Plen
Ședința Camerei Deputaților din 8 mai 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.69/18-05-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-11-2018
07-11-2018
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 08-05-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 8 mai 2007

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

 

Ședința a început la ora 8,50.

Lucrările au fost conduse de domnul Lucian Augustin Bolcaș, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Gheorghe Albu și Ioan Munteanu, secretari.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Stimați colegi,

declar deschise lucrările ședinței Camerei Deputaților.

Începem cu sesiunea destinată declarațiilor politice.

 
Dumitru Bentu - declarație politică intitulată 322;

Din partea grupului parlamentar al PSD, dați-mi voie să citesc lista: Mihai Apostolache, Dumitru Bentu, Manuela Mitrea, Mihai Dumitru, Vasile Mocanu, Mirela Adomnicăi, Emil Radu Moldovan, Mihaela Rusu, Costică Macaleți, Ion Stan, Aurel Gubandru, Alecsandru Știucă, Filip Georgescu, Constantin Tămagă, Monalisa Găleteanu, Minodora Cliveti, Ion Călin, Florin Iordache, Gheorghe Chiper, Vasile Soporan, Ion Dumitru, Nicolae Bădălău, Aurel Olăroiu, Vasile Pușcaș, Cătălin Matei, Doina Drețcanu, Răzvan Bobeanu, Valeriu Zgonea.

Vă rog. Singurul prezent.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Am intitulat declarația politică de astăzi: "322".

Atacurile președintelui "tuturor românilor" la adresa parlamentarilor care au cutezat să-l suspende pentru încălcarea Constituției continuă furibund și patologic. Din respect pentru colegii deputați și senatori, nu mai reproduc aprecierile cu care ne "onorează" distinsul suspendat, ci vom căuta să îl edifică asupra celor ce îi disprețuiește cu atâta patimă.

Este adevărat că votul, fiind secret, nu știm exact nominal, cum au votat componenții grupurilor parlamentare care au susținut demersul strict constituțional: PSD, PRM, PNL, UDMR și PC. Știm însă cu rigoare că în ansamblul grupurilor respective se regăsesc: 4 academicieni, 64 de doctori în științe, 34 de doctoranzi, 19 profesori universitari, 68 de juriști, 62 de economiști, 20 de medici, 107 ingineri, 7 sociologi, 10 licențiați în istorie, 12 licențiați în filologie, 10 licențiați în filosofie, 6 licențiați în matematică. Adăugați alte profesii și specializări la fel de nobile: medici veterinari, ofițeri, actori, arhitecți, teologi, psihologi, pictori, proiectanți și chiar navigatori.

Mulți dintre domniile lor sunt autorii unor valoroase cărți de specialitate, de cursuri universitare, de articole științifice, lucru irelevant pentru dumneavoastră, domnule Traian Băsescu, întrucât, în prodigioasa activitate, nu ați scris altceva decât rapoarte, indiferent de destinatar.

Ca parlamentari, unii dintre decidenții suspendării conduc comisii de specialitate ale celor două Camere, au elaborat sute de acte normative, reprezintă Parlamentul României în diferite foruri internaționale. Iarăși nu e semnificativ, întrucât nu au făcut sluj în fața pretenției dumneavoastră de "conducător unic și gânditor fără pereche."

Între acești oameni demni se află cei 322 care au avut blasfemica inițiativă, în viziunea dumneavoastră, de a vă suspenda. În comparație cu ei, admirați-vă schelălăiacii, care, la mitingurile de susținere, urcă pe scenă transfigurați de ridicolul în care îi târâți și, aidoma unor soprane de coloratură la sfârșitul carierei, cântă și dansează absolut grotesc în fața unui public amator de spectacole subvenționate. Revedeți, în acest sens, figura jalnică a domnului Valeriu Stoica, monument al jenei și al penibilului.

Pentru lupta încrâncenată și gratuită cu Parlamentul, cu Guvernul, cu partidele politice, toate instituții autentice ale democrației, pentru invectivele aduse celor care nu gândesc și acționează ca dumneavoastră, ar trebui să fiți acuzat și pentru rele tratamente aplicate poporului.

Spunea Jerome K. Jerome, în mod sigur, un nume care nu vă spune nimic: "Când ești tânăr, te străduiești să obții tot ce îți dorești. Mai târziu, te mărginești să dorești ceea ce poți obține".

E târziu și nu mai sunteți tânăr, domnule Traian Băsescu!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Valeriu Victor Boeriu - declarație politică - întrebare: Arbitru imprevizibil?;

Grupul parlamentar PNL, dacă este prezent cineva? Vă rog.

 

Domnul Valeriu Victor Boeriu:

Vă mulțumesc.

Declarația mea politică de astăzi are ca titlu o întrebare, și anume: "Arbitru imprevizibil?"

Un cetățean, un politician, mai ales, care respectă Constituția, legile, care respectă instituțiile statului democratic, care se raportează la valori și respectă principii, este un om previzibil. Traian Băsescu este imprevizibil. Atât de imprevizibil încât s-a surprins chiar și pe el însuși cu amenințarea demisiei "în cinci minute".

După ce a reflectat și și-a dat seama că, așa cum iarna nu-i ca vara, nici demisia nu-i ca suspendarea, s-a răzgândit. Apoi, împreună cu susținătorii tradiționali și cei de conjunctură, a început să abată atenția cetățenilor de la adevăratele cauze ale suspendării, acreditând ideea că, prin activitatea sa în interesul cetățenilor, președintele a deranjat corupții, comuniștii și infractorii din Parlament. Este greu, totuși, de crezut că există în Parlament 322 de corupți, comuniști și infractori.

A fi imprevizibil poate fi o calitate în artă, sport sau la jocul de cărți. Nu cred însă ca un președinte care trebuie să fie arbitru poate fi imprevizibil. Arbitrul trebuie să fie întotdeauna previzibil, pentru că acționează conform unui regulament, veghează la respectarea regulilor de către jucători.

Oare asta s-a întâmplat în ultimii doi ani? 322 de parlamentari consideră că nu.

Este adevărat că acești 322 de parlamentari n-au fost ajutați de verdictul Curții Constituționale, care a fost unul ambiguu, semănând cu răspunsul blatistului în tren, când, întrebat fiind dacă are bilet, răspunde cu "nu prea am". Cam tot așa, și Curtea Constituțională spune că Traian Băsescu a încălcat Constituția, dar nu prea.

Pentru ca suspendare să se transforme sau nu în demitere, urmează ca cetățenii cu drept de vot să-și spună cuvântul în 19 mai. Sper ca referendumul să se bucure de o bună prezență și să fie validat, în caz contrar, partida având un rezultat nul.

Nu cred că România mai are timp pentru eventuale prelungiri sau chiar lovituri de departajare de la 11 metri. Este de datoria noastră, a celor implicați în politică, să mobilizăm cetățenii la vot. Votul este un drept cetățenesc, dar și o datorie în situații de criză politică.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Ștefan Baban - declarație politică: Primele și ultimele patru luni...;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat? Nu este prezent nimeni.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul deputat Baban Ștefan.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Primele și ultimele patru luni..."

S-au împlinit patru luni de când țara noastră a devenit membru al Uniunii Europene. Este cazul să facem o analiză pertinentă a evenimentelor care s-au scurs într-o perioadă atât de scurtă? E timp deja pentru concluzii sau suntem cârcotași și despicăm firul în patru?

Ca să începem analiza, trebuie să facem apel la evenimentele petrecute în această perioadă, dar și la pronosticurile pline de optimism sau pesimism făcute la începutul anului 2007. Începând de la avantajele imediate conferite de aderare, cum ar fi intrările masive de capital și călătoriile în spațiul comunitar doar cu buletinul, și terminând cu problemele cauzate de eliminarea taxelor vamale și exodul forței de muncă, toate acestea făceau ca aderarea României să fie privită cu suspiciune de marea majoritate a cetățenilor acestei țări.

Ce s-a adeverit din toate aceste premoniții? Aproape nimic: pentru că nu a avut loc niciun șoc, nici economic, nici în alte domenii. Intrarea în vigoare a reglementărilor comunitare, participarea demnitarilor acestei țări la summit-uri și întâlniri oficiale cu ceilalți membri comunitari, contactele economice și sociale care au avut și au loc, sunt semne de normalitate pentru integrarea în familia europeană, necreând niciun fel de panică sau euforie, România urmând să străbată, încetul cu încetul, fiecare etapă a acestui proces.

E bine că nu se forțează lucrurile și nu se încearcă să se sară peste etape, deoarece schimbările totale, radicale, care se produc într-o perioadă de timp foarte scurtă, au ca rezultat doar dezechilibre, stări de spirit tensionate, nemulțumiri ale propriilor cetățeni, care pot degenera de cele mai multe ori în puternice mișcări sociale. Ceea ce nu este bine este faptul că, după perioada de preaderare, când toți au muncit la capacitatea maximă, acum au încetinit, evident, "turația motoarelor" și, ca urmare, este sesizabilă delăsarea României pe toate planurile.

Ar trebui să fim foarte atenți la ceea ce facem, mai ales că au început să fie evidente problemele pe care le are țara noastră. Și aici mă refer în special la faptul că, deși după 1 ianuarie 2007 ne plătim conștiincios obligațiile ce ne revin în urma aderării și că beneficiem de importante fonduri nerambursabile, nu avem până în acest moment definitivată o strategie națională postaderare.

Degeaba visăm și dorim să atingem standardele țărilor membre europene, degeaba avem bani pe care trebuie să-i cheltuim fără să-i înapoiem, nimic nu poate fi făcut fără implicarea activă a autorităților, care sunt obligate, în cel mai scurt timp, să definitiveze această strategie și apoi să o aplice, deoarece ne putem trezi la un moment dat că nu mai beneficiem de acești bani, dar și că suntem codașii Europei. Iar vina nu ne aparține decât nouă.

Putem spune, nu cu multă mândrie, că cele patru luni care au trecut de la aderarea României la Uniunea Europeană au fost marcate de încetiniri, de leneviri, mai pe românește, de delăsare și debandadă și chiar de o stare de automulțumire, mult prea devreme instalată în rândul guvernanților. În loc ca acest timp care a trecut de la integrare să fie marcat de o intensificare, fără precedent, a acțiunilor rezultate din angajamentele asumate la negocieri, s-au pierdut patru luni în discuții interminabile și răzbunări politice, ca să nu mai spunem de mahalaua pe care o reprezintă scena politică a României în anul 2007.

Cineva va trebui să răspundă pentru aceste întârzieri cauzatoare de pierderi importante în toate domeniile din România, astfel că este vremea să lăsăm la o parte luptele fratricide și să punem mai presus timpul și resursele, în numele interesului național, interes care situează pe prim planu trecerea la fructificarea avantajelor statutului de membru al Uniunii Europene. Nu ne mai putem permite relaxări și păsuiri, ca cele din ultimele patru luni.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Becsek-Garda Dezso-Kálmán - referire la infracțiuni grave ale mafiei lemnului;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu. Vă rog să poftiți la microfon.

 

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Funcționarii publici din cadrul ministerelor, de multe ori, sunt generatorii actelor de corupție. Prin legăturile pe care le au, de multe ori, pot acoperi și ei, fără știrea miniștrilor, faptele de corupție.

Astfel, direcția de control din cadrul Direcției generale de control silvic și cinegetic din cadrul Ministerului Agriculturii și al Dezvoltării Rurale și Inspectoratul general de poliție din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative acoperă infracțiunile cele mai grave ale mafiei lemnului.

M-aș referi în primul rând la cazul domnului Zerkulo Ladislau, care a prejudiciat timp de un deceniu atât fondul forestier de stat, cât și cel privat.

Comandantul de poliție al inspectoratului din județul Harghita mi-a cerut date privind infracțiunile șefului de pază de la Direcția silvică Harghita.

În intervenția mea din 19 septembrie 2006, am făcut referire la mușamalizarea lipsurilor din Cantonul Fagul Înalt și totodată am specificat și valoarea infracțiunii. Am amintit și despre prejudiciul adus statului în Cantonul nr. 3 de la Dealul Nou, din cadrul fostului Ocol de stat Gheorgheni, cu complicitatea șefului de district Incze Jozsef, și de lipsa nejustificată a peste 800 m3 de material lemnos la Ocolul silvic de stat Tulgheș, în Culmea Tătarului Lükkenő.

În declarația mea politică din data de 13 februarie 2007, am prezentat ilegalitățile domniei sale în zona Rostoroz, pădure aparținând comunei Voșlobeni. Iar la data de 20 februarie 2007, în intervenția mea, am descris modul cum au fost transformate din infracțiuni în contravenții acte prin care s-a distrus fondul forestier național.

De ce am făcut referire la aceste cazuri mușamalizate? Pentru că, în ultima vreme, la întrebările mele adresate domnului ministru Traian Decebal Remeș am solicitat reverificarea autorilor infracțiunilor din zona Alsoerdő, dirijați de personalul silvic de stat și mușamalizați de către directorii Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva.

Cu toate acestea, Raportul nr. 4181 C.S. din 17. 11.2003 al Gărzii Naționale de Mediu a constatat sustragerea ilegală și întocmirea actelor de punere în valoare fictive, precum și completarea în fals a documentelor de însoțire pentru 16.662 de m3 de masă lemnoasă, prin care bugetul de stat a fost delapidat cu 17 miliarde de lei, care reprezintă valoarea taxei pe valoarea adăugată și impozitul pe profit.

Cazul a fost mușamalizat de către autorii infracțiunii, prin ascunderea contractului de administrare și pază, după care cei care au semnat aceste contracte erau absolviți de orice răspundere.

În cursul anului 2006, cu mari eforturi, am intrat în posesia contractului amintit și, la data de 17.04.2007, am solicitat de la domnul ministru Decebal Traian Remeș reverificarea cazului și tragerea la răspundere a persoanelor implicate.

Din păcate, între timp am aflat despre ordinul domnului Mircea Vasile, responsabil la direcția de control din cadrul Direcției generale de control silvic și cinegetic, prin care domnia sa a dispus mușamalizarea cazului.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Ionica Constanța Popescu - declarație politică cu titlul Importanța lui Kondyakov în suspendarea și cele 5 minute ale lui Traian Băsescu;

Din nou fac apel la înțelegerea corectă a textelor regulamentului, care face distincție între interpelări și declarații politice.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Ionica Popescu.

 

Doamna Ionica Constanța Popescu:

Bună dimineața.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Am să vorbesc azi despre un subiect des dezbătut de o mare personalitate a României, un Om pe care Dumnezeu l-a ales aseară să vegheze și să ne critice dintr-o altă dimensiune. Așa cum spunea domnul Octavian Paler, a muri înseamnă de fapt "a te muta într-o stea". Îmi cer scuze, Domnule Paler, că nu mă voi ridica la înălțimea scriiturii dumneavoastră.

Dumnezeu să vă odihnească în pace!

Intervenția mea se numește: "Importanța lui Kondyakov în suspendare și cele 5 minute ale lui Traian Băsescu".

"Agenturilii" străine ale lui Ceaușescu se abat asupra țărișoarei noastre deghizate în Kondyakov. Informația a fost devoalată în urmă cu câteva zile de nimeni altul decât președintele suspendat al națiunii, luptătorul luminii în varianta Băsescu.

Frați români, Rusia și-a trimis masonul care să-l distrugă pe super Băse cel grabnic vărsătoriu de sânge de oligarhi. Iar instrumentele pierzaniei luptătorului sunt veșnicii inamici ai domniei sale - la propriu și la figurat - parlamentarii. Acum, 322 la număr. Alții decât slujitorii săi fideli pe care se bazează pentru reinstaurarea "democrației" dictaturii în România.

Ca să vezi!

Suspendarea președintelui României, eveniment unic pe scena politică românească și suficient de rar întâlnit în politica mondială, a stârnit cele mai aprinse patimi. La îndemnul și sub masca ipocrită a unui președinte suspendat, românii au ajuns să se urască unii pe alții.

În anul de grație 2007 și într-o Românie pe care se laudă că a îndreptat-o cu fața spre Vest, domnul Băsescu îndeamnă cetățenii să arunce peste balconul parlamentului 322 de cetățeni români, de parlamentari. În aceeași Românie, președintele amenință 322 de oameni, parlamentari, că după 19 mai le va arăta el cine este stăpânul. Și îi acuză nefondat că practică o așa-zisă "dictatura parlamentară", de care n-am auzit.

Știți ceva? Eu chiar îl cred pe domnul Băsescu atunci când se laudă că domnia sa a îndreptat România cu fața spre Vest. Îl cred, pentru că este clar că a vrut ca România și românii să nu-l vadă când îi/o siluiește cu metode ca-n Est. Cu metode staliniste. Pentru un om care și-a făcut un titlu de glorie din condamnarea comunismului, practicarea metodelor staliniste, totalitare, dictatoriale, este o oroare mai mare decât dispariția flotei României sub mandatul ministrului transporturilor, Traian Băsescu.

Domnul Băsescu învrăjbește românii între ei. Domnul Băsescu întoarce România la începuturile anilor 90, când divorțau oamenii după 20 de ani de căsnicie, pentru că unii țineau cu Iliescu și alții cu Ion Rațiu, când prieteni de o viață își spuneau vorbe grele și își întorceau spatele pentru totdeauna, fiindcă nu împărtășeau aceleași simpatii politice. Parlamentarii, între ei chiar, au ajuns să-și spună vorbe grele, iar cei din afara sferei 322 fac declarații politice din care transpare superioritatea și vădita scârbă față de cei țintuiți cu arătătorul de salvatorul neamului românesc, Traian Băsescu.

Președintele suspendat folosește toate tipurile de manipulare cuprinse în cărțile tematice. Se folosește de angoasele românilor săraci, de teribilismul unora dintre tineri, spune ce vrea să audă orice om, și nu ceea ce trebuie să spună și să facă, și, nu în ultimul rând, folosește metoda: "spune despre mă-sa că e (îmi cer scuze) curvă, că, până se străduiește el să demonstreze că nu este așa, timpul a trecut, tu ai câștigat și oamenii oricum nu mai au timp să-l asculte pe celălalt spunând ceva despre mama lui".

Cea mai recentă găselniță a președintelui suspendat este aversiunea unora dintre români față de ruși. Uitând de Pușkin și Esenin, unii români își mai amintesc doar de armata roșie ocupantă. Traian Băsescu a găsit țapul ispășitor al suspendării sale, idolul căruia i-au făcut chip cioplit și la care s-au închinat cei 322 de "iresponsabili" în preziua sacrificării mielului Traian.

Pe jumătate mâncat de lup, mielul Traian a făcut o ultimă sforțare și a arătat spre Kondyakov. Care Kondyakov? Cum care? Cel cu care s-au întâlnit masonii și cu diavolul de Tăriceanu ca să pună la cale suspendarea executată de cei 322, care, nu uitați, trebuie aruncați peste balcon.

Ieri, președintele suspendat ne-a spus că, de fapt, "Kondyakov e prea mic", pentru ca să-i fi putut crea dânsului probleme. Cine l-o mai fi auzit în vacarmul stârnit printre românii prea puțin iubitori de ruși? Mai nimeni. Cine-și mai amintește că azi președintele spune un lucru pe care ulterior îl retractează? Aproape nimeni.

De fapt, importanța lui Kondyakov în suspendarea lui Traian Băsescu are aceeași valoare ca cele 5 minute pe care și le-a acordat președintele ca să-și strângă operele de pe biroul de la Cotroceni și să se ducă în vila din Mihăileanu pentru o lună de pauză. Are aceeași valoare pe care a avut-o cuvântul său privind cele 5 minute. Adică nici una!

O cacealma după alta, o minciună după alta. Asta este tot ce ne-a servit președintele suspendat, pe vremea când Kondyakov încă nu se ivise la hotarele țării, pe vremea când președintele jucător exersa cacealmaua în cabinetele Palatului Cotroceni. Când asta n-a mai ținut, pac cu Kondyakov la Războiu'.

Am o veste pentru domnul Băsescu: "Cine seamănă vânt, culege furtună".

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, doamnă deputat.

 
Aledin Amet - intervenție cu tema La realizarea performanțelor sportului constănțean au contribuit și etnici tătari;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale? Vă rog.

 

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineața, stimați colegi.

"La realizarea performanțelor sportului constănțean au contribuit și etnici tătari"

Indiscutabil, sportul a devenit un fenomen social. Indiscutabil, sportul implică, în spiritul corect al competiției, investițiile materiale necesare. Pentru a se ajunge, însă, la marea performanță, este nevoie și de profesioniști, oameni capabili să obțină succese.

Se cunoaște faptul că, în ultimii ani, echipele constănțene și-au propus să ajungă în elita sportului românesc. Cel puțin la disciplinele handbal și volei, exemplele sunt edificatoare, echipele masculine cucerind, anul acesta, titlurile naționale. Este meritul sportivilor, este meritul sponsorilor, pentru faptul că au asigurat bugete corespunzătoare, este meritul celor care au organizat, într-un mod corect, aspectele administrative, este meritul antrenorilor.

Pe banca tehnică a echipei H.C.M. Constanța, pentru a treia oară în acest an, campioană a României, se află și antrenorul secund Eden Hairi, fost component al acestei echipe. Fostul antrenor principal, Aihan Omer, un nume deja cunoscut în lumea sportului românesc, obține, în prezent, rezultate notabile cu formația U.C.M. Reșița. La conducerea clubului din Constanța se află și directorul Ali Nurhan.

O altă echipă de handbal importantă, fostă participantă în cupele europene, H.C.M. Medgidia, îl are în componență și pe Enis Murtaza.

Echipa de volei masculin a orașului Constanța a obținut, anul acesta, cele mai importante trofee: campionatul României, respectiv Cupa României. Un om care s-a implicat, într-o manieră remarcabilă, aflându-se la conducerea clubului, este și Cadâr Serhan.

Așadar, noi, tătarii, ne putem mândri, și în domeniul sportului, cu personalități remarcabile.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Leonida Lari Iorga - despre perioada tulbure și diversiuni înainte de referendum;

Din partea Grupului de deputați fără apartenență, domnul deputat Mircia Giurgiu sau doamna deputat Leonida Lari.

 

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Domnule președinte,

Am și minutele domnului Giurgiu, ca să luați în vedere. Mulțumesc.

Stimați colegi,

Tristă și tulbure perioadă avem acum, până la referendum. Ai sentimentul că s-au dezlănțuit demonii și se bat la gura unor parlamentari, așa-ziși "creștini", care nu se sfiesc să arunce cuvinte murdare, minciuni gogonate la adresa oponenților.

Anume, în astfel de momente tulburi se pot face tot felul de diversiuni, se pot infiltra și în structurile de vârf ale țării figuri ciudate, ca să nu zic agenți străini.

Hai să luăm chiar și cazul Aleksandr Kondyakov. Care nu e chiar atât de simplu precum se pare. Secretar al Marii Loji Masonice a Rusiei, prin firma sa de consultanță politică, Novokom, avându-i drept clienți pe Vladimir Putin și pe Vladimir Voronin.

Cu ce "nonșalanță nevinovată" spune Aleksandr Kondyakov că e gata să comunice cu toate persoanele care vor relații româno-ruse bune. Păi, și eu fac parte dintre acele persoane care vor relații bune cu toți vecinii, mai cu seamă că am tradus cu drag din marea poezie rusă.

Dar se pune întrebarea: cu ce preț, aceste relații, atât de bune? Ce ne facem, când Federația Rusă nici până acum nu și-a respectat angajamentele de la Istanbul și Armata a 14-a stă în coasta Republicii Moldova? Când Federația Rusă nu ne-a întors tezaurul?

Ce ne facem, când unii conducători ai noștri comunică într-un mod enigmatic, misterios, cu acest Kondyakov, făcând situația din țară și mai tulbure?

Eu cunosc prea bine metodele KGB-ului de a se infiltra undeva și cu ceva, pentru a destabiliza situații într-o țară sau alta din cele vecine. Mai deunăzi, în Estonia, știm ce s-a întâmplat. Acum, în România, vedem ce se întâmplă.

Da... E clară cooperarea între reprezentanții mastodontului din Est și vânduții autohtoni!

Declara mai ieri Cosmin Gușă că Rusia, pentru el, este a doua sa patrie. Să fi trăit Cosmin Gușă măcar câțiva ani, sau măcar câteva săptămâni în Basarabia, să fi văzut cum erau torturați românii basarabeni, ba, chiar uciși pentru ideile lor, pentru lupta inegală cu acest mastodont din Est, în apărarea unor drepturi elementare: limbă română, grafie latină, istorie a românilor, însemne naționale! Să fi văzut Cosmin Gușă și alții ca dânsul masacrul din Transnistria, unde tinerii noștri au luptat pe viață și pe moarte, apărând nu numai hotarele Republicii Moldova, ci și ale Țării-mamă, România!

Să ne reamintim...

Prin decembrie 1989, cine dintre politicienii marcanți ai României au pomenit măcar o vorbuliță în ce privește Pactul Molotov-Ribbentrop și actul adițional la acest pact? Nu prea am auzit, (chiar m-am interesat), nu prea se cunosc asemenea chestiuni.

În Parlamentul URSS, chiar în sânul Imperiului Sovietic, noi, românii basarabeni, am vorbit despre acest pact! Eu, personal, am vorbit despre rapturile teritoriale săvârșite de Imperiul Sovietic împotriva României, încălcând Constituția lor cea mai reacționară, stalinistă, din 1936!

Dar să ne întoarcem la "misteriosul" tovarăș Kondyakov. Nu vi se pare că, iar, și pentru a nu știu câta oară, vânduții autohtoni bat palma cu "matușka Rusia" peste capetele noastre de oameni chinuiți, de oameni care cunosc ce-i suferința.

După Gușă nu a fost destul, că mai vine altul - domnul Ludovic Orban, care se plânge că, vedeți dumneavoastră, președintele Traian Băsescu ne-a stricat relațiile bune cu Rusia. Și "deștepții noștri" ce vor acum? Să le îmbunătățească, aceste relații, la Palatul Victoria, împreună cu omul serviciilor secrete rusești, Aleksandr Kondyakov, oferind suspendarea președintelui Băsescu, care nu miroase a petrol. Eu aș zice că miroase, de pe acum, a praf de pușcă și a sânge.

Dar să avem în vedere faptul, că Traian Băsescu este primul președinte al României de după 1989, care a spus clar și răspicat: orientarea politicii externe a României către structurile euro-atlantice, independența energetică față de Federația Rusă, aducerea la cunoștință la Casa Albă, Comisiei Europeane, Parlamentului European a intereselor românilor de peste Prut.

Or, coaliția roșie actuală, care bântuie în România de azi, care ne face zilele negre, deși este roșie, o astfel de coaliție ne-o amintim că a existat și pe vremea tovarășului Mihail Gorbaciov, când a fost suspendat, izolat la o vilă din Crimeea. Dar domnul Boris Elțîn - și nu-i zic tovarăș - a fost un om demn, curajos, Dumnezeu să-l ierte! a apărat drepturile președintelui său, și l-a reîntors în scaun, l-a reîntors la locul care i se cuvenea, pentru că a fost ales de popor.

Acum, din păcate, aliatul domnului Băsescu, din Alianța D.A., premierul Călin Popescu-Tăriceanu, nu are nici demnitatea, și nici curajul necesar. Dimpotrivă, a dat mâna cu factorii destabilizatori ai țării - Ion Iliescu, artizanul din umbră al puciului, și cu pupila sa, la care gura vorbește fără dânsul - C.V. Tudor, dimpreună cu toate mătrăgunile din jurul lor.

Spunea o buruiană din astea, că eu, cică, am fost dată afară din P.R.M. Eu am plecat de la P.R.M. Eu, niciodată, de nimeni, nu pot fi dată afară! Am plecat din cauza liniei politice pe care o luase P.R.M.-ul în 2005. Și, dacă vă mai interesează niște fapte, C.V. Tudor l-a rugat pe Ilie Ilașcu să mă recheme înapoi, de patru ori. Și eu am zis: nu. Și, iată de ce am zis, nu! în 2005, la Sankt-Petersburg, în mai, s-au întâlnit reprezentanții tuturor țărilor care au participat la al doilea război mondial. din partea României, a fost trimis C.V. Tudor. Iată, dragii mei, ce s-a întâmplat atunci: reprezentanții țărilor baltice, ai Gruziei, ai Armeniei și ale altor foste colonii sovietice, au venit cu texte serioase în ce privește Pactul Molotov-Ribbentrop și consecințele sale dezastruoase în unele din fostele colonii sovietice. Și am în vedere Republica Moldova, Armenia, Gruzia, Azerbaigian.

Ce a spus domnul Corneliu Vadim Tudor la Sankt-Petersburg? Am aflat astea abia la Congresul P.R.M. din 19 noiembrie a aceluiași an, 2005. Dar hai să vorbesc pe tonul lui, cu aplomb: "și am fost la Sankt-Petersburg și, când i-am văzut pe generalii ruși cu piepturile împlătoșate de medalii pentru marile lor fapte eroice din al doilea război mondial, mi s-a umplut sufletul de încântare!" Iată cum a reprezentat România C.V. Tudor, căzând într-o euforie pro-sovietică, pro-rusească, nepomenind măcar un cuvânt de Pactul Molotov-Ribbentrop, care are consecințe grave în Republica Moldova, în nordul Bucovinei și Ținutul Herța.

Da, mare încântare trebuie să fi avut C.V. Tudor, lăudând generalii ruși care ne-au hăcuit țara, răpindu-i Basarabia și Bucovina. Iată, atunci am plecat și din congres și din partid, și dusă am fost!

Mi-am dat seama cu cine am de-a face, abia atunci după zeci de ani de luptă și suferință.

Sintagma România Mare e o acoperire doar, odată ce, tot același C.V. Tudor, în scrisoarea către evrei, în avântul său febril de a fi președintele României, a renunțat și la Basarabia și la Bucovina. Da, să știe toți, eu am plecat de bună-voie și nesilită de nimeni de la PRM. Și n-am voit să mă mai întorc, să stau împreună cu toate mătrăgunele.

Tocmai de aceea, C.V. Tudor, împreună cu buruiana sa, au aruncat mormane de noroi peste mine, fără măcar să cugete un pic, cum aș putea să fiu eu deputat KGB, când kaghebiștii mi-au ucis fratele, mi-au împușcat în geamuri două nopți la rând, mi-au terorizat copiii. Aceleași tone de noroi le varsă aceste persoane, ca să nu zic mai rău, (mie nu-mi place să jignesc pe cineva, pentru că, într-adevăr, sunt creștină), și asupra adevăraților patrioți ai acestei țări, printre care și președintele Traian Băsescu.

Nu-l cunosc personal pe acest om, repet, nu am vorbit niciodată cu dânsul, dar văd buna-credință a sa față de poporul român. Și nu mă lasă conștiința să urmez o cale ușoară, liniștită, și să votez în haită!

Nu pot când văd ca bună-ziua cine este hăituit - președintele României, Traian Băsescu.

În încheiere, vreau să mulțumesc tinerilor de la P.N.Ț.-C.D. care-l sprijină pe domnul președinte Traian Băsescu și se impun tot mai mult, împotrivindu-se liniei politice enigmatice a domnului deputat Aurelian Pavelescu.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Doamna deputat, ați depășit cu trei minute minutele alocate în totalitate deputaților independenți.

 
   

Doamna Leonida Lari-Iorga (din sală):

E bine că nu m-ați oprit.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Nu. Am constatat.

 
Mihai Dumitriu - declarație politică intitulată Suspendatul se dorește stăpân;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., cine dorește? Vă rog. Foarte mulți colegi au depus în scris și e inutil să citesc lista. Vă rog.

 

Domnul Mihai Dumitriu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Suspendatul se dorește stăpân".

Traian Băsescu s-a schimbat. E obsedat de putere. România merită mai mult.

Interviurile, mai mult decât amabile, luate de presa mogulilor, care sunt de partea Binelui, a Partidului Democrat, în devenire partid prezidențial, discursurile la mitinguri, în spatele cărora se ghicesc banii grupurilor de interese protejate de Cotroceni, conturează deja ce așteaptă Traian Băsescu de la referendumul din 19 mai 2007.

Citez din discursurile cetățeanului Băsescu, președinte suspendat: "Au crezut că ei sunt stăpânii, iar acum au făcut greșeala enormă să le creeze românilor șansa de a le arăta cine este adevăratul stăpân al României".

De asemenea, în Spania afirma: "În țară nu este o confruntare între persoane, ci una teribilă, pe care o vor tranșa românii pe 19 mai, când vor alege între o Românie condusă de așa-numita oligarhie a tranziției și o Românie condusă de oameni ca: Anca Boagiu, Monica Macovei, Vasile Blaga și ultimul pe lisă eu, Traian Băsescu". Completez: oligarhia PD-PLD.

Băsescu afirma odinioară: "sunt perfect, doamnă!" aceste declarații confirmă cele spuse la început și reflectă paranoia puterii personale a lui Traian Băsescu.

Stimați colegi,

Într-o societate capitalist-europeană, ca aceea pentru care zice domnul Băsescu că militează, la întrebarea "cine este acest adevărat stăpân al țării?", Traian Băsescu ar răspunde cabotin, pe un ton patetic: "poporul!"

Nicidecum, dragi colegi. În regimul comunist, poporul era "stăpânul României", pentru că atunci se vorbea de bun al întregului popor, de avutul obștesc, de conducere democratică, de armata poporului, de Marea Adunare Națională.

Dar, în actualele condiții socio-economice și politice din România, integrată în Europa, să afirmi că referendumul din 19 mai probează calitatea de stăpân al poporului român este o nerușinare, este o minciună comunistoidă, cu atât mai mult cu cât întregul sistem de gândire al domnului Băsescu e bazat pe conceptul stăpân-sclav.

Visându-se un lider regional, el, președintele suspendat, e stăpânul României.

Discursurile paranoide, cu tendințe autocrate și sloganuri imbecalizate de tip mussolian ale lui Traian Băsescu, prin care atacă democrația din România, clasa politică, Parlamentul, partidele politice, din nefericire, sunt încurajate de anumite o.n.g.-uri, de anumiți intelectuali și de o parte a electoratului, chiar dacă ele sunt împotriva interesului național.

În cuvântările lui Traian Băsescu n-am găsit nimic care să ne dea speranța că revenirea sa la Cotroceni va aduce României normalitate democratică, stabilitate, de care are nevoie România pentru a se integra efectiv în Uniunea Europeană, speranța de a deveni un adevărat politician.

Stimați colegi,

Traian Băsescu vede în Referendum un moment prin care poporul - nu electoratul! - îi va da un mandat pentru a realiza ceea ce n-a reușit să facă în cei doi ani de președinție: să devină un președinte- jucător și mai feroce, așa cum și-a dorit, un Benito Mussolini al României; să purceadă la lichidarea întregii clase politice - excepție, P.D. și P.L.D., așa cum a făcut Carol al II-lea în 1938, - instaurând "dictatura"; să pună capăt oligarhilor - firește, celor care îi sunt dușmani, cei care îi sunt amici protejați la D.N.A, sub domnia Monicăi Macovei, și care-i finanțează campania electorală, se vor îmbogăți și mai tare; să distrugă mogulii media - evident, pe cei care au spus că e un om ca toți oamenii, și nu salvatorul neamului; să convoace în fiecare lună un referendum, de la cel pentru vot uninominal până la reducerea Parlamentului la o singură Cameră, un fel de Marea Adunare Națională.

O eventuală victorie a lui Traian Băsescu în referendumul organizat pentru demitere nu rezolvă criza, atât timp cât șeful statului este într-un conflict ireconciliabil cu Parlamentul, care este cea mai importantă instituție democratică din România.

Realitatea existentă deja în România: o anume majoritate în Parlament, un Guvern care administrează țara, o clasă politică deja în exercițiu, o Constituție care garantează drepturile și libertățile fundamenale, nu îi va permite lui Traian Băsescu transpunerea în practică a angajamentelor din discursurile sale, decât numai printr-o eventuală lovitură de stat, unind pe Lenin cu Hitler.

Stimați colegi,

Singura soluție rațională este demiterea președintelui și organizarea de anticipate pentru șefia statului.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Suspend două minute.

 
   

(Lucrările ședinței au fost suspendate 2 minute.)

 
Grigore Crăciunescu - declarație politică intitulată Am greșit? N-am greșit;

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Reluăm ședința.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul deputat Emilian Frâncu. Vă rog. Da, domnule Crăciunescu, iertați-mă.

Domnul Crăciunescu este pe poziția a doua, domnul Frâncu - ulterior.

Vă rog să mă iertați, dar prezența este aleatorie și înțelegerea colegială există totdeauna.

 

Domnul Grigore Crăciunescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o "Am greșit? N-am greșit."

Președintele Traian Băsescu afirma "Dacă voi fi suspendat, îmi dau demisia în următoarele 5 minute."

Cei care mai credeau că un șef de stat trebuie să țină la onoarea lui, măcar pentru că reprezintă o țară, au suferit o dureroasă deziluzie.

Ce se întâmplă, oare, cu participanții la mitingurile pro-Băsescu? Cum de nu realizează că au fost mințiți? Uită ei că Traian Băsescu a promis că va fi "altfel" decât restul clasei politice, pe care a criticat-o vehement, inclusiv pentru nesinceritate, duplicitate și minciună?

Lozincile sale populiste înseamnă tot atâtea minciuni. Se vede că la mitinguri participă, în majoritate, membrii P.D. și P.L.D., adunați de prin țară, aproape cu disperare. Să fie, oare, apartenența la anumite partide suficientă pentru a accepta și a susține minciunile lui Traian Băsescu?

Tocmai când credeam că în materie de ridicol, domnul președinte suspendat a atins o limită maximă, noua vedetă națională dovedește că în materie de agitație și propagandă nu are egal. Traian Băsescu plimbă microfonul pe scenă ca un star pop care n-a mai avut demult un concert în aer liber. Mai lipsea, la un moment dat, să cânte răcnit, acompaniat de lăutari electronici, răgușit: "Am greșit?! N-am greșit! Am greșit?! N-am greșit! Of, și nu pot negocia, of, viața mea..." Din mulțime, Elena Gură de Aur vestește a doua venire a lui Băsescu...

Vorbește de ura pe care unii o nutresc față de el, dar nu face altceva decât să instige la ură împotriva parlamentarilor "mandatați" de oligarhi să-l suspende. Se așează în genunchi în fața "poporului", declarând că e servitorul celui ce-și spune cu mândrie că e român. Îi dau două exemple: Corneliu Vadim Tudor și Gigi Becali, care se bat cu pumnul în piept, de zece ori pe zi, că ei sunt cei mai români dintre români. E gata domnul Traian Băsescu să le servească micul dejun?

"Vă iubesc, români! Vă iubesc pe toți!" Numai un ins obsedat de sine însuși poate să declare zbierând asemenea potență afectivă. De altfel, întreaga relație înjghebată de Băsescu cu mulțimea are o nuanță erotică... După ce invoca iubirea pentru toți, domnul președinte suspendat se transformă în ... amantul națiunii: "Voi simți din timp când n-o să mă mai vrei!... Dar acum știu că mă vrei!..."

Cine se agață cu disperare de scaun? 322 de parlamentari care au votat intrarea în normalitate, sau îngerul democrat, care nu știe ce să mai inventeze pentru a primi o ștampilă în plus la referendum?

Nu poți să argumentezi logic că tu ai rămas fidel promisiunilor din campanie, din moment ce tu ți-ai aruncat peste bord coechipierii. A hotărî în grup și apoi a-ți asuma singur greul îndeplinirii nu ține de un cavalerism real, ci de un donquijotism desuet.

În loc să-și asume învățămintele suspendării, Traian Băsescu acuză faptul că suspendarea este doar un punct din programul de eliminare a "marelui politician", unicul cunoscător al intereselor națiunii și că, odată revenit la Cotroceni, va rezolva cu acești parlamentari ticăloșiți care au votat împotriva sa.

De ce ar fi "mai legitimă" o minoritate de 108 parlamentari - 109, cu domnul căpitan la cârmă -, decât majoritatea de 322?

Asistăm la ridicarea demagogiei la rang de artă, perfecționată de o mână de oameni care înfierează niște legendare grupuri de interese, constituind ei înșiși nimic altceva decât... tot un grup de interese. Parcă le-a dispărut complet uzul rațiunii, de dragul unui singur om, care nu face altceva decât să vadă paiul din ochii altora, ignorând bârna reală din propriii ochi.

Pentru interese personale și de grup, aceste persoane calcă în picioare democrația, în timp ce au redus întreaga limbă românească la acest cuvânt. Faptul că îndreaptă țara, pe care susțin că o iubesc și o apără, spre dezastru și anarhie, prin demagogie și amatorism politic, nu îi impresionează câtuși de puțin. Însă ceea ce impresionează la culme este soarta martirului sacrificat pe altarul interesului de oligarhii tranziției.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Costache Mircea - declarație politică intitulată Mafioții au confiscat lupta anticorupție în România sau Parlamentarul Băsescu - cocoșatul vertical sau Traian Băsescu - noul războinic al minciunii;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat? Nu este prezent nimeni.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare?

Domnul deputat, vă rog.

 

Domnul Costache Mircea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Înainte de a-mi începe intervenția, nu pot să-mi reprim câteva cuvinte referitoare la aserțiunile unei colege deputat. Și constat că problema unora dintre români nu este lipsa inteligenței, a talentului, ci lipsa caracterului. Însuși dascălul național Nicolae Iorga constata, cu amărăciune, că boala cea mai gravă care macină societatea românească este lipsa caracterelor. Lucru, după cum se vede, perfect valabil și în zilele noastre.

Revelațiile nocturne ale unei doamne deputat dovedesc, cu asupra de măsură, această tristă realitate: când ne spune că i-au trebuit zeci de ani să se convingă că domnul Corneliu Vadim Tudor nu este patriot, în timp ce, pentru a pricepe că noul stăpân, Traian Băsescu, este un mare patriot, i-au trebuit doar câteva secunde. Încurcate mai sunt căile românismului la început de secol XXI și de mileniu III creștin!

Să revin, însă, la subiectul fierbinte al zilei și las la îndemâna auditoriului, a celor interesați, să aleagă unul dintre titlurile pentru ceea ce urmează să spun: "mafioții au confiscat lupta anticorupție în România", "parlamentarul Băsescu - cocoșatul vertical", sau, dacă le place, "Traian Băsescu - noul războinic al minciunii".

Nu-i înțelegem pe partenerii noștri europeni și americani care cunosc mai bine situația din România decât românii înșiși și care sprijină astfel de formule aberante la conducerea societății românești. Să înțelegem că le este indiferent de cine este condusă România, sau că le convine starea de lucruri de la noi și, prin urmare, o încurajează din interes? Dacă există conaționali care s-ar putea simți jigniți de afirmația mea tranșantă, conform căreia străinii, în special marile cancelarii, cunosc mai bine realitățile românești decât cei ce suportă jugul mafiot instaurat la noi după 1989, trebuie să le reamintim că românii percep realitățile din țară, din păcate, preponderent prin intermediul mas-media, și cum instituțiile mas-media românești sunt finanțate din banii negri ai unor oligarhi care și-au construit afacerile, proprietățile și trusturile de presă servind interesele unor grupuri restrânse aflate la putere, mereu la putere, putere care finanțează la rândul ei aceeași presă din bani publici, prin așa-zisa publicitate guvernamentală, care se ridică la multe miliarde de euro, între 1990 și 2007, este lesne de înțeles de ce milioane de telespectatori, radioascultători și cititori de ziare sunt atât de divizate, de ușor de dezbinat și de asmuțit unii împotriva altora, dincolo de realități sociale, de ideologii și de doctrine.

Instituțiile fundamentale ale statului sunt percepute și evaluate mai mult prin filtrul intereselor celor din spatele trusturilor media, decât prin experiența proprie a fiecărui cetățean-cobai al bombardamentului mediatic mafiot.

Așa s-a ajuns la compromiterea Președinției, Guvernului, Parlamentului, Curții Constituționale, Consiliului Superior al Magistraturii, Poliției, administrației locale, Justiției, la grămadă.

Neîncrederea cetățeanului în instituții poate duce la falimentul întregii societăți românești. Figuri sinistre, autointitulate "societate civilă", așa-zișii intelectuali de direcție, mânjiți cu privatizări, sponsorizări și dregătorii, cultivă cu obstinație disoluția statului, subminarea autorității instituțiilor, ajungând cu absurdul până la deturnarea nemulțumirii populare de la hoții tranziției, care au devastat România, la Parlament, în întregul său, deși în rândul parlamentarilor se află mulți oameni corecți, exponenți ai tuturor păturilor sociale, legal aleși de cetățeni și care chiar le apără interesele în forul legislativ. Oameni profund bolnavi de ură și intoleranță, precum Gabriel Liiceanu, sau Horia Patapievici, sau Alina Mungiu, adulatori interesați ai președintelui suspendat, se prefac a nu ști că unul dintre campionii sistemului ticăloșit, întâiul politician ipocrit, fost deputat, deci parlamentar, fost secretar de stat, fost ministru de mai multe ori, fost primar general al Bucureștilor, de două ori, fost președinte al României, din 2004 până în 2007, un om putred de bogat, de corupt și de vicios, este însuși idolul lor, cocoșatul vertical, partener de hoții, de combinații mafiote, de aventuri sentimentale, de beții și de tot felul de năzdrăvănii. Este unul dintre tartorii oligarhilor care au devalizat economia națională - președintele suspendat Traian Băsescu.

De ce spunem noi că străinii, marile cancelarii cunosc mai bine situația din țară decât românii înșiși? Simplu. Pentru că serviciile speciale ale acestora prezintă, cu profesionalismul specific, mult mai fidel adevărul despre societatea românească decât instrumentele de intoxicare și manipulare care sunt televiziunile și ziarele românești.

Și, atunci, cum să înțelegem sprijinul de care se bucură din exterior diferitele ramuri mafiote care nenorocesc de atâția ani România? Chiar așa? Poporul român, sărăcit, tâlhărit și umilit nu mai are prieteni loiali nicăieri în lume? Europenilor le convine să finanțeze asemenea faună vorace și să ocrotească o asemenea cangrenă antidemocratică la început de mileniu III creștin? Le place mascarada antidemocratică a luptei unui descreierat și a acoliților lui, cu Parlamentul, organismul suprem al democrației?

Atunci când majoritatea îi era favorabilă piratului bahic, Parlamentul a fost bun, ca să-și depună el jurământul de învestitură, iar când majoritatea îi este ostilă, din cauza abuzurilor și besmeticelilor lui, principiul democratic al majorității nu mai e bun. Cei 322 de senatori și deputați reprezintă o majoritate covârșitoare.

Păi, bine, domnule președinte suspendat, ca secretar de stat, ca deputat, ca ministru, ca primar general al Bucureștilor, ca președinte al României, în cei 17 ani de jaf și anarhie, v-ați aflat tot timpul în fruntea bucatelor, la cârma dezastrului, devenind putred de bogat și de corupt, și tot dumneata mă faci pe mine oligarh?

Când dădeați afară zeci de mii de muncitori de la c.f.r., când puneați trenuri la dispoziția minerilor, să fie aduși în București, când vindeați sute de vapoare pe nimic, le spuneați celor din opoziția de atunci, hăhăind în stil caracteristic: "ce să vă fac, dacă nu aveți majoritate? Asta e democrația! Aveți dreptate, dar n-aveți majoritate."

Acum, când, în sfârșit, am și eu, odată, majoritate, să suspend oligarhul-șef de la Cotroceni și apoi pe ceilalți oligarhi, că doar s-o mai fi săturat țara de hoți, de zurbagii, acum, majoritatea nu mai e bună? Nu vă mai place democrația? Când ați vandalizat țara, era bun principiul majorității democratice, iar acum e odios? Cum vine asta?

Am auzit că niște naivi aburiți de minciunile și de hăhăiturile dumitale psihodelirante ar fi plantat 322 de țepe într-un parc. S-ar deduce că una dintre țepe îmi aparține mie, eu fiind unul dintre cei 322 care au votat pentru suspendarea, nu à la Saddam, ci doar dintr-o funcție pe care o dezonorează, în mod condamnabil, piratul erotico-etilic.

Dacă-i așa, le spun celor neștiutori că eu nu sunt un oligarh, nici un bogătaș, nici un leneș, nici un hoț, nici un apatrid și nici un petrecăreț chefliu, ca idolul lor. Și le mai spun că țeapa mea o cedez lui Traian Băsescu, să le-o bage undeva oligarhilor săi: lui Berceanu, Videanu, Preda, Stolojan, Flutur, Valeriu Stoica, fiindcă eu nu am mers nici la furat și nici la băut și nici la alte alea cu ei.

Dimpotrivă, mă consider un ales al buzoienilor, un intelectual harnic, cinstit și patriot, scârbit de teatrul penibil la care se pretează parlamentarul Băsescu, cel care nu respectă nicio lege și nici legile bunului simț. Decât să ne tot facă pe noi oligarhi, mai bine ne-ar spune, de la microfonul din piață, de unde au fiicele domniei sale vilele de milioane de euro, de unde au ele sute de mii de euro pentru brevet, pentru operația tatălui lor cel full (din Austria, că în România făcea mătreață), de unde au mafioții PD-ului miliarde de euro, cât valorează mașinile aflate în parcarea din Modrogan, de pe la Sinaia, Predeal, Snagov, Buzău sau de pe oriunde au ei ședințe de birou permanent, urmate musai de baiaramuri cu dans, punând poliția să blocheze accesul auto pentru cetățeni pe unele străzi, să nu care cumva să i se întâmple ceva blondei "Nuți, spaima Constituții".

Până când crede suspendatul că poate el păstra România numai pentru oligarhii lui, pentru Flutur, cel cu dosar la DNA, spaima pădurilor Sucevei, cel care a furat zeci de milioane de euro, stropindu-ne mașinile cu apă chioară contra gripei aviare, pentru un Stolojan, acționarul de la ARLO, șmecherul de la Schlihofer, de la Tofan și de la Megapower, pentru escrocul Valeriu Stoica, ministrul justiției, care a dezincriminat bancruta frauduloasă, care este șeful bandei lichidatorilor de bănci, unul dintre cei mai odioși mafioți ai tranziției?

Cu borfașii ăștia vrea matrozul dezaxat să convingă țara că în doi ani și jumătate de mandat n-a putut lupta cu mafioții și cu corupții, din cauza mea, fiindcă nu l-am lăsat noi sau PRM-ul? Hai sictir!

Cine-l crede, ori este zevzec ori e bătut de Dumnezeu.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnule deputat, vă atenționez pentru rostirea unui cuvânt neparlamentar.

 
Andrian Sirojea Mihei - declarație politică cu titlul Uniți în diversitate și în România;

Domnul deputat Emilian Frâncu, vă rog.

Vă rog, domnilor, să vă înțelegeți între dumneavoastră.

Vă rog, domnul Mihei!

 

Domnul Andrian Sirojea Mihei:

Mulțumesc, domnule președinte.

În primul rând, aș dori să-mi exprim regretul pentru dispariția, dintre noi, a domnului Octavian Paler. Dumnezeu să-l ierte! Și-mi pare rău că nu a apucat să vadă în România acel stat, despre care a spus: "Aștept un stat român ai cărui demnitari, în loc să se laude că anual vin în țară 3 miliarde și jumătate de euro de la românii plecați în străinătate, să se întrebe, tulburați, de ce există din ce în ce mai mulți români care preferă să caute prin gunoaie, pe aiurea, numai să nu rămână acasă."

De aceea, titlul declarației politice pe care o susțin astăzi, "Uniți în diversitate și în România", este cu atât mai însemnat pentru că noi toți, indiferent de ceea ce facem, de ceea ce suntem, de ce convingeri politice avem, trebuie să nu uităm pentru a oferi tinerilor din România ceea ce fiecare părinte își dorește pentru copilul său: o România frumoasă, bună, primitoare și care să-i răsplătească pe măsură pentru istețimea și capacitatea deosebită de care dau dovadă, un loc de unde să nu dorească să plece pentru a-și face un viitor mai bun.

Pe data de 9 mai, europenii celebrează ziua Europei. Este prima oară când și noi, românii, sărbătorim ziua Europei ca membri ai Uniunii Europene, părtași în drept ai familiei europene. Ziua Europei marchează momentul istoric când Robert Schuman, la 9 mai 1950, a susținut o declarație prin care propunea crearea unei înalte autorități, promovarea reconcilierii între Franța și Germania, propunea ca oțelul și cărbunele să fie folosite doar în comun și în scopuri pașnice și avea marele avantaj, ascuns la acea vreme, de a face un nou război franco-german imposibil. Această declarație a condus la fondarea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (C.E.C.O.), moment istoric care a lansat procesul integrării europene. C.E.C.O., prima comunitate europeană a fost condusă de Jean Monnet, considerat unul din părinții fondatori ai Uniunii Europene.

Schuman spunea, în declarația sa, acum 57 de ani, că "Europa nu se va construi dintr-o dată sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizări concrete care vor genera, în primul rând, o solidaritate reală."

Această frază, stimați colegi, aș dori să o privim cu toții mai îndeaproape și să o extrapolăm, aplicând-o țării noastre. 17 ani ne-au dovedit cu prisosință că România nu s-a reconstruit nici dintr-o dată și, din păcate, nu au existat nici planuri continue și coerente pentru a se încerca acest lucru. Este evident că realizările concrete sunt cele necesare pentru a ridica România. Realizările concrete au făcut posibilă integrarea României în Uniunea Europeană la începutul acestui an și tot ele pot determina creșterea nivelului de trai al populației și înfăptuirea obiectivelor națiunii. Realizările concrete, ca țintă, ca scop al tuturor politicienilor, ar trebui, într-adevăr, să genereze solidaritate în vederea atingerii acestora, însă, din păcate, în acest moment, ori aceste posibile realizări sunt slab definite, ori clasa politică a tot privit într-o direcție greșită.

Aș dori, cu această ocazie, să lansez un apel tuturor partidelor politice din România, proaspăt integrată în Uniunea Europeană, să înlăture toate cauzele discordiei și să se unească întru folosirea eficientă a resurselor acestei țări, pentru a crea progres și bunăstare. Aș dori ca niciodată în România interesele politice să nu stea în calea dezvoltării economice și a bunului mers al societății și aș dori ca toți cei care au putere decizională să își fixeze aceste realizări concrete care să constituie pașii pentru o reală creștere a României și pentru obținerea unei coeziuni a clasei politice întru binele politic.

Trebuie să aplicăm motto-ul "Uniți în diversitate" și convingerilor politice din România pentru a obține stabilitatea politică și economică, siguranță și solidaritate, aceste obiective necesitând, în fapt, dorință și implicare a tuturor factorilor din scena politică și economică, precum și o mobilizare a întregii societăți.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc.

 
Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Cine este vinovat?;

Rog Grupul parlamentar al PSD să se înțeleagă cu privire la ultimul vorbitor.

Vă rog, domnule deputat.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o: "Cine este vinovat?"

Mai este doar o săptămână până la atingerea termenului limită pentru depunerea cererilor privind subvenția de 50 de euro la hectar. Din păcate, la Iași, numărul solicitărilor venite din partea fermierilor se plasează sub media pe țară, de 70%. Astfel, dintr-un total de 220 de mii hectare eligibile pentru sistemul de plăți directe, până astăzi au fost depuse cereri pentru o suprafață ceva mai mică de 150 de mii de hectare.

Culmea este că abia acum, în ceasul al 12-lea, autoritățile județene ieșene au primit o adresă din partea ministerului de resort, prin care li se solicită să informeze toți fermierii care dețin mai mult de un hectar de teren pentru ca aceștia să depună o cerere de plată în vederea obținerii fondurilor europene alocate agriculturii. Ce a păzit până acum Ministerul Agriculturii? O astfel de campanie de informare trebuia derulată non-stop, în toate comunele României.

Când este vorba de utilizarea unor fonduri europene consistente pentru binele agriculturii românești, ar trebui să conteze prea puțin faptul că acest minister își tot schimbă miniștrii de resort de la un an la altul.

Încă o dată, vedem că acest domeniu atât de important al economiei naționale este lipsit în totalitate de o strategie de dezvoltare. Este și motivul pentru care, în ultimii doi ani, măsurile luate de vremelnicii miniștri ai agriculturii s-au dovedit mai mereu confuze și contradictorii. Un plan coerent pentru agricultura românească, întocmit de specialiștii adevărați din acest domeniu și girat de toți actorii politici, ar fi dat posibilitatea oricărui ministru de resort să facă măcar câțiva pași în direcția cea bună. Din 2004 însă agricultura românească a mers mai tot timpul înapoi. În scurt timp, ne vom integra în Uniunea Africană, probabil.

În acest ritm de rac, agricultura românească va avea marea neșansă să piardă, să sperăm că doar în acest an, sume extrem de importante dintre cele alocate de Uniunea Europeană. Și este vorba de miliarde de euro!

Cine este vinovat pentru aceste pierderi?

Este trist, acum, când sunt bani pentru agricultură și nu știm să-i cheltuim.

Întreb încă o dată: Cine este vinovat?

Cu circa zece ani în urmă, actualul ministru al agriculturii, Decebal Traian Remeș, conducea Ministerul de Finanțe. "Atunci v-am buzunărit fără milă" a recunoscut acesta recent, într-o întâlnire cu țăranii gălățeni.

Este timpul să le dați țăranilor banii înapoi, domnule ministru!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Programul este până la ora 10,00.

 
Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Ca la noi la nimeni: suspendat numai pe hârtie;

Vă rog, domnule deputat, ați așteptat cu multă răbdare, așa că trebuie răsplătită și tenacitatea.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulțumesc mult, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Mi-am intitulat declarația politică de astăzi: "Ca la noi la nimeni: suspendat numai pe hârtie"

Oriunde în lume și în orice domeniu de activitate, suspendarea cuiva este ca un fel de pedeapsă. O perioadă când acel cineva nu mai beneficiază de avantajele funcției. Când devine un om obișnuit, care se deplasează cu metroul și nu cu mașina de serviciu, care locuiește la el acasă și nu într-o locuință de protocol, care se gândește la propriile greșeli și nu la cum să facă să mai greșească din nou. Suspendarea ar trebui să fie ca un concediu fără plată, nu ca un concediu de odihnă, cu leafa plătită integral, cu beneficii și bonusuri de vacanță.

Acolo unde există o tradiție și o practică instituțională bine consolidate, cel suspendat nu are, în niciun fel, posibilitatea să influențeze luarea unei decizii în ceea ce îl privește. Nu stă de vorbă cu factorii decidenți, nu se lansează în tirade pro domo, nu pune la cale stratageme, nu împroașcă cu noroi și nu inventează scenarii elucubrante, menite să explice vinovăția tuturor și a oricui altcuiva în afară de sine însuși.

Ce constatăm noi, la aproape trei săptămâni de când președintele României a fost suspendat de Parlament, printr-un vot cu o largă majoritate?

Că Traian Băsescu a schimbat doar locul unde i se deschide ușa dimineața, după ce pleacă din aceeași vilă de protocol, unde continuă să locuiască fără chirie. Că folosește cu nonșalanță aproape toată logistica pusă la dispoziție unui președinte în exercițiu, cu toate că nu mai desfășoară activitatea din fișa postului. Că zboară în Spania cu avion al flotilei prezidențiale, însoțit de un întreg alai, în loc să își cumpere un bilet obișnuit, de la o agenție obișnuită. Că își face campanie electorală prin orice mijloace, inclusiv prin utilizarea resurselor administrației publice locale. Că pozează în victimă și că cere mandat de la cei care îl vor susține la referendum, să încerce să distrugă până la capăt sistemul democratic din România. Că insultă și jignește mai mult chiar decât înainte de suspendare.

Este limpede că, asemenea altor instrumente democratice a căror utilizare este lăsată la voia întâmplării, suspendarea a devenit, la noi, un fel de premiu acordat celui care, astfel, își croiește din ea un fel de rampă de relansare. Poate ar trebui să ne gândim, o dată în plus, dacă avem, cu adevărat, nevoie de asemenea experiențe halucinante și dacă nu se impune, de fapt, regândirea instituției prezidențiale, în așa fel încât nici alegerea președintelui și nici demiterea lui să nu mai fie posibile prin spectacole grotești, de factură îndoielnică.

Una din modificările esențiale în Constituția României trebuie să prevadă alegerea președintelui nu prin vot universal, ci prin votul Parlamentului, iar demiterea acestuia să se facă, pe cale de consecință, într-o singură etapă, fără suspendare, tot prin votul Parlamentului.

Nu putem avea un președinte cu prerogative constituționale de înalt funcționar și nimic mai mult, dar care să aibă la fel de multă legitimitate populară cât instituția Parlamentului și tot atâta putere cât Guvernul votat de Parlament.

Trebuie să hotărâm care este locul fiecărei instituții în ecuația puterii la vârf. Altfel, nu va fi niciodată pace sub măslini, iar țara va fi blocată, periodic, de spectacolul unor permanente confruntări, nu pentru putere, ci pentru delimitarea unor teritorii insuficient delimitate în Constituția de acum.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc.

 
Monalisa Gălăteanu - declarație politică: Da, pentru democrație;

Pentru a păstra un echilibru și mai ales o egalitate de șanse, îi dau cuvântul și doamnei deputat Monalisa Găleteanu.

 

Doamna Monalisa Găleteanu:

Îi mulțumesc foarte mult domnului președinte pentru șansa acordată.

Doamnelor și domnilor colegi,

Stimați invitați care participați astăzi la ședința noastră,

Am intitulat declarația politică din această dimineață: "Da, pentru democrație."

Starea de degradare progresivă ce caracterizează România ultimilor doi ani și efectele distructive ale unei guvernări eșuate pot fi remediate dacă, printr-un act deliberativ, în data de 19 mai, poporul român va lua decizia înțeleaptă de a vota schimbarea. Apropiatul referendum popular reprezintă un exercițiu de democrație, prin care poporul suveran este liber să-și aleagă conducătorul și să decidă viitorul țării.

România nu are nevoie de un președinte al cărui principiu, "dezbină și stăpânește", să producă haos și al cărui apetit pentru situațiile conflictuale să transforme scena politică românească într-o arenă perpetuă.

Avem nevoie de stabilitate și echilibru, de acea stare de normalitate, care să ne redea încrederea în noi, în conducătorii țării, în Parlamentul României, ca organ reprezentativ suprem al poporului, și, implicit, în valorile fundamentale ale democrației.

În aceste zile premergătoare referendumului, trebuie să devenim cu toții conștienți de importanța prezenței la urne, de necesitatea exercitării dreptului nostru constituțional de a vota, pentru a nu-i lăsa pe alții să hotărască în locul nostru.

Abraham Lincoln, unul dintre întemeietorii democrației americane, în încercarea de a-și convinge poporul de faptul că alegerile libere sunt de preferat oricărei forme de agresiune, spunea că: "Un buletin de vot este mai puternic chiar decât un glonte."

După aproape 18 ani de la Revoluție, după aproape 18 ani de la victoria prin vărsare de sânge a democrației asupra tiraniei, poporul român este chemat din nou să-și exercite dreptul de a alege calea corectă pentru viitorul țării.

Partidul Social Democrat are încredere în poporul român și în înțelepciunea sa, în maturitatea și în curajul său de a vota "DA" pentru demiterea lui Traian Băsescu, înțelegând prin acest vot un "DA" hotărât pentru viitorul democratic al României, un "DA" care să-i asigure un trai liniștit, prosper și echilibrat, într-o țară europeană, condusă de un președinte onest și integru, care să nu dezbine, ci să unească poporul în jurul său.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
 

Pentru a continua dezbaterile parlamentare, facem o pauză de 15 minute. Reluăm la 10,30.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință)

 
  Lia Ardelean - la 19 mai 2007, românii au de ales între democrație și extremism, între moderație și radicalism;

Doamna Lia Ardelean:

Românii se află în 19 mai 2007 în fața unei alegeri extrem de serioase: ei au de ales între democrație și extremism, între moderație și radicalism. Încă de la manifestările publice premergătoare campaniei electorale pentru referendum, cetățenii responsabili au fost îngrijorați de ieșirile publice ale lui Traian Băsescu și ale susținătorilor acestuia. Adoptând o retorică radicală de tipul "cine nu este cu noi, este împotriva noastră", aceștia riscă să învrăjbească România, împărțind cetățenii în "buni" și "răi", în funcție de opțiunile politice ale acestora.

Constituția României spune că președintele trebuie să fie un factor de echilibru în spațiul public, să fie un mediator între puterile statului, atunci când ele nu se armonizează corespunzător. Ei bine, Traian Băsescu nu numai că nu s-a achitat de această sarcină în mod corespunzător. Nu numai că a creat, artificial, conflicte între instituțiile statului. Nu numai că a blocat bunul mers al unor instituții, din considerente partizane. Nu numai că a încercat să dispună procurorilor ce dosare să instrumenteze. Acum, el încearcă să transfere acest conflict și la nivelul populației. Prin atitudinea și discursul lipsit de responsabilitate și de moderație, Traian Băsescu și partizanii acestuia riscă să învrăjbească românii, așa cum au reușit, pentru mai bine de doi ani, să învrăjbească instituțiile statului.

Traian Băsescu urmărește să se autovictimizeze și apelează la coarda sensibilă a populației. Ignorând argumentele raționale, logice, el încearcă să cultive ura unor români față de alți români, față de adversarii săi politici.

Lui Traian Băsescu se pare că nu-i pasă de răul pe care îl face, pentru a păstra puterea politică, oricare ar fi prețul. Nu-i pasă că generează conflicte la nivelul populației, incitându-și susținătorii să înalțe țepe negre în piețele publice. Nu-i pasă că este pe cale să compromită autoritatea unor instituții publice fundamentale pentru o democrație, cum sunt Parlamentul și Guvernul. Așa cum nu i-a păsat că a încălcat Constituția, legea fundamentală a statului.

Dacă nu este oprit la timp, Traian Băsescu este pe cale să reinstaureze cultul personalității la conducerea României. Un președinte care a uimit opinia publică internațională, spunând că el are întotdeauna dreptate, nu poate fi un garant al bunei funcționări a instituțiilor publice, nu poate fi un factor de echilibru pentru națiunea română, nu poate fi președintele României în Uniunea Europeană. Sper că românii nu se vor lăsa amăgiți de cel care le-a promis că vor trăi bine, dar i-a făcut să trăiască în tensiune și scandaluri publice. Sunt convinsă că cetățenii responsabili au înțeles că Traian Băsescu, în încercarea sa de a obține puterea absolută, nu poate să acționeze în limitele pe care i le trasează Constituția, în limitele legii, și vor vota DA la referendumul din 19 mai.

  Liviu Câmpanu - declarație politică: Sfârșitul carierei unui impostor;

Domnul Liviu Câmpanu:

"sfârșitul carierei unui impostor"

Parlamentul României, instituția fundamentala a democrației în aceasta țara, a hotărât în data de 19.04.2007, cu o majoritate covârșitoare, suspendarea lui Traian Băsescu din funcția de președinte. Mai mult decât atât, această zi va intra în istoria recentă a României drept momentul în care un singur om a dus ipocrizia pe culmile nebănuite ale decăderii si înțelegerii umane.

Traian Băsescu, împăratul neîncoronat al cârciumilor, tavernelor și al altor locații de acest fel, a transformat România într-un butoi cu pulbere.

Structura actuală a Parlamentului este rezultatul voinței exprimate a tuturor celor ce s-au prezentat la vot în 2004, deci reprezintă voința a 100% din cei care au votat. 322 de parlamentari care au votat pentru suspendarea lui Băsescu reprezintă deci voința a 70% din votanți, însă Traian Băsescu vrea să ne convingă că 51% (procentul lui) înseamnă mai mult decât 70%.

Matelot de profesie si telenovelist de meserie, cel supranumit "salvatorul nației", perfidul Traian Băsescu dorește în aceste zile să aprindă fitilul declanșator al exploziei democrației în România.

Din înălțimea demagogică a politicianului dâmbovițean, ce nu se poate ridica din mocirla balcanică a scandalului de mahala, a târât România în spelunca mizerabilă a conflictelor și intereselor personale.

Traian Băsescu vrea sa ne convingă că economia României trebuie să se sprijine pe sânii Elenei Udrea și pe interesele personale ale acoliților săi. Oare nu în curtea PD-ului se afla "regina parcărilor", "regina asfaltului" ori "regina bordurilor"?!...

Amenințarea "să aibă grijă cum votează", vizând reprezentanții poporului român din Parlamentul României, indică spaima nefericitului politician impostor că ar putea pierde puterea și privilegiile.

Contestând o procedură absolut democratică și constituțională, fostul președinte și-a arătat dragostea doar pentru funcție și nu pentru poporul român.

Adevărul acestui politician reprezintă un șir nesfârșit de minciuni, atacuri, propagandă securistă și lacrimi de telenovele.

În timp ce premierul Călin Popescu Tăriceanu a făcut apel la calm, președintele jucător a incitat mulțimea la scandal; în timp ce premierul a condus eficient guvernul pentru ca România să devină membră a UE, impostorul de la Cotroceni dinamita prin calomnii munca acestuia și speranțele de mai bine ale românilor.

Traian Băsescu nu s-a schimbat, ci el a ajuns, conform principiului lui Peter, pe propriul nivel de incompetență, a devenit un politician obsedat de putere, un impostor, un fals președinte,

Va comunic, domnule Băsescu, că ați pierdut, poporul român nu poate fi mințit, manevrat și intimidat la nesfârșit.

Asistăm la începutul sfârșitului unui politician pierdut în capcana proprie a jocului dublu, politicianist, un promotor în politica românească a amenințărilor demne de clanurile mafiote.

Sunt convins că votul din 19 mai, dacă nu va crește nasul asemeni lui Pinocchio, cel puțin vă va trimite acolo unde vă este locul. Și as putea spune, ca medic, că locul dumneavoastră este la balamuc, ca jurist v-aș trimite la pușcărie, iar ca politician la pensie.

  Mircea Ciopraga - informare privind participarea delegației României a APCEMN la Conferința Internațională privind Cooperarea Regională în Regiunea Mării Negre;

Domnul Mircea Ciopraga:

Declarație politică:

Informare asupra participării Delegației României a APCEMN la Conferința Internațională privind Cooperarea Regională în Europa de Nord și în Regiunea Mării Negre "Synergies between Black Sea and Northern European Cooperation: Exchange - Enhance - Elaborate" și la cea de-a 29-a reuniune a Comisiei Juridice și Politice a APCEMN găzduită de România, la București

Dragi colegi,

În calitate de președinte al Delegației Românei la Adunarea Parlamentară pentru Cooperare Economică la Marea Neagră doresc să vă informez în legătură cu două evenimente de o importanță deosebită pentru APCEMN care au avut loc în săptămâna 22-27 aprilie 2007, la care Delegația României a luat parte.

1. Conferința Internațională privind Cooperarea Regională în Europa de Nord și în Regiunea Mării Negre "Synergies between Black Sea and NorthernEuropean Cooperation: Exchange - Enhance - Elaborate"

În ceea ce privește primul eveniment, în data de 27 aprilie am participat la Conferința Internațională privind Cooperarea Regională în Europa de Nord și în Regiunea Mării Negre cu titlul "Synergies between Black Sea and Northern European Cooperation: Exchange - Enhance - Elaborate".

Acest eveniment, organizat de Ministerul Afacerilor Externe sub egida Forumului Mării Negre pentru Dialog și Parteneriat, lansat la București, la 5 iunie 2006, a avut intenția de a reuni cele mai importante inițiative și organizații din regiunea Mării Negre și a Europei de Nord. Practic, împreună cu țările din cele două regiuni, evenimentul deschide oportunitatea de interacțiune și încurajează schimbul de experiență între regiuni, acumulat într-o arie de cooperare regională.

La baza inițiativei Ministerului Afacerilor Externe, stă lansarea într-o nouă perspectivă strategică a Regiunii Extinse a Mării Negre, ca urmare a celei de-a cincea extinderi a Uniunii Europene.

Summit-ul de anul trecut, care a lansat Forumul Mării Negre pentru Dialog și Parteneriat, a reiterat faptul că experiența dobândită prin cooperare regională în Marea Baltică și în nordul Europei a generat încrederea reciprocă a statelor și a chemat la "facilitarea unei sinergii sporite între organizațiile regionale și cele internaționale în vederea creării precondițiilor politice pentru realizarea unor proiecte de succes privind cooperarea regională și definirea unei viziuni comune și fixarea unei agende comune".

În contextul promovării cooperării regionale, a democrației, stabilității și prosperității în regiunea Mării Negre, Uniunea Europeană a început să dezvolte propria sa abordare față de regiune. România reprezintă unul dintre partenerii cei mai entuziaști în promovarea intereselor și valorilor europene în zonă. Evenimentul și-a propus și a reușit să convingă că importanța și potențialul Mării Negre pot fi mai bine exploatate nu într-o competiție cu alte regiuni, ci într-o manieră complementară și transparentă, printr-un dialog și un parteneriat valabil.

De asemenea, motivarea și nevoia unei astfel de inițiative are la bază, în principal, trăsăturile comune ale celor regiuni: eterogenitatea în compoziția țărilor, un număr semnificativ de Euroregiuni, potențial ridicat referitor la resursele energetice și relația cu UE.

Având în vedere succesul înregistrat de cooperarea regională în zona Mării Nodului și a Mării Baltice, consacrat prin "Dimensiunea Nordică a UE", dezbaterile s-au purtat în principal pe schimbul de experiență între regiuni, prioritățile comune, lecțiile învățate, proiectele de succes și modalitățile de implicare a UE în perspectiva consolidării cooperării cu regiunea Mării Negre.

Conferința a avut loc la scurt timp după publicarea Comunicării Comisiei Europene privind "Sinergia Mării Negre - o nouă inițiativă de cooperare regională". Documentul deschide calea unei implicări sporite a Uniunii Europene în regiune și face referire la Forumul Mării Negre pentru Dialog și Parteneriat, ca unul dintre mecanismele relevante pentru dezvoltarea cooperării regionale, în relația cu UE. Demersul Comisiei corespunde obiectivelor politicii României în spațiul pontic, urmărite constant de diplomația românească prin acțiuni coordonate în ultimii ani la toatele nivelurile, demonstrând astfel potențialul României de contribuitor direct la modelarea politicilor UE.

Conferința a reunit reprezentanți la nivel înalt și la nivel de experți ai organizațiilor și inițiativelor din regiunea nordică, din regiunea Mării Negre, printre care Leonidas Chrysantopoulos, secretar general al Organizației Cooperării Economice la Marea Neagră, Berit Brørby vicepreședinte al Consiliului Nordic, alături de reprezentanți ai Comisiei Europene, Băncii Europene de Investiții, BERD, OCDE.

În calitate de președinte al Delegației Românei la Adunarea Parlamentară pentru Cooperare Economică la Marea Neagră, am susținut un discurs pe tema activităților APCEMN în domeniul energiei, un domeniu foarte important atât pentru regiunea Mării Negre cât și pentru cea a Europei de Nord, subliniind activitățile susținute de către organizație în acest domeniu și rezultatele obținute cât și nevoia de cooperare la toate nivelurile, pentru progresul comun al celor două regiuni.

2. Cea de-a 29-a reuniune a Comisiei Juridice și Politice a APCEMN

În ceea ce privește al doilea eveniment major, doresc să vă informez în legătură cu desfășurarea celei de-a 29-a reuniuni a Comisiei Juridice și Politice a APCEMN găzduită în acest an de România, la București.

Reuniunea a avut ca principal subiect în dezbatere Acordurile de Parteneriat și Cooperare dintre Uniunea Europeană și Statele Membre ale Organizației pentru Cooperare Economică la Marea Neagră și s-a bucurat de prezența înalților reprezentanți ai gazdelor - Senatul României, a membrilor Camerei Deputaților, oficiali ai Guvernului României și alte instituții naționale importante, precum și reprezentanți ai misiunilor diplomatice din România ale statelor membre BSEC.

Acordurile de Parteneriat și Cooperare dintre Uniunea Europeană și Statele Membre BSEC constituie cadrul optim pentru integrarea graduală a acestor țări într-o zonă lărgită a cooperării europene, ca mijloc de a asigura și proteja democrația, statul de drept și respectarea drepturilor omului.

Ca stat nou membru al Uniunii Europene, Delegația României a făcut cunoscut faptul că programele de asistență ale Uniunii au redus discrepanțele economice și au susținut adaptarea actelor normative de bază la legislația europeană, iar obiectivul aderării la UE constituie un stimul extrem de puternic pentru consolidarea stabilității politice și economice și, implicit, a unei creșteri economice susținute. Au fost amintite, de asemenea, reformele ambițioase, realizate sub îndrumarea Uniunii, pentru alinierea legislației naționale la acquis-ul comunitar.

În final a existat un consens general materializat în Raportul final și Recomandarea adoptate în ceea ce privește faptul că reprezentanții parlamentelor naționale ale țărilor membre APCEMN trebuie să depună un efort superior pentru a îndeplini obligațiile prin care să se asigure că normele, standardele, principiile, politicile și practicile Uniunii Europene sunt promovate și împărtășite, creând astfel calea către integrarea în zona comună a UE, consolidând astfel stabilitatea în Europa și în afara granițelor acesteia.

  Bogdan Liviu Ciucă - intervenție cu tema 9 mai 1950 - 9 mai 2007, 57 de ani de existență a Uniunii Europene;

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"9 mai 1950 - 9 mai 2007, 57 de ani de existență a Uniunii Europene"

Ziua de 9 mai pentru noi, românii, are o importanță deosebită, asta pentru faptul că, din punct de vedere istoric, sărbătorim Ziua Independenței de stat a României și Ziua victoriei asupra fascismului, iar din punct de vedere european aniversăm Ziua Uniunii Europene.

Aceste sărbători au un numitor comun: Libertatea!

Ziua Uniunii Europene este numită și "Ziua Schuman", după numele celui care a propus la 9 mai 1950 planul pentru crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, care a fost baza creării actualei Uniuni Europene. Astăzi putem spune că Europa a trecut de la integrarea economică la integrarea teritorială și politică.

Uniunea Europeană și-a propus să-și creeze o lume a oamenilor, să fie aproape de cetățenii săi, să înlocuiască «cooperarea pașnică dintre statele europene» cu o construcție care să respecte libertatea și identitatea tuturor popoarelor născute și crescute pe acest continent.

Dacă la început, obiectivul esențial, imediat era acela al cooperării pașnice dintre statele europene, astăzi ambiția este diferită: construcția unei Europe care respectă libertatea și identitatea tuturor popoarelor ce o compun, numai prin unirea popoarelor sale. Este necesar să conștientizăm că UE este în slujba cetățenilor săi, păstrându-și propriile valori, tradiții și propria limbă, cetățenii europeni ar trebui sa se simtă în largul lor în ceea ce putem numi "casa europeană".

Lumea de astăzi, într-o continuă și rapidă evoluție, are nevoie de Europa. UE este dovada vie a ceea ce pacea, stabilitatea și prosperitatea pot aduce unui continent altădată măcinat de războaie. Modelul european arată lumii că o uniune mereu mai strânsă a popoarelor este posibilă în măsura în care se bazează pe valori și obiective comune. Și nu în ultimul rând, trebuie, de asemenea, să ne amintim de ideea care a însoțit permanent demersul lui Monnet: "Noi nu coalizăm state, ci unim oameni!".

Este primul an în care sărbătorim ziua Uniunii Europene ca membri cu drepturi depline. Calitatea de stat membru implică nu numai drepturi, dar și obligații. Toate aceste drepturi și obligații derivă din tratatele și legislația adoptate de Uniunea Europeană de la înființarea ei și până în prezent, tot acquisul comunitar pe care România trebuie să îl respecte ca orice alt stat membru al Uniunii Europene.

  Dan Mihai Marian - declarație politică cu titlul Ce a greșit politicianul Traian Băsescu;

Domnul Dan Mihai Marian:

"Ce a greșit politicianul Traian Băsescu"

De multe ori, chiar modificarea comportamentului unui individ este o adevărată piatră de moară, dar altminteri schimbarea unei organizații sau instituții. Când vine vorba de schimbarea structurală a unui sistem politic sau transformarea unei societății în ansamblul său, lucrurile se complică enorm. Un analist al postcomunismului anticipa că schimbarea sistemului comunist cu democrația politică se poate face în șase luni, transformarea economiei planificate centralizat cu economia de piață se poate realiza în șase ani, iar înlocuirea mentalităților specifice unui regim autoritar cu cultura democratică de tip participativ se va derula pe parcursul unui ciclu de șaizeci de ani.

Un sistem politic poate suferi o schimbare structurală doar în cazul producerii unor evenimente politice, sociale, economice sau militare excepționale. Criza economică din 1929-1933, cele două războaie mondiale, revoluția comunistă din Rusia de la 1917 sunt tot atâtea exemple în acest sens. Și revoluțiile din 1989 pot fi trecute la capitolul "schimbări structurale de sistem". Pornind de la considerațiile de mai sus, voi arata, după părerea mea, unde a greșit politicianul Traian Băsescu.

Băsescu a greșit și continuă să greșească atunci când confundă societatea românească în ansamblul său cu o navă de mare tonaj. Dacă direcția unei nave se poate modifica brusc, doar în urma unei comenzi militare date echipajului, societatea nu se poate schimba pur și simplu peste noapte. "Sistemul ticăloșit", la care se referă adesea președintele suspendat, poate fi corectat, modificat sau schimbat doar după un proiect politic etapizat care are nevoie în implementarea sa de resurse politice, administrative și externe considerabile, alocate în mod generos. Însă, politicianul Băsescu, metamorfozat în președinte jucător, a ignorat acest aspect care, poate, pentru unii pare simplă teorie. În loc să-și propună ca în primul său mandat prezidențial să modifice câteva componente sistemice nefuncționale și corupte, precum justiția și afacerile interne (JAI), piața de energie, managementul fondurilor primite de la Uniunea Europeană, Traian Băsescu a declanșat un război personal contra tuturor și a transformat întreaga societate românească într-un câmp de bătaie.

În momentul de față, Traian Băsescu se războiește nu numai cu adversarii tradiționali de la PSD și PRM, ci și cu foști parteneri politici de la PNL care în campania din 2004 au muncit și pentru accederea sa la putere. Miza luptei nu este cine știe ce proiect post-aderare la UE, ci controlul sistemului de putere, adică a sistemului politic, adică a societății românești. Partea cea mai proastă a acestui joc de putere este că însăși calitatea democrației românești are de suferit.

Pentru cei care nu sunt la curent cu evaluările instituțiilor internaționale, în raportul Nation in Tranzit 2006, organizația Freedom House, plasa România în categoria democrațiilor semi-consolidate, iar Bulgaria în rândul democrațiilor consolidate alături de Polonia, Ungaria, Cehia, Slovenia, Lituania, Letonia și Estonia. Dacă în raportul pe 2007, România se va regăsi tot în categoria "democrații semi-consolidate", putem să spunem că experții Freedom House sunt indulgenți.

Apropo, următoarea categorie sub "democrații semi-consolidate" este cea a "regimurilor politice hibride", un mixaj între tranziție democratică și practici nondemocratice (autoritarism, populism, naționalism, etnicistm etc.).

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică intitulată PNL spune DA la referendum;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"PNL spune DA la referendum"

Stimați colegi,

Când am pornit pe un drum în anul 2003, anul de fondare a Alianței DA, mai mulți liberali s-au împotrivit acestui proiect, pe bună dreptate. Erau evidente diferențele dintre un PNL al intelectualilor, al oamenilor cumpătați și un PD al unui rebel primar de capitală, fără alte personalități crescute în jurul său. În ciuda acestor neconcordanțe de caracter, noi, liberalii, am avut înțelepciunea politică de a face compromisuri, atât la începuturile proiectului Alianței, cât și de-a lungul celor doi ani de guvernare, pentru că avem proiecte bune, pentru că avem oameni pregătiți și pentru că trebuia, la acea dată, să redăm oamenilor încrederea în clasa politică. Rezultatul se vede: românii sunt cetățeni europeni, iar economia țării noastre este printre cele cu cea mai mare creștere anuală din Europa.

Știm că în anul 2004 noi, liberalii, l-am susținut pe Traian Băsescu să devină președintele României. Am făcut-o pentru că eram siguri că în comparație cu protectorul baronilor, Adrian Năsase, Traian Băsescu va reuși să fie un președinte al tuturor românilor. Traian Băsescu însuși repeta această idee în campanie și a spus-o imediat după ce a devenit președinte: vreau să fiu președintele românilor, indiferent că sunt pesediști, liberali sau democrați.

Din păcate, nimeni nu a știut că vorbele lui Traian Băsescu sunt spuse ca să sune bine: în cei doi ani și jumătate de mandat, Traian Băsescu a reușit să fie președinte de partid și atât. A jucat rolul președintelui unui partid aflat la guvernare, dar care folosește un discurs de opoziție. Ce a mai reușit Traian Băsescu? A mai reușit să își recompenseze unii amici cu contracte de la stat, a reușit să își supună justiția și să semene rivalități între membrii Guvernului. Mai presus de asta, a reușit să intre în conflict cu întreaga clasă politică, inclusiv cu unii membri ai PD. Ce mai putea face Traian Băsescu în această poziție: să demonizeze toți politicienii români, chiar dacă el însuși face parte din această clasă politică "ticăloasă".

Probabil că, pentru majoritatea oamenilor, Traian Băsescu este un om simpatic, care spune glume pe gustul lor. Pentru cei mai mulți dintre oameni, acest argument este mai important și mai plauzibil decât faptul că și Traian Băsescu, ca mulți alții, este corupt și ipocrit. Prin votul dat de Parlament, oamenii trebuie să înțeleagă că "simpaticul" Traian Băsescu a adus România într-o situație jenantă pe scena internațională, că, prin intrigile sale, a distrus un proiect politic de succes, iar ceea ce i-a mai rămas de făcut este să se victimizeze. Dacă românii nu vor înțelege asta de această dată, vor simți consecințele peste două săptămâni, când ne vom întoarce de unde am pornit.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Ovidiu Ioan Silaghi - declarație politică: Declarațiile Președintelui, nocive pentru mediul de afaceri;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi: "Declarațiile Președintelui, nocive pentru mediul de afaceri"

Președintele suspendat Traian Băsescu are tot dreptul de a pleda "pro domo" în cadrul campaniei electorale aflate în plină desfășurare. Nimeni nu-i poate contesta acest drept. Cu toții știm că o campanie electorală nu este o activitate specifică domnișoarelor de pension. Chiar dacă nu frizează moralitatea, atacurile sub centură la adresa adversarului sunt acceptate ca fiind o practică electorală. Dar când aceste atacuri aduc atingere imaginii țării sau pot genera efecte negative pentru țară, ele nu mai sunt de acceptat.

De mai multe luni, iar în actuala campanie electorală, în permanență, Traian Băsescu utilizează frecvent, în raport cu politicienii pe care nu-i agreează, expresia "oligarhi".

După modul în cate utilizează acest termen și conexiunile pe care le face cu politicienii, Traian Băsescu practic repetă, adaptat la nivelul anului 2007, obsedantul "vin moșierii" din anul 1990, celebră expresie de luptă și manipulare a maselor utilizată de FSN drept armă propagandistică de luptă împotriva PNL și PNȚCD. Acum, a rămas doar PNL din categoria partidelor istorice, dar conjunctural, neo-arma cu iz bolșevic a lui Traian Băsescu este îndreptată și spre celelalte partide, care, uzând de un drept constituțional, au votat suspendarea sa.

Prin atitudinea sa însă, Traian Băsescu nu lovește adversarul politic, ci dă o lovitură mediului de afaceri, asupra căruia sunt incitate segmente de populație. Este o practică păgubitoare care ar putea avea consecințe extrem de periculoase.

Ostilitatea șefului de stat - chiar și în calitatea de președinte suspendat - față de mediul de afaceri poate influența negativ și investitorii străini. Un recul al venirii acestora în România ar genera efecte negative nu numai de ordin economic, dar și din punct de vedere al imaginii României în străinătate.

De aceea, de la această tribună, fac un apel lui Traian Băsescu să nu mai atace mediul de afaceri, iar în cazul în care are date concrete de persoane care au ocolit legea, să le facă publice, nu să culpabilizeze la modul general o întreagă categorie.

PS: Afirmația lui Traian Băsescu de la mitingul de la Constanța, "referendumul va oferi ocazia să se vadă cine este stăpânul", precum și incitarea populației la acțiuni împotriva Parlamentului, reprezintă acțiuni extrem de periculoase și pot fi caracterizate ca fiind anticamera unei potențiale dictaturi. Avem precedentul din 1938 al lui Carol al II-lea, care a dizolvat parlamentul, partidele politice și a devenit singurul stăpân al României. Ce a urmat, se știe. Sper ca istoria să nu se repete.

  Relu Fenechiu - declarație politică cu subiectul Traian Băsescu instigă cetățenii împotriva Parlamentului;

Domnul Relu Fenechiu:

"Traian Băsescu instigă cetățenii împotriva Parlamentului"

Am văzut în transmisii oferite cu generozitate de anumite televiziuni ultimele discursuri ale președintelui suspendat, Traian Băsescu. Conform Constituției, este dreptul domniei să-și susțină cauza în campania electorală aferentă referendumului din 19 mai a.c. Dar ceea ce face în aceste zile Traian Băsescu, reprezintă o agresiune împotriva Parlamentului..

"Pe 19 mai o să le cerem celor 322 să ne dea țara înapoi"; "le voi cere, în numele dvs (a participanților la mitingul de la Constanța - n.a.) să demisioneze"; "cei 322 trebuie aruncați peste balustrada Parlamentului" sunt doar o mică parte din tezele promovate de Traian Băsescu și care reprezintă o clară instigare a populației împotriva Parlamentului. Prin aceste afirmații, Traian Băsescu se face vinovat de nerespectarea articolului 61 alin.(1) din Constituție, care prevede că "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării". Să admitem, deși nu este așa, că există divergențe între două instituții ale statului: Parlamentul și Președinția. În acest caz, acțiunile lui Traian Băsescu de instigare (atenție, aici el se află în sfera penalului) împotriva Parlamentului încalcă prevederile art.80 alin,(2) din Constituție, care prevede că "Președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. În acest scop, Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate".

Or, ceea ce face Traian Băsescu - chiar și în situația de suspendare în care se află, el trebuie să respecte Constituția - numai mediere nu înseamnă. De asemenea, prin anunțarea în public a faptului că va cere "demisia celor 322", Traian Băsescu dă dovadă că nu cunoaște prevederile Constituției în ceea ce privește dizolvarea Parlamentului.

Pe aceeași linie - declarațiile sunt similare - se situează și liderii PD, chiar dacă unii dintre ei sunt și parlamentari. Acest lucru demonstrează o lipsă de respect față de electoratul care le-a dat calitatea de senatori și deputați și, nu în ultimă instanță, o lipsă de respect față de instituția în care activează. Mai mult, președintele PD, Emil Boc, a afirmat ieri într-o conferință de presă că "după referendum, vom demara o campanie de strângere de semnături pentru modificarea Constituției, astfel încât, dacă poporul a înfrânt voințaParlamentului, acesta să fie autodizolvat". Această declarație demonstrează limitele obiectivelor acestui partid. Totul se reduce la apărarea lui Traian Băsescu. Constituția trebuie să fie revizuită, dar nu pentru a da satisfacție capriciilor lui Traian Băsescu, ci pentru a o pune de acord cu ultimele evoluții și cerințe ale legislațiilor Uniunii Europene și pentru a o pune de acord cu principiile viitoarei Constituții a Europei. Aceiași lideri ai PD, deși cunosc foarte bine Constituția, elaborează o rezoluție în forul lor de conducere prin care cer, printre altele, dizolvarea Parlamentului după referendum.

Dacă președintele României și liderii unui partid care a fost până mai ieri la guvernare susțin și întrețin teme care încalcă Constituția, nu trebuie să ne mai mire faptul că pe diferite posturi de televiziune apar cetățeni - nu neapărat susținători ai lui Traian Băsescu sau PD - care nu cunosc în amănunt procedurile și reglementările în vigoare și care solicită agresiv dizolvarea Parlamentului și ponegresc parlamentarii care nu au făcut altceva decât să îndeplinească o procedură prevăzută de legea fundamentală.

Ținând cont de toate aceste aspecte, consider că este imperios necesar ca Parlamentul să ia poziție și să solicite atât președintelui suspendat, cât și senatorilor și deputaților PD, să se încadreze în limitele legalității și să înceteze agresiunea împotriva acestei instituții și să înceteze instigarea cetățenilor împotriva Parlamentului.

  Dumitru Ioan Puchianu - declarație politică cu titlul O Românie atipică și anormală;

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"O Românie atipică și anormală"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Într-o Românie normală, campania pentru referendumul din 19 mai ar trebui să se poarte în jurul motivelor invocate de PSD pentru suspendare. Atunci, domnul Geoană ar trebui să explice electoratului cum a încălcat Președintele Traian Băsescu legea fundamentală și ce a făcut rău în perioada mandatului său. Iar "învinuitul" ar avea dreptul să explice punctual acțiunile sale.

Într-o Românie normală, Curtea Constituțională nu schimbă regulile jocului în timpul partidei, numai pentru a face realizabil scopul. Actuala campanie se poartă pe alte coordonate și decizia Curții favorizează nu pe cel abil politic, ci pe cel care va aduna mai mulți alegători la urne. Nu va conta interesul alegătorilor, ci numărul lor.

Într-o Românie normală, Curtea Constituțională își asuma până la capăt responsabilitatea deciziilor și preciza clar momentul din care se aplică procedura mai ușoară de demitere. Curtea nu permitea ca unul dintre judecătorii săi să comenteze public, pentru mass-media, cum vede el problema și să creeze și mai multă confuzie. Părerile sale, dacă coincid cu cele ale Curții, trebuiau făcute public sub formă decizională, nu ca păreri personale.

Într-o Românie normală, coaliția antiprezidențială nu încerca să fure, pe ultima sută de metri, electoratul Partidului Democrat cu mici și bere, ci cu idei și fapte. Trandafirii rămâneau trandafiri pentru că este greu de crezut că PSD-ul va reuși să-și transforme acum electoratul, ajuns la vârsta pensiei, în furnicuțe care dansează rock. Este penibil să vezi oameni așteptând la rând la grătare ca domnul Geoană să-și țină discursul și să înceapă pomana PSD-istă.

Într-o Românie normală, când lumea scandează pe stradă "Jos Guvernul Tăriceanu", primul ministru ar trebui să se întoarcă la comerțul cu automobile, iar alți 322 de parlamentari să-și pregătească bagajul.

Într-o Românie normală, când un deputat PSD ca domnul Ponta afirmă că vrea Partidul Democrat la pușcărie, ar trebui imediat internat la un spital psihiatric. Înțeleg că deformația sa profesională, cea de procuror, îl îndreptățește să fie plin de suflu justițiar, dar să dorești să trimiți la închisoare câteva milioane de oameni, câți are PD-ul, doar pentru apartenență politică, este deja o afirmație ce denotă stări paranoice duse la paroxism.

Într-o Românie normală nici nu trebuia să se ajungă aici. Era suficientă o sperietură, o campanie care să arate că se poate și așa. Dar orgoliile rănite trebuiau răzbunate cu orice preț. Iar prețul nu se știe care va fi sau cine îl va plăti.

Dar cum trăim într-o Românie anormală, toate cele de mai sus nu sunt decât vise frumoase. Ar fi fost liniște și poate că am fi avut timp să ne ocupăm și de binele acestei țări.

  Aurel Olărean - declarație politică intitulată DA și NU la români;

Domnul Aurel Olărean:

"DA și NU la români"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Provocarea căreia va trebui președintele suspendat Traian Băsescu să-i facă față pe 19 mai nu este una tipică. Nu neapărat pentru că o asemenea stare de fapt este unică în istoria modernă a României, ci pentru că, în decurs de două săptămâni, trebuie să învețe poporul să spună DA când vrea NU și NU când vrea DA. A spune DA în toate limbile pământului înseamnă o afirmație și implicit un acord, iar Nu reprezintă negația. Iată însă că astăzi, triumviratul PSD-PRM-PNL a descoperit, sau măcar încearcă să convingă electoratul de inversarea funcțiilor pozitive sau negative în limba română. La UDMR nici nu fac referință, membrii acestui partid etnic având și așa destule probleme lingvistice și de exprimare în limba oficială a țării unde trăiesc și unde mai și votează pe deasupra. Așa că rămân numai pesediștii, peremiștii și peneliștii, care ca niște vajnici români din tată în fiu, vor vota DA pentru NU și Nu pentru DA. Ce va fi în capul omului simplu nu mai contează din moment ce așa a gândit partidul!

Când românii au spus "da" a însemnat DA pentru Emil Constantinescu sau Traian Băsescu și NU pentru Ion Iliescu, C.V.Tudor sau Adrian Năstase. În 2003, când majoritatea românilor au spus DA acestei Constituții imperfecte și plină de neajunsuri, numai 8,81 % au spus NU și aceștia nu au vrut, cu adevărat, o astfel de constituție. Dar acestea sunt vremuri apuse când DA era DA și NU era NU.

PNL a început deja o campanie bazată pe această confuzie voită între "da" și "nu" folosind, pentru o confuzie totală în rândul electoratului, chiar sigla Alianței D.A. Efortul partidelor, inclusiv al Partidului Democrat, s-a dublat. Munca de convingere a electoratului să participe la referendum este acum dublată de efortul de a face cetățenii să voteze invers de cum le dictează bunul simț.

Fenomenul se poate repeta și cu alte mijloace de manipulare și intoxicare a poporului, mințile diabolice din umbra PSD-PNL și PRM având capacități nebănuite în domeniu. Cum pentru această coaliție antiprezidențială miza referendumului o reprezintă o slabă prezență la urnele de votare, deja au început să fie activate vechile trucuri PSD-iste. Și cum ca să votezi trebuie să ai unde, peste noapte, proaspătul ministru Adrian Cioroianu a descoperit că nu se știe câți români trăiesc în afara granițelor României. Consecința directă: înjumătățirea numărului celor 181 de secții de votare preconizate pentru alegerile europarlamentare. Să nu ne mirăm dacă, peste câteva luni, același ministru va descoperii într-o dimineață în aburii cafelei că pentru europarlamentare sunt necesare 250 de secții de votare. Că vorba aceea, este în interesul nostru acum!

  Cătălin Lucian Matei - declarație politică: Traian Băsescu - prea mândru să înfrunte realitatea;

Domnul Cătălin Lucian Matei:

"Traian Băsescu - prea mândru să înfrunte realitatea"

Stimați colegi parlamentari,

Traian Băsescu este un politician autentic întrucât este cinic și flexibil, dar de curând a devenit și penibil.

"În maxim 5 minute de la vot voi demisiona din funcție", spunea hotărât Traian Băsescu, în ciuda faptului că nimeni nu îl obligase sa o facă. A ales de bună voie și nesilit de nimeni să se autosuspende, cu același ton cu care în noiembrie 2004 invoca fraudarea electronică a alegerilor. Dar, așa cum era previzibil, Traian Băsescu nu și-a dat demisia, punându-și pe frunte un stigmat al rușinii pe care îl va avea în fața ochilor orice om de bun simț.

Folosindu-se de toate mijlocele de demagog populist pe care le are la îndemână, Traian Băsescu știe doar să joace, cu propriile mijloace, un rol fals de "salvator al poporului român". Stigmatul pe care l-a lansat este acela că România se va prăbuși dacă el nu o va mai conduce. Dar cine se crede acest domn Băsescu, însuși Zeus?

Pluralul "românii m-au ales", folosit de Băsescu, devine, pe zi ce trece, mai patetic! În decembrie 2004, Băsescu a fost ales doar de un sfert din numărul total al cetățenilor cu drept de vot. L-au ales ca să se comporte ca un "președinte al tuturor românilor". Ceea ce Băsescu este incapabil, însă, să fie. Vrea să se transforme într-un manipulator de mase, pozând astfel în postura de "victimă a politicienilor".

Nu am idee câți suntem cei care gândim astfel. O va arata, poate, referendumul. Dar atunci, n-ar fi cazul ca Traian Băsescu să nu-și mai bată gura că el, doar el, "reprezintă poporul"?

Dorește oare România un Președinte instigator numai la scandaluri și certuri politice care nu ne aduc o imagine prea bună în fața Europei? Cred că răspunsul ar fi previzibil, rămâne însă de constatat dacă rațiunea își va spune cuvântul pe 19 mai, sau nu.

Cert este că, în regimul Băsescu trăim discreditarea autorității instituțiilor statului roman.

Traian Băsescu este cel care în campanie miza totul pe o singură carte: Constituția. Este cel care s-a folosit de această carte pentru a conduce ședințe de guvern, pentru a refuza numirea unor miniștri și chiar a acceptat poziția de suspendat în locul celei de demisionar. Acest Băsescu face paralele ieșite din sfera logicii, comparând instituții cu persoane. În loc să pună în balanță autoritatea Parlamentului cu cea a Președintelui, el alege să pună alături numărul de voturi primite de Președinte și sufragiile adunate de un parlamentar, ca și cum forul legislativ ar fi parlamentarul în sine. La nivelul excitării maselor, comparația lui Băsescu este uluitoare.

Băsescu este convins că, în felul în care trișează pentru a obține o metaforă puternică, îi poate îndepărta de la referendum tocmai pe intelectualii care îl susțineau până acum. Pe acei oameni capabili să facă diferența între nuanțe.

Dacă aș fi Traian Băsescu, nu m-aș mândri deloc cu mitingul din Piața Constituției, pentru ca nu aș ști câți oameni s-au strâns acolo din convingere și câți pentru că au găsit o variantă de petrecere a timpului liber gratis, în condițiile în care organizatorii au încercat să atragă cât mai mulți spectatori cu un program artistic destul de bine pus la punct. De altfel, promptitudinea cu care au reușit să aducă pe aceeași scenă câteva trupe menite să facă atmosferă în Piața Constituției îi face, probabil, să roșească de invidie pe organizatorii profesioniști de concerte. În fine, dacă se mai pun la socoteală și membrii PD din provincie aduși cu autobuzul în Capitală, Băsescu chiar nu are motive să se felicite pentru că excelează la capitolul popularitate, determinându-l în viitor să-și îmbunătățească stilul actoricesc, întrucât cel actual începe să nu mai convingă.

Acesta este teatrul denigrant și iresponsabil pe care îl joacă Traian Băsescu când se simte strâns cu ușa. Este un strigăt de disperare către popor. Și asta pentru că simte cum îi fuge pământul de sub picioare. Este inadmisibil să-ți prezinți demisia ca pe un gest moral când o condiționezi așa: daca mă suspendați, demisionez, daca nu, nu. Acesta este un troc, și nimic altceva. Se pare că la aceasta se pricepe cel mai bine Traian Băsescu și nicidecum la a conduce o țară cum este România.

Și....pentru cultura generală a domnului Băsescu....în Parlament, n-a avut loc nici o lovitura de stat, cum susține domnia sa, ci un vot perfect legal și democratic.

Vă mulțumesc.

  Răzvan Petrică Bobeanu - declarație politică cu titlul 322 - apel la democrație!;

Domnul Răzvan Petrică Bobeanu:

"322 - apel la democrație!"

Este clar pentru toată lumea că Traian Băsescu nu și-a respectat cuvântul dat atunci când anunța sus și tare că în cinci minute de la suspendarea sa de către Parlament va demisiona. Omul hotărât, marinarul curajos, sărim peste partea cu misiunea la Anvers, că nu prea îl avantajează pe domnul președinte Traian Băsescu, uită ce anunța numai cu două zile înainte de ziua suspendării, la o oră de maximă audiență, în fața națiunii române. De ce a renunțat la demisie? Răspunsul este unul simplu: de frică, frica faptului că înscris într-o nouă campanie electorală ar putea să nu mai obțină la finalul ei scaunul atât de drag de la Cotroceni. Aceasta este realitatea și nu scenariile fanteziste prezentate de domnii Boc, Videanu, Stolojan și alții asemenea lor care n-au înțeles că prin aberațiile pe care le susțin se descalifică ca oameni politici. Ceea ce nu înțeleg acești oameni este că, din păcate pentru ei, cariera lor politică se va termina odată cu cea a lui Traian Băsescu, pentru că întreaga lor existență politică se reduce la o singură persoană.

În stilul caracteristic lui Traian Băsecu, a început campania pentru referendum în nota de populism cu care ne-a obișnuit de doi ani încoace, numai că nici băile de mulțime și nici participarea la mitingurile de susținere pentru Traian Băsescu nu mai impresionează pe nimeni. Cei 322 de parlamentari care au votat pentru suspendarea președintelui au fost împroșcați cu noroi atât de Traian Băsescu, cât și de cei care fără nici o problemă ar putea fi intitulați trompete prezidențiale. Însă a atribui celor 322 apelative precum hoți, oligarhi, teroriști e deja mult prea mult. Practic, toți acei cetățeni care s-au prezentat la vot și au votat o listă parlamentară, indiferent de culoarea politică, se pot simți vizați de cuvintele grele rostite la adresa celor 322 de parlamentari.

Dacă un singur om din România sprijină demiterea președintelui la referendum, suspendarea președintelui este morală. Aceasta este esența democrației pe care, din păcate, Traian Băsescu nu o înțelege. A condus România timp de doi ani într-un mod care de cele mai multe ori mi-a lăsat un gust amar, având ca singure priorități plasarea sa în sondajele de opinie și distrugerea adversarilor politici, subordonându-și în acest scop instituții ale statului. Iar acest mod de a conduce România, amintind de anii 50, trebuie să înceteze, iar cei 322 de parlamentari au votat pentru acest lucru.

Cei 322 de parlamentari au avut legitimitatea de a vota suspendarea președintelui Băsescu numai și pentru faptul că puși la un loc au chiar mai multe voturi decât cele pe care le-a avut Băsescu atunci când a ieșit președinte. Au făcut acest lucru pentru că timp de doi ani, Traian Băsescu a avut față de Parlament și față de celelalte instituții ale statului o atitudine total contrară normelor democratice, pentru că timp de doi ani Traian Băsescu nu a arătat că este un președinte care dorește să aducă în România o stare de liniște și normalitate, iar răfuielile politice cu adversarii săi au fost transpuse în conflicte grave între instituțiile statului, pentru că în acești doi ani a patronat corupția acuzându-i pe alții de corupție, pentru că în acești doi ani a falimentat politica externă a României prin gafele pe care le-a făcut și, nu în ultimul rând, pentru că a urmărit permanent să creeze crize politice doar pentru că foloseau intereselor sale politice. De aceea a fost suspendat Traian Băsescu!

  Ion Călin - declarație politică numită România, debitor net către Uniunea Europeană;

Domnul Ion Călin:

"România - debitor net către Uniunea Europeană"

Din cauza crizei politice și a scandalurilor care au avut loc în ultimii doi ani pe scena politică românească, a devenit certitudine pentru toată lumea că România va fi în acest an debitor net către Uniunea Europeană, fiind obligată să scoată de la bugetul de stat peste 1,2 miliarde de euro. Incompetența celor care conduc destinele țării din decembrie 2004, amplificată de interminabila criză, a făcut ca pentru România să fie imposibil să cheltuiască fondurile europene, cel puțin în acest an.

Partidul Social Democrat a atras atenția cu mult timp în urmă asupra acestui pericol, însă din păcate pentru noi acum suntem puși în fața faptului împlinit. Potrivit celor mai optimiste previziuni, în acest an România nu va putea să atragă de la Uniunea Europeană mai mult de câteva sute de milioane de euro, deși avea la dispoziție patru miliarde de euro. Observăm că în acest moment toată atenția este îndreptată spre referendumul din 19 mai a.c.. Nimeni nu mai are chef de altceva.

Să sperăm că la 19 mai, românii vor spune un "DA" pentru demiterea președintelui Traian Băsescu, așa cum au spus "DA" și în 2004, și astfel se va pune capăt interminabilei crize politice. Altfel, scandalurile vor fi reluate cu siguranță într-un mod mult mai zgomotos, iar intergrarea României în Uniunea Europeană va fi definitiv compromisă. În ritmul din acest an de atragere a fondurilor europene nu numai că pentru România va fi imposibil să reducă din decalajul economic față de celelalte state europene, dar în situația în care contribuția de la bugetul de stat va fi mai mare decât fondurile atrase, acesta se va adânci și mai mult.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică cu titlul Dezvoltarea Constanței - ieșirea din stadiul de proiect;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Dezvoltarea Constanței - ieșirea din stadiul de proiect"

Până acum, dezvoltarea Constanței, atât de necesară unui județ de o importanță crucială pentru economia României, a fost blocată din cauza unor neînțelegeri politice între administrația locală și unii miniștri ai PD.

Acum, lipsa miniștrilor PD se pare că este de bun augur pentru proiectele județului, fapt relevat și de vizitele recente a doi miniștri liberali care, spre deosebire de trâmbițele unora din opoziție, au venit să facă treabă, și o treabă bună zic eu.

O mare problemă o reprezintă aceea a turismului de pe litoral unde, odată cu vizita domnului ministru Ovidiu Silaghi, sper că se vor demara în sfârșit proiectele de care județul nostru are nevoie. Și mă refer la elaborarea unui plan cadru de dezvoltare a turismului în stațiunea Mamaia, dar și de problema accesului pe litoral a turiștilor.

Deși personal sunt nemulțumit de felul în care arată stațiunile litoralului românesc am credința că în viitorul apropiat turismul va deveni principalul punct de atracție al județului nostru.

De asemenea, relansarea proiectelor de infrastructură reprezintă o prioritate majoră la nivelul autorităților locale și centrale, iar amendarea legii zonei costiere trebuie realizată cât mai repede, pentru că fără o viziune de ansamblu bine structurată vom fi din nou blocați la stadiul de proiect.

Aici, un rol esențial îl vor avea și hotelierii prin structurile aferente pentru că nu se pot rezolva toate problemele de la centru.

În ceea ce privește dezvoltarea industrială, rolul esențial îl are Portul Constanța, iar vizita efectuată săptămâna trecută de ministrul transporturilor, Ludovic Orban, a ilustrat acest lucru mai bine ca oricând. Portul trebuie să se dezvolte și aici aș vrea să subliniez realizarea unui pod care să facă legătura între terminalul de containere, restul portului și Autostrada Soarelui.

Pe agenda ministrului transporturilor au fost trecute, în urma întâlnirilor din județ, proiecte ce țin de o dezvoltare trainică și pe termen lung de care o regiune de importanță colosală pentru România are neapărat nevoie acum la intrarea în Uniunea Europeană.

S-a realizat și o legătură cu turismul, unul din proiectele foarte importante la care eu personal țin este acela al realizării unui drum expres între Constanța și Delta Dunării, ce va duce atât la scurtarea timpului, cât și la dezvoltarea comunităților aflate pe acest drum. Totodată, mă gândesc și la ideea dezvoltării unei zone turistice în portul vechi Constanța, la conectarea unei ecluze a lacului Tăbăcărie cu lacul Siutghiol care va asigura ieșirea la mare pe ambarcațiunile de agrement.

În urma discuțiilor punctuale și pe proiecte dintre ministrul Ludovic Orban și autoritățile locale a reieșit că una dintre priorități este refacerea infrastructurii feroviare pe distanța București - Constanța ce se află în lucru în acest moment.

Sper că aceste proiecte frumoase vor schimba cu mult felul în care va arăta județul Constanța, momentul în care acestea vor deveni realitate urmând a fi aproape.

  Ioan Munteanu - declarație politică: Politica antiromânească a lui Băsescu;

Domnul Ioan Munteanu:

"Politica antiromânească a lui Băsescu"

Pentru orice om de bun simț, spectacolul oferit românilor aflați la Madrid și Castellon de către "președintele suspendat" a fost unul penibil.

Ne-am obișnuit cu afirmațiile șocante ale lui Băsescu și cu al său comportament de marinar nonconformist, dar, pe zi ce trece, asistăm la scene care depășesc orice imaginație.

Menirea unui președinte atunci când merge în străinătate este aceea de a pleda pentru țara lui din care face parte și pentru conaționalii săi. Dar, consecvent principiului "dezbină și stăpânește", Băsescu îi stârnește și pe "căpșunari" împotriva oligarhilor tranziției, împotriva parlamentarilor, care au votat pentru suspendarea sa, împotriva "sistemului ticăloșit" din România. Cel care a încălcat constituția și legile țării, care i-a jignit, pe rând, pe politicieni, pe magistrați și pe jurnaliști, care i-a învrăjbit pe guvernanți și pe oamenii cu responsabilități în stat, care a încălcat promisiunile făcute și a desființat partidele, acel om face acum apel la sentimente și cere sprijin prin binecunoscutele sale sloganuri populiste: "Sufletul vostru face parte din sufletul poporului român care vrea să trăiască în demnitate, să trăiască bine".

Fățărnicia, demagogia și tupeul sunt trăsături de caracter care ies la iveală cu fiecare zi care trece din răstimpul rămas până la referendum.

La mitingul de la Constanța din 6 mai, Băsescu făcea pe nevinovatul: "Mă întreb cu ce am greșit. Am greșit eu cu ceva ?Atunci de ce am fost suspendat?...Vin alegerile și în toamna lui 2008 e momentul să îi aruncăm peste balustrada Parlamentului pe cei 322 !"

Și aceste vorbe vin după ce în Piața Revoluției se lăuda că a fost singurul care a militat pentru îmbunătățirea situației din învățământ, din sănătate și justiție, dar a fost împiedicat de către oligarhia politico-economică a tranziției.

Fiecare apariție în public a lui Băsescu este un prilej de învrăjbire și de zâzanie, de etalare a obrăzniciei și a lipsei de caracter. Oare ce va mai avea de spus și de făcut în timpul ce a mai rămas până în ziua votului? Cu siguranță, vor fi ieșiri care mai de care mai penibile și mai incredibile, încheiate cu "Dumnezeu să vă dea sănătate, voi servi mereu poporul român". Fără comentarii !

  Ioan Hoban - declarație politică cu subiectul Turismul rural are nevoie de o legislație clară;

Domnul Ioan Hoban:

"Turismul rural are nevoie de o legislație clară"

Natura și frumusețile ei, precum și tradițiile, unice în felul lor, pot și trebuie să facă din turism o sursă importantă pentru economia națională și pentru dezvoltarea locală. Din păcate, lipsește infrastructura, fără care turismul nu se poate dezvolta, dar lipsește și o legislație clară.

Acest lucru a fost concluzionat recent, la Baia Mare, unde s-au întâlnit reprezentanți ai ANTREC, ai Autorității Naționale pentru Turism și ai Patronatului de turism din Maramureș, societăți de turism.

Concluziile care s-au desprins în urma discuțiilor, grupate pe câteva categorii de probleme, mă îndreptățesc să fac această declarație politică.

În primul rând a reieșit clar nevoia armonizării legislației pe diferitele paliere de activitate.

Avem nevoie de turism, dar el trebuie să beneficieze de legi clare, care să-l ajute să se dezvolte. Este nevoie, în primul rând, de reglementarea, prin planurile de urbanism, a regimului clădirilor cu destinație turistică ce urmează a se construi, pentru păstrarea specificului local, dar și a brandului fiecărei zone în parte.

Autoritățile de mediu, sanitar-veterinare, sănătate publică, protecția consumatorilor au invocat necesitatea unei colaborări între autoritățile de turism și celelalte autorități ale statului, astfel încât operatorii din turism să fie informați cu obligațiile ce le revin din legile și reglementările în vigoare.

Turismul rural se dezvoltă, dar nu trebuie să se dezvolte oricum, ci în conformitate cu legislația românească, cu dezvoltarea durabilă a localităților și zonelor turistice.

Țăranul care face turism rural trebuie să știe că Pensiunea rurală este o unitate, iar interiorul, stilul arhitectural sînt părți integrante ale mediului rural, scutit de surse de poluare, care, din păcate, există.

Dezvoltarea turismului rural înseamnă și pregătirea profesională a celor care lucrează în domeniu. De aceea, normele de clasificare și autorizarea trebuie să țină seama de aceste aspecte, importante pentru standardele de calitate pe care trebuie să le atingă serviciile din turismul rural.

Cred că Autoritatea Națională pentru Turism poate cofinanța anumite cursuri de pregătire profesională a personalului din unitățile de turism, pe de o parte, și pe de alta trebuie să colaboreze mai mult cu asociațiile profesionale și cu patronatele din turism.

  Adrian Semcu - declarație politică cu tema Sărbătorind, băsescian... muzeele;

Domnul Adrian Semcu:

Tema: "Sărbătorind, băsescian... muzeele"

Devenită deja tradiție, marcarea, la 9 Mai, a Zilei Europei, ar fi trebuit să aibă, în acest an, semnificații deosebite pentru România, o consfințire în plus a noului său statut de stat membru al marii familii europene, care gândește și trăiește european.

Din păcate pentru noi toți, președintele suspendat nu a dorit să fie așa, mergând până la a transforma și manifestațiile publice dedicate ...muzeelor în pretexte pentru propria sa campanie anti-demitere.

Astfel, "Nopți Albe - Noaptea Muzeelor", o manifestare care ar fi trebuit organizată, în 30 de orașe, pe bani publici, în stil european, de către Autoritatea Națională pentru Tineret (ANT), s-a transformat, la Ploiești, în circ electoral.

Momiți cu focuri de artificii și concerte, tinerilor ploieșteni li s-a servit "la desert" o ploaie de fluturași electorali cu fotografia președintelui suspendat, căzut pe gânduri, cu verigheta la vedere, trist că este singur... și chemând, astfel, tinerii să i se alăture.

Maestru de ceremonii... domnișoara Bogdana Țiței, lidera tinerilor pediști, șefă a Direcției Județene ANT Prahova.

Cu puțin timp înainte, la alegerile parțiale din comuna Măgurele, aceeași domnișoară a făcut campanie electorală din greu, în timpul programului, folosind mașina de serviciu.

Despre același personaj, cu puțin timp în urmă, Cotidianul "Republicanul" scria: "Bogdana Țiței, șefa Agenției Județene de Tineret Prahova, este dezorientată, dar spune că dacă partidul îi va cere să părăsească funcția, atunci o va face, chiar dacă pentru a o ocupa a participat la un concurs."

Aceasta este gândirea și acestea sunt acțiunile celor care înțeleg, băsescian, rolul instituțiilor publice în primul an de după aderare al României.

Le solicit organismelor abilitate să ia act și să intervină.

  Ion Luchian - declarație politică: Minciuni și mincinoși;

Domnul Ion Luchian:

"Minciuni și mincinoși"

Stimați colegi,

De mai multe zile ne aflăm în plină campanie în vederea referendumului ce urmează a avea loc pentru demiterea președintelui țării și, așa cum a afirmat chiar Traian Băsescu, în cadrul mijloacelor de informare în masă, mai ales video, au apărut deja foarte mulți oameni care spun tot felul de minciuni.

A apărut, bunăoară, Traian Băsescu care a spus că parlamentul l-a suspendat pentru că a vorbit de lucruri care au deranjat, precum lupta împotriva corupției, fapt cum nu se poate mai fals deoarece domnul Băsescu a fost suspendat tocmai pentru că a intervenit sau a încercat să pună presiune asupra justiției, pentru că și-a folosit influența în favoarea anumitor companii încălcând, astfel, Constituția pe care a jurat că o va respecta.

A mai apărut și domnul Boc care a spus că se schimbă regulile jocului în timpul jocului, pentru că s-a modificat legea referendumului în sensul înlăturării necesității obținerii unei anumite majorități pentru validarea referendumului, citându-ne domnul Boc, în acest sens, dintr-un raport privind referendumurile naționale realizat de Comisia de la Veneția pentru democrație prin drept, raport în care se spune că regulile fundamentale privind un referendum nu ar trebui modificate cu un an înainte de organizarea unuia. Ce nu a spus însă domnul Boc este că, în primul rând, în respectivul raport modificarea cvorumului necesar pentru validarea unui referendum nu face parte din acele reguli fundamentale despre care raportul spune că nu ar trebui modificate cu un an înainte și, în al doilea rând, acel raport chiar subliniază faptul că nu este de dorit ca la referendumuri să existe praguri care să fixeze o prezență minimă necesară la vot, lucru pus în acord astăzi și la noi prin această modificare a legii, modificare care, de altfel, a fost validată ca fiind în acord cu Constituția chiar de către Curtea Constituțională.

De asemenea, au mai apărut la televizor și domnii Băsescu, Boc, Stolojan și alții care ne-au spus nouă cum această clasă politică nu mai este reprezentativă pentru România, că este una învechită și retrogradă, care se opune schimbărilor necesare în societate, ca și cum domniile lor nu ar face parte din această clasă politică, ci ar fi aterizat chiar acum pe pământ, probabil direct din cer.

Mai nou, au mai apărut unii care au susținut ideea existenței unei teorii a conspirației în ceea ce privește suspendarea președintelui, conform căreia ar fi fost implicată o mare putere străină. Trebuie să recunoașteți că este un scenariu foarte interesant, însă demn de un film de la Hollywood, nu de niște politicieni serioși, care își respectă electoratul și nu încearcă să-l manipuleze prin metode atât de penibile.

Deci, așa cum am spus mai înainte, domnul Băsescu a avut dreptate când a afirmat, la un miting, că vor fi foarte mulți cei care vor apărea la televizor și vor spune minciuni în încercarea de a manipula opinia publică însă ce nu a știut, pesemne, domnia sa a fost că cei mai mulți dintre acești mincinoși vor fi chiar susținătorii săi.

Vă mulțumesc,

  Alexandru Mocanu - declarație politică cu titlul Regula 322;

Domnul Alexandru Mocanu:

"Regula 322"

Ciudate lucruri se întâmplă de o bucată de vreme în Parlamentul României. Ținem morțiș ori suntem blestemați ca "originala democrație" propăvăduită de Ion Iliescu la începutul anilor Ž90 să ne bântuie și astăzi, chiar și în cel mai înalt for de dezbatere politică, Parlamentul.

Spun asta pentru că, în mod ciudat, astăzi, în Parlamentul României, formațiuni politice reprezentând 80% din opțiunile electoratului se declară în opoziție, fără a se întâmpla nimic din ceea ce se întâmplă în democrațiile lumii într-o astfel de situație: opoziția - întreagă sau parte din ea - își asuma politic, public și transparent, preluarea guvernării, adică visul și rațiunea de a fi ale oricăror partide serioase.

La noi, această "opoziție" este formată din parlamentarii PSD, PNL, PC, PRM și UDMR care, spun dânșii, reprezintă 69% din voința electoratului din 2004, formând singuri o majoritate ciudată dar confortabilă, la care se adaugă parlamentarii PD și PLD.

O denumesc "majoritate ciudată" pentru că, sub pojghița unei aparente întâmplări, în momentele deciziilor delicate se constată că acționează unitar fără să aibă în comun un angajament public de susținere a guvernării. Nici doctrinar nu sunt identificabile potențiale apropieri, ba din contră aș zice, atâta timp cât acționează unitar partide ce au doctrine antagonice ( PSD-stânga și PNL-dreapta), ori sunt ireductibile (PRM și UDMR).

Și totuși, prin voința lor unitară, au fost luate în Parlament sau în Guvern o serie de decizii de o importanță majoră, cum ar fi:

  • scoaterea PD de la guvernare;
  • amânarea pentru la toamnă a alegerilor pentru Parlamentul European;
  • sesizarea Parlamentului cu așa-zise încălcări ale Constituției de către Președintele Traian Băsescu;
  • înființarea unei Comisii parlamentare condusă de Dan Voiculescu care să facă un simulacru de anchetă a Președintelui;
  • nesocotirea avizului negativ al Curții Constituționale;
  • modificarea de trei ori a legii referendumului;
  • suspendarea Președintelui României pentru 30 de zile, timp în care să nu i se acorde și lui timpi de antenă, ci doar partidelor;
  • libertatea de a decide ulterior referendumului, adică "a-posteriori", calea de urmat în caz de invalidare a acestuia.

În plus, deși nu sunt decizii publice, această "majoritate ciudată", aplicând "regula 322", a hotărât:

  • amânarea sine die a introducerii pe ordinea de zi a legii lustrației și a legii votului uninominal;
  • uneltirea si instigarea subterană pentru reincriminarea insultei și calomniei prin presă;
  • amânarea înlocuirii Procurorului General al României și a șefului DNA până după ce Comisia Europeană face public Raportul de țară;
  • numirea în posturi cheie de decizie economico-financiară a clientelei aservită oligarhilor;
  • ignorarea deciziei parchetului de a începe cercetarea penală în cazul ministrului Nagy Szolt;
  • aprobarea inițiativei legislative PSD (Victor Ponta și alții) prin care Oficiul Național al Registrului Comerțului, instituție publică, va fi obligat să predea fără plată întreaga bază de date Camerelor de Comerț și Industrie - structuri 100% private, care o vor valorifica exclusiv în interesul lor, văduvind astfel anual bugetul de stat cu zeci de milioane de euro(!);
  • respingerea inițiativei legislative privind compensarea în bani a tichetelor de călătorie pe calea ferată neutilizate de către pensionari aprobată inițial de senat, pe vremea când nu opera încă "regula 322";
  • respingerea inițiativei legislative privind acordarea de compensații țăranilor care la momentul colectivizării și/sau ulterior, au fost deposedați de inventarul agricol, silvic sau piscicol de către statul comunist;
  • adoptarea legii Agenției Naționale de Integritate într-o formă mult mai inofensivă decât varianta înaintată de M. Macovei și agreată de U.E.

Pentru acestea și multe altele au protestat public români din toate zonele țării și din diaspora, partide și politicieni, toate organizațiile societății civile, ambasadori și liderii unor mari familii politice europene, prestigioși analiști politici străini, unii reprezentanți ai Comisiei Europene și, nu în ultimul rând, Sinodul Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei si Maramureșului !!! Dar degeaba. Cei 322 își văd în continuare de planul lor. Chiar dacă interesele lor nu sunt și ale cetățenilor României, cu siguranță că la mijloc sunt interese foarte mari și importante ce-i țin împreună împotriva acestui val de proteste, nemaiîntâlnit de la mineriadele anilor 90 !

Ce-i unește pe toți acești politicieni care, după votul de suspendare a Președintelui au fost numiți "Grupul 322"? Circulă foarte multe zvonuri și de aceea nu doresc să speculez. Cetățenii însă, sunt convins că au înțeles ce îi "mână în luptă" pe acești 322 de politicieni și îi vor "răsplăti" cum se cuvine, la momentul potrivit.

Nici Președintele Traian Băsescu și nici noi, cei din PD, nu confundăm Parlamentul cu "Grupul 322", chiar dacă unii doresc dinadins acest lucru și ne pun în gură lucruri pe care nici nu le-am gândit, darămite să le și fi spus.

Noi nu condamnăm "Grupul 322" pentru că ar fi acționat neconstituțional! Noi atragem atenția că, după părerea noastră, "Grupul 322", invocând faptul că au acționat în numele și în interesul cetățenilor pe care pretind că îi reprezintă, de fapt au acționat cu bună știință, împotriva voinței majorității covârșitoare a românilor.

De aceea, susținem că dacă la referendum, Președintele nu va fi demis, adică voința "Grupului 322 va fi înfrântă de votul popular, atunci, ca-n orice țară civilizată, cei 322 de parlamentari, dacă au un minimum de decență, un strop de bun simț și o fărâmă de onoare ar trebui să-și prezinte, din proprie inițiativă și de îndată, demisia din Parlament. Un astfel de vot ar trebui interpretat ca un blam care trebuie să aibă urmări. Altfel, oricând o majoritate parlamentară, invocând Constituția, se poate juca de-a suspendarea președintelui știind de la bun început că nu va păți nimic. Dar mai știi? Uneori, astfel de gesturi de onoare țin de lucruri mult mai simple și mai firești, cum ar fi: grosimea obrazului sau cei 7 ani de acasă!

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Trebuie să dăm un bun exemplu, asta contează!;

Domnul Emilian Valentin Frâncu: "Trebuie să dăm un bun exemplu, asta contează!"

Cu 155 milioane tone de dioxid de carbon degajate anual în atmosferă, România ocupă un nedorit loc în topul celor mai poluante 50 de țări de pe glob.

Unii analiști interpretează cifrele furnizate de Agenția Reuters drept o nouă confirmare a gradului de industrializare a unei țări, spunând că este de la sine înțeles ca acolo unde există o industrie dezvoltată să apară un grad ridicat de emisii poluante în atmosferă.

"Iată că Statele Unite ale Americii își confirmă rolul de lider al economiei mondiale și sub acest aspect, cu 7.074 de miliarde de tone emisii de gaze cu efect de seră, urmate de China, cu aproape 5.000 de miliarde de tone", spun acești comentatori pricepuți, adăugând la repezeală că "este regretabil să avem asemenea statistici, nu-i așa, există un preț care trebuie plătit: nu poți face omletă fără să spargi ouăle".

Într-adevăr, spargi ouăle ca să faci omletă. Însă, tot metaforic vorbind, prea multe ouă produc o dereglare a colesterolului, iar în aceste condiții tigaia însăși este condamnată ori să rămână fără stăpân, ori să devină obiect de muzeu pe un raft din bucătărie. Asta nu înțeleg, din păcate, aceia care tratează cu indiferență avertismentele referitoare la faptul că planeta noastră a ajuns la un moment critic, iar noi trebuie să avem mare grijă de acum înainte de protejarea mediului în care trăim.

Protocolul de la Kyoto prevede măsuri semnificative de limitare a emisiilor de gaze cu efect de seră, într-o primă perioadă de patru ani, între 2008 și 2012, după care se preconizează fie extinderea actualului protocol, fie negocierea unuia nou. Măsurile de reducere a emisiilor de dioxid de carbon trebuie puse în practică de țările dezvoltate și de economiile aflate în tranziție, protocolul fiind negociat inițial de peste 160 de țări, iar România face parte din rândul acelor state care ar trebui să ia măsuri în baza ratificării.

Sigur că este o distanță uriașă între cantitatea de dioxid de carbon emanată în atmosferă la noi în țară și cantitățile de dioxid de carbon cu care poluează cei situați pe primele locuri în topul poluatorilor atmosferici.

Dar nu trebuie să ne încălzească faptul că noi trimitem în atmosferă de 45.000 de ori mai puțin dioxid de carbon decât americanii sau de 32.000 de ori mai puțin decât chinezii. Trebuie să ne gândim ce avem noi de făcut pentru a reduce acest tip de poluare măcar cu 10%, atât cât ne cere Uniunea Europeană!

Nu avem dreptul să ne ascundem îndărătul vinovăției (cu sau fără ghilimele) mai mari a altora. Trebuie să ne vedem de responsabilitățile noastre, ca și când doar de noi ar depinde soarta planetei. Ca și când prin ceea ce facem noi diminuăm semnificativ efectul de seră.

O picătură într-un ocean este la fel de importantă precum oceanul însuși. Puterea exemplului altora, mai mari sau mai mici poluatori decât noi, trebuie să ne determine să facem ceea ce este corect să facem, ceea ce am negociat să facem!

Oricât de mari ar fi costurile, numai astfel putem deveni, noi înșine, un bun exemplu pentru alții asemenea nouă.

  Filip Georgescu - despre obiectivul numărul unu al secolului în care am pășit: ocrotirea pădurilor;

Domnul Filip Georgescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Pădurea nu reprezintă numai umbră gratuită, mediu răcoros și reconfortant, apă limpede și rece, ea nu-i doar un furnizor de lemn pentru construcții, mobilă și pentru foc. Dincolo de toate aceste avantaje, pădurea este cel mai puternic instrument pentru restabilirea echilibrului ecologic, factorul esențial de care depinde însăți existența Planetei noastre. Pădurea aduce imense servicii omenirii, contribuind substanțial la creșterea calității vieții, prin funcțiile multiple de protecție și producție pe care le îndeplinește și care, practic, sunt de neînlocuit. La adăpostul ei se pot dezvolta aproape toate activitățile umane, pădurea fiind simbolul echității și dreptății în natură.

În țara noastră, românul nu mai este demult frate cu codrul. Proprietarii de păduri, ca și cei ce obțin dreptul de a exploata incinte forestiere, pe bază de licitații, nu respectă nici cele mai elementare norme impuse de silvicultori. Se taie haotic, se fură fără teamă, se practică un jaf sălbatic. Datorită mentalității agresive și nechibzuite, vechi de când lumea, la noi, în ultimii o sută de ani au fost despădurite aproape 3 milioane de hectare. A fost nevoie de un efort uriaș pentru refacerea sistemului nostru forestier, desfășurat pe parcursul a 40 de ani (1945-1984), perioadă în care, datorită posibilității aplicării unui plan unic, au fost împădurite peste 2,2 milioane de hectare și s-au creat plantații de arbori, de-a lungul drumurilor, în lungime totală de 45 km.

Pe baza îndelungatei lor experiențe, silvicultorii au ajuns la o concluzie înțeleaptă, potrivit căreia gospodărirea pădurilor trebuie să se întemeieze pe principiul permanenței, adică să se calculeze, cu grijă, creșterea anuală a pădurii și să se taie numai atâta cât aceasta produce în decursul unui an.

Schimbarea regimului de proprietate a făcut, însă, ca în ultimii zece ani volumul lucrărilor de regenerare și protecție a pădurilor să se diminueze permanent, ducând la o degradare alarmantă a fondului nostru forestier. Prioritatea esențială a marii majorități a proprietarilor particulari o constituie tăierile pentru valorificarea cât mai rapidă a lemnului și pentru a-și salva avutul de furia hoților.

Preocuparea pentru reîmpădurirea suprafețelor exploatate este inexistentă. Deținătorii particulari de terenuri forestiere invocă lipsa banilor pentru realizarea unor asemenea lucrări, așteptând ca statul să refacă pădurile pe cheltuiala sa, ori ca regenerarea acestora să se producă pe cale naturală, cu ajutorul semințelor căzute din arborii maturi, proces biologic anevoios, întrucât nu toate suprafețele forestiere au capacitatea să se refacă pe această cale. Ca atare, intervenția omului rămâne factorul esențial pentru viitorul pădurilor. Din păcate, silvicultorii sunt iarăși restanțieri la examenul împăduririlor de primăvară, ritmul acestor lucrări fiind unul lent, așa cum a fost în ultimul deceniu și jumătate.

După datele Regiei Naționale a Pădurilor, în această primăvară s-au împădurit câteva mii de hectare, acțiunea desfășurându-se în aceleași ritmuri lente din ultima perioadă, deși refacerea fondului forestier a devenit o cerință stringentă, în condițiile schimbărilor climatice dezastruoase și a degradării mediului înconjurător cu care ne confruntăm de două-trei decenii. Este de neînțeles ca în România să fie împădurite anual doar 10.000 de hectare, când în Suedia se realizează 140.000 hectare, în Finlanda 130.000 hectare, în China 500.000 de hectare, iar în baza planului de 60 de ani (1948-2008), Franța și-a propus împădurirea a 6,5 milioane de hectare.

Pădurea viitorului, componentă majoră a biosferei, va trebui să reprezinte simbolul armoniei, al statorniciei și belșugului. Ca atare, regenerarea și ocrotirea pădurilor nu va mai fi o treabă exclusiv a silvicultorilor, ci va antrena întreaga societate, ea însăși vital interesată în a-și asigura un scut puternic și sigur împotriva poluării atmosferei, ca filtru biologic, a inundațiilor, a eroziunii solului și temperarea viiturilor, dar și ca izvor de sănătate, de liniște și recreere.

Ocrotirea naturii și îndeosebi a pădurii, va fi pentru noi și pentru întreaga omenire obiectivul numărul unu al secolului în care am pășit.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Mircia Giurgiu - declarație politică: Cartiere de care își amintesc doar inundațiile;

Domnul Mircia Giurgiu:

Declarație politică: "Cartiere de care își amintesc doar inundațiile"

Ianuarie 2006. Anul începe cu multe speranțe din partea oamenilor simpli, oameni care nu așteaptă altceva decât să le fie un pic mai bine.

Aprilie 2006. Apele au lovit Transilvania, Banatul și Moldova. Autoritățile ridică din umeri, nimeni nu este vinovat de pagubele produse de năvala apelor, pentru că Bunul Dumnezeu așa a considerat că trebuie să le fie românilor. Agoniseala de o viață s-a dus pe apa sâmbetei, vieți omenești au fost luate. Și nimeni nu este vinovat că potopul nu a fost anunțat, că autoritățile au lipsit de la fața locului, că podurile au fost luate de ape, că sate întregi au devenit adevărate lacuri de acumulare, că oamenii nu mai au nici după ce bea apă și nici nu mai au ce pune pe ei. Ca și în campania electorală, autoritățile au apărut, cu întârziere, cu noi promisiuni, care nu au fost îndeplinite nici până azi.

La Câmpia Turzii, județul Cluj, 363 de familii din două cartiere noi ale municipiului - Șarât și Sâncrai - și-au văzut agoniseala luată de apele învolburate în Vinerea Mare. Autoritățile le-au răspuns cu promisiuni, care, de altfel și ca de obicei, nu au fost îndeplinite nici până în prezent. Și asta, în ciuda faptului că la fața locului s-au deplasat prefectul județului și primarul municipiului Câmpia Turzii. În plus, consilierii municipali au promis acordarea unor facilități fiscale. Casele acestor oameni s-au aflat pentru multă vreme într-o stare jalnică, iar la subsol și parter unde apa a stagnat au apărut adevărate focare de infecție. Nici până în prezent, la mai bine de un an de la inundații, situația nu s-a schimbat, în sensul ajutorului pe care statul român ar fi trebuit să îl dea acestor amărâți loviți crunt de soartă. Dar s-au găsit, în anul de grație 2007, bani pentru un referendum care nu se justifică.

Iunie 2006. Scenariul s-a repetat la Câmpia Turzii, și nu numai, și de Rusalii. Populația nu și-a revenit după inundațiile din aprilie, că, din nou, apa a luat și puținul din ceea ce a mai rămas din casele lor. Din nou, autoritățile au fost depășite de situație. Dar să nu ne pierdem speranța.

Și, pentru ca pachetul să fie complet, ajutorul a venit tot din partea celor năpăstuiți de soartă, care și-au împărțit puținul pe care îl au cu cei care chiar nu mai au nimic. Oamenii se ajută între ei, statul român și autoritățile fiind marii absenți din ecuație.

2007. România a devenit membru al Uniunii Europene. Problemele au rămas aceleași, promisiunile autorităților, locale, județene sau centrale nu au fost îndeplinite, nici cele din campania electorală și nici cele exprimate după evaluarea pagubelor produse de calamitățile naturale.

Dar ce contează toate astea?! Ne-am pricopsit cu un referendum, alegeri pentru Parlamentul European și, cine știe, poate chiar și alegeri parlamentare anticipate. Pentru toate acestea se găsesc bani, numai pentru sprijinirea celor loviți de soartă, nu. Singurii vinovați sunt românii care suportă toate consecințele bâlbâielilor și neînțelegerile clasei politice. Repet: acești oameni loviți de soartă și fără nici o speranță de mai bine, ori un ajutor, cât de mic, de la statul român, cu cine votează?

  Aurel Gubandru - intervenție având ca temă cea de-a XI-a sesiune științifică dedicată împlinirii a 40 de ani de la primele săpături arheologice efectuate pe șantierul de la Corlomănești;

Domnul Aurel Gubandru:

În ultima saptămână a lunii aprilie, a avut loc la Buzău, cea de-a XI-a sesiune științifică dedicată împlinirii a 40 de ani de la primele săpături arheologice efectuate pe șantierul de la Carlomănești.

Evenimentul desfășurat pe parcursul a două zile a strâns reprezentanți ai instituțiilor buzoiene alături de importanți arheologi din toată țara. Cu această ocazie au avut loc o serie de colocvii și comunicări dedicate zilei "Dava - centru economic, cultural si politic în lumea geților și dacilor", lansări de carte, vizitarea stațiunii arheologice Carlomănesti și vernisajul expoziției cu cele mai recente descoperiri din județ.

Alături de specialiștii buzoieni, arheologi cu specializarea "geto-daci" au făcut evaluări ale săpăturilor și au fost puse în concordanță cu civilizația dacică din alte sectoare.

S-a amintit perioada anilor 1967, când șantierul a început modest, cu două șanțuri, iar lucrurile mergeau foarte greu din cauza lipsei de angajați și aceia fără studii superioare, aveau 150 de piese originale, restul erau rulaje.

Muzeul, în perioada aceea, era raional, de aceea toate descoperirile arheologice ajungeau la Ploiești.

Astăzi, din colecția Muzeului Județean fac parte peste 100.000 de obiecte și opt șantiere arheologice deschise în tot județul.

Pe acest șantier au trecut, în timp, importanți arheologi și mulți studenți cărora această lecție le-a prins foarte bine.

In perioada 1971-2001, când șantierul a fost închis, au fost valorificate câteva lucrări, dar nu pe măsura așteptărilor.

Finanțarea lucrărilor s-a făcut din fondurile Muzeului Județean, primiți de la Consiliul Județean și doar ocazional s-au primit bani de la Ministerul Educației, Cercetării si Tineretului.

  Ion Stan - Criza politică instituțională din România nu trebuie să implice serviciile de informații și securitatea în răfuiala politică a președintelui suspendat cu Parlamentul României;

Domnul Ion Stan:

"Criza politico-instituțională din România nu trebuie să implice serviciile de informații și securitate în răfuiala politică a președintelui suspendat cu Parlamentul României"

Doamnelor și domnilor deputați,

Forțe politice, fără identitate ideologică democratică și fără legătură cu istoria și tradițiile sănătoase ale vieții politice naționale, și aventurieri politici care au înșelat speranțele națiunii au aruncat țara într-o criză politico-instituțională profundă, servind astfel interese ale inamicilor tradiționali ai României, al căror scop este dintotdeauna eliminarea din contextul geo-politic al Eurasiei a acestei mari insule a latinității aflate în permanentă nevoie de legături vitale cu centrele civilizației europene.

Opinia publică internă și internațională este și va fi în perioada care urmează supusă unei permanente și asidue agresiuni informaționale, cu scop de intoxicare și manipulare pentru a se crea României o imagine de țară instabilă politic, cotropită de corupție, prost guvernată, cu instituții de putere marionete ale oligarhiei criminale, cu o presă și o societate civilă aservite, ori de câte ori îi critică pe cei care și-au adjudecat, cu de la sine putere, monopolul tuturor adevărurilor.

Criza politică instituțională din România, evaluată și coroborată în contextul evoluțiilor politice din Ucraina, Moldova - Transnistria, Regiunea Mării Negre, precum și din arealul Balcanilor de Vest este mai mult decât ceea ce aparent a devenit vizibil în urma escaladării tensiunilor politice interne până la momentul suspendării de către Parlament a Președintelui României.

România se află, în acest moment, într-o gravă și complexă criză de securitate națională, rezultat al lipsei unei strategii adecvate de securitate și politică externă și a unor acte și gesturi politice iresponsabile, ai căror autori, dacă nu au premeditat, nu au avut capacitatea de a discerne între ignoranță, prostie și înaltă trădare.

Președintele suspendat al României și-a început mandatul cu o mare diversiune, prin care a încercat, și în bună măsură a reușit, să-și apropie serviciile naționale de informații pentru securitate și structurile de forță ale statului, pentru ca într-un final să le decredibilizeze și să le compromită prin acreditarea totalei obediențe a acestora față de persoana sa. Dar până la acest final, Traian Băsescu, ca protector al structurilor speciale, le-a implicat adânc în resorturile ambițiilor sale politice, folosindu-se de informațiile la care era sau nu îndrituit legal în scopul consolidării, indiferent de risc și preț, a propriei poziții de putere și a partidului din care s-a revendicat și, bineînțeles, pentru reprimarea, inclusiv pe calea înscenărilor judiciare, a adversarilor politici. El are nevoie de putere și de cea mai înaltă demnitate publică pentru a se apăra de forța legii pentru grave crime de subminare economică.

Marile promisiuni pe care Traian Băsescu le-a făcut serviciilor de informații, dar mai cu seamă angajamentele sale privind promovarea, consolidarea și apărarea securității națiunii române în mediul strategic al vecinătății imediate și apropiate, nu au fost, nici pe departe, îndeplinite.

Pe plan intern, sub aspect doctrinar-conceptual și legislativ, sistemul de securitate națională este dereglementat, fiindcă instrumentele juridice adoptate la începutul anilor 90 obliga, în mod practic, autoritățile informative de securitate, apărare, siguranță și ordine publică de a acționa în afara comandamentelor și realităților social-politice cuantificate juridic, post-aderare la N.A.T.O. și post-integrare în Uniunea Europeană.

Pe plan extern, României îi lipsește o politică și o strategie de securitate națională viabilă, precum și o diplomație responsabilă și activă. Consecința acestui mod de asumare a destinelor naționale sunt acelea ca relațiile post-aderare cu Uniunea Europeană ne-au surprins total nepregătiți, iar legăturile bilaterale cu statele membre ale Uniunii Europene sunt la limita subzistenței.

Politica externă și de securitate pe spațiul estic a înregistrat eșec după eșec: raporturile cu Rusia fiind aproape înghețate, inițiativa românească a cooperării în Regiunea Mării Negre a falimentat, relațiile cu Ucraina s-au degradat periculos, iar cele cu Republica Moldova, urmare a unor orientări oportunist-provocatoare, nu numai că ne-au adus o ostilitate crescută, dar servește, se pare, foarte bine scenariilor geo-politice dăunătoare celor opt milioane de congeneri din afara granițelor, a căror identitate etnic-românească este supusă nesfârșitelor agresiuni.

Profitându-se de fundalul interminabilelor tensiuni și conflicte politice interne, în care au fost implicate și instituții fundamentale garante ale statalității naționale, inamicilor Constituției României li s-au oferit suficiente dovezi de slăbiciune a autorităților, pentru a putea progresa, pas cu pas, pe calea realizării obiectivelor neorevizionismului și panslavismului în noul context politic european.

În tot acest timp, autoritățile legitime ale statului român în loc să fie lăsate să vegheze la prezentul și viitorul destinelor naționale, au fost deturnate de la datoriile lor constituționale și întoarse - premeditat și diversionist - în trecut, în numele unei așa-zise curățenii morale, în realitate o formă perversă de resuscitare a resorturilor de putere ale trecutului, prin care o așa-zis nouă clasă politică, în lipsa propriei identități, și-a căutat rețelele de succes în arhivele securității.

Bătălia pentru controlul dosarelor s-a transformat apoi în bătălia pentru controlul serviciilor, armatei, internelor, ministerului public și ansamblului sistemului securității naționale, cu întreg cortegiul de consecințe cunoscute.

Democrația își are propriile paradoxuri și contradicții. Nu poți avea, în aceeași măsură, un Parlament și un Guvern democratic, adică larg reprezentative, dar care să realizeze și consensul necesar bunei funcționări. Nu poți, în același timp, să guvernezi bucurându-te de legitimitatea susținerii populare, dar să fii și eficient economic, fără a deveni populist. Nu poți, concomitent, să promovezi o competiție a politicienilor jucători fără a nu risca stabilitatea politică, pacea și securitatea socială, iar între destabilizarea acestora și generarea pericolelor mortale pentru democrație și ordine constituțională pe care dumneavoastră, combatanții din prima linie a apărării națiunii, trebuie să o garantați, granița este pe cât de fragilă, pe atât de imperceptibilă.

Recursul, în secolul XXI, la mijloacele politice stradale, sub sloganul demagogic al așa-zisei "întoarceri la popor" nu poate decât să ne aducă aminte de tragicele circumstanțe în care popoarelor le-a fost uzurpată puterea de către Mussolini, Hitler, Stalin și alți mari dictatori.

Parlamentul României, în pofida neîmplinirilor sale și a spiritului politicianist de care, inevitabil, mai este marcat, nu este alcătuit din aventurieri politici, nu este "o șandrama în moarte clinică", ci este forumul de întâlnire a cetățenilor responsabili care au fost mandatați cu greutatea și importanța răspunderii de a constitui "organul reprezentativ suprem al poporului român și unica putere legiuitoare a țării".

Cine ignoră autoritatea supremă a puterii poporului și pune adevărul său personal deasupra adevărului și a dreptății legiuitorului național, nu are nici legitimitatea juridică și nici suportul moral de "a se întoarce la popor".

Un referendum nu este o campanie electorală. Pe cale de consecință, nu ar fi normal, nici legal, să ne aștepte 30 de zile de apostolat al cetățeanului Traian Băsescu pentru a-și continua atacurile la adresa instituțiilor legitime ale puterii - Parlamentul și Guvernul - cu care s-a aflat într-o permanentă incapacitate de comunicare și coabitare politică.

Firesc este să urmeze 30 de zile de reflecție și corectă informare a națiunii, în legătură cu faptele anticonstituționale pentru care a fost suspendat din funcția de președinte al României Traian Băsescu. Alegătorii chemați la referendum trebuie lăsați să delibereze fără a fi agresați informațional prin tot felul de persuasiuni propagandistice emoționale asupra a ceea ce ar urma dacă Traian Băsescu ar fi repus în funcția de președinte al României.

Dragi compatrioți aflați în serviciul securității naționale a României,

Actuala criză politico-instituțională din România vă legitimează, o dată în plus, subordonarea voastră exclusiv voinței poporului, pentru garantarea suveranității, independenței și a unității statului, a integrității teritoriale a țării și a democrației constituționale (Constituția României, art. 118 alin. (1) și (3).

În actuala conjunctură, toate părțile implicate în criza politică din România mizează, desigur în măsuri diferite, atât pe concursul din partea acelor responsabili ai autorităților informative, numiți ca urmare a deciziilor politice, dar și pe contribuțiile unor membri ai personalului operativ care, din varii motive, dau interpretări personale îndatoririlor legale de abținere de a nu fi folosiți în scopuri politice (Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României, art. 26), ori de a "(...) nu întreprinde nici o acțiune care să promoveze sau să lezeze interesele vreunui partid politic sau persoane fizice ori juridice, cu excepția acelor acțiuni ale acestora care contravin siguranței naționale." (Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații, art. 36).

Sunt mai mult decât ilustrative interpretările pe care mediul politic și presa - ca putere a societății civile - le-au dat incapacității de abținere, neutralitate și echidistanță politică ale prim-adjunctului directorului Serviciului Român de Informații, demascat public ca fiind suspect de implicare în ecuația cu mai multe necunoscute a presiunilor care ar fi fost exercitate de președintele suspendat asupra Curții Constituționale.

O asemenea ingerință și, respectiv, aservire politică a unui înalt demnitar public din conducerea principalului serviciu național de informații nu trebuia să fie posibilă dacă se respectau cerințele legii. În structurile militare - S.R.I. fiind încă o structură militară - este interzisă executarea ordinelor ilegale, iar care refuză să se conformeze este absolvit de răspundere. (Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.) De asemenea, oricine inițiază, transmite ori execută măsuri de obținere abuzivă ori ilegală a informațiilor care lezează drepturile și libertățile fundamentale, viața particulară, onoarea sau reputația persoanelor, ori produce astfel de consecințe prin aplicarea abuzivă a măsurilor de prevenire a amenințărilor este supus răspunderilor și sancțiunilor prevăzute de lege (Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României, art. 16).

Există, așadar, suficiente prevederi legale care vor apăra de așa-zisa "lege a ordinului", care să vă susțină independența profesională față de orice fel de ingerințe, presiuni ori amenințări.

Ne adresăm conducerii și ofițerilor Serviciului de Informații Externe pentru a reitera îndatorirea lor supremă de a veghea asupra riscurilor și amenințărilor din afara țării, care pot viza, specula și exploata vulnerabilitățile politice interne ale României în actuala conjunctură. De asemenea, cerem să fie reconsiderate și eliminate toate elementele de obediență pe care serviciul le-a avut și le mai are față de Traian Băsescu, a cărui apartenență la sistemul de informații și contrainformații externe înainte de 1990 este de largă notorietate internațională.

Nu sunt puține statele ai căror președinți au provenit, exclusiv, din sistemul securității, dar trebuie observat și precizat că faptul în sine nu a fost trecut sub tăcere și nici nu a fost negat, așa cum a procedat Traian Băsescu, ceea ce dovedește adevărata măsură a respectului său față de sistemul care l-a propulsat în cea mai înaltă demnitate politică, respectiv trădarea.

Comisia specială de control parlamentar asupra activității Serviciului de Informații Externe va trebui să-și reconsidere exercitarea competențelor, astfel încât să se elibereze de stresul complexului prezidențial Traian Băsescu.

Ne adresăm personalului devotat și loial, permanent la datorie al Serviciului Român de Informații pentru a-i itera răspunderile care-i revin pentru apărarea ordinii constituționale, prin obținerea și furnizarea promptă a informațiilor obiective și imparțiale prin care să se prevină extremismul și violența politică, răspândirea de informații false, dezinformarea opiniei publice și a corpului electoral în direcții periculoase pentru existența societății democratice, a pluripartidismului și normalei funcționări a instituțiilor legitime de putere ale statului.

Ne adresăm personalului Direcției Generale de Informații și Protecție Internă și a celorlalte structuri operative din Ministerul Internelor și Reformei Administrative pentru a-i itera necesitatea de interes național ca această structură informativă departamentală, care s-a încercat a fi transformată, urmare atât a unei comenzi politice, dar și a unor interese de altă natură, într-un nou serviciu de securitate internă, să se rezume la îndeplinirea strictă a atribuțiilor prevăzute de legile statului român și nu la executarea ordinelor abuzive ori ilegale.

Ne adresăm conducerii și personalului Direcției Generale de Informații a Apărării pentru a reitera să valorifice învățămintele încercărilor anterioare de politizare a armatei române și să sancționeze, prin informații corecte, imparțiale și obiective, furnizate factorilor de decizie prevăzuți de lege, orice încercare de implicare a armatei în complicarea situației politice interne. Având în vedere că implicarea structurii de siguranță militară în peisajul politic intern a fost de notorietate, solicităm adevăraților profesioniști ai informațiilor militare să se dezică de tot ce înseamnă, în actuala percepție publică, eticheta de "poliție politică militară, incontrolabilă, omnipotentă și omniprezentă în viața socialo-politică, iar mai nou și în cea economică a României".

Ne adresăm personalului și conducerii Direcției pentru Prevenirea Criminalității în Mediul Penitenciar cu cerința de a se elibera de tot ceea ce fostul ministru al justiției a exercitat asupra structurilor predecesoare și a pune în circuitul informațional legal toate semnalările privind legăturile mediului interlop din penitenciare cu afacerile, politica, justiția, serviciile de informații ori cu administrația publică și funcționarii acestora.

Dorim să credem că profesioniștii Serviciului de Telecomunicații Speciale vor demonstra, în acest moment critic, devotamentul și loialitatea la care s-au angajat sub jurământ și să le pună, exclusiv, în slujba națiunii române. Corupția, abuzurile și ilegalitățile care au fost asociate în timp Serviciului de Telecomunicații Speciale obligă actuala conducere să reflecteze inclusiv asupra considerentelor pentru care o parte a clasei politice dorește desființarea Serviciului și punerea sa sub un protectorat politic. A pune confidențialitatea comunicațiilor speciale sub control politic de partid sau extern este inadmisibil, deoarece ar constitui o vulnerabilitate dintre cele mai grave pentru securitatea națională.

Ne adresăm Serviciului de Protecție și Pază cu cerința de a acționa după o concepție de activitate strict adecvată misiunilor efectiv de îndeplinit, stopându-se orice tentativă de angajare în acțiuni care pot căpăta valențe de poliție politică. Jandarmizarea Serviciului de Protecție și Pază exprimă fără echivoc ceea ce a înțeles și a dorit să facă președintele suspendat Traian Băsescu dintr-o structură de elită a sistemului securității naționale.

Observăm și reiterăm că serviciile de informații și securitate au avut în momentele hotărâtoare ale istoriei naționale capacitatea de a discerne și a nu se lăsa antrenate în vendete și răfuieli politice. Consecințele implicării structurilor speciale ale statului în lupta politică dusă de Traian Băsescu împotriva adversarilor săi, dar și a instituțiilor fundamentale ale statului sunt greu, dar nu imposibil de surmontat. Momentul pe care îl traversăm este unul favorabil afirmării probității profesionale, al echidistanței și neutralității politice de care sistemul securității naționale, în ansamblul său, trebuie să dea dovadă în situații de criză.

  Miron Ignat - intervenție cu titlu 9 mai - Ziua victoriei asupra fascismului;

Domnul Miron Ignat:

"9 mai - Ziua victoriei asupra fascismului"

Stimate colege, stimați colegi,

Mâine, 9 mai, sărbătorim o zi specială, cu multe semnificații. Pentru noi, această zi înseamnă atât Ziua Europei, Ziua Independenței României, cât și Ziua victoriei împotriva fascismului.

România a devenit, începând cu anul 2007, membră a Uniunii Europene. De aceea, Ziua Europei a căpătat semnificații aparte pentru fiecare dintre noi. Data de 9 mai a fost aleasă ca zi a Europei de Consiliul European de la Milano din 1985, apreciindu-se că punctul de pornire al construcției Europei unite a fost declarația prin care, la 9 mai 1950, ministrul de externe al Franței, Robert Schuman, a propus Germaniei, vechi inamic al țării sale, dar și altor state, să contribuie la realizarea "unei solidarități de factor" și să pună "bazele concrete ale unei federații europene indispensabile pentru menținerea păcii". În urma acestei declarații urma sa ia sfârșit o lungă istorie de confruntări sângeroase și se inaugura o nouă etapă în evoluția continentului nostru, bazată nu pe forță și violență, ci pe cooperare economică și armonizare legislativă.

Privind asupra istoriei naționale a României, la data de 9 mai 1877 a avut loc proclamația independenței României, când a fost dus războiul de independență împotriva Turciei, în care armata României, alături de armata rusă, a învins Turcia, participând totodată și la eliberarea popoarelor din Balcani. Ea s-a acoperit de glorie în bătăliile purtate la sud de Dunăre, pe teritoriul Bulgariei - la Vidin, Grivița, Rahova, Plevna și Smârdan. Proclamarea independenței a reprezentat o componentă autohtonă, de o dimensiune europeană si mondială, motiv pentru care ar trebui sa stăruim mai mult asupra însemnătății acesteia.

În acest an, la 9 mai, popoarele lumii, și în primul rând cele de pe bătrânul continent, comemorează 61 de ani de la încheierea ostilităților celei mai sângeroase conflagrații din istoria omenirii, când declanșatorul celui de-al II-lea război mondial, nazismul fascist german, cel mai odios dușman al civilizației umane, a fost învins, zdrobit, prin efortul titanic al popoarelor antihitleriste. Astfel, la 9 mai, întregul mapamond sărbătorește Ziua Victoriei asupra fascismului în cel de al doilea război mondial.

La zdrobirea mașinii de război naziste, aportul cel mai însemnat l-au avut țările din fosta URSS. Tributul plătit în vieți omenești s-a ridicat la peste 20 milioane, adică aproximativ cât are în prezent populația României.

Dar și țara noastră, mai ales după 23 August 1944, a adus o contribuție însemnată în obținerea victoriei din 9 mai 1945.

Astăzi, când aniversăm 61 de ani de la terminarea celui mai odios război, noi, parlamentarii, trebuie să dăm un semnal tuturor parlamentelor lumii, să milităm împreună pentru preîntâmpinarea și prevenirea oricăror conflicte.

Datorită semnificației multiple a zilei de 9 mai în istoria națională a României, este de datoria noastră, a tuturor, de a-i acorda atenția cuvenită însemnătății și importanței acestor mari acte de istorie. Sub însemnele ei aniversăm independența și victoria, ce subliniază mersul nostru spre viitor. Spre acel viitor asupra căruia trebuie să veghem pentru ca omenirea, intrată deja în mileniul trei și ajunsă azi la maturitate civică și politică, să nu permită vreodată declanșarea unui nou măcel mondial.

Vă mulțumesc.

  Florin Iordache - declarație politică intitulată Băsescu își face campanie mizând pe inocența poporului;

Domnul Florin Iordache:

"Băsescu își face campanie mizând pe inocența poporului"

Intenția lui Traian Băsescu de a dizolva Parlamentul a fost discutată în mediul politic apropiat lui de mai bine de o lună, șeful statului păstrându-și această intenție și acum, în cazul în care populația nu l-ar demite la referendum, el urmând să arate că Parlamentul este în dezacord cu poporul.

Se pare că jocul preferat al lui Traian Băsescu este cacialmaua. Vorbesc despre o ipostază care, nu numai că se potrivește de minune profilului de președinte-jucător, dar, dacă privim cu obiectivitate lucrurile, era și una dintre puținele arme care îi mai rămăseseră președintelui suspendat. Băsescu a încercat să atace cu armele adversarilor.

Analizate astăzi, toate gesturile președintelui demonstrează că el a încercat din răsputeri să evite suspendarea. A contestat la Curtea Constituțională până și votul din Parlament.

Calculul politic privind amenințarea cu demisia a fost unul greșit. A jucat la cacealma și a pierdut! A vrut sa ia tot totul și a eșuat. A pierdut pe mâna lui! Asta nu înseamnă că Traian Băsescu n-a rămas la masa de joc. În politică trebuie să știi să și pierzi. După cum a acționat după ce s-a aflat rezultatul votului din Parlament, este clar că Traian Băsescu luase în calcul că ar putea să piardă, și lucrul acesta l-a dovedit mitingul "spontan" din Piața Universității. Totul a fost atât de spontan încât puteai să juri că fusese regizat cu mult timp înainte.

Cert este că domnul Băsescu ar trebui să ia în calcul faptul că uneori lucrurile nu ies așa cum ne-am dori, căci nu degeaba este zicala aceea că "nu este pentru cine se potrivește, ci este pentru cine se nimerește".

Cred că dacă sofismul nu ar fi fost inventat, l-ar fi inventat domnul Băsescu și l-ar fi înregistrat ca pe o marcă, astfel încât toată lumea să ia de bun tot ceea ce scoate domnia sa pe gură.

În încheiere, în memoria marelui scriitor Octavian Paler, aș vrea să îi amintesc domnului Băsescu distincția pe care a făcut-o, cândva, Octavian Paler, între un "stat" și o "țară". Un stat poți să îl disprețuiești și să-l contești. O țară, nu. Statul ni l-a dat istoria. Țara ne-a dat-o destinul.

Vă mulțumesc.

  Ion Stan - declarație politică în legătură cu Raportul privind activitatea desfășurată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării în anul 2006, care confirmă blocajul și deriva anticonstituțională a sistemului de securitate;

Domnul Ion Stan:

Declarație politică în legătură cu raportul privind activitatea desfășurată de Consiliu Suprem de Apărare a Țării în anul 2006, care confirmă blocajul și deriva anticonstituțională a sistemului național de securitate

Ideile politice ale comandantului suspendat Traian Băsescu și experiența acumulată în decursul mandatului țin loc de Constituție și lege în adoptarea hotărârilor C.S.A.T.

Potrivit Raportului, Consiliul Suprem de Apărare a Țării aprobă legile, substituindu-se puterii legiuitoare, iar blocajul provocat procesului de reformare legislativ-instituțională a domeniului securității naționale este calificat drept o contribuție la clarificarea conceptelor fundamentale în materie, în timp ce realitatea confirmă intențiile de manipulare terminologică având ca scop interpretarea și aplicarea legii după liberul arbitru al deținătorilor privilegiați ai puterii. Nu reprezentanții serviciilor au propus legi confuze și lipsite de previzibilitate. Maltratarea proiectelor a fost impusă de înalții consilieri ai Administrației Prezidențiale. Ei încearcă acum să obțină girul parlamentar pentru gravele aberații conceptuale introduse în proiecte, păstrate și accentuate în variantele Guvernului, asumate de P.N.L.

În încercările de a nu mai repeta gafele din raportul de activitate pe anul 2005, în raportul pe anul 2006 sunt deschise noi abordări nu numai incompetente, dar și ilustrative pentru lipsa de respect pentru Parlament, prin neglijențele crase în structurarea conținutului și redactarea raportului, care descalifică C.S.A.T.-ul și pe președintele acestuia.

Adoptarea Raportului de către Parlament ar legitima o concepție profund dăunătoare privind securitatea națională, precum și abuzurile, ilegalitățile și autoritarismul antidemocratic, care sunt încurajate sub această Cupolă Sacră Coroana Unită a Securității Naționale, în care s-a transformat Consiliul Suprem de Apărare a Țării prezidat de Traian Băsescu.

Declarațiile de război corupției se dovedesc a fi doar fumigene de acoperire a noilor mari corupți din zona partidului care și-a ars arhivele compromițătoare după trecerea în opoziție. S-au distrus mii de documente secrete despre opoziție, dar și despre foștii aliați, furnizate de persoane din structuri de informații care și-au pătat onoarea, încălcându-și îndatoririle de neutralitate și neaservire politică, precum și dovezi privind finanțarea ilegală a partidului, subvenționarea atacurilor din presă împotriva adversarilor politici și a dezinformării populației, racolărilor practicate în administrațiile centrale, județene și primării.

Ca și în anul 2005, Consiliul Suprem de Apărare a Țării și-a desfășurat activitatea cel puțin la fel de haotic și lipsit de selectivitate în alcătuirea programului anual și a ordinilor de zi ale ședințelor Consiliului.

În legătură cu raportul de activitate a C.S.A.T. pe anul 2005, am făcut, la momentul respectiv, o declarație în care am concluzionat ca documentul prezentat Parlamentului, deși era inacceptabil, avea totuși meritul de a se constitui în dovada pericolului major reprezentat de Consiliu pentru viața democratică și ordinea constituțională din România.

Raportul de activitate al C.S.A.T. pe anul 2006 este aceeași mostră de exercițiu al autoritarismului antidemocrtic pe care Consiliul îl impune cu consecvență în raporturile cu Parlamentul.

Lipsa de respect față de Parlamentul României a coborât până acolo încât Raportul pe 2006 are drept preambul primele două alineate ale Raportului din 2005, copiate aproape ad litteram, ceea ce presupune că expeditorul documentului are convingerea că Parlamentul, asemenea persoanei sale, nu ar face nici măcar efortul să citească materialele ce-i sunt remise spre analiză și decizie. Altfel, o astfel de ofensă nu era posibilă. Are oare cineva din staff-ul Administrației Prezidențiale interesul să-l compromită pe Președintele României în relația cu Parlamentul.

Din lectura raportului rezultă cu prisosință că și în anul 2006 Consiliul Suprem de Apărare a Țării și-a desfășurat activitatea la limita și în afara legii, fiind evidentă o confuzie conceptuală totală în legătură cu competențele generale ale Consiliului, stabilite de Constituție, și modul concret de exercitare a atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 415/2002 privind organizarea și funcționarea C.S.A.T.

Dacă raportul precedent l-a avut ca semnatar pe consilierul prezidențial și șef al Departamentului Securității Naționale, raportul actual este semnat de consilierul de stat și secretar al C.S.A.T., iar consecința acestei retrogradări este evidentă prin derapajul mult mai accentuat al conținutului și consistenței raportului față de coordonatele de exigență impuse de analiza și aprobarea activității C.S.A.T. de către Parlamentul României.

În esență, raportul nu conține nimic notabil. În economia documentului se încearcă într-un spațiu excesiv, de aproape două pagini, legitimarea Strategiei de Securitate Națională a României, a acestui eseu politic cu care reprezentanții Administrației Prezidențiale, după ce nu au reușit să obțină, în aproape un an de dezbateri scandaloase, consensul autorităților publice din sistemul securității naționale, s-au prezentat și au eșuat lamentabil în fața mediilor academice, a organizațiilor neguvernamentale și a presei.

Dovada condiției discutabile a sus-numitului document este însuși faptul că Președintele României nu și l-a asumat, dincolo de postarea, în format electronic, pe site-ul Administrației Prezidențiale. Un document oficial "Strategia de Securitate Națională a României", formalizat cu număr și dată de adoptare, care să fi fost transmis autorităților publice responsabile cu transpunerea în practică și spre adoptare Parlamentului nu există. Mai mult, din anexa la Raportul de activitate a C.S.A.T. pe anul 2006 nu reiese nici aprobarea strategiei, așa cum se menționează la pag. 2 alin. (5), ci doar adoptarea Hotărârii C.S.A.T. din 17.04.2006 privind "Avizarea Strategiei de Securitate Națională a României (...). Or, a aviza nu înseamnă și a aproba!

Cele ce se afirmă în raport în legătură cu Strategia de Securitate Națională nu sunt de luat în seamă, deoarece țin de domeniul subculturii de securitate și al penibilului în care importanți membri ai staff-ului Administrației Prezidențiale (n.n. prin pozițiile ierarhice, și nicidecum prin competența, probitatea și onestitatea profesională) l-au înfundat pe Președintele României.

Grav, chiar foarte grav și inadmisibil este ceea ce se afirmă în raport la pag. 5 alin. (3): "Hotărârile adoptate de Consiliul Suprem de Apărare a Țării în anul 2006 sunt în concordanță cu prevederile Strategiei de Securitate națională, întrucât documentul este fundamentat pe principalele idei de politică externă, internă și de securitate validate de alegători, coroborate cu evaluarea profundă a mediului de securitate și cu experiența acumulată de la preluarea mandatului".

Cum poate fi și cum trebuie înțeleasă această afirmație de-a dreptul năucitoare?! Oare consilierul prezidențial și șef al Departamentului Constituțional Legislativ a văzut această monstruozitate juridică?

Observăm că, potrivit art. 3 din Legea nr.415/2002 privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, hotărârile acestuia se emit potrivit legii (s.n.), iar Constituția României statuează, de asemenea, supremația legii ca principiu al statului de drept, și nu a principalelor idei de politică internă, externă și de securitate validate de alegători sau experiența acumulată de la preluarea mandatului.

Dacă derapajul anticonstituțional al C.S.A.T.-ului este atât de grav pe cât îl exprimă aserțiunile raportului transmis Parlamentului de către Președintele României, atunci este imperios necesar ca, în temeiul prevederilor art. 2 al Legii nr.415/2002, Parlamentul să procedeze la o examinare și verificare a activității C.S.A.T., care să se bazeze pe accesul la și controlul tuturor documentelor și hotărârilor Consiliului, inclusiv stenogramele ședințelor acestuia, pentru a nu mai credita activitatea unei autorități constituționale de asemenea importanță, învestită cu organizarea și coordonarea securității naționale exclusiv pe baza a ceea ce ni se livrează prin intermediul unor rapoarte atât de inconștient și iresponsabil întocmite și asumate încât abuzurile și ilegalitățile funcționale sunt raportate legislativului drept "realizări remarcabile".

Care rezultă a fi fost, potrivit raportului, "domeniile de acțiune ale activității Consiliului Suprem de Apărare a Țării", în perioada de referință și prevede legea că ar fi trebuit să realizeze Consiliul?

Raportul menționează ca prim domeniu de acțiune "Consolidarea profilului distinct al României în cadrul Alianței Nord-Atlantice, Uniunii Europene și celorlalte organizații internaționale". Este, oare, acesta un domeniu de acțiune corect identificat în raport cu dispozițiile Constituției și ale Legii de organizare și funcționare a C.S.A.T.? Evident că nu! Constituția României prevede că atribuțiile C.S.A.T. se rezumă la: organizarea și coordonarea unitară a activităților ce privesc apărarea țării și securitatea națională, participarea la menținerea securității internaționale și apărarea colectivă în cadrul sistemelor de alianță militară, precum și la acțiuni de menținere și restabilire a păcii.

Ce presupune consolidarea profilului distinct al României în cadrul N.A.T.O., U.E. și al celorlalte organizații internaționale nu se spune decât codificat, în sintagme precum: promovarea dialogului transatlantic, coerență și complementaritate dintre evoluțiile din cadrul N.A.T.O. și dezvoltările în materie de politică europeană, de securitate și apărare.

Nu am dori ca în spatele unor astfel de exprimări mult prea generoase să fie posibilă legitimarea de către Parlament a eșecurilor în materie de politică externă și de securitate ale unei administrații care s-a acoperit de incompetență și ridicol, stârnind reacții externe când de surprindere, când de consternare și compasiune față de maeștrii tragi-comici ai gafelor "made in Romania".

Dincolo de declarațiile de intenții, care sunt beneficiile politicii originale promovate mai mult în spațiul războiului mediatic decât în cancelariile diplomatice, cu privire la Vecinătatea Răsăriteană, Regiunea Mării Negre, Orientul Mijlociu Extins și Balcanii de Vest?

Raportul evită răspunsurile. Nici nu s-ar putea altfel, deoarece în 2006 s-a ajuns la pragul cel mai critic al relațiilor cu Rusia, Ucraina și Moldova. Nouă ne cam miros a provocare și a trădare toate cele care s-au întâmplat în politica externă și de securitate pe relația estică a Eurasiei. Miroase chiar a înaltă trădare, din moment ce daunele aduse României și congenerilor din vecinătăți sunt beneficii nete, servite pe tavă, unor puteri și guverne a căror ostilitate față de România nu a fost nici măcar disimulată.

Sub bagheta lui Putin, vinul de dar al neamului Voronin s-a oțețit, revoluția portocalie ucraineană s-a înroșit, iar ginta latină europeană ne-a părăsit, constatând că "prietenul" Bush v-a dat uitării.

Acesta este, cetățene Băsescu, rodul amatorismului cu care s-a proiectat și condus de la Cotroceni politica externă și de securitate a României.

Ați trădat încrederea ieftin câștigată a "serviciilor", și ele la fel de ieftin v-au izolat informațional. Nu fiindcă au dorit-o, ci fiindcă le-ați discreditat și pus în situația de a nu-și mai putea împlini misiunile lor de mare trebuință națională. Dacă le-ați înlocuit cu C.N.S.A.S.-ul, acesta v-a servit exact ceea ce ați programat, fără a estima consecințele. Acum sunteți nevoit a vă servi de informațiile C.N.S.A.S.-ului!

Ce relevanță mai pot avea încercările de a sublinia, chipurile, soluționarea crizei din Kosovo, din moment ce instanțele internaționale au decis altfel decât interesele României. De observat că la data trimiterii raportului către Parlament "Soluția Kosovo" era deja cunoscută, iar respectul față de puterea legiuitoare merita cel puțin efortul actualizării documentului, pentru a nu fi menținuți undeva, într-o zonă a dezinformării.

A doua realizare notabilă a C.S.A.T.-ului pe anul 2006 rezultă a fi fost "îmbunătățirea cadrului legislativ care vizează securitatea națională".

Nu este nici o eroare. Așa se spune "expresis verbis", în debutul paginii 8 din 22 a raportului menționat.

Din repertoriul legislației în vigoare în România nu rezultă ca Parlamentul să fi adoptat în anul 2006 vreo lege prin care să se realizeze reforma instituțional-juridică a domeniului securității naționale. Dimpotrivă, cunoaștem cu toții foarte bine câtă notorietate națională și internațională au dobândit Președintele și Premierul României prin scandalul încă neîncheiat al legilor securității. Un scandal care a avut un impact negativ demolator asupra sistemului de securitate, devenit obiect al trocurilor și țintă a luptelor politice.

Dar să examinăm mai atent aserțiunile din acest capitol al raportului și să vedem ce rezultă? Rezultă că, potrivit alin. (2), pag. 8, în ședințele Consiliului au fost luate în discuție în repetate rânduri documentele de lucru referitoare la domeniul securității naționale și sunt menționate, în continuare, patru proiecte de lege. Surpriză, însă! Anexa la raport privind hotărârile adoptate de către C.S.A.T. în 2006 contrazice afirmația anterioară, în sensul că nu rezultă să se fi adoptat nici măcar o singură hotărâre a Consiliului privind cadrul legislativ al securității naționale. Unde se află adevărul? De ce secretarul C.S.A.T., generalul-maior Ion Oprișor, induce în eroare Parlamentul, angajând în această dezinformare și persoana Președintelui României?

Credem că membrii staff-ului Administrației Prezidențiale implicați în elaborarea raportului nu trebuie criticați, ci evidențiați și felicitați, deoarece numai grație spontaneității și sincerității lor verbale, nereprimate în scris, Parlamentul poate constata câtă dezordine și cât spațiu deschis abuzurilor și ilegalităților își au loc sub umbrela C.S.A.T., ca și cum acesta ar fi devenit, sub președinția lui Traian Băsescu, o adevărată Cupola Sacra Corona Unita a Securității naționale.

Câteva adevărate "perle" ale subculturii și sfertodoctismului care guvernează secretariatul C.S.A.T. și Departamentul securității naționale merită totuși atenție pentru a putea înțelege că acolo judecățile de valoare se emit prin inversarea ordinii naturale, firești a lucrurilor.

Așa, de exemplu, principiul de bază al intențiilor legislative pritocite la Cotroceni a fost acela potrivit căruia sistemul securității naționale generează legile prin care să-și garanteze subzistența, și nu legile stabilesc și definesc sistemul, compunerea, competențele și atribuțiile acestuia - pagina 8 din 22, alin. (3). Cu alte cuvinte, după ce se comite o eroare practică, la nivelul C.S.A.T. neapărat strategică, se scoate repede o lege pentru a legitima ilegalitate. Ce poate fi mai periculos decât o asemenea mentalitate?! Așa funcționează statul de drept numit România, a cărui Constituție stipulează că legea este izvorul tuturor deciziilor și acțiunilor, și nu viceversa?

În alineatele 4-7 din pagina 8 a raportului se încearcă a se obține, și respectiv a se conferi gir oficial, inclusiv parlamentar, unor aberații conceptual-terminologice, care, dacă ar fi acceptate și legiferate, ar permite interpretarea și aplicarea legii după liberul arbitru al manipulatorilor de concepte, căci ce altceva se încearcă prin găselnița de pomină potrivit căreia în loc de "siguranță națională" s-a optat pentru sintagma "informații, contrainformații și securitate", dar (atenție!) această "securitate" nu este "securitatea națională" care are drept componentă: "apărarea, informațiile, contrainformațiile și securitatea, și ordinea publică". Dumneavoastră înțelegeți ceva din acest cerc vicios, din această beție de cuvinte și agresare prost-informațională, cu care niște "cazoni" din Cazarma din Dealul Cotrocenilor încearcă să preformeze și să manipuleze opțiunile de inițiativă legislativă ale Parlamentului?

În mod evident, acesta este încă un argument pentru care un asemenea document este inacceptabil și trebuie respins.

Tocmai urmare a gravelor și impardonabilelor erori conceptuale incluse în proiecte legislative pe propria răspundere și din excesul de zel al consilierilor Administrației Prezidențiale, acestea au generat un conflict politic ireconciliabil chiar în interiorul C.S.A.T.-ului, între susținătorii președintelui și cei ai vicepreședintelui Consiliului, ale cărui decizii în materie, care priveau rolul de avizare a proiectelor legislative, au fost blocate.

Așadar, unica și incontestabila contribuție a C.S.A.T.-ului la reformarea juridică a Sistemului Național de Securitate a fost și continuă a fi blocajul.

O noutate, cu valoare de premieră, a Raportului C.S.A.T. este, potrivit capitolului III al documentului, pagina 10 din 22, "unitatea de organizare și coordonare a apărării și ordinii publice" (?!) Nu este nici o răutate din partea noastră. Acolo, așa scrie, negru pe alb: "activitatea de apărare și ordine publică". Ce intenții poate ascunde o asemenea manieră de abordare, decât o eventuală reorganizare a celor două ministere (al apărării și internelor) și reunificarea lor după modelul impus Japoniei la sfârșitul celui de-al doilea război mondial?!

Dacă procesul de reformă a sistemului național de apărare a avut ca rezultate reducerea efectivelor și diminuarea nivelului de înzestrare, nu apare drept firească întrebarea de ce cresc cheltuielile și nu este vizibilă modernizarea? Nu cumva pentru a găsi răspunsul la această întrebare a fost înființată Direcția anticorupție a Ministerului Apărării Naționale?

O mare revelație avem în pagina 11 din 22, alineat (1), unde aflăm că C.S.A.T. s-a substituit Parlamentului României: "(...) în consecință, Consiliul a aprobat legea de organizare și funcționare a Ministerului Apărării (...)," ceea ce, dacă ar fi adevărat, ar însemna atât încălcarea Constituției privind funcția exclusiv de legiferare a Parlamentului, cât și a Legii de organizare și funcționare a C.S.A.T., potrivit căreia acesta doar "avizează proiectele de acte normative privind organizarea generală a forțelor armate și a celorlalte instituții cu atribuții în domeniul securității naționale". Nu întâmplător atragem atenția asupra acestei neregularități nu numai de exprimare, ci și de fond, fiindcă în practica activității instituțiilor din sistemul securității naționale s-au fundamentat decizii, inclusiv în ceea ce privește drepturile personalului, pe simple intenții legislative conținute în diferite memorandumuri, și nu pe legea efectiv adoptată și publicată în Monitorul Oficial.

Titlul Cap. IV al raportului surprinde atât prin ceea ce exprimă, cât și prin structurarea tematică a problemelor pe care le anticipează: "Activitatea de informații, contrainformații și securitate. Analiza stadiului predării arhivei fostei Securități către C.N.S.A.S." Dacă în cazul consulului roman Sulla, legătura cu prefectura a fost aceea că el a înființat această instituție administrativă, în cazul de față legătura activității sistemului informativ pentru securitatea națională cu dosarele fostei securități și C.N.S.A.S.-ul apare ca ocultă și, pe cale de consecință, mai mult decât suspectă, fiind de așteptat să ne-o facă cunoscută, onor Excelența Sa, Președintele Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

În altă ordine de idei, "activitatea de informații, contrainformații și de securitate" este, deocamdată, lansată în spațiul legislativ drept o construcție sui-generis, cum spun juriștii despre ceva atipic, controversabil și indefinibil. Construcția în speță ține metodologia serviciilor și acolo trebuie să rămână. Promovarea ei în spațiul juridic este dorința unui "expert" plin de complexe al Departamentului Securității Naționale, aflat în căutarea propriei identități, într-un sistem cu care nu a avut niciodată ceva în comun, dar posedat, în schimb, de un nemăsurat orgoliu distructiv.

Pe cale de consecință, avem încă un argument în plus pentru a nu dat girul Parlamentului acestui raport prin care se încearcă legitimarea unor secreții umorale pe care refulați ai Departamentului Securității Naționale și ai Secretariatului C.S.A.T. le-au indus fraudulos în procesul de legiferare a securității naționale, folosindu-se de umbrela protectoare a unui C.S.A.T. de ale cărui vulnerabilități și ignoranțe s-a abuzat de tot felul de sfertodocți și așa-ziși ofițeri acoperiți, unii detașați în staff-ul Administrației Prezidențiale cu sau fără știința Excelenței Sale, domnul Președinte suspendat al României, iar alții risipiți în puzderia organizațiilor neguvernamentale care aspiră bani publici pentru studii strategice și de securitate de care nimeni nu aude și nimănui nu-i folosesc. Dar atenție! Sunt și aici băieți deștepți, marca semper fidelis!

Cu cât a devenit mai eficientă activitatea de informații pentru securitatea națională după constituirea Comunității Naționale de Informații nu ni se oferă nici un element obiectiv de apreciere a gradului de adevăr exprimat de raport. Dimpotrivă, realitățile practice ale mediului intern de securitate au contrazis o astfel de concluzie, iar dacă ar fi să luăm în seamă semnalele alarmante, și, de ce nu, credibile, lansate de presă, am putea fi îndreptățiți să credem că și Comunitatea Națională de Informații a intrat în aceeași derivă anticonstituțională controlată, ca și C.S.A.T. Altfel, în locul afirmațiilor goale de conținut privind succesele C.N.I. ni s-ar fi oferit elemente comensurabile de eficiență, exemplificate cu probleme rezolvate de Comitetul Coordonator, Consiliul Operativ și Consiliul Consultativ, ca organisme specifice ale Comunității Naționale de Informații. S-a mai auzit ceva despre acestea după 18 noiembrie 2005, data constituirii C.N.I.?

Nu este de înțeles care poate fi legătura logică pe care C.S.A.T.-ul o face între activitatea sistemului securității naționale și predarea la C.N.S.A.S. a dosarelor Securității. Nu peste multă vreme, grație programului "copilul și laptopul", vor afla și preșcolarii că întreg edificiul puterii portocalii s-a născut, dezvoltat și spulberat pe influența politică negociată sub presiunea șantajului cu dosarele de securitate și cu alte dosare, mai recente, cu substrat penal.

În cea de-a doua jumătate a raportului, cap. V, referitor la "terorismul internațional, corupție și alte forme de criminalitate organizată transfrontalieră", domeniul realului și al concretului sunt estompate de aserțiuni lingvistice de serviciu care, cu tot efortul, nu pot complini lipsa de realizări rămase în stadiul promisiunilor cu statut de minciuni propagandistice electorale.

În absența materialului faptic și argumentului statistic, raportul nu ne poate convinge că, la adăpostul declarațiilor de război făcute corupției, nu au înflorit noi afaceri și scandaluri, ce vor constitui muniția electorală a viitorilor pretendenți la putere.

Securitatea energetică, în legătură cu care noi am atras atenția încă din faza dezbaterilor publice asupra proiectului Strategiei Naționale de Securitate, a fost descoperită de C.S.A.T. abia atunci când a izbucnit scandalul grupurilor de interese adverse care-și adjudecau controlul resurselor - ieftine pentru ei și scumpe pentru populație - și numai după ce marele exportator răsăritean a întărit că este stăpânul robinetului, pe care îl deschide cui, când și la prețul care îi convine. Halal previziune, aferim strategie! Postume sunt funeraliile, nu strategiile!

Celelalte capitole, VII-X, țin de o rutină cronică, devenită o maladie instituțională a C.S.A.T.-ului care, în virtutea inerției, continuă a funcționa precum un regiment, după canoanele "ordinului de zi pe unitate".

Cel mai important capitol al raportului - XI - care privește tocmai esența constituțională a C.S.A.T. - "organizarea și coordonarea activităților care privesc securitatea națională" - este și cel mai secret, deoarece este rezumat într-o concluzie exprimată în numai șase cuvinte, care ține să ne încredințeze că: s-au adoptat hotărâri corespunzătoare domeniilor vizate.

Cine consideră că un astfel de raport este un document serios, credibil și adecvat în formă și conținut să fie examinat de Parlament, pentru descărcarea C.S.A.T.-ului de gestiunea activității desfășurate în anul 2006, comite, în opinia noastră, o gravă eroare, care l-ar descalifica atât ca om politic al unui partid, dar mai cu seamă ca parlamentar.

Raportul trebuie respins, iar o comisie specială a Parlamentului să fie învestită cu examinarea și verificarea întregii baze documentare care poate furniza informații corecte, obiective și concrete referitoare la activitatea desfășurată de C.S.A.T. în anul 2006, în funcție de care să putem decide în deplină cunoștință de cauză.

  Costică Macaleți - declarație politică intitulată Grave probleme în infrastructura județului Botoșani;

Domnul Costică Macaleți:

Declarație politică intitulată "Grave probleme în infrastructura județului Botoșani."

Domnule președinte, stimați colegi,

Declarația mea politică de azi se referă la starea precară în care se găsește infrastructura județului Botoșani.

Nu este un secret pentru nimeni faptul că județul pe care am onoarea să-l reprezint în Parlament a fost mai mereu unul dintre cele mai dezavantajate din punct de vedere al dezvoltării. Un exemplu deosebit de grăitor în acest sens este relevat de un raport întocmit de Inspectoratul Județean pentru Situații de Urgență (IJSU) din care reiese, spre exemplu, faptul că aproximativ 85% dintre localitățile județului nu au mașini de pompieri. La nivelul județului Botoșani funcționează doar patru unități profesioniste pentru situații de urgență - la Botoșani, Dorohoi, Săveni și Trușești, iar dintre comune, doar șapte au mașini de pompieri, însă și acestea sunt vechi. În două localități, incendiile se sting cu hipocisterne! Cu alte cuvinte, 60 de localități botoșănene nu dispun de autospeciale de intervenții în caz de incendii iar în unele cazuri, mașinile de pompieri din alte localități pot ajunge și după o oră de la primirea apelului de urgență!

Nu avem cum să nu considerăm că această situație este deosebit de gravă! Cum să se simtă protejați locuitorii județului nostru în fața focului care poate mistui vieți și bunuri materiale, într-o comunitate și așa văduvită de resurse și cu atât de multe probleme ale oamenilor, în condițiile în care intervenția pompierilor în caz de incendiu se face cu asemenea greutate și întârziere?

Aplecându-ne asupra cauzelor acestei situații riscante și dramatice putem deduce că lipsa mașinilor de pompieri este determinată inclusiv de lipsa de preocupare a autorităților centrale și locale, dar și de gradul de subdezvoltare a comunităților, care nu dispun de fonduri pentru achiziția de autospeciale.

Însă nu putem să rămânem indiferenți în fața unor situații de criză și să ne complacem în mediocritate. Iată de ce solicit autorităților locale și centrale să ia cât se poate de în serios raportul întocmit de Inspectoratul Județean pentru Situații de Urgență și în cel mai scurt timp posibil să aloce resursele financiare necesare măcar pentru îmbunătățirea situației numărului de localități care nu dispun de autospeciale de intervenție în caz de incendiu.

  Manuela Mitrea - intervenție intitulată 9 mai, o zi importantă pentru România!;

Doamna Manuela Mitrea:

"9 mai, o zi importantă pentru România!"

Pentru România, 9 mai este o dată cu multiple semnificații.

În memoria poporului român, ziua de 9 mai semnifică împlinirea unui vis istoric - Independența!

Anul acesta, pe 9 mai se împlinesc 130 de ani de la proclamarea independenței de stat a României - moment de o mare importanță în cadrul luptelor purtate de-a lungul secolelor de poporul nostru împotriva dominației străine, pentru libertate și neatârnare, pentru apărarea și afirmarea ființei naționale, eveniment cu consecințe favorabile pentru dezvoltarea ulterioară a țării.

La 9 mai 1877 Adunarea Deputaților a proclamat independența de stat a României. De la tribuna Parlamentului, Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe, declara: "Suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare. (...) Suntem o națiune liberă și independentă".

Actul istoric al proclamării independenței de stat a României în mai 1877 a fost consfințit prin participarea țării noastre la războiul din anii 1877 - 1878. Astfel, independența de stat a României nu a fost doar un act de bunăvoință a marilor puteri ale vremii, ci consecința luptei eroice, a sacrificiului poporului român și a oștirii sale, care au pus mai presus de orice interesele patriei.

"O lacrimă și o cunună de stejar nu sunt însă destul pentru acest mormânt. Să nu plângem și să nu împletim cununa dacă nu ne aducem aminte că avem mari și grele datorii către cei căzuți în luptă" - spunea Mihai Eminescu.

Am înțeles încă o dată că nimic măreț și durabil nu se poate face fără sacrificii !

Ziua de 9 mai semnifică începutul construcției europene, data când s-a propus planul de creare a Uniunii Europene.

Data de 9 mai 1950 a reprezentat primul pas către crearea a ceea ce este astăzi Uniunea Europeană.

În acea zi, la Paris, ministrul de externe al Franței, Robert Schuman, a citit presei internaționale o declarație prin care chema Franța, Germania și celelalte popoare ale Europei să își unească producțiile de oțel și cărbune, ca "primă fundație concretă a unei federații europene".

La Summit-ul liderilor europeni organizat la Milano în 1985, s-a decis aniversarea zilei de 9 mai ca "Zi a Europei". De atunci, această zi este destinată festivităților și evenimentelor ce subliniază cooperarea între popoarele Europei.

Anul acesta ziua de 9 mai are o importanță deosebită pentru România, care la 1 ianuarie a devenit membră a Uniunii Europene și s-a alăturat celorlalte state membre, U.E. ajungând la un număr de 27 de state membre.

UE înseamnă azi mai puține frontiere, mai multe oportunități, o Europă mai curată, studii în străinătate, egalitate de șanse, libertate, securitate și justiție socială...

Ziua Europei este prilejul pentru activități și festivități care aduc Europa mai aproape de cetățenii săi, iar locuitorii din diferite state membre mai aproape unul de altul.

  Ion Stan - declarație politică intitulată Pachetul de legi privind siguranța națională a României inițiat de P.N.L. reprezintă un balast legislativ;

Domnul Ion Stan:

Declarație politică intitulată "Pachetul de legi privind siguranța națională a României inițiat de P.N.L. reprezintă un balast legislativ."

Doamnelor și domnilor deputați,

Evaluând propunerile legislative ale grupurilor parlamentare ale P.N.L. din Camera Deputaților și Senat privind "Legea securității naționale a României", "Legea privind activitatea de informații, contrainformații și protecție", "Legea privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Interceptarea Comunicațiilor", "Legea privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații" și "Legea privind organizarea și funcționarea Serviciului de informații externe", pe baza constatărilor, atât în legătură cu conținutul proiectelor menționate, cât și în ceea ce privește oportunitatea luării lor în analiză și dezbatere în vederea adoptării în forma prezentată de inițiatori, vă propun retragerea sau respingerea celor cinci proiecte de pe ordinea de zi a comisiilor de specialitate ale Parlamentului, pentru motivele care urmează a fi mai jos menționate, și reluarea întregului proces de elaborare a legislației domeniului securității.

Propunerea de retragere sau respingere a inițiativelor legislative menționate se întemeiază, după cum urmează.

1. Proiectele de lege nu au la bază o fundamentare temeinică a soluțiilor legislative care să ia în considerare interesul național, politica legislativă a statului român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care România este parte.

Dimpotrivă, pachetul legislativ, în ansamblu său, este rezultatul unor tensiuni politice conflictuale în care a primat cu obstinație miza politică, și nu cea a interesului național și constituțional privind controlul asupra domeniului securității și, mai cu seamă, asupra activității serviciilor de informații.

Mai mult chiar, miza acestor legi a generat și escaladat relații puternic contradictorii, pe de o pate, între persoana președintelui României și persoana primului-ministru, iar pe de altă parte, între Președinția și Guvernul României ca instituții, ajungându-se ca între motivele cererii de suspendare a Președintelui să se afle, nu în ultimul rând, probleme care privesc securitatea națională și activitatea serviciilor de informații.

2. Propunerile legislative, deși formal aparțin Guvernului, politic ele sunt asumate doar de un singur partid parlamentar, ceea ce, în actualul context politic intern, face inoportună o asemenea inițiativă, deoarece preocupările pentru legiferarea domeniului securității au stat permanent sub presiunea divergențelor generate de lupta pentru primatul controlului și al subordonării serviciilor de informații, chiar cu prețul eludării unor principii și norme constituționale.

Pe cale de consecință, nici o forță politică și nici Guvernul, care în acest moment reprezintă doar un segment al legislativului, nu trebuie să-și asume în exclusivitate intenția reconstrucției juridico-instituționale a domeniului securității naționale.

Securitatea națională, ca și Constituția, este ceea ce în egală măsură dorim cu toții, independent de apartenența noastră politică, și, drept urmare, intențiile legislative privind securitatea națională nu trebuie să fie susceptibile de a purta matricea ideologică a vreunui partid.

3. Competiția politică pentru asumarea propunerilor legislative în materia securității a condus, în cele din urmă, la punerea într-o așa- zisă formă juridică a unor comenzi și dorințe politice care au denaturat grav baza conceptuală a domeniului supus reglementării, consecința imediat previzibilă fiind manipularea prevederilor legii, ca urmare a lipsei de claritate, fluență și inteligibilitate a acestora, sub care se ascund însă intenții care nu pot fi exprimate explicit.

4. Proiectul de Lege privind securitatea națională a României, care ar trebui să constituie legea-cadru în materie, rezultă a fi, pe fond și în totalitate, impropriu scopului avut în vedere.

Necunoașterea domeniului securității naționale, ca și ignorarea existenței "Doctrinei Naționale a Informațiilor pentru Securitate" (document oficial al C.S.A.T., elaborat pe baza Doctrinei Integrate de Informații, Contrainformații și Securitate a N.A.T.O.) au generat o propunere legislativă ale cărei erori conceptuale deschid, în practică, drum liber abuzurilor, ilegalităților și disprețului față de valorile democratice.

Viziunea promovată în legătură cu amenințările la adresa securității naționale este nu numai în totală disonanță în raport cu contextul intern și internațional de securitate, dar și evident periculoasă pentru drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului.

Proiecția sistemului securității naționale are în vedere o translație abuzivă de competențe speciale de informații în materia securității naționale, dinspre servicii, care sunt autorități administrative autonome, ai căror directori nu pot fi activi politic, către ministere controlate politic.

5. Proiectul de Lege privind activitatea de informații, contrainformații și protecție rezultă a fi, de asemenea, o intenție legislativă compromisă din start, deoarece obiectul de reglementare este incorect identificat și definit din chiar titlul legii.

Din investigarea completă a legislației existente în materie pe plan internațional rezultă că în nici o țară nu există vreo lege cu un astfel de obiect de reglementare.

Intenția legislativă este, începând cu titlul, un tratat de manipulare conceptuală ale cărei prevederi necesită a fi elaborate pe o cu totul altă bază, astfel încât legislația domeniului să conțină regulile necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficiență legislative și, în același timp, să fie armonizate cu legile similare din statele membre ale Uniunii Europene.

Trebuie, de asemenea, observat că activitatea de informații pentru securitate națională se cere, în mod logic, reglementată unitar și coerent, împreună cu ansamblul problemelor care privesc securitatea națională.

6. Proiectul de Lege privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității naționale pentru interceptarea comunicațiilor este doar un substitut de reglementare care nu rezolvă problematica juridică deosebit de complexă a întregului spectru de activități secrete, care se bazează pe operațiuni de culegere a informațiilor care implică restrângerea temporară a exercițiului unor drepturi și libertăți constituționale.

După cum rezultă chiar din primul articol al proiectului, starea de lucruri actuală a interceptărilor ar urma, în liniile sale generale, să se perpetueze, cu deosebirea că s-ar crea în plus și o suprastructură birocratică parazitară, pe infrastructurile principalelor servicii de informații. Evident că o asemenea structură va căuta să-și creeze și să-și justifice și un obiect propriu de activitate.

Faptul de a se conferi proiectatei agenții statutul de autoritate informativă este nu numai o gravă eroare, deoarece România nu mai are nevoie de încă un serviciu, ci și expresia neechivocă a intenției creării unui nou serviciu, specializat exclusiv pe obținerea de informații, prin restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale.

7. Din pachetul legislativ pentru securitatea națională lipsesc mai multe propuneri, cel puțin la fel de importante, cum ar fi:

  1. Strategia de securitate națională a României, pe care trebuie să o depună Președintele României în Parlament,
  2. Legea privind modificarea structurii și competențelor C.S.A.T.,
  3. Legea Apărării Naționale,
  4. Legea managementului integrat al crizelor de securitate, stărilor excepționale, precum și a situațiilor de urgență civile,
  5. Legile de organizare și funcționare a S.P.P., S.T.S., D.G.I.P - M.A.I. și D.G.I - M.Ap.N. (care ar reglementa clar competențele structurilor departamentale, evitând suprapunerile și paralelismele în activitatea de informații, în raport cu activitatea S.R.I. și S.I.E., și evitând risipa de resurse financiare și umane),
  6. Legea privind statutul profesional și de carieră a ofițerilor de informații (oferind posibilitatea demilitarizării serviciilor),
  7. Legea privind supravegherea și controlul parlamentar asupra Comunității Naționale de Informații.

8. Insuficiențele proiectelor inițiate de P.N.L. se răsfrâng fundamental asupra conținutului legilor de organizare și funcționare a S.R.I. și S.I.E.

9. Având în vedere că forma actuală a Constituției României nu conține dispoziții suficiente și explicite referitoare la domeniul securității naționale, o reconstrucție juridico-instituțională a domeniului face necesară revizuirea Constituției, inclusiv în ceea ce privește reconsiderarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării și transformarea acestuia în Consiliul Național de Securitate sau Consiliul Securității Naționale, în contextul noilor realități și tendințe legislative pe plan internațional.

Desigur, lista argumentelor pentru care luarea în analiză și dezbatere a propunerilor legislative la care ne-am referit este inoportună cuprinde referiri și motivații mult mai ample, dar am dorit să mă refer, în primul rând, asupra celor de oportunitate politică și juridică, iar sub acest ultim aspect, mai pregnante fiind lipsa documentării prealabile, a studiilor de fundamentare, alegerea unor soluții de reglementare incorecte și insuficiența dispozițiilor constituționale în materie, care să poată susține reconstrucția juridic-instituțională a domeniului.

Cu convingerea vă veți binevoi a întreprinde demersurile necesare luării în considerare a propunerii mele, vă mulțumesc și vă asigur de întreaga mea considerație.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică intitulată Stăpânul și poporul;

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declarație politică intitulată "Stăpânul și poporul"

După ce românilor li s-a promis bunăstare și un trai decent, în schimb oferindu-li-se doar scandal și haos, fiind mințiți cu nerușinare, acum, același personaj care se răzgândește la fiecare cinci minute le-a promis că le va arăta cine este adevăratul stăpân, după eventuala sa întoarcere la Cotroceni.

Lucru de-a dreptul stupefiant pentru un președinte de țară membră a comunității europene în anul 2007, care, în loc să fie preocupat de respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor, e interesat peste măsură de ambițiile personale și de setea sa nemărginită de putere, pe care vrea să și-o potolească devenind unicul stăpân și conducător al acestei țări.

Lovind astfel cu putere în idealurile pentru care cetățenii acestei țări s-au jertfit ca să le dobândească în '89, arătând că nu a scăpat de metehnele trecutului, ba, din contră, chiar i-au plăcut acele vremuri, doar că vrea să facă unele mici ajustări referitoare la persoana stăpânului, pe care vrea sa o reprezinte cât mai mult timp cu putință.

Însă, domnule Traian Băsescu, încă președinte suspendat al României, vă anunț, în calitatea mea de trimis al poporului în Parlamentul României, că acesta s-a săturat de stăpâni, oricare ar fi aceștia, indiferent cât de buni actori și de mari demagogi ar fi.

Cetățenii acestei țări își doresc pentru ei și copiii lor un trai decent și o viață liniștită, și nu vorbe goale aruncate în vânt, care îi amăgesc, în timp ce acești mari farsori își clădesc averi uriașe pe spinarea lor.

Dar acest lucru este mai puțin important pentru Traian Băsescu. ceea ce contează este doar dorința nemărginită de putere, pentru care face absolut orice, pe principiul "după mine, potopul".

În lumina noilor declarații, avem o imagine de ansamblu mai corectă despre marele moralist Traian Băsescu și observăm că lupta lui cu mogulii, cu grupurile de interese, cu marii corupți, de fapt nu se datora unor principii morale, ci pur și simplu faptului că vroia cu orice preț să pună mâna pe toată puterea, și din acest motiv era nevoie să elimine alte centre de putere, reprezentate de cei cu care lupta cu atâta ardoare.

Pentru realizarea dezideratului său apelează ori de câte ori e nevoie la popor, pentru binele căruia trebuie scăpat de acești mari corupți care parazitează țara.

Însă acest apel este doar pentru interesele lui personale și, imediat după ce poporul pe care îl iubește la nivel declarativ cu atâta ardoare nu îi mai este folositor, îi întoarce spatele, uitând cu desăvârșire promisiunile făcute.

  Lia Olguța Vasilescu - declarație politică privind neaplicarea unor prevederi ale Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război;

Doamna Lia Olguța Vasilescu:

Legea nr. 44 din 1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783/29.10.2002, la art. 14, prevede că veteranii de război cărora le-au fost acordate ordine și medalii pentru faptele de eroism săvârșite pe câmpul de luptă, beneficiază de următoarele drepturi:

  • împroprietăriri cu pământ arabil și locuri de casă, conform Legii fondului funciar (1 ha, respectiv 5 ha, după caz, și 500 mp loc de casă);
  • cei decorați cu ordinul "Mihai Viteazul" sau ordinul "Virtutea aeronautică" cu spade, clasa "cavaleri" primesc o rentă compusă din solda de grad și a solda de funcție a unui sublocotenent (100%);
  • cei decorați cu Ordinul "Steaua României" cu spade, "Virtutea Militară" de război, Ordinul "Coroana României" cu spade, Ordinul "Crucea Regina Maria", Medalia "Serviciul Credincios" cu spade, medalia "Bărbăție și Credință" cu spade, Medalia "Virtutea Aeronautică", Medalia "Crucea Serviciul Credincios" cu spade, "Crucea Meritul Sanitar", Medalia "Virtutea Ostășească" primesc o rentă de 75% din soldă.
  • veteranii de război care nu au fost decorați cu medalii și ordine, medalii sau cruci de război, dar cărora le-a fost conferită Medalia "Crucea Comemorativă a celui de-al doilea Război Mondial", beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu 25% din solda de grad a unui sublocotenentž drepturile care au fost primite de veteranii de război, invalizi sau văduvele veteranilor în viață.

Legea nr.44/1994 a fost completată și îmbunătățită printr-un amendament conform O.U.G. nr. 12 din 23.03.2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 278 din 30.03.2004, care prevede: "După art. 14 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 28.10.2002, se introduce un nou articol și anume, art. 141, cu următorul cuprins:

Art. 141 - Începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută la art. 13 și 14 se calculează, după caz, în funcție de nivelul soldei de grad și al soldei de funcție, la minim, ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, stabilită conform legii. "

De la data de 1 martie, deși stabilite prin Ordonanța de urgență nr. 12/23 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.278 din 30 martie 2004, Decret nr. 375/25 mai 2004 cu privire la promulgarea și aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului, semnat de Președintele României, nu au fost acordate drepturile prevăzute în lege până în prezent.

În prezent, Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Administrației și Internelor nu au onorat prevederile Legii nr. 44/1994, cu modificările și amendamentul art. 14 și 141, nu le-au aplicat, invocând "justificări" neîntemeiate și în afara conținutului prevederii acestei legi.

Veteranii de război, în marea lor majoritate, precum și văduvelor veteranilor, au deschis procese individuale la instanțele teritoriale, și foarte mulți dintre ei deja au câștigat procesele cu cele două ministere menționate mai sus.

Cum este posibil ca o lege organică, trecută prin ambele Camere ale Parlamentului României și promulgată de președintele țării încă din luna mai 2004, să nu fie aplicată, ca cei aproximativ 238000 de veterani și văduve ale acestora să poată beneficia de aceste drepturi bănești pe care Parlamentul și șeful statului le-au conferit?

Demersurile veteranilor de război, pe plan central și teritorial, nu s-au bucurat de susținere de către cei abilitați să aplice legea.

Mai mult, și în prezent se încearcă să se găsească o cale de stopare a aplicării prevederilor legale cu privire la art. 14 și 141 din Legea nr. 44/1994 și Decretul lege nr. 12/23.03.2004.

  Mihai Sandu-Capră - informare privind alocarea de fonduri pentru finanțarea lucrărilor de retehnologizare, modernizare și dezvoltare a sistemelor centralizate de producere și distribuție a energiei termice;

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Doamnelor și domnilor,

Guvernul a aprobat, în ședința de săptămâna trecută, alocarea de fonduri în sumă totală de 316,160 milioane lei pentru finanțarea lucrărilor de retehnologizare, modernizare și dezvoltare a sistemelor centralizate de producere și distribuție a energiei termice pe care le au în patrimoniu administrațiile locale din 34 de județe și din municipiul București.

Sumele vor fi folosite și pentru rambursarea împrumuturilor contractate în același scop și pentru plata dobânzilor și comisioanelor și altor costuri aferente acestora, conform Legii nr. 228/2006.

Fondurile provin din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru retehnologizarea, modernizarea și dezvoltarea sistemelor centralizate de producere și distribuție a energiei termice pe anul 2007.

Banii vor fi repartizați către bugetele locale din 59 de localități.

Potrivit hotărârii, măsurile de sprijin susceptibile a fi considerate ajutor de stat vor fi acordate cu respectarea reglementărilor în vigoare.

Executivul a creat, printr-o serie de măsuri adoptate, premisele necesare pentru reducerea treptată, pe parcursul a 3 ani, a subvențiilor acordate de la bugetul de stat pentru acoperirea diferențelor de preț și de tarif la energia termică livrată populației prin sisteme publice centralizate de producție și distribuție și pentru eliminarea prețului național de referință, începând cu anul 2007. Astfel, sumele alocate de la bugetul de stat pentru subvenționarea energiei termice livrate populației s-au diminuat anual, începând cu anul 2005, cu o cotă de 33% în primul an, de 66% în al doilea an și de 100% în al treilea an, raportate la sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru subvenționarea energiei termice livrate populației, prevăzute pe anul 2004. Sumele disponibilizate se utilizează de către consiliile locale și județene pentru retehnologizarea, modernizarea și dezvoltarea sistemelor centralizate de producere și distribuție a energiei termice.

Suma totală alocată în acest sens în anul 2006 a fost de aproximativ 490 milioane de lei noi, repartizată în trei tranșe.

Considerăm că prin reabilitarea sistemelor de producere a energiei se vor asigura condițiile necesare pentru furnizarea către populație a unor servicii de calitate, la costuri suportabile și în condiții de eficiență.

Vă mulțumesc.

  Ion Stan - declarație politică intitulată Mitropolitul Bartolomeu Anania transformă amvonul bisericii ortodoxe în podium pentru campania electorală a președintelui suspendat;

Domnul Ion Stan:

Declarație politică intitulată "Mitropolitul Bartolomeu Anania trasformă amvonul bisericii ortodoxe în podium pentru campania electorală a președintelui suspendat."

Doamnelor și domnilor deputați,

Ne-a bucurat, luminat și îmbogățit spiritual Hotărârea Sfântului Sinod pentru proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Cuvios Ierarh Pahonie de la Gledin.

Am fost prezenți cu sufletul și gândul la ceremonialul canonizării și am urmărit cu respect și creștinească pioșenie Sfânta Lucrare a Înaltului Sobor, săvârșită sâmbătă, 14 aprilie, A.D. 2007 la Gledin.

Am privit manifestările de la Gledin legate de canonizarea Sf. Pahomie și am rămas nedumerit de faptul că la canonizarea unui sfânt român a fost invitat special șeful statului și alții oameni politici, care nu aveau nici o legătură cu această festivitate sfântă a bisericii ortodoxe române.

Ne surprinde însă faptul că, tocmai Înalt Prea Sfințitul mitropolit Bartolomeu Anania, cel care a cerut în mod public Sfântului Sinod ca slujitorii Sfintelor Altare să fie scoși din consiliile locale și județene, respectiv din structurile statului și din viața politică a țării, sub pedeapsa caterisirii, acum se implică direct și personal în viața politică, transformând amvonul Bisericii în podium pentru campanie electorală prezidențială!!!

Ori ne-am pierdut credința, ori o putere diavolească și-a pus în plan să lovească în sănătatea Bisericii și a neamului, iar noi, prin pasivitate, îi dăm larg concursul!

Stai și te întrebi: Ce scop a urmărit Înalt Prea Sfinția Sa de l-a invitat pe Traian Băsescu la acea Canonizare? Face parte din tipicul de canonizare? Dacă nu, atunci cu ce scop a făcut-o? Nu cumva este vorba de o campanie cu un scop bine precizat? Sau Înalt Prea Sfinția Sa vrea să ne convingă acum că anormalul - de care vorbea atunci, cum că preoții nu trebuie să facă politică -, acum a devenit normal!

Este clar că se încearcă manipularea opiniei publice, și în parte s-a reușit, într-o problemă pe care și cel mai simplu om o pricepe. Este însă nedrept ca ierarhia bisericească să facă acest lucru, făcând jocul politic al unora care încearcă cu disperare să dovedească de fapt că "sunt ceea ce nu sunt"!

Nu poate fi la mijloc decât rea-credință și interese personale ale unora sau altora care s-au prins în aceeași horă.

Ne-am fi așteptat ca manifestările de canonizare de la Gledin să-i tempereze pe mulți "zeloși" și să fie într-adevăr un moment strict spiritual, bisericesc, și nu politic.

Recunoaștem că Biserica este o instituție divino-umană care ne-a plămădit ființa noastră națională și că Ea este și astăzi reazemul moral cel mai puternic pentru popor, mai ales în mijlocul greutăților pe care trebuie să le depășim, dar nu credem că este bine și onest să se implice în manipularea maselor.

Domnul Traian Băsescu a confundat se pare slujba de canonizare cu un eveniment personal, punând astfel disputa sa cu întreaga clasă politică în centrul unui eveniment religios canonic, pe care l-a maculat, dovedind că este lipsit de voința și puterea de a se manifesta ca un om de echilibru, în măsură a nu amesteca "credința" cu lucrurile lumești.

Noi deplângem atitudinea omului politic aflat în fruntea statului de a nu-și putea înfrâna pornirile lumești și de a încerca să amăgească opinia publică cu o presupusă susținere a sa, din partea Bisericii, în conflictul cu Parlamentul României, reprezentantul național laic suprem al poporului român.

Gestul domniei sale nu poate căpăta o altă interpretare, având în vedere faptul că precede apropiata întrunire a Puterii Legiuitoare, care urmează a dezbate suspendarea domnului Traian Băsescu din funcția de președinte al României.

Sperăm că Ierarhii din Biserica Ortodoxă Română vor evita de acum încolo asemenea complicați bolnave, evitând transformarea sfintelor altare în podiumuri electorale.

Este cu atât mai de neînțeleasă atitudinea Înalt Prea Sfinției Sale Anania, cu cât omul căruia i-a pus la dispoziție amvonul Sfintei Biserici în scopuri politice personale este tocmai acela care s-a opus, prin toate mijloacele de care a dispus, la ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului.

Nădăjduind că această problemă va fi înțeleasă corect de toți ierarhii Bisericii noastre, îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să aibă în pază România și pe credincioșii ei.

  Alecsandru Știucă - declarație politică intitulată «Domnul Flutur și capra liberală»;

Domnul Alecsandru Știucă:

Domnul Flutur și "capra liberală"

Acțiunile Președintelui suspendat sunt în atenția opiniei publice de mult timp, dar puțini au observat efectele secundare dezastruoase generate de activitatea miniștrilor Partidului Democrat. Lipsa oamenilor pregătiți și-a spus cuvântul, ajungându-se la soluții nefericite, cum ar fi numirea doamnei Sulfina Barbu la Ministerul Mediului sau a domnului Flutur la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Nu numai că aceștia nu au fost capabili să ducă mai departe ceea ce începuse guvernul anterior, dar au pierdut din vedere activitatea efectivă de guvernare, preocupați fiind să deruleze o permanentă campanie electorală pentru Partidul Democrat și pentru domnul Traian Băsescu, conducătorul din umbră al PD.

Pentru un ministru ca domnul Flutur, care a fost preocupat mai mult de campanie electorală decât de guvernare, nu este de mirare că activitatea aparatului din subordine a stat sub semnul întâmplării și bunului plac al unor reprezentanți ai statului preocupați mai mult de afacerile personale și de partid.

Indolența oamenilor lui Flutur ne-a fost semnalată de cetățeni din Ialomița, care au depus dosarele pentru solicitarea unor subvenții la care aveau dreptul conform legii, în 29 decembrie 2006, iar această documentație a fost înregistrată în anul următor, pe data de 3 ianuarie. Edificator mai este faptul că pagina de internet a ministerului pentru zootehnie a rămas încremenită în luna ianuarie 2005, semn al deosebitului interes pentru acest sector de activitate.

Un alt exemplu grăitor al interesului manifestat pentru stimularea creșterii animalelor îl reprezintă implicarea Ministerului în organizarea Simpozionului internațional al Asociațiilor Crescătorilor de Capre. Pentru găzduirea acestui eveniment, pregătit încă din anii 2002-2004, au concurat 10 țări, câștigătoare fiind România, prin Asociația de profil. După preluarea puterii de către domnul Băsescu și "echipajul" său fantomă, Ministerul a sprijinit numai verbal acest important eveniment, răspunderea pentru cheltuieli revenind, în cele din urmă, exclusiv Asociației. În prezent, după derularea simpozionului, care a reunit, în luna iunie 2006, reprezentanți și specialiști de marcă din peste 30 de țări, fiind considerat un succes pentru țara noastră, asociația încă mai plătește cheltuielile de organizare. Domnul secretar de stat Crăciun nu a binevoit să participe, trimițând un șef de serviciu din minister să reprezinte Ministerul român al Agriculturii.

Cu greu se vor putea repara pierderile și întârzierile în activitatea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, "datorate" activității fostului ministru Gheorghe Flutur.

România se află pe locul 5 în Europa în ce privește numărul de oi deținute. Specialiștii spun că ar trebui să profităm de acest lucru și să încercăm să câștigăm un loc pe piața mondială a cărnii de oaie. De asemenea, după aderare, crescătorii români de oi și capre pot produce lapte de oaie și capră fără o limită de producție, așa cum este în cazul laptelui de vacă. În Uniunea Europeană există deficite importante, mai ales la carnea de miel (estimat anual la 300 mii tone), dar și la cantitățile de lapte de oaie și capră.

Aceste informații au fost ignorate de domnul ministru și de echipa sa, care au fost preocupați mai mult de "capra" liberală și de imaginea domnului Băsescu.

Înțelegem ce dificultate a reprezentat pentru domnul Flutur să fie și ministru, pe lângă a fi un fervent activist al imparțialului Băsescu. Domnul Flutur poate să își vadă mai departe de campania electorală, lăsând pe alții să guverneze. De fapt, colegii săi din Partidul Democrat au o mai mare înclinație pentru activitatea de opoziție, unde ar trebui să și rămână. Guvernarea nu este pentru oricine.

  Constantin Tămagă - marcarea celor 90 de ani de la nașterea lui Dinu Lipatti;

Domnul Constantin Tămagă:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

S-au împlinit, recent, 90 de ani de la nașterea lui Dinu Lipatti, pianist și compozitor român de reputație mondială. Urmărindu-l cu câtă ușurință își mișca degetele pe claviatura pianului și cu câtă perspicacitate descifra partituri pretențioase, la o vârstă când nici nu răsfoise abecedarul, George Enescu spunea despre Dinu Lipatti că este un copil minune, care va fi un mare ambasador al muzicii românești, cuvinte care s-au constituit într-o veritabilă profeție.

Dinu Lipatti a studiat la București cu Florica Musicescu, pianul și cu Mihail Jora, compoziția, două somități ale vieții noastre muzicale și în același timp admirabili magiștri. Și-a desăvârșit apoi pregătirea la Paris, asigurându-și o educație muzicală extrem de profundă, care i-a deschis largi orizonturi de afirmare a talentului său excepțional.

Ca pianist, a surprins din fragedă tinerețe prin interpretările sale de o perfecțiune tehnică impecabilă, prin sobrietate și forță de interiorizare. Concertele sale la Roma, Paris, Viena și alte capitale occidentale constituiau întotdeauna evenimente marcante ale vieții muzicale europene. A excelat îndeosebi prin interpretarea lucrărilor lui Chopin și Schumann, doi dintre reprezentanții cei mai de seamă ai muzicii universale din secolul al XIX-lea, ale căror creații, cu deosebire cele legate de tehnica și de timbrul specific al pianului, sunt pătrunse de un profund spirit romantic, excelând prin stilul lor melodic și bogată fantezie.

Marele merit al ilustrului pianist român, unanim recunoscut de critica muzicală de pretutindeni, a fost acela că a reușit să pătrundă până în cele mai subtile nuanțe ale unor asemenea lucrări complexe din punct de vedere componistic și să redea, cu veridicitate și sinceritate, prin arta sa interpretativă de excepție, întreg suflul emoțional de esență lirică de care sunt pătrunse creațiile pentru pian ale celor doi geniali compozitori.

Dotat cu o vastă cultură muzicală, Dinu Lipatti a fost nu doar un ilustru pianist, dar și un compozitor apreciat, care ne-a lăsat moștenire o serie de lucrări, din rândul cărora se remarcă suita simfonică "Șătrarii", "Concertino în stil clasic", trei dansuri românești pentru pian și orchestră, lieduri și unele lucrări instrumentale. Aflat în contact cu marile curente înnoitoare ale muzicii europene din primele decenii ale veacului al XIX-lea, Lipatti a compus lucrări de anvergură care îmbină caracterul național cu cel universal.

Personalitate complexă, Dinu Lipatti s-a afirmat nu numai ca interpret și compozitor, dar și ca pedagog, fiind profesor la Conservatorul din Geneva. Prin întreaga sa activitate, Dinu Lipatti se înscrie în pleiada unor străluciți interpreți, ca violoniștii Ion Voicu și Ștefan Ruha, violoncelistul Radu Aldulescu ori pianistul Valentin Gheorghiu, demni urmași ai marelui George Enescu.

Dispărut dintre noi la doar 33 de ani, se cuvine ca astăzi să-i aducem un pios omagiu pentru intensa și strălucita sa activitate, care a însemnat o contribuție de neprețuit la afirmarea României pe meridianele lumii.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Ioan Țundrea - declarație politică cu titlul «Welcome Mister Page - din 322 de nave din Flota României a mai rămas doar una»;

Domnul Ioan Țundrea:

"Welcome, Mister Page!" - Din 322 de nave din Flota României a mai rămas doar una.

Ștefan Siromascenco, fost lider al Federației Sindicatelor Libere Feroviare de Ramura Mișcare-Comercial din S.N.C.F.R., a afirmat următoarele: "Băsescu Traian, împreună cu alți complici constituiți într-o grupare de crimă organizată de tip mafiot din domeniul transporturilor, au săvârșit fapte penale: uzurpare de calități oficiale, falsuri privind identitatea, fals intelectual, abuz în serviciu contra intereselor publice, evaziune fiscală, gestiune frauduloasă, deturnare de fonduri, întregite cu fapte de subminare a economiei naționale și complot pentru subminarea puterii de stat (...) Supun atenției Dvs. înstrăinarea gratuită, prin fraudă, din proprietatea publică de stat a unui patrimoniu (evaluat de firme specializate străine) reprezentând 206.460.000 $. Patrimoniul înstrăinat este reprezentat de un teritoriu național al unui număr de 16 nave din flota strategică a României, dat prin H.G. spre administrare CNM PETROMIN SA, persoană juridică de interes public cu capital integral de stat. Înstrăinarea a fost făcută începând cu august 1991 către persoane juridice de interes privat, constituite nelegal, așa-zisele firme străine Petroklav INC (înregistrată în statul Bahamas), Petroklav Management INC (Liberia), Petromin Overseas INC (Liberia) și alte 16 societăți «unică navă» înregistrate tot în Liberia. Cele 16 nave înstrăinate la prețul total de 16 $ (1 $/navă).

Nu este lipsit de interes amănuntul că "la presiunile părții norvegiene legate de legitimitatea actelor unui așa-zis Minister al Transporturilor din România care, prin Băsescu Traian, solicita așa-zisa finanțare motivată de o falsa retehnologizare a navelor Petromin cedate unor societăți străine, Guvernul Stolojan publica în M.O. nr. 132/16.06.1992, HG 426/21.06.1991, termenul de un an nefiind întâmplător, ci termenul de prescripție prevăzut de Legea 29/1990 înlăuntrul căruia putea fi atacată în justiție".

Doamnelor si domnilor colegi,

Dacă tot vorbim de corupție și de lucrurile care sunt în țara asta și tot vorbim de cifre, 322 de nave din Flota României și a rămas doar una. Banii ăștia unde s-au dus, domnule Basescu?

În numele fiecăruia dintre noi, adică 322 de parlamentari reprezentanți legali ai poporului român, vă solicităm, domnule președinte suspendat, să dați socoteală pentru fiecare din cele 322 de nave înstrăinate de dumneavoastră.

Vă mulțumesc.

  Mihăiță Calimente - comentariu legat de efectul acțiunilor președintelui suspendat;

Domnul Mihăiță Calimente:

Stimați colegi,

Prin ultimele acțiuni ale domnului Președinte suspendat Traian Băsescu, România a surprins iarăși întreaga comunitate internațională.

Astfel, Băsescu este primul președinte de stat care își face campanie electorală în afara granițelor țării, disperat fiind că ar putea pierde funcția pe care o deține. Indiferent dacă va fi sau nu demis la referendumul din 19 mai, Băsescu a adus prin acțiunile sale din ultimele zile deservicii imense imaginii României.

Poate simplul fapt al campaniei electorale făcute în disperare de cauză prin piațete obscure din Madrid sau prin săli de sport din Castellon, nu ar fi fost atât de grav dacă mesajul transmis, precum și gesturile unui președinte al României (chiar suspendat fiind), erau unele corecte și oneste și în limitele bunului simț.

În fața românilor plecați de acasă în speranța unei vieți normale, a unui trai mai bun, Traian Băsescu și-a permis o serie de gesturi care îl descalifică ca om politic și lider al unei țări membre a Uniunii Europene și a NATO.

Acoperindu-și ochii și urechile, în tentativa sa de a transmite un anumit mesaj, Traian Băsescu, poate fără probabil să știe, a utilizat astfel un limbaj al familiilor mafiote ale Siciliei de odinioară. Ce să înțelegem din asta? Că Traian Băsescu reprezintă un grup mafiot? Că este șeful unei grupări mafiote ? Toate astea, în contextul în care, în unele state europene, datorită unor comportamente neadecvate a unor conaționali, întreaga comunitate românească este stigmatizată.

Așadar, domnule Președinte suspendat, dacă nu ați știut ce faceți când ați făcut în public acele gesturi, este foarte grav. Dacă ați știut și tot le-ați făcut, este și mai grav.

Ceea ce rămâne după aceste ultime zile, sunt câteva întrebări. Cum va mai fi privit de către omologii săi un Președinte cu gesturi de mafiot. Cum va mai fi privită România în lume cu un astfel de președinte?

Sper ca la aceste întrebări să răspundă poporul român pe 19 mai.

  Valeriu Tabără - declarație politică cu titlul De ce se ascund întâlnirile premierului Călin Popescu Tăriceanu?;

Domnul Valeriu Tabără:

"De ce se ascund întâlnirile premierului Călin Popescu-Tăriceanu"

Mai zilele trecute, în plină dispută politică, s-a aflat, mai întâi de la Traian Băsescu și apoi din mass-media, că în urmă cu aproape o lună de zile (12 aprilie 2007) la sediul Guvernului României, onorabilul nostru prim-ministru Anton Călin Popescu-Tăriceanu s-a întâlnit cu un anume Alexandr Kondyakov -consilier (oare pe ce probleme?) al președintelui rus Vladimir Putin. Consilierul partener al premierului român mai este și secretar al masoneriei ruse, ocupându-se de diverse activități precum: consultanță politică (nu agricolă), relații internaționale, activități de informații și analiză cu funcții avute la agenția ITAR-TASS, la Academia de Științe din Moscova, șef al rezidenței serviciilor secrete la Londra și, ca o concluzie, coleg la KGB cu Vladimir Putin. Poate din acest motiv la întâlnire a participat și onorabilul senator Radu Stroe, șeful comisiei de control parlamentar al SRI și care este un posibil director al unui serviciu secret român.

Problema care se pune nu este cea a dreptului premierului Tăriceanu de a se întâlni cu cine vrea, este un drept al lui ca om și ca lider de partid. Problema care se pune este de ce o astfel de întâlnire din sediul Guvernului României a fost ținută secretă? De ce această întâlnire la care a participat și senatorul Radu Stroe, din întâmplare șeful comisiei parlamentare de control al SRI - nu a trebuit să fie cunoscută de opinia publică românească? Este o întrebare firească, mai ales că participanții la această întâlnire au dat propriile versiuni ale obiectului întâlnirii dintre premier și Kondyakov. Până și purtătoarea de cuvânt a Guvernului, Camelia Spătaru, s-a bâlbâit mai mult decât a informat opinia publică românească despre întâlnirea de taină de la sediul Guvernului.

După deconspirarea întâlnirii, premierul Tăriceanu a spus că scopul întâlnirii a fost îmbunătățirea relațiilor ruso-române și organizarea unei eventuale vizite a sa la Moscova (dacă pe la Washington și Paris sau Londra nu este invitat). Dacă este așa, de ce întâlnirea nu a fost anunțată opiniei publice înainte, ci după consumarea ei?

Senatorul Radu Stroe, șeful comisiei parlamentare de control al SRI, a afirmat cu totul altceva decât a spus premierul "Kondyakov își caută de lucru pentru firma sa de lobby politic, pentru că știe că va fi o perioadă de alegeri aici la noi. Noi ne-am văzut de treabă, iar el, Kondyakov a fost lăsat să spună ce vrea". Premierul Tăriceanu și șeful său de partid l-a contrazis pe senator spunând că "la engleza pe care Stroe o cunoaște, acesta atâta a înțeles din discuție". În același timp, premierul afirmă că anunțată fiind cererea de întâlnire cu Alexandr Kondyakov au fost înștiințate pentru transparență (oare pentru cine această transparență?) instituțiile cu atribuții specifice pentru a asigura o informare adecvată asupra persoanei respective.

În focul acestor întâlniri intră și un coleg parlamentar care face, pe unde apucă, în goana după ceva sprijin electoral, lobby pro-rusesc mai ceva decât o făceau comuniștii de import în anii '50 ai secolului trecut. Este dreptul acestui deputat să se situeze ca poziție unde vrea - dar și-a întrebat electoratul și pe români dacă sunt de acord cu ce face el. Desigur mă refer la deputatul Cozmin Gușă. Eu mă întreb dacă momentul politic actual care nu este numai al lui Traian Băsescu ne permite să ne întoarcem și să facem întâlniri și lobby în favoarea celor care în trecutul nu prea îndepărtat au creat cea mai neagră perioadă din istoria României.

De fapt, receptivitatea românilor la demersuri de tip Gușă și alți câțiva ca el rămâne la nivelul de 1-2%. Întrebarea care se pune după întâlnirea secretă dintre reprezentantul lui Putin și Călin Popescu-Tăriceanu este: în ce direcție vrea sa ne ducă cu adevărat premierul și, sigur, PNL, spre sistemele democratice occidentale sau spre est în fostul gulag rusesc? Ultima direcție este cea mai plauzibilă, după comportamentul avut în ultimii de doi ani de către premier și de cei de lângă el. Ar fi de dorit ca înainte de orice întâlnire a unei oficialități române de rang mai înalt (cazul premierului), mai puțin înalt (precum Radu Stroe) și foarte de jos (precum Cozmin Gușă), să se analizeze cu răspundere dacă aceste întâlniri, ca cea cu consilierul președintelui rus, corespund marilor interese naționale ale României și mai ales dacă aceste întâlniri pot rezolva și mari probleme existente și nerezolvate încă între România și Rusia. Întâlnirea din 12 aprilie 2007 de la Guvernul României nu a avut un astfel de scop și asta s-a văzut din faptul că premierul nu a dorit să fie publică.

Cred că afirmația președintelui Emil Constantinescu "suntem gata de cedări istorice", făcută în timpul cât se negocia tratatul cu Ucraina cu consecințele pe care le știm, revine în actualitate. S-ar putea ca întâlniri de tipul celei din 12 aprilie 2007 de la Guvernul României între premierul Călin Popescu-Tăriceanu și Alexandr Kondyakov să aibă urmări mai grave decât cele ale tratatului sus menționat.

Este important de analizat cât de importante sunt sub aspect politic, legate direct de marile interese românești și spațiul est-european și cel vest-european, problemele promovate de Președintele Băsescu pentru care el a fost suspendat de cei care sunt manevrați în favoarea estului european mafiot și comunist

Se pot pune în discuție, sub aspectul interesului național, câteva din problemele susținute de către Președintele Traian Băsescu și pentru care se pare că a fost suspendat.

  1. Orientarea preponderentă a politicii externe românești către vestul european și atlantic - bază a programului rapid al societății românești.
  2. Dezvoltarea unor relații preferențiale de parteneriat cu SUA și Marea Britanie, ambele membre ale NATO.
  3. Asigurarea unor surse energetice (gaze) pentru România și Uniunea Europeană care să nu depindă exclusiv de Rusia. Are nevoie în dezvoltarea ei România de o astfel de independență? Românii în majoritatea lor răspund că da.
  4. Trebuie să avem ca țintă politică de primă importanță așa cum au fost integrările în UE și NATO, relații bune și de integrare cu Republica Moldova ?- marea majoritate a cetățenilor români spun că da.
  5. Trebuie cunoscute și promovate cu mai multă vigoare interesele economice și politice ale României în zona Mării Negre. Marea majoritate a românilor spun că da. Este prima dată când o astfel de politică a primit consistență și coerență.
  6. S-a spus mereu că demersul de suspendare a Președintelui Băsescu a fost făcut pentru că acesta ar fi violat Constituția. Aceasta este forma care învelește fondul.

Președintele Băsescu a fost suspendat în opinia mea pentru următoarele:

  • liberul acces la dosarele securității ( mulți politicieni fiind în pericol de a fi demascați) ca și colaboratori;
  • demascarea crimelor comunismului din 18 decembrie 2006;
  • ținte politice de mare interes pentru România în zona Mării Negre, inclusiv o politică de prim rang față de Republica Moldova;
  • reforma justiției, care implicit a dus la deschiderea unor dosare ale unor oameni politici;
  • aducerea în fața opiniei publice a relațiilor dintre oligarhia economică transpartinică și politicieni.
  Bogdan Cantaragiu - atenționare în privința sănătății tinerilor din România;

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Doresc să ridic o problemă cât se poate de importantă pentru siguranța și sănătatea tinerilor din România, o categorie care reprezintă un sfert din populația țării. Potrivit unor instituții care asigură credibilitatea cifrelor ce lei voi enunța - mă refer la Institutul Național de Statistică, Population Reference Bureau și Comisia Națională de Luptă Anti-SIDA - în fiecare an, peste 25.000 de tinere între 15 și 19 ani devin mame, precum și aproximativ 500 de adolescente sub 15 ani ajung să aibă un copil. Totodată, peste opt sute de tineri sunt seropozitivi și aproape 100 de tineri contractează HIV în fiecare an. La grupa de vârstă 20 - 24 de ani, numărul femeilor nou infectate este de două ori mai mare decât cel al bărbaților. Pe lângă aceste cifre extrem de îngrijorătoare, anual se înregistrează câteva zeci de mii de întreruperi de sarcină în rândul tinerelor între 15 și 24 de ani.

Sunt date reale, deosebit de grave, pe care - din cauza unor dezbateri sterile și a unui referendum fără sens - le pierdem din vedere. Cred că în locul întrebării dacă vrem să suspendăm un președinte al României, ar trebui să ne punem întrebarea ce putem face pentru acești tineri, pentru a scăpa de cifrele de care aminteam. Nu trebuie să ne bucure faptul că în fiecare an peste 25.000 de tinere între 15 și 19 ani devin mame. Nicidecum! Abia dacă sunt câteva procente din acel număr de copii care să fie doriți. Nu toți copiii aceia ajung să aibă parte de un acoperiș deasupra capului, de îngrijire, de hrană, de educație. O bună parte sunt din familii cu suficient de mulți membri și cu suficient de multe probleme pentru ca apariția unei guri în plus să nu bucure.

Nu putem să obligăm acele mame să renunțe la copii, însă putem avea grijă ca numărul copiilor care au copii să scadă. Cred că instituțiile din domeniu trebuie să își facă mai bine datoria, să propună programe bine gândite, proiecte cu efecte reale. Direcțiile județene pentru protecția copilului trebuie să susțină mai bine programele privind creșterea accesului tinerilor la informații și servicii gratuite de planificare familială, de consiliere și de testare pentru depistarea infecțiilor cu transmitere sexuală și a HIV. Totodată, inspectoratele școlare și conducerile școlilor trebuie să se implice mult mai activ pentru ca adolescenții să aibă acces la informații corecte despre sănătatea reproducerii și sexualității. Altfel, ne vom trezi peste câțiva ani că suntem și din acest punct de vedere la coada clasamentului european. Iar acest lucru nu numai că nu ne face cinste, dar ne va da serioase bătăi de cap.

Vă mulțumesc.

  Liviu Alexandru Miroșeanu - considerații asupra aplicării politicii de mediu în județul Bacău;

Domnul Liviu Alexandru Miroșeanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Situația critică din ultimii ani, caracterizată de o creștere cantitativă a precipitațiilor, în condițiile în care infrastructura hidrografică poate fi considerată ineficientă datorită lipsei de investiții din ultimii 20 de ani, impune realizarea unor lucrări de punere în siguranță a zonelor deja afectate și stabilirea unei strategii naționale pentru toate bazinele hidrologice din România.

În vederea asigurării financiare a acestor lucrări, este absolut necesară alocarea de fonduri de la bugetul de stat, concomitent cu accesarea Fondului de Mediu destinat special pentru astfel de situații.

În același timp, trebuiesc intensificate eforturile Gărzii de Mediu și a Agenției pentru Protecția Mediului pentru informarea și prevenirea infracțiunilor pe linia protecției mediului, sector unde se poate constata încă contravenții deosebit de grave. Sunt foarte multe exemplele în care primarii localităților în special din mediul rural nu-și cunosc atribuțiunile în ceea ce înseamnă urmărirea operatorilor economici ce prestează activități în urma cărora sunt produse reziduuri ce afectează calitatea mediului.

Sunt depistați tot mai des agenți economici care desfășoară activitate fără respectarea normelor de protecție a cursurilor de apă, cu depunere de deșeuri mixte în albii sau depozitarea de material lemnos în apropierea acestora.

De remarcat este, fără îndoială, efortul deosebit întreprins de Ministerul Mediului în ultimii doi ani în realizarea obiectivelor principale, dintre care amintim:

  • patru proiecte din categoria educația și conștientizarea publicului, în valoare de peste 6 mld lei vechi ;
  • realizarea de lucrări de investiții la peste 39 de obiective în 11 județe.

La nivelul județului Bacău au fost realizate 18 obiective de mediu în valoare totală de peste 170 mld lei vechi, fapt ce arată preocuparea deosebită a ministerului în această direcție.

Aceste proiecte au avut la bază utilizarea banilor din Fondul de Mediu care în perioada 2005-2006 a beneficiat de încasări mai mari cu 31,79% în 2005 și 124,58% mai mari în 2006, ceea ce arată implicarea deosebită a ministerului în dezvoltarea acestuia.

Se constată însă, în special, în ultimele luni, datorită situației deosebite interne a României, o scădere a acestor încasări, ceea ce poate conduce la situația în care anumite proiecte previzionate să nu poată beneficia de finanțare, ceea ce poate avea repercusiuni pe termen lung.

Vă mulțumesc.

  Monica Maria Iacob-Ridzi - declarație politică cu titlul «Guvernul P.N.L. - P.S.D. vrea să suspende Drumul lui Băsescu»;

Doamna Monica Maria Iacob-Ridzi:

«Guvernul PNL - PSD vrea să suspende "Drumul lui Băsescu"»

Domnule președinte, doamnelor și domnilor deputați,

Dominată multă vreme de monoindustrie, dar și marginalizată premeditat de anumite forțe politice pentru implicarea în mineriadele comandate de Ion Iliescu, Valea Jiului a rămas, din păcate, într-o stare de izolare latentă. Puțini politicieni s-au încumetat să dea o mână de ajutor acestor oameni, afectați grav de recesiunea mineritului european, socotiți pe nedrept "țapi ispășitori" pentru manipulările grosolane regizate de social-democrați. Actualul Președinte al României, domnul Traian Băsescu, a avut curajul să se gândească la Valea Jiului încă de-acum opt ani, pe vremea când era ministru al transporturilor. El a inițiat și a susținut o investiție importantă pentru scoaterea Văii Jiului din izolarea despre care vorbeam: șoseaua Uricani - Băile Herculane, cunoscută în popor sub denumirea plastică și sugestivă, trebuie să recunoaștem: "Drumul lui Băsescu"!

Evident, pe perioada 2000 - 2004, lucrările au fost sistate din porunca PSD-ului, fostul premier Adrian Năstase fiind mai degrabă preocupat de investițiile din comuna Cornu și din strada Zambaccian, decât de cele din Valea Jiului.

Investiția a fost însă reluată la modul cel mai serios începând cu anul 2005. Prin contribuția decisivă a miniștrilor democrați Dobre și Berceanu, "Drumul lui Băsescu" a început să capete contur. În intenția de a impulsiona investiția sa de suflet, Președintele s-a deplasat la Uricani în repetate rânduri, unde a analizat stadiul de avansare a lucrărilor, discutând cu oamenii de pe șantier, dar și cu locuitorii Văii Jiului și cu autoritățile locale.

Acum, după ce Președintele a fost suspendat de către aliații săi de nădejde, guvernul PNL - PSD dă semne clare că investiția va fi din nou oprită. Noua majoritate parlamentară nu prea are, teoretic vorbind, motive să finanțeze o lucrare care, chiar dacă este importantă pentru județul Hunedoara și Valea Jiului, poartă, pe deplin meritat, numele lui Traian Băsescu.

Domnilor PNL-iști! Știm cu toții că faceți parte din "lotul 322" care a votat suspendarea Președintelui, a omului politic în care poporul român are cea mai mare încredere. Vă rog, în numele populației județului Hunedoara, lăsați acest proiect să se deruleze conform graficelor. Nu opriți această investiție, chiar dacă PSD-ul, aliatul D-voastră conjunctural, vă cere acest lucru cu insistență.

Sper că fulgerul răzbunării va feri măcar această lucrare, deosebit de importantă pentru Valea Jiului.

  Constantin Traian Igaș - declarație politică intitulată 322 - parlamentari sau slujitori?;

Domnul Constantin Traian Igaș:

"322 - parlamentari sau slujitori?"

Doamnelor și domnilor deputați,

Unii dintre noi asistăm astăzi la un fapt încă fără precedent până astăzi în Parlamentul României și mă refer la ceea ce unii dintre colegii mei parlamentari, hotărând schimbarea unor legi după bunul lor plac, decid soarta acestei țări. Decid însă soarta acestei țări fără a ține cont de ceea ce majoritatea cetățenilor din această țară doresc din partea lor, a celor care i-au trimis în parlament pentru a-i reprezenta. Mă îndoiesc și sunt ferm convins de ceea ce afirm acum, că ceea ce fac ei astăzi în Parlament este tocmai ceea ce cetățenii doresc din partea acestora, mai exact a celor 322 de parlamentari care și-au unit forțele pentru a îndeplini nu ceea ce doresc cetățenii acestei țări, ci ceea ce doresc ei mai mult.

Iată că pentru a-și îndeplini obiectivul, acela de a scăpa odată pentru totdeauna de președintele Băsescu, sunt capabili de a schimba legile după bunul lor plac, de a încălca chiar cea mai importantă lege a acestei țări, Constituția și de a schimba regulile jocului în chiar timpul meciului, lucru care de altfel nu se petrece niciunde în nicio țară ce se pretinde membru al Uniunii Europene.

Comisia de la Veneția, organism consultativ al Consiliului Europei, arată clar că aspectele fundamentale ale legii referendumului nu trebuie amendate cu mai puțin de un an înaintea organizării unei astfel de consultări populare, dar nu se referă și la cazul de validare a referendumului în funcție de numărul celor prezenți la vot. Cu toate acestea, Curtea Constituțională a acceptat modificarea Legii referendumului în forma dorită de acești 322 de parlamentari, stabilind că nu este necesar ca pentru demiterea șefului statului să voteze majoritatea cetățenilor înscriși în listele electorale. Mai mult decât atât, aceasta a stabilit că este la latitudinea parlamentului stabilirea numărului de voturi necesare pentru demitere, câtă vreme se păstrează un principiu unic în abordare.

Stau și mă întreb acum pe cine mai reprezintă acești 322 de parlamentari? Mă întreb și ce cuvânt mai au cetățenii în a hotărî în mâinile cui vor da frâiele acestei țări, dacă oricum vor exista unii parlamentari ce nu vor ține cont de opțiunile lor și care vor face lucrurile după cum vor ei. Cum se va mai putea spune că în această țară domnește democrația, când poporul nu mai este condus de popor, ci de un grup de oameni ce slujesc alte interese decât pe ale lor.

Cum se va mai putea pomeni de încrederea cetățeanului în instituțiile importante ale statului, când acestea nu-i mai reprezintă pe ei, ci pe ale unor grupuri care stăpânesc tot: Parlament, media etc.

Ceea ce se petrece astăzi în România, când politicul și mass-media sunt influențate de miliardari ce au cumpărat partide, o bună parte din televiziuni, depășește cu mult ceea ce au arătat aceștia în epoca tătucului Ion Iliescu. Aproape toată mass-media de astăzi este umplută de voci anti-Băsescu, se propagă forțat acest mesaj pe toate canalele, iar cel mai mare dușman al poporului a devenit tocmai Traian Băsescu. De ce? Pentru că acesta a îndrăznit să-i ia la purecat, la întrebări și să ceară o dare de seamă în fața poporului pentru actele lor. Această îndrăzneală a deranjat cuiburile lor călduțe, iar acum și le apără cu toate ghearele.

Am ajuns să constat, iată, că acești 322 nu mai țin cont de nimic, de nicio lege. Au schimbat condițiile referendumului cu doar câteva zile înainte de susținerea lui și și-au acordat dreptul exclusiv de a decide asupra procedurii de urmat în cazul invalidării, printr-o hotărâre și nu prin lege, ce nu poate fi expusă controlului constituțional. Au intervenit și peste Consiliul Național al Audiovizualului și au hotărât ca repartizarea și monitorizarea timpilor de antenă să revină unei comisii parlamentare, dominată de politicieni.

Mă mai întreb, însă, oare ce va mai urma? Oare de ce vor mai fi în stare pentru a-și putea duce la îndeplinire planurile "mărețe" și a-și dovedi "grija" pentru binele țării?

Mai mult decât oricând trebuie să ne unim, noi, cetățenii simpli ai acestei țări, pentru a scăpa odată pentru totdeauna de aceste rebuturi ale vechiului sistem, care vor încă să conducă destinele acestei țări.

Astfel, oamenii vor ajunge să-și pună o întrebare dureroasă: oare ce-am câștigat noi în '89?

Vă mulțumesc.

  Marius Rogin - declarație politică cu titlul «Ce datorăm celor 322?»;

Domnul Marius Rogin:

«Ce "datorăm" celor 322?»

Doamnelor si domnilor deputați,

Atunci când am ajuns în acest Parlament, fiecare dintre noi datorăm acest lucru cetățenilor care ne-au ales. Este adevărat că aceasta nu s-a făcut nominal și că alegerea s-a făcut indirect, fiecare dintre noi aflându-ne pe lista unui partid, însă modul cum unii dintre noi, și mă refer mai exact la cei 322, au înțeles să răsplătească pe cei care i-au ales, lasă foarte mult de dorit.

Am ajuns să constat, iată, că acești 322 nu mai țin cont de nimic, de nicio lege. Au trecut la schimbări la nivelul Legii referendumului cu doar câteva zile înainte de susținerea lui și și-au acordat dreptul exclusiv de a decide asupra procedurii de urmat în cazul invalidării, printr-o hotărâre și nu prin lege, ce nu poate fi supusă controlului constituțional. Intervențiile lor nu se opresc aici. Au intervenit și peste Consiliul Național al Audiovizualului și au hotărât ca repartizarea și monitorizarea timpilor de antenă să revină unei comisii parlamentare, dominată tot de politicieni.

Toate aceste modificări și schimbări ce au loc se petrec cu un singur scop. Ele se datorează unui singur motiv. Acela de a scăpa odată pentru totdeauna de președintele Traian Băsescu, cel care a declanșat lupta împotriva grupurilor de interese și a grupurilor de oligarhi.

În aceste zile, suntem martorii unor evenimente mai puțin întâlnite în ultimii 18 ani postrevoluționari în Parlamentul României. Unii dintre colegii mei parlamentari au decis schimbarea unor legi după bunul lor plac și a celor în slujba cărora lucrează de fapt. Decid soarta acestei țări fără a ține cont de ceea ce majoritatea cetățenilor din această țară așteaptă din partea lor. Acea minimă decență din partea lor de a respecta deciziile lor atunci când s-au prezentat la vot. Mă îndoiesc și sunt ferm convins de ceea ce afirm, că ceea ce fac ei astăzi în parlament este tocmai ceea ce așteaptă acești cetățeni din partea lor, mai exact a celor 322 care și-au unit forțele pentru a îndeplini nu ceea ce doresc cetățenii acestei țări, ci ceea ce doresc ei.

Organismul consultativ al Consiliului Europei, reprezentat de Comisia de la Veneția, și-a exprimat foarte clar poziția vis-a-vis de ceea ce se petrece în acest moment în legislativ. Au arătat foarte clar că aspectele fundamentale ale legii referendumului nu trebuie amendate cu mai puțin de un an înaintea organizării unei astfel de consultări populare. Cu toate acestea, Curtea Constituțională a acceptat modificarea Legii referendumului în forma dorită de cei 322, stabilind că nu este necesar ca pentru demiterea șefului statului să voteze majoritatea cetățenilor înscriși în listele electorale. Aceasta a mai stabilit că este tot la latitudinea parlamentului stabilirea numărului de voturi necesare pentru demitere, câtă vreme se păstrează un principiu unic în abordare.

Cu toții ne întrebăm în aceste momente pe cine mai reprezintă acești 322? Pe cine reprezintă ei și ce cuvânt mai au cetățenii în a hotărî în mâinile cui vor da frâiele acestei țări, dacă oricum vor exista unii parlamentari care nu vor ține cont de alegerile lor, vor trece peste ele, cum trece apa peste pietre și vor face jocurile după cum le vor dicta cei care-i conduc?

Cum vom mai putea vorbi despre democrație în această țară? Cum se va mai putea pomeni de încrederea cetățeanului în instituțiile statului, când acestea nu-i mai reprezintă?

La ce ne mai putem aștepta din partea celor 322? Toți cetățenii acestei țări își doresc să scape odată pentru totdeauna de "rebuturile" vechiului sistem care încă vor să conducă destinele acestei țări.

  Bogdan Cantaragiu - poziție față de modul de organizare a votului pentru românii din străinătate;

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Am constatat săptămâna trecută un interes deosebit din partea colegilor de la PSD pentru românii plecați din țară. Nu pentru că ar fi vrut să îi ajute sau măcar să le ceară scuze pentru că majoritatea au plecat să caute o lume mai bună și mai decentă în perioada 2000 - 2004, ci pentru a le cere sprijinul în 19 mai. Atât! Tot săptămâna trecută, un liberal - ministrul de externe - era la un pas să reducă numărul secțiilor de votare din străinătate ce ar fi trebuit deschise pentru conaționalii noștri. Două persoane, două ipostaze diferite, dar aceeași problemă: de românii din afara țării își aduc aminte doar când trebuie chemați la urne.

Ce am mai constatat săptămâna trecută? Dacă trecem peste reacția social democrată, putem trage concluzia că atât ministrul de externe, cât și premierul Călin Popescu-Tăriceanu ori se tem de votanți și încearcă pe toate căile să le suprime dreptul constituțional de a vota ori nu le pasă de aceștia. Fie că este vorba de rea voință, fie că este vorba de neștiință, pentru că refuz să cred că este vorba de prostie, la referendumul din 19 mai se poate produce (încă) o mare nedreptate: cetățenii români din afara granițelor nu vor putea să își exprime punctul de vedere în mod civilizat și demn, așa cum le garantează Constituția.

Subscriu în această declarație politică celor declarate de colega mea Anca Boagiu în conferința de presă din data de 3 mai a Partidului Democrat. Susțin și eu că este nefiresc ca numărul secțiilor de votare pentru românii din străinătate să fie redus și astfel să li se cenzureze un drept celor din diasporă. Este adevărat: numai alienații mintal și condamnații pe viață nu au dreptul constituțional să voteze. Pentru restul există acest drept. Să nu li se elimine posibilitatea de a vota! Cu atât mai mult că au plecat din România nu din cauză că le-a fost prea bine aici.

Pentru a nu fi acuzat de oportunism pentru că intervin în problemă exact în momentul care "frige", voi explica de ce am reacția aceasta. În data de 21 februarie 2007 am adresat o interpelare premierului Călin Popescu-Tăriceanu (interpelarea 2388B) în care îi solicitam să îmi precizeze unde vor fi amplasate secțiile de votare din fiecare țară a Uniunii Europene și dacă s-a schimbat ceva în modul de stabilire a locațiilor față de momentul electoral 2004. În solicitarea mea mă raportam la alegerile pentru desemnarea reprezentanților României în Parlamentul European. Este adevărat că de atunci s-au schimbat datele problemei și primul moment electoral nu mai este desemnarea acestor parlamentari, ci un referendum nedrept. A rămas însă o constantă: nici până în ziua de azi nu am primit un răspuns la interpelarea formulată.

Așa că este foarte probabil ca premierul Călin Popescu Tăriceanu să calce pe urmele predecesorului său, Adrian Năstase și să își bată joc de românii din afara granițelor. Dacă în 2004 Guvernul nu a ținut cont de câte secții de votare sunt necesare, iar scrutinul a excelat prin slaba organizare, prin cozi și mii de români care nu au putut vota, iată că sunt premise nefaste de a se întâmpla la fel și iată că nici premierul Tăriceanu nu este interesat de românii plecați.

Vă mulțumesc.

  Ion Dumitru - declarație politică cu titlul Sărăcirea... sărăciei!;

Domnul Ion Dumitru:

"Sărăcirea... sărăciei!"

Asuprirea țăranului român nu s-a terminat. Normele europene, pentru truditorul pământului, reprezintă o grea povară. O necunoscută, un tărâm pe care nu-l cunoaște, dar nici cei plătiți pentru a le lumina drumul nu o fac.

Subvențiile acordate după 2004 au fost pentru agricultori picături de amar. Sume infime cu care de abia au putut să-și procure cantități insuficiente de material semincer sau îngrășăminte chimice. Mulți au renunțat la acest pseudosprijin, dar cei mai mulți, săracii pământului, au plecat capul, au dojenit blând și l-au acceptat.

În 2005, subvenția pentru sămânță a venit mult prea târziu. Oamenii nu au mai așteptat mila Guvernului. Este știut! În agricultură, orice zi pierdută înseamnă enorm. Gospodarii, cum au putut, și-au procurat sămânță, iar când au venit cupoanele și-au achiziționat cu ele îngrășăminte chimice ori pesticide.

La doi ani de la această acțiune, țăranii primesc acasă adrese prin care sunt somați să returneze contravaloarea bonurilor valorice pe care le-au folosit pentru îngrășăminte. Ba, mai mult, se percep și penalități. Sumele pe care o singură familie trebuie să le returneze ajung în unele cazuri la 15 milioane de lei vechi.

O monstruozitate fără margini, un act al sărăcirii... sărăciei. O bravură, cu ghilimelele de rigoare, a guvernării portocalii, obișnuită cu o mână să dea și cu două să ia înapoi.

Micii agricultori sunt îndârjiți. Gestul puterii de a-i soma, ba chiar de a-i amenința cu judecata, denotă dispreț față de această categorie socială mereu asuprită.

  Mihai Cristian Apostolache - marcarea succesului componistic și interpretativ al unui tânăr ploieștean;

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Stimați colegi,

În intervenția mea de astăzi doresc să felicit un repezentant al generației tinere pentru importantele succese internaționale obținute. Este vorba de Vlad Maistorovici, în prezent student la Royal College of Music din Londra. Tânărul violonist ploieștean, având în același timp și calitatea de compozitor, este cunoscut deja în diverse țări precum Anglia, Germania, Belgia pentru talentul componistic și pentru virtuțile sale interpretative la vioară.

Născut la Ploiești, într-o familie de muzicieni, tânărul Vlad și-a câștigat de curând dreptul de a pune în scenă, în Anglia, o nouă lucrare, care reunește opt partituri interpretative: vioară, violoncel, violă, pian, clavecin, chitară, saxofon și voce.

În calitate de parlamentar de Prahova, îmi exprim satisfacția pentru succesele obținute de Vlad Maistorovici și îi mulțumesc pentru efortul deosebit depus și pentru faptul că reprezintă cu cinste municipiul Ploiești, județul Prahova și România pe plan mondial.

Felicitări, Vlad, și mult succes în continuare.

  Petru Călian - declarație politică intitulată Debarcarea lui Băsescu;

Domnul Petru Călian:

Declarație politică intitulată "Debarcarea lui Băsescu".

Curtea Constituțională, asumându-și "competența supremă" la care a fost îndemnată în rezolvarea actualei crize politice, s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a normelor de modificare a Legii referendumului. Deși mi s-a părut stranie această decizie, cred totuși că verdictul Curții corespunde necesității creării unei certitudini, prin eliminarea acelui vid legislativ care a dat naștere atâtor controverse.

Ne aflăm în fața unui exercițiu democratic, prin aplicarea strictă a Constituției și a principiilor statului de drept, contrar unor zvonuri care vorbesc de o lovitură de stat sau de o mineriadă.

Parlamentul, cea mai importantă instituție a democrației, a fost acuzat că este format din oligarhi, că acești mari imperialiști ai capitalului monopolist au pus stăpânire din nou pe țară. Mă întreb, este oare normal ca democrația românească să fie asociată cu negarea legitimității Parlamentului, în condițiile în care ne dorim o conviețuire cât mai fructuoasă printre statele europene?

În fața acestui fapt, președintele suspendat, simțindu-și apropiată debarcarea, ne amenință din nou, dar de data asta cu retragerea de pe scena politică. Constatăm că această afirmație nu face decât să ne întărească convingerea că Băsescu și-a încheiat discursul politic, că vasul lui a ajuns în port, iar întreaga călătorie e doar o filă consemnată într-un jurnal de bord prăfuit.

  Gheorghe Chiper - declarație politică intitulată Despre manipulări prin sondaje;

Domnul Gheorghe Chiper:

"Despre manipulările prin sondaje"

Alături de presa obedientă, aflată în simbria celor instalați la putere la sfârșitul anului 2004, dar mai ales în slujba președintelui- jucător, cea mai grosolană și abjectă deformare a realității social-politice de la noi se realizează prin așa-zisele sondaje de opinie realizate de institute de profil "competente". Institute care, s-a dovedit ulterior, și-au instalat managerii și experții la Cotroceni sau înalte instituții ale statului, de unde încasează indemnizații grase pentru serviciile de manipulare realizate și mai ales pentru felul în care reușesc să-și valorifice "creațiile" în mass-media.

Așa se explică faptul că în presă apar tot felul de informații și casete grafice care ilustrează evoluția opțiunilor electorale, percepția cetățenilor față de fenomenele politice și atitudinea lor față de diferitele instituții ale statului.

N-ar fi rău acest fapt, dacă asemenea instrumente sociologice ar fi verosimile, dacă ar avea o anumită coerență logică, dacă n-ar exprima în mod vizibil un anumit partizanat sau situații aberante despre domeniul investigat.

La începutul mandatului, alianța "învingătoare" creștea în sondaje precum Făt-Frumos din poveste, dar aceasta părea o situație plauzibilă în anul 2005; și scăderea PSD-ului era explicabilă după patru ani de guvernare, cu toate realizările pe plan economic și social; chiar și o anume orientare a electoratului spre lideri și formațiuni de sorginte pitorească, spre incultură și grobianism, spre impostori și profitori ai tranziției avea o motivație după unele dezamăgiri, dar mai ales după ce creștea în mod evident neîncrederea în liderii de la putere și structurile lor politice. Numai că, unii lideri - în frunte cu cel suprem - nu păreau deloc afectați, în viziunea autorilor de sondaje, de erodarea firească în fruntea țării.

El își terfelește în egală măsură aliații și adversarii politici, creează conflicte și situații tensionate în instituțiile statului, acuză fără temei și intervine brutal în sistemul judiciar pentru a-și anihila - politic și nu numai - parteneri de guvernare și competitori, foști prieteni sau concurenți, dar, cu toate acesta, sondajele îl indică preferatul cetățenilor, omul providențial care se declară alesul poporului și care "dialoghează" doar cu poporul, ignorând Parlamentul și sfidând baza sa electorală.

Culmea, pentru toate astfel de ieșiri, sondajele îi dau dreptate lui și celor care-l sprijină politic. Ei cresc în opțiunile electoratului, iar ceilalți scad drastic, prefigurându-se o situație de-a dreptul anormală, ilogică, în care chiar și susținătorii celor 322 anti-prezidențiabili ar vota tot în favoarea președintelui suspendat.

Este drept că s-a creat o anumită confuzie în lucrările acestor "sondori", determinată de măsurarea încrederii în anumite personalități, și nu în anticiparea răspunsului la întrebarea fără echivoc a referendumului. Nici opțiunile de vot nu sunt date în urma unor întrebări clare, vorbindu-se în continuare de Alianța D.A., sau de estimarea unui mare procent de nehotărâți. Se face caz de neparticiparea integrală la vot a celor din străinătate, dar această situație a fost la fel și în anul 2004. Se modifică radical procentul estimat de prezență la vot a celor din țară, neglijându-se nivelul celui realizat anterior într-un scrutin general.

Toate acestea - pentru a ne spune că cei mai de încredere oameni politici sunt Traian Băsescu, Gigi Becali și Theodor Stolojan; că partidele lor cresc în opțiuni, iar toți ceilalți devin mai mici și mai neînsemnați; că vor avea din nou pe același președinte după 19 mai, chiar dacă pentru a se justifica o astfel de previziune se vorbește de o posibilă fraudă și acțiuni înșelătoare ale forțelor anti-prezidențiale.

Fără îndoială, cei care creează astfel de informații, precum și cei care le colportează, prestează servicii bine plătite, dar cred că-și fac și mari deservicii. Și asta se va vedea curând, posibil chiar pe 19 mai a.c.

Vă mulțumesc.

  Vasile Pușcaș - declarație politică privind întârzierile în adoptarea acquis-ului comunitar de către România;

Domnul Vasile Pușcaș:

Declarație politică privind întârzierile în adoptarea acquis-ului comunitar de către România.

Doamnelor și domnilor colegi,

Procesul de integrare europeană a României după momentul aderării la Uniunea Europeană stagnează vizibil și a înregistrat un recul. Coalițiile guvernamentale de după 2004 nu au demonstrat, până la acest moment, că ar avea capacitatea și voința să creeze cadrul instituțional pentru absorbția fondurilor europene care îi revin României.

Dezbaterile pentru elaborarea strategiei post-aderare se prelungesc nepermis de mult, apropiindu-ne deja de jumătatea primului an post-aderare, iar Programul Național de Reforme pentru atingerea de către România a obiectivelor Lisabona este încă o enumerare idealistă a unor deziderate.

În acest timp, monitorizarea Comisiei Europene a constatat derapaje numeroase în aplicarea acquis-ului comunitar. Au fost semnalate întârzieri în transpunerea a peste 100 de acte normative comunitare în legislația națională. Cum explică guvernele care au condus România din 2005 și până astăzi aceste întârzieri? Ce s-a raportat, vreme de peste doi ani, la Comisia Europeană?

Opinia publică și mass-media europeană percep deja România ca o paria a Europei. Suntem pe ultimul loc în Uniunea Europeană, în ceea ce privește adoptarea acquis-ului comunitar. Bulgaria, cu care adesea Guvernul compară România, se află cu 6 poziții înaintea noastră. Oare nu înțeleg cei care conduc destinele acestei țări că întârzierile în adoptarea acquis-ului sunt echivalente cu încălcări ale dreptului comunitar?

Stimați colegi,

Nu doresc să acuz la nesfârșit membrii guvernelor care au condus România în ultimii doi ani, însă cineva trebuie să își asume responsabilitatea pentru aceste derapaje. Ca stat membru al Uniunii Europene, nu ne putem bate joc de credibilitatea și interesele României. Este un gest de o iresponsabilitate gravă să declari ca îndeplinite anumite obligații comunitare, pentru ca apoi să aflăm de la Comisia Europeană semnalarea unor întârzieri neexplicate și nefirești.

Stimați reprezentanți ai autorităților publice, dacă dumneavoastră considerați că interesele românilor pot să constituie un instrument de populism și demagogie cotidiană, vă înșelați. Nu vă jucați cu credibilitatea acestei țări, pentru că efectele pe termen scurt și mediu vor fi imense, iar răspunderea dumneavoastră în fața istoriei nu va putea fi măsurată. Renunțați la politicianisme, la "beția de cuvinte", și accelerați procesul de integrare a României, pentru a asigura modernizarea și dezvoltarea acesteia!

Solicităm Guvernului României ca, până la sfârșitul lunii mai 2007, să prezinte în fața Parlamentului situația detaliată și reală a procesului de adoptare a acquis-ului, conform calendarului asumat în relația cu Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc.

  Minodora Cliveti - intervenție intitulată 9 mai - Ziua Europei, egalitate de șanse, toleranță, solidaritate;

Domnul Minodora Cliveti:

"9 mai - Ziua Europei, egalitate de șanse, toleranță, solidaritate".

9 mai, Ziua Europei, este sărbătorită de 20 de ani de statele europene, ca un omagiu adus lui Robert Schuman, a cărui Declarație din 9 mai 1950 a rămas înscrisă în istorie ca începutul construcției europene.

Pentru popoarele Europei construcția europeană înseamnă nu numai speranța de a trăi în pace, ci și libertate, toleranță, democrație, justiție, egalitate.

Anul acesta, sărbătorirea zilei de 9 mai are loc în Europa celor 27 state în mod fericit, sub semnul "egalității de șanse pentru toți", căci așa a fost desemnat anul 2007 de Bruxelles, ca un angajament comun al Uniunii Europene de a se ajunge la progrese notabile și rapide în acest domeniu.

Apartenența României la Uniunea Europeană ne obligă să respectăm angajamentele, dar în egală măsură și valorile și idealurile europene și democratice. Avem acum ocazia, o dată în plus, de a reflecta la ceea ce suntem, la ceea ce vrem, pentru noi dar și pentru Europa, acest bun și dat comun de care suntem, de la 1 ianuarie 2007, și noi responsabili.

Nu putem avea democrație fără egalitate de șanse, fără toleranță, fără dialog, fără dezbatere. Nu putem construi durabil fără conciliere și solidaritate.

Este cazul, cred, pentru a ne exprima din nou ferm atașamentul la valorile democratice și mai ales a le face aplicabile.

  Aurel Vlădoiu - declarație politică intitulată O Republică Populară, pentru cel mai Popular Președinte;

Domnul Aurel Vlădoiu:

"O Republică Populară, pentru cel mai Popular Președinte"

Oamenii deștepți ai României se întreabă de peste 17 ani în ce fel de republică am trăi mai bine: într-o republică parlamentară, în una semiprezidențială sau în una prezidențială? Pentru fiecare dintre variante, câte argumente sunt pro, tot atâtea sunt și contra.

Părinții Constituției îi recunosc acesteia imperfecțiunile, dar se scuză, spunând că au construit-o cu ochii spre comunismul de care tocmai scăpaserăm și de aceea nu i-au fost conferite prerogative suficiente, pentru a conduce de una singură, niciuneia dintre puteri.

Președintele Băsescu s-a declarat, fără echivoc, partizan al republicii prezidențiale, sigur, atât timp cât președintele este domnia sa. Interesant este că, de când este președinte, nu a făcut niciun demers serios pentru modificarea Constituției în vederea instaurării republicii prezidențiale, deși ar fi putut. Se poate trage concluzia că o altă formă de guvernământ l-ar satisface într-o măsură mai mare, înlăturând cronica sa nemulțumire.

Făcând o scurtă retrospectivă a ultimilor doi ani și jumătate, se poate observa cu ușurință că cel mai des folosit cuvânt în discursurile domniei sale este cuvântul "popor", sigur, însoțit de derivatele acestuia.

Se mai poate observa că s-a dedicat mai tuturor cauzelor nobile și populare, dar a procedat în așa fel încât nu i-a reușit nimic. De fiecare dată îl încurcă ori Parlamentul, ori Executivul, ori Justiția, ori toate la un loc. Între timp, poporul și-a dat seama cine nu-l lasă pe Președinte să facă ce-a promis în campanie. Așa că, până la urmă, poporul a înțeles că toate invențiile astea, cărora unii le zic instituții proprii democrației, nu sunt bune de nimic dacă nu sunt conduse de la o singură timonă.

Poporul se uită cu mânie în direcția în care Președintele arată amenințător cu degetul și vede că țara a încăput pe mâna moșierilor și chiaburilor, travestiți în oligarhi. Se simte nevoia tribunalelor poporului, a comisarilor poporului și a acuzatorilor publici. Potrivit organigramei domnului Băsescu, există un singur post de acuzator public, și acesta îi revine sine-die Președintelui ales de popor, pentru început doar pentru două mandate. Dar, pentru că plaga care sufocă poporul nu poate fi eradicată în două mandate prezidențiale, la cererea poporului ocrotit, strâns în piețe și pe stadioane și televizat color și sonor pe un post pe care nu-l numesc, dar care oglindește realitatea întocmai, numărul de mandate puse în slujba poporului nu trebuie să fie limitat.

Cu atât mai mult cu cât acum Președintele are de luptat și cu un complot moscovit care urmărește debarcarea sa. Abandonând pentru scurt timp tonul de pamflet în care mi-am propus să redactez și prezint această declarație politică, stimați colegi, atrag atenția asupra stângăciei enervante cu care domnul Kondyakov se disculpă.

Domnul Kondyakov nu numai că nu vrea să se dezvinovățească, dar, în mod subliminal, sugerează că ideea de complot moscovit ar fi reală. Cine ar avea de pierdut în urma acreditării acestei idei? Toți cei care s-au întâlnit în ultimul timp cu emisarul rus, adică domnul Tăriceanu, domnul Gușă ș.a. cine ar avea de câștigat?

Domnul Băsescu, victimizat ca țintă a dușmanului de la Răsărit, dar și Rusia și S.U.A., interesate în menținerea la conducerea noului stat al Uniunii Europene (România) a unui președinte destabilizator, garanție a participării României în structura Uniunii Europene ca factor de dezechilibru.

Așa cum l-a învățat întâiul său sfetnic și șef de campanie - cu nume ce-i fixează originile prin stepele sovietice - adversarii politici ai Președintelui popular sunt dușmanii poporului și trebuie trași în țepe. Pentru început, vor fi executați, în cadru festiv, doar 322 de dușmănoși, dar nu trebuie uitate nici familiile lor.

Vor urma și câțiva intelectuali rasați, dar insubordonabili, chiar dacă s-au numărat printre semnatarii celebrelor scrisori de susținere, pentru că, vorba lui Lenin, "în intelectuali nu poți să ai încredere".

Apoi, în uralele poporului, va fi reinstaurată Republica Populară. Și vina ne aparține.

  Emil Strungă - declarație politică intitulată Franța a ales. România urmează;

Domnul Emil Strungă:

"Franța a ales. România urmează"

La finele unei campanii electorale electrizante, francezii și-au ales duminică, 6 mai a.c., un nou președinte.

În cel de-al doilea tur de scrutin, francezii s-au mobilizat exemplar și au ales ca președinte un lider al generației de politicieni tineri, pe Nicolas Sarkozy, un reprezentant al dreptei; rezultatul alegerilor confirmă sondajele de opinie efectuate între cele două tururi de scrutin și pe cele de după ieșirea de la urne.

Președintele Republicii Franceze dispune de prerogative extinse, definite prin Constituție, cum rar întâlnim în democrațiile occidentale consolidate: numește și revocă membrii Guvernului, dizolvă Parlamentul, este comandantul suprem al Armatei, prezidează Consiliul Superior al Magistraturii și dispune de inițiativa modificării Constituției.

Toate aceste prerogative au fost girate cu responsabilități. de-a lungul istoriei postbelice a Franței, de la Charles de Gaulle până la Jacques Chirac, nu au fost situații de criză și nici un președinte nu a încercat să discrediteze Adunarea Națională sau să compromită interesele Franței.

Cu asemenea prerogative, președintele nostru suspendat ar fi transformat de mult România într-o dictatură. Această comparație între două situații aparent asemănătoare, dar care diferă în mod esențial, mă face să aștept cu încredere rezultatele referendumului de sâmbătă, 19 mai, și să nu mă îndoiesc de capacitatea electoratului de a percepe interesele generale ale țării.

Avem un Guvern de dreapta - primul guvern veritabil de dreapta de după război, care are o responsabilitate imensă în raport cu destinele României. Acest Guvern trebuie sprijinit, și nu discreditat de președinte. Paradoxal, deși ne aflăm în mijlocul campaniei electorale pentru referendum și avem un președinte interimar, dispunem de mai multă stabilitate.

  Rareș Șerban Mănescu - anunțarea aprobării primei faze a programului Sistem integrat de reabilitare a sistemelor de alimentare cu apă și canalizare, a stațiilor de tratare a apei potabile și spațiilor de epurare a apelor uzate în localitățile cu o populație de până la 50.000 de locuitori;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Stimați colegi,

Guvernul a aprobat, în ședința de săptămâna trecută, Acordul - Cadru de împrumut dintre România și BDCE, în valoare totală de 160,1 milioane euro, pentru finanțarea primei faze a programului "Sistem integrat de reabilitare a sistemelor de alimentare cu apă și canalizare, a stațiilor de tratare a apei potabile și stațiilor de epurare a apelor uzate în localitățile cu o populație de până la 50.000 de locuitori".

Considerăm că acest proiect este foarte important deoarece aceste orașe nu au acces nici la fonduri ISPA, nici la fonduri SAPARD și au infrastructura de alimentare cu apă cea mai slăbită, din toate punctele de vedere.

Prima fază a proiectului va fi implementată în perioada 2007-2011, iar costul total estimat, în valoare de 208,1 milioane euro, va fi acoperit din împrumutul de la BDCE (160,1 milioane euro) și din contribuții ale părții române.

Vor beneficia de modernizarea și extinderea sistemelor de alimentare cu apă și canalizare și epurare a apelor uzate un număr de 819.500 de persoane din județele Bihor, Bistrița-Năsăud, Călărași, Constanța, Dâmbovița, Gorj, Harghita, Mureș, Tulcea și Vaslui.

Proiectul vizează combaterea poluării transfrontaliere, prin dezvoltarea infrastructurii de mediu - spații de epurare a apelor uzate și sisteme de canalizare - în bazinele hidrografice ale Someșului, Crișurilor, Mureșului și Dunării.

Prin acest proiect se urmărește asigurarea alimentării continue cu apă potabilă de calitate a localităților, îmbunătățirea calității apei furnizate populației, reducerea poluării solului și a apelor subterane, reducerea poluării apelor de suprafață receptoare, scăderea consumului de energie și reactivi chimici utilizați la tratarea apei, ceea ce va conduce la reducerea costului apei potabile furnizate și facturate consumatorilor.

De asemenea, prin dezvoltarea infrastructurii, proiectul va contribui la dezvoltarea turismului în cele zece județe.

După cum se poate observa, proiectul are foarte multe beneficii și, mai mult decât atât, actul normativ aprobat contribuie la îndeplinirea obligațiilor asumate de România față de Uniunea Europeană la Capitolul 22 - "Protecția mediului".

  Niculae Bădălău - declarație politică intitulată Și eu sunt poporul.

Domnul Niculae Bădălău:

Declarație politică intitulată "Și eu sunt poporul."

Declarația mea politică de astăzi este cu siguranță una inedită, pentru că ea aparține de fapt unui cetățean al acestei țări, care a ținut ca, prin mine, să poată să-și facă auzit glasul în cea mai democratică instituție a țării: Parlamentul.

Ceea ce voi citi, în continuare, este o scrisoare de la doamna Doina Anghel din comuna Ghimpați, județul Giurgiu, și care ne este de fapt adresată nouă, tuturor.

Iată, așadar, ce scrie:

"Doamnelor și domnilor deputați,

Sunt un simplu cetățean al acestei țări, din păcate mult încercată în ultima vreme de certurile și acuzațiile reciproce ale celor aflați la putere. Am tot sperat că, măcar în ultimul ceas, le va da Dumnezeu mintea cea de pe urmă și vor realiza imensul rău pe care îl fac românilor într-o perioadă de răscruce pentru cei mai mulți dintre noi.

De mai bine de doi ani, asistăm la o rușinoasă sfidare a celor care, printr-o fraudă girată chiar de președintele României, au ajuns la putere.

Recunosc că nu sunt printre cei care au votat Alianța, deoarece n-am putut avea încredere în cei care, aflați cu 10 ani în urmă la conducerea țării, n-au demonstrat decât o acerbă luptă pentru ciolan, numită în scop diversionist "algoritm".

Același lucru s-a întâmplat și în 2004, când votul românilor a fost răsturnat, artizanul acestei fraude fiind chiar președintele României, Traian Băsescu.

Acest fapt a fost, de altfel, începutul domniei haosului în România. Atunci, Traian Băsescu și-a arătat adevărata față și a făcut primul pas spre dictatură, aruncând în derizoriu voința electoratului, votul poporului pe care acum îl invocă pentru a-l da jos de acolo de unde Parlamentul l-a suspendat.

Deși nu am votat pentru Băsescu, am acceptat că trebuie să-i acord respectul cuvenit ca șef al statului meu, sperând că se va și comporta ca atare.

Ceea ce s-a întâmplat însă în toată această perioadă întrece orice închipuire. Nu voi enumera abuzurile sale pentru că, sper ca pe 19 mai, toate acestea să devină o amintire, că, pe lângă cei 30 de ani distruși de Ceaușescu, ce mai contează doi ani și jumătate stricați de Băsescu?

Privesc cu dezgust ceea ce se întâmplă însă acum, când președintele suspendat se află în campanie, postură în care se simte cel mai bine, pentru că în campanie trebuie numai să promiți, până păcălești fraierii, iar apoi știi tu ce ai de făcut.

Ceea ce mă revoltă cel mai mult este ușurința cu care pronunță cuvântul "popor", ca un adevărat Cațavencu al zilelor noastre.

În mintea îmbibată de aburii puterii, Băsescu a ajuns să se creadă într-adevăr un binefăcător al neamului, un fel de Sfântu Gheorghe în luptă cu balaurul.

Lăsați poporul în liniște și pace, domnule (sper) fost președinte! "Poporul" dumneavoastră nu sunt decât cei 3 milioane de oameni care v-au dat votul în primul tur al alegerilor din 2004. Restul de 15 milioane de români nu v-au vrut, și ei reprezintă într-adevăr poporul român.

Deși respect orice opțiune, nu mă jigniți, amestecându-mă printre susținătorii dumneavoastră, pentru că nu v-am votat, și n-o voi face niciodată. Iar ca mine sunt alte câteva milioane de români care nu sunt dispuși să accepte minciuna, dezinformarea, demagogia, și care nu mai acceptă să vă vadă fața doar când, în disperare că se strânge lațul, le cereți ajutorul.

Românii nu sunt proști, sunt poate mai puțin informați, unii dintre ei, dar asta nu vă dreptul să vă folosiți de ei ca de un scut împotriva brațului lung al legii. A mai fost unul care a crezut că scapă dacă dă 10 lei la pensie, și oamenii nu numai că nu l-au crezut, dar i-au făcut și de petrecanie. Asta, cu siguranță, nu trebuie să se mai întâmple. De aceea, pe 19 mai avem posibilitatea să reparăm o greșeală, și să lăsați vacant postul de președinte al României.

Furia cu care Traian Băsescu s-a aruncat asupra Parlamentului, acuzațiile aduse parlamentarilor care au votat suspendarea, reprezintă o strivire cu bocancul a fragedei noastre democrații, o imitație de dictatură comunistă, când "cine nu e cu noi este împotriva noastră".

Să îndemni poporul să urască și să renege Parlamentul, care în orice țară reprezintă esența democrației, este o atitudine de neacceptat, care îndeamnă la anarhie și, fie și numai pentru acest lucru, Traian Băsescu nu merita să mai rămână președinte.

Chiar dacă există disfuncționalități, chiar dacă nu toți funcționarii sunt corecți, avem nevoie de încredere în instituțiile statului, avem nevoie să trăim și altfel decât cum am trăit până în '89. Nu ne mai trebuie un "conducător suprem", care să ne spună ce e bine și ce nu.

Sper ca data de 19 mai să ne dea această posibilitate".

Aceasta a fost, stimați colegi, vocea "celuilalt" popor român, deoarece Traian Băsescu și-a permis să-i împartă pe români în două: cei buni, care îl vor președinte, și cei răi, care nu-l mai vor.

Această falsă percepție le-a fost indusă românilor din cauza stării de panică ce l-a cuprins pe președintele suspendat al României.

Și pentru că am dat citire unei voci din popor, voi încheia cu o vorbă tot din popor: de ce ți-e frică, tot nu scapi!

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 12 noiembrie 2018, 22:14
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro