Plen
Ședința Camerei Deputaților din 7 noiembrie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.166/17-11-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-12-2018 (comună)
12-12-2018
10-12-2018
05-12-2018
28-11-2018 (comună)
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 07-11-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 7 noiembrie 2006

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Dan Radu Rușanu și Valeriu Ștefan Zgonea, secretari.

 
Emil Strungă - declarație politică intitulată Legea ANI - un proiect trădat;

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineața, stimați colegi!

Deschidem ședința consacrată declarațiilor politice.

Începem cu Grupul parlamentar al PNL, domnul deputat Emil Strungă.

Domnule deputat, aveți cuvântul, vă rog.

 

Domnul Emil Strungă:

Vă mulțumesc, doamna președintă.

Stimați colegi,

Titlul declarației politice de astăzi este "Legea ANI - un proiect trădat".

Proiectul de înființare a Agenției Naționale de Integritate, cerut de Comisia Europeană pentru integrarea în Uniunea Europeană a României, a reprezentat o prioritate a activității legislativului în ultima perioadă. Prima variantă a legii, propusă în urmă cu câteva luni de ministrul justiției, doamna Monica Macovei, a fost susținută în această formă și de comisarul european pentru justiție, Franco Frattini.

Proiectul Legii Agenției Naționale de Integritate, propus de Guvern și având drept scop inițial controlul averilor demnitarilor, a fost votat în data de 31 octombrie în Camera Deputaților sub o formă ce trădează spiritul dorit al acestei legi.

Adoptată cu 251 de voturi pentru, 5 împotrivă și o abținere, legea ANI nu va mai permite, de fapt, sub această formă, controlul averilor demnitarilor, ci doar verificarea declarațiilor de avere date de aceștia. M-am numărat printre cei cinci deputați care au refuzat să gireze o himeră, o lege care în forma actuală este lipsită de orice mijloc de a-și îndeplini funcția gândită de Guvern.

Istoria acestui proiect de lege a Agenției Naționale de Integritate este destul de întortocheată: președintele Camerei Deputaților, Bogdan Olteanu, a retrimis Comisiei juridice cele 18 articole controversate, iar în cadrul acestei comisii, la ale cărei discuții am participat alături de reprezentanții PSD, UDMR, PC și PRM s-a decis să păstreze articolele care au lipsit de sens și au golit de substanță legea ANI.

Consider că, în acest caz, Coaliția ar fi trebui să susțină Guvernul decât să mutileze acest proiect. În forma avizată de comisie și adoptată de plen, noua instituție nu va controla averile demnitarilor și conflictele de interese, ci doar declarațiile acestora de avere. În acest caz, votarea Legii privind înființarea ANI mi se pare un gest inutil, instituția neîndeplinind nici unul din rolurile pentru care fusese gândită.

Aceste elemente îngreunează sarcina acestui organism și nu fac din ANI acea instituție atât de necesară scenei politice românești, care se află încă pe drumul spre o democrație consolidată.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Brandul;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Dumitru Bentu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Mulțumesc, doamna președintă.

Stimați colegi,

Am intitulat declarația politică de astăzi "Brandul".

Elevii se întorc în școlile-congelator; 14 copii din Felnac internați cu hepatită A; Arădenii din două cartiere au înghețat în case; Dascălii nu-și vor primi lefurile; Înecați de Siret în case; Înghețați în containerele Guvernului.

Continuă bătăile în școli; Elevi cercetați pentru furt; Bolile capitalei; Se oprește apa rece; În iarna aceasta, jumătate dintre noi vor pieri (este vorba despre pensionarii vasluieni).

Am preluat din presă câteva, doar câteva titluri care ne arată că, într-adevăr, există două Românii: una reală, cu probleme curente, mai mari sau mai mărunte, și una virtuală, pe care ne-o proiectează actualii conducători. Numai că titlurile enumerate sunt expresia unui interes cvasianonim față de ceea ce se numește "cotidianul existențial".

Nu există o societate fără neîmpliniri, fără oameni săraci, fără probleme, dar la noi, divorțul dintre agenda cetățeanului și temele abordate de guvernanți a primit, deja, hotărârea definitivă. Este la fel de adevărat că suma acestor nemulțumiri se va regăsi în urnele de vot, și de sloganul "Să trăiți bine!" ne vom aminti ca de o glumă macabră.

Între timp, "țara tristă plină de humor" își exersează brandul numit bășcălie pe internet, acolo unde Băsescu a devenit "ciuca bancurilor".

Nimeni nu se arată preocupat de centralismul geopolitic al Mării Negre sau de coaxialitatea București-Londra-Washington - eșecuri indubitabile ale gânditorului de lângă Hamangia.

Băsescu poate fi găsit atât la categoria "Politicieni", cât și la categoria "Bulă". Este rezultatul firesc al modului în care domnia sa și-a conceput raporturile cu atât de nepotrivita funcție de președinte al României.

Este efectul ducerii în derizoriu, în penibil și vulgar a instituției pentru care s-a zbătut s-o gestioneze și pe care o juxtapune cu unități reprezentative ale consumului colectiv: vezi "Cireșica", "Potcoava" și câte or mai fi.

Concomitent, Guvernul pe care l-a nășit ridică nepăsarea la rang de politică de stat.

Țineți-o tot așa!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Laurențiu Mironescu - declarație politică intitulată Politica demografică a României;

Din partea Grupului parlamentar al PD dau cuvântul domnului deputat Laurențiu Mironescu.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Laurențiu Mironescu:

"Politica demografică a României"

Studii demografice de dată recentă, efectuate pe date statistice europene, relevă motive certe de îngrijorare pentru viitor.

Peisajul demografic al Europei anului 2050 arată coeficienți care ar trebui să ne intereseze, fie și pentru simplul motiv că unii din cetățenii activi de astăzi, români și cetățeni ai Europei, începând cu ianuarie 2007, s-ar putea sa aibă pensiile puse sub semnul întrebării într-un orizont de timp de 25 - 30 de ani.

Dacă în anul 2002, la nivelul Uniunii Europene, pentru o persoană de peste 64 de ani, retrasă din activitate, existau 4,18 persoane în activitate, în anul 2052, pentru un pensionar, cifra persoanelor active se situează în jurul a 1,84.

Dincolo de fireasca concluzie că populația Europei îmbătrânește în mod firesc datorită consecințelor progreselor tehnologiei și medicinii, conturul demografic al viitorului Europei, determinat și de un număr din ce în ce mai mic de nașteri la mia de locuitori, ridică întrebarea: ce se întâmplă cu fondurile naționale de pensii, cine va plăti pensiile elevilor de astăzi, pensionari, să zicem, după 2045?

Populația României va descrește, până în 2020, cu până la 2 milioane. Această descreștere, accentuată între 2010 - 2020, are diferite explicații, firești pentru o țară care se va înscrie în șirul țărilor europene cu vechime: mai puține căsătorii, mai puține nașteri, migrația accentuată a forței de muncă.

E posibil ca și în România să devină prezent remediul pe termen scurt, comun deja altor state europene - fenomenul imigrației. Există state europene care își suplinesc deficitul în domeniile active prin "importul" unui număr cert de imigranți care, prin munca prestată, păstrează amorsate bugetele de asigurări sociale și fondurile de pensii. Soluția nu este viabilă decât în cadrul unui termen limitat și, în plus, generează fenomene greu de controlat.

Eu pledez în schimb, și aceasta este și ideea acestei declarații politice, pentru remediile pe termen lung, care să "panseze" efectele negative ale sofisticării nației: politici demografice de creștere a fertilității și prelungirea vieții active până la vârste înaintate. Politicile demografice sunt instrumente care arată rezultate în zeci de ani.

România trebuie să acționeze acum, dacă nu vrea să amaneteze în mod nefericit viitorul generațiilor acestui început de mileniu.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Costache Mircea - opinii critice privind atacurile la democrație realizate prin mijloace de informare în masă;

Din partea Grupului parlamentar al PRM dau cuvântul domnului deputat Costache Mircea.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Costache Mircea:

Mulțumesc, doamna președintă.

Unul dintre paradoxurile vieții românești contemporane îl reprezintă furibundele atacuri la democrație ale așa-zișilor democrați. Unde te duci și unde te învârtești, peste tot, ONG-uri, lideri de opinie, realizatori de sondaje, participanți la talk-show-uri fac, peste tot, demonstrații și paradă, mai ales, de democrație.

În același timp, aceleași talk-show-uri și aceiași realizatori de televiziune și aceiași așa-ziși lideri de opinie practică, zi de zi, atacul la democrație prin furibundele atacuri pe care le declanșează asupra instituțiilor fundamentale ale statului democratic și, în primul rând, Parlamentul.

De dimineață până seara, în presă și în mijloacele de informare în masă, în general, dar mai ales la televiziuni - din păcate și la televiziunea publică, fără nici o diferență față de televiziunile private, deci și pe bani publici, se proferează atacuri asupra noțiunii de parlamentar, deputat, senator, asupra instituțiilor fundamentale ale democrației și, în primul rând, asupra legislativului.

Ce vor acești așa-ziși formatori de opinie nu se știe precis, fapt este că ei se află într-o postură cu totul și cu totul contradictorie.

În primul rând, a promova ideea că cele mai decăzute elemente ale societății se află sub cupola Parlamentului nu slujește deloc ideea de democrație. Judecata fără nuanțe, fără diferențieri, fără date concrete și expunerea oprobiului public cu obstinație a deputatului sau senatorului nu cred că servește statului democratic, instituțiilor sale fundamentale și democrației, în general, de care tot aceia care le demolează fac atâta caz.

Am constatat că toți cei care demolează zilnic ideea de stat democratic și care atacă sistematic instituția fundamentală, Parlamentul, tot aceia sunt și marii profitori ai acestor vremuri. Tot ei dețin posturi de televiziune, tot ei organizează fel de fel - înscenează, mai bine zis - fel de fel de situații din care să rezulte că poporul nu trebuie să mai iasă la vot, nu trebuie să mai crediteze pe nimeni, nu trebuie să-și mai pună speranțele în nici un cetățean care promite, pe baza unui program politic, o evoluție, o bună gestionare a treburilor publice din țară.

În aceste zile când se aprobă bugetul, observăm că foarte multe agenții și ministere și-au prevăzut acolo, bine mascat, fonduri consistente pentru publicitate de stat, pentru publicitate guvernamentală, și publicitatea va ajunge la televiziunile și la ziarele care masacrează zilnic ideea de democrație. Adică stau cu mâna întinsă la banul public, și nu la puțini bani, ci la sute de milioane de euro, și tot ei vin în fiecare zi să arate cum un grup de bătrânele a văzut în parlament cum unii dorm.

Eu le recomand celor care se simt ca și mine, nedreptățiți prin acest atac cotidian nejustificat, să cerem, în zilele care urmează, la discuțiile asupra bugetului, mutarea fondurilor publice pentru publicitate guvernamentală de la Guvern, pentru că ministerele nu se văd dacă lucrează pentru țară agențiile nu, poate agenturile, Guvernul nu, Secretariatul General al Guvernului nu, iar banii se află acolo, iar țara se conduce de acolo, iar treburile publice, mai bine sau mai rău, sunt conduse de acolo. Și pentru că se abate atenția cu obstinație numai asupra Parlamentului, revin și zic că ar trebui să cerem mutarea fondurilor pentru publicitate guvernamentală de la Guvern, de la ministere, de la agenții, de la Secretariatul General al Guvernului către Parlament. Să dăm și noi bani la televiziuni și la ziare din bani publici și să trimitem grupul de bătrânele și alți amatori care vor să știe cum este condusă și de ce este țara în situația în care este, să-i ducem să viziteze Guvernul, să vizitele ministerele. Să vadă cum transpiră acolo rocker-ii lui Codruț, cum transpiră pișcotăreala lui Sulfina, ce fac miniștrii sau șefii de agenții cu rang de secretari de stat și să-i ducem pe oameni să viziteze locul de unde chiar se conduc treburile publice și de care atârnă, în mod direct, mult mai direct decât din activitatea legislativului, viața de zi cu zi a cetățeanului român. Ca să-i învățăm pe oameni cum arată adevărata democrație.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Kerekes Karoly - declarație politică intitulată Influența forțelor naționaliste și xenofobe asupra justiției din România, concret asupra Tribunalului Mureș;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, dau cuvântul domnului deputat Kerekes Károly.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Kerekes Károly:

"Influența forțelor naționaliste și xenofobe asupra justiției din România, concret asupra Tribunalului Mureș"

Reforma justiției a fost una dintre cerințele Uniunii Europene în procesul integrării României și va fi în continuare un domeniu monitorizat chiar și după data aderării. În numărul mare de procese intentate României și în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a formulat sentințe în favoarea cetățenilor, o pondere importantă o reprezintă cazurile în care nivelul necorespunzător de pregătire a judecătorilor a jucat un rol hotărâtor în pronunțarea sentințelor. Iar când incompetența profesională este însoțită de părtinire, atunci situația este și mai gravă; asta înseamnă că justiția românească se îndreaptă în sensul contrar așteptărilor UE, ceea ce ar trebui să dea de gândit atât Ministerului Justiției, cât și Consiliului Superior al Magistraturii.

La 16 ani după evenimentele de la Târgu-Mureș am sperat că naționalismul a dispărut din sălile de judecată ale acestui oraș. Însă procesul de contencios administrativ ce constituie obiectul Dosarului nr. 70/2006 al Tribunalului Mureș privind acțiunea de anulare a unei hotărâri a Consiliului local al municipiului Târgu-Mureș, m-a convins că la nivelul acestui tribunal naționalismul nu a dispărut.

Hotărârea în discuție vizează atribuirea denumirii unei străzi după numele revoluționarului maghiar Kossuth Lajos, stradă care de altfel a mai purtat acest nume în perioadele 1893-1920 și 1940-1986. De altfel, în nouă localități ale României există străzi purtând acest nume, așadar sub nici o formă acest demers nu ar constitui o noutate.

Acțiunea de anulare a hotărârii Consiliului local Târgu-Mureș a fost înaintată de formațiuni politice și civice cu caracter naționalist, cum ar fi Partidul România Mare, Vatra Românească, Asociația "Avram Iancu", motivele invocate fiind perfect încadrabile în retorica naționalistă antimaghiară.

Hotărârea instanței era ușor de anticipat după modul în care se derulau în cauză ședințele de judecată prezidate de judecătoarea Simona Pojar, nemaivorbind de faptul că soluționarea cauzei a durat 8 luni. A fost de-a dreptul uluitor faptul că în ședința de judecată din 27 septembrie judecătoarea l-a lăsat pe reprezentantul contestatarilor să dea frâu liber unui discurs ofensator nu numai la adresa revoluționarului Kossuth Lajos, ci și a statului maghiar, a poporului maghiar, a maghiarimii din Târgu-Mureș, a Statelor Unite ale Americii, a premierului Călin Popescu-Tăriceanu și nu în ultimul rând la adresa mea, în calitate de apărător al Consiliului local Târgu-Mureș.

Pe lângă această atitudine penibilă, prin pasivitatea și îngăduința ei, judecătoarei Simona Pojar i se mai poate imputa și incompetența profesională. Știu că o astfel de acuzație este gravă, dar cum altfel poate fi calificată necunoașterea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 63/2002 privind atribuirea sau schimbarea de denumiri, conform căreia Comisia județeană de atribuire de denumiri numită prin ordin al prefectului se compune din diverși specialiști, și nu din membrii ai consiliului județean? Sau, alt exemplu, doamna judecător nu știe că avizul acestei comisii este pur consultativ, numai solicitarea lui e obligatorie. Pe tot parcursul procesului, judecătoarea nu și-a putut forma convingerea că hotărârea consiliului local ar fi nelegală deoarece aceasta a respectat întru totul prevederile Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a ordonanței sus-amintite, iar Prefectura Mureș însăși a considerat hotărârea ca fiind legală.

În aceste condiții, judecătoarei nu i-a mai rămas altă posibilitate decât să admită contestațiile pe baza motivelor naționaliste și xenofobe invocate de organizațiile naționaliste, ceea ce în mod evident nu are nimic în comun cu o justiție care din ianuarie 2007 va deveni europeană.

Aș vrea să atrag atenția atât Ministerului Justiției, cât și Consiliului Superior al Magistraturii că dacă astfel de atitudini pasive, cum a fost și cea a judecătoarei Simona Pojar de la Tribunalul Mureș, față de manifestările naționaliste, xenofobe și antiguvernamentale sunt tolerate în sălile de judecată și dacă prezența unui astfel de judecător, cu serioase carențe profesionale, este permisă de corpul magistraților, atunci reforma în justiția românească nu poate fi luată în serios.

Oare și la nivelul instanței de recurs va domina aceeași atmosferă? Rămâne de văzut.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Daniela Popa - declarație politică privind intenția de politizare a învățământului superior;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator vă cer permisiunea, stimați colegi, să dau citire declarației mele politice.

Mulțumesc.

Declarația politică este, practic, un protest la intenția de politizare a învățământului superior.

În această perioadă, Ministerul Educației și Cercetării a lansat în dezbatere publică "Proiectul legii învățământului superior", proiect legislativ menit a asigura cadrul legal de organizare și funcționare a universităților publice și a celor private.

Scopul nobil al acestui proiect de lege, acela de a avea un act normativ integrator și coerent, este anulat de conținutul total inadecvat pentru susținerea unui învățământ superior performant. Mai mult, prevederile din proiectul de lege încalcă principiul autonomiei universitare.

În noul proiect, la art. 1 alin. (3), se prevede că "pentru a răspunde cerințelor multiple ale persoanelor, comunităților și societății, în termenii organizării, conducerii și funcționării eficiente, instituțiile de învățământ superior sunt autonome și sunt responsabile de managementul propriu".

Principiul autonomiei, atât de generos enunțat la începutul legii, este încălcat prin enunțurile ulterioare, atribuindu-se Ministerului Educației și Cercetării dreptul de a se implica nepermis de mult în activitatea unei universități, fie ea publică sau privată.

La art. 62 alin. (2) se precizează că, în cazul universităților publice, Consiliul Director, organul de conducere deliberativă, este compus din 7 membri: 3 membri desemnați de Senatul universității, 3 membri desemnați de ministrul educației și cercetării și un membru desemnat de către federațiile sindicale din învățământ.

În art. 62 alin. (4) se precizează: "Consiliul Director al instituției de învățământ superior se numește pe o perioadă de 3 ani, prin ordin al ministrului educației și cercetării".

Nu înțelegem de ce ministerul are nevoie de atribuții în numirea membrilor Consiliului Director, atât timp cât aceștia sunt reprezentanți ai sindicatelor din învățământ, ai fondatorilor (în cazul universităților private) sau sunt desemnați de către Senatul universității.

Potrivit proiectului de lege, "Consiliul Director poate fi revocat prin ordin al ministrului educației și cercetării, în cazuri justificate." Ce înțelege autorul textului prin "cazuri justificate"? Și cum poate demite ministrul educației și cercetării reprezentanții care nu au fost desemnați de minister? Este un abuz evident.

În conținutul art. 66 ministerului i se atribuie puteri depline: supraveghează legalitatea organizării, funcționării, a modului de luare a deciziilor și a deciziilor instituțiilor de învățământ superior; are dreptul de a anula o decizie emisă de un consiliu director sau de un rector; are dreptul de a iniția procedura de punere sub acuzare a rectorului; poate cere suspendarea rectorului pe o perioadă de 30 de zile; poate cere consiliului director eliberarea din funcție a rectorului și organizarea unui nou concurs.

Practic, prin atribuțiile sale, Ministerul Educației și Cercetării controlează foarte strict universitățile, încălcând prin acest control principiul autonomiei universitare. În orice moment, ministerul poate interveni și anula orice decizie a Senatului, a Consiliului Director și a rectorului, poate cere chiar și demiterea și suspendarea din funcție a acestuia, cu toate că rectorul are contract pe o perioadă de patru ani cu Consiliul Director, contract aprobat de Senat.

În mod evident, prin aceste reglementări, se creează premeditat posibilitatea politizării conducerilor universităților, fapt de o gravitate indiscutabilă. Este inadmisibil ca după 16 ani de eforturi de consolidare a societății democratice să asistăm la instaurarea unor comisari politici la conducerea universităților românești. Se creează premisele unui sistem extrem de vulnerabil, supus haosului la fiecare schimbare de Guvernare. Performanța în învățământ se întemeiază pe alți factori. Ea nu trebuie să depindă de algoritmul politic.

Susținerea performanțelor în sistemul de învățământ nu se poate realiza prin măsuri de promovare pe criterii politice, iar atitudinea Ministerului Educației și Cercetării de a se impune ca autoritate absolută este cât se poate de dăunătoare. Sistemul educațional nu trebuie supus unor ingerințe de ordin politic.

Partidul Conservator promite sprijin în vederea promovării învățământului românesc și pentru sporirea competitivității în raport cu universitățile străine.

Solicităm Ministerului Educației și Cercetării să manifeste prudență în delimitarea atribuțiilor sale și să respecte, în toate proiectele pe care le depune, principiul autonomiei universitare. Nici o reformă, care se vrea reală și benefică pentru sistemul educațional, nu poate ignora autonomia universitară. Tendințele autoritare ale unei instituții sau ale unei persoane nu au nici o legătură cu specificul abordărilor europene în domeniul reformelor din educație.

Vă mulțumesc.

Mihai Cristian Apostolache - declarație politică intitulată Apel către primarii din mediul rural;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD, dau cuvântul, în continuare, domnului deputat Mihai Apostolache.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulțumesc.

Declarația politică se numește "Apel către primarii din mediul rural".

Stimați colegi,

România se află într-un moment istoric, fiind membră, în același timp, în cele două "familii" occidentale: NATO și Uniunea Europeană. Astfel că, după îndelungi eforturi, aspirațiile naționale s-au concretizat. Statutul de membru al NATO și al Uniunii Europene ne conferă atât drepturi, dar în același timp ne și obligă.

Va trebui să ne preocupe mult mai mult atât lobby-ul extern, cât și dezvoltarea durabilă a localităților noastre.

România este a șaptea țară ca mărime din cadrul Uniunii Europene. Putem spune că este cea mai mare țară dintre țările mici și cea mai mică dintre țările mari.

Dar trebuie să mai vedem că România intră în Uniunea Europeană cu o populație care trăiește în mediul rural, de aproape 50% din totalul populației României, din care 70% își desfășoară activitatea în agricultură, deci care trăiește în condiții de subzistență. Este o problemă extrem de serioasă, care trebuie să determine autoritățile din plan local, în special pe cele din mediul rural, să se implice în dinamizarea vieții locale rurale.

Trebuie create noi oportunități de dezvoltare, trebuie diversificate activitățile economice, trebuie stimulată participarea publică.

Toate acestea nu se pot face decât printr-o implicare sporită a aleșilor locali din mediul rural în realizarea de proiecte de dezvoltare, în atragerea de fonduri, altele decât cele ce țin de bugetul local sau județean, în atragerea de inteligență, și aici aș spune că trebuie atrași în administrație specialiști tineri, care pot concepe politici publice locale și pot realiza proiecte. De aceea, stimați primari ai localităților rurale, ai localităților din Prahova, în special, a venit momentul să vă concentrați spre dezvoltarea accelerată a localităților dumneavoastră, pe atragerea de noi investiții de nivel local, pe stimularea capacității inovatoare a tinerei generații.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Andrian-Sirojea Mihei - declarație politică: «ANI - transparența opacă la bani»;

Din partea Grupului parlamentar al PNL dau cuvântul domnului deputat Andrian Mihei.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Declarație politică: «ani - transparența "opacă" la bani»

Deși s-au scris și s-au spus multe pe tema ANI, aș dori, stimați colegi, să fac câteva comentarii despre modul "românesc" de a trata această problemă și despre impresia pe care legea propusă inițial, dezbaterile, comentariile și amendamentele făcute acesteia și, în final, forma adoptată, au dat-o populației României.

Această lege constituie unul dintre obiectivele asumate de România înainte de aderarea la Uniunea Europeană, iar proiectul de lege, așa cum a fost înaintat de Ministerul Justiției către Parlament, a fost agreat de oficialii de la Bruxelles. Legea, în formatul în care a fost votată este, în fapt, o altă poveste. Este ca și când s-au pornit discuțiile pe "Crimă și pedeapsă" al lui Dostoievski și s-a votat pe "Idiotul".

Modificările făcute, ilustrate încă de la amendamentul articolului 1, unde "controlul averilor, verificarea conflictelor de interese și a incompatibilităților pentru persoanele care exercită demnitățile publice și funcțiile prevăzute în lege" este modificat în "controlul declarațiilor de avere dobândită în perioada exercitării mandatelor sau a îndeplinirii funcțiilor respective și a declarațiilor de interese", cu motivația "pentru rigoarea și claritatea textului", dovedesc spiritul în care au fost concepute amendamentele. Nu spun că legea, în forma în care a fost propusă era perfectă, însă modificările aduse au diluat-o, transformând-o într-o glumă, pe care alegătorii o percep ca pe o bătaie de joc.

Modificarea din articolul 6, devenit acum 5, referitoare la accesul inspectorilor ANI la "informațiile, înscrisurile sau documentele cu caracter financiar, fiscal, bancar, personal,confidențiale ori clasificate", în "acces la aceste informațiile cu caracter financiar, fiscal, bancar "virgula" publice", mai taie o bucată din puterea "Anuței" de a cerceta cu adevărat ceva. În plus, la articolul 6, alineatul (2) exista o prevedere prin care "Accesul la informațiile cu caracter bancar se realizează prin intermediul Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor", prevedere care a fost eliminată cu motivația "Art.6 a fost reformulat și cuprinde textul alin.2". Totuși, nici fostul articol 6, nici articolul renumerotat 6 nu mai conțin această prevedere, iar pentru modificarea accesului la informațiile cu caracter confidențial ori clasificat în acces la informațiile cu caracter public nu s-a catadicsit a se oferi un argument.

Până la urmă, discutăm despre această lege datorită necesității de a elabora un sistem unitar și eficient de control asupra averilor și conflictelor de interese și a incompatibilităților demnitarilor, atât pentru a adresa una dintre recomandările Grupului de state împotriva corupției din cadrul Consiliului Europei și pentru a transpune în fapt angajamentul față de Uniunea Europeană ca, în mod deosebit, să se adopte măsuri pentru a face posibilă verificarea depunerii declarațiilor de avere și de a revizui regimul de sancțiuni astfel încât să se asigure efectul lor descurajator, prin desemnarea unui organism cu atribuții în domeniile sus menționate și evaluarea anuală a activității acestuia.

Având în vedere aceste considerente, cea mai amuzantă motivație pentru amendamentele făcute proiectului inițial - și în special mă refer la eliminarea unei serii lungi de articole din capitolele "Verificarea averilor", "Verificarea conflictelor de interese" și "Controlul incompatibilităților" - a fost că "Prevederile acestei secțiuni nu sunt necesare, întrucât prin modificările aduse la proiectul de lege, Agenția nu are atribuții în domeniul vizat". Păi atunci, domnilor, vă întreb, de ce s-a mai făcut atâta tevatură? Ca să se ajungă la o lege care doar face referiri la alte legi și înființează o agenție care să verifice concordanța dintre declarațiile de avere și hârtiile pe care le aduce mură în gură cel care face reclamație? Sau pentru a mai adăuga câteva categorii de personal care trebuie să întocmească declarații de avere și de interese? Era suficient pentru acest lucru să fie completată sau modificată legea 115/1996 privind declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere, precum și legea transparenței, iar în această lege, să îi zicem, să fie precizate doar structura și procedura de lucru a Agenției.

Însă pentru "rigoarea textului și corelarea cu modificările aduse articolului 1", din "controlul averilor, verificarea conflictelor de interese și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute de lege", ANI a ajuns să aibă ca atribuții "controlul depunerii la termen a declarațiilor de avere, declarațiilor de interese și al incompatibilităților de către persoanele prevăzute de lege".

Există și o scăpare în articolul 46, punctul g), unde printre atribuțiile președintelui agenției există și aceea că "aprobă strategia Agenției privind activitatea de control a averilor și de verificare a conflictelor de interese și a incompatibilităților." Care agenție? Mă miră cum sintagma de "control al averilor" a scăpat privirilor celor care preferă "verificarea depunerii la timp a declarațiilor de avere".

De asemenea, este prevăzută publicarea și menținerea declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese, pe pagina de Internet a instituției de care aparține demnitarul, dacă aceasta există, sau la avizierul propriu, în termen de cel mult 30 zile de la primire. Și păstrarea acestora pe pagina de Internet cel puțin 5 ani de la publicare, după care se arhivează potrivit legii, însă nu este precizat cât timp sunt acestea afișate la avizier. Vor trebui amenajate camere avizier

O altă scăpare notabilă, care pune în culpă mai toți demnitarii, este formularea de la articolul 4, punctul 4, care ține să precizeze eliptic ce înseamnă "diferența vădită" menționată la punctul 2 astfel: "Prin diferență vădită, în sensul prezentei legi, se înțelege o diferență mai mare de 10 000 euro între averea existentă și veniturile realizate." Într-un mandat? Într-o viață întreagă?

Astfel, ANI a fost scoasă în lume dezavuată și golită de conținut, pentru a arăta încă o dată opiniei publice fața hâdă a lăcomiei și părtinirii.

Fac un apel către colegii senatori să facă în așa fel încât această lege să fie redefinită pentru a servi scopului pentru care este, în fapt, necesară și pentru a constitui în fața Europei o dovadă de asumare concretă a angajamentelor luate.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Ștefan Baban - declarație politică cu titlul Doriți și nedoriți în Uniunea Europeană;

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Ștefan Baban.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Doriți și nedoriți în Uniunea Europeană"

România a primit O.K.-ul pentru integrarea în marea familie europeană.

Toți ne vor primi în mijlocul lor, unii mai rezervați, alții mai entuziaști, dar trebuie să fim perfect conștienți că, după momentul fuziunii, realitatea se va dovedi tristă și copleșitoare: fie vor fi activate anumite clauze de salvgardare, fie populația țării va fi profund nemulțumită de tot ceea ce va însemna integrarea europeană, dar nu mai putem da înapoi.

Iată însă că, în ultima săptămână, o parte din cei care ne așteaptă în marea familie europeană au început să demonstreze, prin mass-media (care este, după cum știm cu toții, o adevărată forță în orice țară), că anul 2007 va fi nefast pentru europeni, deoarece vor fi invadați de români și bulgari, care, pe lângă faptul că sunt hoți și criminali, sunt și tuberculoși. În condițiile în care un ziar cu tirajul și renumele lui The Sun face o asemenea afirmație, trebuie să ne dăm seama că deja se face lobby pentru ca integrarea noastră și a vecinilor noștri să fie pur formală, ca și un angajament făcut de actuala coaliție în campania electorală și nerespectat nici în acest moment.

Britanicii, italienii, francezii și cine mai știe cine va mai urma nu văd cu ochi deloc buni poporul român, deși mulți concetățeni de-ai noștri au demonstrat de câțiva ani că sunt și harnici, și inteligenți, și civilizați. Și mai ales că prin munca lor, care nu este întotdeauna plătită la nivelul corect sau măcar egal cu cel al autohtonilor, înavuțesc țările respective, și nu pe cea de origine.

Calomniile și afronturile aduse de mass-media din Marea Britanie și Italia nu au mișcat puterea politică de la București. Nimeni nu a luat nici o măsură, nici o declarație nu a fost făcută, nici canalele diplomatice nu au fost folosite pentru a aplana întreg acest război nedrept. Replica palidă a Clubului Român de Presă a fost singura atitudine venită din România față de această problemă, care sigur va ține pagina primelor ziare și în săptămâna următoare.

Este trist, dar și supărător să vezi cum suntem înjosiți într-o Europă și într-un mileniu în care egalitatea și libertatea sunt ridicate la rang de primă lege, în care în față ni se spune că facem parte din marea familie europeană, iar pe la spate suntem considerați ca fiind rudele nevolnice ale marilor puteri. Dar mai tristă este nehotărârea și impasibilitatea autorităților din propria țară, atunci când întreaga națiune este împroșcată cu noroi.

"Pădure fără uscături nu există", și acest lucru este valabil și în cazul acestor țări super-dezvoltate și super-civilizate. Dacă au uitat de unde au plecat, este problema lor. Dacă au dreptul să critice și să umilească, până la un punct este tot problema lor.

Dacă stăm impasibili, noi cei murdăriți și umiliți, atunci este doar greșeala și problema noastă, pentru că nimeni nu ne va lua apărarea, dacă noi singuri nu știm să ne demonstrăm nevinovați.

O fi o regulă precum "capul plecat sabia nu-l taie", dar nici nu-l scapă de necazuri și supărări. Iar România, și acest popor, după cum va ști să-și negocieze problemele și suferințele, va face sau nu parte din familia Europei Unite.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Becsek-Garda Dezső-Kálmán - referire la blocarea procesului de retrocedare a bunurilor ilegal confiscate și naționalizate în domeniul fondului funciar;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Garda Dezideriu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Blocarea procesului de retrocedare a bunurilor ilegal confiscate și naționalizate de regimul comunist de către comisiile locale și județene de fond funciar sunt lucruri cu care ne-am obișnuit în ultimii ani. Falsificarea cărților funciare, furturi de documente din arhivele ocoalelor silvice de stat privind tabelul nominal al proprietarilor privați, ale căror păduri erau administrat de către ocoale de stat înaintea anului 1948, sunt fenomene pentru care nimeni nu poate fi tras la răspundere datorită nerespectării legislației în vigoare.

Cetățenilor cărora ar trebui să li se retrocedeze pădurea sunt împroprietăriți cu cioate. Pădurile composesoratelor sunt însușite de primării, formă de proprietate inexistentă înaintea anului 1948. Pentru aceste ilegalități primarii, secretarii și alți membri ai comisiilor locale de fond funciar ar trebui să răspundă în fața legii, însă ei sunt sprijiniți de grupurile de interese care nu au alt scop decât îmbogățirea pe cale ilicită și deposedarea omului de rând de avuția care le revine conform legilor de retrocedare. Garantul legalității ar trebui să fie prefectul sau instituția prefecturii care, în loc să impună respectarea legilor comisiilor județene, deseori intervine la organele de justiție pentru susținerea ilegalităților comise de primari și comisiile locale de fond funciar.

Aveam impresia intervenției prefecturii și în cazul procesului între comunitatea din Remetea și primarul comunei cu privire la retrocedarea pădurii Alkoza din zona teritorial-administrativă a localităților Toplița și Borsec. Avocatul composesorilor nu era ascultat, mai mult în timpul prezentării cazului tot timpul i s -a atras atenția din partea judecătorilor să scurteze pledoaria pentru că sunt foarte multe procese pe rol.

Intervenția cea mai dură a prefecturii o putem constata din adresa nr.5884 din 04 septembrie 2006 trimisă doamnei președinte a Tribunalului Harghita de către prefectul județului, Constantin Strujan. În cazul dosarului nr.1595/2005 în precizarea sa domnul prefect afirma că "nulitatea poate fi invocată de primar, prefect... și de alte persoanele care justifică un interes legitim". Apoi urmează textul din care reiese clar influențarea justiției de către prefect: "Considerăm că tocmai acesta era punctul de plecare al soluționării cauzei de către instanță, întrucât aceasta trebuia să stabilească interesul legitim al intimatelor-reclamante de a solicita nulitatea titlului de proprietate atacat pe baza certificatului de moștenitor mai sus prevăzut".

Justiția însă, în acest caz, nu s-a mai lăsat influențată și prin decizia civilă nr.563/ din 19 octombrie 2006 și a respins recursul comisiei locale și județene pentru stabilirea dreptului de proprietate din Gheorgheni.

Domnul prefect însă, în loc să intervină pe lângă Tribunalul Harghita, în acest caz trebuia să impună aplicarea Hotărârii nr.7/2000 a comisiei județene, pe care l-a obstrucționat comisia locală de fond funciar, și trebuia să analizeze infracțiunea privind punerea în posesie cu păduri a celor opt cetățeni care anterior naționalizării erau proprietari de pășuni și fânețe, precum și faptul că punerea în posesie efectivă a celor opt cetățeni de către comisia locală era anterioară validării de către comisia județeană.

Dina cest caz reiese clar că Prefectura județului Harghita, în loc să pedepsească, conform legii, pe infractori, protejează pe aceștia.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Nicolae Popa - declarație politică intitulată SOS - zona montană;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Nicolae Popa.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Nicolae Popa:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "SOS - zona montană".

Problematica integrării agriculturii românești în Uniunea Europeană vizează pregătirea, informarea și instruirea agricultorilor, precum și sprijinirea acestora cu fonduri europene pentru a face astfel față concurenței acerbe în Europa, în special prin prisma calității produselor, a productivității și creșterii producțiilor medii la hectar.

În zonele montane, o pondere importantă pe care o deține de peste 35% din suprafața agricolă, problemele specifice nu sunt tratate cu atenție și seriozitate, fapt pentru care avem mari rezerve că vom fi vreodată pregătiți pentru a intra cu fruntea sus în Uniunea Europeană. Este inadmisibil faptul că în multe zone din țară, în zona montană mă refer, nu s-a organizat până acum cursuri de formare și de instruire și de atestare a fermierilor, iar nemulțumirea crescătorilor din aceste zone este firească, pentru că nu sunt băgați în seamă și principalii vinovați sunt acele institute pe care le-am înființat prin actele normative și legislative care nu-și fac datoria și care nu manifestă o preocupare serioasă în acest domeniu.

Turismul este o altă preocupare căruia trebuie să-i acordăm întreaga atenție pentru dezvoltarea zonei montane, pentru că și în acest domeniu lucrurile se mișcă destul de greu. Fondurile pentru realizarea investițiilor în turism și agroturism care ar trebui implementare prin autoriatatea națională pentru turism și programul SAPARD sunt total insuficiente, iar locuitorii din zonă sunt lipsiți de informație și debusolați de ideea unei perspective sumbre.

În domeniul sanitar veterinar, de asemenea, avem mari necazuri în ceea ce privește problematică producătorilor de lapte și carne, producătorii neavând sprijinul financiar pentru achiziționarea de cositori, instalații de muls și alte utilaje performante care sunt strict necesare. De asemenea, Ministerul Agriculturii trebuie să țină cont în mod special de dezvoltarea zonei montane, unde singurele șanse de revitalizare sunt cele două domenii: turismul și zootehnia.

De asemenea, centrele de tăiere a animalelor au fost desființate, foarte mulți deținători de animale fiind nevoiți să renunțe la aceasta, fără a primi nimic în schimb. constatăm că nu există nici un fel de preocupare, nici la nivelul Ministerului Agriculturii, dar nici al direcțiilor sanitar veterinare sau, mai corect spus, al autorității sanitar veterinare pentru reînființarea acestor centre de tăiere. În acest fel s-ar evita sacrificarea animalelor în condiții neigienice care pun în pericol sănătatea consumatorilor.

Este imperios necesar ca autoritatea națională sanitar veterinară să armonizeze cât mai grabnic condițiile sanitar veterinare cu cele europene. Cerem ca, în regim de urgență, instituțiile de control ale statului, ministerele și prefecturile să ia agricultura în serios, pentru a contribui la eliminarea rapidă a acestor disfuncționalități.

De asemenea, este necesar să se elaboreze proiecte de hotărâri pentru înființarea unor centre de formare, perfecționare a viitorilor fermieri în zona montană, în contextul integrării în Uniunea Europeană, unde cursanții să primească atestate de fermier. Sigur că aici putem discuta multe lucruri. Se aruncă cu bani în stânga și în dreapta pe mediatizări, la televiziune, în presă, dar ceea ce nu am reținut, un aspect extrem de important, că trebuie să ajungem la cetățean la agricultor, să-l informăm ce are de făcut și ce-l așteaptă o dată intrat în Uniunea Europeană și, bineînțeles că trebuie s-o spunem deschis, atunci când avem ceva de spus, că, într-adevăr, nu avem o politică coerentă, serioasă și responsabilă în domeniul zonei montane.

Sigur că, din punct de vedere legislativ, nu am avut un comportament consecvent, deși s-a depus un proiect de lege, unde au achiesat mai mulți colegi, privind înființarea Agenției zonei montane. Sigur că am primit, așa cum era și de așteptat, aviz negativ din partea Guvernului, dar mai grav este că chiar și comisiile de specialitate de la Senat au respins acest proiect de lege fără să cunoască în amănunt care este situația din zona montană, care sunt greutățile cu care se confruntă oamenii, care sunt problemele specifice din zonă și bineînțeles că, necunoscând aceste probleme, categoric au lut o decizie în necunoștință de cauză.

Colac peste pupăză, la Ministerul Agriculturii, dacă înainte exista o direcție generală, mai apoi, în legislatura trecută, exista o direcție a zonei montane, care se preocupa de problemele acestea specifice și de politicele agrare din zona montană, iată că, în momentul de față, la Ministerul Agriculturii mai există doar un birou amărât, aruncat undeva la nu știu ce etaj, la ultimul etaj, cu doi salariați unde nici nu știu ce au de făcut.

Este cât se poate de evident faptul că problemele acestea încă nu se cunosc și ne vom confrunta cu niște aspecte destul de grave, în primul rând privind depopularea munților, așa cum este și de așteptat. Lipsa unei perspective economice și nu în ultimul rând, condițiile grele și dure care sunt în zonă și bineînțeles că trebuie să avem o politică de atragere a oamenilor și de stabilitatea lor în zonă.

Iată doar câteva argumente pentru care avem toate motivele să ne aplecăm cu atenție și responsabilitate pentru ca, într-adevăr, să facem ceva, măcar în al 12-lea ceas, și este păcat că le vedem și nu luăm nici o măsură pentru că, atunci când le vom vedea, va fi prea târziu.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Amet Aledin - declarație politică cu tema În Municipiul Constanța trebuie să existe un centru cultural al etniilor;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale dau cuvântul domnului deputat Aledin Amet.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Amet Aledin:

Vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "În municipiul constanța trebuie să existe un centru cultural al etniilor".

Fiecare etnie există, în primul rând, datorită păstrării valorilor ei tradiționale. Fiecare etnie își propune conservarea acestora, tocmai pentru a se regăsi continuu.

Județul Constanța înseamnă, din acest punct de vedere, foarte mult. Locuit de majoritari, dar și de reprezentanții diferitelor minorități naționale, teritoriul reprezintă locul de întâlnire a culturilor și civilizațiilor acestora. Bogăția spirituală este una deosebită, fiind promovată, însă, din ce în ce mai greu, din cauza lipsei unei instituții specializate care să ofere cadrul optim unui astfel de demers. Încă se mai păstrează adevărate comori de limbă, tradiții folclorice, tradiții sportive, încât putem numi, simplu, neglijență, dacă, în sensul comentat, interesul nu va spori.

În această ordine de idei, înființarea unui centru cultural al etniilor este benefică. Orașul Constanța poate oferi, cu siguranță, condițiile necesare finalizării proiectului. Un astfel de centru dedicat diverselor expoziții de artă fotografică, de artă culinară, pieselor de teatru, spectacolelor folclorice, simpozioanelor, manifestărilor culturale, poate constitui modul de a înțelege și mai bine traiul semenilor.

Într-o lume a globalizării, diversitatea nu trebuie să dispară. Într-o lume tinzând spre uniformizare prin modernizare, tradițiile clasice înseamnă propria-ți identitate.

O țară este bogată dacă a reușit, dacă reușește, dacă va reuși să-și protejeze și să-și promoveze moștenirea culturală.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Monalisa Gălăteanu - declarație politică cu subiectul Subfinanțarea învățământului românesc continuă;

Din partea Grupului parlamentar al PSD dau cuvântul doamnei deputat Monalisa Gălăteanu.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

 

Doamna Monalisa Găleteanu:

Vă mulțumesc mult, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

"Subfinanțarea învățământului românesc continuă!"

Învățământul reprezintă o problemă mereu actuală pentru societatea românească. Principala cauză a acestei crize majore cu care se confruntă atât cadrele didactice, cât și elevii lor este subfinanțarea, devenită deja cronică, a învățământului românesc, sub guvernarea portocalie de dreapta D.A. Prin Proiectul de Lege privind bugetul de stat propus pentru anul 2007, această subfinanțare se menține, fapt care ne atrage încă o dată atenția asupra politicii promovate de către actuala Putere în domeniul învățământului.

Bugetul alocat Ministerului Educației și Cercetării pentru anul 2007 și propus spre dezbatere Parlamentului României este de 19.767,7 milioane lei și reprezintă doar 5,12% din p.i.b., procent care include și alocația bugetară pentru cercetare științifică.

Având în vedere că România este un stat de drept, solicităm Guvernului de dreapta condus de Călin Popescu Tăriceanu respectarea legilor țării în vigoare, mai exact Legea învățământului nr.84/1995, cu modificările adoptate ulterior, conform căreia, începând cu 1 ianuarie 2007, învățământul va primi de la bugetul de stat cel puțin 6% din p.i.b.

Mai mult decât atât, acest proiect de buget este antisocial și antieuropean, pentru că nu numai că nu prevede creșterile salariale promise, dar și descurajează sectorul educațional în care ar trebui să se facă investiții acceleratoare de integrare. El este constituit pe valori nereale și nu ține cont de situația economică în care se află acum România.

Negocierile încheiate între Guvern și Federația Sindicatelor din Învățământ prevedeau acordarea unei majorări salariale pentru personalul din învățământ, didactic, didactic auxiliar și nedidactic, de 32% pentru anul 2007, în două tranșe după cum urmează: 10% din ianuarie 2007; 20% din septembrie 2007.

În fapt, proiectarea bugetară trimisă de către guvernarea de dreapta D.A. spre aprobarea Parlamentului României cuprinde o creștere salarială pentru cadrele didactice de doar: 7% de la 1 aprilie 2007; 11% de la 1 octombrie 2007.

Această creștere în medie ponderată depășește în realitate cu numai 2,5% rata inflației (5,5%) prognozată pentru anul 2007.

În consecință, Partidul Social Democrat nu va vota Proiectul de Lege privind bugetul de stat pe anul 2007 în forma actuală.

Este absolut necesară o finanțare corespunzătoare în domeniul educației, în contextul apropiatei aderări a României la Uniunea Europeană, care impune automat alinierea țării noastre la exigențele și performanțele de pe piața forței de muncă a comunității europene.

Recent, Consiliul Național al Partidului Social Democrat desfășurat la Tîrgu Mureș a adoptat Programul politic "România socială" prin care se recunoaște încă o dată importanța strategică a domeniului educației din perspectiva influenței nemijlocite pe care învățământul românesc o poate avea în cadrul dezvoltării țării noastre pe termen mediu și lung.

Prin acest program, Partidul Social Democrat urmărește redarea demnității cadrelor didactice din România, din perspectiva misiunii nobile de formator al tinerei generații și prevede ca, imediat după revenirea PSD la conducerea țării, să aloce învățământului un procent corespunzător din p.i.b. conform cu legile țării și cu prioritățile acestui domeniu pentru reabilitarea și modernizarea celor 3.000 de școli din România, care nu beneficiază în prezent de apă curentă, canalizare, electricitate și conexiune la internet și pentru creșterea salariilor în sistemul de învățământ, astfel încât învățătorii și profesorii din România să ducă o viață demnă, în deplin acord cu profesia nobilă și de mare răspundere pe care o exercită.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, doamna deputat.

 
Ioan Aurel Rus - declarație politică cu titlul Nu profanați mormintele!;

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Ioan Aurel Rus.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Nu profanați mormintele!".

Doamnelor și domnilor colegi,

Nu credeam vreodată că în mileniul al III-lea oamenii nu vor fi recunoscători față de înaintașii lor. Cred că poporul român, născut creștin, nu făcut, are în fibra sa ideea de Dumnezeu,iar de aici, respectul și dragostea față de semeni ne sunt specifice. Ospitalitatea, omenia și bunaînvoire aici sunt la ele acasă. Spun că sunt acasă sau încă mai sunt. Nu peste tot e la fel. Mai sunt și păduri cu uscături și, din păcate, nu puține.

Am asistat în ultimii ani la acte de huliganism și barbarie față de însemnele sfinte ale creștinătății, precum și la profanarea de biserici și mănăstiri, cum e cazul mănăstirii Dobric din jud. Bistrița-Năsăud, Izvorul Mureșului, județul Harghita ș.a. sau de sinagogi și cimitire.

Se cunosc actele barbare îndreptate împotriva sinagogilor din Piatra-Neamț, Fălticeni, Râmnicu Sărat etc. și tot atât de bine sunt cunoscute profanările și distrugerile din cimitirele creștine și iudaice din România.

Sataniștii declarați sau oameni cuprinși de duhuri satanice au profanat o mulțime de statui, sfinte cruci, însemne creștine, dar și însemne ale altor culte necreștine.

Totul culminează cu acoperirea vestigiilor romane, a altor vestigii și situri arheologice, cu vânzarea obiectelor de patrimoniu și chiar cu înstrăinarea cimitirelor, cu afacerea privind vânzarea locurilor de veci în cimitirele în folosință încă și cu profanarea mormintelor.

Zilele trecute mi-a fost dat să văd în localitatea Feldru, jud. Bistrița-Năsăud că pietrele funerare din cimitirul evreiesc lipsesc și unele se găsesc în fundațiile caselor și anexelor gospodărești, iar altele ca "bază" peste care este pus un WC din lemn al unei familii.

Cimitirele evreiești din Telciu, Feldru, Reteag, Sângeorz-Băi, Beclean, Suceava și altele, fie că sunt neglijate total, fie că sunt păscute de animale sau chiar folosite ca loturi agricole,ele totuși sunt cimitire. Cine răspunde de încălcarea legii? Cine aplică legea în acest sens? Rămâne să vedem câți aud acest mesaj, câți îl înțeleg și câți reacționează.

Nouă, celor de la P.R.M., nu ne este indiferentă situația lăcașurilor de cult, a cimitirelor, vestigiilor și siturilor arheologice. Mai mulți confrații evrei, printre care domnii Aurel Vainer, Șauli Peleg, David Cahane s.a. se plâng de profanarea și distrugerea patrimoniului deținut de Federația Evreilor din România.

Așteptăm guvernanții să se sesizeze, iar parlamentarii să voteze amendarea legilor incomplete cu amendamente venite de la PRM-iștii ce doresc instaurarea ordinii de drept, nu dictatură în aplicarea legii, ci respectarea legii de toți românii, indiferent de credință, etnie și sex.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Petru Călian - declarație politică cu titlul Iarna nu e ca vara nici la Ministerul Educației și Cercetării;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Petru Călian.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Petru Călian:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică de astăzi are titlul "Iarna nu e ca vara nici la Ministerul Educației și Cercetării".

În completarea celebrei zicale "Iarna nu e ca vara", logica populară a mai scos o sentință, pe cât de ciudată la prima vedere, pe atât de adevărată. "Iarna ne va lua întotdeauna pe nepregătite", așa spune lumea, vizând cu predilecție autoritățile din cadrul Ministerului Transporturilor, dar și autoritățile locale și județene care răspund de buna stare a drumurilor și de desfășurarea traficului în condiții normale, chiar și pe timp de iarnă.

Însă, chiar dacă în alte părți se poate, la noi în țară, după primii fulgi de zăpadă, nu apar vehiculele specializate pe drumuri, ci articolele de ziar despre paralizarea traficului pe sectoarele de drum unde a nins. Autoritățile responsabile nu fac altceva decât să se laude că de această dată, totul este pregătit, utilajele și angajații care le deservesc sunt pe poziții, pentru ca acest an să nu fie ca precedentul. Însă, din păcate, la acest capitol, fiecare an este ca și cel anterior și va fi ca și următorul: iarna ne ia întotdeauna pe nepregătite.

Totuși, anul acesta a fost o mică schimbare. Nu în bine, însă. Iarna a venit cu blocaje de trafic de la primii fulgi, însă tot primele semne ale iernii au determinat suspendarea cursurilor în peste 100 de unități școlare la nivelul întregii țări.

Un adevăr dureros în prag de integrare în Uniunea Europeană. Cum putem pretinde egalitate cu celelalte state membre de drept ale Uniunii, când noi, ca stat, nu suntem în stare să asigurăm condițiile minime și decente de desfășurare a procesului educativ? Asta cu atât mai mult cu cât Ministerul Educației și Cercetării a solicitat și a primit fonduri anul acesta tocmai pentru a rezolva această situație.

Unde s-au dus banii, cum este posibil ca în luna noiembrie ministerul să nu aibă idee despre problemele ivite în cele peste 100 de școli și cum este posibil ca ministrul să fie informat de presă asupra situației existente?

Sunt doar câteva întrebări care mi se par mai mult decât rezonabile, întrebări care nu exprimă nici pe jumătate uimirea și durerea pe care le resimt față de un sistem de învățământ din ce în ce mai mizer, de sistemul de învățământ din România anului 2006, în care elevii nu mai pot merge la cursuri din cauza frigului. Nici măcar în regimul trecut acest sector nu era atât de desconsiderat și atât de prost condus ca în toate guvernele care s-au perindat până acum.

Cum răspundeți la toate aceste acuzații, domnule ministru?

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Mihai Dumitriu - declarație politică cu titlul Reforma și descentralizarea în sistemul sanitar prin prisma bugetului în 2007;

Dau cuvântul în continuare domnului deputat Mihai Dumitriu, Grupul parlamentar al P.S.D.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulțumesc frumos, doamna președinte.

Declarația politică de astăzi se intitulează "Reforma și descentralizarea în sistemul sanitar prin prisma bugetului din 2007"

Doamna președinte,

Doaamnelor și domnilor deputați,

Nu de puține ori, în fața pacienților, medicilor și furnizorilor de servicii medicale, Ministrul Portocaliu al Sănătății Publice a promis că reforma în sistemul sanitar va aduce în primul rând descentralizarea.

Pacienții, medicii și furnizorii de servicii medicale nu sunt încrezători în promisiunile ministrului Eugen Nicolăescu, deoarece consideră că sistemul este subfinanțat și aflat permanent în criză.

Amintim doar câteva aspecte: personalul medical nemulțumit de salarii își va continua exodul care va atrage după sine servicii de slabă calitate; managerii spitalelor afirmă că nu se pot descurca cu banii de la "stat"; pacienții sunt obligați, chiar și când sunt internați în spital, să-și cumpere medicamente; furnizorii de medicamente și materiale sanitare reclamă că indisciplina din sistemul sanitar a dus la acumularea de mari datorii "ale statului" către ei, datorii estimate la 5000 de miliarde lei numai pentru 2004 și 2005, datorii neplătite de actualul Guvern Portocaliu.

Ministrul Alianței D.A. al sănățatii publice a promis că în noul an fiscal 2007 se va intra fără datorii. Rămâne de văzut, dar personal cred că este o promisiune mincinoasă pentru a calma spiritele.

Stimati colegi,

Ultratrâmbițata descentralizare din Sănătate propavăduită de către Ministrul Portocaliu Eugen Nicolăescu nu va putea fi realizată prin pachetul de legi promovat de Guvernul Coaliției PNL-PD-UDMR, deoarece conducerile unităților sanitare sunt numite de către Ministrul Nicolăescu pe criterii politice. Înainte erau numite de Direcțiile de Sănătate Publică, ele fiind cele care cunoșteau foarte bine problemele cu care se confruntă spitalele; finanțarea vine de la centru, trece pe la Casele Naționale de Asigurări de Sănătate și ajunge la spitale. Bugetele spitalelor sunt impuse, banii fiind împărțiți de la centru pe capitole de cheltuieli, după cum prevede bugetul pe 2007; finanțarea spitalelor se face pe ochi și sprâncene, pe afinități politice. S-a ajuns în situația ca unitățile spitalicești mici să primească bugete mult mai mari decât spitalele mari de urgență; unele spitale primesc finanțarea pe caz rezolvat și altele merg pe bugete istorice; transferul unor competențe la autoritățile locale privind administrarea spitalelor nu este urmată și de transferul banilor, după cum este conceput bugetul pe 2007.

Casele Naționale de Asigurări de Sănătate cer fel de fel de statistici și situații care îngreunează activitatea spitalelor, dar care nu sunt folosite în momentul în care se fac finanțările. Există situații când pentru un caz rezolvat se alocă 5,3 milioane lei, în condițiile în care un flacon de anestezic costă 6 milioane lei; criteriile de selecție a managerilor de spitale nu sunt obiective, prioritate având activiștii de partid și lipitorii de afișe. De aceea directorii unităților spitalicești primesc și ascultă de comenzi cât și ordine de la Ministerul Sănătății Publice; din licitațiile organizate de MSP au caștigat multe firme pirat care au furnizat materiale sanitare, instrumentar, aparatură medicală de slabă calitate, prețul mic ducând de multe ori la achiziții de proastă calitate.

Stimati colegi,

După 2 ani de guvernare a Coaliției D. A. cred că în prezent sistemul sanitar este într-o criză teribilă, iar Sănătatea încă "nu a intrat în Reformă", aspect reliefat și de modul cum este conceput bugetul pe 2007.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Grigore Crăciunescu - declarație politică intitulată Cui i-e frică de... ANI?;

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L, dau cuvântul domnului deputat Grigore Crăciunescu.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Declarația mea politică se intitulează "Cui îi este frică de... ANI?".

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Pentru o perioadă mult prea lungă, care s-a încheiat săptămâna trecută, Camera Deputaților și-a schimbat puțin obiectul de activitate, transformându-se, din for legislativ, într-o moară de măcinat vorbe. Mă refer aici la interminabilele discuții provocate de Legea privind înființarea Agenției Naționale de Integritate, instituție cerută de Uniunea Europeană pentru a avea o garanție asupra profilului moral al aleșilor români.

Legea de înființare a Agenției Naționale de Integritate a trecut, săptămâna trecută, de Camera Deputaților, iar la adoptarea actului normativ am contribuit cu toții, chiar și criticii înverșunați ai modificărilor operate de Comisia juridică. Peste 250 de deputați și-au dat acordul pentru textul care a lăsat-o pe ANI fără atribuțiile de control al averilor și incompatibilității demnitarilor, cinci au votat împotrivă și unul s-a abținut. Cu două zile înainte de expirarea termenului de aprobare tacită în forma propusă de guvern, legea ANI a fost adoptată în varianta impusă, la Comisia juridică a Camerei, de coaliția PC-UDMR-PSD-PRM. Dacă la dezbaterea amendamentelor acestor formațiuni, parlamentarii Alianței s-au opus din răsputeri, se pare că totuși s-au răzgândit și au votat textul.

Este, într-adevăr, important să avem o Agenție Națională de Integritate și ca aceasta să-și ducă până la capăt misiunea de prevenire și de combatere a corupției. Adică, avem nevoie de o instituție care să aibă competențe de control al averilor, competențe privind incompatibilitățile și conflictele de interese. Cred că forma finală a proiectului a fost golită de conținut prin amendamentele aduse de Comisia juridică. Deputații PC, UDMR, PRM și PSD nu s-au sfiit să-și arate bucuria față de victoria obținută, apreciind că legea este "bună, constituțională, aplicabilă".

Proiectul, redactat de guvern și trimis în Legislativ la începutul lunii septembrie, a fost schimbat radical. Cea mai importantă modificare a fost cea a articolului 2, care prevede că Agenția Națională de Integritate va cerceta doar declarațiile de avere și de interese ale demnitarilor și veridicitatea lor, pe perioada mandatului, nu și averile dobândite înainte și după mandat. Alt amendament impus de coaliția PC-UDMR-PSD-PRM susține că sesizarea către Agenție "va indica, în mod obligatoriu, dovezile pe care se întemeiază și sursele de unde acestea pot fi solicitate sau va fi însoțită de acte doveditoare". Interesantă solicitare! E ca și atunci când polițistul îți cere să găsești singur hoțul, pentru ca el să-l poată sancționa. Potrivit articolului, sesizările care nu îndeplinesc aceste condiții sau sunt anonime vor fi considerate nule.

Amendamentele acceptate de deputații juriști au eliminat din lege dreptul inspectorilor ANI de a efectua cercetarea prealabilă în cazul celor având diferențe vădite între declarațiile de avere și veniturile realizate în timpul mandatului și le-au lăsat acestora opțiunea de a solicita persoanelor respective informații suplimentare. Conform unei alte modificări, prin diferență vădită se înțelege o deosebire dintre averea existentă și veniturile realizate mai mari de 10.000 de euro.

Din varianta guvernului a fost eliminat, printre altele, și un alineat de la articolul 4, și care prevedea posibilitatea accesului la datele cu caracter bancar ale persoanelor fizice și juridice. Din textul gândit de guvern au fost eliminați reprezentanții clerului și membrii CES din categoria persoanelor care au obligația să-și declare averile. De asemenea, deputații juriști au mai scos din proiectul de lege, la propunerea UDMR, întreg capitolul care se referea la controlul averilor. La capitolul 6, referitor la structura sub patronajul căreia își desfășoară activitatea Agenția Națională de Integritate, respectiv Consiliul Național de Integritate, s-a decis trecerea acestuia în subordinea parlamentului, deși textul inițial prevedea ca acest organism să fie autonom.

De ce a provocat atâta panică înființarea unei instituții? În forma actuală, ne putem întreba însă la ce mai folosește Agenția Națională de Integritate, pentru că oricum nu prea mai poate să facă nimic. A fi persoană publică, ales de cei mulți, este o mare responsabilitate. Fiind gata în orice moment să-ți dovedești integritatea, este o dovadă de respect față de ei. Consider că trebuie să-ți asumi riscul de a fi verificat, dacă vrei funcție. Altfel, este mai bine să nu ieși în față și poți să te bucuri în liniște de roadele muncii tale. Cui i-a fost frică de ANI de a lăsat-o doar să existe, să privească, dar să nu poată face nimic?

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ioan Munteanu - declarație politică intitulată Bugetul alocat agriculturii - atentat la siguranța alimentară a populației;

Dau cuvântul în continuare domnului deputat Ioan Munteanu, Grupul parlamentar al P.S.D.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Ioan Munteanu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea se intitulează "Bugetul alocat agriculturii - atentat la siguranța alimentară a populației".

Deși premierul Tăriceanu consideră că proiectul de buget pentru 2007 "este gândit pentru cetățeanul român ca cetățean european" și că sumele prevăzute "vor accelera creșterea nivelului de trai", adevărul este că acest buget accentuează diferența dintre cele două zone europene, el fiind, mai degrabă, antieuropean și antisocial.

Cu siguranță, suntem cu toții interesați de strategiile în baza normelor europene, așa cum se prevede la pagina 5, dar înainte de toate, trebuie să promovezi și să impui politici și strategii performante pentru țara ta.

Argumentele următoare vor demonstra slaba preocupare a așa-zișilor specialiști din Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pentru implementarea structurilor specifice comunității europene, randamentul scăzut al acestor forme fără fond, demagogia și lipsa de profesionalism a responsabililor din acest domeniu.

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale minte cu nerușinare atunci când susține că agențiile nou înființate desfășoară o bună activitate, în deplină concordanță cu normele europene.

În realitate, nimeni nu știe precis cu ce se ocupă Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură ori Agenția de Plăți pentruDezvoltare Rurală și Pescuit, instituții în care au fost angajați printr-un concurs de împrejurări funcționari din imediata apropiere a puterii. Sunt oamenii cu cele mai mari salarii dintre bugetarii din agricultură, dar insuficient pregătiți pentru a gestiona cu folos miliardele de euro ce vor veni de la Uniunea Europeană.

Dintre instituțiile de intimidare create de actuala guvernare, eficientă în aplicarea contravențiilor pentru primarii din PSD care n-au binevoit să treacă de partea puterii, dar aproape absentă în planul activității concrete este Autoritatea Națională pentru Retrocedarea Proprietăților. În timp ce din cele 620.000 de cereri primite au fost validate scriptic doar 85.000, adică doar câteva sute de hectare dintre cele 1,2 milioane hectare de teren agricol solicitat, amenzile aplicate primarilor social-democrați se ridică la suma de 300 milioane de lei pe persoană, maximum prevăzut de legile în vigoare.

Mult-mediatizatul Oficiu al rentei viagere care are ca obiectiv crearea marilor exploatații agricole din România n-a reușit să adune laolaltă decât suprafețe nesemnificative, câteva sute de hectare în toată țara.

Dintre marile proiecte din cadrul reformelor structurale din agricultură, ferma familială cu caracter comercial are slabe șanse de a prinde contur în folosul celor peste 4,5 milioane de gospodării individuale. Câte dintre acestea vor beneficia de subvenții din cele 440 milioane de euro alocate de U.E, în condițiile în care producătorii agricoli nu știu nici acum, la 2 luni de la promovare, care le sunt drepturile și obligațiile ?! Cu siguranță, adevărații beneficiari vor fi alții, cei din grupurile de interese ale puterii, mult mai bine informați și mai descurcăreți, aceiași indivizi care vor cumpăra de la țăranii sărăciți terenurile nelucrate și animalele pe care nu le vor mai putea crește.

Programul "Fermierul",bine întocmit șinecesar, s-a dovedit a fi o altă promisiune demagogică; departe de ceea ce s-a repetat la nesfârșit în mass-media. Resursele financiare alocate pentru plăți directe au fost nesemnificative, reforma piețelor este un dezastru, agricultura ecologică lipsește cu desăvârșire, îmbunătățirile funciare și dezvoltarea rurală sunt la limită.

Cât despre directivele Programului Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2007 - 2013, ele se înscriu în același plan teoretic cu care ne-am obișnuit, cu șanse limitate de concretizare.

Iată, deci, stimați colegi, care este situația din agricultură acum, înaintea adoptării unui buget auster, rușinos și înjositor. Este o imagine descurajatoare a satului românesc, a unei populații aflate la limita de subzistență, departe de promisiunile din campania electorală.

Actuala construcție bugetară va crea probleme și mai mari producătorilor agricoli, în condițiile în care fondurile alocate sunt de 31.972 miliarde lei, adică 87% față de cele 36.450 miliarde lei din 2006.

Diferența de 44.373 miliarde lei este reprezentată de fondurile externe nerambursabile (42.479 miliarde lei), de creditele externe (860 miliarde lei) și de veniturile proprii (1.038 miliarde lei).

Dar, regretabil este faptul că sumele cele mai mari nu se vor regăsi în producție, ci vor avea destinații dintre cele mai surprinzătoare. Astfel, creșterile salariale sunt cu 35,2% mai mari față de anul 2006, cheltuielile pentru reclamă și publicitate mai mari cu 22%, cheltuielile pentru protocol și reprezentare cu 76% mai mult, iar fondul rezervat ministrului cu 31,67% mai substanțial decât în 2006. Și asta, în condițiile în care subvențiile destinate producătorilor sunt cu 23% mai mici față de anul precedent, an în care s-au primit cele mai mici subvenții.

Această distribuire deficitară și aiuristică a fondurilor generează nemulțumire, mirare, dar și numeroase întrebări. Care vor fi beneficiarii celor 42.479 miliarde lei reprezentând fondurile externe nerambursabile? Și câți țărani vor fi capabili să acceseze sumele repartizate prin programele europene, adică cele 25.216 miliarde lei - FEGA, 10.032 miliarde lei - SAPARD, 5.467 miliarde lei - FEADR, 1.239 miliarde lei PHARE, 527 miliarde lei FEP ?

Este interesant de imaginat ce justificări ne vor mai propune cei direct răspunzători de accesarea și cheltuirea acestor fonduri la sfârșitul anului 2007, când procentul respectiv va fi de 15 - 17 % "

După cum se observă, actualele prevederi fac parte dintr-un buget al obligațiilor de partid, destinat unor grupuri de interese portocalii și nicidecum proprietarilor agricoli.

Prin urmare, într-o ultimă încercare, PSD vă solicită, domnilor guvernanți, să propuneți revizuirea proiectului și orientarea fondurilor spre cei direct implicați în producerea de bunuri necesare siguranței alimentare a populației. În caz contrar, veți fi direct răspunzători de consecințele adoptării acestui buget dezastruos. Iar noi, social-democrații, nu vrem să fim părtași la acest atentat la adresa agricultorilor, deci ne rezervăm dreptul de a nu vota bugetul în forma propusă.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Cornelia Ardelean - demers pentru protejarea producătorilor de viță de vie;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, dau cuvântul doamnei deputat Cornelia Ardelean.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

 

Doamna Cornelia Ardelean:

Mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

În ultimii ani, mai mult de jumătate din suprafața destinată producției de viță de vie din județul Arad a rămas necultivată, spre disperarea oamenilor care trăiesc de pe urma acestui sector. Deși Podgoria Aradului este una dintre zonele de tradiție pentru cultivarea viței de vie, lipsa unei strategii de susținere a producătorilor riscă să compromită total și iremediabil această activitate. Din nefericire, în ultima perioadă s-a constatat că cea mai mare parte a podgoriilor care altădată treceau granițele țării prin calitatea strugurilor pentru producția de vin a ajuns la stadiul de plasamente imobiliare pentru cetățeni străini. Terenurile au rămas necultivate ani la rând, fostele podgorii fiind scoase din circuitul agricol în favoarea unor destinații imobiliare, industriale, sau pur și simplu pentru speculații de preț. În acest fel, mii de hectare de teren din Podgoria Aradului au fost cumpărate de oameni care nu doresc, în realitate, să cultive viță de vie, ci așteaptă ca prețul terenurilor în zonă să crească, pentru a-l vinde mai departe.

În contextul în care politica Uniunii Europene este de a reduce suprafețele cultivate cu viță de vie pentru producția vini-viticolă, prin cumpărarea unor terenuri destinate acestui tip de producție, tradiția producătorilor de vin din Podgoria Aradului este în mare pericol. În absența unei strategii coerente de sprijinire a cultivatorilor de vie pentru producția de vin, este de așteptat ca producătorii să se retragă treptat-treptat de pe coastele dealurilor spre alte îndeletniciri mai profitabile. Ideea de succes ar fi aceea că odată cu integrarea țării noastre în Uniunea Europeană, să ne promovăm și să ne păstrăm vii valorile, obiceiurile și tradițiile, cu atât mai mult cele legate de vinurile românești, apreciate la superlativ în toată lumea.

Consider că Guvernul României, prin ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, are datoria să ia măsuri urgente pentru protejarea producătorilor de viță de vie. Se impune adoptarea unor strategii rapide, concrete și eficiente, prin care să se garanteze păstrarea și continuitatea tradiției de producători de vie și vin a românilor, cu atât mai mult după aderarea României la Uniunea Europeană!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, doamna deputat.

 
Corneliu Ciontu - declarație politică intitulată Fantoma extremismului;

Din partea deputaților fără apartenență la grup parlamentar, dau cuvântul domnului deputat Corneliu Ciontu.

 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Am venit la aceasta tribună pentru a va aduce la cunoștință un pericol. Un pericol real, care amenință buna integrare politică a României în Uniunea Europeană: folosirea fără discernământ și echilibru a etichetelor infamante în lupta internă dintre partide. Nu e nevoie de cine știe ce explicații pentru a înțelege că frământările, acuzațiile și conflictele din țară au un ecou imediat la Bruxelles. Opinia pe care partenerii europeni și-o formează despre noi nu are altă bază decât mass-media românească, deci propria noastră conduită politică. Dacă până acum puteam striga în voie, împroșcându-ne reciproc cu noroi, de acum trebuie să luăm în calcul ecoul european al cuvintelor noastre.

Ratarea candidaturii lui Varujan Vosganian are rădăcini în România și are efecte negative asupra imaginii țării în lume. La fel și cuvintele despre fraudarea alegerilor, corupția la nivel înalt, termopane și tablouri... Spre deosebire de statele consacrate ale Uniunii, noi, românii, calomniem și jignim cu ușurință, pentru că ne interesează mai mult câștigurile în gașcă decât victoriile naționale.

Un exemplu grăitor în această direcție îl reprezintă fantoma extremismului, agitată de partidele consacrate atunci când monopolul politic le este amenințat. Este evident că inerția mediatică nu poate fi depășită de partidele noi decât prin mesaje puternice, uneori radicale, capabile să treacă dincolo de platoșa presei. Ei bine, atunci când aceste mesaje ajung la țintă, vechiul sistem politic intră în panică și strigă: "extremism". Tot ceea ce a fost original și viu în mesajul noului partid e luat la măsurat, e întors pe față și pe dos, până devine "antieuropean", "xenofob" sau cine mai știe cum.

Acest lucru s-a întâmplat în cazul Partidului România Mare, despre care pot vorbi în cunoștință de cauză și cu mâna pe inimă. PRM nu a fost niciodată un partid extremist - nici un document al partidului nu conține idei cu caracter antisistem. Președintele partidului, în schimb, a avut ieșiri radicale, mai degrabă emoționale decât de tip ideologic, lucru care a putut fi speculat de adversarii politici.

În ultima perioadă, de când Partidul Noua Generație a devenit cel mai dinamic partid românesc, se încearcă un scenariu de tip PRM și în cazul său. Apar articole în care PNG e asociat, din senin, cu extremismul. Se anunță, tot din senin, că PNG negociază cu partidele europene de extremă dreaptă de dragul celor 50.000 de euro pe cap de deputat european, de parcă acesta ar fi sensul luptei noastre. Se pun la cale strategii testate, eficiente, menite să facă și din electoratul PNG, ca și în cazul PRM, un electorat redus și neputincios, conștient de faptul că partidul pe care îl votează nu va ajunge la guvernare.

În mod evident, această strategie este, înainte de toate, mincinoasă. Nu doar că documentele PNG n-au nimic în comun cu soluțiile radicale, dar nici măcar liderul partidului, George Becali, n-a prezentat vreodată programe cu caracter agresiv sau discriminator. În cazul PNG nu se poate specula despre execuții pe stadioane sau pasiuni semite ori, după dispoziție, antisemite. PNG își propune să devină parte a PPE, acesta fiind unul din motivele pentru care a ales fuziunea cu Partidul Popular. PNG înțelege că bunele relații cultivate de Partidul Popular cu PPE în perioada formării sale nu trebuie irosite. PNG mai înțelege că alianța cu extrema-dreaptă europeană înseamnă blocarea partidului în eterna opoziție.

Nu trebuie să permitem asocierea PNG cu mișcările extremiste. Și nu atât de dragul partidului, cât de dragul țării. Să ne gândim că la următoarele alegeri parlamentare, PRM va obține 12% și PNG 15%. Două mari partide parlamentare românești ar fi considerate în Europa, dacă clișeul extremismului PNG se răspândește, ca partide marginale și periculoase. Cum vom mai guverna țara cu astfel de partide? Cum va putea discuta Europa cu noi în aceste condiții? Vom fi considerați oare țara marilor partide de extremă dreaptă?

Iată suficiente motive pentru care orice asociere a PNG cu extremismul e neavenită și va fi atacată în instanță.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Mocanu - declarație politică cu titlul Cum să-ți bați joc de agricultură;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Vasile Mocanu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Cum să-ți bați joc de agricultură".

Lecția întâi: fie un țăran din nordul Moldovei, de prin părțile ministrului Gheorghe Flutur, care a cerut de la stat o subvenție pentru tăurașul dus la abator. Drept "recompensă", actualul Guvern îl poartă de șase luni pe drumuri, refuzând literalmente să-i plătească vreun leu.

Deși ministrul de resort neagă supărat că Guvernul ar avea vreo problemă cu banii pentru subvențiile din agricultură, presa a descoperit că numai valoarea restanțelor din zootehnie pe 2005 se ridică la frumoasa sumă de peste 7 milioane de lei noi. Așadar, Guvernul iar nu are bani pentru a-și respecta promisiunile electorale.

Lecția a doua: fie un seminar internațional pe teme de siguranță alimentară, organizat și susținut financiar de România cu aproape 100.000 de euro. Se va întâmpla în primăvara anului viitor. După ce s-au făcut de râs în toată lumea prin modul în care au gestionat criza gripei aviare, guvernanții țin acum lecții de siguranță alimentară partenerilor internaționali, cheltuind sume importante de la buget. Așadar, de data aceasta, sunt bani. Iată că, în timp ce țăranii din România sunt tot mai săraci și mai batjocoriți de actualul Guvern, autoritățile se dau mari și tari în fața străinilor. Oricum, nu-i mai crede nimeni.

Sunt doar două exemple despre cum merge agricultura românească, dar aș putea continua la infinit. Intrăm în Europa dar, din păcate, intrăm pe ușa din dos, pentru că guvernanții nu știu să-și pregătească lecțiile.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Valentin Adrian Iliescu - declarație politică cu titlul Uite cine vorbește!;

În finalul ședinței noastre de astăzi, dau cuvântul domnului deputat Valentin Iliescu, Grupul parlamentar al P.D.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea politică se cheamă "Uite, cine vorbește!"

România, în toți cei 16 ani scurși de la revoluție, a avut un mare păcat. A pus mai presus de interesul general, național, indicațiile venite din afară, fără discuție, profesioniste, și credem noi, de bună-credință, dar care, de cele mai multe ori, ignorau realitățile societății românești și, evident, dorința de mai bine a românilor.

Pe fondul unor asemenea decizii, acceptate fără crâcnire de guvernele care s-au perindat la conducerea țării, am asistat, timp de 16 ani, la un șir nesfârșit de renunțări și sacrificii, multe dintre ele inutile și lipsite de temei, care au generat o continuă degradare a nivelului de trai al populației și o permanentă scurgere de valori umane incontestabile către Occidentul prosper.

Cum s-ar spune, pentru că Guvernul, indiferent de cine a fost condus, a acceptat în genunchi impunerile venite de afară, am asistat la o permanentă aliniere a prețurilor și tarifelor la nivelul Occidentului, în timp ce salariile și pensiile se aliniau celor din țările subdezvoltate.

Aceiași români, capabili, inteligenți și pregătiți, care nu puteau primi decât salarii mizerabile în țara lor, grație constrângerilor bugetare și politicii fiscale aberante a ultimilor 16 ani, lucrează astăzi pe salarii onorabile în Uniunea Europeană și sunt deosebit de apreciați. Ei au câștigat și vor câștiga în continuare, așa cum câștigă enorm cei care profită de pe urma muncii lor.

România, însă, la modul general, a pierdut. Și așa se va întâmpla atâta vreme cât va exista această hemoragie de forță de muncă pricepută și inteligentă, fără ca România să facă ceva pentru a crea aici, la noi acasă, condiții favorabile de muncă și, bineînțeles, de încurajare a tuturor celor care vor să muncească mai mult și mai bine, pentru a trăi mai mult și mai bine.

Evident, dacă vrem să spunem cu adevărat lucrurilor pe nume, este clar că, în toți acești ani, România s-a autocondamnat la subdezvoltare, la un proces de transformare mult prea lent către modernizare și civilizație, asumându-și aproape un statut de colonie.

Indiscutabil, una dintre cele mai grave probleme ale României de azi este problema facturii energetice, respectiv prețul enorm pe care îl plătesc românii pentru a avea un lucru elementar: căldură și apă caldă în casă.

Situația este generată de amânarea unor decizii importante de restructurare, modernizare și retehnologizare a sectorului energetic, de cele mai multe ori o vacă bună de muls a grupurilor de interese care au siluit România. Și, în plus, modul aberant, iresponsabil și antinațional în care foștii guvernanți au negociat Capitolul 14 "Energia" din Tratatul de aderare la Uniunea Europeană și modul dezastruos pentru țară în care au privatizat Companiile PETROM, DISTRIGAZ SUD și DISTRIGAZ NORD.

Motivul principal pentru care am venit astăzi la tribuna Camerei Deputaților este revolta profundă față de atitudinea Partidului Social Democrat și, în mod special, a liderului acestuia, domnul Mircea Geoană, care, pe toate cărările și pe toate canalele media, îi căinează pe români pentru nenorocirea facturii energetice. O mostră de tupeu, de crasă demagogie, fariseism și lipsă de scrupule, de ascundere a deciziilor criminale pe care Guvernul Adrian Năstase le-a luat în detrimentul românilor pe termen mediu și lung.

Privatizarea PETROM generează astăzi imense probleme datorită tarifului uriaș de achiziționare a gazelor naturale de către distribuitori pentru încălzirea populației. În nerușinarea cu care au guvernat România, foștii guvernanți au privatizat PETROM-ul în detrimentul interesului național.

PETROM-ul a fost privatizat și, odată cu el, rezervele de petrol și gaze ale României, lucru care nu s-a mai petrecut nicăieri în lume, ajungând la vorba domnului președinte Traian Băsescu, "am ajuns să cumpărăm țiței și gaze din producția internă la prețuri inimaginabile, de parcă ar fi fost aduse din Golf, în vârful catargului".

Din acest motiv, de la tribuna Parlamentului, solicit domnului ministru Codruț Ioan Sereș, ministrul economiei și comerțului, să prezinte în plenul Camerelor Parlamentului României, imediat după finalizarea dezbaterilor la bugetul de stat, strategia Guvernului în domeniul energetic, exprimându-și public și punctul de vedere față de privatizarea PETROM.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
 

O serie de doamne și domni deputați au depus în scris declarațiile politice, și anume: din partea Grupului parlamentar al P.S.D. - Manuela Mitrea, Ioan Stan, Emil Radu Moldovan, Minodora Cliveti, Florin Iordache, Gheorghe Chiper, Viorel Pupeză, Eugen Bejinariu, Cătălin Lucian Matei, Aurel Vlădoiu și Ion Stan; din partea Grupului parlamentar al P.N.L. - domnul deputat Radu Claudiu Zaharia, iar din partea Grupului parlamentar al P.D., domnii deputați: Aurel Olărean, Dumitru Ioan Puchianu, Petru Movilă, Monica Iacob Rizi, Traian Constantin Igaș, Marius Rogin, Daniel Buda, Stelian Duțu și Anca Constantinescu.

Cu aceasta, închidem ședința consacrată declarațiilor politice.

Vă mulțumesc tuturor pentru participare.

 
   

(Următoarele declarații politice și intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)

 
  Costică Macaleți - declarație politică intitulată Învățați, învățați și iar învățați în vacanță! Sau cum să dârdâi de frig în sălile de clasă;

Domnul Costică Macaleți:

"Învățați, învățați și iar învățați - în vacanță! Sau cum să dârdâi de frig în sălile de clasă"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Asistăm împreună la un nou episod din capitolul incompetența și neglijența sinucigașă a actualului Cabinet de la București. Majoritatea ziarelor și posturilor de televiziune din România redau imagini adunate din teren unde în plin sezon rece, din cauza lipsei de combustibil, a defecțiunilor din sistemele de instalații și a proastei administrări, de la toate nivelurile, elevii mor de frig în sălile de clasă.

În tot acest timp, se dovedește că ministrul Hărdău habar nu are de ce se întâmplă în școli. Mai precis, Ministerul Educației nu are o situație exactă asupra unităților de învățământ în care elevii nu pot participa la orele de clasă din cauza frigului. Elocventă este situația de la Bistrița unde, abia după ieșirea elevilor în stradă, ministrul educației s-a trezit din adormire și a cerut Inspectoratului Școlar să dispună întreruperea cursurilor până în momentul reglementării situației, iar acesta a hotărât trimiterea elevilor acasă până la remedierea situației. Deși există o armata întreagă de funcționari, și la minister, și la inspectoratele școlare, plătiți din buzunarele contribuabililor, nimeni nu s-a interesat să vadă dacă în primele săptămâni ale începutului de an școlar școlile sunt sau nu pregătite pentru timpul friguros.

Așa cum ne așteptam, responsabilii cu învățământul au dat vina pe autoritățile locale pentru gerul din clase, uitând un lucru elementar, și anume acela că elevii aparțin învățământului și cei care administrează întregul sistem sunt funcționarii din instituția guvernamentală.

Situația este însă una dramatică, fără exagerare. Mai precis, circa 74% din școli sunt încălzite cu sobe pe lemne sau alt tip de combustibil solid. În județul Botoșani, pe care îl reprezint în Parlament, 94,11% din școli sunt (sau ar trebui să fie încălzite măcar așa) și numai restul de 5,89% dintre ele sunt racordate la încălzirea centrală. Există însă probleme și la acestea din urmă în sensul că sunt defecțiuni ale echipamentelor de încălzire din școli, iar de la minister a ajuns ceva mărunțiș pentru reparații de-abia acum, când frigul s-a instalat deja în toată puterea cuvântului.

În tot acest timp, ministrul Hărdău a prezentat în mod triumfalist noile achiziții de microbuze școlare, dintre cele mai performante și mai scumpe. E drept că elevii aveau nevoie de microbuze, dar există specialiști care susțin că se puteau face economii prin achiziționarea de mărci mai ieftine, iar diferența de bani ar fi ajuns pentru montarea de centrale termice în cel puțin 10-15% din școlile în care există sobe.

Așa că acum elevii dârdâie de frig în clase sau așteaptă... primăvara pentru că speranțe de rezolvare a situației din partea ministrului Hărdău nu se întrevăd prea curând, ca să nu zicem niciodată.

  Cornelia Ardelean - referire la ultimul raport al Transparency International;

Doamna Cornelia Ardelean:

Ultimul raport al renumitului institut Transparency International dezvăluie o realitate cutremurătoare, potrivit căreia, după 1 ianuarie 2007, România va deveni cea mai coruptă țară membră a Uniunii Europene. Clasamentul european privind nivelul corupției indică, din păcate, că România nu are rival din acest punct de vedere, indicele respectiv fiind mai ridicat decât în oricare altă țară membră UE, inclusiv decât al statelor candidate oficial la aderare.

În ciuda eforturilor consistente din ultima perioadă ale statului român, și la capitolul corupție suntem devansați de Bulgaria, partenerul nostru de integrare strict monitorizat de Comisia Europeană pentru modul defectuos în care a aplicat până acum politicile anticorupție. Punctajul României în acest clasament dovedește că ritmul de implementare a reformelor anticorupție s-a menținut scăzut, fapt care nu face altceva decât să ne dezavantejeze în ochii europenilor, care vor fi mult mai atenți la monitorizarea noastră după integrare.

Plasarea României în coada corupției din Uniunea Europeană trebuie să tragă, în mod indiscutabil, un semnal de alarmă pentru oficialii Guvernului, care vor fi nevoiți să reorienteze reformele din domeniul combaterii corupției. Este evident că nu trebuie să ne culcăm pe ureche după momentul 1 ianuarie 2007 și să considerăm că disfuncționalitățile noastre istorice, inclusiv corupția, se vor rezolva de la sine. Consider că este nevoie, în principal, de schimbarea mentalității tuturor românilor, pornind de la clasa politică, în așa fel încât să nu dăm posibilitatea europenilor să ne trateze ca pe niște musafiri nepoftiți în marea lor familie.

  Aurel Vlădoiu - declarație politică cu titlul România paradoxului portocaliu;

Domnul Aurel Vlădoiu:

"România paradoxului portocaliu"

Spitalele din țară funcționează la cote de avarie, cu un buget de 80% din cel de anul trecut.

Într-o citadelă a sănătății României europene, zilele trecute nu s-au găsit medicamente pentru un copil de 6 ani ai cărui părinți au fost trimiși să le cumpere de la oricare farmacie. Indignat, tatăl, care era la zi cu toate taxele și impozitele, a dat glas disperării: "înțeleg că vor să ne scape de bătrâni, dar să nu se lege de copiii noștri!".

Informația este culeasă dintr-un cotidian central și m-a șocat ca și cum n-aș fi avut idee despre groaza părinților de a-și aduce copiii la doctor sau, mai trist, la spital.

Tot zilele trecute, elevii celor mai multe dintre școlile Bistriței n-au mai suportat frigul din clase și, în premieră, au protestat în stradă. În Vaslui, de asemenea, s-au golit sălile de clasă și s-au umplut saloanele spitalelor.

La București, copiii de la Grădinița nr.221 și Școala nr.163, prea înghețați ca să mai poată protesta, au fost trimiși acasă. Situație aproape identică și la Liceul "Ion Luca Caragiale" și seria ghețăriilor patronate de Ministerul Educației și Cercetării ar putea continua chiar peste cifrele acceptate de domnii guvernanți. De fapt, premierul Tăriceanu recunoaște că 1002 școli și 646 de grădinițe au probleme cu încălzirea.

Sinistrații din Călărași, ca și cei din Dolj, ca și cei din Gorj, dârdâie în locuințe improvizate, așteptând să se mute în casele promise de stat. Cei care vor ieși din iarnă, vor reuși să se mute.

Acestea sunt doar câteva probleme de sezon ale alegătorilor români, nu ale aleșilor, generate de anotimpul pe care îl traversăm și, mai ales, de cel în care vom intra, ca mai totdeauna, nepregătiți. Ele se adaugă problematicii cu care ne confruntăm tradițional și care ne-a făcut ca, anul trecut cel puțin, să ne clasăm în rândul celor mai nefericite națiuni ale lumii.

Cu toate acestea, potrivit sondajelor de opinie comandate cu dărnicie de Putere și plătite, de asemenea, românii sunt mulțumiți și foarte mulțumiți de cei care-i conduc. Nu contează că, în numele democrației, Președintele vrea să concentreze în mâinile sale întreaga putere. Nu contează nici cearta continuă dintre cele două palate, nici faptul că principalii actori ai Coaliției de la Putere au devenit, practic, cei mai înverșunați dușmani.

Nu mai contează nici că energia electrică și termică se scumpesc într-una, ca și gazele, prin a căror scumpire, potrivit unor geniale revelații prezidențiale, se protejează inflația care, altfel, ar deveni insuportabil de mică pentru români. Nu mai contează nici salariile de nimic și nici pensiile de mizerie, după cum nu are nici o relevanță rata îmbolnăvirilor psihice sau a sinuciderilor.

În județul Vâlcea, spre exemplu, nu este zi fără sinucideri, recordul, dacă poate fi numit așa, fiind trei sinucideri prin spânzurare, într-o zi: un septuagenar copleșit de nevoi, un tânăr copleșit de neputință și un copil de 11 ani copleșit de toate. Pentru toate acestea, cândva, toți cei de aici, va trebui să răspundem.

Deocamdată, prin sondajele de opinie inteligent concepute, românii sunt mulțumiți, iar Alianța Portocalie conduce în topul preferințelor electorale, pătrunsă de adevărul și dreptatea sloganului stalinist potrivit căruia "nu contează cine votează, contează cine numără voturile".

  Doina Micșunica Drețcanu - intervenție cu tema Rolul parlamentarilor în implementarea Convenției pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeii;

Doamna Doina Micșunica Drețcanu:

"Rolul parlamentarilor în implementarea Convenției pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeii"

Uniunea Interparlamentară, împreună cu Organizația Națiunilor Unite, a organizat, în luna octombrie, un seminar pe această temă, seminar la care au participat parlamentari din peste 30 de țări. Întâlnirea a oferit posibilitatea participanților de a prezenta cadrul legislativ privind combaterea discriminării femeii, colaborarea Parlamentului cu societatea civilă și mass-media, modalități de implicare eficientă în mecanismele de raportare ale Convenției.

În prezentarea noastră am subliniat câteva puncte de vedere privind cel de-al șaselea Raport periodic al României în cadrul Reuniunii Comitetului ONU pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeii. în privința modernizării cadrului legislativ trebuie să subliniem înființarea ANES în anul 2005, amendarea Legii 202 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați de către Comisia pentru egalitate din Camera Deputaților, amendare care a adus modificări importante: în structura instituțională a crescut rangul Președintelui ANES la nivel de secretar de stat, dar și atribuțiunile lui și ale instituției. de asemenea, am subliniat creșterea rolului Comisiei în monitorizarea activității ANES, prin organizarea audierilor semestriale pentru evaluarea progreselor și identificarea deficiențelor din activitatea agenției.

În același timp, am identificat și unele domenii de îngrijorare dintre care menționez slaba cunoaștere a legislației nediscriminatorii nu numai de către populație, ci și de către factorii de decizie, formalismul documentelor strategice, absența proiectelor și programelor pentru femeile din mediul rural, ineficiența măsurilor de prevenire și combatere a violenței în familie (puține centre de asistență pentru victime, personal necalificat etc.), statistica de gen insuficient dezvoltată și utilizată în raportarea oficială, neimplicarea factorilor de decizie guvernamentali în susținerea activității de promovare a drepturilor femeii, deficiențe în sistemul sanitar, servicii medicale insuficiente și inaccesibile pentru un proces important de femei, mai ales pentru cele din mediul rural, slaba participare a femeilor la decizia politică.

Din informările făcute de ceilalți participanți din alte țări putem afirma că am făcut pași importanți în ultimii ani, mai ales în urma înființării Comisiei pentru egalitate de șanse și am fost nominalizați ca un bun exemplu de urmat în special prin instituirea cadrului legislativ privind controlul parlamentar în acest domeniu.

În același timp, egalitatea de șanse nu trebuie să fie un simplu angajament politic al partidelor parlamentare.

Guvernul, prin instituțiile sale, trebuie să elaboreze strategii multisectoriale solide, bine coordonate la nivel național și local.

Guvernul trebuie să aloce resurse financiare suficiente pentru programe și politici.

Guvernul trebuie să acorde importanța cuvenită acestui domeniu, altfel rămânem la simple declarații politice, iar egalitatea de șanse - o simplă vânare de vânt.

  Cristian Silviu Bușoi - declarație politică cu titlul Reforma sănătății trebuie să continue;

Domnul Cristian Silviu Bușoi:

"Reforma sănătății trebuie să continue"

Doamnelor și domnilor deputați,

Stimați reprezentanți ai mass-media,

Partidul Național Liberal a mizat mult pe reforma sănătății. Și-a asumat de la bun început acest minister, cu toate riscurile de imagine pe care această decizie curajoasă le presupunea. Ministrul sănătății a primit sprijin deplin din partea primului-ministru și a conducerii partidului prin susținerea pachetului de legi, prin asumarea răspunderii guvernamentale. A fost un act de mare încredere, iar din momentul asumării răspunderii guvernului pe legile sănătății, Partidul Național Liberal și-a asociat imaginea definitiv cu reforma în sănătate.

S-au realizat și multe lucruri demne de apreciat. Taxa pe viciu este fără îndoială un aspect pozitiv, aducând bani suplimentari în sistemul de sănătate. Înlocuirea directorilor de spitale ce deveniseră adevărați feudali este de apreciat. Reformarea activității Casei Naționale de Asigurări de Sănătate este un aspect extrem de pozitiv.

Reforma spitalelor nu se poate însă încheia odată cu înlocuirea directorilor pesediști cu profesioniști care să fie doar manageri, fără vreo altă responsabilitate în spital. Spitalele arată la fel, percepția populației este neschimbată, iar această situație nu se va schimba nici în perioada următoare. O reformă profundă a sistemului spitalicesc presupune însă o viziune, iar pentru asta este nevoie de o dezbatere serioasă cu profesioniștii din domeniu, cu factorii politici de la nivel central, dar mai ales local, cu institutele de management sanitar din țară și din străinătate.

Pachetul de reformă adoptat prin asumarea răspunderii trebuie urmat de elaborarea la timp a legislației secundare. Trebuie de urgență elaborate ghidurile de practică medicală. Trebuie începută informatizarea spitalelor, pentru a înlătura situația existenței de zeci de programe diferite și fără o concepție unitară.

Trebuie organizate licitații de medicamente pe programe, pentru că neorganizarea lor va duce la costuri crescute și la limitarea competiției (ultima licitație a avut loc în 2003). Va trebui luată măsura curajoasă a alocării bugetelor pe medici și a introducerii coplății. Trebuie modificată lista de medicamente compensate. Trebuie privatizat sistemul de dializă.

Negocierea cu Sanitas a unui protocol care dă sindicatelor drept de "veto" pentru reduceri de personal si privatizări în sectorul sanitar invalidează practic orice putere de negociere pentru directorii de spitale, "înghețând" sistemul sanitar. S-a ajuns ca salariile să reprezinte astăzi cca 80% din bugetul spitalelor (de la 60% în 2005).

Trebuie, de asemenea, mai multă prudență în cheltuirea banilor sănătății, pentru că un program național de analize gratuite pentru toți românii, care să coste aproape 400 milioane de euro, în afară de faptul că nu va oferi nici o dată suplimentară despre starea de sănătate a românilor, va fi și prilej de atac din partea opoziției că o sumă atât de importantă de bani este aruncată pe proiecte fantasmagorice.

Pentru toate aceste motive, cred cu tărie că reforma sănătății trebuie să continue, pentru ca românii să beneficieze de un sistem modern, eficient, gestionat de profesioniști care au o viziune și știu ce au de făcut.

  Liviu Câmpanu - declarație politică intitulată Un nou obicei popular: platformatul;

Domnul Liviu Câmpanu:

"Un nou obicei popular: platformatul"

În așteptarea Crăciunului și a Anului Nou, o parte a liderilor liberali botoșăneni s-au gândit să-și "facă mâna", așa că "benzi" organizate riguros au început să bântuie prin județ nu pentru a colinda sau cu uratul, ci cu platforma. Erau treziți șefii organizațiilor liberale de ciocănituri discrete în geam, la miez de noapte, pentru a asculta binefacerile programului platformă propus de Stoica- Stolojan. După ce "platformau" o vreme nu se așteptau nici la colăcei, nici la bănuți, ci doar insistau pentru o semnătură de susținere pe procesul-verbal pe care tot ei, "reformatorii", îl aduseseră.

Discuția nu era simplă, ci presărată cu promisiuni sau cu amenințări. Unii, mai slabi de înger, au semnat, alții au dat drumul la câini, iar unii, pur și simplu, s-au minunat făcându-și cruce și nemaiînțelegând nimic din ce vor cei care îi deranjau.

Nu asta este fața liberalilor botoșăneni, oameni de nădejde care cred și muncesc pentru spiritul liberal. Însă, din păcate, există și păpuși care funcționează trase de sfori și reacționând reflex, sau în funcție de interese, neuitându-se în sus măcar să vadă cine trage sforile.

Avem și sforari, slavă Domnului, care mai de care împinși de interese, care mai de care supărați pentru nerezolvarea unor probleme strict personale, sau care mai de care nemulțumiți că nu au ajuns într-o funcție, mai aproape de "osul virtual". Dar, de la a nu te înțelege cu nevasta în casă și până la a ajunge să te cerți cu toată strada este un drum lung pentru oamenii onești și integri, parcurs din nefericire foarte repede de "jigodii".

Adresez un îndemn colegial adevăraților liberali botoșăneni: feriți-vă de jigodii, căci acestea nu au discernământ, necunoscând limita bunului simț și a omeniei! Iar, pentru cei care au fost păcăliți, să știe că naivitatea se iartă și că totdeauna există a doua șansă. Uitați-vă în față, peste umăr, sau într-o parte și vă veți da seama cine sunt cei care au interese și care vor avea de câștigat într-o acțiune de genul acesta.

  Mihai Sandu-Capră - scurt comentariu pe marginea Consiliului Național al PSD, desfășurat la Târgu Mureș;

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Reforma partidului-stat, sau mai bine spus a "partidului-sat", judecând după evoluția acestuia în ochii electoratului, continuă, dar lipsește cu desăvârșire.

Consiliul Național al PSD, desfășurat saptămâna trecută la Târgu Mureș, a reprezentat pentru sociali-democrați, după cum afirma președintele lor, începutul pregătirilor pentru câștigarea campaniilor ce vor urma. În fapt, domnul Mircea Geoană, printr-un discurs extras parcă din povestirile lui Hans Christian Andersen, punctat ici-acolo de afirmații jignitoare la adresa actualei Coaliții de guvernământ, urmărește, împreună cu Grupul de la Cluj, menținerea controlului asupra PSD.

Astfel, deși cu mai puțin de o lună în urmă, Mircea Geoană afirma că organizarea de alegeri interne la Congresul din decembrie nu este decât o pură speculație, deodată, aerul tare de Târgu Mureș l-a făcut să se răzgândească. Sau poate altele au fost cauzele... Oricum, se pare că eventualitatea alegerii "la pachet" a conducerii partidului i-a surâs marelui conducător, iar reforma mult trâmbițată s-a pierdut printre principii "brodate" cu populism si mirosuri puternice de "ciolan".

Așadar, după ce unul dintre liderii marcanți ai partidului, "care este" Marian Vanghelie, spunea că cei din actuala putere nu știu nici măcar să fure, domnul Geoană, schimbând cu sacoul tricoul cu Che Guevara, dar uitând de pantalonașii scurți, critică cu vehemență Coaliția de guvernământ, afirmând ca PNL si PD sunt doar două găști formate din indivizi avizi după bani, care fură tot ce pot și cât pot.

Trebuie sa ne obișnuim, dacă încă nu am făcut-o, cu demagogia promovată de Mircea Geoană, un Mircea Geoană care nu este altceva decât un apendice al Grupului de la Cluj, un apărător al săracilor întors de la Washington cu buzduganul în mână, pregătit să rupă fălci într-un gest plin de diplomație și doctrină socială.

  Gheorghe Chiper - declarație politică: Poziții globale și interese... secrete;

Domnul Gheorghe Chiper:

Declarație politică: "Poziții globale și interese... sectare".

Titlul actualei declarații politice nu este doar un simplu joc de cuvinte. Antiteza sugerată în el are o acoperire în realitate, în modul în care a fost gândit și construit proiectul de buget pe anul viitor (inspirat desigur și din practica acestui an).

Mă refer, în acest context, la faptul că o serie de prevederi ale legii viitorului buget conțin referiri la anumite sume care se prezintă în "poziție globală" și care se vor repartiza pe unități administrativ-teritoriale ulterior, desigur, prin "bunăvoința" Guvernului. Așa, de exemplu, aflăm din proiectul de lege menționat că sunt prevăzute sume însemnate: pentru modernizarea și dezvoltarea sistemelor centralizate de producere și distribuție a energiei termice (art. 13 lit. c)); pentru finanțarea programului de dezvoltare a infrastructurii din spațiul rural (art. 13 lit. f)), precum și pentru transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale pentru investiții finanțate parțial din împrumuturi externe (art. 15 alin. 2 și 3). Nu știm nici cum vor fi defalcate sumele prevăzute în buget la capitolul dezvoltare publică și locuințe, pozițiile globale fiind și în aceste cazuri soluționate de structurile departamentale care le au în administrare.

Să mai menționăm că și rezerva bugetară este tot la dispoziția Guvernului (așa cum, de altfel, o spun și sumele), doar că și aceasta - în sumă mare - se repartizează tot în mod arbitrar pe unități administrativ-teritoriale, dar nu numai "pentru cheltuieli urgente și neprevăzute" (cum spune legea), cât, mai ales, pentru clienții politici ai Alianței D.A. din teritoriu.

Avem de-a face, fără îndoială, cu încă o "inginerie" financiară, care va genera repartizări preferențiale de fonduri și va crea un sentiment de frustrare pentru multe consilii locale, care vor fi lăsate la o parte, atunci când se va face distribuirea lor în teritoriu.

Care vor fi acestea, se știe. Nu se știe, însă, când vor înceta aceste practici nedemne de sistemul democratic, care este mereu invocat pentru a defini "preocupările" privind descentralizarea.

  Bogdan Liviu Ciucă - declarație politică cu titlul Românii, cobai pentru alimentele modificate genetic;

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declarație politică: "Românii, cobai pentru alimentele modificate genetic"

Mă văd nevoit să revin cu o nouă declarație politică pe această temă, deoarece acest fenomen tinde să devină din ce în ce mai periculos pentru sănătatea populației. În calitate de parlamentar am inițiat mai multe întrebări și interpelări ministerelor de resort pentru a-mi comunica parametrii reali ai acestor culturi modificate genetic și impactul lor asupra sănătății populației.

Am primit răspunsuri referitoare la faptul că legea română nu reglementează punerea pe piață a produselor procesate (alimentare sau hrana pentru animale), obținute din plante modificate genetic (de ex. uleiul obținut din soia, șroturi de soia, etc.), iar plantele modificate genetic cultivate în România reprezintă un risc "neglijabil'' în opinia lor. Acestea beneficiază de prevederi speciale, care transpun legislația specifică a Uniunii Europene în domeniu.

Dar iată care este situația în U.E, problematica ingineriei genetice fiind foarte controversată, oficialii europeni încercând să creeze un cadru legal cât mai complet în domeniu pentru a înlătura orice temere a consumatorului european față de plantele modificate genetic. Astfel, în 2003, Parlamentul European și Consiliul Europei adoptau Regulamentul 1829 privind alimentele și hrana pentru animale, modificate genetic, care obliga firmele producătoare de alimente modificate genetic să facă teste și să le publice. Numai că, în momentul de față, acest lucru nu se întâmplă. Această situație confuză din U.E se transpune și în România care a devenit un însemnat producător și consumator de organisme modificate genetic, asta din cauza faptului că nu avem o legislație adecvată în domeniu și a lipsei informării consumatorilor.

Potrivit Greenpeace, în România, pe lângă soia modificată genetic, se mai comercializează și cartofi, orez, porumb și prune modificate genetic, iar autoritățile competente ''închid ochii'' la o problemă atât de gravă, cetățenii devenind cobai pentru aceste produse, constatându-se că cei care consumă O.M.G-uri, sau lucrează cu acestea, pot suferi afecțiuni foarte grave ale rinichilor, ale pancreasului sau ale sistemului nervos, mărirea riscului de avort la femei, precum și nașterea copiilor cu malformații genetice.

Problema devine gravă dacă ne gândim că există magazine de produse naturiste care comercializează aceste produse, coroborată cu lipsa unui laborator certificat pentru asemenea analize. Deci, așa-zisa valoare nutrițională îmbunătățită a organismelor modificate genetic nu este decât o poveste frumoasă, menită să ademenească credulii. Nu ne putem imagina cât de nelimitate pot fi efectele secundare și accidentele în cazul tuturor acestor tehnologii care se "joacă'' cu ordinea și echilibrul atât de fragil al celulelor vieții.

  Minodora Cliveti - declarație politică: Cine guvernează România?;

Doamna Minodora Cliveti:

"Cine guvernează România?"

În 2004, alianța D.A. a format guvernul, ajutată de micul PUR (devenit PC, sau "soluția imorală", așa cum afirma președintele Băsescu), și de UDMR.

Această alianță eterogenă până la absurd a asigurat populația României că o va guverna spre Europa, schimbând felul în care guvernase PSD în cei patru ani anteriori, ani în care, totuși, fuseseră închise marea majoritate a capitolelor de negociere a UE.

Pe parcursul celor aproape doi ani de guvernare aliată, aderarea României a devenit o certitudine, deși nici una dintre problemele nerezolvate de PSD nu și-au găsit soluție, intrarea noastră în UE fiind una cu surdine, cu condiții, cu atenționări (ca să nu spun amenințări) de activare a clauzelor sancționatorii.

Ne-am uitat în acest timp în sus, la guvernarea României, de unde ni se spunea că totul este în regulă, că alianța funcționează, în ciuda seismelor care se simțeau la baza eșafodului numit pârtie: joaca de-a alegerile anticipate, declarațiile unora dintre membrii la adresa altora, remanieri pentru incompetența unora dintre miniștri, maturarea secretarilor de stat pe criterii algoritmice, întâlniri intenționat ratate între președinte și primul ministru, concedieri, gherile mediatice, toate culminând cu numirea ratată a comisarului nostru european, fapt care a demonstrat că alianța nu se aliase în acest domeniu esențial pentru țară. Nici în acesta, de altfel.

Mai nou, una din aripile alianței, PNL, e pe cale să se deșire: dizidenții la liberalism sau la Tăriceanu visează să creeze un nou aliat, presupun, care să pună umărul mai cu folos la alierea în guvernarea României. Pentru că, presupun că asta vor. Și atunci, îmi pun, în calitate de cetățean român, întrebarea: cine guvernează România? Ce forțe politice mai sunt aliate în Alianța DA? Și se mai poate vorbi de alianță în situația în care membrii acestui conglomerat politic și de interese, numai aliați, nu mai sunt?

"Fă-te frate cu dracul până treci puntea", spunea românul! Da, e un mod pragmatic de a gândi, dar și această frăție trebuie să se bazeze pe ceva: cel puțin pe un drac cuantificabil, identificabil, recognoscibil, stabil, adică acela de la începutul frăției. Dacă în timpul trecerii punții, dracul se pretinde de la începutul frăției, dacă în timpul trecerii punții dracul se pretinde îngeraș, sau se multiplică, atunci frăția are cel puțin o problemă!

Românului nu-i este indiferent cine îl guvernează. Nu-i este indiferent ce se întâmplă la comanda vasului când el își petrece timpul pe punte, așteptând o traversare sigură pe o mare capricioasă, ca toate mările.

Alianța DA a asigurat România că o poate guverna. Încă din februarie 2004 cerem alianței să guverneze! Să-și facă datoria față de țară! Și ce a făcut aceasta în schimb? Circ, permutări, atacuri, scindări, cu alte cuvinte instabilitate și neseriozitate. Și mă întreb cu teamă, pentru că valurile europene pot deveni tsunami-uri pentru țară: este guvernată România actuală, cea aflată la porțile Europei? Și dacă da, de către cine?

  Cristian Mihai Adomniței - declarație politică cu tema Probleme administrative ale școlii sau probleme manageriale ale primăriilor;

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

"Probleme administrative ale școlii sau probleme manageriale ale primăriilor"

S-a discutat mult în mass-media în ultimul timp despre condițiile improprii din școlile din mediul rural în care copiii îngheață de frig și chiar s-a ajuns în situația de a se suspenda orele de clasă din această cauză.

S-a discutat mult la începutul anului școlar despre localități din mediul rural în care nu se poate asigură un proces de învățământ calificat deoarece multe cadre didactice nu sunt interesate de catedrele vacante datorită nedecontării navetei.

S-a discutat despre condițiile igienico-sanitare și despre epidemiile care pot izbucni în școli, în condițiile în care 90% din școlile din mediul rural asigură apa potabilă din surse necontrolate, neautorizate, iar grupurile sanitare sunt în curte.

Toate aceste probleme, deși nu vizează direct procesul de învățământ, influențează în mod categoric desfășurarea orelor, absenteismul si abandonul școlar.

Sunt probleme administrative ale școlii românești care trebuie să-și găsească rezolvarea într-un management adecvat al primăriilor din mediul rural. Activitatea de teren pe care o desfășor în circumscripție mă îndreptățește să afirm că sunt puțini primari care conștientizează rolul școlii în devenirea comunei pe care o conduc. Sunt primari în județul Iași, care deși se confruntă cu toate problemele expuse mai sus, adică nu se decontează naveta profesorilor, nu se asigură minimul de condiții igienico-sanitare în școală, copiii îngheață de frig de la grădiniță până la liceu, ne arată cu mândrie cât de bine merg lucrurile pe șantierul de la tribuna de fotbal.

Mi se pare o iresponsabilitate morală și managerială impardonabilă și sper că odată cu descentralizarea și sporirea prerogativelor primarilor să crească și gradul de responsabilizare al electoratului în ideea de a vota oameni care să cunoască nevoile comunității și care sa-și pună întrebarea cum va arăta comuna în cinci, zece ani. Sau poate am înțeles eu greșit...și noi, parlamentari, Guvern, prefecturi, consilii județene trebuie sa rezolvăm toate aceste probleme, iar la nivelul comunelor...să se joace fotbal.

  Dan Ștefan Motreanu - despre O altă moștenire a guvernării PSD: fruntași în top-ul european al corupției;

Domnul Dan Ștefan Motreanu:

"O altă moștenire a guvernării PSD: fruntași în top-ul european al corupției"

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Nu m-am referit și nu am utilizat până acum, în luările mele de poziție, sintagma "dezastruoasa moștenire a fostei guvernări", o sintagmă inventată în anul 2001 de guvernanții PSD. Nu am să o utilizez nici astăzi, deși unele date statistice în materie de percepție a corupției sunt mai mult decât elocvente.

Ieri, organizația Transparency International a dat publicității indicele de percepție al corupției pe anul în curs. Într-un top al celor 25 de state din Uniunea Europeană, plus cele două care vor adera de la 1 ianuarie 2007, adică noi și Bulgaria, stăm foarte prost. Suntem pe primul loc la nivelul de percepție al corupției. Punctajul României este cel mai scăzut: 3,1, pe o scară de la 0 la 10, idealul fiind evident 10 puncte. Pentru 2006, media obținută de statele membre ale Uniunii Europene a fost de 7,71 puncte, iar media obținută de statele recent devenite membre (Ungaria, Cehia, Polonia etc.) ale Uniunii este de 5,3 puncte. La nivel mondial nu stăm deloc pe roze. Locul 84 din cele 163 de state care au participat la sondajul realizat de către un grup de evaluatori internaționali.

Chiar dacă, cel puțin comparativ cu statele din Uniunea Europeană, am avut în cvasipermanență o poziție codașă, situația ar fi fost alta astăzi dacă nu ar fi existat declinul generat de exacerbarea corupției din timpul guvernării PSD din anii 2001 - 2004. În perioada guvernării PNȚCD-PNL-PD-UDMR, România a avut cele mai bune "note" : 3,44 în 1997 și 3.30 în 1999. Guvernarea PSD nu numai că nu a reușit să atingă nivelul de 4 puncte, sau cel puțin să mențină pe cel din perioada 1997-1999. În 2002 s-a ajuns la un punctaj umilitor - 2,60.

Actuala guvernare a reușit să mai repare cât de cât deficitul de punctaj, dar tarele fostei guvernări au cântărit și cântăresc enorm. Am reușit în 2005 să urcăm la 3 puncte și am mai obținut anul acesta un plus infim de 0,10 puncte. "Tandemul" nostru pe traseul integrării, Bulgaria, a pornit de la 2.90 puncte în 1998 și are la ora actuală 4 puncte, deși, teoretic, actele de corupție sunt destul de vizibile dincolo de Dunăre.

La ora actuală, cabinetul Tăriceanu "plătește" încă pentru oalele sparte de fosta guvernare. Lupta împotriva corupției, percepută în programul de guvernare ca o cruciadă nu se desfășoară în parametri doriți. Cercetarea marilor cazuri de corupție din fosta guvernare are o amploare doar la nivel declarativ. S-a bătut mult moneda în campania electorală de cazul RAFO. În ultimul timp, însă, dinspre zona justiției, este o relativă liniște în ceea ce privește ceea ce în toamna anului 2004 primise denumirea de "JAFO". Nu este acesta singurul caz în care pașii făcuți de justiție sunt mărunți.

La nivelul autorităților locale, funcționarii moșteniți din guvernarea PSD pun în continuare bețe în roate procesului de restituire/despăgubire a foștilor proprietari - nu pentru că legislația nu ar fi clară, ci pentru că nu știu cum să acopere matrapazlâcurile făcute cu proprietățile altora în anii trecuți, iar procesele pierdute la CEDO curg pe bandă rulantă.

Repet, exemple și motive pentru care suntem unde suntem, la nivelul perceperii indicelui corupției, sunt mai multe. Locul pe care îl ocupăm în acest clasament contează mult și influențează imaginea noastră în statele UE. Deci nu trebuie să ne mirăm de știrile din presa străină care informează de restricțiile propuse de tot mai multe țări în ceea ce-i privește pe români în viitoarea lor calitate de cetățeni ai UE.

Și, în loc să-și pună cenușă în cap pentru erorile trecutului, de care se fac vinovați, în loc să vină cu soluții pentru remedierea acestei stări de fapt, liderii PSD aduc acuzații tocmai celor care încearcă să repare ce se mai poate repara. Aceasta a fost politica din totdeauna a PSD. Dacă a pierdut (de fapt nici nu a încercat să-l câștige) în ambele etape de guvernare pariul cu corupția, încearcă acum să împiedice și actuala guvernare să-l câștige.

  Florin Aurelian Popescu - reflecție asupra gândirii comune și a jumătăților de măsură care domină viața noastră politică;

Domnul Florin Aurelian Popescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Legea de înființare a Agenției Naționale de Integritate, în forma propusă de Guvern, avea menirea de a proiecta conturul convertibilității încrederii cetățenilor în valorile fundamentale ale unei societăți spre care, o spunem cu toții, tindem. Numai că, din păcate, limbajul consecvenței este tot mai străin politicianului român, care, în loc sa depășească ideea de om "doar al timpului său", cum îl numește Ruprecht - fatalist, naiv și temător - și să fie un vizionar, nu face altceva decât sa strice echilibrul dintre viață și conștiință.

Știm cu toții că, în ultimă instanță, votul este identitatea noastră. Ca atare, nu înțeleg de ce, în locul unor atitudini faste si ferme, voința multora se exteriorizează aplatizată de presupunerile amendamentelor din Comisia juridică, alterând speranțele pe care alegătorii și le-au pus în noi. Proiectul de lege, în forma propusă de doamna ministru Monica Macovei, ar fi dus la o clară, cristalină, rezolvare a oricăror situații reclamate de necesitatea impunerii unui astfel de act legislativ, ar fi însemnat o reconsiderare a voinței clasei politice, o întreținere a "mersului stabilității". Numai că, din câte am constatat, cronologia oricărui proiect sfârșește prin apărarea propriilor interese (care a devenit sistemică), fără nici o șansă dată perspectivei unor noi deschideri. Și de această dată, judecata din urmă a votului a facut din lumea noastră, a parlamentarilor, o lume "întoarsa", dovedind, încă o dată, că drogul omului politic este inconsecvența.

În ceea ce privește sumarele bilanțuri ale unei astfel de atitudini, acestea nu sunt altceva decât preludiul unui nou ciclu de umilințe, pe care, o spun cu toata temerea, o va plăti, din ce în ce mai scump, societatea românească. Și toate acestea, împotriva sarcinii, aș putea spune "religioasă", cu care am fost învestiți de către cetățenii comunităților cărora le aparținem.

În ceea ce mă privește, le voi rămâne fidel, neacceptând să-mi viciez gândirea cu atât de comuna filosofie a jumătăților de măsură, care, din păcate, domină viața noastră politică, pe care o consider cel puțin caducă.

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică numită Ce-și face omul cu mâna lui...;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Ce-și face omul cu mâna lui..."

Stimați colegi,

Am avut parte, în acest sfârșit de săptămână, de încă un discurs fulminant marca Geoană, care a simțit din nou nevoia să își încordeze mușchii de la aripi în fața națiunii. Am aflat, așadar, de la cocorul-șef Mircea Geoană cum că oamenii o duc foarte prost din cauză că Alianța D.A. soarbe din sângele țării, cum că am intrat cu capul plecat în Uniunea Europeană, că am devenit o țară săracă și câte și mai câte texte specifice unui partid de opoziție.

Aș trece cu considerație de acest discurs al unor colegi din opoziție, pentru că înțeleg că aceasta este una dintre îndatoririle lor: să tragă semnale de alarmă, să ne critice sau să ne tragă de mânecă. Precizez, în acest sens, că tot din considerație, declarațiile mele politice din ultima perioadă nu s-au mai constituit ca atacuri la PSD sau la liderii lui, pentru că mi se pare mișelesc și incorect să ataci din postura de partid aflat la putere.

Ceea ce vreau însă să îi transmit domnului Geoană foarte clar și la obiect este faptul că domnia sa nu mai are legitimitatea de a se constitui într-un veritabil lider de opoziție. Și nu mă refer aici la nenumăratele gafe politice și de imagine pe care le face: mă refer la faptul că, prin acceptarea târgului pentru serviciile secrete românești, PSD a intrat cu un picior la putere (atâta timp cât celalalt îi era deja în groapă). Așadar orice discurs îndreptat împotriva puterii este unul ipocrit și necredibil. Cu alte cuvinte, cu ce drept mai vorbește domnul Geoană despre oligarhii Puterii, atâta timp cât și partidul domniei sale a beneficiat, prin complicitate, la această Putere, bună sau rea, oligarhă sau corectă, în funcție de cum va decide electoratul la alegerile din 2008!

Până una-alta, Alianța D.A. este preferata românilor, conform institutelor de sondare a opiniei publice. Și nu cred că acest lucru se întâmplă pentru că românii ar trece prin iadul descris de domnul Geoană. Până una alta, tot sondajele de opinie relevă faptul că oamenii nu mai înțeleg de care parte a baricadei se situează PSD, motiv pentru care partidul domnului Geoană scade din nou în sondaje, deși se află în opoziție.

Nu pot eu să fac ordine în PSD, pentru că este treaba domnului Geoană. Nu vreau eu să reduc PSD la tăcere, pentru că avem nevoie de critici. Și nici nu aș putea să omor eu PSD, deoarece constat că și-o face cu mâna lui. Or ce-și face omul cu mâna lui...

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Ionel Palăr - declarație politică cu tema Unde încep și unde se termină interesele românești?;

Domnul Ionel Palăr:

"Unde încep și unde se termină interesele românești?"

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Ultimii ani au produs o mutație a datelor demografice în cadrul populației active din România. Milioane de români au ales drumul străinătății, în căutarea unei vieți mai bune, tradusă, indiferent de limba translată, prin bani trimiși acasă, prosperitate și, pe cale de consecință, un deficit bugetar mai mic al României.

Nu mai este nici o surpriză să aflăm că în Spania sau Italia există orașe dominate demografic de români. Interesele acestora, problemele cu care se confruntă și drepturile pentru care aceștia duc, deocamdată, o luptă surdă în țările adoptive au fost, până de curând, teme cvasi-inexistente pentru noi, cei dinăuntrul granițelor, aflați la cald adăpost al certificatului de naștere și cu cetățenia din suflet egală cu cea înscrisă pe hârtie. Până mai ieri, românii plecați la muncă erau, pentru noi, doar "căpșunarii" din Spania. Indiferent dacă, în aceste comunități se găsesc și profesori universitari, ne-am învățat să îi numim pe toți la fel.

Indiferent ce ocupație ar avea în țările de adopție, este evident că românii devin o prezență din ce în ce mai numeroasă în străinătate. Drept urmare, este nevoie de o schimbare de paradigmă în abordarea acestor comunități. Trebuie să începem să ne gândim la nevoile acestor români, la interesele lor peste hotare și la modul în care clasa politică românească trebuie, de voie, de nevoie, să ia în considerare și milioanele de români plecați de-acasă, dar care au grijă de România și, implicit de oamenii politici, trimițând spre țară, pe lângă bani, și voturile lor către oamenii politici de aici.

În fine, dacă ne gândim că în Spania se discută deja despre reprezentarea românilor în legislativul spaniol, e cazul să gândim și noi, aici, soluții similare pentru reprezentarea migranților noștri în propriul lor Parlament.

Vă mulțumesc.

  Nini Săpunaru - relatarea evenimentelor care au avut lor în ultimele săptămâni la nivelul Consiliului Județean Vrancea;

Domnul Nini Săpunaru:

Doamnelor și domnilor,

Evenimentele care au avut loc în ultimele săptămâni la nivelul Consiliului Județean Vrancea, au ținut prima pagină a ziarelor fiind puternic mediatizate în presa centrală și locală.

În calitate de deputat, reprezentant al cetățenilor județului Vrancea în Parlamentul României, dar și de reprezentant al Partidului Național Liberal, am considerat necesar să acționez în spiritul dreptății și adevărului.

De câțiva ani, Județul Vrancea este feuda unui singur om, care controlează mediul de afaceri, presa, viață socială a comunității. De nenumărate ori, presa sau diferiți oameni politici au evocat mari afaceri necurate care s-au derulat la nivelul Consiliului Județean Vrancea.

Evenimentele din ultima perioadă sunt rezultatul modului despotic în care Marian Oprișan, președintele Consiliului Județean și al Partidului Social Democrat Vrancea, a înțeles să își îndeplinească mandatul.

Activitatea baronului de Vrancea se traduce prin amenințări, șantaj, furt calificat și alte asemenea fapte care cu ușurință pot fi încadrate în prevederile Codului Penal.

Cetățenii județului cunosc toate aceste lucruri. Oricine chestionează oamenii simpli din acest județ în legătură cu Marian Oprișan, va avea surpriza să constate lucruri deloc măgulitoare la adresa celui care prin forță conduce astăzi Consiliul Județean Vrancea și își exercită hegemonia asupra întregului județ.

Cetățenii sunt nemulțumiți, dar, în același timp, le este frică. La 16 ani de la evenimentele din decembrie 1989, când românii și-au recăpătat libertatea, în județul Vrancea teroarea și frica este la ea acasă, oamenilor fiindu-le teamă să vorbească și să-și exprime liber părerile.

În Vrancea nu a existat decembrie 1989.

Cu nenumărate dosare penale, cu încălcarea gravă și constantă a legii, cu amenințări și șantaje, polițiști și magistrați "unși", Marian Oprișan continuă să conducă Vrancea.

Dincolo de lupta politică, de interesele mai mici sau mai mari ale diferiților lideri PSD cu interese economice deosebite în zona Vrancei, rămâne o dramă. O dramă a oamenilor simpli. Cei care plătesc taxe și impozite care ajung în buzunarele unui singur om, cei care sunt amenințați că vor fi dați afară din serviciu dacă vorbesc sau dacă nu fac ce li se spune, cei care au vorbit și au fost deja alungați din posturile lor rămânând pe drumuri în condițiile în care au copii de crescut, cei care au de luat salarii, dar sunt mințiți de Oprișan că alții sunt cei care îi împing în foame etc. ...

Aceasta este o dramă, tocmai acum când, cu mândrie privim la calendar și numărăm zilele până vom fi cetățeni europeni. Privind la această situație, stau și mă gândesc dacă nu cumva Marian Oprișan a avut dreptate când a afirmat și s-a comportat ca și cum Vrancea nu face parte din statul român, fiind regatul său propriu.

Sper că acum, în prag de integrare, justiția română cea oarbă și imparțială să-și deschidă ochii și să elibereze din tiranie cetățenii europeni din Vrancea.

Vă mulțumesc.

  Ovidiu Ioan Silaghi - declarație politică: Vanghelie are dreptate: nu știm să furăm;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Declarație politică: "Vanghelie are dreptate: nu știm să furăm"

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Nu credeam că, după 16 ani de activitate politică, voi fi de acord 100% cu afirmațiile unui membru PSD. Și nu este vorba de orice reprezentant al acestui partid, ci de exoticul Marian Vanghelie. Ce a spus primarul sectorului 5 din București se știe. "Ăștia - adică reprezentanții actualei guvernări - nici nu știu măcar să fure". În afirmația lui Marian Vanghelie există însă două adevăruri. Cei care sunt acum la guvernare nu știu să fure; cei care au fost, adică PSD, au fost experți în materie. Evident, toate aceste lucruri sunt cunoscute și nu reprezintă o noutate.

În 2001, când s-a schimbat guvernarea, un singur fost demnitar al Coaliției PNȚCD-PNL-PD-UDMR a fost cercetat în justiție (țărănistul Ioan Mureșan, fost ministru al agriculturii), dar nu a fost găsit vinovat.

Începând însă cu anul 2005, pentru un număr foarte mare de foști demnitari ai guvernării PSD drumurile la DNA reprezintă o banalitate. Din păcate, cercetările penale în privința unor foști guvernanți nu se referă doar la "furturi" în interes propriu, ci la adevărate tunuri. Avem afacerea "Fregata" pe rol, avem afacerile dintre MApN și Tofan Grup, avem probleme legate de RAFO și multe, multe, altele.

Din păcate, sinceritatea naivă de care a dat dovadă Marian Vanghelie este ignorată de liderii PSD. Mai mult, aidoma proverbului "hoțul strigă: prindeți hoțul!", liderii PSD aduc acuzații nejustificate actualilor guvernanți. Una dintre aceste acuzații se referă la scumpirea carburanților. Dar, cine poartă o mare vină privind această scumpire? Cine a negociat defectuos privatizarea PETROM? Răspunsul este simplu: PSD. Numai că, termenul defectuos reprezintă un eufemism. Presa și specialiștii au atras atenția că nu este vorba doar de negocieri defectuoase, ci de mai mult. Comisioanele luate pentru modul în care s-a tratat privatizarea PETROM se circumscriu specialității recunoscute de Vanghelie ca fiind apanajul PSD.

Vă reamintesc și de cazul ultramediatizat al medicului Șerban Brădișteanu, senator PSD în legislatura trecută, acuzat că ar fi primit o mită de peste patru milioane de euro de la o firmă austriaco-elvețiană ce distribuie produse medicale, în schimbul banilor acesta facilitându-i companiei câștigarea unei licitații pentru echiparea spitalelor penitenciar din România, în anii 2001-2002.

Am să mai amintesc de un subiect la ordinea zilei: în fiecare săptămână primim vești de la Strasbourg privind condamnări ale statului român la CEDO. Toate aceste condamnări au la bază mijloacele neortodoxe prin care de-a lungul anilor PSD a tratat problema proprietății. În loc să-și facă "mea culpa", pentru că și-au bătut joc de retrocedări, pentru că au privatizat fraudulos proprietățile altora, pentru că au pus mâna pe imobile și terenuri revendicate, pentru ei clientela de partid, liderii PSD atacă furibund Fondul Proprietatea, acuzând pe cei ce se ocupă de ultima soluție posibilă privind despăgubirea foștilor proprietari că ar urma să se îmbogățească de pe urma beneficiarilor Fondului. Avem și în acest caz o nouă dovadă de acuzații nejustificate din partea celor care au compromis în proporție de 80% acțiunile de restituire/despăgubire. Exemple ar fi mult mai multe, dar, din păcate, spațiul și timpul nu-mi permit să le amintesc pe toate. Concluzia este una singură: "Gura păcătosului adevăr grăiește". Marian Vanghelie are multă dreptate.

  Dumitru Avram - declarație politică cu titlul Sărmana Românie;

Domnul Dumitru Avram:

"Sărmana Românie"

Întreaga tevatură legată de numirea și acceptarea comisarului european din partea României a stârnit noi semne de întrebare legate de capacitatea actualilor guvernanți de la București de a-și conduce țara pe drumul spre inima continentului. Sărmana Românie, nota "Financial Times", referindu-se la premiul atât de puțin strălucitor pe care l-a primit țara noastră din partea Uniunii Europene. După decenii de dictatură comunistă și o așa-zisa revoluție sângeroasă si violentă, aceasta a reușit în sfârșit o tranziție spre democrație. A îndurat, sublinia prestigiosul cotidian britanic, ani de schimbări politice si economice majore, criminalitate în creștere și exod de lucrători tineri și talentați către țările bogate din vestul Europei. A întins covorul roșu ori de cât ori un birocrat umil de la Bruxelles a venit în vizită. Românii au crezut că au reușit. Dar, exact când ei se pregăteau sa se bucure de noile privilegii, au primit o lovitura grea. Li s-a spus ca oricât de mult s-ar fi luptat Guvernul și cetățenii pentru aderare, aceasta nu valorează mai nimic la Bruxelles. Tot ce merită - într-un cuvânt lung, brutal si foarte clar - este multilingvism.

Am reprodus aceste idei din articolul apărut în "Financial Times" pentru a înțelege cum suntem priviți astăzi în afara țării, câte eforturi ne așteaptă pentru ca România sa scape de această ștampilă grea, de țară în curs de dezvoltare, săracă și coruptă, imatură din punct de vedere politic. Acceptarea, de către Manuel Barroso, a candidaturii lui Leonard Orban - un funcționar modest, fără un trecut profesional sau politic cu care să fi ieșit în evidență - pare mai degrabă o concesie făcuta de Bruxelles după eșecul cu Varujan Vosganian, o ieșire cât de cât elegantă dintr-o situație ce putea deveni în orice moment imposibilă, aici, pe malurile Dâmboviței.

Domnul Leonard Orban va obține, e adevărat, 12.000 de lire sterline pe lună, dar el trebuie să înțeleagă faptul ca va primi doar un sfert din portofoliul aceluia pe care îl va înlocui, în ianuarie, în corpul de la Bruxelles al Comisiei Europene. Îndatoririle curente ale celui pe care-l va înlocui Leonard Orban, comisarul slovac Jan Figel, includ, pe lângă multilingvism, educație, instruire, sport si cultură. Taciturnul Leonard Orban s-a dezmorțit complet după întâlnirea cu președintele Comisiei Europene, si-a adus brusc aminte că a făcut și ceva actorie prin tinerețe, dar va trebui să priceapă că situația pentru el va fi si mai grea. El a fost marginalizat înainte de a ajunge la Bruxelles. Așa e primită România acolo, acesta este statutul ei la Uniunea Europeana, și probabil că o și merită, daca avem în vedere proasta administrare a procesului de nominalizare. Ce va face, așadar, domnul Ludovic Orban pentru un salariu de 18.233,38 de euro (12.202 lire sterline) pe lună, plus o sumă forfetara pentru cazare. El va răspunde de traduceri, de cei de la cască și de publicații, unde, e adevărat, lucrează vreo 3.400 de salariați - cam 15% din forța de munca a Executivului de la Bruxelles -, dar postul său rămâne, totuși, unul cenușiu, fără nici o urmă de creativitate, o găselnița în guvernul european supraaglomerat al lui Jose Manuel Barroso.

Leonard Orban ne-ar putea răspunde că problemele lingvistice ale UE au explodat o dată cu extinderea UE, numărul limbilor oficiale ajungând de la 11 la 20 după aderarea celor zece noi membri în 2004. Vor apărea încă trei limbi oficiale - două prin aderarea României si a Bulgariei, plus irlandeza, care va deveni oficială la 1 ianuarie. Dar Leonard Orban va rămâne și la Uniunea Europeană ceea ce a fost și acasă: un slujbaș modest, muncitor, dar lipsit de orice strălucire.

Sărmana Românie! Cine s-o sprijine, acolo la Bruxelles, să depășească toate marile necazuri prin care continuă să treacă fără nici o speranță, cine s-o ajute pentru a îndepărta temerile celor de la Bruxelles, în sensul că jafurile, traficul de copii și alte delicte ar putea lua amploare în Europa Occidentală o data cu aderarea sa la Uniune, la 1 ianuarie 2007?

  Relu Fenechiu - declarație politică cu titlul Pentru PSD, sacrificarea imaginii României nu contează

Domnul Relu Fenechiu:

"Pentru PSD, sacrificarea imaginii României nu contează"

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

După ce, la momentul desemnării senatorului PNL Varujan Vosganian pentru funcția de comisar european, am asistat la cele mai mârșave atacuri politice din ultimii 10 ani, am crezut, că, după ce și-au atins scopul, o serie de forțe politice se vor "retrage" pentru a-și savura victoria obținută cu prețul șifonării imaginii României.

M-am înșelat. Atacurile au continuat și la adresa noului comisar desemnat și acceptat de către Comisia Europeană. Principalele atacuri au venit din zona PSD. Nu contest rolul unui partid de opoziție de a critica activitatea guvernanților. Nu contest nici lupta politică dusă uneori cu mijloace chiar nu foarte ortodoxe de către un partid de opoziție. Dar când aceste atacuri afectează imaginea externă a țării, astfel de atacuri merită să fie contestate.

La puține ore după anunțarea portofoliului european de care va răspunde Leonard Orban, liderii PSD au ieșit în haită la atac. Am auzit declarații de genul: "Soluția propusă de România este extrem de modestă" (...)"Acest mandat trebuie rediscutat, pentru că este posibil ca, fără o încărcătură politică, acest mandat să fie anulat în 2009 când numărul de mandate de comisar european va fi mai mic decât numărul de state membre, fiind astfel posibil ca România să-și piardă reprezentarea" (...) " PSD consideră că Leonard Orban trebuie să-și dea demisia din viitorul post" (...)"Autoritățile de la București trebuie să fie conștiente că România nu-și ocupă locul pe care îl merită. Mandatul obținut de România este subțire".

Afirmațiile liderilor PSD frizează ridicolul. "Soluția extrem de modestă" este persoana care, din 1993 lucrează doar pe linia problemelor ce țin de organismele europene. Nu cunosc și cred că nici nu există un tehnician al noului val cu o astfel de vechime în domeniu. Mai mult, în perioada 2001-2004, deci în timpul guvernării PSD, a fost numărul doi în echipa de negociatori pentru integrare. Toată lumea știe, cât timp a fost la guvernare, PSD nu a făcut pomeni. A ras din funcții toți oamenii guvernării anterioare. Faptul că Leonard Orban a avut funcția pe care a avut-o între 2001 și 2004 dovedește că a fost indispensabil. Dar indispensabilitatea dispare atunci când interesele politicianiste mărunte o cer.

Poate mai mulți am sperat la un portofoliu ceva mai "vizibil". Dar portofoliul primit - care nu este totuși de neglijat - nu a fost dat persoanei nominalizate, ci României. Oricine era nominalizat, nu primea altceva, pentru că la ora actuală România nu are o imagine de invidiat în ochii Comisiei Europene. Și la această imagine a contribuit în proporție de 95% chiar PSD. Trebuie să se știe că la Bruxelles nu au fost uitate mineriadele, nu au fost uitate atitudinile șovăielnice în ceea ce privește lupta împotriva corupției ale guvernării PSD, nu au fost uitate și sunt atent monitorizate numeroasele procese pierdute - trecute și actuale - de statul român la CEDO din cauza problemelor proprietății, probleme generate tot de guvernările PSD.

PSD cere ca Leonard Orban să-și dea demisia. Au calculat liderii acestui partid ce deficit de imagine ar înregistra România? Cred că da, dar pentru ei, nu contează dacă România este sacrificată pentru a-și atinge scopurile electoral-politice. Cum nu a contat nici în 1990, și nici în următorii 16 ani.

  Dumitru Ioan Puchianu - despre frământările pe care le declanșează apropiata aderare a României la Uniunea Europeană;

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"România si românii - europeni de mâna a doua?"

Domnule președinte

Stimați colegi

Frământările pe care le declanșează în rândul populației apropiata aderare a României la Uniunea Europeană, fac, de multe ori, ca bucuria să fie umbrită de sentimentul unei victorii nemeritate. Este o realitate, un fapt indubitabil, dovedit prin sondajele efectuate la nivelul populației din țările deja membre ale UE ca România intra in marea familie europeana împotriva voinței celei mai mari părți a membrilor săi. O majoritate zdrobitoare a membrilor de rând din clubul european s-au declarat împotriva aderării țării noastre la UE, iar presa a speculat din plin curentul de opinie popular exprimat de aceștia. Și totuși liderii țărilor Uniunii Europene au recomandat această aderare, ba chiar au fixat și termenul pentru data de 1 ianuarie 2007, adică în mai puțin de două luni.

Decizia liderilor țărilor UE de a nu ține cont de dorințele populare din țările lor, în favoarea României, a fost interpretată la București ca un gest datorat exclusiv dibăciei cu care țara noastră a știut să convingă politic că meritam acest gest din partea Europei. Lucrurile nu stau însă deloc așa. Din contră, liderii politici vest europeni sunt foarte dedicați intereselor țărilor lor și populației locale, doar că privesc lucrurile pe termen mult mai lung decât realitatea imediat următoare. Își asumă astfel un risc politic enorm pentru că orice decizie luată contra voinței populare trebuie bine cântărită și explicată în contextul general al binelui național în viitor, nu în prezent. Să nu uităm reacția negativă a electoratului francez și olandez care chiar a votat contra Constituției Europene și implicit contra extinderii UE, și asta numai din ideea unui pericol și atac la propria bunăstare națională și personală.

Dar românii nu constituie o amenințare pentru locurile de muncă sau pentru bunăstarea muncitorului occidental, ba dimpotrivă. Deficitul de forță de muncă în UE este estimat la circa 30 milioane de persoane în următorii 10 ani, deci muncitorii români vor absorbi o parte din locurile vacante. Și probabil că vor fi tot acele locuri de muncă, ca și până acum, prost plătite și în domeniile în care muncitorul european nu se înghesuie să muncească. Apoi mai este aspectul etnic și cultural, deloc de neglijat într-o Europă bântuită de curente xenofobe și zguduită de atentate extremiste de sorginte religioasă. Românii sunt un popor creștin, muncitor, au o cultură europeană peste media multor țări membre deja în UE și, indiferent de credință, nu au porniri teroristo-sinucigașe în numele religiei.

Dacă cumva muncitorii vest-europeni își vor pierde locurile de muncă, aceasta nu se va întâmpla din cauza românilor, ci din cauza invaziei pe piața de produse asiatice atractive și mult mai competitive, iar liderii țărilor Uniunii Europene au înțeles asta. Guvernele europene au simțit că țările lor, membre ale UE, pierd an de an teren în competiția mondială și, deci, soluția cea mai la îndemână este o extindere spre Est. Se deschid astfel noi piețe de desfacere și se absorb noi forțe de muncă. Avantajul Uniunii Europene pe piața mondială este tocmai contopirea forței de muncă ieftine din Est cu tehnologia avansată și capitalul financiar din Vest.

Liderii vest-europeni au înțeles perfect aceste lucruri și au acționat în consecință. Din păcate însă, o mare parte din populația europeană nu înțelege sau nu vrea să înțeleagă această realitate economico-socială la nivelul întregii Uniunii Europene. Dar presiunea populară a fost atât de mare încât liderii politici au fost nevoiți să apeleze la tot felul de subterfugii politice, cel mai notoriu fiind cel referitor la organizarea de discuții interminabile privind aderarea sau amânarea primirii României în UE, pentru a se lăsa impresia că se ține cont de dorința maselor, când în fond jocurile erau de mult făcute și extinderea Uniunii Europene spre Est era demult decisă. Din păcate xenofobia față de noii membri europeni exista și va mai dura ceva vreme până când lucrurile se vor așeza pe făgașul lor normal.

  Daniel Buda - declarație politică cu titlul Pixul și ghioaga;

Domnul Daniel Buda:

"Pixul și ghioaga"

Consiliul Național al PSD de la Târgu Mureș s-a dorit a fi un balon de încercare pentru atmosfera din partid, dar și prilejul unor aranjamente menite să scoată electoral partidul din iarnă. Locația Consiliului n-a fost aleasă întâmplător, ea dezvăluind o mai veche obsesie a PSD de a atrage și a câștiga de partea sa electoratul ardelean. Pe de altă parte, Târgu Mureș este la scurtă distanță de Cluj, astfel încât grupul de pe Someș nu a simțit că ar juca în deplasare.

Cum era de așteptat, această ultimă reuniune la vârful PSD a evidențiat încă o dată degringolada și vidul de autoritate existente în acest partid. Am avut impresia unui PSD condus de la București datorită lui Mircea Geoană, dar contrabalansat de autoritatea grupului de la Cluj. In fapt, Mircea Geoană nu mai știe ce sa facă pentru a dobândi mai multă legitimitate în partid, tocmai pentru că alegerea sa la ultimul congres al partidului a fost fructul unui compromis cu conotații teritoriale și cu aranjamente de culise dâmbovițene.

Practic, la Târgu Mureș, Geoană și-a repus titlul în joc, mizând pe mai multe elemente. Pe de o parte, pe faptul că în toiul opoziției, PSD va dovedi atâta maturitate încât să nu se lase antrenat într-o sciziune. Dar poate că este mai rău să fii un partid mai mare dezbinat de grupări interne decât un partid mai mic și ieșit dintr-o sciziune, dar eliberat de tensiuni. Deocamdată se preferă prima variantă, chiar dacă grupările nu fac economie de amenințări și formule care mai de care mai "prietenoase"- unii au vorbit de "nemernici cu pix", alții de "politica cu ghioaga". Pe de o parte, există grupul de pe Someș, care a declarat încă o dată susținerea lui Geoană la șefia partidului. Pe de altă parte, există gruparea Sorin Oprescu-Ion Iliescu, împănată cu alți susținători sau admiratori din umbră. De fapt, PSD-ul se află în fața unei sciziuni provincialiste, între Cluj și București singurul element de legătură fiind Mircea Geoană.

Gruparea de la București e din ce în ce mai pornită, dar e departe de a fi omogenă. După pierderea lui Dan Ioan Popescu, nesusținut de partid în problemele cu declarația de avere, Bucureștiul este în cautare de lider. Doctorul Oprescu, deși președinte, simte tot mai incomod răsuflarea nepoliticoasă a lui Marean Vanghelie. Oprescu este preferatul lui Ion Iliescu, care știe că nu își poate permite luxul politic de a mai fi înfrânt încă o dată la congres. Oprescu este destul de popular, a pierdut la mustață alegerile pentru Primăria Capitalei, are o prestanță profesională deosebită, a câștigat războiul cu Ministerul sănătății. Deci promite. In plus meritul său politic este acela de a nu-l fi contrazis niciodată pe Ion Iliescu. Vanghelie a fost bun pentru a face curățenie în organizația București și, fiind primar de sector, partidul nu-și permite să se descotorosească de el doar de dragul că și-a dovedit «talentul» gramatical la televizor. Pentru a se răzbuna pe Geoană, Ion Iliescu este gata să-l arunce în luptă pe Oprescu pentru șefia partidului la următorul congres. Drept dovadă, la Târgu Mureș, Iliescu nu s-a ferit să-i critice pe cei care făceau afirmații categorice și care s-au și grăbit să anunțe că-l susțin tot pe Mircea Geoană. Și, la drept vorbind, Geoană ar putea avea probleme.

Nu trebuie uitat sau ignorat nici Adrian Năstase. Fiind ocupat în timpul liber cu DNA-ul, Năstase așteaptă momentul potrivit pentru a reintra în scenă, mizând poate pe faptul că ar putea trage foloase de pe urma confruntării Geoană-Oprescu. Deși l-a susținut pe Geoană să ajungă președinte, Năstase este nemulțumit că acesta nu a făcut scut în jurul său la DNA după cum pe vremuri procedase el cu deputatul Bivolaru. Ba chiar i-a reproșat lui Geoană o complicitate tăcută cu președintele Băsescu și cu puterea.

Faptul că în PSD cam bate vântul la capitolul autoritate este demonstrat de faptul că în preajma viitorului congres anunțat prin partid a fost dat să circule nu știu ce referendum privind strategia politică a partidului. Intr-un partid trebuie să existe democrație până la adoptarea deciziilor și dictatură pentru aplicarea lor. De fapt, prin acest referendum, Geoană vrea să știe în ce ape se scaldă și de unde i-ar putea veni mai multe voturi. Nu cred că pe membrii de rând îi interesează prea mult acest referendum, ci de ce partidul scade în sondaje, tocmai pentru că nu a reușit să se dovedească o alternativă constructivă și credibilă ca Opoziție.

Pe de altă parte, Geoană nu dorește să tulbure apele în filiale, astfel încât congresul nu va fi precedat de alegeri la conducerea filialelor. În fapt, actualul președinte PSD se teme de o rearanjare a funcțiilor la nivel de teritoriu pentru că știe că delegațiile din teritoriu votează după semnalul dat de președintele organizației județene.

Ca partid de opoziție, PSD-ul nu-și poate permite luxul unui congres "aranjat". Doar o confruntare reală între candidați poate fi de natură să scoată PSD-ul din provizorat, dându-i mai multă vitalitate pe scena politică.

Partidul Democrat a înțeles acest lucru în 2001, astfel încât faptul că se află azi la guvernare și l-a dat pe președintele țării este explicabil din acest punct de vedere. În 2001, din confruntarea Roman-Băsescu a câștigat cel capabil să scoată partidul de sub pragul psihologic de 10%, evoluția ulterioară a partidului dovedind acest lucru. Furatul pălăriei în timpul perioadei de opoziție este cel mai nociv lucru pentru un partid care mai speră să revină la guvernare.

PSD-ul va avea de ales între aceste două variate. Fie să-și fure pălăria, "alegând" un președinte dinainte stabilit prin aranjamente de culise, fie acceptând confruntarea deschisă între lideri pentru a fi condus de cel mai bun. Această a doua variantă implică însă și acceptarea situației de către cei care au pierdut, altminteri partidul se rupe. Indiferent de soluția la care se va ajunge, PSD-ul trebuie să-și rezolve mai întâi problemele interne și nu să recurgă la atacuri externe împotriva președintelui Băsescu și a Alianței.

  Cătălin Lucian Matei - Bugetul de stat pe anul 2007, bazat pe cifre ireale;

Domnul Cătălin Lucian Matei:

"Bugetul de stat pe anul 2007, bazat pe cifre ireale"

Având în vedere că bugetul de stat pe anul 2007 ar fi trebuit să fie un buget al unui stat care de la 1 ianuarie 2007 va fi membru al Uniunii Europene, dacă analizăm cifrele se poate observa cu ușurință că acesta nu este nici pe departe un buget multianual, bazat pe programe și proiecte fondate pe cifre reale, așa cum sunt bugetele statelor membre ale Uniunii Europene.

Din acest punct de vedere însă este un proiect bazat pe sume fantomă. Este vizibil și faptul că sunt prevăzuți bani la venituri, care ar absorbi 55% din cifra totală. Această inițiativă nu a avut în vedere faptul că, din 2007, banii care vor veni de la Uniunea Europeană nu vor face venituri la buget, ci se vor duce direct la beneficiari. Această construcție pune în buzunarul statului acești bani, care, în realitate, sunt bani ai beneficiarilor.

Proiectul de buget al guvernului nu prezintă nici o strategie postaderare, nu conține priorități, ceea ce, în opinia mea, arată, de departe, că este un buget "antieuropean".

De asemenea, pentru realizarea recomandărilor necesare eliminării problemelor semnalate cu stegulețe de către Uniunea Europeană, era nevoie să se aloce sume fixe în această direcție, însă nimic nu a fost făcut în acest sens. Nici în materia politicilor industriale nu sunt programe, proiecte prioritare care să ne arate în ce direcție se îndreaptă România și, mai ales, ce măsuri vor fi luate pentru ca țara noastră să devină competitivă.

Bugetul pe 2007 este unul bazat pe promisiuni fără fundament, și nu pe realități, ceea ce duce la concluzia că vor urma o serie neîntreruptă de rectificări, care vor deschide calea clientelei politice, a abuzurilor și corupției, care vor genera declanșarea unei crize puternice în sistemul financiar și nu numai.

Am citit cu atenție proiectul de buget pe anul 2007 și nu am regăsit nicăieri sume alocate pentru organizarea alegerilor pentru Parlamentul European. În opinia mea, suma de care este nevoie în organizarea alegerilor pentru Parlamentul European este similară celei cheltuite pentru alegerile parlamentare din 2004. Deci, de unde intenționează actualul Guvern să obțină sumele de bani aferente organizării acestor alegeri? Cred că am dori cu toții să știm cine vor fi cei favorizați și cine vor fi cei sacrificați.

Pentru a conchide, vreau să menționez faptul că, după părerea mea, bugetul pe anul 2007 este unul care nu concordă cu realitatea, plecând de la faptul că veniturile, în mod nefondat, sunt exagerate peste măsură, în sensul că nu au la bază niște calcule fundamentate pe cifre exacte. TVA-ul înregistrează o creștere de 32% față de 2006, în condițiile în care se preconizează un consum al familiilor, în creștere cu doar 12%. Deci, cu ochiul liber se poate observa că indicatorii preconizați vin în contradicție cu toate estimările și arată concret că veniturile sunt supraestimate, cu sume ce depășesc lejer un miliard de euro.

Sper să nu ajungem peste un an la concluzia că sumele alocate la bugetul de stat pentru anul 2007 au fost exagerat mărite pentru că actualul Guvern se pregătește, de pe acum, pentru alegerile anticipate!

Vă mulțumesc.

  Mircia Giurgiu - declarație politică cu titlul Gazele ne ard la buzunare;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Gazele ne ard la buzunare"

Una dintre cele mai mari probleme ale României post-decembriste a fost majorarea continuă a prețurilor la utilități și servicii. Mai puțin a salariilor. Și asta în contextul în care prețul la gazele naturale, la energia electrică, la toate serviciile au crescut de zeci de ori, iar salariile au rămas la un nivel care nu poate fi calificat. Nu contează că România plătește cel mai mare preț pentru utilități și servicii, important este să ne aliniem la standardele europene în domeniu. Dar ce se va întâmpla dacă oamenii nu vor putea să își achite taxele de întreținere și vor fi debranșați de la rețeaua de distribuție a gazelor naturale, de la cea de energie electrică? Nu spun că marea majoritate a populației a renunțat la sistemul centralizat de încălzire, nu pentru a-și instala centrale de apartament, ci pentru simplul motiv că nu își putea permite să achite costurile ridicate la întreținere, mai ales în timpul iernii.

Ce se va întâmpla când abonații vor fi din ce în ce mai puțini? Vor scădea prețurile la utilități? Vor renunța cei din conducerea societăților la o parte din salariile lor, nejustificat de mari, pentru a compensa pierderile? Vor renunța la sediile lor somptuoase pentru a diminua prejudiciile ce le vor fi aduse?

Până când va continua acest proces de majorare a prețurilor? Pentru că majorarea prețului la utilități și servicii antrenează o serie de scumpiri la cele mai multe produse: pâine, carne, lactate și carburanți.

Salariile nu se majorează nici în același ritm și nici cu aceleași procente ca și prețul utilităților și al serviciilor.

Ce se va întâmpla atunci când oamenii vor ieși în stradă și vor cere socoteală autorităților și, în special, președintelui, care ne-a urat, cu un zâmbet larg, la sfârșitul anului 2004, "Să trăiți bine!"?

  Ion Luchian - pledoarie în favoarea creșterii capacității de absorbție a fondurilor pe care le vom primi de la U.E.;

Domnul Ion Luchian:

Odată cu aderarea noastră la Uniunea Europeană, unul dintre examenele cele mai importante pe care va trebui să le trecem, ca țară membră, va fi acela al capacității de absorbție a fondurilor pe care le vom primi de la UE.

Această capacitate a noastră va fi importantă din două puncte de vedere : pe de-o parte, pentru că vom primi niște sume mari de la Uniune, bani de care avem mare nevoie pentru dezvoltarea noastră economică și socială, iar pe de altă parte, pentru că dacă nu vom reuși să cheltuim sumele pe care le vom primi, acestea vor fi diminuate cu timpul. De exemplu, pentru anul 2007, România are de plătit un miliard de euro contribuție obligatorie la bugetul UE, și are de primit două miliarde de euro, așa încât, dacă nu vom fi capabili să absorbim mai mult de 50% din aceste fonduri vom deveni contribuabili neți ai Uniunii, în loc să fim beneficiari neți.

Astfel, România va primi, după ce va deveni membră UE, un total de 17,317 miliarde euro prin bugetul fondurilor structurale pentru perioada 2007-2013, adoptat de Parlamentul European. României i-au fost alocate 5,7 miliarde euro din fondul de coeziune, 11,14 miliarde euro din fondul de convergență și 404 milioane euro pentru îndeplinirea obiectivului de cooperare teritorială europeană. Pentru a beneficia de fondul de coeziune, P.I.B.-ul unui stat membru pe cap de locuitor trebuie să fie mai mic de 90% din media comunitară, așa cum este cazul pentru toate statele membre noi - de după 2004. Fondul de convergență se adresează regiunilor în care P.I.B.-ul pe cap de locuitor este mai mic de 75% din media UE. Dintre acestea, 12 cele mai puțin prospere regiuni, cu un P.I.B. mai mic de 25% din media UE în 2002, sunt situate în România și Bulgaria, conform unui raport al Comisiei Europene privind fondurile structurale.

Toate aceste date arată faptul că România are mare nevoie de banii pe care urmează să-i primească de la Uniunea Europeană pentru a reuși să se dezvolte economic și social, pentru a reuși să reducă decalajul existent față de celelalte țări UE, acesta fiind, de altfel și scopul fondurilor structurale.

  Aurel Olarean - declarație politică intitulată Uniunea Europeană - fața nevăzută, deocamdată, pentru români;

Domnul Aurel Olărean:

"Uniunea Europeană - fața nevazută, deocamdată, pentru români."

Românii au așteptat ani de zile decizia Europei privind aderarea sa la UE, dar momentul așteptat cu mari speranțe de muncitorul roman,în privința majorărilor salariale și alinierii lor la nivelul european, poate aduce mari dezamăgiri. Realitatea economică românească, indiferent că ne place sau nu să o spunem, ne arată că actuala productivitate a românilor este situată undeva în jurul cifrei de 40%, raportată la cea a muncitorului european, fapt ce nu va permite majorări salariale substanțiale și în nici un caz foarte rapide.

Conform estimărilor oficiale, piața muncii din Uniunea Europeană va înregistra în urmării 10 ani un deficit de forță de muncă de circa 30 milioane de muncitori, politica UE fiind tocmai de a acoperi acest gol cu forța de muncă proaspătă din Est. Probabil că o parte din români vor prefera să plece și să lucreze în afara granițelor României, conștienți fiind, însă, că și acolo vor ocupa locuri de muncă prost plătite, din domenii de activitate neatractive pentru muncitorul european autohton. Vor fi totuși mai bine platiți decât în România, și asta contează pentru mulți.

Cu totul altfel stă situația pe piața salarială din România. O productivitate de numai 40 % nu permite practic o majorare globală a salariilor. Singura soluție viabilă, în această etapă, este reducerea numarului de angajați la același volum de activitate, deci încarcarea celor ramași la capacitate productivă maximă, urmând ca fondul de salarii să fie și el reîmpărțit.

Este cât se poate de clar că intrarea în Uniunea Europeană nu va aduce cu sine o explozie a vânzărilor sau o creștere substanțială a volumului desfacerilor, ba din contra, se așteaptă o diminuare a acestora în momentul șocului cu noile prețuri. Mărfurile autohtone vor rămâne la fel de scumpe, datorită productivității scăzute, în schimb piața va fi invadată de mărfuri la prețuri mai mici, datorate, în principal, relaxării barierelor vamale către țările UE. Nu se poate face o estimare a numărului producătorilor și prestatorilor români care vor rezista după 1 ianuarie 2007 enormei presiuni a concurenți europene. Vor fi însă, cu siguranță, extrem de puțini, și vor rezista numai aceia care își vor alinia standardele la cele europene. Dar și asta înseamnă retehnologizare, capital etc...Ceilalți vor fi eliminați de pe piață, iar angajații lor vor ajunge pe drumuri. Este și acesta un preț de plătit aderării și integrării europene a românilor.

Chiar dacă situația prezentată mai sus nu corespunde nici pe departe imaginii idilice pe care unii dintre români o au despre cum se trăiește și se muncește în Uniunea Europeană, totuși, mă văd nevoit să atrag atenția autorităților că aceste aspecte trebuiesc popularizate și explicate muncitorului din România. Românii trebuie preveniți că ne așteaptă momente extrem de dificile, dar care vor putea fi depășite de toți cei care se vor alinia la noile reguli europene, chiar dacă la început aceste reguli vor părea dure pentru populația României.

  Anca Constantinescu - intervenție intitulată Noaptea de cristal;

Doamna Anca Constantinescu:

"Noaptea de cristal"

Au trecut 76 de ani de la noaptea de 9 spre 10 noiembrie, în care în majoritatea orașelor germane s-au incendiat sinagogi, geamurile magazinelor au fost sparte și mulți evrei au fost arestați, bătuți sau uciși, dar o dată pe an, pentru numai câteva clipe, suntem datori față de propriile noastre conștiințe să ne aducem aminte de acest fapt cutremurător. Și nu numai pentru că suntem în preajma unei comemorări, ci pentru că 9 noiembrie 1938 marchează un început simbolic al Holocaustului.

"Noaptea de cristal" este o denumire generică - se presupune că moartea lui von Roth la Paris, la data de 8 noiembrie, ar fi provocat manifestările antisemite, marcând astfel începutul exterminării evreilor din Germania. Această Kristallnacht a reprezentat un semnal pentru evreii din Germania și Austria - sute de mii de oameni au reușit să se refugieze în alte țări, dar tot atâția au rămas să înfrunte o soartă nesigură.

Noaptea de cristal a fost considerată mai târziu noaptea rușinii - au fost uciși oameni doar pentru că erau evrei, oameni care au pierit în numele unor așa-zise idealuri care au adus nazismul la putere și care au deschis drumul crimelor din lagărele morții.

Dacă Holocaustul a reprezentat inițial un ritual religios, în zilele noastre cuvântul face legătură cu exterminarea aproape în totalitate a evreilor din europa de către Germania nazistă.

"Noaptea de cristal" a marcat un punct de răscruce pentru acțiunile naziste împotriva evreilor, dat fiind că a fost prima situație din istoria modernă în care violența dintr-o țară vest-europeană a fost îndreptată pe scară largă și în mod deliberat împotriva evreilor.

Odată cu ascensiunea naziștilor la guvernare în Germania, regimul acestora a început șirul de persecuții asupra evreilor: deposedarea sistematică de cele mai elementare drepturi civice, transformarea lor într-o masă de oameni hăituiți, marginalizarea lor socială și economică, persecutarea lor din motive rasiale.

La baza politicii inițiate de Hitler și de partidul său s-a aflat ura rasială și antisemitismul.

Astăzi, privind înapoi la tot ce a urmat în timpul celui de-al doilea război mondial, evenimentele "nopții de cristal" ar fi putut fi privite ca un puternic semnal de alarmă, dar întreaga lume nu a fost în stare să vadă ce va urma.

Evenimentele care au loc azi în lume ne demonstrează că această "boală" a antisemitismului nu a dispărut, ci, din contră, s-a accentuat. De asemenea, nu putem afirma cu tărie că am învățat cu toții din lecția pe care istoria ne-a servit-o, deci suntem datori în continuare să urmărim evenimentele lumii și să ne oprim o clipă pentru a comemora evenimente ce nu trebuie să mai aibă loc niciodată.

  Constantin Traian Igaș - declarație politică intitulată «Despre curajul unor politicieni»;

Domnul Constantin Traian Igaș:

Declarație politică intitulată «Despre "curajul" unor politicieni».

Mai zilele trecute, colegii noștri într-ale politicii, și mă refer aici la ceea ce a mai rămas din PSD, s-au gândit să-și strângă rândurile și cu mic cu mare s-au adunat pentru a vedea mai bine "care pe care" și "cine cu cine" mai poate face echipă în viitoarele alegeri interne. Și-au propus, astfel, pentru a câta dată oare, să-și schimbe statutul și să stabilească eventual data alegerii viitorului "tătic" - conducător al unor rămășițe PSD - cu care-și propun țeluri înalte: recâștigarea puterii, gustul opoziției fiind unul mai puțin obișnuit pentru ei și foarte greu de digerat.

Ascultând, pe ici pe colo, discursurile mai marilor psd-iști într-ale politicii ne putem da seama ușor de principalele lor dureri și preocupări: aruncarea săgeților către cel pe care-l consideră probabil principal adversar: președintele Traian Băsescu.

În discursul său, Mircea Geoană, actualul președinte al partidului, în loc să fie preocupat de problemele interne ale partidului său, care nu sunt deloc puține, și-a expus propria durere.

Dacă pe președintele Traian Băsescu "îl doare-n pălărie" de instrucțiunile de la Bruxelles, mă întreb însă: oare unde l-a durut pe Adrian Năstase atunci când și-a crescut averea peste noapte? Oare unde-i doare pe Miron Mitrea, pe Viorel Hrebenciuc și pe mulți, mulți alții pe care nu mă mai obosesc să-i număr fiindcă sunt prea mulți? Unde e oare durerea lor față de România? Poate doar în faptul că au pierdut frâiele puterii și n-au reușit să falimenteze total această țară.

Mircea Geoană a mai făcut, încă o dată, dovada slabului politician care este. Folosește expresii jignitoare, asemeni unui țânc mofturos care nu și-a primit încă jucăria. În mai puțin de o lună, președintele PSD, Mircea Geoană, a exprimat două puncte de vedere diametral opuse. Luna trecută liderul psd-ist infirma categoric organizarea de alegeri interne la congresul din decembrie, pentru ca zilele trecute doar, tocmai el să fie cel care le propune. După ce "s-a văzut cu merele în straiță" (alde Mitrea, Rus, Tănăsescu sau Diaconescu), se vede deja patronul partidului pentru încă patru ani și se lansează în atacuri virulente la adresa actualei guvernări.

Același lucru observ că-l face și doctorul Oprescu, eternul perdant într-ale politicii, pentru care puterea, de orice dimensiune, pare, de mult timp, o pălărie prea mare. De pe poziția unui posibil șef al partidului, se consideră foarte îndreptățit să critice și el actuala putere. Probabil multele eșecuri politice de până acum nu i-au fost suficiente, și cum altfel să-ți faci campanie decât prin atacuri directe la președinte, la Guvern, la cele mai înalte instituții ale statului, la principala formațiune politică adversă?

Oare la ce s-a gândit președintele Mircea Geoană atunci când făcea afirmații de genul: "PSD trebuie să intre în următorul proces (al alegerilor) cu lideri pregătiți, puternici, autentici și ireproșabili". Uitându-mă la lista celor pe care-i vrea alături de el, îmi dau seama, ca orice alt simplu cetățean al acestei țări, cât de departe sunt aceștia de a fi ireproșabili. Și nu mă pot opri fără a mă gândi la înțelepciunea proverbelor românești, între care unul se desprinde în mod semnificativ: "nu vezi parul din ochiul tău, dar vezi paiul din ochiul altuia".

  Monica Maria Iacob-Ridzi - intervenție intitulată 9 noiembrie - Ziua luptei împotriva fascismului și antisemitismului;

Doamna Monica Maria Iacob-Ridzi:

Declarație politică: "9 noiembrie - Ziua luptei împotriva fascismului și antisemitismului"

Începutul noului mileniu a găsit Europa într-o fază de evoluție a relațiilor politice, economice și culturale fără precedent. La capătul unui secol XX zbuciumat, marcat de sângeroase războaie mondiale, de revoluții care au înlocuit forme de inechitate socială cu forme de ineficiență economică, de separatism ideologic și împărțire în blocuri militare antagoniste - Europa Occidentală își găsește energia și înțelepciunea de a implementa o nouă formă de conlucrare internațională, bazată pe destindere, egalitate de șanse și respect reciproc. Ceea ce părea cu decenii în urmă o simplă propagandă utopică, o vorbărie idealistă, a prins contur, a devenit o realitate.

Uniunea Europeană s-a afirmat ca o veritabilă structură democratică, un conglomerat de state care, pe principii moderne, și-au unit destinele economice și politice, fiecare păstrându-și aproape intacte suveranitatea și specificul național. Ideea a fost, desigur, în bună parte indusă de exemplul Statelor Unite ale Americii, structură de mare succes economic, care a reușit să se impună în ierarhia mondială.

Practica istorică a ultimului veac a demonstrat fără drept de apel că nu fascismul agresiv și nu militarismul fără scrupule, nu dictaturile, fie ele brune sau roșii, pot conduce la impunerea unui stat în plan mondial. Paradoxal, climatul democratic în plan politic și libera inițiativă în viața economică sunt în măsură să asigure creșterea autorității unei națiuni, impunerea acesteia în arena internațională.

Având șansa de a beneficia de o constituție democratică încă din secolul al XVIII-lea, de numeroase resurse, dar și de un climat economic concurențial, Statele Unite ale Americii au arătat că o națiune multietnică, de o diversitate spectaculoasă, se poate afirma puternic în libertate. Dar trebuie să menționăm că saltul cel mai impresionant al Statelor Unite s-a înregistrat după al doilea război mondial, când, politic vorbind, națiunea s-a consolidat, punându-se capăt oricărei tendințe de rasism și segregaționism.

După sângeroasa experiență a ultimei conflagrații mondiale și Europa a înțeles definitiv că viitorul său trebuie construit pe aceleași principii. Defavorizarea unor popoare din rațiuni istorice, ierarhizarea etniilor pe falsele criterii ale unor așa-zise performanțe genetice - toate aceste inepții au condus la atrocități fără pereche, la o uriașă baie de sânge. Noua ordine europeană se opune vehement oricărei tendințe de discriminare rasială, de antisemitism și, bineînțeles, de fascism, care a fost brațul înarmat al acestei brutale ideologii.

S-a stabilit ca data de 9 noiembrie să devină simbolul luptei împotriva fascismului și antisemitismului. Pentru că, în ciuda dovezilor grăitoare în ce privește caracterul ei criminal, această doctrină mai are încă adepții ei. Oricât de incredibil pare la prima vedere, pe această planetă sunt încă forțe care cred în superioritate rasială și în forța mobilizatoare a dictoanelor fasciste.

Iată de ce consider că această zi, de serioasă chibzuință și adâncă reflecție, trebuie marcată cu atenția ce i se cuvine. Să ne temem așadar de monștri, câtă vreme pe alocuri rațiunea încă doarme. Nu doar 9 noiembrie, ci practic fiecare zi a vieții noastre politice trebuie să fie una de luptă cu forțele întunericului, în măsură să eclipseze și să pericliteze climatul democratic.

Poporul român a crescut în spiritul respectului față de celelalte neamuri conlocuitoare. Și chiar dacă au existat scurte rătăciri istorice, ele au fost trecătoare, fiind cauzate de apăsătoare conjuncturi politice.

Intrăm în Uniunea Europeană cu spiritul împăcat și conștiința liniștită, ca un popor încercat de istorie, care crede în valorile democratice și care, pe cale de consecință, va lupta împotriva oricăror tendințe fasciste sau antisemite.

  Marius Rogin - intervenție intitulată 9 noiembrie - Ziua mondială de luptă împotriva fascismului și antisemitismului;

Domnul Marius Rogin:

"9 noiembrie - ziua mondială de luptă împotriva fascismului și antisemitismului"

Se cuvine ca în fiecare an să "sărbătorim", măcar prin câteva cuvinte, și să nu trecem nepăsători peste ziua mondială de luptă împotriva fascismului și a antisemitismului.

Atât unul, cât și celălalt au reprezentat și poate mai reprezintă încă două flagele de care nu trebuie să uităm nicio clipă și împotriva cărora trebuie să luptăm pe mai departe. Spun acest lucru întrucât amândouă, atât fascismul, cât și antisemitismul, au făcut foarte multe victime, poate mai fac și în prezent, și cred că acest lucru nu ne poate face să trecem nepăsători peste acest moment.

Știm foarte bine că fascismul a reprezentat o ideologie, și vreau să-mi permiteți să folosesc forma de trecut a verbului, apărută în Europa după primul război mondial, și a stat la baza unor partide de extremă dreapta. Acest cuvânt "extremă" este suficient pentru a ne face să ne gândim la tot ceea ce a presupus acest flagel: naționalism extremist, misticism, violență sau demagogie socială. Vorbind despre fascism, se poate elimina absolut orice formă de democrație sau diversitate de opinii. Cel mai adesea el a provocat idei naționaliste duse până la extrem și o intoleranță totală față de alte națiuni, rase sau ideologii. Un alt aspect pe care vreau să-l prezint și să-l scot în evidență, pentru că sub nici o formă nu trebuie trecut peste el, este legat de faptul că principalele sale ținte au fost reprezentate de lucruri imposibil de clasificat, cum sunt cele de distrugere a oricăror structuri sau intenții democratice, controlul absolut al mass-mediei, subordonarea totală a individului și crearea unei situații de continuă terorizare a populației civile.

Fascismul a căzut brusc, odată cu sfârșitul războiului mondial, și a fost pus imediat la zid. Nu același lucru putem să-l spunem și în privința antisemitismului. Ca și comportament ostil față de evrei, numai pentru faptul că sunt evrei, manifestări ale acestui flagel mai putem vedea chiar și în aceste zile, în care accente tot mai puternice se pun pe democrație, pe libertatea individului, pe tot ceea ce presupune respectul față de individ. Formele pe care acest antisemitism le poate lua sunt diverse. De la învățături religioase care proclamă inferioritatea evreilor, până la forme politice care includ încercarea de a izola, oprima sau a lovi în evrei.

Un semnal de alarmă rămâne în continuare ca o obligație ce ne revine tuturor. Trebuie să tragem acest semnal de alarmă întrucât antisemitismul se manifestă încă, se face simțit în multe state ale lumii, inclusiv în țara noastră. Cu toate acestea, România nu poate fi catalogată drept o țară antisemită. Dar, atâta timp cât avem cunoștință de existența unor manifestări sau incidente de tip antisemit într-o țară în care populația evreiască este aproape inexistentă, sunt de părere că acest fenomen rămâne încă unul extrem de îngrijorător, la fel cum este negarea existenței antisemitismului și a Holocaustului în România.

Un lucru trebuie să fie evident pentru fiecare dintre noi: elementele străine trebuiesc combătute atâta timp cât ele periclitează existența națională. Atunci când ele aduc beneficii într-un fel sau altul statului care le-a adoptat, când ele contribuie în a-l întări, ele trebuiesc apropiate și cultivate. Și vreau să cred că acest din urmă lucru îl face și România.

Am avut norocul ca, de-a lungul formării și închegării noastre ca popor, să beneficiem de sprijinul unor popoare, ca cel francez, englez, german sau chiar american. Sunt lucruri care nu pot și nu trebuie uitate.

Fascismul învins nu mai lasă să se vadă decât crimele pe care le-a comis, pe care cred că putem să le numim cele mai grave orori ale secolului XX și poate ale întregii istorii. A căzut brusc, odată cu sfârșitul războiului mondial, și a fost imediat pus la zid. Însă cei care au luptat împotriva lui până la sacrificiul suprem nu sunt puțini și lor se cuvine să le aducem mulțumirile noastre și cele ale celor care vor veni după noi. Nu trebuie să uităm nici de cei care au căzut sau mai continuă să cadă victime ale antisemitismului în întreaga lume. Nici aceștia nu sunt puțini și cred că suntem responsabili dacă rândurile lor continuă să crească.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică intitulată 16% din Geoană;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"16% din Geoană"

La sfârșitul săptămânii trecute am asistat prin intermediul mass-media, mai mult amuzat decât interesat, la discuțiile Conferinței pregătitoare a Congresului PSD de la Târgu Mureș.

Ideile prezentate cu această ocazie au fost puține și fixe, dacă facem abstracție de criticile abundente la adresa primului-ministru și a președintelui. Una dintre ele, repetată obsesiv poate pentru gâdilarea egoului colectiv psd-ist, a fost aceea a "alungării alianței portocalii de la putere". Fără a pierde ocazia, președintele PSD declanșează campania electorală, promițând dublarea pensiilor a doua zi după câștigarea alegerilor, doar că a uitat să precizeze data la care va câștiga PSD aceste alegeri.

Domnia sa a atacat furibund și problema cotei unice de impozitare, declarând că "nu e drept ca și bogatul și săracul să plătească același impozit". Dacă asta este tot ce a înțeles domnul Geoană din cota unică de impozitare, îl invit să răspundă la o întrebare simplă de aritmetică: 16% din Geoană este egal cu 16% din Năstase sau cu 16% din Iliescu?

De altfel, promisiunile PSD au același spirit critic și pe plan local. Primăria Constanța, condusă de PSD, ne-a promis autobuze cu etaj, destinate cu siguranță transportului pensionarilor, sau poate pentru aceste autobuze se va construi șoseaua de coastă.

Evident, toate aceste lucruri vor permite scăderea impozitelor și taxelor "speciale" puse pe spinarea constănțenilor. Și să nu uităm construirea portului din Mamaia, unde primarul și prietenii săi amatori de bărcuțe o să vină cu iacht-ul până la plajă, iar constănțenii vor plăti ca să intre în stațiune și vor da jumătate din salariu pe o bere.

Și asta în timp ce problemele importante ale localității au fost lăsate undeva la urmă - planul de asfaltare a străzilor a dispărut încă din vară, canalizarea orașului așteaptă și acum reabilitarea, sincronizarea la semafoare pune probleme doar unora, care staționează noaptea în intersecții, despre șoseaua de centură nu se mai aude nimic, iar penele de curent electric și apă se țin lanț.

În spatele afirmațiilor președintelui PSD ar trebui să existe un fundament puternic, bazat pe fapte, așa cum PSD a avut ocazia să demonstreze între 2000-2004 și nu a făcut-o.

  Stelian Duțu - declarație politică intitulată Cine mai crede în P.S.D.;

Domnul Stelian Duțu:

Declarație politică: "Cine mai crede în P.S.D. "

Asistăm cu toții, în ultimele zile, la o nouă ofensivă mediatică din partea reprezentanților fostului partid de guvernământ, actualmente o glumiță de partid de opoziție, pe numele său - Partidul Social Democrat. Noile atacuri îndreptate către "guvernarea portocalie", așa cum ne denumește fosta guvernare, care își schimbă mai repede culorile și sigla decât năravul, are ca puncte de reper afirmații care mai de care mai sforăitoare. "Centralism oligarhic", "tunuri", "grupuri de interese" sunt doar câteva dintre epitetele cu care liderii social-democrați gratulează alianța de guvernare. Este și firesc să utilizeze acești termeni, întrucât social-democrații sunt cei care i-au inventat și au patent exclusiv de utilizare.

Recenta întâlnire a conducerii social-democrate cu aleșii locali a fost un moment mai mult decât prielnic pentru a se lansa noi atacuri la adresa Alianței D.A. Cu regret afirm însă că devine din ce în ce mai evident faptul că P.S.D. s-a înscris pe un drum fără întoarcere, al penibilului și ridicolului, fără ca actuala putere să miște vreun deget în acest sens. Spun, cu regret, când văd în ce hal a ajuns P.S.D., întrucât și noi, ca Alianță de guvernare, avem nevoie de o opoziție puternică, serioasă, coerentă, capabilă să critice actuala putere cu argumente serioase și pertinente.

Penibilul din care P.S.D. tot încearcă să iasă, dar fără succes, după decembrie 2004, a trecut prin mai multe faze. După execuția în direct și cu public a lui Ion Iliescu, după chinuitoarele scandaluri cu mătușile conducerii, care au condus și la sacrificarea lui Adrian Năstase, după "Generația 2008", cu Marian Vanghelie drept port-drapel, campania de rebrandare, cu niște zburătoare neidentificate a căror direcție este către dreapta, după vârful de lipsă de idei și mesaj politic prin mascarada "fapte și minciuni", după noile categorii de politicieni scormonitori prin tomberoane și rupți de somn la volanul mașinii prin intersecții, P.S.D. atacă din nou, folosind cuvinte și amenințări care seamănă însă cu zgomotul unui butoi gol.

Desigur, cine îl mai crede pe Mircea Geoană, de care epitetul lansat de Ion Iliescu s-a lipit ca marca de scrisoare, sau cine mai poate crede o conducere de partid care dădea drept exemplu anumiți politicieni, care acum caută prin gunoaie.

Fără îndoială că liderii P.S.D uită extrem de ușor capacitatea lor "excepțională" de a conduce "profesionist" destinele României, prin fapte reale, și nu prin minciuni.

Chiar dacă dau dovadă de memorie scurtă, le amintesc în ce a constat această "capacitate" a lor, dublată de fapte: bani publici drenați în firmele de partid, îmbogățirea unei clientele psd-iste, în detrimentul marii mase de oameni necăjiți, transformarea respectării legii într-o opțiune pentru membrii P.S.D. și o obligație pentru restul românilor, încolonarea elevilor și profesorilor din școli pentru participarea la diverse evenimente de partid, presiuni asupra tuturor celor care aveau curajul să înfrunte sistemul P.S.D., corupție generalizată și instituționalizată, bătaie de joc asupra românilor, din ale cărei elemente vă reamintesc doar două : "RAFO" și jenantele stenograme de partid.

Dacă actuala putere nu își face treaba, cu siguranță va fi sancționată de electorat. Însă până la acel moment este bine să nu uităm ce a însemnat P.S.D. pentru România, cât bine și cât rău a făcut românului de rând. Și ce ar fi însemnat pentru România încă patru ani de guvernare P.S.D.

  Filip Georgescu - prezentarea unor probleme ale unităților medicale din județul Argeș;

Domnul Filip Georgescu:

S-au spus multe lucruri serioase despre activitatea ministrului sănătății, despre conducerea la vârf a acestei importante instituții. Cred că, și sunteți de acord cu mine, acest minister nu a fost în stare să gestioneze cum se cuvine multiplele probleme apărute.

Ca deputat de Argeș, vreau să vă aduc la cunoștință că Spitalul Județean nu mai are bani pentru medicamente. Interesându-mă îndeaproape la specialiștii din cadrul acestei unități spitalicești, am aflat că pentru ultimele două luni din acest an, respectiv noiembrie și decembrie, nu există niciun leu în bugetul de aprovizionare. Este ușor de înțeles că nu sunt fonduri pentru achiziționarea de medicamente sau de alte materiale sanitare.

Această situație degradantă se întâlnește și la alte unități medicale din județul Argeș. Ministrul desemnat să conducă Sănătatea se ocupă de orice, numai de buna funcționare a unităților spitalicești nu. Trebuia încă din vară să asigure fondurile necesare pentru perioada de iarnă, perioadă în care resursele sanitare încep să scadă sau chiar să fie reduse la minimum, cum este cazul în județul nostru. Sigur că ministrul de resort ne poate recomanda să nu ne îmbolnăvim în această perioadă, până la aprobarea bugetului. Numai că unitățile spitalicești din Argeș gem de pacienți, iar posibilitățile cadrelor medicale pentru a interveni cu eficiență maximă sunt destul de reduse.

Desigur, în aceste zile, ministrul sănătății a lansat Programul de evaluare a stării de sănătate a populației, program apreciat de specialiștii în domeniu, numai că sistemul sanitar românesc nu este pregătit să facă față unui asemenea program național, pentru simplul motiv că nu există logistica necesară unui asemenea program de anvergură. Tot cei din localitățile îndepărtate au de suferit, spun aceasta deoarece este greu să ajungi într-un sat de munte și să efectuezi analize medicale la standardele cerute. După cum spuneam, proiectul este bun, are formă, dar este lipsit de conținut.

  Stelian Duțu - declarație politică intitulată Moș Ene face prozeliți social-democrați;

Domnul Stelian Duțu:

Declarație politică: "Moș Ene face prozeliți social-democrați"

Partidul Social Democrat nu mai contenește în a crea noi și noi categorii de politicieni. Pe lângă deja consacratele "mărci înregistrate", ce se referă la "capitaliștii de cumetrie", "prostănaci" și rude ale "mătușii Tamara", P.S.D. a patentat recent două noi categorii: politicieni care scormonesc prin gunoi și politicieni mușcați la volan de musca țețe.

Legat de politicienii scormonitori prin tomberoane, spuneam la un moment dat că între coșul de gunoi și clasa politică este o legătură strânsă, dată în principal de nenumărații politicieni post-decembriști care au ajuns la coșul de gunoi al istoriei. Faptul că P.S.D. a inventat categoria liderilor politici cu răspundere administrativă care aruncă și recuperează banii din gunoi, după o scormoneală extrem de atentă, este deja un element de notorietate. Când credeam însă că social-democrații au dat tot ce se putea da la capitolul noii sale "Generații 2008", zilele trecute, un alt lider P.S.D., din aceeași categorie, m-a contrazis.

Între somn, ca instrument al nepăsării și ignoranței, și clasa politică post-decembristă există o legătură foarte strânsă care, din păcate, este mai evidentă decât cea dintre gunoi și politic. De fapt, "somnul" politicienilor reprezintă elementul determinant al destinației ulterioare a acestora: "coșul de gunoi al istoriei".

Somnul, ca mijloc de odihnă și regenerare a forțelor, este un element care face bine oricui. Utilizat în alte momente decât cele în care este indicat a se desfășura, sigur că poate conduce la reacții dintre cele mai interesante, în special dacă se desfășoară în public.

După anul 1989, somnul a făcut ravagii în rândurile politicienilor ajunși pe diverse funcții alese sau numite. Din păcate, mai face și astăzi prozeliți și victime. Somnul adânc pe o funcție, oricare ar fi ea, este echivalentul mai rafinat al coșului de gunoi al istoriei. Mulți dintre politicienii post-decembriști au ridicat adevărate statui somnului, pe care l-au utilizat ca mijloc de relaxare, în special în momentele când în joc se afla interesul local sau național. Pentru că, orice funcție publică înseamnă interes general, local sau național.

Zilele trecute s-a născut o nouă categorie, descendentă parcă din zeul grec Onirus, zeul somnului. Un controversat social-democrat a adormit în mașina personală, în mijlocul unei intersecții din municipiul Constanța. Somnul adânc și profund al social-democratului cu funcție administrativă a durat aproximativ 40 de minute, timp în care personajul nostru, care l-ar lăsa mut chiar și pe Caragiale, nu a mișcat nici măcar un deget, chiar dacă la geamul său băteau oamenii, perplecși de ceea ce vedeau, iar în jurul lui era o agitație de nedescris; doar blocase circulația în zona respectivă. Eroul acestei povești, demnă de filmele cu Stan și Bran, este nimeni altul decât noul descendent al lui Onirus, "rudă cu Moș Ene", președintele Consiliului județean Constanța, Nicușor Constantinescu, care nu s-a trezit din somnul dulce decât după intervenția unor apropiați de-ai săi, care i-au spart inclusiv unul dintre geamurile laterale ale mașinii ca să-l poată aduce în lumea noastră pe liderul social-democrat.

Asistăm cu uimire cum Partidul Social Democrat nu mai prididește în a ne oferi tot felul de exemple pe care, dacă nu le-am vedea cu ochii noștri, le-am crede de domeniul fantasticului. Dar se pare că P.S.D. reprezintă partidul tuturor posibilităților și înclin să cred că surprizele strategice legate de oameni noi și clasa politică nouă pe care o trâmbițează peste tot nu se vor opri aici.

Pe lângă somnul alesului, întruchipat de Nicușor Constantinescu, un element cel puțin la fel de grav îl reprezintă pasivitatea și lipsa de reacție a polițiștilor prezenți la fața locului, care atrag după sine o gravă problemă de imagine și decredibilizează în mod serios instituția Inspectoratului Județean de Poliție Constanța. Chiar dacă la fața locului s-au deplasat mai multe echipaje de poliție, în contextul în care exista cel puțin suspiciunea ca somnul lui Nicușor Constantinescu să fi fost cauzat de niscaiva băuturi alcoolice, reprezentanții Inspectoratului Județean de Poliție nu au acționat în nici un fel, dând chiar impresia trecătorilor că îl protejează pe președintele Consiliului județean Constanța. Mai mult decât atât, un personaj aflat în imediata apropiere a lui Nicușor Constantinescu a spart camera de luat vederi a unui reporter care își făcea datoria. Chiar dacă s-au dispus măsuri punitive asupra polițiștilor prezenți la fața locului, lipsa de credibilitate și principiul că "funcția bate legea", ce se poate deduce din comportamentul acestora, vor rămâne mult timp de-acum încolo o pată asupra poliției constănțene și nu numai.

Ei bine, dragi colegi, iată cum întâmpină unii integrarea europeană: cu politicieni care caută prin gunoaie și care dorm pe rupte la volan, în intersecții circulate și populate, cu reprezentanți ai unor instituții ale statului care tremură în fața unor personaje mai degrabă demne de toată mila. Îmi este și teamă să mă gândesc că se poate și mai rău...

  Eduard Raul Hellvig - declarație politică intitulată Tinerii supradotați și rolul lor decisiv la dezvoltarea României europene;

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Declarație politică intitulată "Tinerii supradotați și rolul lor decisiv la dezvoltarea României europene".

Potrivit Recomandării nr.1248 din 1994 a Consiliului Europei, educația este un drept uman fundamental care trebuie, pe cât posibil, adecvată fiecărui individ. Însă acest lucru nu înseamnă nicidecum a privilegia un anumit grup în defavoarea altuia, ci doar a crea acele oportunități educaționale care să permită celor care au abilități deosebite să își dezvolte la maximum potențialul.

Acesta este și cazul grupului constituit din tinerii supradotați, capabili de performanțe înalte. Tinerii supradotați reprezintă, pentru orice stat, o resursă umană extrem de valoroasă. Ei sunt acea garanție a progresului unui stat, a locului pe care acesta îl ocupă și îl va ocupa între celelalte state. Ei sunt cei care, prin contribuția lor inovatoare în domenii precum știință, tehnologie, antreprenoriat sau artă, dau statului în cauză posibilitatea nu doar de a răspunde provocărilor aduse de globalizare sau regionalizare, ci, mai ales, de a crea oportunități prin care statul să poată participa la beneficiile produse de aceste procese.

În prag de integrare europeană, România are nevoie de acești tineri, aici, acasă. Nu ne mai putem permite prelungirea acestui exod de creiere. Ei trebuie să poată găsi în țară un mediu educațional care să le dezvolte abilitățile la capacitate maximă, care să răspundă nevoilor lor speciale de instruire. Și nu doar pentru motivul amintit mai sus, ci și pentru a evita producerea unor reacții nedorite și dureroase precum alienarea sau comportamentul antisocial. În consecință, printr-o educație diferențiată la nivel formal, non-formal și informal, prin promovarea inițiativei, a spiritului întreprinzător și a creativității lor în toate domeniile, prin încurajarea participării lor active la procesul decizional, acești tineri supradotați își vor putea dobândi competențele, cunoștințele și abilitățile care să îi stimuleze să devină lideri, într-o Românie europeană.

De aceea, a-i identifica și a-i sprijini este o necesitate și o responsabilitate pe care trebuie să ne-o asumăm cu toții acum, atât clasa politică, cât și societatea civilă. Și nu doar pentru beneficiul acestor tineri excepționali, ci și pentru beneficiul societății românești. Fiindcă a face acest lucru înseamnă a da României cele mai bune resurse umane, care ar putea să îi asigure dezvoltarea susținută și progresul economic într-o Europă unită.

  Ioan Stan - declarație politică intitulată Mediul de afaceri;

Domnul Ioan Stan:

"Mediul de afaceri"

În presa noastră cea de toate zilele, regăsim sintagme care, după ce le citim, le comentăm apariția, fie mai pătimaș, fie mai detașați, iar unii dintre noi, după cum ne este firea, le adoptăm spre folosință proprie, fără a ne da seama că ele ne pot marca existența fie în mod pozitiv sau nu tocmai.

Iată un exemplu - "mediul de afaceri". Cu siguranță, într-un fel sau altul, noi toți contribuim la viața acestui mediu special, încercând, cu mai mult sau mai puțin succes, să subzistăm, să ne dezvoltăm, ba chiar urmând îndemnurile repetate cu care unii dintre noi au fost păcăliți, să trăim mai bine! Nimeni nu ne poate opri să încercăm.

Văzând că nu reușim, deși ne străduim din răsputeri, sigur că ne întrebăm de ce. Iată unul din răspunsuri. Dacă în anul 2000, o inventariere făcută de Uniunea Industriașilor din România demonstra că agentul economic autohton plătea circa 200 de obligații fiscale, în 2005 acestea au crescut la peste 3000, iar inventarierea făcută la începutul anului 2006 de Ministerul de Finanțe scoate la iveală 420 de astfel de "biruri".

Pe lângă faptul că această creștere generează o mare confuzie în rândul inițiativei private, foarte grav este că s-au înmulțit taxele care nu sunt cuprinse în bugetul de stat, ci acelea care definesc parafiscalitatea. Promisiunile făcute de oficiali ai ministerului de finanțe, inclusiv de ministrul Vlădescu, în legătură cu preluarea unor taxe la bugetul de stat, cu scopul de a reduce parafiscalitatea, au rămas vorbe goale, iar rezultatele se concretizează în pierderea competitivității exporturilor românești, în diminuarea drastică a curajului investitorilor străini de a veni în România. În plus, multe dintre taxele publice plătite de agentul economic merg către instituții parabugetare, scutite de controlul Curții de Conturi și deci fără posibilitatea de a avea un minim control asupra cheltuirii acestora.

După câte "biruri" plătim, îndemnul, urarea, înjurătura, ce-o fi fost zicerea aia cu "să trăiți bine", chiar ar fi trebuit să se adeverească.

Contribuțiile cumulate plătite pentru asigurările sociale de angajat și angajator, la o valoare de 47,5%, situează România printre țările cu cel mai înalt nivel de plată din Europa. În schimb, serviciile și condițiile precare asigurate pentru sănătatea cetățeanului sunt de notorietate.

Să ne aducem aminte de replica cinică a celui care îi "încuraja" pe cei cărora puhoaiele năvalnice ale inundațiilor le-au luat tot avutul și în multe cazuri și viața, că n-o să le facă hoteluri, și când veți fi președinții României, mergeți la tratament în străinătate dacă spitalele românești nu vă convin.

Revenind la mediul de afaceri, un reprezentant de calibru al investitorilor străini în România, revoltat, ca și autohtonii, i-a trântit-o domnului cinic, afirmând că pentru mediul de afaceri deciziile sunt luate de oameni care habar n-au de mediul de afaceri.

Domnilor guvernanți, mă obligați să-l parafrazez pe autorul afirmației de mai sus și să declar că în legătură cu mediul de afaceri, în România de azi deciziile de cele mai multe ori sunt luate în interesul celor aflați la putere sau în interesul unei minorități, fără a ține cont de realitate și de interesele celor mulți.

  Ion Dumitru - declarație politică intitulată Joaca de-a binefăcătorii!;

Domnul Ion Dumitru:

"Joaca de-a binefăcătorii!"

Mai nou, și Autoritatea de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale își cam bate joc de popor!

Mizând pe faptul că reacția vine târziu, cred domniile lor că românii pot fi folosiți la nesfârșit drept cobai. Nu cu mult timp în urmă, populația era anunțată cu surle și trâmbițe că prețul la gaze naturale nu se va mai majora până la sfârșitul anului. Așa că, măcar din acest punct de vedere, putem sta liniștiți.

Iată că lucrurile s-au schimbat rapid. Socoteala de imagine nu a bătut bine cu cea din contul bancar. Tot într-o notă optimistă, dând-o cotită prin șanț, pe sub poartă și bazându-se probabil pe naivitatea românilor, oficialii îi anunță pe cetățeni că le pare rău, dar nu au ce face. Trebuie să-și încalce promisiunea! De la 11 noiembrie sunt obligați să mărească prețul gazelor naturale cu cel puțin opt procente. Au motivat mai marii Autorității de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale că este mai de acceptat să fie sacrificat consumatorul sărac, decât să se creeze o degringoladă în sistemul de distribuție. E tot spre binele consumatorului captiv! Așa sunt numiți cetățenii români în economia de piață.

Guvernanții, prin Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, au dat dovadă de demagogie, amestecată cu populism ieftin. Una zic de ochii lumii și alta fac pentru a le fi lor bine! Exemplele inconsecvenței și nepriceperii actualei puteri sunt multe. Și în absolut toate domeniile! Așa promitea și ministrul agriculturii, că o să avem grâu berechet, dar nu am avut, că se ieftinește pâinea, dar nu s-a întâmplat așa, că o să avem fermieri bogați, însă sărăcia este pe noi cât casa...Alt ministru promitea că nu vom mai sta la cozi pentru a procura medicamente, că o să se facă ordine în spitale, în policlinici, ce mai, că o să... trosnim de sănătate, însă realitatea îl contrazice.

  Florin Iordache - declarație politică intitulată Bugetul Ministerului Justiției în concordanță cu dorințele conducerii, dar totuși deficitar;

Domnul Florin Iordache:

"Bugetul Ministerului Justiției - în concordanță cu dorințele conducerii, dar totuși deficitar"

Bugetul de stat pe anul 2007 s-a dovedit a fi unul pe gustul marii majorități a miniștrilor. Într-o traducere pe înțelesul tuturor, ar suna cam așa: "cât au cerut ministerele, atât au primit". Deci, pentru anul 2007, un an important pentru România, s-au găsit bani pentru toate ministerele. Deși au fost așternute pe hârtie sume de bani fără acoperire și fără calcule făcute concret, în raport de cheltuielile aferente, totuși banii alocați nu se dovedesc a fi suficienți pentru realizarea activităților specifice fiecărui minister. Nu voi intra în prezentarea unor sume comparative, făcute cu creionul în mână, deoarece nu vreau să menționez cifre care mai devreme sau mai târziu vor fi date uitării. Doresc, însă, să prezint anumite fapte, așa cum sunt, și mai ales cum le dovedește realitatea de zi cu zi.

Comisia juridică, de disciplină și imunități a fost sesizată, spre dezbatere și avizare, cu proiectul bugetului de stat al Ministerului Justiției pentru anul 2007. Înainte de a se intra în dezbaterea amplă a bugetului, reprezentanții Ministerului Finanțelor Publice au făcut o precizare care nu putea fi trecută cu vederea. Aceasta viza faptul că, pentru anul 2007, cu excepția Ministerului Economiei și Comerțului, tuturor ministerelor li s-a alocat exact suma de bani solicitată.

Cred că este pentru prima oară când ministerele primesc exact cât cer. La o primă audiție, totul părea extrem de frumos și de interesant. Însă, la dezbaterile realizate pe tema bugetului s-a constatat că, deși vor dispune de sumele solicitate, totuși, instanțele de judecată funcționează la capacitate redusă cu 50%. De ce? Nici noi nu puteam înțelege acest lucru. Ministerul a solicitat fonduri suficient de mari pentru eradicarea corupției, dar totuși nu poate face față cauzelor exagerat de numeroase, datorită deficitului de personal necesar judecării cu celeritate a proceselor. Dacă nu încercăm să înlăturăm răul de la rădăcină nu vom ajunge niciodată să eliminăm răul din vârf. De ce să umblăm la efecte, când nu facem nimic pentru a eradica principalele cauze?

De ce Ministerul Justiției nu încearcă să rezolve mai întâi problema deficitului de personal și abia apoi să se gândească și la posibilitatea măririi salariilor magistraților cu sume ce depășesc cu mult nivelul de imaginație al omului simplu?

Se solicită sume de bani pentru orice alte " priorități", și nu pentru cele care ar trebui să fie cu adevărat semnale de alarmă în sistemul justiției române.

Dezbătând și bugetul Consiliului Superior al Magistraturii am constatat că, deși C.S.M.-ul este cel care se ocupă cu trierea candidaților la examenul de admitere în magistratură, cu organizarea concursului, dar și cu pregătirea viitorilor judecători și procurori, totuși bugetul instanțelor judecătorești este administrat de Ministerul Justiției. Cred că divizarea competențelor între CSM și Ministerul Justiției sub acest aspect ar trebui să se facă total. De ce C.S.M. - ul să se ocupe doar de partea administrativă a instanțelor, iar ministerul să preia partea favorabilă, partea bănească a acestora?

Cred că ar fi nu numai necesar, dar și suficient, ca bugetul instanțelor să fie administrat de Consiliul Superior al Magistraturii, și nu de către Ministerul Justiției. O modificare în acest sens a Legii nr. 304/2004, republicată, ar fi oportună. Poate doar așa deficitul de personal de 50% ar putea fi acoperit, iar Justiția ar putea începe să-și îndeplinească menirea pentru care a fost înființată.

  Tudor Mohora - declarație politică intitulată Premierul Tăriceanu susține o pseudoteorie economică: dacă rata inflației scade, trebuie majorate prețurile;

Domnul Tudor Mohora:

Intervenția mea de astăzi se referă la tema: "Premierul Tăriceanu susține o pseudoteorie economică: dacă rata inflației scade, trebuie majorate prețurile"

Recent, la o dezbatere organizată de "The Economist Conferences" cu Guvernul României, premierul Tăriceanu s-a referit, printre altele, la prognozele privind evoluția inflației, care la începutul anului arătau că va fi mai mare de 6% iar în prezent oficialitățile prognozează o rată chiar mai mică de 5%.

Anterior, Guvernul Tăriceanu s-a întrecut în declarații ferme că până la finele anului nu se vor produce nici un fel de majorări de prețuri la utilități: energia electrică, energia termică, gazele naturale etc.

Realitatea a dovedit încă odată, dacă mai era nevoie, că Guvernul Tăriceanu nu își fundamentează cu responsabilitate declarațiile și nici nu se ține de cuvânt.

Așa cum rezultă din fapte, asistăm, în prezent, la scumpirea gazelor naturale, a energiei electrice, a celei termice, a tarifelor pe calea ferată etc. și, prin consecință, la creșterea prețurilor privind produsele alimentare, nealimentare și servicii, care, fără îndoială, vor contribui la deteriorarea puterii de cumpărare a veniturilor românilor.

Față de această situație și de prognoza actuală a ratei inflației pe acest an, de sub 5 %, premierul Tăriceanu lansează cu dezinvoltură o pseudoteorie economică pentru justificarea majorării prețurilor și tarifelor la utilități, și anume: " pentru a nu avea un rezultat foarte bun anul acesta, așa cum deja se vede, și apoi să ne trezim, datorită majorărilor la prețul gazelor în 2007, cu o inflație care va fi mai mare decât cea din 2006 ".

Rezultă clar că în concepția premierului, dacă economia obține rezultate bune, în loc să se asigure condiții mai bune de trai, trebuie să se lovească, fără remușcare, în puterea de cumpărare a veniturilor populației, de dragul unei pseudoteorii, într-adevăr, "originale", dar fără respect față de cei mulți.

În mod legitim se pune întrebarea: de ce Guvernul Tăriceanu nu aprofundează prognozele pe care le adoptă cu ocazia elaborării bugetului de stat în legătură cu evoluția ratei de creștere a P.I.B., a volumului veniturilor bugetare, a deficitului bugetar etc. În aceste domenii, bâlbâielile organismelor guvernamentale sunt de notorietate publică. La începutul anului, creșterea P.I.B. era prognozată oficial la 6 %, pentru ca în prezent ea să fie apreciată la 7,5-7,6 %, comparativ cu anul 2005, așa cum a declarat recent și președintele Traian Băsescu. Istoria se repetă și pentru anul 2007, bugetul fiind construit pe o prognoză a creșterii P.I.B. de numai 6,4 %, deși în " Programul de Guvernare 2005-2006 " prevederea pentru acest an era de 7%, chiar și așa, sub realizările preliminate pe anul 2006.

Desigur, astfel de prognoze mult subevaluate sunt inadmisibile pentru organisme de stat competente. Ele conduc la proiectarea unor venituri și cheltuieli bugetare mai reduse, inclusiv pentru investiții, și, evident, la surse mai restrânse pentru majorarea salariilor, inclusiv a celui minim, a pensiilor și a unor cheltuieli sociale.

Faptul că în acest an asistăm la patru rectificări bugetare, datorită unor excedente consistente, mult peste prognozele inițiale privind execuția bugetară și raportate cu țârâita în cursul anului, confirmă acest gen de bâlbâieli guvernamentale, contribuind, totodată, la îngreunarea analizei aprofundate a fenomenelor bugetare. Prognozele subevaluate se reflectă, de asemenea, în privința deficitului bugetar, care pentru anul 2006 era prevăzut la 0,9 %, pentru ca în prezent să fie de 2,5 %.

Problemele indicelui prețurilor de consum se află în ultima vreme și în atenția unor organisme guvernamentale. Astfel, reprezentanți ai conducerii Institutului Național de Statistică au lansat ideia revederii ponderilor diferitelor produse și servicii din coșul folosit pentru calculul inflației și chiar scoaterea țigărilor din calculul inflației, motivat de faptul că acestea suportă accize și distorsionează inflația statistică.

Introducerea "taxei pe viciu" a condus la majorarea substanțială a prețurilor la tutun și țigări. Ponderea acestor produse este destul de ridicată în coșul inflației, respectiv de 404 puncte, fiind apropiată de cea pentru legume și conserve de legume (434 puncte), lapte și produse lactate (492 puncte) și de 1,5 ori mai mare față de gaze (265 puncte) sau de peste 3 ori mai mare față de băuturi alcoolice (128 puncte), precum și de 2 ori mai mică față de pâine (799 puncte).

Evident, problemele sistemului de calcul al indicelui prețurilor de consum, inclusiv a deflatorului P.I.B., sunt complexe. Ele necesită o analiză atentă și responsabilă, pentru evitarea oricărei tendințe de înfrumusețare artificială a realității, cum ar fi, de pildă, eventualitatea excluderii din coșul inflației a produselor din tutun și țigări.

Guvernul României are datoria să renunțe la pseudoteorii economice, în favoarea analizei aprofundate și responsabile a modalităților în care se elaborează prognozele macroeconomice și îndeosebi indicele prețurilor de consum, respectiv evoluția inflației, iar măsurile luate pentru apropierea acestora cât mai mult de realitate să fie înaintate Parlamentului.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică intitulată Scumpirile - cadou de sărbători pentru români;

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declarație politică intitulată "Scumpirile - cadou de sărbători pentru români".

În aceste zile, românii au primit cadoul de sărbători de la guvernarea portocalie sacul cu scumpirile. De la anunțarea scumpirii prețului la gazele naturale, majorările la celelalte produse se anunță în lanț. Prima majorare ce va afecta populația va fi la energia electrică, cu 4,72%, iar ca urmare a acestor majorări vor crește și prețurile la produsele lactate și pâine.

Cei mai afectați de aceste majorări sunt tot cei cu venituri mici și pensionarii, categorii sociale care pe parcursul acestei guvernări cenușii au avut cel mai mult de suferit. Astfel, pensiile în ultimii doi ani au crescut doar cu 3,5% în termeni reali, în timp ce inflația a depășit cu mult această cotă, ceea ce înseamnă că viața lor a suferit o degradare continuă în acest timp.

Situația nu este diferită nici în rândurile salariaților, și în special a celor cu venituri mici, deoarece constatăm că în acest an creșterea salariului mediu este sub nivelul inflației anunțate oficial, deci și puterea lor de cumpărare a scăzut.

În aceste condiții, vă întreb, domnilor guvernanți, cine trăiește bine în această țară? În timp ce viața românilor devine din ce în ce mai grea și mai costisitoare, puterea actuală, cu președintele Traian Băsescu în frunte, se străduiește de zor să arunce responsabilitatea în curtea celuilalt.

Tipic pentru o guvernare incompetentă și formată din amatori să fugă de responsabilitate după ce prin acțiunile ei, care au avut la bază doar intrigi, certuri, scandaluri și au creat haos în actul de guvernare, au făcut posibilă această situație, în care românii sunt asaltați din toate părțile de majorări de prețuri.

  Petru Movilă - considerații pe tema plății despăgubirilor în baza deciziilor CEDO;

Domnul Petru Movilă:

Îmi încep declarația de astăzi cu o întrebare pusă ministrului justiției. Cât vom mai plăti, oare, noi toți, greșelile magistraților? Și când vorbesc despre greșelile acestora mă refer la acele situații demonstrate cu prisosință de judecătorii Curții Drepturilor Omului. Suntem a doua țară la CEDO după numărul petițiilor.

Adesea s-a afirmat de la înălțimea instituțiilor abilitate că România nu prezintă probleme în domeniul respectării și promovării drepturilor omului. Cu toate acestea, practica a demonstrat contrariul. Lipsa de interes pentru acest domeniu a costat România, până acum, suma de aproximativ 50 de milioane de euro, aceasta reprezentând despăgubiri în baza deciziilor CEDO datorită încălcării de către statul român, în speță magistrații noștri de toate zilele, a prevederilor Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Din această sumă totală, situația sumelor de achitat, la 1 iunie, conform datelor oficiale, este de 4.382.569,6 euro, 153.655 USD, respective 424.100,82 franci francezi. Sume ce urmează a fi achitate de contribuabilul român. De ce? Pentru că magistrații au greșit.

Legea prevede că instituțiile abilitate, în acest caz ministerul de Finanțe, trebuie să se îndrepte împotriva celor vinovați pentru recuperarea prejudiciului creat bugetului statului. Or, eu nu am auzit până în prezent de vreo acțiune de acest gen a ministerului amintit.

E foarte greu să te lupți cu magistrații, chiar dacă legea e de partea ta. Până în prezent au fost formulate la CEDO peste 150 de plângeri legate de aplicarea Legii nr.112/1995, referitoare la încălcarea dreptului de proprietate prin respingerea acțiunilor în constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între statul român și foști locatari ai imobilelor naționalizate.

Foștii proprietari, cei cărora același stat le-a naționalizat casele, nu au posibilitatea obținerii imobilelor prin restituire în natură sau o altă formă de despăgubire. În tot acest timp, foștii locatari au cumpărat de la stat locuințele închiriate. Instanțele românești le-au dat câștig de cauză, în detrimentul proprietarilor de drept.

Iar contribuabilul român a plătit pentru deciziile eronate ale judecătorilor. Peste 20 de cauze aflate în atenția CEDO fac referire la lipsa de judecată într-un termen rezonabil atât în cauze penale, cît și în cauze civile, constatându-se perioade lungi de totală inactivitate în faza de urmărire penală, cît și absența unor măsuri adecvate din partea instanțelor de judecată, în vederea diminuării procedurilor civile.

Contribuabilul român a plătit și va mai plăti pentru lipsa de interes de care dau dovadă magistrații în soluționarea cauzelor.

Motivarea insuficientă a hotărârilor judecătorești a fost argumentată de CEDO în alte cauze. Curtea Drepturilor Omului susține că, în general, în România, hotărârile judecătorești nu sînt motivate: redarea narativă a celor reclamate de părți și a celor efectuate de instanță, cu reproducerea searbădă a textului de lege aplicabil, fără o analiză suficientă a stării de fapt și a mecanismelor incidente sînt departe de o argumentare suficientă a hotărârilor judecătorești.

Astfel, contribuabilul român este taxat ca atare pentru greșelile magistraților.

Și în tot acest timp, vinovații stau bine merci sub umbrela inamovibilității, nimeni neîndrăznind să-i deranjeze. Poate că a sosit vremea unor schimbări. Ai greșit, plătești, ca toți ceilalți membri ai societății.

  Sorin Marian Paveliu - propunere de demontare a suspiciunilor privind relații ipotetice ale unor demnitari cu fosta Securitate;

Domnul Sorin Marian Paveliu:

De o bună perioadă de vreme viața politică românească este zguduită săptămânal de scandaluri de presă privitoare la dezvăluirea unor relații, ipotetice sau reale, ale unor demnitari cu fosta Securitate a statului comunist. La aceste grave acuze, majoritatea nedovedite sau chiar nedovedibile, se adaugă altele, conform cărora ipoteticii colaboratori nu pot fi dezvăluiți, ca urmare a faptului că dosarele lor fac parte din fondul secret, datorită faptului că reprezintă secrete de stat. Se lansează astfel o suspiciune justificată că sub această motivație se ascunde faptul că unele din aceste ipotetice personaje au fost preluate în rândul cadrelor active sub acoperire ale SRI și SIE.

Această ipoteză nu poate fi demontată datorită prevederilor legii conform căreia "divulgarea, în orice mod, a datelor sau a informațiilor care fac obiectul activității Serviciului de Informații Externe, respectiv a Serviciului Român de Informații" este interzisă și se pedepsește conform legii.

Totuși, aceleași legi de reglementare a activității serviciilor secrete prevăd în mod expres faptul că personalul serviciilor secrete nu poate face parte din partide, formațiuni sau organizații politice!

Drept urmare, solicit public și în scris adoptarea unei Hotărâri a Camerei Deputaților prin care să se solicite directorilor celor două servicii secrete, precum și al serviciului de informații al armatei ca în termen de 2 luni să depună sub semnătură privată, la comisiile parlamentare care au în competența supravegherea parlamentară a activității respectivelor servicii, faptul că în prezent prevederea legală care interzice ca personalul acestora să facă parte din partidele politice este respectat. Totodată, în cazul în care aceste prevederi legale au fost încălcate în ultimii doi ani, să aducă la cunoștința membrilor comisiilor respective care sunt măsurile legale pe care le-au adoptat.

În acest mod, sub răspunderea asumată a noilor directori de servicii secrete, vom putea curma aplombul diferitelor persoane private sau a reprezentanților mass-media de a mai lansa suspiciuni care au un efect extrem de nociv asupra imaginii României în lume.

  Daniela Popa - declarație politică privind discriminările în procesul de recalculare a pensiei;

Doamna Daniela Popa:

Declarație politică privind discriminările în procesul de recalculare a pensiei.

În prezent, în România există o categorie de pensionari în a căror carte de muncă nu este trecut salariul pentru perioada de activitate anterioară anului 1968. Pentru această perioadă, la calcularea pensiei s-a luat în considerare salariul minim pe economie.

Prin nespecificarea salariului în cărțile de muncă, acești pensionari au fost nedreptățiți în repetate rânduri. Ei nu au beneficiat nici de recalcularea pensiilor din 2005 și nici de vreo majorare sau indexare în perioada 2005 - 2006.

Motivul acestor discriminări este acela că în perioadele lucrate, din perioada 1948-1968, nu s-au trecut în carnetele de muncă salariile realizate. În conformitate cu prevederile legale de atunci, s-au evidențiat numai funcția, profesia și perioada lucrată. Din această cauză, pentru acești ani lucrați, la recalcularea pensiilor li s-a luat în calcul salariul minim pe economie, deși mulți dintre acești pensionari au lucrat în grupa I de muncă, cu salarii mai mari de 3-4 ori decât salariul minim pe economie, iar pentru acele salarii obținute au plătit contribuție la fondul de pensii.

Având în vedere faptul că în această situație sunt aproximativ 1.200.000 de pensionari, se impune de urgență îndreptarea acestor reglementări indiscutabil discriminatorii. Nici în septembrie 2006, acești pensionari nu au primit nimic la indexarea de 5%, chiar dacă s-a anunțat că de această indexare vor beneficia și acei pensionari care nu au primit nimic la recalculare. Cei 1 200 000 de pensionari au fost pur și simplu ignorați.

În loc să soluționeze această problemă, Guvernul a decis ca acești pensionari să meargă la întreprinderile unde au lucrat în urmă cu 40, 50 sau 60 de ani și să ceară adeverințe cu salariile pe care le-au realizat. Este o măsură inumană. În primul rând, multe din fostele întreprinderi nu mai există, iar în al doilea rând, pensionarii nu mai sunt la vârsta la care să poată lupta cu birocrația, în căutarea de documente.

Considerăm că este oportun să se dispună recalcularea acestor pensii, având ca referință salariul mediu pentru funcția specificată în cartea de muncă. În condițiile în care în arhiva ministerului nu mai există documente care să ateste limitele salariale anterioare anului 1968, ar trebui să se accepte ca probă o serie de documente (adrese, note prin care se notifică salariile obținute) adresate persoanei în cauză.

Problema prezentată în această declarație a constituit și obiectul unei interpelări adresate Ministrului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, dar la care nu am primit un răspuns clar.

Stimați colegi, măsura discriminatorie față de această categorie de pensionari, privați de drepturile pentru munca prestată timp de 20 de ani, trebuie eliminată de urgență. Este incorect ca acești pensionari să fie jefuiți de către statul român.

De aceea, reînnoim apelul către minister de a opera în cel mai scurt timp modificările de legislație și de a trece de urgență la punerea în aplicare a unei măsuri juste și corecte față de pensionarii nedreptățiți.

  Viorel Pupeză - declarație politică cu titlul Poporul român este nevoit să roșească la fiecare gafă a portocaliilor;

Domnul Viorel Pupeză:

"Poporul român este nevoit să roșească la fiecare gafă a portocaliilor"

Atât președintele Traian Băsescu, cât și premierul Călin Popescu Tăriceanu demonstrează, prin acțiunile lor, că nu sunt oameni de stat adevărați și că nu pot să se ridice la înălțimea vremurilor ce premerg aderării României la Uniunea Europeană. Ei nu se comportă ca niște veritabili politicieni, rămânând prizonieri ai disputelor dintre Palate. În timp ce președintele Băsescu aruncă sămânța de scandal, primul-ministru caută mijloacele de combatere și uite așa, problemele țării rămân pe spinarea electoratului. El trebuie să roșească de fiecare dată când gafează portocaliii, iar România este pusă la colț de europeni!

Sloganul "Să trăiți bine!" s-a transformat în cum să ne facem mai bine de rușine... Traian Băsescu conduce mașina sub influența alcoolului și doar speranța ne rămâne că nu procedează la fel când ține frâiele României. Face politica la cârciumă, fie cu Gigi Becali, fie cu reprezentanții Partidului Democrat, de care se simte foarte apropiat. Comportamentul suburban al președintelui dovedit în dese rânduri pe la Golden Blitz, ce ne amintește de "licuricii mici și licuricii mari", sau pe terasele de pe litoral ne dă de gândit asupra modului de a face politică. Dacă președintele recurge la astfel de acțiuni pentru a-și face imagine de politician popular, ce le mai rămâne de făcut celorlalți oameni politici? Cât se mai poate coborî ștacheta?

Șeful statului cataloghează țara pe care o conduce și instituțiile drept mediocre, dar ce poate spune despre Administrația Prezidențială? Poate fi ea altfel decât țara? Băsescu s-a obligat să fie un președinte al tuturor românilor, dar asta nu înseamnă că toți românii trebuie să stea în crâșme, să facă jocuri de culise și să comercializeze dosare.

Nu de mult timp, Traian Băsescu a dezvăluit cu sinceritate și în binecunoscutul hohot că a înțeles menirea statutului de ministru al transporturilor abia la al treilea mandat. Românii nu pot avea atâta răbdare, până ce el se va dumiri asupra rigorilor și atribuțiilor funcției supreme în stat.

Nu ne este mai ușor nici cu membrii Guvernului. Premierul face cascadorii cu motocicleta, ministrul educației apare la televizor în posturi penibile, cu subiectele furate de sub nas, Flutur se jură că nu avem probleme cu aviara și virusul zburda prin fermele avicole de la Codlea. Atanasiu retrăgea trupele din Irak, ministrul de externe îi atrage atenția că nu se ... face. Și tot așa, lista gafelor ar putea continua, iar oamenii trebuie să suporte o guvernare care la fiecare pas își dă cu stângu-n dreptul.

Punctul culminant a fost tocmai propunerea și retragerea lui Varujan Vosganian, momente care au pus din nou România într-o situație penibilă. Scandalul desemnării comisarului european din partea României este încă o mărturie de incompetență și lipsă de responsabilitate a guvernării portocalii, care pune în fața interesului național propriile lupte pentru putere.

Nici în teritoriu situația nu este mai bună. La Bistrița-Năsăud, penibilitatea politicii a fost marcată pe podul inundațiilor de la Târlișua, când președintele și premierul, în competiții de elicoptere, au făcut promisiuni peste promisiuni și tot degeaba. Probabil că nici sinistrații nu se așteptau la mai mult, pentru că și consilierii județeni ai Alianței au jurat să le apere interesele și, ulterior, și-au prezentat demisia, pozând apoi în victime ale justiției.

  George Scutaru - declarație politică cu titlul CSAT trebuie să urgenteze avizarea legilor securității naționale;

Domnul George Scutaru:

"CSAT trebuie să urgenteze avizarea legilor securității naționale"

Guvernul României a depus un efort susținut în vederea finalizării pachetului legislativ privind securitatea națională. Față de aceste proiecte de legi, societatea civilă implicată prin dezbateri publice a formulat o serie de observații și propuneri, cea mai mare parte regăsite în forma lor aprobată. Deși în traseul lor adesea au fost criticate de unii actori ai scenei politice românești, generând discuții aprinse și luări de poziție din cele mai diverse, această implicare a societății a dovedit importanța majoră a subiectului, în contextul necesității definirii unei noi arhitecturi de securitate.

Bazate pe principii moderne adaptate spiritului european, aceste norme diferă major de forma lor inițială adusă în atenția CSAT, prin accentuarea garantării și respectării drepturilor și libertăților fundamentale și statuarea cetățeanului ca principal beneficiar al serviciilor de informații.

Pentru creșterea transparenței activității serviciilor de informații, au fost incluse atât prevederi ce întăresc controlul parlamentar, prin mecanisme clar definite, cu obiect inclusiv în sfera operativă, cât și prevederi ce limitează finanțarea acestor servicii, exclusiv de la bugetul de stat.

Plecând de la rolul său de unic for legiuitor al țării, Parlamentul este cel care trebuie să decidă în materia securității naționale. astfel, dincolo de declarațiile privitoare la forma pachetului de legi, este imperios necesar ca CSAT să urgenteze avizarea lor pentru a putea fi aduse în dezbatere.

Gândind România ca participant la politica europeană de securitate și apărare și în spiritul programului de guvernare, Partidul Național Liberal înțelege necesitatea parteneriatului cu societatea civilă în construirea unui mediu stabil și democratic de securitate și așteaptă de la ceilalți factori politici aceeași determinare prin susținerea pachetului legislativ privind securitatea națională.

  Rareș Șerban Mănescu - referire la Programul de evaluare a stării de sănătate a populației României;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Ministerul Sănătății Publice (MSP) a lansat, pe data de 2 noiembrie 2006, Programul de evaluare a stării de sănătate a populației României. Este un program unic în ultimii 60 de ani, care are ca scop principal crearea unei imagini asupra patologiei existente în România.

În momentul de față, nimeni nu știe și nu poate să spună la această oră de ce boli suferă românii sau câți dintre ei sunt sănătoși, cu toate că acest lucru este important pentru a putea planifica, pe termen mediu și lung, cum și în ce sectoare ale sănătății se vor cheltui banii din acest sistem.

Programul de evaluare a stării de sănătate a populației este finanțat integral de Ministerul Sănătății Publice. Suma necesară, estimată pentru derularea acestui program, este de 900 milioane RON. Banii vor fi alocați din fondurile proprii ale MSP, mai precis din fondul colectat în urma aplicării "taxei pe viciu". Partenerii ministerului în acest program sunt cetățenii și medicii de familie, implicarea activă și responsabilă a acestora fiind necesară pentru derularea lui.

Astfel, cetățenii României vor beneficia gratuit de o consultație clinică și un set gratuit de analize reprezentative, care să ajute la depistarea unor eventuale boli.

Credem că programul Ministerului Sănătății Publice este amplu și foarte ambițios, vor fi consultați aproximativ 22 milioane de oameni, iar noi - cetățeni ai acestei țări - va trebui să-l susținem și să ne implicăm în derularea acestuia.

  Alecsandru Știucă - declarație politică cu titlul Despre nebănuitele efecte ale politicii în școli;

Domnul Alecsandru Știucă:

"Despre nebănuitele efecte ale politicii în școli"

În timpul campaniei electorale, reprezentanții fostei Alianțe D.-A. au îndrugat verzi și uscate populației, cu o febrilitate pe măsura dorinței lor de a pune mâna pe putere. Nu credem, însă, că au spus populației sau simplilor membri de partid ce măsuri urmau să ia, pentru că nici ei nu știau.

Cu siguranță, însă, nu au atenționat cetățenii asupra următoarelor probleme:

- să nu mai cultive nimic, dacă au cumva terenuri în zonele de lângă Dunăre, deoarece guvernul le va arunca în aer digurile și culturile vor fi inundate, iar despăgubiri nu vor vedea prea curând (vezi situațiile de la Bordușani și Vlădeni, județul Ialomița);

- dacă locuiesc în comune care au primari PSD, ferească sfântul, să nu cumva să își dea copiii la școala din localitate, deoarece aceștia vor îngheța în clase. Timp de 4 ani, acea primărie și acea școală nu vor mai primi nici un leu de la București, deci nu vor beneficia nici de reparații și nici de investiții.

"Adevărul" și "Dreptatea" au tot atâta legătură cu activitatea de până acum a Partidului Democrat și Partidului Național Liberal, câtă legătură au oamenii promovați de ei cu domeniile pe care trebuie să le conducă și coordoneze.

Cea mai recentă invenție a acestor partide fără doctrină și fără principii călăuzitoare este distribuirea preferențială a banilor de la Guvern către școlile din localitățile unde primarii au jurat credință și supunere Alianței D.A.

Astfel, în județul Ialomița, putem constata faptul că din suma de 5,3 milioane de lei noi alocați, doar cca 10% au fost repartizați pentru obiectivele de investiții și reparațiile capitale la instituții de învățământ din două orașe (care au primari PSD). Restul de 90% din sumă, în valoare de 4.680.000 RON, a fost atribuită exclusiv pentru grădinițe și școli din cadrul unor comune având ca primari reprezentanți ai PD și PNL.

Mai mult, un oraș cum este Țăndărei (cu o populație de aproape 16.000 de locuitori) sau cum este Amara (un alt oraș cu o populație de aproape 8.000 de locuitori) primește 450.000 RON (respectiv 150.000 RON), în timp ce comune cu populație de cca. 3000-4000 de locuitori, dar cu primari "corespunzători", primesc între 360.000 și 500.000 RON (Ion Roată, Platonești, Mărculești, Bucu, Sărățeni, Grivița).

Este greu de crezut că asemenea practici sunt aplicate în Uniunea Europeană, domnule ministru al educației și cercetării. Credem, însă, că Uniunea știe deja la ce să se aștepte de la noi și mai știm că așa ceva nu va fi sub nici o formă tolerat.

  Ioan Țundrea - declarație politică cu titlul Poor man, în România 2006;

Domnul Ioan Țundrea:

"Poor man, în România 2006"

"Dacă în Belgia, Cehia, Franța, Luxemburg, Olanda, Polonia, Finlanda, Suedia sau Norvegia, rata sărăciei este redusă cu 10-14 procente datorită asistenței sociale și familiale, în România, prin politicile de asistență socială și familială, sărăcia din țara noastră este redusă doar cu 5%. Este printre cele mai mici performanțe din Europa.

Dar, orientările strategice comunitare pentru 2007-2013 pentru politica de coeziune socială, adoptate de Comisia Europeană în iulie 2005, ne vor obliga și pe noi la mai mare responsabilitate față de săracii României".

Așa sună, sec și statistic, un fragment din cunoscutul ziar Săptămâna Financiară, care vorbește despre o potențială responsabilitate a nu știm cui față de poor-man-i români.

Fraza "lupta împotriva sărăciei" ar trebui reformulată datorită unei folosiri abuzive, de 16 ani, în toate campaniile electorale și discursurile populiste, efectul resimțit de români în nivelul de trai fiind invers proporțional cu cantitatea de exprimare pe această temă. Această frază sună aproape donquijotesc, ca de altfel și demersul nostru, al conservatorilor pentru reducerea TVA-ului la produsele alimentare de bază.

Noi, conservatorii, considerăm că demersul pe care îl facem de mai bine de un an, de reducere a TVA la produsele alimentare de bază, constituie o modalitate de responsabilizare a clasei politice incapabile să înțeleagă drama a milioane de români, pentru care viața zilnică se epuizează din consumul câtorva zeci de mii de lei.

Dar tristețea zilnică a celor care trăiesc acum cu amintirea vremurilor în care vizionau "Rich man, poor man" a devenit de neînțeles pentru foștii și actualii baroni, care din limuzine luxoase, transmit sarcastic formula readaptată "o să trăiți bine, la calendele grecești".

  Claudius Mihail Zaharia - o analiză asupra necesității majorării taxelor din punctul de vedere al percepției electoratului față de aceste măsuri;

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Declarația politică pe care o voi susține astăzi are rolul unei analize asupra necesității majorării taxelor din punctul de vedere al percepției electoratului față de aceste măsuri.

După cum bine se știe, câteva dintre principalele taxe pe care trebuie să le achite contribuabilul român urmează să fie majorate destul de mult dacă e să raportăm la nivelul creșterii veniturilor și chiar al puterii de cumpărare al românilor. Motivul creșterii: inflația, același motiv etern cu care administrația din România s-a obișnuit să justifice creșterile constante ale taxelor.

Scopul pentru care au fost crescute aceste taxe este neclar definit și prezentat în termeni generali. Nici măcar necesitatea de fonduri suplimentare pentru implementarea anumitor proiecte de amploare la nivel național sau local nu au fost prezentate cetățenilor.

La toate acestea se mai adaugă încrederea foarte scăzută pe care noi toți, românii, o avem în instituțiile statului și în eficiența utilizării de către acestea a banului public. Această stare de fapt este confirmată chiar și de ultimul studiu privind percepția fenomenului de corupție din instituțiile publice la nivel național, realizat de Transparency International - o instituție a cărei credibilitate cu greu poate fi contestată, iar acest studiu ne plasează la coada clasamentului, departe de oricare dintre statele membre ale Uniunii Europene.

În aceste condiții, mulți români nu pot privi aceste majorări decât sub forma unui nou motiv pentru ca cei care "administrează" banul public și grupurile de interese din jurul acestora să poată face afaceri personale de mai mare amploare. Consider că, în momentul de față, doar cei angrenați în sistemul administrativ și noi, cei din Parlament, mai credem că această majorare a taxelor este absolut necesară pentru dezvoltarea României.

Aduc în discuție și faptul că, anul acesta, există posibilitatea reducerii deficitului bugetar pentru că nu au existat suficiente proiecte care să utilizeze aceste fonduri. De asemenea, începând cu anul viitor, fondurile acordate României de Uniunea Europeană pentru dezvoltare vor fi extraordinar de consistente. Atunci, dacă dispunem de atâți bani, de ce trebuie să-i luăm tot de la cetățeni, care, raportat la cei din Uniunea Europeană, au un nivel de trai mult mai scăzut, în loc să găsim soluții care să rezolve problemele centrale și locale ale României cu fondurile pe care le avem la dispoziție.

Această grabă a autorităților de a alinia nivelul costurilor cu cele din Uniunea Europeană fără a lua în calcul și veniturile populației sau calitatea serviciilor publice pe care le oferă administrațiile centrale și locale este deja un subiect care irită orice contribuabil român.

În numele contribuabililor bucureșteni care m-au ales să-i reprezint în Parlamentul României vreau să atrag atenția că nu este bine ca deciziile ce afectează întreaga populație să fie adoptate numai luând în calcul perspectivele macro și relațiile României cu celelalte state. Consider că România nu mai are nevoie de politică bazată pe generații de sacrificiu.

Dacă tot vrem să atingem nivelul european, consider că este necesar ca acest lucru să înceapă de la nivelul instituțiilor publice care trebuie să înceapă să funcționeze european și să acorde servicii europene cetățenilor și nu de la nivelul cetățenilor care trebuie să plătească la nivel european serviciile la nivel de România.

Trebuie să ne mai gândim și la români, nu doar la România!

  Ștefan Valeriu Zgonea - declarație politică cu titlul Bugetul 2007 - marea sfidare portocalie;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Bugetul 2007 - marea sfidare portocalie"

Multe lucruri i-a fost dat să îndure cetățeanului de rând după 1989. Între două felii de tranziție, bine rumenite la foc molcom, a servit în grabă o bucată zdravănă de curea strânsă la ultima gaură, cu supunerea românului călit în vremurile de glorie ale comunismului românesc, învățat să accepte fără cârtire deciziile celor aleși - mai mult sau mai puțin - spre a le reprezenta interesele.

A urmat perioada de tristă amintire 1996 - 2000 în care unii, cu pretenții de mari specialiști în guvernare, au reușit performanța de a arunca România economică cu vreo 50 de ani în urmă. După 2000, puternic biciuită din urmă de programul de aderare la Uniunea Europeană, România părea să se îndrepte spre o stare de normalitate, cu o creștere economică sănătoasă și susținută, cu programe de protecție socială bine gândite, menite să "îndulcească" șocul aderării, cu o clasă politică în curs de asanare și cu banul public cheltuit în spiritul respectului pentru cetățean.

Nimic nu certifică mai bine progresele constante înregistrate în românia după 2000 ca veniturile la bugetul de stat, în continuă creștere în toată această perioadă, fapt care a permis tranziția de la bugetele de supraviețuire, postdecembriste, la cele de reglaj macroeconomic, pentru ca, în prezent, veniturile să permită prin volumul lor, pentru prima dată, alcătuirea unui buget care să poată susține programe ample de dezvoltare.

Dacă la toate acestea mai adăugăm fondurile structurale pe care România are oportunitatea de a le atrage în 2007, avem o dimensiune reală a purcoiului cu bani pe care stă guvernul portocaliu și a multiplelor posibilități de "împărțire frățească" pe care acesta îl oferă.

De acest lucru s-au prins și portocalele istețe de la Palatul Victoria, "cele mai descurcărețe guvernante" de după Revoluție, când vine vorba de împărțit banul public după principiul democrat "una mie, una ție și, dacă mai rămâne, una și la primărie!".

Și uite așa au reușit gălăgioșii motocicliști performanța de a umfla substanțial fondul aflat la dispoziția Guvernului, paralel cu dispariția subită a resurselor financiare pe anexe pentru administrațiile locale, în timp ce se izbeau glorios cu cărămida în piept trâmbițând marea descentralizare înfăptuită. Adică, în limbajul PD-PNL-PUR-UDMR, descentralizare înseamnă: "aveți autonomie totală în cheltuirea banilor, dar numai când, cum și dacă vrem noi!".

La o privire sumară, bugetul alocat pentru învățământ e de 4,7%, probabil să se învețe minte cadrele didactice care au avut nefericita inspirație să citească fițuicile portocalii care le-au ticsit cutiile poștale în noiembrie 2004. Bonus, discipolii semnatarului documentului de tristă amintire au votat la două mâini împotriva măririi salariilor dascălilor, sub directa supraveghere a ministrului educației și cercetării (sic!).

La apărare, alți bani împărțiți după aceleași reguli gândite din "șuvița cotroceană", alți români (a se citi angajați ai Ministerului Administrației și Internelor) luați la mișto: miniștri MAI și MApN, deși, de la învestitură și până în prezent nu au călcat pe la ședințele comisiei de buget (ministeriabilul Blaga n-ar recunoaște sala Comisiei de administrație publică a Camerei Deputaților nici în fotografii!), au bătut palma pentru a-și plimba între ei 0,5% din p.i.b. Morala: adio măriri salariale, stimați polițiști! Morală care poate fi însușită cu sârguință de către toți amărâții truditori din sistemul bugetar, lăsați cu buza umflată pe ștatele de plată, dar încărcați serios la facturile de gaze, energie termică, apă și salubritate...

În ceea ce privește prevederile bugetare pe 2007 pentru Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, distracția atinge culmea ridicolului, pe spinarea electoratului naiv, folosit din plin ca masă de manevră în 2004: resursele destinate construcției de locuințe pentru tineret sunt egale cu cele alocate pentru fondul de premiere a funcționarilor fruntași din Secretariatul General al Guvernului!!!

Mai departe, deși primăriile sunt ordonatori principali de credite și au în responsabilitate menținerea în condiții optime a clădirilor în care funcționează instituțiile de învățământ locale, fondurile destinate construcțiilor și reabilitărilor de școli și grădinițe au fost plasate pe moșia Ministerului Educației și Cercetării, de unde, bineînțeles, vor fi repartizate, "cu dedicație" pentru firmele rudelor portocalii până la spița a 10-a, fruntașe în întrecerea pe țară la obținut contracte din fonduri guvernamentale!

Și, dacă în privința cheltuirii banului public nu se poate spune faptul că actualii guvernanți nu s-au descurcat onorabil (din punct de vedere al interesului propriu!), în ceea ce privește atragerea de resurse din fondurile structurale, ca orice lucru care necesită multă bătaie de cap, a fost trecut la capitolul "las-o bă, că merge așa!". Și tocmai asta e, că nu merge deloc așa... Singurul care a reușit traducerea ghidurilor privind scrierea, implementarea și evaluarea proiectelor pentru fondurile structurale este Ministerul Mediului, realitate care blochează practic orice finanțare pentru România până în 2008 și privează economia românească de fonduri vitale pentru dezvoltarea sa.

Dacă punem la socoteală și faptul că experiența anului 2006 ne demonstrează din plin că aritmetica și prezicerea sunt două științe străine guvernului portocaliu, care a prognozat pentru bugetul curent un deficit de 2,5% echivalent p.i.b. și s-a trezit în octombrie cu un excedent de 1,6% și a reușit performanța de a înregistra un deficit de cont curent al balanței de plăți de 6 miliarde de euro numai în primele opt luni ale anului curent, dublu față de aceeași perioadă a anului trecut, alături de falimentul cotei unice de impozitare, responsabilă de gaura de peste 1 miliard de euro din buget, avem dimensiunea reală a capacității actualei guvernări de a alcătui un buget real și echilibrat, ca să nu mai vorbim de capacitatea de a cheltui resursele financiare aflate la dispoziția sa!

Concluziile pot fi trase cu ușurință de orice român, de la cetățeanul simplu până la slujbașul din administrația guvernamentală sau prezidențială neanesteziat total de damful demagogic emanat dinspre superiori.

Eu unul am două îndrumări colegiale la adresa băieților aflați, grație prevederilor constituționale, încă la putere, două apeluri sincere la trezirea spiritului civic:

Dacă tot insistați să vă bateți joc de bani, luați la mișto propriile portofele!

Dacă nu vă pricepeți, mai stați pe acasă!

  Ion Stan - declarație politică cu titlul Legile securității naționale elaborate de Guvernul Tăriceanu declară război Uniunii Europene;

Domnul Ion Stan:

"Legile securității naționale elaborate de Guvernul Tăriceanu declară război Uniunii Europene"

Ne sunt încă proaspete în memorie efuziunile primului ministru și gravitatea afișată de sfetnicii domniei sale la Conferința de presă în care anunțau cât de mult și de adânc s-a preocupat Guvernul să elaboreze și să aprobe un "pachet al legilor securității pentru cetățean".

Această declarație pe care am luat-o, bineînțeles, sub beneficiu de inventar, având în vedere repetatele reveniri ale primului ministru asupra propriilor decizii și a unor acte de guvernământ cel puțin la fel de importante, s-a dovedit a fi, în primă și ultimă instanță, un act demagogic, o minciună sfruntată, praf aruncat în ochii presei și o gravă dezinformare a mediilor politice interne și internaționale.

Ce a făcut, în realitate, grupul experților guvernamentali sub patronajul îndoielnicului personaj numit Marius Oprea, de profesie și ocupație "spălător al cadavrului securității staliniste"?

Înainte de toate a procedat la ceea ce consilierul personal al primului ministru se pricepe cel mai bine. A copiat cu nesaț - așa cum s-a deprins să-și scrie opera din documentele securității - capitole și secțiuni din proiectul de "Lege privind activitățile de informații, contrainformații și securitate", propuse de colectivul interdepartamental alcătuit din reprezentanții a nu mai puțin de 12 instituții și coordonat de șefii departamentelor pentru securitate națională, probleme politice, probleme constituționale și legislative din Administrația Prezidențială, care la rândul lor au avut ca bază documentară și pachetul propunerilor legislative similare ale deputatului Ion Stan.

Din acest plagiat, în care s-a intervenit cu modificări, adăugiri și schimbări de concepte, a rezultat o construcție bizară din punct de vedere juridic, pe măsura concepției și a soluțiilor legislative pe care manipulatorii lui Marius Oprea i le-au descoperit într-unul din coșmarurile securistice care-i amenința permanent existența.

Proiectul de lege aprobat de Guvern, deși incredibil prin enormitățile conținute, reprezintă totuși, o realitate asupra căreia C.S.A.T. și Parlamentul vor trebui să se pronunțe.

Dintr-o primă lectură a proiectelor "legilor pentru cetățean" rezultă suficiente și grave motive de îngrijorare față de disprețul Guvernului, atât pentru cetățean, cât și pentru securitatea națională.

Din start, sunt desconsiderate cerințe fundamentale ale Rezoluției nr. 1402/1999 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care stipulează că legislația în domeniul securității naționale și a activității serviciilor de informații trebuie să fie explicită și să stabilească un statut adecvat serviciilor de securitate internă.

Totodată, sunt desconsiderate cerințe esențiale ale jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care prevede că adoptarea legislație care se interferează cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie să îndeplinească cel puțin următoarele trei condiții:

a) Să conțină norme accesibile, adecvate și explicite care să permită cetățenilor să-și adapteze comportamentul pentru a nu intra în conflict cu legea și autoritățile. Sub acest aspect, potrivit Cap.V "Securitatea națională a României și informațiile de profil", art. 19 alin. (3) din proiectul de lege menționat, "informațiile de securitate sunt acele cunoștințe despre persoane, subiecte, fapte, evenimente, fenomene, procese, obiecte, situații și idei exprimate în forma scrisă, audio-vizuală, acustică sau în alte forme utile pentru percepția nemijlocită, care să poată fi gestionate sau folosite doar de organele competente și a căror divulgare sau accesare de către orice persoană neautorizată pune în pericol securitatea națională a României". Pe cale de consecință, toată suflarea omenească dimpreună cu întreg mediul înconjurător, inclusiv "obiectele, situațiile și ideile" vor trebui drastic supravegheate, deoarece constituie "informații de securitate", gesionate și folosite doar de "organe competente" și în cel mai desăvârșit secret.

O asemenea monstruoasă viziune totalitaristă asupra societății, în ansamblul ei, în care toată lumea spionează pe toată lumea, pare a fi desprinsă din usturătoarea satiră orwelliană a stalinismului și post-stalinismului de la jumătatea secolului trecut.

b) Să prezinte caracteristici esențiale de previziune și să nu permită exercitarea unor puteri discreționare. Sub acest aspect, ceea ce Guvernul Tăriceanu a conceput a fi legea securității naționale a României urmează a obliga pe toți cetățenii - în numele combaterii terorismului, a criminalității transfrontaliere, migrației ilegale și a traficului de persoane - să devină "informatori ai organelor", altfel, conform art. 4 pct. 1 și art. 5 pct. 1 din proiectul legii, vor amenința securitatea națională.

Deși pare incredibil, aceasta este ceea ce primul ministru numea "legea securității pentru cetățean". Cum va ști cetățeanul să-și regleze comportamentul în baza unor astfel de generalități, devenite obligații legale? Când va ști el că nu ascunde informații de care are nevoie ministrul Blaga, pentru a combate criminalitatea transfrontalieră, traficul de persoane și migrația ilegală?

c) să stabilească cel puțin condițiile și procedurile implicate de aplicarea normei juridice; sub acest aspect, este de observat și de comentat integralitatea proiectului de lege, ceea ce nu este posibil în condițiile acestei luări de poziție, motiv pentru care vom alege numai câteva exemple semnificative.

Astfel, la art.4 pct.7 lit.b), se prevede că amenințarea la adresa siguranței naționale a României: "punerea în pericol a securității sociale prin limitarea capacității operaționale a statului român, în contextul integrării și afirmării intereselor naționale în domeniul protecției și inviolabilității dreptului la libera circulație a persoanelor". Cu alte cuvinte, să ia aminte toate guvernele din țările Uniunii Europene că dacă nu vor permite libera circulație a românilor se vor autoidentifica drept inamici ai securității naționale, deoarece potrivit gândirii juridice a cuplului Tăriceanu-Oprea, sunt vectori ai riscurilor și amenințărilor "aflate în sfera de competență a structurilor specializate ale Ministerului Administrației și Internelor, Ministerului Justiției și Ministerului Public". Legea este însă eliptică, deoarece nu menționează condițiile și procedurile de urmat în cazul acestei declarații de război făcute Uniunii Europene.

Tot în domeniul securității sociale, adjudecat de sus-numitele ministere, alături de - țineți-vă bine! - "securitatea medicală" și "securitatea ecologică", constituie amenințare la adresa securității naționale, și, prin revers, obligație de protecție din partea structurii specializate a Ministerului Administrației și Internelor, "încălcarea drepturilor unor comunități etnice și a persoanelor juridice neguvernamentale". În fața acestei aberații juridice, în esență o găselniță pentru supravegherea, în numele protecției, a comunităților etnice și organizațiilor neguvernamentale, am recitit Constituția României pentru a identifica respectivele drepturi. Am putut constata că în Legea fundamentală a Statului Român se garantează, la art. 6 "dreptul la identitate etnică, culturală, lingvistică și religioasă persoanelor aparținând minorităților naționale" și nu "drepturile unor comunități etnice" (n.n. care comunități anume?), după cum prevede și dreptul la asociere și limitele acestuia, fără a se menționa drepturi speciale persoanelor juridice neguvernamentale, de natură a avea legătură cu securitatea națională.

Pe lunga listă a prevederilor anticonstituționale ale proiectului de lege mai pot fi trecute și multe alte aberații, printre care: includerea între amenințările la adresa securității naționale a "periclitării politicilor și strategiilor Comunității Naționale de Informații" - art.4 pct.6 lit.d), fiind omis faptul că aceasta nu are ca atribut emiterea de politici și strategii; includerea Ministerului Afacerilor Externe, prin structurile sale specializate, fără a se menționa care anume, în rând cu serviciile de informații pentru securitate, ceea ce, minimal, ar putea însemna un nou rival al SIE, iar maximal, crearea unui nou serviciu de informații, art.12, menționarea mai multor componente informative, fără a fi nominalizate și fără a li se preciza atribuțiile, în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, art. 16 alin. (1) lit.g); acoperirea unor structuri specializate, nenominalizate și, posibil, clandestine ale Ministerului Administrației și Internelor. Sub acest aspect, trebuie observat că proiectul de lege introduce o ambiguitate deosebit de suspectă, operându-se cu confuzii instituționale periculoase. Astfel, potrivit art. 5, structurile specializate ale Ministerului Administrației și Internelor primesc în competență, în premieră absolută și în flagrantă contradicție cu mai multe prevederi esențiale ale Legii de organizare și funcționare a Serviciului Român de Informați, riscuri și amenințări la adresa securității naționale a României în domeniile neproliferării, a extremismului, acțiunilor împotriva ordinii constituționale, securității ecologice, securității sociale, securității medicale ș.a., pentru care nu are competența, dar pe care le revendică, probabil pentru ca democratul Vasile Blaga să poată transforma Ministerul Administrației și Internelor într-un guvern paralel.

În pofida acestor intenții de exagerare a competențelor și puterilor structurilor specializate ale Ministerului Administrației și Internelor, la art. 11 din același proiect de lege, se prevede cu totul altceva, și anume că: "Ministerul Administrațiilor și Internelor organizează și desfășoară activități de informații și contrainformații strict necesare realizării protecției informațiilor clasificate, misiunilor, patrimoniului și personalului propriu, precum și alte activități (n.n. nu de informații!), în domeniul menținerii ordinii și siguranței publice". Ceea ce pare a fi corect și de bun simț. Nu este, în aceste condiții, de înțeles miopia de care a dat dovadă Guvernul, în întregul său, atunci când a examinat și aprobat asemenea contradicții, care sfidează logica elementară, într-un text de lege fundamental.

Să înțelegem ca una face Ministerul Administrației și Internelor, potrivit art. 11 și cu totul altceva realizează structurile sale specializate (n.n. care?!), conform art. 5, în timp ce sub incidența controlului parlamentar urmează să intre, potrivit art. 16 alin. (1) lit.f), o altă structură, de data aceasta indicată a fi "Direcția Generală de Informații și Protecție Internă".

Legea "Tăriceanu-Oprea" mai conține și o sumă importantă de surse de nesiguranță și amenințare pentru drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, cea mai gravă fiind eliminarea Parlamentului din sistemul național de realizare a securității naționale, fiindu-i rezervat, potrivit art.6, doar un rol de consultant.

De asemenea, prin supralicitarea competențelor și atribuțiilor "structurilor specializate ale Ministerului Administrației și Internelor, Ministerului Justiției și ale Ministerului Public", plus alte "autorități publice cu atribuții în domeniu" (n.n. nenominalizate!) s-a creat o imagine defetistă asupra securității naționale și a societății, fiind inventate zeci de noi amenințări, tot atâtea false pericole, prin care semnatarii de seamă în rândul națiunii doresc să se erijeze în salvatorii acesteia și să acapareze capital politic, încercând să impună o lege nedemocratică, prin care declară război Uniunii Europene.

Un personaj îndoielnic în ceea ce privește bunele sale intenții, consilier personal al primului ministru, și-a permis să jignească societatea civilă și presa, afirmând că dacă legile sunt proaste, atunci înseamnă că avem o societate civilă și presă proaste, deoarece Guvernul a pus în legi toate observațiile acestora.

Dacă așa se exercită inițiativa legislativă a Guvernului, înseamnă că nu mai avem ce amenda, înseamnă că nu s-au prezentat niște proiecte serioase, ci doar o colecție de păreri care nu au fost supuse unor evaluări și procesări competente.

Dați-ne voie să credem că lucrurile nu stau chiar așa. Societatea civilă și presa nu ar fi acceptat aberația juridică a înregimentării populației pe care Guvernul Tăriceanu intenționează să o creeze pentru a nu fi posibile "punerea în pericol a siguranței publice prin desfășurarea de acțiuni ostile menite să determine diminuarea încrederii populației în capacitatea forțelor de ordine și siguranță publică" sau prin "acțiuni îndreptate împotriva instituțiilor fundamentale ale statului (...) cu scopul de a compromite buna lor funcționare".

Cu alte cuvinte, onor societatea civilă și onor presa, să nu mai criticați Guvernul și instituțiile sale de putere, deoarece vă veți periclita libertatea și siguranța.

Acesta să fie oare mesajul intențiilor legislative pe care cuplul Tăriceanu-Oprea le-a preluat de la societatea civilă și de la presă? Ne îndoim că societatea civilă și presa au dorit și propus întărirea componentelor represive ale statului de drept, în modalități și proporții pe care s-au jenat să le legifereze chiar și regimurile dictatoriale declarate.

Nu putem rămâne indiferenți față de demagogia valeților puterii care își fac un titlu de glorie gratuit, lăudându-se că au tăiat din puterile serviciilor de informații. Asemenea afirmații nu sunt decât expresia ignoranței lor în materie. Într-un stat de drept, dacă acceptăm că și România este un astfel de stat, nici o instituție sau autoritate publică nu are cum să acționeze deasupra legii. Asemenea declarații vin să argumenteze că cei în cauză nu cred în statul de drept, ci le este teamă de faptul că s-ar putea ca și serviciile să urmeze modelul lor de comportament ilegal și imoral în exercitarea puterii.

Nu este nici o realizare, și cu atât mai puțin un succes, faptul că serviciilor li s-ar fi "tăiat afacerile", fiindcă nici nu le-au avut, dincolo de posibilitatea oferită și până acum de lege și strict limitată la susținerea propriei activități, pe un segment al dotărilor, pe care nici un serviciu secret nu-și poate permite să nu le personalizeze, pentru a nu putea fi identificate și contracarate. Cine, de exemplu, ar garanta că echipamentele de criptare sau contrainterceptare, livrate de alții, vor fi absolut sigure? Să ne amintim de marele scandal "Echelon", în care ședințele și comunicațiile guvernelor vest-europene au fost interceptate tocmai prin echipamentele oferite, pe bani grei, tocmai pentru protecția și securitatea lor.

Avem, așadar, suficiente și temeinice motive să ne îndoim de calitatea expertizei specialiștilor Guvernului, care au masacrat proiectele de legi puse la dispoziție de grupul interdepartamental coordonat de Administrația Prezidențială.

Închei această luare de poziție cu o precizare importantă și demnă de luat în seamă de către oricine dorește să judece buna credință a primului ministru. Domnia sa și, respectiv, Guvernul au fost permanent reprezentați în grupul de lucru de la Cotroceni, iar pachetul de legi a fost remis Executivului după ce reprezentanții acestuia și-au exprimat acordul, garantând că vor fi onorate în forma inițial convenită. Ceea ce s-a întâmplat ulterior nu a fost decât o răfuială din interiorul Guvernului între reprezentanții care au fost desemnați să-l reprezinte la Cotroceni (miniștrii Aleodor Frâncu, Cristian David și consilierul de stat general în rezerva Constantin) și noua echipă de consilieri pentru securitate a primului ministru, iar rezultatul este ceea ce ne-a fost dat să constatăm: aberații legislative, care pot oricând situa România la periferia democrației.

  Manuela Mitrea - declarație politică cu titlul Guvernul Tăriceanu alocă fonduri pentru infrastructura Mehedințiului pe criterii politice;

Doamna Manuela Mitrea:

"Guvernul Tăriceanu alocă fonduri pentru infrastructura Mehedințiului pe criterii politice"

În data de 18 octombrie 2006, Guvernul actual al României a aprobat un pachet de măsuri pentru a sprijini financiar mai multe comunități locale.

Nu pot decât să mă bucur că o parte dintre mehedințeni vor beneficia de o viață mai bună, prin repararea drumurilor, a podurilor sau a școlilor. Cu atât mai mult cu cât am fost în permanență alături de ei în perioada inundațiilor și a alunecărilor de teren, atrăgând de nenumărate ori atenția prefectului de atunci, Lazar Madaras și miniștrilor de resort că nu fac nimic ca să rezolve situația disperată în care se găsea o parte din locuitorii Mehedințiului.

Aș saluta din toată inima inițiativa Guvernului dacă ea ar fi avut la bază și alte criterii decât cel al apartenenței politice. Dovadă este faptul că doar primarii care "de bunăvoie și nesiliți de nimeni" au îmbrăcat haina portocalie, în general și cea liberală, în special - au fost răsplătiți, deși unii nu aveau nevoie, iar alții n-au cerut-o.

De exemplu, comuna Greci din județul Mehedinți a primit 4 miliarde pentru reabilitarea unei ruine, o școală veche de peste 100 de ani, care oricum va fi demolată din temelii. Aceasta în condițiile în care respectiva comună va beneficia de o școală nouă, printr-un program al Băncii Mondiale.

Domnule prim-ministru, o fi mâna hazardului sau a prefectului absolut "independent" Marius Bălu (fost membru P.D. până acum două luni), care și-a permis să modifice lista comunelor din nota de fundamentare a Consiliului județean Mehedinți, alegând 13 comune cu primari ai Alianței D.A. și una cu primar P.S.D., din cei 32 câți fuseseră inițial nominalizați.

Poate cineva să mă contrazică că aceste fonduri n-au fost repartizate preferențial, când primarii din majoritatea comunelor sunt cei care au migrat de la P.S.D. la P.D.?

Deplâng faptul că Guvernul Tăriceanu și-a permis ca la rectificarea de buget să aloce 57 miliarde pentru toate cele 66 de unități administrative câte numără județul Mehedinți, iar direct, cu destinație, 50 de miliarde pentru cele 14 comune cu primari portocalii.

Domnule Călin Popescu Tăriceanu, v-aș cere imposibilul dacă v-aș solicita să fiți prim-ministru al României și al tuturor românilor, nu numai al celor portocalii?

  Eugen Bejinariu - declarație politică cu titlul Scumpiri peste scumpiri;

Domnul Eugen Bejinariu:

Evoluția deciziilor Guvernului Călin Popescu-Tăriceanu mi-a impus să intitulez prezenta declarație politică "Scumpiri urmate de scumpiri".

În lunile noiembrie și decembrie, actuala guvernare a trecut la creșterea unor tarife la produse și servicii de primă însemnătate pentru orice cetățean. A început prin creșterea tarifului la biletele de tren, majorare de 7,9%. Potrivit comunicatului companiei, măsura a fost impusă de necesitatea creșterii veniturilor proprii și compensarea majorărilor de prețuri și tarife la combustibili. Începând cu data de 11 noiembrie, va crește prețul la gaze cu 8,5%, așa cum ne-a anunțat Agenția Națională de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale. La 1 decembrie - Ziua Națională a României -, va fi majorat tariful la energia electrică cu aproximativ 4%. Măsura aceasta vine la mai puțin de un an de la ultima majorare din 1 ianuarie 2006 și care a fost de 1,85%.

În mod normal, aceste scumpiri dimensionate ca date și mărimi atrag după sine majorări la produsele alimentare și utilitățile publice. Deja mai mulți distribuitori de pâine au primit noile liste de prețuri pentru produsele de panificație. Prețul benzinei la pompă va crește din nou.

Acestea sunt comunicări și statistici. La cea mai simplă analiză, însă, vom constata adevăratele urmări pentru fiecare cetățean, chiar și în condițiile când "zimbrul sud-european va începe să alerge", cum a fost caracterizat bugetul pentru anul 2007 de către domnul ministru Sebastian Vlădescu. Scumpirile nu privesc cămășile, perechea de pantofi, scaunele de bucătărie, sapa sau târnăcoapele, pe care cetățeanul le cumpără o dată și apoi le folosește în munca sa. Se scumpesc produsele care sunt necesare zilnic sau de mai multe ori pe zi, cum ar fi, bunăoară, "pâinea noastră cea de toate zilele". Chiar dacă pe unitate-kg, kcal sau m.c., creșterea tarifară este mai mică, prin însumare provoacă "cumul de soartă grea" pentru fiecare cetățean cu salariu mediu pe economie.

Cetățenii din Bucovina au expresia lor corectă "după astea, toate se scumpesc". Și e greu de contrazis această constatare, dacă cineva, fie chiar și de la Ministerul Finanțelor Publice, s-ar încumeta s-o facă.

Nici oamenii cu vicii nu rămân în afara scumpirilor. Astăzi, prețul pachetului de țigări variază între 1 și 1,5 euro și va trebui să ajungă la prețul din țările Uniunii Europene, adică de 4-5 euro.

Calculele estimative arată că scumpirile nu vor fi acoperite de creșterile salariale promise de Guvern, atât de vocal precum în campania electorală.

Dar nu am luat în calcul nimic din modificările care vor veni de la 1 ianuarie 2007, când România va deveni membră cu drepturi depline în Uniunea Europeană. Va deveni și cu obligații depline!

Suntem, așadar, pe un val al scumpirilor sau, cum spun gazetarii, "România este lovită de noi scumpiri!"

  Vasile Cosmin Nicula - declarație politică intitulată «De la Totul pentru țară la Dreptate și Adevăr»;

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

«De la "Totul pentru țară" la Dreptate și Adevăr»

Istoria se repetă! Cămașa verde a fost schimbată cu cea portocalie, după modelul importat din țările dominate de comportamentul dictatorial al grupurilor de interese politice, economice și financiare. Saltul peste jumătate de veac s-a făcut în amnezie generală. Sunt vopsite în roz-bombon vremurile interbelice și se ignoră evenimentele și faptele pe care le-au trăit părinții și bunicii noștri, majoritatea trecuți în eternitate.

Ceasul istoriei a fost dat în urmă cu 65-70 de ani, când organizația legionară mărșăluia la vedere sub sloganuri mincinoase, la fel de populiste ca și astăzi. Partidele erau și atunci compromise în răfuielile interne. Ele devin tot mai "istorice", cu șansa de a fi numite "de tristă amintire". Apar tot felul de guru matusalemici, care ne încântă cu vorbele lor mistice ca la "Cântarea României". S-au întors și "fugarii" europeni ori transatlantici să ne povestească isprăvile lor democratice de pe unde au zburat, precum păsările călătoare. Au venit să ocupe cuiburile refăcute din temelii și restaurate de cei rămași în țară să mănânce salam cu soia. Pomenile guvernamentale pentru aceștia nu mai contenesc. Românii au fost deposedați de toate bunurile, pe care și le-au însușit tot felul de papagali veroși.

Intrarea la guvernare a falangei politice "Dreptate și Adevăr" s-a făcut violent și mincinos, cu tam-tam în presă și în stradă, amenințări publice, linșaj mediatic și în justiție a adversarilor, fals intelectual, acțiuni susținute de noua oligarhie economico-financiară. În numele dreptății și adevărului, terorismul a căpătat forme subtile de manifestare, devenind comportamentul politic în campania portocalie. Principiile și normele democratice în lupta de idei și de programe au fost abolite. Primul pas a fost făcut într-o confuzie electorală totală, prin instalarea la palatele Cotroceni și Victoria a echipelor de zgomot, importate din lumea tulbure a tranziției. Sloganurile legionare de altădată au fost vopsite în portocaliu.

"Dreptate și Adevăr", ca formulă electorală și de guvernare, a fost golită de conținut și nu mai concordă cu declarațiile din campania ultimelor alegeri. Ea nu are nimic din programul pe care s-a angajat să-l aplice și să-l respecte în beneficiul cetățeanului. Am fost șantajați permanent cu Uniunea Europeană, ca scop fatal al existenței noastre, în numele și sub acoperirea căreia s-au pus bazele unui stat polițienesc îndreptat împotriva adversarilor politici prin fabricarea de dosare penale și folosirea CNSAS și a altor instituții similare, ca armă politică. Agenții serviciilor de spionaj străine, instalați în instituțiile statului, îi vânează acerb pe cei care au lucrat pentru statul român. Trădătorul Pacepa a devenit simbolul moral al patriotismului.

Dictatura s-a modernizat sub siglă prezidențială, care și-a privatizat serviciile de informații, administrația și internele, justiția și armata, pe lângă ministerele și agențiile care o finanțează. Au fost abandonate învățământul, sănătatea, cultura. Intelectualitatea a fost înlocuită cu clientela politică de analfabeți cu diplome universitare cumpărate la colț de stradă și de doctorate la fel de dubioase. Suntem pe punctul de a deveni o populație de căpșunari și de slugi la curți străine.

Imnul Național, pe care cei mai mulți nu-l mai știu, are un îndemn la care ar trebui să medităm și să-l simțim ca pe o rugăciune: "Deșteaptă-te, române!"

  Gabriel Sandu - pledoarie pentru susținerea politică și parlamentară a proiectului de buget.

Domnul Gabriel Sandu:

Consider că ministrul finanțelor publice, Sebastian Vlădescu, merită susținerea noastră, a deputaților P.N.L., pentru rezultatele economice înregistrate în fruntea Finanțelor, care au permis fundamentarea în condiții economice pozitive a primului buget european al României pe anul 2007, un buget în folosul cetățeanului român.

Susținerea noastră politică și parlamentară vine în contextul discuțiilor și dezbaterilor parlamentare privind Proiectul de buget pe anul 2007, care reprezintă dublul bugetului anului 2004, asigurând finanțarea tuturor obligațiilor interne și europene ale României.

Între anii 2005-2006, România a avut cea mai bună evoluție economică din ultimele decenii, în condițiile în care a avut curajul să renunțe la asistența Fondului Monetar Internațional. Rezultatele economice și previziunile pentru 2007 au arătat că decizia Executivului a fost corectă, iar reprezentanții F.M.I., sosiți de curând la București, au apreciat progresele României.

Aplicarea cotei unice a dus la scăderea impozitelor plătite de către agenții economici și de către populație și a contribuit la sporirea veniturilor acestora, leul a devenit o monedă convertibilă, cu un curs stabil de schimb, investițiile străine au depășit în 2 ani de zile (2005-2006) întregul volum de investiții străine din perioada 1991-2004, iar agențiile de rating au îmbunătățit substanțial calificativele acordate României.

Bugetul prezentat de către ministrul finanțelor, Sebastian Vlădescu, oferă un nivel record de venituri - 35,2% din p.i.b., cel mai ridicat din ultimii ani, net superior nivelului de 30,2 venituri bugetare în p.i.b. aferent anului 2004.

Introducerea și menținerea cotei unice de 16%, păstrarea TVA la 19%, înlăturarea oricăror posibilități de înlesniri fiscale coroborată cu întărirea controlului fiscal și colectarea mai bună - sunt măsuri și politici liberale care contribuie esențial la atingerea nivelului proiectat al veniturilor bugetare.

Proiectul de buget pentru 2007 are în vedere o creștere economică de 6,4%, rata inflației - 4,5%, creșterea numărului de salariați - 1,8%, creșterea câștigului salarial mediu brut - 12,4%, un curs mediu de schimb - 3,53 lei/euro, un deficit bugetar - 2,8% și va asigura: finanțarea consistentă a învățământului - fără precedent în România - 5,2% din p.i.b. de 3 ori mai mult față de 2004; cel mai mare buget acordat până acum sănătății - 4% din p.i.b. în anul 2007 - dublu față de 2004; alocații sporite pentru investiții - dublu față de trecut - 6,6% din p.i.b. față de 3% în 2004; majorarea pensiilor și a bugetului de politici sociale - aproximativ 11% din p.i.b. și cel mai mare buget prevăzut pentru plata pensiilor după 1990; reduceri ale cotelor de contribuții de asigurări sociale - (2 puncte procentuale) pentru al doilea an consecutiv; susținere financiară pentru procesul de descentralizare; sumele necesare contribuției României la Uniunea Europeană și cofinanțării asistenței externe nerambursabile de la Uniunea Europeană.

Proiectul de buget pe anul 2007 reflectă viziunea strategică de continuare a proiectului de postaderare europeană. Adoptarea proiectului de buget devine esențial pentru România, ca stat membru al Uniunii Europene, iar sprijinul nostru reprezintă o garanție pentru aplicarea lui în folosul cetățenilor români - cetățeni europeni și pentru finanțarea proiectelor asumate de dezvoltare europeană a României.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 13 decembrie 2018, 1:52
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro