Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 20 decembrie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.202/29-12-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-12-2018 (comună)
12-12-2018
10-12-2018
05-12-2018
28-11-2018 (comună)
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 20-12-2006 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 20 decembrie 2006

  1. Alocuțiuni consacrate aderării României la Uniunea Europeană.

 

Ședința a început la ora 16,17.

Lucrările au fost conduse de domnul Nicolae Văcăroiu, președintele Senatului. Din prezidiu a făcut parte domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților.

(Se intonează imnul național al României; Se intonează imnul Uniunii Europene).

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Doamnelor și domnilor,

Stimați invitați,

Președintele României, domnul Traian Băsescu. (Aplauze)

Domnule președinte al României, Traian Băsescu,

Domnule prim-ministru,

Vreau să anunț și invitații noștri de astăzi.

Permiteți-mi să-i prezint: Majestatea Sa - fostul suveran al României - Regele Mihai I (Aplauze),

Domnul Ion Iliescu, fost președinte al României (Aplauze),

Domnul Emil Constantinescu, fost președinte al României (Aplauze),

Reprezentanții, la nivel de președinți, ai Curții Constituționale, Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curții de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, conducători ai altor autorități și instituții, președinți ai partidelor parlamentare, reprezentanți ai cultelor religioase, Prea Fericitul Patriarh Teoctist (Aplauze), Eminența Sa, Emil Robu, (Aplauze), șefi ai misiunilor diplomatice reprezentante în România (Aplauze).

Doamnelor și domnilor,

Ședința solemnă de astăzi a Parlamentului României este consacrată unui eveniment politic major din viața poporului român: aderarea la Uniunea Europeană, începând cu 1 ianuarie 2007.

Este un moment istoric care încununează voința politică și eforturile desfășurate de națiunea română de-a lungul întregii perioade de după Revoluția din Decembrie 1989.

Cu prilejul acestui moment festiv se cuvine să aducem un omagiu fierbinte întregului popor român, care a suportat rigorile reformei, pentru a ne compatibiliza cu valorile și normele europene, clasei politice, care a înțeles mersul istoriei și interesul nostru național, societății civile, care a sprijinit cu toată puterea înfăptuirea acestui obiectiv strategic.

Este, totodată, un bun prilej pentru a sublinia faptul că Parlamentul - ca expresie a voinței naționale și ca principal for legislativ al țării - a avut și el un rol important, pe care cred că l-a îndeplinit în mod onorabil.

Armonizarea legislației românești cu legislația comunitară și preluarea acquis-ului comunitar au reprezentat pentru noi obiective prioritare pe care le-am realizat și care au cântărit greu în decizia favorabilă a forurilor europene.

Vreau să afirm aici, cu toată responsabilitatea, că aderarea la Uniunea Europeană n-a fost opera doar a unui partid, a unui Guvern sau a unei personalități. Ea a fost opera tuturor celor care au muncit pentru realizarea acestui obiectiv. Cu toții trebuie să fim mândri că am pus câte o cărămidă la noua arhitectură europeană, în care România ocupă locul pe care și l-a dorit și pe care-l merită.

Doamnelor și domnilor,

Prezența la ședința noastră solemnă a membrilor Corpului diplomatic, îmi oferă prilejul de a mulțumi celor 25 de țări membre ale Uniunii, parlamentelor acestor țări și Parlamentului European, pentru ratificarea Tratatului de aderare, precum și Comisiei Europene pentru sprijinul dat, dar și pentru exigența manifestată în întregul proces de pregătire a aderării.

Aș vrea să-i asigur pe toți că Parlamentul României va fi un partener activ și responsabil în consolidarea Uniunii și a rolului său în promovarea păcii, democrației, stabilității și prosperității în Europa și în lume.

Cu aceste gânduri, declar deschisă ședința solemnă comună a Senatului și Camerei Deputaților consacrată apropiatei noastre aderări la Uniunea Europeană.

Vă rog să-mi permiteți să dau cuvântul domnului Traian Băsescu, președintele României. (Aplauze).

Domnul Traian Băsescu:

Domnilor președinți ai Camerelor Parlamentului României,

Domnule prim-ministru,

Onorați membri ai Parlamentului României,

Distinși invitați,

Membri ai Corpului Diplomatic,

Cetățeni ai României,

Acum doi ani, pe 20 decembrie 2004, în fața acestui înalt for politic depuneam jurământul în calitate de președinte al României, și-mi propuneam ca integrarea în Uniunea Europeană să constituie o prioritate majoră de politică externă, dar și de evoluție pozitivă a României.

Zilele trecute, la Bruxelles, Consiliul European a consemnat la cel mai înalt nivel politic încheierea procesului care marchează aderarea României la Uniunea Europeană.

Două fraze concise, dar de o excepțională valoare politică, vor rămâne de acum înainte în istoria României, dar și în istoria Uniunii Europene: "Consiliul European salută călduros aderarea României și Bulgariei, ca state-membre cu drepturi depline ale Uniunii, de la 1 ianuarie 2007. Aderarea celor două state va marca finalizarea celui de-al 5-lea proces de extindere".

Dragi români,

De la această tribună mă adresez dumneavoastră, celor care, cu răbdare și tenacitate extraordinare, ați acceptat efortul, adesea uriaș, pentru ca România să-și reia locul în familia de care este legată prin valori și principii.

Grație dumneavoastră, data de 1 ianuarie 2007 va intra în istoria poporului român ca un moment de cotitură ireversibilă spre un viitor mai sigur și mai prosper.

Permiteți-mi să folosesc acest prilej pentru a aduce totodată un omagiu celor care, în 1989, au plătit cu prețul vieții dorința ca România să fie astăzi aici.

Acest drum nu puteam să-l parcurgem singuri. Am avut nevoie de sprijin și încurajare, dar mai ales de solidaritatea partenerilor noștri europeni. Mă refer, deopotrivă, la instituțiile europene, Comisia și Parlamentul, dar și la statele-membre ale Uniunii Europene. Le-am avut în permanență alături și pentru aceasta le mulțumesc și le suntem recunoscători.

În același timp, însă, consider că meritul aderării României la Uniunea Europeană este în primul rând meritul poporului român. Nimeni nu ar fi putut să aducă România în Uniunea Europeană, dacă românii nu ar fi crezut în acest obiectiv.

Aderarea României la Uniunea Europeană a fost obiectivul care a unit în jurul lui întreaga societate românească. A fost obiectivul care s-a ridicat deasupra intereselor politice, de grup sau individuale. De la data depunerii cererii de aderare a României la Uniunea Europeană, în luna iunie 1995, toate guvernele aflate la putere, toate formațiunile politice care au trecut prin Parlamentul României, toți liderii politici și formatorii de opinie au promovat constant și consecvent acest obiectiv. Din acest punct de vedere, consider că meritul aderării României la Uniunea Europeană este un merit colectiv.

Principala beneficiară a aderării este în primul rând generația tânără a României. Avem tineri talentați, care s-au format deja în spiritul și în valorile democrației. Sunt încrezător că ei vor avea energia, dinamismul și entuziasmul de a prelua de la noi această îndatorire, de a o duce mai departe. De aceea, ei sunt cei spre care se îndreaptă, în primul rând, gândul meu. Pe ei îi încurajez să valorifice oportunitatea apartenenței noastre la Uniunea Europeană, pentru că o fac în primul rând pentru ei, pentru viitorul lor. Sunt sigur că ei vor reuși să recupereze decalajele care ne despart în acest moment de Uniunea Europeană, și că vor transforma România într-o țară prosperă, un exemplu de reușită pentru construcția europeană.

Doamnelor și domnilor,

Tocmai pentru că ne pregătim să începem o nouă pagină a istoriei României, și pentru că purtăm o amprentă istorică dificilă, este momentul să ne încheiem socotelile cu trecutul comunist, iar declarația prezentată în ședința comună din 18 decembrie a avut menirea tocmai de a arunca o privire lucidă asupra a ceea ce a însemnat regimul comunist.

Pentru a putea merge înainte, am considerat că trebuie să judecăm corect și ferm trecutul nostru. Trebuie să ne eliberăm definitiv de tarele trecutului și să ne mobilizăm pentru aceea ce urmează de acum încolo.

Spiritul european, modul de a gândi și regulile europene se instalează treptat în viața românilor, iar din acest punct de vedere suntem gata pentru momentul 1 ianuarie 2007. Felul în care vom începe această nouă pagină a istoriei noastre depinde în bună măsură de noi.

Consiliul European de la Bruxelles a consfințit intrarea României în Uniunea Europeană, dar s-a pus doar prima cărămidă la temelia integrării pe deplin a României în această structură. Aderarea nu este sinonimă cu integrarea, și nici cu modernizarea deplină a României, obiectivul nostru final.

Adevărata noastră provocare, începând din acest moment, constă în valorificarea deplină a șanselor pe care ni le oferă aderarea la Uniunea Europeană. Depinde numai de noi să transformăm statutul de membru al Uniunii Europene, într-un succes, atât pentru România, cât și pentru proiectul european.

Pentru a reuși și de această dată, obiectivul integrării va avea nevoie, poate chiar mai mult decât aderarea, de sprijinul întregii societăți românești și de consensul întregului spectru politic.

Nu trebuie să uităm nici un moment că adevărata miză a perioadei postaderare o reprezintă binele românilor și modernizarea României.

Și când spun români, mă gândesc la toți cei care se consideră români, indiferent unde se află ei acum. Europa nu separă, Europa unește. Spiritul european și dorința de a-i fi bine României ne vor ține pe toți aproape.

Stimați parlamentari,

Dragi compatrioți,

Sărbătorim acum un moment important pentru România, și este firesc să ne bucurăm. Trebuie, însă, să evităm riscul de a cădea în capcana unei relaxări după aderarea propriu-zisă. Relaxarea s-ar putea instala cu mare ușurință, prin simplul fapt că vor dispărea presiunile existente din perioada de preaderare.

Trebuie să dăm dovadă de realism și responsabilitate în continuare. Ne-am asumat o serie de angajamente pe care acum trebuie să ni le respectăm. Acum, mai mult ca niciodată, avem nevoie de instituții ale statului funcționale și performante, în care cetățenii să se simtă pe deplin reprezentați și în care cetățenii români să aibă încredere.

Trebuie să fim competitivi, să recuperăm decalajele față de media Uniunii Europene, și să oferim tuturor cetățenilor noștri șanse egale și un nivel de trai așa cum și-l doresc.

Pentru a privi cu claritate dincolo de 1 ianuarie 2007 și pentru a folosi la maximum oportunitățile oferite de apartenența la Uniunea Europeană, trebuie să ne concentrăm întreaga atenție asupra strategiei postaderare, care să aducă coerență acțiunii noastre interne și o viziune clară despre modernizarea României.

Vocația noastră europeană trebuie să rezulte și din maniera în care dorim să configurăm și să construim identitatea și obiectivele României în etapa postaderare.

Absorbiți până acum de grija de a îndeplini la timp criteriile aderării, trebuie să recunoaștem că am pus în plan secund dezbaterea publică pe marginea acestor teme care afectează direct viața cotidiană a cetățeanului român.

Intrăm într-o Europă cu cetățeni tot mai eurosceptici, cetățeni care au sentimentul că proiectul european nu răspunde neapărat preocupările lor directe.

Acei politicieni din statele -membre, care nu au acordat timp și disponibilitate pentru dialogul cu cetățenii, au plătit un preț politic important.

E cazul să învățăm din eșecul altora și să nu fim indiferenți și surzi la temerile cetățenilor. Trebuie să le explicăm, trebuie să ne pregătim pentru a face față întrebărilor absolut firești și justificate. Trebuie să-i familiarizăm cu instituțiile europene și să îi implicăm în temele de interes european.

Doamnelor și domnilor,

Intrăm într-o Europă aflată în plin proces de recalibrare a instituțiilor sale și de reevaluare a proceselor de perspectivă.

În ceea ce ne privește, aș spune că această realitate are și părți bune și părți mai puțin bune. Partea bună este că vom fi participanți direcți la reconfigurarea viitorului Europei, iar partea mai puțin bună este că unele procese vor avansa mult mai lent decât ne-am dori.

Aș vrea, însă, să fiu foarte bine înțeles. Nu sunt un eurosceptic. Europa și-a găsit întotdeauna resursele și voința pentru a-și construi propria relansare, iar aceste resurse au venit tocmai din solidaritatea și forța politică, economică și socială a statelor care o compun.

România nu și-a propus să adere pentru a fi doar un alt stat-membru al Uniunii Europene. Este important ca intrarea noastră în Uniune să se facă cu demnitate. Este de datoria noastră să convingem partenerii europeni că primirea României în Uniunea Europeană se realizează nu numai în beneficiul nostru, dar și al construcției comune.

Uniunea Europeană are nevoie de o capacitate întărită de a acționa într-un mediu politic, economic și social globalizat. România nu va fi un spectator pasiv, ci din contră, își va asuma partea de solidaritate și responsabilitate europeană.

România trebuie să arate Europei că se poate conta pe ea, și că familia europeană a primit nu numai un nou stat-membru, dar și un plus de sprijin pentru proiectele sale. Să ne impunem să fim surpriza plăcută a Uniunii Europene.

Doamnelor și domnilor,

Suntem a șaptea țară din Uniunea Europeană sub raport demografic și a doua ca mărime dintre noile state-membre, după Polonia.

Este un argument important pentru viitorul nostru rol în interiorul Uniunii, dar nu suficient pentru a ne impune.

Prestigiul nostru și recunoașterea contribuției pe care o aducem Uniunii, trebuie să vină din capacitatea noastră de a genera creștere economică, din instituții necorupte, privatizări transparente, adjudecări corecte de contracte, o infrastructură la standarde europene, un mediu curat, spitale bine dotate, învățământ reformat.

Pe scurt, din aportul real la competitivitate, securitatea și coeziunea ei internă la consolidarea unui rol internațional pe măsura potențialului și viziunii sale, este contribuția esențială pe care România o poate aduce Uniunii Europene.

Rezultatele economice încep să fie în favoarea noastră. Avem o forță de muncă relativ tânără și suficient de bine calificată. Suntem un stat cu importante conexiuni, atât în sud-estul Europei, cât și la est de granița externă a Uniunii. Marea Neagră se va învecina direct cu Uniunea Europeană. Este un câștig geostrategic, dar și o responsabilitate sporită pentru noi, în securizarea spațiului european.

Stimați parlamentari,

Dragi români,

Împreună am parcurs un drum important. Suntem parte a Uniunii Europene. Împreună trebuie să mergem mai departe și să contribuim la construcția Europei unificate și puternice.

Ceea ce nu trebuie să uităm nici un moment este că Europa și viitorul nostru european se construiesc în primul rând în România. Așa cum spuneam acum doi ani, lupta pentru integrare se dă și se câștigă în România.

Dacă vom reuși acasă, putem să ne alăturăm, fără ezitare, celor care împărtășesc viziunea unei Uniuni puternice, prospere și prezente pe scena mondială, o Uniune care atrage și inspiră, o Uniune care este respectată și ascultată, un model de democrație, prosperitate economică, securitate și bună vecinătate, în care fiecare dintre noi, cetățean sau stat-membru, contează.

Vă mulțumesc și vă urez tuturor "La mulți ani!" în familia europeană. "Sărbători fericite!" (Aplauze)

Domnule președinte,

Aș avea o mare rugăminte la dumneavoastră și la plenul celor două Camere ale Parlamentului României. noi toți spunem că vom fi un partener, o țară membră a Uniunii Europene care-și va respecta angajamentele.

Vreau să vă spun, fără a intra în nici un fel de detaliu, că am auzit în timpul Consiliului European de la Bruxelles, următoarea remarcă: "Se vede că am fost de acord să intre România în Uniune, și România a făcut slow down. Nu și-a respectat angajamentul legat de Agenția Națională de Integritate."

Am marea rugăminte: în cele câteva zile care au mai rămas, să dăm o probă a seriozității noastre, cu total respect pentru punctul de vedere al Parlamentului, pentru forma pe care această lege trebuie s-o aibă.

Vă mulțumesc mult.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Dau cuvântul domnului Călin Popescu-Tăriceanu, prim-ministru al Guvernului României. (Aplauze)

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu:

Domnule președinte al României,

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Distinși invitați,

Stimați membri ai Corpului diplomatic,

Marcăm astăzi, prin această sesiune festivă, un moment de uriașă bucurie pentru toți românii și un moment istoric pentru România: aderarea la Uniunea Europeană pe 1 ianuarie 2007.

Se spune în popor, însă, că bucuria mai ia și mințile. Ar fi o eroare pentru România ca această vorbă să se adeverească acum. Poate unii vor fi dezamăgiți de ce voi spune. Este, însă, de datoria mea, ca prim-ministru, să atrag atenția că aderarea la Uniunea Europeană nu este biletul câștigător la loterie, care ne face pe toți, instantaneu, bogați, celebri și fără griji.

Dar aderarea la Uniunea Europeană deschide pentru noi toți, cetățeni, comunități locale, întreprinderi, instituții, posibilități uriașe pentru viitor asemenea celor din Uniunea Europeană.

Peste 12 zile, România va fi stat cu drepturi depline al Uniunii Europene. Și, totuși, pe 1 ianuarie nu ni se va rezolva toate problemele. Vom avea, însă, acces la soluții mai multe și mai eficiente, pentru a rezolva aceste probleme și pentru a ne construi viața pe care o dorim.

În perioada 2007-2013 vom beneficia de fonduri europene în valoare de aproape 32 miliarde de euro. Vom investi acești bani în domenii strategice pentru a ne moderniza. Vom lua parte la procesul de decizie în cadrul instituțiilor europene. Aceasta ne va permite să ne promovăm activ interesul național și să nu mai suportăm pasivi consecințele deciziilor luate de alții pentru ei și pentru noi.

Evident, schimburile comerciale și investițiile vor crește. Acestea vor aduce cu sine locuri de muncă mai multe și mai bine plătite. Cetățenii români vor putea călători liber în Europa, iar, în timp, libertatea forței de muncă românești va fi deplină. Statul român se va moderniza prin preluarea normelor și procedurilor europene și prin finalizarea reformelor instituționale. Asta înseamnă că statul român va putea răspunde mai eficient nevoilor cetățenilor săi.

Ați observat, poate, că am vorbit la viitor. Așa cum am spus, acest viitor nu se va împlini pe 1 ianuarie 2007, dar nici nu intră într-un orizont de timp nelimitat.

Avem angajamente cu termene clare față de Uniunea Europeană, care trebuie respectate. Ultimul raport de monitorizare al Comisiei Europene stabilește termene de acțiune pentru prima parte a anului 2007, în diferite domenii, din care citez: justiție, combaterea corupției, agricultură, domeniul sanitar-veterinar.

Avem, de asemenea, termene pentru finalizarea procesului de aliniere la acquis-ul comunitar și perioade de tranziție strict delimitate în domenii ca: libera circulație a serviciilor, libera circulație a capitalurilor, concurență, agricultură, energie, impozitare, protecția mediului înconjurător. Toate acestea ne obligă.

Dacă am reușit să îndeplinim obiectivul strategic de a adera la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, secretul succesului este simplu: onestitatea și munca.

Spun onestitate, pentru că nu am făcut promisiuni lipsite de acoperire și am crezut sincer în valorile și normele europene.

Angajamentul meu personal, ca prim-ministru, este să continuăm să ne respectăm ceea ce ne-am asumat. Spun muncă, al doilea element de care vorbeam, pentru că Uniunea Europeană nu dă nimic nimănui, nici măcar statelor-membre.

De oportunitățile pe care le oferă Uniunea Europeană beneficiază toți cei care îndeplinesc criteriile pentru a fi membri și respectă regulile jocului european în interiorul Uniunii. Iar aceasta înseamnă muncă susținută, implicare și viziune, atât în timpul procesului de pregătire pentru aderare, cât și în noua calitate, în cadrul Uniunii Europene.

Întrucât suntem în perioada în care celebrăm căderea dictaturii, să ne reamintim acum, cum timp de 45 de ani comunismul a încercat să ne inducă ideea că statul dă cetățenilor, după cum vede el nevoile lor și după așa-zisa sa mărinimie, indiferent de cât ar munci oamenii.

Acum, una din primele lecții pe care ni le-a predat Uniunea Europeană a fost la antipozi: nimic nu se dă, totul se câștigă prin muncă, prin onestitate, prin implicare, prin acțiune, prin loialitate față de valorile și principiile europene.

Pentru România, o țară pe care comunismul a încercat să o golească de valori fundamentale, aceasta este cea dintâi lecție pe care ne-o oferă integrarea europeană.

Munca, onestitatea, seriozitatea, acțiunea, respectarea unor valori și principii sunt instrumentele succesului în viața Uniunii Europene, nu șmecheria, nu pasivitatea și nepăsarea. De aceea, în Europa succesul este solid și pe termen lung.

Doamnelor și domnilor,

Cred cu sinceritate că toți cei care suntem în această sală avem de învățat din această lecție europeană, indiferent de instituția pe care o reprezentăm, de culoarea politică pe care o avem, de mediul social din care facem parte, de ambițiile politice sau sociale, sau personale, pe care le avem.

Niciunul dintre noi nu este deasupra valorilor și principiilor care stau la baza proiectului european, la fel cum nici unul dintre noi nu poate ignora regulile și normele europene, dacă vrem cu adevărat să transformăm integrarea europeană în beneficii concrete pentru cetățenii români.

Am spus că Uniunea Europeană nu ne dă succesul pe tavă, dar Uniunea Europeană ne provoacă la succes, adică ne îndeamnă la muncă, dar ne arată și ce avem de câștigat dacă ne facem treaba corect.

Tocmai pentru că mai avem atât de mult de lucru, a venit momentul și pentru clasa politică românească să iasă din tiparul sau specificul dâmbovițean, a venit momentul să punem punct discursurilor goale de conținut și declarațiilor fierbinți. Desigur, poate, atunci, unii din cei care s-au obișnuit să fie pe prima pagină a ziarelor, își vor pierde acest loc de onoare. Dar clasa politică, sunt convins, va câștiga în respectabilitate și credibilitate în fața cetățenilor. Românii știu foarte bine că sunetul săbiilor de pe scena politică nu creează nici locuri de muncă și nici nu dă căldură în case. Cel mult, umple rubrica de divertisment din viața lor, ceea ce este, după părerea mea, totuși, trist. Rolul unui om politic nu este să se distreze, ci să vină cu soluții pentru oameni, să fie eficient, să facă ceea ce promite.

În aceste condiții, vă provoc și eu să facem împreună un exercițiu care să ne pregătească pentru politica de nivel european. Vă invit la o dezbatere onestă asupra strategiei României, pentru perioada postaderare.

La nivelul Guvernului am elaborat deja acest document, dar vrem să-l promovăm doar după ce-l supunem unei dezbateri publice, la care să participe și să-și aducă contribuția puterea, opoziția și societatea civilă. Documentul a fost transmis liderilor partidelor parlamentare, spre analiză, în această săptămână, mai exact chiar astăzi.

Sper să începem anul 2007 printr-un consens asupra direcției strategice pe care o va urma România în Uniunea Europeană.

Responsabilitățile nu se opresc aici pentru clasa politică. Este obligatoriu ca reformele demarate în perioada de preaderare să continue în ritm susținut.

Am acționat pe numeroase paliere: reforma justiției, reforma proprietății, lupta împotriva corupției, reforma administrației publice, reforma sănătății, reforma agriculturii, reforma educației. Mai sunt legi de adoptat, sunt acte normative de aplicat, sunt bune practici de respectat.

Sunt tentații care ar trebui înfrânte, mai ales în condițiile în care în următorii șase ani România va putea accesa cele aproape 32 de miliarde de euro.

Poate unii din administrație se gândesc că pot drena din acești bani în buzunarele proprii. Eu le atrag atenția că se înșală și mai bine să renunțe dinainte de a încerca, pentru a nu face mai mult rău cetățenilor români.

Pe scurt, avem de muncă. Clasa politică poate și să accelereze, dar și să încetinească reformele. Eu vă provoc să mergem până la capăt, tocmai pentru a avea succes și a ne fructifica oportunitățile europene.

Doamnelor și domnilor,

Responsabilitățile nu se opresc, evident, doar la clasa politică. Toate instituțiile publice românești se găsesc în fața unui examen major. În Uniunea Europeană criteriul de evaluare a instituțiilor este eficient. A venit momentul ca și la noi să fie așa. În unele cazuri, avem deja un cadru legal care permite instituțiilor statului să-și îndeplinească atribuțiile eficient, cum ar fi: independența și profesionalizarea justiției, reforma administrației publice, introducerea unui sistem bazat pe calitate în educație. Mai avem încă unele măsuri de luat, precum încheierea procesului de descentralizare, astfel încât să aducem decizii aproape de cetățean sau, în alt plan, consolidarea reformei justiției. Cât privește Guvernul, vă asigur că noi vom merge mai departe și vom lua măsurile ce se impun.

Succesul acestor măsuri depinde nu numai de sprijinul Parlamentului, de care este evident că avem nevoie, ci și de modul în care ele sunt puse în practică de cei care lucrează efectiv în aceste instituții. Cu alte cuvinte, responsabilitatea pentru succesul european al României există nu numai la nivelul Executivului și al clasei politice, ci și în administrația locală, în tribunale, în școli, în absolut toate instituțiile ce sunt în slujba cetățeanului.

Doamnelor și domnilor,

Succesul integrării se va măsura și în micile succese pe care fiecare dintre români le va repurta în viața sa de zi cu zi.

Aș vrea să dăm jos integrarea europeană de pe piedestalul pe care, prin discursurile noastre publice, se pare că am pus-o. Integrarea europeană nu este ceva abstract, un obiectiv în sine sau o acțiune de bifat. Integrarea europeană este un fapt de viață cotidiană, pentru fiecare român.

Dacă ne integrăm cu succes, adică ne respectăm angajamentele asumate față de partenerii noștri europeni, facem reformele, muncim și respectăm valorile europene, acest lucru se va vedea în viața noastră de zi cu zi. Vom avea slujbe mai bune, vom avea salarii mai mari, vom putea să călătorim în țări la care mulți doar visau, copiii noștri vor putea să învețe la școli și la facultăți mai bune.

De aceea, cred cu sinceritate că dincolo de evaluările ce vor veni în timp de la Comisia Europeană, succesul integrării europene a României se va măsura în lucruri simple: realizările din viața fiecărui cetățean, acele bucurii ce țin de familie, de carieră, de timp liber și de bunăstare personală. Cu alte cuvinte, adevărata unitate de măsură a succesului integrării va fi normalitatea din viața românilor.

Aderarea la Uniunea Europeană este o realizare la care întreaga societate românească a contribuit și pentru care doresc să mulțumesc tuturor cetățenilor noștri, pentru eforturile și încrederea lor.

Am convingerea că aderarea la Uniunea Europeană va fi benefică României și tuturor cetățenilor săi.

Privesc spre România europeană cu încredere. Românii știu să-și obțină succesul prin muncă, au demonstrat-o și vor fi adevărați cetățeni europeni.

La mulți ani, România! La mulți ani, Europa!

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc, domnule prim-ministru.

Invit la cuvânt pe domnul senator Hașotti Puiu, reprezentantul Grupului parlamentar al P.N.L.-P.D. din Senat.

Domnule senator, aveți cuvântul.

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Majestate,

Prea Fericite Părinte Patriarh,

Domnule președinte al României,

Domnule prim-ministru,

Domnilor președinți ai Senatului și Camerei Deputaților,

Distinși invitați,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Să-mi dați voie, din capul locului, să fiu convins că astăzi și aici, în această ședință solemnă a Camerelor reunite ale Parlamentului, cu toții suntem stăpâniți de o profundă emoție.

Această stare de spirit vine din însuși faptul că reuniunea senatorilor și deputaților, reprezentanți legitimi ai cetățenilor acestei țări, este ultima care are loc într-o Românie aflată în afara Uniunii Europene. Pragul istoric pe care cu toții îl vom trece la 1 ianuarie 2007 este, fără nici o îndoială, o dată memorabilă în destinul poporului și al țării noastre.

Semnificațiile profunde ale evenimentului nu pot lăsa indiferent pe nici unul dintre compatrioții noștri. Este, cu siguranță, motivul pentru care recurgerea la cuvinte mari devine aproape irepresibilă. Numai că, de această dată, cuvintele mari sunt într-o perfectă concordanță cu realitatea.

Drept pentru care, nu mă sfiesc a spune că intrarea României în Uniunea Europeană este rodul unei opere naționale colective, pentru a cărei împlinire se cuvine a omagia, fără nici o reținere, toate energiile individuale și colective ale cetățenilor României și ale tuturor instituțiilor statului, care au contribuit într-o măsură sau alta, la fericitul deznodământ de care ne mai despart nici două săptămâni.

Am convingerea că, dincolo de disputele și divergențele, altfel absolut firești într-o democrație autentică, dintre forțele politice de la noi, care din 1990 încoace s-au aflat la putere sau în opoziție, românii și-au demonstrat lor înșiși, dar și comunității internaționale, că își pot da mâna și pot conlucra cu folos, cum au făcut-o de atâtea ori de-a lungul istoriei lor, în numele interesului național fundamental.

Nu fără ezitări și reculuri, nu fără controverse acerbe într-o privință sau alta, nu fără exasperante și pe termen lung, inutile ciocniri de idei și viziuni teoretice.

Nu! Nimic din toate acestea și încă multe asemenea nu au lipsit din mersul nostru ca stat și ca națiune către Europa, cel puțin de la 1 februarie 1993 încoace, dată la care România a încheiat la Bruxelles Acordul de asociere, document care a devenit din acel moment baza legală a relațiilor dintre Uniunea Europeană și România.

Doamnelor și domnilor,

Apartenența și vechimea spațiului nostru de cultură și civilizație la Europa propriu-zisă este o realitate istorică incontestabilă. De altfel, acesta a fost și fundamentul pe care statul român modern, elitele sale politice și culturale, formate, să nu uităm, majoritar în marile centre de civilizație ale Occidentului, au putut așeza eforturile naționale în direcția sincronizării românilor cu tendințele, cerințele și ritmul Europei dezvoltate.

O vastă și temeinică literatură, la care au contribuit personalități de primă mână în domeniul istoriei, filozofiei, politologiei, sociologiei, literaturii și artei, ne stă la dispoziție pentru a ne ajuta să înțelegem trăsăturile de căpătâi ale epocii modernizării României, modernizare, repet, întreprinsă cât și cum s-a putut în fiecare etapă din acest îndelungat proces istoric, cu ochii și cu mintea ațintite asupra Europei civilizate.

Desigur, au existat, din această perspectivă, și mult discutate forme fără fond, dar per total se poate afirma că în special după Marea Unire, România a avut de câștigat de pe urma strădaniilor, nici puține și nici ușoare, de racordare la Europa.

Reluând concluzia unui recent studiu privind raportul dintre noi, ca țară și popor, cu Europa, subliniez că modernizarea României în perioada 1859-1939 a reprezentat cu toate limitele, neîmplinirile și stagnările provocate de crize, un succes.

Declanșarea celui de-al doilea război mondial a întrerupt un proces care conducea România spre integrarea reală și definitivă în Europa civilizată.

După cum bine se știe, sfârșitul marii conflagrații mondiale nu a adus cu sine, nici românilor și nici altor popoare din Europa centrală și de sud-est, căzute în sfera de dominație sovietică, reluarea cursului firesc de evoluție organică spre modernizare, în consonanță cu Europa liberă și democratică.

Nu mă voi opri asupra perioadei 1945-1989, întrucât, cu numai două zile în urmă, și tot în acest loc, raportul Comisiei prezidențiale ne-a înfățișat tabloul binefacerilor regimului comunist, după cum nu mi-am propus să întreprind nici măcar un inventar al acțiunilor concrete ale diferitelor guverne pe care România le-a cunoscut din 1990 încoace, acțiuni menite a așeza România democratică în rând cu Europa.

Remarc, însă, un singur și grăitor fapt: etapa inaugurată de momentul 1989 poate fi caracterizată prin interdependența dintre modernizarea economică instituțională a țării și integrarea europeană a acesteia.

Procesul de modernizare creează fără îndoială condițiile necesare și impune pentru integrare, iar integrarea în structurile europene va accelera cu siguranță modernizarea României, în consonanță cu Europa și lumea noului mileniu. Numai că, și aici reiau o idee a ceea ce am spus cu ocazia Zilei naționale, pentru România și pentru toți cetățenii ei momentul 1 ianuarie 2007, doar la o primă vedere capătul unui drum, este, în realitate, abia începutul așteptatului și necesarului efort individual și colectiv, care trebuie să ne plaseze definitiv în concertul națiunilor europene, prospere și democratice.

Altfel spus, de la începutul anului viitor, României i se oferă șansa istorică de a contribui la o operă de dimensiuni continentale, ale cărei beneficii nu au cum să nu se întoarcă fiecărui membru al familiei europene, inclusiv nouă, cetățenilor României.

Doamnelor și domnilor,

Situația geopolitică, raportul dintre factorii interni și cei externi, conjuncturile istorice, au influențat decisiv procesul de modernizare al României, nu mai puțin cel de integrare europeană a țării noastre.

Trebuie subliniat că atunci când condițiile istorice au fost favorabile, la începutul secolului XX, primul deceniu interbelic, românii și elita lor politică au demonstrat că pot trăi de la egal la egal în Europa și cu Europa.

Am convingerea că lecția istorică a antecesorilor noștri ne va da și mai multă energie, pentru a împlini opera de importanță națională ce ne stă în față.

În acest spirit închei, citând vorbele lui Vasile Lascăr, reprezentant de vază al Partidului Național Liberal, rostite în urmă cu exact un secol în ședința Senatului din 15 februarie 1906, dar perfect valabile și astăzi: "Nu trebuie să ne facem iluzii. Trebuie să dublăm această energie, ca să ajungem în lumea civilizată. Trebuie, cu orice preț, să ne punem pe picior de egalitate cu celelalte țări europene".

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze).

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc, domnule senator.

Dau cuvântul domnului senator Mircea Geoană, președintele Partidului Social Democrat.

Aveți cuvântul.

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumesc foarte mult, domnule președinte.

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Prea Fericirea Voastră,

Eminența Voastră,

Dragi colegi,

La început, un cuvânt pentru prietenii noștri care reprezintă statele care au crezut în România. Și aș vrea să aplaudăm din aula Parlamentului României ambasadorii statelor europene și ai aliaților noștri NATO, care au făcut ca România să fie astăzi un mândru membru al Uniunii Europene. Cred că merită aplauzele și felicitările noastre. (Aplauze).

Stimați colegi,

Mai sunt câteva zile și România și românii își vor vedea visul milenar împlinit. Generații de români au visat și au sperat la momentul în care țara noastră va redeveni parte a Occidentului.

Suntem astăzi în Parlamentul României pentru a spune, în numele opoziției, că suntem gata să contribuim în mod onest la proiectarea unui proiect național pentru faza post aderare și vă propun, în numele Partidului Social Democrat să lucrăm cu toții la un plan pentru următorii șapte ani de zile, pentru că pentru șapte ani de zile cunoaștem deja care este bugetul european, pentru șapte ani de zile am primit din partea Băncii Naționale a României un cadru de convergență monetară și un plan de aderare și de adoptare a monedei euro. Cred că nu ne împiedică nimic să putem să avem, dincolo de diferențele noastre, un plan comun pentru următorii șapte ani de zile, din 2007 până în 2013, se vor schimba guverne, dar acest plan trebuie să ne unească. Și mesajul nostru, al opoziției și al P.S.D.-ului este că avem și lucruri care ne unesc, dragi colegi și dragi români, nu numai lucruri care ne dezbină. Și măcar în acest moment să dăm dovadă de înțelepciune și de dragoste față de această țară și față de cei care ne-au trimis în Parlament.

Da, domnule prim-ministru, o spun și acum, așa cum am spus-o în repetate rânduri de la tribuna Parlamentului. Suntem dispuși să intrăm într-un efort onest, de creare a unui proiect național pentru faza post aderare. Dar, în același timp, vă spun, domnule prim-ministru, că vom intra în acest proiect numai cu un cadru structurat de colaborare între putere și opoziție. Nu mai putem accepta să facem consultări pe teme europene, atunci când apare o nevoie politică.

De aceea, vă supun atenției și sper că Parlamentul se va apleca în februarie, când venim din vacanța parlamentară, asupra unui cadru legislativ care să reglementeze relația între Executiv și Parlament, inclusiv relația între putere și opoziție, pe temele fundamentale de concertare politică, pentru acest proiect național pentru următorii șapte ani de zile.

Mă gândesc la obligația ca Executivul să vină în fața Parlamentului, semestrial, pentru a raporta progresul îndeplinirii sarcinilor de două ori pe an.

Toate țările Uniunii Europene au obligația ca Guvernul, înainte de prezentarea bugetului național, să vină cu prezentarea agendei Lisabona, agenda de competitivitate, în fața Parlamentului, pentru a putea să vedem dacă aceste elemente sunt întrunite. Mă gândesc și la strategia de energie, mă gândesc și la planul național de dezvoltare și, da, am citit, n-aș vrea să fiu foarte critic față de proiectul care ne-a fost înaintat acum câteva zile din partea Guvernului, am înțeles, această strategie post aderare.

Înțeleg că nu este un documente convenit între toate ministerele care se ocupă de acest subiect, dar iarăși cu modestie și cu onestitate, toți parlamentarii, inclusiv președintele României, primul ministru, membrii Guvernului, v-am prezentat, repet, cu bună credință și cu onestitate ceea ce am lucrat noi, sub coordonarea lui Vasile Pușcaș, acesta este proiectul P.S.D. pentru o România posteuropeană, suntem gata să lucrăm împreună, pentru a avea o strategie pentru România, nu pentru un partid sau pentru altul, nu pentru un guvern sau pentru altul, nu pentru un președinte sau pentru altul, ci pentru oamenii acestei țări, pentru că oamenii merită mai mult. (Aplauze).

În al doilea rând, un mesaj pentru primul ministru și pentru Guvernul pe care-l conduce.

Domnule prim-ministru, veniți fără teamă în fața Parlamentului, la sesiunea următoare, cu o propunere de restructurare a Guvernului, a cabinetului pe care-l conduceți. Nu vă fie teamă să veniți cu un proiect de restructurare coerent în fața noastră! Nu avem în acest moment, datorită blocajului politic, un minister al dezvoltării regionale. Nu avem, datorită crizei politice, un mecanism de coordonare și de arbitraj interinstituțional, pentru că în Europa, dragi prieteni și dragi colegi, se negociază în fiecare zi sute de teme care privesc interesele economice și sociale ale României.

Nu vă fie teamă, veniți în Parlament, o să avem ocazii să discutăm și, dacă va fi nevoie să introducem alte moțiuni de cenzură, o vom face la momentul potrivit, nu vă fie teamă, veniți cu o propunere de Guvern restructurat. Nu putem să intrăm în Europa cu un guvern care este pe structura Guvernului P.S.D. din 2004. Veniți cu îndrăzneală și cred că vă vom primi, dacă este o propunere coerentă, cu înțelepciune și cu deschidere.

În al doilea rând, cred că a venit clipa să stabilim și modul în care suntem reprezentați la nivel înalt în Europa. Eu vă spun că pe mine a început să mă deranjeze să văd cum la Consiliile europene nu știm care este diviziunea muncii între președintele statului și între primul ministru al Guvernului României.

Și poate a venit clipa să stabilim, poate prin lege a parlamentului, poate printr-o discuție, dacă mai este posibilă între cei doi poli de putere executivă, cine unde merge și pe ce voce vorbește România la Bruxelles sau la Strasbourg.

Nu este normal să venim cu două echipaje diferite, nu este normal să ne dăm microfonul la o parte unul altuia. Începând cu 1 ianuarie 2007 Uniunea Europeană nu mai este politică externă, ci este de-a dreptul politică internă a statului român.

Acest bicefalism al puterii executive în România, această criză politică care suprapune un Guvern minoritar, cu o coabitare între un președinte și un prim-ministru, care nu mai sunt parteneri politici, este cea mai proastă rețetă pentru startul României în Europa și acest lucru trebuie clarificat o dată pentru totdeauna, ca regulă pentru executivul român și repezentarea noastră în Europa. (Aplauze).

Și, da, avem nevoie de lideri care nu numai să nu fie eurosceptici, ci avem nevoie de lideri care să creadă și să se investească în proiectul european.

Avem nevoie de oameni care să creadă în proiectul politic european și sunt convins că sunt suficient de mulți oameni, în toate familiile politice din Parlament, pentru a putea face o echipă puternică care să ne aducă acolo unde dorim.

Citeam acum câteva zile un comentariu al Agenției Reuters, legat de problemele pe care România le va avea de înfruntat, ca și colegii noștri din Bulgaria, pe care îi salut, dacă ambasadorul Bulgariei este aici, să-i felicităm și pe dânșii. Sunt, până la urmă, vecinii și colegii noștri de drum. Dar Agenția Reuters spune că există o problemă importantă cu absorbția fondurilor comunitare și știm acest lucru.

Degeaba ne lăudăm că vom avea de luat 32 de miliarde de euro și că avem de primit 9 milioane de euro pe zi de acum până în 2013, pentru că tristul adevăr, dragi colegi, este că vom pierde 8 milioane de euro pe zi pentru că nu vom ști să aborbim mai mult de 10-15% din banii europeni. Deci, în fiecare zi 8 milioane de euro pe care țara aceasta îi pierde, pentru că nu avem suficient de multă capacitate administrativă și de absorbție. Și este nevoie de noi toți pentru a răspunde la această imensă provocare.

Este păcat să ratăm startul în Europa! Națiunea română are tot ce-i trebuie și avem tot ce trebuie ca ingredient pentru a reuși și România poate și trebuie să fie nu doar o surpriză plăcută pentru Europa, ci o certitudine pentru Europa, pentru că reprezentăm o națiune mândră și care dacă știm să ne adunăm și să facem lucruri în comun, nu ne stă nimeni în cale și nimeni nu ne poate opri.

Mai există și un alt risc, pe care sunt convins că, indiferent de animozitățile care mai apar între noi, suntem cu toții conștienți, este că, dacă românii, în următorii câțiva ani de zile nu își vor vedea visul și speranța de un trai mai bun, pe care l-au asociat de 16 ani de zile cu intrarea în Europa, riscăm să dăm drumul demonilor populismului și demagogiei în România.

Avem o obligație față de această țară, să facem ca proiectul european să rodească pentru toți românii!

Avem o obligație să construim pentru această țară un trai decent și pentru cei care trăiesc la țară sau în orașele mici, nu doar în marile urbe, unde de bine, de rău, lucrurile merg ceva mai bine.

Avem o obligație să continuăm ceea ce s-a propus în cadrul președinției domnului Iliescu, și pe care sper ca președinția domnului Băsescu să o continue, o strategie de dezvoltare durabilă și de reducere a decalajelor, pentru că sunt decalaje profunde și inechități profunde în societatea românească. Și cât de bucuroși am fi și suntem și, ca oameni care am muncit atâția ani de zile la succesul nostru comun, vreau să vă spun că sunt preocupat și suntem preocupați de riscul ca românii să devină dezamăgiți și de proiectul european.

Domnule prim-ministru, închei spunând ceea ce am spus și la început. Dacă veți veni cu o propunere coerentă, dacă veți veni în fața Parlamentului și a opoziției cu un mecanism de consultare și de concertare obligatorie pe temele europene, dacă vom da Comisiei de afaceri europene pe care o avem propusă, rolul de supervizare a legislativului român față de actele Executivului, așa cum se întâmplă în toată Europa civilizată, veți avea în noi, pe temele europene, așa cum a fost și până acum, un partener serios și un partid responsabil față de interesul României.

Dar nu vreau să plecăm din această ședință solemnă cu teme pe care le primim în ultimele ore ale legislaturii pe care o închidem în cursul zilei de mâine și vreau să vă spun că sunt multe lucruri pe care trebuie să le facem și pe care Executivul pe care-l vedem aici, în banca ministerială, le are de îndeplinit pentru România.

Este un moment prea frumos ca să cădem în păcatul de a perpetua cearta dintre noi. Și fac un apel la toți oamenii care au credință în această țară, credință într-un trai mai bun pentru România, credință în decența în politică și credința în destinul națiunii române, ca din proiectul european să facem pentru următorii ani de zile lucrul care ne unește, nu lucrul care ne dezbină.

Suntem parteneri loiali și oameni serioși la Partidul Social Democrat. Orice temă care este în interesul integrării de succes a României în Europa va fi primită cu deschidere de către noi.

Tot ce înseamnă giumbușliuc politic sau tertipuri sau perdele de fum care încearcă să ne dezbine și să ne arunce în trecut, în loc să ne proiecteze un viitor mai bun, vom respinge cu aceeași fermitate.

Românii privesc cu speranță 1 ianuarie 2007. Să nu-i dezamăgim! Și fac un apel la toți cei care sunt oameni politici responsabili, cu mulțumiri pentru toate guvernele și toți șefii de stat care au condus această țară în anii de după revoluție și în anii de dinainte de dictatura comunistă.

Vreau să mulțumesc tuturor primilor-miniștri care au avut un rol important și au contribuit la acest succes comun al națiunii noastre. Este un succes al României, este un succes al speranțelor noastre într-un trai mai bun și vreau ca cei care sunt încă la poarta Europei, vecinii din Balcani, frații din Moldova, cei din Ucraina sau cei din zona Mării Negre să știe că vor avea în România un aliat care nu va lăsa ca ușa Europei sau Alianței Atlantice să se închidă după noi. Avem o obligație pentru toți cei care sunt vecinii noștri, de a-i avea alături de noi în marea familie europeană.

La mulți ani, România! La mulți ani, vis european al națiunii române! Vă asigur de onestitatea și de interesul național bipartizan pe care Opoziția îl împărtășește cu toți cei care sunt de bună-credință. Și sunt mulți oameni, chiar în arcul de dincolo, care sunt oameni de bună-credință și cu care putem să facem o treabă bună. Să ne ajute Dumnezeu, să ne dea înțelepciunea să vedem lucrurile importante! Iar lucrurile celelalte să le rezolvăm la momentul potrivit.

Vă mulțumesc și la mulți ani! (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Fac apel la următorii vorbitori din partea Parlamentului, să ne limităm la 10 minute, cât am stabilit la Birourile permanente.

Are cuvântul domnul deputat Bolcaș Lucian, reprezentantul Grupurilor PRM din cele două Camere ale Parlamentului. Domnule deputat, vă rog, aveți cuvântul.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnule președinte al României,

Prea Fericirea Voastră,

Eminența Voastră,

Domnilor președinți ai Camerelor,

Domnule prim-ministru,

Onorați reprezentanți ai Guvernului,

Stimați invitați,

Este într-adevăr un moment emoționant, după ce, în aceste bănci, ne-am frământat și am încercat să votăm cadrele juridice cele mai bune ale unui proces dinamic, care a fost în plină desfășurare, să ajungem la concluzia că eforturile noastre, ale tuturor, nu au fost zadarnice.

Este un moment emoționant, în care trebuie, cu toții, să mulțumim, ca în toate evenimentele istorice de importanță ale României, poporului român, în fața căruia ne închinăm.

Au fost greutăți, au fost eforturi, au fost sacrificii și, dați-mi voie să spun, au fost prea multe sacrificii și de prea multe ori inutile! Toate aceste meandre ale procesului nostru de aderare, lungimea drumului putea demult să fie scurtată.

Sunt momente în care trebuie să ne gândim totuși înspre ce ne îndreptăm. Și nu am găsit un lucru mai bun decât să răsfoiesc din nou o carte a ideii europene, fundamentală, aparținând celui care este întemeietorul ideii europene moderne, Robert Schuman. Acesta a dat câteva cadre generale, călăuzitoare și acum, pe care trebuie să ni le reamintim: "Această idee - Europa - va dezvălui tuturor bazele comune ale civilizației noastre. ea va fi forța de care se vor sfărâma toate obstacolele".

Și, dacă îmi permiteți să continuu, o idee, care, iarăși, poate ne-a scăpat, poate nu am fost destul e atenți cu ea: "Europa, înainte de a fi o alianță militară sau o entitate economică, trebuie să fie o comunitate culturală în sensul cel mai înalt al acestui termen".

Într-adevăr, România nu are o vocație europeană, România este și rămâne europeană prin nașterea sa, prin geneza poporului român. România are o vocație spre progres, are o vocație spre structurile constituite în vederea realizării acestui progres pe bătrânul nostru continent, care este bătrân ca și existența noastră.

România a făcut acești pași, uneori voluntar, alteori instinctiv, și să nu uităm că prima țară din această parte a Europei care a încheiat tratative cu reprezentanți ai Comunității Europene a fost România, încă din 1967. Desigur, procesul de aderare este altceva, este mult mai profund, este mult mai important și a fost suficient de greu.

Ne-am respectat condiția noastră de cetățeni ai României și în activitatea politică. Pornind de la celebrul Pact de la Snagov, continuând cu forumurile care au consfințit consensul partidelor politice cu privire la procesul de aderare a României, vă rog să observați că ele poartă nu numai semnătura președintelui partidului nostru, ci poartă și frazele pe care domnia sa le-a formulat.

Contribuția noastră, ca partid, la alcătuirea unei legislații compatibil europene, spun că a însemnat și din partea noastră muncă și efort. Ne-am opus categoric acelor legi care treceau de limitele unor fantezii de moment, ale unor ambiții mai mult personale decât profesionale, pentru a realiza legi bune, chiar dacă pentru aceasta a fost nevoie de intervenția directă a președintelui statului, ca în cunoscutul caz al PNA-DNA.

În același timp, am votat - fără discuție - toate acele legi care reprezentau o compatibilizare a legislației României. Este activitatea unui partid conștient și responsabil și care își asumă în continuare această responsabilitate.

Pentru că, doamnelor și domnilor, nu suntem la un capăt de drum al procesului de aderare, nu suntem la un început de drum într-o Europă instituțională, suntem pe drumul istoriei noastre firești și trebuie să o ducem mai departe, în matca noastră firească. Am avut sincope în cadrul acestui proces. putem spune acum, cu mâhnire, că nu toate negocierile de preaderare au fost duse în condițiile cele mai bune. Putem spune acum că avem întârzieri mari în realizarea unor obiective în agricultură, în protecția mediului, în materia concurenței, dar putem spune, în primul rând, că avem întârzieri mari în ceea ce privește nivelul de trai al oamenilor, și asta este foarte important.

Va trebui să continuăm procesul și eu nu aș mai folosi termenul de "reformă", care, prin prea frecventă utilizare, a ajuns să se demonetizeze. Noi construim și avem obligația să construim bine. Din punctul acesta de vedere, avem corijențe, avem corijențe parlamentare. Am compatibilizat o serie de prevederi legislative, multe utile, foarte multe inutile, și această compatibilizare ne-a lăsat, la ora la care ne întâlnim într-un moment festiv, un balast, un hățiș al legislației care nu este compatibilă cu nimic în Europa. Suntem singura țară europeană care intrăm în structurile Uniunii Europene cu două coduri penale! Suntem singura țară europeană care intrăm în structurile Uniunii Europene cu grave carențe în desfășurarea procesului judiciar!

Îmi aduc aminte, în urmă cu un an de zile, domnul președinte al României, la o întâlnire cu Ministerul Justiției, cu CSM-ul, nu știu exact, a vorbit de "proceduri judiciare". A fost o vorbă bună, dar, din păcate, așa a rămas!

M-am aplecat mai mult asupra acestui domeniu pentru că mă doare în mod deosebit, pentru că el este dureros în mod deosebit pentru cetățeni. Nu cu inovații juridice, propuse de noi și acceptate de alții, vom reuși să rezolvăm problemele României europene, de data aceasta. Există, la ora actuală, pentru că tot s-a vorbit de discordanțe, există o discordanță pe care trebuie să ne-o explicăm odată și odată, între percepția externă cu privire la sistemul nostru judiciar și percepția reală pe care o avem cu toții, cei care îl votăm, îl construim sau îl practicăm. Asta este ce trebuie lămurit în acest domeniu.

Dați-mi voie să mă mai gândesc la un aspect extraordinar de important al identității noastre naționale, în cadrul Uniunii Europene. Nu ne gândim acum ce ne dă Uniunea Europeană, ci ce trebuie să-i dăm noi ei. Ne aflăm într-un moment delicat al construcției europene. respingerea Constituției Europene de către marea Franță, autoarea ideii europene, este un grav semnal de alarmă. Toată lumea se preocupă de regândirea acestei construcții, nu numai instituțional, dar și politic. Și noi trebuie să ne aducem aportul nostru de gândire și de încercare de a pune bazele definitive și solide ale unei constituționalități europene, care să nu reprezinte o artă a compromisului, ci să fie fundamentată pe realismul existenței națiunilor și a doctrinelor creștine care ne unesc pe toți.

În acest context...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule deputat, vă rog să încheiați! Vă rog frumos!

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

..., voi încheia, domnule președinte, cu o simplă reîntoarcere la Robert Schuman. Domnia sa vorbește de existența unui "bun comun", această "idee europeană, care se creează și se contopește", dar spune, și dați-mi voie să spun alături de dânsul: "Nu ne vom renega niciodată patria, uitând datoriile pe care le avem față de ea." Este crezul nostru într-o Europă unită!

Vă mulțumesc. (Aplauze).

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Dau cuvântul doamnei deputat Anca Boagiu, reprezentând Grupul PD din Camera Deputaților, ministrul integrării, bineînțeles. Doamnă deputat, aveți cuvântul.

Doamna Anca-Daniela Boagiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Prea Fericirea Voastră,

Eminența Voastră,

Domnule președinte al României,

Domnilor președinți ai Camerelor Parlamentului,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Domnilor parlamentari,

Distinși reprezentanți ai corpului diplomatic,

Distinși invitați,

Este o onoare și un privilegiu pentru mine să mă adresez dumneavoastră în acest moment unic în istoria României. 1 ianuarie 2007 este o zi a împlinirii unei răspunderi pe care ne-am asumat-o în fața națiunii. Nu a fost o răspundere numai a noastră, a celor care astăzi suntem în Guvern și în Parlament, dar și a celor care au contribuit pe parcursul ultimilor ani, fie că discutăm despre foști președinți, foști prim-miniștri, foști miniștri, parlamentari și, în egală, măsură cetățeni ai României, pentru ca această zi să poată să fie posibilă.

În numele Partidului Democrat, doresc să aduc sincere mulțumiri tuturor celor care au contribuit, prin efortul domniilor lor, la realizarea acestui deziderat: 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană.

Nu trebuie să uităm, stimați colegi, că astăzi, 20 decembrie, se împlinesc 17 ani de când Timișoara devenea primul oraș liber de comunism. Pe străzile sale se striga nu numai împotriva tiraniei opresive, dar se striga și: "Europa! Europa!"

Ei, bine, iată că astăzi suntem în Europa. Astăzi suntem într-o România democrată, datorită curajului românilor din acel atât de zbuciumat an 1989, și datorăm respectul etern celor care și-au sacrificat viețile pentru libertatea noastră.

Sublinierea, în această zi, a diferențelor partinice, a meritelor pe care fiecare dintre noi în parte le-a avut de-a lungul acestui proces, n-ar face altceva decât să pună în umbră efortul comun pe care cu toții l-am făcut, efortul comun pe care l-am făcut împreună cu cetățenii României, principalii promotori ai acestui proces.

"Aderarea la Uniunea Europeană" și "integrarea europeană" sunt exprimări pe care le-am auzit zilnic, de mai bine de zece ani. Începând cu 1 ianuarie, am depășit stadiul vorbelor lipsite de conținut și ne aflăm în fața faptului împlinit. În 2004, ne-am asumat finalizarea procesului de aderare, un răspuns convingător al consecvenței cu care am urmărit realizarea acestui scop, realizarea unui scop care fusese început cu multă vreme înainte, un scop care avea un unic obiectiv: promovarea României. El a fost recunoscut și în plan internațional, prin ratificarea Tratatului de aderare de către toate statele membre ale Uniunii Europene. Astfel, cel mai important obiectiv pe care noi l-am avut s-a realizat.

Atenția acordată demersurilor României și încrederea cu care partenerii noștri europeni au privit progresele românilor, evaluările pozitive ale instituțiilor europene, multiplele contacte politice și diplomatice au arătat determinarea și consecvența cu care am acționat pentru accelerarea procesului de aderare. Ne-am asumat, la sfârșitul lui 2004, o sarcină care părea imposibilă la acel moment: obiectivul nostru era ducerea la bun sfârșit a procesului de aderare la Uniunea Europeană, împreună cu toți partenerii noștri politici, împreună cu tot spectrul politic.

Au fost domenii problematice, ca justiție, afaceri interne, mediu, concurență, agricultură, de ce nu, coordonarea întregului proces de pregătire internă și, în egală măsură, promovarea în plan extern a progreselor continue pe care România le realiza pe drumul aderării. Am demonstrat că atunci când există voință politică și oameni competenți, putem parcurge fără ocolișuri drumul european al României.

Ca partid pragmatic și dedicat intereselor cetățenilor români, Partidul Democrat a jucat și va juca și în continuare un rol activ în gestionarea viitorului României. Trebuie să fim conștienți că s-a încheiat, practic, o etapă din istoria României. Încă de la începutul anilor '90, era evident că Uniunea Europeană reprezenta atât destinul, cât și marele proiect de progres al României.

Din acest punct de vedere, a existat o extraordinară canalizare a energiilor și a eforturilor, un remarcabil consens și solidaritate, împărtășind și îmbrățișând întreaga societate românească, de la un capăt la altul. Am obținut decizii favorabile din partea statelor membre și a instituțiilor europene.

Va trebui, în viitor, să ne concentrăm în mult mai mare măsură pe strategiile de dezvoltare a problemelor interne. Trebuie să arătăm Uniunii Europene că putem aduce stabilitate, dezvoltare și o viziune pozitivă și originală cu privire la construcția europeană. Forța noastră în Europa este cel puțin egală cu cea a celorlalte țări, fie că sunt ele mai mari sau mai mici decât România, fie că sunt ele mai noi sau mai vechi state membre ale Uniunii Europene.

Doamnelor și domnilor,

Suntem o țară care a cunoscut și strânsul curelei, dar și privațiunile dictate de comandamente politice absurde și totalitare. Intrăm într-un spațiu al oportunităților și sunt convinsă că vom ști să valorificăm cu înțelepciune acest lucru. Vor exista provocări mari pentru întreaga societate românească.

Integrarea presupune mai mult decât adoptarea unor legi, ea presupune în sine un întreg proces de schimbări sociale majore, probabil cele mai mari transformări care s-au produs în România în ultima jumătate de secol. Noi, ca și politicieni, va trebui să privim mai mult spre viitor, și nu exclusiv spre prezent.

Am ascultat și vom asculta probabil și în continuare discursuri prin care unii vor profita și vor încerca să lanseze mesaje populiste, sperând în obținerea unui sprijin electoral mai mare. Indiferent de partidele în care activează, adevărații politicieni, adevărații români vor ști să sprijine reforma și modernizarea României, vor ști să sprijine așezarea României acolo unde îi este locul: a șaptea putere în Uniunea Europeană.

Pregătirea și finalizarea procesului României de aderare la Uniunea Europeană a avut nevoie de un proces de remodelare instituțională și legislativă, un proces de coordonare și execuție, precum și de un dialog eficient cu instituțiile comunitare. În realizarea acestui parcurs trebuie apreciate eforturile considerabile depuse de Parlamentul României, eforturile depuse de Comisia de integrare europeană și de către celelalte comisii parlamentare, și nu în ultimul rând de către euroobservatorii români.

Uneori, am atras atenția atunci când am avut probleme și încă mai avem câte ceva de rezolvat. Și, aici, ar trebui să ne uităm cu maximă atenție și cu seriozitate la cele două restanțe legislative: Agenția de Integritate și Legea Curții de Conturi, care nu pot fi obstacole, dacă există voință.

Pentru mine este o datorie de onoare să mulțumesc în numele Partidului Democrat, în primul rând, poporului român. Este o datorie de onoare să mulțumesc Parlamentului, pentru modul în care a înțeles să acorde prioritate procesului de aderare, precum și pentru sprijinul pe care, sunt sigură, îl va acorda în continuare, atât dezvoltării cadrului legislativ și instituțional, cât și viitorului statut pe care România, iată, tocmai îl dobândește, de stat membru al Uniunii Europene.

Începând cu 1 ianuarie 2007, România intră într-o nouă logică instituțională. Așa cum știm, instituțiile sunt create pentru servirea intereselor cetățenilor, iar aderarea la Uniunea Europeană lansează noi provocări și din aceste puncte de vedere. Un mecanism coerent de gestionare a afacerilor europene trebuie să intre în funcțiune chiar din primele zile după aderare. Parlamentul, ca for reprezentativ al voinței cetățenilor, trebuie să dețină un rol important în acest mecanism.

Nu începem această muncă de la zero, pentru că în ultimul an de zile România s-a confruntat deja cu această provocare, din postura sa de observator al Uniunii Europene. Parlamentul, în special, prin Comisia de integrare, a jucat un rol major în acest proces, și amintesc aici și rolul pe care l-a jucat Comitetul mixt România-Uniunea Europeană. Este, însă, timpul pentru adaptarea acestor instituții la realitățile care decurg din noul statut, și sunt convinsă că România are nevoie în acest moment de o comisie comună a celor două Camere, care să asigure, pe de o parte, eficiența comunicării cu Guvernul, și, pe de altă parte, punctul de vedere unitar, într-un singur organism, al celor două Camere ale Parlamentului.

De asemenea, avem nevoie să stabilim clar mecanismul de comunicare între comisiile de specialitate, între Comisia de afaceri europene, plenul Parlamentului și nu în ultimul rând Guvernul. Instituția parlamentară este forul legislativ care reprezintă interesul cetățenilor, care reprezintă interesul românilor și este instituția prin care va trebui să treacă în mod obligatoriu și această decizie, în ceea ce privește poziția României ca și nou stat membru al Uniunii Europene.

Dacă mi s-ar pune o întrebare legată de ce a produs bun Europa în ultima jumătate de secol, răspunsul imediat ar fi pacea și prosperitatea. Din această perspectivă, sunt sigură că vom fi buni cetățeni ai Europei, pentru că vom ști să aducem un plus de valoare acestei construcții, promovând cooperarea, promovând stabilitatea. În acest moment, Uniunea Europeană reprezintă cea mai modernă dintre structurile politice existente, îmbinând eficient atât guvernarea locală, cât și cea regională, guvernarea statală și guvernarea globală.

Doamnelor și domnilor,

În 1989 am crezut în libertatea noastră. Acum, trebuie să avem încredere în noi și în progres. Ideea unei Europe care face totul pentru noi, care ne va ajuta ori de câte ori vom înregistra eșecuri este imaginea pe care și-o poate construi o națiune cu complexe de inferioritate. Această națiune nu suntem noi! Viziunea noastră despre România este aceea a unei națiuni încrezătoare nu numai în istoria sa, ci și în forța sa, pentru a construi o Europă prosperă și dinamică.

Stimați colegi,

Astăzi, în această zi festivă, cred că nu mai sunt multe lucruri de spus despre ceea ce am făcut și ceea ce mai avem de făcut. Sunt, însă, două lucruri esențiale care trebuie spuse.

În primul rând, felicitări români!

În al doilea rând, succes România!

Vă mulțumesc. (Aplauze).

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

Îl invit la cuvânt pe domnul senator Marko Bela, reprezentând Grupurile parlamentare ale UDMR-ului. Domnule senator, aveți cuvântul.

Domnul Marko Bela:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte al României,

Domnule prim-ministru,

Stimați invitați,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Secolul XXI va începe la noi, probabil, la 1 ianuarie 2007. Numai atunci, peste zece zile, vom reuși să închidem cu toții istoria unui secol zbuciumat, bântuit de stafia fascismului, a comunismului și a ultranaționalismului. Cel puțin ne-am creat șansa de a depăși aceste ideologii și de a construi o societate deschisă, democratică, imună la orice tentativă de a impune un sistem totalitar.

Intrarea noastră în Uniunea Europeană nu înseamnă că am și schimbat deja mentalitățile și că ne-am și integrat într-un alt sistem. S-a terminat perioada de tranziție, dar integrarea noastră continuă. Oricum, au dreptate cei care sărbătoresc acest eveniment ca o adevărată victorie. O victorie asupra izolării și a intoleranței, o înfrângere a multor prejudecăți care au ghidat până acum viața noastră.

O astfel de prejudecată, gravă și dureroasă, care a adus multă suferință în secolul trecut, se referă la relațiile româno-maghiare, la ideea unor presupuse interese fundamentale, care ne contrapun și care ne obligă la o permanentă confruntare pe noi, români și maghiari care trăim în același spațiu. Istoria ne-a condamnat la un joc stupid, în care, dacă unul iese câștigător, celălalt va pierde în mod obligatoriu.

Până la 21 decembrie 1989, noi nu am cunoscut sentimentul colaborării, nu am avut experiența unui astfel de joc, prin care toți participanții vor putea ieși învingători. În zilele fierbinți de decembrie '89, pentru un moment ni s-a arătat această cale a solidarității, prin contribuția unui preot reformat din Timișoara și, după aceea, prin participarea multor maghiari în revoluție.

Dar această solidaritate a dispărut foarte repede și în câteva luni ne-am întors acolo de unde am plecat, la ideea unor interese contradictorii. Mai mult, conflictul de la Târgu-Mureș a fost menit să spulbere speranța reconcilierii.

Și, totuși, după o perioadă de căutări, am reușit să identificăm un interes comun, puternic și primordial, care ne-a pus laolaltă din nou pe noi, români și maghiari, majoritari și minoritari, revenirea în Europa.

Să fim corecți și sinceri cu noi înșine! Până atunci, mulți maghiari au trăit cu convingerea că, dacă servești intereselor românilor, faci un deserviciu cauzei maghiarilor, iar mulți români au crezut că, dacă militezi pentru drepturile minorităților, faci un rău României.

Prima dată în istoria noastră - repet, prima dată -, am reușit să identificăm un proiect comun, care ne-a impus o colaborare pe termen relativ lung - integrarea.

Maghiarii și-au dat seama că Uniunea Europeană ne oferă șansa de a ne apropia de Ungaria și, totodată, să construim un sistem democratic, stabil, prin care și drepturile individuale și colective ale lor să fie garantate.

În schimb, și românii au știut că o politică de colaborare ne ajută foarte mult, eventual poate fi decisivă în procesul de intrare în Uniunea Europeană, în timp ce o situație conflictuală ar putea să ne blocheze calea spre o Europă comună, bazată pe spiritul toleranței. Iată că, astfel, am realizat cea mai radicală schimbare în relațiile româno-maghiare.

Uniunea Democrată Maghiară din România a avut curajul să rupă cercul vicios al unei dispute îndelungate între români și maghiari și, la fel, unele partide românești au avut înțelepciunea de a accepta un parteneriat cu reprezentanții maghiarilor care, nu demult, au fost considerați de unii vechi dușmani ai națiunii române. Prin curaj și prin înțelepciune, am construit această comuniune a intereselor. Astfel, am guvernat în comun și am făcut demersuri împreună la Bruxelles. Nu a fost ușor. Am fost contestați cu toții. Am fost acuzați de foarte multe ori că am renunțat la interesul național. Orice vot pozitiv al românilor pentru utilizarea limbii materne sau pentru alte drepturi ale minorităților, a avut și o astfel de reacție din partea unor ultranaționaliști. Iar, orice demers al U.D.M.R. la forurile internaționale pentru accelerarea integrării României a fost atacat de unii maghiari ultraradicali.

Și, totuși, am făurit ceea ce am vrut. România va fi membru în Uniunea Europeană. Românii nu puteau să intre fără maghiari și nici maghiarii fără români. Spun acest lucru cu toată convingerea și cu satisfacția unei contribuții reale la o astfel de schimbare temeinică.

Dar, trebuie să pun în încheiere și o întrebare: este, într-adevăr, ireversibilă această schimbare? Suntem, oare, conștienți că în continuare vom avea nevoie unii de alții? Bănuiesc că foarte repede unii vor încerca să-și asume în totalitate meritul integrării, cu toate că integrarea noastră a fost posibilă numai printr-un efort solidar al mai multor partide politice, al societății civile, al întregii societăți.

Construcția pe care am început-o trebuie continuată. Fiindcă, din păcate, încă se mai poate distruge, încă se mai poate demola ceea ce am clădit, inclusiv în privința relațiilor interetnice.

Suntem încă la început de drum. Avem încă foarte multe de făcut împreună. Românii trebuie să știe că au nevoie de solidaritatea maghiarilor și în viitor și că, pentru acest scop, trebuie continuat procesul de soluționare a problemelor etnice, iar maghiarii trebuie să știe că numai printr-un dialog și o cooperare cu majoritatea, vor reuși să-și asigure șanse egale într-o competiție europeană.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Îi felicit pe toți cei care au contribuit la intrarea țării în Uniunea Europeană.

Vă urez "Sărbători fericite!"

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Invit la cuvânt pe doamna deputat Daniela Popa, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Conservator.

Aveți cuvântul.

Doamna Daniela Popa:

Domnule Președinte al României,

Prea Fericirea Voastră,

Eminență,

Domnule prim-ministru,

Domnilor președinți ai Parlamentului României,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Astăzi este o zi istorică, în care aniversăm aderarea României la Uniunea Europeană.

Este finalul unei competiții. O competiție cu noi înșine, iar victoria de acum nu a fost posibilă fără sprijinul întregii societăți românești. În urmă cu 16 ani, România vedea în Uniunea Europeană un punct de sprijin și o șansă pentru relansarea economică. Iată că națiunea română intră în marea familie europeană - un vis pe care mulți îl vedeau foarte greu de atins.

Țara noastră, ca stat membru, va trebui să facă față noilor provocări de funcționalitate și structură economică. Doar prin realizarea indicatorilor macro-economici de performanță înregistrați în rândul statelor membre ale uniunii, ne vom crea condițiile de a fi un factor activ în viitorul Europei.

Extrem de importantă și determinantă pentru viitorul nostru în Europa va fi creșterea capacității de administrare a fondurilor care vin de la Uniunea Europeană.

Fără o economie de piață funcțională și capabilă să reziste presiunilor exercitate de libera concurență din cadrul pieței unice, România nu-și va putea exploata la maximum calitatea de stat membru al Uniunii Europene.

Începând cu anul 2007, sunt și mai multe de făcut, pentru ca țara noastră să poată face față cu brio provocărilor concurențiale de pe piața uniunii. Dorim să subliniem locul central pe care implementarea Strategiei Lisabona, revizuită, pentru creșterea economică și locuri de muncă, ar trebui să-l ocupe atât la nivel comunitar, cât și la nivelul țărilor membre.

Atingerea obiectivelor Strategiei Lisabona ar întări, printre alți factori, bazele economiei și ar diminua riscurile, deoarece ar duce România într-un stadiu diferit de dezvoltare economică: de la o economie intensivă în factori, la o economie intensivă în inovare. Până atunci, România trebuie să-și consolideze economia de piață și să creeze un mediu de afaceri prietenos, care să promoveze cercetarea, dezvoltarea și inovarea.

Desigur că a fi stat membru implică și o serie de eforturi, pe care orice român trebuie să le cunoască. Dar, indiferent de eforturile integrării, politica României trebuie să se axeze pe consolidarea economiei de piață prin introducerea reglementărilor privind piața internă europeană, prin restructurarea și modernizarea industriilor, precum și prin dezvoltarea unei agriculturi moderne.

Dacă aceste sectoare și activități vor deveni compatibile cu reglementările uniunii, consumatorii români vor fi câștigători. În plus, vom participa în mod activ la politicile comunitare, care au ca principal scop bunăstarea cetățeanului.

România va beneficia de posibilitatea de a participa în cadrul uniunii la complexele procese decizionale colective, putând astfel să-și promoveze și să-și apere mai bine interesele.

Stimați colegi,

După intrarea României în Uniunea Europeană, majoritatea legislației ce se va aplica pe teritoriul țării noastre va fi adoptată la nivel european. Pentru Parlamentul României acest lucru înseamnă o provocare, dar și o oportunitate.

Procesul de armonizare a legislației naționale cu acquis-ul comunitar care, în ultimii ani, s-a derulat cu intensitate, trebuie continuat. Forul legislativ al țării va trebui să asigure legătura între cetățenii României și deciziile politice de la nivelul Uniunii Europene, acordând, prin votul său, legitimitate deciziilor politice de la nivel european.

Eficacitatea realizării controlului parlamentar în domeniul afacerilor europene va presupune o nouă bază juridică pentru cooperarea între Parlament și Guvern.

Pentru îndeplinirea noilor atribuții, sunt necesare o serie de măsuri ca: punerea la punct a unui nou sistem de control parlamentar al afacerilor europene, având ca obiectiv asigurarea participării active a Parlamentului României la pregătirea poziției naționale pentru întâlnirile din Consiliul de Miniștri European, creșterea conștientizării parlamentarilor români în domeniul politicilor europene, asigurarea unui staff specializat în scopul îmbunătățirii expertizei parlamentare în afaceri europene și realizarea unei baze de date care să permită un schimb prompt și eficient de informații și consultare reciprocă Parlament-Guvern, Parlament-societate civilă.

Este momentul să apreciem și să mulțumim tuturor partidelor politice și guvernelor care s-au aflat la conducerea țării pentru fermitatea și devotamentul demonstrate în negocierile purtate în nenumăratele întâlniri între oficialii români și europeni.

Mulțumim și reprezentanților societății civile, reprezentanților mass-media, formatorilor de opinie și românilor din străinătate pentru activitatea de lobby. Toate acestea sunt, în final, demersurile unei națiuni întregi, aducând visul european atât de aproape de noi.

Este necesar să mulțumim acum și partenerilor noștri europeni pentru sprijinul continuu acordat în procesul de aderare. În toată această perioadă, Uniunea Europeană a fost un adevărat partener, oferind României sprijinul său de-a lungul întregului proces de reformă.

Programele sale de asistență au fost gândite astfel încât să pregătească țara noastră pentru asumarea, în bune condiții, a calității de stat membru.

Totodată, sprijinul uniunii și-a propus să pregătească țara noastră pentru utilizarea optimă a beneficiilor decurgând din această calitate, cât și ca modalitate de transfer al cunoștințelor necesare privind modul în care funcționează uniunea.

Stimați colegi și invitați,

Europa pare, în prezent, a fi în impas. Constituția sa a făcut un pas înapoi, iar cetățenii europeni nu mai văd în Uniunea Europeană un mijloc de soluționare a problemelor cu care ei se confruntă.

În acest context, îndrăznim să apreciem că, acum, mai mult ca niciodată, instituțiile europene, dar și parlamentele naționale trebuie să lucreze împreună, pentru a salva proiectul european, pentru a unifica uniunea.

Considerăm la fel de importante acțiunile menite să garanteze continuitatea forței și coeziunii uniunii, conform principiilor sale de natură politică, economică și socială, care să combine armonios un spațiu economic și social comun, cu o uniune politică mai vizibilă și mai puternică pe scena internațională.

Considerăm că tuturor statelor membre, inclusiv României, trebuie să li se garanteze păstrarea și posibilitatea afirmării identității naționale, certitudinea că aceasta nu se va dizolva într-o entitate suprastatală.

Trebuie avut în vedere faptul că exercițiul identității naționale este principalul factor de mobilizare a energiilor naționale în realizarea unor obiective strategice fundamentale, în contextul procesului de integrare europeană. Cetățenii tuturor statelor constitutive trebuie să aibă sentimentul apartenenței la o entitate cu valori comune.

Partidul Conservator este pe deplin de acord că cel mai bun mod ca Europa să-și atingă obiectivele strategice și să răspundă provocărilor globalizării este să-și pună mai bine în valoare întregul său potențial și să promoveze valorile sale comune atât în interiorul Europei, cât și în afara ei.

Și, în acest context, ne dorim ca România să fie o voce puternică în noile obiective strategice ale uniunii, stabilite pentru anul 2007: sporirea prosperității Europei, întărirea solidarității, intensificarea măsurilor privind securitatea cetățenilor și consolidarea rolului Europei în lume.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul deputat Vainer Aurel are cuvântul, reprezentând Grupul parlamentar al minorităților naționale.

Aveți cuvântul.

Domnul Aurel Vainer:

Domnule Președinte al României,

Domnule prim-ministru,

Domnilor președinți ai Parlamentului,

Majestate,

Domnilor foști Președinți ai României,

Eminențele Voastre,

Prea Fericite Patriarh Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române,

Prea Fericite Mitropolit al Bisericii Romano-Catolice, (e greu să le pun pe toate, mă scuzați)

Stimați colegi, membri ai Parlamentului,

Distinși membri ai Corpului diplomatic,

Aș dori să evoc un moment important din viața mea, din viața noastră.

Acum doi ani, la o distanță de aproape o săptămână față de data în care ne aflăm astăzi, deschideam lucrările Camerei Deputaților, în noua legislatură. Și, uitându-mă pe pagina de pe care am rostit un discurs, am văzut că al doilea obiectiv, pe care-l gândeam eu atunci că este important de realizat de Parlamentul României în noua legislatură, era acesta, al creării cadrului legislativ necesar pentru asigurarea condițiilor de intrare a României în Uniunea Europeană, la un orizont de timp cât mai apropiat.

Ei, bine, constat astăzi cu bucurie două lucruri: că s-a întâmplat acest mare eveniment din istoria României. Intrăm într-o nouă pagină, în care România calcă cu dreptul începând cu 1 ianuarie 2007 în Uniunea Europeană. Și am constatat că Parlamentul nostru - îngăduiți-mi s-o spun eu, poate ar trebui ca alții s-o spună - a adus o contribuție majoră la realizarea acestui lucru. Și, când spun Parlamentul României, mă gândesc la membrii Senatului, membrii Camerei Deputaților, indiferent de orientare politică și, hai să spunem și noi, de etniile cărora le aparținem.

Este un mare succes. Îmi iau îngăduința să ne felicităm pe noi, poporul român, în totalitatea sa, pentru acest moment cu totul și cu totul remarcabil. Pentru că România stă pe harta Europei de milenii, dar, din punct de vedere politic, intră de la 1 ianuarie în Uniunea Europeană.

Și mesajul meu și al colegilor mei de la Grupul minorităților naționale, care au contribuit cu părticica lor modestă la acest moment, au fost colegii mei care au lucrat pe această temă cu țările unde își au obârșia: cu Germania, cu Italia, cu țările nou intrate în Uniunea Europeană - Cehia, Slovacia, Polonia. Iar eu, prin modesta mea contribuție, am sensibilizat un organism evreiesc european să lanseze o rezoluție de sprijin pentru România, în sensul favorizării intrării la 1 ianuarie 2007.

Dar, de ce este un mesaj optimist? Pentru că eu am certitudinea că intrarea în această Uniune Europeană înseamnă că intrăm într-o uniune de state unde prevalează câteva elemente esențiale: progres, bunăstare, dezvoltare, competitivitate. Și toate acestea, într-un climat și într-un sistem de existență autentic democratic, plurivalent, plurinațional și, de ce nu, în mod cert, pluricultural.

Iată că avem toate motivele, stimați colegi, doamnelor și domnilor membri ai Parlamentului României, să ne bucurăm de acest moment, să ne bucurăm că deschidem o nouă filă în frumoasa și încrâncenata istorie a poporului român, cu convingerea că anul ce va să vină ne va aduce mai bine.

Și aș vrea să mai adaug ceva. Pentru mine, dar cred că și pentru celelalte minorități naționale din România, stau mereu în față zisele unui profet biblic, Ieremia, care sunau cam așa, din memorie: de binele cetății în care trăiești atârnă binele tău.

Așadar, binele nostru, al minorităților naționale române, atârnă de binele României. Iar România, intrând în Uniunea Europeană, nu poate fi decât pe un drum spre mai bine, spre mai frumos și spre mai bucuros.

Vă mulțumesc și vă doresc un an bun, cu multă fericire. (Aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Am finalizat intervențiile reprezentanților grupurilor parlamentare.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 15 decembrie 2018, 14:44
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro