Plen
Ședința Senatului din 16 octombrie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.151/26-10-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 16-10-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 16 octombrie 2006

  1. Declarații politice prezentate de senatori:

 

Ședința începe la ora 15.45.

Lucrările ședinței sunt conduse de domnul senator Nicolae Văcăroiu, președintele Senatului, asistat de domnii senatori Mihai Ungheanu și Puskas Valentin Zoltan,secretari ai Senatului.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi,

Conform cutumei, vom începe cu declarațiile politice, după care, vom aproba ordinea de zi.

Vă anunț că la declarații politice Alianța PNL-PD are 32 de minute, PSD - 30 de minute, PRM - 14 minute, PC - 7 minute, UDMR - 10 minute, senatorii independenți - 5 minute.

 
Cristian Cucuian (PNL-PD) - Monumentele istorice ale județului Bacău ajunse în stadiul de ruină.

Îl invit pe domnul senator Cucuian Cristian, din partea Alianței PNL-PD. Se pregătește domnul senator Dîncu Vasile.

 

Domnul Cristian Cucuian:

Mulțumesc, domnule președinte.

Nepăsarea și fondurile alocate culturii au făcut ca multe dintre clădirile de pe raza județului Bacău să ajungă niște ruine cu statut de monumente istorice. Majoritatea conacelor care sunt considerate monumente istorice stau să cadă la cea mai mică adiere de vânt. Pentru unele dintre aceste clădiri, persoanele abilitate, din cadrul Direcției de cultură, culte și patrimoniu cultural național au declarat că nu se mai poate face nimic. Motivele invocate de autorități rămân invariabil aceleași: nu sunt bani sau clădirile au fost revendicate, iar actualii proprietari nu au bani pentru lucrări de asemenea amploare.

Bătaia de joc a autorităților naționale și a celor locale a făcut ca, după 1990, clădirile istorice din Bacău să fie lăsate de izbeliște. Strigător la cer este faptul că, deși unele dintre acestea au fost revendicate de moștenitori, actualii proprietari ai monumentelor nu fac nici ei nimic pentru ca ele să rămână în picioare.

Unul dintre imobilele retrocedate este cel de la Dărmănești - Palatul Știrbey - clădire ce datează din secolul XIX și care se află într-o stare critică. Au fost începute lucrările de consolidare, dar actualul proprietar nu a avut destui bani pentru a le finaliza, pentru că o astfel de lucrare necesită o sumă de câteva miliarde lei.

Starea este jalnică acum. Pe exterior nu se vede, dar sunt găuri în tavan care au rămas așa, pentru că proprietarul, când s-a apucat de aceste lucrări, nu se aștepta ca totalul lucrărilor să fie de aproape 10 miliarde lei. Dar dacă vrei, totuși, să refaci un conac, trebuie foarte mulți bani.

Conacul lui Gheorghe Buzdugan, din Gheorghe Doja, este, în acest moment, într-o stare de degradare avansată, pentru că și după ce a fost revendicat de rudele lui, noii proprietari nu au avut bani pentru a-l reabilita. Conacul ar putea să intre din nou în patrimoniul statului, dar autoritățile au fost din nou nepăsătoare. Actualul proprietar și-a exprimat dorința de a dona clădirea județului. Acum, autoritățile nu sunt în stare să finalizeze documentația necesară perfectării donației.

Un alt exemplu al delăsării autorităților este chiar al primarului Bacăului, Romeo Stavarache, care a tergiversat întâlnirea cu actualul proprietar al casei Alecsandri, acesta fiind dispus să accepte și un schimb de proprietăți, nu neapărat o sumă de bani, pentru ca monumentul să intre în posesia primăriei. Liderul băcăuan, însă, nu a găsit timp, până în acest moment, pentru a se așeza la masa tratativelor.

Lista clădirilor care au fost lăsate să se ducă de râpă poate continua, conacul de la Căiuți fiind un alt exemplu dezolant.

Pentru acesta, Ministerul Culturii și Cultelor a acordat bani pentru a putea fi reabilitat, dar, deși lucrările au început din anul 1997, nici până acum nu s-au finalizat. Tot ce s-a putut realiza în aproape 10 ani a fost refacerea acoperișului, tencuielile exterioare și câteva lucrări la structura de rezistență a clădirii. Acum au mai rămas de făcut lucrări de tencuială interioară și, în plus, instalațiile electrice și cele sanitare.

Clădirea va fi preluată de primăria din localitate, care și-a asumat responsabilitatea de a o întreține în viitor, urmând ca acolo să se mute, totuși, unele departamente din cadrul instituției.

Anul trecut, ministerul a acordat 1 miliard de lei pentru lucrările care au loc la Căiuți.

O altă clădire care arată deprimant este conacul din localitatea Ștefan cel Mare, care, după modelul deja cunoscut, este revendicat de moștenitori, dar aceștia nu au puterea financiară pentru a-l restructura și va rămâne, cel mai probabil, unul dintre monumentele care riscă să se dărâme.

Casa Rosetti Tescanu este singura care mai îndulcește situația patrimoniului, deoarece s-au găsit, într-un final, fonduri pentru a fi reabilitată. Inundațiile și batjocura autorităților au făcut ca structura de rezistență a acestei case să fie grav afectată. La fel, și pereții clădirii, care sunt acum victimele igrasiei și ale umezelii.

Ministerul speră ca, în urma licitației organizate săptămâna aceasta, să se înceapă alcătuirea proiectului, iar lucrările de reabilitare și consolidare să fie demarate anul viitor. La această clădire, lucrările necesare sunt extrem de pretențioase, trebuind să se refacă structura de rezistență, pereții și să se înlocuiască instalațiile.

Pentru celelalte clădiri de pe lista neagră, pentru care, de prin 1970, nu s-au acordat fonduri, se pare că Ministerul Culturii și Cultelor nu a anunțat nici o schimbare de situație.

În concluzie, România aderă la Uniunea Europeană cu niște simboluri dărăpănate și imposibil de vizitat. Poate că tot europenii le vor reabilita și pe acestea.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
Vasile Dîncu (PSD) - Bacșișul de partid și de stat.

Îl invit la microfon pe domnul senator Dîncu Vasile, din partea Grupului Social Democrat, și se pregătește domnul senator Ilie Ilașcu.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Vasile Dîncu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică se numește "Bacșișul de partid și de stat".

Dragi colegi, săptămâna trecută, cu ajutorul nostru senatorial, Alianța Dreptate și Adevăr a reușit să-și îndeplinească una dintre promisiunile electorale: a dat fiecărui cuplu tânăr câte 200 euro la prima căsătorie.

Inițiativa Guvernului de a acorda acest sprijin pentru tinerii care se căsătoresc este motivată prin nevoia - citez - "de a îmbunătăți echilibrul socio-economic al familiei".

Mai aflăm din expunerea de motive că, în absența unor factori economici favorizanți, tinerii amână cât mai mult căsătoria și datorită faptului că nu primesc sprijin din partea statului la constituirea familiei. Prin urmare, proiectul Guvernului, adoptat de Senat, ar trebui să conducă la stimularea căsătoriilor. Așadar, suma de 200 euro ar trebui să se constituie în factor economic favorizant al căsătoriei.

Are Guvernul României o viziune atât de naivă despre importanța sumei de 200 euro? Un Guvern ale cărui declarații de avere totalizează câteva procente din PIB nu cred că este atât de naiv. În schimb, este vorba de un dispreț suveran față de tineri și instituția căsătoriei. O bătaie de joc față de nevoia strategică de proiecte sociale.

Dar nu asta este singura rațiune a legii. Vă rog să fiți atenți.

Citez: "Legea urmărește sporirea participării active a societății civile și dezvoltarea durabilă a parteneriatului în beneficiul dezvoltării și protecției familiei, reducerea disparităților față de accesul la resursele dezvoltării existente între familiile din mediul urban și cele din mediul rural".

Absolut șocantă această justificare. Dezvoltare durabilă de 200 euro! Parteneriat în beneficiul dezvoltării și protecției familiei cu aproape 7 milioane lei!

Vedeți ce multe lucruri poate să facă Guvernul cu o sumă atât de mică!

Ar fi fost interesant dacă responsabilii cu comunicarea de la Guvern ar fi făcut o sinteză de pe forumuri, pentru a vedea reacțiile tinerilor la această adevărată glumă a Guvernului României. Mii de mesaje transmiteau indignarea și expresia umilinței pe care o simte tineretul în fața nerușinării și incompetenței cu care este tratat de către clasa politică. Cu inteligență și ironie, mulți tineri au calculat ce s-ar putea face cu această sumă penibilă la început de viață. Cei mai mulți, însă, au insistat asupra dotării cu prezervative, pentru că această țară - spuneau unii - nu merită efortul lor de a naște prunci, după modul cum tratează tinerele familii.

Alții au făcut o propunere ironică: să se adune toată suma dintr-un singur an și să se dea, prin tombolă, unei singure familii.

Dragi colegi,

Suntem în fața unei dovezi elocvente că actualul Guvern nu are o strategie post-aderare în domeniul incluziunii sociale. Imperativul european al coeziunii sociale nu are, pentru statul român, nici o stringență în acest moment, iar Capitolul 21 din Programul de guvernare, intitulat "Politica privind susținerea tinerei generații", a fost dat de mult uitării.

Tinerele familii sunt afectate grav de tranziția economică și socială pe care o traversăm, prin șomaj, insecuritate la locul de muncă, insatisfacție ocupațională. Studiile sociologice mai arată că există și alte influențe ale tranziției asupra tinerelor familii.

Citez câteva dintre ele: datorii acumulate, insatisfacție față de venituri, sărăcie, locuințe necorespunzătoare, insatisfacție locativă, nesiguranță economică, reducerea consumului, reducerea activităților de timp liber, dificultăți de acoperire a cheltuielilor pentru creșterea și educarea copiilor.

La aceste influențe negative, principalele mecanisme de adaptare imaginate sau utilizate de tinerele cupluri intervievate de sociologi sunt, într-o sinteză destul de simplificatoare: planificare familială restrictivă, reducerea aspirațiilor și redimensionarea obiectivelor, mutarea în altă localitate, emigrarea, activități suplimentare, reorganizarea rolurilor în familie, schimbarea modului de gândire, schimbarea valorilor, utilizarea și mobilizarea resurselor atât intrafamiliale, cât și cele sociale, violența în familie, divorțul și alte fenomene negative.

Dragi colegi,

În fața unor asemenea probleme importante ale societății, probleme care se referă la viitorul nostru demografic, Guvernul României, dar și noi înșine, ca instituție, dăm un bacșiș penibil pentru întemeierea unei noi familii. Probabil că suma de 2000 de euro nu ar fi fost de ajuns, dar pentru familiile sărace ar fi putut avea o semnificație. Dar 200 de euro? Un jalnic bacșiș de partid și de stat.

Vreau să nu-mi replicați că 200 de euro este mai mult decât nimic. Matematic, așa este, 200 este mai mare ca zero. Politic, însă, este mai rău decât nimic. Este o soluție demagogică, care dezangajează o întreagă generație, care îndepărtează oamenii de România.

În schimbul bacșișului de partid și de stat, tinerii nu pot să ne răspundă decât cu dispreț.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
Ilie Ilașcu (PRM) - Diversiunile apărute în presa românească în legătură cu cei doi deținuți basarabeni de la Tiraspol; - Dezinteresul Ministerului Afacerilor Externe pentru românii basarabeni.

Îl invit la microfon pe domnul senator Ilie Ilașcu, din partea Grupului PRM.

Urmează domnul senator Meleșcanu Teodor.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Ilie Ilașcu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Astăzi am să spun câteva cuvinte despre așa-zisa diversiune care a apărut zilele acestea în presă, în privința colegilor mei care se află în detenție la Tiraspol.

În ziarul "Jurnalul național" de astăzi scrie negru pe alb că Tudor Petrov Popa și Andrei Ivanțoc, cei doi deținuți români din Tiraspol, s-ar bucura de un tratament medical adecvat și nu ar dori să fie eliberați înainte de termen, adică mai 2007. Susține ministrul român al afacerilor externe, domnul Ungureanu.

Un alt ziar scrie despre o diversiune moscovită la Consiliul Europei. Eu aș spune, mai bine, că este o diversiune la Ministerul Afacerilor Externe al României, în frunte cu domnul Ungureanu.

Nu știu ce l-a făcut pe domnul ministru să se adreseze Patriarhiei de la Moscova, ca preoții, fețele bisericești de la Moscova, să-i vizitele pe colegii mei la Tiraspol. Această inițiativă a fost exprimată de către domnul Ungureanu la Moscova, în luna martie, anul acesta. Îndată, în aprilie, înainte de Paști, cu un reprezentant al Patriarhiei, arhiepiscopul Nikolai Balașov s-a deplasat la Tiraspol, unde s-a întâlnit cu unul din colegii mei, cu Andrei Ivanțoc și, știind foarte bine cine sunt fețele bisericești ale Patriarhiei ruse...În mare parte, au rămas aceiași din structurile serviciilor secrete. Nu știu ce a fost în România, eu știu ce a fost în Uniunea Sovietică, în privința bisericilor. Bisericile erau demolate chiar cu acordul acestor preoți.

Deci, acest Nicolai Balașov l-a supus pe Ivanțoc ca să semneze și să-și recunoască vina, să semneze o cerere de grațiere și atunci el îi garantează eliberarea.

Bine că domnul Ivanțoc, colegul meu, a refuzat acest târg și, de aici, s-a produs această diversiune, care, nu știu de ce, a apărut în presă, nu atunci, când a fost clar, în aprilie, ci, tocmai acum, înaintea începerii sesiunii de toamnă a Consiliului Europei, unde atât domnul Boris Grâzlov, președintele Dumei de Stat, cât și domnul ministru al afacerilor externe al Rusiei, Serghei Lavrov, avea câte un discurs la această sesiune.

Domnul Grâzlov, primind peste 200 de întrebări incomode, a refuzat să vină, luni, 2 octombrie a.c., în fața Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

Serghei Lavrov a fost nevoit să vină, pe data de 4 octombrie a.c., și a raportat, ca președinte al Comitetului de Miniștri, pe care îl conduce de câteva luni, funcție preluată de la domnul Ungureanu, știind că va fi întrebat despre situația celor doi deținuți politici de la Tiraspol din grupul lui Ilașcu, a pregătit această diversiune - servicii secrete - pe care a lansat-o la Consiliul Europei că, la o adică, colegii mei nu doresc să fie eliberați până la sfârșitul celor 15 ani de detenție. Nu a prins la Consiliul Europei, dar văd că în presa românească a prins și, de aceea, astăzi, vreau să vă spun că, am venit aseară de la Chișinău, unde m-am întâlnit cu soțiile celor doi, ba, mai mult, l-am putut contacta, nu o să spun cum, pe Andrei Ivanțoc, care se află la Tiraspol, și el mi-a povestit tot ce a fost și cum a fost.

Deci, nu a fost nici un târg în această privință.

Mă miră că cei de la Ministerul de Externe, care, după atâtea gafe pe care le-au comis în privința românilor basarabeni, nu au reacționat, dar de câțiva ani, de când sunt la putere, presa din Republica Moldova nu a mai primit nici un bănuț ca ajutor. Înainte, când erau alții la putere, cu greu, dar se mai dobândea câte ceva pentru românii basarabeni. Astăzi, acest minister a devenit o pacoste pentru românii basarabeni.

Vreau să închei cu câteva precizări. Pentru anul acestea a fost planificat în bugetul de stat al României acordarea unui ajutor pentru unele programe cu Republica Moldova, în jur 30-35 milioane dolari.

Din păcate, până în prezent, s-au cheltuit nu mai mult de 5 procente din această sumă. Presa din Republica Moldova nu a primit pentru primele șase luni nici un bănuț. Se promite pentru a doua jumătate a anului că vor primi ceva.

Îmi pare rău, dar, a câta oară să spun, conducerea, autoritățile din România sunt mai degrabă mai aproape de unele țări din Africa decât de frații noștri basarabeni.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

 
Teodor Meleșcanu (PNL-PD) - Situația conflictuală din Georgia.

Invit la microfon pe domnul senator Meleșcanu Teodor, din partea Grupului parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD și se pregătește domnul senator Simionescu Aurel Gabriel. Domnule senator, aveți cuvântul.

 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Domnule președinte al Senatului,

Doamnelor și domnilor senatori,

România s-a afirmat întotdeauna ca un sprijinitor al aspirațiilor statelor din regiunea Mării Negre extinse către democrație, reforme și prosperitate, dar și către o relație cât mai apropiată cu Uniunea Europeană și Alianța Nord-Atlantică.

Țara noastră susține consecvent crearea unei dimensiuni răsăritene a politicii europene de vecinătate și a unui proiect de cooperare regională a Uniunii Europene cu regiunea Mării Negre extinse, dar și de parteneriate întărite ale statelor din regiune cu NATO.

Ne-am afirmat, de asemenea, ca un susținător fervent al statelor din Caucazul de Sud, cu precădere a Georgiei, care, după Revoluția Rozelor, a dovedit voință politică și a realizat reforme substanțiale în toate domeniile, fiind îndreptățită în a solicita admiterea în planul de acțiuni pentru accederea în NATO, chiar la întâlnirea la nivel înalt de la Riga care va avea loc la sfârșitul lunii noiembrie a.c.

De două săptămâni, însă, Georgia se află sub presiuni greu acceptabile, pe care le suferă după un incident de spionaj dovedit și probat, în care au fost implicați resortisanți ai Federației Ruse și cetățeni georgieni. Expunerea publică a acestora, arestarea lor și, ulterior, predarea către reprezentanții OSCE, a intervenit după ce, în numeroase alte cazuri anterioare, a fost sesizată direct Moscova, pe canale diplomatice, și după ce sesizările au fost făcute și prin terțe părți.

Acest eveniment, însă, a declanșat reacții greu de acceptat în condițiile relațiilor internaționale contemporane, în care dialogul, consultările, soluționarea pe cale pașnică a diferendelor sunt o regulă aplicată între toate statele democratice.

În ciuda predării către oficialii ruși, prin intermediul Organizației de Securitate și Cooperare în Europa, atât a ofițerilor ruși, cât și a cetățenilor georgieni, acuzați de spionaj, cu probele video și audio ale acțiunilor respective, fapt ce ar fi trebuit să detensioneze conflictul, Georgia este supusă unui număr de sancțiuni unilaterale inacceptabile care contravin Cartei Organizației Națiunilor Unite și principiilor dreptului internațional public, fără a mai vorbi despre numeroasele acorduri internaționale la care atât Georgia, cât și Federația Rusă sunt state părți.

Doresc să vă spun că noi condamnăm fără rezerve acțiunile de discriminare pe criterii etnice, îndreptate împotriva cetățenilor georgieni sau a cetățenilor ruși de origine georgiană și a oricărui tip de represiuni sau amenințări, ori sancțiuni înainte de a fi epuizate căile dialogului, căile negocierii dintre cele două state suverane.

Nu putem tolera ca să revedem la începutul secolului XXI, în Europa, manifestări în care principiul etnic sau național este un motiv de discriminare. România a susținut întotdeauna soluționarea conflictelor și diferendelor internaționale pe cale pașnică, pe baza principiilor Cartei ONU, ale OSCE și ale Consiliului Europei, organizații cărora le aparțin ambele state în cauză la care m-am referit.

Mai mult, este inacceptabil ca o organizație internațională, cum este Comunitatea Statelor Independente, căreia îi aparțin cele două state, și Federația Rusă, și Georgia, state care au semnat, în plus, și numeroase acorduri multilaterale să nu fie în măsură să găsească cadrul potrivit și resursele sau mijloacele diplomatice pentru a limita și pentru a lichida urmările unui diferend care există între doi membri. Reafirmăm, fără nici un fel de rezervă, poziția României de susținere a suveranității și integrității teritoriale a Georgiei și nevoia rezolvării conflictelor separatiste interne din Abhazia și regiunea Ținvali, în contextul respectării integrității teritoriale a statului georgian.

În plus, România își reafirmă sprijinul pentru președintele Saakashvili și guvernul legitim ales la Tbilisi, în urma unor alegeri libere și corecte, și condamnăm fără nici un fel de rezervă orice tentativă de subminare a autorităților legitime ale Georgiei. Susținem cu tărie punerea în aplicare, de urgență, a angajamentelor din declarația finală a Reuniunii OSCE de la Istanbul, precum și respectarea acordurilor bilaterale ruso-georgiene privind retragerea trupelor ruse, staționate pe teritoriul georgian.

Folosesc acest prilej pentru a adresa un apel ambelor state, atât Federației Ruse, cât și Georgiei, un apel la moderație, la dialog constructiv și la rezolvarea pe cale pașnică a diferendului care a apărut, cu respectarea principiilor dreptului internațional, a suveranității și integrității teritoriale a celor două state, a respectului autorităților legitim alese pe criterii democratice.

Adresăm, de asemenea, un apel comunității internaționale să monitorizeze cu atenție și să contribuie la prevenirea escaladării unui nou conflict în această regiune extinsă a Mării Negre.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

 
Aurel Gabriel Simionescu (PSD) - Irosirea neargumentată a banilor din Fondul de rezervă la dispoziția Guvernului.

Dau cuvântul domnul senator Simionescu Aurel Gabriel, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Urmează domnul senator Iorga Nicolae.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Aurel Gabriel Simionescu:

Stimați colegi,

În ultimele luni, puterea actuală aruncă pe piața media din ce în ce mai multe cuvinte menite să atragă atenția opiniei publice asupra grijii pe care o are față de cetățean, față de comunitate, față de toate problemele specifice ale acesteia.

Cuvinte precum subsidiaritate, responsabilitatea autorităților locale, descentralizare sunt din ce în ce mai des auzite. Este adevărat că sunt și multe nuanțe.

Ce s-a întâmplat însă în această perioadă de când actuala putere se face că are responsabilitate și conduce cu responsabilitate țara?

Un minister numește directorul unui spital de care nici nu a auzit vreodată și se miră că încă mai există. Dacă însă trebuie să punem un om al nostru, îl punem, chiar dacă nu știe primarul, nu știe nici consiliul local. Și pentru că nu prea găsim medici, "oameni de-ai noștri", după tot ce s-a întâmplat în sistem, punem economiști, juriști, nu are importanță!

Să fie oamenii, singurii care știu să spună "Să trăiți, domnule ministru, pentru licitațiile pe care le faceți,pentru medicamentele pecare ați hotărât să le compensați, pentru că existați". Totuși, ce va faceun manager de spital, dacă acoperișul cade? Cum va utiliza el aparatura,eventual, ultramodernă, dacă nu a fost achitată energia electrică sau dacă nu a fost amenajat corespunzător spațiul necesar amplasării acestei aparaturi. Un alt minister numește directorii de școli. Ei nu au văzut ministerul și nici ministerul pe ei. Și nu-i va vedea, probabil, niciodată. Nu se știe la acest nivel ce capacitate managerială au, ce au făcut până acum. Nu are importanță care este relația acestora cu comunitatea, cu consiliul local, cu primarul. În aceste condiții, cum vor reuși ei să aducă un plus de finanțare în școală și cum vor avea performanțe elevii și profesorii într-o școală care nu are calculatoare, iar, uneori, nici cretă suficientă, care nu-și poate asigura necesarul de lemne de foc iarna, care nu plătește naveta profesorilor și așa mai departe.

Există, evident, și un minister care împarte banii.

Ce contează că bugetul a fost aprobat de Parlamentul României?! Venim noi și dăm aproape 50 de hotărâri de Guvern în opt luni, adică șase pe lună, adică trei la două săptămâni și împărțim cu generozitate peste 2.250 miliarde lei, este adevărat, din cei vechi, uitând că ei nu sunt banii Guvernului, ci ai întregii Românii. Și, poate, acum, în preajma aprobării bugetului pentru 2007, va trebui să ne gândim la amendarea prevederii care lasă la buna dispoziție a Guvernului sume imense pe care acesta să le folosească după bunul său plac.

Pentru că nu vom putea niciodată înțelege ce urgență, ce necesitate extraordinară a determinat alocarea unor fonduri din Fondul de rezervă la dispoziția Guvernului pentru, citez, "realizarea documentației tehnico-economice pentru un obiectiv de investiții", sintagmă folosită în multe hotărâri de Guvern, ca motivare a miliarde de lei. Sau, iarăși citez "alocarea către bugetele locale ale unor unități administrativ-teritoriale, în condițiile în care cu câteva luni înainte se alocaseră aceste sume prin buget pentru întreaga țară". Sau ce obiective de investiții de maximă importanță au apărut la o serie de comune și care au necesitat hotărâri de Guvern. Probabil că trecerea unor primari la partidele Alianței este un motiv suficient de puternic pentru astfel de decizii, mult mai puternic decât argumentele parlamentarilor cărora, de câte ori au o inițiativă, li se motivează respingerea cu același argument forte. Nu sunt bani!

În orice caz, ceea ce vă putem spune este că alocarea este invers proporțională cu numărul de primari pe care actuala putere îi are. Asta, cu toate achizițiile de parcurs. Sunt numai câteva aspecte din lungul șir de vorbe, fără acoperire, care fac obiectul oricărei declarații atunci când actuala guvernare este în teritoriu, dar, care, din păcate, sunt uitate imediat ce interese de partid sau de grup cer altceva. Și atunci, toate marile cuvinte de care vorbeam în teritoriu, topite în mult trâmbițata descentralizare, se pierd așa cum s-au pierdut deja cele trei cuvinte magice "Să trăiți bine".

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

 
Nicolae Iorga (PRM) - Despre Societatea Nitramonia Făgăraș.

Invit pe domnul senator Iorga Nicolae, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare și se pregătește domnul senator Mario Oprea.

 

Domnul Nicolae Iorga:

Domnule președinte Nicolae Văcăroiu,

Doamnelor și domnilor colegi,

Cu riscul de a fi considerat fixist, vorbesc din nou în fața Senatului României despre societatea NITRAMONIA din Făgăraș.

Mâine, 17 octombrie 2006, la ora 10.00, la sediul AVAS, muncitorii făgărășeni se întâlnesc din nou cu nefericitul Răzvan Orășanu.

Ei au găsit o soluție: vânzarea unui flux tehnologic.

Această soluție ar acoperi și toate, repet, toate datoriile pe care le are societatea NITRAMONIA - Făgăraș, existând și 17 firme care își manifestă dorința de a cumpăra acest flux tehnologic.

În această situație, NITRAMONIA - Făgăraș ar supraviețui. Altfel, societatea va muri și puținii oameni care au mai rămas să lucreze acolo, vor rămâne fără serviciu în prag de iarnă, motiv pentru care, pentru ultima oară sper să mai vorbesc despre acest subiect, îl somez de la înalta tribună a Senatului României pe domnul ministru Răzvan Orășanu să accepte soluția propusă de muncitorii făgărășeni.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
Mario-Ovidiu Oprea (PNL-PD) - Scena politică românească guvernată de dictonul Divide et impera!.

Invit la microfon pe domnul senator Mario-Ovidiu Oprea, din partea Grupului parlamentar PNL-PD. Se pregătește domnul Adrian Paunescu.

 

Domnul Mario-Ovidiu Oprea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Constatăm că scena politică românească este guvernată de celebrul dicton latin "Divide et impera!".

Nu mă refer aici la vreun atac direct la adresa cuiva, ci la felul cum se fac strategii politice pentru asigurarea supremației unor personalități asupra maselor și societății românești în ansamblu.

Se poate observa, de exemplu că un partid sau altul devine, la un moment dat, subiect de dezbatere, fiind găsit țap ispășitor pentru toate erorile sistemului public sau neregulile din clasa politică românească. Folosind acest pretext, tot o serie de grupuri de interese își propun să contribuie la dispariția acelui partid și la crearea structurilor necesare pentru apariția unor noi formațiuni.

Aceste formațiuni se folosesc de anumite denumiri pentru a-și justifica apartenența politică, dar acest subiect nu reprezintă decât o felie din mărul discordiei care domină clasa politică și, implicit, societatea civilă de vreo 17 ani încoace.

Ne aflăm într-o ipostază în care putem compara clasa politică românească cu o mare familie, unde un anumit părinte dominant încearcă să fie tatăl tuturor fiilor săi politici proprii și adoptivi, manipulându-i și întorcându-i pe unii împotriva celorlalți, iar atitudinile independente ale copiilor adoptivi sunt pedepsite cu mustrări, cu critici, ulterior cu atacuri asupra lor.

Se încearcă, de asemenea, manipularea copiilor și soțiilor acestor fii și atragerea lor de partea sa, oferindu-le poziții și privilegii care au aparținut rătăciților ce nu ascultă de bunul, apărătorul și protectorul părinte spiritual.

Asemenea unui astfel de părinte, anumiți lideri politici încearcă să-și impună puterea pentru a controla totul în jur.

Acest fapt se va observa pe viitor, când după ce vor dispărea toți țapii ispășitori pentru crizele economice și sociale ale guvernărilor trecute, actuale și viitoare se va uita de rolul democrației, care va fi doar de fațadă, și se va vorbi doar de rolul și interesele clientelei și camarilei din jurul unor anumiți lideri politici.

Atunci lumea va vedea ce înseamnă a controla economia unui stat, care va avea doar numele de economie de piață și cine sunt oligarhii care îi vor controla pe politicieni, pe liderii din media, pe sindicate, societatea civilă și alți actori sociali ai țării.

Stimați colegi,

Fiind reprezentanți ai celor care ne-au ales, nu ne mai putem permite să acceptăm jocuri de genul "divide et impera" făcute în interesul unor persoane care doresc hegemonie politică și pentru grupurile de indivizi care și-au pierdut cândva pozițiile puterii, râvnind la redobândirea lor.

În acest sens, există riscul eliminării echilibrului și stabilității politice necesare acum României, ca țară ce va deveni membră a Uniunii Europene.

Vă mulțumesc, domnule președinte și vă mulțumesc și dumneavoastră. (Aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
Adrian Păunescu (PSD) - De ce tolerează oficialii conspirația împotriva României ?

Invit la microfon pe domnul senator Adrian Păunescu, din partea Grupului parlamentar PSD, se pregătește doamna Moisuc Viorica.

Domnule senator, aveți cuvântul.

 

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

De multă vreme nu am simțit nevoia de a scrie un pamflet terapeutic într-o situație complicată pe care noi am lăsat-o prin indiferență, prin neglijență, prin lașitate, să se dezvolte până la ajunge la proporțiile catastrofale, de astăzi. Textul meu are și un titlu "De ce tolerează oficialii României conspirația împotriva României".

Eliberarea României de sub români cunoaște în aceste zile un nou avânt. Radicalii maghiari s-au congestionat vizibil, moderații maghiari s-au radicalizat și se pregătesc și ei de o semnificativă congestie ideologică, politică și națională Etnia sparge România.

Ca într-un cor, pe o sigură voce, Udemeriști, Ucemiști, Țesecuiști cer autonomie teritorială, considerând că România este într-un moment greu în care, de teama de a pierde Europa, își va juca horele în ritm de ceardaș.

Oala minune a vanității de tip gulaș dă în foc.

La Budapesta niște sfertodocși violenți urlă bezmetic lozinci, probabil despre mămicile lor crezând că vorbesc despre România curvă, conform vechiului principiu că strugurii la care doritorii nu ajung sunt acri, iar femeile care nu-i bagă în seamă pe obsedați, sunt curve. Dar acei nenorociți își proclamă detaliile autobiografice, crezând că vorbesc despre noi.

De altfel, unii dintre noi au avut grijă să se informeze, anterior rebeliunii și să-și dea publicității în gazetele lor, cum că se bucură de glorie, prin prea budapestană, niște derbedei care se pregătesc militar, sub privirile îngăduitoare ale autorităților, ca să continue ceea ce ei declară că au început în Kosovo și în Secuime. S-a creat și o competiție malefică a extremiștilor care au nevoie de popularitate și boscorodesc și zbiară din ce în ce mai tare și mai bestial.

Din câte știm noi, aici trebuia să intervină autoritățile.

De ce nu reacționăm oficial?

De ce tace Uniunea Europeană?

Din câte știm noi, NATO descurajează drastic astfel de regurgitări triviale ale feudalismului de putrefacție. Pe ce se bazează atunci revopsitul, dar evidentul previzionism unguresc?

Aici, în România, sunt vreo trei-patru orientări care converg subtil, sub ochii noștri, spre aceeași finalitate, dezmembrarea teritorială a României căreia toate îi contestă dreptul de a fi stat național, unitar, independent și indivizibil.

De ani și ani, cu schimbări de ton și de intensitate a vocii, alde Haplea ăștia de limbă maghiară se tot invită la parastasul României, nereușind totuși să o așeze liniștită pe un catafalc la sud de Carpați. Și România încă mai mișcă.

E curios faptul că. Oficial. puterea de la București nu răspunde cu fermitate de aproape două decenii acestor provocări lipsite de orice bună-credință și de orice urmă de fairplay. Iar astăzi tace îndărătnic și complice.

Mai mult decât atât, maghiarii sunt la guvernare în România, hai să facem o glumă rea, sunt la guvernare în România de dinainte de a fi ajuns în Europa.

Nebunia face ca astăzi, unul dintre cei mai violenți agresori la adresa Constituției României, să fie concomitent și viceprim-ministru în funcțiune al Guvernului României de la București. Faptul că el răspunde chiar de cultura română, nu trebuie să ne mai surprindă, ne putem aștepta la mai mult, domnul Marko Bela să devină viceprim-ministru cu problemele graniței. Faptul că dumnealui este și la putere, și în opoziție, depășește orice recorduri în materie de absurd, numai că până mai ieri, domnul vicepremier, cu probleme de cultură română, părea egal cu sine și la putere, și în opoziție. Acum, de câteva săptămâni, profesorul nostru de suflet românesc, domnul Marko accelerează periculos în direcția șovinismului antiromânesc.

Dacă nu i-a ieșit aiureala cu așa-zisa autonomie culturală, de fapt un pseudonim pentru aceeași autonomie teritorială, profetul Marko vrea chiar autonomie teritorială și dacă nu rezolvă nici asta, ce va mai cere? Probabil o țară totalmente bilingvă, posturi peste tot în administrația, până acum românească, armată proprie, ambasadori: UDMR, UCM, Țara Secuilor și va da românilor dreptul să aibă un consulat la Cluj în memoria democrației și a suveranității pierdute și în memoria morților noștri nevinovați de la Ip și Trăznea.

Poate vi se pare prea mult ceea ce presupun că ar putea urma. Da? Ei, bine, atunci, informați-vă că la Arad, zilele trecute, la Monumentul celor 13 generali, împotriva reamplasării cărora am luptat personal, cu toate puterile și împotriva tuturor puterilor, inclusiv contra celei din care făceam parte, cu acea ocazie pierzându-mi și emisiunea de la Realitatea TV, la Arad faptele au decurs astfel: totul împotriva românilor.

(Dacă ar fi ca istoria să se repete, aș spune în paranteză, pentru a susține adevărurile pe care le-am susținut în acea emisiune, aș suporta să mai fiu scos odată din mass-media.)

Iată faptele incalificabile de la Arad !

După ce că li s-a satisfăcut această plăcere bolnavă de a sfida România, cu statuia unor generali care au omorât români și au distrus sate românești, statuie pe care, după primul Război Mondial autoritățile liberale românești o demontaseră, pe bună dreptate, cu acordul regelui, extremiștii maghiari au săvârșit la festivitatea de la statuie de-acum câteva zile, ultimul sacrilegiu de care păreau în stare, au ofensat cu aer de ocupant trufaș, țara în care și ei trăiesc și care le făcuse favoarea de a-i lăsa să scoată iar la lumină această bubă necicatrizată.

Cele câteva sute de indivizi, prezenți acolo, au cântat numai Imnul Ungariei, refuzând să cânte sau măcar să se cânte Imnul României. Președintele UDMR Arad a declarat că nu are rost să se mai intoneze Imnul românesc și nimeni dintre oficialii români, nu a reacționat.

Ne putem închipui câtă legătură ar mai avea cu România teritoriile autonomiste maghiare, dacă marele oraș românesc, dominant românesc, care a fost creuzetul Marii Uniri, Aradul, se trezește cu această ofensă. Pentru niște derbedei de opinie, această atitudine poate părea normală dar trebuie să fi fost acolo și oameni echilibrați, în afară de ministrul de externe al Ungariei, s-a aflat la Arad viceprim-ministrul României, Marko Bela, el nu a simțit că participă la o batjocură, la o sfidare? Sau se fac repetiții pentru autonomie? Poate chiar cu voia dânsului.

Dar Guvernul propriu-zis al României, de ce nu îi lasă pe acești adevărați sămădăi ai autonomismului antiromânesc să se bucure de toată libertatea și să nu mai fie ținuți și susținuți sub zodie guvernamentală?

Ce este această nemernicie în fața căreia prea mulți ochi se închid?

Mă tem că toate complicitățile, toate complicitățile acestor ani, pe ideea să le dăm și UDMR-iștilor dreptul să pară naționaliști pentru a nu-și pierde electoratul, hrănesc astăzi lașitatea și crima antiromânească, măștile din dotare s-au lipit de fețe și homvezi resuscitați vor să spargă România, acum, când ea trece prin ultimele examene europene.

Are dreptul președintele țării să tacă în fața unor astfel de monstruozități care se conjugă spre a sparge România ori măcar spre a o ține într-o stare de permanentă neliniște? Nu ar fi obligația imediată a primului-ministru să ia atitudine și măsuri conform Constituției și legilor țării?

Când se va acționa?

Atunci când iredentiștii autonomiști vor termina formalitățile lor otrăvite de preparare a unei eventuale probleme internaționale în Ardeal, atenție, "problemă internațională", spre asta se tinde. Asta așteptăm? Nu vrem să observăm că spre asta îndreaptă ei lucrurile? Nu se înțelege măcar acum că extremiștii maghiari nu se satură, oricât li s-ar oferi și că ei vor Ardealul sau măcar neliniștea generală și ura interetnică din Ardeal?

Ne e rușine să apărăm țara împotriva tuturor acestor uneltiri ? E atât de importantă această biată înșelătoare majoritate parlamentară cu UDMR încât să nu îndrăznim noi să apărăm Ardealul, Constituția și Țara? Există vreo țară europeană care tolerează astfel de conspirații împotriva liniștii, unității și demnității ei ?

Prin forța lucrurilor, noi suntem obligați să construim România de mâine, România viitorului. De aceea, probabil, unii dintre noi au impresia că și datele concrete ale acestui decont al responsabilităților vor apărea mult mai târziu, când generația noastră va avea de ales între a deveni oale sau ulcele sau pământ de flori. Dar să fim blestemați să gustăm noi înșine din acest fruct otrăvit, al neliniștii și instabilității naționale și personale, dacă nu vom ști să reacționăm imediat și inspirat, ferm și constituțional, românește și europenește, pentru România de astăzi.

Europa nu ne va rezolva problemele pe care nu ne învrednicim să ni le rezolvăm noi. Să lăsăm deoparte minciunile, fleacurile, scenariile, provocările și distanțele dintre noi pentru a găsi împreună soluția de consolidare a liniștii și armoniei în Ardeal, aplicând legea, împotriva tuturor spărgătorilor de țară și redescoperind vocația durabilă a fraternității.

"De-ar fi să n-avem soră și nici frate / De-ar fi să fim doar fuga unui cal / Fără crâcnire, le-am răbda pe toate / Dar nu putem trăi fără Ardeal." (Aplauze în toată sala)

 
Viorica Moisuc (PRM) - Ridicola încrâncenare a autonomiei zise-secuiești.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe doamna senator Moisuc Viorica, din partea Grupului parlamentar PRM. Urmează domnul senator Puiu Hașotti.

 

Doamna Viorica Georgeta Pompilia Moisuc:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Aș dori, în câteva cuvinte, să mă refer la o problemă pe care am mai abordat-o și cu alte ocazii și care s-ar putea denumi "Ridicola încrâncenare a autonomiei zise-secuiești".

În zilele de 10 și 11 octombrie anul acesta, a avut loc la Bruxelles cea de a 21-a sesiune și ultima a Comisiei mixte Uniunea Europeană - România, care a fost o ședință, să zicem, în care s-a celebrat decesul acestei comisii, care va deveni după aderare Comisia de afaceri europene.

Vreau să vă spun că totul a decurs în condiții foarte bune, de înțelegere reciprocă, de poze de familie și așa mai departe, când, la un moment dat, în această euforie generală, ne-am găsit în fața unei intervenții foarte prost făcută și foarte rău ales momentul a doamnei Kinga Gál, europarlamentar din parte Ungariei.

Doamna Kinga Gál a găsit, din nou, ocazia să deplângă situația minorităților din România, să deplângă, bineînțeles, situația ungurilor care nu au acces la cultura lor maternă, care nu au posibilitatea să învețe în limba maternă, cărora statul român nu le face o universitate de stat în limba maternă, nu au șanse egale în ceea ce privește viitorul în concurență cu românii și cărora nu li s-au restituit proprietățile în Ardeal.

Doamna Kinga Gál a îmbrăcat toate aceste idei într-o foarte frumoasă plângere, care trebuia să smulgă lacrimi de pe fața europenilor. Ei bine, nu s-a întâmplat așa.

Aș vrea să vă spun că această ședință era condusă de domnul Guido Podesta și domnul Viorel Hrebenciuc, cei doi președinți ai săi. Erau de față foarte mulți parlamentari europeni.

Bineînțeles că nu am putut rămâne impasibilă la această intervenție a doamnei Gál. Am luat cuvântul și, făcând o scurtă incursiune în istorie, într-o istorie pe care doamna Gál fie că o ignora, fie că n-o cunoștea, am arătat modul în care s-au derulat, bineînțeles pe scurt, relațiile dintre România și Ungaria, dintre români și unguri, într-o lungă perioadă istorică, apăsând pe ideea toleranței românilor în ceea ce privește statutul minorităților în România, de-a lungul unei lungi perioade de timp, începând de la 1878 și până astăzi. Bineînțeles că, această chestiune nu a rămas fără a sublinia și faptul că ideea autonomiei pe care a apăsat doamna Gál nu este altceva decât o autoizolare a ungurilor care îi va duce, fără doar și poate, la situația neclară și o situație de inferioritate față de români, care, evident, nu vor putea să facă altceva decât să respingă pe cei care nu știu limba oficială a țării. Sigur că am făcut apel și la Constituția României, la articolele cunoscute, în care se spune și se apasă asupra ideii de stat național unitar, indivizibil și cu teritoriul inalienabil.

Aș vrea să vă spun, domnule Păunescu, că Uniunea Europeană nu a rămas mută la această campanie care se face și acolo, prin pioni avansați, printr-o avangardă foarte bine condusă, nu știu din ce parte, nu vreau să mă pronunț pentru că nu am suficiente date, dar această campanie este condusă de undeva din afară și răzbate, din când în când, în asemenea manifestări.

Uniunea ungurilor din Belgia a făcut foarte multă gălăgie în jurul ideii autonomiste. Ei bine, belgienii s-au supărat foarte tare în legătură cu treaba asta, mai ales că au și ei probleme cu problema autonomiei.

A mai fost și un alt raport care a fost făcut și difuzat într-o manieră mai mult sau mai puțin secretă, raportul Mecklenburg, care, iarăși, apăsa pe chestiunea autonomiei și a lipsei de drepturi a ungurilor din România.

Aș vrea să remarc, cu această ocazie, faptul că două personalități al căror nume doresc să-l menționez aici - deputatul de Sibiu care reprezintă minoritatea germană a luat cuvântul și a combătut prin niște fapte elocvente și foarte clare ceea ce spusese doamna Gál, arătând modul în care se pot dezvolta germanii în România și modul în care Sibiul va deveni capitală culturală europeană. Aș vrea de asemenea să remarc, nu în ultimul rând, cuvântul doamnei Anca Boagiu pe care am auzit-o a doua oară vorbind foarte clar și foarte limpede în ceea ce privește situația aceasta, a autonomiei.

În încheierea declarației mele, care nu a fost pregătită, după cum se vede, aș vrea să trag o singură concluzie: cred că suntem într-un moment în care declarațiile politice în care intervențiile de la această tribună, pamfletele - domnule Păunescu - și celelalte nu mai sunt suficiente. Acestea acționează, dacă vreți, asupra efectelor, dar noi suntem în situația de a acționa acum și nu mai târziu asupra cauzelor. Și dacă nu o vom face, vom ajunge acolo unde domnul Păunescu a spus, la o distrugere a țării și o împărțire a ei în bucăți.

Cu aceasta, aș vrea să vă invit să reflectați mai adânc la chestiunea pe care am ridicat-o și, așa cum s-a întâmplat de-a lungul istoriei noastre, partidele politice, de orice culoare au fost ele, au vibrat la unison atunci când a fost vorba de problema națională. Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
Puiu Hașotti (PNL-PD) - Conferința comunităților românești din Europa; 50 de ani de la declanșarea revoluției anticomuniste din Ungaria.

Invit la microfon pe domnul senator Puiu Hașotti, din partea Grupului parlamentar al Alianței D.A. PNL-PD. Urmează domnul senator Apostol Neculai.

 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Prezența mea, astăzi, în fața dumneavoastră, are rolul de a sublinia importanța a două evenimente, unul abia încheiat, desfășurat în zilele 13-15 octombrie chiar în Palatul Parlamentului, celălalt urmând a fi comemorat de către vecinii noștri maghiari chiar peste o săptămână.

În primul caz, este vorba de prima Conferință a comunităților românești din Europa, organizată de Ministerul Afacerilor Externe, prin intermediul Departamentului pentru relațiile cu românii de pretutindeni, condus competent și eficient de domnul Mihai Gheorghiu, secretar de stat.

Nu pot decât să-mi exprim satisfacția pentru faptul că, din perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, în care, cum bine se știe, comunitățile etnice din diferite state ce compun organizația continentală se bucură de o atenție deosebită, această conferință a avut menirea de căpătâi de a sublinia noua linie politică a Guvernului actual potrivit căreia, citez: "Comunitățile de români de peste hotare reprezintă o extensie a societății civile românești în mediul internațional. Politicile Ministerului Afacerilor Externe privind valorificarea potențialului românilor de peste hotare, pornind de la ansamblul standardelor și bunelor practici din spațiul Uniunii Europene, sunt o expresie a acestor abordări", am încheiat citatul.

La reuniunea de la București a participat un număr semnificativ de reprezentanți ai comunităților românești din Europa, atât a celor din jurul României, cât și din zonele geografice aflate la o mai mare depărtare de patria mamă.

Am aflat, cu o sinceră bucurie, că acești frați ai noștri, înfățișând condițiile specifice, mai bune sau mai rele, în care viețuiesc în țările de adopție sau în cele în care s-au născut ca parte a romanității orientale de odinioară, au salutat cu mare interes inițiativa Guvernului României de comunicare și consultare reciprocă, vizând în final, citez: "dinamizarea dialogului cu și între comunitățile românești".

Nu-mi rămâne decât să sper că acest exercițiu anual, cum se preconizează el a fi din partea autorităților noastre, își va arăta roadele în beneficiul atât al României, ca viitoare țară membră a Uniunii Europene, cât și a comunităților românești de pe întinsul continentului.

Salutând încă o dată inițiativa Ministerului Afacerilor Externe, am convingerea că și celelalte comunități românești de pe alte continente se vor bucura de o atenție egală din partea diplomației noastre, a statului român în general.

Al doilea fapt pe care doresc să vi-l aduc în atenție este apropiata împlinire a 50 de ani de la declanșarea revoluției anticomuniste din Ungaria. Cum bine se cunoaște, în 1956, în perioada 23 octombrie - 4 noiembrie, Ungaria a fost scena unui eveniment de considerabilă însemnătate nu numai în istoria poporului maghiar, ci și în aceea a blocului sovietic și a războiului rece.

Numeroși și competenți cercetători au afirmat că, din perspectiva lungii durate în istorie, 1956 în Ungaria a fost începutul sfârșitului sistemului comunist, altfel spus, că eroica ridicare la arme a maghiarilor împotriva ocupantului sovietic și a regimului impus de aceștia a fost preludiul tragic al evenimentelor din 1989, prin care în centrul și sud-estul Europei totalitarismul comunist și-a dat mult așteptatul sfârșit.

Nu doresc să intru în amănunte, dar concluzia studiilor efectuate până în prezent este cât se poate de lipsită de orice dubiu. Conducerea de la București de acum o jumătate de secol s-a dovedit a fi secundantul cel mai zelos al Moscovei în reprimarea revoluției maghiare. Unul dintre aspectele cele mai condamnabile ale servilismului echipei lui Gheorghiu-Dej față de Kremlin a fost complicitatea în răpirea grupului Imre Nagy la Budapesta, aducerea și deținerea lui în România, la Snagov. Pentru primul secretar al Partidului Muncitoresc Român - și citez aici mărturia unui diplomat sovietic din 14 decembrie 1956 - Imre Nagy nu era altceva decât un, citez: "bandit, dușman de moarte al poporului ungar și al socialismului. Îl vom preda pe Imre Nagy - afirma în continuare Gheorghiu-Dej - tovarășilor unguri și suntem convinși că va fi spânzurat, nu de gât, ci de limbă", am încheiat citatul.

De n-ar fi decât acest singur document și încă duplicitatea, complicitatea și abjecția atitudinii primului dictator comunist român și a echipei sale, din care făcea parte și Nicolae Ceaușescu, ar fi dovedite.

Închei cu o informație preluată azi de un ziar, din conferința susținută chiar ieri de către Vladimir Tismăneanu despre revoluția anticomunistă din Ungaria. În context, politologul a semnalat că, la aniversarea a 30 de ani de la acest eveniment, așadar în 1986, Corneliu Coposu și Ion Puiu, cei care aveau să readucă PNȚCD-ul pe scena politică românească post-comunistă, au semnat, alături de 300 de personalități europene, un document în care se afirma un adevăr inexorabil, revoluția anticomunistă de la Budapesta este tezaurul nostru comun. Vă mulțumesc. (aplauze)

 
Neculai Apostol (independent) - Mai este TVR un post public în slujba cetățenilor ?

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe domnul senator Apostol Neculai, și se pregătește domnul senator Arion Viorel, Grupul parlamentar al Alianței Dreptate și Adevăr PNL-PD.

 

Domnul Neculai Apostol:

Domnule președinte, doamnelor și domnilor senatori.

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o: "Mai este Televiziunea Română un post public în slujba cetățenilor?"

Constatăm permanent un comportament impropriu și nefiresc al postului național de Televiziune, care are tendința de a deveni mai comercial decât posturile particulare, chiar cu prețul sacrificării obligației de a informa opinia publică asupra unor teme de interes major național. Măcar pentru faptul că acest public este generos finanțat de contribuabil atât din buget, cât și din abonamentul obligatoriu, ar trebui să asigure informarea populației asupra unor subiecte de mare interes și actualitate, precum integrarea în Uniunea Europeană, beneficiile și costurile acestui proces, reformele instituționale. Fiind post public are, implicit, obligația mediatizării Programului de guvernare, informării populației asupra priorităților naționale, cât și un program mai amplu de aplicare a principiului transparenței instituționale și a liberului acces la informațiile publice, bineînțeles, stipulate prin lege, care, de asemenea, are nevoie de suportul atât al Televiziunii, cât și al Radioului național.

Un exemplu de neimplicare a Televiziune publice a fost acea reuniune comună în care președintele țării, primul-ministru, vicepremierii Guvernului, ministrul administrației și internelor, prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari ai marilor orașe, au abordat efectele complexe ale descentralizării și doar un post de televiziune, și acela particular, a prezentat evenimentul printr-o transmisiune în direct, conferindu-i importanța meritată. În acel moment, Televiziunea publică prezenta cu totul alte teme, lipsite de relevanță în raport cu tema de real impact pentru cetățenii României cu privire la reforma instituțională de mare profunzime și anume, descentralizarea.

Dragi colegi, consider că temele marginale naționale, abordate de postul public de Televiziune, structura unor proiecte defective, de prost gust - nu o spun numai eu, ci au spus-o și o spun oameni de mare cotație, cu expertiză în acest domeniu și destul de costisitoare, de genul "Mari români" -, dublate de alte emisiuni de divertisment siropos, telenovelistic, neimplicarea în promovarea unor programe de impact și interes național, cred că ar motiva intervenția Consiliului Național al Audiovizualului să determine comisiile de specialitate din Parlament, Senat și Camera Deputaților, să reanalizeze legislația de profil. Trebuie să conștientizăm că în toată Uniunea Europeană tendința dominantă este regionalizarea mass-media, descentralizarea, în primul rând, a posturilor de televiziune și radio publice, care pot fi mai aproape de cetățean, de interesele lui, și nu de interesele operatorilor acestor posturi publice. Este bine știut că aceste posturi publice de radio și televiziune, așa-zis regionale, nu prea au acoperire în teritoriu.

Nu cumva acest subiect "descentralizare" nu prea se vrea dezbătut și mediatizat în mass-media publice?

Aceasta trebuie să fie o temă de analiză profundă a celor care conduc destinele întregului spectru politic, este o temă majoră de interes național și chiar nu este bine să fie asumată doar de actuala coaliție la guvernare, ci de întregul spectru politic, pentru a-i da mai multă putere în luarea unor decizii majore.

Revenind la canalele naționale de televiziune, acestea - în loc să mediatizeze efectiv realizarea unor proiecte și programe economice și sociale concrete, palpabile, menite a convinge populația asupra viabilității lor - ne prezintă emisiuni anonime, de genul "Undeva, în România", sub falsa scuză că, astfel, s-ar putea vorbi de o reclamă mascată. De asemenea, este cunoscută practica, cam suspectă, după care, în pofida unui număr impresionant de angajați, multe dintre emisiuni sunt achiziționate de la producători externi posturilor, lucru ce ar trebui să alarmeze Consiliul de administrație al Televiziunii Române. O să ni se spună că în Uniunea Europeană aproape toate producțiile sunt externalizate. Da, domnilor din conducerea Televiziunii, sunt externalizate, dar nu au un număr atât de mare de angajați.

Doriți să știți, dragi colegi, cum se face selecția știrilor la postul național public de Televiziune? Da, se face pe criterii de senzațional, violență și sânge, cât mai multe atrocități, victime și nenorociri. În schimb, un fapt pozitiv, constructiv, demn de luat în seamă și care poate deveni un model care să poată fi multiplicat, nu poate fi o știre de presă, ceea ce este de nescuzat pentru Televiziunea publică. Dacă Televiziunea publică nu consideră necesar să abordeze temele de dezbatere de mare interes și real interes național, asumându-și atât condiția de a informa, cât și cea de a forma cetățenii, preferând o prestație lipsită de responsabilitate, atunci poate că ar trebui să reanalizăm în Parlamentul României atât calitatea managerială, cât și eficiența cheltuirii banilor publici. Este inadmisibil ca în goană de a acumula un rating cât mai amplu, cu orice preț, să fie sacrificat dreptul cetățenilor de a fi informați corect asupra deciziilor și problemelor majore ale țării, într-un context nou, european, care le pot determina, într-un fel sau altul, condițiile de viață și chiar viitorul acestei țări.

Surprinzând doar câteva aspecte la suprafață, fără a intra în profunzimea problemelor acestei instituții publice, se poate constata că Televiziunea Română este o instituție greoaie, puțin flexibilă, cu un puternic instinct de conservare, chiar cu toată întinerirea angajaților, lucru ce este îngrijorător pentru noi toți, deoarece această instituție publică, pe lângă rolul de mediatizare a unor proiecte de interes național, ea trebuie să-și asume și rolul de formator pentru cetățenii acestei țări, care, într-un fel sau altul, sunt și finanțatorii mass-media publice.

În finalul acestei declarații politice aș ruga ca aspectele surprinse de mine, în contextul unor întâlniri și dezbateri cu diferite segmente ale societății civile cum ar fi administrația publică, cercetarea științifică și mediul universitar, mediul de afaceri, asociații profesionale, organizații neguvernamentale, organizații guvernamentale de implementare a programelor economice și sociale ale Guvernului în regiunile de dezvoltare, sindicatele etc., să reprezinte o temă de analiză și dezbatere publică de interes național, cu implicarea efectivă a președintelui României, prin cele două comisii de specialitate, a președintelui României, a Guvernului României, prin instituțiile guvernamentale, și nu în ultimul rând, a Consiliului Național al Audiovizualului, prin președintele Ralu Filip, care afirma, cândva, că România are un surplus în a spune și un mare deficit în a face, aspect perfect valabil și pentru mass-media publice. Toate aceste instituții, cât și altele ce se consideră a fi necesare, constituite într-un anume departament, să-i spunem, special, care ar avea rolul de reformare a instituțiilor publice din mass-media, în vederea implicării acestora la mediatizarea procesului de reformă a instituțiilor statului, a unor proiecte naționale, economice și sociale, la formarea cetățenilor în a lucra și conviețui într-un spațiu european lărgit, cât și la realizarea brand-ului de țară, cât și a altor brand-uri sectoriale promise de actuala coaliție guvernamentală la început de guvernare și care a cam rămas în stadiu de promisiune, poate și din cauza crizei reformării mass-media publice. Vă mulțumesc.

 
Viorel Arion (PNL-PD) - Evoluția accidentelor rutiere, adevărat dezastru național.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul senator Arion Viorel, Grupul parlamentar al Alianței Dreptate și Adevăr PNL-PD. Vă rog, aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Viorel Arion:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori.

O statistică realizată de Poliția Română referitoare la situația accidentelor din București, în primele 9 luni ale acestui an, relevă faptul că au avut loc, numai în București, un număr de 532 de accidente grave, cu 81 de morți și peste 3000 de răniți.

În județul Hunedoara, județ pe care îl reprezint în calitate de senator, în anul 2005, au avut loc 662 de infracțiuni la regimul "Circulație rutieră", cu un total al accidentelor grave de 159 și un număr de 81 de morți și 122 de răniți. Bilanțul este și mai înspăimântător dacă ne referim la situația accidentelor la nivel național. Numai în primele 6 luni ale acestui an s-au constatat 10.997 de infracțiuni la regimul "Circulație rutieră", cu 2764 de accidente grave, din care au rezultat 976 de morți și 2257 de răniți.

Analizând evoluția accidentelor rutiere pe ultimul an, vom constata că dacă în anul 2005 avea 6871 de accidente grave, cu 2323 de morți, în anul 2005 am avut 6905 accidente grave, cu 2491 de morți. Poate cifrele nu reflectă suficient de convingător amploarea acestui fenomen. Să ne gândim că numărul morților din accidentele rutiere din anul 2005 reprezintă mai mult de jumătate din totalul populației orașului Aninoasa, dar și al orașului Geoagiu, iar numărul total al morților din accidentele rutiere din 2002 până în prezent reprezintă un număr aproximativ egal cu populația orașului Călan sau a orașului Simeria, ca să mă refer doar la câteva orașe din județul Hunedoara.

Există, la nivelul societății civile, campanii care își propun să limiteze proporțiile acestui adevărat dezastru național. Instituțiile statului sunt implicate serios în combaterea acestor evenimente, iar legiuitorul este receptiv la toate lacunele legislative și intenționează, prin viitorul Cod rutier, să limiteze proporțiile acestui fenomen.

Poate nu ar fi lipsit de interes să solicităm și Ministerului Educației și Cercetării un sprijin în acest sens. La o primă lectură a catalogului manualelor alternative pentru învățământul liceal, vom constata că nu există nici o referință la educația rutieră. Interesul scăzut pentru o astfel de disciplină este valabil și la învățământul gimnazial, asta în condițiile în care o statistică a Poliției rutiere a municipiului București releva, mai zilele trecute, că 45,9% din accidentele grave se produc din cauza traversărilor neregulamentare.

În anii de tristă amintire a regimului comunist, conducerea preventivă era ridicată la rang de lege. Prevenția și conducerea preventivă, educația rutieră, ca și campaniile de educare a populației sunt absolut necesare. În acest context, sprijinul școlii, al dascălilor este foarte important. În fond, putem considera că educația rutieră este, de fapt, o educație pentru viață. Există, din câte cunosc eu, un Program partenerial de prevenire și combatere a accidentelor rutiere, program inițiat de Ministerul Administrației și Internelor, prin Inspectoratul General al Poliției Române și derulat în colaborare cu Ministerul Educației și Cercetării, lansat chiar în acest an. În ianuarie 2006 a avut loc lansarea oficială a Programului partenerial de prevenire și combatere a accidentelor rutiere, intitulat sugestiv "Stop accidentelor rutiere, viața are prioritate!", program inițiat de către Inspectoratul General al Poliției Române în colaborare cu alte instituții ale statului, reprezentanți ai societății civile și mass-media, derulat în perioada 19 ianuarie - 31 iulie 2006. De astfel de programe, de astfel de inițiative societatea românească are nevoie. În toate țările Uniunii Europene se pun în aplicare politici guvernamentale destinate programelor de prevenire a accidentelor. Anul trecut, Franța a alocat 254.000.000 euro pentru campania privind siguranța pe drumurile publice, în timp ce Irlanda a cheltuit de la buget 30.000.000 de lire în același scop. Iată de ce este nevoie de o mai mare implicare a instituțiilor statului în combaterea acestui fenomen, alocarea unor sume de la buget în acest scop și monitorizarea continuă a rezultatelor. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
Mihail Lupoi (PNL-PD) - (neprezentată în plen) - Don Quijote și Sancho Panza.

Rog ca declarația politică a domnului senator Mihail Lupoi să fie multiplicată, difuzată la senatori și să fie prinsă în stenogramă.

 

Domnul Mihail Lupoi:

"Don Quijote și Sancho Panza".

Domnule președinte, doamnelor și domnilor senatori.

De câteva săptămâni, asistăm la un soi de efervescență a scenei politice, ca urmare a unor lupte intestine, menită să creeze premisele unei potențiale crize politice. Tot mai mulți lideri sau foști demnitari publici folosesc în discursurile lor oratorice o serie de caracterizări sau chiar acuze directe - asupra anumitor partide politice din care s-au lansat sau cu care au colaborat ani de-a rândul - ce dovedesc lipsa unor esențe lingvistice. De exemplu, observăm că, în ultima vreme, sunt utilizate frecvent - atât în mass-media, cât și în conferințele politice - cuvinte cu caracter incriminatoriu de genul: "Oligarhi" sau "dizidență". Nereușind nici unul din scenariile de destabilizare a ultimului dintre partidele politice istorice rămase în arenă, s-a trecut la varianta ultimă de avarie: crearea unei noi formațiuni politice paralele. Lume-lume, "veniți, privighetorul cântă!". Aflat în convalenscență, după șocuri electrice MegaPower și aterizarea forțată pe cauciucurile Tofan, pacientul de la Predeal - "bolnavul închipuit" -, alături de Valerică Fără-Frică, precum Don Quijote alături de Sancho Panza, a început să se lupte cu morile de vânt. Simțindu-se nebăgați în seamă și neînțeleși decât de vreo doi-trei ratați ca ei, cei doi politicieni amestecă noțiuni și fapte cu intențiile lor nedefinite.

Astfel, folosind cuvinte precum "oligarhia" (forma de conducere a statului în care puterea politică și economică este deținută de un număr restrâns de persoane, denumite și "oligarhi"), al cărei înțeles nu-l stăpânesc, ei nu reușesc decât să fie niște palizi "disidenți" ("disidența" reprezentând un grup de persoane cu opinii diferite de acelea ale majorității, sciziunea formată prin acțiunea unui astfel de grup, care face parte din aceeași formațiune), care vor cădea în anonimatul din care tocmai începuseră să iasă.

Din câte se poate observa, a vorbi în România de oligarhie în rândul unui partid de la putere presupune, în egală măsură, crearea premisei unei anarhii economice și controlarea pieței printr-o serie de măsuri numai în avantajul unor anumite grupuri. Mai mult, se favorizează și apariția unor factori politici ce ar putea crea premisele unui viitor totalitarism financiar și social-politic.

Se poate, astfel, analiza că, dacă există oligarhie, atunci putem spune că aceasta se manifestă în toate partidele politice, indiferent dacă sunt la putere sau în opoziție, în sfera parlamentară sau extraparlamentară. Putem spune că avem oligarhi mai mari sau mai mici în toată societatea publică, fie ea civică sau politică. Atunci cei care critică și acuză un anumit partid că este înconjurat de oligarhi dovedesc o demagogie crasă, poate și datorită faptului că, din frustrarea de a nu putea fi oligarhi, preferă să atribuie această titulatură tuturor oamenilor de afaceri prosperi sau tinerilor cu spirit antreprenorial. Aceste atitudini mă fac să mă simt ca înainte de 1989.

În schimb, devine la modă calitatea de "disidenți". În speranța de a capta cu orice preț interesul public și naivitatea electorilor de rând, foarte mulți politicieni se martirizează, în încercarea de a-și justifica anumite atitudini și fapte rezultate din neputința de a face față provocărilor vieții, inclusiv celor politice. Cei care se autointitulează "disidenți" își găsesc adversarii în "oligarhi", pentru a-și justifica, astfel, rolul și acțiunile lor de manipulare populistă a opiniei publice.

Din păcate, așa-zișii "disidenți" nu vin cu ceva nou, cu o strategie de reformă reală a societății românești, bazată pe studii, analize și cercetări practice, ci apar cu o propunere de struțo-cămilă, pe un model pseudo-elvețian, creație a unor persoane din "culisele politicii românești".

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Încheiem, aici, partea de declarații politice.

 
   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 30 noiembrie 2021, 15:25
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro