Plen
Ședința Camerei Deputaților din 27 martie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.41/06-04-2007
Video in format Real MediaVideo - Real Media

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video
Video in format Real MediaTransmisie în direct
format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
Video in format Real Media17-10-2017
Video in format Real Media16-10-2017
Video in format Real Media11-10-2017 (comună)
Arhiva video:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 27-03-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 27 martie 2007

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,40.

Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Gheorghe Albu și Valeriu Ștefan Zgonea, secretari.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Bună dimineața!

Vă rog să vă luați locurile în sală și să-mi permiteți să declar deschisă prima parte a ședinței de astăzi, dedicată declarațiilor politice.

Sunt înscriși 33 de colegi de la Partidul Social Democrat, au alocate, împreună, 29 de minute; 24 de colegi de la Partidul Național Liberal, având alocate 14 minute; 11 colegi de la PD, având alocate 14 minute; 10 de la PRM, având opt minute; unul de la UDMR, cu șase minute; șapte de la PC cu cinci minute, trei de la Grupul minorităților naționale, cu 5 minute, și doi independenți, cu nouă minute.

 
Video in format Real Media Mihai Cristian Apostolache - informare cu privire la deschiderea, la Ploiești, a primului Centru de informare europeană deschis de un parlamentar;

Dau cuvântul domnului Mihai Apostolache, dacă este. Vă rog. Domnul Traian Dobre înțeleg că depune declarația în scris, l-am notat.

Video in format Real Media  

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Bună dimineața!

Domnule președinte,

Stimați colegi,

De curând am deschis, la cabinetul meu parlamentar din Ploiești, un centru de informare europeană. Scopul centrului este acela de a oferi informații prahovenilor în general, generației tinere în special, referitoare la Uniunea Europeană. La deschiderea sa au participat elevi, studenți, cadre didactice universitare, oameni politici, precum și ONG-uri locale, diversitatea participanților dovedind faptul că problematica europeană interesează diferite medii sociale.

Este primul centru de informare europeană deschis de un parlamentar și este o ocazie pentru mine să mulțumesc Reprezentanței Comisiei Europene în România pentru acordul dat în legătură cu înființarea unui astfel de centru și pentru acceptarea în rețeaua de multiplicatori de informație europeană.

Stimați colegi,

am făcut această prezentare nu din dorința de a mă lăuda, ci de a vă îndemna și pe dumneavoastră să organizați astfel de centre, deoarece cu cât rețeaua de informare europeană este mai extinsă, cu atât cetățeanul are posibilitatea să se informeze mai rapid și corect în legătură cu diverse subiecte europene.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Emil Strungă - intervenție cu titlul: 27 Martie 1918, Ziua unirii Basarabiei cu patria - mamă;

Domnul Valer Dorneanu:

De la Grupul Partidului Național Liberal, domnul Emil Strungă.

Video in format Real Media  

Domnul Emil Strungă:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi poartă titlul: "27 Martie 1918, Ziua unirii Basarabiei cu patria-mamă".

Luna martie a anului 1918 a fost una din perioadele de cumpănă din istoria românilor, clipa când a început să mijească, după un război nimicitor, cea dintâi rază a dreptei uniri: desfacerea Basarabiei din jugul țarist, urmată de hotărârea sfatului țării de la Chișinău, din 27 martie 1918, când: "în puterea dreptului istoric și a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor" s-a luat decizia ca Basarabia să se unească pentru totdeauna cu mama sa, România, de care fusese dezlipită, fără voia ei, într-un timp când capetele încoronate se credeau în drept să dispună de soarta țărilor și a popoarelor care nu le aparțineau.

Astăzi, după 89 de ani și după ce un al doilea război mondial nimicitor a siluit voința românilor de a fi împreună, prin Pactul de tristă amintire dintre Ribbentrop și Molotov, deși vorbim aceeași limbă și avem aceeași istorie comună, România și Republica Moldova sunt două state separate în mod artificial de râul Prut.

În raporturile cu vecinii și frații noștri, Guvernul României a plecat, încă din august 1991, de la principiul respectării drepturilor de autodeterminare și a intereselor cetățenilor din Republica Moldova.

În acest sens, România a susținut, pe de o parte, consolidarea cadrului democratic din Republica Moldova, în vederea aderării acestei țări la Uniunea Europeană, iar pe de altă parte, întărirea relațiilor reciproce în domeniul economiei, al educației și culturii.

Datele statistice pe anul 2006 indică o creștere masivă a comerțului bilateral; pentru anul școlar 2006-2007 statul român a acordat un număr important de burse de studii, la care se adaugă și multe locuri cu scutire de taxe școlare. Aceste realități, precum și aderarea României la Uniunea Europeană, au determinat creșterea interesului cetățenilor de peste Prut pentru obținerea vizelor și a cetățeniei; jumătate de milion de moldoveni cer cetățenia română și, până la sfârșitul anului, numărul acestora va ajunge la un milion.

Din păcate, pe acest fond al relațiilor bilaterale, Guvernul Moldovei declară că deschiderea a două noi consulate românești, la Cahul și Bălți, nu mai este de actualitate.

Sperăm ca aceste evenimente să fie depășite cât mai curând și ca lipsa de colaborare a conducerii Republicii Moldova să lase loc cooperării transfrontaliere, atât de necesare în contextul integrării europene.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Unde ne sunt fondurile europene?;

Din partea Grupului Partidului Democrat au depus 11 colegi declarațiile politice în scris: Ioan Dumitru Puchianu, Aurel Olărean, Constantin Petrea, Daniel Buda, Horia Văsioiu, Anca Constantinescu, Traian Igaș, Marius Rogin, Laurențiu Mironescu, Petru Movilă și Radu Lambrino.

Are cuvântul domnul Vasile Mocanu; se pregătește domnul Becsek-Garda Dezideriu. Pardon, se pregătește domnul Moisoiu de la PRM; este mai înainte.

Video in format Real Media  

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o: "Unde ne sunt fondurile europene?"

Din cauza birocrației și nepăsării guvernanților, Iașul nu va primi nici un euro în 2007. Cine trebuie tras la răspundere?

La Iași, autoritățile județene și-au făcut conștiincios temele: numai proiectele de interes județean și regional ajung la valoarea de peste două miliarde de euro. În această sumă ar intra modernizarea celor mai importante drumuri din zonă, înființarea unui serviciu SMURD regional, operațional pe întreaga Moldovă, reabilitarea mai multor situri arheologice și refacerea aeroportului internațional Iași.

Concret, Iașul a pregătit 33 de proiecte importante, fără să punem la socoteală cele aproape 200 de proiecte așteptate din partea comunelor, în mare parte finalizate și ele. Din cele două miliarde de euro, partea de cofinanțare a Consiliului Județean este de aproximativ 6 milioane euro, iar t.v.a. este de 47 de milioane euro. Astfel, valoarea totală cu care trebuie să contribuie autoritățile județene ar fi de circa 53 de milioane euro pentru toate cele 33 de proiecte. Pare mult, dar și beneficiile utilizării fondurilor europene ar fi imense pentru județul Iași.

Din păcate, seriozității autorităților județene ieșene i se opune neseriozitatea guvernanților. Întârzierea cu care s-a purces la întocmirea unei strategii postaderare, amânarea redactării întregului set de programe operaționale, lipsa unui ghid al solicitantului și - nu în ultimul caz - criza politică pe care o traversează România de câteva luni bune au făcut ca eforturile autorităților județene să nu aibă nici un fel de efect pozitiv.

Ieșenii au muncit și au pregătit proiectele care pot atrage fonduri europene consistente. Dar acești bani nu vor veni în 2007.

Întreb încă o dată: cine trebuie tras la răspundere?

Se pare că, din nou, guvernanții au rămas cu temele nefăcute.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Adrian Moisoiu - declarație politică intitulată Scrisoarea - deschisă adresată domnului Csaba Ferenc Asztalos, președinte al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării;

Domnul Adrian Moisoiu.

Video in format Real Media  

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

De fapt, aș dori să spun la început că am și o mică discuție cu domnul deputat Becsek, eventualele minute care rămân de la UDMR, vă rog să ni le dați nouă, la PRM.

Intervenția mea de astăzi este intitulată: "Scrisoare-deschisă adresată domnului Csaba Ferenc Asztalos, președinte al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării".

Domnule președinte,

Ziarele care apar în Harghita, Covasna și chiar și unele din Mureș, în caz cvasigeneral, aduc la cunoștință că, pentru ocuparea unui post, cam indiferent care, se solicită drept condiție specifică cunoașterea limbii maghiare.

Domnule președinte, deși mai nou se practică ședințe de guvern comune româno-maghiare, conform art.13 din Constituție, limba oficială în România este încă limbă română.

Indiferent că în anumite zone ale României trăiesc minoritari într-o proporție mai mare de 20%, conform Legii nr.215/2001 sau a Legii nr.188/1999, excluderea românilor în propria lor țară de a participa la un concurs pentru ocuparea unui post pentru că nu cunosc limba minorității trăitoare în zonă, reprezintă discriminare! Ba, mai mult, se încalcă și art.25 alin.(2) din Constituția României, referitor la stabilirea domiciliului într-o anumită zonă: "Fiecărui cetățean îi este asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a emigra, precum și de a reveni în țară." Și cum se poate stabili un domiciliu, dacă nu i se permite, decât condiționat, de a ocupa un loc de muncă?

Am ajuns să întâlnim asemenea interziceri, la nivelul ocupației de șofer pe autocamion, consilier juridic, tehnician constructor, șef de platformă și altele.

În același timp, vă sesizez o "găselniță", pe care sunt convins că o cunoașteți și dumneavoastră, cât și organismul pe care îl conduceți, anume de a se introduce în "fișa postului" drept cerință, cunoașterea limbii minorității - scris și oral, atâta timp cât pentru motive de genul audiențelor, pot fi solicitați în cazuri izolate, traducători. În fond, ce este mai important, capacitatea de a rezolva o problemă sau modul în care stai de vorbă cu anumite persoane, care de fapt, ele însele, nu respectă Constituția, fiindcă nu cunosc sau nu vor să vorbească limba oficială a statului în care au crescut și unde își câștigă pâinea?

E fals și imoral, domnule președinte, ca unui arhitect vorbitor de limbă română, absolvent al unei facultăți de arhitectură în limba română la București, Cluj-Napoca sau alt centru universitar, să i se interzică participarea la concursul pentru ocuparea postului de arhitect șef, sau altor cetățeni, de alte profesii - pentru ocuparea unor funcții de conducere - director executiv în cadrul consiliului județean și altele - și astfel să se faciliteze ocuparea acelorași posturi unor persoane din rândul minoritarilor, făcându-se astfel rabat la calitate.

Măsura de a decreta că ocuparea unui post de îngrijitor sau muncitor de întreținere care nu cunoaște limba vorbită de minoritate nu constituie discriminare, în timp ce pentru ocuparea unui post pentru care se cer studii superioare - este, reprezintă în fapt o politică de obligare a românilor trăitori încă în zonă fie de a părăsi zona, fie de a urma școli în limba maghiară, cu alte cuvinte de maghiarizare!

În răspunsul pe care mi l-ați dat la precedenta interpelare pe aceeași temă, la 25.10.2006, vorbeați despre faptul că, "Consiliul Județean Harghita a vizat permiterea dezvoltării firești a comunității maghiare din județ", dar despre faptul că, în Consiliul Județean Harghita sau Covasna, se încurajează și se duce o politică de autonomie teritorială pe criterii etnice, de federalizare a României, despre aceasta, care este poziția Colegiului pe care mă îndoiesc că în acest fel, aplicând "politica struțului", îl conduceți cu onoare?

Și, la urma urmei, politica europeană în problemă, o Transilvanie după model elvețian, la care se referea președintele U.D.M.R Markó Béla, la cel de al VIII-lea Congres, nu calitatea urmărește? Interzicerea participării unei persoane la concursul de ocupare a unui post, de fapt limitează aria de selecție, deci aduce, pe de o parte, prejudicii calității, cât și restrânge ori înlătură exercitarea drepturilor omului în condiții de egalitate! Astfel nu se poate interpreta art.2 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000, la care vă face plăcere să faceți referire?

Apropo, domnule președinte, faptul că dumneavoastră, cetățeanul român de etnie maghiară Asztalos Csaba Ferenc, sunteți președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, nu credeți că prin hotărârile la care luați parte, puteți fi acuzat de părtinire? Nu vă interesează părerea populației majoritare? Înainte de a-mi da un răspuns, vă rog să nu căutați motive "cusute cu ață albă"!

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Becsek-Garda Dezso-Koloman - din nou despre vandalizarea pădurilor în județul Harghita;

Domnul Becsek.

Video in format Real Media  

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Susținerea mafiei lemnului de către unii angajați ai Inspetoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Brașov este un fapt bine cunoscut de proprietarii de păduri care locuiesc în depresiunile Carpaților Orientali. De la înființarea acestei instituții, domnul inginer Potcovaru a refuzat să-i controleze pe mafioți, afirmând, populației din Ciumani, care insista pentru controale reale, că el nu se pricepe la control.

După anul 2005, inginerul Gheorghe Iordache, urmașul pe liniei de inspecție al domnului Potcovaru, a mușamalizat infracțiunile celor care au defrișat munți întregi în zona Giurgeului, Topliței, Borsecului și a Tulgheșului. Mai nou și domnul inspector Copariu s-a raliat la inspectorii care au mușamalizat furturile de masă lemnoasă.

Mă refer la adresa nr. 13823 din 11 decembrie 2006, trimisă Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții, având ca obiect defrișările masive în zona Mèlypatak din U.P.VII. Remetea u.a. 11-24, 114-115 și modul de punere în posesie, care au fost verificate parțial și părtinitor, după cum rezultă și din adresa nr. 8089/24.07.2006.

Din păcate, infracțiunile au fost mușamalizate în totalitate, fapt ce rezultă din volumul tăierilor ilegale, care, în opinia inspectorului, este nesemnificativ.

Dat fiind faptul că pe acea suprafață în care s-a produs dezgolirea unor bazinete și versanți întregi cu ocazia furturilor de material lemnos coordonate de personalul silvic de la Ocolul Silvic de Regim Gheorgheni și de la Ocolul Silvic Toplița nu sunt amintiți principalii beneficiari ai acestor tăieri ilegale, cum sunt: inginerul Melles Elöd, tehniciana Ilie Livia, subinginerul Györfi Dénes, șef de district Incze József - șef de district Csortán Zoltán, pădurar György Károly, inginerul Mihăilă Florin și alți pădurari, dovedește clar controlul părtinitor efectuat de domnul inspector Copariu. Menționez că suprafața totală defrișată în această zonă depășește peste 200 de hectare. De reținut faptul că, în declarația mea politică din 14.11.2006, am susținut în Camera Deputaților acest obiect, dar văd că fără rezultat până în prezent.

Din aceste verificări abuzive favorizante ale Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Brașov pot trage concluzia că instituția de control coordonată de domnul inginer Gheorghe Iordache, în calitate de inspector șef care răspunde pentru control, și-a manifestat și în acest caz lipsa de competență și eficiență pe linie de profesionalism care a adus și duce, în continuare, la vandalizarea pădurilor în județul Harghita.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Video in format Real Media Mihai Dumitriu - declarație politică intitulată Sistemul medical sub guvernarea portocalie P.N.L. - P.D. - U.D.M.R.;

Are cuvântul domnul Dumitriu. Domnule deputat Dumitriu, din partea Grupului PSD, aveți cuvântul.

Video in format Real Media  

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o: "Sistemul medical sub guvernarea portocalie PNL-PD-UDMR" - ar fi pentru ultima dată sub această denumire.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

După doi ani de guvernare a Coaliției D.A. (Dezastru și Anarhie) sistemul sanitar este într-o criză profundă, deoarece pachetul de legi promovat de Coaliția PNL-PD-UDMR nu a adus, în real, trâmbițata descentralizare și nu a produs reforma mult așteptată, adâncind criza. Amintesc doar câteva aspecte:

  • pacienții internați sunt obligați să stea câte doi în pat și să-și cumpere medicamente;
  • pacienții așteaptă la rând săptămâni și chiar luni pentru a li se face o intervenție chirurgicală și să obțină un medicament sau un dispozitiv medical;
  • bolnavii sunt abandonați în sălile de operații de către personalul mediu, pentru că s-a depășit programul de lucru;
  • furnizorii de medicamente și materiale sanitare reclamă creșterea datoriilor;
  • personalul medical, nemulțumit de salarii, continuă să plece din spitale și din țară.

Stimați colegi, Programul "Analize pentru toți" este o promisiune mincinoasă, deoarece ministrul PNL-ist Nicolăescu nu are elaborat un astfel de program bine fundamentat, care să corespundă nevoilor de sănătate ale populației. Mai mult, ministrul portocaliu, supărat, dă vina pe Parlament pentru întârziere, deoarece parlamentarii au cerut ca programul să fie pus în aplicare prin hotărâre de guvern, și nu prin ordin de ministru.

Domnule ministru, dacă aveți un astfel de program, de ce nu-l puneți la dispoziția Guvernului al cărui membru sunteți, pentru a fi pus imediat în practică ?

Stimați deputați,

acum se caută de sănătate tot pe la cozi pentru că sistemul medical este infect și, adeseori, criminal. Aduc în atenția dumneavoastră un segment din populația României, circa 30%, care nu are nici un fel de venit, și deci nu are asigurare medicală. Aceste persoane care fac parte din pătura săracă nu beneficiază de asistență medicală gratuită, respectiv servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale suportate din fond, rețete gratuite. Aceste persoane sunt înlăturate de pe lista medicilor de familie de către CNAS.

De asemenea, ministrul portocaliu al sănătății, urmărind reducerea activității serviciilor de la Ambulanță cu 40%, potrivit noilor norme impuse de legile reformei, i-a făcut pe dispecerii de la Ambulanță să fie pe post de Dumnezeu, cu drept de viață și de moarte asupra pacienților, pentru că sunt nevoiți să facă o triere drastică a solicitărilor. Pacientul nu mai are nici o șansă să-i ajungă Salvarea la ușă, decât dacă e... pe moarte, deoarece Casa Națională de Asigurări de Sănătate decontează numai urgențele majore.

Domnul Nicolăescu repetă dezastrul făcut de guvernarea CDR, care a lăsat în urmă aparatură medicală scumpă, cumpărată cu bani grei, dar niciodată despachetată. De ce ? Pentru că guvernanții de atunci nu au prevăzut fonduri pentru instalarea și service-ul echipamentelor. Ministrul PNL-ist Nicolăescu, care vorbește mult și merge din amânare în amânare, "a copt" el însuși o licitație pentru cumpărarea de noi echipamente medicale. Întrebat de finanțare, a invocat taxa de viciu, din care se pune în aplicare și programul "Analize pentru toți" și construirea celor opt spitale regionale, la care nu s-a săpat nici un metru de fundație. Mai mult, cantitățile solicitate: 250 mese pentru operații, 570 aparate de anestezie și terapie intensivă, 90 electroencefalografe, 90 monitoare, 60 audiometre, 60 computere tomografe, 35 angiografe etc. de sute de milioane de EURO arată caracterul nerațional al acestei licitații. Probabil că cei din minister nu și-au pus niciodată întrebarea dacă există medici specializați care să și utilizeze aceste echipamente.

Stimați colegi,

pacienții, medicii și furnizorii de servicii medicale nu sunt încrezători în promisiunile și amânările ministrului PNL-ist Eugen Nicolăescu, sistemul sanitar fiind în continuare subfinanțat. Pe 3 ianuarie 2007 s-a dat prima măsură a ineficienței Guvernului Tăriceanu privind integrarea în Uniunea Europeană: cardul european de sănătate. Zeci de mii de oameni s-au călcat în picioare la cozi, fiindcă nimănui din Ministerul Sănătății nu i-a păsat de felul în care va fi distribuit acest card.

Vă mulțumesc

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Andrian-Sirojea Mihei - declarație politică intitulată Codrul, frate cu românul?;

Din partea Grupului Partidului Național Liberal au depus în scris declarațiile politice domnii deputați: Gheorghe Dragomir, Mihai Sandu Capră, Rareș Mănescu, Relu Fenechiu, Marin Almăjanu, Horea Uioreanu, Andrei Dominic Gerea, Ion Luchian, Adrian Semcu, Ioan Hoban, Emilian Frâncu, Mihăiță Calimente, Grigore Crăciunescu, Valeriu Gheorghe.

Domnul Andrian Mihei, dacă este. Poftiți, s-o prezentați personal, declarația dumneavoastră.

Video in format Real Media  

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Mulțumesc, domnule președinte.

Cum dă o ploaie mai serioasă, cum încep să curgă știrile catastrofale: gospodării luate de ape, dealuri care încep să o ia vale, munți care se prăvălesc.

Inundațiile, an de an, parcă au intrat în cotidian.

Oare nu avem nimic să ne reproșăm?

Stimați colegi,

Stimați concetățeni,

Declarația politică de astăzi se intitulează "Codrul, frate cu românul?"

În perioada 15 martie - 15 aprilie, se sărbătorește "Luna Pădurii". Această sărbătoare a avut loc, pentru prima data, acum 54 de ani, în anul 1953, când s-a stabilit, prin lege, realizarea anuală a unor acțiuni cu caracter educativ, pe linie silvică. Ce lege mai avem acum care să prevadă acest lucru? Ce lege avem pentru protejarea sau extinderea pădurilor?

Despre copaci se spune că primul lor produs nu este lemnul, ci mai degrabă sunt solul, apa, oxigenul și fondul genetic. Pădurea este unul dintre cei mai importanți factori stabilizatori ai mediului înconjurător, ea asigurând conservarea resurselor de apă, fiind un veritabil producător de lemn, fabrică de oxigen, rezervor de apă, protector al solului, al culturilor agricole și al așezărilor omenești, contribuind la reducerea evaporației, creșterea umidității atmosferei, ameliorarea factorilor climatici, micșorarea intensității vânturilor, menținerea echilibrului hidrologic și diminuarea radiațiilor și a temperaturilor extreme.

Pădurea are un rol deosebit în reglarea apei din precipitații, în atenuarea variațiilor de debit, în asigurarea unor scurgeri permanente și echilibrate de apă limpede, în protejarea solului împotriva proceselor de degradare provocate de ploile torențiale, iar pentru așezările urbane, împreună cu celelalte spații verzi, constituie veritabile uzine de echilibru ecologic și sănătate. În jurul zonelor industriale, pădurile contribuie la purificarea aerului prin dispersarea poluanților, reținerea pulberilor, oprirea propagării substanțelor nocive și atenuarea zgomotelor.

Din păcate, de câte ori sunt alegeri îi auzim pe conducătorii noștri promițând cum vor face și vor drege pentru a planta perdele forestiere care să protejeze orașele, zonele industriale etc., însă odată aleși, aceste promisiuni sunt uitate și iată, au trecut 17 ani de când pădurile din România sunt tăiate masiv, haotic și necontrolat, 17 ani în care, dacă ar fi fost plantați copaci care să constituie respectivele perdele, acum deja acțiunile lor ar fi fost resimțite în marile aglomerări urbane și nu numai.

Exploatarea irațională a pădurilor de pe glob, restrângerea continuă a suprafețelor împădurite pun în pericol viitorul omenirii. Anual, pe glob, sunt distruse 5 până la 10 milioane de hectare de pădure și se pierd prin deșertificare 6 milioane de hectare de terenuri agricole. În România, pădurile, trecând prin diverse transformări de suprafață, structură și formă de proprietate, au ajuns acum să constituie doar 27% din suprafața țării, față de cei peste 60% pe care îi reprezentau anterior. Pădurile românești, care au fost de-a lungul timpului cântate de poeți, păstrătoare și salvatoare ale ființei noastre naționale, au fost timp de 17 ani jefuite sub privirile noastre impasibile. Până la urmă, tot acest dezastru provocat constituie în sine un atentat nu doar la la viața pădurilor, ci chiar la viața poporului nostru, iar pe plan global, România nefiind un caz singular la viața omenirii. Eminescu spunea: "Împărat slăvit e codrul, neamuri mii îi cresc sub poale, toate înflorind din mila codrului Măriei sale", surprinzând foarte concis rolul și importanța pădurilor.

Este evident că lipsa acțiunilor energice pentru a stopa distrugerea pădurilor și, cu atât mai mult, lipsa acțiunilor de conservare și extindere a fondului forestier au un impact negativ deosebit asupra schimbărilor climatice, regionale și globale, cu care, iată, ne confruntăm tot mai mult.

Sunt convins că fiecare dintre dumneavoastră s-a bucurat inspirând aerul curat și răcoros al pădurilor și s-a simțit încărcat și relaxat după o plimbare prin pădure. Vă întreb: Ce se face pentru a se conștientiza populația asupra riscurilor pe care ni le asumăm nerespectând pădurea? Ce s-a făcut chiar și pentru a se populariza această sărbătoare? Când se va realiza, la nivelul ministerului, faptul că este imperios necesară o campanie de promovare a importanței pădurii, de prezentare a stării grave în care ne aflăm acum, după distrugerea nesăbuită a pădurilor și de expunere a măsurilor ce se impun, de la nivel de individ, până la nivel de strategie națională - dacă aceasta există?

Fiecare cetățean trebuie să înțeleagă faptul că distrugerea abuzivă a pădurilor, neluarea de măsuri pentru sădirea de noi copaci și de protejare a fondului forestier existent în acest moment nu duce doar la dispariția pădurilor sau a unor anumite specii de copaci, ci, prin nepăsare și uneori ignoranță, toate acestea pot conduce la dispariția unei alte specii - omul!

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Lia Ardelean - sesizarea unor disfuncționalități majore cu care se confruntă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură la înscrierea în baza de date a cererilor de acordare a subvențiilor;

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Grupului Partidului Conservator încă nu a vorbit nici un coleg; îi dau cuvântul doamnei deputat Lia Ardelean.

Video in format Real Media  

Doamna Lia Ardelean:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Mai mulți salariați ai Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură din județele Transilvaniei mi-au sesizat, sub protecția anonimatului, disfuncționalitățile majore cu care se confruntă la înscrierea în baza de date a cererilor de acordare a subvențiilor.

Angajați APIA sunt temători în privința finalizării procesului de înregistrare a solicitărilor de subvenții, din cauza faptului că programul aferent acestei proceduri funcționează cu mare dificultate. Astfel, din informațiile pe care le-am obținut, rezultă că doar zece la sută din cererile depuse până acum la centrele locale APIA se regăsesc în baza de date, existând zile în care programul este blocat și nu se poate folosi. Spre exemplu, ieri, 26 martie a.c., în cursul dimineții, din nou programul respectiv nu a putut fi accesat în unele județe, fapt care pune sub semnul întrebării finalizarea acestui proces până la termenul limită de 11 iunie a.c. Având în vedere faptul că pe acest program se lucrează deja de 6 luni de zile și încă nu funcționează la parametrii optimi, fapt recunoscut inclusiv de responsabilii APIA, ar fi indicat ca Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale să ia măsuri pentru rezolvarea cât mai urgent posibil a acestei situații îngrijorătoare.

La aceste disfuncționalități se adaugă și alte activități care demonstrează că APIA funcționează defectuos, greoi și birocratic, mai ales în teritoriu. Unul din exemple este faptul că cererile pentru obținerea de subvenții se pot obține doar la centrele zonale ale APIA care funcționează exclusiv în municipii și orașe și în unele localități mari ale județelor, iar țăranul de rând trebuie să parcurgă zeci de kilometri pentru a face dovadă la aceste centre că deține terenul, produsul sau animalul pentru care vor primi subvenții. Menținerea unor asemenea forme de organizare centralizată nu provoacă altceva decât îngreunarea excesivă a procesului de reformă din agricultură, atât de necesară pentru integrarea reală a României în Uniunea Europeană. Concentrarea activității APIA, exclusiv în aceste centre locale, conduce la riscul, nu numai ca producătorii agricoli să renunțe la subvenții, ci, mai grav, să nu-și mai cultive pământurile.

O soluție ingenioasă pentru rezolvarea acestor situații ar fi înființarea punctelor de lucru ale APIA în centrele de comună, cu sprijinul primăriilor. Este cât se poate de clar că avem nevoie de o agricultură modernă și competitivă, însă pentru a ajunge cu adevărat la nivel european, trebuie să reușim să accesăm fondurile structurale, iar țăranii să intre în posesia subvențiilor.

Numai prin cointeresare și bună organizare putem să realizăm acest deziderat, altfel, riscăm să ajungem în coada Europei și la acest capitol, fapt dramatic, dacă ne amintim că România a fost numită cândva "Grânarul Europei".

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Vasile Pruteanu - declarație politică referitoare la limbajul folosit de unii politicieni români;

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Vasile Pruteanu din partea grupurilor independenților.

Video in format Real Media  

Domnul Vasile Pruteanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi are drept subiect limbajul folosit de unii politicieni români.

După cum îndeobște cunoaște toată lumea, înainte de 1989, nu exista posibilitatea exprimării libere, mai ales în public, a unui punct de vedere.

Astăzi, când acest drept a fost câștigat, cetățenii țării noastre pot să afirme că trăiesc în libertate, în demnitate. Cu toate acestea, de ceva vreme, românii care urmăresc știrile politice televizate, care ascultă discursurile politicienilor, se simt rușinați, se simt loviți în demnitatea lor de oameni liberi.

Cum altfel ar putea să se simtă un sătean sau orășean onest, care își vede de îndatoririle lui civice, plătește la stat taxele și impozitele stabilite, ridică pălăria în fața primarului, respectă celelalte autorități publice, iar când deschide televizorul vede și aude cum cei care sunt puși în fruntea țării își aruncă diferite cuvinte otrăvite, se acuză de minciuni și de cele mai urâte fapte, se amenință cu fel și fel de lucruri care mai de care mai îngrozitoare.

Stimați politicieni ai României, oare am uitat de demnitate, de politețe, de deferență, măcar atunci când apăream "în fața lumii întregi?"

Oare este necesar să adoptăm o lege privind limbajul care trebuie să fie folosit în discursul politic sau să reedităm codul manierelor elegante?

Toată lumea este cu ochii pe noi. Este necesar să ne reconsiderăm discursul, să eliminăm din limbaj cuvintele injurioase, de la periferia societății și să ne amintim că avem de rezolvat foarte multe probleme ale cetățenilor acestei țări, acum când am fost primiți în marea familie a Europei, lăsând deoparte certurile politice televizate are nu fac niciun bine nimănui.

Dacă am pune mai presus de toate interesele țării și ale cetățenilor, așa cum ne-o cere poziția socială și funcția politică ori administrativă, nu cred că am avea timp de certuri, de tot felul de acuze pe un limbaj pe care nu-l suportă nici hârtia, și ne-am aduce aminte că "totuși suntem.... demnitari".

Iată de ce fac un apel fierbinte, de la această tribună, să facem tot ce ne stă în putință, ca atunci când apărem în fața celor care ne-au ales, să ne aducem aminte de cuvântul demnitate.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Aledin Amet - declarație politică intitulată Gara din Constanța are nevoie de continuarea investițiilor;

Din partea grupurilor minorităților naționale, domnul Amet Aledin.

Video in format Real Media  

Domnul Aledin Amet:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "Gara din Constanța are nevoie de continuarea investițiilor".

Orașul Constanța este, fără îndoială, foarte important, cu un potențial turistic remarcabil. Datorită și acestui motiv este nevoie ca locațiile instituțiilor reprezentative să fie modernizate, pentru a atinge, în comparație cu alte zone asemănătoare, standarde înalte de calitate.

Gara din Constanța reprezintă un punct vital pentru viața orașului. Clădirea, firesc, trebuie reconsolidată. În același timp, însă, este nevoie și de mărirea spațiului destinat călătorilor, cel actual fiind deja insuficient. Intenții au existat, fiind demarat, în acest sens, un proiect. S-au făcut câteva modificări, după care, însă, din păcate, lucrările au stagnat. Dacă în momentul de față, numărul călătorilor este unul normal, nu se poate afirma același lucru pentru lunile de vară. Se va produce, cu siguranță, un inconfort. Este necesară dinamizarea activității, tocmai pentru a fi finalizate, într-o perioadă cât mai scurtă, lucrările demarate.

Întârzierea aduce prejudicii imaginii orașului, cu atât mai mult cu cât el este vizitat de numeroși turiști, mulți dintre ei din alte zone ale lumii. În aceeași ordine de idei, extinderea capacității reprezintă o soluție benefică. Orașul are, în primul rând, o populație mai mare decât cea din perioada când a fost construită clădirea gării. În egală măsură, turismul local a căpătat o altă dimensiune, fiind considerat sector strategic. Acestea sunt motivele pentru care se impune o rezolvare favorabilă a situației.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Florin Iordache - declarație politică intitulată Monica Macovei sfidează rațiunea;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D. au depus în scris declarațiile politice domnii deputați Aurel Gubandru, Mihaela Rusu, Claudiu Pop, Gheorghe Chiper, Cosmin Nicula, Lucian Cătălin Matei, Viorel Pupeză, Constantin Marin, Nicolae Bădălău.

Dau cuvântul pentru a o prezenta domnului Florin Iordache.

Video in format Real Media  

Domnul Florin Iordache:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Intervenția mea de astăzi se intitulează: "Monica Macovei sfidează rațiunea"

La peste doi ani de la preluarea puterii de către actuala coaliție, constatăm că marea problemă a României este, în continuare, justiția. Nu se poate da vina la nesfârșit pe fosta guvernare. Nu se poate da vina la nesfârșit pe sistemul ticăloșit. Să presupunem că doamna Macovei ar avea dreptate: s-a făcut reformă în justiție. Totuși, se constată că lucrurile merg mai prost ca înainte.

Cert este că Monica Macovei continuă să pozeze în singura luptătoare împotriva corupției din România.

Asistăm acum la reluarea disputei pe marginea Codului Penal. Doamna Macovei nu a vrut să aplice Codul penal votat de Parlament în 2004. Foarte bine. Putem să admitem că dânsa voia să facă unul mai bun. Dar, de doi ani, nu l-a făcut. Este doar un exemplu de atitudine discreționară: nici tu să nu faci, dar nici pe altul să nu îl lași să facă.

Nu ne mai miră nimic în ceea ce privește tupeul ieșit din comun al doamnei Monica Macovei. Domnia sa a afirmat că o eventuală intrare în vigoare a Codului penal adoptat de Parlament în 2004 ar însemna "o blocare a justiției penale" din țara noastră.

Cum poate susține doamna ministru așa ceva, când știe cu certitudine că a copiat mai mult de 70% din Legea 301/2004 în noul proiect de Cod penal? De fapt, așa este domnia sa! Ce nu provine din inițiativa sa, nu poate fi un lucru bun, consideră doamna ministru. Acest lucru se întâmplă pentru că Monica Macovei se consideră atotștiutoare și nu poate veni cu modificări pe marginea unui Cod penal bun. Dacă tot susține că Legea nr. 301/2004 nu este un cod penal adecvat condițiilor actuale, de ce nu l-a abrogat atunci când a avut posibilitatea să o facă, și a tot prorogat termenul de intrare în vigoare a codului. Știm cu toții motivul și domnia sa ar trebuie să se abțină de la comentarii decât să ne mintă din nou cu nonșalanța-i caracteristică. Nu a abrogat Codul penal din 2004, pentru că era un angajament asumat de România și abrogarea sa ar fi atras un steguleț roșu justiției din țara noastră.

Cum dorește doamna ministru să aprobăm un proiect de modificare a Codului de procedură penală care va deveni ineficient în aplicarea Codului penal, întrucât acesta va fi depășit de noile reglementări cuprinse în Codul penal lansat recent? Doamna ministru nu a venit cu proiecte de modificare a celor două legi, concomitent, pentru a pune capăt o dată pentru totdeauna valului neîntrerupt de modificări la care ne-a supus domnia sa în ultimii 2 ani și jumătate.

Monica Macovei l-a indus în eroare pe Fratello Frattini, spunându-i acestuia că senatorii PSD "au proasta inițiativă" de a forța intrarea în vigoare a Codului penal care a fost publicat în "Monitorul Oficial" încă din 2004, dar pe care dânsa l-a amânat, pentru 2008. Supărată pe o asemenea îndrăzneală a senatorilor, Macovei spune că, dacă nu se va face cum dorește dânsa, se va ajunge la "blocarea justiției penale și a dosarelor de corupție".

În ceea ce privește vizita domnului Frattini, aș vrea să atrag atenția că domnul Frattini nu cunoaște situația din România decât din spusele "sirenelor" Băsescu, Blaga și Macovei. Domnul Frattini pare a fi tratat cu anestezic portocaliu. Mai mult decât atât, domnul Frattini a afirmat că "intrarea anticipată în vigoare a codului din 2004 va produce un deznodământ nefericit". Or, e clar că domnul Frattini e ținut într-un clopot de sticlă de Puterea de la București. Nu pot să cred că domnul Frattini nu vede bârna din ochiul actualei guvernări, mai ales când scandalul de la MAI e mare cât casa!

Abraham Lincoln a spus: "Poți să-l păcălești pe un om tot timpul, poți să-i păcălești pe toți o perioadă, dar nu poți să-i păcălești pe toți tot timpul!" Deocamdată, Traian Băsescu e în faza a doua, dar nu pentru multă vreme!

Totuși, să nu uităm că atât Codul penal, cât și Codul de procedură penală reprezintă constituția sistemului judiciar penal. Fără aceste legi, lupta împotriva infracționalității, în general și a corupției, în special, sunt vorbe goale. Este ca și cum ai pleca la cumpărături dar nu ai la tine niciun ban.

S-a scris foarte mult despre "ura" P.S.D. față de doamna Macovei. Lucruri total exagerate. Noi am prefera ca Macovei să-și îndeplinească atribuțiile și anume pe cele pe care le-a promis la învestitură: o justiție europeană și funcțională. Dar suntem foarte departe de asta! Și nu e Parlamentul sau P.S.D. de vină!

Doamna Macovei e ca o vrăjitoare care a încurcat vrăjile. Rezultatul este: întreg sistemul e blocat, nu din cauza Parlamentului, ci din cauză că doamna Macovei nu a transmis la timp o serie de legi necesare.

Constatând ultimele evoluții ale scenei politice, cred că marțea viitoare la intervenții, la declarații politice vom vorbi despre doamna Macovei ca fostul ministru al justiției.

În încheiere, vreau să subliniez că doamna Macovei nu trebuie nici demisă, nici oprită. Ea trebuie să fie obligată să facă ceea ce a promis. Dacă nu poate, trebuie să-și asume răspunderea pentru eșec.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Ștefan Baban - declarație politică cu titlul Oda bucuriei - între zâmbete și lacrimi;

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M. au depus în scris domnii deputați: Ioan Aurel Rus, Dumitru Avram, Dan Zamfirescu, Paul Magheru.

Urmează domnul Ștefan Baban.

Video in format Real Media  

Domnul Ștefan Baban:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Odă bucuriei - între zâmbete și lacrimi"

Aniversarea de către toată Europa, în ziua de 25 martie 2007, a celor 50 de ani de la aderarea la uniune, inițial a oțelului, apoi economică și la final integrală, nu poate fi decât un prilej de bucurie dar în același timp și un moment de bilanț.

Evenimentul va fi serbat în chip grandios, la scara întregului continent, în toate cele 27 de state membre ale forului comunitar. Concertele, expozițiile, proiecțiile de film, lansările de carte, concursurile dar și mesele festive, plantările de arbori, toate vor încerca să demonstreze unitatea celor mai multe popoare ale bătrânului continent.

Bucuria tuturor este însă umbrită de concepțiile cetățenilor săi, care consideră ( cam 44%) că traiul lor s-a înrăutățit după aderarea țării lor la acest club. Și această părere aparține și irlandezilor și spaniolilor, membri ai unor țări foarte sărace, care dacă n-ar fi aderat la marea familie europeană, nu ar fi cunoscut șansele de dezvoltare și creștere economică din acest moment.

Euforia românilor a început cu o săptămână înainte de acest eveniment și cine știe cât va mai continua. Și în țara noastră s-au plantat pomi, au fost ținute discursuri pompoase, s-au desfășurat simpozioane peste simpozioane, conferințe și întâlniri la nivel înalt (mă refer la oficialități), dar nimeni nu s-a gândit la omul obișnuit de pe stradă, care poate în afara festivismului exacerbat, ar fi vrut să afle adevărul despre aderarea României la U.E., cât ne costă și cât ne va costa acest proces, ce sacrificii trebuie să mai facem și pentru câți ani, dar mai ales, dacă este atât de bine, de ce tinerii noștri și oamenii în putere aleg totuși calea străinătății pentru a reuși să trăiască decent?

Întrebările devin, pe zi ce trece, din ce în ce mai multe și mai dureroase. Scumpirile lunare, lipsurile cotidiene, nesiguranța zilei de mâine, în special la locul de muncă, scandalurile politice, afacerile cu bunurile care au mai rămas ale statului, toate vor să demonstreze că aderarea la familia europeană nu este atât de facilă și de rapidă după cum ni s-a promis și după cum ne-am și așteptat.

Acest popor pare a fi blestemat din cele mai vechi timpuri, deși cu un teritoriu plin de bogății și cu peisaje naturale încântătoare, oamenii sunt în marea lor majoritate săraci, iar în ultimul timp și demoralizați. Nimeni nu se mai așteaptă la ceva bun, toți trăiesc într-o indiferență stranie, uneori chiar dureroasă, singurele zvâcniri fiind doar atunci când nu se primesc salariile la timp sau sunt jigniți profund în demnitatea de om.

Sărbătorirea celor 50 de ani a aderării în întreaga Europă, chiar în ziua de Buna-Vestire, sărbătoare foarte importantă pentru noi, românii, poate va marca într-adevăr o veste importantă pentru cei ce trăim pe aceste meleaguri.

Să ne fie clar, nimeni nu se așteaptă la minuni, dar după cei 17 ani de "autentică" democrație, nu cred că acest popor ar mai îndura încă 17 ani de "integrare europeană".

Depinde doar de noi, cei ce ne aflăm aici, să nu le înșelăm încă o dată așteptările.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Dumitru Bentu.

 
Video in format Real Media Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Tăriceanu;

Urmează, după aceea, Valeriu Boeriu, de la P.N.L.

Domnul Dumitru Bentu de la PSD.

Video in format Real Media  

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Tăriceanu".

Chiar dacă am mai spus-o, fără doar și poate, dintre multiplele categorii de corpuri cosmice, cometele sunt preferate de demnitarii orange. Modul în care "vizitele de lucru" ale acestora în județul Vaslui au prins contur, amintește de specificul existențial al stelelor cu coadă. Așa se concretizează prezența în teritoriu a reprezentanților de la "centru", în județul pe care îl "onorează" în Parlament (vezi ministrul "fondurilor", David, senator de Vaslui); așa a fost percepută vizita ministrului Hărdău, prin școlile aceluiași județ, a energeticului Vosganian, așa s-a desfășurat și recenta întâlnire a premierului Tăriceanu cu oameni ai muncii de la orașe și sate în "patria" lui Cuza, dar și a lui Constantin Tănase.

Și, pentru a nu fi acuzați de subiectivism partinic, ne permitem să relatăm din presa județeană, jurnaliștii vasluieni acompaniind suita celui de-al patrulea om în stat pe parcursul zborului deasupra unui cuib de săraci.

"Premierul a vizitat la Bârlad mai multe secții ale fabricii de confecții. Niciuna dintre femeile aflate în câmpul vizual-auditiv al premierului nu a pierdut ocazia de a se plânge cu câtă greutate își câștigă pâinea. "Ce facem, domnule prim-ministru? Chiar nu ni se pot majora și nouă salariile în țara asta?" Răspunsul primit de cele care au îndrăznit să îl întrebe de la obraz a fost... un zâmbet larg. Cu două cămăși sub braț și însoțit de întrebarea retorică, "ce caută ăsta aici?", a decolat spre Vaslui.

La întâlnirea cu "autoritățile locale și șefii serviciilor deconcentrate care s-au aliniat cu umilință în Sala Ovală a Prefecturii, "toată lumea a aflat că a fost vorba doar de o vizită tematică". Tema? Puncte electorale.

Senatorul de Vaslui, Cristian David, cel care a organizat blitz-evenimentul, i-a mulțumit pentru vizita pe care a binevoit să le-o facă umililor supuși vasluieni. "Vizita reflectă preocuparea pe care dumneavoastră personal o acordați județului Vaslui".

Un alt demnitar, Dan Marian, a vorbit despre "marea onoare" pe care a adus-o personal în județ Călin Popescu-Tăriceanu, prilej pentru liberali de "profundă analiză". "Alocările bugetare au atins praguri istorice în 2006" (în sală se aud râsete înfundate). Ce păcat, adăugăm noi, că n-am trecut dincolo de ele (de praguri).

Nu vă par cunoscute astfel de intervenții? Parcă le-am mai auzit pe vremea celui care, aidoma lui Tudor Vladimirescu, a apucat drumul Târgoviștei și a intrat în istorie vegheat de Turnul Chindiei.

Partea cea mai gustată a vizitei a cuprins abatorul de păsări "Safir", unde premierul a apreciat "deliciosul de Vaslui" și Vinoteca Liceului de specialitate din Huși, unde a lăudat calitățile unui vin tradițional, busuioaca de Bohotin.

Pe întreg parcursul vizitei, limba liberală, spun jurnaliștii, a fost percepută ca o limbă străină, iar titlurile ziarelor țin loc de concluzii: "Ta, ta, ta, Tăriceanu trecea," "Tăriceanu, cometă prin Vaslui," adică nimic. "Județul Vaslui, prioritate liberală?" Din nefericire, nici măcar de dreapta.

Ta, ta, ta Tăriceanu trecea...

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Valeriu Boeriu - declarație politică intitulată Piromanul participă la stingerea focului;

Din partea P.N.L. are cuvântul domnul Valeriu Boeriu. Urmează doamna Mirela Adomnicăi.

A depus, din partea PSD, în scris, domnul Vasile Pușcaș.

Aveți cuvântul, domnule Boeriu.

Video in format Real Media  

Domnul Valeriu Boeriu:

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează "Piromanul participă la stingerea focului".

Traversăm o perioadă de criză politică, o etapă când principalele partide aflate la guvernare, P.N.L. și P.D., par să fi ajuns pe poziții ireconciliabile. De ce s-a ajuns aici? În principal, datorită poziției deloc echidistante a președintelui față de cele două partide, datorită atacurilor acestuia la adresa P.N.L. și a premierului, datorită încurajării formării unui partid (P.L.D.) desprins din P.N.L. și devenit partidul cel mai obedient față de președintele Băsescu.

Un alt motiv al crizei politice îl constituie încercarea permanentă a P.D. de a acredita ideea că este singurul partid cu fața spre agenda populației, singurul partid care se luptă cu corupția, singurul partid "curat", încercând să evite prin aceste mijloace onorarea notei de plată a guvernării; strategia P.D. pare a fi aceea de a lăsa responsabilitatea actului de guvernare doar în seama P.N.L.

Aceste atitudini ale PD au dus la izolarea acestuia față de toate partidele parlamentare, fără excepție, îngreunând astfel actul de guvernare. Întrebările care se pun acum sunt: se poate aplana conflictul sau cine ar putea limpezi scena politică actuală?

Se vorbește acum despre un eventual guvern de tehnocrați. Tema este, se pare, recurentă în tradiția democratică postcomunistă a României. Aceeași idee a apărut în perioada C.D.R., când ni se amintea mereu de eficiența și necesitatea stringentă a celor 15 000 de specialiști, fără coloratură politică și fără obiective clare. Cred că o astfel de formulă nu ar aduce mai multă limpezime, pentru că este greu de crezut că tehnocrații ar putea guverna după un program politic de guvernare. Și mai greu de imaginat este legătura, relația acestor tehnocrați cu clasa politică, cu Parlamentul care ar trebui să-i susțină. Avem deja exemplul tehnocratului Monica Macovei care a suportat rigorile unei sancțiuni în Senat, tocmai datorită proastei relații cu Parlamentul. Independența tehnocraților nu aplanează conflictele existente în sânul clasei politice, ci le alimentează, urmarea firească fiind că clivajul între programul politic asumat inițial și rezultatele politicii "tehnocrate" se adâncește.

Se vorbește și despre un Guvern de uniune națională. Pe lângă faptul că ideea reprezintă o recunoaștere a nefuncționalității actualei configurații politice de la cârma țării, ea este și expresia unor compromisuri cu pierderi mari pe termen lung, constituindu-se în surse perpetue de conflict. Și în acest caz este greu de imaginat care ar fi programul de guvernare, iar despre buna înțelegere între miniștri ne putem imagina conflicte și mai mari între miniștrii aparținând unei palete largi de partide și doctrine. Conflicte interministeriale există și acum, când vorbim despre miniștri a doua două partide.

Alte posibile metode de rezolvare a conflictului sunt următoarele: 1) Guvernul Alianței trebuie să continue să conducă după programul deja parcurs pe jumătate, lucru care ar presupune o oarecare distanțare a P.D. de președinte și asumarea în comun de către cele două partide ale Alianței a costurilor guvernării; 2) un guvern minoritar susținut de întreg Parlamentul în anumite condiții și pe anumite direcții politice, cu precădere în zona programelor postaderare.

Cred în maturitatea politică a partidelor parlamentare de a găsi soluția corectă a ieșirii din starea actuală de tensiune.

La întrebarea "cine ar putea limpezi scena politică?" sunt neîncrezător că președintele ar putea fi acela, însă nu exclud ca el să încerce totuși acest lucru, știut fiind faptul că de foarte multe ori piromanul participă la stingerea focului...

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Mirela Elena Adomnicăi - declarație politică cu titlul Adevărata integrare în Uniunea Europeană;

Are cuvântul doamna Mirela Adomnicăi, se pregătește Costache Mircea și apoi domnul Ioan Ghișe.

Video in format Real Media  

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "Adevărata integrare în Uniunea Europeană".

Am aniversat zilele trecute sărbătoarea împlinirii a 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, piatra de temelie a Uniunii Europene de astăzi. de fapt, este improprie exprimarea "am aniversat", întrucât în România sărbătoarea a trecut aproape neobservată.

Autoritățile române, având cu totul alte preocupări, n-au alocat niciun fel de fonduri pentru a marca evenimentul. Poate că nici românii, obosiți de scandalul politic intern, n-au simțit nevoia să înțeleagă prea mult din mersul istoriei de la Comunitatea Economică a Cărbunelui și Oțelului până la Uniunea Europeană de astăzi.

Au trecut trei luni de la aderare, iar românul obișnuit înțelege din Uniunea Europeană, mai exact din avantajele aderării, doar că poate călători prin Europa fără buletin, iar prin unele țări se poate angaja fără a fi urmărit de poliția locală.

Valorile Uniunii Europene, reforma instituțională, transferul de suveranitate sunt noțiuni fără sens pentru românul obișnuit.

Dar, ceea ce îngrijorează mai mult este faptul că după 1 ianuarie 2007, Uniunea Europeană a încetat să mai fie o preocupare pentru actualele partide aflate la guvernare. Niciunul din aceste partide nu se duce în capitala Europei pentru a susține interesele României, fiecare se duce să se plângă, în așa fel încât familia politică în care a fost cooptat să bombardeze Bucureștiul cu comunicate.

Dar, ceea ce îngrijorează și mai mult este faptul că războiul care se duce zilele acestea la București arată cât de puțin este înrădăcinată atitudinea democratică în România.

Toate sondajele de opinie confirmă că în ochii opiniei publice, partidele politice și Parlamentul se află pe ultimele trepte ale disprețului. Dar, în ordinea ierarhică a importanței lor pentru democrație, atunci când vorbim despre instituțiile statului, președintele vine pe ultimul loc, fie că e vorba despre o republică parlamentară, prezidențială sau semiprezidențială. Și aceasta pentru că nu există un regim dictatorial bazat pe un Parlament ales prin vot liber. Parlamentul și partidele sunt instituțiile cheie ale democrației.

Încrâncenarea cu care Traian Băsescu vrea să demonstreze că Parlamentul și partidele politice sunt inutile dacă poporul îi acordă încredere lui și numai lui, este un sofism și sabotează din temelie o democrație, după cum se vede, încă extrem de fragilă.

Și revenind la Uniunea Europeană, democrația și statul de drept sunt valori consacrate de Tratatul Constituțional. "A fi cetățean european înseamnă să împărtășești valorile europene", spunea un distins cetățean european.

Dacă nu avem un președinte cu veleități de cetățean european, cel puțin Parlamentului României îi revine obligația să acționeze pentru adevărata integrare în Uniunea Europeană.

Și un prim pas în acest sens îl constituie votul pentru suspendarea președintelui.

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Costache Mircea - declarație politică cu titlul Cum au ajuns românii săraci, cum a ajuns România o țară devastată?;

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul Mircea Costache și se pregătește domnul Ghișe, apoi domnul Petru Călian.

Video in format Real Media  

Domnul Costache Mircea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

"Cum au ajuns românii săraci, cum a ajuns România o țară devastată?"

Prin ignorarea oamenilor harnici, cinstiți și patrioți de către toate instituțiile media și de către toți formatorii de opinie.

Niciun om care s-a încăpățânat să reziste murdăriilor, tentațiilor de înavuțire care s-a autocondamnat pe sine și pe toți ai săi la o viață austeră, fără concedii, fără voiajuri, fără vile, fără mașini și alte acareturi, fără lux și fără tabieturi.

Niciun om care s-a opus oricărei invitații la cârdășie, la chiverniseală personală, la combinații infracționale și la așa-zise inițiative economice, la privatizări frauduloase, la licitații trucate, la mijlocirea unor inginerii și furtișaguri.

Niciun om care nu s-a lăsat prins în plasa de păianjen a mecanismului infernal al marii corupții, al căpătuielii mijlocii și măcar al micii găinării. Niciun om care nu a făcut echipă cu eminențele cenușii ale jafului cvasigeneralizat la toate nivelurile. Niciun om care nu s-a integrat în clientela politico-mafiotă a vreunui partid trecut pe la putere, niciun om care nu a făcut parte din rândul băieților deștepți din preajma puterii de la centru, ori din teritoriu; unul care nu a practicat nici măcar traficul de influență, niciun om care a știut încă din 1989 că abuzurile și coteriile politice îi vor îmbogăți enorm pe unii, îi vor diviniza pe alții și chiar îi vor urca pe scara puterii, într-o societate dezumanizată. niciun om cu o educație solidă și sănătoasă care a știut că odată și odată totul se plătește, că odată și odată, dedulcirea la huzur, la desfrâu, la jaf și anarhie îi vor expune pe protagoniști dezastrului național și unor riscuri. Niciun astfel de om, și există astfel de oameni, care nu s-a lăsat prins în mrejele degringoladei politico-mafiote, care a localizat centrul mondial al corupției în România post-decembristă, nu s-a aflat la cârma treburilor publice cu adevărat.

Acest tip de om, cu educație țărănească, poate, rigidă, austeră, dar și cu luciditate de intelectual-idealist, camilpetrescian, care a dus în permanență o luptă inegală, fără vreo șansă de reușită, pe termen scurt și nici de recunoaștere postumă, cu hoția, arivismul, parvenitismul, cu acumularea sălbatică de averi prin jaf.

Acest om programat genetic să reziste valului de degradare morală și de lăcomie patologică, adversar declarat al instinctului primar agresiv, al spiritului gregar, nu a fost niciodată după 1989 pus în funcții executive pe unde se află robineții fluxurilor de bani publici, robineții care au creat în România minoritatea apatridă a marilor îmbogățiți.

În concluzie, da, există în România astfel de oameni instruiți, cinstiți și patrioți, există oameni iubitori de neam și de țară, care nu s-au dedat jafului, hoției și îmbogățirii prin furt. Da, există oameni care nu și-au uitat eroii, înaintașii, părinții, care n-au uitat de oamenii simpli ai țării. Da, există oameni care pot înfăptui binele public dacă vor fi lăsați de caracatița vorace a fraudei naționale încununată de furtul furturilor: frauda electorală.

Prin urmare, opriți ascensiunea celor cu gena infracțională hipertrofiată, stopați domnia hoției generalizate, pentru că mai există pe la noi oameni destoinici, mai există caractere ferme care ne pot salva de la disoluție, de la căderea de pe hartă în mare.

Să-i lăsăm să ne salveze, să-i lăsăm să ne renască, să ne vindece, să ne mântuie de cel rău și viclean.

Amin!

 
Video in format Real Media Ioan Ghișe - declarație politică cu titlul România și Programul mondial OLPC - Un laptop pentru fiecare elev;

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Ghișe. Domnul deputat Călian și se pregătește domnul deputat Timar Liviu.

Video in format Real Media  

Domnul Ioan Ghișe:

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației mele politice este "România și Programul mondial OLPC - Un laptop pentru fiecare elev."

În urmă cu aproape un an am inițiat proiectul de lege intitulat "Program național - Un laptop pentru fiecare elev și pentru fiecare cadru didactic din România."

Acest proiect de lege vine să adapteze în țara noastră Programul mondial inițiat și lansat în anul 2005 de către Institutul de Tehnologie din Massachusates - Statele Unite și susținut de către Organizația Națiunilor Unite.

Programul "Un laptop pentru fiecare elev" are un scop educațional, și anume acela ca fiecare din cei peste 1,2 miliarde de copii din lume să beneficieze de primul lor laptop cu care să se conecteze la Internet și să lucreze în programe educaționale.

Pentru ca astfel de computere mobile de tip P.C. conectabile la Internet să poată fi accesibile fiecărui copil din orice țară din lume, s-a stabilit ca țintă prețul de 100 de dolari pe minilaptop pentru a fi ușor de achiziționat de către statele sărace ale lumii.

Scopul Programului mondial este educațional și nu comercial sau infomatic. Acest minilaptop nu se va comercializa pe piața liberă, ci se va vinde de către producători direct ministerelor educației din țările lumii, prin intermediul Fundației "One Laptop per Child", la prețul de producție, fără adaosuri comerciale.

În prezent, stadiul cercetărilor și producția unui astfel de laptop se face la următoarele capabilități tehnice: 256 KB memorie RAM, 1 GB memorie hard - NAND Flash și 700 MHz viteza microprocesorului cu sistem de operare Linux, oferit gratuit, adică free, sau Windows, după caz.

Costul unui astfel de laptop este variabil, funcție de evoluția cercetărilor, iar în prezent este de aproximativ 150 de dolari. Se estimează de către specialiști că în maxim doi ani costul să scadă la sub 100 de dolari.

Oponenții în România ai Programului "Un laptop pentru fiecare elev" sunt mulți și de trei categorii: comercianții, ignoranții și unii politicieni. Aceștia, oponenții, nu au argumente fundamentate, dar se opun ca fiecare elev să aibă propriul său minilaptop, în timp cei ei, oponenții proiectului de lege, au computere și laptopuri mult mai performante.

Interesele economice ale concurenței care poate produce un laptop cu capabilități similare la peste 400 de dolari (modelul Classmate al lui Intel) au făcut ca și în țara noastră inițiativa legislativă "Un laptop pentru fiecare elev și pentru fiecare cadru didactic din România" să fie discreditată public de către MCTI (Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor).

De ce? Simplu. Pentru că tot în urmă cu un an s-a semnat de către ministrul MCTI un Acord de susținere și promovare în România a produselor Intel care este rivalul pe plan mondial al AMD (Advanced Micro Devices) în producția de microprocesoare. Acest AMD este producătorul mondial al microprocesorului cu care este dotat minilaptopul model OLPC'XO.

Ministerul Educației și Cercetării, la rândul lui, nu susține Programul național "Un laptop pentru fiecare elev și pentru fiecare cadru didactic din România."

De ce? Simplu. Pentru că prin Ministerul Educației și Cercetării se desfășoară în prezent un program național pentru instalarea de laboratoare de informatică în 600 de școli din România. Acest program în valoare de peste 500 milioane de euro se realizează cu firme care au primit contracte fără licitație, cum ar fi SIVECO, valoare contract aproximativ 200 de milioane de euro.

Bill Gates, patronul lui Microsoft, liderul mondial al producției de soft, scrie în celebra sa carte "Afaceri cu viteza gândului" că pentru un copil cel mai prost loc în care poarte fi plasat un computer este laboratorul de informatică al școlii. De ce? Simplu. Pentru că acolo, în laboratorul de informatică al școlii, copilul poate intra o dată, maxim de două ori pe săptămână câte o oră. În aceste condiții, șansa copiilor de a deprinde alfabetizarea digitală și abilitățile pentru conducerea computerului este foarte redusă.

Bill Gates apreciază că în societatea cunoașterii și în era informațională nevoia ca fiecare copil și adult să aibă propriul să computer conectabil la Internet este vitală.

O altă categorie de oponenți ai proiectului de lege pe care l-am propus au respins inițiativa, fie din ignoranță, fie din invidie și calcul politic meschin. Aceștia din urmă s-au gândit că un astfel de proiect ar putea umbri programul "Cornul și laptele".

Fiecare dintre noi putem să recunoaștem că pentru România de azi, membră a Uniunii Europene, a promova și dezvolta Programul național "Un laptop pentru fiecare elev și pentru fiecare cadru didactic din România" este cel puțin la fel de demn și de necesar ca programul prin care statul dă zilnic copiilor un pahar de lapte și un corn. Ambele programe sunt bune și ele nu se exclud prin scopurile urmărite.

Problema este că în societatea informațională, cunoașterea și accesul la informație înseamnă Putere, Puterea Cunoașterii, iar copiii României merită această susținere.

La invitația primului ministru al Guvernului României, domnul Călin Popescu Tăriceanu, a venit la București și a prezentat programul mondial OLPC chiar inițiatorul și coordonatorul acestui program mondial, profesorul Nicholas Negroponte din Statele Unite.

Domnia sa a prezentat prototipul OLPC'XO în fața Comisiei de învățământ, tineret și sport a Camerei Deputaților și în fața președintelui Camerei Deputaților. Ulterior, profesorul Negroponde a trimis în România patru exemplare de laptop pentru a fi testate.

Parlamentul se află astăzi în fața votului final asupra proiectului de lege. Guvernul susține acum proiectul de lege și poate aloca în acest an 150 de milioane de dolari pentru Program, ceea ce ar însemna dotarea a un milion de elevi, adică aproximativ o treime din școlarii țării din învățământul preuniversitar.

Întrebarea de fond este: merită fiecare elev din țara noastră să i se aloce 4 milioane de lei (Atenție! 4 milioane de lei) pentru a avea propriul să minilaptop cu care să se conecteze la Internet și cu care să desfășoare programe educaționale? Răspunsul este, evident, DA. Vrea Parlamentul acest lucru?

Astăzi, deputații și partidele parlamentare pot să facă un mare bine învățământului românesc, declarat politic prioritate națională, și o mare bucurie copiilor din țara noastră. Și acest bine se poate face cu doar 4 milioane de lei pentru un copil.

Fie ca spiritul patriotic și generos să fie deasupra intereselor economice și partizanatului politic. Asta, pentru copiii și elevii care sunt de fapt viitorul României.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Petru Călian - declarație politică intitulată Cu entuziasm, într-o Europă cifrată și neînțeleasă de cei mulți;

Domnul Petru Călian și apoi domnul Liviu Timar.

Video in format Real Media  

Domnul Petru Călian:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Va fi cam greu să susțin declarația politică după antevorbitorul meu. Oricum, sunt superbe calculatoarele, pentru că sunt mici, sunt atât de mici încât încap în ghiozdane, încap în poșetuța copiilor de grădiniță. Dar, orice semnal de acest gen este un pas înainte.

Titlul declarației politice de astăzi este "Cu entuziasm, într-o Europă cifrată și neînțeleasă de cei mulți".

Distinși colegi,

Am citit zilele acestea rezultatele unui sondaj a cărui concluzie principală era că românii sunt cei mai entuziaști membri ai Uniunii Europene. Cred că entuziasmul se datorează, în bună măsură, faptului că în toate campaniile de popularizare a proiectului de aderare la Uniunea Europeană, aceasta a fost prezentată ca fiind răspunsul la toate problemele de zi cu zi cu care se confruntă românii.

Din păcate, nu cred că acest entuziasm este unul real și nici unul fundamentat, deoarece cei mai mulți dintre români nu cunosc nici măcar principala atribuție a Parlamentul European, de a le reprezenta interesele, iar procedurile democratice la nivel de Uniunea Europeană sunt un mister pentru mai toți cei neimplicați activ în politică.

Ceea ce este clar este faptul că, după aderare, nimeni nu s-a mai obosit să mai facă vreo campanie de informare a cetățenilor cu privire la noile norme, acestea au fost impuse direct, fără avertismente prealabile sau perioade de acomodare de către autoritățile locale, cu privire la standardele de calitate ale produselor și serviciilor, întreprinzătorii a trebuit să se informeze singuri dacă au vrut să-și continue colaborările externe sau cu privire la recomandările U.E. și C.E.E.

Astfel, un exemplu clasic deja pentru această problemă ignorată de autorități, sunt florăresele care au solicitat informații despre chioșcurile pe care trebuie să le aibă pentru a fi și ele primite în Uniunea Europeană și au fost trimise de cei de la Agenția pentru Integrare să consulte pagina de internet a Uniunii Europene pentru a-și identifica singure legislația căreia trebuie să i se supună.

Suntem entuziaști, dar ne lipsesc cunoștințele exacte despre realitățile din Uniune, despre drepturile și obligațiile pe care le avem ca cetățeni ai Uniunii și, cel mai grav, atunci când ne sunt impuse obligațiile unui membru al Uniunii Europene, ne raportăm la drepturile unui cetățean din Europa de Est post-comunistă.

La nivel guvernamental, trebuie luate măsuri imediate și concrete de popularizare a drepturilor și obligațiilor cetățenilor în cadrul Uniunii Europene, trebuie concepute programe de educare a mentalității colective a românilor în sensul europenizării în gândire și acțiune.

Până când aceste obiective nu vor fi atinse, entuziasmul general rămâne doar un aspect superficial, iar Uniunea Europeană nu va avea adevărați membri printre români, ci doar niște "aliați" de circumstanță.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Liviu Timar - declarație politică cu tema Ministerul Agriculturii și Autoritatea Sanitar - Veterinară persistă în greșeli;

Domnul Liviu Timar.

Video in format Real Media  

Domnul Liviu Timar:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Tema declarației mele politice de astăzi este "Ministerul Agriculturii și Autoritatea Sanitar-Veterinară persistă în greșeli."

Imediat schimbării guvernului, după alegerile din 2004, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Autoritatea Sanitar-Veterinară "s-au pus serios pe treabă" "nelăsându-ne nimic din ceea ce știm că înseamnă tradiție românească" impunând reguli greu de realizat de către producătorul agricol român și de o normalitate firească după aderarea României la UE. Am să prezint câteve exemple:

1. După ce, în 2005, s-au apucat de adunat caii oamenilor din bătătură, sub pretextul că Uniunea Europeană impune măsuri de eradicare a anemiei infecțioase ecvine, promițându-le acestora despăgubiri imediate și la valoarea de piață a animalelor, guvernul s-a văzut nevoit să-l schimbe pe președintele Autorității Sanitar-Veterinare, pentru că se încurcase cu niște italieni, cărora le promisese că le vinde cai pentru fabricile lor de carne. Bineînțeles că promisiunile de despăgubire au rămas la ".. acest stadiu, existând mulți proprietari de cai, care au primit pentru un animal de 400-500 de kg, câte 300-500 lei.

Nici anemia infecțioasă ecvină nu a fost eradicată, nici țăranii nu au fost despăgubiți, ba mai mult au fost lăsați și fără o sursă de venit, pentru a supraviețui.

2. Negăsindu-și astâmpărul, fostul ministru al agriculturii și autoritatea veterinară s-au apucat de impus tot felul de măsuri aberante pentru combaterea gripei aviare, isterizând o țară întreagă. Uciderea fără explicații a păsărilor din ferme, restricționarea circulației persoanelor, carantine mai mult sau mai puțin relaxante, mobilizarea a numeroase instituții de menținere a ordinii publice, împroșcarea cu spumă a vehiculelor pe drumurile patriei și o grămadă de bani publici aruncați pe te miri ce, sunt numai câteva din secvențele circului datorat gripei aviare.

3. Cu o conducere complet schimbată, aceeași autoritate s-a pornit să vaccineze porcii contra pestei porcine clasice, cu un vaccin expirat, dar pentru care statul român plătește jumătate din valoare, când de fapt acesta nu aduce nici un beneficiu crescătorilor români de porci, ci numai interdicții, în perioada 20-31 decembrie 2006. Oare cum a fost făcută această vaccinare, chiar în perioada în care, de sute de ani, românul își taie porcul de Crăciun și face bucatele de sărbători? Ba mai mult spre surprinderea autorității veterinare, țăranul român, ca un bun creștin, sărbătorește în aceeași perioadă, Crăciunul.

4. Ca să nu treacă anul atât de simplu, autoritatea veterinară centrală, prin președintele ei, emite un celebru ordin prin care nu-i mai lasă pe ciobani cu oile în transhumanță, pentru că a devenit ilegală declarație făcută de acesta pe un post de televiziune ). Tot pentru că nu pricepe nimic din ceea ce se negociase de România, cu Uniunea Europeană, același președinte interzice producătorilor agricoli să-și vândă produsele: mierea, brânza, laptele și altele, în alte localități decât cea în care sunt produse, sau numai în localitatea vecină. Acest lucru este explicat de autorități tot prin interdicțiile impuse de U.E., pentru a preveni îmbolnăvirea populației, prin consumul acestor produse.

Cum se poate oare explica însă, de ce nu se îmbolnăvesc cei care consumă produsele tradiționale și sunt localnici, față de cei care stau la două comune mai încolo? Aberant! De altfel, acest ordin a trebuit să fie deja amânat, pentru că impactul social produs este dezastruos.

5. Pentru ca în loc să solicite Comisiei Europene derogările necesare în vederea aprobării sacrificărilor tradiționale a mieilor în perioada de Paște, așa cum au făcut de exemplu bulgarii, la sfârșitul anului trecut, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Autoritatea Sanitar-Veterinară, face tot felul de intervenții pe la prefecturi și primării pentru rezolvarea cumva a neputinței de care dă dovadă.

Dacă totul merge "conform strategiei veterinare" în acest an, de Paște, vom asista la următorul scenariu: gospodarul va solicita doctorului veterinar să pună mielului un crotaliu în ureche sau două pentru identificare și să-i elibereze documentele sanitare veterinare pentru mișcarea animalului, după care a doua zi îl va transporta spre un abator autorizat, cu un mijloc de transport autorizat, pentru sacrificare, respectând condițiile de bunăstare în timpul sacrificării, apoi va lua crotaliul de identificare și îl va duce medicului veterinar înapoi, pentru a radia mielul din evidențe, după care va achita contravaloarea prestației făcute de abatorul autorizat aflat la aproximativ 40 de km distanță, bineînțeles după ce a achitat transportul mielului cu mijloc de transport autorizat conform normelor europene atât la abator, cât și înspre casă.

Repet, toată această încurcătură putea fi simplu evitată dacă, în toamnă, România solicita, prin autoritatea responsabilă, derogări privind identificarea mieilor care vor fi sacrificați tradițional de Paște, precum și asupra procedurii de sacrificare în mod tradițional a mieilor în această perioadă.

Bulgarii au făcut aceste solicitări la timp și le-au fost aprobate de Comisia Europeană. Pentru toate aceste greșeli cred că nu este de vină PSD-ul!

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Eugen Bejinariu - declarație politică - întrebare: Ce spune cetățeanul român din Bucovina despre promisiuni?;

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul deputat Eugen Bejinariu. Se pregătește domnul deputat Ioan Aurel Rus, apoi, domnul deputat Alecsandru Știucă.

Video in format Real Media  

Domnul Eugen Bejinariu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Intitulez declarația politică de astăzi cu întrebarea "Ce spune cetățeanul român din Bucovina despre promisiuni?"

Timpul tace și trece. Cetățeanul român din Bucovina tace și muncește. Oamenii politici vorbesc și promit. Politicienii au vorbit și au promis dintotdeauna. Esențială rămâne numai distanța dintre promisiuni și realizări.

În campania electorală pentru alegerile locale și parlamentare din 2004 au fost lansate cele mai multe și mai mari promisiuni. Promisiuni a făcut și Uniunea Națională PSD+PUR, alianță întemeiată, pe cuvânt. Promisiuni a făcut și Alianța DA, alianță întemeiată pe semnături și promisiuni au făcut toate formațiunile politice. Distanța dintre promisiuni și realizări se constată numai la partidele ajunse la guvernare. Promisiunile P.S.D. din 2000 au fost măsurate și, ca urmare, formațiunea politică social-democrată a avut cele mai multe voturi la alegerile locale și parlamentare din 2004.

Prin răsturnarea rezultatelor alegerilor parlamentare din 2004, la guvernare a ajuns Coaliția P.N.L.-P.D.-UDMR și P.C. Una a votat electoratul și alta s-a petrecut în lumea politic românească după alegerile din 2004.

Alianța D.A. a făcut cele mai multe promisiuni. Iată doar câteva dintre aceste promisiuni. A promis că va continua politica aderării României în Uniunea Europeană, și a realizat-o, dar i-a dat altă denumire: în loc să spună că au continuat politica de aderare, acum spun: "Noi am realizat integrarea României în structurile europene".

Am auzit și îngusta afirmație: "Domnii miniștri Anca Boagiu, Vasile Blaga și Radu Berceanu au integrat România în Uniunea Europeană".

O altă promisiune s-a referit la creșterea nivelului de viață. "Economia duduie" a declarat domnul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu la Suceava, iar majoritatea populației trăiește în sărăcie. Promisiunea s-a referit la nivelul real de viață al cetățeanului și nu la modul în care funcționează economia de piață.

S-au promis medicamente gratuite și compensate, o asistență medicală mai bună, creșterea pensiilor, subvenții pentru producătorii agricoli etc.

Nici programul de guvernare adoptat în Parlamentul României nu a căpătat dimensiunile promise în realitatea social-economică a țării. Liderii P.N.L. și P.D. au promis bună colaborare și înțelegere în guvernarea României, punând la bază faimosul Protocol al Alianței D.A.

Înțelegerea și colaborarea au devenit însă o tristă și apropiată amintire pentru cetățeni. De la contradicții, replici și opțiuni diferite în Alianța D.A., s-a ajuns la un "mare spectacol politic" compromițător pe termen lung pentru clasa politică din România.

Când realizam comparații ori trimiteri la Coaliția CDR din legislatura 1996-2000, liderii Alianței se manifestau printr-o accentuată vasodilatație sanguină periferică. Acum când Alianța D.A., a devenit istorie, compromiterea clasei politice este și mai pronunțată. Să fie vinovată oare toată clasa politică de acest circ politic dezgustător?

Iar cetățeanul român din Bucovina acum spune: "Lăsați-mă în pace cu politica voastră!"

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Ioan Aurel Rus - declarație politică intitulată Nu plec...;

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Aurel Rus. Se pregătește domnul Alexandru Știucă.

Video in format Real Media  

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulțumesc, domnule președinte,

Declarația mea politică se intitulează "Nu plec".

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Acesta este mesajul femeii comisar, așezată pe nepusă masă în fruntea Ministerului Justiției din România. Nu insist pe moralitatea femeii, pe activitatea de până în '89, ci pe ceea ce părea a fi sau cel puțin se credea "a fi" intrusa. După șutul în partea dorsală primit în Senatul României, un om normal ar fi demisionat imediat. Demisia fiind un act unilateral și democratic, aparține doar oamenilor sănătoși și puternici. Lichelele, paraziții și alte adunături se agață de orice. Se agață ca să stea. Ei nu pot sta de unii singuri, ci le trebuie sprijin sau proptele. Asemenea țucălarilor. Aceștia nu-și pot câștiga singuri cele necesare și atunci recurg la subterfugii. Sunt și în viața politică și în lumea presei destui din ăștia.

Monica Luiza Macovei, fost procuror comunist, fost lider la APADOR-C.H., fost ministru de justiție, cel mai sinistru ministru al acestui important minister, și-a adus ajutor din afară, pe un oarecare comisar Franco Frattini. Bine că nu Fraierul Fă-bini.

Acest comisar european, în loc să-și țină demnitatea funcției, o compromite mai rău ca cei ca el de după '45, adică misionarii bolșevici.

Păi, dacă au condamnat bolșevismul, de ce se practică metodele lui de comisarii U.E.? Cred că nu ar strica o adresă către Consiliul Europei, în care să se arate cu ce se ocupă individul. El o poate simpatiza pe Luiza, dar asta în viața privată. Nu trebuie amestecate simpatiile cu opiniile politice, mai ales în public. Este jenant, stimabile!

"Nu plec...!", striga, pe toate canalele media, Monica Luiza Macovei. Eu o să-i răspund elegant. Nu pleca, doamnă! Nu pleca! Stai să punem sare pe scaun, să te mumificăm, să rămâi în istorie legată de scaun. După afacerile murdare în care ești implicată, doamnă, s-ar putea să devii legată, dar altfel". Apropo de cazul grav care s-a petrecut la Penitenciarul-spital Jilava, unde a dispărut tabela de convorbiri, de o perioadă de timp, fără a se cunoaștecondițiile sustragerii acesteia, sau să se facă ancheta necesară identificării scopului și autorul acestui eveniment.

De aceea nu pleca! Stai! Stai liniștită până vei fi dată afară sau poate dată pe mâna justiției. Parcă mă și podidesc lacrimile și-mi vine să o implor pe "dânsa": nu, nu pleca, mai rămâi, mai stai...dar la răcoare!

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Alecsandru Știucă - declarație politică: Electorare fără sfârșit!;

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Alexandru Știucă.

Video in format Real Media  

Domnul Alecsandru Știucă:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarație politică: " Electorare fără sfârșit!"

Este de notorietate preocuparea Partidului Democrat de a "electora" constant și sistematic încă de la preluarea puterii in anul 2005.

După ce adevăratul președinte al acestui partid, astăzi locatar temporar al Palatului Cotroceni, a dat semnalul începerii campaniei electorale, în primele luni ale anului 2005, prin propunerile succesive de realizare a alegerilor anticipate, miniștrii și membrii de vază ai Partidului Democrat au început activitatea de propagandă la centru și în teritoriu.

Politica practicată de acest partid seamănă izbitor cu cea realizată în perioada 1996-2000, când P.D. se afla simultan și la guvernare și în opoziție, sabotând asiduu guvernarea Convenției Democrate. Și atunci, ca și acum, Partidul Democrat vrea să beneficieze doar de avantajele, nu puține, ale guvernării, își promovează oamenii în toate structurile de conducere, vrea să-și asume toate reușitele Guvernului, nerealizările și eșecurile încercând să le treacă în dreptul partenerilor de Alianță - Partidul Național Liberal.

Se pare că din doctrina social-democrată pe care a avut-o timp de 15 ani, Partidul Democrat, nu a mai rămas nimic, de vreme ce solidaritatea, virtute de bază a social - democrației, a fost înlocuită pe deplin cu spiritul popul(ar)-ist!

Recent, o astfel de mostră a campaniei electorale continue în care se află P.D. a fost dată de către ministrul muncii, solidarității sociale și familiei, domnul Gheorghe Barbu, care declara pompos la postul național de radio că "Partidul Democrat va mări pensiile în România !".

Apreciem această inițiativă venită în sprijinul unor oameni care au muncit o viață întreagă pentru a avea o pensie modestă, dar ne întrebăm firesc ce buget alocă acest partid pentru mărirea pensiilor tuturor românilor. Din această afirmație a domnului ministru înțelegem că domnia sa va veni cu bani de la partid pentru a suplimenta pensiile, sau consideră bugetul asigurărilor sociale de stat ca fiind al P.D. - ului, lucru, de altfel, extrem de grav.

Recomandăm Partidului Democrat să înceapă să guverneze, cât mai are încă timp, și să se oprească din "electorarea" perpetuă!

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Valer Dorneanu - declarație politică intitulată Ce dorim să aflăm de la domnul prim-ministru;

Mai sunt colegi care nu și-au prezentat declarațiile? Nu.

Vă informez că au depus în scris declarațiile politice domnul Constantin Bușoi și, de asemenea, domnul deputat Ioan Stan.

V-aș ruga, în încheiere, pentru că nu mai sunt alți vorbitori, să-mi permiteți să prezint și eu declarația mea politică. Ea se intitulează "Ce dorim să aflăm de la domnul prim-ministru."

Dacă domnul prim-ministru va avea bunăvoința să prezinte Parlamentului României concluziile și eventual angajamentele țărilor membre prezentate cu ocazia Consiliului European de primăvară, am fi deosebit de interesați să cunoaștem strategia Guvernului României, stat membru al Uniunii Europeane, în următoarele direcții, discutate la acest Consiliu, și devenite linii directoare pentru politicile europene în domeniul social în următorii doi ani:

1. Pensiile, fiind considerate venituri, gradul de sărăcie este calculat de către Eurostat cu focalizare pe categoriile lipsite de venituri. Datorită măsurilor de asistență socială, gradul de sărăcie al țării noastre a scăzut de la 22% la 17%. Care este strategia Guvernului pentru ca pensionarii care trăiesc cu venituri mai mici decât 60% din venitul mediu național și nu sunt monitorizați de către Eurostat ca fiind săraci, deși au venituri uneori mai mici decât cei asistați, să li se acorde atenția cuvenită celor cu venituri insuficiente subzistenței? Cum îi vom trata pe salariații cu venituri sub marja de 60% din venitul mediu național și care nu sunt monitorizați ca fiind săraci?

2. Care este strategia guvernamentală conform căreia România va înceta să rămână țara cu speranța de viață la naștere cea mai mică din Europa?

3. Unul din obiectivele strategiei Lisabona, născut din necesitatea contracarării efectelor negative ale demografiei asupra ocupării în muncă, este realizarea unei ținte de 50% din lucrătorii care au depășit vârsta de pensionare, care să lucreze în continuare.

Se știe că, în țări precum Suedia, Marea Britanie, Estonia, Finlanda, Irlanda, Cipru și Portugalia s-a atins deja această țintă.

Cum vom putea noi să încurajăm munca persoanelor vârstnice sănătoase să mai lucreze, atâta vreme cât Codul Muncii continuă să le desfacă automat contractele individuale de muncă, iar procentul persoanelor de vârsta pensionării, care continuă să câștige venituri din muncă, este de abia 13%?

4. Cum gândește Guvernul Tăriceanu să pună în aplicare conceptul prin care Uniunea Europeană propune să adapteze piața europeană a muncii la provocările globalizării și ale îmbătrânirii populației? Altfel spus, cum va folosi noul concept al "flexisecurității" la creșterea coeziunii sociale a României integrate în Europa?

5. Guvernul Tăriceanu și-a pus întreaga speranță că panaceul care se cheamă "cota unică" va crea mai multe locuri de muncă prin reducerea muncii la negru și a economiei gri.

Realitatea celor 2 ani de guvernare încheiați a demonstrat că numărul salariaților angajați cu contract individual de muncă a rămas același din 2004.

Cum gândește Guvernul Tăriceanu că, în concordanță cu strategia Lisabona, revizuită în 2005, și a recomandării folosirii metodei deschise de coordonare în plan social, să crească ocuparea în muncă, prin mărirea eficienței politicilor privind protecția și incluziunea socială?

Toate aceste informații de care suntem interesați reprezintă ținte care în majoritate nu au fost tratate de programul guvernamental votat de Parlament. Lipsa de clarificare a politicilor în planul social, ce suntem constrânși ca țară să le dezvoltăm în sprijinul cetățeanului român în zbaterea sa să devină cetățean european, continuă să rămână o necunoscută pentru instituția legiuitoare, atât timp cât Executivul nu aduce clarificările necesare.

Sperăm ca aceste întrebări să-și găsească răspunsul și în programul cu care se va prezenta în Parlament primul-ministru odată cu lista Guvernului restructurat.

Vă mulțumesc. (Își reia locul la prezidiu.)

Video in format Real Media  

Va întreb totuși dacă s-au mai prezentat colegi care nu și-au prezentat declarațiile politice.

În aceste condiții, declar închisă prima parte a ședinței de astăzi.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)

 
  Lia Ardelean - declarație politică având ca subiect Poliția Română;

Doamna Lia Ardelean:

La începutul acestui an, Poliția Română a devenit o poliție europeană. Cu siguranță, asta nu înseamnă că și polișiștii care fac parte din poliția română, au devenit peste noapte polițiști europeni.

Ministerul Administrației și Internelor, care are în ogradă și Poliția Română, păstorește o masă importantă de funcșionari, printre care se află cu certitudine oameni deosebiți, ale căror resurse nu sunt exploatate suficient. Din păcate, Poliția Română încă mai suferă la capitolul imagine, probabil și pentru că cei care au fost foarte mulși ani comandanți nu au fost capabili să devină și buni manageri.

Pentru marea majoritate a cetățenilor, Poliția Română, ca instituție, este confundată cu angajații ei, iar societatea îi percepe pe polițiști drept remediul majorității problemelor cu care ei se confruntă. Cu siguranță, această percepție se va păstra și în perioada următoare, ea fiind de natură să reprezinte o recunoaștere a rolului deosebit pe care această institușie îl are în societate. Deși modificările legislative au atribuit activitășile de evidență a populației, pașapoarte, permise auto sau înmatriculări în responsabilitatea altor instituții, cetățeanul încă asociază aceste activități cu Poliția Română. Aceste confuzii sunt foarte greu de înlăturat, în special în mediul rural, iar disfuncționalitățile și corupția asociată acestor activități afectează și instituția poliției. De la polițist se așteaptă, aproape fără nici un fel de excepție, rezolvarea problemelor, indiferent dacă acestea sunt sau nu de competența lui, respectiv ale autorității publice pe care o reprezintă.

Una din categoriile profesionale intens mediatizate este cea a polițiștilor. Alături de fotbaliști, politicieni sau artiști, la o bursă a informașiilor, acele informații care implică polițiști se află în top.

Ministerul Administrației și Internelor își va adapta cu siguranță politica de promovare a imaginii, iar cei cu funcții de decizie vor conștientiza că această "preferință specială" pentru polițist, chiar dacă uneori în mass-media îmbracă note critice, poate constitui o recunoaștere a importanșei deosebite pe care el o are.

Activitatea polițistului este greu de evaluat sau încadrat în tipare care să permită o cuantificare exactă a muncii lui, cu toate eforturile unor șefi de a le "norma" munca. Nici un polișist nu poate să prevadă cât timp va petrece la locul săvârșirii unei infracșiuni, la o cercetare la fața locului, la o audiere a unui infractor, a unei victime sau a unui martor.

Intrarea în Europa a adus programe și finanțări și pentru poliție, însă aceste sume nu pot reprezenta o garanție a dispariției slăbiciunilor din sistem. Ca în orice instituție din România și în poliție există o multitudine de disfuncționalități, de la cadrul legislativ, care uneori îngreunează activitatea poliției (spre exemplu- martorii asistenți, reminiscență a actului de justiție comunist, care trebuia să fie înfăptuit de popor) la deficitul de personal (raportul polițist/ numărul populației, care este mult sub media europeană), ineficiența sistemului de pregătire, capacitatea limitată din punct de vedere informatic și până la politica păguboasă în domeniul logistic, centralizat și corupt.

Contextul apartenenței europene a României naște amenințări specifice, în special la frontiera estică: trafic de migranți, trafic de organe și alte tipuri de infracțiuni asociate criminalității organizate transfrontaliere. Desigur că pe cetățean îl doare atunci când este blocat în trafic, atunci când îi dispare portmoneul sau atunci când este purtat de la poliție la parchet și apoi la instanță, chiar dacă este o victimă și a apelat la polișie, pentru că a sperat că această instituție va lucra pentru el. Percepția victimei este că polițistul nu i-a rezolvat problema sau că datorită incompetenței lui a fost plimbat de la o ușă la alta.

Pentru orice polițist român - european, Ziua Poliției Române, pe care tocmai am sărbătorit-o în 25 martie, ar trebui să aibe o semnificație mult mai profundă decât cea a unei aniversări oficiale!

  Ștefan Baban - declarație politică cu titlul Să nu uităm de ei...;

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Să nu uităm de ei..."

Din ce în ce mai des, mass-media atrage atenția asupra unui fenomen care, doar în doi ani de la apariția sa, s-a și cronicizat: părăsirea ( involuntar spus) a copiilor de către părinții plecați la muncă în străinătate.

Sărăcia, grijile cotidiene, imposibilitatea asigurării unui trai decent au făcut ca mulți părinți să-și neglijeze obligațiile morale și să plece, sperând ca sacrificiile lor să aibă o finalitate și în același timp și o scuză pentru puii de om rămași acasă, unii dinte ei având vârste foarte mici.

Nimeni nu a putut prevedea tragediile care urmau să se producă: mulți dintre acești copii, pe umerii cărora apăsau responsabilități imense, fie au fugit de acasă, fie au luat-o pe căi greșite (droguri, băutură, hoții etc.), fie au luat decizia finală și ireversibilă: au ales moartea. Aceste tragedii au deschis ochii părinților, dar este adevărat că totul a fost foarte târziu, iar regretele acestora nu au putut repara răul făcut.

Chiar dacă oficialitățile române s-au gândit în ultimul an la măsuri de protecție a copiilor lăsați în țară, acestea sunt total ineficiente, pentru că evenimentele au arătat că fenomenele mai sus prezentate continuă să se întâmple. Probabil că nu au fost abordate toate posibilitățile legale sau că cei care au în îngrijire acești copii nu prea sunt interesați de viața acestora, ci mai mult de partea materială, atât din partea statului, cât și din partea părinților.

Veți spune, poate ironic, că nu contează câteva victime în plus față de populația țării, având în vedere că puteau să moară și din alte motive ( accidente de circulație sau boli!). Eu cred că totuși contează, pentru că la această oră sunt multe familii din această țară care sunt rupte în "două" sau lipsesc cu desăvârșire, unul sau ambii părinți fiind plecați la muncă, iar în urma lor rămâne ce se mai poate. Contează ca orice copil să știe că are doi părinți, care-l iubesc așa cum pot ei, care-i asigură puțin din ceea ce-i trebuie acestuia, care se ceartă, care nu se mai iubesc, vor mai multe, dar care fizic sunt alături de el.

Din comoditatea noastră ancestrală, noi, martorii tăcuți, cei peste 20 de milioane de români, dăm vina pe părinții care au luat decizia proastă de a pleca și sluji la străini, pe școală, care nu-i atrage prin forme și metode noi de educare, pe autorități și pe toți cei din jurul celor ce clachează, neținând cont de vârsta fragedă pe care o au. Și apoi uităm până când, din eroare, mass-media ne trage de mânecă și ne atenționează că iar s-a întâmplat.

Când acești copii, pe care-i numim viitorul și mândria țării noastre, se hotărăsc să moară, suntem cu toții vinovați și trebuie să ne decidem ce facem, iar chemarea părinților lor acasă cu oferte frumoase, dar puțin realizabile, nu este deloc o soluție. Copiii rămași singuri acasă au nevoie de programe de consiliere, au nevoie să se simtă protejați și să fie ajutați să treacă peste această încercare provocată de cei adulți.

Trebuie făcut mai mult și nu doar atunci când suntem atenționați de aceste evenimente nefericite. Indiferent de care parte a baricadei suntem, ce culoare politică avem, trebuie să nu uităm nici o clipă că fiecare suntem părinți și că fiecare avem mari obligații față de copii. Iar dacă vrem ca să mai rămână și ceva real și palpabil în urma noastră, trebuie să ne unim forțele și să acționăm pentru a mai atenua din durerea, singurătatea și lacrimile copilului rămas singur acasă, printre ai lui, printre străini.

  George Băeșu - declarație politică: Populația ce vină are?;

Domnul George Băeșu:

Declarație politică: "Populația ce vină are?"

Înlocuirea abuzivă a șefilor instituțiilor deconcentrate, imediat după venirea la guvernare, a fost anunțată de actuala putere drept soluția prin care România va cunoaște o nouă epocă de înflorire. Mai ceva decât în glorioasa perioadă cederisto-pedistă, când cei 15 mii de specialiști au dat țării liniște socială și prosperitate economică îndelung și adânc apreciată de majoritatea românilor. Aceiași specialiști aveau larg deschisă calea reafirmării profesionale, susținută de crezul politic portocaliu. Aveau atașament, susținere, program, mijloace. Aveau și înalta pildă de abnegație și colaborare dăruită lor și țării de președintele Traian Băsescu și Alianța D.A., de miniștrii și liderii partidelor din care proveneau. Existau, deci, condiții ideale ca nimic să nu perturbe fructuosul proces de înfăptuire, în județe, a programelor de guvernare.

Parșiva realitate a stricat însă acest idilic tablou, cel puțin în Vrancea, unde mai mulți șefi ai instituțiilor deconcentrate s-au trezit înlocuiți cu alți oameni, la fel de profesioniști, la fel de dedicați luminoaselor idealuri liberalo-democrate etc. Unora le-a fost motivată înlocuirea, altora nu. Oricum ar fi sunat motivația oficială, ea nu putea ascunde adevărul că mișcările de șefi la conducerea unor instituții deconcentrate sunt consecința nesfârșitului război fratricid din interiorul Alianței D.A., cea care și-a plasat clientela în funcții de conducere pe criterii strict politice.

Directorul Autorității Sanitare Vrancea, directorul Spitalului Județean de Urgență Focșani, directorul Direcției Silvice Vrancea - recent demiși - nu erau nici mai competenți nici mai incompetenți decât atunci când au fost puși pe posturi. Vina lor - în afară de cea morală, de a fi acceptat funcții primite prin abuz - este aceea de a nu mai fi corespunzători din perspectivă politică. Altfel spus, ceea ce se întâmplă în Alianță și în Guvern, se întâmplă și în Vrancea. Ca urmare, se face pulbere și bruma de coerență în coordonarea unor domenii precum sănătatea, silvicultura. Cu siguranță că vor urma și altele, pe măsură ce haosul în guvernare se extinde de la centru spre județe.

Dacă nu ne-am afla în perioada foarte importantă a absobției uriașelor fonduri europene pentru modernizarea țării, spectacolul destituirilor politice ar putea fi privit cu o îngăduință sarcastică, pe principiul "Încurcă-i drace!" Situația este, însă, atât de gravă încât îi descalifică total pe cei care au provocat-o. Și îi pune pe aceștia să plătească pentru păcatul originar de a fi fost aduși prin abuz la conducerea țării, a județelor și a instituțiilor deconcentrate din teritoriu.

Ei plătesc, dar populația care suportă concecințele actelor lor ce vină are?

  Răzvan Bobeanu - declarație politică cu titlul A fi sau a nu fi la guvernare...;

Domnul Răzvan Bobeanu:

"A fi sau a nu fi la guvernare..."

În decembrie 2004, Alianța D.A. venea la putere în urma unei încălcări a Constituției de către Traian Băsescu. De altfel, era prima astfel de încălcare dintr-un șir lung de abateri de la textul constituțional ale Președintelui României. Era pentru prima dată după 1989 când un partid, o alianță electorală prelua puterea deși nu câștigase alegerile parlamentare.

Pe atunci era dragoste mare între cele două partide ale Alianței, P.N.L. și P.D. De la acele vremuri când se vorbea chiar de fuziunea celor două partide timpul a trecut, micile conflicte s-au transformat în adevărate războaie, iar azi vorbim chiar de o lovitură de grație pe care premierul Tăriceanu și P.N.L.-ul este pregătit să o dea colegilor de alianță, prin scoaterea democraților de la guvernare și formarea unui guvern monocolor, dar minoritar. Dacă va avea susținere în Parlament un astfel de guvern rămâne de văzut, un lucru este însă cert, și anume: se profilează o izolare tot mai clară pe scena politică a lui Traian Băsescu și a Partidului Democrat. Și dacă ne gândim că și democrații au avut contibuția lor, deloc neglijabilă, atunci când gruparea Stolojan s-a desprins din P.N.L., s-ar putea să găsim destui doritori și în rândurile liberalilor de a le răspunde democraților cu aceeși monedă, scoțându-i de la guvernare.

Cum s-a ajuns aici? Fără îndoială, pricipalul vinovat este Traian Băsescu, care timp de doi ani de la preluarea mandatului nu a avut ca obiectiv decât să-și devoreze adversarii politici prin jocuri murdare de culise, folosind în acest sens serviciile secrete și încălcând grav principiul separației puterilor în stat, prin imixtiunea în treburile justiției, ajutat fiind în acest sens și de Monica Macovei. Dorința Președintelui de a-l doborî pe Tăriceanu a mistuit disputa politică și a tensionat la extrem scena politică românească, iar Alința D.A. a încetat să mai existe, odată cu aceasta și susținerea liberalilor pentru Traian Băsescu. Prezentarea unui guvern remaniat se impune în aceste condiții, fie și pentru faptul că Alința D.A. nu mai există. Opoziția nu este vinovată că lupta dintre cele două palate escaladează zi de zi. Este clar că războiul între cele două palate nu se va termina decât în momentul în care ori Băsescu, ori Tăriceanu va părăsi poziția pe care o deține. Ceea ce s-a întâmplat la finalul acestei săptămîni la postul de radio BBC demonstrează o dată în plus că nici unul dintre ei nu merită să conducă România. Se acoperă de penibil și arată că preocuparea lor nu este aceea de a rezolva problemele acestei țări, ci de a menține la putere clientela politică a fiecăruia, alimentând-o cu contracte grase din banii publici. Scandalul și mafia din domeniul energiei, în care ambii actori politici sunt implicați, dar și apropiați ai lor (vezi cazul fratelui președintelui) este doar unul din multele exemple care ne pot face să ridicăm o întrebare simplă: Merită acești oameni să conducă România?

Vă mulțumesc.

  Cristian Bușoi - intervenție cu tema Femeile liberale din Rusia la București;

Domnul Cristian Bușoi:

"Femeile liberale din Rusia la București"

Doamnelor și domnilor deputați,

Stimați reprezentanți ai mass-media,

Partidul Liberal Democrat (LibDems) din Marea Britanie a organizat în perioada 25 - 26 martie 2007 un training pentru organizația de femei din Yabloko (Rusia). Propunerea liberalilor britanici a fost de a organiza acest proiect la București, iar Partidul Național Liberal și-a exprimat toată disponibilitatea de a deveni partener în acest proiect.

Evenimentul își propune să determine creșterea gradului de implicare a femeilor liberale în viața politică a Rusiei, precum și deprinderea de către acestea a tehnicilor de comunicare publică și de campanie electorală. După cum știți, stimați colegi, în Rusia, Partidul Liberal - Yabloko a fost împiedicat pe motive de procedură să participe la alegeri în regiunea Sankt Petesburg, dar și în alte regiuni în care sondajele de opinie arătau un procent ridicat pentru acest partid.

Liberalii români susțin eforturile partenerilor liberali din Yabloko în vederea democratizării vieții politice din Rusia, dominată în acest moment de o oligarhie provenită din vechile structuri ale partidului comunist și ale serviciilor secrete, puțin receptivă față de valorile democrației, pluripartidismului, liberei exprimări, statului de drept și economiei libere de piață. Îmi exprim speranța că nu peste mult timp, această situație se va schimba și această țară care a dat culturii mondiale atâtea nume importante va deveni o democrație liberală.

  Mircea Ciopraga - informare asupra celei de-a 28-a Reuniuni a Comisiei Economice, Comerciale, Tehnologice și de mediu a Adunării Parlamentare pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (APECEMN);

Domnul Mircea Ciopraga:

Informare asupra celei de-a 28-a Reuniuni a Comisiei Economice, Comerciale, Tehnologice și de Mediu a Adunării Parlamentare pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (APCEMN)

Dragi colegi,

În perioada 14 - 15 martie 2007 am participat la Atena la reuniunea Comisiei Economice, Comerciale, Tehnologice și de Mediu a Adunării Parlamentare pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (APCEMN).

În calitate de președinte al Delegației Române la Adunarea Parlamentară pentru Cooperare Economică la Marea Neagră voi face, prin declarația politică de astăzi, o scurtă informare asupra programului acestei reuniuni și a recomandărilor adoptate pentru a fi implementate de guvernele statelor membre.

Comisia Economică, Comercială, Tehnologică și de Mediu a APCEMN s-a reunit pentru a discuta și aproba două proiecte de raport și de recomandare, pentru cele două teme de discuție, respectiv un raport cu tema "Situația actuală și perspectivele pescuitului în țările Mării Negre" și un altul "Cooperare în domeniul tehnologiei de vârf între țările Mării Negre".

În ceea ce privește primul raport de analiză referitor la situația și perspectivele pescuitului în țările Mării Negre, recomandările finale au vizat îmbunătățirea cadrului legal în domeniul pescuitului, accelerarea reformelor instituționale în sectorul pescuitului, definirea unei strategii pe termen lung în lupta împotriva braconajului și a altor infracțiui conexe.

De asemenea, Adunarea Parlamentară Pentru Cooperare Economică propune guvernelor țărilor membre să dezvolte politici naționale de instructaj profesionist pentru pescari în scopul pregătirii de personal calificat specializat în acvacultură.

În ceea ce privește cooperarea cu organismele internaționale, s-a recomandat în special îmbunătățirea cooperării cu Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO) și grăbirea procesului de ratificare a convențiilor relevante.

Nu în ultimul rând, Comisia a recomandat intensificarea cooperării dintre țările membre cu Uniunea Europeană și considerarea Cărții Verzi a Politicii Maritime.

În ce privește ce-a de-a doua recomandarea intitulată "Cooperare în domeniul tehnologiei de vârf între țările Mării Negre", aceasta propune țărilor membre să faciliteze reformele instituționale cu scopul formării comunității academice la stadardele internaționale, îmbunătățirea strategiei naționale referitoare la tehnologiile de comunicare și informare cu scopul aplicării lor în educație, medicină, agricultură și alte sectoare socio-economice importante.

Totodată, se dorește armonizarea cadrului legislativ în domeniul dezvoltării tehnlogiilor de vârf la nivel național, consolidarea cooperării internaționale cu parteneri internaționali și organizații, dezvoltarea unui sistem de pregătire a specialiștilor la nivel național, stimularea unor politici comune a statelor membre cu aplicare asupra tehnlogiilor de vârf, energie, transport și sectoarele de comerț.

Și în acest caz, s-a decis că este necesară aplicarea celor mai bune practici ale Uniunii Europene în domeniul tehnologiilor de vârf, precum comunicarea electronică, bio-medicină etc.

Delegația României a abordat subiectul referitor la pescuit în zona Mării Negre, recomandând celorlalte delegații să urmeze câteva din măsurile întreprinse de România în aces domeniu, măsuri amplu exprimate în Planul Național Strategic pentru Dezvoltare Rurală. Aceasta acoperă perioada 2007-2013 și are la bază prioritățile și directivele Uniunii Europene, fiind de interes și pentru celelalte țări membre.

  Bogdan Liviu Ciucă - declarație politică: Taxa de primă înmatriculare - o necesitate sau o povară?;

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Taxa de primă înmatriculare - o necesitate sau o povara ?"

Situația existentă înainte de 1989, când cei care voiau și aveau posibilitatea să-și achiziționeze un autoturism așteptau ani de zile până să li se aprobe cumpărarea acestuia, s-a schimbat după 1990, prin dorința din ce în ce mai mare a românilor de a avea mașina proprie și, mai mult, aceasta să fie, dacă se poate, de import.

Acest lucru a venit pe fondul inexistenței unui raport echivalent între dorința de a avea și a putea avea, materializată prin inexistența unei situații financiare bune, pentru a permite achiziționarea unui autovehicul nou.

La nivelul Uniunii Eurpene există o politică amplă pentru protejarea țărilor comunității de "rablele", care ar putea fi introduse pe teritoriul acestora, prin prețuri scăzute și atragerea de cumpărători, în special din țările din estul și sud-estul Europei, printre care și România.

Noul Cod Fiscal reglementeaza o politica fiscala de impozitare a importului de masini scond-hand, prin introducerea unei noi taxe numită taxa de primă înmatriculare, care se calculeaza ținând cont de vechimea autovehicolului, de capacitatea cilindrică și norma de poluare. Acestă taxă a adus după ea foarte multe nemulțumiri atât din partea importatorilor de mașini second-hand, cât și din partea cetățenilor doritori de achiziționarea unei mașini uzate, dar la un preț bun. Nemulțumirea rezidă din cuantumul acestei taxe, care este exagerat și care creeaza un fenomen de discriminare. Este adevărat ca și alte țări ale Uniunii Europene ( ex:Ungaria, Polonia) au introdus această taxă, dar au renunțat imediat la aplicarea ei, fiind sancționați prin hotărâri ale Curții Europene de Justiție. Cred că același lucru se va întampla și cu România, deoarece am fost notificați de Uniunea Europena, conform Tratatului de Aderare, să reglementăm situația până în luna mai 2007, în caz contrar vom aparea în fața Curții Europene de Justiție, iar hotărârea instanței cu siguranță nu ne va fi favorabilă.

Pentru rezolvarea acestei situații este bine să găsim o cale de mijloc care să mulțumescă toate părțile implicate și să rezolve un episod neplăcut din trecutul recent al României în Uniunea Europenă.

  Ovidiu Ioan Silaghi - Apel către europarlamentarii din PSD, PD și UDMR: Nu votați împotriva cetățeanului român!;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

"APEL către europarlamentarii din PSD, PD și UDMR: NU votați împotriva cetățeanului român!"

După cum se știe, miercuri, 21 martie a.c., în cadrul Comisiei de afaceri economice și financiare (ECON) a Parlamentului European, o deputată europeană socialistă din Grecia a depus un amendament prin care României și Bulgariei i se aplică reglementări discriminatorii privind roamingul în rețelele de telefonie mobilă. Concret, este vorba de tarife mai mari decât cele ce vor fi utilizate în celelalte state din UE. Autoarea explică înaintarea amendamentului prin faptul că piața de telefonie mobilă în aceste țări este imatură și are nevoie de investiții în dezvoltarea rețelelor. Se cere de asemenea monitorizarea de către Comisie a prețurilor din piața internă și realizarea unei analize de impact al aplicării acestei reglementari în termen de doi ani. Acest amendament a fost adoptat ca urmare a majorității create de grupurile popular (PPE-DE) și socialist (PSE), în ciuda opoziției grupului liberal (ALDE).

Amendamentul promovat de europarlamentara socialistă și susținut de socialiști și populari nu numai că va genera o serie de cheltuieli în plus pentru o mare parte a abonaților din rețeaua de telefonie mobilă, dar va constitui și un deficit de imagine pentru România.

Cum poate fi imatură piața de telefonie mobilă din România, așa cum susține autoarea amendamentului? Într-o țară în care sunt posesori de telefoane mobile, chiar și 10% dintre elevii din ciclul general, într-o țară în care nu există instituție/societate privată sau de stat în care angajații să nu fie posesori de telefon mobil, într-o țară în care foarte mulți cetățeni au chiar două sau trei abonamente, într-o țară în care sediile centrale și periferice ale operatorilor de telefonie mobilă reprezintă adevărate vârfuri ale arhitecturii ultramoderne, în nici un caz nu se poate vorbi de o piață imatură în domeniu.

Având în vedere că procesul legislativ în Parlamentul European nu s-a încheiat și că acest amendament adoptat de comisia ECON mai poate fi eliminat pâna la votul final al Parlamentului European, programat pentru luna mai, și ținând cont că este vorba de o problemă de interes direct al cetățenilor români, fac un APEL la responsabilii politici ai PSD, PD și UDMR să convingă propriii europarlamentari să nu voteze linia grupurilor europene din care fac parte atunci când este vorba de interese contrare cetățeanului român. Mai mult, este de dorit ca europarlamentarii români din grupurile PPE și PSE să facă lobby în rândul colegilor lor împotriva votării acestui amendament.

Modul în care s-a votat amendamentul care lezează cetățeanul român demonstrează încă o dată că parlamentarii liberali din statele UE din grupul ALDE au fost și vor fi întotdeauna alături de România. Ca membru al PNL și al grupului ALDE vreau să-i asigur pe colegii din Camera Deputaților că interesele cetățeanului român vor beneficia și pe viitor de sprijin consistent din partea liberalilor europeni.

  Marin Almăjanu - intervenție referitoare la lansarea Campaniei Mobilitate prin Cultură;

Domnul Marin Almăjanu:

Stimați colegi,

În data de 20 martie 2007 a avut loc lansarea Campaniei "Mobilitate prin Cultură" desfășurată de Asociația EURO<26 împreună cu Autoritatea Națională pentru Tineret.

Acest proiect se adresează tinerilor cu vârsta până în 26 de ani și constă într-o campanie de informare și promovare a facilităților programului european Euro<26 concomitent cu distribuirea a 120.000 de carduri Clasic Euro<26 și Student Euro<26.

În plan național, acest proiect conferă tinerilor, prin intermediul legitimației Euro<26, o ofertă culturală, educațională, socială și recreativă completă și diversificată. Astfel, de exemplu, tinerii au acces, în regim de reducere, la rețeaua proprie a Autorității Naționale pentru Tineret: Centre de Agrement, Case de Cultură ale Studenților, Centre de Tineret, Complexul Cultural Sportiv Studențesc Tei-București. De asemenea, tinerii vor fi beneficiari ai diferitelor gratuități sau reduceri de 50% în instituțiile culturale.
Tinerii se pot înscrie la oricare dintre sediile Direcțiilor Județene pentru Tineret sau ale Caselor de Cultura ale Studenților din țară.

Salutăm această campanie, dedicată tinetilor, ce se va axa pe marile orașe, precum București, Oradea, Cluj Napoca, Sibiu, Timișoara, Craiova, Galați, Iași, Piatra Neamț, Ploiești, Brașov.

  Monalisa Găleteanu - declarație politică: Vorbește liniștit, Serviciul veghează pentru tine!;

Doamna Monalisa Găleteanu:

"Vorbește liniștit, Serviciile veghează pentru tine!"

Idealurile pentru care s-a luptat și s-a murit în timpul Revoluției din decembrie `89, au rămas în continuare foarte actuale și ne revin și mai acut în minte ori de câte ori cineva are "neinspirata" idee de a ne încălca drepturile și libertățile fundamentale, recâștigate cu atâta greutate după 50 de ani de dictatură prin jertfa de sânge a acelor tineri minunați.

Ei au luptat atunci pentru ca toți cetățenii României să traiască într-un mediu lipsit de constrângeri, să se simtă și să trăiască liberi într-o țară liberă, au luptat pentru recâștigarea drepturilor individuale fundamentale, pentru garantarea libertății de exprimare, pentru redobândirea onoarei si demnității.

Toate aceste drepturi și libertăți au fost consfințite ulterior de Constituția României prin prevederile articolelor 26-30 referitoare la garantarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Respectarea Constituției României nu este facultativă pentru nimeni, nici pentru Serviciile Secrete, nici pentru Președintele Țării, nici pentru noi ceilalți, ca simpli cetățeni.

Apărarea democrației este o sarcină permanentă a fiecăruia dintre noi, fără niciun echivoc, și ea devine cu atât mai "obligatorie"pentru cei care, prin fișa postului au această responsabilitate și sunt și plătiți să o apere.

La 17 ani de la revoluție ne aflăm în situația în care însuși directorul Serviciului de Informații Externe, domnul Claudiu Elvis Săftoiu, a recunoscut public că în România se interceptează ilegal convorbirile telefonice, sub pretextul apărării siguranței naționale și al luptei împotriva corupției.

Această recunoaștere a încălcării dreptului persoanei la viața privată de către Serviciile aflate în slujba Statului, și plătite din banii noștri, ai tuturor, atrage grave consecințe asupra evoluției democratice a țării, fapt pentru care Partidul Social Democrat a solicitat înființarea unei comisii speciale de anchetă, menită să verifice legalitatea interceptărilor telefonice efectuate de toate serviciile de informații existente.

Săvârșirea cu bună știință a acestor încălcări grave ale drepturilor omului amplifică dezamăgirea românilor față de zădărnicia luptei pentru dobândirea libertății depline și accentuează sentimentele de teamă, nesiguranță și neîncredere cu care aceștia trăiesc în propria Țară.

  Sorin Dan Mihalache - declarație politică cu titlul România în stare de anormalitate;

Domnul Sorin Dan Mihalache:

"România în stare de anormalitate"

România în momentul de față este în stare de anormalitate. Se înregistrează multiple conflicte instituționale între Președinte și Guvern, între Președinte și Primul Ministru. De o lungă perioadă, conflictele sunt la ordinea zilei, chiar au fost transformate în sport național de către Traian Băsescu care s-a dorit jucător de fotbal și se pare că odată ajuns Președinte a putut să își îndeplinească visul. Cu o scenă politică transformată în meci de fotbal e clar că ceea ce ar fi însemnat cooperarea decentă între instituțiile politice a dispărut de mult, lăsând locul unui război: " Bellum omnia erga omnes".

Nu este normal să avem un Secretar General al Guvernului ce și-a anunțat demisia de trei luni și care, în paralel, în crasă incompatibilitate, să ocupe și funcția de președinte al Comisiei parlamentare de control asupra Serviciilor de Informații. Nu este normal ca România să meargă la Consiliul European cu un ministru de externe demisionar, dar a cărui demisie nu a fost încă acceptată. Aceste evenimente pun România într-o poziție dificilă, confirmă faptul că nu eram pregătiți să intrăm în Uniunea Europeană și chiar pun un semn de întrebare asupra deciziei integrării.

În ultima vreme asistăm de fapt la dizolvarea Statului de Drept, realizăm cu stupoare că în România anormalitatea este de fapt normalitate și că gesturile stupide ale guvernanților deja nu mai miră pe nimeni. Românii s-au obișnuit cu incompetența guvernanților și deja li se pare normal să îi vadă zilnic la televizor cum aruncă cu noroi unul în altul. Din păcate, încet, încet România se afundă în mocirla unui scandal fără sfârșit ce conduce la o degradare fără precedent a nivelului vieții politice românești. Și atunci vin și mă întreb cum oare ar putea avea încredere partenerii României într-o astfel de țară, într-o țară în care instituțiile și legile nu mai sunt respectate și totul se transformă în legea bunului plac în ultimă instanță.

În momentul de față, societatea românească trebuie să depășească această stare de anormalitate. Conflictele de pe scena politică trebuie să înceteze. Nu mai trebuie să acceptăm transformarea vieții politice într-un meci de fotbal, ci trebuie să înțelegem că revenirea la normalitate a devenit o necesitate pentru societatea românească. Eu cred că la nivel politic este nevoie de mai multă raționalitate, de stabilirea unor obiective simple și precise, de o anumită predictibilitate, de o politică în interesul cetățeanului, nu de o politică în care toate se fac conform legii bunului plac. Aceasta este singura "cheie" prin care putem reuși să revenim la normalitate și să recâștigăm încrederea și respectul partenerilor noștri.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică cu titlul Guvernarea pentru guvernanți;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Guvernare pentru guvernanți"

În ultima perioadă au ieșit la iveală adevăratele preocupări și interese ale guvernării portocalii. Deși au fost ascunse cu multă iscusință, s-a dovedit și de această dată că minciuna are picioare scurte și că în cele din urmă adevărul va triumfa.

În ciuda interesului mimat cu foarte mare iscusință pentru problemele populației, în cele din urmă totul a devenit foarte clar, nimeni și nimic nu îi interesează în afară de propria lor persoană și grupul de interese din jurul lor, restul nu este altceva decât un joc, niște vorbe, promisiuni aruncate în vânt pentru a se putea menține la putere cât mai mult timp.

Astfel, criza politică actuală privită din acesată perspectivă ne poate oferi și unele răspunsuri, nu numai întrebări și nelămuriri. Ceea ce până acum câteva săptămâni părea de neînțeles acum devine foarte clar. De exemplu, această ceartă generalizată care nu se mai termină și care nu pare să aibă un sfărșit prea apropiat, deoarece în ciuda faptului că fiecare partid este deranjat de celălalt nu vor să se despartă deoarece riscul de a rămâne izolați și a pierde puterea este prea mare, a fost declanșată de preocuparea exclusivă doar pentru propriul interes de partid sau de grup iar toți ceilalți erau priviți ca niște dușmani.

Fiecare membru al actualului guvern, indiferent din ce partid este, odată instalat în funcție a avut ca unic scop ducerea la îndeplinire a propriilor dorințe. Iar în aceste condiții, toți ceilalți care se interferau cu activitatea acestuia sau iși dădeau cu părerea și astfel puteau să pericliteze realizarea planurilor personale sau de grup ale acelui membru al guvernului erau din start catalogați drept oameni de rea credință care se pun în calea unor mari realizări care vor aduce beneficii populației.

Observăm însă că fiecare din cele două grupuri de interese reprezentate de cele două partide, PNL și PD, avea câte un plan sau proiect pentru viitorul țării de care, ciudat!, celălalt partid nu știa și subit fiecare partid a devenit pentru celălalt dușmanul de clasă și cancerul acestei guvernări de care trebuie scăpat cât mai repede. Însă, după doi ani și ceva de guvernare împreună, în care nu au realizat decât un circ național, întrebarea legitimă care se pune este la cine se referă acele proiecte de guvernare și pentru cine vor să guverneze în continuare deoarece pentru populație nu au făcut-o pâna acuma și este puțin probabil să o facă de acuma încolo.

Răspunsul corect ar fi pentru cine au guvernat și până acum. dar, oare, pentru cine au guvernat până acum?

Nu cred că este greu de răspuns dacă ne uităm atent la preocupările lor și la acțiunile întreprinse care s-au referit exclusiv la propria lor persoană și la interesele lor.

Deci ei vor în continuare să ignore total populația și să guverneze exclusiv pentru ei și acoliții lor.

  Dumitru Avram - declarație politică intitulată România intrigă Europa;

Domnul Dumitru Avram:

"România intrigă Europa"

Ceea ce se întâmplă în România a început să uimească lumea. Din păcate, în loc să intervină aici pentru restabilirea echilibrului politic și crearea condițiilor pentru o parcurgere cât mai rapidă a drumului către o integrare demnă în lumea civilizată, Uniunea Europeană reușește uneori, prin reprezentanții ei care vin la București, să pună și mai mult gaz pe foc. Demnitari contestați în țară sunt imediat luați în brațe de comisarii Bruxelles-ului. Nu i-am auzit, în schimb, pe aceștia vorbind vreodată despre revolta pensionarilor - ajunși la limita supraviețuirii - ori despre amplele proteste muncitorești de la Galați sau de la Brașov, două dintre fostele citadele ale industriei românești, în care sfidarea angajaților a ajuns astăzi strigătoare la cer.

Este evident că nu mai putem continua așa. Deocamdată, observăm atenția pe care o acordă presa din Germania - țară care deține președinția semestrială a UE - evenimentelor stranii din România. "România a luptat din greu pentru aderarea la Uniunea Europeană, iar acum se confruntă cu o ceartă violentă pentru putere între șeful statului și șeful guvernului" - scria, zilele acestea, "Frankfurter Rundschau". "În loc să facă planul cum să folosească uriașele sume promoționale ale Uniunii Europene, fiecare vrea să fie cel mai puternic", comenta cotidianul german. Bruxelles-ul a repartizat României - deocamdată numai pe hârtie - 30 milioane de euro până în anul 2013. Fiecare bănuț va depinde de corectitudinea proiectelor prezentate. Am ajuns de râsul lumii.

Presa străină relatează cum cei doi foști prieteni comunică numai în scris unul cu celălalt. Cel puțin la Varșovia, frații Kaczynki - unul președinte și celălalt premier - se înțeleg de minune, chiar dacă au reușit să dea peste cap societatea poloneză, spre mânia lui Lech Walesa. În schimb, la noi, pornit de la bun început să schimbe raportul de forțe din interiorul Alianței DA în favoarea partidului său de suflet, dar și în cadrul Parlamentului, pentru a-și asigura stabilitatea politică pe care n-a putut s-o obțină la urne, Traian Băsescu a încercat să impună alegeri anticipate la 2-3 luni după cele din toamna anului 2004, de parcă în acest scurt răstimp opțiunile marii majorități a cetățenilor s-ar fi colorat subit în portocaliu, toate aceste zbateri vizând contopirea democraților și liberalilor într-un mare partid prezidențial.

În ceea ce privește lupta împotriva corupției, fără îndoială, milioanele de români care-și câștigă pâinea din greu, dar cinstit, așteaptă măsuri drastice și eficiente împotriva celor care jefuiesc țara de peste un deceniu și jumătate. Societatea românească dorește să fie judecați, cu aceeași măsură, toți mafioții, indiferent de culoarea lor politică, de mărimea conturilor bancare, ori de funcțiile pe care le dețin. Se întâmplă astfel în realitate? Sunt domnii de la Bruxelles atât de convinși că lucrurile nu sunt, și din acest punct de vedere, în regulă, că nu se apelează la vendeta politică, că în pușcării nu zac bătrâni de 70-80 de ani pentru câte un amărât de petic de pământ, blestemul etern al țăranului român?

Deocamdată este atacată mai ales corupția din tabăra adversă, Cotrocenii concentrându-și focul, în principal, asupra Palatului Victoria, unde s-ar fi fortificat marile grupuri de interese sub "papionul european" al premierului Tăriceanu. Așa cum se desfășoară ostilitățile, între președinte și premier nu se întrevede nici cel mai palid semn de pace. Nici măcar de armistițiu. Este o luptă care pe care. Are Bruxelles-ul vreo soluție? A fost nevoie de 2 ani de certuri și încăierări politicianiste, ca în Ucraina - și ea portocalie -, ca românii să se convingă pe deplin și de puterea de dreapta, atât de "complicată" încât a ajuns să nu se mai suporte ea însăși la cârma țării.

Nu încape îndoială că după aceste ultime și nefericite experimente, care au făcut din România un stat democrato - oligarhic, electoratul nostru resemnat se va trezi și își va exprima opțiunea pentru acele forțe politice în stare să salveze țara din ghearele mafiei interne și externe și de la ruinarea sa totală. Prin întreaga sa conduită politică, morală și justițiară, prin lupta sa demnă și perseverentă pentru renașterea societății românești, pentru apărarea marilor valori ale acestui popor, a ființei sale și a interesului național, Partidul România Mare s-a dovedit în mod incontestabil asemenea forță capabilă să scoată țara din mocirla în care se tot afundă de 17 ani. Pentru ca PRM să-și îndeplinească acest crez programatic, doctrinar și național este imperios necesar ca milioane și milioane de români să se alăture, într-un efort comun, acestui partid politic și justițiar, luptei desfășurate de liderul său, Corneliu Vadim Tudor, personalitate de netăgăduit a vieții noastre politice actuale.

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică: Cine apără interesele externe ale României?;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Cine apără interesele externe ale României?"

Stimați colegi,

Un lucru mi-a devenit clar zilele acestea: pentru Traian Băsescu nu este importantă politica externă a României. Până la urmă, vorbim despre un domeniu care nu prea aduce voturi, este o activitate ale cărei performanțe nu sunt tangibile decât pe termen lung, deci nu este ceva care să conteze prea mult în ecuația sondajelor. Pentru Traian Băsescu, în cel mai bun caz politica externă a României echivalează cu câteva băi de mulțime în comunitățile de români din străinătate și cam atât.

Un argument pertinent la afirmațiile de mai sus este modul în care președintele României a pus în fruntea Serviciului de Informații Externe "băiatul de casă" preferat. În primul rând, când ești preocupat de imaginea României în lume, nu faci cadou un Serviciul de Informații Externe. Despre "calitățile" domnului Săftoiu au curs râuri de cerneală și destule ironii ca să mai insist. Era evident că omul de încredere al președintelui nu avea ce să caute acolo, era clar că omul fidel al președintelui nu avea capacitatea să acumuleze cunoștințe minime despre activitatea instituției pe care urma să o conducă! Or, această situație nu este doar un episod meteoric, pentru că implică probleme de credibilitate ale Serviciului față de partenerii săi externi. Cine va rezolva aceste probleme? Lui Traian Băsescu nu i-a păsat de imaginea Serviciului de Informații Externe.

O dovadă că profesionalismul pentru președintele României se măsoară în apartenența sau neapartenența la ideile băsesciene de democrație este și situația de la Ministerul de Externe. "Profesorul" Băsescu și-a pus probabil ochelarii și a "mirosit" rapid, de pe dealul Cotroceniului, capacitatea europarlamentarului și istoricului Adrian Cioroianu de a gestiona portofoliul Externelor. Vigilența acestuia este suspectă atâta timp cât, din tot spectrul politic, doar Traian Băsescu contestă calitățile domnului Cioroianu, lăsând descoperit ministerul care se ocupă de problemele României pe plan extern. Ce mai contează imaginea României, atâta timp cât Traian Băsescu mai poate să puncteze încă o dată în poarta liberalilor?

După cum spuneam, politica externă nu aduce voturi. Pentru a ajunge să faci politică la nivel european ai nevoie de timp, diplomație, inteligență, nu prea este loc de populisme sau de "hîhîieli". Mai mult, dă bine să porți și papion! Or, domnul Băsescu are oroare de acest accesoriu vestimentar. Probabil a rămas blocat în imaginea pulovărului fostului coleg, apoi inamic, Petre Roman.

România a trecut prin perioada sa de glorie a diplomației în perioada Brătienilor. Am avut apoi o perioadă de tristă amintire în care măritul conducător credea România centrul Universului, deși românii se târau în mizerie tocmai din cauza acestei atitudini. După 1990, încercăm să ne reconstruim numele în lume, iar bunăstarea noastă ca țară depinde de imaginea, de încrederea pe care ne-o acordă partenerii europeni sau de pe alte meridiane. Politica internațională a României nu poate fi transforamtă într-un joc de cărți, deoarece consecințele economice ar fi devastatoare. Trăim un moment politic în care izolarea țării noastre de către marile puteri ale lumii ar fi fatală și nu știu cine își va asuma urmările.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică cu titlul Ipocrizie fără limite;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Ipocrizie fără limite"

În aceste zile, în România, nimic nu mai e cum trebuie să fie, totul e anapoda. Guvernul nu mai e guvern propriu-zis, nimeni nu știe cu ce se ocupă pentru că de problemele cu care se confruntă țara, în mod sigur, nu se ocupă, miniștrii se ceartă cu premierul care, la rândul său, se ceartă cu miniștrii și, în plus, cu președintele, iar acesta din urmă, parcă perfect pentru a completa scena, se ceartă cu toată lumea.

În acest peisaj colorat, ceea ce iese în evidență mai mult decât orice este ipocrizia fără margini a acestor personaje care, așa cum se spune prin popor, au un tupeu nemaiîntâlnit.

Astfel, președintele, după ce în acești doi ani și ceva de guvernare cenușie nu a făcut altceva decât să dinamiteze scena politică, fiind pompierul de serviciu atunci când te așteptai mai puțin, acum, când se simte încolțit și izolat pe scena politică, face criză încercând să-și intre în rolul de mediator conferit de constituție. Lucru bun de altfel, cu condiția să dureze, însă e prea puțin probabil deoarece, așa cum președintele a uitat cine a pornit această criză și cu ce scop, la fel va uita de acest rol de mediator atunci când împrejurările îi vor fi favorabile și va putea fi din nou creatorul de crize.

De altfel, atât prin declarațiile sale anterioare, cât și prin fapte, președintele a demonstrat că nu îl interesează acest rol de mediator, ci este foarte interesat de cel de jucător care însă nu îi este conferit de constituție. Dar, aceste consultări fac parte din cunoscutul scenariu al președintelui de a arăta poporului ceva, dar cu adevărat să faci cu totul altceva. Acesta este, de altfel, și modul în care a fost condusă această țară în ultimii doi ani, s-a spus ceva, dar de fapt s-a făcut cu totul altceva.

Toți acești conducători ai țării care defilează astăzi prin fața noastră sunt maeștri ai ipocriziei, nici unul nu se dezminte, toți sunt o apă și-un pământ.

Un alt exemplu demn de luat în seamă este cel al ministrului de interne Blaga care dădea lecții de moralitate tuturor de câte ori avea ocazia când de fapt în propriai ogradă dădea lecții de felul în care trebuie ocolită această moralitate.

Iar pentru a duce totul dincolo de orice limită, nici atunci când sunt prinși cu mâța-n sac nu recunosc, ducând astfel ipocrizia dincolo de orice limite.

  Aurel Olărean - declarație politică cu titlul Identitatea europeană a României;

Domnul Aurel Olărean:

"Identitatea europeană a României"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Fac parte dintre aceia care au sperat ca România, odată intrată în Uniunea Europeană, își va găsi drumul propriu și o identitate niciodată bine definită până acum. Și cum cu sarmalele, mămăliguța sau țuica nu poți să creezi un brand național sau să personalizezi o țară, opțiunile s-au dovedit destul de limitate. Una din soluții ar fi fost turismul, cel tradițional sau mai noul agro-turism, ambele bazate pe frumusețile naturale rămase neschimbate de sute de ani. Este adevarat că pentru un turism prosper și rentabil financiar mai este nevoie și de o infrastructură adecvată, precum și de oameni pricepuți și primitori care să te facă să uiți de grijile cotidiene. Dar important este să ai natura de partea ta, credeam eu, restul se formează în timp.

Din păcate, m-am înșelat. Un sondaj prezentat zilele acestea în mass-media a plasat România abia pe locul 76 în topul preferințelor turistice internaționale. O consolare ar fi că ne situăm oricum înaintea unor țări ca Ucraina sau Burundi, dar acestea nu reprezintă nici pe departe ținte etalon în materie de turism. Și atunci rămâne de explicat marele paradox al turismului românesc: un aport natural de excepție cu rezultate zero în exploatare. Pentru că aceasta este realitatea. Cum altfel se poate explica faptul că pe aceeași mare, pe aceleași plaje cu același nisip, dar la o distanță de numai câțiva km, turismul bulgar a renăscut ca pasărea Phoenix, iar cel românesc își continuă lunga agonie în care este de ani buni ? Sau ce îi face pe turiștii români să își încarce schiurile și să plece la ski în Austria sau Croația când au la îndemână Munții Carpați? Nici litoralul românesc și nici munții noștri nu trebuiesc confundate cu o destitație de weekend pentru că atunci nu mai putem vorbi despre o industrie turistică.

Ceea ce caută turiștii în vacanță este exact ceea ce noi nu avem: o atmosferă relaxată, servicii de calitate și un personal care să-i ghicească dorințele înainte de a fi rostite. Mai avem mult de învățat și factorul uman trebuie format și modelat după alte reguli decât până acum.

Dar până atunci rămânem aceeași țară frumosă, însă lipsită de o identitate europeană, iar la întrebarea simplă, ce vă atrage să mergeți în România ?, răspunsul ar fi "din curiozitate", căci nu avem un brand de țară bine definit.

  Dumitru Ioan Puchianu - declarație politică: Criticile lui Tăriceanu și laudele lui Frattini;

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"Criticile lui Tăriceanu și laudele lui Frattini"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Circul politic de care avem parte în ultimele săptămâni pare că are resurse nebănuite, de vreme ce subiectele sunt atent căutate și puse pe tapet imediat ce lucrurile par a se calma într-un sens sau altul. Trecem cu o viteză uluitoare, pentru bietul cetățean obligat zilnic să asculte tot felul de aberații, de la Președinte la ANI, de la un referendum la altul, de la miniștri la alegeri anticipate, totul clădit pe minciună și mici orgolii nesatisfăcute și reprimate public. Talk show-urile curg precum pârâiele de munte, învolburate dar trecătoare totuși, și fiecare invitat se simte dator să-și prezinte punctul de vedere. Tema centrală a discuțiilor dispare, pierdută în noianul de păreri și sugestii, iar strategia opoziției "este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire", vorba lui I.L.Caragiale. Sau poate că ea există, dar nici unul dintre interlocutori nu are curajul politic să spună, clar și răspicat, care este miza acestui joc nebunesc, pentru că atunci micimea jocului ar demonstra falsitatea vorbelor.

Partidul Democrat este disecat, în bloc sau pe bucățele, fără ca apoi cineva să mai stea și să mai judece acuzațiile. Dăunăzi, un ilustru senator PNL a venit chiar cu o ofertă: vă detașați de președintele Băsescu și lucrurile intră în normal. Aceasta să fie miza nerostită public de nimeni? Miniștrii de bază ai Guvernului, ca domnul Blaga sau doamna Macovei, sunt târâți zilnic prin noroi fără însă ca cineva să explice clar și care sunt motivele. A urmat domnul ministru Hărdău. Ce i se poate reproșa în fond domnului ministru Blaga în comportamentul politic sau în conducerea Ministerului Administrației și Internelor? Sau doamnei ministru Macovei? Am ajuns în situația penibilă ca Primul Ministru, mâncat de orgolii personale, să critice activitatea acestor doi miniștri ai cabinetului său, pentru ca la câteva zile domnul Franco Frattini, comisar european, aflat în vizită în România, să laude activitatea și reformele făcute tocmai de acești doi miniștri. Cine are dreptate? Europa care analizează lucrurile obiectiv, pragmatic și detașat politic, sau domnul Tăriceanu, subiectiv și jignit în orgoliul propriu, că doi miniștri au refuzat să semneze un decret, ilegal în opinia domniilor lor?

Nici colegii de alianță nu par să stea chiar bine la capitolul logică. Partidul Democrat este singurul partid fără o doctrină proprie definită, la această concluzie au ajuns colegii liberali după doi ani de alianță. Dacă până acum se dorea capul unui om, acum este atacat direct un întreg partid, și nu orice partid, ci partidul cu cel mai mare scor în sondaje, respectiv partidul cu care au fost semnate documente, încheiate alianțe și stabilite strategii. Nu pot să cred că acum doi ani, strategii politici liberali aveau aceeași părere, numai faptul de a accepta a fi partener și aliat cu un partid care nu se ridică la nivelul tău, fiind o dovadă de incompetență.

Stimați colegi, Partidul Democrat are o doctrină bine definită. Trebuie numai să o înțelegi, așa cum fac, de altfel, milioane de români în țara asta. O dovedesc sondajele, nu declarațiile noastre. Da, Partidul Democrat nu are niște Brătieni iluștri în spate, de al căror blazon politic să se folosescă pentru o imagine mai bună. Noi trăim prin și pentru oamenii de astăzi și pentru viitor, nu pentru trecut. Este frumos să îți cinstești înaintașii, dar este rușinos să te folosești de numele lor doar pentru ați crea o imagine publică favorabilă.

Pasiunea oratorică cu care unii dintre noi înțeleg să-și motiveze gesturile politice este demnă de o cauză mai bună. De la sublim la ridicol nu este decât un pas, pe care retorica ieftină a opoziției l-a făcut demult. Păcat că nu au realizat, încă, și penibilul situației în care s-au adus singuri.

  Lucian Cătălin Matei - declarație politică cu titlul Și tu, Brutus?!;

Domnul Lucian Cătălin Matei:

"Și tu, Brutus?!"

Stimați colegi parlamentari,

Săptămânile trecute au fost unele nefaste pentru ministrul administrației și internelor, Vasile Blaga. Gafele produse de acesta nu au întârziat să apară cu regularitate. Pentru a etapiza evenimentele cred că, cei doi miniștri, Blaga și Macovei, trebuie revocați din funcție, pentru că, dacă nu ești solidar cu deciziile Guvernului din care faci parte și nu aderi la ele, singura soluție este să pleci. Este ca și cum un Gică contra continuă să rămână într-o echipă doar pentru a fi împotriva echipei și nu pentru a o ajuta în tot ceea ce face.

Un caz aproape dramatic mi se pare cel al procurorului Marian Sîntion. Fostul șef al Direcției Generale Anticorupție, Marian Sîntion, l-a acuzat pe ministrul Vasile Blaga că a făcut presiuni asupra sa pentru a renunța la unele anchete care îi priveau pe anumiți șefi din Poliție, Jandarmerie sau din Ministerul Administrației și Internelor. Adjunctul lui Sîntion l-a citat pe ministrul Vasile Blaga, care i-ar fi spus că lumea n-a început cu el, ca argument să nu se mai ocupe de aceste dosare. Chiar și de ar fi să nu dăm crezare înțelepciunii populare care ne spune că nu iese fum fără foc, ministrul Blaga era obligat să afle care sunt motivele profesionale pentru care a demisionat Sîntion și să le explice tuturor de ce a acceptat cu atâta ușurință despărțirea de un om care, până la proba contrară, și-a îndeplinit sarcinile cu succes.

Unul dintre adjuncții directorului demisionar Sîntion, comisarul Gheorghe Manea, a venit și el cu demisia în care menționa că s-au făcut presiuni asupra lor din partea unor șefi ai ministerului, explicând că a fost amenințat că va ajunge în fața procurorilor militari. Cu toate acestea, o săptămână mai târziu, Sîntion a negat, în cadrul unei întâlniri informale cu membrii Comisiei pentru apărare din Camera Deputaților, existența unor presiuni din partea conducerii Ministerului Administrației și Internelor în efectuarea unor anchete și a încercat să arunce toată vina pe conflictul pe care îl are cu șeful Departamentului Național Anticorupție, Daniel Morar, dar și pe lipsa finanțărilor pentru instituția pe care a condus-o. Deci, lucrurile pot lua o întorsătură ciudată într-o singură săptămână atunci când "voința generală" este îndreptată în această direcție.

Întrucât ultimele două săptămâni pot fi denumite generic "săptămânile Blaga", neregulile nu s-u oprit aici. Șeful de cabinet al ministrului de interne a fost împroprietărit cu un apartament de serviciu cu patru camere, deși nu este polițist și ocupă această funcție doar pe perioada mandatului lui Blaga. Lui Alexandru Boer i s-a repartizat un apartament de serviciu al MAI, aflat pe Strada Libertății nr. 1, în apropierea Palatului Parlamentului. Ulterior, Boer a primit aprobare să-și cumpere apartamentul de serviciu, în suprafață de 153 de metri pătrați, pentru suma de 41.500 de euro, cam un sfert din prețul zonei. Boer a confirmat că ocupă funcția atâta timp cât Blaga este ministru, după care îi încetează contractul și pleacă din MAI, apartamentul rămânând însă în posesia sa.

Prin urmare, săptămânile care tocmai au trecut au fost unele nefaste pentru ministrul Blaga, singurul care, am putea spune, mai lăsa să se întrevadă o urmă de corectitudine în interiorul actualului Guvern format din membrii P.D. Dar se pare că, până și Zâna din povești s-a dovedit a fi, în final, un zmeu cu chip înșelător. Greșelile nu întârzie să apară, iar șansa începe să îi părăsească și pe cei considerați "corecți" de președintele Traian Băsescu. Se pare că, încet-încet, și armele albe ale președintelui se dovedesc a fi depășite de contextul actual.

Vă mulțumesc.

  Mihăiță Calimente - comentariu privind aspectul evenimentelor politice;

Domnul Mihăiță Calimente:

Stimați colegi,

Săptămâna pe care tocmai am încheiat-o a fost una plină sub aspectul evenimentelor politice.

Dacă pentru unii mai existau încă îndoieli în legătură cu existența sau nu a unei crize politice în România, ultimele zile au însemnat tot atâtea motive pentru înlăturarea acestor îndoieli.

Actualul Guvern, cel care a reușit aderarea României la Uniunea Europeană, cel care a reușit o creștere economică substanțială materializată într-un produs intern brut mai mare decât a avut România vreodată, cu alte cuvinte cel mai performant cabinet de după 1989, se află într-o situație politică ciudată. Astfel, doi dintre miniștrii săi nu știu exact dacă se află la putere sau în opoziție și nu înțeleg, sau mai corect nu vor să înțeleagă, principiul solidarității guvernamentale.

Mai mult, un al treilea ministru se află într-o situație juridică dificilă ca urmare a refuzului de a fi audiat de o comisie legal constituită a Parlamentului României.

În tentativa sa de a menține echilibrul și tonul democratic pe scena politică, Partidul Național Liberal și-a continuat activitatea sa ca principal partid aflat la guvernare și a încercat chiar în această situație să îndeplinească dezideratele din programul de guvernare.

Cu toate acestea, nu considerăm că se mai poate continua cu o situație în care unul dintre parteneri să fie atacat în permanență de către celălalt partener care este când la putere când în opoziție, în funcție de interesul său electoral.

De aceea fac un apel către toate forțele politice la responsabilitate și implicare totală în menținerea unui guvern stabil care să poată definitiva procesul integrării.

Vă mulțumesc.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică având ca temă Problema migrației forței de muncă din sănătate;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Problema migrației forței de muncă din sănătate"

Săptămâna trecută am avut o serie de discuții cu reprezentanții mai multor sindicate constănțene, un loc important ocupându-l Sindicatul "Siampa Sanitas". Între problemele expuse de aceștia, pe primul loc se află fenomenul migrației cadrelor sanitare medii în țări ale Uniunii Europene.

Această problemă a început în urmă cu 2-3 ani, grație unor oportunități oferite de firmele de profil, dar și datorită politicii Ministerului Muncii, mai ales spre Italia, țară cu care există relații interguvernamentale la nivel de sănătate. Ca atare, la ora actuală, avem un personal mediu calificat ce lucreză în țări ca Italia, Franța, Austria, Elveția sau Spania.

În ceea ce privește fenomenul migrației forței de muncă la nivelul medicilor, acesta nu se manifestă la fel de intens, dar trebuie să ne preocupe faptul că el poate reprezenta pe viitor o problemă.

Din estimările făcute în cadrul Spitalului Județean Constanța, din acestă instituție au plecat aproximativ 20% din personalul mediu, fapt ce a dus la îngreunarea activității în anumite sectoare.

O altă caracteristică este faptul că, în general, pleacă angajații bine pregătiți, ceea ce înseamnă că personalul experimentat rămas trebuie să îi formeze pe cei mai noi, iar politica de personal a impus în repetate rânduri blocarea posturilor. Mai mult, sunt sectoare care se confruntă cu dificultăți majore în a găsi personal calificat și necesar în principal în spitale. Politica salarială face ca diferența de salarizare dintre medici și cadrele medii să fie atât de mare încât aceștia se văd obligați să aleagă o muncă mai bine plătită în străinătate.

Din punctul meu de vedere ar trebui ca la nivelul politicii bugetare să se acorde o libertate mai mare managerilor de spital pentru ca aceștia să poată angaja un personal calificat, mai ales în blocurile operatorii, care să fie plătit corespunzător.

Ministerul Sănătății cunoaște aceste aspecte și chiar a întreprins o serie de măsuri pentru stoparea acestei migrații în sensul măririi plafoanelor salariale atât pentru medici, cât și pentru cadrele medii, dar în măsura fondurilor de care ministerul dispune la ora actuală.

Mă bucură faptul că autoritățile de sănătate publică din Constanța sunt preocupate de îmbunătățirea condițiilor de muncă, mai ales în privința dotării medicale și echipamentelor de protecție.

Privitor la relația dintre Ministerul Sănătății și sindicatele de profil, aceasta a fost descrisă de liderii sindicali ca fiind una productivă, chiar bună, având în vedere că există o preocupare binevenită din partea ministrului Eugen Nicolăescu de a întreține relații de colaboare cu mișcarea sindicală.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică cu titlul Amatorismul și falimentul total;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Amatorismul și falimentul total"

Observăm cum de la începutul acestui an preocupările guvernului se îndreaptă exclusiv spre membrii guvernului care, în funcție de interesul fiecărui centru de putere din cadrul alianței, ar trebui să plece sau să rămână, sau spre partide care, în funcție de interesul celui care se consideră mai legitim să păstreze puterea, ar trebui să părăsească guvernarea sau nu. Totul se reduce la interesul liderilor actualei puteri care fac și desfac totul în funcție de bunul lor plac, nepăsându-le de intersele populației și de ceea ce este mai bine pentru țară.

Oamenii sunt competenți sau nu pentru ocuparea unui post în funcție de cât de apropiați sunt de o persoană sau alta, competența neavând nimic de-a face cu acest lucru, ba chiar nici interesul național. ceea ce contează este doar voința personală a unuia sau a altuia dintre liderii actualei puteri care tinde pe zi ce trece să paraziteze tot mai mult România. Un exemplu în acest sens este refuzul președintelui Traian Băsescu de a-l numi ministru de externe pe liberalul Adrian Cioroianu, invocând diferite motive dintre care unele ar putea fi adevărate, dar neținând cont de un lucru foarte important, și anume că în acest timp dialogul diplomatic al României cu Uniunea Europeană și cu toate celelalte țări, care în această perioadă postaderare este foarte important, e complet paralizat și acest lucru ar putea aduce României multe neajunsuri în viitor.

Însă observăm că acest lucru nu îl impresionează deloc pe președinte și că orgoliul în lupta crâncenă dusă cu primul ministru este mai important decât interesul național.

Această situație de război total în care fiecare se luptă cu fiecare și din care singurii care pierd sunt cetățenii acestei țări a paralizat complet activitatea guvernului care, în aceste momente, se ocupă de cu totul altceva numai de problemele reale ale populației nu.

Despre situația din agricultură, care este mai disperată pe zi ce trece și care riscă să devină o amintire mai mult decât un sector de activitate important al României în contextul integrării europene, nu se ocupă nimeni de parcă nu ar fi o problemă ce intră în grija guvernului. Iar despre țăranul român nici nu mai poate fi vorba, el a fost dat uitării încă de la începutul guvernării.

Nimeni nu se mai ocupă de nimic în această țară, guvernul nu are nici o strategie postaderare, totul este lăsat pe mâna unor amatori, însă cu pretenții de intelectuali rafinați care nu fac altceva decât să generalizeze falimentul în toate domeniile, precum învățământ, sănătate, industrie etc.

Ca și cum totul nu era de ajuns, acest guvern care a atins culmea incompetenței a reușit să tranforme România într-un contribuabil la bugetul Uniunii Europene, deoarece pâna acum, datorită haosului din sistem, în țară nu a ajuns nici un ban de la UE, iar acest lucru, după cum se prezintă situația, nu pare să se schimbe prea curând.

Domnule prim-ministru și domnilor guvernanți, cât mai aveți de gând să continuați în acest fel, cât veți mai târî țara în noroi, cât veți mai umili această populație?

  Mihai Sandu-Capră - câteva precizări în ce privește scrutinul uninominal;

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Doamnelor și domnilor,

În ultimele săptămâni, unul din subiectele fierbinți aflate în dezbaterea publică îl reprezintă introducerea votului uninominal pentru alegerea Camerei Deputațilorși a Senatului. Aș dori să fac câteva precizări în ceea ce privește scrutinul uninominal care, consider că are de partea sa avantajul simplității: un singur loc în dispută, în cadrul unei circumscripții electorale, între mai mulți competitori individuali, din care cel ce obține cele mai multe voturi este învingător.

Avantajul simplității este foarte mare, deoarece mărește gradul de înțelegere a procesului electoral de către alegători, posibilitatea de control social al alegerii, iar totul începe, se desfășoară și se termină la nivelul circumscripției electorale.

De asemenea, dintre toate modalitățile de vot, scrutinul uninominal asigură cea mai strânsă legătură între cel ales și alegători. Pe plan național, scrutinul uninominal reprezintă una din cele mai eficace modalități de scrutin pentru asigurarea unei majorități parlamentare stabile. Poate numai scrutinul majoritar de listă cu un singur tur îl întrece, deși nu e sigur. Dar, până în prezent, pe plan internațional, doar marile democrații anglo-saxone și, îndeosebi, Anglia și Statele Unite ale Americii sunt o dovadă de necontestat în acest sens. Bipartidismul, ce caracterizează regimul politic al acestor democrații, a generat această modalitate de scrutin care, la rândul său, consolidează sistemul și îl apără. De fiecare dată, scrutinul uninominal, apărând bipartidismul, a asigurat eliminarea celui de-al treilea, în jocul forțelor politice care asigură guvernarea unei țări.

În concluzie, putem spune că scrutinul uninominal este eficace pentru asigurarea stabilității parlamentare, cu toate acțiunile benefice pentru acțiunea guvernamentală ce rezultă din aceasta, întrucât asigură victoria în alegeri a marilor partide, cele mai reprezentative, dar, în același timp, profund injust, pentru că nu are cum să asigure reprezentarea în parlament a tuturor sau majorității tendințelor politice caracteristice din societate.

Domnilor, stimați colegi, sunt convins că analizând cu mare atenție toate proiectele existente până în prezent în Parlamentul României referitoare la votul uninominal și luând în considerare toate plusurile și minusurile care decurg din acestea, vom reuși împreună să finalizăm un proiect în acest sens care să nu-i avantajeze doar pe unii...și să-i dezavantajeze pe cei mai mulți.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Ion Luchian - despre moralitate în politică;

Domnul Ion Luchian:

Doamnelor și domnilor deputați,

S-a vorbit, în ultima perioadă, de moralitate în politică, s-a vorbit de buni și de răi în viața politică și s-a afirmat că dacă ar trebui să iasă cineva de la guvernare atunci aceia ar trebui să fie cei răi și nu cei buni.

Probabil că accentuata creștere în sondaje pe care o are partidul lui Becali, care folosește la rândul său un ton moralizator-creștin demn de o cauză mai bună decât atragerea de voturi, și de o altă perioadă istorică, i-a determinat pe colegii noștri de la PD să vorbească de moralitate în viața noastră politică.

În politică însă, moralitatea înseamnă respectarea legii, înseamnă respectarea regulilor jocului; înseamnă, de exemplu, ca un ministru care și-a asumat această responsabilitate să respecte deciziile pe care le ia șeful guvernului.

În ciuda afirmațiilor unora, niciun ministru, nicăieri în lume, nu este indispensabil într-un guvern; niciun minister nu se duce de râpă odată cu plecarea capului acestuia, activitatea în domeniul respectiv intrând într-un blocaj, pentru că dacă s-ar întâmpla așa, tocmai acest lucru ar fi o dovadă de disfuncționalitate la nivel instituțional.

În toată lumea civilizată, atunci când un ministru, sau mai mulți ajung la un conflict cu șeful guvernului, singurul lucru "moral" pe care îl pot face aceștia este să părăsească guvernul. Noi, însă, se pare că demonstrăm și în acest domeniu că nu suntem atât de civilizați pe cât credem, la noi existând deja precedentul înlocuirii unui prim-ministru din cauza unui conflict creat de anumiți miniștri.

Mai mult încă, este oare moral ca președintele țării să refuze numirea unui ministru de externe propus de primul ministru pentru că se află în conflict cu acesta și cu principalul partid de guvernare? Domnul președinte afirmă că nu-l dorește ca ministru pe Adrian Cioroianu pentru că acesta nu are suficientă experiență. Or, domnul președinte a demonstrat că pune mare preț pe oamenii cu "experiență" prin numirea domnului Săftoiu la SIE sau a doamnei Udrea în funcția de consilier al președintelui - aceeași doamnă Udrea care afirma într-o emisiune TV că Norvegia este republică.

De asemenea, este oare moral din partea președintelui să se folosească de dorința sinceră a populației privind introducerea votului uninominal pentru a-și servi interesele sale politicianiste propunând un referendum care, probabil, nu o să fie ținut prea curând?

Aș vrea să mai spun un lucru. De foarte multe ori, eu am apreciat pozitiv activitatea desfășurată de ministrul Monica Macovei. Însă acțiunile acesteia, mai ales din ultima perioadă, vin să arate de ce este întotdeauna bine ca, într-un guvern, miniștrii să fie aleși dintre oamenii politici cu experiență, nu dintre tehnocrați. Pentru că, dincolo de realizarea unor proiecte pentru domeniul pe care îl conduce, datoria de bază a unui ministru este să știe să facă în așa fel încât respectivele proiecte să fie adoptate.

Or, în cazul doamnei Macovei nu poți să-i ataci în mod constant pe parlamentari, care ar trebui să-ți fie parteneri, și să te aștepți ca aceștia să-ți voteze necondiționat proiectele.

Vă mulțumesc.

  Ionel Palăr - declarație politică cu titlul Educația performantă și barierele sale oficiale;

Domnul Ionel Palăr:

"Educația performantă si barierele sale oficiale"

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Recent, Guvernul României a avizat favorabil proiectul de lege privind implementarea programului "Un laptop pentru fiecare copil". In ciuda barierelor pe care le-a avut de trecut și care încă mai sunt de depasit, programul este deosebit de util si necesar acelei pături sociale căreia îi este el destinat.

Cu nespus regret am aflat că, deși proiectul a primit avizul favorabil al Guvernului, s-a poticnit iremediabil de Comisia de Învatamant a Camerei Deputaților. Saptămâna trecută, reprezentanții acestei Comisii argumentau halucinant că laptopurile de 150 de dolari reprezintă o responsabilitate mult prea mare pentru Parlamentul României, responsabilitate pe care Opoziția, prin vocea președintelui Comisiei de Învațământ, nu vrea să și-o asume. Argumentul suprem îl constituie suma pe care bugetul României ar fi nevoit s-o aloce pentru susținerea implementării acestui proiect. Este adevărat că vor trebui mobilizate fonduri pentru această implementare, însă ar fi bine să ne gândim o clipă la cei care vor beneficia de acest ajutor, așa cum, în alte vremuri, puternice voci politice militau pentru programe gen "Cornul și laptele". Vorbim, de această dată, despre o altfel de hrană. Cea a minții.

Dupa cum bine știți, acest proiect va fi un sprijin real pentru acei dintre români care nu-și permit să le ofere copiilor condiții optime pentru educație și pentru învățare. Bănuiesc însă, că este dificil pentru un om conectat 24 de ore din 24 la informație, sa-și imagineze cum, în secolul 21, un copil poate ajunge la 14 ani fără să știe ce înseamnă email, Internet, media player, mouse ori tastatura. Sunt mii de copii în această situație.

Alți colegi au mai afirmat că proiectul în cauză n-ar fi decât un SF, iar laptopurile - simple "jucării". Nimic mai fals! Laptopurile sunt complet funcționale și oferă funcții suficiente copiilor pentru a-și desfășura activitatea educațională și, totodată, mijloace eficiente pentru distracție - player audio, consola pentru jocuri, platforma video.

Reprezintă oare banii singurul argument pentru care copiii din familii dezavantajate sunt privați de accesul la informație și la educație? Sau poate că mințile încuiate sunt greu de descuiat? Ce bariere ne mai putem pune noua înșine în calea progresului? Cât de greu ne este să evoluăm? La toate aceste întrebari vor fi nevoiți să raspundă, peste ani, acei dintre noi care, cu puterea unei ștampile, anulează, din start, accesul tinerilor defavorizați la educația performantă a unui secol 21.

  Ioan Hoban - declarație politică cu titlul Agricultura biologică - o oportunitate puțin exploatată;

Domnul Ioan Hoban:

"Agricultura biologică - o oportunitate puțin exploatată"

Revin cu un aspect despre care am mai vorbit și care ar trebui să constituie prioritate și pentru Guvern și pentru administrațiile locale: oportunitatea pentru România a agriculturii biologice. Și de aici conștientizarea țăranilor, fiindcă termenul de fermier încă nu are acoperire în realitate, despre plusul de valoare al agriculturii biologice.

Fac această declarație întrucât am văzut că și Uniunea Europeană este preocupată de ceea ce înseamnă dezvoltarea agriculturii biologice, siguranța alimentară, mediu, certificarea, etichetarea și sistemele de control, toate luate în discuție în Comisia pentru agricultură, care a votat un raport privind agricultura biologică.

Întorcându-mă la România, agricultura biologică este abia la început de drum. Ea există, însă, dar țăranii nu știu să-și protejeze și promoveze produsele agricole, necontaminate cu pesticide sau modificate genetic.

România are un potențial deosebit, iar campaniile de informare trebuie să ajungă în satele românești, acolo unde țăranul a învățat să nu stropească culturile cu pesticide, știe ce înseamnă reciclare sau rotația culturilor, tratează animalele așa cum a învățat din moși strămoși, evitând antibioticele.

Direcțiile agricole au datoria să fie mai mult în mijlocul producătorilor agricoli, să le prezinte "Planul de acțiune european în materie de alimentație și agricultură biologică", pentru atingerea obiectivelor noii politici agricole comune și stimularea agriculturii biologice.

Legislația română trebuie pusă și ea în consens cu cea a UE, pentru definirea mai clară a principiilor și obiectivelor agriculturii biologice, pentru depășirea disfuncțiilor pieței interne, completarea și îmbunătățirea standardelor.

În contextul creșterii cererii pentru produsele biologice, trebuie garantată pentru consumatori siguranța produselor. România, stat membru al UE, are nevoie de reguli de etichetare care să asigure informarea consumatorului în legătură cu locul de proveniență al produsului și standardele de calitate al procesului de producție. Standarde pe care PE dorește să le extindă și la restaurante, cantine, produse din lână, uleiuri esențiale etc.

  Adrian Semcu - comentariu: un caz în care doamna Monica Macovei face opoziție în interiorul Guvernului;

Domnul Adrian Semcu:

276 de salariați dintre cei 395, disponibilizați de la S.C. PETROTRANS S.A. Ploiești în baza H.G. nr. 1808 din 31.12.2006 nu pot beneficia de prevederile O.U.G. nr.8 din 2003 cu modificările și completările ulterioare pentru simplul motiv că Ministerul Justiției, încă reprezentat de doamna Monica Macovei, nu a binevoit să își desemneze un reprezentant în comisia special constituită, din ordinul primului-ministru, pentru rezolvarea acestei probleme.

Citez din memoriul care mi-a fost adresat de către liderii celor două sindicate din cadrul PETROTRANS S.A. : "Reprezentanții sindicali au subliniat în toate demersurile lor că au fost de acord cu restructurarea de personal numai în condițiile asigurării protecției sociale.

Practic, astăzi, pe același program de restructurare, o parte din foștii salariați sunt beneficiari de protecție socială, iar o alta nu.

Facem mențiunea că fondurile bănești au fost alocate pentru toți cei 395 de salariați concediați colectiv la 31.12.2006 și nu înțelegem opoziția Ministerului Justiției în promovarea unui act normativ care ar elimina inechitățile generate de actuala situație."

Comentarii? Poate doar unul: nu este prima oară când doamna Macovei face opoziție în interiorul Guvernului, probabil în speranța de a-l discredita în ochii cetățenilor.

Poate că ar fi cazul să punem punct aceste situații!

  Anca Constantinescu - declarație politică cu titlul Războiul de gherilă continuă;

Doamna Anca Constantinescu:

"Războiul de gherilă continuă"

Comisia de anchetă pentru suspendarea din funcție a Președintelui României și-a finalizat activitatea și a întocmit raportul, din care reies 19 "fapte grave" prin care acesta a încălcat Constituția, deci primul pas a fost făcut. Dar a fost îndeplinit și cel de-al doilea pas, și anume acela prin care Parlamentul a modificat Legea referendumului, prin care președintele poate fi demis cu majoritatea simplă a celor care sunt prezenți la urne.

Parlamentul vorbește în numele electoratului, conștient fiind totuși de faptul că Traian Băsescu este politicianul cu cea mai accentuată preferință electorală. Are rost continuarea acestui război? câte comisii și legi vor mai face parlamentarii pentru a-l îndeparta pe Băsescu și ce vor avea de gând pentru a-i pune pe liber pe democrați?

Curtea Constituțională a decis că este legală constituirea acestei comisii de anchetă de suspendare a președintelui, iar Partidul Democrat respectă această decizie, chiar dacă ea nu confirmă opțiunea noastră.

Faptul că la această dată s-a conturat în Parlamentul României o coaliție antiprezindențială, formată atât din partide aflate în opoziție, cât și dintr-un partid aflat la guvernare, dă cu siguranță de gândit electoratului. Domnilor colegi parlamentari, s-ar putea ca "cine sapă gropata altuia să cadă în ea". Unii își doresc atât de mult suspendarea președintelui și înlăturarea democraților, încât la viitoarele alegeri anticipate veți avea surpriza ca electoratul să dorească ca tot Băsescu să fie președinte și tot democrații să facă un viitor guvern. Dumneavostră credeți că România va intra în normalitate dacă Băsescu demisionează, dar eu cred că un alt guvern, fie el bicolor sau tricolor, tot nu ar rezolva criza politică din Romînia.

Domnul Voiculescu continuă să mintă spunând că dorește alegerile anticipate și că Partidul Conservator nu va participa la nici o guvernare. Oare? Partidul Conservator își dorește cu ardoare participarea la o nouă guvernare, fie că va avea loc acum, fie că va avea loc după anticipate sau la viitoarele alegeri parlamentare, asta în cazul în care vor mai putea intra în Parlament.

Traian Băsescu a cerut guvernului să își asume un vot de încredere în Parlament, deoarece relațiile din interiorul coaliției se deteriorează pe zi ce trece, iar soluția democratică la acest moment sunt alegerile anticipate, dar reacțiile partidelor din așa-zisul viitor guvern au fost destul de dure.

Stimați colegi, premierul Tăriceanu este cel care a mutat criza politică în interiorul guvernului cu atacuri succesive și susținute la adresa miniștrilor democrați, pe care îi dorește afară din guvern. Cred că este posibilă o eventuală colaborare a PNL cu PSD, dar liberalii încă nu s-au decis de care parte a baricadei se află și, totuși, se pare că aripa radicală din cadrul PNL face mari presiuni ca premierul să provoace ruptura definitivă cu Pardidul Democrat, dar nu cred că acesta și-ar dori să fie numit "demolatorul Alianței".

Razboiul de gherilă este departe de a lua sfârșit!

  Constantin Traian Igaș - declarație politică: Speranțe pentru românii de pretutindeni;

Domnul Constantin Traian Igaș:

"Speranțe pentru românii de pretutindeni"

Doamnelor și domnilor deputați,

În aceste zile, mai mult ca oricând, una dintre problemele care n-ar trebui să iasă din atenția noastră, a tuturor, indiferent de culoarea noastră politică, este cea a fraților noștri români care trăiesc în afara granițelor țării noastre. Acest lucru m-a determinat ca astăzi să salut adoptarea de către Parlament a propunerii legislative privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni.

Este un lucru de necontestat faptul că numărul românilor ce trăiesc în afara granițelor naționale a crescut foarte mult în ultimii ani și probabil că va mai crește în viitorul apropiat. Indiferent că ei se află în Spania, Italia sau Serbia, ei, asemeni altor minorități, trebuie să se bucure de drepturi egale cu ale acestora și, de ce nu, de sprijin din partea oficialităților românești pentru a-și promova și păstra tradițiile și obiceiurile strămoșești.

Inițiativa promovată cu câteva zile în urmă își stabilește ca obiect de reglementare reorganizarea unui departament mult controversat, cel al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, ca instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și coordonarea Primului Ministru, precum și înființarea unei instituții noi: Consiliul Românilor de Pretutindeni și acordarea de facilități pentru românii de pretutindeni.

Încă de la începutul mandatului meu de deputat, problema românilor de dincolo de granițele naționale a stat și continuă să stea în atenția mea. Dovadă stau în acest sens numeroasele mele interpelări adresate mai multor ministere, dar și declarațiile politice în care am încercat să fac o prezentare a problemelor cu care se prezintă una dintre comunitățile românești mari, cum este cea din Serbia. Nu puține au fost și continuă să fie problemele cu care aceștia se confruntă. Am făcut o prezentare a lor tocmai în speranța unei schimbări a situației în care acești români se aflau. Am sperat ca, prin intervențiile mele, forurile îndreptățite să ia acele măsuri care să poată veni în sprijinul lor. Este foarte important pentru acești români să vadă că nu sunt singuri, că nu sunt părăsiți și că cineva se preocupă de soarta lor.

Ținându-se cont de prevederile Convenției cadru privind protecția minorităților naționale, adoptată de Consiliul Europei, la Strasbourg, la 1 februarie 1995, ratificată de România prin Legea nr. 33/1995, precum și de celelalte acorduri semnate de-a lungul timpului, legea adoptată își propune să reglementeze drepturile tuturor persoanelor de etnie română, precum și celor care aparțin filonului cultural românesc, din afara granițelor României denumite în continuare români de pretutindeni, având ca scop menținerea, promovarea și afirmarea identității lor culturale, etnice, lingvistice și religioase.

Românii de pretutindeni, de oriunde s-ar afla ei, trebuie să se bucure de drepturi egale cu cele ale celorlalte minorități. Exemple se află exact lângă noi. În România, una dintre cele mai numeroase comunități s-a luptat pentru ca reprezentanții ei să se bucure de aceleași drepturi cu cele ale cetățenilor români. A reușit astfel să se bucure de drepturi egale și în continuare este preocupată de obținerea și a altor facilități, în afara celor deja obținute. Pentru noi, acesta trebuie să fie un exemplu, pentru ca și etnicii români din alte țări să nu fie prejudiciați de nici unul din drepturile ce li se cuvin.

Unul dintre obiectivele prioritare ale politicii externe a statului român, indiferent de alternanța la putere și culoarea politică a guvernului în funcție, este sprijinirea dezvoltării culturale a românilor, indiferent că ei se află în Serbia, Italia, Canada sau Spania.

Între obligațiile constituționale și morale ale statului român, trebuie să se afle continuu și cea de sprijinire și întărire a legăturilor cu etnicii români care trăiesc în afara frontierelor țării pentru ca aceștia să-și poată păstra și chiar dezvolta identitatea etnică, culturală, lingvistică și religioasă.

Sper ca prin legea adoptată de către Parlament, aceste obiective să poată fi realizate, iar românii să se simtă protejați acolo unde se află.

Vă mulțumesc.

  Radu Lambrino - declarație politică intitulată Epuizarea fondului de medicamente compensate în județul Timiș;

Domnul Radu Lambrino:

Declarație politică intitulată "Epuizarea fondului de medicamente compensate în județul Timiș"

A trecut mai bine de un an de când, în februarie 2006, guvernul își asuma răspunderea pentru pachetul de legi care ar fi trebuit sa reformeze din temelii domeniul sănătății. Performanța ministrului Eugen Nicolăescu în punerea în aplicare a acestei reforme lasă însă de dorit. Ne-am obișnuit cu toții deja cu imaginile de la jurnalele de știri cu oameni bolnavi care sunt nevoiți să stea la cozi o noapte întreagă pentru a-și putea primi medicamentele compensate. Dacă la început acestea erau puse pe seama unui prost management al sistemului, după un an de reformă, această explicație nu mai este credibilă sau trebuie asumată de conducerea ministerului ca o probă a propriei incapacități de a schimba sistemul. Iată cum explica situația domnul ministru Nicolăescu cu un an în urmă, conform ziarului Cotidianul din 5.5.2006: "Buluceala la compensate apare din cauza clienților panicați, care se înghesuie în primele zile ale lunii să prindă plafonul. Este clar că cetățenii sunt în continuare neîncrezători în faptul că vor găsi medicamente aproape pe tot parcursul lunii și, ca atare, după un vechi obicei, s-au dus la farmacii din prima zi a lunii, rezultatul fiind bine cunoscutele cozi".

Acum, la un an de la respectiva declarație, mai putem accepta repetarea aceleiași situații fără să îl întrebăm pe domnul ministru asupra cauzelor? Din păcate, înghesuiala din fața farmaciilor în primele zile ale lunii este și azi justificată chiar de realitatea sistemului, căci lună de lună plafonul se dovedește a fi insuficient pentru acoperirea rețetelor celor care au nevoie de medicamente, oameni care cotizează sau au cotizat la sistemul de asigurări de sănătate și care astfel au îndreptățirea, atât legală, cât și morală de a primi compensațiile respective.

În calitate de deputat de Timiș, îmi revine datoria de a trage un semnal de alarmă în ceea ce privește situația acestor medicamente compensate în județul Timiș. Nu a existat o singură lună în acest an de reformă a ministrului Nicolăescu în care să nu fi existat această problemă. În fiecare lună întrebarea care se pune este: oare până la ce data se vor putea elibera rețete compensate? Au existat chiar situații în care în primele zile ale lunii erau deja epuizate plafoanele pentru aceste compensări în întreg județul, lucru care a atras după sine protestele persoanelor aflate în nevoie, dar și ale farmaciștilor din județ. De fiecare dată scenariul este același: câte un reprezentant al Casei Județene de Asigurări de Sănătate ne asigură că luna viitoare va fi mai bine și că, de fapt, sunt fonduri suficiente. O eventuală suplinire a fondurilor din partea Casei Județene mai salvează situația pentru câteva zile, iar fericiții contribuabili care află la timp, pot spera că își vor putea primi medicamentele compensate.

Anormalitatea acestei situații este evidentă: îmbolnăvirile și nevoile de medicamente nu țin cont de calculele contabile, de promisiuni și de calendarul fiecărei luni. Atâta timp cât pe 27 februarie purtătorul de cuvânt al CJAS Timiș ne asigura că nu vor fi probleme în luna martie, pentru ca doar câteva zile mai târziu majoritatea farmaciilor să nu mai aibă bani pentru medicamente compensate, succesul reformei domnului ministru Nicolăescu este mai mult decât compromis. Asumarea răspunderii Guvernului cu un an în urmă pentru pachetul de legi vizând reformarea sistemului de sănătate rămâne din păcate un gest inutil atâta timp cât Ministerul de resort, în frunte cu ministrul, se dovedește a fi incapabil să gestioneze reforma.

  Laurențiu Mironescu - despre lipsa de considerație a statului român față de cei care i-au apărat integritatea chiar cu prețul vieții;

Domnul Laurențiu Mironescu:

Prin prezenta declarație doresc să atrag atenția asupra totalei lipse de considerație cu care statul român găsește cuvenit să îi trateze pe cei care i-au apărat integritatea chiar și cu prețul vieții.

Acest ilustru dispreț al statului față de piloții români căzuți la datorie în lupta pentru eliberarea și apărarea României a condus la exhumarea rămășițelor acestor eroi din locurile de veci ale Cimitirului Ghencea-Militar care li se cuveneau de drept, și la mutarea lor într-un "sanctuar" mizer, părăginit, în firide igrasioase, ale căror plăci comemorative distruse lasă expuse privirii osemintele.

Conform legislației în vigoare, acești apărători ai patriei au dreptul la un loc de veci gratuit, transmisibil numai membrilor familiei. În cimitirul Ghencea - Militar se pare că această legislație nu se aplică, din contra, în mormintele cuvenite generalilor români distinși cu cele mai înalte ordine ale vremii și cavalerilor Ordinului Mihai Viteazul sunt acum înmormântați iluștri necunoscuți, care au servit prin unități de intendență, și nu în plin tir inamic, sau oameni cu dare de mână.

Aceasta dovedește încă o data, dacă mai era cazul, că statul român, în loc să recompenseze adevăratele valori, este dornic să obțină un profit de la cei dornici să-și petreacă măcar somnul veșnic în calitate de eroi.

Acești soldați și-au câștigat dreptul de a-și petrece veșnicia nu în osuare mizere, ci în cavourile Cimitirului Ghencea - Militar, cu toate onorurile ce li se cuvin eroilor neamului.

Legislația prevede că dupa exhumare osemintele trebuie păstrate în osuare, dar acest termen pare să fie necunoscut celor care au "depozitat" rămășițele aviatorilor români căzuți în luptă într-un beci înfricoșător la subsolul mucegăit al Mausoleului Cimitirului Ghencea - Militar.

  Marius Rogin - intervenție intitulată 21 martie, Ziua internațională pentru eliminarea discriminării rasiale;

Domnul Marius Rogin:

"21 marie, Ziua internațională pentru eliminarea disscriminării rasiale"

Doamnelor și domnilor deputați,

Un eveniment important, peste care nu trebuie să trecem foarte ușor și care merită a fi consemnat, este și ziua de 21 martie, pe care cu toții o sărbătorim ca ziua internațională pentru eliminarea discriminării rasiale. În această zi a anului 1960, la o demonstrație pașnică din Sharpeville, Africa de Sud, poliția a ucis nu mai puțin de 69 de persoane care manifestau împotriva legilor care promovau aparthaid-ul. Prin proclamarea acestei zile, Adunarea Generală a făcut apel la comunitatea internațională să își sporească eforturile de a elimina toate formele de discriminare rasială.

Se cuvine să ne întoarcem puțin în trecut pentru a ne aminti ce a reprezentat de fapt acest apartheid pentru omenire. A reprezentat politica separării rasiale, promovată în trecut de Africa de Sud, devenind regimul guvernamental din această țară până la începutul anilor '90.

Legile apartheid-ului clasificau oamenii în trei grupuri rasiale majore:

  1. albii;
  2. bantu - africanii negri;
  3. colorații - care erau descendenții primelor grupuri combinate.

Legile acestuia stabileau locul de trai permis fiecărui grup în parte, precum și nivelul educațional pe care aveau dreptul de a-l primi. Legile interziceau majoritatea contactelor între rase, au separat și discriminat facilitățile publice și au negat reprezentarea nonalbilor în guvernul național. Cei ce se împotriveau deschis apartheid-ului erau considerați comuniști și guvernul a trecut la o legislație bazată pe strictă securitate, transformând astfel Africa de Sud într-un stat polițist.

Trebuie consemnat de către noi, pentru că și istoria îl consemnează, un nume care și-a câștigat acest drept prin lupta pe care neîncetat a dus-o împotriva oricăror discriminări rasiale: Nelson Mandela. A luptat neîncetat pentru ca negrii să se elibereze din lanțurile negative în care fuseseră strânși de secole de puterea colonială. Siguranța în propriile forțe și conștiința valorii proprii trebuiau să înlocuiască ideea că își merită soarta și că bunăstarea lor depinde întru totul de albi. În perioada anilor '70, mii de tineri activiști au fost aruncați în închisoare, peste 14 000 din ei au fost nevoiți să părăsească țara, sporind numărul celor înscriși în mișcările de eliberare, mai mulți dintre ei intrând apoi în formațiuni armate.

După masacrul de la Sharpeville din 1960, Mandela a fost acuzat de înaltă trădare, condamnat pe viață și băgat în închisoare. Împreună cu alte 150 de persoane au fost acuzați că planificaseră, însărcinați fiind de forțele comuniste internaționale, o conspirație pentru a răsturna în mod violent statul sudafrican.

Nelson Mandela nu a renunțat niciodată la crezul democrației și egalității. În ciuda tuturor provocărilor, el nu a răspuns niciodată cu rasism la actele de rasism. Viața sa constituie în continuare o sursă de inspirație pentru toți cei care sunt oprimați și discriminați, pentru toți care luptă împotriva oprimării și discriminării în Africa de Sud sau oriunde altundeva în lume.

Discriminarea pe bază de rasă, culoare sau etnicitate, reprezintă, doamnelor și domnilor, aproape întotdeauna o violare a drepturilor omului. În conformitate cu Convenția Internațională privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială, convenția internațională fundamentală privind interzicerea discriminării rasiale, termenul discriminare rasială înseamnă orice distincție, excludere, reacție sau preferință pe bază de rasă, culoare, descendență sau origine națională sau etnică ce are ca scop sau efect anularea sau scăderea recunoașterii, exercitarea, în mod egal, a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în domeniul politic, economic, social, cultural sau în orice alt domeniu al vieții publice.

21 martie a fost declarată Ziua internațională pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasistă de Consiliul General al Națiunilor Unite ca urmare a asasinatelor a 70 de demonstranți anti-apartheid în Sharpeville, Africa de Sud, în 1960. Anual, în timpul săptămânii europene de acțiuni, mii de persoane se organizează pentru mai multă toleranță, drepturi egale și o sărbătorire a diversității europene.

Rasismul nu poate fi nici justificat nici tolerat - trebuie să devină demodat! De multe ori rasismul poate fi "normalizat" " Cheia pentru a învinge rasismul este conștientizarea și colaborarea între mai multe grupuri și indivizi care vor să facă ceva contra rasismului în Europa!

Anti-rasismul trebuie să devină cât mai promovat în cultura tânără contemporană. Trebuie să ne exprimăm contra rasismului în fiecare zi și împotriva tendințelor negative din politica europeană. Trebuie să combatem rasismul prin acțiuni unite. Trebuie să acționăm împreună!

Va multumesc.

  Filip Georgescu - intervenție având ca temă împlinirea a 50 de ani de la semnarea la Roma a Tratatului de constituire a Comunității Economice Europene;

Domnul Filip Georgescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Zilele acestea s-au împlinit 50 de ani de când la Roma a fost semnat de către Belgia, Franța, germania, Italia, Luxemburg și Olanda Tratatul de constituire a Comunității Economice Europene (Piața Comună), devenită, după Tratatul de la Maastricht, Uniunea Europeană, care grupează 27 de membri, în rândul cărora se află, o spunem cu deplină satisfacție, și România. Uniunea Europeană a apărut dintr-o necesitate reclamată de veacuri, pentru a înlătura din viața bătrânului continent dezastruoasele războaie în care s-au complăcut vechile imperii și, în același timp, pentru a constitui o pavăză împotriva marilor tragedii provocate de nazism, bolșevism și războiul rece, dar și pentru implementarea unor noi relații interstatale vizând pacea și colaborarea activă, pe baza unor noi norme, menite să asigure bunăstarea europenilor.

Înfăptuirea acestui proces istoric n-a fost deloc un marș "en fanfare", ci unul presărat cu multe rezerve, suspiciuni și greutăți. Nu puțini au fost cei care și-au manifestat teama că prin integrare statele membre își vor pierde identitatea, că se vor topi într-un stat federal, că țările mici vor fi angajate într-o concurență acerbă, căreia nu-i vor putea face față. Într-o oarecare măsură, aceste suspiciuni se aud și astăzi, unii dintre comunitari exprimându-și insatisfacția pentru creșterea lentă a economiei și pentru persistența unui șomaj ridicat.

Potrivit unui recent sondaj de opinie, realizat în Marea Britanie, Franța, Germania, Italia și Spania, doar 25% din repondenți au apreciat că nivelul lor de trai s-a îmbunătățit după ce au devenit comunitari, în timp ce 44% din cei aproape 500 de milioane de cetățeni ai Uniunii Europene consideră că viața lor s-a înrăutățit. În pofida unor asemenea nemulțumiri, puțini europeni cred că țările lor ar fi fost mai avantajate dacă ar fi rămas în afara Uniunii.

Desigur, UE nu funcționează ca un ceasornic nici după cinci decenii de existență. Date fiind discrepanțele existente în dezvoltarea celor 27 de țări, controverse de genul celor intervenite în semnarea Tratatului constituțional ori adoptarea monedei unice se vor semnala și în viitor. Este firesc să apară unele divergențe, de vreme ce nu putem vorbi de o integrare mai profundă a pieței unice, în care companiile, oamenii și capitalul să circule liber.

În cadrul reuniunii de la Berlin a liderilor celor 27 de state membre, organizată cu prilejul aniversării a 50 de ani de la crearea Uniunii Europene, doamna Angela Merkel, cancelarul Germaniei, țara care deține președinția forului european, a făcut unele precizări în legătură cu stadiul în care se află astăzi Uniunea Europeană, asumându-și, totodată, sarcina deloc ușoară de a găsi o soluție pentru ieșirea din impasul general creat în urma respingerii Tratatului constituțional de către referendumurile din Franța și Olanda. Afirmând că Uniunea Europeană nu este nici un stat-mamut, nici o simplă organizație internațională, doamna Merkel a precizat că nici în următorii 50 de ani forul comunitar nu va fi un stat federal european, subliniind că și în viitor se va menține diversitatea statelor naționale. Cancelarul german a deschis chiar și fereastra spre viitor a Uniunii Europene, declarând: "Trebuie să ne îndreptăm către crearea unei armate comune europene și a unui sistem de protecție socială solid, care să aibă la temelie libertatea și responsabilitatea individului. Valoarea care va ghida construcția europeană pentru următorii 50 de ani trebuie să fie toleranța".

La rândul său, președintele Comisiei Europene, Durao Barroso, a spus: "Trebuie să-i inspirăm pe cetățenii europeni cu o viziune pentru următorii 50 de ani, trebuie să le explicăm că Uniunea Europeană este cel mai bun răspuns la provocările secolului XXI".

Din păcate, în Declarația privind valorile și obiectivele Uniunii Europene, semnată la reuniunea aniversară de la Berlin și care constituie cel mai important document în actuala componență comunitară, sunt trecute în derizoriu două dintre problemele capitale pentru viitor: problema Tratatului comunitar, care ar urma să fie adoptat în 2009, și extinderea Uniunii. Din acest punct de vedere, România trebuie să se socotească fericită că a prins ultimul tren, dar, în același timp, are obligația să se concentreze asupra tuturor problemelor nevralgice de care depinde integrarea, și nu doar aderarea - justiția, administrația, agricultura, problema absorbției fondurilor comunitare, corupția și altele. În același timp, ca membru al Uniunii Europene - imensă familie în care domnește pacea și prosperitatea-, trebuie să susținem aplicarea recomandărilor Consiliului European privind strategia de la Lisabona și să sprijinim propunerile de reducere a birocrației comunitare și de ameliorare a legislației muncii, sporirea investițiilor în domeniul educației și cercetării, perfecționarea sistemelor de protecție socială.

Trebuie să înțelegem că procesul integrării noastre înseamnă întărirea democrației, dezvoltarea economico-socială și nicidecum scandalul între forțele de decizie și liderii lor. Aceasta cu atât mai mult cu cât procesul înfăptuirii marilor proiecte ale Uniunii Europene are șanse să se confrunte cu factori de risc enormi, cum sunt încălzirea globală, amenințarea nucleară, criza resurselor naturale, războiul împotriva terorismului și multe alte pericole. Să fim, însă, optimiști, dar mai ales să ne angrenăm cu toate forțele și cu întreaga responsabilitate în dezvoltarea Casei noastre comune, care este Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Robocopul galben;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

"Robocopul galben"

Am să încep cu o scurtă poveste de... deșteptat adulții.

A fost odată ca niciodată. Că de n-ar fi fost, la rădăcina supărării n-ar fi stat nici un rost. A fost odată un personaj pe care unii l-au poreclit, cu multă duioșie și la fel de multă compătimire, Robocopul Galben.

Acesta a făcut multe lucruri la viața lui, unele mai bune, altele mai rele. Din păcate, lucrurile mai puțin bune le-au copleșit pe cele dintâi, așa încât, cu părere de rău, povestitorul trebuie să admită că Robocopul Galben nu se bucură de o imagine tocmai roz. Dându-și seama că nu mai are nicio posibilitate să redevină "ceea ce a fost și, eventual, un pic mai mult decât atât", Robocopul Galben vorbește azi, într-una, despre Patrulaterul Negru.

Tot ceea ce se întâmplă rău în țara asta își găsește o singură explicație în sinapsele microcipurilor din creierul său robocopic: PNL și guvernul Tăriceanu. Din acest motiv, zice el, ar exista un grup de partide care nu urmăresc decât să ducă țara de râpă. Iar pentru ca această plăsmuire politico-fantastică să poarte un nume - și nu unul oarecare, ci cât mai bombastic - Robocopul Galben a numit-o "Patrulaterul Negru".

Pe vremea când făcea atletism de performanță, Robocopul Galben s-a lăsat păcălit de Spân și i-a dat voie acestuia să treacă în față, iar Spânul a câștigat cursa cu obstacole. Gelos, Robocopul Galben a început apoi să-l fitilească pe Spân, doar-doar l-o împinge pe acesta la încăierare cu toți aceia care mai populează basmul despre Nestematele Cerbului, despre salățile din Grădina Ursului și despre pielea Ursului din Pădure.

Ba nu. Pielea Ursului din Pădure face parte dintr-o altă poveste, chiar dacă Robocopul Galben ar dori-o jupuită anticipat, de corul vânătorilor, la masa de lucru a unui guvern de uniune națională sau a unui guvern de tehnocrați.

Făcând parte dintr-o altă poveste, cele două feluri de guvern nu au ce căuta în istoria noastră actuală. Și-am încălecat pe-o șea și v-am spus povestea așa.

Ieșind din lumea basmului și revenind în lumea scenariilor vehiculate în ultimele câteva zile, aș vrea să subliniez că toți aceia care cântă prohodul Alianței DA se grăbesc ca fata mare la măritat. Alianța nu a murit și nu va muri cu una, cu două, doar pentru că așa-și doresc domnul Theodor Stolojan și grupul său de sfătuitori PLD-iști.

Partidul Național Liberal nu a făcut și nu face înțelegeri oculte, menite să producă despărțirea de partenerul de alianță, Partidul Democrat.

Acest scenariu, al presupusei duplicități liberale, a fost inventat de PLD și apoi a fost repetat cu obstinația picăturii chinezești, tocmai ca să capete o așa-zisă consistență. Preluat, inevitabil, în dezbaterile din presă și din audio-vizual, zvonul acesta nu are alt rost decât să creeze turbulența unui efect de avalanșă a minciunii.

Ați văzut, desigur, cum fug schiorii din fața aburului înghețat ce învăluie uriașele alunecări de zăpadă și gheață de pe versantul muntelui. În viziunea celor care au pus la punct această intoxicare, tot așa ar trebui să fugă PD-ul de PNL, aburit fiind, la rece, cu văicărelile și insinuările PLD.

Guvern de tehnocrați sau guvern de uniune națională se pot admite doar în situații de criză extremă, cum ar fi izbucnirea unui război sau iminența declanșării unui crah economic. Din fericire, nimic din ceea ce ar justifica o asemenea abordare nu se manifestă în momentul de față.

Ca să sintetizez:

  1. PNL nu trădează PD.
  2. PD nu are de ce să se ferească de colaborarea pe mai departe cu PNL.
  3. România nu este acum în situația de a avea nevoie de un guvern de tehnocrați.
  4. România nu este nici în situația de a necesita un guvern de uniune națională.
  5. Guvernul are nevoie de tot sprijinul politic pe care îl poate obține în Parlament pentru transpunerea în viață a programului de guvernare al Alianței PNL-PD.
  6. Soluția trebuie să vină, și va veni, de la premierul Călin Popescu-Tăriceanu.
  7. Orice presiuni exercitate acum asupra guvernului sunt contraproductive.

Iar în concluzie aș vrea să adaug că a trecut vremea poveștilor cu roboței deștepți, care desenează figuri geometrice pe asfalt, în acordurile muzicii de fanfară. Clasa politică s-a maturizat, electoratul așișderea, iar istorioarele glumețe suferă de un mare defect: până la urmă se dovedesc a fi neadevărate.

  Gheorghe Valeriu - 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, la 25 martie 1957;

Domnul Gheorghe Valeriu:

Cu 50 de ani în urmă, șase state distruse de război puneau bazele Comunității Economice Europene prin semnarea Tratatului de la Roma la 25 martie 1957. Acest tip de colaborare transfrontalieră a devenit în timp un deziderat pentru tot mai multe state europene, datorită numeroaselor beneficii aduse de implementarea unui astfel de proiect, considerat îndrăzneț la acea dată. După căderea Cortinei de Fier în anii '90, Uniunea Europeană a devenit pentru cetățenii statelor foste comuniste un pilon deosebit de important în realizarea tranziției către o economie de piață și o democrație veritabilă. Datorită acestor doi factori esențiali pentru progres și prosperitate astăzi, legăturile dintre cele 27 de state sunt din ce în ce mai strânse.

Poate mulți rămân sceptici cu privire la beneficiile pe care această Uniune le poate aduce. Eu am sa încerc să enumar câteva dintre realizările remarcabile ale UE pe care poate nu le conștientizăm în viața de zi cu zi, dar fără de care nu ar fi fost posibil prezentul în care trăim: pace și stabilitate pe continent, Uniunea fiind unul dintre promotorii importanți ai păcii in lume; libertate și democrație, spațiul european fiind caracterizat în primul rând de lipsa frontierelor și de libera circulație a mărfurilor și a persoanelor; prosperitate și creștere economică, datorate existenței pieței unice, cea mai vastă zonă de liber schimb din lume, și normelor comune de protecție a mediului și de siguranță a produselor.

Dacă cetățenii români au acum libertatea de circulație, posibilitatea de a învăța, munci sau de a investi în orice alt stat, aceasta se datorează statutului de membru al UE. Suntem parte a unei Uniuni în care vocea cetățeanului este ascultată cu aceeași atenție în orice capitală și care are obligația de a-și proteja cetățenii în orice colț al lumii s-ar afla aceștia.

În ciuda diversității culturale, lingvistice și de tradiții, ne unesc valori comune: libertatea, democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și egalitatea.

Toate acestea constituie suficiente motive pentru ca și noi românii să celebrăm, alături de toți cetățenii europeni această zi deosebit de importantă și să urăm Uniunii Europene "La mulți ani!".

  Mircia Giurgiu - intervenție intitulată Obezitatea, problema mileniului 3;

Domnul Mircia Giurgiu:

Declarație politică intitulată "Obezitatea - problema mileniului 3"

Obezitatea reprezintă o problemă mondială, afectând în prezent sute de milioane de oameni de pe toate continentele.

Dacă obezitatea adultului a fost amplu studiată, nu același lucru se poate spune despre obezitatea copilului, căreia i se acordă atenție abia în ultima perioadă. Obezitatea copilului este o realitate curentă căreia societatea trebuie să-i acorde atenția cuvenită. Dincolo de variațiile largi ale diferitelor statistici în ceea ce privește incidența și prevalența acestei patologii, toate sunt, de fapt, în acord asupra creșterii frecvenței obezității copilului, aceasta fiind considerată astăzi cea mai frecventă tulburare de nutriție la copii și adolescenți în țările dezvoltate.

În contextul general al tendinței mondiale de creștere a frecvenței obezității, obezitatea copilului a dobândit, în ultimii ani, un interes tot mai larg, reprezentând tema de cercetare a unor studii epidemiologice extinse, derulate în mai multe state. În urma prelucrării datelor din 79 de țări, experții estimează că în lume există în prezent aproximativ 22 de milioane de copii obezi, cu vârsta mai mică de 5 ani. Conform rezultatelor Studiului de Evaluare a Stării de Sănătate și Nutriție inițiat în anul 1963 în Statele Unite, se constată că până în 1995 numărul cazurilor de obezitate s-a dublat, crescând cu 54% la copiii cu vârsta cuprinsă între 6-11 ani și cu 40% la grupa de vârstă 12-17 ani.

Conform datelor, la sfârșitul mileniului, 32% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 5-14 ani erau supraponderali, iar 14% din copiii cu vârsta între 6-11 ani și 11% din cei cu vârsta cuprinsă între 12-17 ani erau obezi. Programul Național de Supraveghere a Stării de Sănătate din Anglia a relevat că frecvența supraponderii copilului a crescut în ultimele decenii de la 7,3% la 15%; frecvența obezității este estimată în prezent la 5%. În Canada, în perioada 1970-1990 s-a înregistrat o creștere a frecvenței obezității copilului și adolescentului cu 43%. Aceeași tendință se remarcă și în țările asiatice. Astfel, conform datelor Centrului Național Chinez de Statistică Medicală, frecvența obezității a crecut la preșcolarii din această țară cu 10% pentru sexul masculin și 8,7% pentru cel feminin. În Coreea, în ultimii 18 ani frecvența obezității copilului și adolescentului a crescut la cote alarmante, astfel încât în zona centrală a Seulului se remarcă o mărire a acesteia de 3,2 ori la sexul feminin și de 4,6 ori la cel masculin. România raporta anul trecut o creștere a obezității copilului de 8%.

Obezitatea poate apărea la orice vârstă, în orice moment al copilăriei sau al vieții adulte, dar de mare importanță este faptul că o mare proporție a copiilor supraponderali și obezi devin adulți obezi. Apariția bolii pare să fie influențată de o serie de factori ce intervin pe parcursul vieții, în etape diferite ale evoluției cronologice dar care de cele mai multe ori se întrepătrund. Perioada de preșcolar și școlar mic (3-10 ani) este deosebit de importantă pentru predicția obezității viitoare. Aproximativ 50% din totalul preșcolarilor supraponderali vor deveni adulți supraponderali iar riscul de a deveni adulți obezi este de două ori mai mare pentru copiii supraponderali, comparativ cu copiii normoponderali. Acest risc este de 3 până la 10 ori mai crescut în cazul copiilor obezi, comparativ cu normoponderalii. Creșterea treptată și exagerată a greutății corporale între vârsta de 3 și 10 ani determină o obezitate progresivă, severă și persistentă, datorită creșterii numărului de celule adipoase.

Greutatea la vârsta adolescenței este un alt factor predictiv al greutății adultului. Adolescenții obezi au un risc global de 5-20 ori mai mare de a deveni adulți obezi și de muri precoce, prin boli cardio-vasculare.

Majoritatea studiilor efectuate până acum în ceea ce privește influența obezității la copil și adolescent au rezultate ce converg către aceeași concluzie: obezitatea apărută în copilărie și menținută la vârsta adultă este mai greu de tratat decât cea apărută la maturitate. Dacă avem în vedere numeroasele complicații asociate obezității, precum și comorbiditățile, unele dintre ele cu prognostic vital, putem înțelege impactul major al acestei patologii apărute la vârste fragede asupra individului, colectivitații și nu în ultimul rând, asupra societății în general.

Dintre complicațiile obezității diabetul zaharat tinde a deveni boala secolului, dar nu sunt de neglijat complicațiile cardiovasculare care duc la mortalitate precoce, cele osteo-articulare, endocrine (infertilitate), digestive (litiază biliară) etc.

În decursul anilor, obezitatea copilului a fost considerată ca o simplă creștere nearmonioasă a organismului, unii părinți considerând-o chiar ca un semn de sănătate. Mitul "copilului dolofan și frumos" este astăzi total depășit, numeroase publicații atrăgând atenția asupra consecințelor fizice, metabolice și psihologice ale acestei supraîncărcări adipoase, cât și asupra perenității acestei boli metabolice care, odată instalată, devine din ce în ce mai greu de tratat și, ulterior, de prevenit reapariția sa.

Greșelile alimentare reprezintă cert una dintre principalele cauze ale acestei explozii de suprapondere și obezitate la copil și adolescent, alături de reducerea gradului activității fizice zilnice. Este binecunoscut rolul nefast jucat de alimentația hipercalorică, hiperlipidică, bogată în lipide trans și glucide simple asupra stării de sănătate a populației. În ultima perioadă, piața alimentară de desfacere a fost invadată de așa numitele produse fast-food, a căror principală caracteristică este densitatea calorică mare în cantități reduse de aliment, cu o valoare nutrițională redusă. Sunt produse bogate în grăsimi, zahăr și sare și sărace în fibre alimentare, vitamine și minerale și care consumate zilnic au urmări dezastroase pentru sănătatea copilului. Ca urmare, deși din punct de vedere senzorial, de cele mai multe ori aceste produse alimentare sunt mult mai atractive, atât în ceea ce privește gustul, mirosul, cât și aspectul exterior și reprezintă și "o modă" printre cei tineri, ele nu oferă principiile alimentare în cantitățile și în proporțiile recomandate pentru o creștere și dezvoltare normale, având chiar efecte negative la nivelul economiei organismului. Astfel, surplusul energetic va fi depozitat sub formă de țesut adipos, cu toate consecințele acestuia, atât în perioada copilăriei și adolescenței, cât și mai târziu, în perioada adultă.

În perioada adolescenței, prezența obezității determină un risc crescut al depresiei sau al tulburărilor de comportament alimentar precum anorexia sau mâncatul compulsiv, în special datorită preocupărilor tot mai frecvente asupra greutății corporale și a idealului cultural promovat, de a fi slab. Obezitatea apărută încă de la vârsta adolescenței afectează statutul socio-economic al persoanei la vârsta adultă. Studiile realizate au demonstrat că numărul persoanelor care s-au confruntat cu probleme de obezitate din adolescență și au un venit mic, educație medie și sunt necăsătorite este mai mare decât în cazul persoanelor cu greutate normală în adolescență.

Obiceiurile alimentare și cele legate de activitatea fizică a unui individ își au originea în copilărie, însă se stabilizează și permanentizează în special pe parcursul adolescenței. Acest lucru este influențat de factori psihologici caracteristici vârstei adolescenței și de cei sociali, precum școala și relațiile interpersonale cu colegii de aceeași vârstă. Astfel, școala are un rol esențial în formarea unor comportamente alimentare sănătoase.

Programele de educație privind o alimentație sănătoasă, absolut obligatorii în școli, își văd roadele în timp și se confruntă cu o serie de dificutăți ce fac necesară suplimentarea lor cu alte măsuri, precum interzicerea comercializării unor tipuri periculoase de alimente (fast-food) în incinta școlii:

  • consecințele pozitive ale comportamentelor sănătoase apar după intervale de timp mari, ceea ce face dificilă focalizarea pe aceste consecințe de lungă durată. Autocontrolul este un mecanism ineficient și tardiv în reducerea consumului produselor periculoase în cazul copiilor și adolescenților;
  • comportamentele de risc au mai multe consecințe imediate decât comportamentele sănătoase. Ca urmare, mulți adolescenți optează pentru comportamentul care le oferă recompensa pozitivă imediată, fără a lua în considerare consecințele nefaste pe termen lung.
  • comportamentele de risc odată formate, precum comportamentele alimentare neadecvate, sunt greu de modificat și solicită din partea adolescentului și a familiei foarte mult efort consecvent de ani de zile. Procesul de modificare a unui comportament de risc este un proces îndelungat, datorită factorilor care mențin comportamentul și necesită realizarea unui plan de modificare sistematic și de lungă durată.

Interzicerea consumului de alimente de tip "fast-food" în școli este o măsură necesară și imediată pentru a da timp educției nutriționale să dea roade. În timp, ea însăși devine o metodă de educație nutrițională.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Pomana electorală;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declarație politică: "Pomana elctorală"

Doamnelor și domnilor deputați,

Mai întâi ca ziarist și ulterior ca cetățean implicat politic, am trecut cu bine prin toate campaniile electorale din ultimii 17 ani, începând cu săptămânile și zilele acelea ciudate de dinainte de Duminica Orbului și până la cele mai recente alegeri locale parțiale, desfășurate luna aceeasta inclusiv în județul Vâlcea.

Până de curând, credeam că le-am văzut pe toate. Că am aflat toate tertipurile prin care unele partide politice încearcă, și nu de puține ori reușesc să păcălească prevederile legii electorale, în dorința lor de a obține câștig de cauză, fie printr-o campanie purtată cu mijloace perfide, fie prin acțiuni de fraudă în chiar ziua alegerilor. Nu le mai enumăr aici, fiindcă sunt multe și destul de bine cunoscute de toată lumea.

Mărturisesc, însă, că m-am înșelat. Nici o clipă nu m-am gândit că până și tradițiile creștinești legate de pomenirea morților ar putea deveni metode concrete de încălcare a legii electorale, așa cum s-a întâmplat joia trecută în comuna vâlceană Tetoiu, unde văduva fostului primar s-a ambiționat să terfelească memoria răposatului ei soț, în încercarea disperată de a câștiga pentru sine fotoliul de prim-edil al comunei.

Aproape 200 de pachete, conținând alimentele așa-zis tradiționale în vederea mituirii electoratului de la țară: ulei, zahăr, făină, mălai și - în conformitate cu dieta ortodoxă de Blagoveștenie - conserve de pește, au fost confiscate la drumul mare din portbagajele unor autoturisme, chiar în timp ce candidata-văduvă - sau văduva-candidată - le împărțea trecătorilor dintr-un sat unde avea nevoie să mai obțină niște voturi în plus față de primul tur de scrutin.

Confiscarea a dispus-o poliția, care a și întocmit un proces-verbal de constatare. Întrebată fiind de ce împărțea la oameni pachetele respective, văduva-candidată a răspuns, cu seninătate, că îi făcea pomană de 60 de zile răposatului ei bărbat, trecut la cele veșnice pe data de 5 ianuarie anul acesta.

Dar de la data decesului nu au trecut două luni, nici trei luni, ci aproximativ două luni și jumătate. În plus, era într-o zi de joi și nimeni în Tetoiu sau în vreo altă comună din Vâlcea nu a auzit vreodată de ținerea unui parastas la mijlocul săptămânii. În fine, un simplu calcul aritmetic demonstrează că respectivele 200 de pachete, câte au mai fost găsite de poliție în portbagajele a două din cele trei autoturisme care fuseseră semnalate inițial, valorează cel puțin 1.000 de euro.

Oare în ce comună relativ săracă din România o funcționară a primăriei, cum este văduva fostului primar, dispune de câte 1.000 de euro de fiecare dată când sosește sorocul vreunui parastas? Iar din câte se știe, tradiția oltenească prevede mai multe parastase decât în oricare altă regiune din țară...

Oare dimensiunile notei de plată a parastasului să se fi datorat anunțatei vizite în comună a președintelui de onoare al PSD, senatorul Ion Iliescu, care urma să sosească la Tetoiu, unde a și ajuns, la doar câteva ore după incidentul cu pricina, în scopul de a susține candidatura văduvei fostului primar, fie-i țărâna ușoară?!?

Este evident că doamna care candida la primărie din partea PSD numai parastas nu făcea și vom urmări cu mare interes să vedem cum anume se va finaliza dosarul penal pe care poliția și parchetul trebuie să le instrumenteze, conform legii, în baza plângerii penale care le-a fost adresată.

Cu același interes dorim să vedem și ce măsuri vor lua autoritățile competente împotriva infracțiunii comise de un sponsor al PSD Vâlcea, care și-a permis ca, în aceleași ultime zile de dinaintea turului decisiv de scrutin, să împrăștie prin toată comuna fluturași prin care le promitea cetățenilor din Tetoiu că, dacă va ieși primar candidata respectivă, luni, după vot, el personal va dona comunei o ambulanță. Un exemplar al fluturașului a fost anexat ca material probator la o a doua plângere penală ce a fost adresată poliției din Vâlcea.

Nu în ultimul rând, suntem foarte interesați să aflăm cine anume a tipărit, în multe exemplare, numărul 1 - și ultimul! - dintr-un așa-zis ziar local al comunei Tetoiu, distribuit gratuit alegătorilor până în preziua celui de-al doilea tur de scrutin. În acea publicație s-au proferat insulte și calomnii atât la adresa candidatului PNL la funcția de primar, cât și împotriva conducerii organizației județene Vâlcea a PNL și a staff-ului de campanie electorală.

Asemenea metode și practici josnice nu fac cinste nici candidatei și nici partidului respectiv, dar nici țării noastre, despre care ne mândrim că a aderat la marea familie a democrațiilor europene.

Lipsa de eleganță a vinovaților de toate aceste infracțiuni s-a văzut, deja, cel mai bine la numărarea voturilor, candidata PSD ieșind doar pe locul al doilea.

Scăpată de grija primăriei, dacă va izbuti să iasă cu bine din cercetările poliției și parchetului, nimic nu-i exclus, în această țară a noastră, unde legile sunt adesea făcute parcă pentru a nu mai fi apoi aplicate!, dumneaei, candidata PSD, va avea destul timp liber ca să se ocupe cu ținerea la timpul cuvenit a tuturor datinilor creștinești relative la cultul morților.

  Grigore Crăciunescu - declarație politică intitulată Cronica unui divorț așteptat...;

Domnul Grigore Crăciunescu:

"Cronica unui divorț așteptat..."

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

PNL și PD stau să divorțeze/ Lung prilej de vorbe și de ipoteze...

Relațiile dintre liberali și democrați au intrat pe un drum cu sens unic, la al cărui capăt nu poate fi decât despărțirea și asumarea guvernării de către cei care înțeleg cu adevărat importanța acestui act, dincolo de orgolii și gesturi făcute la comandă sau doar de dragul de a nu fi de acord.

Începând de vineri seara și până luni dimineață am asistat la încercări de a ajunge la ințelegere politică. Reprezentanții PNL și PD s-au întâlnit pentru a căuta soluții. Rezultatul discuțiilor lasă însă loc de întebări. Ce poți înțelege din faptul că premierul vine cu soluții și propuneri pentru depășirea crizei și continuarea unor acțiuni concertate în vederea atingerii obiectivelor programului de guvernare, iar partenerii din Alianță le refuză sau le ignoră?

Singurul lucru sigur este că vom avea un guvern nou în cel mai scurt timp. Curajul nu lipsește, iar timpul va da dreptate celor care au știut să-și stabilească prioritățile, și este evident că prioritatea este calitatea guvernării.

Sunt de părere că acest lucru nu se mai poate realiza cu oameni care pun interesele politice mai presus de interesul țării, iar acest lucru se va vedea de îndată ce va fi operată restructurarea guvernului, principala preocupare de acum a premierului Călin Popescu- Tăriceanu.

Te poți lupta cu adversari din afară, cu adversari declarați, și așa este normal. Dar ce poți face atunci când oameni din propria echipă îți pun bețe în roate și încearcă, prin orice mijloace, ajungând până la sabotaj, să te îndepărteze de la obiectivele propuse? Nu poți decât să renunți la ei și să continui.

Se pare că democrații refuză în continuare orice negociere cu liberalii, deoarece doresc, nici mai mult, nici mai puțin decât să impună ei regulile jocului, să le fie tolerată orice greșeală, doar pentru că în spatele lor stă Președintele, care dirijează, cu o virtuozitate remarcabilă, haosul pe care l-a inițiat.

N-a luat nimeni în calcul faptul că Partidul Național Liberal se bazează pe propriile-i valori și are în spate însăși istoria. Pentru aceste valori a fost votat și de aici își găsește forța de a se împotrivi manipulării. PNL nu atîrnă de bunăvoința președintelui pentru a guverna, și este capabil să coaguleze forțele politice care, indiferent de orientare, înțeleg necesitatea unei stabilități politice. Se pare că strategia adoptată până acum de președintele Traian Băsescu, clasica "divide et impera", începe să dea alte rezultate decât cele așteptate.

Curioși care va fi deznodământul? Probabil că vom afla săptămâna viitoare.

  Aurel Gubandru - comentarii privind fiscalizarea agriculturii;

Domnul Aurel Gubandru:

Deși actualii guvernanți au amânat cu încă un an, până la 1 ianuarie 2008, impozitarea veniturilor agricole cu 2%, fiscalizarea agriculturii a intrat în linie dreaptă.

Fermierii sunt obligați să țină o evidență strictă a animalelor și suprafețelor cultivate. Totodată, fermierul român va trebui să învețe cum se calculează taxa pe valoarea adăugată pentru brânză pe care a vândut-o.

În 2006, ministrul finanțelor admitea că cea mai mare anomalie din sistemul fiscal românesc este neimpozitarea agriculturii. De anul acesta însă, fiecare alambic trebuie să aibă autorizație de la fisc.

Se numără vitele, caii, porcii din gospodărie, hectarele cultivate, suprafețele de pădure, de lac sau orice alte suprafețe aflate în proprietate sau exploatare.

Ciobanii trebuie să intre în legalitate și activitatea lor să îmbrace o formă juridică, fie persoană fizică autorizată sau asociație familială. De asemenea, fermierii trebuie să se înscrie la Autoritatea Sanitar-Veterinară, să țină registre cu numărul de oi, cantiățile de brânză vândute și locurile unde au fost comercializate.

Fiscalizarea aduce însă costuri suplimentare. Ciobanul trebuie să se înregistreze, să facă drumuri la administrațiile financiare, să-și angajeze, poate, un contabil. Să știe în orice moment câte oi mai are în turmă și câte au fost mâncate, luna precedentă, de lup.

Aceste costuri vin însă peste o productivitate deja scazută în agricultura românească.

Deși 30% din populație este ocupată în agricultură, aceasta nu contribuie decât cu 12% la valoarea adăugată brută din economie și numai cu 10% la produsul intern brut.

Anomalia apare între ponderea populației ocupate în agricultură și ponderea agriculturii în p.i.b. și valoarea adăugată brută. Ceea ce reflectă ineficiența acesteia.

Impozitarea reduce eficiența activității și va genera creșterea prețurilor produselor agricole naționale. Acestea nu stau prea bine nici acum, fiind concurate puternic după integrare de produsele europene.

Până acum a existat un fel de înțelegere informală: nu te impozitez, dar trăiești din autoconsum. Acum se intervine numai asupra unei părți a ecuației: te impozitez, dar protecția socială e inexistentă.

Fiscalizarea agriculturii trebuie să se petreacă odată cu creșterea protecției sociale, iar Guvernul este responsabil pentru această redistribuire.

  Miron Ignat - declarație politică intitulată Soarta pescuitului românesc;

Domnul Miron Ignat:

Declarație politică intitulată "Soarta pescuitului românesc".

Stimate colege,

stimați colegi,

Readuc în atenția dumneavoastră soarta pescuitului românesc din Delta Dunării.

Delta Dunării este un spațiu unic în țara noastră, prin bogăția faunei și florei, prin speciile de păsări unice în lume și prin peisajul mirific care atrage anual zeci de mii de turiști.

Văzută din afară, Delta Dunării pare a fi un loc invidiat de toți, însă locuitorii din zonă pot depune mărturie cu privire la greutățile întâmpinate în viața de zi cu zi, la vicisitudinile unei vieți rupte de circuitul național.

Majoritatea locuitorilor din deltă sunt pescari, activitatea lor de bază fiind cea care le aduce pâinea pe masă, bani pentru educația copiilor și toate necesare pentru un trai decent.

Însă, situația pescuitului se înrăutățește pe zi ce trece. În ultimii ani, starea fondului piscicol a cunoscut fluctuații, pescarii au fost puși în imposibilitatea de a-și practica activitatea, zona Deltei Dunării a fost delimitată în loturi, gestionate de concesionari după bunul plac. În unele localități, pescarii s-au organizat în sindicate și au reușit să negocieze cu concesionarii prețuri bune pentru pește, având la dispoziție puncte sigure de predare a peștelui. Concesionarii au asigurat paza zonei de pescuit, reducând considerabil braconajul.

Însă, în alte zone, relația dintre pescari și concesionari a fost și rămâne una deosebit de tensionată. Concesionarii impun condiții imposibil de îndeplinit de către pescari, aceștia reducând punctele de colectare a peștelui și oferind un număr foarte mic de licențe de pescuit. Prin toate acestea se urmărește reducerea pescuitului industrial.

Mai nou, unii concesionari se află în litigiu cu statul român. Astfel, paza zonei de pescuit este asigurată doar de poliția locală sau cea de frontieră. Însă mulți pescari se plâng de "colaborarea" braconierilor cu poliția locală. Auzim, din când în când, de confiscări de mii de kilograme de pește din plasele braconierilor, dar acestea sunt doar o parte infimă din cantitatea totală de pește capturată ilegal de braconieri.

Un lucru foarte grav este acela că braconierii folosesc scule speciale, neconvenționale, pentru capturarea unor cantități mult mai mari de pește, în detrimentul pescarilor autorizați, care utilizează scule standard, protejând astfel viitorul peștelui și implicit al fondului piscicol.

Este nevoie de o implicare concretă în activitatea pescuitului din Delta Dunării. Este nevoie de reglementări clare cu privire la drepturile și obligațiile concesionarilor din zonă. Și, mai ales, trebuie adoptate măsuri drastice pentru prevenirea și combaterea braconajului. Statul trebuie să faciliteze organizarea asociațiilor de pescari care să aibă statut juridic și, astfel, reprezentare fermă pentru apărarea drepturilor lor.

Fondul piscicol din deltă este proprietate a statului. Proprietatea statului trebuie păzită și, în același timp, este nevoie de programe și reglementări certe, care să ducă, dacă nu la eradicarea, cel puțin la reducerea pescuitului în stil barbar. În caz contrar, metodele neconvenționale și ilegale de pescuit vor avea un efect grav pe termen lung. Fondul piscicol va fi amenințat.

Să nu uităm că majoritatea locuitorilor din zonă depind de activitatea lor de bază - pescuitul. Dacă ei nu-și pot desfășura activitatea zilnică în condiții normale, respectând condiții clare și acceptabile, nivelul de trai, deja sub nivelul întregii țări, va fi redus drastic. Și, mai ales, trebuie să avem în vedere că pescarii din Delta Dunării sunt pescarii tradiționali ai zonei, având această îndeletnicire de sute de ani. Ei cunosc secretele acestui meșteșug, transmis din generație în generație. Ei cunosc adevărata valoare a fondului piscicol, pe care îl apără și îl prețuiesc, fiind sursa lor de venit de bază. Pe ei trebuie să-i sprijinim cu programe și măsuri care să-i determine să-și continue activitatea tradițională în condiții favorabile.

Reglementând statutul pescarului, vom garanta normalizarea activității pescuitului în zonă, asigurând pe termen lung un fond piscicol adecvat.

Vă mulțumesc.

  Costică Macaleți - declarație politică intitulată Din nou sănătatea;

Domnul Costică Macaleți:

Declarație politică intitulată "Din nou sănătatea".

Domnule președinte,

stimați colegi,

Declarația mea politică de azi se referă din nou la sănătate. Nu e vorba despre o insistență a mea pentru acest subiect însă pur și simplu nu trece o perioadă de timp și din nou ministrul Nicolăescu face sau declară ceva care șubrezește și mai mult sistemul de sănătate și așa zdruncinat serios de mediocritatea ministrului liberal.

Într-o conferință de presă la Sibiu, în data de 22 martie, ministrul Nicolăescu a declarat că aglomerarea laboratoarelor de analize din țară este o falsă problemă, creată de mass-media și susținută de "excesul de zel al unor cetățeni în a-și face analize". Mai exact, domnul ministru-contabil al sănătății consideră că, în cazul de față, în care laboratoarele medicale nu pot face față solicitărilor pacienților care au trimitere de la medic pentru a face analize, "problema nu este că laboratoarele nu fac față, ci că nu sunt fonduri suficiente, pentru că există un exces de zel în a-și face analizele din partea multor cetățeni care nu sunt îndrumați corect, din păcate, și, tot așa, nu se spune corect oamenilor că există, atunci când viața lor nu este în pericol, posibilitatea să-și facă analize într-o perioadă ulterioară". De asemenea, întrebat dacă este vina medicilor de familie, ministrul a declarat că "acest exces provine din multe cauze. Nu aș spune că este vina medicilor de familie. Aș spune că este într-o îngăduință și generozitate exagerate și, dacă vreți, într-o lipsă de responsabilitate din partea medicilor de familie. Oriunde în lumea asta există liste de așteptare".

Va să zică domnul Nicolăescu face judecăți de valoare asupra necesității unui anume act medical bazându-se pe ce? De unde știe domnul ministru, contabil la bază, când anume trebuie să-și facă pacienții analize medicale și ce analize să-și facă? Ce calitate are domnia sa să-și dea cu părerea despre astfel de lucruri? Cum se poate pune un demnitar în locul unui medic, să știe care sunt prioritățile și de ce are nevoie un pacient pentru a-și recăpăta sănătatea?

Nu ne mai surprinde nimic la domnul ministru Nicolăescu. Nici măcar faptul că specializarea "oncologie" a dispărut din nomenclatorul Ministerului Sănătății, fiind trecută la "interne", și că domnia sa consideră prin aceasta că o boală precum cancerul, care ucide anual mii de români, nu e destul de importantă pentru a face obiectul unei specializări de sine stătătoare.

Și același ministru declară că poate pleca oricând de la conducerea ministerului, pentru că făcut tot ce se putea face. Da, domnule ministru, trebuie să plecați, dar nu pentru că ați terminat treaba, ci pentru că ați făcut numai pe dos și ați sufocat un sistem sanitar de care depinde viața și sănătatea a 22 de milioane de români!

  Paul Magheru - declarație politică intitulată Primăvara nemulțumirii sociale;

Domnul Paul Magheru:

Declarație politică intitulată "Primăvara nemulțumirilor sociale"

Acest început de primăvară scoate la iveală durerile ascunse ale țării uitate îndărătul perdelei de fum care mai degrabă scoate în evidență hidoșenia luptei acerbe pentru putere, decât o ascunde.

Alianța D.A. agonizează public, de luni de zile, prelungind, de dragul ciolanului guvernamental, un deznodământ previzibil, în vreme ce liderii partidelor parlamentare fac potecă la Cotroceni, pentru așa-zise consultări cu un președinte care înțelesese, în prealabil, să reteze orice punte de dialog cu clasa politică. Și de această dată, excepție a făcut Partidul România Mare, consecvent atitudinii sale clare față de Traian Băsescu și față de încălcările repetate ale atribuțiilor sale constituționale și ale statutului de șef al statului.

În veme ce la București, în beția fără margini a setei de putere, se fac și se desfac guverne, țara este cuprinsă, de la un capăt la altul, de protestele muncitorilor. Prea ocupați de scandalurile lor interminabile, membrii coaliției guvernamentale au dat uitării problemele reale ale oamenilor simpli. Ieșiți din iarnă, aceștia s-au trezit într-o Românie europeană doar formal. În fond, problemele cetățenilor s-au adâncit și răbufnesc, acum, indicând o stare de lucruri mult mai gravă decât este percepută de cei îndrituiți. La Brașov, Făgăraș, Sinaia, Drobeta Turnu-Severin și în alte câteva locuri au avut loc, în ultimele săptămâni, proteste ale muncitorilor, totul culminând cu revolta violentă de la Galați. Disprețul patronatelor și indiferența autorităților au generat o nemulțumire care riscă să se amplifice în perioada următoare, dacă factorii răspunzători nu se vor implica în dezamorsarea acestor adevărate bombe sociale, care au căpătat un contur tot mai clar sub guvernarea portocalie.

O dată cu primăvara au reînceput capriciile naturii, mii de oameni stând cu sufletul la gură de teama inundațiilor. Este vie, încă, amintirea dureroasă a satelor rase de pe fața pământului, anii trecuți. Din păcate, memoria colectivă nu include și memoria autorităților, altfel n-ar fi retorică întrebarea: ce s-a făcut pentru evitarea unor eventuale noi dezastre naturale?

La rândul lor, instituțiile publice au rămas, în marea lor majoritate, în pofida drapelelor europene pe care le-au arborat, aceleași focare de birocrație absurdă și de corupție nerușinată, în fața cărora cetățeanul se duce tot mai neîncrezător și din care iese tot cu problemele nesoluționate și la fel de umilit cum a fost de când se știe de funcționari incompetenți și aroganți.

Iată numai câteva din problemele care brăzdează viața românului, de la contactul cu autoritățile, până la cel cu natura. Asupra acestor fapte concrete, ce-și cer imperativ remedierea, ar trebui să se concentreze atenția Executivului și a coaliției guvernamentale, nu să se irosească în dispute sterile în jurul ciolanului. Cu atât mai mult cu cât se apropie scadența acestui regim haotic și ineficient, care a uitat că are de gestionat o situație social-economică dificilă.

  Vladimir Alexandru Mănăstireanu - declarație politică intitulată Promisiuni liberale, realități îngrijorătoare;

Domnul Vladimir Alexandru Mănăstireanu:

Declarație politică intitulată "Promisiuni liberale, realități îngrijorătoare"

Rezervația Biosferei Delta Dunării este cea de-a 3-a zonă din lume în ceea ce privește diversitatea biologică, cuprinzând 5400 de specii de plante și animale. În cele 23 de luni de guvernare liberală, în Delta Dunării, zonă pe care ministrul Mediului, Sulfina Barbu, a denumit-o "perla coroanei", ne confruntăm cu braconaj excesiv, animale semisălbaticite care distrug mediul, renaturare cu încetinitorul și tone de gunoaie.

Gunoaiele din Delta Dunării reprezintă o problemă majoră cu care se confruntă A.R.B.D.D în acest moment, datorită modului deficitar de gestionare a acestora.

Potrivit Raportului privind starea mediului, realizat de către A.R.B.D.D, în Delta Dunării se află 37,7 tone de P.E.T.-uri necolectate sau depozitate impropiu. În acest moment, în perimetrul Rezervației nu există depozite de deșeuri care să fie conforme normelor europene, iar multe dintre cele existente sunt amplasate în zone sensibile ale localităților.

Am putea spune că s-a ales praful de promisiunile ministrului, dar nimeni nu recunoaște, autoritățile locale preferând să mintă și să disimuleze la fel ca guvernanții. Și asta s-a văzut la Tulcea, în cadrul ședinței Consiliului Științific al Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării, forul care hotăra până nu demult destinele Deltei și care acum s-a transformat doar în comitet consultativ.

La această ședință s-au prezentat "realizările" A.R.B.D.D, care sunt în mare parte continuarea unor proiecte ale fostei guvernări, și nerealizările, datorate fondurilor insuficiente, dar nici un cuvânt despre haosul care domnește în Deltă sau despre epavele care sufocă Rezervația. Doar referiri succinte la gunoaie, animale semisălbaticite, ritmul foarte lent în care se desfășoară programul de reconstrucție ecologică a Deltei, discuții despre zona costieră, pentru care ministerul cere un masterplan, deși acesta există de câțiva ani.

Dacă în "perla coroanei" există acest haos denumit de reprezentanții A.R.B.D.D drept "scăpări", mă întreb cum stau lucrurile în alte situri naturale?!

Și pentru că la români speranța moare ultima, nu ne rămâne decât să ne rugăm ca speranța să nu moară odată cu Delta Dunării!

Vă mulțumesc.

  Constantin Marin - declarație politică intitulată Ce-i de făcut?;

Domnul Marin Constantin:

Domnule președinte de ședință,

Domnilor colegi parlamentari,

Declarația mea politică se intitulează "Ce-i de făcut?"

De la încheierea sesiunii parlamentare din decembrie anul trecut s-au produs o serie de evenimente politice care au marcat scena publică românească.

Având în vedere acest lucru, doresc ca actuala sesiune să producă o schimbare a activității noastre parlamentare, să lăsăm deoparte interesele politice, de grup sau personale, și să ne axăm pe problemele majore ale românilor.

Să punem pe primul plan viața românilor, problemele acestora, integrarea europeană, care va schimba viața acestora.

Dar realizarea acestor schimbări de fond din viața noastră trebuie să pornească de la modelul de gândire față de realitățile vieții românești și, în primul rând, clasa politică, de unde a fost propulsată în Parlamentul României.

Deci, exemplul de gândire și profesionalism trebuie să plece de la noi, parlamentarii, care, prin acțiunile întreprinse, să eliminăm lipsa de încredere care s-a instalat în rândul electoratului.

Acest lucru nu se poate realiza decât printr-o înțelegere amiabilă în elaborarea actului legislativ, eliminând divergențele legate de doctrină, interesele politice și de grup care ar putea vicia procesul legislativ.

Sunt conștient că realizarea acestui lucru este dificilă. Datorită acestor greutăți, armonizarea intereselor scoate în evidență capacitatea parlamentarului de a soluționa multiplele probleme care apar.

Dorința mea poate fi privită ca imposibil de realizat, având în vedere problemele grele cu care se confruntă societatea românească.

De neînțeles este faptul că apele sunt tulburate de către conducătorii care ar trebui să asigure liniștea și bunul mers al României. Acest lucru a indignat populația. Mă întreb dacă așa se conduce o țară. Dacă primează ambiția de a fi șef fără a vedea dacă ești în stare să o faci.

Este de neconceput faptul că numai în România există o dispută care a ajuns până la răzbunare unul față de celălalt, președinte și premier. Mă tem că această situație nu poate fi soluționată decât prin divorțul dintre cei doi și a fiecăruia din funcția pe care o deține.

  Dan Mihai Marian - declarație politică cu titlul Premierul Tăriceanu a vizitat Vasluiul pentru a evalua în ce măsură autoritățile locale sunt pregătite pentru absorbția fondurilor structurale;

Domnul Dan Mihai Marian:

Premierul Tăriceanu a vizitat Vasluiul pentru a evalua în ce măsură autoritățile locale sunt pregătite pentru absorbția fondurilor structurale

Vizita premierului Călin Popescu-Tăriceanu în județul Vaslui desfășurată pe data de 15 martie 2007 face parte dintr-un program guvernamental de deplasări în teren pentru a evalua gradul de pregătire a autorităților pentru absorbția fondurilor comunitare și a vedea modul în care acestea și-au dezvoltat capacitatea de a accesa și folosi banii europeni. De asemenea, vizita premierului în județul nostru a vizat și câteva aspecte privind agricultura și finanțarea acesteia și problemele cu care se confruntă autoritățile vasluiene și locuitorii acestui judet.

România va primi în perioada 2007-2013 peste 30 de miliarde de euro, bani destinati modernizării României și recuperării decalajelor care ne separă de celelalte țări europene. Acești bani nu vor fi însă vărsași în vistieria Guvernului, ci vor veni pe măsură ce autoritățile locale pregătesc proiecte viabile pentru finanțare. În discuțiile cu autoritățile locale vasluiene, premierul Tăriceanu a ținut să sublinieze faptul că decizia de finanțare a proiectelor nu este și nici nu va fi una politică, ci depinde doar de capacitatea managerială a autorităților locale.

Un rol deosebit de important în dezvoltarea județului Vaslui îl vor juca atragerea fondurilor europene nerambursabile și modul în care producătorii agricoli pot beneficia de aceste finanșări. Dacă în decembrie 2004 finanțările SAPARD în județul Vaslui au fost de 4,6 milioane euro, în iulie 2006 acestea s-au situat la 45,6 milioane. Acest lucru reprezintă o dovadă a eficienței cu care Guvernul Tăriceanu a tratat absorbția fondurilor de preaderare, prin eliminarea influențelor politice și ajutarea fermierilor. Pentru autoritătile locale prioritățile trebuie direcționate înspre accesarea Fondului European Agricol de Dezvoltare Rurală (FEADR).

O problemă de maximă actualitate o constituie asigurarea spațiilor necesare bunei funcționări a APIA - Sucursala judeteană Vaslui. În acest sens, aprobările pentru două sedii la centrele locale Murgeni și Negrești sunt în faza finală. O altă prioritate a judeșului Vaslui este legată de reabilitarea unor suprafețe de teren degradate propuse a fi ameliorate prin împădurire în baza O.G. nr. 81/1999. În acest sens, Institutul de cercetări de la Perieni trebuie păstrat, fiind singurul de acest fel din țară și important pentru judetul Vaslui însuși, unde 15-20% din totalul terenului agricol este degradat.

Anul 2007 va însemna pentru județul Vaslui continuarea investițiilor și a programelor în domeniile strategice: infrastructură, educație, sănătate, agricultură și dezvoltare rurală. Fiind un judeș în care economia are o preponderență agricolă și zootehnică cu serviciile aferente, s-a accentuat necesitatea dezvoltarii spațiului rural. Pentru acest obiectiv, Guvernul a alocat 30.000 miliarde de lei vechi pentru proiecte de infrastructură rurală pe perioada 2006-2009 prin care se dorește modernizarea satului românesc. În prezent, 67 de comune din cele 82 ale judeșului Vaslui beneficiază de proiecte în curs de implementare cu finanțare asigurată prin O.G. 7/ 2006 -"cel mai amplu program românesc de investiții în infrastructura rurală de după 1990".

Vizita premierului Tăriceanu în județul Vaslui a cuprins și câteva obiective importante pentru economia județului: S.C. Confecții S.A Bârlad -o privatizare de succes în industria textilă a județului și S.C. SAFIR S.R.L -o modernă fabrică de procesare a cărnii de pui construită printr-un proiect cu finanțare SAPARD. De asemenea, premierul a ținut să viziteze o școală aflată în construcție din programul guvernamental de reabilitare a infrastructurii educaționale, să discute cu țăranii simpli despre problemele mediului rural. În Municipiul Huși, punctul terminus al vizitei guvernamentale, premierul Tăriceanu a participat la o dezbatere cu toții primarii de comune din județul Vaslui pentru a radiografia cu precizie stadiul derulării proiectelor de investiții cu finanțare guvernamentală pentru mediul rural, problemele pe care le întâmpină autoritățile rurale și prioritățile perioadei imediat următoare.

Alocarea a peste 700 de miliarde de lei vechi pentru județul Vaslui de la începutul Guvernării Tăriceanu, precum și derularea acestei vizite reprezintă o confirmare a faptului că județul Vaslui devine o prioritate a guvernării liberale 2004-2008.

  Petru Movilă - declarație politică cu titlul Cine este interesat de Fortus?;

Domnul Petru Movilă:

"Cine este interesat de Fortus?"

Este o întrebare pe buzele tuturor ieșenilor și în special pe buzele celor aproape 1500 de angajați ai firmei ieșene. Cine este interesat ca societatea Fortus să nu funcționeze? Instituțiile statului se presupune că nu au acest interes. Faptele, însă, te duc cu gândul la cu totul altă părere. Firma ieșeană nu a beneficiat de ajutorul de stat, constând în ștergerea datoriilor acumulate până la momentul privatizării, deși legea care prevedea aceste facilități era în vigoare când s-au semnat actele de privatizare. În baza de date a Ministerului Finanțelor, Fortus figurează cu o datorie impresionantă, dar marea parte a acesteia este din perioada anterioară privatizării. Ce se acumulează acum sunt accesoriile, adică penalizări și dobînzi. Mai mult decît atât, sechestrul asiguratoriu instituit de către AVAS, din considerente discutabile, sechestru pus pe toate bunurile mobile și imobile ale firmei, reprezintă o adevărată frână în buna desfășurare a activității la Fortus. De parcă nu a fost de ajuns, Finanțele județene au încercat de câteva ori vânzarea unor active ale societății în contul datoriilor. Încercări eșuate, dar care au avut darul de a arunca o "lumină" nefavorabilă asupra firmei. Toate acestea pot fi interpretate, fără îndoială, ca un interes din partea autorităților statului ca Fortus să nu mai funcționeze.

Acționarul majoritar, societatea Metalexportimport București, este de asemenea de presupus că dorește menținerea în viață a celei mai mari firme ieșene. Și asta dintr-un motiv relativ simplu: patronează firma de unde câștigă bani frumoși. Tot faptele sunt cele care par a demonstra că acționarul principal nu se prea sinchisește de Fortus. Contractul de privatizare a inclus un plan de investiții ale acționarului în retehnologizarea firmei ieșene și în protecția mediului. Plan de investiții care nu a fost respectat de Metalexportimport. Mai mult chiar, acționarul majoritar are la această dată o datorie de peste 24 miliarde de lei vechi către Fortus, datorie pe care nu se arată dispus de a o achita. Toate acestea pot fi interpretate, fără îndoială, ca un interes din partea acționarului majoritar ca Fortus să nu mai funcționeze.

Au fost destule dovezi ale ingerinței politicului în activitatea firmei Fortus. Parlamentari ieșeni au susținut sus și tare că societatea ar trebui revândută altor firme, menționând numele unei societăți rusești. Aceiași parlamentari au mai promis marea cu sarea și în cazul altor firme locale de care s-a ales praful. Percepția celor care își desfășoară activitatea la Fortus este aceea că politicul are interesul, fără tăgadă, ca firma ieșeană să nu mai funcționeze.

Care este miza acestor interese? Cele aproape 174 de hectare de teren pe care încă le mai deține Fortus în patrimoniu. Teren evaluat la peste 70 de milioane de euro. Fără a lua în calcul construcțiile și utilajele deținute de societatea ieșeană. Miza este mare și împinge jucătorii la riscuri pe măsură. Iar jucătorii sunt cei enumerați mai sus. Cine are interesul ca Fortus să funcționeze în continuare? Angajații societății care speră să-și păstreze locurile de muncă și care sunt convinși că firma este rentabilă. Cine mai poate fi interesat ca Fortus să funcționeze? Autoritățile statului care nu au decât de câștigat atât din taxele și impozitele percepute, cât și din evitarea unei stări sociale tensionate în zona Iașiului. Și acționarul majoritar dacă instituțiile abilitate îl forțează să respecte clauzele contractului de privatizare. Și nu în ultimul rând, unii parlamentari ieșeni cărora nu li se vor mai imputa ruinarea altor firme locale. Oare cît mai are de trăit Fortus?

Nu vreau să închei declarația mea de astăzi înainte de la ura tricolorilor mult succes în partida pe care o vor disputa cu selecționata Luxemburgului.

Vă mulțumesc.

  Daniela Popa - declarație politică referitoare la taxa de primă înmatriculare;

Doamna Daniela Popa:

Declarație politică referitoare la taxa de primă înmatriculare.

În Nota de fundamentare a OUG nr.110/27.12.2006 prin care se modifică Legea 343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003, se precizează următoarele:

  • ca urmare a desființării frontierelor vamale cu statele UE, pentru o mai bună protejare a mediului, s-a luat decizia înlocuirii accizelor pentru autoturisme și autovehicule cu taxa specială pentru autoturisme;
  • taxa specială se calculează în funcție de vechimea autoturismului, capacitatea cilindrică a mașinii și tipul de catalizator;
  • excepție de la aplicarea taxei fac mașinile misiunilor diplomatice în România, mașinile persoanelor cu handicap, autoturismele ce depășesc capacitatea de 3,5 tone, precum și autovehiculele speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, cele folosite de forțele armate, de forțele de securitate ale statului, serviciile de ambulanță, medicină, poliție de frontieră, poliție.

În condițiile dorinței de înnoire a parcului auto ar trebui ca această prevedere să fi mai laxă, în sensul acordării unei posibilități reale persoanelor fizice și juridice de a-și reînnoi parcul auto cu unele performante, iar acest lucru nu se poate realiza decât prin încurajarea cumpărării unora noi sau la mâna a doua.

O știre oficială din partea Comisiei a fost dată presei în data de 21.03.2007, și anume Comisia Europeană a decis să trimită României și Maltei cereri oficiale pentru ca acestea să modifice legislația privind taxa de înmatriculare, care este discriminatorie pentru mașinile second-hand cumpărate din celelalte state membre. Cererile sunt sub forma unei scrisori de notificare oficiale, acestea fiind prima fază a procedurii de trimitere în judecată prevazută de articolul 226 al Tratatului CE. Dacă în următoarele două luni Comisia Europeană nu va primi un răspuns satisfăcător din partea acestor state membre, poate trece la următoarea fază a procedurii și să trimită, în cele din urmă, aceste cazuri Curții de Justiție.

Considerăm că România trebuie să își reconsidere punctul de vedere asupra acestei probleme, care în momentul de față este contrar legislației europene. În caz contrar, vom fi dispuși să plătim daune în urma verdictului dat de Curtea Europeană de Justiție.

Nu putem reînnoi parcul auto, atât timp cât noi îi punem piedici. Ar trebui să avem în vedere faptul că cetățeanul român, având o situație materială modestă, nu-și va achiziționa o mașină second hand din import pe care să nu o poată înmatricula și nici nu-și poate permite o mașină nouă.

Codul fiscal actual ar trebui modificat, în sensul acordării unei șanse reale și celor care nu au alt interes decât achiziționarea unei mașini performante.

Trebuie să ținem cont de faptul că există cel puțin un autoturism/familie - de obicei o mașină mai veche, având în vedere salariile mici din România și posibilitățile reduse de a putea cumpăra o mașină euro 4. Impunerea acestei taxe de înmatriculare descurajează cumpărarea unor mașini cel puțin mai nepoluante decât cele existente în prezent în România și determină prelungirea folosirii mașinilor vechi existente, în detrimentul cumpărării unora mai performante. Scutirea de taxă a agenților economici care folosesc mașini de capacitate mai mare de 3,5 tone, în condițiile în care și acestea sunt poluante este o măsură discriminatorie.

Propunem:scutirea de taxa de înmatriculare a autoturismelor noi de import, precum și a celor second hand cu următoarele condiții cumulate: să nu fie mai veche de 5 ani, urmând ca pentru cele ce depășesc 5 ani să fie inclusă această taxă la înmatriculare; tipul de catalizator - euro 2, 3, și 4. Astfel oferim o șansă reală celor care își doresc achiziționarea unei mașini mai performante, în beneficiul firesc al societății și al mediului.

Considerăm necesitatea unei abordări europene a acestei situații, cu atât mai mult cu cât Uniunea Europeană nu apreciază această discriminare bazată pe o taxare la importul de autovehicule.

  Rareș Șerban Mănescu - despre continuarea Programului de stimulare a înnoirii parcului auto;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

La inițiativa Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor, Guvernul României a aprobat continuarea Programului de stimulare a înnoirii parcului auto și în anul 2007 și asta pentru că în cei doi ani de derulare, programul a înregistrat succese atât din punct de vedere al protecției mediului, prin reducerea emisiilor, cât și la nivelul populației, care s-a arătat extrem de interesată de a se înscrie în program.

În acest an, programul demarează mult mai repede decât în anii precedenți. Acest lucru avantajează cetățenii, ținandu-se cont că o mare parte a beneficiarilor achiziționează noile autoturisme prin intermediul creditelor bancare, aspect care presupune o invariabilitate a perioadelor deachiziție, respectiv termene mai lungi.

De asemenea, programul din acest an se desfășoară în trei etape: prima se va încheia la 31 august, cea de-a doua se va derula în intervalul 1 septembrie - 12 noiembrie iar ultima între 13 noiembrie și 12 decembrie.

Salutăm inițierea programului de înnoire a parcului auto căruia i se alocă anul acesta suma de 49.500.000 RON, ceea ce înseamna ca un număr de 16.500 de cetățeni vor putea beneficia de prima de casare de 3.000 RON.

  Constantin Tămagă - evocarea dramaticelor zile de la 1907;

Domnul Constantin Tămagă:

S-au împlinit, în această primă lună de primăvară, o sută de ani de la izbucnirea marilor răscoale din 1907, pe care reputați istorici ai vremii le socoteau o revoluție, fără egal în lumea satelor europene din secolul trecut. Poate că tocmai amploarea unor asemenea răscoale, pornite din satul cu nume predestinat, Flămânzi, i-a determinat pe reprezentanții de ieri și de azi ai oligarhiei să dea uitării primăvara însângerată a anului 1907. În 1911, N. D. Cocea scria: "Patru ani de la răscoale! Patru ani și parcă ar fi trecut patru veacuri. Cine își mai aduce azi aminte de miile de țărani care au mușcat pământul în ceasul morții, care au plătit cu viața lor o clipă de speranță născută sub purpura de incendiu a conacelor aprinse, ce au căzut de atunci, mai flămânzi, mai deznădăjduiți și mai goi, sub călcâiul jandarmului și în lanțurile iobăgiei seculare?" Să ne mai amintim, noi, cei de astăzi, despre 1907? Ar fi, probabil, un gest considerat derizoriu, de către unii politicieni, din moment ce un asemenea moment marcant nu-și mai găsește loc nici în calendarul evenimentelor aniversare ale țării. Nu numai că a fost scos din amintirile românilor, dar urmașii călăilor de la 1907 i-au conferit acestui moment dramatic o semnificație de-a dreptul perversă. Nu puțini reprezentanți ai partidelor istorice susțin cu insolență că cei ce-au pornit răscoala din 1907 au fost instigați de marinarii ruși de pe crucișătorul Potemkin, care, după revoluția rusă din 1905, ancorase în portul Constanța.

În celebrul său pamflet "1907 din primăvară până-n toamnă", I.L. Caragiale a dat riposta cuvenită unor asemenea detractori: "Guvernul declară sus și tare că răscoalele sunt faptele unor mâini străine de undeva. La un moment dat, oligarhia dă semne de curată demență. Nu mai vede nicăieri decât instigatori, nu mai caută, nu mai gândește decât să găsească pe instigatori - fenomen și ridicol și deplorabil. Nu le vine politicienilor noștri să creadă că dezastrul este urmarea fatală a sistemei lor politice, și-i caută explicații la kilometri depărtare, când, dacă ar fi în stare să se uite mai bine, ar putea-o găsi sub vârful nasului".

Asemenea sperjuri au întrecut orice limită a neadevărului. Țăranii au protestat și adesea s-au bătut cu comuniștii, care vroiau să-i deposedeze de pământ, în timpul cooperativizării. Cât despre comuniștii din România, care, în 1907, ar fi ridicat masele de țărani la revoltă, este suficient să spunem că, în 1945, când a venit la putere, PCR număra doar 1023 de membri, trei sferturi dintre ei fiind străini. Pe de altă parte, unii istorici, mai mult bănuiți, susțin că în 1907 n-ar fi fost uciși 11.000 de țărani, ci doar 32, deși armata a tras cu tunurile în satele răsculate, săptămâni de-a rândul. De asemenea, se afirmă că în pușcării n-ar fi fost aruncați decât câteva zeci de țărani. Liderii conservatori și liberali înfrățiți în acele zile de cumpănă și beneficiind de sprijinul regelui Carol I, cel mai mare moșier, au înmormântat adevărul cum au putut mai bine. Înainte de toate, mistificatorii au escamontat adevăratele cauze ale răscoalei. Mărturiile pe care ni le-au lăsat însă marile personalități ale vremii - I.L. Caragiale, Nicolae Iorga, Tudor Arghezi, Octavian Goga, N.D. Cocea, Al. Vlahuță, Mihail Sadoveanu, George Ranetti, Panait Cerna, I.C. Visarion și mulți alți scriitori, publiciști și istorici nu pot fi nesocotite. Ele dau gir adevărului mult mai puternic decât rapoartele oficiale.

Cât despre cauze, ar fi suficient de spus că la începutul veacului trecut, câteva sute de moșieri, regele, alte câteva sute de arendași și unele fundații de binefacere ale statului concentrau în mâinile lor circa 60% din suprafața de pământ arabil a Țării, în timp ce zece milioane de țărani aveau fiecare 1 până la 5 hectare (cei mai mulți nu dispuneau decât de câteva prăjini de teren). În acest sens, Nicolae Iorga scria: "Că țărănimea noastră este cea din urmă dintre țărănimile din Europa, sub toate raporturile, în această privință nu poate exista îndoială; în niciuna din țările Europei, nici chiar în Turcia, nicio țărănime nu a rămas înapoi ca țărănimea din regatul român".

Țăranii răsculați acum 100 de ani au plătit cu viața sau cu ani grei de temniță îndrăzneala sau mai bine spus disperarea lor. Urmașii, milioanele de țărani care s-au jertfit pentru neatârnarea Țării la 1877, care au dus în cea mai mare parte pe umerii lor greul războiului din 1916-1918, în urma căruia s-a realizat Marea Unire a românilor, și care au plătit un greu tribut de sânge și în cea de-a doua conflagrație mondială, precum și în anii totalitarismului, constată astăzi că jertfa înaintașilor lor a fost zadarnică. Țăranii de azi au ajuns, în mare parte, în situația părinților și bunicilor lor. Bătrâni, bolnavi, săraci, fără posibilități să-și cultive ogorul, iar pe deasupra amenințați an de an de calamitățile naturale, își așteaptă resemnați sfârșitul, în timp ce, acei care mai au un strop de vlagă în ei, se duc în lume ca s-o cheltuiască mai cu folos. Iar dincolo de toate acestea, sub presiunea noului statut european al Țării, ar putea să dispară cu totul, alergând în gol după rangul de fermier.

Nu ne rămâne decât ca, la evocarea unui asemenea dramatic eveniment, să le adresăm milioanelor de țărani care au pierit în răzmerițe interne, în răscoale sau în războaiele pentru apărarea gliei străbune, aceste pioase și creștinești cuvinte: Dumnezeu să vă ierte și să vă ocrotească în lumea drepților, după care ați jinduit amarnic pe pământ.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Horia Văsioiu - declarație politică cu titlul Alegerile anticipate, singura soluție în actualul climat politic;

Domnul Horia Văsioiu:

"Alegerile anticipate, singura soluție în actualul climat politic"

Mă adresez astăzi plenului Camerei Deputaților pentru a face un apel la maturitate și luciditate politică, care, în opinia mea, nu se pot materializa decât prin declanșarea, cât mai repede posibil, a alegerilor parlamentare anticipate.

Fac acest apel deoarece tot ceea ce se întâmpla acum în triunghiul relațional dintre cele mai importante instituții ale statului - Președinție, Parlament și Guvern - nu-și poate găsi rezolvarea decât prin noi alegeri.

Neînțelegerile dintre primul-ministru și președinte se adâncesc pe zi ce trece și par a deveni ireconciliabile. Primul-ministru este din ce în ce mai deranjat de prezența în Guvern a miniștrilor desemnați de Partidul Democrat și merge cu guvernarea în două luntre: nici nu restructurează guvernul fără democrați, asigurându-și o majoritate cu P.S.D., P.C. și P.R.M., dar nici nu încearcă să resusciteze Alianța ce l-a propulsat în funcție.

La fel de neînțeles este și atitudinea opoziției. În orice democrație europeană, până acum, opoziția ar fi fost motorul declanșării alegerilor anticipate. La noi, însă, opoziția face jocuri lipsite de rațiuni politice bazate pe interesul național. Ar dori un guvern minoritar P.N.L., de fapt un guvern marionetă, mult mai slab decât cel actual, ce va deveni incapabil să promoveze inițiative legislative importante și care va sta tot timpul cu sabia unei moțiuni de cenzură deasupra capului. Mai mult, opoziția nici nu vrea să acceadă la putere, prin formarea cu P.N.L. a unei noi majorități parlamentare transparente, care să se reflecte într-un nou guvern. Invitată practic de P.N.L. să i se alăture la guvernare, opoziția pune condiții de neacceptat: eliminarea președintelui Traian Băsescu, singurul ales nominal, prin vot universal, și singurul care are o popularitate ce se apropie de 60 de procente din rândul electoratului.

Opoziția nu vrea să-și asume nimic, ci vrea doar să lungească atacurile iresponsabile la adresa președintelui, deși știe că va pica acest examen la testul unui eventual referendum, vrea ca perioada până la alegerile la termen să fie una de haos politic și administrativ, pentru a distruge tot ce am făcut până acum. Într-o singură frază, se poate spune că este lipsită de viziune, de coerență, responsabilitate și are un singur program: sondajele de opinie.

Dacă nu abordăm cât mai degraba o soluție radicală pentru toate problemele pe care vi le-am expus până acum, și care nu poate fi decât organizarea de alegeri anticipate, ne vom afla în imposibilitatea de a ne onora angajamentele pe care fiecare dintre noi le-a făcut electoratului, programul postaderare va fi compromis, iar credibilitatea Parlamentului, și așa aflată la un nivel mai mult decât îngrijorător, se va prăbuși definitiv.

  Dan Dumitru Zamfirescu - prezentarea situației financiare a României prin trei indicatori sintetici;

Domnul Dan Dumitru Zamfirescu:

La sfârșitul săptămânii trecute, analistul pentru România al Agenției internaționale de evaluare financiară Moody's (Moody's Investors Service) a afirmat că deteriorarea recentă din politic din România pare să fi oprit procesul reformelor structurale. Aprecierile analistului sunt diferite în comparație cu cele din luna ianuarie, când afirma că disputele din mediul politic demonstrează că România este cu adevărat o democrație, astfel de tensiuni fiind întâlnite și în alte democrații din lume.

Analistul agenției de evaluare Moody's avertizează asupra riscului ca României să îi fie depunctat ratingul de țară, dar nu menționează nimic despre impactul pe care l-a suferit țara noastră în primele două luni după aderarea la Uniunea Europeană.

Permiteți-mi să prezint astăzi situația pentru trei indicatori sintetici.

1. Deficitul de cont curent în balanța de plăți interne a României, adică diferența dintre economiile și investițiile naționale, a înregistrat în luna ianuarie o valoare de circa 766 de milioane euro. Aceasta înseamnă că în prima lună de după aderare România a înregistrat o creștere a deficitului de cont curent cu 162% mai mare comparativ cu perioada similară din anul precedent.

Cea mai mare pondere în acest deficit o are balanța comercială, care a contribuit cu 292 milioane euro la întregul deficit, această cifră fiind în creștere cu 835% față de ianuarie 2006.

Gradul de acoperire a deficitului de cont prin investiții străine directe a fost de numai 51%, fiind compus doar din participații la capital și profit reinvestit.

2. Datoria externă pe termen mediu și lung la începutul lunii februarie 2007 a atins nivelul de 27,9 miliarde euro.

Datoria externă publică și public garantată, adică împrumuturile contractate sau garantate de Ministerul Finanțelor Publice conform Legii datoriei publice, a înregistrat, la 31 ianuarie 2007, un sold de 10,8 miliarde euro, reprezentând 38,6% din datoria externă pe termen mediu și lung.

Datoria externă negarantată public, adică totalul împrumuturilor făcute de companiile private, a însumat 16,1 miliarde euro la finele lunii ianuarie a.c..

Rata serviciului datoriei externe pe termen mediu și lung, adică raportul dintre suma care trebuie rambursată în contul datoriei pe parcursul unui an și volumul exporturilor a fost de 11,4% în luna ianuarie a anului 2007.

Gradul de acoperire a fost, la 31 ianuarie a.c., de 7,2 luni de import, față de 6,4 luni de import la 31 decembrie 2006.

3. Salariul mediu în România a fost, în luna februarie 2007, de numai 930 lei, respectiv aproape 270 euro. Semnificativ este faptul că salariul din activitățile de bază a reprezentat, la sfârșitul lunii trecute, numai 66% din totalul veniturilor, valoare foarte scăzută pentru o economie funcțională de piață.

Aceasta chiar în condițiile în care românii din afara granițelor le-au trimis acasă, rudelor și prietenilor, peste 6 miliarde euro în cursul anului trecut.

Consecință a salariilor scăzute, dar și a pensiilor mizere, aproape jumătate din populația României se află într-o situație materială precară, în ceea ce privește raportul dintre veniturile realizate și nevoile de consum. Unei proporții de 45% dintre români, veniturile îi ajung cel mult pentru satisfacerea strictului necesar. Astfel:

  • numai un sfert din populația din mediul urban își permite să cumpere și lucruri care nu sunt strict necesare;
  • 30% din populație are doar un trai decent, fără să-și permită bunuri costisitoare;
  • 28,1% dintre cetățenii României urbane își permit doar strictul necesar, trăind la pragul de sărăcie, în timp ce
  • 16,8% din români nu ating nici măcar pragul de sărăcie, fiind practic în afara societății, așa cum este ea înțeleasă în Europa prezentului.

Este un tablou extrem de sintetic, dar deosebit de sumbru.

Or, în loc să se preocupe de impactul aderării României la Uniunea Europeană asupra vieții oamenilor acestei țări și să găsească soluții de atenuare, Guvernul Tăriceanu ne oferă zilnic spectacole de cabaret bulevardier, având în prim plan pe marele circar de la Cotroceni.

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică cu titlul Uniunea Europeană la ceas aniversar;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Uniunea Europeană la ceas aniversar"

La 25 martie 1957, oameni politici vizionari din șase state europene, reuniți pe colina Capitoliului, deschideau drumul contrucției europene semnând Tratatul de la Roma - actul de naștere al comunității europene.

Structura nou creată - Comunitatea Economică Europeană - își propunea să realizeze o piață comună, bazată pe libera circulație a persoanelor, bunurilor și serviciilor, prin suprimarea barierelor vamale între statele membre. În aceeași zi a fost creată și Comunitatea Europeană pentru Energie Atomică.

Astăzi, noi - europenii - privim în urmă cu mândrie și înainte cu optimism. După un început modest, Uniunea Europeană s-a dezvoltat cu un dinamism fără precedent, numărând în prezent 27 de state membre și aproape 500 milioane de cetățeni.

Fără îndoială, cei 50 de ani de existență a Uniunii Europene reprezintă în primul rând jumătate de secol de pace, prosperitate economică și socială, valorile comune ale actorilor europeni triumfând la nivelul întregului continent. Momentul aniversar constituie un bun prilej pentru evaluarea și pregătirea următoarelor deziderate europene, căci azi, mai mult ca oricând, putem afirma cu certitudine: provocările pe care le încearcă întreaga lume nu pot fi înfruntate fără soluții europene.

Jubileul celebrat la Berlin ar putea fi semnalul unui nou început căci, totuși Uniunea Europeană se confruntă și cu probleme majore. Domeniul problematic cel mai important este reprezentat de economie, care, în ciuda dezvoltării din ultimii ani, rămâne tributar ritmului scăzut de creștere și ratei ridicate a șomajului. Pentru depășirea acestor dificultăți ar fi necesare măsuri la nivel european, de altfel propuse de autoritățile europene, dar care întâmpină rezistență din partea guvernelor statelor membre, datorită problemelor sociale pe care le-ar crea.

O reflectare a acestor probleme se regăsește și în respingerea Constituției europene de către cetățenii francezi și cei olandezi în 2005. Perplexitatea cauzată de respingerea Tratatului Constituțional în Franța și Olanda ar putea fi depășită cu ocazia acestei aniversări.

Uniunea Europeană, prin colaborarea dintre instituțiile ei și guvernele naționale, trebuie să ofere soluții pentru trecerea peste dificultățile economice și redarea prosperității. În contextul lărgirii numărului de state membre, este necesar ca reformele economice să fie coordonate cu cele instituționale pentru menținerea supleței actului decizional și respectarea intereselor tuturor statelor membre.

Totodată, orice reformă care urmează a fi întreprinsă, indiferent de domeniu, va trebui să țină seama și de o repartizare proporțională a costurilor și beneficiilor sociale între toate țările.

Uniunea Europeană a contribuit și contribuie încă la creșterea nivelului de viață al cetățenilor săi, a creat o piață comună la scară europeană, a lansat moneda unică europeană, euro, și a întărit vocea Europei în lume.

Aproape o jumătate de secol de construcție europeană a marcat profund istoria continentului, mentalitatea locuitorilor săi și a modificat echilibrul puterilor. Guvernele statelor membre știu astăzi că era suveranității naționale absolute este depășită și că numai uniunea forțelor și viziunea unui destin comun le vor permite să aibă acces la progresul economic și social și să-și mențină influența în lume. Metoda comunitară, bazată pe un dialog permanent între interesele naționale și interesul comun, respectând diversitatea națională, nu și-a pierdut nimic din valoarea inițială. Născută pentru a surmonta antagonismele seculare și pentru a estompa spiritul de superioritate și folosirea forței, care marcau relațiile dintre state, această metodă a permis coeziunea Europei democratice, atașată valorilor de libertate. Dispariția antagonismului Est - Vest și unificarea politică și economică a continentului reprezintă victoria spiritului european, de care popoarele au nevoie, astăzi mai mult ca niciodată.

  Minodora Cliveti - declarație politică intitulată Egalizarea vârstei minime de căsătorie;

Doamna Minodora Cliveti:

"Egalizarea vârstei minime de căsătorie"

În urmă cu un an am formulat o propunere legislativă de modificare a Codului familiei prin care am propus egalizarea vârstei minime pentru căsătorie. Codul familiei în vigoare prevede că vârsta minimă pentru căsătorie este de 18 ani, dar femeia se poate căsători la 16, respectiv la 15 ani, cu acordul ocrotitorilor legali și autorității de protecție a copilului.

Codul familiei este în vigoare de peste 30 ani, o lege care a arătat clemență pentru copilele care, pentru motive bine întemeiate, puteau să se căsătorească înainte de a împlini 18 ani. Care puteau fi acele "motive"? Sarcina ca urmare a unui viol sau sarcina pur și simplu.

Reamintesc că una dintre marile realizări ale legislației postdecembriste a fost dezincriminarea avortului precum și a folosirii mijloacelor contraceptive; în vremea lui Ceaușescu, femeia română era obligată să dea copii patriei, avortul și mijloacele contraceptive fiind interzise sub pedeapsa închisorii, iar statul socialist lăsa portița încheierii unei căsătorii înainte de 18 ani fetelor care, practic, nu aveau altă șansă.

Îmi amintesc de una din colegele mele din școala generală, care, rămânând însărcinată la 15 ani, a trebuit să abandoneze școala și, deși era permis, tatăl copilului nu a luat-o de nevastă, copilul s-a născut în afară de căsătorie, iar ea, o strălucită matematiciană, și-a ratat viața, după ce a încercat zadarnic să facă fața bârfelor orașului.

În prezent, situația se prezintă altfel: avortul și folosirea anticoncepționalelor au fost dezincriminate, femeia poate decide în cunoștință de cauză momentul când poate avea un copil. În schimb, ea se poate căsători înainte de 18 ani, în vreme ce, pentru partener sau bărbat, vârsta minimă pentru căsătorie a rămas aceeași ca înainte de 1989, adică 18 ani.

În aproape toate țările Uniunii Europene, vârsta minimă pentru femeia și bărbatul care decid să se căsătorească este 18 ani: Germania, Anglia, Belgia, Țările de Jos, Elveția, Danemarca, Portugalia, Spania, iar rezoluția nr.10590/20 06 2005 a APCE: «fixează sau ridică la 18 ani vârsta minimă pentru căsătorie pentru femei și bărbați».

La cea de-a 35-a sesiune a Comitetului pentru eliminarea discriminării îndreptate împotriva femeilor (CEDAW) din 15 mai 2006, în raportul conținând observațiile finale pentru România, se apreciază drept pozitivă înscrierea în actualul proiect de cod civil român a vârstei minime de căsătorie de 18 ani pentru femei și bărbați.

Încheierea unei căsătorii trebuie să fie un act responsabil, de maturitate. Vârsta la care o persoană devine majoră pare a fi potrivită și pentru încheiarea unei căsătorii. Căsătoriți în aceste condiții de maturitate și responsabilitate, cei doi parteneri pot avea șanse egale în viață. Vârsta majoratului este aceea la care tânărul nu mai este copil, poate lua decizii pentru viitorul său, se poate decide să se căsătorească sau nu, dar, mai ales, poate decide să studieze, să obțină o calificare pentru ca să aibă o bază solidă pe care să își întemeieze viața de adult, într-un mod independent și demn.

În aceste condiții, sunt voci care doresc să încurajeze tinerele fete să se căsătorească la 15 sau 16 ani, să le încurajeze să devină mame, atunci când ele însele sunt niște copii, să abandoneze școala în favoarea noilor lor responsabilități de femei căsătorite și mame, să devină dependente de soțul lor major.

Inițiativa mea urmărește să înlăture discriminarea femeii în căsătorie și să creeze un cadru legal pentru egalitatea de șanse între soți.

De aceea, mi se pare bizară opoziția Agenției pentru protecția drepturilor copilului care, cu prilejul acestei dezbateri, pretinde că sunt astfel încurajate concubinajele și care, practic, ne comunică faptul că nu și-a facut datoria, permițând ca în România să existe 27.000 de fete sub 18 ani care au devenit mame în 2006, cum declară Șeful Oficiului Român pentru adopții.

Mă întreb cum înțelege Autoritatea să ocrotească copiii? Cele 27.000 mame minore sunt tot copii, iar dacă singura soluție a Autorității pentru aceste situații este să mărite aceste fete cât se poate de repede, cât ele însele sunt copii, mi se pare o soluție cinică, de ascundere sub preș a unui gunoi pentru care România este criticată pe plan european.

Să ne încurajam copiii să învețe, să devină competitivi pe piața muncii europene, să câștige bani și experiență profesională și de viață și apoi, când condițiile sunt coapte, să se căsătorească plecând în această întreprindere de mare răspundere care este căsătoria, de la aceeași linie de start, deci cu șanse egale.

  Constantin Petrea - declarație cu titlul Comisia Voiculescu - buricul politicii românești;

Domnul Constantin Petrea:

"Comisia Voiculescu- buricul politicii românești"

Doresc să susțin de această dată două idei: prima, că obiectul real al "Comisiei Voiculescu" nu este activitatea președintelui Traian Băsescu, ci Ego-ul domnului Voiculescu și, a doua, că invocatele încălcări grave ale Constituției trebuie să fie, pentru a putea fi luate în serios, evidențe, fapte ușor de precizat și de probat.

Urmăresc cu mirare povestea acestei "comisii" și nu pot să nu constat precaritatea ei, absurdul în care se găsește. Aceasta, domnilor și doamnelor, nu este o adevărată comisie de investigare, ci una de adeverire. Membrii săi, în frunte cu domnul Voiculescu, au pornit la drum cu o concluzie deja știută. Acum le rămâne doar să găsească și ceva premise cât de cât acceptabile pentru concluzia lor.

Această situație îmi amintește de un mod de gândire comunist pe care noi dorim astăzi să îl depășim. Ca să rezum, trimit la câteva dintre cuvintele lui Mao Tze-Dung. Acesta spunea că gândirea lui reprezintă, pentru poporul chinez, microscopul și telescopul politic. Într-un chip asemănător se prezintă acum și această "comisie". Cu această pretenție s-a auto-înființat. Dar Mao, care prețuia, în mintea lui, și poporul, mai adăuga: "Ochiii poporului sunt la fel de albi precum zăpada. Văd totul, știu totul". Desigur, Mao se referea la tot ceea ce mai înainte fusese cercetat de "gândirea sa cu abilități uluitoare".

Închid această paranteză, afirmând că, pentru cei care urmăresc cu adevărat povestea acestei "comisii", magicianul Voiculescu a pregătit un exercițiu de iluzionism remarcabil. Cu mișcări meșteșugite, domnia sa caută să arate poporului un alt Voiculescu, unul serios, gata de a purta pe umerii politici o uriașă responsabilitate istorică, altul decât ponegritul Felix, ori decât ironizatul "motănel" politic. Căci, în vreme ce unii ar putea considera că atenția "comisiei" se îndreaptă în permanență către "abaterile" președintelui, în realitate o atenție și mai amplă, publică, urmărește mișcările tacticoase ale domnului Voiculescu. "Comisia" se vrea microscopul și telescopul european al politicii românești, dar nu este, de fapt, decât un prilej pentru gomflarea Ego-ului domnului Voiculescu, pentru reabilitarea acestuia.

De aceea, susțin cu tărie că acele "încălcări grave ale Constituției" invocate drept motiv pentru constituirea "comisiei" trebuie să fie fapte de domeniul evidenței publice, nu doar enunțuri subiective, cum am tot auzit până acum.

Din două, una: fie faptele sunt evidențe și pot fi ușor precizate și dovedite, fie "comisia" execută în văzul public doar un exhibiționism juvenil. În fapt, constatăm cu ușurință că politica românească a început să își arate buricul. Rămâne ca timpul să pună lucrurile în ordine, dar nu trebuie să uităm că, sumar îmbrăcată, politica poate răci ori, mai rău, poate deveni sterilă.

  Sotiris Fotopolos - Mesajul președintelui Grupului parlamentar de prietenie al Parlamentului României cu Republica Elenă cu prilejul Zilei naționale a Eladei - 25 martie, adresat României și Eladei, Parlamentului român și Parlamentului elen;

Domnul Sotiris Fotopolos:

"Mesajul președintelui Grupului parlamentar de prietenie al Parlamentului României cu Republica Elenă cu prilejul Zilei naționale a Eladei - 25 Martie, adresat României și Eladei, Parlamentului român și Parlamentului elen.

Domnilor președinți ai Senatului și Camerei Deputaților,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Este deopotrivă o bucurie și emoție să vă transmit prezentul mesaj, cu ocazia împlinirii a 186 de ani de la istorica Revoluție a națiunii elene din 1821 pentru reînvierea speranței de libertate și independență a Eladei, și a Zilei naționale a Eladei - 25 martie - care coincide, nu întâmplător, cu "Buna Vestire", simbolizată cu însemnul Crucii pe drapelul alb-albastru al Eladei.

Ziua națională a Eladei și diasporei elene de pretutindeni este scrisă cu litere de aur în paginile istoriei națiunii elene.

Este ziua în care comunitatea grecilor din România și mii de filoeleni români cinstesc cu pioșenie și veșnică recunoștință generația nemuritoare a anului 1821, care cu curaj, eroism și sacrificii supreme a luptat pentru Vestirea Libertății și Independenței Eladei.

Este ziua comemorării și reculegerii amintirii Eroilor, fiice și fii ai Eladei, fiice și fii ai diasporei elene din România, care împreună cu Eroii români și-au vărsat sângele în mările Eladei, pe pământul acesteia și pe cel al României-Moldo-Vlahiei, pe traseul Trei Ierarhi-Secu-Drăgășani.

Ei merită recunoștință, pe care o putem exprima cel mai sugestiv prin angajamentul ferm și dinamic de păstrare în conștiință a valorilor mândriei Civilizației Elene, aici în România.

Este ziua care conferă dimensiunea imaginii senine a Eladei, respectul cuvenit, locul și rolul ce i se cuvin în structurile euroatlantice și în cele ale altor organisme și organizații internaționale.

Este ziua Eladei alături de România și pentru România.

Este ziua în care ne vom apleca frunțile, ca în fiecare an, amintirii eroilor eleni și români căzuți la Secu și Drăgășani.

Este ziua care conferă comunității elenilor din România un prilej în plus de afirmare a satisfacției și atașamentului față de eleganța modern-europeană a Eladei cu care promovează constant, flexibil și generos diplomația politicilor sale externe, în relațiile sale bilaterale cu statele Uniunii Europene, cu celelalte state europene, în mod deosebit cu România.

Este ziua în care se intonează, spre mândria noastră, imnul național al României, împreună cu imnul național al Eladei.

Este ziua exprimării recunoștinței deopotrivă României și Eladei, țări cu relalții tradiționale statornicite în decursul timpului pe multiple planuri de interes comun, amplificate și diversificate astăzi între România și Elada la un nivel calitativ superior, cu precădere în procesul postaderare la Uniunea Europeană.

Este ziua care conferă Parlamentului României un prilej în plus de a fi recunoscători Eladei, prin angajamentul liderilor ei de a susține în continuare, cu aceeași voință, România, în perioada postaderare a României în Uniunea Europeană.

Subliniem declarațiile oficiale ale președintelui Eladei, domnul Karolas Papoulias, a președintelui Parlamentului elen, doamna Anna Benaki Psaroula, și a premierului Guvernului Eladei, domnul Kostas Karamanlis, care și-au exprimat voința de a fi mereu alături de România în parcurgerea etapelor postaderare la Uniunea Europeană și, ceea ce este demn de reținut, exprimarea voinței de a sprijini România în baza experienței lor.

Domnilor președinți ai Senatului și Camerei Deputaților,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Nu vom uita paginile istoriei poporului elen scrise de eroii eleni și români ai Revoluției din 1821 pentru vestirea libertății și independenței Eladei pentru liniștea sub ramuri de măslin în sud-estul Europei.

Elada a fost, este și va fi în inimile poporului român, în inimile comunității elene din România și a miilor de filoeleni.

Cu alese sentimente și considerație pentru Parlamentul României și Parlamentul Eladei, cu convingerea împletirii diplomațiilor lor parlamentare, semnează președintele Grupului parlamentar de prietenie a Parlamentului României cu Republica Elenă.

  Vasile Cosmin Nicula - declarație politică cu titlul Afaceri liberale cu Armata și cu veteranii;

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

Declarație politică: "Afaceri liberale cu Armata și cu veteranii".

Un cântec de lebădă sau un marș persan sugerează serialul "Veteranii se prezintă", în ritmul, rima și cu emfaza caracteristică mult îndrăgitei Cântări a României.

Politrucii din fosta Armată, pusă pe butuci și transformată într-o anexă americană care ne expune la scandaluri cu teroriști și la critici din partea Uniunii Europene, în care cu chiu, cu vai am intrat, au ieșit la rampă în lumina reflectoarelor pentru a scrie o nouă pagină glorioasă pe frontispiciul unei instituții parțial falite. În toată țara asistăm la afaceri cu miniștri, generali, ofițeri și patrimoniul Armatei, aflată în restructurare și deturnată de la rostul ei tradițional. O discuție pe acestă temă începe astăzi cu "a fost odată "..".

Dacă cineva ar avea curiozitatea, puterea și voința să desfacă "Nodul Grobian" al afacerii "Casina", ar avea mari surprize privind modul cum "băieții deștepți" botezați cu acest nume ilustru de Traian Băsescu, au pus mâna pe o clădire din patrimoniul Armatei în centrul istoric al municipiului Deva, pe care au făcut-o cadou unui personaj care cumpără pe șest la preț de second hand cam tot ce vrea, unde vrea și pe cine vrea în județul Hunedoara, fără publicitate, fără licitație și fără ".. bani; el cumpără oameni!

Foști politruci, intendenți și cei care se ocupau cândva cu educația socialistă a militarilor au trecut alunecos în lumea afacerilor cu terenuri, clădiri și bunuri din averea Armatei, scoase la "reformă", prin grija unor comisii ad-hoc, conforme cu interesele membrilor acestora.

Vânătorii de averi au pus ochii și pe geniștii din Deva, precum și pe veteranii de război, trimiși din nou în linia întâi, ca acoperire pentru afacerile subterane, întrucât ei nu mai au nevoie de garanții asupra moralității, chiar dacă au făcut frontul ca Moș Teacă cu polonicul pe la bucătăriile de campanie, magaziile de efecte ori furierat. Drept este că puteau să moară și cu polonicul în mână, Doamne ferește! Important este că au supraviețuit și că astăzi pot să ne povestească verbal sau în cărți de memorialistică faptele de arme ale înaintașilor în luptele de la Păuliș, Mărășești, Oituz ori din alte locuri intrate în istorie.

Unii s-au mulțumit cu firimiturile aruncate de marii rechini ai privatizărilor, alții cu o funcție de consilier municipal și cu recunoașterea gloriosului trecut, cu un titlu de cetățean de onoare sau menținerea într-o funcție decorativă de politruk al tranziției, speculându-se factorii psihologici individuali, cum sunt orgoliile, dorința de a deveni cineva în ochii concitadinilor, mica ciupeală, un loc mai călduț în armia română ori alte interese personale.

Patrimoniul Armatei a ajuns terenul de joacă de-a hoții și vardiștii, căci "societatea civilă", auzind de armată, nu-și prea bagă nasul, fiind un teren tabu. Doar inițiații se pot aventura cu mari foloase în această lume misterioasă. Problema se pune puțin altfel, întrucât bunurile armatei au fost dobândite prin munca întregii societăți civile, această instituție fiind astăzi la fel de bugetară ca și în trecut. Ea ne apără țara la mii de kilometri distanță de granițe, fiind în expansiune pe diverse teatre de luptă de pe mapamond, pe unde o angajează americanii sau trupele NATO.

Glorioasa noastră armată s-a privatizat întocmai covrigăriilor sau chioșcurilor de ziare, scăpând de povara moștenirii odioase dinainte și de după război și revoluție, în care a jucat un rol decisiv.

Să vedem, însă, ce-i cu iubita noastră "Casina Națională", fostă Bachus: un inițiat în tainele liberale, pasionat de istoria Casinei, și-a pus pleoapa și a deschis frontul în Justiție pentru eliberarea acestei ultime redute a totalitarismului. Și chiar a câștigat-o după șapte ani de luptă cu vechile structuri și mentalități. Văzând el că pălăria este prea largă și îi pică pe ochi, după un an și ceva de zbucium și mustrări de conștiință, a "donat-o" Armatei care, fiind în lichidare administrativă, a donat-o Primăriei Deva, care la rândul ei, pentru o sumă modică la vedere și transferuri de proprietăți, a făcut-o cadou omului de afaceri care cumpără tot. Iar actele au circulat oficial prin furieratul aceleiași glorioase armate în lichidare. Iar Casina Națională și-a pierdut numele în ceață și a devenit Casina Internațional, apoi s-a transformat din nou, devenind restaurantul de odinioară, cu un spațiu pentru Asociația veteranilor de război la etaj.

Și cum veteranii rămași tot mai puțini în viață vor trece curând în eternitate, omul nostru s-a pricopsit cu întreaga clădire. De fapt, a și oferit un nou sediu din proprietatea sa în loc cu verdeață, conștient fiind că traiul asociației nu este prea lung.

Întrebarea se pune: cine și cât a câștigat din averea Armatei?! Primăria liberală a municipiului Deva nu este străină de această afacere. Când va suna goarna, Casina Națională va deveni istorie alternativă!

  Cristian Mihai Adomniței - declarație politică cu titlul Cursa înarmării la Iași;

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

"Cursa înarmării la Iași".

Acum câțiva ani în urmă, acesta era un subiect ireal pentru comunitatea noastră, comunitatea Iașiului.

Acum putem citi în presa locală despre volumul crescut de vânzări de arme al magazinelor de specialitate, despre ce mărci se vând cel mai bine și cât de ușor poți avea acces la o armă letală sau neletală.

Ce s-a întâmplat între cele două momente? Poate unul din motive este că Iașiul deține un loc "fruntaș" la nivel național în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de violență. Crime odioase, bătăi săptămânale în mediul rural, scandaluri la nivelul instituțiilor care ar trebui să gireze aceste probleme, găști de cartier necontrolabile, grupări infracționale de crimă organizată, trafic ilegal la frontieră, toate au dus la crearea unui renume nedorit pentru Iași.

S-ar putea să ajungem într-o vreme în care nu lipsa unui aeroport performant sau a facilităților pentru firme să alunge potențialii investitori, ci renumele de cel mai violent oraș/județ.

Poate un alt motiv al creșterii fără precedent a vânzărilor de arme către populație este și simplificarea birocrației și a testărilor pe care un potențial cumpărător de arme trebuie să le parcurgă. Deși societatea civilă a intervenit de mai multe ori și a cerut o rigurozitate mai mare la testarea psihologică, o testare detaliată a cunoștințelor juridice în materie, înțelegerea eronată a drepturilor și libertăților individuale a dus la facilitarea accesului la arme, în detrimentul siguranței generale a comunității.

Nu în ultimul rând, vreau să mă refer la impactul negativ pe care articole de presă, de genul celui la care fac referire, deși inițiate cu scopul de a atrage atenția asupra unui fenomen care nu mai poate fi ignorat, are și un efect secundar negativ, deoarece se discută despre achiziționarea unei arme ca fiind "ceva la modă" și ne sunt prezentate mărcile și modelele cele mai căutate, pe categorii de arme.

De asemenea, deținerea unei arme ar deveni un flagel social, fiindu-ne prezentate cazurile tinerilor de 18 ani, care au accesul facil la o armă, dar și situația unei bătrâne de 80 de ani care și-a achiziționat pistol cu aer comprimat.

Poliția spune că în medie se înregistrează trei solicitări pe zi pentru permise de port-armă, fiind și ei (polițiștii) surprinși de numărul de cereri. Un calcul simplist ne spune că pe parcursul unui an în Iași vor fi peste 1.000 arme în posesia cetățenilor.

Cifrele sunt îngrijorătoare, deoarece ele reprezintă doar numărul oficial, nemaivorbind despre traficul și vânzările de arme la negru, de care se "bucură" orice oraș de graniță.

Stimați colegi,

Atrag atenția în mod extrem de serios că vânzarea către populație a armelor nu este de natură să reducă numărul de infracțiuni sau de atacuri, ci pe termen mediu și lung, va duce la exacerbarea nivelului de violență și intrarea agresorilor într-o altă categorie, mult mai periculoasă, cea a deținătorilor de arme, potențiali agresori.

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică cu titlul Politică de biliard;

Doamna Andrei Dominic Gerea:

"Politică de biliard"

Guvern de uniune națională. Aceasta este ultima găselniță a președintelui Băsescu, care a intrat într-o nouă etapă a dezbaterilor pentru schimbarea din funcție a premierului Tăriceanu. Dincolo de obsesia domnului Băsescu pentru acest subiect, devine evident pentru toată lumea că președintele are o altă agendă decât aceea pentru care a fost ales.

România titularului postului de la Cotroceni nu mai are (dacă a avut vreodată) nicio legătură cu România reală, o țară pe care n-o interesează hachițele unui politician, care se vrea și-n somn jucător. România reală are cu totul alte priorități.

Președintele a criticat în permanență pe premier și Guvernul României. De fapt, ținta atacurilor sale nu a fost executivul, ci partea care nu era înregimentată în Partidul Democrat. În permanență, domniei sale Guvernul i s-a părut mediocru, cu performanțe sub așteptări...

La ce se referă domnul președinte nu se știe exact. Totuși, merită să ne întrebăm: ce-i poți reproșa unui guvern ce a reușit să aducă România în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, ce-i poți reproșa unui guvern sub mandatul căruia România a avut cea mai mare rată de creștere economică din Europa, ce-i poți reproșa unui guvern ce a trasat nenumărate proiecte pentru modernizarea acestei țări?

Toate aceste realizări îi sunt străine președintelui. Domnia sa nu vrea să le ia la cunoștință, așa cum nu vrea să ia la cunoștință propunerea lui Adrian Cioroianu la Ministerul Afacerilor Externe. Pentru domnul Traian Băsescu, tot ce s-a făcut în ultimii doi ani pentru România, sunt elemente nesemnificative.

Cu adevărat semnificativ pentru președintele țării este faptul că premierul României este în continuare, în ciuda eforturilor domniei sale, Călin Popescu-Tăriceanu. Pentru îndepărtarea acestuia din fruntea Guvernului, președintele este gata să plătească orice preț. Chiar și acela al numirii unui prim-ministru din partea P.S.D. totul pentru a scăpa de P.N.L. și de actualul premier.

Cealaltă variantă, guvernul de uniune națională este specifică situațiilor de criză militară și nu cred să se poată realiza doar pentru că președintele se crede în război. Altfel, cum poți pune la aceeași masă liberali cu social-democrați, cu prm-iști, conservatori, udmr-iști și cu democrați și mai ales ce fel de program de guvernare ar avea un astfel de executiv? Dar, probabil că acestea sunt detalii nesemnificative atunci când domnul președinte vrea să pozeze în "salvatore della patria" pentru a stopa căderea din sondaje.

Atitudinea actuală a președintelui față de premier și față de Partidul Național Liberal, dar și față de principalele instituții ale statului: Parlament, Guvern, Consiliul Superior al Magistraturii etc., denotă faptul că domnul Băsescu dorește să aibă toate pârghiile de putere în România. altfel, ce greșeli a făcut Călin Popescu-Tăriceanu ca prim-ministru, ce nu a reușit actualul Guvern să realizeze din programul de guvernare? Dar, de fapt, nu asta i se impută premierului. Prim-ministrului Tăriceanu i se reproșează, fără nici un pic de ironie ieftină, că n-are șapcă! N-are bască, n-are fes, nu râde gălăgios în public, nu poartă cizme de cauciuc, nu duce politică externă după bunul plac, nu încearcă să distrugă partide politice.

Mai e o problemă cu Tăriceanu: nu este executantul ordinelor venite de la Cotroceni. Tăriceanu este ca Emil Boc sau ca Theodor Stolojan, iar Partidul Național Liberal nu seamănă absolut deloc cu P.D. sau cu nou-înființatul Partid Cotrocenist, condus de Theodor Stolojan și Valeriu Stoica.

De fapt, problema principală a președintelui este că mai există oameni care nu îi cântă întotdeauna în strună. Că mai există partide și politicieni care nu sunt de acord cu acțiunile lui, că mai există presă care îl critică, că nu aplaudăm toți vânjos la fiecare frază rostită de ilustrul Cârmaci. Pe domnul Băsescu îl enervează că nu găsește susținere deplină pentru diversele sale proiecte politice: alegerile anticipate, republică prezidențială, parlament unicameral etc.

Din ultimele confruntări de pe scena politică se poate trage următoarea concluzie: președintele-jucător simte că rămâne fără jucării. Că deja aproape nimeni nu-l mai ia în serios, că aproape toată lumea s-a săturat de circul continuu pe care îl alimentează. Domnul Băsescu a înțeles că politica de biliard, în care interesul cetățenilor este lăsat pe dinafară, politică pe care a practicat-o atâta timp, se apropie de faliment.

Ceea ce domnul președinte nu cred că realizează este că la finalul mandatului, s-ar putea ca toți cei care astăzi îl ridică în slăvi, să-l facă uitat fără nici o remușcare. Au mai existat unii care s-au crezut inexpugnabili, și-acum le-au rămas doar termopanele.

Stimați colegi, în încheiere, doresc să vă adresez încă o dată un apel pentru a transforma România într-o republică parlamentară autentică, singura formă de organizare statală care ar putea împiedica derapajele unor lideri carismatici, dar care au cu totul alte priorități decât problemele cetățenilor.

Vreau să cred că, la un moment dat, românii vor avea din nou încredere în Parlamentul pe care l-au ales și vor înțelege că o democrație nu poate exista fără un legislativ cu-adevărat puternic.

  Vasile Pușcaș - declarație politică privind nerespectarea de către România a obligațiilor ce decurg din statutul de țară membră a U.E.

Domnul Vasile Pușcaș:

Declarație politică privind nerespectarea de către România a obligațiilor ce decurg din statutul de țară membră a U.E.

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă solicit astăzi atenția pentru a vă expune o problemă de politică internă sau, mai bine zis, de politicianism dâmbovițean, realizată în folosul "băieților deștepți" din curtea guvernării actuale și care aduce pierderi considerabile pentru contribuabili.

Este vorba de natura, procedurile și motivațiile acordării unor surplusuri financiare (ajutoare de stat?!?!) către companii comerciale, la sfârșitul anului 2006.

În primul rând, trebuie să vă precizez că prin angajamentele asumate de România prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană (Tratatul de Aderare, Actul de Aderare, Anexa VII), Guvernul român este obligat, înainte de a hotărî acordarea de ajutoare de stat unui actor economic de pe piața românească (acum parte integrantă a Pieței Unice europene, în cazul în care colegii de la guvernare au omis aceasta!), să notifice această intenție Comisiei Europene, care avizează, pozitiv sau negativ, măsura respectivă.

Ei bine, stimați colegi, dacă ne uităm cu atenție peste ordonanțele de urgență emise de Guvern la sfârșitul anului trecut, observăm și un astfel de act normativ (OUG 128/28.12.2006) care acordă scutiri de la plata pentru datorii fiscale către bugetul de stat, unor companii comerciale la care statul este acționar majoritar, din cauza, se spune, "implicațiilor economice și sociale majore, interesului public și situației extraordinare".

Mai mult, dacă ne uităm cu și mai mare atenție asupra listei de companii care beneficiază de aceste scutiri și confruntăm această listă cu cea a Consiliului Concurenței - privind ajutoarele de stat avizate pozitiv în cursul anului 2006 - observăm că unele dintre aceste companii au beneficiat și de alte ajutoare de stat (și aceasta numai în anul 2006!), toate motivate prin interes general economic, iar unele, chiar de două ori în același an.

De aceea, trebuie să punem câteva întrebări Guvernului, chiar dacă acesta aude și vede numai ce-i convine lui:

1. Care sunt criteriile care au stat la baza motivației de "interes economic general"?

Există oare certificările necesare prin care să se fi determinat dacă o anumită companie intră în sfera interesului economic general? Dacă da, de ce nu sunt comunicate contribuabililor?! S-au făcut oare cercetările necesare și cerute de lege, prin care să se determine cel mai potrivit mod pentru soluționarea problemelor acestor vampiri financiari?

2. Care este motivul pentru care Guvernul, ca un manager economic, nu folosește aceste fonduri, pe care le oferă cu dărnicie ca ajutoare unor firme ce nu își pot achita datoriile la bugetul de stat din cauza slabelor performanțe, pentru retehnologizarea acestora și, implicit, creșterea competitivității lor pe piață?

3. De ce nu s-a așteptat mai întâi avizul Comisiei Europene în privința acordării acestor ajutoare și s-a procedat la emiterea unei ordonanțe de urgență și astfel s-a legiferat pierderea unor sume indecent de mari de la bugetul de stat care ar fi fost mai bine investite în infrastructura de transport, de mediu și de ce nu, modernizarea spitalelor și școlilor?

Stimați colegi,

Sunt conștient de faptul că astfel de probleme sunt absolut neimportante pentru guvernanții noștri, preocupați acum mai mult de minutele petrecute în direct, la ore de maximă audiență, la posturile de televiziune, certându-se.

Dar țin să îi anunț că instituțiile europene nu sunt distrase de la misiunea lor de circul politic românesc și supraveghează actul propriu-zis al guvernării. Și nu vor ezita să impună sancțiuni statului românesc pentru fiecare distorsionare de piață, mai ales că după 1 ianuarie 2007, "erorile" românești se răsfrâng și asupra intereselor comunitare.

Vă mulțumesc.

  Daniel Buda - declarație politică intitulată Felix la pândă;

Domnul Daniel Buda:

"Felix la pândă"

Dom' profesor chiar a început să ia în serios numele de motan sugestiv atribuit în urma deconspirării sale ca turnător cu acte azi-mâine în regulă. Sau vorba poetului, a început să-și schimbe porecla în renume. Adică Felix a început să aibă un comportament de motan șmecher care stă după colț ca să atace sau, dimpotrivă, când e amenințat de Azorel, o șterge pâș-pâș cu coada între picioare.

În momentul de față însă Felix motanul nu e în postura de a ataca. Îi lipsesc evident ghearele, iar pârul de pe spinare nu i se mai poate zbârli pentru că a cam început să năpârlească. Astfel încât a ales varianta retragerii rușinoase, dar sănătoase.

După cum se știe, dom' profesor a primit un certificat de "bună purtare" de la CNSAS-ul pentru "devotamentul!" cu care își făcea datoria la locul de muncă, turnând cu zel din patriotism pe oricine ciripea sau acționa împotriva ordinii de stat socialiste. Tupeul domniei sale a mers atât de departe încât nu a ezitat să spună că întregul popor român a turnat la Securitatea comunistă pentru a putea trăi. Nemulțumit de verdictul CNSAS-ul, dom' profesor s-a adresat justiției făcând "lăcrimație" împotriva deciziei Colegiului. cum turnătorul nu-i turnător destul dacă nu e și fudul, Felix a declarat că dacă instanța nu-i va admite contestația își va da demisia din Parlament și din politică.

Cum funia se apropie de par, Felix a considerat că trebuie să-și pregătească ieșirea din scena politică pregătindu-și un fundal eroic cu accente de vitejie. Mai precis, s-a împopoțonat cu calitatea de președinte al comisiei parlamentare de anchetă a Președintelui pentru a putea spune că verdictul negativ al Justiției se datorează răzbunării lui Traian Băsescu. Altfel spus, dom' profesor se autovictimizează în avans. Eforturile maestrului Sergiu Andon de a amâna verdictul instanței au venit tocmai la țanc, adică înainte ca celebra Comisie Felix să-și încheie rechizitoriul la adresa Președintelui. Altminteri, ce greutate morală ar mai fi avut cuvântul unei comisii conduse de un turnător cu acte în regulă, care pe deasupra ar fi el însuși pasibil de răspundere penală pentru fals în declarații și uz de fals.

Până una-alta, alibiul i-a reușit pentru că instanța nu s-a pronunțat, iar comisia și-a dus la bun sfârșit "treaba". O "treabă mare", de altfel. Ceea ce nu va mai putea salva dom' profesor este propria piele politică și asta dacă își respectă cuvântul și onoarea pe care pretinde că le are. Personal, eu nu cred că va urma exemplul Monei Muscă, pentru că nu-i stă în fire să facă gesturi de demnitate. În plus, cred că s-ar și plictisi. Dacă e să ne aducem aminte, în urmă cu vreo doi ani și-a transferat afacerile pe numele uneia dintre fiice, pentru a se putea consacra politicii. Așa că afaceri nu mai are. Și masterul de la Londra l-a absolvit cu coroniță, astfel încât e tobă de carte și nu mai are ce învăța.

Pentru Partidul Conservator plecarea lui Felix, cu coada între picioare sau nu, ar fi o izbăvire. De doi ani de când este partid parlamentar, procentul Partidului Conservator nu reușește să depășească marja de eroare din sondajele de opinie. Păcat de colegii tineri de la Partidul Conservator care se zbat degeaba, unii dintre ei fiind atât profesioniști, dar și de bună credință.

  Claudiu Adrian Pop - declarație politică legată de actualul climat politic;

Domnul Claudiu Adrian Pop:

Stimați colegi,

În nenumărate rânduri, atât eu cât și colegii din cadrul PSD am atras atenția asupra modului greșit în care această țară este condusă de către defuncta Alianță D.A. Ne aflăm la un moment de răscruce în politica românească. Avem guvern, dar nu avem guvernare. Portocaliii au reușit o altă contraperformanță; dacă până acum aveam miniștri fără portofoliu, acum avem ministere fără miniștri. Ipocrizia de care dau dovadă este fără limite. Ies pe toate canalele media, asemenea ciupercilor după ploaie vorbind despre moralitate, responsabilitate, agenda cetățeanului, curățirea sistemului politic. Cu toate acestea, nu sunt în stare să ajungă la un numitor comun în privința desemnării unui ministru, se acuză reciproc de modificarea actelor legislative, comunică mai mult prin intermediul presei decât în ședințele de guvern.

Activitatea Guvernului din ultimele luni poate fi caracterizată astfel: este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. Marțea trecută, în două ore, au fost epuizate toate actele normative trimise de executiv.

Pentru toți românii a devenit clar, mai puțin pentru ei, că nu mai avem de-a face cu o alianță portocalie aflată într-o permanentă criză de orgoliu, ci cu o alianță care a murit demult. Cu toate acestea în loc să facă singurul gest onorabil, pe care îl mai pot face - poate, unicul din întreaga lor guvernare - demisia de onoare, recunoașterea faptului că au eșuat lamentabil, se cramponează de scaune, asemenea unor câini în fața unei măcelării. Dar la ce altceva ne putem aștepta din partea unei găști care a furat puterea prin șantaj și minciună.

Nu credeam să ajung vreodată ziua în care pseudopreședintele de la P.D. să se roage, nu, mai bine spus, să ajungă să implore Opoziția să depună în Parlament o moțiune de cenzură. tipic, în loc să își recunoască eșecul, caută diferite mijloace de a scăpa.

Dar la ce altceva ne-am putea aștepta din partea lui, dacă chiar păpușarul șef vine în fața Parlamentului și vorbește despre votul uninominal și despre referendum pe această temă. Aceasta, în condițiile în care Partidul Social Democrat are de doi ani depus un proiect legislativ pe această temă în Parlament, proiect pe care "marii reformatori" ai clasei politice au ales să-l ignore. Fariseismul care îl caracterizează pe locatarul de la Cotroceni a ieșit la suprafață în momentul în care, la ședința de guvern s-a pus în discuție amânarea alegerilor pentru Parlamentul European, s-a arătat dispus să renunțe la convocarea referendumului pentru a nu se amâna alegerile.

Concluzia este una singură, din nou matelotul s-a folosit de o temă importantă pentru români pentru a-și atinge scopurile. Nici un moment nu a avut intenția de a promova votul uninominal, singurul lui scop a fost, este și va fi consolidarea puterii personale și continuarea războiului dintre palate.

În acest context, amânarea alegerilor pentru Parlamentul European a fost singura decizie logică și responsabilă care se putea lua. Aici nu discutăm despre frică, jocuri de culise sau alte scenarii fanteziste, pe care responsabilii cu paranoia din cadrul P.D. le propagă. Este o măsură prin care s-a dorit asigurarea unui climat politic stabil.

Vă mulțumesc.

  Gheorghe Chiper - declarație politică intitulată Drepturi uitate, drepturi neacordate, drepturi cerute în stradă;

Domnul Gheorghe Chiper:

"Drepturi uitate, drepturi neacordate, drepturi cerute în stradă"

Am citit din presa ultimelor zile că sute de moți din Munții Apuseni au ieșit în stradă, la Alba-Iulia, pentru a-și cere drepturile care sunt prevăzute în legi special adoptate pentru a le ușura munca și viața, pentru a compensa pe această cale duritatea condițiilor cu care se confruntă acești locuitori care au simțit în timp atât asuprirea națională și socială, cât și lipsa unor posibilități materiale echivalente cu ale celor din celelalte regiuni.

În mod concret, acești locuitori defavorizați au primit prin lege dreptul de a-și vinde produsele prelucrate din lemn fără taxă în târguri și piețe; ei pot primi, de asemenea, gratuit 10 m3 de material lemnos pentru a-și construi case sau pentru a confecționa produsele tradiționale pe care le valorifică din timpuri străvechi în localitățile de câmpie, de multe ori pe baza trocului cu cereale și alte produse agricole.

Cea mai mare facilitate li se acordă însă la plata a numai 50% din impozitele și taxele locale, ceea ce, trebuie să recunoaștem, este un ajutor prețios, care le ușurează mult din povara fiscală, asigurându-le astfel mai multe resurse pentru consumul zilnic, care aici în zonă este mai scump și mai greu de procurat.

Care este situația moților în prezent? Tot din presă aflăm că Regia Națională "Romsilva" (atât cât a mai rămas din ea după restituirile făcute) a uitat de datoria ce-i revine față de acești locuitori; edilii orașelor și ai localităților cu piețe mari le impun celor care prezintă legitimații "de moț" restricții de tot felul, oprindu-i practic de la vânzarea produselor în locuri cu vad comercial, deși permit altor comercianți să vândă în aceste locuri.

Cât privește facilitatea de a fi scutiți de jumătate din datoriile către bugetele locale, acesta... se respectă în continuare, dar consecințele ei, deși favorabile pentru cetățenii în cauză, au efecte negative asupra resurselor financiare ale comunităților din care fac parte.

În consecință, în aceste comune nu se pot realiza, în condiții similare altor localități, programe de dezvoltare a infrastructurii și serviciilor, nu se pot acorda ajutoare sociale suficiente și nu se pot sprijini la nivelul cerut instituțiile publice din zonă. Aceasta pentru că, prin alte acte normative nu se prevede nici o modalitate de a compensa pierderea determinată de diminuarea la jumătate a taxelor și impozitelor locale. Personal, am încercat prin două inițiative legislative să promovez modificări ale legislației prin care să se rezolve această problemă. Nu am reușit să conving majoritatea care a funcționat până acum în Camera Deputaților. Am revenit cu un nou proiect. Poate că noile raporturi de forțe din Parlament sunt mai favorabile acestui demers. Să așteptăm și să sperăm...

  Ion Stan - paralelă între viața politică actuală și opera lui Ion Luca Caragiale;

Domnul Ion Stan:

Doamnelor și domnilor,

Mă alătur, cu plecăciune admirativă, celor ce au constatat, generații la rând, perpetua actualitate a operei moștenite de români de la unul dintre cei mai performanți observatori ai românilor, Ion Luca Caragiale. Se demonstrează mereu că arhicunoscutele sale personaje au fost dăruite de părintele lor cu "viață fără de moarte", cum spune povestea, și cu neîncetată contemporaneitate, cum suntem obligați să recunoaștem. Este pur și simplu uluitor cum, indiferent de timpul calendaristic, "reîncarnarea" prototipurilor creionate de Caragiale se petrece iar și iar.

Să argumentez! Un bilet, o "scrisoare pierdută", a cărui poveste o lansează o actuală blondă coană Joițică, secretar executiv al unui partid dornic de unicitate, răscolește viața politică românească, aruncând în desuet alte preocupări ale guvernanților. Un om politic, nu spui cine, da' persoană foarte însemnată, s-ar fi adresat în scris unui alt om politic, iar nu spui cine, da' cea mai importantă persoană din stat, cerând înțelegere și proteguire pentru un al treilea om, atât de bogat încât intrase la înghesuială, indiferent de ce politică făcea.

Contemporana noastră Joițică relatează cu dulce nevinovăție cum, în tumultuoasa indignare provocată de lecturarea odiosului document, adresantul înflăcărat de nestinsă ură împotriva "mafioților" i-a returnat misiva sub formă de proiectil. Din câte vedem, nu numai că n-a nimerit-o, cu bilețelul vreau să zic, dar zisul atlet național în lupta împotriva corupției și a corupților a și recuperat înscrisul cu pricina, încredințându-l arhivizării, zice aceeași adorabilă.

Vă rog să nu vă grăbiți a crede că-mi pierd timpul cu fleacuri, consumându-l în același timp și pe cel al dumneavoastră. Pentru că, ce valuri a făcut eminența blondă cu ipotetica "scrisoare pierdută" n-au reușit să facă lopătari cu pretenții în ale văluritului. Analiști politici respectabili își dau cu părerea asupra subiectului, votând "pro" și "contra" în legătură cu existența reală a misivei ori a fabricantului acesteia, personaj nominalizabil sau servicii secrete.

Purtători de cuvânt ai formațiilor politice emit ipoteze în legătură cu fabricarea unui dosar pe numele expeditorului, dosar ce s-ar înscrie ca piesă de rezistență în politica de intimidare practicată în cadrul sublimei Alianțe "DA", cu sensul dinspre Cotroceni spre Victoria (finală).

Nu se există o asemenea categorie de înscris!

Afirmă o altă categorie de artizani ai dezbaterilor.

Însuși cel arătat, cu degețelul supermanichiurat, ca autor, neagă cu înverșunare și superior dispreț acuzele, rezervându-și totuși dreptul unei expertize grafologice taman la Londra, dacă nerușinarea acuzatorilor va merge până acolo încât va ivi așteptării fanilor destinatarului un așa document.

Între atâtea declarații și discuții pe tema "scrisorii pierdute", dar posibil arhivate, cetățenii, turmentați, nu mai au putere să se gândească la intrarea României în Uniunea Europeană fără nicio pregătire logistică, la scumpirea energiei electrice, la t.v.a.-ul pe care încă nu știu dacă, unde și cu ce documente specifice să-l plătească importatorii, la incertitudinile încă legate de înmatricularea autoturismelor și la atâtea altele, zilnice, și unele vitale pentru mulți dintre noi, cumulabile către primejdie, dacă nu s-ar ivi, la momentul oportun, o sursă de valuri în direcție convenabilă.

Așa încât n-ar trebui să ne mire dacă, după atâtea declarații belicoase cu privire la alegeri anticipate, la care dintre cele partide liberale e mai liberal decât altul, la care grup de interese e mai musculos, vom primi, pe adresa cetățeanului proprietar de vot, celebra și actuala telegramă "pupat toți piața endependenți".

Să sperăm totuși că, măcar cei ce își "scot pălăria" în fața contemporaneității geniului caragialesc, vor fi înțeles că teatrul nu trebuie jucat pe "scena politică"!

Din respect față de "spectatori"!

  Viorel Pupeză - declarație politică intitulată Sănătatea românilor nu are de-a face cu calculele ministrului Nicolăescu!;

Domnul Viorel Pupeză:

Declarație politică intitulată: "Sănătatea românilor nu are de-a face cu calculele ministrului Nicolăescu!"

Actuala guvernare a adus sistemul sanitar într-o situație bolnăvicioasă, reclamată de majoritatea românilor. Subfinanțarea sistemului, alocarea unor sume din fondul asigurărilor și utilizarea acestora pentru alte destinații, metodologii complicate și nejustificate economic și social în relațiile cu furnizorii de servicii medicale și cu casele județene de asigurări sunt doar câteva din cauzele care au condus la această situație umilitoare pentru asiguratul român.

Cine nu știe să aibă grijă de sănătatea propriului popor nu merită să-l guverneze. Credem că se impune protecție socială efectivă pentru accesul întregii populație la tratamentul medicamentos ambulatoriu și garantarea accesului real al populației la îngrijirile medicale. pentru a fi bine înțeleși, reamintim domnului ministru art. 34 din Constituția României, care prevede că dreptul la ocrotirea sănătății este garantat, iar statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și sănătății publice.

În fapt, românii se confruntă cu o prevedere care a dat sistemul sanitar peste cap, mai ales în zona medicinei primare. Conform textului de lege, persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate, pentru a obține calitatea de asigurat, să achite contribuția legală lunară pe ultimii 5 ani, începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale, calculată la salariul de bază minim brut pe țară în vigoare la data plății, sau de la data ultimei plăți a contribuției, respectiv de la data când plata contribuției era obligatorie, dacă perioada scursă este mai mică de 5 ani, calculându-se majorări de întârziere. Prin aplicarea acestor prevederi, o vizită obișnuită la medicul de familie a devenit o adevărată corvoadă pentru pacienți și medici.

După cozi interminabile, oamenii trebuie să se întoarcă la angajator pentru eliberarea unei adeverințe de muncă, apoi la casa județeană de asigurări de sănătate - ce poate fi și la zeci de kilometri de localitatea de domiciliu - pentru o viză care să ateste un stagiu de cotizare neîntrerupt de cinci ani și înapoi la medic. Drumul se întrerupe în cele mai multe cazuri la Casa de Asigurări de Sănătate, unde constată, după ce este căutat prin baza de date, că ar trebui să mai plătească pentru câteva luni sau chiar ani.

Situația se complică și pentru persoanele care lucrează în străinătate. Pentru lucrătorii migranți care își păstrează domiciliul sau reședința în România, contribuția la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate se calculează prin aplicarea cotei de 6,5% la veniturile obținute din contractele încheiate cu un angajator străin. Dar mulți dintre cei care au plecat în străinătate nu dețin contracte de muncă, iar în țară încă mai avem mulți angajați "la negru".

Aceasta nu este singura situație în care se restricționează accesul persoanelor la serviciile de sănătate. În județul Bistrița-Năsăud, dar și la nivel național, numărul cabinetelor medicale din mediul rural este insuficient, raportat la populația deservită. Multe dintre cabinete funcționează în condiții insalubre, cu dotări minimale. Oamenii trebuie să străbată kilometri pentru a bate la ușa unui dispensar, care nu întotdeauna este deschisă. Dar că sunt nevoiți să solicite medicului o vizită la domiciliu, sunt nevoiți să plătească acea consultație, ca să nu mai vorbim că și o simplă adeverință medicală costă. Nici numărul farmaciilor sau al cabinetelor stomatologice din mediul rural nu este satisfăcător, iar intervențiile ambulanțelor, multe dintre ele cu grad de uzură depășit, sunt tardive. Deși pare o poveste neverosimilă pentru mileniul III, pacienții internați sunt nevoiți să cumpere "aspirina" săracului și feșele în spitale.

Și pentru ca tabloul crizei în care se află sistemul sanitar să fie întregit, vă amintim și de persoanele diabetice. Săptămâna trecută, zeci de persoane s-au înghesuit la cabinetul de diabetologie din cadrul Policlinicii Bistrița, pentru ca medicii să le prescrie rețete pentru insulină. Deși au venit de la zeci de kilometri, au aflat că nu pot fi consultați, pentru că "norma" este de 28 de pacienți zilnic, iar în Bistrița-Năsăud sunt peste 4.000 de pacienți dependenți de insulină.

Este vai de sănătatea românilor, domnule ministru Eugen Nicolăescu! Din păcate, mult anunțata reformă a devenit o preocupare alternativă pentru momentele în care nu pregătiți reacții pentru colegii dintr-o Alianță aflată pe patul de moarte.

  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică intitulată Fondul Proprietatea - între reparație materială și hoție;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

Declarație politică intitulată "Fondul Proprietatea - între reparație materială și hoție".

Problema Fondului Proprietatea a suscitat multe controverse. Reparația morală pentru cei a căror proprietate a fost confiscată este normală, dar sumele uriașe plătite din banul public, cu care sunt recompensați cei care reușesc să sensibilizeze sistemul, reprezintă o adevărată hoție. Evaluarea fostelor proprietăți, în special a imobilelor, este făcută pentru a prădui averea colectivă.

Piața imobiliară, în special în capitală, este lăsată de izbeliște, în sensul că prețurile uriașe ascund în ele spălarea de bani și falimentul actualei guvernări, incapabile să acorde facilități tinerilor pentru construcția de locuințe, precum și altor pături sociale defavorizate. În mai toate capitalele europene, primăria deține o însemnată parte din fondul de locuințe, făcând astfel să scadă prețurile pe piața imobiliară, oferindu-le spre închiriere, cu o chirie modică.

Criza morală a societății românești a ajuns la apogeu. Pensionarii sunt privați de dreptul la un trai decent, conform cu contribuția lor de-a lungul vieții active. Așa cum celor ale căror proprietăți au fost confiscate de regimul comunist li se face o reparație morală, acordându-li-se compensații europene, tot așa, tinerilor, pensionarilor, defavorizaților sociali ar trebui să li se acorde compensații pentru viața mizeră, la limita subzistenței, dusă sub regimul democrato-liberal.

Până acum, Fondul Proprietatea a fost clasificat de autoritățile statistice române ca societate financiară în afara sistemului public. Fondul Proprietatea are caracterul unui fond mutual, cu acțiuni deținute la origine de către stat. Efortul bănesc al statului și, implicit, al cetățenilor va fi unul imens, peste 4 miliarde de euro. Impactul negativ al compensărilor asupra deficitului a fost înregistrat de autoritățile statistice române la momentul emiterii titlurilor de valoare/titlurilor de compensare și a fost de 112,6 milioane de RON în 2004, 246,4 milioane de RON în 2005 și 1.470,9 milioane de RON în 2006.

Această febră a compensărilor, retrocedărilor, reparațiilor morale și materiale ce a cuprins România va adânci mai mult polarizarea socială. În Ungaria, Cehia, Polonia acestea s-au făcut mai mult simbolic.

  Traian Dobre - declarație politică intitulată Circ electoral la Andrieșeni;

Domnul Traian Dobre:

"Circ electoral la Andrieșeni"

La 1 ianuarie, România a devenit membră a Uniunii Europene. Prin urmare, avem tot dreptul să credem că trăim într-o țară civilizată, ai cărei cetățeni au învățat să respecte regulile democrației.

Din păcate, există încă forțe politice care preferă o Românie înapoiată; o țară în care locul proiectelor, al dezbaterilor, al argumentelor este luat de bâtă, de înjurături, de calomnii, de ticăloșia adusă la rang de politică de partid. Există unele partide care nu au învățat nimic în ultimii 17 ani.

Ați auzit de comuna ieșeană Andrieșeni? Sunt convins că marea majoritate dintre dumneavoastră nu. Cu toate acestea, mica localitate din nordul județului Iași a găzduit recent un uluitor spectacol de circ electoral.

Cu două duminici în urmă, la Andrieșeni s-au organizat alegeri pentru postul de primar rămas vacant. Ce s-a întâmplat acolo, atât în timpul campaniei electorale, cât și în ziua alegerilor, merită consemnat, pentru știința generațiilor viitoare.

"Maestrul de ceremonii" s-a dovedit, încă o dată, PSD Iași. Apelând la câțiva indivizi dubioși și marginali din rândul galeriei de fotbal a Politehnicii Iași, la politicieni excluși din partid și mai apoi reîncărcați și direcționați spre eliminarea adversarilor, la pomeni electorale, la fițuici ordinare și la toată recuzita specifică unui partid nedemocratic, organizația condusă de primarul Gheorghe Nichita și-a bătut joc de scrutinul de la Andrieșeni.

Duminică, în comuna ieșeană s-au petrecut scene care nu au mai fost văzute în politica românească de la începutul anilor '90: spioni tocmiți de PSD, ce urmăreau și șicanau simpatizanții Alianței, pomeni electorale împărțite din poartă în poartă, ca și cum cetățenii comunei nu mai văzuseră o sticlă de ulei, manifeste împărțite chiar la intrarea la urne, amenințări și insulte.

Scrutinul de la Andrieșeni ne-a arătat, încă o dată, de ce PSD este condamnat la dispariția de pe scena politică. În Europa nu mai trăiesc dinozaurii. Doar câteva reptile cu mult mai mici.

Are mai puțină importanță cine a câștigat alegerile de la Andrieșeni. Vă voi spune doar cine a pierdut: democrația românească și Iașul.

  Niculae Bădălău - declarație politică intitulată Dezastrul din învățământ;

Domnul Niculae Bădălău:

"Dezastrul din învățământ"

Domnului Mihail Hărdău, ministrul învățământului.

Domnule ministru,

Educația ar trebui să reprezinte o prioritate pentru orice țară în ascensiune și care dorește primenirea prin elite. Sunt dator, ca reprezentant al Partidului Social Democrat, să vă prezint situația critică a învățământului românesc.

În județul Giurgiu, schimbarea directorilor unităților de învățământ s-a făcut pe criterii politice. Am asistat la o vânătoare de vrăjitoare ce a schimbat din rădăcini sistemul managerial și didactic al școlilor giurgiuvene. Nu este permis ca prin schimbarea unui ministru, așa cum observa Ernesto Sabato, să schimbăm și suma pătratelor catetelor. În România există școli fără geamuri, neigienizate, lipsite de curent electric și apă potabilă. Sunt copii care străbat kilometri pentru a ajunge la cea mai "apropiată" școală. Profesori de valoare sunt respinși din funcții de conducere pentru motivul că sunt social democrați. O astfel de concepție educațională nu s-a mai întâlnit. S-ar revolta toți miniștrii istorici pe care i-a avut învățământul românesc: Haret, Angelescu, Maiorescu.

Dacă nu reușiți să redați sistemului educațional emulația, performanța, dotarea ultramodernă pe care le solicită timpul prezent, demisionați.

Suferința generației actuale se va resimți în timp. Lipsa de investiție în educație - în continuare procentul alocat din p.i.b. ministerului dumneavoastră este redus - va avea în timp proporții caracteristice. Cunosc bine învățământul giurgiuvean. Sunt aproape de dascăli în vizitele pe care le fac săptămânal în instituțiile școlare. Am primit nenumărate semnale de nemulțumire. Dincolo de salariile reduse, de dotarea precară a școlilor, în special în mediul rural, ce este mai trist este absența perspectivei.

Copiii noștri se școlesc cu gândul de a emigra. Nu învață decât perspectiva unor locuri de muncă mai bine plătite în afara României. Suntem datori să gândim și un sistem de absorbție al forței intelectuale pe care o formăm. Altfel, riscăm să devenim creuzetul unor laboratoare de elită din lumea civilizată.

În numele profesorilor care sunt nemulțumiți de modul în care își desfășoară profesia, al elevilor care își construiesc speranțe în afara granițelor, "castele în Spania", vă rog să demisionați și să lăsați fotoliul dumneavoastră unui ministru cu adevărat competent și respectabil.

  Relu Fenechiu - declarație politică intitulată Nu uniune, ci reconciliere națională;

Domnul Relu Fenechiu:

"Nu uniune, ci reconciliere națională"

De câteva zile, starea de tensiune de pe scena politică a fost accentuată de o nouă găselniță, de o nouă temă, aruncată presei sub protecția anonimatului de "clasicele surse bine informate" - posibilitatea formării unui guvern de uniune națională. Aproape nimeni nu a sesizat că este vorba de o aberație politică. Ce ar presupune un astfel de guvern? Ar intra în componența lui reprezentanți ai tuturor partidelor parlamentare? Greu de presupus un Cabinet format din toate formațiunile politice reprezentate în Parlament. Atât timp cât există anumite voci care etichetează un partid ca fiind "extremist", iar pe altul ca fiind "soluție imorală", este foarte greu de presupus că aceste voci ar veni acum și ar invita politicieni din respectivele partide să ocupe birouri la Palatul Victoria. Să presupunem că aceia care au lansat noua isterie, guvernul de uniune națională, s-au gândit la o formulă: PNL-PD-PSD-UDMR.

Aș vrea, atunci, să-i văd pe cei care acuză PNL de faptul că ar fi făcut o alianță secretă cu PSD, cum vor colabora la "lumina zilei" cu fostul partid de guvernământ.

Oricum, cei care au lansat această temă ar trebui să știe că un guvern de uniune națională reprezintă o soluție excepțională, care se aplică atunci când în țară se înregistrează o situație de maximă excepție. Și nu cred că la ora actuală România se află într-o astfel de situație.

Se încearcă repunerea pe tapet a alegerilor anticipate. Cineva a avansat teoria că actualul Cabinet nu ar mai avea majoritatea parlamentară necesară pentru a-și trece proiectele de lege. Complet greșit. 96% dintre proiectele avansate de Guvern au fost adoptate de Parlament. Se invocă, pentru viitor, pericolul unei cheltuieli neprevăzute de la buget, din cauza unor potențiale amendamente ale opoziției. Nu cred că aceste cheltuieli ar fi mai mari decât cele ce vor fi angajate pentru eventuale alegeri anticipate și două sau trei referendumuri.

Ce este de făcut, totuși, pentru a se ieși din unele blocaje existente. În primul rând, consider că este necesară o reconciliere națională. Aceasta nu presupune schimbări de alianțe sau repoziționări pe scena politică. Guvernul trebuie să se ocupe în continuare de administrarea problemelor țării, să elaboreze proiectele prioritare, în concordanță cu programul politic cu care a fost investit și cu cerințele Uniunii Europene, președintele trebuie să acționeze în limitele prerogativelor pe care i le conferă Constituția, iar Parlamentul trebuie să legifereze și să țină cont în special de priorități, și să nu se lase antrenat în dispute sterile între partide, care nu au nici o legătură cu mandatul primit de electorat.

Din punctul meu de vedere, și nu numai, la ora actuală trebuie să ne concentrăm pe trei direcții esențiale: pregătirea, în mod exemplar, a alegerilor pentru Parlamentul European - și aici trebuie să insistăm și pe componenta de informare a electoratului; adoptarea Codului electoral având la bază sistemul uninominal - la nivel parlamentar, și punerea în aplicare a legislației care a fost pusă în acord cu standardele europene, în special a celei care vizează absorbția fondurilor comunitare - la nivelul administrației locale și centrale.

  Ion Stan - declarație politică intitulată Singurătatea primului bărbat al țării - o angoasă molipsitoare pentru sănătatea vieții politice și proaperitatea națiunii.

Domnul Ion Stan:

"Singurătatea primului bărbat al țării - o angoasă molipsitoare pentru sănătatea vieții politice și proaperitatea națiunii"

Ca un făcut, ca un blestem, parcă întreaga faună a mercenarilor ahtiați de parvenitism politic, și nu numai, neluați în seamă de trecătoarele puteri anterioare, a fost adăpostită, pe banii publici, de cetățeanul-președinte în organigrama Administrației Prezidențiale.

Adevăratele dimensiuni ale sărăciei resurselor intelectuale, incapabile să răspundă înaltului nivel al primei instituții naționale s-au văzut chiar de la primele apariții în spațiul public a importanților membri ai staff-ului prezidențial.

Așa au și apărut neliniștile noastre în legătură cu sfetnicii de bine și de mare taină ai primului bărbat al țării. Încercăm să ne imaginăm consistența ori savoarea dialogurilor fostului hoinar pe mările și oceanele lumii, trecut prin atâtea porturi cu locuri rău famate, cu ilustrul reprezentant al Școlii filosofice de la Tescani și, zău, nu ne ieșea nimic!

Ni-l imaginam pe finanțistul, adânc și de neclintit în principiile sale, cum devine casant și se spulberă precum colbul cosmic prin ungherele Universului la foșnetul și adierile diafane ale aerului dislocat de lunecarea lascivă a doamnei blonde pe culoarele, cu dus și întors, ale iatacului prezidențial.

Fiori reci ne treceau când veneau veștile despre strășnicia cu care Gardiana Societății Deschise veghea, precum o femeie comisar, la sfânta rânduială și lucrare a legii în afacerile prezidențiale.

Tsunami de adrenalină ne inundau auzind despre luptele cu stil impus "sub centură" pe care fostul șef al Departamentului Politic, fost director al Serviciului de Informații "Externe", fost șef de campanie, fost ziarist și viitor fost le purta, fără de perdea, cu "cazonii" de la Departamentul Securității Naționale.

Nu lipsea din camarilă ambasadoarea tutungiului Angelescu, care fabrică cele mai ieftine și populare țigarete, ca să-și permită tot românul "să fumeze bine".

"O tempora, o mores!"

Ce bine ne era când întreaga formație prezidențială, "din prima", era în floare, veghea la primul bărbat al țării și ne ura, de trei ori pe zi, "Să trăiți bine!"

Furtuni după furtuni au încercat Marea Navă Amiral a Națiunii, iar vajnicii ofițeri secunzi s-au sacrificat unul câte unul, apărându-l pe Marele Comandant să nu ajungă "Om la apă!"

O nouă garnitură le-a luat locul. Dar nici pe departe n-au avut strălucirea și nici spiritul de sacrificiu al celor dintâi.

Au plecat și alții au venit. Dar se pare că degeaba. Marele Comandant suferă de greaua și parcă nesfârșita singurătate a căpitanului de cursă lungă, mistuit de suferința sacrificării celor mai dragi secunzi.

Acum și-i amintește cu drag și recunoștință.

Are gânduri bune pentru văduva îndoliată a importantului sponsor, care s-a sinucis de disperare că nu-și va putea ține gura.

Admiră devotamentul Gardienei Societății Deschise care nu a acceptat cererea Tatălui Revoluțiilor Portocalii să-l monitorizeze din interior "să nu pună cu P.S.D.-ul de o revoluție roșie", fiindcă dinafară se vede mult mai bine cum fierbe mustul lui Voronin în hrubele de la Cotroceni.

Este îndurerat de ghinioanele Marelui Perdant, Elvis Săftoiu, el însuși copleșit de greaua povară a Administrației Prezidențiale prăvălită pe umerii firavi ai consoartei sale.

Pe "Stolo", finanțistul de oțel, forjat la "Academia de Trocadero" a acoperirilor universale, îl compătimește cât de mult și de repede intră la idei, precum pânza la apă, până ți se face milă cât de mic poate fi, numai să nu-l deranjeze pe cel care l-a scăpat de corvoada Președinției, cu fermecata sintagmă-minune, din plin asezonată cu lacrimi, "Dragă Stolo"! Cât suflet, câtă sensibilitate, câtă apropiere de semeni!

Regretă nespus de mult că nu l-a înțeles pe filosoful de Tescani, înainte ca umorul său negru să se fi adeverit.

Doamna blondă e încă activă. A încercat unul, Lică a lu' Blaga, să o treacă în rezervă, dar era pe statul "M" special al altei structuri și ministrul treburilor dinlăuntru fu foarte aproape de vorba cântecului "Foaie verde, drum de fier, mi te paște un transfer"!

Cine, cum și când ne va salva de singurătatea primului bărbat al țării, până când angoasa ce-l chinuiește nu devine cancerul vieții politice a națiunii?

El poate să ne rămână. E de-al nostru. Vorba aceea: "Ca doi brazi dintr-o tulpină, ca doi ochi dintr-o lumină!"

   

După o pauză de 10 - 15 minute, urmează a doua parte a ședinței noastre de astăzi, destinată dezbaterilor legislative.

Rog secretarii de ședință care mă asistă să se pregătească și să vină la pupitru.

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 17 octombrie 2017, 16:12
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro