Plen
Ședința Camerei Deputaților din 24 octombrie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.157/03-11-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
26-10-2021
25-10-2021
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 24-10-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 24 octombrie 2006

  Intervenții și declarații politice ale deputaților:  

Ședința a început la ora 8,25.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Dan Radu Rușanu și Valeriu Ștefan Zgonea, secretari.

   

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineața, stimați colegi!

Cu permisiunea dumneavoastră, începem cu 5 minute mai devreme? Sunteți de acord? Da.

Deschidem ședința noastră consacrată declarațiilor politice.

 
  Emil Strungă - declarație politică cu titlul Educația - o prioritate pentru viitor;

Grupul parlamentar al P.N.L., domnul deputat Emil Strungă.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Emil Strungă:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Stimați colegi,

Titlul declarației politice pe care o prezint astăzi în fața dumneavoastră este "Educația - o prioritate pentru viitor".

Acum, cu ocazia stabilirii proiectului de buget pe anul 2007, câteva categorii de salariați la stat au încercat, prin intermediul propriilor lideri sindicali, să amenințe cu declanșarea unor proteste, sub diferite forme. Scopul nedeclarat al acestora îl reprezintă exercitarea unor presiuni asupra Guvernului, în vederea negocierii și obținerii unor noi majorări salariale. Nu au făcut excepție nici cele patru federații sindicale din învățământ.

Liderii acestora, după ce au pierdut încrederea propriilor sindicaliști, au încercat, prin orice mijloace, să provoace noi mișcări greviste, care nu fac bine nimănui, așa cum s-a dovedit în urmă cu aproximativ 11 luni, în noiembrie 2005.

După încercarea nereușită de boicotare a începerii noului an școlar 2006-2007, blocată să se desfășoare chiar de educatorii, învățătorii și profesorii ce îi respectă pe copii și propria activitate, acești lideri sindicali au încercat să forțeze mâna Guvernului pentru acordarea unor procente salariale mai mari în anul 2007.

Doamnelor și domnilor colegi,

Să nu ne acoperim ochii, să fim cinstiți cu noi înșine și să recunoaștem că, corpul profesoral, în special cel din învățământul preuniversitar, reprezintă o categorie defavorizată de salariați ai bugetului de stat, iar instituțiile școlare, cu precădere cele din mediul rural, păcătuiesc prin lipsurile mari în privința dotării cu material didactic, calculatoare și, câteodată, chiar grupuri sanitare, ceea ce înseamnă că vocile de protest ale acestora sunt uneori întemeiate, atunci când vine vorba de acces la cultură și informație de ultimă oră, necesară pregătirii continue a noilor generații de elevi.

Suntem conștienți că învățământul nostru are nevoie de mai mulți bani, orice sumă cheltuită acum nereprezentând altceva decât o investiție pentru o mai bună societate a generațiilor de mâine. Din acest punct de vedere, Guvernul, care a promis de la început creșteri salariale de circa 40% pentru salariații bugetari într-o perioadă de 4 ani, se află în momentul acesta în grafic, neputând fi acuzat de încălcarea promisiunilor electorale.

Învățământul a beneficiat de cea mai mare creștere bugetară de după revoluție, de 5,2% din p.i.b. În 2007, învățământului i se alocă 5,6 miliarde euro față de 1,9 miliarde euro, cât a primit în 2004. Față de anul 2004, bugetul educației pentru 2007 s-a triplat. Față de anul trecut, creșterea alocată educației este de 32,6%.

Fondurile suplimentare vor fi utilizate pentru realizarea obiectivelor de investiții, consolidări și reabilitări de unități școlare, dotări laboratoare, reparații capitale, precum și pentru finanțarea bazelor de date ale învățământului superior.

Cu toate acestea, sistemul educațional românesc primește încă mai puțini bani decât are nevoie în realitate, chestiune care, nu de puține ori, este și va fi speculată de principalele partide de opoziție, în viitoarea cursă electorală, după principiul: "doriți cultură, sau un trai mai bun?" În fapt, se uită că problemele pe care actuala Putere încearcă să le rezolve pe plan social, se datorează într-o bună măsură greșelilor și nepăsării foștilor guvernanți.

În încheiere, susțin că, pe viitor, va trebui să organizăm mai eficient sistemul educațional, prin măsuri care să determine implicarea directă, în educarea și formarea tinerilor, alături de școală, a familiei și a comunității. Acestea trebuie să devină conștiente de rolul lor și să determine să intervină pentru definitivarea educației morale a tinerei generații.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Mihai Cristian Apostolache - intervenție legată de evenimentul Topul firmelor prahovene;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Mihai Apostolache.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

   

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Săptămâna trecută, mai exact vineri, am avut plăcerea să particip, la Ploiești, la topul firmelor prahovene - eveniment organizat de Camera de Comerț și Industrie Prahova.

Am avut ocazia, în acest fel, să intru în contact mult mai bine cu reprezentanții mediului de afaceri prahovean, cu acel segment de companii ale căror rezultate economice contribuie an de an la dezvoltarea economică a județului Prahova.

Am fost una dintre acele persoane care au înmânat diplome firmelor performere, întrebându-mă, în același timp, când clasa politică va primi și ea astfel de diplome de apreciere. Rămâne de văzut.

Cert este, însă, un lucru, și anume acela că, indiferent de politica adoptată de actualii guvernanți, care, din păcate, nu satisface nici pe departe mediul de afaceri, firmele prahovene, într-un număr important, s-au preocupat de extinderea și diversificarea activității, de compatibilizare cu cerințele Uniunii Europene, de creare de noi locuri de muncă.

Tocmai de aceea, țin, cu această ocazie, să-i felicit pe reprezentanții mediului de afaceri prahovean pentru rezultatele obținute și pentru preocuparea pe care o au pentru dinamizarea mediului economic prahovean.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Kelemen Hunor - reflecții asupra evenimentelor anului 1956 de la Budapesta;

Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R., domnul deputat Kelemen Hunor.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Kelemen Hunor:

Stimată doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor,

Ieri, s-au împlinit cincizeci de ani de la izbucnirea revoluției de la Budapesta. Opiniile legate de acest eveniment sunt foarte diferite, însă toată lumea este de acord că scurta revoluție din toamna anului 1956 a însemnat prima lovitură puternică pe care a suferit-o sistemul politic cel mai inuman al secolului trecut - dictatura comunistă.

În acele zile și în acele săptămâni, dorul de libertate al națiunii ungare s-a manifestat brusc, cu o forță elementară, și a cuprins întreg orașul, apoi toată țara, purtând idealul revoluției mai departe, peste hotare, și la popoarele țărilor învecinate.

Revoluția din 1956 a transmis pentru prima oară lumii libere mesajul că comunismul poate fi doborât. A făcut pentru prima oară cunoscut faptul că cetățenii nu acceptă tirania și a arătat că dictatura totalitaristă nu este o constrângere a istoriei mondiale, ci doar obligarea unui popor cu dragoste de libertate să accepte forțat o ideologie neomenească. În câteva secunde, revoluția a unit întreaga societate și, sfidând monstrul sovietic, a revendicat democratizarea țării.

Cetățenii ungari s-au ridicat împotriva tiraniei și asupririi, împotriva exercitării puterii totalitare și a intereselor străine, jertfindu-și viața și libertatea pentru valori care au format, de nenumărate ori, miza revoluțiilor și războaielor purtate de-a lungul istoriei mai multor popoare din Europa.

Dorul de libertate e o forță imensă - una dintre cele mai semnificative forțe ale ființei umane și una dintre cele mai semnificative valori de bază. Și toți cei care s-au zbătut pentru privarea de libertate, mai devreme sau mai târziu, au avut numai de pierdut.

Libertatea poate fi călcată în picioare, năclăită în sânge și mazilită doar pentru o vreme; luptătorii angajați ai libertății pot fi reduși la tăcere, sub șenilele tancurilor, pot fi întemnițați, împușcați în ceafă sau trimiși la spânzurătoare, dar idealul, idealul libertății, nu va fi niciodată atins de gloanțe, nici sugrumat de frânghie, stârpit de șenile și nu va fi niciodată omorât în chinuri, prin gherlele groazei.

În urmă cu cincizeci de ani, în România mulți au urmărit cu entuziasm și frământare, cu îngrijorare și solidaritate, evenimentele de la Budapesta. Idealul revoluției a fost prezent și în România, dragostea de libertate îmbinându-se cu solidaritatea și respingerea comunismului, în special în orașele mari, în rândul studenților și intelectualilor.

În 1956, opinia publică mondială a privit această revoluție cu stimă. A existat o încercare de a arunca cătușele într-o epocă în care marile puteri împărțiseră lumea în două, iar această parte a Europei era înghesuită între hotarele unei sfere de interes politice, a cărei lipsă de umanitate a depășit toate relele imaginabile.

Ungaria, de una singură, în 1956, era prea slabă. Și, foarte curând, a trebuit să se confrunte cu indiferența marilor puteri. În acel moment, revoluția ungară s-a dovedit a fi lipsită de șanse și lupta împotriva tancurilor și a forțelor armatei sovietice.

Dar acum, prin prisma ultimilor cincizeci de ani, putem afirma că a lansat căderea regimului comunist în Europa. Fiindcă revoluția a purtat o victorie morală, pregătind totodată și încercările revoluționiste ale altor popoare europene și păstrând acea solidaritate invizibilă, care a reușit să îngenuncheze cea mai brutală dictatură.

La cincizeci de ani după izbucnirea revoluției din 1956, popoarele regiunii, aducând chiar și jertfă supremă, au optat pentru democrația liberală și parlamentară. Au optat pentru libertate și acum construiesc un sistem instituțional european, care să asigure coexistența celor mai de seamă valori și interese.

Astăzi, privim comunismul dintr-o perspectivă aparent comodă, dar nu trebuie să uităm niciodată că tendințele despotice mai persistă și astăzi în lume și în Europa și că dragostea de libertate cere sacrificii și astăzi. Discutăm cum să fie democrația, cum să funcționeze parlamentarismul și unde sunt limitele drepturilor fundamentale de libertate.

Istoria ne-a învățat că intențiile de restrângere a drepturilor la libertate sunt mereu îmbrăcate în veșmintele rațiunii. Deci, să-i urmărim cu suspiciune pe aceia care vor să legifereze mai puține libertăți și mai mult control asupra cetățenilor.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Ștefan Baban - declarație politică cu titlul România, la ora adevărului;

Dau cuvântul domnului deputat Ștefan Baban, Grupul parlamentar al P.R.M.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Ștefan Baban:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"România, la ora adevărului"

Un prefect arestat pentru corupție și mită; un procuror care, culmea ironiei, a lucrat în cadrul fostului P.N.A., mituit și capabil de a aplica legile justiției după bunul plac și interes; șeful Inspectoratului pentru apărarea Constituției din S.R.I., arestat și el pentru că a pretins și a primit mită de la subordonați; vameși români care, indiferent de locul de muncă, au buzunare destul de încăpătoare; reprezentanți ai autorităților locale care consideră că, timp de patru ani își pot dezvolta propriile afaceri - sunt doar câteva aspecte de normalitate balcanică, dar de anormalitate europeană, care s-au petrecut doar în ultima lună a acestui an.

Ei sunt cei care, fie au fost sacrificați, fie au fost pierduți datorită lăcomiei. Marii rechini, în schimb, stau, bineînțeles, la discuții profitabile și elegante, atât cu oamenii politici, cât și cu cei care ar trebui să-i ia la întrebări. Dar, într-o societate în care banul și nonvaloarea predomină cu înverșunare, nu mai miră pe nimeni micile coaliții care se încheagă fie la restaurante luxoase, fie în vile impunătoare, între corupți și cei incoruptibili.

Și ne îngrozim de prăpastia care se cască între aprecierile celor de la Bruxelles și realitatea de pe teren. De fapt, România continuă să se zbată în plasa intereselor și cumetriilor locale, a mâinilor invizibile care se spală una pe alta și amândouă spală fața.

Nu mai miră pe nimeni că, deși ultimul raport al Comisiei Europene a dat undă verde aderării României la Uniunea Europeană, dar a și impus unele condiții care trebuie îndeplinite urgent până la aderare, cele mai mari probleme ale țării noastre sunt în domeniul justiției și administrației publice. Și asta, pentru că cele două segmente ale vieții publice reprezintă adevărate surse de îmbogățire și relații pentru cei care lucrează acolo. Nu este doar problema noastră, cu ea confruntându-se și țările mult mai civilizate ale Europei, dar la noi fenomenul a căpătat amploare. Cetățeanul de rând vede, pe zi ce trece, că nu mai poate avea încredere în nici o autoritate, că, deși promisiunile din 2004 au fost destule, realitatea rămâne neschimbată și după 2 ani de democrație portocalie.

Vrem să facem parte din marea familie europeană, dar nu le preluăm obiceiurile bune, ci le aducem pe ale noastre. Și, în nici un caz, pe cele bune, că doar vrem să facem cadouri importante.

În aceste condiții, automat, marea familie se asigură că am înțeles ce ni se cere și mai ales că putem face față solicitărilor. Oricum, în domeniul justiției lucrurile au început să se miște, dar destul de încet, și asta pentru că tocmai cei care sunt îndreptățiți să curețe sistemul sunt și cei care frânează acest proces. Problema este că acest lucru poate lua amploarea unui război civil, care nici într-un caz nu trebuie să fie purtat cu arme, ci prin mijloacele legale.

Acest război este purtat de fapt între două Românii: una care dorește reglementări și comportamente europene și cealaltă care dorește un capitalism de cumetrie. Un război nu numai între oameni și organizații sau între generații, ci și între mentalități. Un război în care cinstea, onestitatea și civilizația este depășită cu mult de cei răi și bine organizați.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Vasile Mocanu - declarație politică cu titlul Dumneavoastră ce-ați făcut pentru Moldova?;

Domnul deputat Vasile Mocanu, Grupul parlamentar al P.S.D.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Dumneavoastră ce-ați făcut pentru Moldova?"

I-a fost dat unui moldovean să fie ales cel mai iubit dintre români. Ștefan cel Mare a rămas în conștiința românilor drept unul dintre cei mai mari comandanți de oști, un erou al dreptei credințe, un "Atlet al lui Hristos" - după cum îl numea Papa Sixt al IV-lea, și un ctitor al momentelor ecleziastice din nordul Moldovei.

În același clasament alcătuit de televiziunea publică, pe baza opțiunilor exprimate de români, un alt moldovean - Mihai Eminescu - a ocupat locul al treilea. Ce se mai poate spune despre "poetul național", cel care ne-a învățat să fim veșnici?

Ținând cont că domnitorul Carol I, ocupând locul al doilea, deși a fost într-adevăr un brav român, fără a fi însă de origine românească, cred că ați remarcat că Moldova i-a dat pe cei mai iubiți dintre români. Ștefan cel Mare și Mihai Eminescu sunt două mărci care ar face cinste oricărei țări.

Dar dumneavoastră - și mă adresez, în acest moment, guvernanților - ce-ați făcut pentru Moldova? De 16 ani, situația economică și socială a acestei regiuni este critică. În ultimii doi ani, problemele s-au înmulțit, iar diferențele dintre Moldova și celelalte regiuni economice ale țării s-au accentuat.

Ați spus că aveți soluții, dar nu ați făcut nimic. Țineți minte că istoria nu iartă niciodată. Dar, oare, vă pasă dumneavoastră de istorie?!

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Andrian Sirojea Mihei - declarație politică cu titlul Armata română, mereu alături de poporul său;

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., dau cuvântul domnului deputat Andrian Mihei.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Andrian Sirojea Mihei:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația politică "Armata română, mereu alături de poporul său"

Înainte de a începe declarația politică pe care o susțin astăzi, aș vrea să marchez un alt moment important care se sărbătorește astăzi - Ziua Națiunilor Unite.

Din 1945, 24 octombrie reprezintă Ziua Națiunilor Unite, organism care a reprezentat și reprezintă expresia determinării țărilor de a păstra pacea și securitatea internațională, de a preveni o nouă conflagrație mondială, de a dezvolta bune relații între state, de cooperare pentru soluționarea problemelor sociale, economice, culturale și umanitare cu care se confruntă omenirea și de a promova și încuraja respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru toți, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie.

Din data de 14 decembrie 1955, Adunarea Generală a decis primirea României în O.N.U., alături de alte 15 state.

România, fiind prezentă în diferite structuri ale Organizației Națiunilor Unite, are posibilitatea de a participa la procesul decizional, cu influențe asupra situației internaționale la nivel global și în zonele din vecinătate.

Participarea României la operațiunile O.N.U. de menținere a păcii încă din anul 1991 a evidențiat eficiența armatei române și disponibilitatea politică a României de a se implica în activități militare multinaționale pentru menținerea păcii și stabilității internaționale.

Ajung, astfel, la declarația politică de astăzi, intitulată "Armata română, mereu alături de poporul său".

25 Octombrie constituie amintirea unei zile de împlinire națională - 25 octombrie 1944 - ziua când armata română și-a îndeplinit menirea firească, aceea de eliberare a ultimei brazde de pământ românesc de sub ocupația străină.

Devenită simbol al tuturor luptelor și eroilor neamului românesc, data de 25 octombrie este întipărită în sufletele românilor ca zi în care țara își sărbătorește Armata și pe cei care au fost sau sunt în slujba ei. Faptele de vitejie ale soldaților români, de-a lungul anilor și întreaga istorie a Armatei României nu pot fi disociate de istoria poporului nostru, dat fiind faptul că numai cu sprijinul armatei au fost depășite momentele grele prin care a trecut poporul român pentru a-și păstra ființa națională și integritatea teritorială.

Ziua Armatei României reprezintă, totodată, un prilej cu care națiunea își cinstește cetățenii care, printr-un act de voință, conștiință și devotament, au îmbrăcat haina militară pentru a-și sluji astfel patria, precum și o dată cu încărcătură emoțională, în care toți ne îndreptăm, cu aleasă cinstire, gândurile către cei care, de-a lungul sutelor de ani, au apărat idealurile naționale.

Astăzi, ca și atunci, misiunea Armatei este aceeași, apărarea independenței, suveranității, unității și democrației constituționale și integrității teritoriale a României.

Prezența militarilor români în cadrul misiunilor internaționale, sub comanda O.N.U., O.S.C.E., N.A.T.O. și U. E. este o dovadă a faptului că țara noastră este unul dintre furnizorii importanți de securitate din regiune, contribuind pe deplin la sprijinirea efortului comunității internaționale pentru instaurarea în lume a unui climat de liniște. Profesionalismul și sacrificiul suprem ale militarilor noștri în teatrele de operații au demonstrat că armata noastră este un partener credibil și activ, apreciat de militarii Alianței Nord-Atlantice.

La începutul lunii octombrie a avut loc ROMEX '06, un exercițiu destinat testării capacității operaționale finale a unui batalion mecanizat înzestrat cu mașini de luptă ale infanteriei.

În sprijinul acțiunilor ofensive și defensive duse de batalionul mecanizat, la exercițiu au mai participat un batalion de artilerie și elicoptere de atac și sprijin la sol. Unitățile implicate au stat numai în taberele organizate, chiar acolo în teren, demonstrând autonomie, batalioane întregi au locuit numai în corturi, s-au hrănit în câmp și au desfășurat sute de ore de antrenamente reale. Totul s-a executat numai după proceduri N.A.T.O., obținându-se rezultate deosebite, care dovedesc încă o dată nivelul superior de pregătire a militarilor români și adaptabilitatea acestora la condiții reale de luptă, demonstrând nivelul înalt de interoperabilitate cu standardele de performanță N.A.T.O. și, totodată, nivelul de instruire și coeziune necesar pentru participarea operativă a trupelor românești.

Ieri, au avut loc ultimele încorporări, încheind astfel o lungă perioadă de timp în care stagiul militar era obligatoriu. Armata țării va avea numai voluntari, angajați pe bază de contract, intrând într-o nouă epocă, unde va conta mai mult tehnica și pregătirea militarilor, și nu numărul acestora, toate acestea conducând spre profesionalizarea armatei române.

Bugetul alocat Ministerului Apărării în 2007 reprezintă 1,78% din p.i.b., în cadrul acestuia fiind finanțate o serie de angajamente rezultate din calitatea de membru N.A.T.O., precum și de viitor membru al Uniunii Europene, printre care și renunțarea la serviciul militar obligatoriu și trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat, plata contribuțiilor și a cotizațiilor aferente participării la organismele internaționale, susținerea personalului de reprezentare în structurile internaționale și participarea/susținerea forțelor în teatrele de operații.

Și să nu uităm că întotdeauna, în momentele când calamitățile naturale au lovit țara, militarii armatei române au fost mereu alături de cetățenii loviți de soartă, iar aceștia au răsplătit mereu, cu încrederea lor, în sondajele din ultimii ani, armata română.

În concluzie, stimați colegi, aș dori ca acum, împreună, să aducem un pios omagiu tuturor celor care și-au jertfit viața în numele libertății și democrației și pentru cei care, de-a lungul timpului, pe câmpurile de luptă, prizonieri de război sau închiși în închisorile comuniste au suferit pentru țară. Să nu-i uităm nici pe veteranii de război, puținii supraviețuitori ai acelor vremuri și să încercăm să le facem bătrânețile ușoare, respectând jertfa și suferințele îndurate pentru apărarea integrității țării noastre.

De asemenea, vreau ca, în acest moment de sărbătoare, să adresez cele mai calde urări de bine întregului personal militar și civil al armatei române, precum și cadrelor militare în rezervă și celor în retragere.

Angajaților activi le doresc să servească patria cu mândrie, devotament și satisfacții pe măsură, iar militarilor plecați peste hotare în misiuni internaționale de pace le doresc să se întoarcă sănătoși la familiile lor și să fie mândri de misiunea lor!

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Adrian Moisoiu - declarație politică intitulată Discriminați în propria țară;

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Adrian Moisoiu.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

   

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea de astăzi este intitulată "Discriminați în propria țară".

La o întrebare adresată domnului ministru al administrației și internelor, Vasile Blaga, prin care solicitam informații referitoare la modul în care se organizează o serie de concursuri de ocupare a unor posturi de funcționar public în cadrul Consiliului județean Harghita - de arhitect-șef, dar și de zidar -, cu stabilirea pentru concurență a obligației de cunoaștere a limbii maghiare, precum și a demersurilor necesare în vederea anulării concursurilor respective, am avut surpriza de a primi un răspuns, pe baza căruia am să fac câteva comentarii.

În primul rând, mi s-a adus la cunoștință că, "conform alin.2 al art.120 din Constituția României, republicată, în unitățile administrativ-teritoriale, în care cetățenii aparținând unei minorități naționale, au pondere semnificativă, se asigură folosirea limbii minorității naționale respective în scris și oral, în relațiile cu autoritățile administrației publice locale și cu serviciile publice deconcentrate, în condițiile prevăzute de legea organică".

Art.17 din Legea administrației publice locale nr.215/2001, cu modificările și completările ulterioare, prevede faptul că "în unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând minorităților naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, autoritățile administrației publice locale, instituțiile publice aflate în subordinea acestora, precum și serviciile publice deconcentrate asigură folosirea, în raporturile cu aceștia, și a limbii materne, în conformitate cu prevederile Constituției, ale prezentei legi și ale tratatelor internaționale la care România este parte".

Art.91 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dispune că "în unitățile administrativ-teritoriale, în care persoanele aparținătoare unei minorități naționale dețin o pondere de peste 20%, unii funcționari publici din serviciile care au contacte directe cu cetățenii, vor cunoaște și limba minorității naționale respective".

În consecință, mi s-a comunicat că aprobarea de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici a condițiilor de participare la concursurile de ocupare de posturi de funcționari publici se datorează necesității respectării drepturilor etnicilor maghiari din județul Harghita, de a primi răspuns în limba maghiară la cererile pe care le adresează autorităților administrației publice locale.

Ca atare, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, sau prin nesoluționarea într-un termen legal al unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

Ce să spun? Ce legătură are cu limba maghiară meseria de zidar? După cum, ce răspunsuri are de dat, în aceeași limbă, un arhitect-șef, care are un întreg serviciu în subordine?

Dar, discriminarea care se face unui arhitect necunoscător al limbii maghiare, de a se realiza, chiar și în județul Harghita, aparținător României, nu contează?

Cu un asemenea ministru al administrației și internelor, să ne mai mirăm că Markó Béla, Csapo Ioszef sau Tökes Laszlo incită la fel de fel de referendumuri pentru obținerea autonomiei teritoriale, la constituirea Țării Secuilor?

Oare domnul Vasile Blaga a auzit de Constituția României care, la art.13 scrie: "în România, limba oficială este limba română"; că în art.16 alin.1, aceasta prevede: "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminare", iar la alin.3 - "funcțiile și demnitățile publice civile sau militare pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară"; că art.25 alin.2 prevede: "fiecărui cetățean îi este asigurat dreptul de a stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară"; că, potrivit art.128 alin.2 și alin.3, "cetățenii români aparținând minorităților naționale au dreptul să se exprime în limba maternă, inclusiv prin folosire de interpreți sau traducători".

Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare nr.324/2006, la art.2 alin.1 definește: "potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea, recunoașterea folosinței sau executării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alt domeniu al vieții publice".

Este mai mult decât clar, prin toate aceste aprobări date de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, prin care se condiționează participarea la concursul de ocupare de posturi de funcționari publici, românii sunt discriminați în propria lor țară.

Oare mult mediatizată țară de la care învățăm, în principiu, democrația, Statele Unite ale Americii, tot așa își protejează cetățenii în fața mexicanilor?

Apreciez aspectele ridicate ca fiind deosebit de importante, motiv pentru care, de la microfonul Camerei Deputaților, invit cetățenii României să-și spună punctul de vedere. Le aștept părerea în scris, pe fax, la telefon 0265265701.

Cât privește ministrul și secretarul său de stat, care i-a redactat răspunsul la interpelare și pe care domnia sa l-a semnat, conform unei vorbe ce se referă la semnarea documentelor fără a le citi, "precum primarul", solicit să elibereze, în regim de urgență, scaunele pe care, în mod nedemn, le ocupă.

Iar Partidul Democrat, în numele căruia aceștia ocupă fotoliul de ministru, se dovedește, vorba lui Nicuță Tănase: "Prea mic pentru un război atât de mare!"

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Becsek-Garda Dezső-Kálmán - revenire la tema corupției în domeniul fondului forestier național;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Garda Dezideriu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Doamna președintă,

Doamnelor și domnilor deputați,

Deși există oameni cinstiți în cadrul Poliției române, care doresc să lupte împotriva corupției, numărul celor care colaborează cu mafia lemnului este deosebit de mare. Mă refer, în special, la acei oameni ai legii care, înainte de controale, dau telefoane celor controlați. Mai mult chiar, prin notele de control acoperă ilegalitățile celor care au prejudiciat și prejudiciază, în continuare, fondul forestier național.

Aici m-aș referi la atitudinea unor polițiști față de declarația mea politică din 19.09.2006. Ei refuză să cerceteze ilegalitățile prezentate de mine, afirmând că nu știu cum să cerceteze abuzurile de serviciu și infracțiunile domnului Ladislau Zerkula. Pentru a veni în ajutorul lor, aș recomanda locul și instituția unde există dovezi clare privind ilegalitățile inspectorului de pază de la Direcția Silvică - Harghita.

Valoarea imputațiilor pentru cantitatea de 259 mc de material lemnos, în valoare de 79.433.000.663 lei în cantonul fagului lunar, conform actului de control nr.244b, se află în arhiva fostului Ocol Silvic - Izvorul Mureșului.

Pentru a cunoaște instalarea nadelor sintetice fenomenale, pentru distrugerea arburetului sănătos, pentru infestarea pădurilor și, prin acest fapt, favorizarea unor firme trebuie studiate în carnetele de teren întocmite de domnul Zerkula, care și în prezent se află în arhiva fostului Ocol Silvic Izvorul Mureșului, care are termen de păstrare zece ani.

Pentru a veni în sprijinul cercetării, vă propun să studiați revistele de partid separat pentru Fondul Forestier Național de Stat, respectiv Fondul Forestier Național Privat. Pentru a studia documentele doveditoare a cantităților de masă lemnoasă acordate de domnul colonel Ion Dobrescu, fostul șef al 2,15, vă recomand să verificați documentele de regim special privind valorificarea și transportarea materialului lemnos, bon de vânzare, foaie de transport, facturi fiscale și chitanțier. Aceste documente au termen de păstrare minimum 15 ani. Casa de vacanță a domnului Petrus se află în zona specificată din declarația politică.

Lipsa nejustificată a cantității de material lemnos în volum de 600 mc, la care am făcut referire în declarația mea politică, în Cantonul nr. 3 - Dealul Nou, din cadrul fostului Ocol Silvic de Stat - Gheorgheni, care a avut scop salvarea fostului șef de district Ince Jozsef, sunt următoarele: Actul nr. 2406/17.10.2003, din cadrul fostului Ocol de Stat Gheorgheni, înregistrat și la Direcția Silvică - Harghita sub nr.7011/21.10.2003; Actul de control 1559/06.08.2003 la Ocolul Silvic de Stat Gheorgheni; Actul de control nr. 1141/13.06.2003 al Ocolului Silvic de Stat Gheorgheni.

Lipsa nejustificată a peste 800 de mc de material lemnos precizat la Ocolul Silvic Tulgheș, zona menționată în unitatea amenajistică, se poate verifica în registrul actelor de control din cadrul districtului gestionat de domnul Onu Mihai, iar titularii de cantoane Curcă Gheorghe și pădurarul Barbă, respectiv cele două partizi cu nr. 146 și 156 în acest canton, caz mușamalizat împreună cu specialiștii Regiei Naționale a Pădurilor.

Iată, stimați domni polițiști, unde ar trebui să căutați infracțiunile prezentate de mine, dacă ați dori să lucrați în mod cinstit. Însă, această preocupare nu vă caracterizează.

Acestea sunt motivele pentru care nu va fi cercetat cazul prezentat de mine la data de 19 septembrie 2006.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
  Aledin Amet - declarație politică intitulată O mai mare responsabilitate în abordarea unor probleme sensibile ale istoriei;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale invit la microfon pe domnul deputat Aledin Amet.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc, doamna președintă.

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "o mai mare responsabilitate în abordarea unor probleme sensibile ale istoriei"

Faptele istorice sunt consemnate în cărțile de specialitate. Cele recente încă persistă în memoria colectivă. Evident, orice atentat la pacea lumii reprezintă un fapt extrem de regretabil, nedorit. Fiecare națiune își respectă trecutul, iar dacă această calitate este și una reciprocă, beneficiile, în acest sens, sunt vizibile.

Istoria ne-a propus, de-a lungul timpului, numeroase stări conflictuale, unele ajungând în stadiul controverselor specialiștilor. Încă nu sunt clare concluziile ferme în ceea ce privește anumite date ale trecutului.

Un astfel de exemplu îl reprezintă disputa dintre armeni și turci, de la începutul secolului XX, locuitori ai fostului Imperiu Otoman. Indiscutabil, neîncrederea și dramele au existat. Ele au fost însoțite de gesturi necugetate, din păcate, inevitabile în perioadele de criză.

În condițiile în care există atâtea semne de întrebare privitoare la această problemă, cea mai corectă soluție poate fi o analiză competentă din partea unei comisii internaționale. Din acest motiv, să demarezi un proiect de lege, cum s-a întâmplat în Parlamentul Franței, prin care să ceri condamnări morale, în condițiile necunoașterii tuturor faptelor istorice sau a abordării lor într-o manieră mai puțin obiectivă, înseamnă un motiv în plus al continuării neînțelegerilor.

Trebuie să existe o studiere complexă a întregului caz, tocmai pentru a se aplana un diferend istoric. Numai astfel realitatea poate fi percepută la adevărata ei dimensiune.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
  Petru Lificiu - prezentarea unor mari semne de întrebare cu privire la proiectul minier propus de Roșia Montană Gold Corporation;

Din partea deputaților fără apartenență la grup parlamentar dau cuvântul domnului deputat Petru Lificiu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Petru Lificiu:

Vă mulțumesc, doamna președintă.

Stimați colegi,

Declarația mea are ca scop prezentarea unor mari semne de întrebare cu privire la proiectul minier propus de Roșia Montană Gold Corporation, la care Guvernul trebuie să răspundă înainte de aprobarea acestui proiect.

În perioada 10-12 octombrie, membrii Parlamentului României din Camera Deputaților - Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic s-au deplasat la Roșia Montană pentru a analiza la fața locului propunerea atât de controversată a proiectului de exploatare minieră.

Ca membru al acestei comisii, am participat la această vizită în teren, care m-a determinat să continui să mă opun vehement unui proiect care distruge o zonă cu valoare naturală și culturală unică în România, lăsând în loc imaginea unui dezastru ecologic fără viață și speranță pentru locuitorii din zonă.

Sunt profund îngrijorat de lipsa de reacție a Guvernului cu privire la acest proiect care are probleme grave privind protecția mediului și consecințe mai mult decât serioase de ordin socio-economic.

Raportul la Studiul de evaluare a impactului asupra mediului pentru proiectul minier de exploatare a aurului din Roșia Montană, prezentat de compania Roșia Montană Gold Corporation a fost realizat superficial, cuantificarea impactului potențial a fost minimizată, planurile de management prezentat în scopul diminuării impactului sunt generale, dezbaterile publice au fost formale, beneficiile estimate pentru comunitatea locală din Roșia Montană sunt minime, nesigure și discutabile.

Reprezentanții Companiei Roșia Montană Gold Corporation sunt în stare să facă orice pentru a-i convinge pe localnici și autorități să accepte proiectul: au finanțat posturile de televiziune să transmită, în mod agresiv, clipuri favorabile proiectului; au plătit campanii ale organizațiilor nonguvernamentale pro exploatării miniere aurifere; au realizat documentare ce se difuzează deja în Canada și Statele Unite, în care populația din Roșia Montană este comparată cu cea din zonele cele mai sărace din Africa; au atacat dur organizațiile nonguvernamentale care luptă pentru protejarea mediului.

Exploatarea, concepută pentru o perioadă de timp de 14 ani, doar 14 ani, nu reprezintă în nici un caz o soluție de dezvoltare durabilă și nu rezolvă problemele sociale și economice ale zonei, proiectul nerespectând legislația în vigoare la nivel național și a Uniunii Europene.

Cele 350 de tone de aur și 1600 de tone de argint vor fi extrase din patru masivi muntoși, respectiv Cârnic, Cetate, Orlea și Jig, care vor fi, practic, rași de pe fața pământului, suprafața directă de producție fiind de 1258 de ha. Pentru a procesa minereul extras, se prevede un consum mediu anual de 13 mii de tone de cianuri, corespunzător la 13 milioane de tone de minereu, cât este prezentat în studiul de proiect de impact, respectiv 1 kg de cianură la tona de minereu. Cele 13 mii de tone de cianură vor fi transportate cu containerele, pe șosea, adică peste 50 de tone de cianură pe zi transportată și procesată în această zonă. Iazul de decantare nu va fi impermeabilizat. În Valea Cornei există ape subterane și ape de suprafață, iar raportul la studiul de impact recunoaște că roca de bază este fisurată.

Barajul preconizat, înalt de 185 de metri, construit din rocă sterilă, nu prezintă garanții în situații extreme, studiul de fezabilitate nu a evaluat riscurile legate de o alunecare de teren sau cutremur și nici standardele pe care barajul trebuie să le respecte pentru a preîntâmpina asemenea riscuri pentru zeci de ani sau sute de ani, după terminarea celor 14 ani de extracție a aurului.

Defrișările de pădure pe o suprafață mai mare de 250 ha din zonă, crearea a patru cariere deschise și a unui iaz imens de decantare vor distruge iremediabil mediul timp de generații.

Concentrația aurului va fi foarte apropiată de limita de rentabilitate, astfel încât fezabilitatea operațiunii miniere va fi extrem de sensibilă la prețul volatil al aurului și la creșterea costurilor investițiilor, aceasta mai ales pe fondul privatizării în România a unor sectoare cum sunt cel al apei, electricității, combustibililor etc., existând posibilitatea întreruperii în orice moment a activității Companiei Roșia Montană Cold Corporation înainte de termenul stabilit și fără îndeplinirea obligațiilor asumate la final de proiect.

Constat că autoritățile statului responsabile în prezent pentru diferite domenii cum ar fi: administrație publică, resurse minerale, mediu, cultură, agricultură, păduri, dezvoltare rurală și protecție socială, nu-și fac datoria. Doar un sumar al punctelor slabe ale Raportului de evaluare a impactului asupra mediului arată cât de precar este acest proiect, deși compania îl laudă ca pe cel mai minunat proiect care poate să existe în domeniul minier. O descriere cum va fi garantată conservarea habitatelor listate în Anexele 1 și 2 ale Convenției de la Berna Europeană privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor nu s-a făcut. Măsurile de conservare și monitorizare sunt nesatisfăcătoare din punct de vedere tehnic. O evaluare a alternativelor, din punct de vedere al impactului proiectului asupra ariilor protejate conform Legii 5/2001, două monumente: Piatra despicată și Piatra corbului, în schimb, se menționează că unul dintre aceste monumente naturale va fi distrus, iar celălalt va fi strămutat, deși tehnic este imposibil de strămutat un monument atât de complex, iar soluția propusă pentru aceste două monumente încalcă Legea 5/2000.

Nu s-au găsit soluții pentru diminuarea impactului asupra ecosistemelor acvatice și terestre în timpul construcției, operării, închiderii și în perioada de postînchidere a minei.

Nu s-a făcut nici o descriere a impactului și măsurilor de diminuare a impactului iazului de decantare asupra surselor de apă subterană.

Nu s-a prezentat un calcul al garanției financiare pentru operarea instalației de management al sterilului din Valea Cornei, așa cum cer imperativ atât Hotărârea de Guvern 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, cât și Directiva europeană privind managementul deșeurilor.

Nu s-a prezentat estimarea garanțiilor și surselor de risc definite ca și dezastre naturale, ploi torențiale, alunecări de teren, afirmându-se că riscurile sunt mici. O evaluare a impactului fenomenului numit "ploaie cu cianuri", general de evaporarea cianurii din iazul de decantare (a se vedea în planul de management a aerului din descrierea proiectului prezentat chiar de companie) acesta are un aspect semnificativ prin faptul că raportul situației de risc ca dezvoltarea unor aerosoli toxici și cianuri la suprafața iazului se va produce permanent; o explicație privind viabilitatea propunerii de proiect, fără construcția unei halde de minereu sărac; o descriere a impactului transfrontalier în cazul unui accident asupra unor arii naturale importante, cum ar fi Parcul Național KM? din Ungaria, situat de-a lungul Văii Mureșului.

Care este importanța națională a proiectului minier?

Legea minelor nr.85/2003 în art. 11 interzice expres efectuarea de operații miniere - deci exploatare și explorare în zona Roșia Montană.

"Efectuarea de activități miniere pe terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervații naturale, precum și instituirea dreptului de servitute pentru activități miniere pe astfel de terenuri sunt strict interzise." Iar la art. 11, alin. 2, se adaugă "Excepțiile de la prevederile alin. 1 se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, cu avizul autorităților competente în domeniu și cu stabilirea de despăgubiri și alte măsuri compensatorii."

Legea 5/2000 privind amenajarea teritoriului în Anexa 3 (anexa a fost redactată de către Ministerul Culturii pe baza datelor din repertoriul arheologic) protejează: Centrul istoric, satul Roșia Montană, comuna Roșia Montană, jud. Alba; Galeriile romane ale exploatărilor miniere aurifere sat Roșia Montană, comuna Roșia Montană, jud. Alba; Case - secolele XVIII-XIX, sat Roșia Montană, comuna Roșia Montană, județul Alba.

Care este hotărârea de Guvern, în baza căreia Roșia Montana Gold Corporation (RMGC) să-și poată desfășura activitatea în zona Roșia Montană?

Referitor la contractul de colaborare dintre primăria Roșia Montană și RMGC:

Cum se explică obligațiile asumate de autoritățile locale, în urma încheierii, la data de 22.06.2005, a contractului de colaborare privind dezvoltarea amplasamentului de strămutare Noua Roșie Montană cu S.C. Roșia Montană Gold Corporation SA - prin articolul 4 punctul 8 din contract, în baza căruia comuna își asumă obligația de a emite Autorizația de Construire pentru bunurile publice, precum și orice alte documentații necesare în legătură cu acestea, în termenele prevăzute de lege?

Cum se explică prevederea din art. 7, punctul 1, al aceluiași contract, în urma căruia, prin obținerea autorizației de construire a bunurilor publice în favoarea RMGC, înlătură invocarea oricărui drept al comuni în legătură cu aceste bunuri.

La momentul încheierii acestui contract a fost respectată procedura stabilită de Ordonanța nr. 16/24.01.2002 privind contractele de parteneriat public-privat, aprobată prin Legea nr. 470/09.07.2002?

Conform acestei proceduri, inițiativa unui parteneriat public-privat poate aparține numai unei autorități publice care, după publicarea în Monitorul Oficial a intenției sale de a dezvolta un anumit proiect, trebuie să organizeze o licitație pentru selectarea partenerului privat. În cazul de față, cui i-a aparținut inițiativa?

A fost organizată o licitație publică? Aceste dispoziții nu au fost respectate și nu s-a organizat licitație publică.

În timpul vizitei din perioada 10-12 octombrie, în zona de amplasare a proiectului, la Primăria din Abrud s-a precizat că RMGC pe baza unui Protocol încheiat cu Primăria a plătit 500.000 dolari în schimbul eliberării unor autorizații. Dorim ca acel Protocol să fie făcut public.

Există un real conflict de interese al consilierilor locali din primării, fără să se ia nici o măsură în acest caz, astfel: șapte consilieri locali din mandatul 2000-2004 se aflau în conflict de interese și 11 consilieri din mandatul actual sunt în conflict de interese reprezentați de fiice, fii, alte rude apropiate sau angajați actuali sau foști ai RMGC.

Articolele de lege relevante:

Art. 47 din Legea Administrației Publice Locale 215/2001: "Nu pot lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local. Hotărârile de consiliu local adoptate în situațiile de mai sus sunt nule de drept."

Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali: Art. 75 - "Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv; b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura acestuia; c) o societate comercială la care dețin calitatea de asociat unic, funcția de administrator sau de la care obțin venituri; (...) e) orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care fac parte, care a făcut o plată către aceștia sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora."

Art. 77 - (1) "Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii."

În acest caz, întrebam cum au putut consilierii, din 2001 și până în prezent, să voteze numeroase hotărâri care au vizat: concesionări și închirieri de terenuri și clădiri din domeniul public pe seama RMGC; treceri din domeniul public în domeniul privat al Primăriei; vânzarea terenurilor respective către RMGC; modificări ale planurilor de urbanism ale comunei.

Referitor la descărcările de sarcină arheologică la Roșia Montană.

La Roșia Montană se desfășoară încă din 2000 un program de cercetare arheologică "Alburnus Maior", pe care RMGC este obligată, conform Legii 378/2001, să îl finanțeze. Conform aceleiași legi, art. 16, alin. c), este evident că descărcarea de sarcină arheologică nu se obține obligatoriu în virtutea finanțării cercetărilor, ci în funcție de rezultatele cercetării, investitorul trebuind să aibă în vedere și modificarea proiectului ca urmare a rezultatelor deosebit de importante obținute.

În Urma cercetărilor, au fost descoperite: galerii romane și dacice (în Masivul Cârnic), necropole, temple romane, altare votive, termae, instalații romane de pompare a apei, un mausoleum datat din secolul II p.Ch. etc.

Cu toate acestea, pentru Roșia Montană au fost eliberate de către Ministerul Culturii și Cultelor nu mai puțin de cinci certificate de descărcare de sarcină arheologică (acte administrative prin care se anulează statutul de protecție anterior instituit asupra unui teren și rin care acest teren se redă circuitului normal), care acoperă majoritatea suprafețelor vizate pentru exploatare de către RMGC.

Referitor la protecția mediului

Ce explicații pot fi date față de declarația ministrului mediului și apelor din Ungaria, domnul Miklos Persanyi care solicita Guvernului să nu aprobe acest proiect?

Comentariile pe marginea Studiului de Impact asupra Mediului pentru Proiectul Roșia Montană făcute în baza Convenției Espoo de câtre Ministerul Mediului și Apelor din Ungaria, cu sprijinul unor agenții guvernamentale și a unor organizații neguvernamentale arată 122 de probleme foarte grave la care studiul nu răspunde conform obligațiilor față de Uniunea Europeană.

"Prezentarea studiului actual al mediului din zonă și evaluările geologice sunt incomplete și nu s-a stabilit modul de depozitare a deșeurilor nocive. Lipsesc evaluările privind restricțiile cuprinse în Directiva-Cadru Ape a Uniunii Europene privind protecția cursurilor de apă.

Lipsesc garanțiile financiare pentru remedierea situațiilor în caz de accident, precum și fondurile necesare pentru întreținerea și neutralizarea haldelor de steril după încheierea exploatării."

Foarte multe întrebări se pot pune cu privire la legalitatea Licențelor de exploatare obținute inițial de Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului "Minvest" și transferate către RMGC.

Condițiile licenței inițiale s-au păstrat sau nu? Suprafața de exploatare se pare că s-a schimbat conform datelor prezentate de RMGC, după cum urmează: de la circa 1200 ha inițial, la 2200 ha în 1999, la 4282 ha în 2001 și micșorarea lui în 2004 la 2388 ha. În ce măsură sunt, atunci, respectate dispozițiile legilor nr. 61/1999 și 85/2003 vechea și noua lege a minelor, care (art. 11, alin. 2, prima și în art. 60, alin. 2 a doua) dispun că prevederile licenței (în care intră și perimetrul) rămân valabile pe toată durata acesteia, în condițiile existente la data încheierii.

În aceste condiții, în care multe semne de întrebare nu au primit răspuns, consider că Acordul de mediu nu trebuie să fie emis la propunerea Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor în nici un caz de Guvern, ci să reprezinte rezultatul dezbaterilor parlamentare.

Iată, sunt multe semne de întrebare la acest proiect și, în aceste condiții, întrebări la care nu s-a răspuns, consider că Acordul de mediu pentru această exploatație minieră nu trebuie să fie emis în nici un caz de minister, pe cât posibil nici de Guvernul României, ci să reprezinte rezultatul dezbaterilor parlamentare, iar autorizația integrată de mediu să se dea prin lege.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
  Eduard Raul Hellvig - declarație politică: Descentralizarea - un pas obligatoriu spre o guvernare cu adevărat democratică la nivel local;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator dau cuvântul domnului deputat Eduard Hellvig.

Aveți cuvântul, domnul deputat.

   

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Vă mulțumesc, doamna președintă.

Declarația mea politică are în vedere descentralizarea - un pas obligatoriu spre o guvernare cu adevărat democratică la nivel local.

În condițiile apropiatei integrări a României în Uniunea Europeană, unul dintre subiectele intens dezbătute pe parcursul ultimelor săptămâni a fost cel al descentralizării. Raportul Comisiei Europene din septembrie 2006 preciza că primii pași în direcția acestei descentralizări au fost făcuți. Însă, procesul trebuie pus în practică și, mai mult decât atât, el trebuie să producă efecte reale în cel mai scurt timp posibil.

Descentralizarea este un proces complex și extrem de important pentru România, fiindcă vizează transferul puterii (politice, financiare și administrative) dinspre autoritatea publică centrală spre cea locală. Astfel, pe de o parte, autoritățile publice locale ajung să capete nu numai o mai mare autoritate politică, ci și mai multe responsabilități administrative, iar, pe de altă parte, descentralizarea creează cadrul pentru participarea mai eficientă a cetățenilor la treburile publice. Însă, descentralizarea nu garantează nimic; ea doar se referă la ceva "posibil".

Din acest motiv, trebuie să privim, cât mai realist posibil, situația în care se află, în acest moment, procesul de descentralizare în România: câtă voință politică există, la nivel local, în acest sens? care este situația actuală a descentralizării la nivelul județelor, comunelor și orașelor? există finanțările necesare pentru trecerea unor sectoare majore - precum învățământul, sănătatea, ordinea publică, transporturile, cultura, sau asistența socială - în gestiunea comunităților locale? care este capacitatea actuală a autorităților publice locale de a furniza servicii publice de calitate? ce se face pentru creșterea eficacității politice a cetățenilor în condițiile existenței unui nivel ridicat de neîncredere în autoritățile publice centrale, și a unui șir de nemulțumiri față de autoritățile publice locale? numirea, de către primar, a conducătorilor sectoarelor mai sus menționate nu va fi, oare, în condițiile absenței implicării reale a cetățenilor în treburile publice, tot consecința unei decizii politice, a unor negocieri politice, dar nu la nivel central ci, de data această, la nivel local? și, nu în ultimul rând, repartizarea fondurilor destinate echilibrării bugetelor locale, direct de către direcțiile județene ale finanțelor publice, reprezintă într-adevăr cea mai bună soluție pentru procesul de descentralizare?

Prin întrebările pe care le-am ridicat nu am dorit decât să accentuez faptul că, în ceea ce privește procesul de descentralizare din România, avem un trecut și un prezent care pot influența, cel puțin pe termen scurt, direcțiile acestui proces. Este nevoie de multă voință și responsabilitate din partea autorităților publice locale, dar și din cea a cetățenilor, pentru a depăși aceste piedici. Mai mult decât atât, este nevoie de toate acestea fiindcă, în politicile sectoriale, autoritățile publice locale (Primar, Consiliu Local, sau Consiliu Județean) sunt cele care trebuie să aibă prioritate, ele cunoscând cel mai bine nevoile comunității respective.

Experiența democrațiilor occidentale ne-a arătat că descentralizarea duce la construirea încrederii între autoritățile publice și cetățeni; la îmbunătățirea procesului de luare a deciziei; la construirea consensului cu privire la probleme critice pentru comunitate; la reducerea corupției; sau la promovarea parteneriatelor între autoritățile publice locale, organizațiile societății civile, patronate și alte grupuri.

În consecință, această experiență ne-a demonstrat că descentralizarea este un proces care evoluează în paralel cu cel al construirii unei guvernări democratice la nivel local. Când vorbim despre guvernare democratică la nivel local ne referim la acea guvernare în care atât autoritățile publice locale, cât și comunitățile pe care le guvernează, ajung să câștige autoritate, resurse și abilități de a face alegeri care răspund nevoilor lor reale. Este acea guvernare expresie a voinței și capacității tuturor celor vizați de acest proces de descentralizare de a-și asuma responsabilitatea pentru comunitatea lor, de a participa la formularea agendei, de a participa la implementarea deciziilor și de a monitoriza eficiența acestora.

O guvernare locală cu adevărat democratică trebuie să devină și obiectivul procesului de descentralizare în România. Dacă, în procesul descentralizării, cetățenii și liderii aleși câștigă experiență în practica democrației, în cadrul creat de această guvernare la nivel local, cetățenii și liderii lor fructifică beneficiile produse de o guvernare făcută într-o manieră participativă, responsabilă și eficientă.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
  Monalisa Gălăteanu - declarație politică cu titlul «Costurile integrării europene»;

În continuare dau cuvântul doamnei deputat Monalisa Găleteanu, Grupul parlamentar al PSD.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

   

Doamna Monalisa Găleteanu:

Vă mulțumesc foarte mult, doamna președintă.

Bună dimineața, domnilor colegi.

Declarația politică din această dimineață se intitulează: «"Costurile" integrării europene»

În ultima vreme, actuala Putere a repetat necontenit cetățenilor, până la saturație, faptul că obiectivul național prioritar al României este reprezentat de integrarea în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

Cert, în acest moment, este doar faptul că cetățeanul român este încă amăgit de către actualii guvernanți cu promisiuni de a trăi "mai bine" după ce vom face parte din Uniunea Europeană. Realitatea mult mai crudă este că integrarea europeană va intra cu brutalitate în viața fiecărui român, a cărui situație materială se va înrăutăți în mod evident, având în vedere că va fi nevoit să cumpere la prețuri aliniate celor din UE și să aibă salariu ca în România. Cum ar putea oare un cetățean al României să trăiască la nivel european în condițiile în care salariul minim pe economie este mai mic decât întreținerea la bloc? Sau cum se vor putea descurca țăranii noștri dacă nu-și vor mai putea sacrifica animalele decât prin gazare sau alte forme de eutanasiere, în loc de ritualul tradițional românesc de mii de ani, dacă nu vor mai putea face țuică în gospodăriile lor sau vinde brânza produsă la stână? Despre oportunitățile de muncă în alte țări membre ale uniunii nu se poate vorbi decât în cazul persoanelor foarte bine pregătite din punct de vedere profesional, competente și care se aliniază normelor și exigențelor impuse de Uniunea Europeană.

Așadar, costurile integrării și ce procent din aceste costuri va trebui suportat de populație nu au fost explicate nici până acum românilor. În continuare, pentru aceștia aderarea la UE și consecințele sale iminente reprezintă un vis aducător mai degrabă de bucurii decât de necazuri, în timp ce realitatea conturează un nivel de trai mai scăzut și "costuri" ale vieții foarte greu de suportat pentru românul obișnuit. Mai mult decât atât, Guvernul României a cheltuit fără folos miliarde de lei sub pretextul de a informa populația cu privire la avantajele integrării, plasând în locuri fără vizibilitate panouri publicitare și afișe. În viteza mașinii din întregul conținut al mesajelor guvernamentale plătite cu bani de la buget se poate citi doar "România în UE", în timp ce panourile pentru pietoni sunt montate în așa fel încât să nu se observe: fie între copaci, fie acoperite cu rețeaua electrică.

Această "liniște tulburătoare" care bântuie cetățenii României când vine vorba de costuri și consecințe nefavorabile ale integrării este pe cât de amăgitoare pe atât de periculoasă. Ar trebui ca partidele aflate acum la guvernare, PD, PNL, PC și UDMR, să fie conștiente că o informare parțială sau chiar o dezinformare cu privire la acest proces va avea un impact negativ în rândul cetățenilor, putându-se ajunge chiar la nemulțumiri manifestate public, cu atât mai mult cu cât, spre deosebire de cetățenii maghiari care imediat după integrarea în UE veneau să-și facă piața la Oradea sau Timișoara, este greu de presupus că românii ar putea lua drumul "pribegiei" pentru pâine și roșii tocmai la Chișinău!

În acest context al tăcerii se va produce peste doar câteva luni aderarea la Uniunea Europeană, căci despre "integrare" vom putea vorbi de-abia peste vreo 20 de ani. Pregătiți sau nu, cetățenii români vor trăi la nivel "european", dezinformați și amăgiți de actuala Putere în continuare și poate fără speranța unui trai decent.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
  Grigore Crăciunescu - declarație politică intitulată Băsescu și regulile jocului;

Dau cuvântul în continuare domnului deputat Grigore Crăciunescu, Grupul parlamentar al PNL.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Grigore Crăciunescu:

Vă mulțumesc, doamna președintă de ședință.

Doamna președintă,

Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice de astăzi este "Băsescu și regulile jocului".

Am câștigat alegerile sub semnul Alianței DA, iar faptul că PNL-ul este la guvernare sau că Traian Băsescu este președintele României este meritul acestei construcții. Nu trebuie să uităm că împreună am format o echipă care trebuie să existe, în primul rând din respect pentru cei care ne-au votat.

La începutul mandatului, Traian Băsescu a declarat că dorește să fie un "președinte jucător". Mai întâi a jucat cu P.C. - atunci când a avut nevoie de ei, la momentul zero - formarea coaliției de guvernare, numindu-i apoi "soluția imorală". Următoarea țintă a fost PNL-ul, acționând asupra acestuia într-un stil propriu, fără să țină cont de faptul că orice joc are niște reguli, scrise sau aprobate tacit și că legea fair-play-ului impune o minimă respectare a acestora.

Surprinzător este faptul că, în acești doi ani, președintele nu a spus nici un cuvânt rău despre PSD, inamicul principal din perioada campaniei electorale, nimic despre PRM, nimic despre UDMR. Mai grav este că, după declarația făcută de UDMR, privind autonomia teritorială a ținutului secuiesc, președintele nu a avut o atitudine tranșantă. Aparent, domnul președinte Traian Băsescu nu mai reprezintă PD-ul, dar, de acolo, din palatul Cotroceni, continuă să tragă sforile asemenea unui păpușar.

Suspendarea din funcție a ministrului apărării fără o motivație susținută - parchetul militar dând NUP în acest caz - minimalizarea eforturilor Guvernului Tăriceanu privind integrarea, culminând cu afirmația că este "o integrare mediocră", deși Comisia U.E. a catalogat ca pozitive realizările României și nominalizarea la șefia S.R.I. a unui membru PSD arată că președintele Traian Băsescu are intenții nedeclarate. Nimeni nu contestă dreptul șefului statului de a nominaliza șefii serviciilor S.R.I. și S.I.E. Dar a face acest lucru fără o consultare prealabilă cu primul ministru și cu șefii celorlalte partide din coaliție este, din punctul meu de vedere, o greșeală care nu poate fi acceptată la un șef de stat care a ajuns în funcție prin susținerea a două partide care formează o alianță. Neconsultându-se nici cu PD-ul, partid care, în ochii cetățenilor, este sinonim cu persoana lui Traian Băsescu, este clar că președintele nu ține cont de nimeni. Însă mai greu de înțeles este consultarea cu liderul PSD, Mircea Geoană. Prin această mișcare, PSD-ul devine un fel este partener la actuala guvernare. Un om din PSD va informa, va influența deciziile șefului statului și ale primului ministru, în condițiile în care informațiile de calitate sunt vitale pentru o națiune.

Și mai este încă un lucru pe care aș dori să-l subliniez. Alianța DA a promis, în campania electorală, că va fi respectată libertatea presei. Libertatea nu înseamnă însă numai transparență, ci și respect. Termenul de "găozar" reprezintă o jignire, indiferent de contextul în care a fost folosit. Acest termen a completat parcă celelalte situații în care presa a fost pusă la zid de către președinte, când de fapt aceasta nu decât să fie bine informată. Și tot cu această ocazie, s-a completat seria de expresii memorabile adresate presei de genul "Bă, animalule!" etc.

În concluzie, vreau să vă amintesc o declarație a domnului Băsescu: "Actualul guvern este cel mai bun pe care l-a avut România după 1990". Avea dreptate. Iar dacă ar da dovadă de corectitudine ar putea să repete mai des acest lucru. În ciuda celor care cârcotesc, toți indicatorii economici indică o creștere sănătoasă a economiei. Modul în care a fost construit acest buget ține cont de realitățile economice ale României de azi. Și s-a bazat pe o creștere economică de 6,4% și o rată a inflației de 4,5% pe întreaga durată a anului 2006. Se are în vedere, de asemenea, creșterea numărului de salariați cu 1,8% față de 2006 și creșterea salariului mediu brut cu 12,4%. Bugetul conceput pentru anul viitor este un buget pentru cetățeanul român, viitor cetățean european începând de la 1 ianuarie 2007.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Petru Movilă - declarație politică referitoare la existența Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași;

Din partea Grupului parlamentar al PD, domnul deputat Petru Movilă.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Petru Movilă:

Vă mulțumesc, doamna președintă.

Stimați colegi,

Declarația mea se referă la existența Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași.

Aproape un veac și jumătate! Aceasta este vârsta vârsta pe care, peste două zile, o sărbătorește Universitatea ieșeană "Alexandru Ioan Cuza". Nici una din instituțiile noastre moderne nu este atât de mult legată de istoria poporului și de destinele obștii românești cum este Universitatea. Și mai cu seamă cea din Iași, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", care, chiar de la întemeierea ei, a simțit nevoia de a se încadra în istorie. Anul 1860 nu este un început pentru această prestigioasă instituție de învățământ superior. Rădăcinile merg cu mult în istorie, până spre secolul al XVII-lea, secolul de aur al culturii românești. Și mi-aș permite să punctez câteva date importante despre acest lăcaș al culturii românești.

Academia domnească de la Iași (1642) și cea de la București (1665), principalele focare de cultură în aria dominată de Islam, după căderea Bizanțului, au venit ca o recunoaștere a meritelor celor două orașe în propovăduirea culturii și pot fi situate alături de academii similare din Europa.

În 1714, Academia domnească de la Iași este reorganizată, limba română făcându-și tot mai mult simțită prezența, în detrimentul celei grecești.

În 1766 primește o altă denumire: Academia învățăturilor și epistimurilor. titulatura pe care înaltul forumul o primește în 1812 - Academia de filologie și știință - exprimă limpede noua viziune, extinsă, asupra științelor umaniste. Căderea regimului fanariot nu a prins Iașiul pe picior greșit. În 1834 este înființată Academia Mihăileană, verigă de legătură între Academia domnească și Universitate.

În 26 octombrie a anului de grație 1860, Universitatea ieșeană și-a deschis pentru prima dată porțile.

În anii ce au urmat, a schimbat istoria țării. Grigore Cobălcescu, Petru Poni, Alexandru Philippidi, A. D. Xenopol, Dragomir Hurmuzescu, Al. Miller, O. Mayer, Ch.Brătianu, Gr. T. Popa sunt doar câteva nume ale personalităților formate la Universitatea ieșeană, făuritori la rândul lor de școli științifice de prestigiu. "La români, școala n-a fost niciodată o simplă școală; ea a fost deopotrivă pornirea către cultura izvorâtă din realități sociale și spirituale autentice, un act de afirmare națională, un mijloc activ de luptă pentru apărarea identității naționale, de legitimare a drepturilor noastre de libertate, dreptate socială și demnitate națională", spunea marele gânditor Noica. Iar Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" și-a dovedit din plin aceste caractere. "A stinge făclia Iașiului înseamnă a stinge viața românească din aproape jumătate de țară, ce se aruncă pradă întunericului", sunt vorbele lui Xenopol. Făclia Iașiului nu se va fi stins niciodată și nu se va stinge.

La ceas aniversar nu pot decât să adresez mulțumirile mele faptului că Universitatea ieșeană există și celor care veghează la existența ei în continuare.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Costache Mircea - punct de vedere asupra Proiectului de Lege pentru înființarea Agenției naționale de Integritate;

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat

Costache Mircea.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Costache Mircea:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

În aceste zile capul de afiș al știrilor este ținut de Proiectul Legii pentru înființarea Agenției Naționale de Integritate. Pentru că se va vorbi imediat îndelung despre acest lucru, eu o să-mi spun acum câteva puncte de vedere.

În primul rând, al cui copil este A.N.I.? Al unor ong-uri numite societate civilă, reprezentante ale intereselor străine la București? Pentru a vedea dacă este adevărat, cereți lista ligilor asociațiilor societăților așa-zis academice, fundațiilor viclean intitulate "comunitas" sau altfel și observați ce sume uriașe li se alocă în actualul proiect de buget și veți înțelege cârdășia devalizatorilor interni și externi ai economiei românești. Printre ong-urile finanțate de la gura românilor nu veți găsi "Vatra românească" și nici ansamblurile folclorice desființate din lipsă de fonduri, fiindcă toate guvernările postdecembriste au fost profund antinaționale. Și, atunci, de ce este Agenția de Integritate Națională? Și despre ce fel de integritate poate fi vorba într-o găselniță a internaționaliștilor fără mamă, fără țară și fără Dumnezeu.

Prin urmare, semnalul care se dă românilor sărăciți, umiliți, furați, înstrăinați, dezrădăcinați care mai speră în izbânda adevărului și a dreptății cu care au fost mințiți este acesta: prin înființarea A.N.I., gata, nu mai sperați degeaba că va răspunde cineva de jaful colosal care s-a petrecut după 1990 în România, nu mai așteptați să funcționeze justiția, nu mai așteptați țepe la guvern și nici miniștri împușcați de mâna lui de către președinte, nici dosare, nici procese, nici confiscarea averilor ilicite, gata, cine a furat și s-a îmbogățit, bogat rămâne. A.N.I. a fost concepută pentru a se substitui justiției. Pentru a da certificate de bună purtare hoților, certificându-le precum CNSAS-ul că nu au colaborat la jefuirea avuției naționale. Pentru a trage cortina peste cele două decenii ale economiei de junglă, A.N.I. a fost concepută să se ocupe de mine și de alții ca mine, și nu de finanțatorii mafiei politice, de alde Vântu, Patriciu și compania. Pentru noi, cei de la PRM, toate prafurile astea nu fac doi bani găuriți. până nu veți da țara pe mâna patrioților, dreptate pentru români nu se va face!

Lupta pentru dreptate națională și socială continuă. Se apropie timpul când poporul nu va mai putea fi mințit și momit cu elemente de butaforie din teatrul ipocriziei și din circul iluziei. Nu-i nimic, frați români, suntem aici, am rezistat pe baricade, nu ne-am înhăitat cu escrocii și până la urmă împreună vom birui, iar noul minister al controlului, cu cei 200 de salariați în solda mafiei politice de la guvernare, A.N.I., o să facă, așa cum am mai spus, nani, pentru că noi o vom trimite la culcare și vom face să funcționeze adevărata justiție, care acum e ținută la cherem. Sus inima români, mai sunt pe aici și oameni drepți și buni.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Mircia Giurgiu - declarație politică intitulată Progresul tehnologic - atentat la sănătatea noastră;

Din partea deputaților fără apartenență la un grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice de astăzi este "progresul tehnologic - atentat la sănătatea noastră".

Marile companii de telefonie mobilă, dar și serviciile românești, folosesc antene GSM de mari dimensiuni, instalate pe cele mai înalte clădiri. Mulți cetățeni s-au declarat deranjați nu numai de zgomotul produs de aparatura de transformare a curentului și de disconfortul produs de ventilatoarele de răcire a stațiilor de bază GSM, dar și de faptul că aceste antene produc radiații.

Repezentanții companiilor de telefonie mobilă susțin că aparatura utilizată este proiectată pentru a opera în condiții de siguranță.

Standardele de siguranță sunt garantate și de producătorii de echipamente și terminale, în conformitate cu normele de expunere la câmpurile de radiofrecvență stabilite de organismele naționale și internaționale.

Acest lucru nu poate fi contestat, dar nu se explică de ce angajații companiilor de telefonie mobilă beneficiază de așa-zisul "spor de antenă". De altfel, aceste sporuri au fost obținute în urma unor măsurători care au stabilit, cel mai probabil, că nivelul este peste limitele normale, fapt ce a impus de la sine acordarea unor beneficii financiare și zile suplimentare la concediul de odihnă pentru angajații acestor societăți.

Specialiștii epidemiologi susțin că efectele radiațiilor sunt: oboseala, tulburările de somn, amețeli ori dureri de cap. Alte riscuri pentru sănătate ar fi modificări ale activității creierului sau apariția unor tumori.

Nimeni nu poate opri progresul tehnologic, dar asta nu înseamnă că sănătatea oamenilor trebuie prejudiciată.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Audi;

Dau cuvântul, în continuare, domnului deputat Dumitru Bentu, Grupul parlamentar al PSD.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Dumitru Bentu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Am intitulat declarația politică de astăzi "Audi".

Aflăm, fără nici un fel de surprindere, că valurile reformei în sănătate, proiectate și transpuse în practică de ministrul Nicolăescu, (era să blasfemiez spunând în viață) au inundat toate componentele sistemului, inclusiv garajul ministerial. Acolo, bătrânele "Leganza" și "Nubira" vor fi date și ele la ... reformă.

Pentru secretarii de stat (degeaba) vor fi achiziționate autoturisme mai "modeste" - doar Volkswagen Passat. Pentru demnitarul de rang superior, un superb "Audi", care să nu-l mai lase în drum atunci când s-o întâmpla să fie împreună cu o altă ministră a sănătății, din cine știe ce țară.

Chiar dacă pe site-ul instituției licitația nu este afișată (slăvit fie numele tău "transparență") suma alocată pentru respectivele achiziții este de 5,2 miliarde lei, fie ei și vechi. Parafrazând, am putea afirma că "reforma subțire cu cheltuială se ține".

Doar intrăm în Uniunea Europeană, și dacă pentru unii aceasta este un restaurant, pentru domnul Nicolăescu este o limuzină.

Ce importanță mai are faptul că unele spitale au rămas fără paturi, că nu mai au bani nici pentru banala aspirină, că asistentele medicale iau în calcul o nouă grevă, că bătrânii reiau calvarul rețetelor compensate și gratuite la fiecare început de lună.

Poate pentru aceștia din urmă a așternut pe hârtie poetul celebrele versuri " A venit toamna... Acoperă-mi inima cu ceva". Peste frigul anotimpului și al vârstei cade frigul indiferenței.

Ecoul durerilor înăbușite se pierde și el sub faldurile așa-zisei reforme.

Se AUDI, domnule ministru?

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Traian Dobre - declarație politică intitulată Vai de noi!;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Traian Dobre.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

   

Domnul Traian Dobre:

Sărut mâna, doamnă președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o "Vai de noi!".

De curând a avut loc reuniunea parlamentară comună a Parlamentului European și parlamentelor naționale, intitulată: "Evoluția spațiului de libertate, securitate și justiție de la Tampere la Haga - progrese și deficiențe"

La această temă, după cum spuneam, a participat Parlamentul European, împreună cu Parlamentele naționale ale statelor membre ale Uniunii Europene și candidate, având ca temă principală evaluarea implementării Programului Haga, precum și identificarea deficultăților și căile de soluționare a acestora. La reuniune au participat reprezentanți ai Parlamentului European, precum și delegațiile Parlamentelor statelor membre Uniunii Europene și a celor aderate și candidate. Reuniunea a fost structurată pe 6 secțiuni de lucru, prezentate prin rotație de domnul Cavada, președintele Comisiei de libertăți civile, justiție și afaceri interne a Parlamentului European și de cei din Finlanda, pentru că ne aflăm pe Președinția Finlandeză.

La lucrări a participat și Franco Frattini, vicepreședinte al Comisiei europene, comisar pentru libertate, justiție și securitate, ministrul de interne al Finlandei, ministrul justiției și foarte multe personalități.

Cu privire la temele reuniunii abordate în cadrul celor 6 sesiuni de lucru au fost conturate următoarele aspecte principale: protecția datelor personale, viitorul Europei, managementul integrat al frontierei, problema migrațiilor legale și ilegale, stadiul cooperării judiciare în Europa, lupta împotriva terorismului. V-am spus doar câteva date pentru a vă trezi interesul.

De fapt, de ce am luat cuvântul? Ședința a fost comună cu Parlamentul European, a avut loc la hemiciclu și am avut și eu curiozitatea să-mi văd colegii. Vreau să vă mărturisesc, cu toată durerea din suflet, că am putut să-i întâlnesc la cantina Parlamentului, care este mult mai bine dotată ca a noastră și cu prețuri mult mai mici, am reușit să-i văd, nu folosesc nici un compliment, seara la recepție, am reușit să-i văd pe stradă la cumpărături, am reușit să-i văd la spectacol.

Aș spune, vai de noi, pentru că atâta timp cât nu introducem votul uninominal și atâta timp cât de cele mai multe ori și parlamentari din Parlamentul României, și mai ales europarlamentari, fac parte din anumite anturaje politice, o anumită oligarhie politică, lucrurile vor continua. Și vor continua până la introducerea votului uninominal, astfel încât să există o responsabilitate a celor aleși, în fața celor care i-au ales. Excepție de la tot ce v-am spus eu au făcut-o doi colegi care aparțin unei anumite minorități naționale, care au făcut un lobby deosebit de puternic, dar probabil nu pentru România. Vai de noi!

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Ioan Munteanu - declarație politică intitulată Agricultura nu reprezintă o prioritate pentru Guvernul Tăriceanu;

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Munteanu, Grupul parlamentar al PSD.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Ioan Munteanu:

Vă mulțumesc, doamna președintă.

Stimați colegi,

Declarație politică intitulată "agricultura nu reprezintă o prioritate pentru Guvernul Tăriceanu"

Deși în procesul de aderare a României la structurile europene agricultura are o pondere de peste 60% din integrare, preocuparea actualilor guvernanți pentru dezvoltarea acestui sector este redusă și superficială. Echipa din Ministerul Agriculturii se mulțumește să constate că există doar 4 stegulețe galbene, care se vor înverzi, cu siguranță, în cele două luni care ne despart de 1 ianuarie 2007. Dar pe ce temei și cu ce măsuri speciale se va realiza "înverzirea", nimeni nu spune nimic. Specialiștii lui Flutur nu fac nici o referire la neutralizarea deșeurilor de origine animală, nici la restricțiile ce ar putea fi aplicate legate de pesta porcină, de ecarisaj, de unitățile de procesare a laptelui și cărnii care nu corespund normelor europene.

Cum se vor realiza aceste probleme în cele două luni rămase, când din cele 10.548 de unități de procesare din țară, evaluate de către specialiștii din ANSVSA, doar 5% respectă condițiile impuse de către legislația europeană ?

Cine a răspuns vreodată la întrebările și suspiciunile legate de gripa aviară, de cheltuielile și abuzurile comise de către îmbogățiții momentului ?

Unde au ajuns zecile de milioane de euro de la buget, alocați pentru așa-zisa eradicare a gripei aviare ?

Care sunt costurile pestei porcine ?

Cât de reală și de credibilă este mult mediatizata poveste a rentei viagere ? Concret, în județul Neamț sunt 173.000 hectare teren arabil, dar numai 11 hectare reprezintă suprafața de care au beneficiat în 2006 cei îndreptățiți, adică suma de 1100 euro pentru un an întreg.

Cum se pot declara mulțumiți cei din Ministerul Agriculturii când acum, la sfârșit de toamnă, câmpurile sunt lăsate în paragină, pline de bălării, iar mașinile agricole sunt extrem de rare pe teren? Nu trebuie să fii mare specialist ca să știi că orice zi de întârziere în efectuarea lucrărilor de toamnă înseamnă diminuarea recoltelor din anul următor.

De asemenea, trebuie spus că ritmul de recoltare din această toamnă este foarte scăzut, la fel ca și interesul agricultorilor. Pe de o parte, este vorba de prețurile foarte mari de strângere a recoltei, iar pe de altă parte, de prețurile prea mici de valorificare.

În această ordine de idei, Guvernul se face vinovat de faptul că în înțelegere cu procesatorii produselor agricole au ținut prețurile foarte mici, făcându-și servicii reciproce. Adică, cumpărătorii au realizat profituri mari, iar guvernul, prin prețurile stabilite, a ținut inflația scăzută, în mod artificial.

Social democrații au sesizat acest joc periculos, care poate avea consecințe grave, și trag un semnal de alarmă pentru atenționarea factorilor responsabili.

Dacă ținem seama că acum, la data de 24 octombrie 2006, din punct de vedere agrotehnic însămânțatul grâului ar fi trebuit terminat, putem spune că pâinea anului 2007 este compromisă.

Din cele 1,9 milioane de hectare programate, au fost însămânțate doar 500.000 de hectare, în unele zone abia începe înființarea culturilor de toamnă.

Probabil guvernanții nu știu că România are nevoie de 5 - 5,5 milioane de tone de grâu anual, respectiv 3,5 milioane tone pentru consumul uman, 1 - 1,5 milioane tone pentru furajarea animalelor și aproximativ 0,5 milioane tone pentru sămânță. Or, dacă știu, nu-și fac deloc probleme că acest guvern va împinge țara spre importuri considerabile de grâu, situație greu de conceput pentru România, fost grânar al Europei.

Producătorii agricoli sunt disperați din cauza greșelilor repetate ale actualilor guvernanți, ei nu au resurse financiare să-și lucreze pământul, să achite contravaloarea lucrărilor, a sămânței, îngrășămintelor.

Sprijinul financiar de 175 RON reprezintă o batjocură, în condițiile în care își valorifică produsele doar cu 3000 - 3500 lei/kg. Cât reprezintă acești 175 lei din contribuția statului, în condițiile în care însămânțarea unui hectar cu grâu se ridică la 1200 - 1300 lei?

Dacă în anul 2006 producția agricolă a fost una dintre cele mai slabe de după 1989, dacă au rămas nelucrate cca. 1,5 milioane hectare de teren, nu e greu de estimat că în 2007 vor fi în jur de 2,5 milioane hectare necultivate din cauza nepriceperii, a lipsei de profesionalism și a neglijenței celor aflați la coordonarea acestui sector. Amatorismul celor care fac politicile agricole în cadrul Alianței D.A. a creat mari necazuri nu doar producătorilor, ci întregii populații a țării, greu afectată de scumpirea alimentelor. Oamenii nu înțeleg cum cei din guvernarea portocalie ies pe posturile TV și țin discursuri populiste despre marile realizări din agricultură, când ei se află la limita subzistenței.

În aceste condiții, spun cu toată responsabilitatea că România nu este pregătită pentru intrarea în structurile europene, în ciuda declarațiilor demagogice pe care le fac cei din Guvernul Tăriceanu. Deși Uniunea Europeană promite 12 miliarde de euro pentru agricultură în intervalul 2007 - 2013, aceste fonduri ar putea fi reduse cu 50% dacă nu vor exista autorități competente care să le administreze și mecanisme bune de plată și verificare a investițiilor. Dacă lucrurile nu vor fi puse la punct la data aderării se vor aplica și alte penalități financiare, care vor genera dificultăți pentru sectorul agricol.

În acest moment, producătorii agricoli nu sunt pregătiți pentru accesarea fondurilor, la fel ca și instituțiile statului abilitate. Deși la agențiile de plăți salariile sunt foarte mari, comparativ cu ale celorlalți bugetari din agricultură, oamenii angajați nu sunt cei mai competenți. Concursul pentru ocuparea acestor posturi a fost unul formal și i-a favorizat pe cei din imediata apropiere a puterii portocalii. Cu astfel de "specialiști" accesarea fondurilor se va dovedi o operațiune greu de aplicat în mod rapid și eficient.

Iar dacă se va ajunge la astfel de situații nedorite, există un singur vinovat care trebuie tras la răspundere, și anume Guvernul Tăriceanu. Grav este faptul că și politica agrară de perspectivă, - și mă refer aici la bugetul pentru anul 2007, este una greșită.

Guvernanții vehiculează zilnic cifra de 2,3 miliarde euro pentru agricultură, adică 76.345 miliarde lei, adică mai mult decât dublu față de anul 2006.

Dar ceea ce nu spun guvernanții sunt câteva lucruri esențiale, și anume: contribuția României la bugetul agriculturii este 31.972 miliarde lei, adică 87% față de 2006, când au fost alocați 36.450miliarde lei; diferența de 860miliarde lei provine din credite externe, respectiv 273,4% față de anul 2006 (313 miliarde lei); suma de 42.479miliarde lei provine din fonduri externe nerambursabile, adică 221 % față de 2006 (19.216 miliarde lei).

Partidul Social Democrat nu este de a cord cu modul în care a fost constituit bugetul Ministerului Agriculturii, pentru următoarele motive: creșterile salariale sunt foarte mari, cu 35,2 % față de 2006; cheltuielile pentru reclamă și publicitate reprezintă cu 22% mai mult față de 2006; cheltuielile pentru protocol și reprezentare - cu 76% mai mult față de 2006; fondul ministrului - cu 416,67% mai mare față de 2006; subvențiile sunt mai mici cu 23% față de 2006, și asta în condițiile în care în anul trecut s-au primit cele mai mici sume din ultimii ani.

Această gândire politică va duce la sărăcirea populației rurale (43% din populația țării), care nu va avea cu ce să-și lucreze pământul și cu ce să-și întrețină animalele, în consecință le vor vinde.

Este ceea ce-și dorește, probabil, actuala putere, care favorizează grupurile de interese din preajma sa.

Față de situația prezentată, PSD își rezervă dreptul de a depune amendamente la Comisia pentru buget finanțe. Dacă ele nu vor fi acceptate, parlamentarii sociali-democrați nu vor vota bugetul pentru anul 2007.

Așadar, solicităm guvernanților să dovedească responsabilitate, realism și maturitate politică în luarea deciziilor privind agricultura, să lase la o parte amatorismul, automulțumirea și declarațiile demagogice.

Vă mulțumesc, doamna președinte.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Ioan Aurel Rus - declarație politică având ca motto Zis-a cel nebun în inima sa: Nu este Dumnezeu, Psalmul 13, versetul 1;

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Ioan Aurel Rus.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulțumesc, doamna președintă.

Doamnelor și domnilor colegi,

Motto-ul declarației mele politice este un text din Sfânta Scriptură: "Zis-a cel nebun în inima sa: Nu este Dumnezeu." Psalmul 13, versetul 1.

Am început această declarație politică citând din Sfânta Scriptură, pentru că azi sunt "nebuni" ce vor să-L ascundă sau să-L confiște pe Dumnezeu. Un grup de profesori buzoieni, constituiți în asociația "Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiință", iese la atac acuzând Biserica și școala de conlucrare în defavoarea elevului. Luând atitudine, Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania al Clujului a scris acest comunicat:

În predica de Duminică 15 octombrie 2006, rostită în catedrala din Cluj-Napoca, Mitropolitul Bartolomeu a denunțat campania unei asociații numită "Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiință" care, într-un document aberant și agramat, cere eliminarea predării religiei în școlile publice, acuzând "încălcarea sistematică a dreptului la libertatea de gândire, de conștiință și de religie (sic) al copiilor" și pretinzând că, în acest fel, "dorim să ajutăm (...) aducându-ne aportul (sic), ca reprezentanți ai societății civile (sic) la succesul în promovarea toleranței și a drepturilor ființei umane".
Comentând mesajul evanghelic din "Parabola Semănătorului" (Luca 8,5-15) și asemănând copilul nevinovat cu sămânța cea bună, destinată rodirii, vorbitorul a insistat asupra faptului că aceasta, dacă a căzut între spini (termen generic pentru orice buruiană vătămătoare în cultura pământului) va sfârși prin a fi înăbușită sau sugrumată de invazia acestora. Se știe că școlile noastre sunt agresate de tentația tutunului, a alcoolului, a drogurilor, a sexualității premature, a vulgarității de limbaj și a devierilor de comportament și că singurele autorități capabile să le stăvilească sunt familia și școala, rolul principal revenindu-i religiei, deoarece, a subliniat Mitropolitul, "orice religie din lume îl învață pe copil numai binele, ajutându-l să se ferească de rău". Or, în cazul de față, dacă Iisus îndeamnă: "Lăsați copiii să vină la Mine", acești "reprezentanți ai societății civile" din Buzău clamează: "Stopați grapele și erbicidele și lăsați buruienele să vă îmbrățișeze copiii!"

Mitropolitul s-a declarat surprins nu atât de manifestul buzoienilor, cât de ușurința cu care instituții precum Ministerul Educației și Cercetării și Inspectoratul Școlar Județean Cluj s-au grăbit să-l ia în seamă, fără să țină cont de faptul că Legea învățământului nr. 84/1995 e clară: "Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun". Aceeași lege stipulează că elevul, cu acordul părinților sau al tutorelui, e liber să-și aleagă pentru studiu religia și confesiunea și, mai mult, e liber să nu frecventeze ora de religie. Unde e constrângerea? Unde sunt reclamațiile elevilor sau ale părinților? Cum de n-a observat nimeni enormitatea afirmației că aplicarea unei legi în vigoare ar fi o "infracțiune sancționată de Codul Penal", așa cum afirmă puritanii din Buzău? Care e legea care să interzică oficierea unui Te Deum inaugural de 10-15 minute, înainte de începerea efectivă a anului școlar și cu participare absolut benevolă? Cum de pot fi demarate investigații pe o astfel de temă fără ca principala instituție "responsabilă", Arhiepiscopia Clujului, să fie cel puțin întrebată?

La ieșirea din catedrală, Mitropolitul a răspuns lapidar unei întrebări lăturalnice, citând zicala: "Un nebun aruncă o piatră în baltă și zece înțelepți nu sunt în stare s-o scoată". Și a adăugat: -"Bineînțeles, dacă înțelepții își pun mintea cu nebunul". (Biroul de presă, 17 octombrie 2006).

În prag de integrare europeană să încerci să denigrezi Biserica e ca și cum ți-ai anula propria identitate. Or, noi vrem intrare în Europa ca națiune, cu bisericile noastre, cu școlile, cultura, datinile, obiceiurile și tradițiile neștirbite de nimeni. Le recomand «năucilor» să-l citească pe Eminescu: «Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie (...) La trecutu-ți mare, mare viitor ! »

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Petru Călian - declarație politică intitulată Învățământul are nevoie de 6% din p.i.b.;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Petru Călian.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Petru Călian:

Vă mulțumesc.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată "Învățământul are nevoie de 6% din p.i.b."

Un motiv de mândrie națională era, până nu demult, calitatea și nivelul înalt de performanță atins de sistemul românesc de învățământ. În momentele în care nu mai aveam nici un argument pentru a ne mândri că suntem români, ne gândeam cu toții la olimpicii internaționali, la faptul că avem copiii cel mai bine pregătiți și un sistem educațional cu potențial ridicat de a ne conferi unul dintre locurile fruntașe în lume.

În ultimii ani, acest motiv național de mândrie tinde să devină un mit. Testele naționale au devenit o antologie de perle ale elevilor, și nu un catalog de performanțe școlare. Profesorii au devenit obiect al suspiciunii Ministerului de Finanțe privind meditațiile date pe bani grei și fără chitanță, pierzându-și rolul de formatori demni de încredere.

Motivul pentru care s-a ajuns aici e unul simplu, dar complicat în același timp. Simplu pentru că nu e vorba despre altă cauză a dezastrului național la nivel educativ decât lipsa banilor. Complicat pentru că, din rațiuni de austeritate a bugetului, de greșeli în alocarea unor sume importante sau din cauza unor erori de management, banii alocați au fost tot timpul insuficienți.

Un sistem educațional performant și competitiv, apt să formeze tineri intelectuali bine pregătiți, nu poate fi întreținut cu promisiuni electorale despre măriri salariale și posibilități de investiții în infrastructură. Progresul impune investiții substanțiale în tehnică și logistică adecvată domeniului și timpului nostru, iar elevii pot fi performanți numai în condițiile în care profesorii lor duc un trai decent. Nici cel mai utopic educator nu poate profesa eficient având burta goală și datorii la bloc. Nu poți cere dedicare și autoformare profesorilor care sunt aduși la nivelul unui trai indecent în raport cu anii de experiență și cu pregătirea profesională.

Susțin personal necesitatea stringentă de alocare de la bugetul de stat a procentului de 6% din produsul intern brut pentru învățământ. Chiar și acest procent este mic comparativ cu necesitățile existente în acest sector, însă bugetul nu va putea permite alocarea unui fond mai mare. Dar acești 6% pot și trebuie să fie atribuiți învățământului.

Nu este suficientă numai o astfel de alocare. Trebuie conceput un plan de management al fondurilor, astfel încât bugetul alocat să poată fi optim repartizat pe două sectoare fundamentale, în acest moment, pe palierul educațional: salariile cadrelor didactice, pe de o parte și investițiile în infrastructură, pe de altă parte. Un astfel de plan odată conceput cu toată seriozitatea și competența profesioniștilor din domeniul educațional va trebui respectat întocmai. Nu trebuie tăiat bugetul de investiții pentru a aloca salarii mărite, dar nici nu trebuie neglijate salariile profesorilor.

Un mediu educativ sănătos și performant dă României certitudinea că va avea un viitor sigur, condus de profesioniști, de oameni integri ca educație și caracter. Or, acest lucru nu se poate realiza decât în școală. O școală sărăcită în resurse va însemna un viitor mai sărac pentru noi. Educația este un sector strategic, un călcâi al lui Ahile extrem de fragil și care ar putea însemna condamnarea noastră ca națiune egală celorlalte națiuni membre ale Uniunii Europene.

Prin urmare, aș vrea ca, și cu ajutorul dumneavoastră, să susținem interesul copiilor noștri și viitorul țării prin alocarea unui procent de 6% din produsul intern brut pentru învățământul românesc.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică cu titlul Liberalii pot aduce bunăstarea în România;

Mai sunt doi colegi care trebuie să susțină declarațiile politice. Dacă ne limităm la cele trei minute regulamentare, reușim.

Domnul deputat Emilian Frâncu, Grupul parlamentar al P.N.L.

Aveți cuvântul.

   

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimate doamne și domni colegi,

Mi-am intitulat declarația politică de astăzi "Liberalii pot aduce bunăstarea în România".

Construcția bugetului de stat pe anul 2007 pleacă de la o realitate politico-economică de necontestat: România va deveni membru cu drepturi depline al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007.

În mai puțin de 2 ani, Guvernul Tăriceanu a reușit să elimine marile întârzieri preluate de la guvernarea PSD și să-și îndeplinească obiectivul major asumat pentru societatea românească: integrarea europeană. De aceea, bugetul pe anul 2007 poate fi considerat ca fiind primul buget european al României și sunt bucuros că el este promovat de un ministru de finanțe liberal.

Ca la orice construcție bugetară, nimeni nu pare să fie mulțumit!

Chiar dacă pentru 2007 coordonatele macroeconomice previzionate par încurajatoare (creștere economică: 6,4%, rata inflației: 4,5%, creșterea numărului de salariați: 1,8%, creșterea câștigului salarial mediu brut: 12,4%, curs mediu de schimb: 3,53lei/euro și deficit bugetar: 2,8%) o mulțime de bocitoare au și început să-i plângă destinul (analiști economici, reprezentanți ai FMI) iar "nașterea" lui este deja amenințată de anunțul forțelor de opoziție (PSD,PRM ) că nu-l vor vota. Și mai este pericolul, cu adevărat mortal, al unor posibile conflicte de interese ce pot pândi la tot pasul consensul de până acum existent pe această temă în cadrul arcului politic guvernamental.

PSD-ul, prin glasul fostului său ministru de resort, Mihai Tănăsescu, atacă la baionetă tocmai elementul cel mai spectaculos al proiectului de buget: mărimea veniturilor prognozate, cea mai consistentă din ultimii 16 ani. Strategia pare însă simplistă: contești că se vor strânge fondurile necesare și deja arunci în aer toate capitolele de cheltuieli care, așa cum sunt, stârnesc invidia, prin mărimea lor prognozată, oricărui finanțist.

A doua țintă a detractorilor a rămas faimoasa cotă unică de 16%, prima promisiune electorală a PNL, îndeplinită în chiar ziua întâi de guvernare.

Referitor la cota unică, PSD primește un sprijin oarecum așteptat din partea unor "specialiști" ai FMI, care susțin că "soluția minune" a liberalilor din România ar fi dus totuși la scăderea în 2005 cu 1% din p.i.b. a sumelor obținute din impozitarea veniturilor personale și ale firmelor, ajungându-se la o pierdere de aproape un miliard de euro.

Eu rămân însă optimist, pentru că era normal ca în primul an de reformă (după ce s-au redus impozitul pe profit de la 25% la 16% și impozitul pe venit de la o cotă medie de 24% la o cotă unică de 16%) veniturile colectate din aceste tipuri de impozite să scadă.

Pentru acest an, după tendința primelor 9 luni de colectare, se estimează o creștere a veniturilor din aceste impozite directe cu 15% iar până în 2010, specialiștii din Ministerul Finanțelor Publice prognozează chiar o dublare a acestora.

Este firesc ca cei de la FMI să privească cu ostilitate soluția românească, pentru că, după 10 ani de dictat fiscal străin - ce a dus la o evidentă sărăcire a noastră, a tuturor - Guvernul Tăriceanu a avut curajul să nu mai prelungească acordul cu ei și să-și aleagă o strategie originală, de sorginte liberală: impozite mici colectate de la cât mai mulți contribuabili. Cota unică a adus României pentru prima dată oportunități de prosperitate: fiscalitatea scăzută a atras investiții străine semnificative, s-au creat noi locuri de muncă, au rămas în buzunarele românilor mai mulți bani, stimulându-se consumul și apărând implicit o creștere spectaculoasă a veniturilor bugetare din TVA, lucru ce a permis începerea investițiilor în educație, sănătate și infrastructură.

Stimați specialiști ai FMI, vă înțeleg înverșunarea cu care încercați să decredibilizați soluția liberală aleasă de Tăriceanu! Va fi un exemplu negativ pentru promovarea strategiilor dumneavoastră și veți avea în viitor, probabil, mai puțini clienți. România este însă pe un drum bun și cu puțin noroc (stabilitate politică internă și regională, absența unor dezastre naturale etc.) bugetul ce va fi aprobat în noiembrie va ajuta țara noastră să se integreze mai repede în Europa.

Liberalii au promis că vor aduce românilor, în câțiva ani, bunăstare și dacă vor fi lăsați în pace, o vor aduce, așa cum au făcut peste tot în lume.

Mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Mihai Dumitriu - declarație politică cu titlul Circul fără pâine;

Domnul deputat Mihai Dumitriu, Grupul parlamentar al P.S.D.

Aveți cuvântul, vă rog.

   

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulțumim frumos, doamna președinte.

Declarația politică de astăzi se intitulează "Circul fără pâine".

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În intervenția de astăzi vă aduc în atenție o mică parte din acest circ creat și prezentat de Actuala Coaliție P.N.L. -P.D. de multe ori, în intervențiile mele în Parlamentul României sau la radio am scos în evidență neprofesionalismul actualilor guvernanți în gestionarea problemelor importante ale țării, ale poporului referitoare la agricultură, sănătate, învățământ, fiscalitate, politica de prețuri, șomaj, pensii, sărăcie etc.

Dar, la doi ani de Guvernare Portocalie, constat că în unele privințe m-am înșelat.

Sunt foarte buni profesioniști și chiar diabolici cei care conduc țara, adică cei din Coaliția P.N.L.-P.D.-UDMR când: sunt în joc interesele personale ale fiecăruia, indiferent de partid, indiferent de treptele sociale unde acționează; este vorba de împărțirea ciolanului, bunurile poporului, păduri, terenuri, întreprinderi, bănci, clădiri, afaceri, anumite lucrări mari, investiții etc.

Pentru atingerea intereselor se promovează legi, ordonanțe de urgență ale Guvernului, hotărâri de Guvern menite să legifereze acțiunile guvernanților, să le promoveze interesele, să le umple buzunarele și conturile.

La ora actuală, cea mai mare corupție este cea promovată prin legi. Puterea P.N.L.-P.D.-UDMR face legile, Guvernul Tăriceanu le promovează, parlamentarii portocalii le votează.

Exemplu. Legea 247/2005, legile proprietății au scop principal jefuirea pădurilor țării, împroprietărirea cu terenuri forestiere a clientelei politice portocalii. Din cele 4,5 milioane hectare de pădure pe care le-a avut România în 2004 vor fi retrocedate peste 2,1 milioane hectare. Sunt de acord că proprietățile furate de regimul comunist în anii 1944-1949 să fie retrocedate celor care le-au avut în proprietate. Însă cei îndreptățiți reprezintă o minoritate și ei întâmpină cele mai mari greutăți pentru a-și dobândi proprietatea. Majoritatea însă, vor fi făcuți proprietari pe mii de hectare de pădure folosindu-se de proba cu martori și acte de acum 100-200 de ani.

Privatizările întreprinderilor strategice cum ar fi "Antibiotice" Iași, a instituțiilor importante, cum ar fi CEC-ul, banca săracului înființată de Cuza, a instituțiilor de cercetări agricole, atractive prin terenuri, fostul IAS Copou sunt câteva din acțiunile actualei puteri P.N.L-P.D. trecute sub tăcere, ascunse opiniei publice prin care vor ajunge în proprietatea clientelei politice actuale.

Cum sunt ascunse? Prin perdelele de fum produse, prin crearea unui Circ Național prezentat de radiouri, televiziuni și mass-media scrisă, prin așa-zisa demascare a colaboratorilor securității și a celor care au făcut poliție politică.

Prin aceste procedee, prin crearea de probleme senzaționale se urmărește: abaterea atenției majorității populației și sărace de la marile probleme cu care se confruntă țara: traiul de zi cu zi, scumpirile utilităților, a produselor alimentare, lipsa medicamentelor compensate, pensiile foarte mici, creșterea familiilor sărace, degradarea învățământului, distrugerea agriculturii; ascunderea neputinței de a conduce țara, de a elimina stegulețele galbene și roșii privind integrarea României în U.E.; ascunderea afacerilor oneroase pe care le promovează actualii guvernanți portocalii; ascunderea dezastrului produs de aplicarea cotei unice de impozitare de 16% care a creat un deficit enorm la bugetul statului.

Televiziunea și radioul sunt afiliate politic și susțin peste tot modul de prezentare real sau nu a actualei Puteri Portocalii. Din momentul alternanței la putere, de la începutul anului 2005 s-au schimbat multe în modul în care se prezintă actualitatea politică și social-economică a țării, lucrându-se mult mai subtil.

De la selecția frazelor din diverse intervenții publice până la punerea "în pagină", de la unghiul de filmare sau captarea vocii până la succesiunea subiectelor, o vastă gamă de procedee între care și cele subliminale se utilizează pentru a se "sugera" telespectatorului și ascultătorului, poziția pe care realizatorii de emisiuni doresc să o servească, nemestecat, în legătură cu un eveniment sau cu un lider politic.

Stimați colegi,

"Țara e slobodă, nu liberă, iar poporul e fericit pentru că habar n-are cât de rău o duce".

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
   

În încheierea ședinței consacrate declarațiilor politice, vă anunț că o serie de colegi au depus în scris declarațiile lor politice și anume: din Grupul parlamentar al P.S.D., Manuela Mitrea, Mihaela Rusu, Doina Drețcanu, Gheorghe Chiper, Eugen Bejinariu, Claudiu Pop, Aurel Vlădoiu, Vasile Filip Soporan, Florin Iordache, Victor Sanda, Alecsandru Știucă și Cătălin Lucian Matei; Grupul parlamentar al P.N.L., domnii deputați Mircea Ciopraga, Claudiu Zaharia și Mihai Mălaimare; Grupul parlamentar al P.D., Mircea Man, Daniel Buda, Dan Grigore, Traian Constantin Igaș, Marius Rogin, Roberta Anastase, Monica Iacob Ridzi, Radu Lambrino, Stelian Duțu, Dumitru Ioan Puchianu, Aurel Olărean, Petre Străchinaru; Grupul parlamentar al Partidului Conservator, Daniela Popa; Grupul parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Miron Ignat și deputați fără apartenență la un grup parlamentar, domnul deputat Corneliu Ciontu.

Dacă mai este vreun coleg care depune în scris, vă rog să se înscrie la stenografă. Da, vă rog.

Mulțumesc mult.

 
     

(Următoarele declarații politice și intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)

 
    Costică Macaleți - declarație politică cu titlul Fără preoți în localitățile botoșănene - inadmisibil!;

Domnul Costică Macaleți:

"Fără preoți în localități botoșănene - inadmisibil!"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de azi se referă la situația cel puțin delicată din județul Botoșani, pe care îl reprezint în Parlament. Mai precis, peste 20 de localități rurale din județul Botoșani sunt lipsite de preoți din cauza imposibilității salarizării acestora.

În cadrul întâlnirilor pe care le-am avut cu cetățenii în comunitățile locale am constatat că există un număr relativ mare de parohii de pe raza județului unde misiunea preoților este una imposibilă din cauza constrângerilor financiare.

Însuși părintele protopop de Botoșani, preotul Lucian Leonte, prezentând poziția clericilor, a declarat că județul se confruntă cu o criză de preoți apărută pe fondul lipsei unei finanțări a posturilor de la bugetul de stat, dar și pe fondul sărăciei din comunitățile rurale. Astfel, în localitățile de 50 până la 100 de familii, preoții nu reușesc să asigure din fondurile atrase de la enoriași nici măcar plata utilităților. Într-o astfel de parohie este imposibil ca un preot care merge acolo și își face datoria să își realizeze măcar salariul. Unii sunt descurajați pentru că termină facultatea și vor să se ducă să facă misiune, dar se confruntă cu aceleași dificultăți: nu au cu ce să-și întrețină familia.

Este o certitudine faptul că reprezentanții Bisericii susțin pe bună dreptate că în foarte multe parohii din localități rurale preoții nu reușesc să beneficieze nici măcar de venituri la nivelul salariului minim pe economie. Situația a determinat chiar apariția unor cazuri de preoți sau soții de preoți plecați la muncă în străinătate.

Biserica a încercat prin mijloacele și mecanismele sale să rezolve această problemă. Pentru ajutorarea unor astfel de parohii, Protopopiatul Botoșani a decis să creeze un parteneriat între acestea și bisericile din marile localități, care dețin surse de finanțare. În baza acestui parteneriat, parohiile cu venituri excedentare sunt solicitate să susțină bisericile fără finanțare, fie plătind utilitățile acestora, fie salariul preotului.

Însă ne întrebăm, alături de cetățenii a 20 dintre comunitățile rurale botoșănene, de ce Guvernul, prin Ministerul Culturii și Cultelor, nu catadicsește să asigure condiții decente pentru reprezentații clerului care se ocupă de viața spirituală a locuitorilor respectivelor localități? Dacă Biserica a reușit să identifice o soluție de sprijin financiar de bază pentru preoții din localitățile mai sărace cum este posibil ca reprezentații autorităților să nu contribuie cu nimic la acest efort? Sau, dimpotrivă, ar trebui să apreciem linia eforturilor "admirabile" ale autorităților de la București care au început să cedeze unor presiuni de a limita educația religioasă în școli?

    Cornelia Ardelean - exprimarea îngrijorării pentru oamenii din zonele rurale, în condițiile impuse de integrarea în U.E.;

Doamna Cornelia Ardelean:

În urma numeroaselor deplasări în teritoriu, am constatat o realitate îngrijorătoare pentru oamenii din zonele rurale ale județului Arad. Majoritatea acestora își duc traiul de zi cu zi exclusiv de pe urma agriculturii, respectiv a cultivării terenurilor și a creșterii animalelor. Din păcate, în loc să găsim cele mai bune soluții pentru a le ușura munca, anumite Consilii Locale din teritoriu se pun de-a curmezișul fără nici un temei, emițând diverse hotărâri care aduc țăranii la disperare.

Personal, nu pot să înțeleg acest exces de zel din partea unor reprezentanți ai autorităților publice locale, nu numai din județul Arad, ci și din alte zone ale țării. Consider că mult mai nimerite ar fi identificarea unor soluții conforme cu realitatea din teren, prin care micii agricultori să nu fie obstrucționați să-și vândă animalul crescut cu sudoare în gospodărie, decât să-i adăugăm tot timpul alte și alte biruri suplimentare.

Mai deunăzi, în târgul de animale din comuna Hălmagiu, oamenii s-au plâns că plătesc pășușul de fiecare dată până la vânzarea animalului, nu doar o singură dată cum ar fi normal, fapt ce nu este în regulă. Pe lângă numărul mare de acte care trebuie să le întocmească și costurile ridicate ale acestora, micii producători agricoli, în special cei din zonele izolate de munte, sunt de-a dreptul disperați de perspectivele integrării României în Uniunea Europeană. Ei spun că și acum sunt la limita supraviețuirii, iar dacă vor respecta întocmai normele europene în materie nu vor avea nici o șansă să mai trăiască cât de cât decent.

Scăderea îngrijorătoare a prețurilor animalelor îi determină pe mulți să se gândească serios dacă vor continua să investească în creșterea lor, pentru că nu se aleg cu mai nimic. Trebuie să luăm măsuri de încurajare a micilor agricultori, să-i informăm despre condițiile impuse de integrarea în Uniunea Europeană, în așa fel încât ei să poată face față concurenței care îi așteaptă după 1 ianuarie 2007.

    Liviu Câmpanu - declarație politică cu titlul Casa Națională de Asigurări de Sănătate - au înnebunit lupii?;

Domnul Liviu Câmpanu:

"Casa Națională de Asigurări de Sănătate - au înnebunit lupii?"

Conform prevederilor legale, angajatorul are obligația de a plăti către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate contribuția, atât din partea angajaților, cât și a sa. De asemenea, trebuie să depună la casele județene de asigurări de sănătate declarațiile din care să reiasă plata acestor contribuții.

Se pare însă că reprezentanții C.N.A.S. s-au gândit că angajatorii există doar pentru a le face treaba (nu pentru a-și desfășura activitatea într-un domeniu specific și a obține profit) și au considerat că n-ar fi rău să-i oblige pe aceștia să mai facă niscaiva activități pentru ei. Vreau să mă refer aici la prevederile proiectului noului contract-cadru pentru anul 2007 care pune angajatorii să încheie acele contracte individuale între angajați și casele județene de asigurări de sănătate. Ce înseamnă aceasta din punct de vedere juridic: introducerea unui terț, fără nicio calitate procedurală în contractele dintre două părți (asiguratul și casele de asigurări). Prin aceasta, prevederea legală de a încheia aceste contracte individuale, ce urmăresc responsabilizarea ambelor părți, este bagatelizată, transformând procedura de încheiere a acestor contracte individuale într-o "formă fără fond".

Asiguratul va fi în continuare "cineva" abstract pentru reprezentanții CASJ care îi reprezintă, iar casele de asigurări vor fi, în continuare, acele instituții către care plătim niște bani pentru "nu știu ce servicii". Culmea este că toți vor să ia niște bani de la alții, dar nici măcar nu se sinchisesc să explice la ce le trebuie banii. Din păcate, nimeni nu se gândește cum să încheie contracte individuale cu cei care nu au plătit niciodată asigurări sociale de sănătate.

Ba mai mult, știți ce mai produc neuronii efervescenți ai celor de la CNAS? Dacă un angajator nu-și depune declarațiile la casele județene de asigurări de sănătate (din diverse motive), chiar dacă a făcut viramentele către acestea, asigurații (angajații) sunt scoși automat de pe listele medicilor de familie - deci nu mai sunt considerați a avea calitatea de asigurat. Cu toate că plătitorii (asigurații) nu au nici o vină. Cu toate că legea prevede alte măsuri sancționatorii pentru angajatorul care nu depune declarațiile. Este ca și cum părinții unui fotbalist care a primit cartonaș roșu sunt penalizați cu un procent din salariu pentru acesta.

Din păcate, asta au înțeles reprezentanții CNAS din reformă: nu îmbunătățirea relațiilor dintre asigurat și asigurator, nu necesitatea creșterii calității serviciilor medicale acordate asiguraților, nu rezolvarea problemelor reale ale omului bolnav sau pasibil de boală, ci aruncarea unei fumigene birocratice care să bulverseze și mai tare pe cel ce se adresează sistemului de asigurări sociale de sănătate din România.

    Mircea Ciopraga - declarație politică: Poziția României față de soluționarea problemei transnistrene;

Domnul Mircea Ciopraga:

Declarație politică: "Poziția României față de soluționarea problemei transnistrene"

Dragi colegi,

În perioada 19 - 21 octombrie 2006 am participat la Chișinău, la cel de-al 64-lea seminar Rose-Roth al Adunării Parlamentare a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord în calitate de delegat al Adunării Parlamentare pentru Cooperare Economică la Marea Neagră.

Tema acestui seminar a fost "Moldova și instituțiile Euro-Atlantice: conjugarea eforturilor". La dezbateri au luat parte membrii delegaților componente, numeroși observatori din partea altor organizații învecinate și ambasadori.

În calitate de președinte al Delegației Române la Adunarea Parlamentară pentru Cooperare Economică la Marea Neagră și totodată interesat de rezolvarea conflictului transnistrean, voi prezenta, prin declarația politică de astăzi, poziția oficială a României față de conflictul din Transnistria - acesta fiind unul din subiectele principale ale seminarului la care am participat.

Astfel, soluționarea conflictului înghețat din regiunile de est ale Republicii Moldova reprezintă o prioritate a politicii regionale a României, țara noastră fiind preocupată de soluționarea conflictului din Transnistria, care constituie o sursă continuă de amenințări și instabilitate pentru întreaga regiune.

România consideră că soluționarea conflictului din Transnistria nu poate avea loc decât la masa negocierilor și cu respectarea anumitor condiții.

În plus, respectarea suveranității, integrității teritoriale și a cadrului legislativ intern al Republicii Moldova, precum și securizarea frontierelor Republicii Moldova și retragerea trupelor străine sunt elemente indispensabile în orice soluție viabilă a conflictului transnistrean.

De asemenea, România consideră că este nevoie de eforturi susținute din partea tuturor celor implicați în reglementarea problemei transnistrene pentru reluarea rapidă și necondiționată a negocierilor în format extins.

Predilecția Tiraspolului pentru măsuri unilaterale trebuie condamnată ferm de comunitatea internațională, iar necondamnarea referendumului sau recunoașterea acestuia aduce atingere suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova.

În ceea ce privește "referendumul" din 17 septembrie 2006 din autoproclamata republică nistreană, acesta este considerat de România ca fiind ilegal din punct de vedere al dreptului internațional și al dreptului constituțional al Republicii Moldova. Practic, regimul de la Tiraspol este ilegal, nelegitim și nerecunoscut de comunitatea internațională.

În regiunea transnistreană nu există create minime condiții democratice pentru organizarea de consultări populare. În consecință, rezultatele referendumului sunt lipsite de relevanță politică și juridică.

    Bogdan Ciucă - declarație politică despre Ținutul Secuiesc;

Domnul Bogdan Ciucă:

" Ținutul Secuiesc"

În aceste zile asistăm la un adevărat război al nervilor la care este supusă clasa politica românească de către declarațiile unor lideri ai UDMR referitoare la o posibilă autonomie a Ținutului Secuiesc.

Mă simt nevoit sa atrag atenția din nou asupra activității unor grupări care revendica, în mod inacceptabil, atât moral și constituțional, înființarea unui ținut de sine stătător în mijlocul țării.

Aș dori să le reamintesc celor care au uitat sau cărora nu le pasă câteva fragmente din Constituția României:"România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Teritoriul României este inalienabil. În România limba oficială este limba română. În România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie''

Cred sigur, că populația majoritară poate conviețui în pace și bună înțelegere cu populația minoritară, ca și până acum, cu respectarea legilor și principiilor constituționale, nefiind nevoie de delimitarea lor printr-o formă teritorială. Din punct de vedere european, România a fost în ultimii ani un model de conviețuire etnică, cetățenii români respectând întotdeauna drepturile, datinile și obiceiurile maghiarilor și nu numai. În nici-o țară din europa nu se mai vorbește despre concepte autonomiste, iar Carta Europeană a Drepturilor Omului este respectat ad litteram în România.

Doresc ca membrii UDMR și cei ai Consiliului Național Secuiesc să informeze populația la nivel local că ideea separării de România nu va însemna în niciun caz că secuimea o va duce mai bine sau se vor simți mai europeni, mai bine vom trăi dacă împreună vom fi o națiune.

    Claudius Mihail Zaharia - intervenție privitoare la Ziua Armatei Române;

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Domnule președinte, stimați colegi,

Ziua Armatei Române comemorează data de 25 octombrie 1944, când localitatea Carei, aflată la 8 kilometri de granița de vest, a fost eliberată de sub ocupația nazistă. Această dată a devenit, începând cu anul 1959, ziua în care se aniversează eliberarea definitivă a teritoriului național, temporar ocupat în urma Dictatului de la Viena.

Pentru eliberarea orașului Carei, simbol al prezenței trupelor invadatoare pe teritoriul românesc, a fost concepută o mare manevră de învăluire, cu patru divizii din Corpul 6 Armată, care urmau să distrugă dușmanul din zona orașului, în timp ce Corpul 2 Armată împreună cu Divizia 11 Infanterie aveau să atace de la sud rezistența inamicului din Satu Mare. Atacul a început în seara zilei de 24 octombrie, iar divizia 9 Infanterie a intrat în Carei și s-a angajat în lupte de stradă în aceeași noapte. În dimineața zilei de 25 octombrie, după lupte grele, a fost eliberat ultimul și cel mai important oraș românesc de la granița de vest.

Fără a lăsa nici un răgaz trupelor hitleristo-hortiste, militarii români au continuat să avanseze și au ajuns la granița româno-ungară în aceeași dimineață. Ei au trecut granița și au dus lupta mai departe pe aceeași direcție, pe teritoriul Ungariei.

Victoria asupra forțelor germane și ungare a fost câștigată de 525.702 soldați români, începând cu 23 august 1944. Din aceștia, 58.330 au fost declarați morți, răniți sau dispăruți în luptă. Numărul total al pierderilor inamicului s-a ridicat la peste 72.937 soldați.

Toate aceste date, care subliniază sacrificiile făcute de soldații români pentru eliberarea teritoriului românesc aflat sub ocupație străină, sunt parte componentă în istoria Forțelor Terestre ce însumează, în paginile sale, faptele de arme ale luptătorilor infanteriști, artileriști, vânători de munte, tanchiști, rachetiști și artileriști antiaerieni, transmisioniști, cercetași, geniști, apărători NBC și parașutiști.

Armata română și-a continuat misiunea de garant al siguranței naționale, iar de la obținerea statutului României de membru NATO, armata a reprezentat țara noastră în cadrul forțelor internaționale de menținere a păcii în zonele de conflict.

Astăzi, Armata română a făcut un pas important spre o armată profesionistă, prin înlocuirea stagiului militar obligatoriu cu unul caracterizat de voluntariat și carieră. Anul 2006 va deveni anul de start al unei reforme în Armată, reformă caracterizată de profesionalism, echipamente noi și moderne, tehnică de luptă la standardele cele mai înalte și cadre militare de carieră care transformă activitatea militară din obligație în datorie.

România, ca țară viitoare membră a Uniunii Europene, are nevoie de o astfel de armată, așa cum Ministerul Apărării dorește să o construiască. Astfel, conform celor susținute de ministrul Teodor Atanasiu, de la 1 ianuarie 2007, în Armata română, un soldat sau gradat voluntar va beneficia de o serie de avantaje materiale, cum ar fi venituri salariale (solda plus indemnizație de hrană) de cel puțin 10 milioane de lei vechi, la care se adaugă diferite sporuri în funcție de specialitatea militară și de condițiile de muncă.

De asemenea, soldații și gradații voluntari vor primi echipament gratuit, compensație pentru chirie (de pana la 50 la sută din soldă) în cazul în care nu au locuință, precum și asistență medicală gratuită. Soldații și gradații voluntari vor putea lucra în Ministerul Apărării până la vârsta de 40 de ani. Dacă sunt interesați de o cariera militară permanentă, soldații și gradații voluntari își vor putea continua studiile pentru a deveni subofițeri sau ofițeri.

Toate aceste condiții de care vor beneficia cei care vor alege cariera militară mă îndreptățesc să cred că România este foarte aproape de a redeveni o forță militară importantă la nivel mondial ce va fi inclusă în ecuația misiunilor internaționale derulate de NATO, ONU sau UE.

Vă mulțumesc.

    Dan Mihai Marian - declarație politică cu titlul Județul Vaslui nu trebuie să mai plătească pentru incompetența actualei conduceri a Consiliului județean;

Domnul Dan Mihai Marian:

"Județul Vaslui nu trebuie să mai plătească pentru incompetența actualei conduceri a Consiliului județean"

Aceasta nu este prima declarație parlamentară în care semnalez fapte privind incompetența Consiliului Județean Vaslui condus de președintele Corneliu Bichineț de la PRM și vicepreședintele Dumitru Buzatu de la PSD. Însă, de această dată, incompetența celor doi domni se dovedește a fi extrem de păguboasă pentru bugetul județului și pentru bunăstarea tuturor vasluienilor. Dar despre ce este vorba?

Probabil, județul nostru este singurul județ de frontieră din România în care conducerea Consiliului Județean Vaslui habar n-are de prevederile legislației în vigoare care reglementează colectarea și gestionarea fondurilor încasate din taxele ecologice și de salubrizare percepute pentru trecerea frontierei de stat a României. Conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 86/ 2002, privind înființarea Ghișeului unic în punctele de trecere a frontierei de stat a României, aprobată prin Legea nr. 599/2002, cu modificările ulterioare, colectarea și administrarea fondurilor din taxele de salubrizare se face de către consiliile județene, în cazul în care punctele de trecere rutieră a frontierei de stat a României sunt situate în raza administrativ-teritorială a orașelor și comunelor.

Cei doi mahări de la Consiliul Județean Vaslui n-au auzit niciodată de prevederile acestor acte normative și nici juriștii-experți din această instituție. Prin urmare, de vreo patru ani de zile, bugetul CJ Vaslui este privat de colectarea și gestionarea acestor taxe. Întrebat fiind de un ziarist local, "câți bani s-au adunat la bugetul județului din taxa de salubrizare din Vama Albița", președintele CJ Vaslui, Corneliu Bichineț i-a recomandat acestuia să întrebe un director din instituția pe care o conduce, dar că, din cunoștințele sale, nu s-a strâns nimic. Și cum să se strângă acești bani la bugetul CJ Vaslui când președintele Bichineț are griji mai importante, de pildă să colinde satele județului cu lăutarii după el pentru a-și spori notorietatea. Domnia sa se preocupă de indicatorii succesului personal printre alegători, însă de indicatorii socio-economici ai județului să nu-i întrebați nici pe directorii din subordinea sa că nici ei nu știu mare lucru. Și, de asemenea, să nu vă întrebați de ce continuă acest județ să se afle în topul celor mai sărace din țară. O vorbă populară, la fel ca popularul președinte Bichineț, spune că "prostia și domnia se plătește". Din păcate, pentru prostia sa plătesc cetățenii județului Vaslui

Dar să revenim la cifre. Conform calculelor efectuate de Direcția Regională Vamală Iași, în cea mai slabă lună de tranzit a Vămii Albița trebuiau să se încaseze în vistieria județului peste 1,5 miliarde de lei vechi. Este inutil să mai înmulțim această sumă cu 12 luni și, apoi, suma obținută cu patru ani de când prostia celor de la CJ prejudiciază bugetul acestei instituții. Pentru comparație, să dăm și un exemplu de bună practică în acest domeniu: Consiliul Județean Galați încasează taxele de ecologizare și salubrizare de la punctele de frontieră Oancea și Giurgiulești prin Agenția de Protecție a Plantelor. Sumele încasate de CJ Galați sunt utilizate la întreținerea drumurilor județene și comunale.

Când nu are suficiente fonduri pentru proiectele sale, președintele CJ Vaslui, Corneliu Bichineț, organizează conferințe de presă în care anunță poporul vasluian că se va duce cu scandal la premierul Tăriceanu pentru a aduce mai mulți bani în județ. Cu siguranță este mult mai la îndemână să faci circ prin mass-media locală, decât să pui mâna pe legi, pe hârtie și creion. Însă, în calitate de parlamentar de Vaslui, îi recomad d-lui Corneliu Bichineț să lase deoparte circul și să se apuce de treabă, iar instituțiilor statului -Curtea de Conturi a României și Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție -să demareze de îndată un control la Consiliul Județean Vaslui pentru că nu-i lucru de glumă cu incompetența actualei conduceri.

    Horea Dorin Uioreanu - declarație politică: «Cum și cu cine defilăm»;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

«Cum și cu cine "defilăm"»

Stimați colegi,

Am trecut și peste ultimul obstacol în drumul nostru anevoios spre Uniunea Europeană, și anume raportul Comisiei Europene din luna septembrie, care ne-a mai spus o dată, dincolo de datele tehnice, că trebuie să ne ținem de treabă, că e musai să fim corecți, competenți, transparenți și constanți în opțiuni. Pe de altă parte, acum suntem siguri că vom avea în țările membre UE niște parteneri de discuție serioși, că de la 1 ianuarie ne vom afla într-un mediu mai puțin viciat, că vom sta la masă cu oameni care au o anumită experiență și mai mult rafinament politic.

Pe de altă parte, reprezentanții noștri în structurile europene vor fi exponenții imaginii pe care persoanele aflate deja în grupul select și-o vor face despre noi. Personalitatea și pregătirea profesională a celor trimiși acolo va spune multe despre fiecare dintre noi, va avea implicații de imagine, economice și politice. Iată de ce conținutul cu care vom contribui din punct de vedere uman în cadrul instituțiilor europene este la fel de important ca și ambalajul în care este învelit.

Mă voi referi în această declarație politică la parlamentarii noștri europeni, deoarece constat că alegerile din primăvara viitoare sunt considerate de liderii politici ca fiind o repetiție pentru alegerile din 2008, un exercițiu electoral oarecare. Or, a porni de la această premisă este o eroare care ne va costa enorm. Nu poți să obligi România să fie reprezentată în Parlamentul European (o instituție respectabilă și respectată) de persoane care nu au minime cunoștințe despre Uniunea Europeană sau legislația din domeniu. Nu poți să îi condamni pe români la o imagine creată de persoane controversate și necalificate, de dragul competiției electorale.

Pentru prima dată, partidele politice românești trebuie să își dovedească maturitatea și, de ce nu, adevărata apartenență la valorile europene, dând jos haina populismului, cu riscurile de rigoare. Pentru prima dată nu mai este cazul să punem persoane-locomotivă în cap de listă.

PNL a definitivat și a aprobat în organismele sale de conducere un set foarte dur de criterii în urma cărora vor fi aleși viitorii parlamentari europeni liberali. Ca să fac un rezumat, un liberal în Parlamentul European va trebui să aibă o reputație ireproșabilă, să nu fie traseist, să nu fi fost securist, să nu fie hoț. De asemenea, bilele albe îi vor fi acordate numai în cazul în care cunoaște cel puțin o limbă străină, dacă are studii universitare și dacă are cunoștințe despre funcționarea instituțiilor europene. Până la acest punct, criteriile sunt eliminatorii, deci neîndeplinirea oricăruia dintre ele îl scoate din competiție pe concurent. Dacă a trecut de acest test, liberalul român în Parlamentul European va trebui să prezinte un proiect politic al mandatului său de europarlamentar, să aibă experiență în administrația publică, să fi avut implicare în diverse proiecte referitoare la Uniunea Europeană, să aibă studii de masterat sau doctorat și să cunoască cât mai multe limbi oficiale ale UE.

Par complicate și greu de respectat aceste deziderate, dar sunt absolut necesare și de maximă importanță. De la 1 ianuarie, participăm direct la construcția UE, putem să creăm proiecte, să schimbăm stări de fapt. Suntem în joc, iar calitatea echipei aliniate la start este primordială. Să nu transformăm alegerile pentru Parlamentul European într-o ceartă de maidan! Este o chestiune la care vă rog să reflectați.

Vă mulțumesc pentru atenție!

    Ovidiu Ioan Silaghi - declarație politică intitulată Atacurile la Fondul Proprietatea vor genera noi procese la CEDO;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

"Atacurile la Fondul Proprietatea vor genera noi procese la CEDO"

În ultimele două săptămâni am asistat la o avalanșă de procese pierdute de statul Român la CEDO. Fără nici o excepție, toate procesele pierdute la Strasbourg se referă la probleme legate de nerespectarea legislației din domeniul retrocedărilor imobiliare și funciare. Sau, în egală măsură, unei legislații în domeniu aflată în contradicție cu principiile proprietății. Cine este vinovat de numărul mare de procese pierdute acum și în ultimii doi ani, se știe: autoritățile centrale și locale din guvernarea PSD, care în anii trecuți nu au aplicat corect legile retrocedărilor; o serie de magistrați care au emis sentințe în conformitate cu "indicațiile prețioase" date de domnul Ion Iliescu procurorului general (să ne amintim celebra declarație de la Satu Mare din 1996, când a solicitat procurorului general să promoveze recursuri în anulare la sentințele care au dat câștig de cauză foștilor proprietari) și ale PSD.

Nu aș fi deschis acest subiect dacă, aproape în fiecare săptămână, nu aș fi interpelat - evident în cadrul unor discuții particulare, neoficiale - de către o serie de parlamentari europeni, buni cunoscători ai realităților din România, și care îmi atrag atenția că există riscul ca, peste patru sau cinci ani, CEDO să pronunțe și mai multe sentințe împotriva statului român din cauza situației la zi în ceea ce privește despăgubirile pentru foștii proprietari. Concret, parlamentarii europeni susțin că unui demers salutar al Guvernului Tăriceanu, și anume înființarea Fondului Proprietatea, i se pun bețe în roate atât la nivel parlamentar, cât și extraparlamentar. Vreau să atrag atenția că înființarea Fondului Proprietatea este privită cu interes în străinătate, mai ales în Occident, pentru că există oameni de afaceri interesați să investească imediat după listarea fondului la bursă.

Ce observ că se întâmplă la ora actuală? Două partide se opun: PSD și PRM se opun existenței fondului. PSD a avut la dispoziție patru ani pentru a găsi o modalitate de despăgubire a foștilor proprietari care nu-și mai pot primi în natură proprietățile și nu a făcut nimic. Mult trâmbițata lege specială referitoare la despăgubiri care trebuia să fie adoptată încă din iunie 2002, nu a ajuns niciodată pe masa guvernului Năstase. Acum, când în sfârșit s-a găsit o modalitate, un vehicul prin care să fie despăgubiți foștii proprietari - atrag atenția, Fondul Proprietatea nu stabilește modalitățile de despăgubire, așa cum susțin neinițiații și chiar unii foști membri PNL, legea fiind cea care stabilește modalitățile de despăgubire - există forțele politice pe care le-am amintit și forțe oculte care pun bețe în roate fondului.

Plouă cu acuzații nefondate, penibile și chiar caraghioase la adresa fondului. Am să o amintesc doar pe aceea care se referă la faptul că administratorii fondului și susținătorii lor din PNL, vor încerca să se îmbogățească pe seama foștilor proprietari. Mai mult, listarea la bursă este privită de contestatarii de ocazie sau interesați ca o sperietoare. Toate aceste acțiuni concertate împotriva fondului, venite din interiorul Parlamentului și din alte zone, ar putea induce o stare de incertitudine, o credibilitate redusă în rândul posibililor investitori străini și autohtoni. Evident, toți cei care atacă fondul, indiferent că sunt din PSD, PRM, sau au deținut funcții de consilieri prezidențiali sau nu au venit cu o propunere sau cu o soluție alternativă privind despăgubirile.

Avertizez că dacă Fondul Proprietatea nu va fi lăsat să funcționeze se pierde ultimul tren în ceea ce privește despăgubirea foștilor proprietari. Nu este vorba doar de viitoarele procese de la CEDO, este vorba și de o posibilă catastrofă la nivel de imagine în ceea ce privește România.

    Dumitru Avram - declarație politică cu tema Ce fel de politică externă face România?;

Domnul Dumitru Avram:

"Ce fel de politică externă face România?"

Europa de după socialism - înlăturat de pe marea scenă a Istoriei doar doctrinar - a adus cu sine nenumărate întrebări. Noii membri ai UE din 2004 și cei ce se pregătesc să li se alăture la 1 ianuarie 2007 - România și Bulgaria - se întreabă, prin cele mai grave voci ale lor, aparținând formațiunilor politice patriotice și naționalist-luminate, dacă acest moment necesar trebuie însoțit neapărat și de un transfer al suvernității fiecăruia din aceste state către Bruxelles. În același context, fragilizarea relațiilor transatlantice determinată de invazia americană inutilă în Irak și de procesul ratat al lui Saddam Hussein pare a fi fost depășită, cu o singură excepție - România. Raportul de aderare a țării noastre la Uniunea Europeană n-a modificat concepțiile de politică externă ale lui Traian Băsescu. Mai degrabă s-ar putea vorbi despre un hibrid nereușit, care nu va da alte roade decât cele anticipate. "Politica externă a României față de SUA rămâne neschimbată după aderarea la UE, afirmă Traian Băsescu. Vom consolida continuu parteneriatul strategic pe care-l avem cu SUA, întrucât acesta este parte a politicii noastre de securitate". Speriat parcă de propriile-i opțiuni, Traian Băsescu virează brusc spre UE: "Dar noi avem tradiții europene și cultură europeană. Limba noastră este o limbă latină și toate sentimentele noastre sunt legate de Europa. Vom fi niște europeni extraordinari". Poate extra-comunitari, fiindcă este greu de imaginat că restul țărilor membre ale Uniunii Europene vor aplauda frenetic înscrierea politicii noastre externe pe axa Washington-Londra.

Dar Traian Băsescu țintește și mai sus. Subliniind că România va fi un suporter fără rezerve al Tratatului Constituțional și al realizării unei politici externe unice, el afirmă, în același timp, că, din convingere, de data aceasta, vom susține necesitatea unui parteneriat între UE-SUA, fiindcă și Europa are nevoie de o relație cu Statele Unite și, în egală măsură, în perspectiva dificultăților de globalizare, și America are nevoie de o relație specială cu Bătrânul Continent. Teoretic, lucrurile cam așa ar trebui să decurgă. Practic, însă, soluțiile preconizate să stea la baza unui parteneriat UE-SUA nu par deloc viabile. Ca atare, chiar și pentru un marinar cu experiență, încercarea de a sta cu fundul în două luntre este extrem de riscantă. De asemenea, argumentele lui Băsescu, menite să motiveze participarea României la războiul din Irak, se ciocnesc dur cu modul de a gândi al principalelor țări comunitare. De altfel, acest conflict a creat o ruptură între vechea și noua Europă din cadrul UE, între două concepții, iar România nu face decât să contribuie, prin atitudinea actualei Puteri, la această divergență. Cam așa stau lucrurile și în problema impactului pe care politica românească în zona Mării Negre îl are cu viziunile altor țări europene. "Dacă, până acum - spunea Traian Băsescu - responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă la Marea Neagră revenea riveranilor, cu accente deosebite pe Federația Rusă și pe Turcia, ca state cu cea mai mare influență în regiune, iar România încerca, în numele statelor membre NATO, să atragă interesele UE asupra realităților din această zonă, din momentul integrării României este clar că UE va avea frontiere cu problemele Mării Negre, care nu sunt puține".

Greu de crezut că Traian Băsescu va putea să determine implicarea țărilor UE în problemele Mării Negre, deranjând Federația Rusă, tocmai acum când Vladimir Putin a asigurat Occidentul că va avea gaze în cantități suficiente. Și aici, o-ntoarcem ca la Ploiești, din moment ce, după pledoaria pentru Marea Neagră, care trebuie să înceteze de a mai fi un lac rusesc, Traian Băsescu susține că îmbunătățirea relațiilor noastre cu Federația Rusă va fi o constantă a politicii externe românești. Numai că Vladimir Putin, cu experiența profesiunii sale din tinerețe, știe că șeful Statului Român joacă la două capete și, mai ales, pe ce carte mizează.

În opiniile unor europarlamentari, ca și în mediile de presă occidentale, aderarea României la Uniunea Europeană apare destul de controversată. Unii analiști nu ezită să afirme că acest moment este rezultatul unei decizii politice. De ce oare ar fi recurs Uniunea Europeană la o asemenea soluție, după ce ani de zile ne-a fiert în suc propriu? Judecând prin prisma proiectelor de extindere a UE până în nordul Africii, România și Bulgaria n-ar fi putut să fie sărite cu pasul, ca la șotron. În al doilea rând, o serie de țări comunitare (Italia, Franța, Austria, Germania și altele) au plasat capitaluri importante în economia noastră, iar fructificarea lor n-ar fi deloc posibilă în condițiile în care România ar fi respinsă ori amânată de la aderare. Pe de altă parte, temându-se că țara noastră nu va reuși să atingă obiectivele în privința sistemului judiciar, luptei împotriva corupției, siguranței alimentare, a utilizării fondurilor comunitare, redresării agriculturii și a altor cerințe menționate în Raportul de la Strasbourg, României i se vor aplica măsurile de salvgardare prevăzute în Tratatul de aderare. Așadar, dilemele și controversele legate de aderarea României au loc și în sânul Uniunii Europene. Până la aderarea efectivă a țării la marea familie europeană mai sunt numai două luni. Oare ce dileme și ce surprize ne mai rezervă această perioadă?

Deocamdată, Traian Băsescu a dat o fugă până în India, copilul preferat al Americii...

    Cristian Stănescu - declarație politică cu subiectul Sondaje mincinoase;

Domnul Cristian Stănescu:

"Sondaje mincinoase"

Se perpetuează obiceiul ultimilor ani, mai ales că se vehiculează cu jumătate de gură alegeri anticipate, ca arma sondajelor de opinie mincinoase să fie folosită din plin. E ca si când după 16 ani de nerealizării democratice, cetățenii n-ar fi învățat că puterea are suficiente metode prin care cei care împart procentele în sondaje să-și primească partea leului!

Cine este cuprins de exaltare de procentele anunțate de diversele institute de sondare a opinie publice, nu face decât să se îmbete cu apă de la robinet.

Ceea ce rețin după experiența ultimilor 16 ani este că indiferent cine este la putere, fie PSD, fie PNL cu sau fără PD și invariabil, eternul UDMR, toți au ca obiectiv dorința nerealizată de a diminua prezența PRM-ului pe scena politică a țării.

Tot din experiență am văzut că lucrul acesta nu este posibil, ba, din contră, atunci când sondajele de opinie arată scăderi sau stagnări ale PRM în preferințele electoratului, realitatea votului a fost crudă cu cei care ne-au vrut răul.

Este absolut imposibil, pentru oricine are un dram de înțelepciune, să creadă că oameni ca Theodor Stolojan sau Mona Muscă pot conduce în topuri ale încrederii populației în personalitățile politice ale momentului, iar un președinte de partid cum este domnul senator dr. Corneliu Vadim Tudor să fie cotat sub ei!

Este rușinos pentru instituția sondajului să promovezi, din interese obscure, oameni cu probleme evidente de imagine, precum cei amintiți.

Teodor Stolojan este doar o marionetă în mâinile păpușarului de la Cotroceni, care, după ce s-a făcut bine (știm și noi ce probleme de "sănătate" a avut înaintea alegerilor din toamna anului 2004!), încearcă să spargă PNL-ul neaservit președintelui.

Mona Muscă urmează aceeași traiectorie nederatizată a președintelui Traian Băsescu, vrând, evident, să se răzbune pe cei care au exclus-o din partid si au dat-o jos de pe soclul moralității pe care se cocoțase fără pic de jenă.

Problema este și rămâne a celor din PNL, nu este a noastră, dar afectează din plin populația țării, care în niciun caz nu o duce și nici nu o să o ducă mai bine pentru că Stolojan face platforme liberale pe care le prezintă prin jurul capitalei.

Sondajele mincinoase aruncate pe piață cu nerușinare se bat cap în cap, pe de-o parte cetățenii au o încredere extrem de mare în cei aflați vremelnic la putere, dar recunosc, într-o proporție covârșitoare, că nu trăiesc deloc mai bine, așa cum s-a promis în campania electorală.

Păi atunci, de unde așa o încredere în președintele statului, care numai de problemele cetățenilor nu se ocupă? De unde așa o încredere în Mona Muscă, Theodor Stolojan, Gheorghe Flutur, Anca Boagiu, Teodor Atanasiu (ministrul suspendat al apărării), Radu Berceanu, Sulfina Barbu sau Sebastian Vlădescu?

Pentru ce merite deosebite?

Nu este cazul să fim crezuți naivi, pentru simplul motiv că nu suntem. Toți cei pe care i-am numit mai sus nu au făcut nimic cu adevărat pentru cei care ar trebui să "trăiască bine"!

Nu o să mă refer prea mult la perdeaua de fum aruncată cu insistență de manipulatorii de profesie de la Cotroceni, cum că PNG-ul lui Becali vine puternic din urmă, calcă totul în picioare și ajunge să aibă același scor electoral cu Partidul România Mare. Hai că e bună gluma! E ca și când am compara un armăsar cu o mârțoagă! Cine poate să creadă așa ceva?

Oricum, pe noi nu ne sperie sondajele mincinoase, ba din contră ne întăresc convingerea că PRM este o forță, este singurul partid care face opoziție cu adevărat în Parlamentul României, mai ales că PSD-ul a sărit de curând în barca puterii.

Respectiva barcă, doamnelor si domnilor, ia apă! Aveți grijă, în curând se va scufunda!

    Relu Fenechiu - declarație politică PSD a depășit granița demagogiei;

Domnul Relu Fenechiu:

Declarație politică: "PSD a depășit granița demagogiei"

Săptămâna trecută am fost obligat să iau poziție și să critic unele ieșiri tipice epocii de tristă amintire a anilor '50 ale președintelui PSD, domnul Mircea Geoană. Mă văd nevoit să revin astăzi, pentru că liderul partidului purtătorilor de tricouri roșii cu chipul lui Che Guevara pe piept a întrecut cu mult unitatea de măsură a demagogiei.

Citez un pasaj dintr-un ziar central: "Înarmat cu 600.000 de broșuri și 250.000 de fluturași despre "Faptele și Minciunile Alianței D.A.", Geoană a criticat pe rând deciziile reprezentanților PNL-PD și și-a dat cu părerea că frecvența "minciunilor guvernamentale" este de 20 pe lună, până în prezent fiind inventariate de către social-democrați un număr de 1.000."

Plecând de la acest pasaj, se observă clar că este vorba de o clasică acțiune de campanie electorală - din informațiile pe care le dețin, astfel de fluturași precum și unele "critici" au fost făcute de domnul Geoană și suita sa în locuri publice, printre care și Piața Obor, zonă electorală foarte dragă celor din PSD. Nu faptul că liderii PSD au avut acțiuni publice de campanie electorală mă miră, ci faptul că nimeni nu s-a sesizat. Legislația electorală este clară: campania se face cu 30 sau 45 de zile înainte de alegeri. Ori nu știu să avem vreun scrutin în luna noiembrie sau decembrie 2006.

Trecând la chestiunile de fond, sunt tare curios să aflu cum a ajuns domnul Geoană la concluzia că reprezentanții PNL-PD au mințit de 1000 de ori, și zilnic de 20 de ori. Nici măcar în cele mai negre zile ale fostei guvernări ale partidului-stat, PSD, nu am auzit vreun coleg de-al meu de partid sau de alianță care să inventarieze atât de multe încălcări de promisiuni ale guvernării Năstase. Și, slavă Domnului, au fost multe! Tehnica domnului Geoană nu frizează doar demagogia, ci și lașitatea. Face afirmații neadevărate - nu a spus nimic concret - în fața unui auditoriu mai puțin instruit și mizează pe setea de subiecte a mass-media.

O singură dată, președintele PSD a avut - în fața aceluiași auditoriu - o acțiune concretă. Tot în Piața Obor, tot în luna octombrie, dar în anul 2005, șeful PSD a demarat o acțiune de strângere de semnături pentru "forțarea" introducerii în legislația electorală a sistemului de vot uninominal. Sincer să fiu, la momentul respectiv chiar am fost de acord cu domnul Geoană, deși bănuiam că este vorba tot de un exercițiu ieftin de imagine. Mi-am zis, în octombrie 2005, că senatorii și deputații din PNL și PD din viitoarea (la vremea respectivă) comisie parlamentară de elaborare a Codului Electoral nu vor avea viață grea, când vor propune votul uninominal, urmând să aibă și OK-ul celor din PSD. M-am înșelat amarnic. "Campionii" votului uninominal din octombrie 2005, au început în ultima lună să declare că soluția cea mai viabilă ar fi votul preferențial pe listă. Episodul "Obor octombrie 2005" a fost, ca și cel din octombrie 2006, unul din numeroasele din piesa de teatru demagogic în care PSD este un actor desăvârșit.

PS: Propun colegilor mei, Mihai Voicu și Valentin Iliescu, în calitate de președinte, respectiv vicepreședinte al comisiei parlamentare pentru elaborarea Codului Electoral să solicite, când vor începe dezbaterile pentru legea alegerilor parlamentare, listele de semnături strânse de PSD în octombrie 2005.

    Aurel Olărean - declarație politică cu tema Simplificarea obținerii vizelor pentru cetățenii Republicii Moldova - o reparație morală față de frații noștri din afara Uniunii Europene;

Domnul Aurel Olarean:

"Simplificarea obținerii vizelor pentru cetățenii Republicii Moldova - o reparație morală față de frații noștri din afara Uniunii Europene"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Zilele care ne mai despart de aderarea în Uniunea Europeană sunt tot mai puține și deja problemele specifice încep să se arate. De la 1 ianuarie 2007 frontierele de est ale UE se mută pe Prut, și, ca o consecință directă și frații nostri moldoveni devin cetățeni non-comunitari. Acesta va fi unul dintre prețurile plătite de România pe soclul integrării, o condiție esențială și acceptată tacit încă de la începutul procesului de aderare europeană.

În aceste condiții specifice, demersurile pe ultima sută de metri, prin care Ministerul Afacerilor Externe încearcă să ușureze această tranziție care depășesc cadrul strict al relațiilor dintre două țări vecine, fiind vorba, în fond, de o relație frățească între membrii aceluiași neam dar despărțiți de vicisitudinile istoriei, este mai mult decât binevenită. De la 1 ianuarie, România trebuie să se supună unor reguli de călătorie europene care exclud libera circulație pe teritoriul românesc a cetățenilor moldoveni. Astfel, ca viitori cetățeni europeni, românii nu vor avea nevoie de vize pentru a trece Prutul, în schimb cetățenii moldoveni vor fi obligați să îndeplinească această formalitate.

Suntem siguri că în curând și Republica Moldova va decide să reintre în procesul de transformări democratice care ii va permite a accede la statutul de stat membru al UE, dar până atunci Ministerul Afacerilor Externe nu poate, decât, să încerce implementarea unui regim de vize pentru cetățenii moldoveni, cât mai flexibil și cu un maxim de facilități posibil de oferit în condițiile respectării legislației comunitare în materie.

Aceasta este unica compensație morală pe care România o poate oferi, deocamdată, fraților noștri de dincolo de Prut, pe care istoria a vrut să-i despartă de patria mamă și pe care, chiar și acum, tot istoria, îi ține departe și despărțiți de o nouă frontieră.

    Dumitru Ioan Puchianu - declarație politică: Ministerul Culturii și Cultelor refuză să repare o eroare morală a istoriei. De ce oare?;

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"Ministerul Culturii și Cultelor refuză să repare o eroare morală a istoriei. De ce oare?"

Domnule președinte

Stimați colegi

Regina Maria a dorit ca, după moartea sa, în 1938, inima să să odihnească într-o mică bisericuță aflată pe malul Mării Negre, la Balcic. Familia i-a respectat dorința astfel că trupește rămășițele Reginei au fost înhumate alături de strămoșii săi la Curtea de Argeș, iar sufletește inima sa a rămas pe malul mării, în locurile atât de iubite cât a fost în viață. Sărmana Regină nu avea însă de unde să știe că România va pierde în 1940 Cadrilaterul și inima sa nu își va mai găsi de atunci liniștea meritată.

In aceste condiții istorice precare, familia regală a decis ca relicvele spirituale ale Reginei, inima sa, să fie depuse într-o altă capelă aflată în vecinătatea Castelului Bran, un alt loc de refugiu mult îndrăgit de ea. Dar din nou istoria și-a spus cuvântul în destinul rămășițelor Reginei. Odată cu venirea comuniștilor la putere capela a fost închisă, ca mai apoi inima Reginei Maria să fie definitiv mutată în subsolurile Muzeului Național de Istorie, unde zace și astăzi. Se tăia astfel o ultimă legătură cu simbolurile monarhiei din România, autoritățile vremii motivând însă gestul lor, culmea ipocriziei, prin faptul că numai așa se puteau asigura măsuri de protecție.

Astăzi, după 70 de ani de la moartea Reginei Maria, autoritățile locale, clerul și Casa regală continuă să susțină și s-ă ceară Ministerului Culturii și Cultelor ca inima Reginei să fie repusă în locul meritat și cinstit de toți: capela Castelului Bran. Lucrurile tergiversează, nici un for competent nu se implică, iar Ministerul Culturii invocă, paradoxal, același motiv pueril preluat de la autoritățile comuniste: numai în subsolul Muzeului Național de Istorie pot fi asigurate condiții de siguranță și securitate pentru integritatea acestor relicve.

Aspectul moral nici nu este luat în seamă, faptul că o bucățică din istoria acestui neam zace într-un subsol, nu contează, iar dorința familiei este ignorată. Scuzele și motivațiile sunt inutile, iar faptul că din motive pur istorice dorința Reginei ca inima sa să fie depusă la Balcic nu a putut fi respectată nu înseamnă că alternativa este subsolul Muzeului Național. Dacă capela Castelului Bran nu oferă măsuri de siguranță maximă, ea poate fi securizată și locuitorii din zonă sunt dispuți să sprijine chiar și material această inițiativă. În aceste condiții poziția adoptată de către Ministerul Culturii și Cultelor este de neînțeles, pentru că a da curs dorinței Casei Regale și a românilor de a expune acest vestigiu într-un cadru public, nu ar fi decât o măsură reparatorie față de meritele Reginei Maria în istoria acestui neam.

    Vladimir Alexandru Mănăstireanu - declarație politică cu titlul Decalogul guvernării portocalii;

Domnul Vladimir Alexandru Mănăstireanu:

"Decalogul guvernarii portocalii"

1. Când ești în opoziție, dă în dușmanul tău fără încetare chiar dacă nu ai dreptate. Cel mai important este să îți atingi scopul.

2. Minte cât poți de mult. Astfel vei deveni mult mai credibil.

3. Să nu faci ce ai spus că face dușmanul tău. Dar dacă poți, fură mai mult decât se poate fura.

4. Nu pune nicioadată în aplicare Programul de guvernare. S-ar putea ca peste patru ani să nu mai ai ce promite în campania electorală.

5. Dacă poți să faci un lucru vara, amână-l cât mai mult. Iarna nu vei putea fi acuzat că nu ai avut bunăvoință.

6. Chiar dacă membrii tăi de partid sunt arestați pentru corupție, tu arată cu degetul tot spre opoziție. Tot ei sunt vinovați pentru fărădelegile tale.

7. Să nu îți înșeli niciodată partenerul de coaliție, dar dacă poți să o faci, fă-o cu nerușinare.

8. Creează cât mai multe crize. Nimeni nu își va da seama că de fapt nu faci nimic.

9. Dacă ești președinte umblă cât mai mult în cârciumi. Astfel te va iubi electoratul și mai mult.

10. Să îți iubești prietenii care au cotizat în campania electorală ca pe tine însuți. Dă-le cât mai multe contracte, aranjează cât mai multe licitații și îngrașă-le conturile cu bani publici. Numai așa vei avea pensia asigurată.

    Cristian Mihai Adomniței - intervenție pe tema Viitorul Comisar European - plusvaloare pentru România;

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

"Viitorul Comisar European - plusvaloare pentru România"

Am deplină încredere în nominalizarea pe care domnul prim ministru o va face pentru funcția de Comisar European, fără să știu în acest moment care va fi aceea. Am încredere deplină în ierarhia de valori pe care domnul Călin Popescu Tăriceanu o va avea în vedere în momentul în care va face această nominalizare pentru că toți suntem de acord că această persoană prin calitățile și prin activitatea depusă până în acest moment trebuie să aducă plus valoare României ca țară europeană.

Mă bucură faptul că s-au vehiculat atât de multe nume, majoritatea din rândul PNL, ceea ce dovedește faptul că am reușit ca și popor să ne scoatem valorile la lumină, să le dăm recunoaștere și să le folosim ca și vectori de imagine pentru România.

CV-urile candidaților la acest înalt post sunt impresionante și vor face o imagine extrem de bună în cercurile politice europene, României.

Sunt de două ori mândru, pentru că doi dintre candidați sunt ieșeni. Este o situație onorantă pentru Iași, oraș care-și reconfirmă statutul de casă a marilor valori naționale și iată acum și internaționale.

Poate suna paradoxal, dar mă bucur că decizia în ceea ce privește viitorul Comisar European este atât de dificilă.

Felicit fiecare candidat pentru acest post pentru faptul că numele său reprezintă plus valoare pentru România.

    Daniel Buda - declarație politică cu titlul Limbă de lemn de la Bunica;

Domnul Daniel Buda:

"Limbă de lemn de la Bunica"

Intr-o broșură care se dorea o analiză critică a guvernării intitulată "Bogații, mai bogați! Săracii, mai săraci!", PSD-ul a înfierat cu mânie proletară cei doi ani de guvernare ai Alianței Dreptate și Adevăr PNL-PD. Din malaxorul criticilor n-au lispsit referirile la despăgubirile acordate celor cărora li s-au naționalizat fabricile de către guvernul comunist.

Datoria unui partid de opoziție este aceea de a critica guvernarea. Problema este însă cum și mai ales ce convoi semantic utilizează. Or, din acest punct de vedere, PSD-ul demonstrează că a rămas același, că este același PDSR cu rădăcini antedecembriste, cu mentalităși și limbaj de lemn. Noua creație ideologică a PSD demonstrează ca acest partid nu a învățat nimic din cei 2 ani de opoziție, că nu și-a reformat discursul și nici modul de a face politică.

Alegerea lui Mircea Geoană ca președinte al PSD a fost pentru mulși o speranță. Nu doar pentru cei din PSD sau pentru electoratul PSD, ci și pentru cei care iubesc democrația și consideră că România are nevoie de partide politice europene și de o opoziție constructivă. Din nefericire, Mircea Geoană președinte al PSD a generat tot atâtea deziluzii. Episodul cu ultima broșură demonstrează acest lucru. In fond se pare că titlul și textul broșurii au fost gândite de Ion Iliescu, sa ca acesta le-a împrumutat puțin reformatorilor limba de lemn. Deci "Limbă de lemn de la Bunica".

Nu Ion Iliescu vorbise despre proprietate ca despre un "moft", despre retrocedarea pădurilor ca despre o "prostie istorică" sau despre alternanța la guvernare ca despre o "meteahnă de care românii nu s-au lecuit" ? In orice caz, după această ultimă broșură, Ion Iliescu nu mai are de ce să fie supărat pe Mircea Geoană și poate își retractează "laudele" cu care la gratulat imediat după alegeri. Oricum pe Mircea Geoană nu-l prinde un asemenea gen de discurs și nu știu ce vor spune colegii lui diplomași de la Washington. După cum nu-l prinde nici plimbatul prin piețe cu "pupezi politice" de vânzare. Este regretabil că Mircea Geoană a îmbrăcat costumul de carnaval politic al lui Ion Iliescu. Nu i se potrivește și în plus e prea ponosit. Dacă PSD tot dorea să apară pe "piașă" cu un astfel de material, mai bine îl introducea în scenă pe Ion Iliescu, pentru care băile de mulțime sunt bine venite, făcându-i bine la longevitatea politică. Mircea Geoană ar fi trebuit să-și reamintească de celelalte episoade neplăcute cu ieșitul în piașă, din campaniile electorale.

Discursul de ultimul moment al PSD denota însă o realitate foarte gravă. PSD-ul arată că nu poate gândi altfel decât în termenii unui stângism extrem, frate cu comunismul. Mai lipsea doar ca PSD-ul să cheme la "lupta de clasă" și la luptă împotriva "orânduirii nedrepte". Asemenea discurs este incompatibil cu statutul PSD de partid social-democrat și de membru al Internaționalei Socialiste. Ne putem pune în mod firesc întrebarea, cât de european este PSD-ul.

In realitate, acest partid este prizonierul unui discurs cu lipici la un electorat pe care însuși PSD-ul și l-a fabricat după 1989: electoratul care se teme de capitalism, de economia de piață, electoratul care este obișnuit cu pomenile de la stat și care are mentalitatea de asistat. In fond de aceea PSD-ul nu s-a descotorosit până acum de Ion Iliescu. PSD-ul pendulează de la Ana la Caiafa între tentașia discursului social-democrat european și capcana discursului social mieros, adresat celor mulți, care vorba aceluiași Iliescu "trăiesc din muncă cinstită". Dovada adevărată a europenizării și modernizării PSD-ului o va constitui abandonarea lui Ion Iliescu și a discursului de lemn al acestuia. Aflat în plin proces de comprimare, PSD-ul nu-și poate permite însă să cultive un altfel de discurs, un discurs care l-ar lipsi de susșinerea electoratului său tradițional. Ba mai mult, știe că doar acest electorat îi poate asigura nucleul dur al procentelor din sondajele de opinie.

Făcând o analiză a guvernării la mijloc de mandat, PSD-ul ar fi trebuit să prezinte și un bilanș propriu ca partid de opoziție. Poate că dacă PSD-ul și-ar fi facut mai bine datoria și în mod constructiv ca partid de opoziție, și rezultatele guvernării pe care o critică astăzi ar fi fost și mai bune. Din păcate însă, în acești doi ani de opozișie, PSD-ul a fost mai preocupat de luptele pentru funcțiile interne din partid, de aranjamente de culise, de aruncatul responsabilităților pentru pierderea puterii și mai ales de pasarea datoriilor din campania electorală. Ca partid de opozișie PSD-ului nu i-a mai rămas de împărțit decât funcțiile din organizații și datoriile electorale.

Frustrarea liderilor PSD este de înțeles, dar deocamdată trebuie să se resemneze cu statutul de opoziție, care și așa constituie pentru ei o provocare, poate unerori mult prea mare. In fond, dacă ar fi fost atât de buni pe vremea când s-au aflat la guvernare nu ar mai fi ajuns în opoziție.

Si mai e ceva. Ca lideri de partid cu declarații de avere demne de politicieni occidentali, cei din PSD nu pot veni azi să se plângă că azi în România cei bogați au devenit mai bogați, iar cei săraci au devenit mai săraci. Nu de alta dar nu-i crede nimeni că sunt "săraci și cinstiși".

    Cătălin Lucian Matei - declarație politică având ca subiect Autonomia Ținutului Secuiesc - un deziderat imposibil de acceptat;

Domnul Cătălin Lucian Matei:

"Autonomia Ținutului Secuiesc - un deziderat imposibil de acceptat"

După ce s-a străduit, fără prea mult succes, să solidifice autonomia teritorială maghiară, aruncând mărul discordiei în Coaliția guvernamentală, prin susținerea mai mult decât obsesivă a Statutului Minorităților Naționale și a așa-zisei autonomii culturale, Marko Bela pregătește un nou joc politic, murdar am putea spune, înfiintarea "Uniunii pentru Ținutul Secuiesc".

Deși persoanele aparținând minorităților naționale au și așa prea multe drepturi și libertăți în România, scopul unei astfel de alianțe rămâne unul sigur și precis: dobândirea autonomiei pe criterii etnice în Ținutul Secuiesc și impunerea limbii maghiare ca limbă oficială în zonele în care secuii sunt majoritari. Aceasta este culmea tupeului! Să fii un bun amfitrion și musafirul să-și impună dominația pe casa ta, pentru simpul motiv că ai greșit prin a fi prea ospitalier cu musafirul.

Pentru a duce la îndeplinire acest deziderat fundamental, Marko Bela întinde o mână chiar și Consiliului Național Secuiesc (CNS), grupare cu care UDMR nu s-a aflat până acum în relații tocmai prietenești, dar cum se procedează în politică, te faci frate și cu necuratul ca să obții ceea ce dorești.

Conducătorii CNS au menționat faptul că este inerentă organizarea unui referendum privind autonomia ținutului secuiesc care să aibă loc indiferent de ceea ce vor spune autoritățile locale și nu numai. Mi se pare inadmisibil ca o asociație, fie ea chiar și una maghiară, să afirme public că nu ține cont de autoritățile statului român, că poate trece oricând la acțiune pentru a-și pune în practică intențiile, evident neconstituționale, antiromânești, peste limita bunului simț și a spiritului pragmatic.

Această atitudine reprezintă, de departe, însă, și o stratagemă politică mai mult decât evidentă. Reluarea în forță a problemei autonomiei teritoriale, într-un moment în care viața politică a României traversează un moment destul de sensibil pentru istoria sa, poate atrage un capital politic secuiesc însemnat pentru Uniune.

Știm cu toții că, pentru obținerea autonomiei Ținutului Secuiesc este nevoie atât de schimbarea cadrului legislativ românesc, dar mai ales de revizuirea Constituției. Acest lucru nu poate fi realizat în prezent atâta timp cât integrarea României în Uniunea Europeană bate la ușă și orice modificare radicală a politicii românești, considerată a fi un pas greșit pentru țara noastră, ne-ar putea costa chiar integrarea. Cred că ar trebui să ne mai gândim și la interesele României, pentru că dincolo de toate, noi trăim în România și suntem cetățeni ai acestei țări.

Prevederile legislației europene nu obligă nici un stat membru la acordarea de autonomii minorităților pe criterii etnice.

Aș dori să îl întreb pe președintele Traian Băsescu dacă, în calitatea sa de garant al Constituției, este de-acord cu ce se întâmplă în acest moment în actuala guvernare.

Dacă se va dovedi perseverență în acest demers al UDMR-ului vom putea trage concluzia că declarațiile liderului maghiar nu au fost făcute întâmplător, ci intenționat, cu câteva luni înainte de aderarea României la Uniunea Europeană. Aceste aspecte, nu tocmai plăcute pentru țara noastră, mă duc cu gândul la declarațiile făcute la Miercurea Ciuc de liderul UDMR și consider că, pe cale de consecință, acestea sunt incompatibile cu atribuțiile lui Marko Bela în Guvern, mai ales că sectorul pe care îl coordonează vizează activitatea din domeniul integrării europene.

În urma acestor declarații, liderul UDMR, Marko Bela, ar trebui să aibă o fărâmă de bun simț și să își prezinte demisia din Guvern, deoarece promovează o politică antistatală și antiromânească, ceea ce vine în contradicție cu scopul în vederea căruia a fost numit.

Vă mulțumesc.

    Ioan Hoban - declarație politică intitulată În Maramureș, jumătate dintre procesatorii de carne și lapte au fost închiși;

Domnul Ioan Hoban:

"În Maramureș, jumătate dintre procesatorii de carne și lapte au fost închiși"

Aflat recent în România, vicepreședintele Comisiei de agricultură și dezvoltare rurală a Parlamentului European declara că în UE există o oarecare reticență în ceea ce privește aderarea României și Bulgariei.

În opinia vicepreședintelui Comisiei de agricultură și dezvoltare rurală a Parlamentului Europei, România va putea face față standardelor europene dacă se va axa pe calitate.

Dar acest lucru presupune investiții foarte mari, lucru infirmat de realitățile din industria de procesare a laptelui și cărnii.

Chiar dacă s-a derulat și se derulează Programul "Fermierul", chiar dacă se fac eforturi pentru alocarea unui buget sporit agriculturii, pentru cofinanțarea Programului Sapard, pentru a veni în sprijinul celor care vor să obțină fonduri prin acest program, oamenii nu știu cum să acceseze creditele sau nu au curajul să facă acest lucru.

Așa cum se prezintă lucrurile, e greu de crezut că România va putea să crească capacitatea de procesare a laptelui de la un miliard de litri la 2,5 miliarde de litri, pentru a ne atinge cota negociată cu Uniunea Europeană de 3 miliarde de litri de lapte, care trebuie procesat.

E de admirat optimismul ministrului agriculturii, care speră că și în domeniul cărnii, anul viitor capacitatea de prelucrare va crește cu un milion de tone, prin noile fabrici care vor fi deschise cu bani de la Sapard.

Până atunci, în Maramureș, inspectorii Direcției Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, controlând unitățile de procesare a laptelui și cărnii, pentru a se asigura că se respectă programul de modernizare în conformitate cu standardele europene, au închis, din cele 65 de unităși de producție existente în județ, 31.

Motivul? Administratorii acestora nu au avut resurse pentru restructurare. Dintre cele 34 rămase, 21sunt în domeniul procesării laptelui și 13 de procesare a cărnii. Acestea vor primi autorizașie de funcționare doar dacă se înscriu în standardele de calitate impuse de Uniunea Europeană.

Aceste unități trebuie sprijinite să acceseze programe de finanțare, altfel după 1 ianuarie își vor închide porțile.

Am stat de vorbă cu reprezentanții unora dintre aceste unități. Unii sunt resemnați, alții nu au încredere în Programul Sapard, alții nici n-au auzit de programul Sapard - îmbunătățirea prelucrării și marketingului produselor agricole și piscicole, Măsura 1.1.

    Adrian Semcu - despre Ziua Armatei - prima în care Armata Română nu are un ministru și ultima înaintea integrării europene...;

Domnul Adrian Semcu:

Ziua Armatei. Prima în care Armata Română nu are un ministru și ultima înaintea integrării europene...

La începutul lunii iulie, Teodor Atanasiu a acuzat-o pe Adriana Saftoiu ca oferă presei informații "pe surse" (fără a putea fi citată) prin care îl discreditează. Pe 11 iulie, consiliera președintelui Băsescu a depus, la Parchetul Militar, o plângere penală de abuz în serviciu contra intereselor persoanei. Și, tot atunci, deputatul PSD Eugen Bejinariu a depus o plangere împotriva cererii lui Atanasiu pentru retragerea trupelor din Irak.

In urma celor doua acuzații, președintele Traian Băsescu a semnat, pe 12 septembrie, Decretul de suspendare a ministrului Atanasiu. Ministrul liberal a contestat Decretul la Curtea de Apel, însă magistrații au respins cererea acestuia.

Teodor Atanasiu a fost chemat la audieri de procurorul militar Dan Voinea. Același procuror l-a informat, ulterior, că nu există probe pentru începerea urmăririi penale. În consecință, s-a anunțat neînceperea urmăririi penale.

Ministrul Athanasiu este încă suspendat. Astfel poate fi rezumat, în... trei paragrafe, destinul unui om care nu a greșit cu nimic în fața legii, dar a călcat pe bec în fața unui președinte jucător.

"Între timp", într-un interviu acordat ziarului The Daily Mail, generalul Richard Dannatt a afirmat că militarii britanici ar trebui să se retragă din Irak în viitorul apropiat.

"Între timp", românii au marcat, sărbătorind, ultima incorporare obligatorie a tinerilor pentru satisfacerea serviciului militar. Și tot... "între timp", în campania de strângere de semnături pentru retragerea trupelor românești din Irak, sute de mii de români au semnat pentru.

Mâine este Ziua Armatei. Prima în care Armata Română nu are un ministru, și ultima înaintea integrării europene...

    Ion Luchian - comentariu pe marginea proiectelor de legi ale siguranței naționale;

Domnul Ion Luchian:

Doamnelor și domnilor deputați,

S-a discutat foarte mult în ultima perioadă pe marginea proiectelor de legi ale siguranței naționale, așa cum au fost acestea propuse, pe de-o parte de Cotroceni, pe de altă parte de Guvern.

Acest pachet de legi, care peste puțin timp urmează să intre în dezbaterea Parlamentului, s-a aflat pentru mai mult timp sub lupa reprezentanților societății civile, aceștia observând, în mare parte, faptul că forma dată de Guvern este mai bună decât cea a Cotrocenilor, remarcându-se importanța respectării în primul rând a drepturilor cetățenilor.

Astfel, în timp ce pachetul elaborat de reprezentanții serviciilor secrete sub egida Cotrocenilor se centra asupra siguranței naționale, pachetul Guvernului s-a orientat asupra protecției drepturilor cetățenești, în această variantă securitatea României fiind "starea națiunii, a comunităților sociale, a cetățenilor și a statului ... asigurată ... în scopul exercitării neîngrădite a drepturilor și libertăților cetățenești". Așa cum bine observa un analist prin această nouă filozofie a securității naționale, evidențiată în proiectul Guvernului, are loc o nouă despărțire de comunism.

Aș vrea să remarc faptul că varianta finalizată de Guvern elimină privilegiile excesive ale ofițerilor de informații, că serviciile nu mai pot să desfășoare activități economice sau să aibă propriile societăți comerciale, lucru deosebit de important pentru că aceste activități erau nocive din două motive: pe de-o parte, parlamentul nu avea un control asupra adevăratului buget al serviciilor, ca atare nu putea avea un control asupra operațiunilor lor, iar pe de altă parte aceste activități economice ale serviciilor încalcă legea concurenței, pentru că serviciile de informații pot deține informații din interior, fapt care încalcă principiile liberei concurențe.

De asemenea, varianta Guvernului are prevederi clare privind conducerea Serviciilor, eliberarea din funcție a directorilor, situația interimatului; există prevederi mai detaliate privind controlul asupra Serviciilor, în special controlul parlamentar; autorizarea pentru desfășurarea unor activități operative prin care se restrâng drepturi și libertăți o poate da numai un judecător, conform acestei variante.

Cu toate aceste prevederi foarte bune ale proiectului Guvernului, remarcate și de membri societății civile, jocul politic remarcat cu ocazia votului dat directorilor SRI și SIE ar putea funcționa și în cazul acestor legi, ceea ce ar putea duce la adoptarea pachetului legislativ gândit de Cotroceni care are în vedere mai degrabă sporirea atribuțiilor Serviciilor decât protecția cetățeanului.

Este responsabilitatea noastră, a membrilor Parlamentului, să cântărim foarte bine problema și să avem grijă ca aceste legi ale siguranței naționale să fie adoptate în forma lor cea mai bună, cea care are în vedere în primul rând respectarea drepturilor și libertăților cetățeanului și protejarea acestora prin intermediul Serviciilor.

Vă mulțumesc,

    Emil Radu Moldovan - declarație politică cu tema România, dincolo de cifre;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"România, dincolo de cifre"

În aceste zile suntem asaltați din toate părțile de creșteri din ce în ce mai spectaculoase ale bugetelor ministerelor. Ni se prezintă aceste creșteri ca fiind o mare realizare a actualei puteri, care vor duce în viitor la o îmbunătățire a nivelului de trai al populației.

Însă dacă aruncăm o privire asupra creșterilor veniturilor bugetare ce au fost anunțate anul trecut vom vedea că ele nu au condus la nici o îmbunătățire a traiului populației așa cum era normal, ba chiar din contră am putea spune acesta s-a înrăutățit continuu astfel că nu este greu de dedus care va fi soarta acestor noi creșteri bugetare.

Dacă ne uităm dincolo de cifre observăm că în ciuda celor peste 4% din PIB acordați sănătății, bolnavii îngheață de frig în spitale, iar din cauza lipsei acute de medicamente și a situației igienice ce lasă de dorit, au mai multe șanse să se îmbolnăvească decât să se vindece. Oficialii de la minister sunt prea puțin interesați de situația existentă în sistemul de sănătate. Văzându-se scăpați la bani, prima lor grijă este să-și reînnoiască parcul auto pentru a avea condiții la standarde europene. Dar bolnavii care sunt transportați cu ambulanțe vechi de peste douăzeci de ani și insuficient dotate cu aparatură medicală când vor beneficia de condiții la nivel european.

Situația este aceeași și în ceea ce privește învățământul care, potrivit guvernanților, a beneficiat anul aceste de investiții record iar anul viitor va avea un buget de peste 5 % din p.i.b., în timp ce multe școli sunt pe jumătate renovate, altele nu au grupuri sociale iar în majoritatea școlilor este frig autoritățile fiind depășite de situație.

Având în vedere situația existentă, domnule prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu și domnilor miniștri, vă întreb cine a beneficiat de pe urma acestor creșteri bugetare dacă nu populația? Nu cumva o oligarhie din care fac parte foarte mulți oameni din actuala putere.

Constatăm că la doi ani de la preluarea puterii, actuala guvernare ne prezintă cu foarte mult fast ce va face în viitor. Dar nu despre ce a realizat în acești doi ani. Tocmai pentru ca nu a făcut altceva decât să înrăutățească situația românilor. După această logică românii ar trebui să trăiască în viitor, bazându-se pe promisiunile guvernanților și uitând cu totul de ziua de astăzi cu toate grijile ce le aduce.

Ceea ce observăm este însă că românii împovărați din ce în ce mai mult de greutățile de zi cu zi, și uitați de actuala guvernare, trăiesc din ce în ce mai mult în trecut, cu gândurile la vremurile de dinainte de 1989.

    Daniela Popa - declarație politică privind situația pensionarilor chiriași în imobilele revendicate de către foștii proprietari;

Doamna Daniela Popa:

"Declarație politică privind situația pensionarilor, chiriași în imobilele revendicate de către foștii proprietari"

Legea nr.10 din 8 februarie 2001 reglementează regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Sunt stabilite condițiile de restituire în natură, precum și măsurile reparatorii în cazul în care nu este posibilă retrocedarea imobilului.

Ordonanța de urgență nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări de Legea nr. 241/2001, stabilește condițiile în care chiriașii au dreptul să locuiască în imobilele revendicate și procedurile de urmat în cazul în care aceștia trebuie să părăsească locuința.

Problema retrocedării acestor imobile determină situații critice. În cazul pensionarilor, problema este foarte delicată. Rezolvarea acestor cazuri trebuie să aibă în vedere situația extrem de dificilă în care se află această categorie de chiriași. Veniturile lor mici nu le dau posibilitatea nici să plătească chirie și nici să cumpere o locuință.

Ca soluție de moment ar putea fi decizia de prelungire a duratei contractelor de închiriere pentru chiriașii imobilelor redobândite de foștii proprietari sau de moștenitorii acestora, pentru o perioadă de maxim 3 ani.

Consiliile locale trebuie să se implice în rezolvarea, cu prioritate, a cazurilor în care chiriașii sunt pensionari. În aceste situații, considerăm că este oportun ca durata contractului de închiriere să se prelungească până la soluționarea problemei locative a chiriașului, de către consiliul local.

    Constantin Traian Igaș - intervenție cu tema 24 octombrie - Ziua Internațională a Organizației Națiunilor Unite;

Domnul Constantin Traian Igaș:

"24 octombrie-Ziua Internațională a Organizației Națiunilor Unite "

Doamnelor și domnilor deputați,

În acest an, pe data de 24 octombrie, sărbătorim al 61-lea an de la înființarea Organizației Națiunilor Unite (ONU). Organizația a luat ființă mai întâi ca alianță politică pe timp de război (încă din 1942), ulterior, după alți trei ani, la 24 octombrie 1945 ea devenind o organizație internațională.

Se cuvine să marcăm acest moment, cu atât mai mult cu cât începând din anul 1955, la zece ani de la înființarea ca organizație internațională și țara noastră a devenit membră a acestei mari familii mondiale ce se numește, mai pe scurt, ONU.

Ca cea mai importantă organizație internațională din lume, Organizația Națiunilor Unite a fost înființată imediat după terminarea celui de-al doilea război mondial, iar în prezent ea numără nu mai puțin de 191 de state membre. Principala sa misiune este aceea de a asigura pacea mondială, respectarea drepturilor omului, cooperarea internațională și nu în ultimul rând respectarea dreptului internațional.

ONU reunește în prezent mai multe agenții și joacă un rol deosebit de important în implementarea și respectarea principiilor din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Se acordă un sprijin deosebit cu precădere țărilor ce se află în tranziție spre democrație, acolo unde accente deosebite se pun pe acordarea de asistență tehnică pentru realizarea unor alegeri libere și corecte, sau pe revizuirea constituțiilor și îmbunătățirea structurilor judiciare.

Cele cincizeci și una de state ce au pus bazele acestei organizații în anul 1945, se angajau să mențină pacea prin cooperare internațională și securitate colectivă.

Fiecare dintre cele 191 de state membre s-au angajat, odată cu aderarea, să accepte și să respecte obligațiile prevăzute în Carta Națiunilor Unite, care este de fapt un tratat internațional ce stabilește principiile de bază ale relațiilor internaționale, între care cele mai importante sunt: menținerea păcii și securității internaționale, dezvoltarea relațiilor de prietenie între națiuni, cooperare pentru rezolvarea problemelor internaționale, respectul pentru drepturile omului și armonizarea acțiunilor tuturor statelor.

În această organizație, fiecare stat, indiferent de cât de mare sau de mic este, cât de bogat sau de sărac este, are un cuvânt de spus în rezolvarea oricăror conflicte internaționale și se bucură de drepturi egale de vot.

Odată cu numirea domnului Kofi Annan în funcția de secretar general al ONU, din 1997 a început practic o reformă în cadrul organizației, reformă care a pus în practică o serie de idei, a adus modificări la nivelul programului de lucru atât la nivel central cât și la nivel local, toate acestea urmărind de fapt un singur lucru: situarea Organizației Națiunilor Unite la cel mai înalt nivel al practicilor internaționale.

Ne dorim în acest moment ca Organizația Națiunilor Unite să contribuie în continuare la menținerea păcii mondiale și să rămână pe mai departe același organism de mare încredere care a devenit de-a lungul ființării sale.

Vă mulțumesc.

    Radu Lambrino - declarație politică cu tema Tăierile de copaci și ilegalitățile Primăriei Timișoara;

Domnul Radu Lambrino:

"Tăierile de copaci și ilegalitățile Primăriei Timișoara"

Obiectul acestei declarații politice îl constituie un fapt care, în sine, deși ar putea părea unul banal, are pentru timișoreni nu doar o semnificație afectivă ci și o latură care ține de legalitatea întregii situații.

Concret, este vorba despre planul Primăriei Timișoara de tăiere a aproximativ 35 de tei din centrul istoric al orașului, zona Bulevardul Revoluției - Strada "Proclamația de la Timișoara" fără anunțarea riveranilor și consultarea populației. Neducerea la bun sfârșit a acestui plan se datorează intervenției unui grup de ziariști care, contrariați de doborârea primului tei în cursul zilei de miercuri, 11 octombrie, de către o echipă de intervenție care refuza orice dialog pe tema avizului de mediu necesar unei astfel de operații, au reclamat situația la Garda de Mediu. Ce s-a întâmplat după aceea nu poate să nu ne ridice semne de întrebare în legătura cu buna funcționare a administrației publice locale și cu buna-credință a celor care o conduc: Garda de Mediu a constatat că întregul proiect de modernizare a zonei are la bază o autorizație de construcție fără aviz de mediu și care nu respectă planul de urbanism și, în consecință, a amendat Primăria Timișoarei cu 50.000 RON în conformitate cu prevederile Legii protecției mediului.

Spuneam la începutul acestei declarații politice că faptul în sine are mai multe semnificații. Prima dintre acestea, cea afectivă, se leagă de memoria și de identitatea cetățenilor orașului Timișoara. Indiferent că veți vorbi cu oameni care s-au născut și au crescut în acest oraș, cu turiști sau cu oameni de afaceri străini care se stabilesc aici, una dintre remarci a acestora va fi legată de frumusețea zonei centrale în care clădirile și piețele istorice alternează cu parcurile și spațiile verzi.

Cum este posibil ca, în chiar mijlocul acestui oraș, Primăria Timișoarei să decidă distrugerea aliniamentului de copaci de pe un întreg bulevard? Dacă ar fi prima situație de acest fel ar putea părea una accidentală. Din păcate, lucrurile nu stau așa, și ne-o arată chiar protestul Asociației Ariergarda, condusă de scriitorul Daniel Vighi, protest apărut a doua zi după tăierea primului copac: "Ariergarda protestează față de intenția de a transforma Strada ‚Proclamația de la Timișoara' in ceva similar deșertului din zona Küttl - Maria, unde au fost tăiați copacii si înlocuiți cu ghivece cu flori atârnate de stâlpi".

Ceea ce este așadar fără precedent nu este propriu-zis "deșertizarea", alte zone ale orașului având deja parte de acest tratament. Fără precedent este modalitatea în care Primăria a înțeles ignore instituțiile abilitate și să ocolească prevederile legale în domeniu. În numele unei prost înțelese descentralizări a administrației publice locale, Primăria Municipiului Timișoara și-a eliberat singură o autorizație de construcție pentru refacerea respectivei zone luând aprobări doar de la regiile și instituțiile direct subordonate. Așa s-a ajuns în situația în care, în locul avizului de mediu care ar fi trebuit obținut de la Agenția de Mediu, Primăria și-a eliberat autorizația în 2006 în baza unui aviz de mediu (a) solicitat de o altă instituție, (b) acordat în 1999 și expirat în 2004 și (c) vizând un alt tip de lucrări decât cele desfășurate acum de Primărie.

Ca să avem însă dimensiunea completă asupra celor întâmplate mai trebuie adăugat că, în tot acest timp, cetățenii obișnuiți sunt blocați luni în șir de aceeași instituție, Primăria Timișoarei, demersul lor de obținere a unei autorizații de construcții lovindu-se de incapacitatea așa-numitului "Ghișeu unic" de a gestiona situația și de a rezolva solicitările.

Încheiem cu speranța că zona Bulevardul Revoluției - Strada "Proclamația de la Timișoara" nu va fi transformată într-o fâșie de beton cu ghivece pe stâlpi și aceasta nu doar din rațiuni care privesc aspectul și arhitectura orașului, dar și pentru sănătatea locuitorilor acestuia. Primăria ar trebui ca, odată cu stoparea momentană a tăierii celorlalți tei de pe bulevard, să intre în legalitate din punct de vedere al autorizației de construcție prin obținerea tuturor avizelor necesare de la instituțiile abilitate, nu înainte însă de a consulta cetățenii pe această temă și de a asculta astfel și opinia locuitorilor orașului Timișoara, supranumit până nu demult, datorită spațiilor sale verzi, și "orașul florilor".

    Daniela Popa - declarație politică privind distribuirea profitului Companiei Naționale Loteria Română - SA în scopul creșterii pensiilor și dezvoltării rurale;

Doamna Daniela Popa:

"Declarație politică privind distribuirea profitului Companiei Naționale "Loteria Română" - SA în scopul creșterii pensiilor și dezvoltării rurale"

Dorința României de a atinge standarde de dezvoltare europene impune un efort deosebit mai ales în domeniul investițiilor. Prin bogăția și potențialul său, mediul rural reprezintă o componentă de bază a viitorului României. Dezvoltarea și creșterea nivelului de trai în mediul rural nu sunt posibile fără investiții și alocări financiare majore.

Dezvoltarea rurală a beneficiat de o deosebită atenție în politica ultimilor ani. Fondurile de pre-aderare și, pe viitor, fondurile structurale au avut și vor avea ca obiective dezvoltarea agriculturii, dezvoltarea și diversificarea activităților economice care să genereze venituri alternative în mediul rural, formarea profesională a specialiștilor de la sate, investiții în infrastructură, dezvoltarea agroturismului etc. Dinamizarea vieții economice în mediul rural face parte din efortul general de integrare europeană.

Efortul de modernizare a satului românesc nu trebuie să se bazeze doar pe finanțarea de la Uniunea Europeană, ci trebuie să fie susținut și din veniturile proprii statului român. În acest context, am conceput o propunere legislativă, pe care o considerăm oportună, privind repartizarea a 50% din profitul Companiei Naționale "Loteria Română" - SA la bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în scopul finanțării programelor de dezvoltare rurală.

De asemeni, propunerea legislativă prevede adoptarea unor măsuri de protecție socială orientate către pensionari. Astfel, profitul Companiei Naționale "Loteria Română" - SA se constituie ca sursă de finanțare a bugetul asigurărilor sociale de stat, alocându-se un procent de 50% din acesta. Destinația acestor sume este creșterea cuantumului pensiilor.

În acest sens, facem un apel la toate grupurile parlamentare și la colegii noștri din Executiv, de a susține prin votul lor propunerea legislativă, în scopul creșterii nivelului de trai al pensionarilor și a populației din mediul rural.

    Monica Maria Iacob Ridzi - declarație politică intitulată Roadele populismului;

Doamna Monica Iacob-Ridzi:

"Roadele populismului"

Mi-a fost dat recent să aud o părere, pe cât de absurdă, pe atât de mincinoasă. Chipurile, protecția socială ar fi specialitatea și slăbiciunea guvernărilor de stânga! Nimic mai fals! Statistica ne arată, fără drept de apel, că în Europa, în materie de protecție socială, România ocupă în prezent locul doi, după Franța. Evident, s-au luat în calcul toate ajutoarele și alocațiile bugetare acordate populației nevoiașe, raportate procentual la produsul intern brut pe cap de locuitor. Așadar, vă rog să rețineți: suntem a doua țară a Europei la capitolul "protecție socială", deși avem la guvernare o coaliție de centru dreapta!

Dar stânga noastră de azi, ajunsă în sfârșit în opoziție, adică acolo unde îi este locul, cere zgomotos noi și felurite subvenții. După ce s-au instalat confortabil în vile somptuoase, între două audieri la DNA, liderii social-democrați plâng pe capete, de mila celor săraci. Prin urmare, nu în protecție socială s-a specializat stânga neocomunistă din România, ci într-un populism jalnic și ieftin, aducător de voturi.

Un exemplu elocvent de populism și ipocrizie îl reprezintă Ordonanța e urgență a Guvernului nr. 41/2001, prin care premierul de atunci, Adrian Năstase, a introdus subvenția la apa rece pentru populația nevoiașă a Văii Jiului. Domnul Năstase a uitat însă să identifice sursa de finanțare, lăsând această dureroasă problemă în seama consiliilor locale din cele sase orașe ale Văii Jiului. Deci, prin Ordonanța nr.41, guvernul de atunci "a ordonat" primarilor să plătească subvenția pentru apă de la bugetele locale, adică de pe spinarea celor cca. 100.000 de locuitori ai Văii Jiului, calificați drept "bogați" de către statistica PSD-istă.

Așa cum este formulată, Ordonanța nr.41 obligă două treimi din populația Văii Jiului să plătească apa pentru treimea nevoiașă. Dincolo de cinismul ei fără margini, Ordonanța nr.41 încalcă grosolan principiile autonomiei locale. Nu e de mirare că primarii de atunci (în marea lor majoritate, membri PSD) nu s-au grăbit să o pună în aplicare. În consecință, creanțele companiei care gestionează apa potabilă în Valea Jiului (condusă pe atunci tot de PSD!) au crescut alarmant. Drept urmare, noua conducere a RAAVJ, în baza unui temei legal discutabil, a sistat aplicarea ordonanței Năstase, care oricum nu s-a aplicat niciodată.

Așadar, populismul de stânga, materializat într-o ordonanță de neînțeles, a creat haos și confuzie, nemulțumind practic pe toată lumea. Cei cca. 100.000 de locuitori "avuți" (în viziunea PSD-ului) din Vale nu doresc, pe bună dreptate, să plătească apa rece pentru cei săraci. Nu este obligația lor de a face protecție socială locală! Iar cei nevoiași își cer drepturile, tot mai vehement, instigați pe față, culmea, tocmai de către organizația PSD Petroșani, autoarea morală a ordonanței. Folosind un limbaj ordinar, de care s-ar rușina până și ultimul partid extremist, PSD Petroșani, în numele luptei de clasă, îndeamnă la răzvrătire. Se zvonește că PSD-ul local pune la cale o nouă mineriadă - a apei potabile. Desigur, totul pare o glumă, dar să nu uităm că și celelalte mineriade au pornit, nevinovat, de la confuzia semănată, metodic, de către instigatori de profesie. Vorba cântecului: "Ce naște din Iliescu, mineriade mănâncă!"

România se află la doar două luni de aderarea la Uniunea Europeană, structură foarte rezervată în ceea ce privește subvențiile. Cu toate acestea, m-am adresat Ministerului de Finanțe pentru a găsi bani la bugetul central (nu local!), în vederea finanțării efectelor acestei ordonanțe neterminate care, în populismul ei deșănțat, reprezintă un exponat în plus pentru un posibil muzeu al fosilelor comuniste.

    Roberta Alma Anastase - declarație politică intitulată Armata română - în prag aniversar;

Doamna Roberta Alma Anastase:

Declarație politică intitulată "Armata română - în prag aniversar".

Armata României este o instituție fundamentală a statului și reprezintă "sprijinul cel dintâi și cel din urmă al unui neam" - așa cum o definea Simion Mehedinți.

Sărbătorirea zilei armatei în lume s-a instituit, în mod diferențiat de la o țară la alta după primul război mondial, cu scopul de a oferi societății civile posibilitatea evocării faptelor de arme sau evenimentelor importante din viața fiecărei oștiri. Aceste zile au fost stabilite în funcție de momentele de istorie semnificative ale fiecărei țări.

Din anul înființării armatei române(1830) până în 1951, nu a existat o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituții. Ziua Forțelor Armate Române a fost sărbătorită pe 2 octombrie în primii ani după sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Motivul principal al deciziei de schimbare a zilei Armatei trebuie căutat în faptele eroice ale Armatei Române și în rezultatul acestora: reîntregirea graniței de Vest a României și anularea, de facto, a prevederilor Dictatului de la Viena. Această zi, încă de la instituirea ei, a devenit un simbol al tuturor bătăliilor și eroilor neamului românesc.

Astăzi, când integrarea României în Uniunea Europeană este o certitudine, obiectivul esențial al armatei a rămas în esență același: de apărare a valorilor și intereselor fundamentale ale statului și cetățenilor României, iar la acesta se adaugă necesitatea unor capabilități sporite și reale de a răspunde noilor riscuri și amenințări pe plan global și regional. Modernizarea domeniului militar trebuie să se coreleze cu cerințele noului mediu de securitate. Armata Română trebuie să fie în măsură să răspundă angajamentelor față de organizațiile internaționale, în conformitate cu procedurile de operare standard ale NATO sau ale ONU. Principalele elemente generatoare de forță și de tărie ale armatei sunt factorul uman și factorul financiar. Finalitatea modernizării constă în asigurarea unei forțe militare eficiente, puternice, profesioniste, adecvată cerințelor acestui secol al transformărilor rapide, pentru ca armata română este angrenată în operațiuni complexe, desfășurate și în afara granițelor țării, care presupun o experiență militară bogată și dotare tehnică pe măsură.

Integrarea României într-un mediu de securitate colectivă depinde în esență de sistemul de parteneriate, de capacitatea de a dezvolta relații militare cu statele membre ale NATO și ale U.E. Pentru realizarea obiectivelor de securitate națională, România trebuie să se adapteze instituțiilor euro-atlantice și europene și să-și consolideze rolul în alte structuri de securitate. România este membră cu drepturi depline în cadrul NATO și scopul principal al Alianței constă în apărarea împotriva terorismului internațional și împotriva pericolului folosirii armelor de distrugere în masă, care urmăresc destabilizarea statelor civilizate și crearea unor stări de insecuritate globală și regională.

În actualul context internațional, participarea militarilor români la campania împotriva terorismului și la acțiunile de menținere a păcii în teatre de operații din Irak, Afganistan, Bosnia și Kosovo sau la alte misiuni ale ONU reprezintă un argument puternic că țara noastră poate fi un generator de stabilitate în sud-estul Europei și un factor important în apărarea valorilor Uniunii Europene.

Ultima încorporare marchează înscrierea României în rândul celor 12 state din lume în care există serviciu militar, dar nu este obligatoriu. Prin promovarea militarilor de carieră Armata va reuși pe viitor să acționeze cu profesionalism oriunde situația o impune.

Armata Română este un partener viabil și de încredere în construcția securității mondiale și vă rog să-mi permiteți să adresez un "La Mulți Ani" călduros tuturor veteranilor de război, cadrelor militare în rezervă și retragere, cadrelor active și salariaților civili care reprezintă cu cinste această instituție.

    Marius Rogin - intervenție intitulată Organizația Națiunilor Unite - în zi de sărbătoare;

Domnul Marius Rogin:

Declarație politică intitulată "Organizația Națiunilor Unite în zi de sărbătoare"

În această zi de 24 octombrie, se împlinesc 61 de ani de la înființarea uneia dintre cele mai importante organizații mondiale, pe care cu toții o cunoaștem după inițialele ei: ONU.

Organizația Națiunilor Unite a luat naștere în 24 octombrie 1945, odată cu încheierea celui de-al doilea război mondial, iar importanța ei decurge tocmai din principalul ei scop: acela de menținere a păcii. Toate cele 191 de state membre ale ONU sunt angajate pentru îndeplinirea acestui obiectiv. Însă, în afara acestui principal obiectiv de menținere a păcii mondiale, mai regăsim și pe cele de respectare a drepturilor omului, cooperare internațională și, nu în ultimul rând, respectare a dreptului internațional.

Fiecare dintre statele membre se bucură de drepturi egale. Dacă la momentul înființării au aderat la principiile organizației nu mai puțin de 51 de state, în prezent numărul lor se ridică, așa după cum am mai spus-o, la 191 de membri, între care, începând cu anul 1955, se numără și România. Toți acești membri sunt deciși să contribuie la menținerea păcii, prin cooperare internațională și securitate colectivă, și își asumă obligațiile prevăzute în Carta Națiunilor Unite, un tratat internațional care stabilește principiile de bază ale relațiilor internaționale. În același timp, organizația oferă mijloace pentru rezolvarea conflictelor internaționale și pentru formularea de politici în chestiuni care ne afectează pe toți. Toate statele membre ONU, indiferent de mărimea lor, de puterea lor economică, de orientarea politică sau de nivelul de democratizare, au un cuvânt de spus în organizație și drept egal de vot.

Începând din 1997, odată cu numirea domnului Kofi Annan în funcția de secretar general al organizației, s-a început practic o reformă, prin punerea în practică a mai multor idei, s-au operat o serie de modificări în programul de lucru și structură, atât la nivel central, cât și la nivel local, toate acestea urmărind să aducă organizația Națiunilor Unite la cel mai înalt nivel al practicilor internaționale.

Toate operațiunile de menținere a păcii în care s-a implicat organizația au fost însă și costisitoare. Cu toate acestea, Organizația Națiunilor Unite alocă anual pentru operațiunile din întreaga lume sume mai mici decât bugetul primăriei orașului New York de exemplu, pentru departamentele de pompieri și poliție. În plus, operațiunile de menținere a păcii sunt substanțial mai ieftine decât alternativa: războiul.

Toate statele membre au obligația legală de a-și plăti cota parte din costurile acestor operațiuni, formula împărțirii fiind extrem de complexă, dar agreată de către state. În pofida acestei obligații, datoria țărilor față de bugetul misiunilor de menținere a păcii este de aproximativ 1,2 miliarde dolari SUA.

Se cuvine să amintesc, cu această ocazie, câteva dintre cele mai recente operațiuni de menținere a păcii în care a fost implicată și Organizația Națiunilor Unite: Bosnia-Herțegovina, Timor Leste, Sierra Leone, Liberia, Nigeria sau Sahara de Vest.

România consideră oportune propunerile privind sincronizarea structurilor ONU cu problematica de interes actual: protejarea drepturilor omului, reconstrucția post-conflict, combaterea terorismului și a proliferării armelor de distrugere în masă.

Și pentru că suntem la ceas aniversar, mi-aș dori ca Organizația Națiunilor Unite să rămână în continuare acea organizație care a devenit de-a lungul existenței sale: una de mare încredere și importanță pentru fiecare dintre noi.

    Stelian Duțu - declarație politică intitulată Cine și ce mai caută prin gunoi?;

Domnul Stelian Duțu:

Declarație politică: "Cine și ce mai caută prin gunoi?"

Zilele trecute am văzut cum un distins și stimabil domn social-democrat, cu funcție de conducere și răspundere politică și administrativă, răscolea de zor printr-un coș de gunoi. După ce, inițial, aruncase în același coș o anumită sumă de bani. Este drept, după anul 1989, între coșul de gunoi și clasa politică există o legătură profundă. Prin prestația jalnică de-a lungul celor 15 ani de politică post-decembristă, o bună parte dintre politicienii contemporani și-au construit singuri un drum cu deznodământ trist: coșul de gunoi. Însă nu vorbim despre orice fel de coș de gunoi, ci despre cel care doare cel mai tare: coșul de gunoi al istoriei.

Pentru orice politician cu pretenții de performanță în sistemul politic, nimic nu este mai grav și mai dureros decât ca, după multiple activități ce țin de viața politică, nimeni să nu-și mai aducă aminte de el. Iar cartea de istorie să-i găsească, doar prin indulgența autorului, un loc la categoria "și alții".

Datorită acestei categorii de politicieni, am suferit cu toții mulți ani din cei 15 de așa-zisă democrație post-decembristă. Iar mai mult ca sigur, momentul integrării europene nu va face ca sistemul politic românesc să înregistreze peste noapte o metamorfoză prea profundă, în sensul valorizării ei la standardele europene. În acest fel, coșul de gunoi al istoriei românești va avea ce macera timp îndelungat.

Dar pe lângă politicienii care ajung la coșul de gunoi al istoriei, zilele trecute s-au pus bazele unei noi categorii de reprezentanți ai clasei politice: politicieni care caută prin gunoi. Ei da, o asemenea categorie este demnă de cartea de istorie. Desigur, nu de istoria cu care ne mândrim, ci pentru istoria de care trebuie să ne ferim.

Am văzut nenumărați oameni necăjiți, care încă mai caută o coajă de pâine pe unde pot, inclusiv în diverse locuri de depozitare a gunoaielor. Desigur, viața te poate arunca unde nu te aștepți. Astăzi, poți fi un om de succes, iar mâine, printr-un complex fatal de împrejurări, poți ajunge să dormi pe stradă, să cauți prin tomberoane pentru a-ți asigura hrana zilnică.

Social-democratul nostru nu are nici un fel de legătură cu această categorie defavorizată. De unde putem trage concluzia că răscolitul prin gunoaie nu este doar apanajul celor cu burta goală, prost îmbrăcați și fără acoperiș deasupra capului. Poate fi și caracteristica unor persoane cu milioane de euro în cont, care se plimbă în mașini și yahuri de lux, în costume scumpe și cu iz de parfumuri pe măsură.

Să fiu sincer, până zilele trecute nu am mai întâlnit un reprezentant al clasei politice, și edil, de altfel, care să aibă atâta dare de mână încât să arunce bani la gunoi. Cred că nici rudele mătușii Tamara nu și-ar permite un asemenea lux. Este drept, nici n-ar da vreun ban din averea personală celor care au cu adevărat nevoie, ci, cel mai probabil, s-ar așeza pe muntele de bani, așteptând să facă pui.

Stimabilul domn nefericit care a fost surprins cu mâna în coșul de gunoi, efectuând mișcări halucinante de aruncare, căutare și recuperare a unei sume de bani, reprezintă o nouă fază în care intră clasa politică românească, la numai două luni distanță de integrarea europeană.

Mulți politicieni se închină doar în fața unui singur idol: vițelul de aur. Mai nou, avem politicieni care fac temenele în fața tomberonului și îi aduc sume de bani drept ofrande. Poate că se așteaptă ca din tomberonul împricinat să iasă vreun duh fermecat, cu puteri miraculoase în împlinirea dorințelor.

Cert este însă faptul că Europa trebuie să ne găsească mai curați. Cazurile de politicieni care își înfundă buzunarele pe spatele oamenilor, care privesc legea în bătaie de joc, care nu știu ce caută în Parlament, care vor să fie aleși doar pentru a face niscaiva afaceri și, mai nou, care caută prin gunoaie, trebuie să devină de domeniul trecutului. Destinația lor trebuie să fie unică: coșul de gunoi al istoriei.

Imaginea României în lume este dată de fiecare, dar în special de clasa politică. Atâta timp cât printre noi vor mai exista politicieni care se încadrează în tipologia "coș de gunoi", nu este de mirare că Europa civilizată ne va privi ca pe niște reprezentanți ai țărilor bananiere.

    Dan Grigore - declarație politică intitulată «Partidul Social Democrat face opoziție de dragul opoziției»;

Domnul Dan Grigore:

Declarația politică de astăzi se intitulează: "Partidul Social Democrat face opoziție de dragul opoziției".

Modul în care P.S.D., principalul partid de opoziție din România, își construiește și promovează strategia politică de partid care secondează actuala putere nu mai poate surprinde nici clasa politică, nici mass-media și nici măcar cetățenii simpli, adevărații deținători ai puterii, prin voturile pe care, o data la 4 ani le acordă celor care identifică soluțiile problemelor majore cu care se confruntă societatea.

În cadrul unor acțiuni mai ample desfășurate la nivel național sub egida "Fapte și minciuni ale Alianței D.A.", organizația P.S.D. din județul Ialomița a hotărât să prezinte electoratului ialomițean toate nerealizările coaliției aflate la guvernare. Reprezentanții P.S.D. au ieșit în stradă și, prin intermediul "unor jalnice xerocopii și anemice pliante"-, așa cum aprecia editorialistul Ziarului "Știrea"-, au prezentat situația "dramatică" în care se află țara de la preluarea puterii de Alianța Dreptate și Adevăr. Aceste acțiuni au culminat cu organizarea unei conferințe de presă, în care, președintele P.S.D Ialomița, Silvian Ciupercă, a încercat să convingă presa locală de importanța și anvergura acțiunilor al căror coordonator a fost, scăpând din vedere un aspect fundamental: politica de opoziție nu se face bifând o acțiune lipsită de coerență și substanță, care nu a avut nici un impact asupra publicului vizat - public devenit imun la demagogie ieftină - ba, mai mult, s-a încadrat fără drept de apel în sfera ridicolului.

Este cea mai clară și palpabilă dovadă a faptului că P.S.D. este un partid aflat în cădere liberă, care se dezintegrează treptat și care nu mai reușește să se organizeze astfel încât să poată face opoziție în limitele bunului simț și respectând principiile care ar trebui să guverneze politica unui partid de opoziție din România, la mai bine de 16 ani de la instaurarea democrației și pluralismului politic. Protestul P.S.D. apare într-un moment în care au loc o serie de greve ale angajaților din sectorul bugetar și denotă lipsa de viziune și de maturitate politică a unui partid a cărui prestație pe eșichierul politic lasă de dorit.

Mesajul promovat în cadrul campaniei de care amintem anterior este "Puterea portocalie trebuie să plece". Unde, când și de ce să plece aceasta nu a știut să precizeze președintele Ciupercă, lucru care subliniază o dată în plus, deși nu mai era nevoie, totala lipsă de logică și coerență a unei acțiuni al cărei scop îl constituie influențarea electoratului ialomițean. Se pare că Partidul Social Democrat refuză sistematic să accepte o realitate dură și din ce în ce mai pregnantă: aceea că este un partid dezintegrat, bazat pe o strategie politică ce nu mai este de multă vreme fundamentată pe nevoile și așteptările electoratului din România. Ce nu înțeleg liderii P.S.D., atât cei de la centru, cât și cei locali, este faptul că o politică elaborată și structurată pe alte direcții decât pe cele regăsite în realitatea economico-socială a unei țări este, apriori, sortită eșecului.

"Demonstrația de forță" a P.S.D. Ialomița în materie de acțiuni de opoziție evidențiază, din păcate, faptul că în politica românească încă mai există partide care fac opoziție de dragul opoziției.

    Miron Ignat - declarație politică intitulată Populația și integrarea în Uniunea Europeană;

Domnul Miron Ignat:

"Populația și integrarea în Uniunea Europeană"

România parcurge ultimii pași ai procesului de aderare în Uniunea Europeană. În curând vom fi membri cu drepturi depline ai acestei mari familii europene și, parcă, statutul nostru de români - locuitori ai Europei - va fi altfel. Vom fi înainte de toate europeni.

Toate celelalte subiecte ale zilei pălesc în fața acestui mult-așteptat moment al integrării noastre. Posturile de televiziune, presa, toate prezintă beneficiile acestei aderări. Se vorbește despre libertăți și drepturi extinse. Se insistă asupra liberei circulații a forței de muncă. Teoretic, orice român va avea libertatea și dreptul de a ocupa orice post, în orice țară membră a Uniunii europene. Ideea generală este că includerea noastră în acest mare "club" va aduce stabilitate, mai ales economică, țării noastre, va însemna o viață mai bună pentru toți.

Sunt de acord că integrarea României în Uniunea Europeană este un pas firesc, normal și necesar pentru o dezvoltare economică constantă și susținută. Sunt de acord că numai împreună cu alte state, nu singuri, putem porni pe un drum ascendent, pentru că dispunem de resursele și de potențialul necesar.

Însă, stimate colege, stimați colegi, în tot acest entuziasm al dispariției granițelor și al promisiunilor pentru o viață mai bună, să nu-i uităm pe cei care, pe teritoriul țării noastre, în sate și localități izolate, nu au posibilitatea de a afla ori înțelege ce va fi cu viața lor după această mult râvnită integrare. Ce va fi cu viața țăranilor, agricultorilor, pescarilor, începând cu 2007?

Mă voi opri aici asupra pescarilor din Dobrogea și din Delta Dunării și pentru că aici locuiește majoritatea etnicilor pe care-i reprezint în Parlamentul României - rușii lipoveni.

În deplasările mele în teritoriu, în discuțiile avute cu pescarii din această zonă, a fost semnalată îngrijorarea acestora cu privire la dezavantajele acestei integrări. Pescarii din Delta Dunării nu au fost informați în legătura cu schimbările ce vor interveni în activitatea lor zilnică, în munca lor, prin care își asigură hrana de zi cu zi.

Ce se va întâmpla cu locul lor de muncă? Ce schimbări ori restricții vor interveni în aspecte precum fondul piscicol, luciul de apă, cotele de pește, sortimentele de pește admise, mărimea ochiurilor de plasă impuse, condițiile de depozitare, transport și predare a peștelui? Acestea sunt doar câteva din problemele și grijile enumerate de pescari.

Activitatea pescarilor este în prezent umbrită de aceste incertitudini. Va fi mai bine pentru ei? Își vor pierde locul de muncă? Ce se va întâmpla? Nefiind informați în legătură cu schimbările obligatorii ce vor interveni începând cu 2007, mulți trăiesc cu teama de a nu plăti scump pentru exercitarea în continuare a acestei activități, în necunoștință de cauză cu privire la modificările ce trebuie aduse o dată cu integrarea.

Sper că autoritățile române vor lua măsurile necesare de informare corectă și completă a pescarilor, privitor la schimbările obligatorii ce vor interveni în activitatea lor și sper, totodată, că și pescarii noștri se vor bucura de avantajele unei vieți mai bune, rezultate din integrarea țării noastre în Uniunea Europeană.

    Florin Iordache - declarație politică intitulată Preocupat de A.N.I., Ministerul Justiției pierde din vedere pachetul de legi privind securitatea națională a României;

Domnul Florin Iordache:

"Preocupat de A.N.I., Ministerul Justiției pierde din vedere pachetul de legi privind securitatea națională sa României"

Așa cum ne-am obișnuit deja, de fiecare dată când există probleme urgente și stringente pe agenda ordinii de zi fie a Guvernului, fie a Parlamentului, ministrul justiției întârzie să apară. Motivul... îl știm cu toții. Doamna ministru este plecată fuguța la Bruxelles, să dea raportul la capitolul "Ce nu vor sa facă parlamentarii" "

Drept urmare, după ce a ieșit în presă și a declarat că membrii Comisiei juridice a Camerei Deputaților "au ciopârțit Legea ANI " trecând în neant practic Legile siguranței naționale, și-a amintit subit că trebuia să transmită Guvernului avizul inerent pentru discutarea pachetului de legi în domeniul siguranței, în ședința Guvernului de săptămâna trecută. În loc de aviz, doamna ministru a transmis "pe fax" doar "niște observații", fără avizul necesar.

Mi se pare că am un "deja vu". Cred că noi, membrii Comisiei juridice a Camerei Deputaților, ne amintim cum, la dezbaterea legilor de modificare a Codului penal și a celui de procedură penală, Ministerul Justiției, în seara de dinaintea dezbaterilor pe fond a acestor două proiecte (aparținând Guvernului), ne-a trimis mai multe seturi de amendamente la amendamente pentru a le studia la foc continuu noaptea și a fi gata pregătiți în a le dezbate la prima oră a dimineții. Așadar, cu o etapă mai devreme, adică la Guvern, istoria se repetă. În plus, se pare că echipa de experți care lucrează la elaborarea proiectului nu a avut consultări cu reprezentanții Ministerului Justiției, așa cum se procedează, de regulă, înainte de o ședință a Executivului. Se pare că de data aceasta, primul-ministru "și-a exprimat accentuat nemulțumirea" față de această situație.

Oricum, ministrul justiției a lipsit de la ședința săptămânală a Executivului, ministerul fiind reprezentat la nivel de secretar de stat.

Oare cât timp va trebui să acceptăm întârzierile doamnei ministru și să îi justificăm fiecare absență ca devenind, deja, ceva firesc? Cred că, în ciuda afirmațiilor sale despre parlamentari, domnia sa își conturează singură imaginea pe care o merită. De fapt, toate faptele sale, ca de altfel și proiectele pe care le înaintează Parlamentului, nu sunt altceva decât oglinda imaginii ministrului justiției însuși.

    Stelian Duțu - declarație politică intitulată Marii eroi încă sunt la locul lor;

Domnul Stelian Duțu:

Declarație politică intitulată "Marii eroi încă sunt la locul lor".

Ștefan cel Mare este cel mai mare român. Îl secondează Carol I și Mihai Eminescu. Rezultatul final al proiectului "Mari Români" ne arată că eroii neamului românesc nu au fost uitați de tot. Încă...

Chiar dacă prezentul fără nici un fel de rădăcină a declanșat un veritabil asalt de sufocare și îngropare a trecutului de glorie, toate demersurile sale au fost sortite eșecului. Spre marea lor cinste, românii nu și-au uitat eroii.

Sunt ferm convins de faptul că acest proiect a dat multe frisoane realizatorilor săi, și nu numai. Pe fondul unei veritabile lipse de modele și valori contemporane fără de care istoria să nu se poată scrie, plecând de la spectrul politic și până la cel cultural, proiectul prezenta marele risc ca între fruntași să se strecoare așa-zișii "eroi" ai momentului, cultivați de media pentru un singur motiv: rating-ul.

Într-o societate în care Ștefan cel Mare este redus în cartea de istorie la câteva pagini, marele rege întemeietor Carol I este dat la uitare de peste cei 50 de ani de comunism și 11 de neocomunism, cu demiurgul Mihai Eminescu redus doar la un controversat autor de stenograme politice, deznodământul acestui generos proiect putea fi unul periculos.

De fapt, realitatea cotidiană ne arată că Ștefan cel Mare, Carol I și Mihai Eminescu, la un loc, au fost și sunt în continuare surclasați în topul rating-urilor de diverși războinici ai luminii, prinți ai manelelor sau politicieni care caută prin gunoi. Mai mult, nu-mi amintesc de când nu am mai urmărit un documentar despre marele domnitor, mărețul rege sau geniul poeziei românești. Pe când toate talk-show-urile sunt pline de figuri interesante, dar care nu au nici un fel de legătură cu cartea de istorie, ci mai degrabă cu o menajerie. Nici măcar la școală copiii nu mai învață cum să-și cinstească eroii, înaintașii noștri, fără de care astăzi nu am mai fi fost unde suntem.

Deznodământul acestui proiect, față de care îmi exprim întreaga satisfacție, ar trebui să schimbe manualele de istorie. Ar trebui să ne schimbe pe fiecare, și în special generațiile ce vin, de a cinsti, a ne apleca cu toții cu mult mai mult respect, recunoștință și smerenie în fața marilor oameni, marilor români care au scris istoria. De fapt, aceasta este istoria noastră, cea scrisă de Ștefan cel Mare, Carol I, Mihai Eminescu, Mihai Viteazu, Alexandru Ioan Cuza, doar câțiva dintre marii noștri români. Altă istorie nu avem, iar ceea ce tot scriem de 50 de ani încoace, la care se adaugă încă 11 postdecembriști, cu greu poate pătrunde în cartea de istorie, alături de marii noștri eroi.

Pentru a nu pângări memoria "nemuritorilor" noștri, poate că ar trebui să închidem cartea de istorie adevărată și elogioasă a națiunii române la anul 1945. Iar de atunci să deschidem alta, care oricum nu va conține decât multe pagini goale.

Nimeni nu se întreabă de ce oare societatea românească este acum, atât de goală?

De ce nu există nimic și nimeni care să poate ține măcar umbra faptelor și lucrărilor eroilor noștri?

Am convingerea că Europa spre care mergem cu viteză poate exista și fără europenii din noi.

Însă noi, în Europa, vom fi nimeni și nimic fără eroi, istorie, limbă și națiune.

    Mircea Man - intervenție având ca temă Ziua națiunilor Unite;

Domnul Mircea Man:

"Ziua Națiunilor Unite"

La 25 aprilie 1945, reprezentanții a 50 de țări s-au întrunit la San Francisco în cadrul unei conferințe internaționale, pe 25 iunie în același an, a fost adoptată Carta ONU, iar pe 26 iunie, după ce China, Franța, Uniunea Sovietică, Marea Britanie, SUA și majoritatea altor țări au prezentat documentul de aprobare, Carta ONU a intrat automat în vigoare, ceea ce a însemnat înființarea oficială a ONU.

Începând din anul 1945, la 24 octombrie, statele membre ONU aniversează Ziua Națiunilor Unite, moment în care comunitatea internațională marchează astfel rarificarea Cartei ONU, care stă la baza înființării și funcționării ONU.

În cei 61 de ani de la înființarea sa, ONU și-a diversificat continuu sfera activității, cu respectarea principiilor Cartei, organizație chemată să facă față unor noi și complexe provocări, care definesc contextul actual al globalizării.

Scopurile ONU sunt menținerea păcii și securității mondiale, promovarea relațiilor amicale între state, bazate pe respectul dreptului de egalitate între diferite popoare și principiul autodeterminării, promovarea cooperării internaționale pentru rezolvarea problemelor internaționale economice, sociale, culturale și umanitare și încurajarea respectării de către întreaga omenire a drepturilor și libertăților fundamentale.

Organizația Națiunilor Unite a fost creată drept instrument al păcii, drepturilor omului și dezvoltării, iar lumea a devenit un loc mai bun grație Organizației Națiunilor Unite. totuși prea mulți oameni sunt astăzi victimele violenței, asupririi, foamei, analfabetismului și maladiilor.

Stimați colegi, noi putem și trebuie să facem mai multe pentru că toți oamenii merită să trăiască într-o lume liberă de frică și violență, deoarece ei merită să aibă speranța că ziua de mâine va fi mai bună decât cea de azi, iar omenirea are mare nevoie de acest lucru.

Țara noastră a fost primită în familia ONU la data de 14 decembrie 1995, având de mai multe ori statutul de membru nepermanent în Consiliul de Securitate și în Consiliul Economic și Social, două dintre organismele principale ale organizației.

Crearea Organizației Națiunilor Unite a pus piatra de temelie a unei noi etape în istoria omenirii, exprimând hotărârea organizației de a preveni o nouă conflagrație mondială, de a menține pacea și securitatea internațională, de a coopera pentru organizarea progresului economic și social, pentru respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

    Vasile Cosmin Nicula - declarație politică intitulată Țara lui Țeapă Vodă;

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

"Țara lui Țeapă Vodă"

Urmașul lui Dracula, cel botezat în licoarea portocalie la Golden Spritz, după ce a aghezmuit prin prezența lui ocultă cursurile de vară ale tinerelor speranțe democrate și social democrate și a bătut pe litoral daireaua, geamparalele și bărbuncul cu minoritățile, își pregătește execuțiile de toamnă. Primul tras în teapă, puțin câte puțin, ca să nu moară de tot, dar nici să nu trăiască fără coșmaruri, a fost chiar primul-ministru, după care au urmat directorii SRI, SIE și Parchetului General, unde și-a instalat cu premeditare înlocuitori docili second hand. A urmat decapitarea Armatei. Pe cine era să instaleze el la Ministerul Apărăii Naționale dacă nu un lup de mare, căruia a avut grijă să-i cumpere din târg două jucării proaspăt vopsite, trecute la reformă de flota britanică?! Tichie de mărgăritar! Afacerea pare să irite atât specialiștii în materie, cât și opinia publică, după ce s-a aflat că cele două fregate consumă combustibil pe ora de funcționare (30 tone) cât producția unei sonde. Prin urmare, se arde gazul de pomană! Astăzi, instituțiile fundamentale ale statului funcționează pe uscat, pe apă, în subteran și în aer numai pe cuvântul de onoare al președintelui. Și ce onoare?! Îngheață apele!

Țepeluș Vodă își asigură astfel, pas cu pas, trecerea în cartea de Istorie Alternativă. Specialiștii în diversiune i-au pus în mână o armă de temut - Dosarele Securității. Acum poate mazili în voie, după necesități și plăceri, adversari și parteneri, dușmani și prieteni, speculând înclinația românilor pentru telenovele și povestioare palpitante cu dosare și angajamente, livrate en gros ori en detail de cerberii instalați la CNSAS. După cum se poate ușor constata, această instituție devine mai odioasă decât cea pe care vrea s-o pună la stâlpul infamiei, prin proporția dușmăniei pe care o seamănă printre români. Urmăriți doar calitatea celor care terorizează zilnic oameni, altădată normali. Aceștia sunt târâți zilnic în fața camerelor de luat vederi, în stradă sau pe treptele instituției, unde Mircea Fă-te că Lucrezi, cu aere doctorale, se face că are ceva treabă chiar atunci când ți-e lumea mai dragă și aruncă fumigene otrăvite asupra celor convocați la Parchetul Moral, devenit marea Inchiziție românească. Mai lipsește rugul medieval pe care să fie săvârșit ritualul purificării.

Puterea de înțelegere și de simțire a tragediei țării, fixată ca într-un insectar pe axa sărăciei, este direct proporțională cu interesul pentru școală, instrucție și educație, manifestate de cel care a recunoscut că a fost (și a rămas) o mediocritate.

Morala: Dacă ai carte, nu ai parte !

    Petre Străchinaru - semnal de alarmă privind situația economică dezastruoasă a județului Covasna;

Domnul Petre Străchinaru:

Ca urmare a sesizărilor primite din partea a numeroși cetățeni, mă văd obligat să trag un semnal de alarmă privind situația economică dezastruoasă a județului Covasna, care în ultimii ani nu a reușit atragerea niciunei investiții externe majore. Dacă perioada de după revoluție a fost urmată de investiții semnificative în industria textilă, județul ajungând să-și capete renumele de vale a pantalonilor, iată că ultimii ani au adus o schimbare radicală a situației.

Situația județului este cu atât mai gravă, cu cât România a reușit, potrivit clasamentului IBM pe anul 2005, performanța de a intra, alături de Singapore, Emiratele Arabe Unite și Polonia, în topul primelor 15 țări de pe glob privind atragerea investițiilor străine. Deși economia României a devenit una dintre cele mai atractive pentru investitori, totuși, județul Covasna a înregistrat anul trecut investiții străine directe de numai 1 euro/locuitor, de 200 de ori mai puțin față de media națională, în acest an investițiile străine directe fiind de doar 29 eurocenți/locuitor, adică de peste 600 de ori mai mici față de media națională.

Efectele acestei situații se resimt deja acut, nivelul salariului mediu în județ coborând cu mult sub jumătatea celui național, iar în prag de iarnă, cel mai important oraș județului, municipiul Sfântu Gheorghe, se află în situația de a acorda subvenții pentru încălzire la mai mult de jumătate din populație.

Această situație aparent paradoxală, în care țara cunoaște o dezvoltare accelerată, iar județul Covasna se confruntă cu dispariția totală a interesului investitorilor, își are explicația în imaginea negativă a zonei, creată pe plan internațional. Județul Covasna este perceput drept un spațiu nesigur, imprevizibil, instabil politic, în care grupări extremiste acționează cu perseverență împotriva ordinii constituționale și sunt capabile chiar să declanșeze un conflict interetnic. Toate acestea constituie motive mai mult decât suficiente pentru orice investitor rațional pentru a evita zona și a-și plasa banii în altă parte. Lipsa totală a investițiilor noi și dispariția în viitorul apropiat a fabricilor de textile care funcționează în sistem lohn, sunt semnele clare care prevestesc colapsul economic cu care se confrunta județul Covasna.

Este necesar să acționăm imediat și ferm pentru normalizarea situației din Covasna, altfel, cea mai sumbră previziune a covăsnenilor se va adeveri: dintr-o vale a pantalonilor, zona va deveni o vale a plângerii!

    Corneliu Ciontu - declarație politică intitulată Doctrina populară;

Domnul Corneliu Ciontu:

"Doctrina populară"

Se vorbește mult, in ultimele zile, despre alegerile pentru Parlamentul European. Unii încearcă chiar sa ne explice cine ar trebui ales și cine nu în acest for, de parcă nu poporul ar deține dreptul suveran de a vota. Chiar și așa, esența alegerilor europene ar trebui să fie, mai mult decât în cazul celor interne, ideologia. Și asta pentru că în Parlamentul European putem apăra interesele țării numai ca membri într-un grup parlamentar puternic.

În ceea ce mă privește, după cum poate știți, am fost unul din promotorii încercării de a transpune în România, conform specificului național, doctrina populară europeană. După o perioadă de curaj, cei din PRM s-au autoexclus din această familie. Ulterior, Justiția din România a refuzat înregistrarea unui Partid Popular, din motive pe care le intuim cu toți. Din fericire, există în România un partid tânăr și în creștere, care a acceptat să găzduiască o platformă populară românească: Partidul Noua Generație. De vor unii sau nu - acest partid se va prezenta la alegerile pentru Parlamentul Europei, și o va face sub umbrela ideologiei populare, adecvate la specificul național. Despre un aspect important al acestei ideologii aș dori să vorbesc astăzi pentru cei care sunt pe cale să ni se alăture.

În mod evident, România resimte lipsa unei a treia căi, care nu poate fi decât de inspirație populară. Realitățile economice contemporane probează faptul că atât politicile economice exclusiv stângiste, cât și cele riguros de dreapta sunt insuficiente și unilaterale. Orice strategie economică justă și eficientă trebuie să se împărtășească deopotrivă de la ideile și mijloacele de acțiune ale stângii și dreptei. Filosofia politică a stângii se construiește în jurul conceptului de «justiție socială»; gândirea dreptei pune în prim plan «eficiența». Ei bine, este evident faptul că ambele concepte trebuie să guverneze o societate dreaptă și bogată. Mijloacele de acțiune ale stângii și dreptei se cer implementate în alternanță, în funcție de starea de fapt a economiei și de ordinea priorităților. Atâta timp cât există un produs social semnificativ care poate fi redistribuit, el se cere gestionat cu politici de stânga; când însă acest produs social nu există, el trebuie creat, prin politici economice de dreapta.

Avem nevoie de o ideologie care să suprime conflictul dintre justiția socială și eficiența economică. Să nu uităm nici o clipă faptul că societatea are o misiune caritabilă și reparatorie. După ce a asigurat o distribuire a bunurilor în funcție de merite (de eficiența economică), ea trebuie să asigure, acolo unde este necesar, o redistribuire a acestora în vederea asigurării unui nivel de trai just. Astfel, de pildă, cetățenii bolnavi sau cei excluși temporar de pe piața muncii de fluxurile economice se cer asistați social, în numele principiului dreptății și solidarității. Orice societate este o comunitate solidară.

Pe de altă parte, însă, ideologia populară promovează în mod explicit eficiența economică. Istoria recentă a demonstrat fără putință de tăgadă faptul ca proprietatea privată și dinamica economiei de piață asigură o productivitate economică superioară posibilităților economiei centralizate. Nici un sistem politic alternativ nu poate concura inventivitatea, tenacitatea și voința de performanță a agentului economic privat. Cu cât dreptul de proprietate este mai abstract și mai difuz, cu cât o economie este mai centralizată, cu atât corupția și lipsa de responsabilitate economică sunt mai extinse. O dezvoltare economică semnificativă și persistentă nu poate fi obținută decât grație agenților economici privați care, în interiorul unei piețe libere, cu reguli egale și predefinite, încearcă să-și maximizeze câștigurile economice. Aceste câștiguri particulare se vor oglindi în creșterea produsului final social, iar acest produs social va putea fi redistribuit ulterior, în funcție de principiul justiției și solidarității. Statul are, din acest punct de vedere, doua obligațiifundamentale: să asigure agenților economici privați o economie de piață corectă, sanitară, reglată de reguli care se aplică nepreferențial și care nu pot fi schimbate hazardat în interesul unora dintre agenții economici; în al doilea rând, statul are obligația de a păstra în proprietatea publică - eventual prin intermediul unor parteneriate public-privat - acele elemente care constituie bogății naționale inalienabile sau utilități de interes general, asigurând o gestionare corectă a acestora.

    Gheorghe Dragomir - declarație politică intitulată Avantajele integrării;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Avantajele integrării"

Tot mai multă lume mă întreabă care sunt avantajele integrării și am observat că acestea nu sunt cunoscute de către populație.

Despre programele de finanțare s-a vorbit, dar poate nu îndeajuns, despre restricțiile pe care Uniunea le impune țării noastre, de asemenea s-a vorbit, poate mai mult decât despre avantaje, ceea ce a dus la scăderea încrederii în procesul de aderare.

Printre principalele avantaje ale aderării României la U.E., putem aminti: beneficiul apartenenței la o mai mare familie de națiuni; securitatea pe care această apartenență o conferă; avantajul participării la cea mai mare piață unică din lume; oportunitățile legate de creșterea economică; crearea de noi locuri de muncă; accesul la fondurile structurale destinate regiunilor mai puțin prospere ale U.E.

Avantajele aderării pentru cetățeni sunt și ele semnificative: îmbunătățirea continuă a calității vieții; standarde înalte privind protecția mediului; protecție socială și siguranță la locul de muncă; dreptul de a călători și de a se stabili în orice stat membru; protecție consulară și diplomatică din partea altui stat membru.

Dar poate cele mai importante sunt drepturile pe care un cetățean al Uniunii Europene le are în baza Cartei Sociale Europene și pe care de la 1 ianuarie 2007 le vor avea și cetățenii români: dreptul de a exercita orice profesie într-una din țările Comunității, la alegerea sa; dreptul de remunerare echitabilă; dreptul la ameliorarea condițiilor de viață și de muncă; dreptul la protecție socială, asigurată prin sistemul în vigoare în țara primitoare; dreptul la libertatea de asociere și la negociere colectivă; dreptul la formarea profesională; dreptul la egalitate de tratament între bărbați și femei; dreptul la informație, la consultare și participare a salariaților; dreptul la protecția sănătății și securitatea locului de muncă; dreptul la protecția copiilor și adolescenților; garantarea unui venit minim pentru persoanele în vârstă; dreptul la integrare profesională și socială pentru persoanele handicapate.

Am dorit să subliniez numai câteva din beneficiile pe care aderarea la Uniunea Europeană le conferă românilor, în condițiile în care marea majoritate a acestora nu este cunoscută de opinia publică.

    Mircea Valer Pușcă - declarație politică intitulată Calea de la idee la mentalitate;

Domnul Mircea Valer Pușcă:

"Calea de la idee la mentalitate"

Proiectul bugetului de stat pe anul 2007 va intra, în curând, în dezbaterea Parlamentului. Cu siguranță, modul în care a fost structurat, dar și consistența sa, fac dificile criticile din partea opoziției. Până acum, aceasta s-a limitat în a-și arăta neîncrederea în posibilitatea atragerii veniturilor la bugetul proiectat. Nimic nou sub soare! Opoziția trebuie să-și facă job-ul și să dea bine pe sticlă. Această abordare au avut-o și în 2005, cu ocazia discuțiilor la Legea bugetului pe 2006. Atunci au invocat rezultatele aplicării "cotei unice", afirmând că acestea vor duce la scăderea veniturilor și, pe cale de consecință, la imposibilitatea asigurării activităților planificate prin Legea bugetului... Realitatea a infirmat temerile și, mai mult, am asistat la rectificări pozitive ale bugetului, datorate tocmai (sic!) cotei unice, care a permis o creștere sănătoasă a p.i.b.-ului. Cu alte cuvinte, chiar și estimările optimiste ale specialiștilor Guvernului au fost depășite de rezultatele economice obținute în urma introducerii cotei unice. Or, acest lucru l-au remarcat foarte puțini, iar colegii din opoziție l-au ignorat cu desăvârșire.

Dacă anul trecut, alături de temeri și critici aduse cotei unice, opoziția solicita creșterea unor taxe (de exemplu, creșterea TVA-ului), acum au rămas doar cu temerile... În fapt, opoziția a adoptat soluția cea mai facilă: pur și simplu nu crede! Pentru a nu crede, nici măcar nu are nevoie de argumente! Dacă nu ai argumente, nici măcar nu poți să demonstrezi contrariul...

Temeri asemănătoare au avut, acum un an, și reprezentanții FMi, care apreciau ca fiind "nerealistă" construcția bugetară. La acea dată, nu au fost puțini cei care au blamat și au privit ca fiind sinucigașă decizia de a rupe acordul stand-by cu acest organism internațional. Nota bene, la ultima lor întâlnire cu reprezentanții Guvernului, au recunoscut că s-au înșelat. Au recunoscut nu numai că proiecția Guvernului a fost corectă, dar și faptul că politica fiscală privind cota unică a produs efecte peste cele prognozate! Din nou, opoziția a tăcut mâlc.

Bugetul pentru 2007 continuă alocarea resurselor, în principal, către cele patru priorități ale Programului de guvernare: infrastructura, sănătatea, societatea bazată pe cunoaștere (educația și cercetarea) și agricultura. Acestora li se adaugă una nouă: creșterea pensiilor între-un ritm superior creșterii P.I.B. Anul viitor, sectoarele prioritare vor cunoaște un nou maxim istoric în ceea ce privește alocarea de resurse. Așadar, aderarea României la Uniunea Europeană începe sub auspicii favorabile, cel puțin din punctul de vedere al unor politici care să asigure creșterea competitivității economice, dar și sub aspectul unor politici coerente și consecvente privind asigurarea coeziuniii sociale.

Dar cel mai important lucru mi se pare faptul că Programul de guvernare este "în grafic"! În ciuda frământărilor de pe scena politică, în ciuda criticilor dinspre opoziție (și nu numai), trebuie spus că Guvernul își vede de treabă. Chiar și acest lucru este o noutate în România și cred că trebuie subliniat, nu de alta, dar nu se întâmplă foarte des ca promisiunile să fie îndeplinite... Și dacă mă uit la sondaje, cu atât mai puțin promisiunile politicienilor!

O idee creează o acțiune. O acțiune, un obicei. Un obicei creează mentalitatea... Iată că ajungem s-o trăim și pe aceasta: este posibilă, palpabilă, schimbarea de mentalitate!

    Raluca Turcan - despre situația gravă în care se află în acest moment Consiliul Național al Audiovizualului;

Doamna Raluca Turcan:

Tema abordată în cadrul declarației politice se referă la situația gravă în care se află în acest moment Consiliul Național al Audiovizualului (CNA), care a ajuns în postura de a nu-și mai putea îndeplini atribuțiile stabilite prin lege.

CNA este o autoritate publică autonomă aflată sub control parlamentar. Această instituție reprezintă garantul interesului public în domeniul comunicării audiovizuale, având, așadar, o importanță deosebită la nivelul acestui domeniu. Numai că desele intervenții la nivel parlamentar, manifestate și prin încercarea de a modifica lega CNA printr-o propunere legislativă inițiată în urma unui acord tacit al liderilor partidelor parlamentare, riscă să blocheze activitatea instituției și să o politizeze.

Legea Audiovizualului a fost modificată în anul 2002, urmărindu-se, de fapt, depolitizarea Consiliului. S-a căzut de acord ca membrii CNA să nu mai fie reprezentanți ai partidelor. S-a urmărit ca propunerile pentru ocuparea funcției de membru al CNA să fie făcute de o serie de instituții, astfel încât să poată fi selectate cele mai competente persoane. De asemenea, și cu sprijinul opoziției de atunci, legea a fost armonizată cu legislația comunitară din domeniu, textul adoptat fiind convenit și cu reprezentanții Uniunii Europene.

Numai că sub conducerile actuale ale celor două Camere ale Parlamentului au apărut din nou neînțelegeri privind propunerile de membri CNA, fapt care a generat o criză instituțională la nivelul acestei instituții.

Pentru ieșirea din criză, s-a decis, prin hotărâre a Parlamentului, prelungirea cu șase luni a mandatului membrilor CNA cărora le-a expirat acest mandat.

Pe de altă parte, CNA funcționează în acest moment cu 7 din cei 11 membri, în condițiile în care cvorumul de lucru trebuie să întrunească 8 membri. În acest moment, CNA nu poate lua statutar decizii, aflându-se în imposibilitatea de a interveni, în eventualitatea în care pe piața audiovizuală s-ar produce abuzuri.

Prin modul în care au înțeles să trateze subiectul CNA, cele două conduceri parlamentare au manifestat un dispreț fundamental față de această instituție. Oare cum va aprecia Parlamentul Raportul de activitate al CNA, în condițiile în care din cauza conducerilor celor două Camere CNA a ajuns în imposibilitatea de a-și desfășura activitatea?

Este o întrebare la care cer un răspuns din partea membrilor Birourilor permanente ale Parlamentului, care trebuie să aplice legea în spiritul și litera ei, astfel încât CNA să-și poată relua activitatea și să fie depășit actualul blocaj la nivelul instituției.

    Gheorghe Chiper - declarație politică intitulată Rezultate iluzorii pe proiecte ipotetice;

Domnul Gheorghe Chiper:

"Rezultate iluzorii pe proiecte ipotetice"

Cu certitudine, în sistemul guvernamental, cu sprijinul nemijlocit și meschin al unor mijloace de presă, se practică în prezent o propagandă deșănțată despre realizări viitoare, despre proiecte ipotetice, despre cât de bine va fi într-un viitor incert și destul de vag conturat.

Lansarea proiectului de buget pe anul viitor este încă un prilej de a marșa pe această temă, de a opera cu particula viitorului, de a debita fantezii, folosind date și fapte concrete, încadrate într-un timp bine definit, dar care totuși are o scadență mai lungă de finalizare.

În această frenezie a raportărilor viitoare, aflăm, de exemplu, că la anul vom avea mai mulți bani alocați în sistemul de învățământ decât în toți cei 16 ani precedenți, ignorându-se cu bună știință că în acest domeniu s-au realizat 400 săli de sport în anii 2003 și 2004, care însă s-au finanțat printr-o campanie de investiții aparținând altui minister.

Programul de construcție al noilor spitale județene și regionale s-a lansat cu surle și trâmbițe, făcându-se comparații la fel de aberante față de perioada anterioară, deși nici bugetul viitor al infrastructurii în sănătate nu este la nivelul promisiunilor și al așteptărilor (spun aceasta gândindu-mă la gălăgia cu care s-au făcut publice proiectele de viitoare spitale în toate centrele județene, dar mai ales cele 8 spitale regionale, pentru ca acum să aflăm că inclusiv acestea din urmă trebuie să mai aștepte până când vor începe lucrările la fundații, care trebuiau să apară încă din acest an).

O situație similară o întâlnim și la cei care coordonează "dezvoltarea" sectorului agricol și care operează cu fonduri la fel de ipotetice și nerealiste, cum sunt și situațiile raportate privind cultivarea terenurilor și acordarea subvențiilor. Și aici avem de-a face cu iluzii deșarte, mai ale s în ce privește sprijinul financiar promis.

Am văzut declarațiile unor oficiali din sector care au afirmat că vom avea subvenții cum n-au mai fost până acum, că se vor sprijini ferme și activități care n-au mai fost deloc ajutate de celelalte guverne anterioare etc.

Se ignoră însă faptul că aceste ajutoare sunt selective și se acordă pe criterii greu de îndeplinit pentru majoritatea producătorilor, rămânând astfel neutilizate, cum se poate constata și în bilanțul acestui an, când, datorită unor condiții birocratice și norme exagerate, sumele efective alocate ca subvenții nu se ridică nici la jumătatea celor din anul 2004.

Alte domenii ale activității economico-sociale, în special infrastructura de transport, sunt prezentate ca mari beneficiare ale generozității guvernamentale, anticipându-se peste tot realizări însemnate, salturi cantitative și calitative, condiții mai bune, mai ales în sfera socială.

Toate acestea pornindu-se de la premisa că sub conducerea "profesionistă" a guvernanților vom avea o creștere însemnată de venituri bugetare. Care venituri au sporit peste noapte dintr-un singur condei, cu un miliard de euro, fără explicații și fără o fundamentare temeinică.

În aceste condiții, oare merită să acordăm votul nostru pentru validarea unui proiect fantezist care va avea aceeași finalitate ca și cel din acest an?

    Claudiu Adrian Pop - declarație politică privind situația agriculturii;

Domnul Claudiu Adrian Pop:

Declarație politică privind situația agriculturii.

Domnule ministru Gheorghe Flutur,

În nenumăratele dumneavoastră pelerinaje făcute în teritoriu, nu știu cum vă deplasați, dar mă miră faptul că nu observați ceea ce au observat deja toți românii, și anume, batjocura la care este supusă agricultura românească de către "portocalii".

Cel puțin jumătate din suprafața agricolă a țării este lăsată de izbeliște, iar peste 70% din plantațiile pomicole și viticole sunt abandonate sau lucrate "după ureche". Abia a început recoltatul porumbului, arăturile pentru înființarea culturilor de toamnă sunt ca și inexistente, iar suprafețele însămânțate efectiv în această toamnă sunt infime față de informațiile pe care le furnizați opiniei publice, în disprețul total față de ceea ce poate fi constatat cu ochiul liber.

Cui și la ce folosesc asemenea minciuni, domnule ministru?

În declarația mea doresc să fac referire la două probleme pe care chiar dumneavoastră le-ați numit de interes național.

Cota de lapte, un drept, și nu o obligație, a ajuns să fie bagatelizată în teritoriu și la nivel național. Astfel, în județul Bihor, dintr-un număr de circa 30.800 gospodării cu vaci de lapte, au depus cerere cu puțin peste 18.800 de crescători de vaci de lapte, adică 63%, situație existentă la data de 20 octombrie, cu 11 zile înainte de încheierea oficială și legală a acțiunii de întocmire și depunere a cererilor în vederea atribuirii cotei individuale de lapte. Județul Bihor se situează ca "realizări" peste media țării, motiv pentru care ne punem și vă punem fireasca întrebare: cui trebuie să-i mulțumim pentru interesul și responsabilitatea acestei acțiuni de interes național?

Agenția de plăți și intervenție în agricultură trebuia să fie instituția nou creată la nivelul Ministerului Agriculturii, cu sucursale în fiecare județ, care ar fi trebuit să fie operațională începând cu 1 ianuarie 2006. Din dorința de a vă plăti obligațiile electorale ați înființat două agenții naționale, cu sucursale și oficii în teritoriu, iar personalul acestora a primit până în prezent în mod nejustificat un bonus salarial de 70%.

Dacă A.P.D.R.P. (agenția de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit) și oficiile ei județene funcționează aproape normal, fiind înființate prin transferul personalului de la serviciile tehnice din cadrul direcțiilor agricole, nu același lucru se poate spune despre A.P.I.A. (agenția de plăți și intervenții în agricultură).

În județul Bihor angajările s-au făcut pe criterii exclusiv politice, listele întocmite la sediile P.D. și P.N.L. fiind decisive pentru ocuparea posturilor stabilite de la nivel central, angajările efectuându-se cu totul și cu totul anapoda. Astfel, din cei 118 angajați ai sucursalei Bihor, 55 sunt în Oradea (46%), iar 63 pentru cele 5 centre locale (54%).

Cu această politică de angajări, domnule ministru, cum se asigură cel puțin un specialist pe comună? În caz că nu știați, în județul Bihor există 100 de comune.

S-a generalizat mesajul următor: "Cine vrea sprijin financiar să-și facă o cerere și să o aducă la centrul local al sucursalei A.P.I.A. Bihor". Într-un asemenea mod de abordare a lucrurilor, producătorii agricoli bihoreni sunt purtați pe drumuri și batjocoriți de către specialiștii aleși după "sprânceana lor portocalie".

Încă un lucru, domnule ministru. Printr-o hotărâre de guvern, Sucursala A.P.I.A. Bihor a primit în luna martie 2006 un spațiu în clădirea U.A.R.Z. Bihor (unitatea de ameliorare și reproducție în zootehnie) pentru a-și amenaja spațiile de desfășurare a activității.

Din interese ce vizează privatizarea U.A.R.Z., spațiile au fost blocate, iar mobilierul noii instituții stă depozitat pe coridoarele Direcției Agricole Bihor.

Într-un asemenea context, domnule ministru, vă adresez două întrebări, la care nu răspuns vreau, ci soluționarea imediată a problemelor semnalate.

Când va deveni operațională hotărârea de guvern prin care sucursala A.P.I.A. Bihor își va putea primi spațiul repartizat?

Cine și cum va plăti, dacă A.P.I.A. Bihor nu va deveni funcțională până la 1 ianuarie 2007, iar România va pierde cei 25% din fondurile comunitare alocate pe perioada 2007-2013?

Sunteți primul ministru al agriculturii care ați reușit performanța de a vă împărți propriii angajați în două categorii: privilegiați, cei care primesc bonusuri salariale nejustificate, și marginalizați.

De asemenea, ați reușit să dublați fondul de salarii al ministerului fără a crește calitatea serviciilor, sfidând legea funcționarilor publici, pe cea a bunului simț și, nu în ultimul rând, pe colegii dumneavoastră de muncă, în rândul cărora nu ați fost și nu veți ajunge niciodată.

Ultima întrebare, domnule ministru, la care aștept răspunsul dumneavoastră sincer: Care este temeiul legal în baza căruia ați împărțit funcționarii publici din cadrul ministerului și a instituțiilor județene aflate în subordinea lui în privilegiați și marginalizați?

Cu tot respectul pe care îl datorez funcției dumneavoastră, doresc a vă spune că nu știți cât de mic și neînsemnat sunteți și deveniți pe zi ce trece pentru tot ceea ce ați făcut, dar mai cu seamă, pentru tot ceea ce nu ați făcut pentru agricultura României.

Vă mulțumesc.

    Minodora Cliveti - declarație politică cu titlul Pledoarie pentru jurați de ziua europeană a justiției civile;

Doamna Minodora Cliveti:

"Pledoarie pentru jurați de Ziua europeană a justiției civile"

În octombrie 2003, Consiliul Europei a lansat, în cooperare cu Comisia Europeană, "ziua europeană a justiției civile - 25 octombrie", cu scopul de a ajuta oamenii să înțeleagă mai bine principiile și modul de funcționare a unei lumi profesionale de mare interese, și anume, lumea justiției.

Conceptul de "justiție civilă" semnifică, așadar, deschiderea porților justiției către oameni, mărirea gradului de transparență a activităților juridice, crearea de punți de legătură între scena juridică și publicul acesteia, interactivitatea chiar între cele trei categorii de ființe umane implicate în acest fenomen social: justiția (cu toți cei ce o deservesc), justițiabilii și restul oamenilor. Pentru că activitatea de justiție este o activitate general socială, deciziile sale afectând în același timp pe cei vizați, dar și pe toți ceilalți oameni prin efectul de prevenție generală.

Marcarea acestei date are, mai ales în România, un efect special: mai mult decât în alte țări, în România, justiția reprezintă pentru omul de rând o lume ciudată, de care se teme și de care are nevoie, o lume care își utilizează mecanismele oculte într-un mod de neînțeles pentru majoritatea oamenilor, un fel de purgatoriu căruia i se poarte aplica foarte bine motto-ul la "Divina commedia". Lăsați orice speranță, voi ce intrați aici!"

Nevoia de o justiție "civilă", "populară", clară, nevoia de intercomunicare între justiție și cetățean este esențială pentru ambele părți: justiția are nevoie de încrederea publicului pentru a putea funcționa în totală legitimitate, în timp ce publicul are nevoie să aibă încredere în justiție, pentru a o legitima.

De aceea, poate ar fi momentul să ne gândim foarte serios la reformarea justiției românești prin reintroducerea unei instituții care a funcționat bine la noi în perioada statului modern, începând cu Cuza și sfârșind cu Carol II, Curtea cu juri.

Participarea directă a cetățeanului la luarea deciziilor judiciare, implicarea spiritului public în actul de justiție, deschiderea porților justiției către popor și atribuirea de competențe și puteri judiciare oamenilor ne-juriști, ar putea duce la o apropiere a lumii juridice de mase.

Pentru anumite fapte, cele mai grave din punct de vedere al pericolului social, ori cele mai sensibil de explicat și judecat, multe țări europene cheamă jurații să decidă. Exemplul Franței este interesant: ministrul de interne francez propune ca faptele de violență îndreptate împotriva polițiștilor, pompierilor, jandarmilor să fie judecate de jurați.

Există aici o voalată recunoaștere a semieșecului unor politici tradiționale în rezolvarea conflictelor interumane în "criza periferiilor urbane", dar și o nevoie reală de a invita poporul să se pronunțe în cauze care au impact major asupra poporului.

Justiția românească trece printr-o criză de încredere populară. Curtea cu juri ar putea fi o soluție a acestei crize.

    Eugen Bejinariu - declarație politică cu titlul Politici disidente;

Domnul Eugen Bejinariu:

"Politici disidente"

Șirul fără întrerupere a controverselor, a certurilor, a scandalurilor și crizelor politice din Alianța D.A. și respectiv din Coaliția de guvernare P.N.L.-P.D.-UDMR-PC, timp de 2 ani, este urmat acum și de mișcări în cadrul unor formațiuni politice.

Avem în vedere disidența unor lideri P.N.L. în frunte cu domnul Teodor Stolojan, care promovează platforma politică de recredibilizare a P.N.L. înainte de a ne spune părerea despre aceste desprinderi, se impune să prezentăm prioritățile din partidele aflate la guvernare.

P.N.L. stăruie să se mențină cu orice preț la guvernare, fără schimbări în organigramă; P.D. rămâne vajnic satelit al Președinției; UDMR continuă pașii spre autonomia teritorială, iar P.C. face racolări și acuzații de tot felul.

Din păcate, astfel de frământări în interiorul partidelor politice la noi sunt frecvente. În cazul P.N.L., evoluția viitoare este dependentă, în opinia noastră, de reacțiile și demersurile conducerii P.N.L., dar și de multiplicarea relațiilor și acțiunilor disidenței de grup Teodor Stolojan. Un rol special îl va avea conduita politică exprimată și cea nemărturisită a domnului președinte Traian Băsescu. Dar previziunile privind evoluția unor astfel de fenomene politice aparțin analiștilor.

La această dată cred că ne trebuie "aparatură performantă" pentru a găsi în preocupările Alianței D.A. probleme de pe agenda curentă a cetățeanului.

Cu această agendă politică, care mereu se îndepărtează de problemele cetățeanului și ale comunităților locale, este greu de adus în prim planul vieții politice realitățile actuale și noi deschideri viitoare spre binele populației. Și cel mai important fenomen, creșterea polarității sociale-bogații mai bogați și săracii mai săraci, se accentuează și va dezvolta nemulțumiri în lumea deja pauperă de la sate și din cea a șomerilor.

Până va începe să alerge "zimbrul sud-est european", cum numește bugetul pentru 2007 domnul ministru Sebastian Vlădescu și până la prosperitatea dată de "bugetul de excepție" cum îl numește domnul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu, în realitate un buget nerealist, populist și care va provoca dezechilibre macroeconomice, cetățeanul va continua să se confrunte cu greutăți de tot felul, cărora li se vor adăuga, începând cu 1 ianuarie 2007, și cerințele Uniunii Europene.

Înțelegem, așadar, cât de mult s-a îndepărtat politica guvernanților de agenda reală a cetățeanului român și care reprezintă cea mai mare disidență politică în anii de după Revoluție.

Înțelegem, așadar, cât de mult s-a îndepărtat politica guvernanților de agenda reală a cetățeanului român și care reprezintă cea mai mare disidență politică în anii de după Revoluție.

Începând cu acest buget cu un pronunțat caracter social-democrat, Alianța D.A. vrea să se întoarcă cu fața spre cetățean, acum în anul preelectoral sau poate chiar electoral.

Dar electoratul român nu mai este cel din 1996 sau 2004. Viitorul vieții politice și economice din România va fi decis de cetățeanul român cu statut de alegător la alegerile din 2008 sau anticipate.

    Mihai Adrian Mălaimare - declarație politică intitulată Dezgroparea trecutului;

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

"Dezgroparea trecutului"

Iată că o să intrăm în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Și o să o facem cu două pietre de moară legate de gâtul României. Una dintre pietre o constituie problemele structurale pe care încă le avem (economia, sistemul sanitar, justiția, administrația etc.) A doua piatră de moară este reprezentată de trecutul comunist al acestui neam. Despre prima o să vorbesc cu altă ocazie.

Astăzi, aș vrea să mă opresc asupra trecutului comunist, dat fiind faptul că s-a deschis recent campania de toamnă pentru vânarea informatorilor securității.

Nu o să vorbesc despre accentele grotești ale dosariadei, pe care le cunoașteți foarte bine. Altceva mă frământă. Mulți dintre concetățenii noștri par a nu înțelege de ce un asemenea proces ar fi necesar. Adică, de ce ar trebui să-i mai deconspirăm pe vechii securiști. Acest lucru se întâmplă, pentru că ei nu reușesc să înțeleagă capitalul simbolic care se ascunde în spatele unui asemenea proces.

Democrațiile liberale au ca punct de plecare o ordine de drept. Altfel spus, indivizii au anumite drepturi inalienabile. În nici o situație și în nici un regim, unui om nu-i poată fi luată viața fără motiv, el nu poate fi jefuit de ceea ce este al lui, sau nu poate fi agresat sau molestat. El are dreptul la intimitate și la libertatea exprimării și așa mai departe. Numiți aceste drepturi naturale sau divine, după cum doriți. Cum își protejează oamenii aceste drepturi? O fac prin ceea ce numim un contract social. Adică, investesc instituția statului cu putere, o legitimează și sunt de acord să se supună legilor atât timp cât drepturile lor naturale le sunt protejate. Dar statul nu are voie să le încalce. Judecata este simplă. Bunul-simț ne spune că oamenii nu ar legitima un stat, dacă ar ști că acesta ar urma să le încalce drepturile naturale. De aici decurge că orice stat care încalcă aceste drepturi este ilegitim. El acționează împotriva celor pe care ar trebui să-i protejeze. Iar cei care ajută la instaurarea și perpetuarea unui asemenea regim se fac vinovați de încălcarea acelor drepturi.

A doua piatră de temelie a democrațiilor liberale este pedeapsa. Cine încalcă regulile jocului este pedepsit. Dacă ucizi, faci pușcărie. Dacă furi, faci pușcărie. Dacă încalci drepturile unui om, faci pușcărie. Dar nu oricum. O curte de justiție, imparțială prin definiție, trebuie să te condamne și să stabilească că ești vinovat. Cum asigură o democrație veritabilă această imparțialitate? O dată, prin mecanismul acuzator - apărător și, în al doilea rând, prin controlul public asupra acestui proces. Democrațiile au nevoie de acest sistem al pedepselor, ca de aer. Rolul lor este de a-i intimida pe cei care ar dori să încalce drepturile altora. Iar aceste pedepse sunt eficace doar dacă potențialii criminali știu că nu pot scăpa de mâna justiției.

Să punem acum cap la cap aceste premise și să vedem ce rezultă de aici, când vorbim despre trecutul comunist al României. Avem un regim ilegitim, care a violat drepturile românilor. Dar regimul acesta nu este o noțiune abstractă. El nu a picat din OZN. Regimul comunist a fost condus de oameni. Oameni care se fac vinovați de încălcarea drepturilor unui popor întreg. După cum am văzut, cei care au încălcat aceste drepturi trebuie pedepsiți. Trebuie pedepsiți, în primul rând pentru simplul fapt că le-au încălcat. În al doilea rând, pentru intimidarea celor care, în prostia lor nemărginită, ar vrea să mai aducă pe capul poporului român asemenea nenorociri. Știu, nu pare plauzibil în timpul imediat, dar istoria are pașii mai mari decât ai oamenilor.

Cum trebuie pedepsiți? Simplu. Nu-i vrem nici torturați, nici împușcați pe stadioane, nici spânzurați în piața publică și nici nu vom reîncepe un experiment Pitești doar pentru ei. Tot ce vrem este ca ei să nu ne mai conducă, să nu mai fie plătiți din banii contribuabilului român. Să nu-i mai votăm și să nu ne mai decidă soarta.

Cum va face CNSAS-ul acest lucru? Nu poate. Pentru că nu are mecanismele necesare, adică pe cel acuzator - apărător și nici nu este supus controlului public.

Iată ce propun: reorganizarea CNSAS, astfel încât membrii acestui colegiu să fie juriul, și nu judecătorul. CNSAS-ul ar trebui să funcționeze după un model asemănător curților de justiție din SUA. Mai mult decât atât, stenogramele acestor ședințe trebuie să fie 100% publice, iar votul juriului trebuie să fie deschis. Vrem să știm cine și cum votează.

Întreaga arhivă a CNSAS trebuie să devină publică. Nu este nimic de ascuns acolo. Ea trebuie scanată și postată pe internet, pentru ca fiecare român care a avut de suferit de pe urma comunismului să poată emite o judecată de valoare. Acest lucru nu poate fi realizat peste noapte, de aceea primul pas ar trebui să fie deschiderea ușilor pentru presă și pentru mediul academic. Să se publice articole și cărți. Faptele să fie analizate. Public.

Acesta ar fi adevăratul proces al comunismului, și nu mascarada de care avem parte acum.

    Mihai Adrian Mălaimare - declarație politică cu titlul Educația, o cauză pierdută?;

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

"Educația, o cauză pierdută?"

A început un nou an universitar. În aceleași universități, bântuite de incompetență și de o indiferență crasă față de ceea ce înseamnă cu adevărat studiul academic.

Dacă ar fi să ne luăm după numărul de universități din România, mai exact 52, am zice că stăm cum nu se poate mai bine la acest capitol. Statistic vorbind, avem mai mult de o universitate pe județ. O asemenea performanță ar trebui să fie de invidiat, ne vom spune. Asta nu și dacă ne uităm la calitatea serviciilor pe care aceste universități le oferă studenților. Sau la calitatea studenților care frecventează aceste instituții.

Să o luăm pe rând.

Universitățile de stat sunt într-o degradare continuă, nu doar fizic, ci și spiritual. Ministrul educației se laudă că învățământul a primit de nu știu câte ori mai mulți bani decât în anii precedenți. Foarte bine, dar statul român cheltuie tot câteva sute de euro pe cap de student. În țările occidentale se cheltuie câteva mii de euro. Acolo, singura grijă a studenților este, după cum îi spune numele, să studieze. În România, lucrurile stau altfel. Aici trebuie să împartă camera de cămin cu cel puțin încă doi colegi. Mâncarea de la cantină este bună, atunci când ești lihnit. Altfel, mai bine mănânci un corn cu lapte. Care va fi primul gând al studentului? Să își găsească o slujbă bine plătită, să se mute din cămin și să-și poată permite o masă omenească. Din nefericire, pentru o slujbă bine plătită trebuie să muncești atât de mult încât, pentru cursuri și studiat, nu îi mai rămâne timp. Iar timpul care le rămâne îl pierd, bătând Bucureștiul de la un cap la altul, pentru că universitățile din România nu au campusuri.

Printre lucrurile care nu pot lipsi într-o facultate sunt cărțile. Dar ele lipsesc cu desăvârșire. Sunt de ajuns, într-adevăr, pentru cei care vor să frunzărească și ei una, două pagini și să treacă din bunăvoința profesorului. Dar cei care vor cu adevărat să studieze, nu au cu ce. De laboratoare nici nu mai vorbesc. Absolvenții politehnicilor se vor trezi cât de curând că nu pot face față tehnologiilor globalizării. Unii dintre ei încă mai studiază tranzistorii, când lumea civilizată a trecut de mult la microcipuri și e pe cale să facă pasul către nano-tehnologie.

Și, totuși, numărul studenților crește de la an la an. Asta pentru că statul român a hotărât că tot prostul trebuie să aibă o diplomă de studii superioare. Nu are importanță că unii dintre studenții noștri vor servi cafele, sau vor răspunde la telefoane pentru restul vieții, ei vor avea o diplomă. La ce bun? Dumnezeu știe. Există printre oameni o idee perfect greșit, cum că, pentru a reuși în viață, ai neapărată nevoie de o diplomă universitară. Uitați-vă ce fac politicienii noștri. Nicolae Mischie, ca să ofer un exemplu deja clasic, are un exemplar limbaj de lemn și grave probleme de coerență în exprimare. Dar el este profesor universitar. Ce vor învăța studenții de la unul acuzat de corupție și fals în acte? Probabil, nimic. Exemplele pot continua. România va fi probabil una dintre puținele țări din Uniunea Europeană, care va avea mai multe locuri în universități decât absolvenți de liceu. Unde mai este competiția, combustibilul de neînlocuit al performanței?

Umflarea numărului de studenți duce automat la scăderea calității acestora. Discutați eu ei. Unii vă vor spune că jumătate dintre colegii lor vin la cursuri doar din lipsă de alte activități. Acolo, în loc să fie atenți, citesc Gazeta Sporturilor sau Formula As. De bine, de rău, își trec examenele cu nota 5, după care intră în posesia mult râvnitei diplome universitare. Valoarea ei? Zero.

De ce nu facem reformă adevărată în învățământ? De ce nu punem capăt acestei glume proaste, care, pe termen lung, riscă să ducă de râpă România? Cine va constitui viitoarea elită a României? Copii crescuți cu Pro TV și cu Adrian Copilul Minune? Ceilalți sunt prea puțini și din ce în ce mai marginalizați.

A venit vremea să stopăm acest fenomen. A venit vremea să creăm un sistem educațional performant.

În primele 500 de universități ale lumii nu vom regăsi nici o universitate românească. Un Parlament normal, adică reprezentantul unui popor, s-ar scandaliza la auzul unei asemenea grozăvii.

Noi nu, domnilor?

Noi ne vedem în continuare de micile răfuieli și de poveștile de la cantină?

Păi, atunci, poftă bună!

    Aurel Vlădoiu - declarație politică cu titlul Un spital de campanie numit România;

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Un spital de campanie numit România"

Ne este greu să recunoaștem, dar suntem o națiune bolnavă. Ziarele vorbesc despre bolnavii care intră în comă diabetică, datorită lipsei medicamentelor. Televiziunile arată cum septuagenarii se împing în fața farmaciilor și cum leșină înainte de a-și lua compensatele.

Nu sunt suficiente aparate de dializă. Când se strică unul din tomografele României, pe care, oricum, le numeri pe degete, bolnavilor disperați din cele 3-4 județe arondate li se mai năruie o speranță, unora poate ultima.

Suntem informați, mai mult sau mai puțin exact, despre numărul de decese în rândul bolnavilor de inimă, de plămâni, de rinichi sau ficat. Ce nu știm însă, dar aflăm de la oficialii europeni, e că 25% dintre români adulți suferă sau vor suferi de o tulburare psihică. România are steguleț roșu la capitolul "sănătate mentală", dar domnului ministru al Sănătății nu-i place să vorbească despre aceasta. Domnia sa este bucuros că, grație proiectului de buget al celui mai darnic Guvern de după '89, Sănătatea a primit 4,12% din p.i.b. S-a depășit pragul psihologic de 4%, anunță domnul Nicolăescu triumfător și promite că banii aceștia vor fi folosiți mai eficient ca niciodată; se vor construi opt spitale regionale de urgență de tip I și se vor moderniza alte 36 spitale județene. Alte fonduri vor fi folosite pentru realizarea unor programe majore, pentru rezidențiat, pentru unitățile care primesc urgențe medicale din cadrul spitalelor de urgență, pentru programe de planificare familială, pentru programe de recuperare a copiilor cu dizabilități sau bolnavi de HIV-SIDA, pentru Programul de transplant de organe și țesuturi și pentru Programul național de diabet.

Domnul ministru Nicolăescu este sigur că și sindicatele din Sănătate vor aprecia mărinimia Guvernului.

Eu cred că, mai mult decât mărinimia Guvernului, trebuie apreciată osteneala lui de a oferi românilor creduli un buget la fel de electoral ca oferta din toamna 2004. Dar, poate că acest buget se dorește a fi doar preambulul ofertei electorale cu care cea mai șmecheră coaliție aflată la guvernare se va prezenta la anticipatele din primăvara viitoare. Până atunci, el nu ar produce cine știe ce efecte, dar, entuziasmați de un asemenea buget care satură pe toată lumea, românii ar pune din nou ștampila în chenarul portocaliu.

Cum am putea să credem că acest buget este realizabil, când în țară totul merge din rău în mai rău?

La aproape doi ani de la introducerea cotei unice de impozitare, prezentată triumfalist ca soluție de mare succes, F.M.I. constată și avertizează că ponderea impozitului pe venit și a impozitului pe profit în p.i.b. a scăzut îngrijorător în 2005 față de 2004, pierderile de la buget fiind de aproape 1 miliard dolari.

Domnul ministru știe bine toate aceste lucruri, tocmai de aceea încearcă să reducă cheltuielile cu salariile din Sănătate, de parcă ar fi prea mari, de la 80% la 55% în ansamblul tuturor cheltuielilor.

Și tot de aceea, printre programele clădite pe acest buget darnic și menite să refacă sănătatea națiunii nu se face nici o referire la milioanele de români cu dureri insuportabile de dinți și măsele, care nu-și pot permite să intre în cabinetele stomatologice. Nici o referire la tinerii care recurg la extracție, doar pentru că este de câteva ori mai ieftină decât o plombă.

Și mai ales, nici o referire la înlocuirea parcului auto al serviciilor județene de ambulanță. Bolnavii, răniții pot fi transportați și cu autosanitare vechi de 30 de ani și care, de multe ori, datorită proastei dotări, nu mai opresc cu pacienții la rampele spitalelor de urgență, ci la marginile acestora.

Pentru toate acestea, se vor găsi bani, totdeauna, "la anul care vine". Anul acesta, de-abia s-au găsit bani pentru înlocuirea limuzinelor Leganza și Nubira cu mai luxoasele și mai rapidele Audi și Passat. Ca să fie și reforma mai rapidă.

    Gabriel Sandu - declarație politică cu titlul Avem trecut, nu avem prezent, avem viitor;

Domnul Gabriel Sandu:

Declarație politică: "Avem trecut, nu avem prezent, avem viitor".

Deși destul de vremelnică, democrația românească a fost în perioada 1866-1940 o democrație autentică. Din păcate, cei 45 de ani de comunism au aruncat societatea românească într-un sistem în care valoarea era stabilită doar în funcție de gradul de loialitate față de partidul stat.

Trebuie și avem nevoie să ne aducem aminte de numele care în trecut făceau parte din parlament. Acești oameni au creat practic România modernă și cred că avem obligația de a încerca măcar să ne ridicăm la nivelul acestora. Prin aderarea la Uniunea Europeană avem această șansă.

Practic, în acest moment este foarte clar faptul că Parlamentul României și implicit parlamentarii nu se ridică la nivelul unor nume ca Mihail Kogălniceanu, Lascăr Catargiu, Costache Negri, Constantin Grădișteanu, Gheorghe Balș, Nicolae Iorga, Dumitru Vaida-Voievod, Petre Aurelian, Ion C. Brătianu, C.A. Rosetti, I.G. Duca, Gheorghe Tătărescu, Virgul Madgearu, Take Ionescu, C.A. Kretzulescu, Dimitrie Ghica, Dimitrie Sturdza, A.C. Moruzzi și multe alte nume care au rămas în istorie.

Astăzi, Parlamentul are o imagine negativă, societatea civilă și presa având o percepție distorsionată, atât asupra instituției ca atare și a rolului său, cât și asupra noastră, a parlamentarilor.

Un exemplu grăitor în acest sens este celebrul articol publicat în ziarul "gândul", în care sunt descrise caracteristicile parlamentarului român: "Parlamentarul este prost. El nu știe o mulțime de lucruri: limba engleză, strofa a doua a Imnului Național, compoziția apei, capitala Mongoliei. Parlamentarul este leneș. El trage la aghioase, se scarpină în părțile moi, nădușește când întoarce paginile gazetei, se ghiftuiește la bufet cu pilaf și cârnați. Parlamentarul este hoț. El ia salariu gras, diurnă, bani pentru birou, consumă benzina țării degeaba. Parlamentarul parlamentează. El ne toacă nervii și banii în nesfârșite discuții sterile, care sfidează bunul simț al omului muncitor și cinstit".

Imaginea înfățișată de acest articol este tristă. Avem nevoie să ne recăpătăm demnitatea, pentru că Parlamentul este însăși esența democrației. De asemenea, consider că trebuie să ne redefinim prioritățile. Trebuie să schimbăm percepția conform căreia parlamentarii sunt mase de manevră ale partidului din care fac parte, ale Guvernului sau ale diferiților lideri, perfect disciplinate și care votează automat. Mă îndoiesc că I.C. Brătianu a votat vreodată altfel decât i-a dictat conștiința. Totodată, trebuie să ne amintim că Parlamentul este forul suprem în stat, puterea legislativă.

În concluzie, trebuie să încetăm să fim niște pioni și să devenim ceea ce, de fapt, am fost aleși să fim: expresia voinței cetățenilor care ne-au trimis în aceste bănci.

    Gheorghe Valeriu - îndemn la cinstirea Zilei Armatei;

Domnul Gheorghe Valeriu:

Ziua Armatei este legată în mod direct de Transilvania, leagănul genezei și evoluției istorice a poporului nostru. Data de 25 octombrie constituie amintirea zilei în care Armata Română a obținut reîntregirea graniței de vest a României și anularea de facto a prevederilor Dictatului de la Viena. Acesta a fost singurul obiectiv strategic național, realizat efectiv de Armata Română pe câmpul de luptă în timpul celui de al doilea război mondial, recunoscut în Tratatul de Pace dintre România și Puterile Aliate și Asociate, încheiat la 10 februarie 1947.

Devenită simbol al tuturor bătăliilor și eroilor neamului românesc, data de 25 octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca zi în care țara își sărbătorește Armata și pe cei care au fost sau sunt în slujba ei. Sărbătoarea de anul acesta este cu atât mai specială cu cât Armata Română devine o armată profesionalizată, având în întregime cadre militare angajate pe bază de contract, începând cu data de 23 octombrie 2006. Această măsură de suspendare a serviciului militar obligatoriu pe timp de pace face parte din strategia de profesionalizare a Armatei Române, prin care se urmărește crearea unei forțe armate moderne și eficiente, capabile să facă față contextului actual de securitate.

Modernizarea armatei va determina reducerea costurilor de întreținere a cadrelor în interiorul unităților militare, bani ce vor putea fi redirecționați către dotarea performantă și specializarea militarilor la standardele NATO.

Nu pot decât să salut acest eveniment deosebit de important în existența Armatei Române moderne și să îi urez succes în demersurile sale viitoare, de a-și dovedi profesionalismul, atât pe plan național, cât și pe plan internațional.

    Doina Micșunica Drețcanu - intervenție privind seminarul Lege și justiție: argumente pentru controlul parlamentar;

Doamna Doina Micșunica Drețcanu:

"Informare cu privire la participarea la Seminarul "Lege și justiție: argumente pentru controlul parlamentar".

La sfârșitul lunii septembrie a avut loc la Geneva Reuniunea UIP: "Lege și justiție: argumente pentru controlul parlamentar". Printre temele abordate, amintim: dreptul la un proces echitabil și regimul detenției, responsabilitatea parlamentarilor în asigurarea respectării drepturilor omului, administrarea corectă a probelor, execuțiile și sentințele, tribunalele militare, grupurile vulnerabile: refugiați, solicitanți de azil, imigranți, protecția minorilor.

Prin prevederile constituționale și prin normele de procedură penală, România a încercat să asigure drepturile apărării în cadrul procesului penal; modificările aduse Codului de procedură penală au eliminat incertitudinea legislativă și posibilitatea unei practici judiciare neunitare. Administrația Națională a Penitenciarelor, prin deciziile elaborate, a reglementat condițiile detenției, precum și respectarea drepturilor persoanelor care sunt în acest regim.

Evoluțiile României sunt multiple, dar, oricum, multe mai sunt de făcut. Putem vorbi de informatizarea sistemului judiciar, de mecanismele de soluționare alternative și de Planul actualizat privind unificarea jurisprudenței, de formarea și pregătirea judecătorilor.

În privința drepturilor omului și protecția minorilor, avem încă multe rămâneri în urmă. Deși la nivel internațional se ridica problema instanțelor specializate pentru copii, în România nimeni nu discută despre aceasta. Copiii au nevoie de judecători specializați pe proceduri speciale, de pedepse alternative diversificate, de reabilitare cu sprijinul familiei sau a comunității în care trăiesc. Copiii au nevoie de un avocat al poporului specializat pe problemele lor, de educație specială pentru reabilitare, de politici și planuri de acțiune specifice. În concluzie, un cod al delincvenței juvenile ar putea fi un început modern și eficient și pentru România.

Prevenire, protecție și participare colectivă - aceasta a fost concluzia enunțată de Raportul Special al Națiunilor Unite pe problematica copiilor delincvenți, a prostituției și pornografiei pentru minori. Și cred că ar trebui să ținem și noi cont de ea.

Consider că aceste comunicări pot fi folositoare tuturor colegilor, indiferent de culoarea politică sau de profesia fiecăruia; sunt un mijloc de informare în ceea ce privește problemele de interes mondial, de metode și practici de rezolvare și nu în ultimul rând de ce mai putem aplica, ca exemplu de bune practici, și în România.

    Ion Dumitru - declarație politică cu titlul Speranțe și... dezamăgiri;

Domnul Ion Dumitru:

"Speranțe și... dezamăgiri!"

Aderarea la Uniunea Europeană nu este așteptată cu prea multă simpatie de către popor. Ba, putem spune că în rândul cetățenilor s-a instalat teama, frica pentru ziua de mâine.

Până acum, în mod concret, nu li s-a vorbit oamenilor decât de condiții, de reguli, de norme ce trebuie îndeplinite. Prosperitatea, viața liniștită figurează la capitolul promisiuni.

Am întâlnit români cuprinși de panică. Atitudine care parcă îți aduce aminte de anii '50. Se tem pentru gospodăriile lor, pentru tradiții, pentru activitatea pe care sunt obișnuiți să o desfășoare. Știu că li se vor impune noi ritmuri, alte standarde ale calității. Le este groază la gândul că vor fi rupți de la ale lor. Și, mai ales, nu au convingerea că totul se va termina cu bine.

Grav este că nimeni nu știe să le explice clar cum vor decurge lucrurile. Pliantele, panourile publicitare conțin minim de informații, o zgârietură în oceanul confuziilor. Totul se aliniază la prețurile europene: gaze naturale, energie electrică, alimente, apă, confort, însă salariile vor bate pasul pe loc.

Aderarea va sosi ca un val năpraznic. Doar cei pregătiți, informați vor rămâne în picioare. Ceilalți vor orbecăi, vor trebui să iasă la mal singuri. Actualii guvernanți nu sunt în stare să le arunce colacul de salvare. Democrația devine, așadar, o obligație. Existența, o cursă în care, vrei, nu vrei, trebuie să te angajezi.

Puterea știe să facă apologia aderării, fiind interesată doar de capitalul electoral. Anul viitor va aduce speranțe, dar și foarte multe dezamăgiri. Tocmai de acestea din urmă se vorbește mai puțin. Calculele politice nu trebuie stricate!

    Valeriu Victor Boeriu - comentariu legat de obiectivele realizate ale guvernării actuale;

Domnul Valeriu Victor Boeriu:

Cele mai importante două decenii în perspectiva unei compatibilizări a standardului de viață românesc cu cel european sunt educația și sănătatea. Integrarea europeană de la 1 ianuarie 2007 reclamă nu doar performanță în domeniul economic ci, în primul rând, garanția unui popor sănătos fizic și spiritual.

În acest sens, una din prioritățile guvernului Tăriceanu a fost alocarea unor sume mai mari din buget sectoarelor sănătății și celui al educației. În 2007, finanțarea consistentă a învățământului a depășit pragul simplelor intenții retorice și a devenit faptă, concretizată în cea mai mare creșterea bugetară pentru educație de după revoluție: 5,2% din p.i.b. În termeni concreți, învățământului i se acordă 5,6 miliarde euro, cu mult peste cele 1,9 miliarde de euro acordate în 2004.

dublarea sumei acordate sănătății în 2007 față de 2004 este o altă acțiune lăudabilă a guvernului Tăriceanu, care răspunde astfel necesității urgente în acest domeniu. Procentul de 4% din p.i.b. acordat pentru anul următor acestui sector (reprezentând 4,3 miliarde euro) nu face decât să dezvăluie preocuparea actualului executiv pentru rezolvarea cât mai rapidă a problemelor grave care macină sănătatea.

Toate acestea n-ar fi fost posibile fără o creștere susținută a economiei, prin adoptarea unei filozofii bugetare de natură să estompeze efectele nefaste ale vechii guvernări, pe de o parte, și să asigure îndeplinirea obiectivelor stabilite în campania electorală din 2004, pe de alta. Evoluția economică favorabilă derulării proiectelor necesare în vederea integrării europene se datorează politicilor liberale promovate de Guvernul Tăriceanu (de exemplu, cota unică de impozitare) și intenției de a face din "binele comun" un scop în sine, în detrimentul preocupării pentru crearea unor conflicte politice false și neproductive.

    Mihai Sandu Capră - sublinierea performanțelor recente ale conducerii Ministerului Agriculturii;

Domnul Mihai Sandu Capră:

Așa cum ne-a obișnuit, ministrul agriculturii, domnul Gheorghe Flutur, se număra printre membrii Cabinetului ale cărui performanțe remarcabile în domeniul pe care îl "păstorește" au însemnat, fără putință de tăgadă, relansarea acestui sector.

Prin programe coerente, în concordanță cu direcțiile de acțiune asumate prin Programul de guvernare, ministrul Flutur a operat o schimbare de concepție, o schimbare necesară, adaptată cerințelor europene în domeniu. O agricultură modernă nu poate fi decât o agricultură tehnologizată. Astfel că, cea mai mare parte a subvențiilor a fost îndreptată către achiziția de echipamente agricole, acesta fiind un pas important către o agricultură modernă, performantă, competitivă, către o productivitate ridicată.

În același timp, dezvoltarea agriculturii presupune și reforma structurală a instituțiilor cu răspunderi în domeniile de competență ale ministerului. Astfel, ministrul agriculturii, domnul Gheorghe Flutur, propune o strategie de descentralizare a activităților din domeniu, ce prevede înființarea Camerelor Agricole în subordinea autorităților locale. Acestea vor asigura servicii de formare profesională pentru fermieri și vor reprezenta interesele acestora față de terți. Totodată, vor efectua activități de consultanță agricolă, îmbunătățiri funciare, împădurire a terenurilor degradate, dezvoltare a rețelei de drumuri forestiere și aplicarea proiectelor de dezvoltare locală.

O astfel de strategie de descentralizare este o condiție sine qua non pentru îmbunătățirea capacității de absorbție a fondurilor europene destinate agriculturii, iar pentru ministrul agriculturii, domnul Gheorghe Flutur, reprezintă o prioritate.

    Gabriel Sandu - argumentarea necesității de completare a Legii Ticu;

Domnul Gabriel Sandu:

În curând se vor împlini 17 ani de la momentul decembrie 1989 și, deși a trecut atât de mult timp de atunci, nici măcar nu știm dacă o putem numi revoluție sau nu.

Deși am evoluat economic și social, din păcate, nu am evoluat moral și, mai mult, conceptul de moralitate a ajuns să fie banalizat și aruncat în derizoriu.

Majoritatea țărilor din fostul bloc comunist au avut, într-un fel sau altul, un proces al regimului anterior și au reușit să facă pace cu trecutul pentru a putea privi spre viitor.

România a avut victime, dar nu a avut teroriști, a avut securitate, dar nu a avut securiști, a avut colaboraționism, dar nu a avut colaboratori și, mai ales, a avut oameni care au făcut poliție politică, care, de fapt, au fost patrioți.

Consider că inițiativa înființării CNAS-ului, dublată de desecretizarea dosarelor SRI, a fost oportună, dar insuficientă.

Marea întrebare este cine are autoritatea morală de a judeca și a decide asupra calității de colaborator al securității ca poliție politică: un grup de 11 persoane, membrii propuși politic ai CNSAS-ului; parlamentarii, cele câteva sute de deputați și senatori, angajați politic - aleși ai poporului; sau milioanelor de români, cetățenii acestei țări.

Consider că firesc și normal ar fi ca cei care trebuie să judece trecutul, sunt cetățenii acestei țări, pentru că toți cei 22 de milioane de români au suferit de pe urma regimului comunist.

Propunerea legislativă inițiată de mine se referă doar la persoanele care intră sub incidența articolului 2 din "Legea Ticu", adică acele persoane care dețin în acest moment funcții sau demnități cheie în stat.

Consider că românii au dreptul să știe cine sunt conducătorii lor, iar transparența de care trebuie să dăm dovadă, îi va ajuta să-și aleagă reprezentanții în cunoștință de cauză.

Am înțeles și punctul de vedere al Guvernului, care stipulează faptul că propunerea legislativă este neconstituțională și deja am înaintat o adresă prin care cer ajutorul acestuia pentru găsirea unei formule acceptabile de ambele părți.

Din această cauză, solicit retrimiterea propunerii legislative la comisii, pentru că ar fi păcat să ratăm o altă șansă de a arăta că am învățat că democrația trebuie să aibă la bază moralitate.

Vă mulțumesc.

    Rareș Șerban Mănescu - comentariu legat de actualele alocări de fonduri aprobate de Guvern;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Stimați colegi,

Guvernul a alocat în ultima sa ședință suma de 21 de milioane de lei pentru finanțarea unor lucrări de reparație a infrastructurii, a clădirilor în care funcționează unele primării, dar și pentru o serie de cheltuieli curente, de acești bani urmând să beneficieze localități din 14 județe.

Cele mai mari fonduri - 5,425 de milioane de lei - au fost alocate județului Prahova, pentru refacerea infrastructurii. Banii vor fi utilizați pentru realizarea de noi pârtii de schi și a unei instalații de transport pe cablu în Azuga, dar și pentru lucrări de refacere a infrastructurii din unele orașe și comune.

Fonduri suplimentare de 4,95 de milioane de lei au fost alocate județului Mehedinți, acestea fiind destinate lucrărilor de refacere a infrastructurii pe anumite drumuri comunale situate în unele localități. De asemenea, sunt necesare lucrări de reparații ale unor școli, poduri și podețe.

Bugetului local al Municipiului Tulcea i-a fost repartizată suma de 2,343 de milioane de lei, pentru reabilitarea unui rezervor de apă aflat într-o stare avansată de uzură. La rândul său, județul Vrancea a primit fonduri suplimentare de 1,212 milioane de lei, pentru finanțarea unor lucrări de investiții.

Județul Satu Mare a primit 1,2 milioane de lei noi, pentru modernizarea drumului de ocolire în zona de nord a municipiului Satu Mare. De asemenea, aceeași sumă a fost alocată județului Dâmbovița, pentru finanțarea obiectivului de investiții "Reabilitarea și extinderea rețelei de canalizare, reabilitarea stației de epurare a apelor uzate în orașul Titu, zona Titu-Gară, Salcuta".

De asemenea, bugetele județelor Timiș, Brașov, Suceava, Maramureș, Bihor, Bistrița-Năsăud, Ialomița au fost suplimentate cu anumite sume destinate finanțării anumitor lucrări de întreținere și reparare.

    Mihaela Adriana Rusu - declarație politică cu titlul 25 Octombrie - Ziua Armatei Române;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

Declarație politică: "25 Octombrie - Ziua Armatei Române".

25 Octombrie constituie amintirea unei zile de împlinire națională, ziua când Armata Română și-a îndeplinit menirea firească, aceea de a readuce în hotarele ei patria care a zămislit-o.

Devenită simbol al tuturor bătăliilor și eroilor neamului românesc, data de 25 Octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca zi în care țara își sărbătorește Armata și cei care au fost și sunt în slujba ei.

Sărbătoarea zilei armatei în lume s-a instituit diferit de la o țară la alta, după primul război mondial, pentru a oferi societății civile posibilitatea evocării faptelor sau evenimentelor importante din viața fiecărei oștiri. Acestea au fost sărbătorite în funcție de evenimentele semnificative din istorie.

Motivul principal al zilei de 25 Octombrie, declarată ca Zi a Armatei Române se datorează faptelor de arme ale Armatei Române și rezultatului acestora, bazat pe reîntregirea graniței de Vest a României și anularea "de facto" a prevederilor Decretului de la Viena.

25 Octombrie 1944 semnifică data eliberării totale a nord-vestului Transilvaniei de sub ocupația și administrația străină. Comandantul Armatei a 4-a, Gen. gheorghe Avramescu, la momentul respectiv adresându-se militarilor din subordinea sa, consemna următoarele: "La chemarea țării pentru dezrobirea Ardealului rupt prin Dictatul de la Viena ați răspuns cu însuflețire și credință în izbânda poporului nostru, tineri și bătrâni ați pornit spre hotarele sfinte ale patriei și cu piepturile voastre ați făcut zăgaz neînfricat dușmanului care voia să ajungă în Carpați (...) Inamicul a fost izgonit din Ardealul scump, eliberând astfel ultima palmă de pământ sfânt al țării".

Cele consemnate mai sus pun în evidență faptul că Ziua Armatei este legată efectiv și afectiv de Transilvania, leagănul genezei și evoluției istorice a poporului nostru, care au vizat îndeplinirea idealurilor naționale: unitate, independență, suveranitate, integritate teritorială.

Duminică, 22 Octombrie, la Carei, s-au depus coroane de flori în memoria eroilor căzuți la datorie pentru eliberarea ultimei brazde de pământ a României. Veteranii de război, localnici, povesteau și își aduceau aminte de acele vremuri rămase vii în inimile lor.

În anii trecuți, atât președintele României, domnul Ion Iliescu, cât și primul-ministru, domnul Adrian Năstase, au acordat mare importanță acestui însemnat eveniment prin prezența lor, prin depunerea unei coroane de flori la mormintele celor căzuți la datorie. Să fie uitată pentru unii această sărbătoare, sau aceste momente au devenit doar de domeniul trecutului, se întrebau localnicii prezenți acolo.

    Viorel Pupeză - declarație politică Agricultura românească (F)lutură în vânt și culege stegulețe

Domnul Viorel Pupeză:

Declarație politică: "Agricultura românească (F)lutură în vânt și culege stegulețe".

Degeaba încearcă ministrul Gheorghe Flutur să înflorească rezultatele agriculturii românești în fața specialiștilor europeni. Agricultura românească nu a înflorit sub conducerea sa, ci și-au făcut loc ciulinii, mărăcinii și bălăriile.

Numai cine nu are ochi să vadă nu-și dă seama că Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu are capacitatea instituțională și nici voința pentru dezvoltarea agriculturii românești, riscând pierderea de fonduri nerambursabile oferite de Uniunea Europeană. Mărturie sunt stegulețele roșii care flutură peste domeniul gestionat de Flutur.

Europenii știu că agricultura noastră este incapabilă să facă față mediului concurențial din Uniunea Europeană, că există multe ferme de subzistență, iar un număr mult prea mare al populației trăiește de pe urma acestui domeniu.

Cu toate acestea, în loc de sprijin direct pentru țărani, în vederea cumpărării de îngrășăminte, pesticide, semințe, utilaje și carburanți, animale și furaje, producătorii agricoli s-au împotmolit în condițiile ordonanțelor de urgență, care au conturat acest dezastru din agricultură. Ignorarea realităților din agricultură a condus la destrămarea acesteia și condamnarea țăranilor și a familiilor acestora la cruntă sărăcie.

Guvernarea portocalie a eliminat subvențiile la multe dintre produsele agricole, fapt ce a determinat pagube uriașe pentru 3 milioane de țărani, mulți dintre ei ajungând "la faliment". Similar, au fost stopate subvențiile pentru utilaje agricole, pentru semințe, pentru sistemele de irigații.

Roadele acestei politici făcute după ureche au făcut ca peste 1 milion de hectare de teren agricol să rămână în paragină, în timp ce producția agricolă a scăzut cu aproape 50%.

Politica falimentară pe care ministrul Agriculturii o face și în acest an, în agricultură, a condus la creșterea prețurilor produselor agricole pe piață și la dezechilibrarea balanței comerciale în favoarea importurilor. Astfel că am ajuns din grânarul Europei, hambarul ei.

Prin modul în care au abordat acest domeniu guvernanții portocalii, integrarea României în Uniunea Europeană va deveni un proces defavorabil agriculturii românești, care va fi fluturată, de la minister până la tarla, de randamentul agriculturii europene.

Atât în domeniul sanitar-veterinar, cât și în cel al implementării complexului Sistem Integrat de Administrare și Control (IACS), nu s-au făcut pașii necesari.

Preocupat de propria-i imagine, ministrul flutur nu a înțeles că relansarea României depinde de relansarea agriculturii, așezarea proprietății și a relațiilor din agricultură pe principiile unei economii sociale de piață reale, care să țină cont de specificul românesc, în care statul să intervină pentru stimularea tuturor factorilor de producție, în vederea atingerii performanțelor economice necesare unei agriculturi viabile.

Domnul ministru a uitat că 45% din populația României locuiește la sate, astfel că se impune și o strategie de dezvoltare a zonei rurale. Ministerul și-a adăugat două cuvinte în titulatură, dar pe când programe clare în acest sens? Până și programul de informare "Fermier în Europa" este inițiat de Ministerul Integrării Europene, ceea ce denotă că specialiștii din minister fie sunt prea ocupați cu propriile afaceri, fie nu au ce să le explice fermierilor și țăranilor români, asta dacă nu i-ați fluturat și pe ei, ca pe tot ceea ce înseamnă agricultură!

    Mihai Adrian Mălaimare - declarație politică cu titlul Exodul tinerilor;

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

"Exodul tinerilor"

Un studiu recent a confirmat un lucru grav, pe care, în sinea noastră, îl știam cu toții: 88% dintre tinerii români ar pleca în Occident dacă li s-ar oferi ocazia. Ceilalți 12% probabil că nu au înțeles corect întrebarea.

De ce se întâmplă lucrul acesta tocmai acum, când România pare să o fi luat, încet dar sigur, pe calea cea bună? Ce-i nemulțumește pe acești tineri? Să vedem. De o educație cumsecade nu pot beneficia în România. Serviciile de sănătate sunt așa cum le știm. Piața imobiliară ține deja de domeniul fantasticului. Îți trebuie zeci de mii de euro ca să îți cumperi un apartament și nu unul grozav. Lista poate continua pe zeci de pagini. Dar cel mai important deficit al statului român, când vine vorba de tineri, este o viziune asupra viitorului, o misiune pe termen lung pe care statul să și-o asume împreună cu ei. Viziunea unei vieți mai bune a acestui popor.

Ce vreau să spun cu asta? Să vă ofer două exemple. Auzeam, zilele trecute, la știri că studenții care nu beneficiază de cazare într-un cămin studențesc primesc un ajutor lunar de 1 milion de lei pe lună. Am crezut, inițial, că este vorba de o glumă. Cu un milion de lei nu închiriezi nici măcar un coteț. Gândindu-ne că sunt câteva zeci de mii de studenți în această situație și operând un simplu calcul, vom vedea că anul acesta se vor cheltui zeci de milioane de dolari cu această subvenție care, oricum, nu ajută la nimic. Mă întreb dacă nu cumva cu acești bani nu se pot construi câteva cămine confortabile. În câțiva ani, această problemă ar putea fi rezolvată.

Un alt exemplu este deja celebra factură de întreținere. Ani de-a rândul statul român a oferit nenumărate subvenții. S-au scurs, probabil, sute de milioane de euro din trezoreria statului. Au rezolvat banii aceștia problema? Nu. După 16 ani, lucrurile stau exact la fel. Dacă, însă, acești bani ar fi fost investiți în modernizarea sistemelor de termoficare, costurile ar fi scăzut văzând cu ochii și astăzi românii nu ar mai fi avut dureri de cap. Din nou cârpeală ieftină.

Ceea ce noi refuzăm să înțelegem este că protecția socială la o asemenea dimensiune și-o permit doar statele foarte bogate. Pentru a ajunge bogate, aceste state nu și-au aruncat banii pe fereastră. Clasa politică românească s-a obișnuit să lucreze cu petece făcute în grabă și nu cu soluții pentru viitor. Îmi veți spune că mulți dintre oamenii bătrâni și săraci ai României au avut nevoie de aceste subvenții. Voi fi de acord cu dumneavoastră, dar la ce bun dacă tinerii din România fug din țară cu prima ocazie. Vrem să conducem peste 30 de ani o țară depopulată, cu câțiva octogenari rătăciți? Este o lecție cruntă a istoriei, că unele generații trebuie să poarte povara tranziției. La fel cum este o lecție cruntă faptul că, în demagogia lor, politicienii refuză să rostească acest adevăr.

Dovada eșecului este chiar în fața noastră. Și ne mai mirăm că tinerii noștri visează să plece în SUA? Acolo tinerii studenți primesc burse de zeci de mii de dolari din partea universităților, tinerii cercetători au acces la zeci de milioane de dolari, celebrii "business angels" finanțează idei ș.a.m.d. Altfel spus, statul american le spune tinerilor că viitorul e al lor. La fel cum părinții îndură toate lipsurile de pe lume pentru a-și vedea copiii realizați, la fel un popor trebuie să strângă din dinți pentru a oferi un viitor tinerilor. Un lucru atât de firesc la nivel individual nu s-a imprimat în mentalul colectiv, constituindu-se în cea mai gravă eroare a societății românești.

Să nu ne mai mirăm că tinerii noștri pleacă în căutarea unei lumi mai bune. Au tot dreptul să o facă. Dacă nu vom lua măsurile care se impun, în câteva decenii, România va fi un imens sat depopulat și decrepit. Trebuie să înțelegem o dată pentru totdeauna că tinerii nu vor și nici nu trebuie să se simtă obligați să îndure lipsuri numai ca bătrânii să stea degeaba la adăpostul unor pensii asiguratorii. Pensia după munca depusă și, mai ales, după valoarea și importanța ei, iar restul, adică tot, Tinerilor!

    Victor Sanda - declarație politică cu titlul Prin aplicarea cotei unice, miniștrii finanțelor din Cabinetul Tăticeanu se iau la întrecere cu evazioniștii în a goli vistieria statului;

Domnul Victor Sanda:

Prin aplicarea cotei unice, miniștrii finanțelor din Cabinetul Tăriceanu se iau la întrecere cu evazioniștii în a goli vistieria statului.

Stimați colegi,

Cu toții am fost de acord că în România era necesară și benefică o relaxare fiscală, dar nu cu orice preț. Spre deosebire de fostul Guvern PSD, care a propus o reducere etapizată a impozitelor tocmai pentru a evita consecințele nefaste asupra economiei țării, Cabinetul Tăriceanu a dorit o reducere bruscă, chiar brutală, introducând la începutul anul 2005, cota unică de 16%.

Pe lângă faptul că această măsură nu a condus la majorări salariale spectaculoase pentru cea mai largă categorie de angajați, respectiv cei cu venituri mici și mijlocii, cota unică a declanșat un efect devastator la nivelul bugetului statului, așa cum, de altfel, PSD a avertizat că se va întâmpla. Specialiștii în materie au confirmat constant previziunile PSD, deși actualii guvernanți, inițiatorii acestei aberații fiscale aruncau pe piață cifre mincinoase, vizând creșteri spectaculoase la bugetul statului. Totul era o mare înșelătorie. Vreau să vă reamintesc că, la nici șase luni de la aplicarea cotei unice, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu - o persoană autorizată în materie, anunța public că nivelul bugetar al veniturilor a scăzut sub 30% din p.i.b. Astăzi, aflăm din presă că introducerea impozitului de 16% a dus la scăderea, în 2005 față de 2004, cu 1% din p.i.b. a sumelor obținute din impozitarea veniturilor personale și ale firmelor. Mai mult decât atât, aflăm că Fondul Monetar Internațional a elaborat un studiu prin care arată că, după adoptarea cotei unice, ponderea deținută de impozitul pe venit în formarea p.i.b. a scăzut de la 3% în 2004 la 2,3% în 2005, iar cea a impozitului pe profit s-a redus la 2,4% din p.i.b., în 2005, față de 2,7% în 2004.

Chiar se lansează o cifră cutremurătoare: un miliard de dolari - atât ar fi gaura dată la vistieria statului prin aplicarea cotei unice de 16%. Motiv pentru care, acum, analiști economici din toate părțile, fie din România, fie de la Fondul Monetar Internațional, fac front comun pentru a declara cota unică drept o măsură nesustenabilă care trebuie înlocuită sau dublată de alte măsuri care să conducă la o reală creștere a veniturilor la bugetul statului. Probabil că se va reveni la o mai veche încercare a actualilor guvernanți, agreată și de FMI, aceea de a majora TVA-ul, o soluție disperată cu efecte negative în planul fiscalității.

Asta dovedește incompetența, lipsa de profesionalism și responsabilitate care-i caracterizează pe finanțiștii Cabinetului Tăriceanu, în raport cu problemele macroeconomice ale României. Nu există viziuni de substanță asupra economiei românești și, ca atare, nu există strategie bazată pe previziuni și prognoze clare, ci există doar măsuri heirupiste, luate după cum ne sună mai bine la ureche.

Stimați colegi, pentru aceste experiențe care, iată, produc găuri de miliarde de dolari la bugetul de stat, miniștrii Finanțelor Cabinetului Tăriceanu sunt aproape la fel de vinovați ca toți cei care lucrează în economia subterană - cum spunem noi, "la negru", subminând economia țării.

În consecință, îi solicit primului ministru Călin Popescu Tăriceanu să-i demită pe "cvasievazioniștii" de la cârma Ministerului Finanțelor Publice și să-i înlocuiască cu adevărați economiști.

Vă mulțumesc.

    Alecsandru Știucă - declarație politică cu titlul Deconspirarea incompetenței;

Domnul Alecsandru Știucă:

"Deconspirarea incompetenței"

Am adresat domnului ministru Adrian Iorgulescu o interpelare în data de 5 iunie 2006, în care solicitam date despre strategia instituției pe care o conduce de revitalizare a activității caselor de cultură din țară. Domnia sa a ignorat cu desăvârșire interpelarea depusă de un deputat, astfel încât, până astăzi, nu am primit nici un răspuns oficial de la ministrul culturii, deși termenul legal de 15 zile s-a epuizat demult.

Considerăm că este vorba nu de o scuzabilă scăpare - nu se pot admite scăpări atunci când ai în subordine un întreg aparat de specialiști care trebuie să rezolve astfel de probleme. Credem că, la Ministerul Culturii, pe al cărui site internet oficial descoperim mai multe editoriale ale șefului instituției decât comunicate privind activitatea ministerului - există un mod de lucru esențialmente neproductiv, imprimat de câtre actualul șef al instituției, domnul Adrian Iorgulescu.

Până în prezent, domnia sa a demonstrat că are vocație artistică, suntem de acord, dar încă mai așteptăm, după numirea sa, dovada calităților sale manageriale. Cu personalitatea conflictuală a domniei sale, a reușit să obțină mai multe scandaluri de presă decât rezultate în reabilitarea vieții culturale românești.

Domnia sa nu este preocupat de promovarea și edificarea culturii în România, ci de dosarele de securitate ale oamenilor de cultură și ale artiștilor. De parcă ar fi în opoziție, actualul ministru nu știe decât să atace și să demoleze, și nu să construiască, așa cum trebuie să facă un reprezentant al unui partid aflat la guvernare.

Actul guvernării și managementul așezămintelor culturale din România nu prezintă atât interes pentru domnul Iorgulescu, cât este ocupat să organizeze vânători de vrăjitoare și demiteri spectaculoase ale unor funcționari cu experiență din subordinea sa.

Așteptăm cu interes ziua când domnul ministru Iorgulescu își va lua în serios sarcinile de manager și va lăsa deoparte preocupările pentru demascarea, în stil stalinist, a preoților și oamenilor de cultură. Totodată, îi atragem atenția că panseurile sale afișate pe un site plătit din bani publici sunt prea puțin interesante pentru cetățenii care așteaptă să vadă rezultate concrete de un înalt funcționar al statului român.

Avertizăm conducerea Partidului Național Liberal că promovarea la conducerea ministerelor a unor oameni fără calități și preocupări manageriale nu îi poate aduce decât deservicii.

    Vasile Filip Soporan - declarație politică: Bugetul propus de Alianța portocalie, un buget mincinos, netransparent, strict electoral și antinațional.

Domnul Vasile-Filip Soporan:

Declarație politică: "Bugetul propus de Alianța portocalie, un buget mincinos, netransparent, strict electoral și antinațional".

În momentul în care apare proiecția bugetului de stat, poți să constați, în maniera cea mai concretă, dacă există sau nu o suprapunere între programul de guvernare și modalitatea de realizare a acestuia. Ce putem să spunem în momentul de față la propunerea făcută de Cabinetul Tăriceanu?

Pentru o bună analiză și o concluzie în cunoștință de cauză, vă reamintesc câteva din elementele trecute în Programul de guvernare 2005-2008 la proiectarea politicii bugetare și vă solicit să analizați și modul în care bugetul anului 2007 va reuși să răspundă cerințelor exprimate mși votate în decembrie 2004. Dintre principiile de bază la care face referire documentul amintit, mă refer la câteva dintre ele: principiul fundamentării cheltuielii publice (veniturile publice trebuie afectate pe bază de programe publice, care să genereze atât grade de prioritizare a cheltuielii publice cât și cuantumuri în alocarea acestora); principiul performanței cheltuielii publice; principiul transabilității banului public; principiul egalității de tratament a fondurilor publice (fondurile publice interne și fondurile publice europene vor fi supuse acelorași exigențe instituționale de eficacitate, economicitate și eficiență), principiul bugetizării multianuale (în maniera în care este elaborat și monitorizat bugetul general consolidat, se vor elabora bugete de proces (multianuale) pe procese economico-sociale relevante pentru drumul economiei spre asigurarea convergenței reale și nominale cu economiile europene).

Nu fac referire la declarațiile actualei Puteri față de situația economică, pentru că ele se încadrează în maniera festivistă de prezentare a realității, prezentare de care nu are nevoie România în pragul integrării în structurile Uniunii Europene.

Acest buget este lipsit de o viziune clară privind dezvoltarea României, este departe de agenda cetățeanului și realizează cea mai parșivă descentralizare administrativă, prin centralizarea alocării resurselor financiare. Din păcate pentru binele României, nu am asistat la o fundamentare reală a cheltuielii publice, performanța cheltuielii publice este departe de obiectivele stabilite, bugetizarea multianuală nu este pusă în practică.

Toate acestea sunt prezente la o analiză sumară a bugetului. Diferența dintre cheltuieli (64.759,9 milioane lei) și venituri (8.754,9 milioane lei), în pondere de 15% din veniturile preconizate pentru anul 2007, cu mult mai mult față de deficitul bugetar preconizat în cadrul programului de guvernare. Se spune pe bună dreptate că asemenea diferențe apar justificat în momentul în care se construiește un buget pentru un obiectiv clar, cel de pregătire a anului electoral.

Este interesantă și o analiză asupra structurii veniturilor și a cheltuielilor bugetului de stat propus de actualul Guvern și o descifrare a tendințelor existente în actuala guvernare. Veniturile fiscale au o pondere de 99,8%, din care impozitul pe venit, profit și câștiguri din capital de la persoanele juridice au o pondere de 21%, impozitul pe venit, profit și câștigurile de la persoane fizice o pondere de 3,9% (din totalul impozitelor pe venit și salarii, de 13.041 milioane de lei, 10.854 milioane de lei reprezintă cote defalcate), impozitele și taxele pe bunuri și servicii reprezintă o pondere de 65,7% (taxa pe valoarea adăugată - 63,3%, accize - 22,2%, sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată - 22%), impozitul pe comerțul exterior și tranzacțiile internaționale - 2,8%, alte impozite și taxe fiscale - 0,3%, contribuții de asigurări - 0,6%, venituri nefiscale - 5,2%, venituri din capital - 0,14%, încasări din rambursarea împrumuturilor acordate - 0,009%.

Ponderea veniturilor obținute din impozitele și taxele pe bunuri și servicii, de 65,7% din totalul veniturilor, demonstrează că acest buget este mai puțin o consecință a unei dezvoltări durabile și mai mult a creșterii consumului neacoperit, multe din elementele consumului incluzând creșteri semnificative pentru domeniul utilităților energetice. Prin urmare, construcția bugetului este făcută pe taxa pe valoarea adăugată și pe accize și mai puțin pe mult trâmbițata cotă unică introdusă de guvernarea "portocalie". Potrivit unui studiu al Fondului Monetar Internațional, cota unică de impozitare nu a majorat veniturile, evaluările arătând că veniturile României s-au diminuat cu 1% din p.i.b. în primul an după introducerea cotei unice, comparativ cu anul precedent.

Iată că visul economiștilor de dreapta, acela de înlocuire a sistemului progresiv de impozitare cu o singură cotă, aplicat în România, nu a dat rezultate, în momentul în care este nevoie de asigurarea cofinanțărilor necesare în cadrul asocierilor cu Uniunea Europeană. În paranteză, se poate spune că suma pierdută de România prin aplicarea cotei unice de impozitare este echivalentă cu suma care trebuie plătită ca și contribuție la bugetul Uniunii Europene. Marele succes al cotei unice, prezentat festivist de actuala Putere, se dovedește un mare eșec, care va determina abandonarea ei de către țările în care a fost introdusă.

Va face România acest lucru? Da, probabil, într-o altă guvernare mai realistă, mai profesionistă și mai apropiată de cerințele reale pe care le are România. Sperăm ca acest lucru să se întâmple cât mai grabnic.

Din analiza structurii cheltuielilor bugetului de stat, pe 2007, se constată următoarele: cheltuieli curente - 83,7%, cheltuieli de capital - 12%, rambursări de credite - 4,1%. În detaliu, se observă lipsa de transparență în utilizarea resurselor financiare, prin faptul că fondurile de rezervă, transferurile între unități ale administrației publice și alte transferuri au un cuantum de 18.507 milioane de lei și o pondere de 28,5%.

Prin urmare, aproximativ o treime din cheltuielile bugetului de stat nu au o construcție transparentă, sumele găsindu-se la dispoziția directă, de cele mai multe ori, strict politizată a actualei Puteri. Așa se explică suma importantă aflată la dispoziția primului ministru și suma alocată la dispoziția Cancelariei pentru dezvoltarea rurală. Domnul Tăriceanu dorește să credem că descentralizarea se poate face prin evaluări în cabinetele de la București și prin menținerea monopolului de distribuție strict politică a resurselor financiare.

Să credem că acest buget este un buget de construcție europeană? Nu avem argumente, când o treime din acesta este gestionat de plăcerea sau neplăcerea politică a celor aflați accidental la putere. Unde sunt, în practică, principiile atât de frumos expuse în cadrul programului guvernării portocalii? nu sunt nicăieri sau sunt înăbușite de principiile interesului politicianist.

Din analiza ponderii cheltuielilor pe domenii, constatăm următoarele: cheltuieli pentru servicii publice generale 21%; cheltuieli pentru apărare, ordine publică și siguranță națională - 21,5%; cheltuieli pentru învățământ - 13,2%; cheltuieli pentru sănătate - 3,2%; cheltuieli pentru cultură, recreere și religie - 1,7%; cheltuieli pentru asigurări și asistență socială - 17,5%; cheltuieli pentru locuințe, servicii și dezvoltare publică - 2,2%; cheltuieli pentru protecția amediului - 0,8%; cheltuieli pentru acțiuni generale economice, comerciale și de muncă - 1,8%; cheltuieli pentru combustibili și energie - 1%; cheltuieli pentru industria extractivă, prelucrătoare și construcții - 0,8%; cheltuieli pentru agricultură, silvicultură, piscicultură și vânătoare - 5,8%; cheltuieli pentru transporturi - 8%; cheltuieli pentru comunicații - 0,04%; cheltuieli pentru cercetare și dezvoltare în domeniul economic - 0,12%; cheltuieli pentru alte acțiuni economice - 0,12%; cheltuieli de susținere și promovare a exportului, a mediului de afaceri românesc și a tranzacțiilor internaționale - 0,5%; fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului - 0,5%; cheltuieli pentru dobânzi - 0,48%.

Stimați guvernanți, față de cetățenii României, adoptarea bugetului reprezintă momentul adevărului. Din prezentarea făcută, se constată ușor că bugetul propus de Alianța portocalie este mincinos, netransparent, strict electoral și antinațional. Vă îndemn să vă reveniți și să încercați ca, prin bugetul de stat 2007, promisiunile din campania electorală și din programul de guvernare să devină, cel puțin în parte, realitate.

  Dezbateri asupra Proiectului de Lege privind înființarea Agenției Naționale de Integritate.  

(După pauză, lucrările sunt conduse de domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Dan Radu Rușanu și Valeriu Ștefan Zgonea, secretari)

   

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamnelor și domnilor colegi,

Vă rog să luați loc în sală pentru a putea relua dezbaterile.

Rog secretariatul să-l invite pe domnul secretar de ședință Zgonea în sală. Domnule Zgonea, vă invităm!

Domnilor deputați,

Reluăm ședința de astăzi a Camerei Deputaților și vă anunț din totalul celor 331 de deputați și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 209. Sunt absenți 122 din care 29 participă la alte acțiuni parlamentare.

Continuăm cu dezbaterea inițiativelor legislative înscrise pe ordinea de zi. Vă informez că votul final este la ora 12.

Ne aflăm la pct.8 al ordinii de zi, Proiectul de Lege privind înființarea Agenției Naționale de Integritate.

Proiectul are caracter de lege organică. Avem raport de adoptare și notă de includere a unor amendamente respinse venite din partea Comisiei juridice a Camerei Deputaților. Suntem în procedură de urgență. Proiectul are caracter de prioritate legislativă de integrare. Suntem primă Cameră sesizată.

Vă reamintesc că am încheiat dezbaterile generale și ne aflăm în faza dezbaterilor pe articole. Vă propun să lucrăm pe raportul comisiei. Vă atrag atenția că există și o anexă cu amendamente respinse. O să-i rog pe cei care le-au inițiat să le susțină dacă doresc.

La pct.1 pe anexa cu amendamente admise, dacă există obiecții, observații, comentarii. Titlul legii.

Vă rog, domnule deputat Călian.

 
   

Domnul Petru Călian:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Pentru acuratețe, am un amendament la titlul legii. Inițial, titlul este "Lege privind înființarea Agenției Naționale de Integritate". Eu propun următorul amendament: Titlul legii. "Lege privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate".

Este mult mai acoperitoare varianta...

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, iertați-mă, nu figurează în raport amendamentul dumneavoastră.

 
   

Domnul Petru Călian:

Păi, este înregistrat.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Este amendament admis. Dar nu este al dumneavoastră, e al domnilor deputați Kelemen și Marton.

 
   

Domnul Petru Călian:

Mulțumesc. Plagiat. Asta este, dar accept.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi, vă rog să ne concentrăm un pic că raportul e lung. La amendamentele admise, dacă sunteți de acord cu ele, intervențiile nu mai sunt necesare.

Înțeleg că la pct.1 nu există obiecții, observații, comentarii. Nu există. Pct.1 este adoptat.

Pct.2, preambulul, obiecții, observații, comentarii la forma comisiei.

Domnul deputat Timiș. Aveți un amendament respins. Nu aveți. Deci, suntem la preambul, nu la art.1. Suntem la preambul. Dumneavoastră aveți amendament la art.1.

La preambul există o formulare a comisiei. Există obiecții, comentarii la ea? Nu există. Executivul? Nu. La preambul, da. Nu există. Adoptat.

Pct.3, cap.I, titlu. (Doamna secretar de stat Kibedi Katalin întreabă dacă poate să intervină la art.1) Nu suntem la art.1. acum ajungem imediat. E punctul 4 din raport. N-aveți raportul? Interveniți la articol.

Pct.3. Obiecții, observații, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.4, intervenții. Domnul deputat Pușcă. Aveți amendament respins, domnule, la art.1.

 
   

Domnul Mircea Valer Pușcă:

Domnule președinte,

Regret că, cu ocazia întrebării dumneavoastră dacă sunt observații la preambul, n-ați văzut mâna mea ridicată. A existat încă o mână ridicată care a renunțat și ați considerat că toate intervențiile a fi dorite sunt retrase, dar și pentru punctul 4 al raportului obiecțiunea mea este că nu sunt de acord cu ceea ce comisia a propus și solicit revenirea la textul inițial al propunerii Guvernului.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulțumesc.

Domnul deputat Rădulescu.

 
   

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Asociindu-mă colegului Pușcă care ar fi dorit să se exprime și asupra conținutului modificat al preambulului, deoarece însă s-a votat, mă refer acum la pct.4 art.1 care începe deja să reglementeze în ceea ce privește activitatea de fond a agenției.

După cum se poate observa, prin compararea celor două texte, cel inițial și cel al comisiei, de la bun început acest amendament vine să golească de conținut posibilitatea de acțiune a Agenției Naționale de Integritate, transformând-o doar într-un alt organism birocratic plătit din banul public fără nici o eficiență față de activitatea actuală a instanțelor, de exemplu.

Pentru ca acest organism să poată fi unul specific care să se ocupe de gestiunea în transparență a averilor, intereselor și incompatibilităților aleșilor și funcționarilor publici, este necesar ca de la bun început să punem punctul pe i și să vedem dacă vrem sau nu vrem ca această agenție să aibă mijloacele necesare pentru a acționa sau, cum spuneam ieri, o trimitem doar să se joace în nisip, să se facă că acționează.

Susținem punctul de vedere al Guvernului, adică textul inițial și deja de aici trebuie să vedem dacă mergem pe o cale sau pe cealaltă, anume, de a da putere sau nu a da putere agenției.

Nu suntem de acord cu amendamentul și mergem pe formula Guvernului.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Alte intervenții. Unul singur de grup, domnule deputat, că suntem în procedură de urgență. O să fixăm și timpul de dezbatere. O să rog comisia să ne facă o propunere după ce terminăm dezbaterea la acest articol.

Domnule deputat Timiș, s-a vorbit de la Grupul liberal. Deci, un singur deputat de grup.

Alte intervenții de la alte grupuri. Suntem în procedură de urgență, domnule deputat. Alte intervenții. Nu sunt.

Guvernul. Doamna secretar de stat Kibedi.

 
   

Domnul Katalin Barbara Kibedi (secretar de stat, Ministerul Justiției):

Mulțumim pentru intervenția făcută. În același sens, apreciem că dacă se limitează la controlul declarațiilor, așa cum de altfel s-a mai subliniat în Comisia juridică, doar unul care este neajutorat nu ar putea să facă o declarație de avere unde veniturile să coincidă cu bunurile care sunt trecute.

Deci, neapărat trebuie controlată averea și nu declarațiile care pot să fie la suprafață făcute.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulțumesc.

Procedură.

 
   

Domnul Ioan Timiș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Am înțeles că această lege a fost asanată legislativ. Ea a plecat de la Guvern ca o lege anticorupție și a ajuns după ce a trecut prin Comisia juridică ca o lege anti Macovei. Păi, vreau să vă spun, stimați colegi, că dacă vreți să citiți art.1 unde autorii ne indică faptul că vor să dea mai multă rigoare și claritate textului, spun că "activitatea de control al declarațiilor de avere dobândite în perioada exercitării mandatelor."

Cum vine chestiunea asta? Sună în altă limbă decât în limba noastră.

Mulțumesc pentru atenție.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Da. Vă rog, domnule deputat Bolcaș.

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Aș vrea să subliniez că de data asta sunt de acord cu formularea Guvernului și asta numai pentru că a lucrat comisia. Vă rog să constatați că proiectul inițial se referea numai la controlul declarațiilor. Ăsta ar fi fost titlul său. Dar prin ceea ce a făcut comisia modificând prin corpul acestei legi și 115, dând posibilități de sesizare și creând posibilități reale de control al averilor, de-abia acuma această lege a devenit o lege de control al averilor.

Și, într-adevăr, prin admiterea amendamentelor comisiei ce urmează, ea devine o lege de control al averilor și se poate reflecta în art.1 liniștit.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Date fiind multiplele chestiuni ridicate de acest articol, retrimit art.1 la comisie, pct.4 din raport, fără îndoială, cu un termen de maximum până luni când vom discuta fie pe această formulare, fie pe alta.

Domnule deputat, doriți o chestiune pe procedură? Da.

 
   

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Vă rog să mă scuzați, dar art.109 zice așa: "Când dezbaterea amendamentelor relevă consecințe importante asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative, președintele Camerei Deputaților poate trimite textele în discuție comisiei sesizate în fond, cu stabilirea termenului." Numai că în această dispută nu s-a ivit nici un element nou. Există o variantă propusă de Guvern, există o variantă propusă de comisie, altă variantă aici nu s-a propus. Urmează să se dea un vot asupra variantei comisiei, după care varianta propusă de Guvern. Nu s-a ivit, n-a fost nici un amendament pe baza căruia dumneavoastră aveți dreptul să retrimiteți acest articol. Nu s-a ivit nici o problemă nouă în această dispută prin care dumneavoastră să aveți dreptul de a retrimite acest articol la comisie.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Art.70 într-adevăr se referă la apariția unor elemente noi, dar nu le trimit în baza art.70, ci a art.109 care prevede existența unor consecințe importante; modificarea integrală a sensului unui articol presupune existența unor consecințe importante ale adoptării amendamentului și, ca atare, voi folosi prerogativa de a retrimite acest articol la comisie până luni.

Procedură, domnul Călian.

 
   

Domnul Petru Călian:

Domnule președinte,

Am să vă critic puțin, dar am să-mi cer scuze. Greșiți atunci când trimiteți anumite articole înapoi la comisie. veți vedea că o să încurcați și mai tare acest proiect de lege pentru că o să apară foarte multe neconcordanțe între textul legii care rămâne așa cum este în varianta inițială și modificările care le doriți dumneavoastră să se aducă la comisie.

V-aș propune ca dacă se dorește discutarea la comisie a anumitor articole, mai bine să trimitem întregul proiect de lege ca să nu avem surprize de acest gen.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Tot pe procedură, domnul deputat Rădulescu. Și domnul deputat Nicolicea.

 
   

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Consider că articolul și modalitatea la care ați apelat, domnule președinte, este cea corectă. Este vorba de un amendament și așa spune și regulamentul, care are implicații deosebite asupra fondului.

Este discutabil dacă puteți să trimiteți tot proiectul, dar sunt sigur că folosindu-vă de articolul citat, puteți trimite articolele cu implicații deosebite asupra fondului la comisie.

În ceea ce privește remarca colegului Marton Arpad cum că nu ar exista implicații deosebite și că nu sunt discuții pe acest articol, mi se pare că este o remarcă cel puțin cinică. Amendamentul făcut pur și simplu sugrumă puterea și fondul legii și noi spunem că nu are implicații deosebite. De la acest articol încolo încep părerile cu totul deosebite a celor două părți ale sălii.

Susțin și eu trimiterea la comisie. De altfel, aveți dreptul.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Nicolicea, pe procedură. După care domnul deputat Marton Arpad, pe procedură. Și domnul deputat Timiș, pe procedură. Constat că vom discuta pe procedură până la ora 12. Și domnul Bolcaș.

 
   

Domnul Eugen Nicolicea:

Susțin propunerea dumneavoastră, domnule președinte, de a retrimite articolul la comisie.

Pe de altă parte, trebuie să dau dreptate și colegului Călian, fiind un articol foarte important, e bine să-l discutăm și după ce avem întâlnirea aceea cu reprezentanții ONG-urilor, dar domnul Călian are dreptate în ceea ce spune, că s-ar putea să existe anumite articole care depind de acesta.

Și, în aceste condiții, aș propune o soluție de compromis, ca pe măsură ce apar acele articole, dacă nu le vom trimite la comisie, măcar să așteptăm în votarea lor, să le sărim până când primim rezultatul comisiei de la art.2, sau articolul retrimis la comisie, că probabil că mai trimite și altele.

Deci, regimul articolelor care depind de articolele retrimise la comisie să fie unul staționar, până când aflăm soluția comisiei, pentru că putem ulterior să venim cu altă soluție, și articolele respective să nu se mai lege.

Și, deci, domnul Călian are dreptate, dar nu dorim trimiterea întregii legi, ci numai a articolelor care au consecințe deosebite și a acelor articole care sunt legate de acestea.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, și vă dau perfectă dreptate, domnule deputat. O să vă rog să semnalați atunci când apar articole cu corelare cu acele articole care ar fi trimise la comisie. Până acum art.1.

Domnul deputat Marton, pe procedură.

 
   

Domnul Marton Arpad-Francisc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

A trebuit să vin aici, pentru că domnul lider al Grupului parlamentar al P.D., Cristian Rădulescu, m-a citat inexact. Și, treabuie să accentuez: n-am spus de la acest microfon că acest articol sau modificările propuse la acest articol ar fi neimportante; am spus doar că în discuția de la acest microfon nu s-au adus elemente de noutate față de textul Guvernului și față de textul propus de comisie, care în interpretarea mea v-ar da dumneavoastră dreptul de a retrimite la comisie.

Altfel, orice președinte, vicepreședinte, deci cel care prezidează ședința unei dezbateri pe o lege, dacă nu-i convine un articol care a fost redactat într-o formă de comisie, indiferent ce probleme ar fi readus, poate retrimite la comisie și, în ultimă instanță, de ce nu, poate și asta se dorește, poate să treacă un proiect de lege cu aprobare tacită.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Vă reamintesc decizia Comitetului Liderilor că săptămâna viitoare acest proiect va fi dezbătut până la finalizare, indiferent de oră, deci nu se poate ajunge la aprobare tacită.

Vă asigur, de asemenea, că voi uza, în continuare, de această prerogativă, cum am făcut-o și până acum, și anume, cu tot respectul față de liderii de grupuri sau colegii din grupurile parlamentare care-mi solicită s-o folosesc, anume, în mod echilibrat.

Domnul deputat Timiș, apoi domnul deputat Bolcaș.

 
   

Domnul Ioan Timiș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Aveți foarte mare dreptate când solicitați trimiterea la comisie a acestui articol, și numai pentru motivul că se schimbă toată filozofia și sistemul de competențe ale inspectorului de integritate, ci și pentru faptul că acest articol, așa cum este redactat, este un nonsens. S-a schimbat posibilitatea de control al averilor cu posibilitatea de control a declarațiilor dobândite în perioada mandatului.

Păi, noi dobândim declarații în perioada mandatului sau avere? Uitați-vă, și repet, nu numai că se schimbă întreaga filozofie, dar este un nonsens.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog să nu faceți discuții și dialog în sală. Sunteți, de altfel, la o intervenție pe procedură, domnule deputat.

 
   

Domnul Ioan Timiș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Insist, deci, pentru trimiterea la comisie, pentru că este prost redactat, nu numai că schimbă filozofia legii.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

O să-i rog pe domnii colegi care s-au mai înscris, să nu mai insiste împotriva sau pentru retrimitere, pentru că deja am decis-o.

Domnul deputat Bolcaș, apoi domnul deputat Nicolicea, pe procedură.

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnule președinte,

De data aceasta sunt nevoit pe procedură să mă ridic împotriva unor cutume bine stabilite în Cameră, față de redactările textelor noului nostru regulament.

Este vorba despre această procedură de retrimitere. Vechiul regulament permitea, în conformitate cu art.109, ca președintele, atunci când se ivesc consecințe importante pentru textul de lege, să retrimită la comisie.

Art.70 are o ipoteză, practic, asemănătoare: intervin modificări importante pentru conținutul său; înseamnă același lucru, dar atunci retrimiterea se face cu votul majorității Camerei.

Nu este o contradicție între cele două articole: este posibilitatea președintelui de a hotărî situația în care se poate hotărî această retrimitere, iar art.70 indică procedura de urmat.

Deci, dacă coroborăm art.70 cu art.109, președintele nu poate, fără votul Camerei, să retrimită la comisie.

Din punctul meu de vedere, și cu aceasta închei, pentru că l-am exprimat deja, nu este vorba de schimbarea filozofiei întregului text, este vorba de definirea acestei legi. Definirea făcută în proiectul inițial, așa cum era, era proastă, și datorită celorlalte amendamente ale comisiei a devenit viabilă la această dată.

Aveți două definiri în art.1. Este simplu să le puneți la vot, pentru că nici o îmbinare între ele nu este posibilă. Dar, urmează să apreciați dacă veți hotărî pe calea grațioasă, sau veți supune votului Camerei.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Dat fiind că este o chestiune de formă, și nu de fond, am să vă răspund de aici: câtă vreme în preambulul legii se vorbește de competența Agenției de sesizare a incompatibilităților, iar în art.1 - la competențe - nu se mai vorbește, părerea mea este că e o modificare care trebuie operată, dacă vrem să fim coerenți și să avem o lege bine scrisă, o modificare care nu se poate face în plen, întrucât nu există amendament. Din acest punct de vedere, ca și din punctul de vedere al consecvenței pe care mi-o cunoașteți, eu îmi mențin decizia.

Înțeleg că mai sunt intervenții pe procedură, în ciuda asigurărilor mele că acest articol a fost trimis la comisie până luni.

Domnule Nicolicea, mai doriți? Nu mai doriți.

Nu mai sunt intervenții pe procedură, termen până luni la ședința de plen.

Am să rog comisia să ne facă o propunere de timp de dezbatere, fiind în procedură de urgență.

 
   

Domnul Florin Iordache:

Propunem, ca timp de dezbatere, până la ora 12,00, domnule președinte.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, mulțumesc.

Reamintesc colegilor, asta presupune că dezbaterile pe articole și argumentările se desfășoară până la articolul la care ajungem la ora 12,00, după care vom proceda, dacă mai durează, în ședințele următoare, la voturi pe fiecare articol, fără a mai dezbate.

Dacă există obiecții, observații, comentarii referitoare la această propunere, care mie mi se pare ...? Nu, nu am să comentez cum mi se pare.

Vă rog, o observație, domnul Bolcaș.

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Eu sunt un om care sunt pentru dezbateri și sunt lucruri care trebuie dezbătute.

Și, în aceste condiții, fixarea termenului numai în această ședință cred că nu este productivă, mai ales că se reîntorc luni de la comisie o serie de articole.

Dacă se fixează termenul până luni, la încheierea dezbaterilor, mi se pare corect. Deci, pentru astăzi, până la încheierea dezbaterilor, iar în continuare, luni, până la încheierea dezbaterilor. Adică, să nu ne trezim în situația că trebuie să votăm articole nedezbătute.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnilor colegi,

Cu toată considerația, principiul este foarte important, dar nu putem propune un termen la procedura de urgență "până la încheierea dezbaterilor", că ăla nu este nici un termen. Dezbaterile până la încheierea dezbaterilor se desfășoară când nu fixăm un termen de dezbatere.

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Iertați-mă. Obișnuința este ca să se fixeze un termen în minute.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

O traduc eu: o oră și 35 de minute. Nu, o oră și 5 minute, mă iertați.

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Dar, în condițiile acestea, și textele care sunt retrimise la comisie, luni vor fi votate fără dezbateri, ceea ce nu se poate.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Asta este procedura.

Eu supun votului dumneavoastră propunerea comisiei. Dacă ea nu este susținută, discutăm altceva.

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Propunerea mea este în timp - o oră și 35 de minute, astăzi, și 4 ore luni.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Bun. Le supun votului în ordinea în care au fost formulate.

Prima propunere este ca să desfășurăm dezbaterile, să finalizăm dezbaterile astăzi, la ora 12,00, după care, dacă nu s-a terminat dezbaterea pe articole, să se procedeze la vot pe amendamente.

Supun votului dumneavoastră, vom vota cu cartele și o să vă rog să vă folosiți cartelele, supun votului dumneavoastră atunci o oră și 5 minute.

Vă rog să votați.

Da, vă mulțumesc, s-a votat cu o majoritate largă.

 
   

Trecem la pct.5 din raport, art.2.

Dacă există obiecții, observații, comentarii?

Vă rog, domnule deputat Pușcă.

 
   

Domnul Mircea Valer Pușcă:

Domnule președinte,

Din motive de consecvență, susțin varianta propusă de Guvern și nu sunt de acord cu varianta propusă de comisie la art.2.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, vă mulțumesc.

Domnul deputat Bolcaș, apoi domnul deputat Nicolicea.

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Din motive de economie de timp, vă spun un singur lucru: este în corelare cu art.1.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Nicolicea, aceeași chestiune?

Atunci, în corelare cu art.1, merge împreună cu el la comisie.

Pct.6 - Obiecții, observații, comentarii?

Domnul deputat Crăciunescu.

 
   

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Susținem punctul de vedere al Guvernului, pentru că mi se pare oarecum incorect ca sesizarea să indice obligatoriu dovezile, sursele și toate actele doveditoare. Atunci n-ar mai avea rost Agenția Națională de Integritate, dacă toate actele care justifică dobândirea unei averi ilegale sunt prezentate de către cel care face sesizarea.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, vă mulțumesc.

Domnul deputat Bolcaș.

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Sunt nevoit să vă cer retrimiterea la comisie, pentru următorul considerent: a solicita celui care sesizează, terț, în această relație, să procure dovezi, este o absurditate. Înseamnă a limita dreptul oamenilor care au o sesizare bazată pe indicii și a-i face să se substituie organelor de cercetare care sunt constituite prin această lege.

Nu putem să obligăm, așa cum nu putem obliga ziariștii ca să prezinte dovezi compatibile cu un organ de urmărire penală, să se prezinte dovezi. Să se prezinte indicii este posibil.

În același timp, varianta Guvernului păcătuiește, pentru că a permite sesizări sub plapuma, sub acoperirea confidențialității - după părerea mea - este o abjecție.

Vă mulțumesc.

Vă rog să supuneți atenției retrimiterea.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Domnul Nicolicea.

 
   

Domnul Eugen Nicolicea:

Susțin retrimiterea la comisie, pentru că s-au strecurat chiar și erori materiale, deci nu trebuia să scrie acolo "să ceri dovezile și sursele", ci "sau sursele". Deci, nu este obligatoriu ca respectivul care face sesizarea să aducă dovezile respective, ci ar putea să indice doar locul unde se află.

De asemenea, evident că nu putem fi de acord cu sesizările anonime, măcar comparând cu Legea nr.18, de pe vremea lui Ceaușescu, și doamna ministru, care a fost procuror pe vremea lui Ceaușescu, știe că Legea nr.18 funcționa. Acolo toate sesizările trebuiau să fie semnate, iar cererea, sesizarea respectivă nu producea nici un efect. Comisia Legii nr.18 nu începea controlul până nu era chemată persoana care a făcut sesizarea, ca să se convingă că aceasta există. Până nu i se punea persoanei respective în vedere faptul că afirmațiile mincinoase duc la sancțiuni penale, și cred că totuși, chiar dacă am intrat în democrație și vrem să intrăm în U.E., nu putem coborî standardul sub legile lui Ceaușescu.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Alte intervenții? Nu mai sunt.

În fața unei solicitări unanime a vorbitorilor din cele mai diverse grupuri parlamentare, nu pot decât să trimit la comisie și pct.6.

Pct.7, art.4.

Evident, în aceste condiții, că și amendamentul respins de la art.3 va intra din nou în discuția comisiei.

Pct.7, art.4.

Domnul deputat Crăciunescu.

 
   

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Mă refer la pct.4, care prevede că "dacă există o diferență mai mare de 10%".

Dacă cumva avere e de vreo 100 milioane de euro și diferența este de numai 9%, nu credeți că trebuie să verificăm ce se întâmplă?

Deci, sunt pentru formularea enunțată de Guvern. Sunt averi foarte mari, și de fapt noi ne batem aici pentru averile foarte mari care s-au strâns în acești 15 ani de zile. Acolo trebuie să umblăm.

Deci, sunt pentru forma propusă de Guvern.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, vă mulțumesc.

Alte intervenții?

Guvernul, doamna secretar de stat, vă rog, la pct.7.

 
   

Doamna Kibedi Katalin Barbara:

Pe lângă observația făcută pe procentajul respectiv, deși în comisie au fost discuții de a se stabili cuantumul de 10.000 euro, ca sumă fixă, aș mai avea observația necesității menținerii și a celorlalte alineate din proiect, respectiv a unei proceduri de verificare prealabilă, pentru că tocmai acesta ar fi rostul, nu orice sesizare ieftină să declanșeze procedura de verificare. Să existe, așa cum este în procedura penală, etapa actelor premergătoare, și numai dacă există acele indicii temeinice, să se declanșeze, într-adevăr, procedura de control.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulțumesc.

Domnul deputat Bolcaș, cu scuzele de rigoare.

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Timpul alocat Guvernului nu se contabilizează.

Pct.7, art.4 alin.2 - în varianta Guvernului - ascunde o capcană mare: accesul la datele cu caracter bancar, precum și la alte date deținute de persoanele fizice sau juridice private este posibil numai după începerea controlului sau a verificării. Aici trebuie pusă o virgulă și adăugat "în condițiile legii", pentru că altfel facem o altfel de poliție decât organul de urmărire penală.

Deci, pentru completare, art.4 alin.2 poate fi trimis la comisie.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, vă mulțumesc.

Alte intervenții? Nu sunt.

La comisie.

O să aveți ceva de lucru.

Pct.8, art.5. Aici avem propunere de eliminare, în concordanță cu art.4. Dar, dat fiind că merge împreună cu art.4, înseamnă că trebuie să plece cu art.4 împreună, și să se analizeze împreună, și pct.8 merge la comisie.

Domnul Bolcaș.

Mă uitam, știți de ce vă spun, că justificarea eliminării spune: prevederile articolului au fost preluate într-o nouă redactare în art.4.

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnule președinte,

La art.4, în discuție este numai alin.2, asta este important. Iar la art.5, eliminarea privind posibilitatea de invitare se regăsește într-o formulă pe care comisia trebuie să ne-o găsească aici.

Deci, nu are legătură.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Dacă comisia va aprecia că nu are legătură, sunt convins că-l va lăsa exact în această redactare.

Pct.9 - Obiecții, observații, comentarii?

Vă rog, domnule Pușcă.

 
   

Domnul Mircea Valer Pușcă:

Domnule președinte,

La pct.9 este vorba de art.6 în varianta Guvernului, art.5 în varianta comisiei, care în varianta comisiei reformulează parțial alin.1 și elimină alin.2.

Nu pot susține punctul de vedere al comisiei, cu alte cuvinte propunerea, și susțin proiectul în forma sosită de la Guvern.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, nu vă supărați, vorbiți mai în microfon, că nu v-am auzit.

 
   

Domnul Mircea Valer Pușcă:

Domnule președinte,

În obiecția pe care am prezentat-o spuneam că nu pot să fiu de acord cu modul în care alin.1 de la art.6 în varianta Guvernului, art.5 în varianta comisiei a fost reformulat, precum nu sunt de acord cu eliminarea alin.2 al art.6, care dispare din cadrul art.5 în varianta comisiei.

Cu alte cuvinte, obiecția mea este pentru păstrarea textului inițial, în propunerea Guvernului.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Bolcaș, apoi domnul deputat Rădulescu.

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Aici punctul de vedere al comisiei este corect și vine în întâmpinarea doleanțelor societății civile, care a dorit să înlăture orice formă de acțiuni polițienești în activitatea acestei comisii, și anume formulează "accesul la documente, înscrisuri, informații se face în condițiile legii".

Ce poate să fie mai corect decât asta?

Dimpotrivă, art.6 în varianta Guvernului dă posibilitatea tocmai existenței unei asemenea poliții, care uneori poate să fie și politică, creând accesul la date cu caracter bancar în alte condiții decât legea o permite, pe cale de excepție. Or, excepția asta era periculoasă.

"Condițiile legii" este ceea ce ne satisface.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Rădulescu.

 
   

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Diferența între forma inițială și forma comisiei, la art.6, este foarte mare, în sensul că, în forma inițială ni se spune că există posibilitatea accesului inspectorului de integritate la orice fel de date, de altfel, personale, confidențiale ori clasificate, și dincolo, în textul comisiei ni se spune că este vorba numai de date publice.

Acum, datele publice cât de elocvente sunt în majoritatea cazurilor și cât de folositoare pentru a ne face o părere într-o speță mai delicată, asta știm foarte bine.

Este diferența clasică deja de acum în discuția acestui proiect, între a da sau nu a da posibilități Agenției și inspectorilor ei să-și facă treaba.

Iar dacă trecem "în condițiile legii", păi, tocmai asta este problema, că în momentul de față o lege specifică pentru asemenea cauze nu prea există. Adică, facem o trimitere cam vagă.

Cred că se justifică și aici o trimitere la comisie pentru clarificare și un text mai bun.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Nicolicea, apoi domnul deputat Mate.

 
   

Domnul Eugen Nicolicea:

Eu rog colegii atunci când susțin un anumit articol, să-și imagineze și aplicarea lui în realitate.

Ar trebui să se uite colegii și să vadă că, printre persoanele care sunt supuse controlului Agenției Naționale de Integritate, se include și președintele României.

Art.6 în varianta Guvernului dă acordul unui inspector oarecare de integritate să aibă acces la informațiile clasificate ale președintelui. Cu asta nu pot să fiu de acord.

Și de aici au început modificările respective. Sunt 200 de inspectori angajați și, atenție, că dacă vrei acces la informațiile clasificate, trebuie să îndeplinească anumite condiții, mai ales dacă accesul este la un președinte de țară, la un premier ș.a.m.d.

Deci, poate că varianta trimiterii la comisie este reală, dar aș ruga colegii care tot insistă cu varianta Guvernului, să se gândească și ce se întâmplă dacă aplică varianta Guvernului.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat, pentru grija dumneavoastră față de președintele României. O vom transmite, cu siguranță.

Domnul deputat Mate.

 
   

Domnul Mate Andras-Levente:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Mă duc un pic mai încolo și discut aplicabilitatea acestui articol, dacă trece în varianta Guvernului. Vine cineva și controlează averea unei persoane, poate fi președintele, poate fi un consilier local, indiferent, sau chiar un director de spital, și are acces la documente clasificate.

Când cineva vrea să-și dovedească că într-adevăr acea avere a fost dobândită în mod corect, nu va avea acces la aceste documente clasificate.

Unde este egalitatea de șanse, atunci când cineva are în proces acces la documente clasificate și cel care apără nu are? Deci, ar fi un nonsens să aibă acces inspectorul de integritate la documente clasificate care pot conține și anumite informații de siguranță națională.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Timiș.

 
   

Domnul Ioan Timiș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Trebuie remarcat faptul că nu orice inspector de integritate are acces la informații clasificate, ci doar aceia care dețin certificatul ORNIS de acces la astfel de tip de informații.

Eu cred că varianta Guvernului este bună, pentru că permite accesul la orice tip de informații. N-avem nevoie de inspectori de integritate să verifice informațiile care sunt publice. El trebuie să descopere anumite chestiuni legate de averea unui demnitar.

Și cred că soluția retrimiterii la comisie pentru reflecție și pentru a găsi o formulă optimă este cea mai bună.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Alte intervenții? Nu mai sunt alte intervenții.

Voi solicita atunci comisiei să revizuiască și acest articol.

Pct.10, art.7. Obiecții, observații, comentarii la varianta comisiei? Nu sunt. Adoptat.

Pct.11, varianta comisiei.

Domnul Crăciunescu.

 
   

Domnul Grigore Crăciunescu:

Nu suntem de acord cu eliminarea acestui articol, pentru că trebuie să-i responsabilizăm pe cei care trebuie să dea informațiile respective.

Uitați-vă la Legea accesului la informații și o să vedeți că se așteaptă luni de zile, dacă nu un an, până să poți primi o informație corespunzătoare.

Deci, susținem punctul de vedere al Guvernului.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Veți vedea că art.8 se regăsește la Capitolul "Sancțiuni". Cred că este o bună organizare din punct de vedere al tehnicii legislative.

Înțeleg că nici din punct de vedere al Guvernului nu există o obiecție?

Dacă nu sunt alte obiecții sau comentarii sau observații, pct.11 adoptat.

Pct.12. Obiecții, observații, comentarii? Adoptat.

Pct.13. Obiecții, observații, comentarii? Adoptat.

Pct.14. Obiecții, observații, comentarii?

Nu există amendament la pct.14, îmi pare rău, este titlul Capitolului II. Am amendamentele respinse în față, vă spun sigur că la pct.14 nu există. Nu vorbim de art.14, ci de pct.14, care este titlul Cap.II. Ajungem imediat la art.14 și vă dau cuvântul. Adoptat.

Deci, titlul Cap.II înțeleg că este adoptat, neexistând obiecții, observații sau comentarii. Da, mulțumesc.

Pct. 15, obiecții, observații, comentarii?

Nu mai spun numărul articolului, că sunt renumerotate de la Guvern la comisie și atunci intrăm într-un haos total. Dar vă promit că urmăresc amendamentele respinse și vă atrag atenția, dacă nu observați dumneavoastră.

Pct. 15, obiecții, observații, comentarii? Adoptat.

Pct. 16 articol 12. Există amendament respins. Inițiatorul, domnul deputat Árpád Márton.

 
   

Domnul Francisc Árpád Márton:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Din când în când, o intenție, într-adevăr, din punct de vedere ideologic susținută și prea axată pe rezolvarea acelei probleme, adică, varianta Guvernului este impecabilă, duce la niște voturi, care, dacă am fi fost mai atenți, nu s-ar fi dat.

Noi, în acest articol, la această lit. h), am propus eliminarea câtorva elemente care nu țin de substanța controlului averilor. Și vă și spun care sunt acestea: în primul rând, acest articol nu vorbește despre această autoritate, nu vorbește despre inspectorii, agenții de integritate, ci vorbește de persoanele care se regăsesc în fiecare autoritate unde trebuie să se depună declarații de avere, acele persoane care iau de la cei care depun declarațiile de avere aceste formulare. Și ce trebuie să facă ei? Să preia aceste formulare și, la solicitare - despre așa ceva vorbește lit. h) -, să acorde consultanță referitoare la modul de completare a declarației de avere.

Până aici, totul e corect. Apar însă în textul legii niște elemente care nu au nici o legătură cu controlul averilor și vă citesc aceste elemente: "Acordă consultanță referitor la... - și spune - inclusiv a celor deontologice, respectiv, în general, a celor privind conduita și etica, întocmind notă de opinie în acest sens".

Deci, am propus eliminarea acestor cuvinte. Nu au ce căuta aici! Această persoană, care este o secretară, de exemplu, la consiliul local, care preia de la consilieri și primari aceste documente, îi poate ajuta cum să le completeze, dar să emită note, cum trebuie să fie îmbrăcat, când se duce la consiliul local sau Președintelui României să-i emită persoana care preia de la Președintele României această declarație, cum trebuie să se comporte, cu ce mașină și unde și când, la ce oră trebuie să se ducă, nu are ce căuta în textul legii.

Doriți controlul averilor? Păi, să vorbească despre asta legea.

Deci, n-am propus eliminarea nici unui element de control al averilor, ci a unui element care nu are nici o legătură cu acest..., nici cu lit. h) din acest proiect de lege.

Vă mulțumesc. Este o propunere de eliminare, vă rog să supuneți votului, prima dată, această propunere.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Fără îndoială, domnule deputat, dar să vedem dacă nu mai sunt intervenții? Este domnul deputat Bolcaș.

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Timpul mă presează. Într-adevăr, nu are nici o legătură cu acest text de lege, dar are legătură cu un spirit prost al legii, de instituire a unei poliții care să verifice și opiniile referitoare la deontologie, conduită și etică. Nu facem din nou o poliție politică și pe aceste aspecte, întocmind "note de opinii", de data aceasta, obligatorii?

Vreau să vă spun că, pentru mine, prevederile nu numai că sunt inutile, dar sunt și jignitoare, demonstrând disprețul celor care au întocmit acest proiect de lege pentru noi, cei care vom fi verificați.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Timiș.

 
   

Domnul Ioan Timiș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Cred că inițiatorii, aici, au dreptate, pentru că e vorba de norme privind conduita și etica și nu au legătură cu controlul averilor. Dar, în același timp, aș vrea să vă spun că unele persoane au nevoie de consultanță și această consultanță se acordă la cerere. Deci, nu emite acest inspector note obligatorii, ci la cererea unei persoane. Nu toți sunt ca noi, parlamentarii, deștepți, frumoși și cu bani, ca să știe toate lucrurile legate de depunerea declarațiilor de avere.

Dar, cu toate acestea, suntem de acord cu eliminarea acestor două cuvinte din textul legii.

Mulțumesc pentru atenție.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Alte intervenții? Doamnă secretar de stat, vă rog.

 
   

Doamna Katalin Barbara Kibedi:

Eu aș dori doar cu un singur exemplu să motivez, eventual, această formulare, vizavi de conduită și etică. Nu neapărat la ținută, deși și aceasta, de multe ori, este relevantă, dar mă refer la situația și vă dau exemplul întrebărilor care ne sunt adresate de judecători și procurori, dacă au dreptul să cumpere acțiuni de pe piața de capital. Este o problemă importantă, pentru că lor li se poate imputa și se poate considera că este o abatere disciplinară, atâta timp cât alte dispoziții legale le interzic, în Legea nr. 303, de a avea alte venituri decât salariile. Deci, noi, cam în sensul aceasta ne-am gândit.

Dar dacă dumneavoastră considerați că este mai mare primejdia de a se interpreta greșit și nu de a cere, totuși, opinia cuiva, atunci, nu ținem morțiș să ne apărăm acest text de lege.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, doamnă secretar de stat.

Avem un amendament de eliminare a unora dintre termenii, a unora dintre situațiile de la lit. h) a art. 12 și voi supune acum votului dumneavoastră amendamentul respins de la art. 12. Care presupune, dar vreau să fie și explicit ce presupune acest amendament, eliminarea unora dintre domeniile în care se poate da această consultanță, respectiv, cele legate de etică și deontologie și conduită. Vă rog să votați.

 
   

Vă mulțumesc.

Amendamentul de la pct. 5 din anexa cu amendamente respinse, amendamentul de la art. 12 a fost adoptat. Se va modifica textul corespunzător.

Vă întreb dacă la pct. 16 din anexa cu amendamente admise mai există alte obiecții, observații, comentarii? Nu mai există alte obiecții, observații, comentarii.

Pct. 16 adoptat, cu modificările anunțate.

Pct. 17? Obiecții, observații, comentarii? Nu sunt obiecții, observații, comentarii.

Pct. 17, adoptat.

Pct. 18, titlul cap. III. Obiecții, observații, comentarii la varianta comisiei? Domnul deputat Rădulescu.

 
   

Domnul Cristian Rădulescu:

Este evident că și acest articol, și această modificare, se înscrie în seria celor precedente, este conex cu primul articol, art. 1, pe care am socotit necesar să-l trimitem la comisie, pentru rediscutare. Într-un loc este vorba de controlul și declararea averilor și în altă parte numai de declararea averilor. Și știm bine că Agenția Națională de Integritate nu trebuie să se ocupe doar de hârtiile privind declararea averilor.

Deci, trebuie și el să meargă pe cale firească, la comisie.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, și 19 este în aceeași situație, bineînțeles, că e vorba de titlul unei secțiuni. Este evident că se trimit conexate cu art. 1 la comisie.

 
     

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Și 19, la fel.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

18 și 19, rog să se consemneze.

Pct. 20 art. 14. Vă atrag atenția că există și o serie de amendamente respinse și întreb dacă dintre amendamentele respinse există amendamente care se susțin? Nu se susține nici un amendament respins la 14, înțeleg.

Dacă nu se susțin amendamente respinse și nu există obiecții, observații, comentarii, atunci, art. 14 pct. 20 este adoptat așa cum a fost.

A, domnule Rădulescu? Vă rog.

Stimați colegi, vă rog frumos să ne concentrăm, că mai avem doar jumătate de oră, să ne mișcăm.

 
   

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule președinte,

Aici, la acest articol, este vorba de o enumerare extrem de lungă, chiar impresionantă pentru mine. De aceea, era bine dacă o luam pe secțiuni, pe litere.

În orice caz, ceea ce vreau eu să susțin este să privim separat ceea ce prevede pct. 29, unde se propune eliminarea personalului din conducerea cultelor religioase ș.a.m.d. Și noi suntem de acord cu această eliminare. Iar, în rest, suntem de acord să rămână așa cum este prevăzut în textul inițial.

Deci, o să vă rog să supuneți această chestiune separat la vot.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Stați un pic, păi, nu... Atunci eu nu pot să supun textul inițial, trebuie să supun varianta comisiei, asta înseamnă că va trebui să supun pe rând la vot celelalte două eliminări, de la pct. 15 și 27, cu care înțeleg că nu sunteți de acord. Păi, vă rog, atunci, să interveniți pe 15 și pe 27.

Voci din sală:

Cu 29 nu este de acord.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Poftiți? Nu, nu, nu, pe 29 înțeleg că dânsul este de acord, pe 15 și pe 27 înțeleg că nu este de acord. Dar, dacă dorește, să le și susțină, atunci, ca să putem discuta.

Deci, înțeleg că propunerea dumneavoastră este ca membrii Consiliului Economic și Social să rămână și, de asemenea, să rămână...

 
     

Domnul Florin Iordache (din sală):

El are probleme numai cu art. 29, cu cultele și pe acesta dorește să îl punem la vot.

 
     

Domnul Pantelimon Manta (din sală):

În comisie nu a spus nimic, a fost de acord.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Bun, constat totuși că nu există nici un amendament, drept care formula rămâne așa. Deci, pct. 20 rămâne așa cum l-a formulat comisia.

Pct. 21, obiecții, observații, comentarii? Nu există. Adoptat.

Pct. 22. Vă atrag atenția că există și amendament respins.

Dacă se susține? Nu se susține, că nu este domnul Nicolicea.

Art. 16 pct. 22? Adoptat.

Pct. 23 din raport art. 17. Obiecții, observații, comentarii? Adoptat.

Pct. 24? Aici suntem în aceeași situație, de la 24 până la 37, inclusiv, toate punctele sunt legate de decizia de trimitere de mai devreme.

Intervin domnul deputat Márton, domnul deputat Bolcaș.

 
   

Domnul Francisc Árpád Márton:

Domnule președinte,

Aproape ați identificat bine, numai că se termină acest capitol la 35, pentru că 36 și 37 sunt propuneri de eliminare, pentru că se dorește a fi transferate la capitolul de sancțiuni cele două articole.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Aveți dreptate. Deci, vorbim de pct. 24 până la 35.

Domnul deputat Bolcaș.

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

S-ar părea că aici nu avem de făcut absolut nimic și îmi pare rău, dar trimiterea la comisie este ineficientă. Pentru că pct. 24 până la 35 au fost eliminate, având în vedere modificările pe care le-a făcut comisia la Legea nr. 115 și care sunt cuprinse în acest proiect ca texte noi.

Deci, controlul pe care l-a instituit comisia în raport de pretinsul control din proiectul Guvernului este mai eficient și duce la confiscarea averilor, nu la sancțiuni disciplinare, așa cum a făcut comisia.

Deci, eliminarea aceasta trebuie să o privim în paralel cu modificările făcute ulterior. Eliminarea este corectă din acest punct de vedere, dacă vrem să păstrăm unitatea unui act normativ.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, vă ridic doar o singură chestiune, aici sunt articolele referitoare la procedura de control, sancțiunile, sigur că le vom discuta la "capitolul de sancțiuni. Deci, procedura de control poate exista sau poate să nu existe, sigur, în funcție de prevederile de la art. 1.

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Iertați-mă, să nu fie o greșeală, nu m-am referit la capitolul de sancțiuni, ci m-am referit la capitolul prin care se modifică dispoziții ale Legii nr. 115, în sensul completării acesteia. Și sunt bine făcută, adică, numai așa se face un adevărat control al averilor, numai așa se ajunge la sancțiunea confiscării acestor averi. Asta este problema.

A repune în vigoare acest capitol, de la 24 la 35, cum ați spus dumneavoastră, înseamnă ori a dubla, dacă menținem acele prevederi, în mod șchiop și imperfect, neajungându-se la sancțiunea confiscării, ori avem varianta de a menține acele modificări și, în aceste condiții, eliminarea se justifică.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, vă mulțumesc, domnule deputat. E evident că, din punct de vedere tehnic, va trebui optat între art. 24-35 sau cele de la modificarea lui 115.

Domnul deputat Rădulescu. Vă rog, pe această chestiune. Discutăm tot pachetul 24 - 35.

 
   

Domnul Cristian Rădulescu:

Da, domnule președinte și este clar că aici este vorba de două abordări în decursul legii, unde să se facă și sub ce formă controlul averii, dacă prin această formă specifică, prevăzută de lege sau prin forma prevăzută de 115, care are mai târziu, în cuprinsul acestei legi, prevederi.

Sunt două sugestii: ori să trimiteți de acum la comisie, conex cu celelalte, referitoare la controlul averilor sau să așteptăm până când ne referim la articolele ulterioare, la 115 și vedem dacă optăm pentru ele sau nu. Și în funcție de aceasta să ținem minte, să facem atunci sau nu retrimiterea.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

O precizare de la domnul Bolcaș și apoi domnul Timiș sau domnul Crăciunescu, se hotărăsc între dânșii cine vorbește.

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vedeți, diferența nu este la proceduri. Aceasta aș vrea să se înțeleagă foarte bine, diferența și temeiul legal al acestei proceduri. Diferența este consecința sancțiunii.

Or, în proiectul de lege al Guvernului consecința sancțiuni era răspunderea disciplinară, avertisment, mustrare, mângâiere pe cap.

În ceea ce privește modificările făcute de comisie, consecința este confiscarea. Ce hotărâm noi aici este ca pentru averile ilicite să se dea o sancțiune disciplinară, un avertisment, așa cum ne-a propus Guvernul și să facem această clăbuceală publicitară - uite cum luptăm noi împotriva corupției - sau să confiscăm ceea ce este ilicit, așa cum propune comisia. Aceasta este diferența și mi se pare esențială și politică de concepție.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Pușcă, că domnii Crăciunescu și Timiș nu s-au înțeles între dânșii.

 
   

Domnul Mircea Valer Pușcă:

Mulțumesc, domnule președinte.

Cu siguranță, consider că ar trebui să retrimiteți la comisie, pentru rediscutarea lor și renunțarea la eliminare, pe de o parte. Pe de altă parte, este foarte clar că încă poate nu este suficient accentuat spiritul acestei legi, care înființează Agenția de Integritate, nu ca o a doua componentă a sistemului justiției, ci pentru a asigura verificarea averilor, care nu pot fi justificate. Cu siguranță, pentru cele dobândite ilicit, apelul la Parchet și Justiție este o consecință a constatării acestor fapte.

Cu alte cuvinte, domnule președinte, luați act de solicitarea de a retrimite punctele 24 până la 35 înapoi la comisie.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Alte intervenții pe această temă? Nu sunt alte intervenții.

Dacă Guvernul dorește să expună un punct de vedere? De susținere a formulării sale, presupun. O să solicit, atunci, comisiei să revizuiască punctele de la 24 la 35, în funcție de decizia de la art. 1 și, evident, conexat cu modificările la 115. Va trebui făcută o opțiune între cele două.

La punctele 36 și 37 înțeleg că nu există obiecții, observații, comentarii, să rămână așa cum s-au formulat, respectiv eliminări, întrucât ele se regăsesc la Capitolul "Sancțiuni". Nu sunt. Adoptat.

Punctul 38. Adoptat. Punctul 39. Adoptat. Punctul 40. Adoptat.

Punctul 41. Obiecții, observații, comentarii? Adoptat.

Punctul 42. Obiecții, observații, comentarii? Adoptat.

Punctul 43. Obiecții, observații, comentarii? Adoptat.

Punctul 44. Eliminarea, cu transfer la "Sancțiuni", bineînțeles. Obiecții, observații, comentarii? Adoptat.

Punctul 45. Adoptat. Punctul 46. Adoptat.

Punctul 47. Obiecții, observații, comentarii?

Domnul deputat Pușcă.

 
   

Domnul Mircea Valer Pușcă:

Domnule președinte, eu solicit ca și pe acest punct să-l retrimiteți la comisie, corelat cu ceea ce anterior ați trimis la comisie și care lua în discuție posibilitatea cercetării prealabile.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Punctele 47 și 48 se conexează cu decizia de la art. 1, dacă introducem sau nu sesizarea incompatibilităților.

Deci, punctele 47 și 48 vor fi discutate în funcție de decizia de la art. 1, se reiau în discuție sau rămân așa, fiind fără obiect. Deci, se retrimit la comisie.

Punctul 49. Adoptat. Punctul 50. Adoptat. Punctul 51. Adoptat. Punctul 52. Adoptat.

Punctul 53. Domnul deputat Rădulescu.

 
   

Domnul Cristian Rădulescu:

Articolul 53 se referă la încă una dintre chestiunile de divergență esențială între forma Guvernului și forma ieșită din comisie.

Este vorba dacă acest organism va avea o autonomie, cât este posibil să aibă un organism autonomie în momentul de față, în societatea românească și în condițiile politice actuale sau dacă va fi în subordinea Parlamentului, ceea ce introduce influență politică clară, algoritm și toate celelalte lucruri pe care le știm prea bine de atâta timp.

Mergem pe formula Guvernului, în această privință, nu că este formula Guvernului, dar știm foarte bine că de câte ori putem să introducem un grad de autonomie în plus pentru o anumită instituție, să o îndepărtăm de influența politică, vom reuși să facem un lucru bun.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Călian, domnul deputat Bolcaș.

 
   

Domnul Petru Călian:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Sunt autorul acestui amendament votat în Comisia juridică.

Dumneavoastră sunteți președintele Camerei Deputaților și cred că va trebui să-mi dați dreptate, pentru că nu putem să nu subordonăm o instituție ca cea la care face referire amendamentul meu, respectiv Consiliul Național de Integritate, celui mai înalt for din stat. Și aici mă refer la Parlamentul României. Vreau să nu se creeze o confuzie și să se înțeleagă faptul că în varianta raportului comisiei într-adevăr Agenția Națională de Integritate este autonomă.

În varianta amendamentului meu, doar Consiliul Național de integritate se subordonează Parlamentului - și veți vedea mai jos că întocmește și prezintă rapoarte sau informări anuale în fața Parlamentului.

Așadar, considerăm că este constituțională această prevedere și cred că nu este bine ca președintele României să fie cel care să decidă, să numească cine va conduce agenția. Pentru că atunci, într-adevăr, nu mai putem discuta de autonomie. Or, în varianta inițiatorului este prevăzut în mod expres acest lucru.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Bolcaș și domnul deputat Timiș.

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Îl rog pe domnul deputat Călian să nu sărim peste etape. Aici este o problemă, cine numește președintele este altă problemă. Și problema este fundamentală și domnul deputat Rădulescu a sesizat-o.

Pe de o parte, avem o concepție: constituim un organ autonom al administrației de stat, băgați de seamă că este al administrației de stat, sau constituim un organ în subordinea Parlamentului?

Domnul deputat Rădulescu s-a temut de coloratura politică a Parlamentului și s-a temut de coloratura politică a Parlamentului pentru că aici sunt mai multe partide politice, pentru că aici sunt mai multe concepții. Dar, dacă ar fi autonom, ca organ al administrației, nu ar mai fi această coloratură politică, pentru că ar fi o singură politică: a Guvernului!

Ei, aici intrăm în domeniul neconstituționalității, pentru că politica Guvernului nu poate să fie una de control asupra unor organisme alese, cum este Parlamentul. Haideți să ne menținem măcar propria noastră demnitate instituțională, prevăzută de Constituție!

"În subordinea Parlamentului" înseamnă, într-adevăr, algoritm, dar înseamnă un algoritm care este decis de un vot majoritar; înseamnă, într-adevăr, o voință politică, dar este voința politică a democrației pluraliste, nu a partidului unic care guvernează. Asta este toată problema.

De aceea, eu, domnule președinte, nu sunt de acord cu retrimiterea, pentru că retrimiterea presupune o opțiune făcută numai de comisie între două probleme de politică legislativă fundamentală.

Vă rog să supuneți la vot; votul va decide și noi ne vom supune votului.

Eu susțin amendamentul comisiei.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Mai erau domnul deputat Timiș, domnul deputat Marcu Tudor, domnul deputat Constantin Tudor, domnul deputat Marton.

 
   

Domnul Ioan Timiș:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Solicit retrimiterea la comisie, pentru că nu mi se pare corect ca Parlamentul României să subordoneze un organism cu activitate nepermanentă și neretribuită. Noi, până la urmă, ca să ținem sub control tot ce..., știu eu, ne-ar putea deranja, îl punem sub controlul Parlamentului.

Dorind să fie o instituție autonomă, atunci o lăsăm autonomă și procedura de numire o să vedem cine o face - poate s-o facă Parlamentul sau Președintele; în mod normal, Președintele -, dar nu cred că intră în atribuțiile Parlamentului să subordoneze un consiliu cu activitate nepermanentă. Acest consiliu se întâlnește o dată la 3 luni, sau legea spune "ori de câte ori este nevoie", dar Parlamentul trebuie să fie cu ochii pe el. Cred că nu este corect și, de aceea, v-aș ruga să fiți de acord cu retrimiterea la comisie, poate găsim o formulă acceptabilă.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Iertați-mă, domnule Márton, dar este o listă lungă; deci, am spus: domnul Marcu Tudor, domnul Constantin Tudor, domnul Márton. V-am notat, dar sunt multe intervenții.

 
   

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să atrag atenția - și încep cu frazele acestea care, în general, în armată nu sunt primite corect -, în sensul bun, pozitiv, asupra unei capcane extrem de mari pe care acest cuvânt "organismul autonom" o prezintă în proiectul de lege inițiat de Guvern. Hai, să zic, de Guvern, cu toate că este făcut de doi directori, sau secretari, ce sunt, de la Ministerul Justiției, însușit de doamna Macovei și, pe urmă, însușit, cu tot tămbălăul de rigoare, mai bine zis, semiînsușit de Guvern, dar, hai, să-i spunem că este de Guvern.

Această autonomie mă face să spun o frază care, probabil, va rămâne memorabilă: nimic nu este autonom în țara asta. Există o pagină de ziar autonomă, cu autonomie? Există un minut, la radio, cu autonomie? La televizor? Chiar la cele particulare? La televiziunea de stat, cu atât mai mult, autonome? Nu există nimic.

Singurul organ care poate fi cumulativ al unui sens acceptat de autonomie este Parlamentul. Nici Guvernul nu este autonom. Nici Președintele nu-i autonom; este subordonat P.D.-ului și P.D.-ul este subordonat Președintelui. (Rumoare, vociferări)

Hai, lăsați-o baltă!

De aceea, de aceea, eu vă spun că, atunci când zicem "autonom" și dăm posibilitatea Președintelui să intervină cum vrea prin numirea șefilor, de aceea când spunem "autonom" și dăm posibilitatea unui partid, care este subordonat Președintelui, să susțină aici, numai ei - și exclusiv ei - această problemă de autonomie, se nasc mari semne de întrebare: de ce, oare, P.D.-ul - care agreează pe doamna Monica Macovei, care este agreat de Președinte - susține, neapărat, această autonomie? Când știm foarte bine - și domniile lor, la fel - că nu există autonomie în forma prezentată de doamna Macovei, care dorește această subordonare, într-un fel sau altul, mai pe față sau mai în ascuns.

Tot astfel îndrăznesc să spun că autonomia o oferă chiar Parlamentul, din toate punctele de vedere. Ce poate să spună Parlamentul? Să dea dispoziții consiliului și să spună: nu-l cerceta pe cutare, printr-un vot aici, în Parlament! Așa ceva este o aberație. Dar, asupra activității acestui organism trebuie să existe un control. Controlul nu este de această lipsă de autonomie, ci de activitate, dacă intră în baza legii, sau nu. Această activitate nu o poate controla nimeni, în afara Parlamentului, și, în plus, nu se poate să nu existe o asemenea activitate de control.

De aceea, domnule Rădulescu, dați-mi voie să cred că dumneavoastră nu aveți o părere personală, proprie, ca și colegul meu antevorbitor, asupra justificării acestui articol, ci vă faceți exponentul unei dispute care există; pe de o parte, doamna Macovei-Președintele Băsescu - care a numit-o, direct, ce s-o mai sucim; nu pe doamna Macovei, "problema" - și P.D.-ul, care este reprezentativ la guvernare. Nu faceți bine dacă nu sunteți atenți la propunerile corecte, pertinente, lipsite de pasiune politică, pe care le-a făcut comisia în plen și le face și Parlamentul, acum, aproape prin toate partidele, cu excepția P.D.-ului, care dorește autonomie, dar nu pentru toți. Dorește autonomie când știe precis că este sub pavăza domnului Președinte și că agreează foarte mult pe doamna Monica Macovei, pe care, între noi fie vorba, ieri s-a dovedit că n-o agreează nimeni, ca ministru.

Domnule președinte, vă rog, ca atare, să puneți la vot acest amendament al domnului Călian. Abia atunci putem spune de autonomia în fapt, în drept și în spirit a acestui consiliu.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Îmi pare rău că domnul președinte Băsescu se află în India, ar fi aflat foarte multe lucruri interesante - că va fi controlat la conturi de agenție, că se află în subordinea Partidului Democrat -, dar promitem să-i comunicăm toate aceste lucruri; o să-i transmitem stenograma, o să rog secretariatul, ca domnul Președinte să fie informat.

Domnul Constantin Tudor.

 
   

Domnul Constantin Tudor:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Faptul că acest proiect de lege a fost făcut în pripă, ca să răspundă unei comenzi a Uniunii Europene sau unei cerințe, mai bine zis, se vede tocmai în acest capitol privind Consiliul Național de Integritate.

Vă rog să constatați că art.43 prevede că acest Consiliu Național de Integritate, cum o fi el autonom, în sensul autonomiei de astăzi, are, în principal, atribuții privind aplicarea acestei legi, iar în articolele care urmează, privind componența consiliului, vă rog să constatați că această lege introduce noi conflicte de interese, deși ea vrea să le evite. Pentru că toți cei care urmează să fie desemnați în componența acestui consiliu - și care consiliu, repet, are obligația să urmărească aplicarea legii - sunt persoane care ele, însele, pot fi supuse controlului averilor, pentru că sunt reprezentanți ai Parlamentului, parlamentari, - deci senatori și deputați; sunt reprezentanți ai consiliilor județene, consilieri, - și ei supuși aceleiași legi; sunt aleși ai primarilor, - și ei obiectul acestor legi - și așa mai departe.

Cred că este bine ca tot acest capitol să fie revăzut la comisie, iar persoanele din componența acestui consiliu să nu fie obiect de control al consiliului, sau de supraveghere, sau de responsabilitate a consiliului.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Márton Árpad; după aceea, domnul Manta.

 
   

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

S-au spus multe de la acest microfon, inclusiv faptul că în Uniunea Europeană nu există o astfel de lege, respectiv că, totuși, ar exista - este legea slovenă. Ambele afirmații sunt corecte. Deci, în 24 de state din cele 25, actualmente membre, nu există, iar în Slovenia există o astfel de prevedere, care se spune că ar fi în curs de desființare, dar nu mă leg de asta.

Această lege, doar în forma Guvernului, într-adevăr, va deveni unicat în Uniunea Europeană, pentru că am în mână - cine dorește, pot să dau și onor ministerului, evident este în limba engleză - varianta legii din Slovenia. În capitolul "Metodele și modalitățile de lucru ale comisiei", art.10 ne spune că hotărârile acestei comisii se iau colegial, - deci, nu o persoană, ci hotărârile sunt colegiale -, iar controlul activității acestei comisii, în art.13, respectiv art.14, este prevăzut în felul următor: această comisie trebuie să depună Parlamentului, anual, sau ori de câte ori este nevoie, este solicitată, un raport; iar membrii comisiei sunt propuși în felul următor: președintele și 6 persoane din comisie sunt la propunerea Parlamentului. Și asta este explicitat. Președintele și 3 dintre membri sunt la propunerea Opoziției și restul - la propunerea Puterii. Tocmai, de ce? ca acest instrument să nu devină un instrument politic în mâna Puterii de oricând. Deci, aceasta este legea slovenă. Dacă noi facem altfel, atunci, chiar va fi o lege-unicat în Uniunea Europeană, sigur, în mod sigur. Se invocă aici - și ni s-a șoptit - legea estonă. Legea estonă este cu totul altfel construită, inclusiv cu depunerea declarațiilor de avere, dar nu vreau să intru în substanță.

Ca atare, și noi suntem pentru retrimiterea, dacă doriți să găsim o altă formulă, dar această instituție nu poate să fie între autoritățile - deci undeva "între" și fără nici un stăpân, să zic așa -, între autoritățile prevăzute în Constituție.

O formă de control parlamentar există pentru toate autoritățile independente - de la C.N.A., până la celelalte din domeniul economic, unde nu mă pricep.

Dacă nu se dorește această formulare, găsim o altă formulare, o retrimitem; dar nu poate să existe o autoritate independentă, fără ca să fie undeva în structura prevăzută de Constituție, a autorităților publice de stat.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Domnul deputat Pantelimon Manta, în încheierea, cred, a acestei lungi liste. Nu, și domnul deputat Valer Dorneanu.

 
   

Domnul Pantelimon Manta:

Argumentele sunt zdrobitoare, atât cele prezentate de domnul Bolcaș, cât și de domnul Márton.

Într-adevăr, separația puterilor presupune existența celor trei puteri - legislativă, executivă, judecătorească; în afara acestui cadru constituțional, evident, nu putem vorbi de organisme total independente. Sigur, ar fi un ideal să avem organisme profund independente, care să fie deasupra celorlalte puteri și deasupra noastră. Așa încât, vizavi de argumentele prezentate, este în afară de orice îndoială că textul propus de comisie este ideal, în sensul ca el să fie subordonat Parlamentului.

Stimați colegi,

Doamnă ministru,

Cu atât mai mult se asigură independența acestui organism, pentru că nu este vorba de o subordonare strictă a organismului de către Parlament, în sensul ca noi, acolo, să punem oamenii noștri care, eventual, să aibă o atitudine subiectivă, pentru că mai jos este detaliat, în textul de lege, componența acestuia, ceea ce exclude, evident, un comportament subiectiv al eventualilor componenți care sunt membri ai Parlamentului. Și, cu asta închei, vizavi de ce spunea domnul Tudor, sigur că sunt și membri care pot, să zicem, deveni incompatibili ca stare de facto, în sensul că pot fi supuși controlului, dar pot face parte și din organismul decizional.

Evident, se pot abține de la vot, domnule Tudor, aceasta este soluția legală. Așadar, textul propus de comisie este singurul care poate da satisfacție vizavi de principiile constituționale.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Mai este înscris la cuvânt domnul deputat Dorneanu.

V-aș propune, dacă veți fi de acord, să finalizăm dezbaterile la acest punct și, după aceea, să încheiem dezbaterile de astăzi. Sunteți de acord?

 
   

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi din Comisia juridică, de disciplină și imunități și stimați colegi care ați participat foarte aplicat, motivat și foarte responsabil la dezbaterile acestui proiect de lege,

N-am vrut să intervin, pentru că mie nu prea-mi plac intervențiile fără rost. Și am să vă spun de ce sunt intervenții fără rost, pentru că am senzația că dezbaterile la această lege se îndreaptă spre o soluție de restituire a celor mai multe texte la comisie, de a sta la comisie până în momentul în care vom fi puși în situația adoptării tacite a acestui proiect de lege, în forma adusă de Guvern. Și aș vrea să spun, în special celor care susțin proiectul în forma inițială, că realizăm un lucru extraordinar de periculos. Proiectul acesta de lege putea să fie o lege excepțională, dacă nu era conceput ca un instrument politic de răfuială, ca un instrument aflat sub controlul cuiva, pentru a urmări pe cineva.

Am intervenit la acest text pentru această problemă de principiu, pentru că este vorba tocmai de plasarea unei posibile instituții cu asemenea atribuții sub controlul Parlamentului, sau lăsarea acestei instituții sub controlul altcuiva.

Stimați colegi,

Ne-au trebuit 16 ani să scăpăm de cercetări făcute la securitate, de cercetări făcute la miliție, de cercetări făcute fără transparență, fără principiile transparenței din activitatea jurisdicțională.

Se pare că dorim același lucru: să înființăm un instrument, o instituție din niște inspectori care nu răspund în fața Parlamentului, nu răspund în fața nicicui, ci doar în fața celui și a celor care-i numesc, care-i plătesc și care-i controlează efectiv.

De aceea, domnule președinte Olteanu, știu că v-ați aplecat cu seriozitate asupra acestui proiect. Știu că prevedeți ce se poate întâmpla cu acest proiect și după ce va urma o alternanță la putere.

V-aș ruga să gândiți foarte mult dacă avem nevoie de această lege să înființăm o instituție care să fie sub control parlamentar și să lucreze transparent, pe principiile statului de drept, pe principiile acelui stat care reglementează problema răspunderii juridice într-un sens specific democrației, și nu într-un sens care să fie controlat de cineva.

Pentru acest motiv, eu mă opun retrimiterii acestui text și a celorlalte care nu convin autorilor proiectului de lege, pentru că vom ajunge, repet, la ipoteza adoptării tacite, exact în formula cu care a venit doamna Macovei aici.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat. O să vă fac o mărturisire în nume personal. Eu mă preocup mai mult de cum va funcționa această agenție înainte de alternanța la putere, și nu după.

În ce privește acest articol, eu doresc să-l retrimit la comisie și doresc, de asemenea, să fac o mențiune: preocuparea mea referitoare la retrimiterea la comisie se referă la nepotrivita formulare; nu cred că pot exista structuri în subordinea Parlamentului, decât, eventual, Regia Autonomă "Monitorul Oficial".

De aceea, voi solicita comisiei să găsească o formulă corectă din punct de vedere juridic și instituțional pentru această prevedere.

Vă dau imediat cuvântul pe procedură tuturor celor care doriți.

Este ora 12,00, drept care considerăm că am finalizat dezbaterea - nu am finalizat dezbaterea pe articole? Da, da, da; am finalizat dezbaterea pe articole. Avem câteva intervenții pe procedură. Sunt patru intervenții pe procedură, până acum.

Domnule Tudor, sunteți al treilea, domnule!

 
   

Domnul Marcu Tudor:

Trei secunde! Am și zis! Trei secunde!

I-am spus și domnului Călianu: haideți să înlocuim cuvintele "în subordinea Parlamentului" cu "controlul Parlamentului" și am împăcat toată treaba.

Vă mulțumesc.

 
Informare privind depunerea unei moțiuni simple cu titlul Autonomia teritorială solicitată de vicepremierul Markó Béla, liderul UDMR, sfidează Constituția României.  

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulțumesc.

Domnul deputat Nicolae Popa, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, a depus la președintele de ședință o moțiune și informez, în acest moment, plenul Camerei despre depunerea acestei moțiuni - este o moțiune simplă, semnată de 57 de deputați -, cu tema: "Autonomia teritorială solicitată de vicepremierul Markó Béla, liderul U.D.M.R., sfidează Constituția României".

Potrivit art.159, dacă nu greșesc, din regulament, alin.2, am adus la cunoștința Camerei această moțiune. O voi comunica parlamentarilor după verificare și o voi comunica Guvernului. Voi fixa, de asemenea, în termen de 6 zile, sigur, dezbaterea acestei moțiuni.

Pe procedură, domnul deputat Nicolicea; pe procedură, domnul deputat Márton.

   

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnule președinte,

Ieri s-au încheiat dezbaterile generale, tot așa, din lipsă de timp, iar rolul dezbaterilor generale este ca toată lumea să voteze în cunoștință de cauză.

Am sperat că astăzi se vor continua, măcar să primim răspunsurile la întrebările pe care le-am pus, dar, iată, ca și la comisie, doamna Macovei, ministrul, a venit doar la prima ședință, și-a făcut numărul în apariții media, după care a dispărut. Repet întrebările, pentru că noi vom mai avea o discuție și cu reprezentanții o.n.g.-urilor, s-au trimis și niște articole la comisie și trebuie să votăm în cunoștință de cauză.

Prima întrebare - poate răspunde și doamna Kibedi, că doar reprezintă ministerul și Guvernul: dacă sancțiunile pe care le-a propus Guvernul sunt sancțiuni descurajante? Suntem gata să le votăm, dar vreau s-o aud foarte clar, că bătutul pe umăr și avertismenul, fie el și scris, este o sancțiune descurajantă.

A doua întrebare: câte sesizări s-au făcut în baza Legii nr.115 de către ministrul justiției? Mă refer la sesizări din acelea făcute pe fond, la autosesizare - și nu la sesizările pe formă, atunci când cineva a uitat să completeze declarațiile de avere în termenul prevăzut de lege. Pentru că, în funcție de acest răspuns, vom vedea dacă trebuie să schimbăm legea sau să schimbăm ministrul.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Márton, pe procedură.

Vă reamintesc, stimați colegi, că după ce finalizăm dezbaterile pe procedură, vom avea vot final. Și domnul deputat Popa o să vrea pe procedură; deocamdată, este domnul Márton.

 
   

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Problema mea de procedură constă în felul următor: aș dori ca cei care sunt foarte bine pregătiți, care mai sunt acele 10-20-30 de articole pe care vor să le retrimită la comisie, să facă o înșiruire, iar dumneavoastră să le trimiteți la comisie, pentru că n-aș dori ca luni, la dezbaterea de luni, să vină iar cu retrimiterea la comisie, pentru că, în mod evident, va fi aprobată tacit legea în forma inițială. Dealtfel, se pare că această aprobare tacită este susținută de mai multe grupuri parlamentare, inclusiv Partidul Conservator, care, prin această moțiune depusă, a făcut un pas important pentru aprobarea tacită a legii.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Știm cu toții că proiectul se bucură de o largă susținere. Eu o să vă asigur, însă, domnule deputat, că nu se va ajunge la adoptarea tacită și că, luni și marți, în cel mai rău caz, dacă va fi nevoie de o formulare la comisie, ea se va face pe loc, în termen de 5 minute, așa cum s-a mai procedat și cu alte ocazii. După cum cred că v-ați convins, în ce mă privește, am un singur cuvânt, și nu mai multe.

Domnul deputat Nicolae Popa. Domnule Dumitriu, și dumneavoastră, tot pe procedură? Bine, vă mulțumesc.

 
   

Domnul Nicolae Popa:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Eu aș vrea să susțin propunerea făcută de domnul deputat Marcu că, într-adevăr, am avut și eu o intervenție mai zilele trecute, când mi s-a reproșat să nu mai folosesc cuvântul "în subordinea Parlamentului", ci "sub controlul Parlamentului", și aceasta este exprimarea fericită: "sub control parlamentar". Și aș ruga, domnule președinte, dacă retrimiteți la comisie, să se înlocuiască sintagma "în subordinea" cu cea de "sub control parlamentar".

În ceea ce privește moțiunea depusă de Partidul Conservator, vreau să-l liniștesc pe domnul deputat Márton Árpad: într-adevăr, am făcut un pas mare spre Europa.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat Popa. Sunt convins că emoția depunerii moțiunii v-a făcut să nu observați că am încheiat dezbaterile pe articole la acel proiect, iar articolul de care vorbiți a fost deja retrimis.

Domnul deputat Dragoș Dumitriu, pe procedură. Urmează domnul deputat Sergiu Andon, pe procedură.

 
   

Domnul Dragoș Petre Dumitriu:

Domnule președinte, putem verifica stenograma - și dumneavoastră singur v-ați exprimat că nu sunteți de acord, practic, cu formularea. Deci, în contextul în care s-a formulat aici un amendament de formă, nu de fond, eu cred că se putea rezolva chestiunea chiar acum.

Deci, sunt spusele dumneavoastră. Nu ați sesizat nici un fel de problemă de fond cu privire la acest articol, ci numai o problemă de formă, pe care domnul Marcu a încercat s-o rezolve, formulând acest amendament de formă, aici.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Și dumneavoastră vă aduc aceeași informație, pe care am adus-o și colegului: dezbaterile pe articole s-au încheiat.

Domnul deputat Sergiu Andon, pe procedură. Vă rog frumos, domnule președinte.

 
   

Domnul Sergiu Andon:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Aspectul de procedură pe care mă axez este cel ridicat de domnul deputat Márton Árpad, și anume, temerea și rușinea care ar exista pentru Cameră, dacă s-ar ajunge la adoptare tacită.

Vreau să vă informez că, în calitate de membru al Comisiei juridice, de disciplină și imunități, am primit cu destulă crispare, în primul rând vestea - pe care ați anunțat-o de foarte timpuriu, prin presă, nici nu ajunsese proiectul la Biroul permanent, nici nu se terminase dezbaterea în Comisia juridică, de disciplină și imunități - vestea că veți adopta această măsură.

Eu sunt un om răbdător și care creditez cu bună-credință pe oricine și, în orice caz, o personalitate ca președintele Camerei.

De aceea, am primit povara aceasta, de a rediscuta într-un termen scurt articole care au fost mult dezbătute, pe ideea că există oricând o șansă de îmbunătățire.

Pe de altă parte, nu încetez să suspectez, asemenea domnului deputat Márton Árpad, că se creează și riscul acestei adoptări tacite, care mă afectează nu că s-ar adopta o lege pentru care am alt punct de vedere. Ci mă afectează că ar fi, cum spuneam, o pată pe prestigiul Camerei Deputaților, de a se ajunge la o rezolvare printr-o stratagemă ușor șmecherească.

De aceea, închei: vă rog să considerați că luăm act oficial de făgăduiala dumneavoastră, de mare personalitate politică, omul numărul 3 din stat, președintele Camerei, că veți conduce în așa fel ședințele care urmează, încât să terminăm proiectul în timp util; și - doi - legat de aceasta, ca să vă puteți îndeplini această făgăduială, pe care sunt convins că ați făcut-o cu seriozitate, atunci când faceți planificarea conducerii ședințelor în Biroul permanent, să procedați astfel încât să vă revină conducerea ședințelor în care se discută "Legea A.N.I." în termenul constituțional.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Pot să vă asigur că nici nu cred că ar fi fost o mare concurență pentru conducerea acestei ședințe. Mă îndoiesc că este o plăcere pentru vreunul dintre colegi, dar asigurările și deciziile pe care le-am dat, puteți să fiți sigur că vor rămâne, ca întotdeauna, valabile.

Am încheiat diversele intervenții pe procedură.

 
Supunerea la votul final:  

Stimați colegi,

Vă reamintesc că avem un număr de importante legi la vot final.

Este vorba de patru proiecte.

Vă rog să luați loc în sală și să vă pregătiți cartelele, bineînțeles.

  Propunerea legislativă privind codul de conduită și integritate politică a aleșilor locali (adoptată propunerea de respingere)

Primul proiect este Propunerea legislativă privind codul de conduită și integritate politică a aleșilor locali.

Legea are caracter organic, suntem primă Cameră sesizată. Termen pentru dezbatere și vot final - 25 octombrie.

Comisia propune respingerea.

Supun votului dumneavoastră propunerea de respingere, a comisiei.

Vă rog să votați. Vă mulțumesc.

Propunerea legislativă a fost respinsă cu 200 de voturi.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 224 de deputați prezenți; 200 de voturi pentru, 20 de voturi împotrivă, două abțineri; doi deputați nu au votat.)

  Proiectul de Lege pentru aprobarea Contractului de finanțare între România, Banca Europeană de Investiții și municipiul București pentru Proiectul privind stația pentru tratarea apelor uzate București, Glina, Faza A, semnat la București la 29 mai 2006 (adoptat).

Proiectul de Lege privind aprobarea Contractului de finanțare între România, Banca Europeană de Investiții și municipiul București pentru Proiectul privind stația pentru tratarea apelor uzate București Glina, faza A, semnat la București la 29 mai 2006.

Legea are caracter ordinar; procedură de urgență; prioritate legislativă.

Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votați.

Vă mulțumesc. Legea a fost votată. Bucureștiul va fi un oraș mai curat.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 229 de deputați prezenți; 220 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă, 3 abțineri; doi deputați nu au votat.)

  Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 (adoptat).

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006.

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională.

Vă rog să votați.

Vă mulțumesc. Legea a fost adoptată.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 230 de deputați prezenți; 226 de voturi pentru, nici un vot împotrivă, o abținere; trei deputați nu au votat.)

  Proiectul de Lege privind modificarea și completarea Legii nr.526/2003 pentru aprobarea Programului național de dezvoltare a turismului montan Superschi în Carpați (adoptat).

Proiectul de Lege privind modificarea și completarea Legii nr.526/2003 pentru aprobarea Programului național de dezvoltare a turismului montan "Superschi în Carpați".

Lega are caracter ordinar; suntem Cameră decizională.

Vă rog să votați.

Vă mulțumesc. Lega a fost adoptată.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 237 de deputați prezenți; 225 de voturi pentru, 7 voturi împotrivă, două abțineri; trei deputați nu au votat.)

   

Am finalizat dezbaterile de astăzi.

Reamintesc colegilor din Biroul permanent că la ora 17,00 avem birouri permanente reunite, la sala de ședințe a Biroului permanent al Camerei Deputaților.

 
   

Ședința s-a încheiat la ora 12,20.

 
       

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 26 octombrie 2021, 15:19
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro