilor și intoxicărilor de tot felul, încerc să le pun, manipulatorilor noștri dragi, câteva întrebări. Întrebări retorice, bineînțeles, la care nu aștept un răspuns, dar care au menirea de a-i întoarce pe cetățeni cu fața spre adevăratele aspecte de interes general ale actualității românești.

Având în vedere modul barbar în care a fost jefuită avuția națională de către cei care s-au îmbogățit enorm după schimbarea de regim din 1989, ce ar trebui să ne intereseze acum? Dosarele, preoții, sportivii, profesorii, delatorii, actorii care au spus poezii, corurile muncitorești care au cântat conducătorul? Sau cine a devalizat băncile, cine a vândut la fier vechi fabricile? Cine și de ce și cu ce foloase a vândut Romtelecom-ul, Romcim-ul, Sidex-ul, IMGB-ul, Petrom-ul, Romgaz-ul, BCR-ul?

Se spune mereu că nu sunt bani destui pentru pensii, pentru salarii, pentru medicamente, burse, cămine studențești, cercetare științifică, drumuri, agricultură. Dar de unde am putea scoate noi rapid pentru relansarea economiei, pentru îmbunătățirea vieții oamenilor, pentru eradicarea sărăciei, acești bani? Din dosarele informatorilor, din arhivele PCR-ului sau din recuperarea prejudiciilor aduse patrimoniului public de marii rechini ai tranziției?

Vă reamintim că marii magnați, care trăiesc astăzi în palate, ai căror copii merg la școală cu limuzine de miliarde de lei, după ce li s-au dat gratis rafinării și averi imense, au fost scutiți de datorii la bugetul de stat, adică la bugetul pensiilor, salariilor și burselor de care vorbeam. A fost scutit, vă reamintim, Dinu Patriciu, de la Romtelecom, de o datorie de 23 de mii de miliarde, echivalentul a 603 milioane de dolari prin HG nr.118/2003, a fost scutit Iacubov, de la Rafo, în total de vreo 18 mii de miliarde, Ioan Nicolae, de la SNTR - Societatea Națională Tutunul Românesc, de 4000 de miliarde, Petrom-ul de 1250 de miliarde, Luck Oil de 1750 de miliarde și tot așa. Marii magnați ai petrolului sunt aducători de mari profituri la bugetul acelor state, cu excepția României, unde magnații petrolului sunt susținuți de cârca publică.

Sunt încă datoare la buget și iertate mereu multe alte societăți. S-au făcut rambursări ilegale de TVA de zeci și zeci de mii de miliarde.

De la Bancorex s-au furat vreo 2 miliarde de dolari pe care nu-i mai înapoiază nimeni.

I s-au făcut cadou lui Videanu munți de marmură ca să fie multimilionarul cu copiii la studii în Elveția. La reparația drumurilor se fură, anual, zeci de mii de miliarde.

Peste tot numai jafuri și hoții. Justiția este paralizată. Poliția face jocul mafiei. Marii șmecheri, autointitulați analiști, moguli de presă, le împuie, în schimb, capul oamenilor cu moliile din dosarele anilor '50, anilor '70 ș.a.m.d.

Cine credeți că este campionul acestei acțiuni de intoxicare și manipulare? Nimeni altul decât Sorin Ovidiu Vântu, cel care, ca și Dinu Patriciu, a sponsorizat cu bani grei campaniile electorale ale ocrotitorilor săi. Postul lui de televiziune, Realitatea TV care, de fapt, ne arată ficțiunea mafiotă urzită cu mult meșteșug în care trăim, dar nu numai el, ci și Adrian Sârbu de la Pro TV, care a fost scutit de datorii la buget de peste 1800 de miliarde, iar acum a acumulat din nou o datorie de vreo 363 de miliarde pe care, mai mult ca sigur nu-i va da, de care va fi scutit pentru servicii în campania electorală.

Așa apar pe ecran imaculați, ca îngerii, marii mafioți ai tranziției, în timp ce oamenii competenți, cinstiți și patrioți sunt puși mereu la stâlpul infamiei.

Deșteaptă-te, române!

Mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
 

În ultimele trei minute rămase, o să-mi fac datoria să îi citesc pe colegii care au depus în scris.

De la Grupul Social Democrat: Emil Radu Moldovan, Mihai Apostolache, Viorel Pupeză, Gheorghe Chiper, Claudiu Pop, Ioan Cindrea, Mihaela Rusu, Aurel Vlădoiu, Gabriela Crețu, Eugen Bejinariu, Marian Săniuță, Vasile Pușcaș, Cliveti Minodora.

De la Grupul parlamentar liberal: Claudiu Zaharia și domnul Dobre, depuneți în scris?

 
   

Domnul Traian Dobre:

Dacă-mi dați voie?

 
 

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Îmi pare rău, dar mi-este greu să vă mai dau cuvântul acum, după ce am început, dar pot să vă anunț că ați depus în scris.

Domnul Traian Dobre, de asemenea, de la Grupul liberal.

De la Grupul parlamentar al Partidului Democrat domnii: Stelian Duțu, Daniel Buda, Mircea Man, Anca Constantinescu, Traian Igaș, Marius Rogin, Aurel Olărean, Dumitru Ioan Puchianu, Liviu Miroșeanu, Petrea Constantin, Dan Grigore.

Iar de la Grupul parlamentar al Partidului Conservator: Andrian Mihei.

În aceste condiții, încheiem aici această primă parte, cu rugămintea de a încerca să avem cvorum pentru ședința de plen.

Mulțumesc.

(Următoarele intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)

 
  Andrian-Sirojea Mihei - declarație politică intitulată Salvați sezonul estival 2007!;

Andrian-Sirojea Mihei:

Declarație politică: "Salvați sezonul estival 2007!"

Suntem iar la moment de bilanț în ceea ce privește sezonul estival de pe litoral. Din nou socotelile ies în minus, din nou se caută cauzele, din nou acestea sunt mai mult sau mai puțin cele care și în 2005 au frânat turismul litoral. Practic, doi ani la rând litoralul românesc, în loc să înflorească, să se dezvolte, să atragă tot mai mulți turiști români și străini, a stagnat, ba chiar a dat înapoi, datorită unei multitudini de factori negativi, de la deciziile aberante de schimbare a administratorilor plajelor la începutul sezonului turistic, atât în 2005, cât și în 2006, până la Ordonanța 19 din acest an, care deși stipula niște condiții pentru cei ce au câștigat plajele la licitațiile organizate atât de târziu, a fost trecută cu vederea cu multă indulgență de către reprezentanții Ministerului Mediului care au efectuat controale.

În 2005, sezonul estival a fost sub așteptări pentru hotelierii pe de litoralul românesc, unde numărul turiștilor români a fost mai mic cu 10% față de cel înregistrat în 2004. În septembrie 2005, dată fiind scăderea vertiginoasă a ratei profitului societăților turistice de pe litoral și pentru ca situația să nu se repete în 2006, ANAT propunea realizarea de urgență a Strategiei de dezvoltare a turismului și acordarea unor facilități fiscale operatorilor din domeniu. În 2005, principalele motive care au condus la situația dezastruoasă au fost vremea nefavorabila și calamitățile naturale produse în primăvară și la începutul verii, dar și prețurile și concurența externă. Lipsa implicării sau implicarea greșită a autorităților din turism și nivelul mare al taxelor sunt alți factori care au stat la baza formării tarifului de cazare, precum și tarifele la combustibili, energie electrică, furnizare apă, termoficare, care au înregistrat creșteri spectaculoase.

Sezonul estival 2006 a debutat iar cu schimbarea modului de administrare a plajelor, primele două luni fiind dezastruoase, cu modificări legislative bulversante, care au transformat sezonul într-unul de scandal, probleme și reglări de conturi politice și legislative. De asemenea, pentru prima oară, în acest an am asistat la un miting al hotelierilor, la declarații de neimaginat din partea fostului președinte al Autorității Naționale pentru Turism, la scandalul nesfârșit al plajelor, la decizia guvernanților de a da liber la construcții fără autorizație pe plaje, ceea ce a condus, evident, la abuzuri. Fără nici o logică, încă nu a fost numit un președinte al ANT, după o lună de la demisia celui dinainte, ceea ce face ca în primul rând Master planul pentru turism să nu poată fi aprobat, deși există susținere din partea Organizației Mondiale a Turismului și, totodată, ca o serie de proiecte demarate sau în curs de demarare, în vederea reabilitării turismului, să stagneze.

Insist asupra faptului că litoralul se confruntă cu probleme grave de personal, cu o lipsă acută de forță de muncă calificată - ospătarii, recepționerii, bucătarii și alte categorii de personal român preferând să lucreze în țări străine. De asemenea, costurile salarizării lor aici, prevederile restrictive ale Codului Muncii și lipsa facilităților pentru caracterul sezonier al turismului de pe litoral fac ca interesul românilor de a lucra în țară să fie foarte scăzut, ceea ce are ca și consecințe existența unui personal slab calificat și nemotivat, salarii foarte mici și calitatea foarte slabă a serviciilor.

Stimați colegi, avem în România o multitudine de forme geografice, o multitudine de zone turistice care trebuie exploatate, avem litoral, avem munte, avem Delta Dunării, Valea Prahovei, avem orașele medievale, avem mănăstirile din Moldova, avem frumoasa zonă a Maramureșului, avem o serie de castele care pot fi transformate în puncte turistice de interes, avem stațiunile balneare, care dispun de resurse de substanțe minerale, științific dovedite și tradițional recunoscute ca eficiente terapeutic ... avem un întreg potențial pe care nu îl valorificăm cum se cuvine.

Trebuie ca ANT să își ia rolul în serios, să nu mai existe declarații cum că "Litoralul nu este important", trebuie ca persoanele care conduc destinele turismului românesc să fie specialiști în domeniu, trebuie lăsate interesele politice deoparte, în favoarea interesului țării - acela de a fructifica potențialul turismului românesc.

Sunt convins că doamna Sulfina Barbu încă se aplaudă pentru deciziile luate la începutul sezonului estival, referitoare la închirierea plajelor, dar aș fi curios să știu care îi este părerea acum, la moment de bilanț, dacă conștientizează erorile făcute în strategia abordată, dacă ne poate estima numărul de cazuri în care instalarea camerelor video de monitorizare - o cheltuială mare, cu o justificare relativ puerilă - și-a dovedit eficiența, dacă are pregătite alte surprize la fel de neplăcute și pentru anul viitor și dacă e conștientă că a face schimbări de așa anvergură la începutul sezonului afectează nu numai rezultatele anului 2006, ci și anii viitori.

Și abordând altfel, chiar dacă, să presupunem, deciziile dumneaei ar fi fost corecte, atâta timp cât toți cei implicați se plâng de rezultate, aș întreba-o de ce abordează o astfel de atitudine sfidătoare, luând deciziile de la București, fără consultări prealabile cu factorii implicați, și nu caută, împreună cu aceștia, soluții de prevenire a repetării unor astfel de situații și mai ales soluții pentru redresarea și, în fapt, valorificarea potențialului inestimabil pe care îl poate avea turismul litoral românesc.

Fac astfel un apel către toți cei implicați, către Ministerul Mediului, către Ministerul Transporturilor și Turismului, către ANT - care sper că va avea la un moment dat un conducător, și către toți cei care, într-o măsură sau alta au sau pot avea legătură cu deciziile referitoare la litoral, să înceapă încă de pe acum să gândească strategia pentru anul viitor, să nu mai existe surprize bulversante la început de vară, astfel încât, în momentul când se va declara deschis sezonul estival 2007, totul să fie cu adevărat pregătit, în așteptarea turiștilor români și străini!

  Aurel Olarean - declarație politică intitulată Partidul Conservator aruncă bomba suspendării din funcție a președintelui Băsescu, dar uită să aprindă fitilul;

Domnul Aurel Olarean:

Declarație politică intitulată "Partidul Conservator aruncă bomba suspendării din funcție a președintelui Băsescu, dar uită să aprindă fitilul".

Partidul Conservator, prin vocea liderului său, domnul Dan Voiculescu, probabil din lipsă de preocupări politice mai importante, a anunțat public, săptămâna trecută, că va începe procedura de suspendare a președintelui Băsescu. Probabil că aceasta este dorința secretă a domnului Voiculescu, și mă îndoiesc că aceasta este și dorința membrilor Partidului Conservator, atâta timp cât motivele invocate nu au și motivația logică necesară unei declarații atât de grave. Pe scurt, motivul inițiativei domnului Voiculescu, pentru că eu continui să cred că aceasta este o inițiativă personală a dânsului, și nu partidului, îl reprezintă acuzația că Traian Băsescu face propagandă în favoarea statului totalitar, și astfel subminează PSD-ul, PNL-ul și PC-ul.

Dar surpriza abia acum urmează: nici un partid sau formațiune politică nominalizată sau nu de domnul Voiculescu nu se simte cu nimic subminată. Mai exact, nici PSD-ul, nici PNL-ul precum nici PD-ul, UDMR-ul sau PRM-ul nu au dat dovadă de interes minim față de o asemenea inițiativă. Deci, din tot eșichierul politic românesc, doar Partidul Conservator se simte subminat. Adică un partid ajuns la guvernare la limita electorală, cu un lider care în prezent abia atinge un prag de 3-4 % în sondaje, un partid care a dat, în timpul acestei guvernări, dovadă de duplicitate în relațiile cu partenerii de coaliție, ei bine, acest partid dorește, pe niște motive inventate sau pur și simplu nedovedite, schimbarea șefului Statului.

Membrii Partidului Conservator, mulți dintre ei intelectuali de marcă, dacă au fost cumva consultați înainte, par să uite că Președintele României este ales prin vot direct și uninominal, deci actualul președinte este ales de o majoritate. Traian Băsescu, ca președinte al României, are, în prezent, peste 60% în sondaje, ceea ce dovedește capacitate profesională și apreciere din partea electorilor.

Conform art.95 din Constituție, Președintele României poate fi schimbat din funcție în cazul săvârșirii unor fapte grave, care încalcă prevederile Legii fundamentale, și aceasta numai cu votul majorității deputaților și senatorilor, în ședință comună. Or, faptele grave care încalcă Constituția, conform domnului Voiculescu, sunt că acesta s-a întâlnit într-un local public cu trei vechi prieteni și membri ai Partidului Democrat. Personal, mă îndoiesc că făuritorii Constituției României s-au gândit, când au conceput art.95, la astfel de "fapte grave".

Domnul Voiculescu nu face acum decât să tragă Partidul Conservator într-o luptă politică inutilă. Este de neînțeles cum o formațiune politică cu experiență se poate lansa într-o astfel de acțiune sinucigașă, reacția celorlalte partide, chiar a celor fățiș contra domnului Băsescu, fiind mai mult decât elocventă.

Acțiunea nu avea cum să aibă sorți de izbândă, și domnul Voiculescu știa asta de la început. Dar un astfel de demers nu a făcut decât să-l propulseze, pentru scurt timp, din nou pe prima pagină, și asta se pare că îl interesează mai mult decât consecințele care vor fi suportate, inevitabil, de către Partidul Conservator, și nu de dânsul ca persoană. Pentru că acesta a fost un atac personal, dar bomba aruncată nu a avut și fitilul aprins, așa că nu a explodat. Rezultatul: un pic de zgomot și mult fum! Inutil.

  Bogdan Liviu Ciucă - declarație politică intitulată Situația medicilor rezidenți din România;

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declarație politică intitulată "Situația medicilor rezidenți din România".

Medicii rezidenți din România se confruntă cu o serie de probleme care le îngreunează activitatea și implicit reforma în sistemul sanitar. După 16 ani de tranziție și reforme în sistemul sanitar, acești tineri medici sunt puși în situații delicate atât din punct de vedere social, cât și profesional.

După examenul de rezidențiat sunt prinși în capcana unui contract de munca încheiat pe perioadă determinată, care le acordă cu indecență un salariu lunar net de 426 ron. Deși legea prevede plata gărzilor medicilor rezidenți, există numeroase spitale care îndrăznesc să încalce legea, neacordând plata gărzilor efectuate.

Majoritatea medicilor rezidenți își efectuează stagiile în marile centre universitare, ceea ce implică plata chiriei, a transportului în comun, a cărților necesare pregătirii pentru viitoarea specializare, participarea la congrese medicale.

Situația se complică dacă ne gândim și la lipsa de medicamente din spitale, folosirea echipamentelor medicale din anii '50-'60, lipsa informatizării, persistența unui sistem birocratic, ineficient, clădiri ale căror stare de degradare le apropie de Evul Mediu. Consider indecentă existența unor asemenea condiții într-un sistem medical al unei țari care în 3 luni va deveni membră a Uniunii Europene.

Deficiențele majore din sistemul sanitar fac iluzorie eliminarea șpăgii din actul medical și alterează însăși calitatea acestuia. Această situație explică de altfel și migrația masivă a medicilor rezidenți către țări ale U.E. sau S.U.A.

Consider că jurământul lui Hipocrate nu poate fi respectat cu 426 ron/lună și se impune luarea unor măsuri urgente de către Ministerul Sănătății, care să vizeze și viitorul acestei categorii sociale de care noi toți avem atâta nevoie.

  Constantin Petrea - declarație politică intitulată Despre monologuri în politică: cazul partenerilor noștri conservatori;

Domnul Constantin Petrea:

"Despre monologuri în politică: cazul partenerilor noștri conservatori"

Vă rog să îmi permiteți să îmi încep această declarație cu o poantă care vă va face să înțelegeți repede încotro vor bate cuvintele mele: Un elefant și un purice treceau pe un pod. La un moment dat, puricele s-a oprit și, plin de uimire, a exclamat: Uau! Ce zgomot facem!

De ceva vreme asistăm la unele ieșiri în mass-media din partea partenerilor noștri conservatori, cel puțin spectaculoase. De la memorabila propunere de izolare a PD-ului, inspirată parcă din genetică ori din fizica atomică, neagreată în final de niciun alt partid, până la recenta cerere de începere a procedurilor de suspendare a Președintelui României, posibilitate constituțională, dar neoportună, și respinsă de clasa politică actuală, micro-conservatorii, în frunte cu domnul președinte Voiculescu, au devenit specialiști în rostirea de lucruri mărețe. "Voi avea curajul să lupt până la capăt pentru a apăra demnitate românilor", declara președintele acestora de curând.

Ce vorbe înălțătoare! Câtă grijă pentru popor pare să stea în spatele acestor cuvinte!

După ce au văzut ultima oară, când au cerut izolarea PD-ului, că au monologat ca să se convingă că sunt încă vii, cu puțină vreme în urmă, domnului Voiculescu i-a mai ieșit un "porumbel": "Nu pot concepe ca președintele să discute în localuri publice teme politice majore, cu reprezentanții unui singur partid".

Ca un adevărat senator din antica Romă, domnul Voiculescu se arată mâhnit că președintele abordează "teme politice majore" în spații publice, și nu în locurile de taină. Dar nu, domnul Voiculescu nu de asta este mâhnit. Depinde unde punem accentul în fraza sa. Eu îl consider potrivit pe ultima parte, pe faptul că Președintele nu îi mai acordă atenția pe care domnul Voiculescu, ca un "incoruptibil și neșantajabil", după cum singur se definește, consideră că o merită. În numele unor principii impersonale și de dragul poporului, evident, domnul Voiculescu susține "împotriva" Președintelui de ceva vreme un monolog extrem de personal. Mă întreb, în final: Ce au de câștigat partenerii noștri de guvernare dacă în locul dialogului constructiv aleg într-una monologurile acestea năstrușnice?

  Costică Macaleți - declarație politică intitulată Reforma la români: pentru a preveni lipsa de spațiu, ministrul Nicolăescu măsoară distanța dintre pat, perete și fereastră;

Domnul Costică Macaleți:

"Reforma la români: pentru a preveni "lipsa de spațiu", ministrul Nicolăescu măsoară distanța dintre pat, perete și fereastră"

Potrivit unui sondaj de opinie realizat luna trecută la cererea Agenției pentru Strategii Guvernamentale, 60% dintre români sunt nemulțumiți de lipsa medicamentelor și condițiile de igienă din unitățile spitalicești, în timp ce 45% sunt deranjați de lipsa de interes a personalului medical. Același studiu mai relevă faptul că 90% dintre cei chestionați se declară nemulțumiți de condițiile de spitalizare din România.

Cât privește procurarea de medicamente compensate, și aici nemulțumirile sunt multiple. 70% dintre cei intervievați sunt deranjați de cozile la care trebuie să stea ore întregi. 71 de procente dintre români se declară nemulțumiți de faptul că nu toate farmaciile au medicamente compensate, în vreme ce 38% se plâng de aglomerația de la cabinetele medicale.

În aceste condiții, mult trâmbițata "reformă" a sănătății promovată de ministrul Eugen Nicolăescu vizează reducerea drastică a numărului de paturi din spitale, din motive de..."spațiu"!! Mai exact, "normele cu privire la confortul pacientului" prevăd o suprafață de șapte metri pătrați pentru fiecare pat, o distanță de 60 de centimetri între pat și perete și între pat și fereastră. Și toate astea în condițiile în care actul medical din ambulatoriu este ca și inexistent și covârșitoarea majoritate a bolnavilor nu are altă cale decât internarea în spital.

Care va să zică medicamente nu sunt, ambulatoriile nu funcționează iar numărul de paturi de spital se reduce drastic, pentru a fi destul spațiu! Ce mai rămâne de făcut pentru bolnavi, domnule Nicolăescu? Căci mai există o problemă: nici în cimitire nu mai sunt locuri! Sau poate o să ziceți că nu mai e nevoie de cimitire, pentru că aceleași condiții există și în spitalele care stau să cadă la cea mai mică mișcare a scoarței terestre și în care temperatura la iarnă va fi egală cu cea de afară, pentru că vechile cazane ale centralelor termice aparținând respectivelor instituții nu au mai primit autorizații de funcționare. Da, domnule ministru, ați avea dreptate, însă din "lipsă de spațiu" între pat și perete și între pat și fereastră nu prea au loc destui bolnavi în respectivele așezăminte!

Cu aceste probleme se confrunta bolnavul care se internează într-un spital din România, dar și medicul care îl îngrijește. Zeci de spitale din întreaga țară nu au autorizație de funcționare și nici n-o vor primi prea curând. Singura soluție, ipotetică, ar fi modernizarea. Dar de ce să investiți în asta, domnule ministru? Poate "din lipsă de spațiu"?!!

  Cristian Mihai Adomniței - declarație politică intitulată Infrastructura rurală - o problemă pentru învățământul românesc;

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

Declarație politică intitulată "Infrastructura rurală -o problemă pentru învățământul românesc".

Probabil vă veți mira, distinși colegi, de ce țin prin această declarație să adaug încă o problemă pe lista lunga a priorităților învățământului românesc, dar aș vrea să vă prezint o realitate dureroasă, o situație de fapt care influențează profund procesul de învățământ.

Cu ocazia începerii noului an școlar am vizitat o școala din comuna Ciortești, satul Coropceni, școală în care am dus și o donație de peste o mie de volume pentru biblioteca școlară. Am întrebat, atât cadrele didactice, cât și elevii, care ar fi nevoile lor pentru un nou an școlar și, înainte de orice solicitare vizând baza materială, condițiile din sălile de clasă, mi-au răspuns la unison că cea mai mare nevoie o reprezintă refacerea drumului de peste 3 km.

Am parcurs acest drum de acces la școală cu greu, având o pantă mare și în condițiile în care era complet uscat. Mi-a fost simplu să îmi închipui că în anotimpul ploios este impracticabil, cadre didactice și elevi depunând un efort considerabil de a ajunge la ore. În condițiile date, nici autobuzele școlare nu pot face față.

Situația acestei școli nu este singulară, în multe alte zone elevii au de "escaladat" maluri de pâraie, trec peste ape, făcând echilibristică pe podețe improvizate și se luptă cu noroiul kilometri întregi. Efectele sunt clare: cadre didactice care nu vor să accepte posturi în astfel de comune, catedre care rămân neocupate sau la nivelul unor suplinitori necalificați, absenteism și abandon școlar.

Salut inițiativa Cancelariei primului-ministru, concretizată în Ordonanța nr.7/2006, unde proiectele care dovedesc că investițiile în infrastructura rurală duc la îmbunătățirea accesului la școală beneficiază de punctaje superioare. Este o dovadă a ceea ce acest guvern are ca obiectiv: investiții care să ajute întreaga comunitate, îmbunătățirea infrastructurii rurale, ca o modalitate de creștere a calității vieții.

Cred că pe agenda tuturor factorilor de decizie locali, regionali, naționali trebuie să se bucure de o atenție constantă îmbunătățirea condițiilor de viață în mediul rural. Nici un copil al secolului XXI în România europeană nu trebuie să mai povestească peste ani ceea ce noi am auzit la bunicii noștri: că fiecare zi de școală era o aventură în lupta cu kilometrii, noroiul, zăpada, că același profesor preda la toți anii toate materiile sau că, datorită condițiilor, doar unul din frați a urmat școala, ceilalți fiind nevoiți să abandoneze.

Sunt unul din cei mai tineri deputați și viitorul meu în politică depinde de respectarea promisiunilor pe care le fac. Le-am promis elevilor și profesorilor de la Școala Coropceni că se va face acest drum.

  Dan Grigore - demonstrație a faptului că la Slobozia, administrația locală este încă puternic politizată;

Domnul Dan Grigore:

Este bine cunoscut faptul că, în ultimii 15 ani, reabilitarea și modernizarea infrastructurii de bază în orașele mici și mijlocii s-a realizat cu fonduri europene, la care s-a adăugat cofinanțarea Guvernului și a autorităților locale, în orașele în care au fost accesate scheme de finanțare de acest gen.

Slobozia - oraș reședință de județ - face parte din categoria orașelor mici a cărui infrastructură nu a fost reabilitată și modernizată în ultimele două decenii, din lipsa fondurilor necesare demarării unor astfel de investiții, și care nu a beneficiat de granturi pentru finanțarea acestora. În prezent, alimentarea cu apă a orașului se realizează prin intermediul unei surse de suprafață, care implica costuri ridicate și riscuri majore. De asemenea, sistemul de canalizare trebuie extins și modernizat, astfel încât să respecte normele de mediu în vigoare conform directivelor Uniunii Europene.

În aceste condiții, se impune cu necesitate inițierea unor proiecte de investiții în infrastructură care să includă realizarea unei surse de apă subterană care să reducă considerabil costurile, și reabilitarea și modernizarea sistemului de canalizare și epurare a apelor uzate.

Pentru soluționarea acestor probleme, primarul municipiului Slobozia a propus contractarea unui împrumut în valoare de 500 miliarde prin lansarea de obligațiuni municipale pentru realizarea unei surse de apă subterană și pentru extinderea și reabilitarea sistemului de canalizare și epurare, cu o perioadă de rambursare de 20 de ani. Această inițiativă a fost prezentată sub forma unui proiect de hotărâre, pe care l-a introdus pe ordinea de zi a ședințelor ordinare ale Consiliului Local Slobozia din data de 25 mai, respectiv 29 iunie 2006.

Proiectul a fost respins de Grupul consilierilor P.D. din cadrul Consiliului local al municipiului Slobozia în ambele ședințe. Motivele respingerii inițiativei primarului sunt următoarele: investiția într-o sursă alternativă de apă nu este o necesitate, întrucât în acest moment alimentarea cu apă potabilă se face din Dunăre, iar reabilitarea și modernizarea sistemului de canalizare și epurare prezintă un risc financiar major pentru bugetul local, în acest sens fiind necesară realizarea unui studiu de "impact financiar" privind evoluția bugetului, care să demonstreze capacitatea acestuia de a finanța astfel de investiții.

Contractarea creditului de 500 miliarde pe termen de 20 de ani, inițiată de executivul municipiului, a generat numeroase controverse, ducând la "destrămarea" Alianței P.N.L-P.D din Consiliul local al municipiului Slobozia. Consilierii P.N.L. au reacționat contrar principiilor politice promovate în cadrul Alianței D.A. și au votat în favoarea contractării împrumutului, alături de consilierii P.S.D.

Respingerea proiectului a avut ca efect convocarea unei ședințe extraordinare pentru data de 7 iulie 2006, ședință care a avut ca unic subiect de dezbatere pe ordine de zi "Proiectul de Hotărâre privind finanțarea unor obiective de interes local din municipiul Slobozia, printr-un montaj financiar credit/obligațiuni municipale în valoare de maximum 500 miliarde, cu o maturitate de maxim 20 de ani".

În contrapartidă, Grupul consilierilor P.D. a luat atitudine și nu s-a prezentat la ședință, considerând că "Politicienii, fie ei primari, consilieri, senatori sau deputați, nu au voie să hotărască pe banii contribuabililor decât după ce se asigură, consultându-i, că hotărârea lor are în spate voința celor care vor suporta costurile". Soluția propusă de aceștia o reprezintă realizarea unor proiecte de infrastructură pentru finanțarea obiectivelor de investiții menționate anterior din fonduri nerambursabile, cu atât mai mult cu cât actualmente există programe de finanțare pentru canalizare și alimentare cu apă promovate de Ministerul Mediului.

Acestea sunt rațiunile care au stat la baza inițierii și realizării unui sondaj de opinie lansat de grupul consilierilor P.D. din Consiliul local al municipiului Slobozia în perioada 11-13 iulie, care a avut drept scop identificarea obiectivelor de investiții de interes public pe termen mediu și lung, prioritare pentru cetățenii orașului, și, de asemenea, consultarea acestora cu privire la acordul/dezacordul privind soluția propusă de P.D. pentru finanțarea investițiilor necesare orașului Slobozia, din fonduri românești sau europene nerambursabile, și soluția propusă de executiv pentru finanțarea acelorași obiective, prin contractarea unui credit de 500 miliarde pe termen de 20 de ani.

Acest sondaj a fost lansat anterior dezbaterilor publice cu cetățenii din toate cartierele municipiului Slobozia. Întâlnirile publice cu cetățenii orașului Slobozia s-au desfășurat în zilele de 13,14,15,16 iulie 2006 și au avut ca subiect de dezbatere prioritățile de investiții ale municipiului pe termen mediu și lung și soluțiile de finanțare a acestora.

Pe data de 13 iulie a avut loc prima dezbatere publică, în cartierul Bora, la care am participat, alături de grupul consilierilor P.D. din Consiliul local al municipiului Slobozia și doamna senator Maria Petre. Cetățenilor din cartierul Bora le-a fost prezentată soluția propusă de P.D. pentru finanțarea investițiilor necesare orașului Slobozia, și anume un proiect finanțat din fonduri nerambursabile în procent de 60%, la care urma să se adauge o contribuție a comunității locale, de 40%. La această dezbatere publică inițiată de PD a venit, neinvitat, și primarul orașului, alături de președintele Consiliului județean Ialomița, Silvian Ciupercă, și un grup de consilieri locali ai P.S.D. Prezența primarului Gabi Ionașcu a fost total inoportună și nu a făcut decât să transforme dezbaterea publică în dezbatere "politică".

În ceea ce privește dezbaterile publice organizate în celelalte cartiere, acestea au înregistrat o prezență numeroasă din partea cetățenilor, vizibil nemulțumiți de faptul că edilii orașului hotărăsc antrenarea comunității locale într-un proiect de anvergură care comportă riscuri și costuri majore pentru cetățeni.

Scopul acțiunilor demarate de P.D. a fost acela de a crea o oportunitate ca toate părțile interesate să își exprime punctul de vedere și să identifice soluția oportună cu privire la această temă.

Propunerile, sugestiile și opiniile participanților la dezbatere au făcut obiectul unui raport care a fost publicat în mass-media locală și totodată a fost susținut de consilierii P.D. în cadrul ședinței Consiliului local desfășurată în data de 27 iulie 2006.

Rezultatele sondajului se prezintă astfel: au fost intervievați un număr de 1020 de cetățeni, din care un procent de 78% sunt de acord cu finanțarea obiectivelor de investiții care au făcut obiectul sondajului, respectiv rețea de canalizare și stație de epurare, din surse nerambursabile. Aproximativ 30% dintre cei intervievați au considerat sistemul de canalizare ca fiind principala prioritate de investiții pe termen lung.

Rezultatele dezbaterilor publice și ale sondajului de opinie cu privire la tema împrumutului au evidențiat faptul că majoritatea cetățenilor care au participat la aceste acțiuni susțin soluția propusă de Grupul consilierilor locali ai Partidului Democrat.

Cu toate acestea, publicarea în Monitorul Oficial, la data de 18 iulie, a Legii nr.286/2006 pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, care prevede, la alineatul 2 al articolului 46 că "Se adoptă cu votul majorității consilierilor locali în funcție următoarele hotărâri ale consiliului local: hotărârile privind bugetul local, hotărârile privind contractarea de împrumuturi, în condițiile legii..." a reprezentat ultimul act al "luptei" politice dintre consilierii Partidului Democrat din Consiliul Local și șeful executivului.

În data de 14 august 2006, Consiliul local Slobozia a votat în ședință ordinară Proiectul de Hotărâre privind contractarea unui împrumut de 500 miliarde pe 20 de ani prin lansarea de obligațiuni municipale, pentru extinderea și reabilitarea sistemului de canalizare, pentru sursa de apă subterană și pentru modernizarea stației de epurare. Votul final a consfințit "victoria" coaliției P.S.D. - P.N.L., din cei 18 consilieri prezenți, 11 au votat pentru realizarea proiectului, 6 au fost împotrivă, înregistrându-se și o abținere.

Dincolo de aspectele de ordin politic care aduc în prim plan lupta politică existentă la nivelul administrației locale între executiv și o parte a legislativului, contractarea împrumutului pentru realizarea unor obiective de investiții de maximă importanță pentru cetățenii orașului Slobozia va genera din punct de vedere economic numeroase implicații atât pentru administrația locală, cât și pentru contribuabili.

Deși soluția contractării împrumutului s-a dovedit a nu fi cea mai potrivită, în ciuda faptului că cetățenii nu au fost de acord cu această soluție, proiectul inițiat și susținut de primarul și consilierii Partidului Social Democrat se va materializa.

Acest lucru demonstrează, încă o dată, că administrația locală este încă puternic politizată, că orgoliile personale și interesele de grup și mai ales de partid primează în raport cu interesul public, cu necesitățile și voința cetățenilor.

  Daniel Buda - declarație politică intitulată Legitimitate și putere;

Domnul Daniel Buda:

"Legitimitate și putere"

Dacă în popor există zicala după care "Vrabia mălai visează" pentru a derâde lăcomia nedisimulată a unei persoane, în politică această zicală se poate folosi pentru a derâde prostia și ridicolul unor declarații. Astfel de declarații au vizat recent declanșarea procedurii de suspendare a Președintelui Băsescu, făcute pe un ton pe cât de grav, pe tot atât de ridicol, de liderul unui partid a cărui zestre electorală nu reușește să iasă din marja de eroare a sondajelor de opinie. Nu cred că trebuie să ne "temem" de acest anunț, după cum nu cred că se teme nici Președintele, dar totuși - pentru liniștea cititorilor - trebuie spus că pentru declanșarea procedurii de suspendare a Președintelui României trebuie inițiată o propunere de către cel puțin 1/3 din numărul deputaților și senatorilor. Or, după cum se știe, PC-ul nu dispune de un asemenea număr de parlamentari, iar celelalte partide parlamentare nu par să se avânte într-o asemenea aventură politică. Nici chiar Tribunul Vadim, care a trâmbițat și el în urmă cu două săptămâni o asemenea intenție, în cele din urmă și-a dat seama că nu are sorți de izbândă și a renunțat.

Deci, o tentativă de suspendare a Președintelui - conform procedurii constituționale - nu poate avea nici un succes, pentru simplul motiv că pe inițiatori i-ar contrazice aritmetica parlamentară. Nu este însă mai puțin adevărat faptul că motivele invocate pentru declanșarea procedurii de suspendare sunt la fel de ridicole ca și cel care le-a expus. Mai precis, motivația demersului a fost construită pe relatările unei persoane care a tras cu urechea la o discuție purtată de Președinte în weekend cu foști colegi de partid și cu niște prieteni, într-un local public. Dacă liderul PC își construiește «rechizitoriul» împotriva Președintelui pe temeiul unor delațiuni «din auzite», pe fond muzical, este grav pentru profesionalismul unui politician.

Problema domnului Voiculescu este că domnia sa se teme de Traian Băsescu. «Episodul Vulpe» nu a fost cauza, ci ocazia de a-l mai ataca pe Președinte. PC-ul și liderul său știu foarte bine că în cazul unor alegeri anticipate - dorite de Președintele Băsescu - partidul ar rămâne pe dinafară Parlamentului. Și-atunci, singura soluție este să adune fărâme de notorietate, ieșind cu știri de scandal și alegând o țintă de atac care să le transfere din notorietate.

Nu numai PC-ul și liderul său se tem de Președinte, ci și toți cei care propovăduiesc regimul parlamentar în România. Adică alegerea Președintelui de către Parlament - nu direct de cetățeni, așa cum este acum - și transformarea acestuia într-un maestru de ceremonii politice simandicoase de salon.

Raționamentul regimului parlamentar în România pornește însă de la nesocotirea unei realități, și deci de la o premisă greșită. În prezent, majoritatea cetățenilor doresc să-și aleagă ei șeful statului, și nu vor să lase acest lucru pe mâna Parlamentului. În fond, au dreptate. Ce legitimitate și reprezentativitate ar mai avea un președinte ales de un Parlament care se «bucură» de cea mai proastă notorietate în rândul cetățenilor? Nu odată am fost martorii unor trocuri politice în Parlament, aranjamentele dintre partide la vot conducând la situații ridicole: ordonanța DNA, Legea ANI, încuviințarea percheziției lui Adrian Năstase etc. Or, a lăsa pe mâna unui asemenea Parlament alegerea Președintelui țării ar putea însemna o bătaie de joc la adresa cetățenilor. Șeful statului ar apărea ca fiind fructul unor compromisuri politice și înțelegeri de culise, și parcă îl și văd pe maestrul de sforării Viorel Hrebenciuc făcând jocurile. Atâta timp cât nu vom avea altfel de politicieni în Parlament, și mai ales un altfel de Parlament, nici nu poate fi vorba de alegerea Președintelui de către Legislativ. Episodul recent, cu Agenția de Integritate, confirmă și el acest lucru.

Nu cred că românii și-ar dori un Președinte care să fie «prizonierul» Parlamentului, un Președinte decorativ, care să nu poată face nimic pentru ei. Dimpotrivă, românii sunt învățați cu un șef al statului care să le poată rezolva problemele și să poată face ceva pentru ei.

Atâta timp cât trebuie respectată voința electoratului de a-și alege direct Președintele, trebuie să-i recunoaștem acestuia legitimitatea care-i este dată de votul popular. Dacă Președintele României se bucură de cea mai mare legitimitate dintre toți aleșii României, este firesc ca el să se bucure de prerogative pe măsura acestei legitimități. Nu este vorba aici de persoane sau despre modul lor de a fi, mai autoritare sau nu. Este vorba de anumite principii constituționale. Este anormal ca electoratul care îl votează pe Președinte în mod direct să aibă mari așteptări de la acesta, în timp ce alesul nu are pârghii executive reale pentru a veni în spijinul așteptărilor celor care l-au votat. În schimb, primul-ministru, care nu se bucură de legitimitatea directă a votului popular, are toate pârghiile executive pentru a schimba viața electoratului.

Datorită acestei discrepanțe dintre legitimitate și prerogative, există pericolul ca așteptările cetățenilor să fie înșelate, și atunci cetățenii să caute alte modele salvatoare: tribuni demagogi, războinici «credincioși». Un sistem constituțional care nu are mecanisme eficiente de exercitare a puterii generează confuzie, deziluzii, înclinația electoratului spre misticism și spre demagogie. Iar până la dictatură nu mai e decât un pas. De aici rezidă adevăratul pericol al dictaturii, și nu din a da mai multe prerogative sau a da prerogative reale Președintelui.

  Daniela Buruiană-Aprodu - despre o ultimă distracție politică - recentul sondaj de opinie INSOMAR;

Doamna Daniela Buruiană-Aprodu:

Declarație politică

Mare trebuie să fie groaza lui Băsescu și a grupului său de interese legitime dacă s-au apucat să măsluiască opțiunile electoratului.

Pentru că trebuie să fii tâmpit să crezi că balamucul PNL-PD, zis Alianța Dreptate și Adevăr, îi aduce pe români la cotele extazului. După care, bravii cetățeni în proporție de 44%, cu mințile rătăcite, se bulucesc la un vot favorabil pentru Alianța D.A. Probabil ca în vremea, destul de recentă, când primul bărbat al neamului era travestit în femeie și se numea Mona, apoi Dana și în fine șefa de rețea - Eva. Trebuie să recunoaștem că talentata Mona-Dana-Eva a dat un spectacol pe cinste fraierilor care se uitau în gura ei și ne înjurau pe noi care le spuneam că madama se tăvălise din tinerețe cu vânjoasa Securitate.

Ultima distracție, zisă desigur în glumă, sondaj de opinie, aparține unui institut fantomă, INSOMAR, proprietatea lui Sorin Ovidiu Vântu (ce coincidență!), prietenul domnului Băsescu. Nici nu ne mirăm pentru că știm precis că Sorin Ovidiu Vântu a fost iertat de milosul nostru președinte Băsescu și procesul FNI se va judeca în secolul următor, când România va fi condusă de președintele Băsescu al III-lea.

Din această ordinară făcătura mai aflăm că românii, în proporție de 33% o prețuiesc în continuare pe musca politicii românești, iubita Securității.

Dar și mai prețuit este mortul "care n-a murit în 2004, când dădea obloanele peste cap", adică Stolojan, pe care 36% dintre români l-ar lua acasă și l-ar pune să păzească stâlpii de înaltă tensiune.

Bineînțeles că cel mai de încredere cetățean al României este Băse, omul care nu se încurcă printre fleacuri și, mai tare ca David Copperfield, a evaporat Flota României, după care circulă din cârciumă în cârciumă cu o ceată de țucălari după el și-și cheltuie și bruma de agoniseală pe care a adunat-o. Deși nu pentru asta l-au votat românii. Și nici pentru Nuți Udrea, analista politicii prezidențiale.

Reușit, fără loc, pe podium este primarul căzut în cap (de-adevăratelea) al Clujului, căruia cetățenii încrezători în el (32%) i-ar da și portofelul și nevasta. Unii, din ce în mai numeroși, i-ar da un picior în dos, ca să ajungă direct în paharul cu vodcă prezidențială.

În final, sondajul miraculos, ni-l nominalizează, nici mai mult, nici mai puțin decât pe liderul opoziției, războinicul luminii, Jiji Becali. Pentru el au dat referințe la procurori mai mulți miniștri ai apărării și câțiva generali care l-au miluit cu sute de hectare în nordul Bucureștilor, unde un metru pătrat bate la 1000 de euro. Bineînțeles că acest om de încredere care este Jiji, a dat la schimb Armatei niște frumoase pârloage, unde un metru pătrat face 1 euro.

Acestui adevărat lider al opoziției, poporul iubitor de dilimaci îi dă încredere de 31%.

Privind acest sondaj marca Vântu ne aducem aminte că înaintașii Alianței D.A., țărăniștii, se încurajau la fel în 2000, când preparau sondaje în care se prețuiau cu 45%. După care la votul adevărat au luat-o peste bot și n-au depășit pragul electoral de 5%. Iar de atunci se cam odihnesc pe marginea șanțului de unde își mai dau cu părerea, deși nimeni nu are nevoie de aceasta.

Ca să nu fie considerați proști, vom preciza că termenul de "încredere" cu care operează mizeria numită sondaj de opinie, este o golănie la care nu se pretează nici un institut serios de sondare a opiniei publice. Termenul clar și fără echivoc se numește "intenție de vot" și se vrea acoperit de cel vag al încrederii, care de fapt conține adevărata diversiune și pe care se mizează pentru a minți opinia publică.

Pentru întristarea de tot a marelui cârmaci de la Cotroceni și a slugilor lui devotate, vom prezenta noi cifrele adevărate ale aceluiași sondaj de opinie: PRM - 30%, Alianța D.A. - 28%, PSD - 20%. Iar la președinți: Corneliu Vadim Tudor - 36%, Băsescu - 32%, Geoană 13%, Becali 5%.

Iar după mutra deloc zâmbitoare a Băselului la Țebea, nu mai avem nevoie de nici o confirmare a cifrelor publicate de noi și care sunt reale.

Îi dorim tovarășului maior Traian, vânt bun din prova.

  Dumitru Avram - declarație politică cu titlul Atentat la ființa națională;

Domnul Dumitru Avram:

Atentat la ființa națională

La 26 septembrie va fi luată decizia oficială privind data aderării României la Uniunea Europeană. Cum se știe, în mai anul acesta, cei 25 de lideri ai UE au amânat recomandarea, în acest sens, pentru cele două țări vecine la Marea Neagră, România și Bulgaria, tocmai spre a exercita presiuni asupra acestora pentru accelerarea reformelor. Din păcate, în loc să se aplece asupra instabilității politice, a dezastrului economic și social fără precedent pe care îl traversează românii, unii comisari de la Bruxelles, cum sunt Olli Rehn sau Franco Frattini, fac pasiune pentru o aberație, o monstruozitate juridică - Agenția Națională de Integritate, pe care actualii șefi din Justiție ar dori s-o bage pe gâtul Parlamentului.

Nu-i interesează - sau poate le convine - faptul că 5 instituții fundamentale ale statului de drept - cele 3 Servicii Secrete principale, Armata și Parchetul General - sunt practic decapitate, că România se îndreaptă cu pași grăbiți spre statul polițienesc și o dictatură unipersonală, prezidențială, spre cea mai cruntă discriminare politică - prin intermediul CNSAS - pe care a cunoscut-o vreodată istoria acestei țări. Un ziar maghiar, "Heti Viléggazdasag" - care n-ar avea nici un motiv să plângă pe umerii noștri - sublinia că este un fapt fără precedent (probabil pentru orice țară democrată și civilizată) să fie destituiți și anchetați concomitent atât ministrul Apărării, cât și șeful Marelui Stat Major General.

Dar cea mai grea problemă rămâne situația economică a României, pe care vom continua să o ilustrăm cu o serie de fapte incredibile legate de privatizarea celei mai populare și mai îndrăgite bănci românești - Casa de Economii și Consemnațiuni (C.E.C.). C.E.C.-ul va fi scos din lada de zestre a românilor și vândut, așa cum au fost înstrăinate mari combinate siderurgice, puternice rafinării de petrol și zeci mii de întreprinderi industriale și agricole, toate privatizate în mod pirateresc, sub sloganul cerințelor exprese ale instaurării economiei de piață. Cu toată tradiția și poziția sa, până la urmă C.E.C.-ul a fost scos la mezat. Trei ciocli, aceiași care de mai mulți ani dau târcoale economiei românești, ca niște păsări de pradă - National Bank of Greece, OTB Bank din Ungaria și Raiffeisen International, în consorțiu cu Raiffeisen Zentral Bank din Austria - s-au prezentat, ca singurii clienți, la startul licitației. Ministerul de Finanțe, care din cauza politicii sale ineficiente și împovărătoare nu se bucură de o cât de mică încredere în rândul populației, pretinde că suma pe care va fi vândut C.E.C.-ul depășește 1 milion de euro. Este aceeași gogoașă umflată cu aer pentru naivi, întrucât analiștii economici apreciază că suma încasată nu va depăși jumătatea din cea vehiculată. Probabil că jumătatea cealaltă se va topi discret în comisioanele celor care vor negocia, în cea mai strictă confidențialitate, privatizarea, în comisia respectivă aflându-se actualul vistiernic al țării, Sebastian Vlădescu, și fostul ministru CDR-ist Decebal Traian Remeș. Ce reprezintă 500.000.000 de euro pentru statul nostru? Probabil mai nimic, fiindcă nici un cetățean al țării nu știe cum vor fi cheltuiți acești bani, așa cum nimeni n-a aflat ce s-a ales din fondurile provenite de pe urma privatizărilor anterioare. Gurile rele spun că aceste 500.000.000 de euro vor acoperi viitoarea campanie a unora dintre actualii guvernanți. Nu se suflă o vorbă că banii pe care guvernanții noștri îi vor încasa de pe urma vânzării C.E.C.-ului ar putea fi obținuți, probabil, în 10 ani din disponibilitățile pe care această instituție le-ar realiza dacă ar rămâne în patrimoniul Statului Român. Atunci, de ce trebuie să vindem și ultimul par din ogradă, cu ajutorul căruia am mai putea propti măcar o părticică din gardul care stă să cadă de la un capăt la altul al țării?

Orice om cu glagorie se întreabă: de ce dăm iarăși carul cu boi pe o gâscă, precum Tîndală? Cine ne obligă să privatizăm în neștire avuția națională pe nimica toată? De ce Statul Român nu poate să păstreze C.E.C.-ul în patrimoniul său, iar băncile de stat din Grecia, Ungaria, Austria, Franța, Italia și alte țări occidentale se află într-o ofensivă furibundă, pentru a acapara sistemele bancar-financiare ale țărilor din Balcani și Europa de răsărit? Pentru ele normele economiei de piață sunt altele? Socotim privatizarea drept o premisă favorabilă în evoluția Casei de Economii și Consemnațiuni, declara senin actualul președinte al acesteia, un fost ziarist anonim de pe la "Scînteia". Tot el afirma că, în următorii 5 ani, C.E.C-ul se va relansa și se va repoziționa în sistemul bancar din România, ajungând una dintre primele noastre bănci. Remarca aceasta poate fi valabilă pentru noul proprietar și nicidecum pentru români.

Nouă nu ne va rămâne de făcut decât să admirăm profitul uriaș pe care instituția în cauză îl va vărsa în buzunarele altora, așa cum ne uităm astăzi cu jind la câștigurile uriașe pe care noii patroni străini le încasează de pe urma BCR, Petrom, Sidex și a altor coloși privatizați. În procesul vânzării C.E.C.-ului, pachetul majoritar de 69,9% din acțiuni va fi scos la vânzare în 3 etape, contravaloarea a 9,9% din acest pachet urmând să fie transferată Fondului Proprietatea, care va constitui o nouă escrocherie SAFI și încă o sursă de fonduri electorale pentru cei aflați la putere. Alte 5% din acțiuni vor fi vândute foștilor și actualilor angajați ai C.E.C., iar restul (15,2%) va fi tranzacționat pe piața de capital. N-ar fi exclus ca o asemenea tranzacție să dureze 5 minute, gen Rompetrol, iar acțiunile să fie achiziționate, la prețuri trucate, de indivizi din cadrul cercurilor de interese care mișună în jurul Guvernului. Judecând după afinitățile româno-ungare la nivel guvernamental, este de așteptat ca, în urma ieșirii din cursă a băncilor austriece, câștigătorul C.E.C.-ului să fie OTP Bank din Ungaria. În acest caz, nu știm cât temei mai au afirmațiile primului-ministru Tăriceanu, potrivit cărora "statul nostru dorește ca, și după privatizare, C.E.C. să rămână în continuare o rețea bancară care să îi ajute pe cetățenii români aflați în zone mai greu accesibile sau care au posibilități financiare mai reduse, dar și ca prin numeroasele filiale din teritoriu ale băncii să fie derulate proiectele finanțate cu fonduri europene". Deși apreciază C.E.C.-ul drept o bancă populară de tradiție, care "spune foarte multe pentru români" (nu și pentru mafioți), primul-ministru acționează ferm pentru înstrăinarea acestuia, trăgând nădejde că, după privatizare, Casa de Economii și Consemnațiuni va mai finanța IMM-urile și va sprijini derularea proiectelor finanțate din fonduri europene. În cazul în care va deveni proprietatea OTP Bank din Ungaria, ne îndoim că C.E.C.-ul va mai susține asemenea acțiuni. Dacă va face acest lucru, cu siguranță că își va îndrepta atenția, în totalitate, spre zonele locuite preponderent de etnici maghiari. Românii vor primi credite de la C.E.C.-ul maghiar, cam tot așa de ușor precum obțin astăzi locuri de muncă în județele Harghita și Covasna. Va fi încă o victorie UDMR-istă în lupta sa diabolică pentru înrobirea economică a Transilvaniei. Dar premierul Tăriceanu ignoră asemenea consecințe nefaste și cu atât mai puțin se va frământa pentru ele după ce va părăsi Palatul Victoria. Dar cine știe ce-i rezervă viitorul fiecăruia dintre noi!

  Emil Strungă - declarație politică intitulată Mișcări sterile de trupe;

Domnul Emil Strungă:

Mișcări sterile de trupe

Evenimentele ultimei săptămâni ne demonstrează, din păcate, că președintele Traian Băsescu nu contribuie cu nimic la asigurarea stabilității instituțiilor României. Propunerea de începere a urmăririi penale împotriva ministrului apărării naționale, Theodor Atanasiu, în urma unor sesizări făcute de consilierul prezidențial Adriana Săftoiu și de deputatul PSD Eugen Bejinariu, s-a concretizat în data de 12 septembrie prin suspendarea abuzivă de către președintele României a ministrului în cauză.

Este pentru prima oară când un președinte apelează la această prerogativă de a suspenda din funcție un ministru. Ceea ce este încă și mai grav este faptul că Traian Băsescu a făcut acest gest pornind de la premisa de vinovăție a lui Theodor Atanasiu și înainte ca instituțiile competente să se fi pronunțat. Dosarul ministrului a fost înaintat la Secția Parchetelor Militare, dar Parchetul nu a început încă urmărirea penală.

Faptul devine și mai suspect în condițiile în care doar cu o zi înainte de suspendarea ministrului Atanasiu, șeful Statului Major General, Eugen Bădălan i-a cerut ajutorul președintelui statului. Bădălan este urmărit penal în cazul afacerii cu Tofan Grup și a declarat că dorește mai degrabă să fie trecut în rezervă decât să fie pus la dispoziție de către ministrul apărării, lucru care s-a și întâmplat. Gestul lui Băsescu de a-l suspenda pe ministrul Atanasiu a doua zi după ce Bădălan i-a cerut ajutorul și după ce un comunicat al administrației prezidențiale de vineri anunța că nici nu se pune problema acestei suspendări ridică extrem de multe suspiciuni. Mai mult, relația de rudenie dintre procurorul general interimar Marcel Sâmpetru și Eugen Bădălan poate afecta ancheta în cazul ministrului apărării.

Toate partidele s-au exprimat în defavoarea gestului prezidențial: tensiunile din Alianță și Coaliție s-au accentuat, proiectul de compatibilizare a armatei cu standardele NATO este neglijat din cauza acestui scandal.

În lumina acestor fapte, Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal s-a distanțat de grupul Partidului Democrat și a declarat că nu se mai consideră reprezentați de președinte, care forțează Constituția pentru a elimina miniștrii liberali.

Instabilitatea poziției președintelui este ilustrată și de faptul că, deși a criticat inițiativa PNL și a ministrului Atanasiu de a retrage trupele din Irak, Traian Băsescu a dispus repatrierea a 150 de militari români, supunând hotărârea avizului Parlamentului.

PNL consideră suspendarea lui Theodor Atanasiu un abuz comis de președinte, un gest care destabilizează și mai mult situația ministerului și a armatei. Comisia specială de la Cotroceni care a anchetat situația ministrului este formată din oameni numiți de către Băsescu, iar plângerea împotriva sa a fost depusă de către consilierul său. Crin Antonescu scotea în evidență paralela dintre această suspendare a ministrului Atanasiu și declanșarea procedurilor de suspendare a președintelui Băsescu de către Partidul Conservator.

Este posibil ca PNL sa se adreseze Curții Constituționale în acest caz, considerând că Traian Băsescu nu își exercită în mod corect rolul auto-asumat de președinte jucător și că moda suspendărilor ar trebui să ia sfârșit într-o țară care se pregătește de integrarea în Uniunea Europeană.

  Ștefan Valeriu Zgonea - declarație politică cu titlul Țara lui Papură Vodă;

Domnul Ștefan Valeriu Zgonea:

Țara lui Papură Vodă

România mileniului III nu este statul pe care cetățenii ei l-au visat. Românii trăiesc astăzi într-o țară în care regulile democrației, pentru instaurarea căreia au luptat cu atâta îndârjire, nu sunt respectate nici măcar de cei care au în mână frâiele puterii. De mai bine de 16 ani, fiecare dintre noi, tineri sau vârstnici, simțim că aparținem unei generații de sacrificiu, generație care, în speranța unui viitor mai bun, se zbate cu stoicism să îndure toate neajunsurile pe care trecerea de la un stat dictatorial la o societate modernă, democratică, le presupune.

Însă astăzi, parcă mai mult ca oricând, orice urmă de speranță în ceea ce privește "instaurarea" democrației se năruie, datorită modalităților în care primii licurici ai țării înțeleg să-și exercite mandatul încredințat de popor.

Interesul cetățeanului și agenda acestuia par să fie ultimele lucruri care-l preocupă pe întâiul motociclist al țării. Bulversat probabil de propria incapacitate de gestionare a situației dezastruoase în care se află România și românii, acesta se lamentează în încercări penibile de păstrare, cu orice mijloace, a scaunului care-i mai oferă, probabil, doar confortul necesar recuperării fizice...!

Și, în acest timp, Președintele jucător se preocupă îndeaproape NU de siguranța cetățeanului, NU de bunăstarea acestuia, ci doar de jocuri de culise (așa cum îi stă bine oricărui păpușar), de epurări politice și de plata unor polițe prăfuite, abia scoase din cufărul inteligenței sale macabre!

Este inadmisibil ca în România anului 2006, Românie care "se simte" și merită să fie o țară europeană, elevii să fie întâmpinați în prima zi de școală de profesori care au muncit toată vacanța la reamenajarea școlilor, de săli de clasă pline de praf, căci nu au existat nici timpul nici banii necesari pentru curățarea acestora, sau, și mai rău, de clădiri ce stau să se prăbușească doar pentru că autoritățile nu au fost în stare să atragă și să utilizeze fondurile europene pentru reconstrucție!

Este inadmisibil ca în România anului 2006 siguranța cetățeanului să fie ultima preocupare a Președintelui țării, având în vedere că acesta își poate permite să demită, aproape în același timp, atât pe șefii serviciilor secrete cât și pe ministrul apărării și șeful statului major general. Români, dormiți bine, Președintele vă veghează!

Este inadmisibil ca în România anului 2006 cetățenii să nu aibă asigurate mijloace necesare măcar pentru un nivel de trai mediu: tinerii nu-și mai permit nici măcar să viseze la o vacanță, vârstnicii așteaptă cu înfrigurare "acea" zi din lună în care vor trebui să înfrunte cozile la medicamente, copiii nu se mai pot bucura, așa cum se cuvine, nici măcar de "un nou început".

Realitatea este dură dar se pare că asta nu poate să-i impresioneze cu nimic pe chiriașii celor două mari palate, care își văd liniștiți în continuare de activitățile care le fac viața mai frumoasă: cine de taină, epurări politice, sport extrem....

  Marian Florian Săniuță - comentariu legat de democrația noastră originală;

Domnul Marian Florian Săniuță:

România devine cu fiecare întâmplare portocalie țara unei democrații tot mai originale ce tinde spre un derapaj accentuat de pe făgașul democratic instituit cu sânge în decembrie 1989.

Conflictul deschis existent între cele două partide portocalii, PNL și PD, a intrat, odată cu disputarea conducerii armatei, într-o nouă fază ce va conduce spre desființarea unei alianțe care, de doi ani, a adus românilor doar Deziluzii și Amărăciune. Este drept, stropite din belșug cu alcool de președintele țării prin cârciumile din România.

Au intrat în jocul politic instituțiile în care românii își puneau toată încrederea: biserica, presa, armata.

Armata constituie o miză importantă a jocului politic pentru că prin modul în care își îndeplinește atribuțiile este un excelent ambasador în plan extern și un foarte bun vehicul electoral în plan intern. Armata mai poate fi găsită ca "interesantă" și din perspectiva unui buget care, chiar dacă nu reprezintă 2,38% din pib, așa cum se spune în Programul de guvernare portocaliu, poate fi implicată în diverse cercuri de interese. Este drept, cu alți oameni în posturile cheie. "Interesantă" mai poate fi găsită armata și pentru Direcția sa de Informații care știe, se pare, să execute foarte bine acțiunile de lobby.

După cazurile primarului din Râmnicu Vâlcea, al prefectului de Iași sau al șefelor de la ARIS, miza, așa cum îi place oricărui jucător să afirme, a crescut. Așa a intrat în joc Ministerul Apărării condus de liberalul Teodor Atanasiu. De aici până la un nou scandal cu iz politicianist nu a fost decât un pas. Dureros pentru națiune. Amuzant pentru președintele țării, care avea o nouă oportunitate pentru a-și dovedi talentele de cârmaci. Între două note de plată.

Suspendarea din funcție a ministrului apărării și trecerea în rezervă a șefului SMG pentru motive mai mult decât puerile nu reprezintă altceva decât un nou pas către republica prezidențială Băsescu.

Instabilitatea la nivelul conducerii în cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională nu reprezintă altceva decât un puci la adresa democrației din România și o încercare de acaparare a puterii în stat de către Președintele Băsescu ce dovedește tot mai mult înclinații dictatoriale. Este adevărat, pe muzică lăutărească.

Atâta timp cât SRI, SIE, Direcția de Informații a MI, armata nu au numiți la conducere, în condițiile legii, oameni care să fie modele de moralitate și profesionalism, România se confruntă cu o criză majoră iar democrația în țara noastră se află în pericol.

Lupta dintre palate va genera în continuare un joc periculos ce poate propulsa în preferințele electoratului extremismul de toate felurile. Nu avem nevoie de așa ceva, așa cum nu avem nevoie de un stat polițienesc cum se pare că îl doresc unii, în care oamenii să fie cercetați fără vină și suspendați din drepturile lor, doar pentru că au alte păreri decât ale "întâiului" partid.

Actuala escaladare a conflictului portocaliu aduce atingere intereselor țării, imaginii sale și siguranței naționale.

Epava A.D.A. se scufundă pe zi ce trece fără a avea cui să lanseze ultimul S.O.S.

Cine a fost căpitanul?!

  Florin Iordache - declarație politică intitulată Alianța D.A. înainte de Raportul de țară din 26 septembrie 2006;

Domnul Florin Iordache:

Alianța D.A. înainte de Raportul de țară din 26 septembrie 2006

Înregistrăm, în două luni de zile, din păcate, doi ani de experiență de cum nu trebuie să guvernezi și de cum nu trebuie să faci politică în România.

Ce poate fi trist pentru noi este însăși expresia "a face politică", întrucât a dobândit în această perioadă înțelesuri care sfidează nu numai bunul simț, dar depășește orice limită a realului, încadrându-se cu brio în sfera ridicolului dublat de ipocrizie și falsitate.

Așa cum nu demult, mai exact acum un an, miniștrii alianței sau uniunii sau ce o mai fi ea în acest moment, spuneau "apa vie pentru Alianță este lupta împotriva PSD". Cu alte cuvinte, este ridicol să consideri că scopul principal al unei guvernări este tocmai încercarea de a dovedi că opoziția a făcut puțin pentru cetățeni și că actuala putere nu face altceva decât să îndrepte răul făcut de opoziție.

Pe măsura trecerii timpului și maturizării, unii oameni, prin cultură, educație, experiență de viață, își dezvoltă atât cunoștințele, cât mai ales înțelegerea vieții. Cuvântul "luptă" va căpăta, astfel, mai multe înțelesuri și conotații, atât pozitive cât și negative.

Din păcate pentru noi, cei care se joacă astăzi de-a politica guvernamentală în România nu au trecut testul maturității, atât pe plan individual cât și politic.

Guvernarea-minune a ultimilor doi ani calendaristici a descoperit lumii întregi o faună și floră cu pretenții politicianiste absolut neașteptate.

Din această adunătură de specii, subspecii și ramificații tenebroase, răzbate și moștenirea primilor baroni democrați, cu luciu aprins de marmură roșie, lemn transilvan tocmai bun pentru afaceri cu vecinii vestici, țepe FNI pentru prostit populația autohtonă atunci când se întoarce răvășită de la cumpărăturile cu bonuri de masă cu miros hungaresc.

S-au retras în umbră, acum, adevărații baronii, pe holurile și culoarele Senatului, privind cu mândrie democrată culmile pe care duc tinerii lor învățăcei ceea ce ei au urnit...

Dragii mei portocalii, dormiți liniștiți, Comandantul găștii sare la bătaie pentru voi!

Vă mulțumesc pentru atenție, dar nu și pentru spectacolul infantil - politicianist, din păcate nici măcar gratis, pe care îl prezentați zilnic.

  Florin Aurelian Popescu - declarație politică referitoare la Programul liberal de reabilitare a așezămintelor și instituțiilor culturale din mediul rural;

Domnul Florin Aurelian Popescu:

Declarația mea politică de astăzi se referă la Programul Național Liberal de reabilitare a așezămintelor culturale și instituțiilor culturale din mediul rural.

Inițiativa aparține Organizației județene a PNL Dâmbovița și a venit ca urmare logică a stării accentuate de degradare în care se afla marea majoritate a locațiilor care cândva erau simboluri ale comunităților.

La apariția lor, la începutul anilor '30, căminele culturale rurale jucau un rol bine definit, contribuind la dezvoltarea comunității. Însă, după 1989, situația acestor locații a devenit dezastruoasă: clădiri deteriorate, transformate în cârciumi și discoteci, sau utilizate doar pentru nunți și înmormântări, devenind total inadecvate acțiunilor culturale. Știm cu toții că în ultimii 15 ani lipsa bazei materiale și financiare acordată acestui domeniu de activitate a condus inevitabil la o degradare vizibilă a vieții spirituale și a valorilor tradiționale. Odată reabilitate, așezămintele culturale vor putea deveni centre de referință pentru tot ceea ce înseamnă cultură și educație într-o comunitate, dar și centre de informare comunitară la toate nivelurile.

Cu siguranță, suma de 100 de milioane euro, pe care Guvernul dorește s-o investească în acest sector este cea mai mare pe care un guvern postdecembrist a alocat-o până acum. Trebuie să fim conștienți de faptul că întregul spațiu rural al țării noastre se confruntă cu cele mai multe și mai dificile probleme sociale și economice care au ca rezultate directe: lipsa accesului la informație și educație eficientă a tinerei generații din aceste zone, dar și disfuncții în dezvoltarea unui trai decent. O cultură vie este un element cheie al unei societăți participative și deschise și, astfel, un număr cât mai mare de comunități va reuși să renască, alături de căminele lor culturale.

Așa cum spuneam, prin reabilitarea acestor așezăminte se vor putea diversifica ofertele culturale în mediul rural. Totodată, vom putea vorbi de o creștere a gradului de acces și de participare a populației rurale la viața culturală.

Stimați colegi, aceste investiții vor putea conduce la lărgirea sferei de circulație a valorilor artistice și a creatorilor de valori. Nu trebuie să uităm că, la educația multora dintre noi, și-au adus un aport important societățile și căminele culturale, dar și alte instituții de culturalizare.

Direcțiile prioritare ale acestui program de reabilitare a așezămintelor și instituțiilor de cultură din mediul rural trebuie să urmărească educarea conștiinței naționale, direcționarea artei spre origini, stimularea activității artistice prin punerea în valoare a necesității păstrării identității naționale.

Acum, în contextul apropierii de Europa, trebuie să mergem pe ideea că fiecare comunitate trebuie să aibă un centru cultural civilizat, de nivel european.

  Gabriela Crețu - declarație politică cu titlul Reformă... de formă;

Doamna Gabriela Crețu:

Reforma... de formă

Zvonul primirii în UE colorează realitatea românească într-un portocaliu vesel și lavabil. Când li s-a solicitat votul, românilor li s-a promis că vor privi cu demnitate în ochii concetățenilor europeni. Din păcate, printre amenințări cu clauze de salvgardare și interdicții de tot felul, intrăm în genunchi în Europa.

Eșecul programului de guvernare împănat cu europenisme este cauzat de reformele fără substanță. PSD a re-formulat pe coordonate europene o bună parte a legislației prin specialiștii pe care îi are, noii guvernanți trebuind doar să persevereze în aplicarea lor. Românii au văzut însă doar teatru, certuri și declarații publice. În ultima vreme, presa internațională susține ca reforma portocalie este doar una de imagine; putem spune că ceva adevăr este la mijloc, nu doar presupusul interes al opoziției de a interpreta dramatic lucrurile.

Exemplul serviciilor publice este unul relevant pentru reforma fără substanță care a cuprins țara.

Punerea în practică a principiului subsidiarității, așa cum l-au înțeles actualii guvernanți, este unul dintre numeroasele exemple de neprofesionalism exploatat de grupurile de interese ale Alianței. Descentralizarea administrației din România era un lucru necesar, însă, așa cum era proiectat de fosta guvernare, acesta venea dublat de unele măsuri privitoare la importanța regiunilor de dezvoltare, la aporturile financiare la bugetele locale, la modalitățile de ierarhizare a nevoilor comunităților locale.

Permiteți-mi un singur exemplu de cum se fac distribuțiile sumelor bugetare pentru două județe aflate în aceeași regiune de dezvoltare. Iașii au primit de la guvern, sub influența unor oameni de afaceri liberali, sute de miliarde de lei pentru un aeroport, în timp ce la Vaslui, oamenii imigrează în masă, deoarece câștigătorii alegerilor sunt din PSD, iar banii le lipsesc cu desăvârșire. Românii au început să înțeleagă principiul liberal românesc postdecembrist: cine are, îi mai dăm, cine nu, e interesul liberal nici să nu aibă.

Discriminarea pe criterii partinice din administrația publică are consecințe negative importante. Au fost introduși în aparatul administrativ pe un singur criteriu, cel politic, oameni incapabili, dar însetați de înavuțire. Dacă în statele civilizate administrația publică înseamnă un corp de elită de funcționari publici, la noi a ajuns să însemne un corp de prieteni ai oamenilor zilei, prelungiri a grupurilor de interese în bugetul public. Exemplul licitațiilor publice este unul relevant. Funcționarii publici au ajuns să aibă o singură specializare - aceea de organizator de licitații publice. Direcțiile financiare organizează licitații pentru selectarea de firme care să aducă bani la bugetele locale, direcțiile de relații cu publicul angajează firme private care să le îndeplinească sarcinile de serviciu ș.a.m.d.. Astfel s-a creat peste noapte o instituție parazit - cea a intermediarului.

Spiritul european, stimați colegi, este unul prin excelență raționalist, iar civilizația este doar o consecință a lui. Colegii portocalii au înțeles greșit mesajul Europei. A-ți cumpăra ultimele modele de mașini, a face speculații imobiliare fără substanță, a te plimba printr-o țară de sărăntoci cu Harley-Davidson nu este un comportament european. European este un administrator care știe ce-i permite buzunarul, care știe că numai împreună cu toți semenii lui se poate civiliza, care nu angajează pe alții să-i facă treaba și care urăște anarhia pentru simplul motiv că, etimologic, aceasta nu are principii.

Această anarhie din serviciile publice românești nu se potrivește cu regulile UE. Principala noastră problemă în acest moment devine cum să armonizăm serviciile publice naționale și locale cu ambițiile de încadrare în spațiul european comun.

După cum știți, în țările membre ale Uniunii Europene, există o mare diversitate de servicii publice: servicii comunale, regii municipale sau intercomunale, întreprinderi publice naționale, societăți private în proprietate publică, mixtă sau privată, delegarea de servicii sau parteneriate public-privat. Această diversitate reprezintă rezultatul istoriei, culturii, economiei și alegerilor politice specifice fiecărei țări. Nu se poate identifica o organizare-tip, ci doar reguli și principii general aplicabile, adaptate contextului național, urmând logica subsidiarității.

În România însă, se vinde tot, iar principiul liberal românesc pare a ne spune: haideți să privatizăm statul! De altfel, e foarte simplu: îl scoatem la licitație!

Revăzând Programul de guvernare al Alianței, am avut viziunea unei erori strategice. Spiritul european înseamnă unitate în diversitate. A încerca să copiezi fără discernământ lucruri construite de alții cu secole de trudă nici nu poate avea un alt rezultat decât unul formal.

Să nu reformăm de dragul UE și nici să nu îmbrăcăm haine care nu ne vin, oricât de șic și scumpe ar fi! Să diminuăm rolul statului, dar să facem din serviciile publice divizii de elită! Să nu aruncăm banii contribuabililor în conturi private pentru servicii plătite deja! Și românii și UE vor substanță, iar trucul de imagine găsit de guvernanți cu siguranță nu va ține mult.

Să dăm substanță instituțiilor pe care le avem, să punem specialiștii în slujba cetățenilor și să le garantăm independența față de grupurile de interese contrare intereselor sociale! Ar fi un aspect important pentru o Românie europeană. Altfel, intrarea noastră în Uniune va fi doar de formă...

  Gheorghe Dragomir - declarație politică intitulată Republică parlamentară versus republică prezidențială;

Domnul Gheorghe Dragomir:

Republica parlamentară versus republica prezidențială

Prin proiectul de modificare a Constituției inițiat de Partidul Național Liberal dorim o reformă radicală a clasei politice românești și chiar a modului în care se face politică. Vrem promovarea conceptului de republică parlamentară și nu o republică prezidențială.

În opinia Partidului Național Liberal, structura Parlamentului bicameral va fi menținută, deoarece reprezintă forma de organizare a legislativului cea mai răspândită în politica europeană.

Camera Deputaților urmează să reprezinte națiunea în întregul ei. În ceea ce privește primul-ministru, prin proiectul de modificare discutat în interiorul PNL, acesta primește votul de încredere al membrilor Camerei Deputaților după desemnarea sa de către președintele României și este răspunzător în fața acestui for legislativ.

Senatul reprezintă o cameră de control și ponderare, preluând funcțiile actualei Curți Constituționale. Toate legile adoptate în Camera Deputaților sunt supuse Senatului spre ratificare. Acesta se pronunță în maximum 30 de zile. Legea respinsă de Senat va fi trimisă din nou spre deliberare Camerei Deputaților. Senatul are drept de veto absolut în ceea ce privește guvernarea și autonomia locală.

În ceea ce privește președintele României, autoritatea acestuia nu ține de acțiune, ci de control. De aceea considerăm că este oportun ca președintele să nu poată revoca primul-ministru, acest drept revenind Camerei Deputaților prin moțiune constructivă de neîncredere.

Trecerea la o republică prezidențială, proiect care ne-ar îndrepta spre spații geografice îndepărtate de Uniunea Europeană (Congo), ar presupune modificări extinse la actuala Constituție. Cu excepția tezelor referitoare la drepturile, libertățile și obligațiile cetățenilor precum și a ultimelor patru titluri, toate celelalte ar trebui modificate. Totodată și este lucrul cel mai important, având în vedere puterile sporite ale președintelui, ar trebui create mecanisme constituționale prin care acesta să fie împiedicat să abuzeze de puterea pe care o are.

  Ioan Cindrea - declarație politică asupra stării învățământului românesc;

Domnul Ioan Cindrea:

Declarație politicăasupra stării învățământului românesc

Modul haotic în care a fost pregătită începerea noului an școlar denotă o totală lipsă de profesionalism și implicare a celor ce conduc în acest moment destinele învățământului.

La nivelul județului Sibiu, 80 de școli nu au autorizație de funcționare din cauza stării avansate de degradare în care se află clădirile care au ca destinație învățământul. La acestea se adaugă încă aproape 100 de instituții de învățământ care sunt revendicate, o parte din ele fiind deja și retrocedate vechilor proprietari.

Noua lege a salarizării bugetarilor și profesorilor întârzie foarte mult și despre acest fapt am tras semnale de alarmă în ultima perioadă prin interpelări adresate primului-ministru, ministrului educațieși cercetării, dar și prin poziții publice.

Considerăm că puterea actuală, care este vizibil măcinată de scandaluri interne, își dovedește incapacitatea de a ieși din impasul în care se află astăzi școala românească.

În aceste condiții, solicităm să fie luate măsuri de urgență pentru redresarea situației și demisia celor vinovați de degringolada în care se zbate educația.

La nivelul județului Sibiu, la bugetele locale nu sunt asigurate sumele necesare plății salariilor dascălilor pe lunile septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2006, iar începerea anului școlar ar putea întârzia și mai mult aici. În consecință, și promisiunile față de profesori s-au dovedit a fi false la fel ca și multe altele ale Alianței portocalii.

  Ioan Dumitru Puchianu - declarație politică cu titlul «În timp ce încasează mărunțișul din executarea creanțelor, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului blochează, prin incompetență profesională și tergiversări, marea privatizare»;

Domnul Ioan Dumitru Puchianu:

În timp ce încasează "mărunțișul" din executarea creanțelor, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului blochează, prin incompetență profesională și tergiversări "marea privatizare".

Deși se laudă cu încasări în valoare de peste 70 milioane euro, rezultați exclusiv din executarea creanțelor, președintele AVAS, Răzvan Orășanu omite voit să adauge că suma se datorează exclusiv "micii privatizări "- respectiv hale și depozite, foste AGROMEC-uri sau IAS-uri insolvabile în economia de piață. Activitatea prezentă a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului se rezumă, majoritar, la executarea silită a micilor datornici, falimentari în actuala structură economică de piață liberă, și care încearcă să salveze ce se mai poate salva dintr-o afacere preluată pe bazele materiale construite de comuniști și perpetuate în capitalism.

Eșecurile răsunătoare în încercările de privatizare a marilor coloși industriali ai României au tocit dinții AVAS-ului, care acum încearcă prin diverse manevre să iasă cu fața curată din penibilul în care s-a afundat. Dar când ai reușit, prin tergiversări și amânări nejustificate de ani de zile a privatizării să "pui pe butuci" societăți industriale emblematice este greu să mai fii o instituție credibilă. Ce încredere mai pot avea în capacitatea profesională a AVAS miile de salariați de la Nitramonia Făgăraș, de exemplu, care după ani de încercări de privatizare eșuată, află cu stupoare din gura domnului Răzvan Orășanu, președintele Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, că există un plan B de privatizare. Tratative eșuate, ani de privațiuni economice pentru salariați, 16 miliarde lei lunar numai costurile de conservare și brusc domnul Orășanu are o revelație: avem un alt plan de privatizare, planul de rezervă B. Remarca ar stârni râsul dacă nu ar fi fost rostită din gura însuși a domnului președinte al AVAS.

Domnilor de la AVAS, vă jucați cu destinele și viețile a mii de salariați care de ani de zile așteaptă o soluție viabilă pentru ca societățile unde lucrează să reintre pe făgașul economic normal. Nu mai vorbesc de pierderile economice sau de imagine a României pe plan extern. Electroputere Craiova este scoasă la privatizare pentru a 5-a oară, Rulmentul Brașov pentru a 3-a oară, Nitramonia Fagaraș este la a 2-a încercare, iar Tractorul Brașov la a 6-a încercare de privatizare eșuată.

Domnule președinte Răzvan Orășanu, chiar nu înțelegeți că strategia dumneavoastră este greșită, incompetența și lipsa dumneavoastră de profesionalism precum și orgoliul de a decide dumneavoastră calea cea buna a privatizării provoacă daune imense și nu aduc nici un beneficiu?

Stimați colegi, exemplele mele ar putea continua, dar sunt sigur că fiecare dintre dumneavoastră aveți în județele pe care le reprezentați cazuri mai mult sau mai puțin similare. De aceea, îmi permit ca de la această tribună să vă lansez apelul ca, pentru binele economic al celor pe care îi reprezentăm aici și care încă mai lucrează în societăți în curs de privatizare, să acționăm pentru schimbarea din funcție a actualului președinte al Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, domnul Răzvan Orășanu.

  Ioan Țundrea - declarație politică cu titlul Addendum la Ghidul... lui Radu Paraschivescu;

Domnul Ioan Țundrea:

Addendum la Ghidul ...lui Radu Paraschivescu

"Principii? - fleacuri! Omenie? - fleacuri!

Chiverniseala, pricopseala și ciupeala - astea sunt principiile.
Lipsa de omenie și de caracter, asta e pecetia timpului nostru.

A nu gândi la nimic, a nu simți nimic, a nu iubi și nu voi nimic în afară de chiverniseala personală și a nu te da în lături de la nimic ca s-o ajungi - iată maxima cea mai naltă a vieții noastre publice" așa se exprima cu amară ironie Caragiale despre vremurile sfârșitului de secol XIX.

La început de secol XXI, Ghidul.... lui Radu Paraschivescu este o replică la fel de exactă a principiilor absente din vremurilor noastre cuprinse de autism.

Și pentru că avem și noi, dragi colegi, un capitol dedicat în această carte, îndrăznesc să adresez cuvenite scuze autorului, pentru câteva adăugiri despre vip-ul politician.

Este prea bine știut că așa satirizate cum erau năravurile politicienilor din vremea lui Caragiale, șefii partidelor aveau titluri universitare recunoscute în toată Europa, maniere și educație care deschideau ușile celor mai simandicoase saloane occidentale.

Incredibila realitate a vremurilor de astăzi, supusă fiind unei manipulări strigătoare la cer, proțăpește în topul sondajelor de opinie personaje politice al căror grotesc nu ar fi avut loc nici în mahalaua lui Caragiale.

Anomalia acestor ierarhizări comandate, "educă" subliminalul românilor cu modelul ciobănesc al noii tipologii de politician vip.

Care ar mai fi motivația pentru generațiile de tineri politicieni în formare ale acestei țări să-și dorească să acceadă la titluri universitare, dacă "studiile sociologilor" le acordă cu indulgență șefilor de partide titrați procente după bunul lor plac.

Unica explicație plauzibilă pentru aceste anomalii din sondaje ar fi că executanții lor au rămas cu reflexele dinainte de 1989, când comenzile politice ale conducătorilor agramați le pretindeau să-i plaseze întotdeauna pe locurile fruntașe.

Așadar, în Ghidul ...autorului mai este mult loc pentru politicienii care consideră că lipsa de principii constituie un fleac.

  Ionel Palăr - declarație politică cu titlul 15 septembrie cu cântec;

Domnul Ionel Palăr:

15 septembrie cu cântec

Anul acesta, 15 septembrie a fost un moment descriptibil prin trei cuvinte: haos, umilire, contradicții. Actorii principali, sindicatele și ministerul, au cântat, pe două voci, același imn - degringolada din sistemul educațional.

Mi-a fost jenă să văd miile de dascăli (dacă au fost 20.000 sau nu, doar Ministrul Hărdău ne poate spune) adunate la protest, scandând și strigând pentru o viață decentă. Toate astea, în vreme ce, din jilțul funcției sale, ministrul Hărdău insista, declarând ferm și calm că anul școlar va începe la 15 septembrie. Cum poți să contești cu atâta vehemență realitatea?

Profesorii nu au blocat începerea anului școlar, așa cum s-a insinuat, căci școala a început de ieri. Doar simbolul începerii școlii, 15 septembrie, a fost marcat de protest.

Este adevărat, sumele alocate de guvernul actual educației depășesc tot ceea ce s-a oferit acestui domeniu, de 17 ani încoace. Dar ministerul de resort este cel care trebuie să vegheze la gestionarea corectă a acestor sume. Și tot ministerul de resort trebuie să facă în așa fel încât soarta profesorilor să fie mai bună.

În permanență oaia neagră a domeniilor finanțate în România, învățământul își cere, cu decență, drepturile. Profesorii nu au pus niciodată în pericol soarta copiilor, nici nu au blocat, în adevăratul sens al cuvântului, începerea anului școlar. Au boicotat doar o semnificație. Dar care trebuie să dea de gândit celui însărcinat să se ocupe de această chestiune de care depinde, în fond, sănătatea unei nații.

  Marius Iriza - comentariu legat de Proiectul Roșia Montană;

Domnul Marius Iriza:

Localitatea Roșia Montană este situată la 81 km de Alba Iulia și 85 de km de orașul Deva, în regiunea denumită "Patrulaterul aurifer", unde sunt concentrate principalele zăcăminte auro-argentifere din Munții Apuseni. Aici sunt peste 70 km de galerii, din care 7 sunt din epoca romană. Roșia Montană se mai poate lăuda cu faptul că este cea mai veche localitate minieră atestată documentar, cu o vechime de peste 2000 de ani.

Compania Roșia Montană Gold Corporation, care este formată prin asocierea Minivest SA Deva (19,3% din acțiuni), Gabriel Resourses Ltd Canada (80,0% din acțiuni) și acționari minoritari (0,7% din acțiuni), a inițiat un proiect care prevede închiderea actualei exploatări miniere a firmei Minivest (cu 775 de locuri de muncă) și organizarea celei mai mari exploatări aurifere din Europa.

Roșia Montană Gold Corporațion urmărește extragerea unei cantități de aproximativ 300 de tone de aur și 1600 de tone de argint, prin metoda excavărilor la suprafață.

Pentru extragerea aurului se folosește tehnologie care se bazează pe extragerea acestuia prin tratarea minereului măcinat cu soluție de cianură de sodiu. Această tehnologie bazată pe extragerea aurului din minereu cu cianură periclitează, în mod evident, mediul înconjurător. Accidentele similare (peste 30 numai în ultimii 16 ani) sunt relevante.

Dintre accidentele care au avut loc în țări unde a fost folosit procedeul, cele mai importante au fost în Statele Unite ale Americii, Guyana, Australia, Filipine dar și în zone mai puțin populate, unde pierderile de vieți omenești au fost mult mai mici.

Dintre aceste accidente, 72% s-au datorat defecțiunilor de la baraje, 14% spargerilor de la conducte și 14% au fost accidente de transport. Poate garanta cineva că la Roșia Montană nu vor avea loc astfel de accidente? Odată produse, accidentele, pedepsirea vinovaților nu mai servește nimănui.

Un aspect demn de luat în seamă este compatibilitatea proiectului cu legislația europeană, în contextul candidaturii României pentru integrarea în Uniunea Europeană, având în vedere că metoda de separare a aurului cu cianură încalcă Directiva 80/68/EEC din 17 Decembrie 1979, referitoare la protecția apelor subterane.

Și măsurile de strămutare și relocare impuse, pe care autoritățile române intenționează să le ia împotriva locuitorilor care refuză să-și cedeze proprietățile, încalcă în mod flagrant art. 8 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În cazul aprobării proiectului, statul român ar putea beneficia de redevențe de exploatare în valoare de doar 2% din profitul care este estimat la 4,4 milioane de dolari anual. Singurele impozite încasate de statul român ar fi cele pe salariul angajaților, deoarece firma exploatatoare beneficiază de scutiri de impozite pe o perioadă de 10 ani, având în vedere că proiectul s-ar realiza într-o zonă declarată defavorizată.

Beneficiile locuitorilor din zonă sunt discutabile, deoarece locurile de muncă pe care le creează acest proiect sunt în număr mic, au caracter temporar și lucrarea va atrage și o populație venită din alte zone în căutarea unui loc de muncă.

Va fi interesant de aflat care este poziția Guvernului României în mult discutata problemă a exploatării miniere de la Roșia Montană și dacă primul ministru Călin Popescu Tăriceanu este dispus să riște, dându-și girul pentru un asemenea proiect.

  Mihai Dumitriu - declarație politică cu titlul Sună clopoțelul - an școlar 2006-2007!;

Domnul Mihai Dumitriu:

"Sună clopoțelul - an școlar 2006-2007"

Lumea postmodernă, deși se confruntă cu tot mai multe fenomene negative care decurg din deficitul de educație, este din ce în ce mai puțin preocupată de soluționarea problemelor complexe specifice lumii școlii.

Conștient de această situație și de moștenirea dezastruoasă lăsată de guvernarea liberal - țărănistă - democrată din perioada 1996-2000, guvernarea PSD din 2000-2004 a considerat învățământul o prioritate națională și a inițiat o serie de programe, proiecte și politici social-democrate pentru modernizarea procesului de învățământ.

După 4 ani de guvernare social-democrată, fără exagerare și retorism trebuie recunoscut că nu există localitate în județele țării în care binefacerile și realizările noastre să nu fie prezente.

Deși unii au ironizat și subestimat unele inițiative ale Guvernului Năstase, cum ar fi: Programul "Cornul și laptele", distribuirea de rechizite gratuite, manuale gratuite, susținerea elevilor și tinerilor pentru achiziționarea unui calculator, burse - "Bani de liceu", locuri gratuite în tabere școlare, săli de sport în număr de 400, sute de mii de copii și elevi sunt beneficiarii acestor programe.

Noi, social-democrații, le-am oferit preșcolarilor și școlarilor un mediu prielnic de instrucție și educație punând accent pe școlarizarea tuturor copiilor de 3-16 ani, din orice mediu și din toată țara.

Am reușit să construim și să refacem sute de școli. Am dotat cu rețele de calculatoare 25+1 liceele și grupurile școlare. Au fost puse în practică programe guvernamentale cu finanțare de la Banca Mondială pentru îmbunătățirea infrastructurii.

Astfel, în județul Iași au fost demolate și reconstruite 51 de școli din chirpici. Din 52 de școli din zidărie numărul lor a fost redus de Guvernarea Portocalie la 26 de școli mari, cu 8 săli de clasă care vor beneficia de reparații capitale.

Din 125 de școli din mediul rural prin PRIR, finanțate cu 90 milioane EURO propuse, s-au modernizat și refăcut parțial grupurile sanitare, instalațiile electrice și de încălzire, aducțiunile de apă doar la 80 de școli. De asemenea, s-au dotat cu mobilier școlar prin Atelierul interșcolar al ISJ Iași. Prin Programul PHARE pentru SAM, 16 unități din județul Iași beneficiază de 700.000 de EURO fiecare, majoritatea fiind din mediul rural. De asemenea s-au licitat rețele de 15+1 calculatoare pentru școlile gimnaziale, s-a realizat de către Guvernarea Portocalie a Alianței D.A. doar 10+1 calculatoare și numai pentru o parte din școli.

Prognozele și parteneriatele cu școlile europene au fost dezvoltate în peste 200 de unități școlare. Salariile cadrelor didactice în timpul Guvernării PSD au fost dublate, numai într-un singur an creșterea fiind de 32%. S-a restructurat și modernizat rețeaua școlară prin înființarea de grupuri școlare în localitățile Vlădeni, Belcești, Răducăneni, Tibănești, a Grupului Școlar pentru turism și activități hoteliere (Liceul Economic Nr. 3), a Liceului Waldorf și a Liceului de nevăzători din Târgu-Frumos. Au fost puse bazele transformării SAM din orașele Hârlău și Târgu-Frumos în grupuri școlare tehnice.

Aceste câteva evaluări făcute cu onestitate nu trebuie speculate politicianist, ci dimpotrivă trebuie apreciate ca manifestări ale exigenței cu care social-democrații au abordat problemele școlii.

Comparativ, putem afirma că Guvernarea PSD a fost cea mai bună pentru învățământul românesc din ultimii 16 ani.

Actuala Putere, Alianța D.A. prin promisiunile din campania electorală, prefigura o vigoare și un dinamism greu de imaginat în domeniul educației garantat de Președintele Băsescu prin fluturașii introduși în cutiile poștale ale cetățenilor: dublarea salariilor cadrelor didactice, asigurarea de condiții materiale decente; depolitizarea și descentralizarea învățământului etc.

Astăzi, septembrie 2006, după doi ani de Guvernare Portocalie a monstruoasei Coaliții liberalo-democrato-udemeriste, învățământul românesc este în pragul colapsului.

În primul rând, Alianța D.A. nu respectă Legea de alocare a fondurilor pentru învățământ de 5% din PIB pentru 2005-2006 și 6% din PIB pentru 2006-2007.

În al doilea rând, nu-și respectă promisiunile din campania electorală, promisiuni mincinoase, demagogice în care au crezut o bună parte din salariații învățământului. În al treilea rând, nu-și respectă Programul de Guvernare Portocaliu aprobat de Parlament, mai mult chiar, nu și-l mai recunosc.

În al patrulea rând Actuala Coaliție PNL-PD persistă în promisiuni mincinoase - fac referire la rectificările de buget - făcute târziu, numai pe hârtie.

Anul școlar 2006-2007 începe în condiții dezastruoase, situație recunoscută de Guvernanții Portocalii: clădiri care stau să cadă; clădiri cu multă igrasie, fără uși, ferestre, tavane; clădiri care pun în pericol sănătatea și siguranța copiilor; jumătate din școli sunt "focare de microbi", aspect recunoscut de Ministrul Sănătății E. Nicolăescu; spații școlare improvizate, insuficiente; foarte multe imobile revendicate (496); o jumătate din unități nu au aviz sanitar de funcționare; lipsa acută de cadre didactice calificate; greva cadrelor didactice - care - prin luptă își cer dreptul la viață, drepturile salariale, deoarece creșterile preconizate de guvernanți nu acoperă nici inflația și nici scumpirile utilităților.

Mai mult, "truditorii din învățământ" sunt ridiculizați, jigniți, desconsiderați de către Președintele Băsescu și Premierul Tăriceanu, fiind numiți "lipitori ai bugetului".

Mai adăugăm - lipsa locurilor în grădinițe, nealocarea de norme didactice, desființarea SAM în anumite comune - toate acestea, vor conduce la creșterea numărului de analfabeți în România.

Stimați colegi, profesori, învățători, educatori, stimați părinți, dragi elevi și tineri, cu toate necazurile pe care le trăim și de care o parte dintre noi suntem vinovați, viața merge înainte.

Pe 15 septembrie 2006 s-a pășit pe porțile școlilor larg deschise spre viitor, cu speranța că împreună vom reuși să ni-l apropiem și să-l facem să lucreze pentru noi. Aceasta depinde de dăruirea noastră, elevi, cadre didactice, părinți, de truda pentru aflarea adevărului, de osteneala la timpul potrivit, de perseverență.

Dragi elevi, fiți îndrăzneți în orice moment al vieții voastre, sorbiți cu nesaț înțelepciunea cărților, îndreptați-vă gândul și fapta spre acele lucruri care se pot realiza numai prin muncă multă și cinstită.

Dragi elevi, venerați-vă profesorii, deoarece sunt sprijinul în urcușul dumneavoastră spre formare și acumulare de cunoștințe. Niciodată să nu uitați recunoștința și respectul datorate dascălilor dumneavoastră. Venerați-vă la fel și părinții, chiar și numai pentru simplul motiv că nu există măcar un părinte care să nu dorească fericirea copilului său.

Ca om de școală, ca fost inspector general școlar, ca membru al Comisiei de învățământ din Camera Deputaților, voi depune toate eforturile pentru binele școlii românești.

Urez dascălilor, elevilor și părinților sănătate, împlinirea celor mai îndrăznețe năzuințe, o activitate în școală în bune condiții, cât mai bun rod al unirii eforturilor școlii și ale părinților.

Multă baftă și succese!

  Mihai Sandu Capră - intervenție legată de evenimentul Sommet-ului Francofoniei;

Domnul Mihai Sandu Capră:

Săptămâna următoare România va găzdui un eveniment de o importanță deosebită: Sommet-ul Francofoniei.

Manifestarea ce se va desfășura în București, la Palatul Parlamentului, în perioada 28-29 septembrie și care va fi precedată de reuniunile Consiliului Permanent al Francofoniei și ale Conferinței Ministeriale a Francofoniei va marca două premiere: va fi primul Sommet organizat în Europa în altă țară decât Franța și, totodată, va fi și primul după adoptarea noii Carte a Francofoniei.

Tema abordată în cadrul Conferinței șefilor de stat și de guvern având în comun limba franceză se va referi la "Tehnologiile informaționale în educație", fapt ce demonstrează interesul acestei comunități de state, din care cu mândrie facem parte, pentru dezvoltarea durabilă.

Importanța evenimentului, desfășurat la doar două zile după publicarea Raportului de țară al Comisiei Europene, este cu atât mai mare cu cât la reuniune vor participa și José Manuel Barroso, Președintele Comisiei Europene, precum și Olli Rehn, Comisarul european pentru extindere.

Sperăm că acest eveniment, cel mai amplu organizat în România, din punct de vedere al infrastructurii, să-și atingă scopurile, atât cel politic cât și cel de imagine, urmând să scrie noi pagini în istoria noastră contemporană.

  Mircea Man - câteva considerații prilejuite de relația învățământ - mișcare sindicală;

Domnul Mircea Man:

Este al doilea an consecutiv când elevii pierd bucuria începutului de an școlar, bucurie răpită de către sindicatele din învățământ, prin boicotarea festivității de deschidere a anului școlar 2006-2007.

Prima zi de școală a adunat mii de profesori, dar nu în unitățile de învățământ, ci în stradă, numai în București peste 8000 de profesori și-au susținut revendicările în Piața Revoluției.

A fost o mare brambureală sindicală, pentru că până în ultima clipă atât elevii cât și părinții au avut parte de o mare incertitudine în privința începerii anului școlar 2006-2007, unii profesori erau în stradă, alții erau prezenți la clase, deci fiecare unitate școlară a urmat un scenariu propriu.

Profesorii sunt din nou nemulțumiți de propunerile Guvernului pentru măririle de salariu, suma oferită de acesta fiind prea mică. Dar să nu uităm că noua criză creată nemulțumește părinții elevilor care consideră această grevă o mare eroare pentru că de fiecare dată cei care pierd sunt elevii.

Azi, 15 septembrie, clopoțelul a sunat, dar nu în toate unitățile școlare, este un alt început de an școlar controversat din vina sindicatelor, din vina unor profesori care ar trebui să-și facă meseria de dascăli și nu cea de greviști, pentru că de fiecare dată aceștia își rezolvă problemele folosindu-se de copii.

Noul an școlar începe sub auspiciile unui nou conflict, o altă grevă la început de an școlar nu face decât să bulverseze procesul de învățământ. Este sigur un câștig de imagine a liderilor de sindicat, dar pentru elevi și școala românească, categoric NU!

Nu trebuie să uităm că deschiderea anului școlar era o sărbătoare nu doar pentru elevi și profesori, ci o sărbătoare a întregii țări. De ce se uită de fiecare că școala este a doua casă, iar dascălii sunt părinții spirituali ai copiilor, de ce se uită mereu că școala trebuie respectată și iubită, nu hulită!

Ce facem? Scoatem la vânzare învățământul românesc? De ce clopoțelul "revendicărilor" sună numai în prima zi de școală? Președintele Traian Băsescu avea dreptate când a afirmat "că școala nu este pentru copii, ci pentru profesori". Liderii de sindicat au transformat școala într-un câmp de bătălie, într-o luptă pentru grade și salarii, dar cei care suferă și pierd sunt elevii și implicit sistemul de învățământ românesc.

  Mircea Valer Pușcă - declarație politică cu titlul Pasiunile din fotbal și politică;

Domnul Mircea Valer Pușcă:

Pasiunile din fotbal și politică

Conform sistemului nostru cultural, tot românul se pricepe la fotbal și politică. Bineînțeles, să le comenteze, să le analizeze, să discearnă între decizii bune și mai puțin bune, ca să nu spun ... proaste!

De la cele două domenii, românul așteaptă mult, speranțele sunt mari, iar aceasta și datorită campaniilor promovate de cei care activează în cele două domenii. Ambițiile, promisiunile, din când în când prestația, au alimentat și stimulat crearea unui orizont de așteptare, uneori nejustificat... Pentru cei lucizi, capabili de judecăți "la rece", așteptările sunt în limita rezonabilului, a posibilului. Dacă n-ar fi exagerata pasiune, mulți ar accepta că minuni nu se fac de pe o zi pe alta, că performanța fotbalistică și politică cere efort, timp, seriozitate și, nu în ultimul rând, consecvență. Și una și cealaltă presupun etalarea valorii într-un sistem de reguli relativ stabile. Și-ntr-unul și-n celălalt domeniu, protagoniștii dau vina pe "arbitru" atunci când realitatea de pe "teren" nu este conformă cu dorința sau speranța lor. Arbitrul, cel care în confruntarea fotbalistică sau politică are decizia validării unei acțiuni, sau a sancționării "jucătorilor" are, la rândul său, constrângeri regulamentare de la care ar trebui să nu se abată... Nici în fotbal, nici în politică, nu este rezolvată situația în care "arbitrul" este partizanul, simpatizantul uneia dintre părțile aflate în competiție!

Normal, față de aceștia, și arbitrul și-a format un orizont de așteptare, dorește să-i fie îndeplinit, iar de aici până la a "fluiera" în favoarea celor pe care-i susține este doar un pas! Un pas în afara regulamentului, a moralei sau a competențelor... Comportamentul corect i-ar cere să se recuze, fiind în mod evident în conflict de interese... Dar câți o fac? Pasiunea întunecă deseori mințile și dorința de "victorie" cu orice preț înfrânge "regulamentul". Că victoria oferită de arbitru nu aduce automat și valoare, nu mai contează. Galeria este satisfăcută, simpatizanții mulțumiți și "victoria" devine una de palmares. Odată răul fiind înfăptuit, mulți vor căuta să obțină astfel de victorii facile, nu prin prestație, valoare, dăruire, competențe, ci prin măsluirea rezultatului, prin atragerea bunăvoinței arbitrului... Și în fotbal, și în politică, este vorba de manipulare și nimic mai mult! Și în fotbal, și în politică, efectul pe termen lung nu poate fi altul decât acela de compromitere a "regulamentului" și scăderea încrederii în "jucători".

Pe termen lung, cu toții vor constata ceea ce și astăzi este vizibil: împăratul este gol! Poate doar satisfacția unor "victorii", chiar trucate, dar care vin în limitele orizontului de așteptare, pot explica orbirea de care suferă cei care le tolerează... Mai devreme sau mai târziu, cu toții vom accepta că fără "fair play" totul cade în derizoriu și că aranjamentele de culise ne împiedică să progresăm... În ultimă instanță, este vorba de banalul furt al propriei căciuli! Din păcate, acest lucru nu este constatat imediat, dar "momentul adevărului", odată și odată, tot vine! Și cum adevărul există, indiferent că ne place sau nu, acesta (adevărul!) poate să creeze mari decepții... Așadar, aviz amatorilor de ... "meciuri trucate"!

  Miron Ignat - marcarea unui început de an sub bune auspicii pentru copiii ruși lipoveni;

Domnul Miron Ignat:

Pe data de 15 septembrie a început un nou an școlar. Și ca în fiecare an, această zi este încărcată de emoții, speranțe și planuri de viitor. Sunt emoții atât pentru școlari, fie ei boboci, elevi de gimnaziu sau proaspeți liceeni, dar și pentru părinți și cadre didactice.

Anul acesta, prima zi de școală a fost marcată de nemulțumiri ale sindicatelor din învățământ și ale cadrelor didactice, de negocieri între Guvern și sindicate cu privire la drepturile salariale ale cadrelor din învățământ. Cu toate acestea, prima zi de școală își va păstra întotdeauna unicitatea ei.

Pentru școlarii și elevii aparținând etniei rușilor lipoveni au fost și emoții legate de posibilitatea studierii limbii materne în școli și de aprofundarea culturii și tradiției strămoșești pe băncile școlii, îndrumați de profesori ruși lipoveni pasionați și dedicați promovării culturii și limbii ruse în rândurile copiilor noștri.

Persoane reprezentative ale etniei noastre au participat la deschiderea anului școlar în toate unitățile unde studiază copiii noștri, reprezentanți ai inspectoratelor școlare județene, precum și oficialități din partea primăriilor și consiliilor județene. Ne-a bucurat atenția acordată de invitați și școlilor unde, prin tradiție studiază copiii aparținând diferitelor minorități naționale.

Pentru rușii lipoveni promovarea culturii, studierea limbii ruse și educarea tinerei generații în spiritul tradițiilor și obiceiurilor caracteristice sunt prioritare, de aceea punem un mare accent pe înființarea în unitățile școlare a claselor de limbă maternă pentru etnicii ruși lipoveni.

Apreciem faptul că Ministerul Educației și Cercetării a facilitat și susținut crearea unor noi grupe de elevi care să studieze limba rusă ca limbă maternă. Această realizare se datorează și faptului că din ce în ce mai mulți părinți aparținând minorităților naționale au solicitat, prin campanii susținute de strângere de semnături, introducerea în programa școlară a orelor de studiere a limbii materne. Ne bucurăm că efortul părinților a dat roade în unele localități precum Tulcea, unde locuiesc și studiază în școli mulți copii aparținând etniei noastre, prin crearea unor noi grupe de limbă maternă.

În acest aspect, putem spune că anul școlar a început sub bune auspicii în câteva localități din țară unde studiază etnicii ruși lipoveni. Unele școli continuă să aibă în programa școlară ore de limbă maternă, alte școli, precum cele din Botoșani, Galați, Suceava și Tulcea au creat grupe noi de limbă maternă în grădinițe și școli.

Sperăm că va exista cooperare între toate cadrele didactice, indiferent de originea etnică, în derularea actului educațional fără probleme, greutăți și piedici, căci numai prin colaborări susținute între noi toți, prin sprijin și ajutor reciproc putem face din actul educațional multi-etnic și inter-etnic un etalon al drepturilor și oportunităților egale la educație.

  Ioan Ovidiu Silaghi - declarație politică cu titlul Strategia înlăturării ministrului apărării;

Domnul Ioan Ovidiu Silaghi:

Strategia înlăturării ministrului apărării

Odiseea ministrului apărării, domnul Teodor Atanasiu continuă, și tot ceea ce se întâmplă frizează absurdul. După o primă analiză a reieșit că toată acțiunea - decizia de a se da curs a două plângeri penale împotriva domniei sale și suspendarea din funcție - a avut o puternică componentă politică, în fapt o reacție la propunerea PNL de retragere a trupelor române din Irak, propunere care a venit în întâmpinarea voinței a peste 60% dintre români care solicitau retragerea de pe acest teatru de operațiuni.

Cu o viteză mai mult decât suspectă, care nu a funcționat deloc într-o altă situație, cea a plângerilor penale împotriva ministrului Radu Berceanu, Parchetul General a trimis comisiei prezidențiale constituite în baza legii răspunderii ministeriale, dosarul Atanasiu, dosar care nu conține nimic în afara celor două plângeri penale și a unor articole din ziare. În fapt, articolele respective nu reprezintă decât relatări ale evenimentelor și în nici un caz dezvăluiri sau probe care să-l încrimineze pe ministru. În baza acestui "dosar", comisia prezidențială a propus șefului statului să încuviințeze declanșarea procedurilor penale.

Ieri, ministrul apărării a fost audiat la Parchetul militar. La dosar nu există nici o filă în plus. Acest element mă face să cred că ne aflăm în fața unei "strategii" bine puse la punct de forțe oculte, care vizează direct portofoliul de ministru al domnului Teodor Atanasiu. Se știe, interimatul la minister nu poate dura decât maximum 45 de zile. Sunt convins că vom asista la cercetări premergătoare care vor dura peste acest termen. Se va afirma că ținând cont de specificul cazului, procedurile de obținere a datelor durează, după care se va spune că nu există probe care să-l încrimineze pe domnul Atanasiu și acesta va fi declarat nevinovat și nu va fi trimis în judecată. Nimeni nu va putea aduce vreo acuzație Parchetului. Dar domnul Atanasiu își va pierde postul, pentru că, se va depăși termenul de 45 de zile. Cu siguranță aici se va ajunge și în acest caz, componenta politică va fi și mai vizibilă.

Pe întreg parcursul evenimentelor s-a înregistrat un lanț al neregulilor. În prima fază, Parchetul general, ținând cont de faptul că nu există elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, trebuia să respingă plângerile penale și să nu sesizeze comisia prezidențială

Comisia prezidențială trebuia să țină cont de faptul că la dosar nu există absolut nici o probă, drept consecință nu trebuia să propună președintelui să aprobe declanșarea procedurilor penale. Ținând cont de inexistența probelor și de inexistența elementelor referitoare la infracțiunea pentru care a fost acuzat ministrul apărării, șeful statului putea să nu aprobe declanșarea cercetărilor penale.

Parchetul militar ar fi trebuit după prima audiere să închidă cazul. În ultimă instanță, Parchetul militar va fi cel acuzat că a contribuit la prelungirea fără rost a verificărilor prealabile.

Îmi pun întrebarea, de la acest microfon, cine va răspunde pentru faptul că un om nevinovat și-a pierdut postul. Îmi este teamă că nimeni nu își va asuma răspunderea.

  Rareș Șerban Mănescu - marcarea unui deceniu de la semnarea Tratatului de bază cu Republica Ungară;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

La 16 septembrie 2006, România și Republica Ungară au aniversat 10 ani de la semnarea, la Timișoara, a Tratatului de înțelegere, cooperare și bună vecinătate dintre România și Republica Ungară, care a intrat în vigoare la 27 septembrie 1996.

Tratatul politic reprezintă fundamentul dezvoltării relațiilor bilaterale, în toate domeniile și la toate nivelurile, între două state vecine, cu destin european și euroatlantic. În baza acestui tratat a fost creată Comisia Mixtă de Colaborare și Parteneriat Strategic, a cărei președinție este asigurată, pentru ambele părți, de către miniștrii afacerilor externe. Activitatea celor 11 Comitete de specialitate din structura Comisiei Mixte acoperă întreg spectrul cooperării bilaterale: cooperarea dintre cele două diplomații, cooperarea în domeniile justiției și afacerilor interne, apărării naționale, în domeniile culturii, educației și tineretului, cooperarea pentru asigurarea drepturilor culturale și lingvistice ale minorităților din cele două țări, cooperarea economică și în domeniile mediului, muncii și securității sociale, sănătății, agriculturii, dezvoltării infrastructurii și dezvoltării regionale.

Prin Declarația privind cooperarea și parteneriatul strategic româno-ungar pentru Europa în secolul XXI, semnată la Budapesta la 29 noiembrie 2002, relațiile bilaterale au dobândit o nouă dimensiune.

La 20 octombrie 2005 a avut loc o premieră în istoria relațiilor dintre România și Republica Ungară, precum și în istoria regiunii, prin organizarea, la București, a primei ședințe comune a celor două guverne. Ședințele comune ale celor două guverne, având ca obiectiv dezvoltarea parteneriatului strategic dintre cele două state, aliate în cadrul NATO și viitori parteneri în cadrul Uniunii Europene, se organizează anual, fiind pregătite de consultările miniștrilor afacerilor externe, respectiv de sesiunea Comisiei Mixte. Aceste mecanisme de cooperare bilaterală conferă specificitate, eficiență și consistență cooperării dintre cele două țări, fiind astfel expresia punerii în practică a obiectivelor Tratatului de bază încheiat în 1996, document politico-juridic cu caracter programatic pentru dezvoltarea relațiilor bilaterale dintre România și Ungaria.

Pe 16 septembrie 2006, la 10 ani de la semnarea Tratatului de bază cu Republica Ungară, România se pregătește să adere la Uniunea Europeană, la finalul unui proces pe parcursul căruia sprijinul Ungariei s-a manifestat în mod constant. Definitorie pentru evoluția pozitivă a raporturilor româno-ungare din ultimii ani, fondate pe valorile și principiile promovate de Tratatul din 1996, este viziunea comună a orientării relațiilor bilaterale spre viitor. România și Ungaria, ca viitori parteneri în cadrul Uniunii Europene, sunt chemate să se afirme ca vectori ai stabilității, securității și prosperității în Europa Centrală și de Sud-Est.

  Vasile Cosmin Nicula - declarație cu titlul Moartea lebedei;

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

Moartea lebedei

Dacă dansul grațios și plin de semnificații mistice al lebedei a inspirat opere memorabile, făcând celebri compozitori, maeștri de balet, cineaști, dar mai ales gingașe balerine, în ultimele săptămâni asistăm la agonia celei mai gălăgioase, mai moraliste și mai guralive reprezentante feminine din viața publică - Mona Muscă. În perioada ei de glorie, eram intoxicați de câteva ori pe zi la televiziune, la radio, în presa scrisă, la cursurile de vară, de toamnă și de iarnă ale tinerilor și bătrânilor, bărbaților, femeilor, copiilor și pensionarilor, în vacanțe, în concediu, în șomaj, la buletinul meteorologic și la Ora Satului, cu maxime și aforisme din trăirea și creația sa intelectuală. Mai lipsea doar rolul de divă într-un film regizat de Sergiu Nicolaescu, dar au existat deosebiri de opinie cu privire la culoarea costumelor; portocaliu, albastru sau roșu, cu săgeți, cu sau fără trandafiri....

Excesul de populism, debitul verbal otrăvit, aerele doctorale cu privire la trecut, prezent și viitor, indicațiile de guru feminin pe teme politice, economice, sociale și culturale, negarea perioadei de dinainte de 1989, în care a ajuns la maturitate și a devenit aproape om, au caracterizat recitalurile televizate prin care românii erau îndemnați să-și nege propria existentă. Falsa biografie i-a fost însă fatală; colaborarea cu Secu i-a întrerupt cariera. Regretele ei sunt tardive și neavenite iar onoarea i-a fost șifonată precum cea a coanei Joițica. Degeaba trimite misive lacrimogene la comisari ai Uniunii Europene cu cererea abil insinuată de a fi salvată de către Căștile Albastre, căci a fost debarcată definitiv de rivalul ei politic devenit șef de partid și prim-ministru.

La porțile conducerii liberale, coada este lungă, lupii tineri așteaptă ca "bătrânii" să fie devorați ori trecuți pe linia moartă. Mircea Ionescu Quintus, Președintele de Onoare al PNL, a fost determinat să restituie "onorurile" care i-au fost conferite la ceremonia de retragere din funcție. Puțin a lipsit să nu fie și el mazilit precum Ioan Ghișe și Mona Muscă. Generația minorilor anului renașterii liberale - 1989 - vrea să șteargă istoria partidului, de care s-a agățat cu disperare pentru a dobândi legitimitate în viața publică. Aceștia n-au apucat să facă școală adevărată și să ocupe prin forțe proprii un loc de muncă. S-au trezit direct "politicieni", ajutați de Mamițica și Tanti Mița, ori de un tătic sau un "Conu Leonida " la fel de grijuliu pentru viitorul progeniturii.

S-ar părea că Mona Muscă este ajutată să treacă în anonimat din lumea lui de către Ludovic Spiess, pe care ea l-a făcut să treacă în eternitate. Diferența este că decedatul este mai viu în conștiința românilor și în istoria mondială a muzicii, în care a excelat până la ultima suflare.

Lebăda s-a dovedit a fi o...Muscă...posesoare de Angajament la Secu și de pensie de parlamentar. Tot i-a fost de folos zbaterea ei pentru Legea Lustrației, a CNSAS și a privilegiilor celor aleși. Poate o recuperează Traian Băsescu și o vom urmări din nou cu sufletul la gură pe micile ecrane în calitate de consilier prezidențial sau purtător de vorbe mistice, așa cum a renăscut Elena Udrea. Ori va conduce poate o grădiniță de tinere speranțe ...liberale. Dacă vom trăi ...bine ..., vom vedea!

  Vasile Pruteanu - intervenție pe subiectul proiectelor europene pentru România;

Domnul Vasile Pruteanu:

Iată că Ministerul Integrării Europene a finalizat subprogramul "Dezvoltarea orașelor prin stimularea activităților întreprinderilor mici și mijlocii", care are ca scop dezvoltarea economică urbană, prin creșterea activităților economice desfășurate de întreprinderile mici și mijlocii.

Subprogramul a vizat crearea condițiilor pentru ca unele orașe mici și mijlocii să devină poli industriali, care să atragă populația din mediul rural în activități industriale, accelerarea dezvoltării economice a orașelor prin mărirea fluxului de capital investițional, creșterea contribuției întreprinderilor mici și mijlocii la crearea de noi locuri de muncă, creșterea investițiilor în sectorul privat, diversificarea și îmbunătățirea produselor și serviciilor și sporirea competitivității produselor autohtone.

În urma finalizării acestui program, au fost realizate investiții directe în întreprinderi mici și mijlocii în valoare de 79.700 mii RON (cu 50% fonduri de la bugetul de stat), dintre care au fost înființate 45 de întreprinderi mici și mijlocii și au fost dezvoltate alte 150. Programul a avut ca rezultat crearea a 2.500 de locuri de muncă.

Domeniile de activitate pentru care s-a acordat finanțare sunt: industria prelucrătoare (fabricarea produselor din lemn, industria alimentară, fabricarea articolelor de îmbrăcăminte, fabricarea produselor din material plastic, fabricarea de construcții metalice, fabricarea materialelor de construcții, fabricarea de materiale sanitare), hoteluri și turism, întreținerea și repararea autovehiculelor, precum și activități ale bazelor sportive. În total, au fost finanțate 112 proiecte, derulate în 48 de orașe.

Salutăm această acțiune a Guvernului și sperăm să urmeze altele, deoarece România are nevoie de astfel de proiecte ce vizează dezvoltarea economică urbană și nu numai.

  Vasile Pușcaș - declarație politică privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European;

Domnul Vasile Pușcaș:

Declarație politică privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European

Permiteți-mi să semnalez una dintre prioritățile legislative din această sesiune parlamentară. Mă refer aici la necesitatea adoptării cadrului legal pentru organizarea și desfășurarea alegerilor reprezentanților României în Parlamentului European.

De la semnarea Tratatului de Aderare, această chestiune fie a fost lăsată pe un plan secund, fie a fost tratată de o manieră politicianistă, superficială.

Doresc să vă semnalez două aspecte de principiu care trebuie luate în considerare:

  • acest act legislativ trebuie adoptat înainte de sfârșitul acestui an, pentru ca alegerile să se desfășoare pe o bază legală;
  • modelul de scrutin ar trebui să reflecte intenția noastră de a moderniza și democratiza procedura de alegere a reprezentanților României.

Primul aspect scoate în evidență caracterul prioritar al adoptării unei legi de reglementare a modului de alegere a reprezentanților României în PE. În situația în care Comisia Europeană dă "lumina verde" pentru 1 ianuarie 2007 și procesul de ratificare a Tratatului de aderare se va fi încheiat până la finele acestui an, România trebuie să organizeze aceste alegeri în primul an de la aderare, adică până cel mai târziu la 31 decembrie 2007.

Ca urmare, este cazul să lăsăm pentru mai târziu subiectele politicianiste din dezbaterea publică și să ne concentrăm asupra problemelor care privesc cu adevărat interesul României și al cetățenilor ei. În acest context, al doilea aspect care trebuie luat în considerare se referă la stabilirea modalității de desfășurare a scrutinului.

Partidul Social Democrat a propus, cu această ocazie, primul pas spre votul uninominal, scrutinul reprezentării proporționale cu vot preferențial, după modelul practicat în Austria, Belgia, Danemarca, Italia și Olanda. România ar urma să fie împărțită în 8 circumscripții electorale, pentru ca reprezentanții noștri în PE să aibă o legitimizare profundă din partea comunităților pe care le vor servi, deodată cu comunitatea națiunii române.

O chestiune deosebit de importantă în dezbaterea privind alegerea reprezentanților pentru PE este și pregătirea Parlamentului României și a celorlalte instituții ale statului pentru a participa efectiv la decizia privind construcția europeană. În mod cert, cu actuala formă de organizare a forului legislativ românesc nu putem să ne mai prezentăm după aderarea la UE. Este necesară o reformare și modernizare a procedurilor legislative, a metodologiei elaborării proiectelor legislative și a relației puterii legislative cu celelalte puteri ale societății.

Acestea au fost principalele propuneri pe care Partidul Social Democrat le-a făcut pentru legea organizării și desfășurării alegerilor pentru Parlamentul European. De aceea, vă propun să începem dezbaterile asupra acestei teme, dacă nu dorim să ajungem în Uniunea Europeană cu un cadru legislativ de profil cunoscut doar de birocrați și cercuri înguste de interese politice.

  Viorel Pupeză - declarație politică cu titlul Armata va fi trimisă să culeagă porumbul?;

Domnul Viorel Pupeză:

Declarație politică "Armata va fi trimisă să culeagă porumbul?"

Armata română se confruntă cu o criză mai profundă decât cea din 1997, când, vezi Doamne, au fost declanșate simultan mai multe anchete pentru aflarea adevărului despre evenimentele din '89. În România, la capitolul siguranței naționale este la modă interimatul, fie că vorbim de SRI, SIE, DGIA etc. Dar cum ar putea fi altfel când Puterea tot la trei fraze amintește de alegeri anticipate, dând impresia aceluiași provizorat?

La începutul verii, ministrul Teodor Atanasiu anunța fericit pe oricine era dispus să-l asculte că nu are de ce să-și dea demisia, pentru că Ministerul Apărării Naționale și-a făcut pe deplin datoria, astfel că așteaptă chiar felicitări. Acum, că a fost suspendat din funcție, chiar îl felicităm.

Însă ceea ce doresc să remarc este faptul că evenimentele din ultimul timp au afectat profund credibilitatea Armatei, cu consecințe importante în plan intern și extern. Cred că acest mod de gestionare a problemei ne dă dovada unei profunde incompetențe și incapacități de înțelegere a fenomenului apărării și a exigențelor de securitate națională.

Conflictul dintre președintele Traian Băsescu și premierul Călin Popescu-Tăriceanu a devenit de notorietate, inclusiv pe plan internațional, iar acum toată lumea știe că la București nu se vorbește pe un singur ton nici măcar atunci când este vorba de interesul național al României. La propunerea de retragere a trupelor din Irak, președintele Traian Băsescu afirma că inițiativa reprezintă "un puci anti-România, nu anti-Băsescu". "Decapitarea" de la Ministerul Apărării Naționale este, oare, puci anti-Tăriceanu sau împotriva siguranței naționale?

Nu ar fi exclus ca după ce ne retragem trupele și din Irak, și din celelalte teatre de operațiuni, arătând lumii întregi ce parteneri serioși suntem, să ne trimitem soldații profesioniști să culeagă cucuruz și cartofi pe plaiurile mioritice. Ai noștri militari de carieră nu vor mai avea nevoie de exerciții aplicative, dedicându-și activitatea doar campaniei de recoltare, folosind cartofii pe post de grenade! Ce Afganistan, Irak sau alte teatre de război? De ce să arătăm partenerilor NATO că putem fi alături de ei în Liban? Pentru români, adevăratele lupte se dau acasă... Sunt luptele fratricide dintre PNL și PD, dintre două Palate avide de imagine și putere.

Nici nu mai știm dacă PNL a strâns semnături pentru retragerea din Irak sau pentru demiterea lui Atanasiu? Dar, oare, mai contează cine este cu numele la MApN, dacă ne gândim că nu domnul Atanasiu a fost comandatul armatei, ci șeful Marelui Stat Major, iar comandantul suprem al forțelor armate este președintele Băsescu.

De cine va mai asculta oare soldatul român? Va primi ordinele din cârciumi bucureștene sau de pe litoral?

Noroc că suntem sub cupola NATO și partenerii noștri nu ne-ar lăsa la nevoie, măcar pentru faptul că nu-și permit să se decredibilizeze pe plan internațional.

  Marius Rogin - declarație politică Despre clasa politică românească și caii vechi ai politicii românești;

Domnul Marius Rogin:

Declarație politică intitulată "Despre clasa politică românească și caii vechi ai politicii românești".

În aceste zile, agitate în continuare din punct de vedere politic, unii dintre noi, mai tinerii politicieni, ajungem să ne întrebăm ce înseamnă politica pentru unii dintre cei care o practică. De foarte mulți ani, clasa politică care s-a aflat la guvernare a folosit această politică doar pentru propriile interese, doar pentru a-și umple și îngroșa conturile din bănci, doar pentru binele propriu și al grupurilor de interese în numele cărora activează. Am ajuns în așa fel ca în aceste momente, clasa politică, în care și noi, cei tineri, ne aflăm implicit, să fie una bolnavă, să fie una privită cu foarte multă neîncredere de către cetățean, pe care nu-l mai interesează sub nici o formă ceea ce se mai poate face în societatea românească în ceea ce privește clasa politică.

În aceste zile, observăm cum unii dintre colegii noștri politicieni declanșează un nou scandal. Cel al datoriilor neachitate. Datorii care au rămas încă din urmă cu doi ani de zile. Datorii care ar fi trebuit achitate, așa cum fiecare om normal se preocupă să și le achite. Conform practicilor PSD-iste, datoriile se acoperă ele singure, de către alții. Întotdeauna existau persoane pregătite și mai mult decât dornice să le achite în schimbul anumitor funcții sau posturi.

Oameni care-și spun "politici", asemeni unui Dan Voiculescu sau Adrian Năstase, nu sunt preocupați să-și respecte angajamentele financiare la care s-au angajat în timpul campaniei, iar acum se văd capabili să preia frâiele țării. Un om politic trebuie să-și câștige credibilitatea cetățenilor. Mă întreb, ce fel de credibilitate mai pot avea astfel de oameni care folosesc încă aceste practici ce nu fac deloc bine clasei politice românești și cu care mai vor să intre și în Uniunea Europeană? Mă întreb cum mai pot veni astfel de "politicieni", cum ar fi Dan Voiculescu și Adrian Năstase, în fața electoratului, după ce au rămas datori în campania electorală? În ce măsură astfel de oameni pot gestiona o țară, dacă n-au putut gestiona fondurile proprii, iar acum apelează la cheta colegilor de partid pentru a și le achita? Acel partid în care există atâta corupție, atâta fraudă, dar în care fiecare contribuie cu cât dorește pentru a-și achita datoriile.

Dacă ar fi câștigat alegerile, atât Adrian Năstase, cât și Dan Voiculescu ar fi găsit o cale să-și plătească datoriile, probabil, sau mai mult decât sigur, prin contraservicii. Acest gen de plată a datoriilor arată nimic altceva decât gradul de corupție instituționalizată de care a dat dovadă vechea guvernare.

Dacă luăm în calcul asemenea practici, președintele Traian Băsescu a avut perfectă dreptate când l-a catalogat pe Dan Voiculescu ca pe o soluție imorală. Un politician moral își plătește datoriile la timp și, atenție, din buzunarul propriu, nu din cel al statului.

Cred, doamnelor și domnilor deputați, că a venit vremea ca pădurile să fie debarasate de uscături, pentru a da șansa tinerilor să schimbe vechea imagine cu una nouă.

  Constantin Traian Igaș - declarație politică cu titlul Despre uscăturile politicii românești;

Domnul Constantin Traian Igaș:

Declarație politică intitulată "Despre uscăturile politicii românești".

O să încep această declarație politică punând o întrebare cât se poate de simplă: ce înseamnă politica pentru unii dintre cei care pretind a o practica? În aceste zile ni se oferă posibilitatea de a constata cât de mult au reușit unii dintre așa-zișii politicieni ai zilelor noastre să murdărească sau, mai bine zis, să compromită această noțiune. În aceste momente, avem dovada clară că unii dau acestui concept un cu totul și cu totul alt înțeles decât cel pe care ar trebui să-l aibe.

Pentru unii dintre colegii noștri, a face politică înseamnă a reuși prin orice mijloace și folosind orice căi să treci de la statutul simplului cetățean la cel al oamenilor avuți. Aceștia folosesc politica doar pentru a strânge cât mai mulți bani, într-un timp cât se poate de scurt, fiind exemplul clar al parvenitului lipsit de scrupule pentru binele propriu. Timp de foarte mulți ani, politica a fost folosită doar în acest scop de mulți dintre cei care s-au aflat la cârma țării.

Astăzi, observăm cum "oameni politici", asemeni domnilor Adrian Năstase sau Dan Voiculescu, nu sunt capabili să-și plătească datoriile pe care le-au făcut în campaniile electorale. Sunt, cred, prea blând, spunând că n-ar fi capabili, când mai potrivit ar fi, cred, să spun că nu doresc achitarea datoriilor făcute în anterioara campanie electorală. Mă întreb, însă, care ar fi fost situația acestor datorii, dacă, în urmă cu 2 ani, ar fi reușit să câștige alegerile? Ceva mă face să cred că acestea n-ar mai fi existat la această oră. Ele ar fi dispărut foarte ușor, ca urmare a obținerii unor servicii sau anumitor funcții pe care cei favorizați ar fi fost mai mult decât bucuroși să le acopere.

În loc să se ocupe de aceste probleme, singura preocupare a lor este să iasă la "bătaie" cu tot felul de acuzații adresate celui pe care-l consideră principalul vinovat de situația în care se află. România a ajuns acum la momentul în care trebuire să se debaraseze de astfel de oameni, ce se numesc "politicieni", și de toți cei asemeni lor, care au reușit în anii de după Revoluție să ducă practic la zero încrederea pe care oamenii simpli, cetățenii, o au în clasa politică de azi.

Pentru noi, tinerii politicieni, este foarte greu să ieșim din conul de umbră în care am ajuns, din această mocirlă în care parveniții au reușit să îngroape întreaga clasă politică românească. România trebuie să scape de astfel de "uscături" și să dea posibilitatea tinerilor să demonstreze că politica poate să însemne și altceva decât bani.

Cel care până în anul 2004 era acel mai puternic partid din România are acum datorii neachitate. Partidul cu cei mai mulți îmbogățiți peste noapte nu este capabil astăzi să-și achite datoriile pe care le-a făcut în campanie. Acum au trecut la colecte, care ne demonstrează "unitatea" și "generozitatea" din interiorul partidului. Acești parveniți ai Partidului Social Democrat și nu numai (mai pot să-l includ aici și pe cel așa-zis "Conservator"), dovedesc în aceste zile că nu dețin nici cel mai mic strop de moralitate. Pentru ei, acest cuvânt nu există.

Clasa politică românească are însă nevoie de oameni responsabili. Oameni ca Adrian Năstase sau Dan Voiculescu nu mai au ce căuta pe scena politică. Singurul lucru bun pe care l-ar putea face ar fi să-și dea demisia din funcțiile pe care le dețin. Dar acest lucru e făcut doar de bărbați adevărați, de oameni care știu ce înseamnă onoarea. Iar ei nu o au.

Și încă ceva. Într-o Uniune Europeană nu se prea poate intra cu atât de multe datorii și teancuri de dosare. N-ar face decât să ne întoarcă înapoi.

  Aurel Vlădoiu - declarație politică cu titlul 15 septembrie - oftatul înăbușit al părinților;

Domnul Aurel Vlădoiu:

"15 septembrie - oftatul înăbușit al părinților"

La art.32 alin.1, Constituția spune românilor că "Dreptul la învățătură este asigurat prin învățământul general obligatoriu", iar din alin.4, părinții de copii-elevi înțeleg că "Învățământul de stat este gratuit".

Capitolul V al programului de guvernare, copertat în portocaliul la modă în decembrie 2004, este conceput să convingă că viitorul învățământului românesc nu poate fi altfel decât portocaliu. Găsești în el standardele educaționale europene și resurse alocate după necesități, pentru reabilitarea școlilor și construcția altora, mai ales la țară, unde dascălii vor primi, pe lângă sporuri salariale, decontări pentru transport, cazare și stimulare pentru stabilizare. Bani din belșug sunt și pentru generosul program "Finanțarea îl urmărește pe cel ce studiază".

Capitolul dedicat învățământului, din programul de guvernare portocalie, nu face referiri la dublarea salariilor dascălilor, la fel de clare ca oferta electorală șmecheră din 2004, dar le asigură cadrelor didactice, "o creștere substanțială, peste creșterea medie a salariului din economie, luând în considerare necesitățile legitime ale slujitorilor școlii, statutul și respectul de care aceștia trebuie să se bucure în societate".

Aruncându-mi ochii peste Politica în domeniul educației din Programul de guvernare al Alianței "Dreptate și Adevăr", pentru că este de mare actualitate, am realizat că perfecțiunea nu este iluzorie. Ea s-a materializat la sfârșitul anului 2004 dar, din păcate, a trăit doar atât cât a durat campania electorală, extrem de bine regizată, cu lacrimi și amenințări, cu sunet și culoare...portocalie.

Dacă dascălii ar fi aprofundat textul închinat lor, elevilor și educației naționale în general, în Programul de guvernare al Alianței D.A., ar fi dispărut rațiunea grevelor din învățământ. Pentru dascăli și elevi, pentru că părinții de elevi, "componenta trinomului educatori-elevi-părinți, axul fundamental al Mișcării pentru educație", cum foarte frumos se exprimă actualii domni guvernanți, ei bine, părinții și elevii oricum nu fac grevă.

Ei au învățat cândva că "Cine are carte, are parte" și vor, pentru copiii lor, toate "părțile" pe care ei n-au putut să le aibă.

De aceea, părinții de copii-elevi nu vor face grevă niciodată în această calitate pe care statul le-a recunoscut-o, oricât ar trebui să se sacrifice pentru a-și vedea copiii domni cu carte.

Dacă din când în când ne putem permite nostalgia de a ne aminti de școală, este imposibil să nu ne amintim și de clopoțel și sunetul lui, simbolul fiecărui început de an școlar. Dar, de fapt, clopoțelul nu mai este decât în amintirile noastre. De câtva timp, începutul școlii nu mai este vestit de clasicul clopoțel, ci de robusta sonerie, mult mai competentă în privința decibelilor. Ea acoperă mai bine oftatul înăbușit a părinților.

  Cornelia Ardelean - semnalarea unor cazuri de coincidențe legislative;

Doamna Cornelia Ardelean:

Fără a acuza pe nimeni, vin în fața dumneavoastră cu o problemă legislativă delicată, cu care m-am confruntat atât eu, cât și alți colegi din Parlamentul României în acest mandat.

Este vorba de emiterea de către Guvernul României a unor ordonanțe de urgență ale căror texte și articole seamănă izbitor, până la confundare, cu cuprinsul unor propuneri legislative inițiate de senatori și deputați.

Concret, vreau să vă prezint astăzi situația Ordonanței de urgență a Guvernului nr.21/2006 pentru modificarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal, devenită Legea nr.314/12 iulie 2006.

Aceasta s-a suprapus peste propunerea mea legislativă pentru modificarea art.295 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, prezentat de Biroul permanent al Camerei Deputaților în data de 22 februarie 2006, textul Ordonanței de urgență a Guvernului fiind identic.

Este adevărat că eu personal am discutat pe acest subiect cu oficiali ai Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, inclusiv cu domnul ministru Gheorghe Flutur, însă nu mi se pare corect ca astfel de situații de coincidență procedurală să nu fie reglementate în vreun fel.

Concret, vreau să propun ca ordonanțele de urgență care cuprind propuneri legislative ale parlamentarilor să fie dezbătute simultan, mai ales că, după cum bine știți, au existat numeroase asemenea situații.

Astfel de cazuri aruncă în derizoriu munca unor parlamentari care s-au străduit să elaboreze propuneri în favoarea oamenilor. Consider că este inadmisibil ca unele propuneri legislative ale deputaților și senatorilor să fie urmate de ordonanțe de urgență ale Guvernului care să preia esența acestora, iar în final, inițiatorilor să nu le fie recunoscută în nici un fel contribuția, precum cazul pe care vi l-am prezentat.

  Adrian Semcu - declarație politică cu titlul Bădălan... pe banii cui?;

Domnul Adrian Semcu:

"Bădălan...pe banii cui?

Domnul Bădălan a trecut în rezervă!

Dramatic pentru România, dacă e să ținem seama de ferparul pe care i l-a dedicat însuși Președintele Băsescu: "Nu este o zi care să-mi dea sentimentul că avem a ne bucura de ceva, v-o spun în modul cel mai sincer.

Este o schimbare fortuită (sic!) la nivelul conducerii armatei și aș vrea să vă spun cu toată sinceritatea că am apreciat mult conduita, neutralitatea și comportamentul generalului Bădălan în perioada cât a fost șef al Statului Major General.

Un militar din vârful picioarelor și până în creștetul capului, un om care nu a sărit nici o treaptă în evoluția militară: comandant de pluton, comandant de companie, șef de stat major de regiment, comandant de regiment, comandant de brigadă, comandant de armată, comandant al forțelor terestre, șef al Statului Major General.

Puțini sunt aceia care au parcurs cu atâta onestitate cariera militară. Dar legea, Constituția sunt exigente, și mai exigente cu militarii decât cu orice alt cetățean al României. O respectăm. De aceea, a fost măsura pe care am luat-o și ne ducem misiunea înainte".

...Vai nouă, domnul Bădălan a trecut în rezervă!

...Da.

...Și eroul neamului, de azi înainte, își va plăti avocații din pensie de la stat.

...ne-am liniștit!

  Mihăiță Calimente - aprecieri la adresa eforturilor deosebite făcute de România cu ocazia Sommet-ului Francofoniei;

Domnul Mihăiță Calimente:

În perioada 25-29 septembrie anul curent, va avea loc la București, al XI-lea Sommet al Francofoniei. Evenimentul va reprezenta o oportunitate pentru confirmarea importanței politice a Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF), manifestarea de la București fiind nu doar primul Sommet organizat în Europa în altă țară decât Franța, ci și primul după adoptarea noii Carte a Francofoniei.

Cu această ocazie vor fi primite noi state membre, iar organizația își va alege noul Secretar General.

Organizarea de către România a acestei reuniuni este o premieră și reprezintă un eveniment deosebit pentru țara noastră din mai multe puncte de vedere. În primul rând, discutăm aici despre aspectul diplomatic, extrem de important, România apărând astfel ca un vector de bază al diplomației mondiale. Există apoi aspectul cultural, care exprimă încă o dată atașamentul istoric al țării noastre la familia francofonă.

Nu este de neglijat absolut deloc nici latura organizatorică. Ne aflăm în fața celui mai important eveniment internațional găzduit vreodată de România. Summit-ul de la București va reuni peste 60 de șefi de state și de guvern și aproximativ 2000 de participanți.

Faptul că țara noastră se achită cu brio de sarcina organizării acestei manifestări este confirmat și de purtătorul de cuvânt al OIF, Hugo Sada, care a declarat că Organizația este foarte mulțumită de activitatea de pregătire a Sommet-ului, afirmând că reuniunea se anunță a fi o mare reușită.

Același oficial a apreciat și faptul că România a fost prima țară care a semnat Convenția UNESCO privind diversitatea culturală și a estimat că Sommet-ul de la București va da un nou impuls ratificării documentului și de către alte state.

Salutăm pe această cale eforturile depuse de oficialii Ministerului de Externe al României, atât în ceea ce privește activitatea depusă în scopul organizării la București a acestui Summit, dar și modul exemplar în care este pregătit evenimentul, mai ales că acesta are loc cu numai câteva luni înainte de aderarea României la Uniunea Europeană.

  Gheorghe Chiper - declarație cu titlul Dosariada, compromisă de birocrație penibilă și de interese oculte;

Domnul Gheorghe Chiper:

"Dosariada, compromisă de birocrație penibilă și de interese oculte"

Acțiunile "justițiarilor" anticomuniști, fie că au fost desfășurate în direcția deconspirării colaboratorilor securității, fie că au fost îndreptate spre proiectul Legii lustrației, au avut prea puțin de-a face cu activitatea parlamentară (în afară, desigur, de "creațiile" inițiatorilor unor astfel de acțiuni și de demascările din propriile dosare ale unora dintre ei).

În schimb, persoane "apolitice" și pretinși oameni de cultură, precum și instituții ale statului înființate pentru a face deconspirări și lustrație, de fapt pentru a purcede la epurări politice, au avut în ultimul timp o activitate febrilă în această direcție, căutând note și angajamente, căutând fapte și informații, dând sentințe pe care apoi le regretă (pentru unele cazuri) și le reconsideră (pentru altele), majoritatea însă aparținând unor persoane din sfera puterii sau în bună relație cu puterea de azi.

Formulez așadar această declarație politică exclusiv în legătură cu ceea ce se petrece în aceste instituții, cu ezitările persoanelor din fruntea lor, cu inconsecvența unor declarații și comunicate, chiar cu unele omisiuni sau manevre inadmisibile la acest nivel și pentru aceste cazuri.

Astfel, referitor la dosarul de colaborator al președintelui Băsescu mă nedumerește faptul că nu i se găsește de către persoanele în cauză nici o filă, nici un suport material (scris), nici un raport sau angajament.

Toată lumea însă i-a văzut numele într-un registru al colaboratorilor din județul Constanța; alte probe indică numărul acestui dosar, locația lui anterioară și destinația sa ulterioară.

Se afirmă că dosarele pot fi reconstituite, că există cartoteci și microfilme, că sunt alte mijloace specifice de documentare. Nimeni însă nu face nimic, nu știe nimic, nu află nimic. Este aceasta, fără îndoială, o dovadă de birocrație penibilă, dublată de interese oculte și scopuri meschine, care compromit această acțiune de care se face în mod nedrept atât de multă paradă.

Și, dacă mai este nevoie de încă un argument pentru susținerea acestor afirmații, să arătăm și o altă mare și inexplicabilă neconcordanță a dosariadei: s-a procedat la desecretizarea dosarelor politicienilor, sportivilor și clerului pentru că acestea au fost anterior clasificate de către Comisia mixtă C.N.S.A.S.-S.R.I., spune cea mai autorizată voce, președintele României.

Absolut stupefiantă este însă această afirmație, dacă ne gândim că foștii membrii CNSAS, care ar fi participat în această comisie, au făcut mare caz de nepredarea dosarelor oamenilor politici, de faptul că au primit doar 10% din dosare, că n-au posibilitatea de a verifica ceea ce-i interesa cel mai mult: politicienii, mai ales cei din actuala opoziție. Cum se explică aceasta?

  Mihai Cristian Apostolache - despre școală și societate;

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

În urmă cu câteva zile, am participat la deschiderea anului școlar la Ploiești, la școala unde am absolvit ciclul gimnazial.

Am avut un dublu sentiment, și anume unul de bucurie, deoarece revedeam școala și dascălii săi, precum și entuziasmul copiilor, și unul de tristețe, datorat lipsei de seriozitate cu care guvernanții actuali tratează problematica educației, dovadă fiind nemulțumirea manifestată de sindicatele din învățământ.

Educația este un domeniu vital pentru România, mai ales odată cu intrarea în Uniunea Europeană. Abordarea simplistă a problematicii învățământului de către actualii guvernanți nu face altceva decât să creeze o și mai acută criză în sistemul de învățământ.

Am avut ocazia să discut mai mult cu cadrele didactice odată cu începerea acestui nou an școlar despre viziunea acestora în ceea ce privește școala.

Sunt persoane dornice de muncă și care își respectă meseria. Le-am întrebat dacă vor mai protesta, așa cum au anunțat sindicatele, și mi-au răspuns că nu doresc să mai fie păcălite încă o dată cu promisiuni fără acoperire.

Un lucru a rezultat în mod clar atât din discuții, cât și din atmosfera creată de acest eveniment, anume acela că există o ruptură enormă între bază și nivelul central, reprezentat de Guvern. În timp ce la bază, în școli, unele mai mari, altele mai mici, oamenii își continuă activitatea lor firească, în ciuda limitărilor de ordin financiar și logistic, la nivel guvernamental nu există nici până astăzi o strategie de dezvoltare a sistemului de învățământ.

Domnilor guvernanți, nu uitați că proveniți, fiecare, dintr-o anumită școală, și ar fi bine să vă întoarceți din când în când și către profesorii care v-au ajutat să ajungeți unde sunteți astăzi.

  Claudiu Adrian Pop - declarație politică intitulată Penalizări - autostradă;

Domnul Claudiu Adrian Pop:

Declarație politică intitulată "Penalizări - autostradă".

Guvernul ne-a dat dovada, pentru a câta oară, de faptul că principiile după care lucrează sunt: incapacitate, iresponsabilitate și dezinformarea, fără rușine, a poporului român.

În urmă cu câteva luni, Guvernul, prin vocea ministrului transporturilor, a ieșit pe toate canalele media ca să ne prezinte marea lui realizare: renegocierea contractului încheiat cu compania Bechtel pentru construirea autostrăzii Borș-Brașov. Se băteau cu pumnul în piept, lăudându-se singuri de faptul că, prin această renegociere care a oprit pentru doi ani lucrările, au economisit bani publici. În același timp, urlau cât îi țineau plămânii că acest contract nu a fost negociat cum trebuie de către Guvernul P.S.D.

Surpriză însă, acum câteva săptămâni aflăm cu toții ce "renegociere" a reușit ministrul transporturilor. Bugetul statului a trebuit să suporte o plată de 6 milioane de euro, la care se vor adăuga dobânzile aferente, reprezentând penalizări de întârziere pentru perioada discuțiilor.

Domnule ministru Berceanu,

Cum este posibil să afirmați că ați făcut o economie de 126 milioane de dolari, dacă în același timp acceptați să plătiți penalizări? Adevărul este că această vestită economie pe care ați făcut-o reprezintă, de fapt, prețul ambițiilor nejustificate ale guvernării dumneavoastră, a dorinței nebune de a controla totul și orice, a neputinței cronice de a recunoaște și accepta meritele altor persoane care, nefăcând parte din clica dumneavoastră și, până la urmă, din nici o clică, doresc binele acestei țări, care au făcut și fac totul pentru a ne fi, tuturor și nu doar unora, mai bine.

În același timp în care, pe banii contribuabilului, sistați lucrările începute, pentru motive închipuite, vă deplasați, cu pompă, în teritoriu și dați oamenilor speranțe deșarte. De fapt, îi mințiți.

Cum explicați o întârziere de aproape doi ani, cum explicați o economie de peste 100 de milioane de dolari, când în România progresul anual al lucrărilor la autostradă se măsoară în centimetri, iar pentru a putea finanța reînceperea lucrului vă împrumutați cu alte 100 de milioane?

Oare prețul ambițiilor dumneavoastră nu este prea mare față de ceea ce se putea realiza cu banii plătiți pentru niște penalități rușinoase? Oare demnitatea noastră poate fi evaluată la șase milioane de dolari?

Câte case pentru tineri, câte lucrări la școlile lăsate în paragină, câte aparate medicale nu s-ar fi putut cumpăra dacă ați fi dat dovadă de mai multă luciditate, dacă ați fi avut mai multă onoare?

În orice țară normală, după o astfel de magnifică "renegociere", în fapt, semn de incompetență, am fi așteptat de la respectivul ministru un gest de onoare pe care dumneavoastră, domnule Berceanu, nu l-ați făcut și nu îl veți face.

Dar ce să mai aștepți de la un ministru, în aceste zile în care ei stau la cheremul unor târguieli de cârciumă, în care, de la cârmaci în jos, tot echipajul aleargă haotic, pe o navă în derivă în care, dacă nu v-ați dat seama până acum, se mai află 22 de milioane de victime ale incapacității, iresponsabilității și minciunii, pe care, cu atâta pricepere, le promovați.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică intitulată Mediocritatea, vis măreț de dictatură;

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declarație politică intitulată "Mediocritatea, vis măreț de dictatură".

România anului 2006 este o Românie atât de diferită încât stăm și ne întrebăm încotro mergem și dacă mai merită să luptăm, când vulgaritatea și mediocritatea sunt ridicate la rangul de valori naționale. Trăim cu senzația libertății promise în campania electorală dar ne vedem zilnic, rând pe rând, dărâmate idealurile, și tot ce însemna odată România frumoasă este călcat în picioare de un conducător tot mai departe de nevoile societății care l-a ales.

Ce mai contează nivelul de trai al românilor, când vise mărețe de dictatură înfloresc în subordinea marinarului șef?

Denigrarea permanentă a Guvernului și a Parlamentului, interimatul păstrat la trei dintre serviciile secrete din România, linșarea adversarilor politici ne duc cu gândul la vremuri demult apuse, care par să trezească nostalgii în sufletul domnului Băsescu, nostalgii atât de puternice încât e gata să-și concentreze întreaga atenție pentru a aduce, din nou, România sub un regim dictatorial, de această dată sub măreața sa conducere.

Acel "Să trăiți bine!" se pare că nu era adresat actualei generații, ci generațiilor viitoare, care vor înflori sub nesfârșita lui comandă, pentru că înțelepciunea supremă și soluția fiecărei probleme sunt în mâinile sale, restul românilor fiindu-i inferior și total nepregătiți în a oferi alternative.

După ce mii de români și-au pierdut viața în '89 pentru a câștiga pentru noi toți libertatea, vedem cum un președinte, ales în mod democratic, vrea să ne întoarcă din drumul spre Europa.

De când a venit la conducerea țării, nu ne-a convins prin nimic că este demn de funcția pe care o deține. Scandalurile, ieșirile necontrolate, mediocritatea, hohotele de râs, vizitarea celor mai renumite cârciumi, precum și poziționarea în funcții cheie a prietenelor din copilărie și nu numai, este tot ce a putut oferi președintele unei țări în prag de integrare europeană. A devenit, treptat, cel mai puternic factor de instabilitate politică din România.

Loviturile sub centură, practicate de președinte în dorința sa totalitară de acaparare a puterii, mă duc cu gândul la un alt conducător de stat care își subordonase și controlase întreaga societate românească cu ajutorul nemijlocit al serviciilor secrete. Nimic nu mă va convinge de legitimitatea acțiunilor prezidențiale, în contextul în care acesta a ales să își subordoneze întregul sistem de informații al României. Cei aflați în funcții interimare vor face tot posibilul să își mulțumească conducătorul, oferindu-i toate informațiile, iar experiența trecutului ne-a demonstrat cât poate fi de nocivă puterea concentrată în mâna unui singur om.

Cred că am tânjit mult prea mult după libertate pentru a renunța atât de ușor la ea. Dacă societatea civilă și noi, clasa politică, nu vom ieși din amorțeală și inerție, ne vom trezi că am pierdut tot ce am luptat să câștigăm în 16 ani de democrație. Cu un președinte căruia nu-i pasă de proprii aliați politici, pe care-i umilește zilnic, cu un președinte atât de răzbunător încât a fost gata să lovească într-un ministru care a îndrăznit să aibă o părere diferită decât a sa, România nu va avansa niciodată.

Este adevărat că a mimat foarte bine în campania electorală, dar, de atunci, ne-a arătat zilnic măsura interesului său real, manifestându-se disprețuitor față de tot ce avea mai prețios România.

Să știți, domnule președinte, că nu toți elevii vor să ajungă șefi de stat, unii dintre ei chiar își doresc să devină intelectuali, așa că exemplul dumneavoastră de elev mediocru nu ne folosește la nimic și vă rog să nu-l fluturați ca fiind o rețetă a succesului. În acest fel, dați o palmă tuturor celor care au investit în educație și s-au străduit să cunoască mai mult decât componența și conducerea echipelor de fotbal sau o engleză de baltă.

Nu ne vom mai întoarce în trecut doar pentru a satisface dorințele dictatoriale ale unui fost comandant de vas, asta pentru că românii, incluzând aici și clasa politică românească, au început să își dea seama de adevăratele intenții ale celui ce, în hohote de râs, ne-a promis libertatea.

  Minodora Cliveti - declarație politică cu titlul Ne interesează cu adevărat bătrânii sau sunt doar ținte electorale?;

Doamna Minodora Cliveti:

"Ne interesează cu adevărat bătrânii sau sunt doar ținte electorale?"

În Uniunea Europeană numărul persoanelor vârstnice este în continuă creștere: astfel, dacă în 2000 vârstnicii reprezentau 33,7% din populație, în 2020 vor fi 42,4% bătrâni, iar pentru 2050 prognoza este de 46,8% persoane cu vârste de peste 50 de ani.

Cauzele acestei stări de lucruri sunt: creșterea speranței de viață și reducerea natalității.

Dacă în 1975 existau 97 milioane de persoane peste 50 de ani, acestea au devenit în 2000 127 milioane, dintre care cei de peste 80 de ani, 20 milioane.

Pentru spațiul european, problema schimbării echilibrului populației este o mare provocare, populația matură crescând, o populație care are în același timp responsabilități familiale, venituri, în general, stabile și decente, dar și nevoi speciale privind îngrijirea sănătății și prelungirea vieții active.

Europa se îndreaptă cu un interes dublat de îngrijorare și de necesitate de a se găsi soluții rapide către "înțelepții" săi: analizele făcute de specialiști demonstrează că omenirea europeană are nevoie de politici noi, adaptate la structura populației care se desenează extrem de clar pentru viitorul apropiat: o populație adultă majoritar vârstnică, obligată sau încurajată să se pensioneze pentru a face loc tinerilor.

De unde probleme legate de discriminarea persoanelor în vârstă, de necesitatea reinterpretării prevederilor legale din diferitele state membre, legate de dreptul la un trai decent, dar și dreptul la instrucție, accesul la viața publică și prelungirea vieții active, ca să precizăm numai câteva.

Uniunea Europeană și statele sale membre consideră îmbătrânirea drept unul dintre principalele fenomene de ordin social și economic care trebuie recunoscut: prin tratatul de la Amsterdam din 1997, Uniunea Europeană s-a angajat să lupe împotriva discriminării bazate și pe vârstă, în paralel cu lupa pentru egalitatea între femei și bărbați. A fost elaborat un program de acțiune comunitară împotriva discriminării (2000-2006) și două instrumente legislative: directiva-cadru pentru egalitatea de tratament în muncă și directiva contra discriminării rasiale și etnice, ambele având conotații explicite cu privire la vârstnici.

Acum, când ne îndreptăm spre finalul acestui program, se pot trage o serie de concluzii. Puține au fost măsurile concrete pentru evitarea discriminării bazate pe vârstă. În Franța, de pildă, a fost introdusă obligativitatea CV-ului anonim, ceea ce înseamnă că persoana care face o cerere de angajare nu trebuie să își precizeze numele și vârsta. Măsura are efecte pozitive, cel puțin într-o primă fază a selectării candidaților, când se are în vedere numai pregătirea profesională și/sau experiența.

Încurajarea pre-pensionării pentru persoanele care au îndeplinit perioada de cotizare, de care mulți seniori au uzat, nu a adus însă un număr mai mare de tineri pe locurile de muncă rămase libere. În schimb, în țările scandinave, acolo unde pre-pensionarea este dublată de programe de pregătire profesională pentru acești ne-pensionari de jure, a făcut ca aceștia să continue să aibă o viață activă, în domenii mai puțin atractive pentru tineri.

Din punct de vedere psihologic, este important să nu se piardă din vedere faptul că persoanele în vârstă care își prelungesc viața activă sunt mai sănătoase, cheltuiesc mai mulți bani, și nu pe medicamente, costă mai puțin societatea și joacă un rol esențial în viața de comunitate, ceea ce este important în Europa.

În plus, a avea seniori sănătoși și respectați duce la ameliorarea vieții de familie, acolo unde aceștia sunt membri cu drepturi depline, cei pe care se bazează cu adevărat toți ceilalți atunci când se pune problema luării de decizii, dar și a îngrijirii copiilor, educării acestora, efectuării de munci menajere etc.

Și nu în ultimul rând, antrenarea seniorilor în problemele politice ale comunității ori ale statului reprezintă un câștig pentru societate, care trebuie să fie deschisă și receptivă la problemele acestora, pentru a beneficia de aportul lor de înțelepciune.

În România, candidată la acest spațiu european, situația se prezintă astfel, conform statisticilor: în 2003, populația de peste 50 de ani reprezintă 49,9%, din care persoane active erau 48,4%, 55,1% bărbați și 44,9% femei, în mediul urban 36,5%, ia în cel rural 61,4%.

Persoanele de peste 65 de ani reprezentau în 2003 - 17,9%, din care mai puțin de o cincime erau ocupate.

Durata medie de viață pentru bărbații români este de 67,7%, iar pentru femei de 75,1%.

Așadar, tendința europeană se regăsește și la noi, diferența esențială dintre seniorii români și ceilalți constând în modul în care aceștia sunt percepuți de autorități și semenii lor: acolo, un grup de persoane având un loc bine stabilit în societate, beneficiind de servicii organizate mai ales la nivelul comunității locale. Aici, un procent din populație care deja nu mai contează prea mult, care trăiește în umilință și preferă să flămânzească uneori pentru a-și plăti întreținerea și pentru care a participa activ la viața socială înseamnă a se uita la televizor în fiecare zi.

Din dorința de a mai închide un capitol de negociere reglementăm cu lejeritate drepturile și libertățile persoanelor vârstnice, uitând că în felul acesta le discriminăm legal, aparent pozitiv. Persoanele vârstnice sunt cetățeni care au drepturi și libertăți garantate de Constituție, ca toți ceilalți cetățeni.

Nu acte normative vagi în care aceste drepturi sunt inserate ne trebuie în România, ci măsuri concrete prin care seniorii noștri să trăiască în siguranță și demnitate: pornind de la cuantumul pensiilor, de la ajutoarele pentru a trece peste vară și peste iarnă, care sunt și probleme europene (și bătrânii francezi cad pe stradă din cauza căldurii...), la altele care sunt numai ale noastre: cele 15 secunde de culoare verde a semaforului, în care bătrâna cu baston nu apucă să traverseze, autobuzele aglomerate de tinerii grăbiți, în care bătrânii nu apucă să se urce, scările rulante de la metrou, care nu funcționează, trotuarele prea înalte, pavajele pline de gropi, în care picioarele femeilor suferinde de osteoporoză se frâng, inexistența cabinetelor de stomatologie deschise noaptea, mitocănia noastră națională, super-activată la adresa bătrânilor... Sunt fapte cotidiene printre care navigăm cum putem, ei mult mai greu decât noi, cei care avem norocul de a fi încă sub vârsta de pensionare.

Ne interesează cu adevărat bătrânii sau sunt doar ține electorale?

  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică cu titlul De ce noi, părinții, trebuie să ne facem griji de începerea anului școlar?;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"De ce noi, părinții, trebuie să ne facem griji de începerea anului școlar?"

Este o întrebare pe care mulți părinți o pun. La sfârșitul anului ne-am pus problema în privința bacalaureatului. Părinții care am avut copii în clasele a douăsprezecea am asistat uimiți la ceea ce s-a întâmplat. Știm cu toții problemele ivite în prag de examene! Acum, la fel, cei care avem copii de școală, ne-am întrebat și copiii nea-u întrebat dacă începe sau nu anul școlar. Reprezentanții sindicatelor din învățământ au decis să boicoteze începerea anului școlar și să organizeze vineri, 15 septembrie 2006, un miting de protest în Capitală.

În urma întâlnirii cu reprezentanții Guvernului, profesorilor li s-a promis o mărire de salariu de doar 14%, în două tranșe. Sindicaliștii spun că oferta este prea mică față de ce li s-a promis și îndeamnă copii să rămână acasă vineri, când trebuia să aibă loc festivitatea de deschidere a anului școlar.

Reprezentanții sindicatelor sunt deciși ca, în cazul în care nu se va acorda majorarea de 60% a salariilor, să organizeze acțiuni de protest.

Cadrele didactice sătmărene, după spusele președintelui Sindicatului Învățământului Preuniversitar care declara joi că în Satu Mare, nu vor boicota începerea anului școlar, neexcluzând varianta ca "un grup de profesori sătmăreni să participe la o eventuală acțiune de protest, cel mai probabil miting în București", pentru că tot dânsul considera că "festivitatea este în primul rând a elevilor și a părinților."

Întrebarea este: de ce părinții și elevii trebuie să sufere din această cauză?

  Claudius Mihail Zaharia - comentariu legat de aspecte ale acțiunilor sindicale actuale;

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

După un 15 septembrie liniștit, în care deschiderea noului an școlar s-a desfășurat într-un mod normal, cu mici excepții cauzate de liderii sindicatelor din învățământ, iată că în această perioadă o nouă mișcare sindicală este pe punctul de a-și face simțite efectele.

Înainte de a-mi expune punctul de vedere referitor la solicitările Cartel Alfa, țin să le mulțumesc tuturor cadrelor didactice pentru faptul că nu și-au revărsat supărarea pe care o au față de instituțiile centrale ale statului asupra elevilor și pentru că au dovedit încrederea în eforturile Guvernului de a îmbunătăți situația din sistemul de educație.

Cu privire la noile acțiuni de protest, în perioada 13 septembrie - 25 octombrie, liderii Cartel Alfa au hotărât organizarea unei suite de acțiuni de protest împotriva Parlamentului și Guvernului, prin pichetarea ambelor intrări ale Palatului Parlamentului. Câteva din aceste acțiuni de protest coincid și cu un moment important pentru diplomația și imaginea României, desfășurarea celui de-al 11-lea Summit al francofoniei.

Mai mult decât atât, într-un comunicat oficial transmis de aceștia se spune că sunt hotărâți să continue manifestările, inclusiv pe perioada summit-ului, și chiar că sunt dispuși să își asume orice amendă (Rompres, 13 septembrie).

Cu toate că solicitările lor sunt justificate, deși puțin grăbite, îmi exprim rezerva față de această abordare prin care se urmărește constrângerea Guvernului, într-un moment, repet, important pentru imaginea României.

Cerințele acestora: salariu minim de 450 de RON, prețuri mai mici la energie și gaz, pensii mai mari, sunt totuși direcții în care Cabinetul Tăriceanu a depus eforturi susținute și a căror rezultate sunt deja vizibile. Printr-o scurtă trecere în revistă a realizărilor Guvernului se poate observa că: în ceea ce privește salariul minim pe economie, din 2004 până în prezent a crescut de la 280 RON la 370 RON, ceea ce reprezintă o creștere de peste 35%; în ceea ce privește mărirea pensiilor, în cei doi ani de guvernare a Cabinetului Tăriceanu, peste majorările rezultate din recalculare a fost înregistrată o creștere reală a nivelului pensiilor cu 16% (peste jumătate din nivelul pe care Cabinetul Tăriceanu s-a angajat să-l mărească până la încheierea mandatului); în ceea ce privește scăderea prețurilor la energie și gaze, începând cu iarna 2006-2007 Cabinetul Tăriceanu a ridicat plafonul de acordare a subvențiilor pentru căldură la 500 RON, reușind astfel să înlesnească trecerea peste perioada rece a celor cu venituri mici, iar pentru această iarnă prețurile la gaze vor rămâne neschimbate.

Referitor la un cod al muncii care să protejeze munca, reamintesc măsurile adoptate de Cabinetul Tăriceanu, măsuri în favoarea angajatului și care asigură un cadrul de muncă civilizat, dintre care: modificarea Codului Muncii, prin care au fost aduse completări la stabilirea duratei timpului de muncă și a muncii suplimentare, plata concediului de odihnă, eliminarea obligativității formării profesionale continue; campania națională de verificare a modului cum agenții de ocupare a forței de muncă respectă prevederile Legii nr.15/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate; actele normative care impun noi cerințe de securitate pentru angajați etc.

Toate aceste măsuri nu reprezintă decât o mică parte din ansamblul politicilor guvernamentale implementate de Cabinetul Tăriceanu, politici care au condus la doborârea multor recorduri de dezvoltare înregistrate de România în ultimii 16 ani. Ca exemplu, numai în 2006 nivelul investițiilor atrase de țara noastră a însumat valoarea investițiilor străine atrase în ultimii 10 ani.

Toate acestea nu le expun și nici nu le voi folosi pentru a susține ideea că în România anului 2006 fiecare cetățean își poate asigura un trai decent, totuși țin să subliniez faptul că au fost făcute progrese demne de luat în considerare, progrese care oferă perspectiva îmbunătățirii continue a condițiilor de trai ale românilor.

În baza acestor argumente și a convingerii față de maturitatea de care poate da dovadă conducerea Cartel Alfa, adresez rugămintea de a nu forța această evoluție firească a lucrurilor prin manifestări de stradă, cu atât mai mult cu cât în acest interval România va fi gazda unui eveniment extrem de important.

  Eugen Bejinariu - însemnări pe marginea școlii și slujitorilor ei;

Domnul Eugen Bejinariu:

Ziua de 15 septembrie are o semnificație majoră în viața copiilor, a tinerilor, a familiei și a comunității. Așteptarea și prezența copiilor de șapte ani - admirabilii boboci -, a elevilor din clasele a IX-a, tot începători, a învățătorilor și profesorilor care pornesc în carieră au, în ziua de 15 septembrie, o dimensiune lăuntrică specifică.

După atâtea pregătiri cu părinții, bunicii, prietenii și vecinii, copiii, cu florile în mână, s-au întors acasă de la multe școli, cel puțin dezamăgiți. Este greu de aproximat câți boboci s-au întors acasă înlocuind bucuria cu tristețea. Dacă 10.000 de cadre didactice au mărșăluit prin București și fiecare dintre acestea au fost așteptate de câte 25 de elevi, înseamnă că circa 250.000 de elevi nu s-au întâlnit cu învățătorii și profesorii lor.

În impresia Ministerului Educației și Cercetării, la 15 septembrie a avut loc deschiderea noului an școlari 2006/2007. În realitate, în multe școli, ori pe ușă scria mare și caligrafic "Cursurile încep luni, 18 septembrie", ori entropia a înlocuit ordinea, din cauza absenței unor cadre didactice aflate la miting, ori frumusețea specifică zilei de 15 septembrie a lipsit în văzul tuturor.

După câte știm, este pentru prima dată când, în multe școli, la 15 septembrie, zi consacrată în memoria tuturor ca zi a deschiderii noului an școlar, nu au avut loc festivitățile atât de așteptate, frumoase și memorabile pentru copii, tineri și părinți.

Cadrele didactice sunt nemulțumite, pe bună dreptate, față de salariile mici din învățământ. Dacă oamenii care și-au făcut o pasiune din a sluji școala, că doar meseria de dascăl este una a pasiunii, au lipsit de la începerea noului an școlar, înseamnă că pragul răbdării a fost depășit. În vremea acesta, PD și PNL se ceartă săptămânal pe teme diferite; UDMR luptă pentru votarea Legii Statutului minorităților, iar PC are probleme cu Președinția țării. Guvernarea PD-PNL continuă să promită. Și promisiunile se duc mult peste timpul de guvernare al Alianței D.A. Să fie, oare, o promisiune că la anticipate sau la alegerile la termen din 2008 alegătorii să fie îndemnați să greșească din nou?

Cetățenii înțeleg, de la o zi la alta, cât de bună este această guvernare portocalie!

În loc de încheiere, apelez la două citate, a doi miniștri: Spiru Haret: "Cel dintâi act al oricărei acțiuni naționale este tărâmul școlar."; Mihail Hărdău: "Nimeni nu are dreptul să își bată joc de prima zi de școală." Câtă deosebire între zisele acestea!

Oare cine-și bate joc nu numai de prima zi de școală și cine de slujitorii școlii?

  Traian Dobre - declarație politică cu titlul O nouă problemă socială la Iași;

Domnul Traian Dobre:

Declarație politicăintitulată "O nouă problemă socială la Iași".

Municipiul Iași se confruntă cu o delicată problemă socială, pe care celelalte orașe mari ale României au rezolvat-o de mult: comerțul stradal.

În Iași funcționează peste 1.000 de tonete, la care se vinde îmbrăcăminte, încălțăminte sau produse alimentare. Conform legislației europene, activitatea de comerț va putea fi desfășurată, de la 1 ianuarie 2007, numai în spații care au toate utilitățile: energie electrică, ventilație, incinte frigorifice, spații de depozitare și canalizare.

Există avantaje și dezavantaje ale acestui tip de comerț, dar nu despre aceste lucruri este vorba acum, ci despre respectarea legii și despre respectul autorităților locale pentru comunitate.

Deși Primăria Iași a promis de mai multe ori că va desființa tonetele, concomitent cu găsirea unor soluții pentru ajutorarea celor care trăiesc exclusiv din această mică afacere, până acum nu s-a făcut nimic. Ce este și mai grav este faptul că autoritățile locale nici nu par a fi în stare să rezolve această problemă într-un viitor apropiat.

Cu trei luni înaintea aderării României la Uniunea Europeană, Iașul rămâne corijent la capitolul civilizație europeană, din toate punctele de vedere.

Rog pe această cale Executivul, colegii de partid, dar și primarii marilor orașe, să dea o mână de ajutor primarului de Iași, pentru a rezolva această problemă înainte de venirea iernii. Un sfat bun este întotdeauna binevenit, mai ales pentru un nepriceput.

Înmulțiți 1.000 de tonete cu numărul persoanelor care trăiesc de pe urma acestui comerț stradal și veți vedea că este vorba de câteva mii de ieșeni care se confruntă cu o situație socială ce poate deveni explozivă în plină iarnă. Gândiți-vă câți dintre ei sunt copii și acționați în consecință.

  Mihai Adrian Mălaimare - declarație politică cu titlul Politica declarațiilor;

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Declarație politică intitulată "Politica declarațiilor".

Au trecut 17 ani de experiențe politice, care mai de care mai originale, care mai de care mai sterile, căci viața acestui popor încă nu a ajuns să se schimbe cu adevărat la toate nivelurile.

Mai nou, a face politică înseamnă a da declarații despre orice. Cât mai iute, căci politica este o competiție și fiecare competitor știe că a pierde tempoul este, adesea, mortal. Așa că se țin lanț conferințele de presă, se reped oamenii în microfoane cu disperarea unor sinucigași de profesie.

Toate acestea se petrec mai ales în Capitală, dar de sindromul ieșirii pe sticlă sau pe hârtie nu scapă nici provincia, toată țara vuiește de declarații belicoase sau mălăiețe, important este să fii acolo, să se audă și opinia ta, să vadă țara că te zbați, că spui, că exiști.

În timpul ăsta, copiii au început școala, părinții au griji în plus, duminica nu mai este la fel de liberă, căci au apărut lecțiile, vine iarna, vine frigul, unii sunt bolnavi, alții mor, mulți plâng, mulți ridică din umeri și cad într-o tristețe asemănătoare ploilor reci de toamnă.

Oamenii aceia care aud declarații când dau drumul la televizor, care citesc declarații când deschid ziarele, sunt într-o lume paralelă. Dar, între lumea lor și aceea a politicii actuale, începe să fie o distanță din ce în ce mai mare, oamenii se simt însingurați, părăsiți, caută cu disperare în jur un punct de sprijin.

Și ce văd ei? Văd că Steaua câștigă, văd și aud că Becali face case, biserici, dă parale, face ceva, adică FACE și nu doar SPUNE. Și atunci Becali devine punctul de sprijin pentru acești oameni sătui și năuciți de declarații. Devine și saltă în sondaje, merge în viitorul Parlament pentru că drumul său nu este barat de nimic și de nimeni, politicienii au treabă, se înjură între ei, se fac de râsul lumii, iar fotbaliatorul devine pe zi ce trece omul cel mai mediatizat și mai curtat de oamenii cu necazuri. Sunt mulți aceștia, căci în 17 ani nu ați știut să alungați necazurile, iar acum, când chiar ați avea ceva de spus despre ce a făcut acest guvern, preferați, distinse doamne și distinși domni, să vă dați cu părerea despre vin, petreceri, femei, glume tâmpite, manevre oculte, cauciucuri, retrageri, hâhâieli și alte alea.

Dacă n-aș vedea cu disperare că prin lanul acesta măreț de declarații trece vodă Becali, ca prin lobodă, mai că v-aș întreba, așa, ca la armată, dacă în timpul mandatului dumneavoastră s-a petrecut ceva.

  Anca Constantinescu - declarație politică intitulată Ipocrit, nepriceput și iresponsabil - cine, unde și când?;

Doamna Anca Constantinescu:

Declarație politică: "Ipocrit, nepriceput și iresponsabil - cine, unde și când?".

Domnul președinte Dan Voiculescu a anunțat, săptămâna trecută, printr-o conferință de presă, decizia biroului politic al partidului politic pe care îl conduce, de a demara procedurile de suspendare din funcție a Președintelui României, pe motiv că acesta își depășește mandatul constituțional, prin implicarea sa directă în lupta politică.

Am asistat zile în șir la perorațiile lui Felix "care i-a scăpat pe români de iadul capitalist". Felix se crede incoruptibil, neșantajabil și foarte hotărât în ceea ce face, dar să nu uităm că în sondajele din această vară partidul pe care îl conduce avea doar 1% din preferințele electoratului, precum și faptul că acesta a reușit performanța de a ajunge de două ori la guvernare, o dată cu P.S.D. (2000-2004), și o dată cu Alianța DA (din decembrie 2004).

Disperat, Dan Voiculescu, care susține că și-a ales singur numele de cod, uită că în ultimele luni negociază ori cu stânga, ori cu dreapta, pentru a mai accede în forul legislativ al României.

Voiculescu se erijează acum ca fiind "o piesă-tampon", care asigură stabilitatea Guvernului Tăriceanu, ceea ce nu are legătură cu realitatea, deoarece acesta oscilează între Putere și Opoziție, în funcție de interesele pe care le are. Este evident că, de dragul puterii, Dan Voiculescu s-a eschivat de orice obligații față de partenerii preelectorali, precum și față de cei din Coaliție.

Putem vorbi, în acest context, și de un traseu doctrinar, în cazul conducătorului Partidului Conservator: acesta a pornit declarându-se umanist, ulterior social-democrat, și gândul i se îndreaptă către aderarea sa la Partidul Popular European.

Dan Voiculescu este cel care a lansat cel mai dur atac la adresa Președintelui României, el este cel care l-a acuzat pe acesta că este "ipocrit, nepriceput și iresponsabil", dar mă întreb eu, care este ipocritul, nepriceputul și iresponsabilul în această poveste? Atunci când îți este teamă de ceva, când se clatină totul în jurul tău, ieși la scenă deschisă și ataci, te consideri luptătorul care va apăra demnitatea românilor.

Fals, domnule Dan Voiculescu, poporul român a avut de-a lungul istoriei demnitate și va avea în continuare, cu sau fără ajutorul dumneavoastră.

Încrederea cetățenilor se câștigă, și nu dorim să vizionăm o nouă telenovelă transmisă de Antena 1, care ar urma să se numească "Sfârșitul carierei politice a domnului Voiculescu".

  Liviu Alexandru Miroșeanu - declarație legată de restructurarea instituțională a agriculturii;

Domnul Liviu Alexandru Miroșeanu:

În contextul cerințelor Uniunii Europene privind integrarea României începând cu 01.01.2007, Guvernul României a solicitat ministerelor restructurarea acestora în concordanță cu obiectivele modernizării activităților, eliminarea birocrației, crearea unui sistem de lucru competitiv, precum și realizarea acestor deziderate prin descentralizarea activităților instituțiilor din structura Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Astfel, în conformitate cu H.G. nr.676/1998, modificată prin H.G. nr.676/1999 și reorganizată prin O.G. nr.22/2005, aprobată prin Legea nr.77/2005, a fost înființată Agenția Națională de Consultanță Agricolă, cu scopul de promovare în rândul populației rurale a programului de dezvoltare rurală, precum și pentru asistarea și consultanța tehnică pentru accesarea rapidă a fondurilor structurale a sistemului de susținere a producătorilor agricoli și a altor programe de finanțare.

Așadar, încă de la apariția Programului "Fermierul" din decembrie 2005, Oficiul Județean de Consultanță Agricolă Bacău s-a implicat și în popularizarea acestuia, zilnic, inclusiv sâmbăta și duminica, și în sărbătorile legale.

Prin urmare, acest program a avut un impact deosebit prin numărul mare de persoane care au solicitat și accesat Programul SAPARD, prin Programul "Fermierul", succes ce a fost anunțat încă din luna iulie a.c., de conducerea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, consultanții fiind apreciați în mod special.

Proiectele SAPARD au fost depuse la BRD - Bacău, în vederea obținerii scrisorilor de confort, piesă necesară în momentul depunerii la BRIPS și obținerea declarației de eligibilitate.

Începând cu una iulie 2006, s-a sistat depunerea proiectelor la băncile agreate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, întrucât fondurile pentru Programul "Fermierul" au fost acoperite de proiectele depuse deja până la acea dată.

După această etapă, solicitanții care au obținut scrisori de confort au continuat să facă pașii ce se impuneau de către Programul "SAPARD", adică: studii de fezabilitate, procedurile de achiziții publice, încheierea de contracte cu furnizorii de bunuri, servicii și lucrări precum acțiuni pentru constituirea de garanții materiale și imobiliare pentru sumele ce trebuiau a fi garantate, acțiuni care au dus la efectuarea unor cheltuieli importante pentru fiecare solicitant în parte, fiind vorba de zeci și sute de milioane, în funcție de mărimea și specificul proiectului.

Pentru a da doar un exemplu, în data de 11.09.2006, domnul Dima Ioan din satul Nănești, comuna Parincea, județul Bacău - unul dintre solicitanții pe care O.J.C.A. - Bacău l-a consiliat și i-a întocmit proiectul SAPARD - s-a prezentat la BRD - Bacău, în vederea încheierii contractului de creditare (banca de la care obținuse scrisoarea de confort din data de 24.05.2006, pentru un proiect pe măsura 3.1- dotare cu utilaje agricole în valoare de 82.000), dată la care a fost anunțat că nu mai beneficiază de Programul "Fermierul", întrucând fondurile s-au terminat din data de 23 mai 2006, iar în județul Bacău doar 5 solicitanți au beneficiat de acest program.

Până la momentul încheierii contractului cu banca, nimeni nu a fost anunțat că nu mai beneficiază de Programul "Fermierul". Mai mult decât atât, din luna mai până în luna iulie, Programului "Fermierul" i s-a făcut publicitate de persoane din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale la toate emisiunile TV cu profil agricol, în revistele agricole de profil, de direcțiile agricole, inclusiv Agenția Națională de Consultanță Agricolă și Oficiile de Consultanță Agricolă din țară.

Oficiul Județean de Consultanță Agricolă - Bacău, fiind instituție publică din subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, este tras la răspundere și chemat în judecată de către solicitanții consiliați pentru Programul "Fermierul", întrucât alături de instituțiile menționate mai sus, a făcut publicitate și a întocmit proiecte prin acest program, deși fondurile s-au epuizat începând cu luna mai 2006.

Din acest motiv, trebuiesc făcute demersurile necesare în vederea suplimentării fondurilor pentru Programul "Fermierul" pentru solicitanții care au obținut scrisori de confort, înaintea datei când s-a anunțat oficial terminarea fondurilor, respectiv, luna iulie 2006.

  Gabriela Nedelcu - declarație politică intitulată Șpaga, agenda politică a actualei guvernări;

Doamna Gabriela Nedelcu:

"Șpaga, agenda politică a actualei guvernări"

Ca tânăr politician și deputat al României, sunt revoltată și în același timp dezamăgită de cazurile de corupție care au bulversat scena politică românească în ultima perioadă. În doar câteva luni, am asistat la mai multe cazuri în care înalți funcționari publici, aleși locali și funcționari promovați pe funcții de partidele din actuala guvernare și-au dat arama pe față și au arătat public scopul pentru care au ajuns la putere: îmbogățirea peste noapte prin mijloace josnice, recurgând la luare de mită și trafic de influență. A fost cazul de la Primăria din Râmnicu Vâlcea, cazul prefectului Radu Prisăcaru și, mai nou, cazul funcționarului de la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

În toate cazurile, demnitarii și funcționarii în cauză au fost prinși în flagrant cu mită. Generalizând, putem trage concluzia că fenomenul șpăgii este o politică a actualei guvernări, iar îmbogățirea prin orice mijloace ține loc de agendă politică. Iar faptul că două-trei persoane dispensabile sunt prinse și arătate public ca stindard al luptei anticorupție, nu schimbă cu nimic datele problemei. Oamenii obișnuiți vorbesc despre faptul că trebuie să dea șpaga atunci când apelează la vreo instituție pentru rezolvarea unei probleme. De la clasica șpagă la medic și până la șpaga dată înalților funcționari publici pentru rezolvarea problemelor de fond funciar, fenomenul mitei pare să fi devenit o cangrenă a actualului sistem politic aflat la guvernare.

Ca deputat de Iași, am rămas profund dezamăgită de faptul că fostul prefect Radu Prisăcaru, un exponent al generației tinere de politicieni, a pătat imaginea județului și a aruncat o umbră de îndoială asupra tinerilor, fiind surprins în flagrant în timp ce primea șpagă pentru semnarea unui titlu de proprietate. Ceea ce este însă și mai surprinzător, este faptul că, deși aflat după gratii de ceva timp, Radu Prisăcaru n-a avut măcar decența și onoarea să-și dea demisia din funcție și să elibereze postul de înalt funcționar public. Probabil așteaptă ca fenomenul șpăgii să funcționeze și în cazul sau și să fie scos de sub urmărire penală.

Domnule prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu, cabinetul condus de dumneavoastră este, de asemenea, responsabil moral pentru toate aceste cazuri care aruncă o undă de îndoială asupra sistemului politic și administrativ din România. În cei aproape doi ani de guvernare portocalie a României, au primat scandalurile politice din Alianță, au primat interesele camarilei aflate la guvernare și nu interesul alegătorilor care v-au votat pentru a le reprezenta interesele. Dacă în dicționarul de guvernare al alianței portocalii ar exista cuvântul onoare, probabil că am asista acum la demisia întregului Executiv.

  Doina Micșunica Drețcanu - declarație cu titlul Zilele europene ale patrimoniului, văzute de la Botoșani.

Doamna Doina Micșunica Drețcanu:

"Zilele europene ale patrimoniului, văzute de la Botoșani"

În fiecare an, în luna septembrie, milioane de europeni sunt invitați să viziteze monumente istorice din întreaga Europă cu ocazia Zilelor Europene ale Patrimoniului (ZEP), organizate prin inițiativa comună a Consiliului Europei și Uniunii Europene.

Din 1991, ZEP joacă un rol mobilizator important în procesul de conștientizare a unei identități europene, atât la nivel cultural, cât și social, politic sau economic. Descoperirea unui patrimoniu comun, bogat prin diversitatea sa, contribuie la crearea unui spațiu european de întâlnire, cunoaștere și înțelegere reciprocă și acceptare a diferențelor.

Din 1999, ZEP au un slogan permanent: "Europa, un patrimoniu comun". Premisele viitorului privind patrimoniul, la nivel european, se bazează pe elaborarea uni program-cadru, ce are la bază decizii și directive ale Parlamentului european și ale Consiliului Europei, cu un scop generos: de a apropia cetățenii europeni de tezaurul lor cultural și de a parveni la cea mai bună cunoaștere reciprocă și la cea mai mare înțelegere față de diversitatea culturilor și exprimarea lor; de a salvgarda patrimoniul, fără îndoială aflat în pericol; de a fi deschiși pentru viitor reapropiindu-ne, reinterpretând și repoziționând astfel mărturiile culturale din trecut în implicările lor politice, sociale și economice.

Țările candidate la Uniunea Europeană sunt recunoscute ca potențiale participante la programele elaborate, cel mai elocvent fiind în acest sens "Programul cultural 2007" care este conceput pentru perioada 2007-2013.

Acțiunile comunitare trebuie însă complementate cu acțiuni naționale, regionale sau locale. Nu pot să nu menționez aici și să apreciez faptul că și în județul Botoșani, mai precis la Mitoc, Zilele Europene ale Patrimoniului au fost marcate printr-o expoziție "Descoperiri arheologice pe Prutul Mijlociu", lansarea lucrării "Civilizații și culturi preistorice și protoistorice în zona Prutului Mijlociu" și a "Monografiei folclorice a zonei Mitoc".

Deși suntem recunoscuți în plan european și nu numai, pentru vestigiile noastre istorice și culturale, nu ne-am făcut remarcați și printr-o activitate guvernamentală sau administrativă corespunzătoare.

Menținerea și dezvoltarea identității noastre, atât de necesară, în contextul apropiat al integrării, nu poate să se rezume doar la existența unor prevederi legislative și acestea deficitare și a unor acțiuni punctuale sau simbolice. Apărarea și dezvoltarea patrimoniului național nu este numai o datorie, ci devine o problemă prioritară de interes național în actuala etapă, dar mai ales pentru viitor.

Dacă standardele noastre economice și tehnice nu sunt de natură să ne dea acea identitate și specificitate demnă de recunoaștere și apreciere europeană, cu siguranță valorile culturale, istorice și spirituale ale României se numără printre cele mai cunoscute și apreciate.

Tocmai de aceea, aș dori ca intervenția mea de astăzi să reprezinte un semnal și un apel în același timp, asupra necesității tratării patrimoniului nostru național, ca o componentă a programelor politice ale guvernanților, oricare ar fi ei.

Este nevoie de mai mult interes pentru alocații bugetare, pentru pregătirea specialiștilor în domeniu, dar, mai ales pentru promovarea programelor educaționale privind păstrarea, conservarea și difuzarea patrimoniului, ca o premisă necesară evoluției țării noastre în noul context european și internațional.

   

Pauză între 10,00 - 10,28.

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 22 septembrie 2018, 17:44
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro