Plen
Ședința Camerei Deputaților din 29 mai 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.81/08-06-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 29-05-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 29 mai 2007

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Dan Radu Rușanu și Ioan Munteanu, secretari.

 
Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Boicotul;

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineața!

Stimați colegi,

Deschidem ședința consacrată declarațiilor politice.

Începem cu Grupul parlamentar al P.S.D., domnul deputat Dumitru Bentu.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Am intitulat declarația politică de astăzi "Boicotul".

Boicotul reprezintă o sistare organizată a relațiilor cu o persoană, cu un grup social sau cu un stat din varii motive. În cazul nostru este vorba de acțiunea Clubului Român de Presă, în premieră europeană, care a protestat în acest mod față de atitudinea președintelui Traian Băsescu, în raport cu o jurnalistă aflată în exercițiul profesiunii.

Ideal ar fi fost ca embargoul mediatic "o zi fără Băsescu" să se fi transformat la 19 mai într-o țară fără Băsescu. N-a fost să fie așa, prin voința poporului, dar și a lui Dumnezeu, după ultimele evaluări ale ex-suspendatului.

Și Federația Internațională a Ziariștilor a condamnat comentariile președintelui, vorbind despre comportamentul abuziv și ofensator, despre atmosfera intimidantă, despre stilul nediplomatic și provocator, despre limbajul grosolan și discriminatoriu, toate venite pe filiera "marcă înregistrată" a lui Traian Băsescu.

Domnule președinte,

Într-un generos puseu de sorginte biblico-civică ne anunțați de la Sibiu că viața dumneavoastră ne aparține, fără a preciza dacă în limita stocului disponibil. Oferta este lipsită de interes, dar dacă tot ați făcut-o, vedeți ce puteți face pentru viața românilor care așteaptă, printre altele, să scrieți istorie, nu să vă țineți de istorii.

În loc să proiectați întâlniri de tip "mama Omida" în a treia sâmbătă din a treia lună, din al treilea trimestru, din al treilea an al mandatului, mai bine v-ați întâlni trei minute sau treizeci, dar de ce nu trei ore cu pensionarii din Galați, care - ca și dumneavoastră - au mizat totul pe o singură carte, "cartea de muncă" și credeți-i pe cuvânt, pe cuvântul strigat cu disperare, că nu o duc deloc bine.

"Tata e cool", scria pe tricourile purtate în timpul campaniei referendare de către fiicele președintelui. Președintele e "coolmea inadecvării" la responsabilitățile și, de ce nu, la servituțile funcției, este un mogul al crizei morale din România, un cutremurător antimodel.

Timpul îl va așeza pe fiecare la locul său, spun spaniolii, valabil și pentru noi, românii, și pentru dumneavoastră, domnule președinte, fost suspendat, reinstalat, boicotat, fost etc.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mihăiță Calimente - comentariu legat de aspecte ale verificării informațiilor furnizate cu privire la interceptarea informațiilor;

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Mihăiță Calimente.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Mihăiță Calimente:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Art.61 din Constituția României consacră la alin. (1): "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării".

Tot prin Constituție, prin art.28 se garantează secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poștale, al convorbirilor telefonice și al celorlalte mijloace legale de comunicare.

În baza hotărârii celor două Camere ale Parlamentului României reunite în ședința comună din 24 aprilie 2007, s-a înființat Comisia parlamentară de anchetă privind verificarea informațiilor furnizate cu privire la interceptarea comunicațiilor.

Comisia are ca obiectiv următoarele: analizarea și verificarea datelor, informațiilor, documentelor și faptelor cu privire la interceptarea comunicațiilor puse la dispoziția comisiei sau rezultate din audieri; întocmirea unui raport privind constatările efectuate, raport pe care îl înaintează în termenii stabiliți președinților celor două Camere ale Parlamentului.

Nu intru în detalii, pentru că această comisie, din care fac și eu parte, nu și-a terminat lucrările și nu s-a alcătuit, încă, niciun raport.

Subiectul pe care vreau să-l abordez face referire la relația pe care comisia o are cu Procurorul General al României, Laura Codruța Kovesi, și cu Procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție (D.N.A.), Daniel Morar.

Se știe că în baza unor legi speciale, legate de lupta anticorupție și a criminalității organizate, precum și de lupta împotriva terorismului, Ministerul Public și D.N.A. pot cere, în anumite condiții, interceptarea comunicațiilor persoanelor suspectate sau împotriva cărora există probe. Mandatul se eliberează, însă, numai de către judecător, iar singura instituție abilitată să facă interceptările este Serviciul Român de Informații.

Din audierea domnului George Maior, director SRI, a rezultat că cele mai multe mandate de ascultare au fost solicitate în 2006 de către D.N.A. și anume 3.800. Dintr-un calcul simplu, rezultă că au fost ascultate peste 1 milion de convorbiri, în condițiile în care un mandat este de 30 de zile.

Ulterior, am aflat că mandatele se puteau prelungi și până la 120 de zile. Din presă am înțeles că unele persoane au fost ascultate fără mandat, cu mult înainte de începerea urmăririi penale, ceea ce înseamnă că, în fapt, au fost ascultate mult mai multe convorbiri decât milionul de care vorbeam inițial.

Tot de la S.R.I. am aflat că înregistrările faptice pentru D.N.A. s-au făcut de către această instituție, S.R.I. dirijând semnalele interceptate către terminalele pe care D.N.A. le posedă.

La aceste operațiuni tehnice au lucrat un număr de procurori și ofițeri de judiciar. Pe acești domni, comisia i-a convocat, în baza mandatului acordat de Parlamentul României, să-i audieze.

Nu am cerut și nici nu înțelegem să cerem detalii despre dosarele la care lucrează procurorii D.N.A. Tot ceea ce ne interesează este legat de operațiunile tehnice pe care acești domni le-au efectuat și, probabil, le efectuează și în continuare, precum și aparatura pe care o posedă.

Dacă se respecta legea, ce se întâmplă cu materialele pe care sunt înregistrate persoanele care nu sunt urmărite, dar care intră în contact cu persoane urmărite, fiind vorba de cetățeni care nu au comis infracțiuni sau care sunt bănuiți de astfel de fapte.

La solicitarea noastră, atât domnul Daniel Morar, cât și doamna Kovesi ne-au răspuns că nu pot asigura participarea la audierea procurorilor și ofițerilor solicitați, fără aprobarea Consiliului Superior al Magistraturii.

Comisia, prin președintele Camerei Deputaților, domnul Bogdan Olteanu, a solicitat din nou prezența acestor procurori și polițiști, explicând pe larg că nu este vorba de a căuta în dosare sau de a interfera cu activitatea procurorilor și polițiștilor în ceea ce privește activitatea judiciară pe care aceștia o desfășoară. Ni s-a răspuns din nou că acești domni nu pot fi audiați și ni s-a adus la cunoștință, ca unor școlari, că în România există separarea puterilor în stat și, în consecință, Parlamentul nu poate cere Justiției să i se subordoneze.

În acest moment, cred că prin modul de a se comporta și prin răspunsurile date, Ministerul Public și D.N.A. au ceva de ascuns.

De ce-și asumă D.N.A. înregistrarea efectivă a interceptărilor, chiar dacă semnalul original este interceptat de S.R.I.?

Cine din S.R.I. participă la aceste înregistrări?

Cine poate autentifica, în aceste condiții, veridicitatea înregistrării? Sunt câteva întrebări care se ridică și la care D.N.A. refuză să răspundă. Și vă asigur că nu sunt singurele întrebări pe care comisia le are de pus.

Țin să le aduc la cunoștință domnilor din D.N.A. și Ministerului Public, că art.132 alin. (1) din Constituție stipulează că procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității și al imparțialității, al controlului ierarhic și sub autoritatea ministrului Justiției.

Cu alte cuvinte, ministrul Justiției sau oricare alt ministru are obligația să se prezinte în fața comisiilor permanente ale Camerei Deputaților și Senatului, cu atât mai mult în fața unei Comisii de anchetă.

Cum s-a ajuns la concluzia că procurorii și ofițerii D.N.A. care sunt în subordinea ministrului, nu se pot prezenta în fața comisiei?

Am citit cu atenție și art.134 din Constituție, Cap. "Atribuții ale C.S.M." și am observat că toate alineatele se referă la autoritatea de numire și la sancționarea procurorilor, în caz că aceștia comit abateri.

Nu rezultă de nicăieri că C.S.M. este un arbitru între Parlament - organul suprem al poporului român - și Ministerul Public sau D.N.A. Singura concluzie care se impune în final este reaua credință a acestor instituții, care vor să se sustragă controlului Parlamentului și să acționeze ca stat în stat sau, și mai rău, ca un stat polițienesc.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ștefan Baban - declarație politică: Zilele de după 19 mai 2007;

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Ștefan Baban.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Ștefan Baban:

Mulțumesc, doamna președinte.

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se intitulează "Zilele de după 19 Mai 2007".

Dacă se ține seama de gradul de participare la referendumul care a avut loc sâmbătă 19 mai, putem spune, cu mâna pe inimă și fără să greșim, că majoritatea cetățenilor români cu drept de vot nu și-au dorit o asemenea consultare populară. Dar și referendumul și rezultatele sale sunt de acuma istorie și trebuie, vrând, nevrând să privim înainte, cu sau fără mânie.

Să vorbim despre perspectivele ce ne așteaptă. Greu lucru, pentru că și în cazul celor apropiate, nu se conturează nimic clar și cert în momentul de față. Dacă ar fi să ne luăm după programul enunțat în piața publică și, mai târziu, pe scena politică, de către Președintele Băsescu, nimic nu a contat în această luptă, pentru că nu a fost o luptă dusă în jurul unor obiective politice, economice și sociale. Și se pare că perioada care va urma, nu prea va ține cont de dorințele și nevoile atât a celor care au votat, cât și a celor mulți, care au considerat inutil gestul lor de manifestare a democrației.

Trebuie ca ambele tabere, atât Parlamentul cât și președintele Băsescu, să facă pace, dar o pace adevărată, nu plină de răzbunări și plătit polițe, pentru că acest "război rece" nu a făcut bine niciuneia dintre părți și în special poporului, care totuși așteaptă ca ceva să se schimbe în această țară. Iar acel ceva ține de promisiunile electorale făcute în noiembrie-decembrie 2004 și, mai recent, în campania președintelui.

Din ambele ipostaze, însă, premisele nu sunt deloc favorabile. Declarațiile ulterioare, care au fost făcute după încheierea procesului de votare, arată că există o stare semigeneralizată de confuzie în legătură cu pașii care se cer făcuți în vederea eliminării, fie și treptate, a cauzelor crizei politice acute în care se află țara.

E drept că deja s-au anunțat consultările cu partidele politice, dar în primul rând trebuie stabilite prioritățile reale pe care trebuie să le aibă România, în contextul european, iar după cum bine știm, aceste priorități au fost, sunt și vor fi generatoare de stări conflictuale.

Este și momentul, dar și necesitatea, ca după stabilirea majorității politice, să trecem la treabă. Traian Băsescu să nu uite că președintele țării este cel care reprezintă România și că această Constituție, bună sau rea, cum este, îi conferă anumite drepturi și obligații care trebuie respectate.

Președintele României nu trebuie să uite că Parlamentul ca instituție, este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării. Indiferent dacă ne place sau nu poziția pe care ne situăm, nu trebuie să se pornească de la ocolirea Parlamentului ca modalitate principală a exercitării voinței poporului, așa cum des s-a auzit în timpul campaniei electorale dinainte de referendum, dar și după.

Dacă președintele Traian Băsescu crede că poate rezolva problemele țării cu cei 1.000-1.500 de oameni în Piața Universității din București, se înșeală amarnic.

Perioada de după 19 mai 2007 va fi presărată cu multe capcane, iar ofensiva populist-demagogică va atinge un punct maxim. Se cere calm, ponderație și mai ales prudență, pentru că emoțiile și patimile politice nu ne-au fost de niciun folos de-a lungul perioadei postdecembriste.

Trebuie să devenim realiști, începând cu cel mai mare și terminând cu cel mai mic (mă refer din punct de vedere al puterii politice), pentru că nu ne mai permitem luxul de a nu vedea pericolele care planează deasupra noastră, și ca popor și ca țară.

Vecinii noștri bulgari, colegi și parteneri de integrare, au puterea și morală și politică de a se certa mai cu măsură, dar sunt uniți în ceea ce privește calendarul integrării europene. În timp ce noi ne țigănim, care pe care dovedește și cine se impune, ei au trecut deja de alegerea europarlamentarilor și ne fac din mână cu destulă ironie.

Este momentul să ne revenim și să ne punem pe treabă. Poate este ultima șansă care ni se oferă și nu avem voie să o pierdem. Dacă o vom rata, atunci ponoasele le vom trage tot noi, iar interesul comun de a ne integra cât mai repede, cu demnitate și determinare în lumea liberă, civilizată și prosperă se va dovedi un balon de săpun.

Întrebarea este: cum ne vom prezenta în fața poporului, pentru a le spune că România a pierdut totul, doar din orgolii politice și ambiții nemăsurate?!

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Becsek-Garda Dezso Kalman - formularea unor concluzii privind efectuarea controlului financiar din partea Curții de Conturi;

Urmează la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R., domnul deputat Garda Dezideriu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Becsek-Garda Dezso-Kalman:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În ultimele evaluări ale Uniunii Europene despre activitatea controalelor financiare, dar în special despre situația Justiției, România este considerată ca țara cea mai coruptă din Europa.

Mafia este susținută de către instituțiile statului, care au datoria să controleze legalitatea folosirii banilor publici de către instituțiile de stat. Cea mai importantă instituție din domeniul controlului financiar este Curtea de Conturi.

În cursul anului 2003, cu speranța că președintele Curții de Conturi, domnul Dan Drosu Șaguna, nu este înregimentat politic, m-am adresat domniei sale și am solicitat un control corect pentru stoparea infracțiunilor mafiei lemnului. Angajații Curții de Conturi din județul Harghita, în frunte cu domnul Császár Gyöző, au acoperit infracțiunile celor de la fostul Ocol Silvic de Stat Gheorgheni, fapt recunoscut atât de către actuala conducere a Direcției de Conturi Harghita, dar și de către președintele Curții de Conturi, în scrisoarea adresată Parlamentului României, Comisiei pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupției și pentru Petiții.

Din scrisoarea amintită, reiese faptul că în loc să fie trași la răspundere disciplinară și penală, pentru protejarea infractorilor, s-au luat numai măsuri administrative, formale, fără obiect.

Din actul respectiv aflăm că: "În legătură cu controlorii financiari care au încheiat Nota de constatare în discuție, vă informăm că domnul Fodor Gheorghe s-a pensionat începând cu luna aprilie 2006, iar domnului Császár Gyöző, pentru activitatea desfășurată în anul 2005, i s-a acordat calificativul de satisfăcător."

Motivul real pentru care au fost protejați reprezentanții mafiei lemnului de către angajații Curții de Conturi din județul Harghita reprezenta faptul că ei au încercat să acopere infracțiunile fostului lor coleg, Csibi Tiberiu.

Între timp, am aflat că controlorii Curții de Conturi au efectuat verificări conștiincioase și la obiect privind dosarele penale nr. 72/P/2004, 74/P/2004 și alte acte ale căror rezultate nu mi-au fost puse la dispoziție.

Prin urmare, într-o scrisoare din 18 aprilie 2007, m-am adresat domnului președinte Dan Drosu Șaguna, prin care am solicitat să-mi pună la dispoziție constatările din anul trecut ale controlului efectuat de subalternii săi.

Nici până în prezent nu am primit răspuns la scrisoarea mea trimisă oficial Curții de Conturi, dar am informații neoficiale că angajați Curții de Conturi din județul Harghita vor să combată în mod ilegal constatările stabilite în anul precedent.

Care ar fi motivele pentru care în scrisoarea din 6 martie 2007 nu am primit răspuns privind infracțiunile din partea unor foști angajați ai Direcției Silvice Miercurea-Ciuc și ai fostului Ocol Silvic de Stat Gheorgheni? Din ce cauză nu am primit răspuns la cererea mea adresată Curții de Conturi la data de 18 aprilie 2007?

Motivația este foarte simplă de înțeles. În aceste infracțiuni, pe care Curtea de Conturi ar trebui să le cerceteze în mod corect, este implicat fostul director economic al Direcției Silvice Miercurea-Ciuc, domnul Koncsag Károly, care în prezent este angajatul Curții de Conturi Harghita. Prin urmare, favorizarea infractorilor de către controlorii Curții de Conturi este de înțeles.

Prin urmare, solicit sistarea controlului din județul Harghita privind fostul Ocol de Stat Gheorgheni, pentru că, până în prezent, angajații Curții de Conturi nu au făcut altceva decât să acopere infracțiunile la care era părtaș și actualul coleg de al lor.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Aledin Amet - declarație politică: Două probleme importante pentru comunitatea musulmană din România;

Invit la cuvânt pe domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Două probleme importante pentru comunitatea musulmană din România".

Este a treia oară, în acest mandat, când aduc în actualitate o temă importantă pentru comunitatea musulmană din București. Problema este una veche și, din păcate, încă nerezolvată.

S-au făcut, la toate forurile responsabile, numeroase demersuri, fără a fi soluționate. Într-un oraș important, cum este capitala României, unde trăiesc câteva mii de etnici tătari și turci, nu se află un cimitir musulman. Au existat, de-a lungul anilor, promisiuni. Au existat, de-a lungul anilor, intenții bune. Au existat, de-a lungul anilor, proiecte. Niciodată, însă, toate acestea nu au fost dublate de o voință reală, nu mimată.

Întrevederile cu autoritățile locale s-au desfășurat într-un mod pe care l-am dorit eficient, dar care nu a condus la găsirea unei soluții. În continuare, cei decedați în București vor fi transportați în zona Dobrogei, pentru a fi înmormântați conform religiei islamice. Este nevoie, din partea autorităților, pentru reglementarea situației, de o implicare consistentă. Cu siguranță că, în acest sens, vom insista și încă credem într-o rezolvare favorabilă.

Într-o altă ordine de idei, ridicarea unui monument comemorativ, în curtea cimitirului musulman din orașul Constanța, monument dedicat eroilor tătari și turci, care au luptat și s-au jertfit pentru această țară, ar fi un gest însemnat și, în egală măsură, de necesară recunoștință.

Firesc, noi, reprezentanții comunității tătare din România, ne vom implica într-un astfel de proiect. Solicităm, însă, și sprjinul Ministerului Culturii și Cultelor. Niciun efort nu este prea mare, când trebuie să ne respectăm eroii.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircia Giurgiu - declarație politică cu titlul Unde-i ordine nu-i loc de tocmeală;

Din partea deputaților fără apartenență la grup parlamentar, îi dau cuvântul domnului deputat Mircia Giurgiu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice de astăzi este "Unde-i ordine nu-i loc de tocmeală".

45 de elevi din clasele V-VIII din Școala generală din localitatea Vâlcele, jud. Cluj, au fost mutați peste noapte la o școală din alt sat, respectiv Feleac. De când au aflat vestea, copiii nu au mai intrat la ore, iar părinții revoltați au luat cu asalt școala, în așa fel încât, în acest moment, este un plin conflict acolo.

Despre motivul care a dus la acest conflict și despre cei vinovați am pregătit un amplu material.

(Declarație politică consemnată conform materialului depus la secretariatul de ședință.)

Supărarea oamenilor este că directoarea școlii din comuna Feleac a decis, împreună cu primarul și fără să întrebe părinții, să transfere 45 de elevi din clasele V-VIII de la școala din Vâlcele la cea din Feleac.

Părinții o acuză pe directoarea școlii din Feleac că face jocuri murdare și că vrea să salveze posturile profesorilor de la școala pe care o conduce, care fără elevi ar rămâne pe drumuri. În condițiile în care cele două școli se vor comasa, copiii vor trebui să meargă 7 km pentru a putea ajunge la noua școală.

În ciuda asigurărilor date de către reprezentanții Inspectoratului Școlar Județean Cluj, părinții nu sunt mulțumiți, atât timp cât mai există posibilitatea să-i ducă pe copii 7 km, pentru a beneficia de educație.

Ordinul de comasare a fost dat de Ministerul Educației și s-a ținut cont de propunerea Inspectoratului Școlar Județean Cluj, care a făcut propunerea în baza deciziei primarului și a directorului școlii din Feleac.

Toate bune și frumoase, școala din Feleac le-ar oferi condiții de învățare mai bune copiilor, însă e la o distanță considerabilă, iar timpul elevilor este și așa destul de limitat, dar trebuie să se țină cont și de părerea lor și a părinților lor, pentru că, nu-i așa, și ei au drepturi, unul dintre acestea fiind acela la educație, drept conferit de Constituția României.

Unde am ajunge dacă nici actul fundamental al țării nu mai este respectat, în litera și spiritul lui?

 
Mihai Dumitriu - declarație politică intitulată Amatorismul guvernamental pentru agricultura românească;

Doamna Daniela Popa:

Urmează Grupul parlamentar al P.S.D., domnul deputat Mihai Dumitriu.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Amatorismul guvernamental pentru agricultura românească".

Doamnelor și domnilor deputați,

România se face de râs, încă o dată, deoarece nu va primi niciun ban pentru agricultură de la Uniunea Europeană în acest an, datorită amatorismului guvernamental pentru agricultură.

Cauzele:

1. Competența înlocuită de nepotismul de partid, neputința de a-l conduce și organiza, slăbiciunile Guvernului Tăriceanu.

Numai în acest an, ar trebui să intre în țară circa 600 milioane euro, bani gratuiți pentru investiții în agricultură, bani pe care România nu este în stare să-i obțină.

2. Neputința guvernamentală își are originile în dorința forțelor partidelor aliate la guvernare P.N.L.-P.D., de a avea fiecare agenția lui de plăți europene.

Ignorând Tratatul de aderare a țării noastre la Uniunea Europeană, guvernanții Alianței PNL-PD au decis că România nu poate funcționa decât cu două agenții pentru agricultură, deoarece erau de făcut cadouri clientelei politice: Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, cu 5000 de angajați și Agenția de Plăți și Investiții în Agricultură, cu peste 1500 de angajați; număr dublu de sedii, număr triplu de computere, salari de zeci de milioane pentru fiecare, costuri triple din banii publici.

Mai mult, săptămâna trecută s-a venit în Parlament cu ordonanță guvernamentală pentru înființarea unei alte agenții, Agenția de Dezvoltare Montană.

Din păcate, la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit încă se mai lucrează, iar Agenția de Plăți și Investiții în Agricultură încă nu este structurată, pe când ale Bulgariei au fost acreditate de Uniunea Europeană.

3. Strategia guvernamentală de investiții în agricultură, trimisă la Bruxelles în ianuarie 2007, a fost returnată zilele trecute Bucureștiului, făcută varză, plină de corecturi și adnotări.

Directoarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit din familia liberală, responsabilă pentru toate întârzierile, în loc de a fi demisă, a fost promovată de Guvernul Tăriceanu în funcția de secretar de stat al agriculturii.

Cea mai realistă perioadă în care România se poate aștepta la sosirea primelor subvenții agricole și de dezvoltare rurală de la Uniunea Europeană este vara anului 2008. Păgubosul Guvern de la București nu face decât să finanțeze Bruxelles-ul, vărsând miliardul de euro în contul contribuției de țară.

Aceasta este pe scurt explicația ratării celei dintâi mari sume europene acordate României gratuit pentru dezvoltare. Țăranii Români mai au de așteptat încă un an până vor utiliza primele finanțări europene.

Domnule prim-ministru Tăriceanu,

Domnilor foști și actuali miniștri din agricultură,

De ce nu s-a ales din punct de vedere organizatoric calea cea mai simplă folosind infrastructura deja existentă în cadrul Agenției SAPARD? De ce nu s-au folosit birourile, sediile, calculatoarele și personalul SAPARD obișnuit cu birocrația europeană și cu elaborarea de proiecte?

De ce? Pentru că trebuiau eliminați specialiștii și adusă clientela politică a PD-ului și PNL-ului împreună cu fii, fiice și nepoți, fără a conta pregătirea profesională.

De ce nu s-a micșorat suprafața de pământ pentru care se acordă o subvenție până la 10 ani, cu o condiție, ca țăranul să nu-l lase pârloagă?

De ce nu s-a negociat din timp soarta ciobanilor și, în general, a țăranilor, astfel ca după 1 ianuarie 2007 să aibă la dispoziție o perioadă de câțiva ani, pentru a se adapta la noile standarde europene, perioadă în care să se bucure de tot sprijinul Guvernului și Bruxelles-ului, dar fără a-și abandona tradițiile și obiceiurile?

De ce la negocieri nu s-a căutat împăcarea interesului național cu cerințele europene, astfel încât să nu se aducă prea multă suferință în țară prin integrare?

Negocierile superficiale purtate neglijent și iresponsabil și în alte domenii ale agriculturii, cultura de sfeclă de zahăr, cota de lapte de vacă, creșterea porcilor și păsărilor, dezvoltarea serviciilor în agricultură, vor aduce multă suferință în țară.

Adresez domnului prim-ministru Tăriceanu solicitarea să realizeze o analiză serioasă și profesională privind agricultura românească și să prezinte în Parlament explicațiile referitoare la cauzele guvernamentale prin care s-au ratat cele 600 de milioane de euro pentru dezvoltare rurală, pentru anul acesta.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ioan Ghișe - declarație politică: Importanța pentru România a promovării standardelor de guvernare corporatistă și responsabilitate socială corporatistă;

Dau cuvântul în continuare domnului deputat Ioan Ghișe, Grupul parlamentar al P.N.L.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Ioan Ghișe:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimate doamne și domni deputați,

Declarația mea politică se numește "Importanța pentru România a promovării standardelor de guvernare corporatistă și responsabilitate socială corporatistă".

Transparența, responsabilitatea și credibilitatea sunt adaosuri de valoare la politica publică și de ele trebuie să se bucure toți cetățenii.

Guvernarea corporatistă reunește principiile, instrumentele de decizie care reglează raporturile dintre manageri și acționari și alți purtători de interese.

Banca Mondială consideră guvernarea corporatistă un scop pentru menținerea unui echilibru între obiectivele economice și cele sociale, între cele comune și cele individuale. Cuvintele cheie pentru guvernarea corporatistă sunt: echilibrul și responsabilizarea.

Preocuparea constantă a mediului academic și a managementului companiilor pentru împlinirea unor nevoi sociale a condus la dezvoltarea conceptului de Responsabilitate Socială Corporatistă.

În 1996, Organizația Națiunilor Unite, prin programul de mediu, estima că anual peste 400 dintre cele mai mari companii din lume realizau rapoarte de mediu. Conform ultimelor estimări, peste 3.000 din marile companii ale lumii realizează anual astfel de rapoarte.

A apărut Inițiativa Globală de Raportare, ca proiect de succes pentru standardizarea raportării companiilor. Misiunea acestei inițiative este de a dezvolta și populariza un Ghid de Raportare în domeniul sustenabilității. Acest Ghid este compatibil cu principiile promovate de Global Compact al Națiunilor Unite.

Comisia Europeană, în comunicarea sa privind Responsabilitatea Socială Corporatistă, spune: "Implementarea parteneriatului pentru creștere și ocupare, transformarea Europei într-un pol de excelență în responsabilitatea socială, crearea unei Alianțe Europene pentru Responsabilitate Socială Corporatistă - o organizație deschisă a întreprinderilor europene, care să promoveze și să încurajeze acțiunile de responsabilizare socială corporatistă. Alianța constituie o umbrelă politică pentru astfel de inițiative, care să mobilizeze resursele și capacitățile întreprinderilor europene pentru dezvoltare durabilă, creștere economică și creare de locuri de muncă".

La nivel comunitar, Forumul European pentru Guvernare Corporatistă este cel care examinează cele mai bune practici ale statelor membre. Printr-o declarație publică din martie 2006 Forumul promovează principiul: "Aplică sau explică" Acest principiu este un element fundamental al tipului european de guvernare corporatistă.

Codurile naționale de guvernare corporatistă sunt recomandări de comportament pentru companii, care, în cazul în care încalcă setul de reguli, sunt datoare să explice public cauzele acestei situații. Forumul cere statelor membre să elaboreze proceduri de supraveghere a aplicării codurilor de guvernare corporatistă. Instituțiile financiare internaționale optează, în cazul planificărilor strategice, pentru responsabilizare, transparență și conștiință socială, ca valori de referință pentru fondurile lor interne de investiții. Investiția în responsabilitatea socială, în fapt, investiție bazată pe valoare, va deveni predominantă.

Organizația Economică pentru Cooperare și Dezvoltare a promovat și reactualizat în anul 2003 un ghid al principiilor de guvernare corporatistă OECD. Originea acestui set de principii sunt elementele comune ale celor mai eficiente coduri și practici de bună guvernare. Guvernele țărilor membre OECD au aprobat aceste principii în aprilie 2004.

Potrivit acestor principii, implementarea unui regim eficace de guvernare corporatistă trebuie să conducă la transparență și eficiență a piețelor, să fie compatibilă cu statul de drept și să definească în mod clar repartiția responsabilităților între instanțele competente în materie de supraveghere, de reglementare și de aplicare a dispozițiilor legale.

Responsabilitatea socială corporatistă poate contribui la atingerea obiectivelor politicilor publice prin creșterea încrederii și a competitivității, inovații, dezvoltarea unor practici care pot fi asociate mai departe cu introducerea unui ciclu de învățare a practicilor introducerii responsabilității sociale corporatiste".

Aceasta poate aduce o contribuție decisivă la incluziunea socială și integrarea piețelor muncii, reducerea sărăciei și îndeplinirea obiectivelor "Milenium Development Golas", așa cum a spus și directorul general pentru afaceri și industrie al Comisiei Europene, Tom Dodd.

În România a fost recent promovată modificarea legii cadru a societățile comerciale societăților comerciale, în concordanță cu principiile de bună guvernare corporatistă recomandate de OECD și aprobate în 2004 de țările membre.

Organizația Internațională pentru Standardizare va lansa în anul 2008 un standard internațional pentru responsabilitate socială. ISO 26.000 nu va fi un standard de certificare, ci va constitui un ghid pentru organizațiile care îl vor adopta pe bază de voluntariat.

Este o evidență faptul că în următorii 10 ani tripla raportare: economică, socială și de mediu va fi obligatorie pentru companiile care doresc să activeze într-un mediul global din ce în ce mai competitiv.

Ținând cont de importanța celor trei valori: transparența, responsabilitatea și credibilitatea pentru bună guvernare, putem afirma că în orice țară, azi, în lume, guvernarea bună trebuie să fie corporatistă sau nu este guvernare democratică. Într-un slogan, putem afirma că: "Guvernarea corporatistă a unei națiuni înseamnă, de fapt, spune și face ce trebuie pentru cetățenii ei!"

Guvernarea corporatistă este, până la urmă, un exemplu de bună aplicare a teoriei lucrului bine făcut. Ea reflectă, guvernarea corporatistă, modul în care o societate este condusă și controlată.

Ținând cont de condițiile specifice României, de handicapurile ce țin de diferență culturală, practică și competență managerială, experiență politică redusă în sisteme democratice, apar ca necesare și urgente următoarele: 1. promovarea Strategiilor naționale românești de Guvernare Corporatistă și Responsabilitate Socială Corporatistă; 2. elaborarea și publicarea unui cod etic românesc de responsabilitate socială corporatistă privind standardele și modalitățile de raportare publică; 3. crearea unei autorități publice de specialitate, un institut național de guvernare corporatistă, care să promoveze cultura, politicile și modelele de bune practici.

Acestea, completate cu o strategie națională privind promovarea pe scară largă a Managementului de Proiect la nivelul administrației publice creează premisele care vor genera sinergia necesară pentru creșterea competitivității României și a capacității de absorbție a fondurilor externe destinate dezvoltării țării noastre.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Adrian Moisoiu - declarație politică intitulată Biată țară... Rea tocmeală;

Din partea Grupului parlamentar al PRM, dau cuvântul domnului deputat Adrian Moisoiu. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulțumesc, doamnă președintă.

"Biată țară... Rea tocmeală!"

Ca urmare a faptului că ziarele care apar în județele Harghita, Covasna și, uneori, chiar și unele din județul Mureș aduc la cunoștință faptul că pentru ocuparea unui post, adică, a unui loc de muncă, se solicită drept condiție specifică cunoașterea limbii maghiare, la data de 27 martie 2007, am adresat o scrisoare deschisă domnului Csaba Ferenc Asztalos, președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Astfel, am arătat că, deși, mai nou, se practică ședințe de guvern comune, româno-maghiare, conform art.13 din Constituție, limba oficială în România este încă limba română și că, indiferent că în anumite zone ale României trăiesc minoritari într-o proporție mai mare de 20%, conform Legii nr.215/2001 sau a Legiinr.188/1999, excluderea românilor în propria lor țară, de a participa la un concurs pentru ocuparea unui post, pentru că nu cunosc limba minorității trăitoare în zonă, reprezintă discriminare!

Mai mult, se încalcă și art.25 alin.(2) din Constituția României, referitor la stabilirea domiciliului într-o anumită zonă, deoarece: "Fiecărui cetățean îi este asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a emigra, precum și de a reveni în țară." Și cum se poate stabili un domiciliu, dacă nu i se permite, decât condiționat, de a ocupa un loc de muncă în zonă?

În același timp, am sesizat o "găselniță", cunoscută de altfel și dumnealui, cât și organului pe care îl conduce, anume, de a se introduce în "fișa postului" drept cerință, cunoașterea limbii minorității - scris și oral, atâta timp cât pentru motive de genul audiențelor sau primire de petiții, pot fi solicitați, după caz, traducători. O autoritate care refuză să angajeze traducători, de fapt, propagă discriminare, făcând apel doar la angajare de minoritari. În fond, ce este mai important, competența de a rezolva o problemă sau modul în care se dialoghează cu persoane, care, de fapt, ele însele, încalcă Constituția, fiindcă nu s-au străduit să învețe sau refuză să vorbească limba oficială a statului în care au crescut și unde își câștigă pâinea?

Totodată, i-am arătat domnului președinte că este fals și imoral ca unui arhitect, vorbitor de limbă română, absolvent al unei facultăți de arhitectură în limba română din București, Cluj-Napoca sau din altă parte, să i se interzică participarea la concursul pentru ocuparea postului de arhitect șef, după cum altor cetățeni, de alte profesii, pentru ocuparea unor funcții de conducere - de exemplu, director executiv în cadrul consiliului județean sau altele - și astfel să se faciliteze ocuparea acelorași posturi de către persoane din rândul minoritarilor, făcându-se astfel rabat la calitate. Motivația dânsului, că petenții minoritari care se adresează instituțiilor publice au dreptul de a se adresa și de a primi răspuns în limba maternă, drept garantat de Constituție, este falsă, deoarece tot Constituția României, subliniez, a României, și nu a altui stat, prevede că limba oficială în țara noastră este limba română. Ca atare, minoritarii au obligația de a o învăța sau, dacă refuză, își asumă benevol consecințele. În fond, ce se înțelege prin limbă oficială și ce forță are obligația de a se cunoaște limba română în România, dacă ea nu trebuie însușită?

Mai grav, apreciez faptul că procesul de discriminare continuă, intrând în cotidian. În ziarul local "Adevărul Harghitei", din 15 mai 2007, Direcția Generală a Finanțelor Harghita anunță un concurs pentru ocuparea a 7 funcții vacante de referent, 4 de inspector, și una de casier-trezorier, impunând drept condiție specifică, pe lângă cunoștințe de operare pe calculator, și cunoașterea limbii maghiare! La urma urmelor, în ce limbă se întocmesc actele de către Direcția Generală a Finanțelor Harghita? Nici o lege românească în materie nu admite ca documente oficiale să fie întocmite în altă limbă, indiferent de proporția de minoritari care trăiesc în zonă!

Spre știința dumneavoastră, doresc să prezint o prevedere din Instrucțiunea nr.1 din 5.03.2003, emisă chiar de Colegiul Director al C.N.C.D. care arată: "Art.1 - Angajatorii sau reprezentanții acestora care anunță ocuparea unui post prin material publicitar și/sau mesaj publicitar, oricare ar fi mijlocul de comunicare ce face posibil transferul informației, au obligația, potrivit principiului egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, de a asigura liberul acces la toate etapele procesului de angajare, tuturor persoanelor, fără nici o deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială sau apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, sex sau orientare sexuală, respectiv, de convingerile candidaților, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege".

Măsura de a decreta că ocuparea unui post de îngrijitor sau muncitor de întreținere, deci a unui post de muncitor necalificat, care nu cunoaște limba vorbită de minoritate, constituie discriminare, în timp ce pentru ocuparea unui post pentru care se cer studii medii sau superioare nu este apreciată ca atare, este o politică care are drept scop deznaționalizarea, prin îndepărtarea intelectualilor, și reprezintă în fapt o politică de obligare a românilor trăitori încă în zonă, fie de a părăsi zona, fie de a urma școli în limba maghiară, cu alte cuvinte, de a se maghiariza!

În răspunsul pe care l-am primit pe aceeași temă la o precedentă interpelare, la 25.10.2006, domnul Asztalos vorbea despre dorința Consiliului Județean Harghita de a permite dezvoltarea firească a comunității maghiare din județ, dar nu a vrut să observe faptul că, în consiliile județene Harghita, Covasna și chiar Mureș se încurajează și se duce o politica de autonomie teritorială pe criterii etnice!? Despre aceasta, care este poziția Colegiului pe care îl conduce, sau se aplică "politica struțului"?

Politica europeană în problemă: "o Transilvanie după model european", după expresia președintelui Markó Béla, la cel de al VIII-lea Congres al U.D.M.R., nu prin calitate se realizează? Interzicerea participării unei persoane la concursul de ocupare a unui post limitează aria de selecție, deci aduce, pe de o parte, prejudicii calității, cât și restrânge ori înlătură exercitarea drepturilor omului în condiții de egalitate! Aceasta este interpretarea art.2 din O.G. nr.137/2000!

Deplâng faptul că în fruntea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este un asemenea președinte, cât și faptul că guvernanții noștri, alergând după voturi, fac concesii de neadmis și implicații ce nu se pot estima.

De aceea, spun: "Biată țară..., rea tocmeală!"

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Mihai Cristian Apostolache - elogiu lui Cristian Mungiu pentru câștigarea Premiului Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Mihai Apostolache. Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Regizorul român Cristian Mungiu a câștigat Premiul Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes, pentru pelicula: "4 luni, 3 săptămâni și 2 zile".

Acesta a fost principalul titlu al știrilor din aceste zile. O știre care m-a făcut să tresar de bucurie și care a devansat toate acele informații care vorbesc de politicieni, de scandaluri, de tensiuni.

Poporul român merită și astfel de știri, care redau speranța oamenilor în faptul că, prin muncă cinstită, prin talent, prin efort deosebit, se pot obține rezultate remarcabile. Satisfacția a fost și mai mare pentru mine, deoarece acest premiu a fost câștigat de un tânăr regizor, dovedind încă o dată faptul că România are resurse umane capabile și talentate.

Îl felicit pe Cristian Mungiu pentru performanța obținută și îi mulțumesc pentru faptul că a făcut ca numele țării să răsune în întreaga lume.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Andrian Sirojea Mihei - declarație politică intitulată Toți copiii merită un start egal în viață;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, invit la microfon pe domnul deputat Andrian Mihei. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi,

Declarație politică intitulată "Toți copiii merită un start egal în viață".

Ziua de 1 iunie, Ziua Internațională a Copiilor, celebrată încă din 1925, când, la Geneva, cu ocazia Conferinței Mondiale pentru Bunăstarea Copiilor, a fost luată decizia referitoare la instituirea unei zile a copilului, constituie prilej de bucurie pentru mulți copii din România și din alte țări. Totodată, există și mulți copii pentru care această zi nu înseamnă decât o zi ca oricare alta, și pentru acești micuți avem datoria să profităm de ocazie, pentru a observa și analiza ce anume li se oferă copiilor din România de astăzi și ce putem face pentru ca viitorul să fie mai bun.

Statisticile publicate de Institutul Național de Statistică ne relevă faptul că în anul 2004 în România existau 1.062.521 copii între 0 și 4 ani, 1.108.807 copii între 5 și 9 ani și 1.328.821 copii între 10 și 14 ani. Pentru acești 3.500.000 de copii și pentru cei ce vor mai veni avem datoria să clădim o societate care să le asigure o viață frumoasă, un nivel de educație european și o integrare corespunzătoare în societate.

În România anului 2007 există încă o serie de aspecte negative care persistă în sistemul de educație și formare profesională. Ratele ridicate ale abandonului școlar, părăsirea timpurie a școlii sau participarea redusă la educație a anumitor categorii sociale și grupe de vârstă generează efecte negative asupra asigurării competențelor de bază necesare integrării sociale, asupra dezvoltării capitalului uman și asupra dezvoltării susținute a țării în viitor.

Ponderea celor care părăsesc de timpuriu sistemul de educație a crescut continuu, ajungând la 23,6% în 2004/2005, valoare care depășește media de 15,9% din statele membre. În ceea ce privește participarea la educație, există mari discrepanțe pe mediile de rezidență, rata redusă de cuprindere din mediul rural reprezentând un punct critic și având ca principale cauze infrastructura fizică și umană din mediul rural și zonele dezavantajate, precum și cauze de natură socială, care afectează capacitatea de asumare a costurilor aferente educației copiilor de către familii. Toate aceste aspecte dăunează obiectivelor de promovare a coeziunii economice și sociale, precum și celor de asigurare a competențelor de bază pentru toți tinerii.

Fenomenul excluziunii sociale afectează categorii sociale supuse astfel riscului de marginalizare socială. Copiii aflați în sistemul de stat de protecție a copilului, tinerii de peste 18 ani care părăsesc sistemul de stat de protecție a copilului, populația romă sunt categorii care se confruntă cu numeroase probleme legate de integrarea lor socială, determinate de discriminarea în ceea ce privește accesul la educație și, ulterior, pe piața muncii.

Asigurarea accesului tuturor categoriilor de copii la educația primară și gimnazială ar constitui, consider, cea mai importantă investiție pe care statul român o poate face, acest fapt putând conduce la dezvoltarea capitalului uman, având efecte pozitive asupra reducerii dependenței și a scăderii excluziunii sociale. Realizarea acestui deziderat presupune însă o serie de factori care trebuie să concure.

În primul rând, acordarea sistemului de învățământ cu structurile și cerințele pieței, astfel încât, la finalizarea școlii, absolvenții să aibă șanse crescute de a se integra pe piața muncii.

O serie de alte măsuri în acest scop pot fi: sprijinirea economică accentuată a categoriilor defavorizate, măsuri sporite de protecție a copilului împotriva exploatării prin muncă și de prevenire a emigrației copiilor, promovarea către categoriile sociale sărace a ideii că există un raport echitabil între cheltuielile asociate participării școlare a copiilor și beneficiile viitoare și sprijinirea acestora prin diverse modalități, măsuri și programe pentru asigurarea accesului la o locuință și o integrare adecvată pe piața muncii tinerilor de peste 18 ani care părăsesc sistemul de stat de protecție a copilului, prin asigurarea până la acea vârstă a unei calificări profesionale adecvate, accentuarea măsurilor de incluziune școlară a copiilor cu dizabilități, și lista ar mai putea continua.

Toate aceste fenomene negative care afectează tânăra generație trebuiesc combătute cu fermitate, evidențiindu-se astfel necesitatea de a adopta măsuri de asigurare a accesului la educație, dar și măsuri de menținere sau revenire a copiilor în sistemul educațional, în special pentru categoriile vulnerabile social și economic și expuse riscului de excluziune socială.

Toți copiii merită un start egal în viață și din acest motiv creșterea, îngrijirea, formarea și educarea copiilor trebuie să constituie o prioritate națională, acești copii fiind viitorul națiunii noastre.

Vă mulțumesc.

 
Monalisa Găleteanu - declarație politică intitulată Bilanțul tezelor naționale;

Doamna Daniela Popa:

Invit la microfon pe doamna Monalisa Găleteanu, Grupul parlamentar al PSD. Aveți cuvântul, doamnă deputat.

 

Doamna Monalisa Găleteanu:

Vă mulțumesc foarte mult, doamnă președintă.

Doamnelor și domnilor colegi,

În această dimineață, declarația mea politică are titlul: "Bilanțul tezelor naționale".

Superficialitatea cu care este tratat procesul de reformă în domeniul învățământului în ultimii ani adâncește criza majoră în care se află școala românească, al cărei prestigiu mondial devine treptat de domeniul trecutului. Ambițiile și interesele politice răstoarnă sistemul de valori al societății românești, în care educația ar trebui să se situeze indubitabil pe primul loc.

Rezultatele tezelor naționale cu subiect unic reprezintă confirmarea dureroasă a decăderii sistemului educațional, a cărui "boală" este agravată pe zi ce trece de instabilitatea, dezordinea și confuzia cu care se confruntă însăși societatea noastră în ansamblul ei.

Gradul mediu de dificultate al subiectelor, coroborat cu procentul de promovabilitate foarte scăzut, de doar 57,35%, la nivel național, sporesc îngrijorarea Partidului Social Democrat față de degradarea actului de învățământ și a lipsei de eficiență care creionează un viitor sumbru în ceea ce privește dezvoltarea intelectuală a generațiilor viitoare.

Lipsa de continuitate a reformei învățământului se reflectă în motivația scăzută privind interesul pentru cunoaștere al elevilor, dar și în demotivarea cadrelor didactice, care trebuie să-i pregătească pe elevi după programe școlare depășite "fizic și moral" și după reguli ale concursurilor care se stabilesc după începerea anului școlar, în condițiile în care dascălii primesc un salariu aflat sub demnitatea intelectualilor din Europa, formatori de conștiințe și personalități ale viitoarelor generații.

Se impune ca o prioritate a actualului Guvern și a Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului implementarea de urgență a acelor măsuri privind armonizarea noului curriculum național cu exigențele și normele impuse de piața forței de muncă a Uniunii Europene, iar metodologiile și programele pentru examenele și concursurile naționale să fie elaborate din timp, astfel încât să ajungă în posesia tuturor actorilor implicați în derularea actului educațional: elevi, profesori, părinți, încă la debutul anului școlar.

Conștient de urmările nefaste ale prelungirii agoniei în care se află sistemul educațional românesc, Partidul Social Democrat lansează îndemnul către toate partidele parlamentare de a încheia un pact politic care să aibă drept scop elaborarea și punerea în practică a unei strategii pe termen mediu și lung privind dezvoltarea învățământului românesc.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, doamnă deputat.

 
Grigore Crăciunescu - declarație politică intitulată Rămânerea Partidului Național Liberal la guvernare - o soluție viabilă pentru România;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Grigore Crăciunescu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "Rămânerea Partidului Național Liberal la guvernare - o soluție viabilă pentru România".

Doamnă președintă,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Decizia de a rămâne la guvernare, luată miercurea trecută de Delegația permanentă a Partidului Național Liberal, este soluția cea mai bună pentru România, pentru că dă actualului Guvern posibilitatea de a continua programele aflate în derulare pe diferite domenii de activitate. Depunerea unei moțiuni de cenzură și adoptarea ei ar duce la căderea Guvernului și, posibil, la alegeri anticipate. Niciuna dintre aceste două variante nu este oportună, întrucât problemele cetățenilor nu și-ar găsi rezolvare imediată, ci, în cel mai bun caz, într-un viitor îndepărtat.

Dacă analizăm activitatea Guvernului în cei doi ani și jumătate de la învestire, constatăm că există realizări în domeniul economic și social, neatinse de Guvernele anterioare. O creștere economică solidă și constantă, care a ajuns la 8% în 2006, cu aceleași perspective pentru 2007, a permis alocarea de la buget a unor sume importante pentru sănătate, învățământ și asigurări sociale. Cota unică de impozitare a dus la investiții directe de peste 10 miliarde de euro și a contribuit, de asemenea, la ușurarea poverii fiscale a angajatorilor și la creșterea veniturilor pentru un număr mare de salariați.

Pachetul de legi privind proprietatea și reforma în justiție, pentru care Guvernul și-a asumat răspunderea, a dus la accelerarea ritmului de retrocedare a proprietăților și la intensificarea luptei împotriva corupției. Ținând cont de aceste rezultate și de multe altele, pe care le cunoașteți și pe care nu le mai menționez acum, cred că ieșirea de la guvernare ar fi un nonsens.

Ceea ce cred eu că trebuie făcut în acest moment este să cerem Partidului Social Democrat susținerea pe față a acestui Guvern minoritar PNL-UDMR, cu precizarea că nu putem guverna împreună și că nu sunt de negociat două aspecte: cota unică de impozitare și retrocedarea proprietăților.

Orice altă soluție nu ar fi benefică pe termen mediu, deoarece, până la sfârșitul anului 2009, ne așteaptă cinci cicluri electorale. Pe lângă acestea, trebuie să insistăm în absorbția fondurilor comunitare, să pregătim noul an de învățământ, să declanșăm investițiile în domeniul sanitar și să rezolvăm problemele cu care se confruntă agricultura românească.

Sper ca întreaga clasă politică românească să înțeleagă că acestea sunt adevăratele noastre priorități și să procedeze în consecință.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Alecsandru Știucă - declarație politică intitulată «Guvernarea spartană a actualei Puteri»;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Alecsandru Știucă. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Alecsandru Știucă:

Vă mulțumesc, doamnă președintă.

«Guvernarea "spartană" a actualei Puteri»

Deși în Programul de Guvernare pentru anii 2005 - 2008 erau înscrise măsuri precum: creșterea semnificativă a pensiilor, creșterea venitului familial și a calității vieții de familie, mărirea subvențiilor din agricultură, protecția socială a persoanelor cu dizabilități etc., aceste obiective sunt departe de a deveni realitate.

Bătrânilor care au muncit o viață întreagă nu li s-au mărit semnificativ pensiile, în schimb, nu mai au acces la medicamente compensate sau gratuite decât 2 - 3 zile pe lună, dacă rezistă cozilor infernale. Agricultorilor nu li s-au mărit subvențiile, fiind, din contră, nesubvenționate unele lucrări pentru care anterior primiseră fonduri guvernamentale. Veniturile familiilor au înregistrat o creștere insignifiantă, raportată la măririle semnificative ale prețurilor la utilități: energie termică, gaze naturale, energie electrică, benzină etc.

Ca și cum toate acestea nu ar fi de ajuns ca românii să nu trăiască bine, Guvernul a considerat necesar să stopeze și măsuri de protecție socială adresate persoanelor suferinde, cu un handicap grav sau accentuat.

Aceste persoane, precum și însoțitorii, asistenții personali ai persoanelor cu handicap grav sau accentuat au dreptul, conform Legii nr.448/2006, la un număr de 12 sau 6 călătorii interurbane gratuit dus-întors pe an calendaristic.

La momentul actual, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, nu a virat către direcțiile generale de asistență socială și protecție a copilului din țară sumele necesare decontării călătoriilor gratuite, cu mijloace de transport interurban.

În aceste condiții, transportatorii au început să nu mai accepte deplasarea gratuită a persoanelor cu handicap grav, deoarece nu li se decontează de către direcțiile generale județene transportul efectuat.

În anul 2007, la 5 luni de la intrarea în Uniunea Europeană, Guvernul României consideră poate prea împovărătoare măsurile de minimă protecție socială a persoanelor cu handicap. Din nefericire, Puterea actuală din România adoptă mai degrabă un stil spartan în probleme de protecție socială.

În România europeană de azi, respectarea drepturilor conferite de lege persoanelor cu handicap reprezintă atât o obligație morală, cât și o condiție esențială, care ține de adevărata civilizație europeană.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Jurnaliștii sunt în pericol;

Invit la microfon pe domnul deputat Emilian Frâncu - Grupul parlamentar al P.N.L.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea de presă se intitulează "Jurnaliștii sunt în pericol".

În ultima vreme, am asistat la numeroase acte de împiedicare a jurnaliștilor să-și facă meseria. Ba, mai mult, uneori ei au fost jigniți, umiliți sau supuși unor acte de violență fizică.

Voi da doar trei exemple, însă ele sunt mult mai numeroase și trec, de multe ori, neobservate, datorită nepăsării societății civile.

În timpul Referendumului, un cameraman de la Televiziunea "Vâlcea-UNU", din Râmnicu Vâlcea, a fost bruscat și scos afară din Secția de votare nr.266 din localitatea Lăcusteni, de către președintele secției, Popescu Sergiu.

Acesta, încălcând Legea electorală, i-a trântit ușa în nas cameramanului și i-a adresat cuvinte jugnitoare atât lui, cât și celui care îl însoțea. Jurnalistul, deși acreditat la B.E.J., tocmai pentru a filma procesul de votare, a fost umilit și bruscat, fără ca nimeni din cei care ar trebui să asigure ordinea în spațiul acela să-l protejeze sau să intervină.

Acum o lună, un cameraman de la o televiziune centrală a fost, de asemenea, agresat de suporterii unei echipe de fotbal, atunci când încerca să surprindă actele huliganice ale unei "galerii" ieșită de sub control. Camera video i-a fost stricată și el a scăpat cu fuga, primind doar câteva bumbăceli.

În fine, cel mai recent exemplu este întâmplarea cu tânăra reporteriță de la Televiziunea "Antena 3", care a fost tâlhărită de însuși Președintele Băsescu, care i-a luat aparatul de filmat și apoi i-a adresat cuvinte jignitoare. Nimeni nu a reacționat în apărarea ei. Ba, mai mult, apropiații Președintelui au încercat să o acuze ulterior pe ea și conducerea "Jurnalului Național", care a publicat întâmplarea, că - vezi Doamne! - i s-ar fi încălcat Președintelui dreptul la intimitate, deși acesta se afla la un supermarket și chemase, "pe surse", presa, tocmai pentru a fi filmat în calitate de bun familist.

Sunt doar trei exemple, prin care încerc să demonstrez că, în ultimul timp, mulți îl consideră pe jurnalist o țintă a nemulțumirilor lor existențiale și îl împiedică să-și facă meseria. Ce e mai grav e faptul că însuși Președintele țării, Traian Băsescu, transmite acest mesaj sublimal, numindu-i pe ziariști "găozari", "țigani împuțiți" etc. Acest lucru, coroborat cu inerția inexplicabilă a societății civile și a colegilor de presă, îi face pe ziariști ținta frustrărilor și nemulțumirilor acumulate de o parte a populației, care își revarsă asupra lor supărarea.

Dacă însuși Președintele țării disprețuiește Presa, este evident că omul simplu o transformă într-o țintă a defulărilor sale existențiale.

De aceea, cred că este cazul să apară o lege specială de protecție a jurnalistului, o lege care să oblige autoritățile să-l apere și să-i faciliteze exercitarea meseriei.

Este drept că și unii jurnaliști sunt poate prea insistenți sau, alergând după senzațional, încalcă intimitatea persoanelor publice. Dar există legi de protecție și, de foarte multe ori, ei sunt blamați de comunitate. Este însă inadmisibil ca, în exercitarea meseriei, să li se distrugă aparatele foto sau de filmat și să li se calce în picioare reportofoanele. De aceea, legea ar trebui să prevadă o agravantă, în cazul acestor acte de vandalism și procesele lor să se judece în regim de urgență.

Altfel, Presa va fi în pericol!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Liviu Timar - declarație politică intitulată Agricultura constituie o prioritate doar în campaniile electorale;

Invit, în continuare, la microfon, pe domnul deputat Liviu Timar - Grupul parlamentar al P.S.D.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Liviu Timar:

Doamnă președintă,

Doamnelor și domnilor colegi,

Tema declarației mele este "Agricultura constituie o prioritate doar în campaniile electorale."

Anul 2007 este cel mai greu an agricol din ultimii 25 de ani. Starea actuală de vegetație este rezultatul condițiilor climatice specifice acestui an, cu precipitații foarte reduse față de media multianuală, în perioada 1 ianuarie-15 mai, și necesarul de apă al culturilor semănate în toamna lui 2006 și al celor semănate în această primăvară.

Pe lângă acest factor natural, greu de combătut, un rol foarte important în modul cum arată culturile acum este modul în care a fost respectată tehnologia pentru fiecare cultură în parte. Producătorii agricoli care au executat arătura din toamnă au nivelat terenul în timpul optim, au fertilizat, erbicidat și însămânțat la timp, au reușit ca, culturile să răsară uniform, iar efectul secetei să fie mult diminuat.

Întrebarea este: câți producători agricoli români reușesc să facă acest lucru la timp, fără a face rabat de la repectarea tehnologiei? Această întrebare ar trebui să și-o pună cei care conduc destinele agriculturii în prezent.

Analizând stadiul însămânțărilor din primăvară, la data de 16 mai, date comunicate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la principalele culturi, situația se prezintă astfel: ovăz - 96%; orzoaică de primăvară - 95%; sfeclă de zahăr - 70%; cartof de toamnă -97%; floarea soarelui - 89%; soia - 78%; porumb - 85%; plante de nutreț - 79%.

Dacă ținem cont de răsărirea neuniformă pe 80% din suprafață și suprafețele mari ce au fost și vor trebui reînsămânțate, gradul foarte mare de îmburuienare existent, suprafața foarte mică fertilizată la această dată, speranța noastră pentru un an bun este mult diminuată, iar recuperarea cheltuielilor greu de suportat de către producătorii agricoli.

Cu toate că au trecut 5 luni din acest an, se poate constata că producătorii agricoli nu au primit nici un sprijin din partea actualului Guvern, nici în sectorul vegetal, nici în sectorul zootehnic, cu excepția motorinei și a materialului săditor și viticol-pomicol, folosit în această primăvară. Acest lucru nu se întâmplă nici într-o țară membră a Uniunii Europene, în care dorim să ne integrăm cât mai repede. Cu totul alta era situația din agricultură, dacă sumele cuprinse în bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pe anul 2007, ca plăți naționale directe complementre, se achitau la începutul campaniei de primăvară, așa cum ne-a promis, la momentul respectiv, fostul ministru Gheorghe Flutur.

Este cert că am fost mințiți, membrii P.S.D. din Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice la momentul aprobării bugetului, dar și producătorii agricoli, în același timp.

A face astfel de politică agricolă, fără a respecta cele promise, este riscant și cu efecte greu de măsurat și gestionat, punându-se în pericol siguranța alimentară a României.

Urmărind cu atenție analiza făcută de acad.Cristian Hera, președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice, privind starea de vegetație a culturilor agricole la data de 5 mai 2007, în toată țara, la culturile de orz și grâu de toamnă, este foarte clar că România va avea o producție medie de aproximativ 1.500-1.700 kg/ha grâu, în cel mai fericit caz raportat la suprafața semănată în toamnă. Această producție nu va asigura necesarul de pâine a României, pe perioada 2007-2008.

Având în vedere situația critică din agricultură și faptul că recoltatul la cereale în acest an începe mult mai devreme, pentru a redresa întregul sector agricol, solicit actualului Guvern luarea următoarelor măsuri: discutarea în procedură de urgență și subvenționarea motorinei cu 1,5 lei/litru pentru toate lucrările agricole ce se vor efectua în continuare în acest an; achitarea plăților naționale directe complementare din sectorul vegetal și zootehnic, cât mai urgent posibil; emiterea unui act normativ prin care depozitarea producției de grâu și orz din acest an să fie suportată de stat; suportarea de la bugetul de stat a cel puțin 3-4 tratamente fitosanitare, în plantațiile de pomi și vii afectate de înghețul din data de 1-3 mai 2007, pentru a putea salva sectorul pomi-viticol; stațiunile de cercetare cu profil agricol să beneficieze de toate formele de sprijin din partea statului, chiar în condițiile existenței de datorii restante la bugetul statului; o discuție amplă cu toți factorii de decizie din agricultură privind efectele încălzirii globale și stabilirea de măsuri concrete pe termen scurt, mediu și lung; un program de împădurire obligatoriu pentru următorii ani.

O vorbă veche românească spune: "omul, doar atunci când este strâns cu ușa, își aduce aminte de ce trebuie să facă sau să recunoască că nu a făcut".

Cred că toți oamenii politici trebuie să-și amintească permanent de problemele majore din agricultură, și nu numai în campaniile electorale, după cum am văzut, inclusiv la referendumul de suspendare a Președintelui, din 19 mai 2007.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Iuliu Ioan Furo - solicitarea unui drept la replică din partea Biroului permanent în legătură cu un articol apărut în presă miercuri, 23 mai 2007;

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., invit la microfon pe domnul deputat Iuliu Furo.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Iuliu Ioan Furo:

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor,

Eu nu m-am înscris la cuvânt, însă o chestiune apărută în presă săptămâna trecută mă face să mă adresez Biroului permanent al Camerei Deputaților.

Într-una din publicațiile de săptămâna trecută, a apărut știrea că parlamentarii - deputații și senatorii - beneficiază de tratament gratuit la policlinică, rețete gratuite, proteze gratuite și așa mai departe.

Eu îmi pun întrebarea: ce rost mai au aceste declarații politice, în condițiile în care, potrivit Regulamentului Camerei Deputaților, Biroul permanent nu face periodic o sinteză și o analiză a ceea ce se prezintă aici.

Este de-a dreptul alarmant că o parte a mass-mediei a făcut un obicei să se ia în permanență de deputați, de parlamentari, de senatori.

Solicit Biroului permanent ca, în public, să dezavueze această declarație apărută în presă, într-un cotidian important din România, săptămâna trecută, miercuri.

Vă mulțumesc frumos.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Nu vă mai bateți joc de pământ!;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., invit la microfon pe domnul deputat Vasile Mocanu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Nu vă mai bateți joc de pământ!"

În ultimii doi ani, județul Iași a fost năpădit de pârloagă.

În 2007, suprafața agricolă rămasă necultivată a ajuns la 20.000 de hectare, adică de trei ori mai mare decât în 2004 și de peste 10 ori mai întinsă față de 1990.

Cele 20.000 de hectare lăsate de izbeliște în județul Iași înseamnă 8% din totalul suprafeței agricole. Un calcul simplu arată că, în acest mod, se pierd, de exemplu, aproximativ 80.000 de tone de grâu, adică peste 80 de milioane de pâini. Ar fi mai mult decât suficient pentru a acoperi întregul necesar de pâine pentru toată populația județului Iași, timp de un an de zile. Și este vorba de cel de al doilea județ al României, ca număr de locuitori.

Motivele principale pentru care țăranii renunță să mai cultive pământul sunt: lipsa banilor, lipsa utilajelor, dar și vârsta înaintată a locuitorilor de la țară.

În 2006, numai aratul și semănatul depășeau suma de 4 milioane de lei la un hectar. Dacă adăugăm și plata care trebuia făcută de către proprietarul terenului către lucrătorii care prășesc ori culeg roadele pământului, de cele mai multe ori nu mai rezultă nici un câștig. Și asta se întâmplă în anii buni, în care plouă suficient și la timp, și nu asistăm la fenomene meteorologice extreme.

Din păcate, în acest an, avem o secetă cumplită în Moldova, iar sistemele de irigații au fost compromise de ani buni.

Această agricultură de subzistență a țăranului român dovedește un singur lucru: eșecul politicii agricole a Guvernului. Lipsa unei strategii guvernamentale care să țină cont tocmai de punctele slabe ale mediului rural românesc stă la baza acestui eșec.

În ultimii doi ani, stilul pompieristic de a face agricultură a anulat mai toate eforturile făcute după 1990.

Culmea este că, acum, chiar sunt bani pentru agricultura din România. Și vorbim de miliarde de euro. Din nefericire, încă nu există interes din partea autorităților române pentru a cheltui eficient aceste fonduri sau, mai bine spus, pentru a-i învăța pe țărani cum să cheltuiască pentru a construi o agricultură performantă. În acest ritm, în următorii ani, vom pierde majoritatea subvențiilor europene.

Stimați guvernanți,

Trebuie să știți că Uniunea Europeană ne dă, dar nu ne bagă și în sac. Nu vă mai bateți joc de pământ!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Filip Soporan - declarație politică intitulată Reformă instituțională sau dezbatere sterilă;

Tot din partea Grupului parlamentar al P.S.D., dau cuvântul domnului deputat Vasile Filip Soporan.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi,

Aș dori să prezint declarația politică "Reformă instituțională sau dezbatere sterilă".

Este greu să nu dai o semnificație emoțională rezultatului votului de la recentul referendum, în situația în care trei români din patru prezenți la vot, din cei 8 înscriși pe liste, au votat în favoarea Președintelui Traian Băsescu.

Într-adevăr, este greu și acest lucru s-a văzut și din maniera în care delegațiile partidelor politice s-au prezentat la Cotroceni. A fost și jenă și timiditate, a fost și o mare emoție, a fost o mult prea mare recunoaștere a raportului existent în momentul de față între un Președinte victorios și reprezentanții partidelor zdruncinate.

Am crezut că această situație - previzibilă, dealtfel, - va putea fi depășită, iar discuția va fi una deschisă problemelor fundamentale cu care se confruntă România în momentul de față. Am crezut că acesta este momentul prielnic pentru căutarea și legiferarea regimului ideal de care are nevoie România și de consolidare a democrației cu parlamentarismul și instituțiile croite în conformitate cu maturizarea obiectivelor dezvoltării economice.

Din păcate, constat că nu a existat și nu există, din partea părților implicate și nici a conducerii Parlamentului, o poziție lămuritoare cu privire la consolidarea parlamentarismului, unde luptele sociale și conflictele de interese trebuie să-și găsească ecoul politic și rezolvarea democratică durabilă.

Dirijat sau nu, în ultimii trei ani - și poate și înainte -, a existat și există o propagandă intensă, cu scopul de a desconsidera regimurile parlamentare și de a impune ideea unui președinte-arbitru-jucător, de a ține la respect Puterea legislativă, de a amesteca parlamentarismul cu slăbiciunile statului, de a transforma reprezentanții instituțiilor parlamentare în simbolul tuturor relelelor.

Sistemul parlamentar merită a fi condamnat? De ce? De folosirea sau nefolosirea acestuia? Este necesară personalizarea Puterii și sărăcirea dezbaterilor și a mizelor politice, și nu în ultimul rând, de scăderea de autoritate a instituțiilor statului? Nu cred acest lucru, nu cred în transformarea partidelor în purtători de candidați, de tipul păpușilor mediatice, nu cred că dezbaterea de idei și viziuni despre societate poate fi înlocuită numai cu o competiție a persoanelor, nu cred în imaginea bărbatului providențial, nu cred că expresia unui popor poate fi redusă la o expresie particulară, decât cu riscul simplificării radicale a acestuia, nu cred în unanimitatea de fațadă, nu cred în parlamentarii care exprimă mai degrabă consensul, decât opiniile divergente.

De asemenea, cred că este nevoie de a asigura în condiții clare, constituționale, continuitatea Puterii, prin grijă pentru eficacitatea politică a rezolvării problemelor majore, care nu depind numai de un ciclu electoral, ci sunt influențate în devenirea lor de mai multe cicluri electorale.

În momentul de față, când singurele discuții serioase sunt legate de prognoza datei alegerilor anticipate și de propunerea unei democrații în care întâlnirile trimestriale în piețele publice vor fi prioritare dezbaterilor parlamentare, propun colegilor de Parlament și domnului Președinte Traian Băsescu o dezbatere profundă, legată de reforma instituțiilor statului, punând în fața acestora dezvoltarea economică a României.

Cu o expertiză bogată din partea instituțiilor abilitate și cu un program clar de reformare a statului, vă propun funcționarea, în regim de lucru prelungit, a Parlamentului, ca și Cameră constituantă, în așa fel încât cele întâmplate instituțional în defavoarea României să nu se repete, indiferent de persoana și voința Președintelui, premierului, sau a altor instituții.

În acest sens și în acest moment, este important ca dezbaterile și hotărârile să nu se facă pentru persoane, ci pentru instituții și pentru buna funcționare a acestora.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Aurel Vlădoiu - declarație politică intitulată România la răspântie;

Tot din partea Grupului parlamentar al P.S.D., dau cuvântul domnului deputat Aurel Vlădoiu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Aurel Vlădoiu:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea se intitulează "România la răspântie".

Evoluția ultimilor 17 ani și jumătate în România a generat o masă imensă de nemulțumiți. Dacă este să-i adunăm pe toți cei nemulțumiți de condițiile în care se nasc și mor, de învățământul de toate gradele, de salarii, de pensii, de sănătate, de modul în care poliția le dă multe puncte și le ia, în schimb, permisele auto, de felul în care se fac sau nu se fac retrocedările etc., numărul nemulțumiților reprezintă cam 80% din ansamblul întregii populații a României.

Mulți dintre ei nu sunt mai săraci decât erau înainte de decembrie 1989, dar sărăcia este o stare de fapt ce nu poate fi evidențiată decât prin comaprație cu ceea ce ai dori să ai, sau cu ceea ce vezi că au alții, ceea ce este cam același lucru.

Locuitorii oricărui sat izolat din junglă, să zicem, nu conștientizează cât sunt de săraci pentru că, pe de o parte, toți au cam aceleași bunuri, pe de altă parte, neavând contact de niciun fel cu lumea așa-zis civilizată, nu știu că pe pământ mai sunt și televizoare, și mașini, și vapoare, și vile cu piscină și multă distracție. Apoi, nu toate aceste creații ale civilizației materiale sunt la fel de mari, de bune, de colorate, de scumpe.

Asta înseamnă că, deși ai reușit să-ți iei o mașină, soția sau copilul observă că nu este la fel de bună ca a vecinului, care nu muncește mai mult, dar trăiește mai bine. De aci, rezultă o altă nemulțumire care se adaugă celorlalte.

Nemulțumiții, oricât de nemulțumiți ar fi, socializează, discută între ei, analizează cauza, sursa comună a nemulțumirilor lor. Cel mai la îndemâna unui asemenea popor nemulțumit și în egală măsură mioritic este să dea vina pe destin. Asta obligă la o păguboasă resemnare.

Adepții marxismului au combătut această mentalitate, identificând sursa nemulțumirilor ca fiind proasta organizare a societății, iar soluția - lupta de clasă. Dar cine organizează societatea? Evident, clasa politică! Deci, clasa politică este sursa tuturor nemulțumirilor și împotriva ei trebuie să se îndrepte toți nemulțumiții, adică 80% dintre români.

Pentru ca acțiunea celor 80% să fie eficientă, nemulțumiții trebuie să fie conduși de un lider carismatic, cu mare stimă pentru popor, pentru poporul pentru care este gata să se jertfească oricând și, pe cât posibil, cu mare trecere la Dumnezeu.

Un astfel de lider trebuie să meargă cu poporul peste tot: la meci, la cârciumă, la biserică, la iarbă verde etc. și să înfiereze cu mânie clasa politică îmburghezită, în uralele și aplauzele supușilor.

Este momentul în care erudiții săi consilieri încep să se îngrozească de propria lor operă și se retrag, unul câte unul. Locul lor este luat de indivizi pragmatici, selecționați din "structuri". Aceștia îi vor spune liderului ce este bine și ce este rău, ce trebuie să facă și ce nu, cine trebuie să apară și, mai ales, cine să dispară.

Istoria a demonstrat că, din acest punct, lucrurile nu se mai pot schimba. Dacă liderul și-ar reconsidera poziția și ar arăta că nu ura este motorul lumii, noii consilieri îl vor sacrifica fără nici o reținere, aducând în locul lui, prin votul popular, un alt depozitar și beneficiar al nemulțumiților celor mulți.

Stimați colegi,

România se află la răspântie, iar noi avem o singură soluție pentru împiedicarea reîmplinirii acestui scenariu: să transformăm, consecvent, nemulțumiții în mulțumiți, să nu mai ignorăm cel mai numeros partid, neînregistrat, dar deja conștient de existența și forța sa, Partidul Nemulțumiților!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
 

Vă anunț că au depus în scris declarațiile politice următorii colegi: din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnii deputați: Viorel Pupeză, Mihaela Rusu, Florin Iordache, Gheorghe Chiper, Niculae Bădălău, Vasile Pușcaș; din partea Grupului parlamentar al P.D., domnul deputat Valeriu Tabără; din partea Grupului parlamentar al P.R.M., doamna deputat Anca Petrescu; din partea Grupului parlamentar al P.C., doamna deputat Daniela Popa.

Observ că în sală nu mai sunt colegi înscriși, care să susțină declarațiile politice.

Cu aceasta, închei ședința consacrată acestor declarații.

La ora 10,00 se reia ședința în plen, cu problemele înscrise pe ordinea de zi.

Vă mulțumesc.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)

 
  Angela Buciu - Intervenție cu tema 1 Iunie - Ziua copilului;

Doamna Angela Buciu:

Declarație politică: "1 iunie - Ziua copilului"

Voi începe intervenția mea cu câteva date din istoria momentelor mai importante ale mișcării de promovare a drepturilor copilului:

1924, adoptarea de către Liga Națiunilor Unite a Declarației Drepturilor Copilului

1925, Conferința Mondială pentru protejarea și bunăstarea copilului, organizată la Geneva

1989, Adunarea Generală a Națiunilor Unite, adoptată la 20 noiembrie, Convenția privind Drepturile Copilului

septembrie 1990, Parlamentul României ratifică și el Convenția Națiunilor Unite. Ziua copilului este sărbătorită în lume la date diferite, (în 25 de țări, majoritatea foste comuniste, la 1 iunie).

Ne vedem nevoiți încă în această perioadă să privim cu realism situația grea a copiilor din țara noastră, cauzată în principal de sărăcia extremă a populației.

În ciuda faptului că Romînia a ratificat Convenția Națiunilor Unite, care este o lege internațională ce stabilește drepturile civile, politice, economice, culturale și sociale pentru copii, devine, conform constituției, parte integrantă a dreptului intern.

Redau mai jos, câteva prevederi din convenție:

  • dreptul la libertatea de exprimare (art.13);
  • dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și religie (art.14)
  • ambii părinți au responsabilități comune pentru creșterea și dezvoltarea copilului (art.18);
  • protejarea copilului împotriva oricăror forme de violență, vătămare sau abuz, fizic sau mental, de abandon sau neglijență, de rele tratamente sau exploatare, inclusiv abuz sexual (art.19);
  • dreptul oricărui copil de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială (art.27);
  • dreptul copilului la educație.

România sărbătorește ziua copilului la 1 iunie. În această perioadă și oamenii politici, cei din administrație, au început să vorbească despre responsabilitatea pe care o au față de copii. Se dăruiesc flori, bomboane, jucării de pluș, toate sunt pentru copii în această săptămână. Primarii, prefecții, miniștrii sau deputații vizitează cămine și intră în acțiune și sute de fundații. Totul pare frumos, dar undeva, în spate, apare un tablou crud și sumbru al situației copiilor din țara noastră.

În realitate, doar pentru câteva mii de copii dintre cca. 5 milioane care trăiesc în România reprezintă ceva deosebit. Majoritatea acestora reprezintă copii instituționalizați care au învățat că acum, la Crăciun și la Paști au o masă cu dulciuri. Pentru restul, este o zi obișnuită, în care majoritatea copiilor mănâncă o hrană săracă în calorii, au îngrijire proastă în spitale, sau renunță la școală, mortalitatea infantilă este mai mare decât în orice țară din UE, starea de sănătate a celor mici îi face din ce în ce mai sensibili la boli, mulți copii abandonează cursurile școlare obligatorii, alocația de stat este de multe ori singura sursă de venituri pentru familie. Mii de copii lucrează: descarcă marfă în en-gros-uri, spală mașini, culeg legume pe câmp. În lipsa legislației în domeniu, abuzurile sunt inevitabile, minorii comit infracțiuni grave, inclusiv omoruri și tâlhării. La acestea se adaugă numărul mare de prostituate minore, ce se pot întâlni pe străzile orașelor sau pe șoselele de centură, copii abandonați de părinți care pleacă să lucreze în străinătate.

Rezolvarea problemelor copiilor instituționalizați a ajuns să fie o cerință de integrare în UE.

România este cunoscută în străinătate ca o țară de aurolaci și de cerșetori. Ca urmare, s-a pus la punct o strategie guvernamentală specială, dar, cu sau fără strategii, copiii trăiesc tot în România, traficul de copii este încă o tristă realitate, iar principala problemă a României rămâne sărăcia extremă a populației.

Guvernul va trebui să înțeleagă că cea mai bună cale pentru a crea copiilor o lume mai bună, înseamnă eliminarea rapidă a sărăciei.

  Aurel Gubandru - marcarea a 160 de ani de la nașterea lui Basil Iorgulescu, personalitate de anvergură a vieții culturale buzoiene;

Domnul Aurel Gubandru:

Se împlinesc 160 de ani de la nașterea lui Basil Iorgulescu, personalitate de anvergură a vieții culturale buzoiene, care a funcționat ca profesor 34 de ani, din care ca director 24 de ani la Buzău, timp în care a devenit ctitorul Bibliotecii publice și autorul primelor studii de geografie a județului.

Basil Iorgulescu s-a născut în anul 1847 la Câmpulung-Muscel. A absolvit școala primară în localitatea natală, a urmat un an la București la Școala de Medicină Carol Davilla, după care intra ca elev la Seminarul Central din Dealul Mitropoliei, unde se remarca la învățătură, fiind premiant și bursier. După absolvire, în anul 1869, participă la concursul pentru ocuparea unei catedre în învățământ, fiind numit profesor la noul înființatul Gimnaziu "T. Vladimirescu" din Buzău (actualul Colegiu Național "B.P. Hașdeu").

Cât timp a fost director, s-a preocupat de construirea unui local de școală propriu, ocupându-se în același timp de dotarea cu mobilierul adecvat, de procurarea de material didactic și de editarea de manuale școlare în conformitate cu cerințele programei școlare.

Autodidact prin excelență, și-a format o cultură multilaterală, umanistă și științifică, fiind un bun cunoscător al limbilor clasice. A predat mulți ani latina și filologia comparată, franceza, religia și științele naturii. Elevii săi îl iubeau și-l respectau foarte mult pentru că știa să le câștige sufletul de școlar. Era un bun pedagog, punea preț pe legătura cu părinții care nu veneau niciodată la școală și făcea vizite la familiile elevilor.

Ca director a îndrumat talente ca Aristide Demetriade, Nicolae Vaschide, Vladimir Maximilian și a cultivat o relație de prietenie cu mari personalități ca: Dionisie Romano, B.P. Hasdeu, I.L. Caragiale, A.D. Xenopol, Grigore Tocilescu s.a.

Paralel cu activitatea didactică, a avut preocupări vaste extrașcolare, realizând înaintea altora studii de cercetare a ținuturilor buzoiene, rezultatele fiind sintetizate în 1878 în primul manual de "Geografia județului Buzău".

În 1883 tipărește "Istoria sacră pentru uzul școlilor secundare", iar în 1879 a litografiat prima hartă a județului Buzău, tipărită la Paris în 1892. În anul 1881 a realizat Planul topografic al orașului Buzău. În 1892 la București, tipărește cea mai valoroasă lucrare a sa "Dicționar geografic, statistic, economic și istoric al județului Buzău", premiată de Societatea Geografică Română cu premiul "Ioan Fătu". Despre această operă, Grigore Tocilescu afirma că reprezintă "tot ce s-a putut lucra până astăzi mai bine, mai conștiincios, mai desăvârșit și mai cu competență asupra geografiei țării noastre ".

Publică în presa locală și centrală valoroase studii și articole de istorie, artă și folclor.

Pentru întreaga activitate științifică, B.P. Hasdeu îl propune, în anul 1891, pentru a fi primit în Academia Română, dar acest lucru nu se concretizează, lipsindu-i un singur vot pentru a deveni membru.

În anul 1893 înființează filiala Buzău a Ateneului, al cărui președinte a fost. A îndeplinit și funcția de secretar al Societății pentru Învățătura Poporului Român, pentru întreaga sa activitate fiind recompensat cu medalia "Bene Merenti"

În 1899, a fost inclus în comisia de programe a Ministerului Instrucțiunii. Ca împătimit bibliofil, a avut în vedere și îmbogățirea fondurilor Academiei Romane, căreia îi donează în 1892 douăsprezece documente din secolele XVII și XVIII, gest repetat în 1894.

Contribuie prima dată, la nivel local, la constituirea unei colecții muzeale, unde a reușit să strângă numeroase obiecte de importanță istorică. În august 1891, propune Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice ca acestea să fie concentrate într-un muzeu, în care, eventual, să se constituie și o pinacotecă. Iorgulescu preciza la momentul respectiv, argumentându-și intențiile, că "județul Buzău este unul dintre cele mai însemnate ale țării prin avuțiile sale, atât din punct de vedere geologic cât și istorico-arheologic". Ministerul este receptiv și intervine pe lângă autoritățile locale ca să aloce fonduri în vederea realizării proiectului și astfel, în 1885, se constituie prima colecție publică de piese arheologice, antropologice și istorice, expusă în una din sălile Liceului "B.P. Hasdeu".

Basil Iorgulescu susține în permanență înființarea unei biblioteci publice. În urma demersurilor sale, în ședința Consiliului comunal din 4 noiembrie 1887, se votează regulamentul de funcționare și statutul bibliotecii. Până la stabilirea unui local propriu, aceasta a funcționat într-una din încăperile gimnaziului "B.P. Hasdeu". A avut permanent în atenție îmbogățirea fondului de carte prin obținerea de sume destul de însemnate din subscripții, donații și subvenții.

În anul 1892 exista un fond de carte de peste 2.000 de volume și peste 10.000 lei, sumă destinată cumpărării a încă vreo 3.000 de cărți de la Paris.

Biblioteca reorganizată, devenită publică, este inaugurată la 9 noiembrie 1893, odată cu noul local al gimnaziului.

Din nefericire, în ultimii ani ai vieții a fost lovit de o suferință necruțătoare, încetând din viață la București la 2 august 1904 și fiind înhumat în Cimitirul "Sf. Vineri".

Ca omagiu postum, în iunie 1926, într-o nișă de pe holul de lângă amfiteatrul școlii pe care a slujit-o cu dăruire și pricepere, a fost amplasat bustul acestui mare om, al cărui nume îl poartă și acum și aula Bibliotecii Județene "V. Voiculescu", atribuit cu prilejul marcării a 125 de ani de la naștere.

  Bogdan Liviu Ciucă - intervenție cu subiectul Ziua Internațională a Copilului și realitățile României;

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Ziua Internațională a Copilului și realitățile României".

Ziua Internațională a Copilului, sărbătorită pe 1 iunie, este, în primul rând, o ocazie de a ne aduce aminte că, în fiecare moment, copiii trebuie să fie în atenția noastră, a întregii societăți. 1 iunie este, de aceea, nu doar o sărbătoare a copiilor, ci o zi internațională a tuturor, cu prilejul căreia putem realiza importanța extraordinară a noii generații în contextul societății.

Această grijă semnificativă ce trebuie acordată copiilor și poziției lor în cadrul familiei este evidențiată de faptul că, alături de școală, familia este unul din factorii care se preocupă de educația omului, exercitând o influență deosebit de adâncă asupra copiilor.

Câteva fenomene ne îngrijorează și ne alarmează, astfel statisticile spun că peste jumătate din copiii de până la 5 ani suferă de anemie. Malnutriția proteino-calorică este asociată deceselor la 0-1 ani, într-o proporție de 21 la sută, iar la prematuritate, de 38 la sută. Ar fi și greu să fie altfel, căci doar un sugar din 20 primește lapte praf special, ceilalți fiind hrăniți cu lapte de vaca sau lapte pulbere standard, care provoacă tulburări digestive, sângerări și anemii.

Starea de sănătate proastă a celor mici îi face să fie din ce în ce mai sensibili la boli. În ultimii ani s-au înmulțit serios cazurile de boli ale aparatului digestiv, de boli infecțioase, tulburări mentale și probleme respiratorii. Toate, la un loc, provoacă moartea a circa 5.000 de copii într-un an. Dacă ajung la școală, aici încep alte probleme. Pur și simplu, multe familii nu sunt în stare să facă față cheltuielilor pe care le presupune frecventarea unei instituții de învățământ, așa că își opresc copiii acasă. Numai în acest an, în județul Galați, 1100 de elevi au abandonat cursurile obligatorii, iar la liceu 4400 de elevi n-au promovat cursurile semestrului I. Prin alte părți, situația e mai dezastruoasă. Și ar fi și mai dezastruoasă dacă nu s-ar fi luat măsura ca nefrecventarea cursurilor școlare să ducă la pierderea alocației pentru copii. Cum respectivele alocații sunt, în unele case, singura sursă stabilă de venit, toată familia are grijă cu sfințenie să-l trimită în fiecare zi pe cel mic la "serviciu". Când slujba cu cartea nu mai ține, copiii sunt trimiși la patron, "să scoată un ban și să învețe meserie".

Dar cu toate acestea, România se poate mândri cu numeroși elevi care, la olimpiadele școlare de nivel internațional, au demonstrat că această țară știe, vrea și poate să ofere multe valori. Răsplătirea și încurajarea acestor copii este, în consecință, o contribuție la o imagine mai bună a României nu prin statistici, ci prin ceea ce această țară promite comunității internaționale la nivel intelectual. Trebuie sa avem grija de avem grijă de pilonul central al acestei societăți, reprezentat de noua generație.

În concluzie, ar trebui să înțelegem că cea mai bună cale pentru a crea copiilor noștri o lume mai bună este o reformă eficientă, care să elimine rapid sărăcia. Altfel, vom crea o lume în care Paștele, Crăciunul și ziua de 1 iunie vor fi puținele bucurii ale copiilor noștri.

  Constantin Traian Igaș - declarație politică cu titlul Lecția de 18 milioane de euro;

Domnul Constantin Traian Igaș:

"Lecția de 18 milioane de euro"

Doamnelor si domnilor deputați,

Atât a costat lecția pe care "ilustrul" Ion Iliescu a ținut neapărat să i-o dea președintelui Traian Băsescu pentru îndrăznelile pe care le-a avut vis-a-vis de afacerile pe care le desfășurau unii parlamentari printre băncile Parlamentului și nu numai. Au ținut cu tot dinadinsul să dea această lecție, punând cetățeanul de rând în postura de a mai scoate din buzunare nu mai puțin de 18 milioane € pentru a se convinge și pentru a demonstra și dincolo de granițele țării noastre că interesul cetățeanului nu corespunde cu cel al celor 322 de parlamentari, plus numeroși alții, că ceea ce-și dorește el, cetățeanul, este total diferit de ceea ce dorește grupul oligarhilor din cele mai importante instituții ale statului.

Câtă nevoie era de cheltuirea acestor bani, domnule Ion Iliescu? Câtă încredere mai are propriul electorat în dumneavoastră, domnule Călin Popescu Tăriceanu, când 60% din acesta votează altfel decât dorește propriul dumneavoastră interes? Câtă încredere mai au cei care v-au susținut cândva domnilor Mircea Geoană, Corneliu Vadim Tudor sau Marko Bela, când aceștia știu să delimiteze binele propriu de interesul național?

Acest usturător eșec trebuia să aducă după el câteva demisii, așa cum era firesc să se întâmple în astfel de situații, așa cum s-ar fi întâmplat în orice democrație adevărată, europeană ea sau nu. Nu se întâmplă însă și la noi, unde clasa politică românească n-a suferit încă acea transformare care ar fi trebuit să aibe loc după '89 încoace și care n-a avut loc decât într-o mică măsură.

Un proverb plin de înțelepciune spune că un animal este mult mai periculos atunci când este rănit. Cum orgoliul tuturor partidelor coalizate împotriva președintelui Băsescu a fost extrem de rănit în ziua de 19 mai, am putut constata măsura acestei înfrângeri în îndîrjirea cu care s-au luptat odată oferit momentul telefonului.

Tot veninul acumulat din înfrângere s-a revărsat în acest episod. Este regretabil că el s-a întâmplat și din punct de vedere moral nu face cinste nimănui. La fel de adevărat este însă și faptul că el se poate întâmpla oricui, iar "omul e supus greșelii", spune un alt proverb înțelept. Ceea ce este mai regretabil este faptul că o convorbire privată care a avut loc între doi soți, a ajuns la urechile întregii lumi. Este regretabil că cei responsabili de siguranța unui șef de stat nu și-au îndeplinit obligațiile. Că au arătat cetățenilor că protecția unui președinte nu este asigurată în totalitate. Se trece însă peste acest lucru, punându-l pe președinte în bătaia unui întreg arsenal.

E timpul însă ca politicienii, parlamentarii și cei care ne guvernează să treacă la îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor pe care le au. Să-și vadă de treaba lor și de interesul acestei țări. Adevăratul "greu" nu a fost momentul "19 mai", ci ceea ce urmează acestui moment. Greul abia acum începe.

România are nevoie din ce în ce mai mult de votul uninominal și de alegeri anticipate pentru a curăța odată pentru totdeauna sfera politicului de toate uscăturile pe care le deține și trebuie să recunoaștem că nu sunt puține. Va fi foarte greu de realizat acest lucru, dar nu imposibil. Va trebui să îndeplinim acest obiectiv pentru ca cetățeanul să redobândească acea încredere pe care trebuie să o aibă în politica românească.

Sper că vom ajunge să realizăm și acest lucru.

Vă mulțumesc.

  Aurel Olărean - declarație politică: Campanie PSD-istă cu pușca;

Domnul Aurel Olărean:

Declarație politică: "Campanie PSD-istă cu pușca"

A trecut campania pentru referendum și a trecut cu bine pentru români și pentru președinte. Am rămas, însă, cu dezgustul provocat de modul cum înțeleg să "facă politică" unii membrii PSD, cu sau fără îndemnul, acordul sau sprijinul mai marilor lor de la centru. Reacția primarului Mircea Laurus - unică în analele postdecembriste - ne demonstrează că PSD-ul nu știe să poarte un dialog civilizat. În aceste condiții, eticheta de manifestare "fascistă" atribuită de către Gavril Mârza, președintele Organizației Județene PSD Suceava, este total improprie, fiind specifică limbajului activiștilor de partid din anii '50 " Mai mult, PSD-ul a încearcat să deruteze electoratul îndemnându-i prin diferite mijloace să voteze DA! în condițiile în care mesajul nostru este Votați NU! (împotriva demiterii lui Traian Băsescu).

În data de 14 mai 2007, caravana organizată de P.D. - PLD Rădăuți, cu scopul informării populației cu privire la referendumul din data de 19 mai, s-a deplasat și în orașul Milișăuți. Aici, membrii P.D. și P.L.D au găsit materiale propagandistice neînregistrate legal, cu scopul de a dezinforma populația.

Campania informațională s-a desfășurat normal și legal, între orele 16.00 - 20.30. Spre finalul programului, aflându-se în dreptul casei primarului orașului Milișăuți, membru PSD, Laurus Mircea, acesta a fost deranjat de prezența caravanei la această acțiune legală, aducând injurii și amenințând cu o armă de vânătoare membrii și simpatizanții P.D. și P.L.D.

Acest incident a fost imediat mediatizat în presă și pe posturile de radio și televiziune, însă deformând realitatea. Nici urmă de regrete sau scuze din partea primarului PSD, din contră, acesta a afirmat chiar că, "îi pare rău că nu i-a venit în cap să dea drumul la câini" sau "că dacă avea un tun, dădea cu tunu'". Astfel, s-au acuzat, pe nedrept, membrii caravanei și chiar persoane care nu erau în acel moment de față, că ar fi adus amenințări și ar fi violat domiciliul primarului PSD, susțineri total nefondate, care însă, fiind făcute public foarte rapid și chiar susținute de președinții forurilor superiore de partid, au avut menirea să facă publicitate PSD-ului, încercând să inducă în eroare electoratul și să murdărescă cu noroi acțiunile legale și legitime pentru susținerea președintelui Traian Băsescu.

Tot acest primar, Mircea Laurus, atunci cand s-a desfășurat referendumul pentru ca Milisăuți-ul să devină oraș, s-a folosit de violență și amenințări, constituindu-și un grup de acoliți care au votat în locul oamenilor care ar fi trebuit să vină să-și exercite dreptul de vot. Deși am prezentat dovezi clare în acest sens, nu s-a făcut nici un demers pentru pedepsirea celor vinovați, întrucât, bine se știe "era comandă de la centru și nimeni nu putea face nimic"(era pe vremea când era PSD-ul la guvernare).

Nu e de mirare această afinitate a membrilor PSD de a-și rezolva problemele în acest fel, ținând cont de activitatea președintelui onorific al partidului, domnului Ion Iliescu, despre care recent s-a aflat, din spusele unui martor al evenimentelor din 22 decembrie 1989, că după întoarcerea lui Ion Iliescu de la Ministerul Apărării, întrebat despre revoluționarii exasperați de modul în care se trăgea din toate direcțiile în noaptea de 22 spre 23, Iliescu răspunde: "Lăsați, mă, să tragă. Trebuie să avem morți, că așa-i la revoluție."

În secolul XXI, amenințarea unor tineri cu o pușcă de către un primar PSD nu reprezintă decât imaginea terifiantă a modului în care oligarhii locali PSD știu să răspundă unor tineri dornici de dialog. Oare așa-i tratează primarul PSD pe toți cei care nu-i împărtășesc opiniile pesediste? Ne întrebăm atunci, dacă referendumul din Milișăuți mai poate fi considerat unul corect.

Oare când își va încheia PSD-ul această demagogie ieftină și va respecta democrația care încearcă să se contureze în țara noastră?

  Constantin Tămagă - despre agricultură, aflată între secetă și inundații;

Domnul Constantin Tămagă:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

De aproape 17 ani, agricultura noastră se zbate între două anotimpuri catastrofale: seceta și inundațiile care se află acum într-un nefericit schimb de ștafetă. Lipsa zăpezii de astă iarnă și a ploilor de până acum o săptămână, dar mai cu seamă perspectivele verii i-au determinat pe meteorologi să afirme că 2007 va fi cel mai secetos din istoria noastră. Până mai acum câteva zile, câmpurile secetoase arătau desfigurate, ca după cutremur, încât vitele puteau să-și rupă picioarele în crăpăturile largi și adânci. Așa cum semnalează un raport al Academiei de Științe Agricole, umiditatea din sol scăzuse, pe la mijlocul lunii mai, la sub jumătate din media multianuală, ceea ce a făcut ca mai toate culturile însămânțate în toamnă să se ofilească, iar producția de cereale să fie compromisă în mare măsură. În Banat, solul era uscat până la o adâncime de 30 de centimetri, în sudul Olteniei, deficitul de umiditate era mult sub media anuală, în Teleorman prezența umidității în sol s-a redus la jumătate din cea normală, iar în Constanța și Tulcea, unde n-a mai plouat de la începutul lunii martie, producția de cereale se va reduce cu 50 la sută.

Acum, paradoxal, suntem amenințați de inundații. După dereglarea atât de gravă a climei, lumea nu mai poate conta pe plapuma albă a iernii, atât de binefăcătoare pentru semănăturile cerealiere, nici pe primăverile cu ploi normale, pe verile cu temperaturi suportabile și cu atât mai puțin pe toamne liniștite și mănoase. Ca atare, agricultura ar trebui privită cu alți ochi și din alte unghiuri. Cu toate acestea, noi, românii, nu ne prea sinchisim. Preferăm să ne bălăcărim într-un politicianism balcanic îngrozitor, care ne aruncă mereu în urma timpului și a civilizației. Preferăm lupta pentru putere în locul celei pentru progres. Suferim de pe urma secetei de atâta amar de vreme, dar nu întreprindem nimic pentru a înlătura efectele grave ale acestui nefast fenomen natural. N-am fost în stare să conservăm sistemele de irigații create înainte de 1989 și care asigurau apa necesară pentru mai bine de trei milioane de hectare. Multe canale de aducțiune s-au surpat și s-au astupat, o mare parte a țevilor și instalațiilor metalice au fost furate, iar amenajările noi pentru irigații sunt ca și inexistente. Dacă mai putem vorbi astăzi de o suprafață irigabilă însumând 700.000 hectare.

Pe de altă parte, țăranii nu pot să beneficieze de avantajele sistemelor de irigații, date fiind prețurile piperate ale apei și energiei electrice. Nici împotriva inundațiilor n-am prea făcut cine știe ce. Atâtea pâraie și râuri mici nu mai au strop de apă în matcă, pe timp de secetă, dar nici autoritățile locale și nici oamenii nu se gândesc să adâncească albiile cu o jumătate de metru măcar, iar cu pământul și pietrișul extras să creeze digurile de apărare sau să le înalțe și să le consolideze pe cele vechi. Nu se întreprinde nimic pentru amenajarea unor incinte sau bazine în care să poată fi reținută o parte din apa existentă din belșug în timpul inundațiilor și care să poată fi utilizată pe ogoare, în vreme de secetă.

Vlăguiți de lupta pe care au dus-o pentru a-și recăpăta pământurile colectivizate, apăsați de lipsa posibilităților de a-și lucra ogoarele, țăranii nu mai au nici inițiativă, nici tragere de inimă să-și mai cultive petecul de pământ, știind că toamna nu se aleg cu mare lucru. Sute de mii de săteni pornesc să are, să semene și să culeagă pe alte meridiane ale pământului. Statul nu-i stimulează să-și cultive propriul ogor. Abia acum, în zilele cumplitei secete, autoritățile de resort s-au gândit să mai reducă din costurile mari ale irigării. În ultimele zile, peste țară s-au revărsat ploi mai abundente. Din păcate, ele au venit cam târziu și nu vor mai putea înlătura efectele dureroase ale secetei.

Mulți țărani nu vor culege produse de pe câmp pentru consumul casnic ori pentru hrana animalelor. Alți fermieri și arendași nu vor putea să-și achite nici creditele de la bănci, iar orășenii vor fi nevoiți să plătească prețuri mai mari pentru alimentele de bază. Nici investitorii străini nu vor mai da buzna într-o țară afectată de secetă.

Dacă Guvernul și ministerul de resort nu vor acționa repede, în baza unei strategii bine fundamentate pe termen mediu și lung, folosind cu chibzuință fondurile comunitare destinate acestui sector, agricultura noastră de va degrada și mai rău, rămânând total dependentă de capriciile naturii. Intervenția autorităților centrale și locale se impune cu atât mai mult cu cât agricultura românească ar putea să joace un rol important în cadrul Uniunii Europene.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Bogdan Liviu Ciucă - declarație politică cu tema Pensionarii gălățeni;

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declarație politică: "Pensionarii gălățeni"

Pentru a opta oară, Alianța Pensionarilor din Galați a ieșit în stradă, cerând îmbunătățirea condițiilor de viață ale pensionarilor. "Ne-am săturat de promisiuni" a strigat întreaga masă de manifestanți, fiind nemulțumiți pentru că toate deciziile de recalculare și recorelare a pensiilor luate de guvernele de după 1989, indiferent de partidele care le-au alcătuit, nu au reușit să aducă echitatea dorită între pensionari.

Guvernele de până acum nu au reușit să clarifice această problemă într-o manieră clară, de-a lungul timpului luându-se numeroase măsuri, legislația fiind modificată până la punctul în care a bulversat pur și simplu funcționarii de la casele de pensii. Problema legată de grupele de muncă și mărirea valorii punctului de pensie la 45% din valoarea salariului mediu pe economie, conform variantei inițiale a Legii nr.19/2000, au fost câteva probleme ridicate din noianul de nemulțumiri ale pensionarilor. Marea nemulțumire din Galați, unde sunt siderurgiști, laminoriști, navaliști, e legată de grupele de muncă. Odată cu intrarea în vigoare a Legii 226/2006 au apărut și nemulțumirile datorită faptului că aceasta prevede că se vor indexa pensiile celor care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă, începând cu 1 aprilie 2004. Astfel, cei pensionați anterior acestei date nu vor primi nimic, constatându-se astfel caracterul discriminatoriu al legii.

Trebuie găsită o formulă care să permită scoaterea pensionarilor din mizeria socială în care se află, prin politici de protecție socială menite să ducă la majorarea pensiilor, ori prin subvenționarea de către stat a cheltuielilor bătrânilor cu pensii mici, pentru facturile la energia electrică, la gaze și la întreținere

Partidul Conservator a inițiat mai multe propuneri legislative menite să vină în sprijinul acestei categorii, printre care amintesc: constituirea fondului de solidaritate socială pentru pensionarii cu venituri reduse; proiectul de lege prin care propunem mărirea cuantumului punctului de pensie la 50% din salariul mediu pe economie; modificarea O.G 40/1999 privind protecția chiriașilor pensionari evacuați din casele naționalizate prin care propunem prelungirea contractelor de închiriere până la 3 ani și găsirea unor soluții rapide pentru acordarea de locuințe acestora.

Nu putem rămâne impasibili la dramele marii majorități a pensionarilor care se afla în cea mai critică perioadă a vieții lor, fără pensii care să le susțină o viață decentă, fără asistență medicală și medicamente compensate în raport cu gravitatea bolilor de care suferă și a veniturilor pe care le au.

  Costică Macaleți - declarație politică cu titlul Respectarea legii în cazul primelor cuvenite funcționarilor publici;

Domnul Costică Macaleți:

Declarație politică: "Respectarea legii în cazul primelor cuvenite funcționarilor publici"

Domnule președinte, stimați colegi,

Declarația mea politică de azi se referă la situația în care se găsesc funcționarii publici care anunță declanșarea, în luna iunie, a conflictului de muncă la nivelul instituțiilor publice din România, din cauza refuzului Guvernului de a acorda primele de vacanță restante din perioada 2001-2006.

Potrivit legii, funcționarii publici au dreptul la concediu de odihnă, la concedii medicale și alte concedii, iar pe lângă indemnizația de concediu, au dreptul la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. Prima de vacanță, unul dintre drepturile elementare ale funcționarilor publici, consfințit în cadrul respectivei legi, nu a fost acordat în perioada 2001-2006. Ceea ce ne intrigă și ne revoltă în același timp și pe noi și pe reprezentanții funcționarilor publici este faptul că, deși această lege a fost elaborată de către Parlament, singura cale de a asigura respectarea acesteia de către Guvern se află în instanțele judecătorești, care au dat verdicte clare, irevocabile și definitive în favoarea acordării acestor drepturi elementare într-un stat democratic. Cu toate că acțiunile judecătorești sunt câștigate, Guvernul refuza să recunoască această situație. Dintre funcționarii publici care au cerut în instanță să li se plătească primele de vacanță, conform statisticilor, 47.460 au hotărâri definitive și executorii prin care statul este obligat să plătească sumele restante, dar până în prezent acest lucru nu s-a realizat, în timp ce un număr de 23.420 de funcționari publici nu au formulat acțiune în instanță pentru recuperarea banilor.

Considerăm că această situație nu poate fi acceptabilă. De vreme ce vorbim despre un drept legal recunoscut inclusiv în justiție, nu este normal ca funcționarii publici să nu-și primească drepturile bănești ce li se cuvin.

Cerem prin prezenta Guvernului să asigure respectarea legii și să identifice și să pună la dispoziție sursele de finanțare pentru plata drepturilor restante, asigurându-se, totodată, că nu vor mai exista astfel de abuzuri.

  Dumitru Avram - declarație politică: România, neputincioasă în problema Bîstroe;

Domnul Dumitru Avram:

"România, neputincioasă în problema Bîstroe"

Presa din Ucraina laudă pe față jocul dur al Kievului în problema Canalului Bîstroe, în timp ce autoritățile de la București se lamentează inutil. Până vom transforma noi acest caz într-un subiect de interes european, urmașii lui Bodgan Hmielnițki, cel care și-a vândut țara Moscovei, se mișcă repede, exprimându-și intenția de a inaugura, în câteva zile, traficul pe noul și controversatul canal de navigație construit în Delta Dunării. Dincolo de faptul că proiectul ucrainean se anunță un adevărat dezastru pentru ecosistemul din acest loc unic în lume, Kievul nu urmărește decât "beneficiile geopolitice", cum se exprimă presa de acolo.

Constructorii ucraineni susțin că au încheiat o etapă prin adâncirea Canalului Bîstroe până la 5 m, urmând să ajungă la circa 8,5 m, față de 7 m, cât au canalele Sulina sau Dunăre-Marea Neagră. Rezervația Deltei Dunării pare a se îndrepta spre dispariție. Canalul pune în pericol existența celor 280 de specii de păsări de aici, în primul rând întreaga populație de pelicani albi de pe glob, precum și existența multor specii pe pești, reptile și insecte, ca și a unor specii de plante, unele rare, pe o rază de 5 km lățime în jurul noii artere de navigație.

Pentru a testa această adevărată apocalipsă naturală, 20 de vase au navigat pe canal, între 18 și 28 aprilie, fără probleme. Unul s-a blocat acum o săptămână în zona Iliciovsk, dar până la această oră nu se cunosc detalii asupra cauzelor care au provocat incidentul. Oricum, lucrările au fost supravegheate de un vas fluvial dotat cu tunuri. Prin adâncirea albiei Chiliei, brațul Sulina își va reduce în mod alarmant volumul de apă, existând pericolul iminent ca în această perioadă de secetă îndelungată Delta Dunării să devină o împărăție a nisipurilor, lipsită de vegetație.

Încercând să minimalizeze lucrurile, ucrainenii vorbesc de reamenajarea unui vechi canal, gârla Musura, care n-a fost vreodată navigabilă. De ce s-a ajuns aici? Putem uita atât de ușor apatia condamnabilă a oficialilor de la București în dialogul cu agresivii omologi ai lor de la Kiev? Vor putea dormi vreodată liniștiți cei care au semnat condamnabilul Tratat de bază româno-ucrainean?

După ce s-a văzut cu această patalama la mână și a putut să respire mai mult decât ușurată în fața Europei, vecina noastră de la răsărit a adoptat o atitudine tot mai ostilă. Atât Iliescu, cât și Constantinescu s-au dovedit departe de a fi fermi în relațiile cu Ucraina. Deși s-a întâlnit în mai multe rânduri cu Viktor Iușcenko, Traian Băsescu s-a mărginit să se arate drept un puternic susținător al revoluțiilor portocalii din Ucraina și Georgia și al președinților acestor țări, urmând indicațiile licuriciului de peste Ocean.

În aceste zile, Ucraina se află în pragul războiului civil, dar își vede temeinic de treabă, de interesele sale pe termen lung. Necazurile noastre cu Kievul nu se rezumă, însă, la Canalul Bîstroe. Ucraina a pus stăpânire pe Insula Șerpilor fără nici un drept și fără nici un document, încercând să ne convingă de faptul că, în această problemă, principiile dreptului internațional nu pot fi aplicate. Ca să nu mai spunem că Ucraina stăpânește ilegal teritorii românești (sudul Basarabiei, nordul Bucovinei, Ținutul Herța), primite plocon de la Stalin, care le-a cotropit în urma criminalului Pact Ribbentrop - Molotov, semnat la Moscova, la 23 august 1939. O problemă nu mai puțin gravă în relațiile noastre cu Ucraina o constituie situația grea a românilor de acolo. Nu intrăm acum în amănunte.

Interesant este faptul că secole de-a rândul, noi nu am avut conflicte cu ucrainenii care trăiau sub o altă identitate politico-administrativă. În perioada postbelică, după ce, prin cotropirea unor teritorii românești, a ajuns pe culmile Carpaților, la gurile Dunării și să dicteze la Marea Neagră, Ucraina a început să acționeze ca un vătaf, pe căi directe ori în culise, împotriva intereselor României. Încurajată de Administrația de la Washington, dar și de Europa Occidentală, care văd în ea un tampon împotriva tendințelor expansioniste ale Rusiei, Ucraina a ajuns să nutrească ea însăși gânduri expansioniste. Washingtonul nu înțelege că o asemenea strategie este sortită, de la bun început, eșecului, întrucât inima ucraineanului va fi întotdeauna mai aproape de Rusia decât de America.

Politica occidentală a contribuit din păcate nu la întărirea relațiilor de bună vecinătate dintre România și Ucraina, ci, mai degrabă, la deteriorarea acestora. Autoritățile române de după decembrie 1989 sunt în egală măsură vinovate pentru o asemenea evoluție și vor trebui să se trezească din letargie și oportunism măcar în acest ceas din urmă.

  Dumitru Ioan Puchianu - declarație politică: Lașitatea este o caracteristică politică a PSD+PNL;

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

Declarație politică: "Lașitatea este o caracteristică politică a PSD + P.N.L."

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Rezultatul referendumului, indiferent că ne place sau nu, indiferent că suntem învinși sau învingători, ne obligă. Și prima obligație este cea de schimbare. Numai un politician orb poate trăi cu iluzia că voința absenților este mai importantă decât a prezenților. Prezenții la urne în 19 mai au știut ce vor, în vreme ce absenții au renunțat de bună voie la dreptul constituțional de a-și exercita votul. Poate unii ar fi votat DA, alții ar fi votat NU, dar faptul că nu au făcut-o nu îi încadrează acum în categoria celor ostili Președintelui României, așa cum încearcă liderii pesediști și peneliști să ne facă să credem.

PSD-ul și P.N.L.-ul sunt constrânși astăzi la schimbare. O schimbare ideologică radicală ar fi imposibilă imediat. Gestul ar echivala cu o sinucidere. Dar o schimbare la față și o transparență în dialogul politicieni-cetățean ar putea aduce iertarea electoratului. Ignorarea și disprețul domnilor Tăriceanu și Geoană față de propriul electorat poate fi o greșeală și mai mare decât cea de a cere suspendarea Președintelui Băsescu. Faptul că cei doi lideri nu au anticipat reacțiile propriului electorat dovedește încă o dată că punțile lor de legătură au fost tăiate cu mult timp înainte.

Declinul actual nu mai poate fi stopat, ci doar încetinit prin adaptarea discursului politic la realitatea prezentă. Afișarea ostentativă a orgoliilor marilor învinși continuă, însă, să blocheze orice inițiativă reconciliantă, și asta în dezavantajul politic general.

Indiferent de rezultatul referendumului, dacă acum s-ar face un sondaj, parlamentul, guvernul și partidele politice ar fi pe ultimele locuri în ceea ce privește încrederea cetățeanului în instituțiile statului. Și nici nu este de mirare, după ce 322 de parlamentari au reușit să aducă o țară întreagă în pragul unei crize nemaiîntâlnite în istoria acestei națiuni. Este deci momentul ca cei vinovați să plătească.

Partidul Democrat nu va reintra la guvernare tocmai pentru că refuză să fie părtaș la acest circ politic artificial, creat de PSD+P.N.L., exact cei care acum nu mai pot stăpâni furtuna pe care au pornit-o. Dacă în Parlamentul României sunt 322 de lași, care este numărul lor la nivel de PSD+P.N.L.+PRM+PC și UDMR? Vă las pe dumneavoastră să numărați.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică intitulată Minciună și eșec;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Minciună și eșec"

Având în vedere spusele președintelui cum că prin întoarcerea lui la Cotroceni s-a făcut voia lui Dumnezeu nu ar mai trebui să avem nimic de spus la adresa lui, ba chiar ar trebui să-l considerăm trimisul lui Dumnezeu pe pământ și să-i îndeplinim dorințele cu sfințenie. Președintele a încercat astfel să copieze un model de politician care până acum a avut succes la electorat.

Însă președintele, spre deosebire de ceilalți politicieni, a avut pârghiile puterii în mână și în loc să le folosească pentru a face ceva folositor pentru populație le-a folosit pentru rezolvarea unor vendete personale.

Astfel, după ce a demonizat Parlamentul, considerându-l întruchiparea răului pe pământ, după ce și-a atins scopul și a revenit la Cotroceni nu mai are nici o problemă cu acesta, ba chiar a declarat că va încerca o colaborare instituțională.

După ce a demolat din rădăcini instituțiile statului pentru că i-au stat în cale, acum vrea să le folosească pentru că a promis multe lucruri pe care nu le poate îndeplini fără acestea.

Acum, Parlamentul nu mai este rău, ba chiar l-a uitat cu desăvârșire, dar ceea ce este mai grav este faptul că președintele, după ce le-a promis românilor o sumedenie de lucruri care nu stăteau în competența lui, ci a celorlalte instituții, acum încearcă să traseze în sarcina exclusivă a instituțiilor responsabilitatea îndeplinirii promisiunilor făcute de acesta, iar el încearcă să culeagă doar beneficiile.

Chiar oamenii care cu puțin timp în urmă au primit țepe de la apropiații președintelui într-un parc bucureștean, fiind cei care aduc dezastrul în țară, acum trebuie să aducă bunăstarea promisă de președinte. Bunăstare pe care președintele a promis că, în sfârșit, de acum înainte românii o vor cunoaște, însă nimeni nu știe cum și prin ce metode.

Cu alte cuvinte președintele a recunoscut eșecul guvernării în ansamblu și implicit și al lui. Deci, domnule președinte, dacă până acum românii au fost păcăliți, de ce nu ar mai fi și de acum încolo de promisiunile aceluiași om?

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică cu titlul PNL a făcut, face și va continua să facă... istorie;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

"P.N.L. a făcut, face și va continua să facă ".. istorie"

Atunci când vor să privească lucrurile dintr-un unghi diferit de cel al descrierii stricte a faptelor din trecut, istoricii (și nu numai ei) își pun întrebarea "Ce ar fi fost dacă...?".

Ce ar fi fost dacă Iulius Cezar nu s-ar fi îndrăgostit de Cleopatra, regina Egiptului? Ce curs ar fi urmat istoria europeană dacă Napoleon nu ar fi pierdut bătălia de la Waterloo? În ce fel de lume am fi trăit noi, astăzi, dacă Adolf Hitler ar fi murit de pneumonie în iarna anului 1911-1912, la Viena? Ce s-ar fi întâmplat dacă președintele Kennedy nu ar fi câștigat "partida de poker atomic" cu omologul său sovietic Hrușciov, în timpul "crizei rachetelor cubaneze"?

Săptămâna trecută s-au împlinit 132 de ani de la înființarea Partidului Național Liberal.

Istoria acestui partid s-a împletit atât de strâns cu istoria României, încât, pentru cei mai mulți dintre oamenii cu carte ai acestui popor, rolul liberalilor nu mai trebuie nici măcar enunțat, darămite să mai trebuiască și demonstrat. Cu toate acestea - și mai ales pentru uzul acelora care ar dori, în zilele noastre, acapararea sau chiar distrugerea P.N.L. - e nevoie să ne întrebăm, retoric, "Cum ar fi fost dacă...?"

Cum ar fi fost dacă nu un prim-ministru liberal, I.C.Brătianu, ar fi condus România la momentul instoric din primăvara anului 1877?

Cum ar fi fost dacă, patru ani mai târziu, la 10 mai 1881, nu un alt prim-ministru liberal, Dimitrie Brătianu, ar fi condus România, așezând-o pe un făgaș sigur și drept?

Ce s-ar fi întâmplat dacă, în anul 1888, când existența Statului Român era grav amenințată de intrigile vecinului său de la răsărit, altcineva decât I.C. Brătianu ar fi avut atunci șefia guvernului?

Dar dacă, în vara anului 1916, România nu ar fi fost condusă tot de un guvern liberal, al aceluiași I.C.Brătianu?

Mai e nevoie să spunem că tot un guvern liberal a condus România și în perioada cuprinsă între noiembrie 1918 și septembrie 1919, când s-a înfăptuit și consolidat România Mare și când s-a introdus în țara noastră votul universal?

Cum ar fi fost, oare, România fără liberalism, fără liberali, fără P.N.L.? Cum ar fi arătat România fără I. Gh. Duca sau Vintilă Brătianu? Ce istorie s-ar fi scris dacă toate aceste momente cruciale nu ar fi existat?

Și cum ar fi evoluat această țară fără administrarea pe care guvernările liberale i-au asigurat-o în perioada de modernizare economico-socială de la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, când s-au pus bazele tuturor instituțiilor fundamentale ale unui stat democrat, exemplu pentru vecini?

Sunt unii care își închipuie că ar trăi "mai bine", dacă nu ar exista P.N.L.. Sau, dacă P.N.L. ar ocupa doar un loc marginal pe scena politică. Lor și adepților lor le spun răspicat: se înșeală!

Partidul Național Liberal a făcut istorie și administrație în timpul ultimilor 132 de ani ai României moderne și contemporane și nu are de gând să se retragă doar pentru bunul plac al unora și al altora care abia dacă izbutesc să-și inventeze propria lor istorie de mai puțin de două decenii.

  Florin Iordache - despre Un președinte dorit de o parte dintre români!;

Domnul Florin Iordache:

"Un președinte dorit de o parte dintre români!"

O plimbare a președintelui printr-un hipermarket bucureștean în ziua referendumului a sfârși prin a reuși să îl determine pe președintele Traian Băsescu să se adreseze Andreei Pană cu apelativul "păsărică". Traian Băsescu a fost urmărit de presă, iar Andreea Pană, reporter al Antenei 1, a intrat în hipermarket și l-a filmat pe Băsescu cu telefonul mobil. Același lucru l-au făcut și alți cumpărători aflați în preajma președintelui. Un gest care inițial nu l-a iritat pe șeful statului. Mai mult, chiar a intrat în dialog cu reporterul.

Ce rușine pentru țara noastră să aflăm de la televizor cum Președintele României, la ieșirea dintr-un magazin, deranjat de întrebările insistente ale unei reporterițe, i-a smuls acesteia telefonul și l-a băgat în buzunar, fără însă să-l oprească. Discuția pe care a avut-o cu soția despre reporterul Antenei 1 a fost lipsită de orice bun-simț, ca să nu mai spunem că nu seamănă nici pe departe cu un limbaj caracteristic unui președinte de țară. Cuvintele adresate jurnalistei de către președinte aveau în conținutul lor apelativele: păsărică, agresivă, țigancă împuțită. Ulterior, telefonul a fost verificat de SPP-iști, iar aceștia au șters discuția jignitoare care o privea pe doamna Andreea. Dar "..ghinion de neșansă! Conversația a fost ștearsă doar din memoria telefonului, nu și din memoria cardului. După o noapte de investigații, filmulețul șters de oamenii președintelui a reapărut.

Este foarte trist să constatăm că, în ochii președintelui probabil fiecare dintre noi nu are nicio valoare. Dar asta este realitatea și trebuie să o acceptăm.

Cred că unii dintre noi își mai amintesc penibilul moment din 2005, când la bilanțul Poliției, o domnișoară reporter al Antenei 1, îl întreabă pe președintele Băsescu cum i se părea poliția la acel moment. Răspunsul dat a fost lipsit de orice eleganță: "În orice caz, mult mai frumoasă decât tine", i-a răspuns total deplasat președintele.

De asemenea, pe Dana Grecu - reporter la postul de televiziune Antena 3- s-a oferit pe podul de la Mărăcineni să o angajeze la Cotroceni, pentru că e blondă. Și exemplele pline de venin pot continua.

Pe de alta parte, în legătură cu folosirea apelativului "păsărică", Colegiul Director al CNCD a apreciat, cu șase voturi "pentru" și două voturi "împotrivă", că fapta nu este de natură să atragă răspunderea contravențională, dar că limbajul folosit nu este unul adecvat, ci transmite mesaje negative având în vedere statutul de înalt demnitar al lui Traian Băsescu.

Președintele respinge însă categoric decizia Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), pe care, se pare, o va ataca în instanță. Și cum nimic nu ne mai miră la Traian Băsescu, acesta a declarat că trustul "Intact", cel care a dat publicității o discuție privată, este cel care trebuie să își asume efectele publice ale acesteia, efecte care ar fi trebuit să facă obiectul analizei CNCD.

Și pentru a încerca să închei șirul neîntrerupt de acte mai puțin elegante ale președintelui, aș vrea să amintesc siguranța cu care domnul președinte a reacționat în momentul în care ziarista a spus că va depune o plângere la poliție dacă nu i se va returna telefonul mobil. Reacția, atent studiată, nu putea fi decât aceea de nepăsare, deoarece domnului președinte puțin i-a păsat de afirmațiile ziaristei întrucât îl despărțeau doar câteva ore de reconfirmarea sa în funcția de Președinte al României.

Dar... mă opresc aici. Cred că orice afirmație în plus ar fi de prisos. Acesta este președintele României, validat de o parte dintre români. Vorbim despre justiție mereu... dar... despre care justiție vorbește domnul Traian Băsescu? Dacă asta este justiția pe care vrea Traian Băsescu să o promoveze atunci noi ne menținem poziția și suntem, din nou, împotriva domniei sale.

  George Adrian Scutaru - declarație politică: Despre necesitatea stabilității pe scena politică din România;

Domnul George Adrian Scutaru:

Declarație politică: "Despre necesitatea stabilității pe scena politică din România"

Domnule președinte, stimați colegi,

În 2004 am promis românilor de pretutindeni că vor duce o viață mai bună prin reformele pe care urma să le realizăm în perioada mandatului pe care ni l-au încredințat. Mă ambiționez să cred că, până acum, o mare parte din ceea ce am promis s-a înfăptuit, dar nu pot să fac abstracție de faptul că dacă ar fi beneficiat de stabilitate politică, Guvernul liberal ar fi putut realiza mult mai mult decât atât.

Cele trei puteri în stat - executivă, legislativă și juridică- deși funcționează în mod autonom una față de cealaltă, au un singur scop comun: binele cetățeanului definit ca sumă a intereselor tuturor românilor. Din păcate, au existat momente în care am omis acest scop comun, preocupați fiind de tensiunile politice care au survenit ca urmare a unor atacuri nefondate ale președintelui Traian Băsescu, atacuri administrate de cele mai multe ori membrilor Partidului Național Liberal și ai Guvernului.

În urma referendumului de pe 19 mai, domnul Traian Băsescu a fost repus în funcția de președinte al statului datorită votului favorabil pe care i l-au acordat cei 74% dintre românii care s-au prezentat la urne, ceea ce înseamnă 6,5 milioane din cei peste 18 milioane de alegători. Traian Băsescu trebuie să fie conștient de faptul că un președinte reprezintă interesele tuturor cetățenilor, nu numai ale celor care formează propriul său electorat la un moment dat. Suspendarea din funcție a fost un semnal de alarmă că luptele politice trebuie să înceteze. Traian Băsescu ar trebui măcar acum să înțeleagă faptul că românii au nevoie de instituții care să fie ghidate de interesul general și nu de ambiții personale sau partizane. În consecință, ar fi de dorit ca domnul Traian Băsescu să înceteze atacurile și să încerce să devină imparțial așa cum trebuie un președinte să procedeze. Subminarea rolului Parlamentului și contestarea permanentă a activității guvernamentale nu demonstrează decât înclinații autoritariste, nicidecum îndeplinirea atribuțiilor unui șef de stat democrat.

Pe agenda de lucru a președintelui găsim două mari priorități: adoptarea legii lustrației și modificarea legii electorale prin introducerea votului uninominal. În ceea ce privește legea lustrației consider că este necesară adoptarea unei astfel de legi pentru a nu mai permite unor oameni care au contribuit la menținerea regimului comunist să fie la conducerea României actuale, o Românie care din 1989 se chinuie să estompeze urmele unei dictaturi care a produs multă suferință atât în rândul elitelor politice și intelectuale, cât și în rândul oamenilor simpli. Referitor la votul uninominal, nu mă îndoiesc de efectele benefice ale acestuia în ceea ce privește exprimarea, mai aproape de adevăr, a voinței electoratului și creșterea responsabilității Parlamentarului în fața cetățenilor care l-au votat.

Mă bucură faptul că Traian Băsescu susține teme lansate de P.N.L, precum lustrația sau votul uninominal. Chiar dacă bănuiesc că domnia sa nu o face din convingere, ci din rațiuni populiste, este bine ca președintele României să adopte în sfârșit un rol constructiv pe scena politică și să renunțe la imaginea de "tătuc al națiunii" care le știe pe toate, denigrându-și contestatarii.

Vă mulțumesc.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică cu titlul Vorbe în vânt;

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declarație politică: "Vorbe în vânt"

În aceste zile, toată atenția majorității populației s-a îndreptat pe ce face sau pe ce spune proaspătul președinte reconfirmat, Traian Băsescu. În timp ce președintele mai spunea o glumă, iar la anumite intervale de timp, pentru a arăta că îi pasă, se îngrijora de soarta românilor, alți români, despre care președintele nu a scos nici o vorbă, ieșeau în stradă pentru că puterea pe care președintele a instalat-o în 2004 i-a adus într-un asemenea hal de disperare și mizerie după ce pentru a le obține voturile le-a promis pensii decente, dar acum i-a uitat cu desăvârșire.

Alții români, despre care nimeni nu spune nimic, sunt batjocoriți, umiliți și lăsați fără medicamente compensate la intervale regulate de timp încât nu mai știu dacă este incompetență, rea voință sau pur și simplu prostie.

Tabloul se completează cu imaginea de-a dreptul revoltătoare a pensionarilor agricoli care au pensii mici și subvenții pentru agricultură aproape zero, astfel că pentru a-și putea duce traiul de zi cu zi sunt obligați să cultive pământul, dar cum banii nu le ajung sunt nevoiți să facă credite pentru a putea cultiva pământul și să-și ducă viața de pe o zi pe alta.

De parcă situația nu este destul de tragică, cei aflați la putere împreună cu președintele, de vreo doi ani încoace ne tot spun ce performanțe economice extraordinare are România și câte lucruri mărețe au făcut.

Să acceptăm că s-au întâmplat lucruri bune, dar atunci întrebarea este de ce cei mai mulți dintre români trăiesc la limita sărăciei? De ce nu se văd acele rezulte la care fac referință? Sau poate totul se rezumă la vorbe și faptele se lasă așteptate.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică: Guvernarea este o responsabilitate, nu un privilegiu;

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declarație politică: "Guvernarea este o responsabilitate, nu un privilegiu"

Responsabilitatea actului de guvernare este o sintagmă prea puțin întâlnită în viața politică românească actuală.

Partidul Național Liberal este pus în fața situației de a-și asuma responsabilitatea actului de guvernare, în condițiile în care PSD se află într-o criză prelungită și se simte foarte bine în opoziție, iar P.D. preferă să facă scor electoral de pe margine, pentru că e mai bine în opoziție, vorbești mult și nu faci nimic.

Suntem singurul partid important din România care poate guverna în acest moment și care a dovedit-o cu rezultate economice de excepție, fără precedent în guvernele postdecembriste.

Ne dorim o guvernare fără nici un fel de compromisuri. P.N.L. trebuie să guverneze singur, fără nici o colaborare cu alte partide, indiferent de consecințe. În acest sens, intenționez să propun, de asemenea, asumarea de către Guvernul Tăriceanu a votului uninominal, dacă celelalte partide vor ezita în acest sens.

P.N.L., P.D. și PSD, alături de Asociația Pro Democrația, au convenit asupra susținerii în Parlament a legii privind introducerea sistemului de vot uninominal mixt, dar nu cred că toți parlamentarii acestor partide vor vota pentru. În special democrații, care se pricep foarte bine să-și facă propagandă pentru puncte electorale, dar care imediat ce obțin efectul scontat nu-și mai țin cuvântul, după modelul dat de Traian Băsescu.

Eu susțin votul uninominal pentru că astfel foarte mulți oameni cunoscuți care au succes pot ieși în față.

Reiterez ideea că P.N.L. trebuie să-și asume responsabilitatea guvernării până la capăt, pentru că proiectele demarate prin programul de guvernare trebuie susținute până la capăt și conștient fiind de faptul că orice partid, care ar veni acum la guvernare, tot nu ar fi putut obține o majoritate parlamentară. Chiar dacă nu vor să recunoască, Partidului Democrat și Partidului Social Democrat le convine de minune în acest moment poziția de partide de opoziție.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică cu titlul Cum se fură prăjitura, cu ipocrizie politică prezidențială!;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

"Cum se fură prăjitura, cu ipocrizie politică, prezidențială!"

Într-o declarație politică de săptămâna trecută, spuneam că domnul Traian Băsescu nu a învățat nimic din lecția suspendării și a referendumului pentru demitere. Evoluția evenimentelor din ultimele câteva zile mi-a demonstrat, parțial, contrariul. Domnul președinte a învățat ceva: cum să facă să deturneze sensul demersurilor democratice într-un stat de drept, prefăcându-se că își îndeplinește sarcinile din "fișa postului". Altfel spus, a învățat cum să fure prăjitura, înlocuind-o cu fotografia acesteia.

Atunci când vorbește despre realizarea interesului național, președintele Traian Băsescu se referă, de fapt, în mod exclusiv, la ceea ce înțelege el prin "interes național", adică nimic altceva decât îndepărtarea cu orice preț și prin orice mijloace a premierului Călin Popescu Tăriceanu.

Pentru asta, dumnealui este capabil să utilizeze toate șiretlicurile demagogiei și toate subterfugiile ipocriziei. Este capabil să promită șefia guvernului la 2-3 personaje politice în același timp. E în stare să dea de înțeles că ar fi de acord cu un guvern apolitic sau cu unul de uniune națională. Este dispus să amenințe cu declanșarea vânătorii de vrăjitoare, sau, dimpotrivă, să insinueze că va stopa vânătoarea deja declanșată împotriva unuia sau altuia.

Mai presus de orice, este capabil să falsifice sensul referendumului din 19 mai a.c., pretinzând că cei 75% care au votat împotriva demiterii, din cei 45% care s-au prezentat la vot, ar fi optat pentru o așa-numită "agendă a președintelui".

Ca și cum alta ar fi fost întrebarea din buletinul de vot. Ca și cum partidele politice care au cerut demiterea lui Traian Băsescu ar avea o agendă contrară "agendei președintelui". Și, mai ales, ca și cum subiecte precum votul uninominal, legea lustrației și lupta împotriva corupției nu ar fi fost asumate de partidele "celor 322", în programele lor politice, cu mult înainte ca președintele să le confiște acum, în mod oportunist, ca fiind "ale sale"

Însăși convocarea de luni, de la Cotroceni, s-a vrut a fi un exercițiu de imagine în favoarea președintelui, care nu poate avea o "agendă proprie", pe care să o negocieze cu partidele politice. La fel va fi probabil și discursul prezidențial de miercuri, din fața Camerelor reunite.

Președintele poate cel mult să medieze neînțelegerile dintre partide, în caz că acestea există, și asta numai la cererea partidelor, în numele interesului național. Or, în acest moment, nu pare să existe neînțelegeri între partidele reprezentate în Parlament. Nu există legi care să nu poată fi trecute prin Parlament. Nu există vreo dispută privind interesul național în contradicție cu exercitarea mandatului guvernamental. Nu există inițiative ale Opoziției pe care Puterea să le fi respins, eventual, în mod nejustificat.

Scopul președintelui nu este acela de a "crea o majoritate stabilă". Scopul său este, dimpotrivă, acela de a introduce o stare de instabilitate politică, pentru a se ajunge la alegeri anticipate, în baza iluziei că poporul (nu doar "poporul lui Băsescu", adică 30% din alegători) va vota acum candidații Partidului Democrat.

În același timp, președintele vrea vot uninominal!

Contradicția este vizibilă cu ochiul liber: implementarea sistemului uninominal necesită cel puțin un an de la promulgarea legii. Nu o spun eu, o spun cei care au studiat mecanismele acestui sistem. Pe cale de consecință, alegerea anticipată a noului Parlament nu se poate face decât în baza vechiului sistem, cel de liste, care favorizează mediocritatea.

Prin urmare, atât P.D., cât și președintele României, pretind că doresc vot uninominal, fiindcă ei știu că așa ceva vrea poporul. Dar, grăbind alegerile înainte de termen, dumnealor nu urmăresc altceva decât să profite încă o dată de slăbiciunile vechiului sistem electoral.

Mai este nevoie și de alte argumente pentru demonstrarea duplicității și ipocriziei? În nici un caz!

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică cu titlul Traian pohtește la pâinea politică a lui Gigi;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Declarație politică: "Traian pohtește la pâinea politică a lui Gigi"

Stimați colegi,

Că se duc tratative serioase pentru un sprijin al PNG în scopul susținerii unui guvern P.D. după alegeri, anticipate sau nu, nu mai este o surpriză. Că se dorește comasarea P.D. cu PLD, având ca finalitate crearea unui partid prezidențial, care să asigure realegerea lui Traian Băsescu în funcția prezidențială, nu mai este o informație de ascuns.

Ambițiile unui om politic pot fi nemăsurate. Mijloacele prin care își îndeplinește aceste ambiții au uneori logică, alteori o doză mai mică sau mai mare de machiavelism.

Din ce în ce mai puțini oameni politici mai au energia de a se opune viselor de mărire ale domnului Băsescu și ale armatei de aplaudaci formate în jurul său. Puțini mai au răbdare și nervi pentru a demonstra că asistăm la o manipulare de cea mai joasă speță, în care "iubirea" poporului este invocată pentru orice gest politic, fie neconstituțional, fie imoral.

În ultimii doi ani s-a dovedit că o rețetă de succes în politică este apelul la divinitate, pentru cei care nu au alte mijloace. "Alături de Dumnezeu, datorez foarte mult poporului român. (...) Vă garantez că ce s-a întâmplat în 19 mai m-a întărit și m-a convins, dacă mai era nevoie, că viața mea nu mai este a mea, este a dumneavoastră, și că trebuie să vă servesc atât timp cât o sa fiu pe pământ", spunea acest Mesia politic al României. La așa lecție de patetism sunt convins că Gigi Becali ar fi invidios... Creatorii de filme telenovelistice din America Latină ar putea veni la un schimb de experiență la o asemenea lecție de dragoste.

Traian Băsescu a fost reconfirmat în funcție de aproximativ 30 la sută din poporul român. Cu toate acestea, el are impresia că vorbește în numele tuturor românilor. De asemenea, politicianul Traian Băsescu joacă rolul unui creștin, în timp ce ia, fără nerușinare, numele Domnului în deșert. Dacă aș fi Gigi Becali, i-aș cere președintelui Băsescu drepturi de autor pentru electoratul la care atentează cu acest gen de discurs.

După ce a oferit o lecție exemplară de rasism, după ce și-a pus organizațiile de media și ONG-urile dedicate egalității de șanse în cap, escortat de SPP-iști și păzit strașnic de fețe bisericești servile, președintele Băsescu joacă un nou rol: al trimisului Domnului printre români. Pe lângă faptul că acest rol este deja luat, domnul Băsescu uită că România nu mai are nevoie de personaje providențiale, de revoluții sau episoade cu mineri. Românii au nevoie de programe guvernamentale care să le ofere siguranță și prosperitate. Românilor trebuie să li se dea ocazia să simtă că sunt europeni și să nu le fie rușine de bunăstare.

Atâta timp cât vom coborî în fiecare săptămână discursul politic cu încă un nivel, ne vom trezi că am picat în groapa cu mocirlă. Vom observa prea târziu că suntem ba oligarhi, ba găozari, ba hoți, ba țigani împuțiți. Și ne vom apuca din nou să căutăm celebrele bilete pentru Congo!

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Ioan Aurel Rus - declarație politică: Nu distrugeți bisericile!;

Domnul Ioan Aurel Rus:

"Nu distrugeți bisericile!"

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Catedrala Sf. Iosif din București este în mare pericol. Un gigantic și monstruos colos din oțel, beton și sticlă care se înalță sfidător, în total dispreț al legislației române și europene, al valorilor civilizației europene va distruge catedrala catolică din București.

Catedrala Sf. Iosif din București a fost construită între anii 1875-1884 prin grija Monseniorului Ignazio Paoli, primul arhiepiscop romano-catolic al Arhidiecezei de București. Proiectul catedralei, a cărei istorie este indisolubil legată de însăși existența arhiepiscopiei romano-catolice București, a fost realizată de arhitectul vienez Fridrich Schmidt, supranumit Michelangelo al secolului al xIx-lea, cel care a realizat și edificiul primăriei din Viena.

Catedrala Sf. Iosif a supraviețuit unor vremuri în care în București au fost distruse de autoritățile comuniste zeci de biserici.

Dimensiunea spirituală, culturală și ecumenică universală a catedralei Sf. Iosif a fost consacrată prin vizita din 1999 a Papei Ioan Paul II.

În anul de grație al binecuvântării catedralei prin vizita Sf. Părinte, un grup de interese a început promovarea unui proiect imobiliar ce avea sa transforme într-un monstruos gigant care periclitează grav catedrala.

Bani mulți, interese oculte și meschine, dispreț față de lege și biserică, complicitatea multor autorități, sunt caracteristicile binecunoscute de români ale proiectului care cu cinism a fost numit "Cathedral Plaza".

Construcția gigantului cu 19 etaje și 75 metri înălțime și patru nivele subterane, amplasat la numai 8 metri de catedrală, a început acum un an, pe baza unor autorizații și avize emise cu încălcare și în disprețul legii, astăzi fapt de notorietate pentru opinia publică românească.

Clerul și credincioșii romano-catolici din România au denunțat mișeleasca agresiune la care este supusă catedrala Sf. Iosif. Societatea civilă și presa româneascăau protestat vehement cerând constant și repetat stoparea proiectului și oprirea ilegalității. Lumea științificăromână - inclusiv Academia Română - au condamnat proiectul, avertizând asupra faptului că acesta va distruge catedrala. Însuși proiectantul inițial a cerut stoparea proiectului.

Biserica ortodoxă s-a solidarizat demersurilor publice pentru salvarea catedralei. Au fost strânse zeci și zeci de semnături șizeci de mii de români au ieșit în stradă pentru oprirea proiectului și salvarea catedralei. Sub presiunea opiniei publice și la solicitarea Senatului României, Inspectoratul de Stat în Construcții a declanșat o anchetă. Constatările acestei anchete sunt devastatoare, recunoscându-se ilegalitatea întregului proces de autorizare a proiectului și cerându-se analizarea luării unor măsuri ferme de anulare a autorizației de construire și stopare a proiectului. Din păcate, reacțiile au întârziat să apară, iar construcția a continuat să crească.

Au fost făcute toate demersurile legal posibile. Autoritățile competente și-au transferat responsabilitatea între ele. Iar apoi s-au spălat pe mâini precum Pilat din Pont declinându-și orice competență către justiție.

Justiția întârzie și tergiversează judecarea cauzelor ce vizează constatarea ilegalității proiectului.

Președintele României și mulți din guvernanții de azi ignoră problema. Ministrul de resort decretează ca strategie națională în construcții amplasarea câte unui zgârie nori lângă fiecare biserică.

Sf. Scaun și Papa Benedict xvI au cerut repetat autorităților române să oprească proiectul și să salveze catedrala. Lideri ai grupurilor parlamentare din Parlamentul Europei au cerut președintelui României și guvernanților să stopeze proiectul și să salveze catedrala Sf. Iosif.

Constatând gravele ilegalități ale proiectului, Senatul României a instituit o comisie de anchetă ale cărei concluzii au fost aprobate prin două hotărâri. Senatul a cerut autorităților să stopeze imediat proiectul, să identifice ilegalitățile, să revizuiască legislația în materia protecției monumentelor istorice și a solicitat Ministerului Public să cerceteze cauza.

Comisia de anchetă a Senatului a concluzionat existența grupurilor de interese specializate pe proiecte imobiliare amplasate în zonele istorice ale Bucureștiului și favorizarea acestora de slăbiciunea și complicitatea autorităților locale. Evident, hotărârea Senatului nu a fost respectată, iar construcția continuă să crească. Acum, aproape toată lumea recunoaște și realizează că proiectul monstruosului gigant este illegal și inoportun pentru București și distrugător pentru catedrala Sf. Iosif. Dar proiectul continuă.

Bucureștiul este capitala europeană cu cel mai mare risc seismic. La numai câteva sute de metri de catedrală în devastatorul cutremur din 4 martie 1977 s-a prăbușit blocul Nestor. În acea zi, în numai 30 de secunde, în București au murit 1424 de persoane, multe construcții s-au prăbușit, altele au fost serios avariate, printre care și Catedrala Sf. Iosif. La viitorul cutremur, datorită influenței nefaste a noii construcții, Catedrala Sf. Iosif riscă să se prăbușească.

  Lia Ardelean - sublinierea unui succes legislativ al PC: despăgubirea persoanelor care aveau depozite CEC pentru autoturisme Dacia;

Doamna Lia Ardelean:

Propunerea legislativă a Partidului Conservator privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii și Consemnațiuni CEC - SA în vederea achiziționării de autoturisme Dacia a fost promulgată zilele trecute. Conform noii legi, despăgubirile vor fi egale cu suma depusă la CEC, indexată cu nivelul indicelui ratei de inflație, calculat din data depunerii până în ziua achitării, din care se deduce dobânda legală bonificată de CEC pe perioada cât a fost acordată. Indicele ratei de inflație aplicat este cel calculat de către Banca Națională a României, iar deponenții vor primi titluri de stat cu maturitate între unu și doi ani, în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii. Prin intrarea în vigoare a acestei legi s-a făcut o reparație financiară îndelung așteptată celor circa 37.000 de români, care până la 1 noiembrie 1990 și-au depus la CEC banii pentru Dacii, bani de care statul s-a folosit fără a acorda autoturismele celor în drept. Legea constituie, de asemenea, un meritat act de dreptate pentru zecile de mii de oameni, majoritatea vârstnici, care și-au căutat în ultimii 17 ani dreptatea și banii pierduți după ce și-au investit economiile de-o viață.

În calitate de inițiator al legii, voi propune Ministerului Economiei și Finanțelor să emită cât mai curând normele de aplicare a acestei legi. Acestea trebuie să fie extrem de clare și concrete, pentru a nu da naștere la interpretări, întrucât păgubiții au așteptat destul pentru a-și recupera banii. Trebuie să mai subliniez că de efectul acestei legi vor beneficia toți depunătorii, nu doar membrii asociațiilor constituite în acest sens. Sigur că oamenii vor intra efectiv în posesia banilor abia peste doi ani, însă eu personal sper că anul viitor, odată cu primirea titlurilor de stat, păgubiții să se poată considera proprietari pe drepturile care li se cuveneau de atâția ani. Mă bucur că Partidul Conservator a reușit să rezolve această problemă atât de importantă pentru oameni, și vă asigurăm că și în viitor, atât eu personal, cât și colegii mei, vom lupta în plan legislativ pentru a contribui la eliminarea dificultăților și necazurilor cu care se confruntă cetățenii, pentru a ne onora astfel cum se cuvine mandatul și votul de încredere primite din partea electoratului.

  Ioan Țundrea - declarație politică: 322 felicită din toată inima echipa 432;

Domnul Ioan Țundrea:

Obiectul declarației politice: "322 felicită din toată inima echipa 432"

Extraordinara echipă a lui Cristi Mungiu, care ne-a adus atâta bucurie și onoare nouă poporului român, spunea "Noi, în țară, nu mai avem săli de cinema și, din pricina asta, nu mai avem public. Asta e problema, că uitați avem răspunsul ăsta atât de bun, nu numai pentru filmul meu, dar e vorba de premiul lui Cristi Nemescu de anul trecut, de premiul lui Corneliu Porumboiu de anul trecut, de premiul lui Cristi Puiu de acum doi ani și filmele astea fac foarte puțin spectatori, pentru că, oricât de bine ai face filme, dacă nu ai unde să le prezinți și dacă nu ai un public care să fie educat, ani la rând să vină la sala de cinema, e foarte complicat. Noi am făcut ce ținea de noi, rămâne ca să existe și niște structuri care să poată să compenseze și să avem și noi un public real de cinema".

Și pentru că s-a indus în mentalul colectiv al acestui popor că tătucul de la Cotroceni este factotum în această țară, noi cei 322 îl somăm ca în 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile să construiască împreună cu cei 3000 de conducători P.D. care guvernează România cel puțin o sală de cinema în fiecare oraș în care administrează banii publici ai poporului.

Vă mulțumesc.

  Ion Luchian - declarație politică intitulată Președintele tuturor rom(ân)ilor;

Domnul Ion Luchian:

Declarație politică "Președintele tuturor rom(ân)ilor"

Doamnelor și domnilor deputați,

Am fost din nou martorii, săptămâna trecută, felului în care înțelege "domnul" Traian Băsescu, președintele României, să-și exercite mandatul, și anume într-un profund dispreț față de lege, față de bunul simț și de o minimă conduită morală.

Chiar în ziua în care românii votau întoarcerea sa la Cotroceni, domnul Traian Băsescu găsea de cuviință să agreseze fizic o ziaristă, smulgându-i acesteia din mână telefonul mobil proprietate personală și refuzând să i-l înapoieze, comițând astfel o infracțiune, pentru ca mai apoi să o agreseze și verbal, adresându-i nu doar niște cuvinte jignitoare la adresa propriei persoane, ci insultând o întreagă minoritate etnică.

Bineînțeles că avocații și consilierii președintelui au venit cu scuza că acesta se găsea în spațiul privat, intim chiar, atunci când a folosit cuvintele respective, lucru adevărat, însă se omite faptul că Traian Băsescu și-a violat singur intimitatea atunci când a decis să aducă în spațiul său privat un telefon pe care l-a obținut cu forța și prin intermediul căruia i-au fost înregistrate cuvintele.

Bineînțeles că au apărut și zeci de alți apărători de serviciu ai președintelui și binențeles că gestul său nu va provoca ieșirea în stradă a mulțimilor pentru că, în cele din urmă, așa cum gândesc foarte mulți, președintele nu a făcut "cine știe ce", ci doar a pus la locul ei o ziaristă agresivă și, în plus, angajata unui adversar politic al acestuia.

În general, domnul Traian Băsescu, și mai ales în recent încheiata campanie pentru referendum, a tot vorbit despre popor, însă după ultimul său gest este destul de clar despre ce popor este vorba. De un popor care-i exclude pe anumiți ziariști, de un popor care exclude minoritățile, de un popor care-i exclude pe "oligarhi", în general de un popor de excluși, care nu se lasă vrăjiți de retorica populistă a actualului președinte.

Însă din ceea ce s-a întâmplat sâmbătă poate chiar mai grav mi s-a părut tupeul cu care domnul președinte a tratat-o pe respectiva ziaristă, tupeul celui care știe că nimic nu i se poate întâmpla, indiferent ce ar face.

Pentru că, în sistemul nostru constituțional art. 16 din Constituție, care stipulează faptul că în România "nimeni nu este mai presus de lege" este contrazis de imunitatea care i se acordă președintelui în timpul mandatului său pentru toate faptele penale comise, mai puțin cea de înaltă trădare, așa încât astăzi, din punct de vedere legal, există o persoană în România care este mai presus de lege.

Este trist că în anul 2007 în România europeană am putut fi martorii unui asemenea comportament și asta tocmai din partea acelei instituții care ar trebui să ne reprezinte pe toți. Or, este clar că, în acest moment, acest lucru nu se întâmplă, pentru că este evident faptul că românii în general nu au un asemenea comportament suburban și sfidător la adresa legii.

Mai grav este însă faptul că li se arată cetățenilor români că dacă ești suficient de norocos la un moment dat să exerciți o funcție importantă, atunci poți să faci orice, poți să încalci orice lege fără să suporți consecințele.

Vă mulțumesc.

  Ionel Palăr - declarație politică. Guvernarea liberală, exemplu de performanță;

Domnul Ionel Palăr:

"Guvernarea liberală, exemplu de performanță"

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

De la începutul mandatului, P.N.L. a transformat programul de guvernare al Alianței D.A. în cartea de căpătâi a acestei guvernări. În niciun moment, Partidul Național Liberal nu a abdicat de la valorile fundamental liberale, care i-au adus încrederea și voturile electoratului, în 2004, anume dezvoltarea capitalismului și a economiei de piață. De la aceste principii, P.N.L. nu va abdica niciodată.

Am dovedit curaj și ne-am asumat guvernarea fără P.D., deoarece altfel România nu ar mai fi progresat deloc. După cum bine se știe, democrații deveniseră literalmente o frână pentru guvernare. Vom continua să apărăm acest program de guvernare, care a îmbunătățit nivelul de trai al românilor, grație măsurilor luate în favoarea cetățenilor: cota unică de impozitare, majorarea pensiilor, restituirea proprietăților etc.

P.N.L. continuă mai departe programul de guvernare al Alianței D.A., astfel încât orice moțiune inițiată sau doar susținută de P.D. ar fi dovada ipocriziei supreme, întrucât democrații nu ar face altceva decât să conteste o guvernare din care ei înșiși au făcut parte și un program pe care l-au promovat, ca partid.

Nu vom face compromisuri pentru a ne menține la guvernare cu orice preț. P.N.L. a ajuns la guvernare pe baza votului Parlamentului și va pleca în aceeași situație. Dacă Parlamentul va adopta o moțiune de cenzură și P.N.L. nu-și va mai putea îndeplini mandatul, atunci va acționa în consecință. P.N.L. își asumă posibilitatea de a-și verifica susținerea în Parlament. Orice partid aflat la guvernare își asumă și riscul de a fi supus unei moțiuni de cenzură. Dar, ca partid aflat la guvernare, P.N.L. consideră inutilă o altă alocare de resurse pentru rezolvarea neînțelegerilor dintre politicieni, prin aceasta înțelegând și alegeri înainte de termen.

Vă mulțumesc.

  Lia Ardelean - apel pentru soluționarea situației sociale dramatice în care se află evacuații din casele naționalizate;

Doamna Lia Ardelean:

În urmă cu aproape o jumătate de an, am avertizat public asupra pericolului în care se află chiriașii evacuați din casele naționalizate. Problemele acestora, dar și a beneficiarilor de imobile cumpărate conform Legii 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, necesitau o abordare foarte serioasă și profundă, precum și o implicare atentă din partea autorităților administrației publice locale. Mai mult, am atras atenția Guvernului asupra unei prevederi din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, a cărei rezolvare ar soluționa o bună parte din cazurile pensionarilor chiriași care urmează să fie evacuați din fostele case naționalizate. Articolul 49 (2) din legea sus menționată prevede că "Familiilor cu mijloace financiare situate sub nivelul venitului minim pe economie, invalizilor, pensionarilor și persoanelor cu handicap li se vor asigura locuințe sociale construite dintr-un fond constituit în cotă de 2 % din sumele obținute din privatizare și care va fi prevăzut anual în legea bugetului de stat". Deși legea reglementează obligativitatea constituirii acestui fond și cu toate că la vremea respectivă s-a făcut mult tam-tam pe acest subiect, problemele chiriașilor evacuați sunt departe de a fi rezolvate. Între timp, a apărut și Ordonanța de urgență nr. 1031/2006 privind înființarea Fondului național de dezvoltare, care are ca subdiviziune crearea unui fond destinat finanțării necesităților provocate de retrocedarea/restituirea activelor imobiliare, însă nici de soarta acestuia nu s-a mai auzit nimic.

Foarte multe persoane aflate în astfel de situații mi s-au plâns în cadrul audiențelor de la biroul meu parlamentar că autoritățile locale nu sunt în măsură să le asigure locuințe sociale. În aceste condiții, oamenii sunt în pragul disperării și nu întrevăd nicio soluție. După cum am mai spus, există cazuri absolut dureroase, de familii care au rămas a doua oară fără casă, fiind chiriași în imobile naționalizate, după ce, pe vremea lui Ceaușescu, locuințele le-au fost rase de pe fața pământului din cauza planurilor urbanistice diabolice din acea perioadă.

Partidul Conservator a făcut numeroase demersuri către primăriile și consiliile locale din toată țara pentru a asigura locuințe corespunzătoare și decente miilor de familii aflate în această situație disperată, care au fost deposedate de spațiile locative în urma aplicării Legii 247/2005. Am cerut edililor să ne pună la dispoziție datele de identificare ale persoanelor care au fost evacuate din casele naționalizate supuse retrocedării, însă nici la această oră nu avem o evidență clară a acestei situații.

Pe această cale, fac un apel la autoritățile abilitate să identifice cele mai oportune soluții pentru a rezolva această doleanță majoră, având în vedere că marea majoritate a persoanelor evacuate sunt oameni în vârstă fără posibilități materiale, care abia trăiesc de pe o zi pe alta. Consider că nu mai putem asista pasivi la escaladarea problemei respective, cu atât mai mult cu cât majoritatea oamenilor evacuați sunt nevinovați, iar factorii decizionali trebuie să coopereze pentru a o rezolva cât mai repede posibil.

  Marius Rogin - declarație politică cu titlul Politica românească de după referendum;

Domnul Marius Rogin:

"Politica românească de după referendum"

Doamnelor și domnilor deputați,

Mulți dintre cetățenii acestei țări își pun o întrebare simplă, dar al cărei răspuns ar trebui să pună pe gânduri pe mulți dintre politicienii acestei țări: care a fost sensul referendumului? Fără a avea o justificare constituțională, suspendarea președintelui Traian Băsescu n-a fost decât o demonstrație lamentabilă de forță a unor partide unite pentru un singur scop, acela de a-l elimina din scena politică pe președintele țării.

Nu trebuie să trecem prea ușor și nici cetățenii acestei țări nu trebuie să piardă din vedere un lucru peste care, iată, cei care s-au coalizat, trec foarte ușor: 60% din electoratul P.N.L., 50% din electoratul PRM și UDMR, și 20% din electoratul PSD au votat împotriva deciziilor luate împotriva președintelui Băsescu de aceste partide. Firesc, ne-am fi așteptat la câteva schimbări care în orice țară democratică ar fi fost cât se poate de normale. Ne-am fi așteptat la câteva demisii din funcții de conducere ale celor care nu mai sunt urmați nici de propriul electorat. Nu ne-a fost dat însă s-o vedem nici pe asta. Dovadă stă încă o dată faptul că funcțiile aducătoare de favoruri și binefaceri sunt mult mai importante decât onoarea pentru acești indivizi.

Electoratul, cel pe care aceste persoane se bazau, a fost cel care le-a taxat obrăznicia, slugărnicia și nepăsarea față de această țară, pe care au fost aleși sau numiți să o guverneze, aceștia neavând niciun fel de preocupare față de interesul cetățeanului decât pentru cel propriu. Iar cetățeanul simplu a ajuns la limita răbdării față de astfel de politicieni.

Speranța cu care cetățeanul simplu s-a prezentat la referendumul din 19 mai, a fost aceea că o dată cu terminarea acestuia viața politică din țară se va liniști, va intra la normal, iar această țară va începe să fie și guvernată. De ceva vreme încoace, nimeni nu se mai preocupă de agenda cetățenului, nimeni nu se mai preocupă de guvernare. Întreaga atenție se îndreaptă împotriva președintelui și cum mai poate fi el taxat în fața electoratului. Mă întreb oare ce-ar mai fi făcut această mass-media în această săptămână care a trecut de la referendum, dacă nu apărea incidentul președintelui cu telefonul acelei ziariste, pe care cred că am putea-o numi mai degrabă un paparazzi.

Din punct de vedere moral, regretăm cu toții faptul că el s-a întâmplat, însă un lucru rămâne și mai grav, iar de el nu prea mai pomenește nimeni și se cam trece peste acest amănunt. O țară întreagă a trebuit să afle o discuție privată dintre un soț și o soție. Mai grav e însă faptul că acest soț este tocmai președintele țării care ar trebui să se bucure de o securitate totală. Care ar trebui să fie sigur că siguranța sa este asigurată și că cei care ar trebui să se preocupe de acest lucru își fac datoria așa cum ar trebui. Nu se întâmplă acest lucru și iată-ne implicați într-un eveniment care n-ar fi trebuit să aibă loc, dar care s-ar mai putea repeta cu siguranță. Mă întreb în acest moment cine este principalul vinovat și cine trebuie tras la răspundere.

Viața politică însă trebuie să intre la normal. Singura modalitate prin care s-ar putea face acest lucru, ar fi alegerile anticipate. Este singura modalitate prin care lucrurile ar putea intra la normal și țara ar putea fi din nou guvernată. Se vorbește foarte mult despre votul uninominal. În urmă cu ceva timp, toată sfera politică românească cerea acest vot și-și afirma acordul față de acesta. În prezent, acest elan a început să scadă vizibil.

România are nevoie de acest vot uninominal la fel cum are nevoie de alegeri anticipate pentru ca tot ceea ce ține de politica românească să scape de această neîncredere de care astăzi beneficiază.

Aceste instituții cum sunt Parlamentul sau Guvernul, au nevoie de oameni responsabili, capabili să pună mai presus interesul cetățeanului în slujba căruia ocupă acea poziție pe care se află și nu pe cea personală sau a partidului din care face parte.

Vă mulțumesc.

  Mihai Sandu-Capră - comentariu legat de noul proiect de Cod electoral;

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Doamnelor și domnilor,

Așa cum am mai declarat acum câteva săptămâni, dacă există voință politică, se poate ajunge și la un consens al principalelor partide politice parlamentare în ceea ce privește introducerea votului uninominal. Și iată că s-a demonstrat în aceste zile că este posibil.

Săptămâna trecută, la sediul Asociației Pro Democrația, reprezentanți ai P.N.L., P.D. si P.S.D. au căzut de acord să susțină fără rezerve proiectul de cod electoral elaborat de Pro Democrația și depus de P.N.L. în Parlament. Partidele care au participat la întâlnirea respectivă pot asigura atât majoritatea de două treimi necesară în comisia de cod electoral din Parlament, cât și majoritatea absolută în plen.

De asemenea, toate partidele politice sunt invitate să participe la discuții pe acest subiect, urmând ca specialiștii partidelor sa aducă corecturile tehnice necesare proiectului.

Acest proiect de lege prevede introducerea votului uninominal mixt - care îmbină sistemul majoritar, folosit, de exemplu, pentru alegerea primarilor - cu sistemul proporțional.

Documentul prevede un sistem de votare mixt, în care jumătate din aleși sunt desemnați în mod direct, iar restul mandatelor sunt împărțite la nivel regional, județean sau local.

Proiectul aduce în prim plan o nouă unitate electorală: Colegiul uninominal. Colegiul uninominal reprezintă o circumscripție electorală în care alegătorii aleg un singur reprezentant. De exemplu, în cazul alegerilor pentru primar, întreaga localitate se constituie într-o circumscripție (colegiu) uninominală, alegătorii alegând un singur reprezentant (primarul), dintr-o serie de candidați.

În cazul alegerilor parlamentare, numărul colegiilor electorale în fiecare județ va fi egal cu jumătate din numărul mandatelor de parlamentar alocate respectivului județ.

Astfel, în fiecare colegiu, candidatul care a adunat cel mai mare număr de voturi va fi declarat câștigător, iar restul mandatelor vor fi alocate în funcție de repartizarea făcută în regiunea de dezvoltare din care face parte. Acestea sunt doar câteva din principalele prevederi ale acestui proiect.

Sper ca eforturile să nu rămână doar la nivel declarativ și demersurile pentru pașii necesari adoptării acestui proiect important să fie făcuți cu multă responsabilitate, fără accese de demagogie, gen "Vot uninominal la alegeri anticipate în două, trei luni" sau "vot uninominal la alegerile pentru Parlamentul European din această toamnă".

Pentru ca acest proiect să fie transpus în realitatea românească trebuie ca el să fie mai întâi finalizat cât mai corect, apoi adoptat, și ceea ce reprezintă cel mai important aspect, prezentat și explicat pe larg opiniei publice pentru ca toți cetățenii să înțeleagă cât mai bine modalitatea prin care își vor alege reprezentanții pentru multă vreme de acum înainte.

Vă mulțumesc.

  Mircea Grosaru - declarație politică intitulată 2 iunie - Ziua Italiei;

Domnul Mircea Grosaru:

"2 iunie - Ziua Italiei"

Dacă ar fi să rememorăm ceea ce a însemnat ziua de 2 iunie pentru italieni, ar trebui să pornim pe firul istoriei și să ajungem în luna decembrie 1945, când a fost format Guvernul condus de Alcide De Gasperi. Pe perioada primelor 3 luni de activitate, cele 3 partide principale de stânga, comuniștii, socialiștii și acționiștii, au cerut cu insistență proclamarea Republicii și alegerea unei Adunări constituante însărcinate nu numai cu elaborarea Constituției republicane, ci și cu legiferarea acesteia.

Alcide De Gasperi, de teamă de a nu pierde consensul electoratului, ca adept al Monarhiei și pentru că Adunarea constituantă ar fi promovat o serie de legi în total dezacord cu status quo-ul social, a dorit să se exprime prin referendum asupra formei de guvernământ, iar aceasta să nu fie învestită cu putere legislativă ordinară, aceasta revenind viitorului Guvern.

În data de 9 mai 1945, la orele 20,30, Agenția ANSA a remis un comunicat către Biroul de presă al Ministerului Casei Regale de Savoia, în care se menționa:

"L'Ufficio Stampa dell Ministero della Real Casa comunica: Oggi, alle ore 12,00 in Napoli, Il Re Vittorio Emanuele III ha firmato l'atto di abdicazione e, secondo consuetudine, e partito in volontario esilo "

În data de 1 iunie, în ajunul desfășurării referendumului, Regele Umberto Di Savoia a adresat italienilor următorul mesaj:

"Italiani! Ormai, alla vigilia della Costituzione, in cui dovete scegliere la monarchia o repubblica, desidero ancora una volta parlarvi a cuore aperto. Come ho gia piu volte dichiarato, io accettero il responso del popolo liberamente espresso, e aggiungo che chiedero ai fedeli sostenitori della monarchia di rispettare anch'essi senza alcuna riserva la decisione della maggioranza"

Și, așa cum și-a dorit De Gasperi, în data de 2 iunie s-a desfășurat o dublă consultare a populației: referendum privind viitoarea formă de guvernământ în Italia, precum și alegerea Adunării constituante.

Ziarele vremii aminteau că ziua de 2 iunie coincidea cu ziua aniversării morții lui Giuseppe Garibaldi, o zi însorită pe tot teritoriul național. Afluența la urne s-a petrecut cu entuziasm, dar într-o atmosferă de calm, lipsită de incidente. Astfel că 61,4% dintre italieni, adică 28.005.449 cetățeni italieni, s-au prezentat la vot, după mulți ani în care acest exercițiu democratic fusese interzis de regimul fascist. Adepții Republicii au câștigat cu 12.717.923 voturi validate în fața celor 10.719.284 voturi ale monarhiei.

În ce privește alegerea Constituantei, nicio surpriză față de precedentele alegeri administrative: DC cu peste 8 milioane de voturi, urmat de PSUP și PCI, în ordine, fiecare cu peste 4 milioane de voturi.

Alcide De Gaspari a format un nou guvern bazat pe cele 3 partide desemnate prin votul exprimat de electorat, iar Adunarea Constituantă l-a desemnat, la data de 28 iunie, ca șef provizoriu al statului pe napoletanul Enrico De Nicola, în vârstă de 69 de ani, fost jurnalist, retras din viața politică pe timpul regimului fascist - ales din primul tur de scrutin cu 396 de voturi din 501 exprimate. Acesta va fi reales, tot ca șef al Statului, pe data de 26 iunie 1947 și în baza primei dispoziții tranzitorii a Constituantei de la 1 ianuarie 1948 va deveni primul Președinte al Republicii Italiene. Imnul național, "Fratelli d'Italia", a fost adoptat pe versurile scrise de Goffredo Mameli, fiind interpretat pentru prima dată în septembrie 1847 la Genova, devenind foarte popular într-o scurtă perioadă de timp.

În zilele noastre, relațiile de prietenie, relațiile economice și culturale dintre România și Italia au devenit foarte apropiate, Italia fiind prima țară care a adoptat în unanimitate în Parlament demersurile României de intrare în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Limba, cultura, obiceiurile, tradițiile, dar mai ales latinitatea au făcut ca relațiile dintre România și Italia să devină de o apropiere fără precedent, ținând cont doar de relațiile de muncă dezvoltate între cele 2 țări.

Ca reprezentant al minorității italiene în Parlamentul României nu pot decât să adaug faptul că frații români și italieni vor sărbători din nou împreună această zi și multe altele de aici înainte.

Viva Italia!

Viva la Romania!

  Miron Ignat - despre 1 iunie - Ziua internațională a copilului;

Domnul Miron Ignat:

"1 Iunie - Ziua internațională a copilului"

Stimate colege, stimați colegi,

În fiecare an, ziua de 1 Iunie este sărbătoarea dedicată celui mai valoros zâmbet... zâmbetul celor mai mici locuitori ai planetei, copiii, cei pentru care rațiunea și fericirea de a trăi sunt jocul, iubirea și studiul. Este zâmbetul pentru care nu se precupețește niciun efort, toți întrecându-se în a dărui bucurii și satisfacții celor mici, viitorul și rațiunea unei întregi planete.

Statistic vorbind, doar pentru câteva mii de copii care trăiesc în România, 1 iunie înseamnă ceva deosebit, adică pentru copiii instituționalizați, care au învățat că acum, de Paște și de Crăciun au parte de multe dulciuri. Pentru restul copiilor, 1 iunie este o zi obișnuită, o zi în care majoritatea celor mici se chinuiesc să mănânce, primesc o îngrijire proastă prin spitale, renunță la școală sau sunt abandonați în centre de maternitate sau case de copii, sau lăsați în grija unor membri de familie de către părinții care pleacă la muncă în străinătate. Sunt cazuri în care mulți dintre copii sunt exploatați, puși de către alții să fure, să cerșească. Sunt lucruri deosebit de grave, lucruri care nu ar trebui să se întâmple nicăieri în lume.

În zilele noastre, sunt foarte mulți care se gândesc doar la binele propriu și este foarte greu să punem capăt acestor fenomene. De aceea, azi, de ziua copilului, trebuie să le facem o bucurie celor mici, să-i acaparăm cu bucurie și veselie, astfel încât să-i facem să uite de grijile și necazurile pe care le-au întâmpinat pe parcursul anilor, de lipsa părinților, de dragostea și afecțiunea care le-au lipsit.

Fiecare copil din lume ar trebui sa aibă parte de o copilărie fericită. Cele mai de preț lucruri pe care ar trebui să le dăruim copiilor noștri la vârsta copilăriei sunt joaca, dragostea, bunătatea. Însă nu toți au parte de aceste lucruri și de aceea măcar o dată pe an ar trebui să facem eforturi pentru a le stimula încrederea în ei înșiși. Aceste lucruri sunt dreptul lor, drept peste care nu avem voie să trecem, ci din contră, ar trebui să ne rezervăm câteva minute, ore, sau zile pentru a le sta la dispoziție.

La rândul nostru, fiecare dintre noi am fost copii, sau am devenit din copii, părinții altor copii pentru care depunem eforturi de educare, creștere, întreținere. Fericirea copiilor noștri este totodată și fericirea noastră, ceea ce ne dă o satisfacție pentru a realiza tot ceea ce ne-am dorit de la viață și pentru a le oferi un trai cât mai de preț și lipsit de grijile care ne înconjoară.

În întâmpinarea zilei de 1 iunie, nu trebuie să-i dăm uitării, ci trebuie să ne amintim de ei cu drag și să le oferim sprijinul și dragostea noastră.

Vă mulțumesc.

  Monica Maria Iacob Ridzi - declarație politică cu titlul Senatorul Ion Iliescu trebuie să-și ceară scuze Văii Jiului;

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

"Senatorul Ion Iliescu trebuie să-și ceară scuze Văii Jiului"

Domnule președinte, doamnelor și domnilor parlamentari,

N-aș dori să considerați această scurtă declarație politică drept o mânușă aruncată domnului senator Ion Iliescu. Domnia sa este fără îndoială un nume de care se leagă multe în istoria noastră din ultimele două decenii.

Păstrând scara proporțiilor, eu am văzut cândva în domnul Iliescu un Gorbaciov al României, adică un înalt demnitar comunist care, înțelegând falimentul inevitabil al acestei ideologii, în virtutea poziției sale politice, deschide porțile reformelor democratice în țara sa.

Din păcate, aici comparația se termină brusc. Gorbaciov a inițiat procesul de democratizare a fostei Uniuni Sovietice, după care s-a retras, păstrând pentru eternitate aureola luminoasă a unui deschizător de epocă nouă. S-a retras, asemenea marilor campioni, în plină glorie. Credeți cumva că n-ar fi avut resurse să câștige un mandat în Parlamentul de la Moscova? Care partid rusesc nu și l-ar fi dorit pe Gorbaciov pe liste? Dar el s-a retras cu demnitate, recunoscându-și trecutul comunist, ireconciliabil cu timpurile noi, s-a "autolustrat", dacă vreți, dând un formidabil exemplu clasei politice din patria sa...

Ion Iliescu a ales altă cale: aceea a puterii cu orice preț. Ajuns, "cu voia D-voastră" ultimul pe lista puterii provizorii în decembrie 1989, a avut grijă să treacă în frunte, prin cinci luni de campanie electorală, pe cât de ilicită, pe atât de furibundă. Cinci luni în care televiziunea publică, singurul canal TV la vremea respectivă, condusă pe atunci de oameni de casă, l-a slujit cu o obediență respingătoare. Practic, până la 20 mai 1990, timpul de antenă al lui Ion Iliescu era de 24 de ore pe zi. Atunci s-a format uriașul capital electoral al lui Ion Iliescu, din care acesta se mai înfruptă și astăzi.

Această campanie electorală a devenit total ilegală, în clipa în care Ion Iliscu și-a tras partid. A avut grijă să compromită orice idee de opoziție, dând bani de la buget unor escroci mărunți, să-și facă și ei partide. Iar partidele istorice, năpădite și ele de caii troieni ai Securității, le-a terorizat pur și simplu cu așa - zisele reacții populare "spontane". Printre altele, Ion Iliescu a atras și Valea Jiului în campania lui, personală și ilicită, stigmatizând în mod nedrept minerii, oameni cinstiți și curajoși, care-și câștigă cu greu bucata de pâine.

În mișcarea de dizidență din România comunistă, atâta câtă este, minerii Văii Jiului au merite mai mari decât Ion Iliescu. Acel august 1977, cu greva de la Lupeni, cu "sechestrarea" premierului comunist, cu umilirea lui Ceaușescu, rămâne probabil cea mai puternică formă de protest dintr-o jumătate de secol de dictatură bolșevică. Merită menționat aici faptul, deloc neglijabil, că în perioada în care Valea Jiului pur și simplu s-a răsculat, Ion Iliescu era, și atunci, un important stâlp al regimului.

În 1990 minerii au fost chemați, prin liderii lor de sindicat, să-și manifeste sprijinul față de partidul lui Iliescu și să protesteze împotriva celorlalte. Era clar o demonstrație de forță. Așa înțelegea fostul secretar PCR pluralismul politic. Implicarea puterii de atunci în așa-zisele "mineriade" este indiscutabilă. Au recunoscut-o toți, de la Miron Cozma la Petre Roman. În trenurile cu mineri s-a aflat aproape toată conducerea locală, - tehnică, sindicală și politică -, în frunte cu prefectul județului. Toți aveau rolul de a da legitimitate acelor acte reprobabile.

De-atunci au trecut aproape două decenii. Ion Iliescu a beneficiat din plin de roadele campaniei sale ilicite: trei mandate de șef de stat - cu unul mai mult decât prevede propria sa Constituție. Acum este senator, și ar accepta chiar funcția de consilier comunal la Ciorogârla, numai să nu rămână singur acasă. Și-a creat imaginea luminoasă a activistului "sărac și cinstit", care nu-și bagă mâna în banii statului dar, generos, îi lasă pe alții să se înfrupte. Este președinte de onoare al PSD-ului. Gestionează singur onoarea acestui partid, atâta câtă i-a mai rămas.

Ion Iliescu e foarte supărat de rezultatele recentului referendum, deși acesta este una din operele sale de arhitectură politică. El, campionul dialogului pașnic și "fără încrâncenare", refuză să participe la convorbirile de la Cotroceni. Așteaptă scuze de la Traian Băsescu, după ce tot el a cerut un control psihiatric al acestuia...

Dar, pentru că suntem la capitolul scuze, consider că, dacă tot vorbim de conciliere, a sosit ceasul ca Ion Iliescu să-și ceară scuze Văii Jiului, al cărui nume l-a întinat în bună măsură, prin instigare la forță, prin atragerea liderilor de sindicat de atunci, în murdare jocuri politice.

Valea Jiului, care s-a trezit la timp din acel coșmar, și-a cerut scuze în fața Țării, pentru acele acte nedemne. Poate că e momentul ca și Ion Iliescu, președintele de onoare al unui partid aflat și la guvernare și în opoziție, să facă un gest onorabil, cerându-și scuze pentru modul grosolan în care i-a terfelit numele.

Ar fi un gest frumos, care ar scuti minerii de azi și comunitățile locale din Valea Jiului de acest stigmat care încă persistă, punând capăt unei culpabilizări în masă. Ion Iliescu nu are de ce să se teamă. Demersul său de atunci, deși demonic, a fost unul politic, așa că nimeni nu poate să-i ceară socoteală în Justiție. Eventualele sale scuze ar reabilita complet, din punct de vedere moral, minerii - o grupă profesională numeroasă, cu o bogată tradiție, cu un rol pozitiv jucat în istoria noastră.

  Ioan Ovidiu Silaghi - declarație politică: Domnul Boc versus principiile democrației;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Declarație politică: "Domnul Boc versus principiile democrației"

Ieri, după ce delegația Partidului Democrat a ieșit de la consultările cu președintele Traian Băsescu, liderul acestui partid, domnul Emil Boc a făcut declarație de presă halucinantă: "Poporul a infirmat propunerea de demitere a președintelui susținută de premier și, în aceste condiții, premierul trebuie să plece". Trec peste faptul că 33% dintre români nu reprezintă întreg poporul român, dar nu pot să nu remarc un lucru elementar: un exercițiu democratic al Parlamentului - votul de suspendare a președintelui, urmat de un alt act democratic și constituțional, referendumul pentru demiterea președintelui României, este interpretat unilateral de liderul Partidului Democrat ca fiind o propunere susținută de primul ministru.

Pentru domnul Emil Boc nu mai contează litera Constituției, nu mai contează principiile democrației, totul se reduce la un singur obiectiv politic: jos Tăriceanu. Și guvernul, bineînțeles. Să nu știe domnul Boc că referendumul a avut o singură temă? Nu cred. Cumva, pe buletinul de vot, se făcea vreo referire la poziția premierului? Evident că nu, dar domnul Boc, fără să roșească inventează teme false pentru un act constituțional consumat

Tot domnul Boc anunță iminența unei moțiuni de cenzură. Este dreptul democratic și constituțional al oricărei formațiuni politice din Opoziție de a înainta o moțiune de cenzură. Numai că în situația în care Partidul Democrat va fi promotorul unei moțiuni de cenzură - cu șanse minime de a trece - reprezentanții acestei formațiuni politice se vor descalifica. Pentru că actualul guvern nu și-a schimbat nimic din obiectivele pe care le-a anunțat în campania electorală din 2004 și își continuă corect și eficient programul de guvernare anunțat la începutul mandatului. Or, acest program de guvernare a fost asumat și de Partidul Democrat, pe acest program de guvernare au lucrat și miniștri democrați. Și atunci, care este adevăratul mobil al unei potențiale moțiuni de cenzură? Nu tot același obiectiv politic unic, adică jos Tăriceanu. Oricum, cel puțin 50% din atacul la guvern preconizat de către Partidul Democrat reprezintă și un atac la adresa propriului partid, pentru că nu poți ataca printr-o moțiune de cenzură doar ultimele două luni de guvernare. A face vreo legătură între rezultatul referendumului și necesitatea înaintării unei moțiuni de cenzură nu reprezintă altceva decât infantilism politic și necunoașterea principiilor democrației.

PS: Tot domnul Emil Boc a mai declarat ieri că în cadrul revizuirii Constituției se impune introducerea unei republici semiprezidențiale după modelul francez, în care șeful statului să poată dizolva Parlamentul și conduce ședințele de Guvern, să poată convoca referendum legislativ, nu numai consultativ. Foarte interesant. Stau și mă întreb dacă președintele României era Adrian Năstase, domnul Boc mai avea asemenea idei. Sau pentru astfel de prerogative prezidențiale și-au dat viața tinerii în decembrie 1989?

  Relu Fenechiu - declarație politică intitulată P.D. nu are intenții serioase privind votul uninominal;

Domnul Relu Fenechiu:

"P.D. nu are intenții serioase privind votul uninominal"

Observ, pe măsură ce înaintăm în timp, că există tot mai mulți politicieni pentru care interesul de partid este mai presus decât interesul național. Totodată, acești politicieni mint cu nerușinare atât propriul electorat, cât și pe restul cetățenilor, pentru că mesajele acestora sunt pline de elemente ce frizează demagogia.

Președintele Partidului Democrat, domnul Emil Boc, trâmbițează pe toate canalele media necesitatea adoptării votului uninominal și își asumă și paternitatea ideii, anunțând că P.D. susține proiectul propus de Pro-Democrația. Dacă ar avea o minimă decență, domnul Boc ar trebui să recunoască că respectivul proiect a fost preluat încă din 2004 și îmbunătățit de P.N.L. și poate fi studiat pe site-ul Camerei Deputaților având următoarele coordonate:

379/2006 - L675/2005 - Propunere legislativă "Codul electoral"

Aceasta, în timp ce, în noiembrie 2004, P.D. considera că votul uninominal ar fi util doar pentru Senat, iar la Cameră să rămână vot pe listă, argumentul invocat, existența riscului major de a nu putea forma o majoritate cu care să poată fi susținut un guvern.

Dar nu acest aspect este important. Ieri, președintele Partidului Democrat a declarat după consultările de la Cotroceni că "în viziunea P.D., alegerile anticipate trebuie să aibă loc în a doua jumătate a lunii octombrie, odată cu alegerile pentru Parlamentul European, pentru ca astfel să se recupereze cele 20 de milioane de euro cheltuite cu ocazia referendumului din 19 mai". A avea alegeri anticipate în câteva luni înseamnă practic anularea din start a intenției promovării votului uninominal și alegerea viitorului parlament prin acest sistem. Să presupunem că legea va fi gata până la 30 septembrie. Acest lucru nu înseamnă că în câteva zile, săptămâni se și pot organiza alegeri.

Introducerea sistemului uninominal presupune - în afară de o campanie temeinică de informare a populației - o serie de activități pe linie administrativă, cum ar fi împărțirea în colegii a circumscripției electorale, delimitarea acestor colegii în funcție de procesul electiv propriu-zis - există diferențe între Cameră și Senat - și, nu în ultimul rând, o reașezare a listelor cuprinzând cetățenii cu drept de vot. Toate aceste operațiuni durează în cel mai fericit caz circa șase luni de zile.

Deci, cine promovează acum tema anticipatelor, în realitate nu dorește ca viitorul Parlament să fie ales în baza votului uninominal. Susținerea în paralel a celor două teme - anticipate și vot uninominal - nu reprezintă decât mințirea electoratului și un grad ridicat de demagogie. Mai mult, cuplarea alegerilor pentru Parlamentul național cu cele pentru Parlamentul European reprezintă o aberație ce nu are rost să fie comentată.

PS: Domnul Emil Boc a afirmat ieri că ar trebui un "mega sondaj de opinie care să stabilească definitiv răspunsul privind tipul de republică dorit de români".

Nu pot să nu-mi manifest stupoarea față de faptul că un jurist uită că o revizuire a Constituției se supune aprobării doar prin referendum.

Vă mulțumesc.

  Vasile Pușcaș - pledoarie pentru respectarea politicilor de mediu în România;

Domnul Vasile Pușcaș:

Stimați colegi,

Doamnelor și Doamnelor,

Doresc să vă rețin atenția, astăzi, cu o problemă ce ține nu numai de imaginea României în lume, de respectarea angajamentelor față de Uniunea Europeană, dar cel mai important, de protejarea mediului natural și a sănătății cetățenilor din țara noastră.

Presa italiană de la sfârșitul săptămânii trecute (Corriere della Sera, Il Giornale) relata pe larg despre o viitoare afacere cu deșeuri care, dacă va fi pusă în practică, va periclita nu numai respectarea angajamentelor românești față de UE, ci, mai grav, sănătatea cetățenilor români.

În speță, este vorba despre transportul în România, pe cale maritimă, a câtorva zeci de mii de tone de deșeuri, care urmează a fi depozitate și reciclate în România, în schimbul unui preț de 110 Euro/tonă.

Dacă, de-a lungul vremii, începând cu anii 70, România a constituit o destinație obișnuită pentru depozitarea deșeurilor provenite din zonele de mare aglomerație urbană ale Italiei, nu cred că acum, când România este membru al UE, mai putem tolera transformarea țării noastre în groapă de gunoi a Europei.

Mai mult, trebuie ținut seama de faptul că, aflată în perioada de tranziție pentru implementarea sistemului integrat de management al deșeurilor, România nu poate să primească deșeuri în plus, neexistând încă instalații și facilități suficiente nici pentru cantitățile de deșeuri care se produc în prezent în țară.

Ca să mai adăugăm și alte elemente care conferă o notă dubioasă acestei întregi afaceri, tot direct din presa italiană aflăm ceva ce nu a fost pomenit în preluările presei românești - și anume că, anul trecut, un contract asemănător a fost încheiat cu o firmă din Germania, pentru prețul de 150 Euro/tonă; partea germană și-a onorat obligațiile contractuale, procedând la incinerarea deșeurilor, dar cea italiană încă mai datorează aprox. 10 milioane Euro, motiv pentru care contractul a fost revocat.

Dacă în presa română de astăzi, oficiali ai Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile infirmă orice fel de astfel de tranzacție, presa italiană citată redă declarații ale reprezentanților oficiali ai Ministerului Mediului din Italia, care nu numai că au stabilit data la care se vor purta discuțiile cu partea română, dar fac afirmații ce denotă siguranța încheierii acestei tranzacții.

Cetățeanul român, interesat de calitatea mediului în care va trăi peste 5 sau 10 ani sau de calitatea sursei de apă din care va proveni apa sa potabilă, nu știe ce să mai creadă. Pe de o parte este partea italiană, presată de necesitatea de a scăpa cât mai rapid de zeci de mii de tone de deșeuri care sufocă regiunea Campania și, pe de altă parte, este administrația românească, impredictibilă dar care trebuie să îndeplinească obligațiile față de UE, dar mai ales de obligațiile față de viața și sănătatea cetățenilor României.

Nu credem că cetățenii români vor fi de acord ca, pentru orice sumă de bani, să sacrifice sănătatea lor și a generațiilor viitoare. Ca atare, solicităm Guvernului României să nu agraveze și mai mult situația și așa dificilă a aplicării politicilor de mediu în țara noastră.

  Niculae Bădălău - declarație politică intitulată Consecințele referendumului;

Domnul Niculae Bădălău:

"Consecințele referendumului"

Alegerea mulțimii - privilegiul democrației - s-a dovedit de această dată cu conotații gregare. Românii au ales pe baza psihologică a unui feed-back politic: "Dacă noi l-am ales pe președinte, nimeni nu-l poate demite".

Parlamentul României, care într-o proporție covârșitoare a cerut demiterea președintelui, este tot un for ales prin votul universal. Domnul Traian Băsescu, apelând la demagogie și populism, a convertit elanul parlamentarilor de a anula un președinte-jucător extrem de activ în elemente conexe, afaceri, subterfugii economice, într-un negativism general al populației sensibilizate mediatic.

Românii vor regreta această susținere, mai degrabă sufletească decât politică.

Pensiile mici, necorelate judicios la vechimea în muncă și la condițiile de lucru, salariile mult sub standardele europene, depășite întotdeauna de explozia prețurilor, anarhia în sistemul educațional, anularea cercetării, toate presează pe umerii președinției. Nu direct, e drept, ci indirect. Domnia sa, atât de activ și de dornic de a participa, chiar și neinvitat, la ședințele de Guvern, ar fi trebuit să se implice pentru soluționarea crizei socio-economice a României.

Domeniul medical pune în pericol sănătatea națiunii. Sistemul medicamentelor compensate și gratuite, sufocat de propria sa nereușită, este acum altoit cu o nouă propunere falimentară: analize medicale gratuite în luna de naștere a fiecărui pacient. Dacă farmaciile epuizează fondurile în câteva zile și, copie fidelă, laboratoarele acuză aceeași hibă, cum se va instaura Falansterul Medical?

Românii mor cu zile, dar sunt amăgiți la referendum că agonia - stadiul terminal al suferinței - nu va dura. Nu va dura decât dacă avem curajul să spunem lucrurilor pe nume, să eradicăm pesta portocalie care zi de zi ne slăbește forțele și elanul.

Nu putem la infinit să muncim în gol pentru salarii și pensii anemiate, să ne privim floarea vârstei cum ia drumul Occidentului, în timp ce vârstnicii nu mai au loc în azile și cantine sociale.

Traian Băsescu, defăimând etnia rromă și jurnalismul, prin blamarea unei reprezentante a sexului frumos, în timp ce aceasta își efectua profesiunea de credință, demonstrează că nu are niciodată prea multe măști și că adevărata lui față e trivială și vulgară. Avertismentul dat de forul suprem al combaterii discriminării și de Centrul Român de Presă arată că victoria președintelui a fost fără ecou, din moment ce nu a putut primi laurii și propaga ecoul.

România, o țară tot mai săracă, în care președintele atacă la baionetă Parlamentul și Guvernul, accentuând haosul și degringolada, nu-și poate reveni din knock-down-ul alegerilor trecute.

PSD a făcut un apel la solidaritate multipartinică pentru împlinirea target-ului comun: îndepărtarea de la Cotroceni a celui care a scufundat financiar flota României, a aceluia care a locuit în clădiri somptuoase de protocol cu mult peste termenul limită al chiriei, care a extins caracatița asfaltului de la ministeriatul său în transporturi până la președinția la care nu renunță și pe care o strânge cu înverșunare la piept, sufocându-și toți consilierii și aliații, care, rând pe rând, l-au părăsit, obosiți și umiliți.

Nestatornicia președintelui a rupt Alianța D.A., l-a transformat pe premierul Tăriceanu din prieten în dușman de necontestat, iar steagul rupt este cusut cu efortul lui Stolojan, care a înființat un partid prezidențial - PLD, în tentativa de a aglutina voturi în jurul P.D.-ului, anonimul, autistul și însinguratul partid al Parlamentului, renegat de toate celelalte partide politice. PSD nu a ezitat nicio clipă să declare că orice partid, chiar și P.D., poate fi un partener de dialog, că susține un Guvern chiar minoritar, cum este cel al P.N.L., condiția fiind detașarea de amprenta malefică, fratricidă și marțială a lui Traian Băsescu, omul care a înșelat în repetate rânduri poporul român și care, prin acest referendum, a făcut o nouă dovadă de veleitarism de piață, de keeper de voturi ieftine, obținute prin zâmbet și mâneci suflecate, fals și omisiune, trădare și batjocură.

România are în față un viitor european, umbrit de excentricitățile și capriciile actualului președinte, dar maturizarea întregii societăți va anula definitiv astfel de prezențe negative pe frontispiciul politicii românești, pe care istoria le va uita, după ce un timp le va consemna inutilitatea.

  Mira Victoria Anca Mărculeț Petrescu - declarație politică având ca obiect strategia energetică a României privind mineritul din Bazinul Olteniei;

Doamna Mira Victoria Anca Mărculeț Petrescu:

Prezenta declarație are ca obiect strategia energetică a României privind mineritul din Bazinul Olteniei.

După cum se știe, noua strategie energetică pe plan mondial acordă o importanță maximă extracției de cărbune, resursă primordială pentru asigurarea independenței energetice.

România are mari zăcăminte de cărbune de foarte bună calitate, în multe bazine miniere.

Ca deputat de Mehedinți, m-am implicat în situația apărută la mina de cărbune de la Baia Nouă, pentru a cărei retehnologizare Guvernul a alocat la începutul anului 2006 suma de 15 milioane de lei. Rezultatul a fost însă că acești bani nu au fost investiți cum se cuvine - puțul de mină s-a surpat, provocând moartea a doi mineri.

Guvernul a dispus închiderea minei, determinându-i pe mineri să-și prezinte demisiile, cu promisiuni de salarii compensate.

Cercetând situația aceasta cu consecințe tragice, am constatat că închiderea minelor de la Anina (județul Caraș-Severin) și Baia Nouă (județul Mehedinți) constituie un grav atentat la siguranța statului, prin compromiterea bogăției naționale de energie de înaltă calitate de care dispunem.

În timp ce țări ca Norvegia, (pe care am vizitat-o recent) China și alte state au o strategie energetică bazată prioritar pe minerit, întocmind un program de eficientizare reală a resurselor naturale, noi, dimpotrivă, închidem mine și ne batem joc de bogățiile pe care România le are.

M-am aflat la sfârșitul săptămânii 21-27 mai în județul pe care îl reprezint în Parlament, respectiv județul Mehedinți.

De aici s-a pornit revolta minerilor împotriva privatizării anunțate de Guvern. Minele în care am intrat cu ocazia deplasării mele în teritoriu au fost Husnicioara și Zăgujani, de unde s-a declanșat greva.

Doresc să subliniez faptul că minerii sunt revoltați pentru că Societatea Națională a Lignitului Oltenia (SNLO) - de care aparțin minele din județele Mehedinți, Olt și Gorj - deși a avut o activitate cu un mare profit pe anul 2006 și a adus un venit substanțial la bugetul statului, este propusă pentru a fi transferată la AVAS și privatizată.

Este foarte adevărat ceea ce a afirmat liderul lor de sindicat, că privatizarea acestor mine în aceste condiții este un atentat la siguranța statului.

Am urmărit ce s-a întâmplat cu cele două mine închise - Anina și Baia Nouă. Frauda și neprofesionalismul se ascund în spatele acestor două cazuri. Analizând situația minelor din Mehedinți, se impun următoarele întrebări, care vor face obiectul viitoarei interpelări la adresa Guvernului:

  • De ce s-a închis zona de subteran a minei de la Husnicioara în anul 1993, blocând în galeriile ei utilaje și echipamente de ultimă generație, achiziționate pe bani grei, după 1990? Ce s-a întâmplat cu clădirea - sediu al Serviciului Tehnic de subteran, construită tot atunci? Acum, pe locul vechii mine am găsit un lan de porumb!
  • Ce s-a întâmplat cu minele de la Prunișor și Livezile? De ce s-au închis aceste mine cu o calitate excepțională de cărbune?
  • Combinatul chimic de la Halînga, care aprovizionează cu agent termic Combinatul de apă grea de la Turnu-Severin și asigură căldura pentru oraș, era până acum două luni aprovizionat 70% cu cărbune din mina Husnicioara, iar restul de 30% din minele din Gorj. Acum acest 30% este aprovizionat din Serbia, cu costuri mult mai mari, fiind vorba de import și transport auto?

Totodată am constatat, în activitatea de exploatare a minelor, o situație foarte ambiguă, care durează de ani de zile, și anume, există zeci de societăți "căpușe" în spatele cărora se află mari interese, care au activități similare cu cele de stat.

Este foarte posibil ca motivul acestei intenții de privatizare să fie tocmai aceste "căpușe" care se hrănesc din banii bugetului și aduc minerii în stare de subzistență cu consecințe dramatice. (A se vedea cei doi mineri care au murit în subteran, la 100 m sub pământ, după ce au lucrat 36 ore continuu, cu un salariu de 8 milioane pe lună).

Ca urmare, problema adusă în discuție de sindicatele minelor din bazinul Olteniei este reală. Minerii au dreptul să-și expună opinia privind strategia minelor unde ei muncesc. Cum să nu-i intereseze modul în care se valorifică resursele din subteran, pentru care ei își riscă viața?

Oare este cunoscută la nivelul Guvernului situația minerilor care au fost victimele accidentelor din subteran? Oare cunoaște opinia publică suma pe care familia minerilor striviți în subteranul de la mina Baia Nouă, (soții și 2 copii) au primit-o în urma accidentului?

Adevărul este că trecerea la AVAS a activității miniere din bazinul Oltenia echivalează cu o schimbare ce poate duce la dezastrul mineritului. În ce constă strategia națională în acest domeniu? De ce se urmărește vânzarea resurselor naturale, când activitatea societății SNLO s-a dovedit profitabilă pentru economia națională ?

Minerii susțin un lucru foarte real. Nu trebuie privatizate resursele acestei țări. Eventual poate fi privatizat sistemul de management.

Vânzarea resurselor țării poate fi considerată o crimă națională.

Oare țări importante, precum China sau orice altă țară europeană, care pun pe primul loc al strategiei energetice naționale extracția de cărbune, și-ar permite vreodată să-și vândă minele care le asigură independența ca stat ?

Specialiștii în minerit pe care i-am consultat, consideră că prioritară acum este stabilirea unei strategii naționale viabile, căreia să-i fie subordonate soluțiile multiple de salvare a sistemului energetic românesc.

Consider obligatoriu ca Guvernul să prezinte Parlamentului o strategie națională energetică închegată, valabilă și eficientă, iar până atunci, să nu se facă nici un fel de privatizare în acest domeniu.

  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică având ca temă încetinirea creșterii economice după integrare;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Încetinirea creșterii economice după integrare"

Economia României nu crește nici pe departe atât de mult cum ar fi fost normal după momentul atât de prielnic al integrării. Mai mult, ea are un mers împiedicat, nedemn de un membru al Uniunii Europene.

Multe țări modeste, cu economii în dezvoltare din fostul bloc comunist, au un ritm de creștere al p.i.b.-ului de peste 10%: Azerbaidjan 30%, Kazahstan 25%, Armenia 11%, Georgia 10%, Belarus 10%. Chiar și Moldova a avut un ritm de creștere superior, de peste 8%.

Președintele și Guvernul au beneficiat de stabilitatea economică construită în perioada guvernării social-democrate.

Demagogia și populismul sunt, pentru ei, un mod de existență. Rezultatele economiei sunt modeste. De creșterea economică modică se bucură un număr restrâns de oameni.

Economia din România are o meteo-dependență cronică, asemănătoare economiilor bananiere. Iarna cu temperaturi ridicate a permis o creștere importantă în construcții, dar seceta se pare că va trage mult p.i.b.-ul înapoi, totodată retailul (comerțul cu amănuntul) a înregistrat o încetinire bruscă, un plus de doar 4,3% față de o creștere de 24% în 2006.

Derapajul deficitului de cont curent s-a accentuat, crescând cu 125% față de primul trimestru al anului trecut, iar investițiile au scăzut cu 25%.

Fenomenul încetinirii exporturilor și cel al accelerării importurilor ridică mari probleme de stabilitate macroeconomică. Reducerea încasărilor din TVA, principalul contributor al bugetului, se poate traduce printr-o scădere a consumului, acesta fiind principalul motor de creștere economică de până acum.

Banii europeni nu mai vin, pentru că nu există oameni competenți în posturile cheie, cu putere de decizie, nu există voință politică, programe și capacitate administrativă. În schimb, România trebuie să plătească la bugetul Uniunii Europene sume de ordinul miliardelor de euro.

Agitația politică amenință performanțele fiscale ale unor țări est-europene, precum România, Ungaria și statele baltice, a declarat Erik Bergof, economistul-șef al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD).

"Veștile bune pentru regiune nu sunt universale, întrucât agitația politică subminează performanțele fiscale în unele state. România, Ungaria și țările baltice sunt considerate, în unanimitate, cele mai vulnerabile", a arătat Berglof înaintea întrunirii anuale a BERD.

În aceste condiții, se pare că vom avea, în 2007, o creștere economică sub 5%. De reducerea decalajelor față de Uniunea Europeană nici nu poate fi vorba. Conform unui studiu al Băncii Mondiale, dacă nimic nu se va schimba, România ar putea atinge nivelul mediu actual al Uniunii Europene în 80 de ani.

Dezordinea din viața politică se regăsește indubitabil și în situația economică, în nivelul de trai al oamenilor, în speranța lor.

Chiar dacă au votul poporului, conducătorii trebuie să dea dovadă de cultură politică, educație și bun simț. Dacă alegătorii nu au ținut cont de aceste valori când au votat, atunci ei sunt responsabili de evoluția viitoare a societății. Societatea prezentă nu este doar rodul muncii populației active! Respectul față de părinți și grija față de copii trebuie să fie o lumină călăuzitoare.

  Ion Dumitru - declarație politică intitulată Guvernanții, departe de realitate;

Domnul Ion Dumitru:

"Guvernanții, departe de realitate"

Vânzoleala politică din ultima perioadă a scurtcircuitat firul dintre guvernanți și popor. Viața, existența s-au derulat în virtutea inerției. Cetățenii au trăit doar datorită instinctului puternic de supraviețuire. O perioadă tulbure, în care bunăstarea a fost trecută pe ultimele locuri ale proiectelor politice și guvernamentale. Pensionarii mărșăluiesc pe străzi, avertizând conducerea țării că au ajuns să moară de foame în case, că nu mai au bani să-și cumpere medicamente și că nu mai au încredere în politica de protecție socială. Tinerii se îmbulzesc la punctele de trecere a frontierei, pentru a porni pribegia prin Europa, în căutarea unei vieți mai bune. Țăranii sunt răvășiți de normele europene, de birocrație, de accize și, iată, acum, și de secetă. Marile companii anunță că prețurile la utilități vor sări din nou. Trenul a devenit, dintr-un banal mijloc de călătorie, unul de lux.

Trăim într-o junglă socială pe care, din păcate, Guvernul și clasa politică nu sunt capabile să o înlăture. Imprevizibilitatea, în politica românească, a devenit un element de bază. Cei îndrituiți să aducă pacea socială nu o mai pot face. Deja s-au pierdut în câmpia discursurilor sterile, în demagogie, iar țara a devenit alergică la subiecte de teorie.

Poporul are nevoie de sprijin concret! Românii vor o viață mai bună. Locuri de muncă, salarii bune, locuințe și siguranța zilei de mâine. Aceasta ar trebui să fie preocuparea centrală a celor aflați la putere.

  Ion Stan - declarație politică intitulată Prioritățile cetățeanului președinte, prioritățile lui Dumnezeu!;

Domnul Ion Stan:

"Prioritățile cetățeanului președinte, prioritățile lui Dumnezeu"

Motto: "Poporul român a exprimat voința lui Dumnezeu pe 19 mai" - Traian Băsescu

În vacanța prezidențială ce i-a fost impusă, Traian Băsescu a avut, se pare, ceva mai mult timp și pentru înnoirea registrului tactic de aplicare, fără milă, a strategiei sale de distrugere a partidelor politice neprietene.

Recidivând în practica blasfemică de compromitere a Bisericii Ortodoxe Române, el s-a folosit de prezența sa la Sfânta Slujbă a Rusaliilor de la Catedrala Metropolitană a Ardealului, pentru a-și pune revelațiile politice pe seama lui Dumnezeu, impunând, în acest fel, agenda sa proprie partidelor chemate la ordine la Cotroceni, căci de consultări, împotriva voinței lui Dumnezeu, nu mai poate fi vorba.

Amețit de rezultatele năucitoare ale unui referendum fraudat, Traian Băsescu are convingerea intimă că a fost grațiat de demitere pentru a se putea proclama împărat.

Aplaudacii din elita societății civile s-au și grăbit să liniștească poporul, cum că declarația celui care se vrea rege la Cotroceni ar aparține unei alte epoci, coborând din tradiția voievozilor Țării Românești și ai Moldovei, care se declarau domni prin voința divină.

Este bine să le împrospătăm memoria celor care vor să repete greșelile istoriei, că și în genealogia politică a lui Nicolae Ceaușescu au fost urcați toți domnitorii legendari ai neamului, iar "meșter cârmaciul" a sfârșit strivit de povara lor.

Transformarea, de către Traian Băsescu, a Bisericii Ortodoxe Naționale în chibiț electoral, îl așează pe acesta nu la dreapta Tatălui Ceresc, ci la dreapta Ciobanului din politica românească, adică exact pe acea extremă a eșichierului politic unde orice Curte Constituțională a unui stat de drept ar opera cu măsurile de ecarisaj necesare eradicării pericolelor extremiste.

Falia profundă, de netrecut, dintre Traian Băsescu și partidele politice, sursa constituțională a democrației, a fost, oare, chiar involuntar exprimată de acesta (?!), prin crezul ce l-a rostit în Catedrala Metropolitană a Ardealului, potrivit căruia el "trebuie să vă servesc (n.n. pe voi, românii) atât timp cât sunt pe pământ", în schimb, însă, "(...) Politicienii trebuie să deservească poporul (...)" (n.n. Adică să-i aducă deservicii?!). Erare veritas oratio! Sau, altfel, pe românește spus, Băsescu doar din greșeală spune adevărul!

La ce tratament se pot aștepta partidele politice parlamentare convocate la ordine la Cotroceni? Pe acolo s-au perindat mai mult instrumentele de forță ale puterii, serviciile secrete, parchetele și înaltele autorități ale magistraturilor supreme, pe care Președintele-Jucător le-a confiscat, setos fiind de putere și măcinat de ambiții autoritare? Care dintre liderii de partide se va consulta cu Băsescu, adulându-l cu: "Să trăiți, am înțeles! Mai aveți ceva de ordonat?"

Dacă un asemenea scenariu devine realitate, proverbul "Capul plecat sabia nu-l taie" nu se va adeveri. Partidele care vor da crezare bunelor intenții ale priorităților prezidențiale de inspirație divină, cu excepția Partidului Democrat, își asumă riscul de a fi crunt umilite, dacă nu măturate, la proximele alegeri, de pe scena politică parlamentară.

Nu sunt puțini politicienii care au orgolii pe care și le doresc împlinite peste interesele propriilor partide, pe care le-ar sacrifica oricând în schimbul fotoliilor din Palatul Victoria. Rușine lor, căci Țării nu-i va fi mai bine!

Propaganda pusă în serviciul actualului șef al statului (pe a le cui parale oare?!) este o propagandă periculoasă, ale cărei ținte vizează o susținere publică împotriva principiilor constituționale privind separația puterilor și rolul de mediator al Președintelui României.

Este regretabil că, în aproape două decenii, în România nu a fost posibilă afirmarea unei clase politice care să impună respect și al cărui cuvânt să inspire încredere.

Vidul de conștiință politică națională este tentant pentru planurile de mărire populist-autoritare ale veneticilor politici, oricare ar fi ei.

De aceea, luând seama că vom fi chemați în ceruri, pentru a da seama de faptele noastre de pe pământ, să spunem "Nu!" celor de teapa lui Rasputin sau a lui Petrache Lupu de la Maglavid care, în nemăsurata lor șarlatanie, îl coboară pe Dumnezeu pe pământ, pentru a-l amesteca în politică și interesele personale.

Păcatul a fost săvârșit de Sărbătoarea Rusaliilor.

Păcatul a fost săvârșit în Catedrala Metropolitană a Ardealului, întâi veghetoarea la salvarea credinței și ființei naționale a românilor din fostul Principat Autonom al Transilvaniei, amenințați cu deznaționalizarea, în lungile decenii de robie și suferință impuse de dualismul austro-ungar.

Dumnezeu va alege și da măsura păcatului.

Cu Dumnezeu înainte, cetățene președinte!

  Viorel Pupeză - declarație politică intitulată România postreferendum, încotro?;

Domnul Viorel Pupeză:

"România postreferendum, încotro?"

Referendumul a trecut, dar se pare că nu s-a sfârșit și campania electorală. Poporul român se întreabă, normal, ce facem în continuare, sperând că politicienii vor găsi o cale de a depăși divergențele dintre ei. Electoratul a înțeles că dacă vom continua acest război politic, interesele europene ale României vor fi sacrificate.

În ultimul timp, agenda politică s-a suprapus nepermis de mult peste agenda publică. Problemele comune tuturor românilor, care le influențează negativ viața, au fost trecute în plan secundar, în prim-plan fiind impuse teme ca: referendumul, votul uninominal, modificarea Constituției și "majoritățile transparente".

Agenda publică se referă, însă, la lucruri stringente, pentru care poporul așteaptă soluții. Principalele griji ale oamenilor sunt nivelul de trai, salariile și pensiile mici, boala și șomajul. Cu aceste temeri au trăit românii și înainte și după referendumul național pentru demiterea președintelui. De doi ani și jumătate nu există discurs public care să nu insereze teme ca reforma în educație, în sănătate sau în justiție, însă problemele au rămas aceleași...

Realitatea este că infrastructura școlară este tot precară, cursurile se desfășoară în unități de învățământ neautorizate din punct de vedere sanitar, materialele didactice sunt un lux, în timp ce grija ministerului de resort este conectarea la rețeaua de Internet. Probabil că domnul ministru se gândește că Internetul va rezolva și problema violenței fizice și verbale din școli.

Cozile sunt aceleași în policlinici, medicamentele gratuite și compensate, dar și cele pentru boli cronice sunt obținute după un adevărat tur de forță la farmacii, ca să nu mai vorbim de condițiile din spitale.

În timp ce guvernanții se bat în piept cu strategii de reformare a sistemului sanitar, oamenii descoperă că dacă nu au avut continuitate în muncă în ultimii cinci ani și-au pierdut și calitatea de asigurat.

Agricultura a fost lăsată la voia sorții și a condițiilor meteorologice, iar despre lipsa sistemelor de irigații s-a pomenit doar când factorii responsabili din minister au descoperit că instalația de aer condiționat nu mai făcea față la temperaturile ridicate.

Strategia postaderare, strategia fiscală și strategia energetică, fondurile europene care trebuie absorbite, bugetul și împărțirea sa echitabilă sunt tot subiecte de seminarii naționale, regionale, care întăresc doar capacitatea administrativă a autorităților, dar care nu se resimt în viața de zi cu zi a românilor.

S-a tot spus că economia românească nu a avut de suferit de pe urma blocajului instituțional provocat de agenda politică. Totuși, nu slăbiciunile economiei duc la ineficiența statului, ci, din contră, slăbiciunile statului românesc, prin instituții și reguli, frânează considerabil dezvoltarea economică, chiar și prin îndepărtarea investitorilor străini.

Priorități ale României trebuie să fie deopotrivă și creșterea integrității publice, prin prevenirea și combaterea corupției, combaterea conflictelor de interese, consolidarea liberei concurențe și creșterea transparenței, și nu legitimarea clientelismului, prin contracte și comisioane.

Românii mai știu un lucru: soluția acestor puncte comune majorității nu sunt alegerile anticipate, care ar bulversa toate instituțiile, de la ministere și autorități, până la consilii județene și primării. O campanie electorală prelungită poate fi un cancer al democrației românești, fără a descoperi și răspunsul la întrebarea: "România, încotro?"

  Gheorghe Chiper - declarație politică intitulată Referendumul, ca un panaceu;

Domnul Gheorghe Chiper:

"Referendumul, ca un panaceu"

În întâlnirile publice, cât și la televiziunile obediente, s-a făcut în campania pentru referendum multă demagogie pe marginea marilor teme de importanță națională.

Este drept, președintele suspendat formula doar vag și cu accente populiste unele obiective care preocupă națiunea, iar armata sa de aplaudaci își dădea acceptul prin strigăte (uneori isterice) despre fiecare enunț prezentat celor aduși cu autocarele din toate zonele să-l asculte și să-l aprobe.

La referendum însă s-a răspuns doar la o singură întrebare: dacă să fie sau nu demis președintele.

Acum, în același stil fățarnic, se spune, mai ales de către agitatorul șef Emil Boc, că toate problemele mari ale campaniei au primit răspunsul cuvenit. Printr-o manevră evident nefirească se extrapolează că "Nu"-ul acordat președintelui înseamnă răspuns afirmativ, ca un panaceu, la toate temele abordate în perioada de suspendare.

În paranteză fie spus, unele probleme care au făcut obiectul campaniei nu au paternitate P.D.-istă sau prezidențială. Se știe, de exemplu, că inițiativa privind votul unic este creația altor formațiuni politice, că P.S.D. are pregătit un proiect de lege în acest scop, că nici anticorupția nu este rezultatul unor preocupări exclusive ale P.D. și ale ministrului de resort sprijinit de acesta.

Dimpotrivă, constatăm acum că agențiile internaționale vorbesc în continuare de corupție mare în România, de rezultatele slabe în lupta împotriva acesteia, de ritmul lent al adoptării legislației specifice (se remarcă pozitiv doar Legea A.N.I., care, ca o ironie, a fost aprobată după plecarea fostului ministru de la justiție).

Sunt, toate acestea, semne că se tratează în mod ușuratic și ignorant problemele cu adevărat mari și importante; că nu s-a reușit ieșirea din criza politică declanșată odată cu intrarea noastră în U.E.; că nu sunt la conducerea țării oamenii care să aibă soluții adecvate momentului și motivarea de a le pune în practică.

  Petru Movilă - declarație politică intitulată Multă sănătate familiei dumneavoastră!;

Domnul Petru Movilă:

"Multă sănătate familiei dumneavoastră!"

Nu este pentru prima dată când, de la această tribună, încerc să trag un semnal de alarmă privitor la starea de sănătate a Ministerului Sănătății și Familiei. Nu este pentru prima dată, și nici pentru ultima, când încerc să-l sensibilizez pe ministrul Eugen Nicolăescu în ceea ce privește alocarea de fonduri pentru structurile pe care le coordonează. Dar sper că va fi pentru ultima dată când semnalul meu nu va fi luat în seamă.

Domnule ministru, ați declarat în nenumărate rânduri că sistemul sănătății a intrat într-un proces de restructurare, reorganizare și modernizare. Până acum, însă, nu am putut observa decât procesul de restructurare a fondurilor destinate unităților spitalicești, proces de restructurare ce înseamnă reducerea acestor fonduri până la inexistența lor.

Am făcut unele referiri în declarațiile mele anterioare despre lipsa finanțării pentru centrele SMURD înființate în toată țara, pentru plata unor salarii decente atât medicilor, cât și asistenților care, în disperare de cauză, au început migrația către țările vestice, unde câștigă într-o zi cât în România într-o lună, pentru finalizarea unor blocuri ANL pentru medicii din sistem și chiar a hranei pacienților din spitale.

Am vorbit despre lipsa dotărilor din spitale, atât de necesare unui act medical de calitate, de lipsa finanțării serviciilor de ambulanță.

Dar astăzi am să mă refer la un fapt mult mai grav: la lipsa de interes de care a dat dovadă ministrul Nicolăescu atunci când a aprobat bugetul pe anul 2007 al centrelor de transfuzie sanguină.

Unitatea de profil din Iași, la care voi face referire, nu este singura din țară în această situație. Când am pomenit despre lipsa de interes a ministrului sănătății și familiei, m-am referit la acordarea de fonduri "zero", da, stimați colegi, "zero" pentru medicamente, materiale sanitare, reactivi, dezinfectanți pentru Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Iași.

Conform acestui buget, aprobat, după cum vă spuneam, Centrul de Transfuzii ar trebui să-și înceteze activitatea, deoarece lipsa banilor pentru reactivi nu permite efectuarea de analize a sângelui donatorilor, de prelucrare a sângelui în derivate sanguine labile.

În plus, lipsa fondurilor pentru dezinfectanți presupune întreruperea activității pe motiv de neîntrunire a condițiilor stricte de igienă și curățenie invocate de legislația în domeniu. Dar bugetul anului în curs prevede fonduri tot "zero" și la Capitolul "Protecția muncii și pregătire profesională". Cu alte cuvinte, aceeași închidere a centrului de transfuzii pe motiv de neîndeplinire a criteriilor de securitate a muncii. Vă amintesc că ministrul Nicolăescu a declarat presei că pune un accent deosebit pe pregătirea profesională a angajaților din sistemul sănătății. Este de înțeles că cei care își desfășoară activitatea în centrele de transfuzii nu fac parte din sistemul amintit.

Domnule ministru, mă rog la Dumnezeu ca dumneavoastră, sau ceilalți membri ai familiei dumneavoastră, să nu aibă nevoie de vreo transfuzie de sânge. Dar nu pot să trec cu vederea faptul că sistemul respectiv are nevoie de o transfuzie de "bani". Bani pe care ministerul pe care îl coordonați îi deține, dar care sunt folosiți pentru programul de verificare a stării de sănătate a populației, adică sunt aruncați pe apa "Sâmbetei". Nu credeți că s-a ajuns în punctul în care și dumneavoastră ar trebui să puneți accentul pe sănătatea populației, prin finanțarea acestor activități?

  Gabriel Sandu - demonstrație a faptului că unele inițiative legislative ale Guvernului Tăriceanu se inspiră din inițiativele unor parlamentari.

Domnul Gabriel Sandru:

Ieri, Călin Popescu-Tăriceanu anunța introducerea unei ordonanțe de urgență pentru desecretizara arhivelor Partidului Comunist Român.

Acestă inițiativă se înscrie cu succes în încercările politicianiste și inutile ale lui Tăriceanu de a aduna puncte electorale. Doresc să îi aduc aminte domnului prim-ministru faptul că eu, peronal, am depus o propunere legislativă care urmărea desecretizarea arhivelor P.C.R., U.T.C. atât la nivel central, cât și local.

Mai mult, în expunerea de motive, explicam faptul că o eventuală Lege a lustrației nu ar fi putut avea efectele dorite, fără a avea accces la aceste arhive. Cu toate acestea, Guvernul a dat aviz negativ acestei propuneri legislative.

Introducerea cotei unice de impozitare a fost susținută de domnul Ionuț Popescu și de subsemnatul. De asemenea, sunt inițiator al unor propuneri legislative pentru simplificarea obținerii cazierului fiscal și al cazierului judiciar, diminuarea contribuțiilor la asigurările sociale cu 10%, de la 49,5% la 39,5%, înființarea biroului unic de depunere a tuturor obligațiilor declarative ale persoanelor fizice sau juridice către stat.

Din păcate, demersul lui Călin Popescu-Tăriceanu ne confirmă faptul că prioritatea sa numărul unu este aceea ce a-și păstra fotoliul de prim-ministru și de a lucra la imaginea sa și a Guvernului pe care îl conduce, chiar dacă "se inspiră" din alte inițiative legislative.

   

- Pauză -

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 18 ianuarie 2019, 20:43
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro