Plen
Ședința Camerei Deputaților din 5 iunie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.86/15-06-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
13-10-2021
12-10-2021
11-10-2021
05-10-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 05-06-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 5 iunie 2007

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,45.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Valer Dorneanu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnii Ioan Munteanu și Dan Radu Rușanu, secretari.

 
Mihăiță Calimente - declarație politică intitulată Apel către intelectuali;

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Permiteți-mi să declar deschisă prima parte a ședinței Camerei Deputaților de astăzi, destinată declarațiilor politice.

Sunt înscriși: din partea Partidului Social Democrat, 21 de colegi cu 29 de minute; Grupul parlamentar PNL, 8 colegi cu 14 minute; PD, 7 colegi cu 14 minute; Grupul PRM, 10 colegi cu 8 minute; UDMR, 1 coleg cu 6 minute; PC, 6 cu 5; minoritățile naționale 2 cu 5 și fără apartenență politică, 1 coleg cu 9 minute.

Dau cuvântul, potrivit ordinii de astăzi, întâi, grupului de la putere, domnului Mihăiță Calimente. Se pregătește domnul Vasile Mocanu și urmează apoi domnul Mircea Ifrim.

 

Domnul Mihăiță Calimente:

Am intitulat această declarație politică "Apel către intelectuali".

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În conflictul care s-a desfășurat în ultima vreme în România între Parlament și Președinție, în mod cu totul surprinzător, intelectuali de marcă s-au aflat fără echivoc de partea Președinției. Nu îmi este deloc comod să văd intelectuali de marcă, pentru care am o prețuire deosebită și cu care m-am simțit în toți acești ani de aceeași parte a baricadei, că acum domniile lor susțin fără reținere poziția președintelui României. Poate mă înșel eu și nu reușesc să deslușesc resorturile și mecanismele care îi situează pe această poziție și în acest caz îmi cer scuze pentru rândurile pe care le scriu.

Din cunoștințele mele, esența democrației este dată de multipartitism și de Parlament. Celelalte instituții ale statului există și în alte forme de manifestare a funcției politice pe care le au statele. Parlamentul în general este o instituție care nu este văzută cu ochi buni de cetățean, și nu numai în România, în general, se consideră că sunt mulți, că pierd timpul, că au salarii mari și că în general nu își fac datoria. Discuțiile asupra sistemului de vot sunt de asemenea generale în toată lumea, de la sistemul de vot pe listă la cel uninominal cu variantele lui și nicăieri cetățenii nu sunt mulțumiți de calitatea parlamentarilor care îi reprezintă. În general, niciun Parlament nu poate fi mai bun decât poporul din rândul căruia rezultă.

Atunci însă când președintele nu are altă preocupare decât criticarea și discreditarea Parlamentului prin atacuri verbale dure la adresa calității umane a parlamentarilor, a funcției reprezentative principale pe care acesta o are, ceva nu este în regulă. Așa s-a întâmplat și miercuri, 30.05.2007, când Traian Băsescu, în virtutea dreptului acordat de Constituție, s-a adresat Camerelor reunite ale Parlamentului României. Întreg discursul nu a făcut altceva decât să ceară alegeri anticipate, scăderea drastică a numărului de parlamentari, Parlament unicameral și creșterea puterilor președintelui. Ca singur reprezentant al poporului român.

A doua temă constantă a domniei sale, corupția, a fost abordată la fel de tranșant și este o temă veche în discursurile prezidențiale. Când însă toți cei 322 de parlamentari care nu au fost de acord cu domnia sa sunt făcuți corupți, hoți, incompetenți, toți la grămadă, din nou ceva nu este în regulă.

Alte teme constante în discursul domnului Băsescu sunt demolarea și desființarea P.N.L. care îi stă ca un ghimpe în talpă. Metodele folosite de președinte au fost variate: de la atacarea Guvernului, a primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, la propuneri intempestive de fuziune, la crearea la comandă a P.L.D. și la apelurile din ultimele zile, cu ocazia acestui joc de-a moțiunea care invita din nou la ruperea Partidului Național Liberal.

Ghinionul domniei sale este că Partidul Național Liberal există de 132 de ani, că a creat România modernă și a dat atâtea personalități istoriei României încât propriului partid i-ar trebui cam tot pe atât, ca să poată spune că a făcut ceva pentru România.

Cea mai periculoasă apucătură a domnului președinte Băsescu este însă dialogul cu poporul, cu masele, peste capul Parlamentului. Băile de mulțime, mitingurile populare, propunerea de întâlnire în Piața Universității cu poporul, cerând mereu eliminarea Parlamentului și a partidelor ca intermediari între domnia sa și popor, cred că au devenit foarte periculoase pentru fragila democrație din România.

Și, apoi, mai este o mare deosebire: președintele nostru a căzut în mistica ortodoxă, fiind alesul lui Dumnezeu, începând cu 19 iunie. Conform tradiției bizantine cezaro-papale, împăratul, alesul și unsul Domnului, el singur era is apostoles, adică egal cu apostolii, este peste patriarhii bisericii creștine, pentru că numai așa se explică cuvântările ținute în catedrale și biserici în calitate de mirean. Dă bine la un popor care este în proporție de 90% ortodox, chiar și după ce ai declarat la confruntarea cu adversarul, din 2004, că amândoi sunteți comuniști, deci atei, pentru că asta dădea bine atunci.

Cât despre condamnarea comunismului, aceasta este pur și simplu o declarație politică, care se putea face marțea, când se fac acestea în Parlament, în timp ce o lege serioasă pentru condamnarea reală a comunismului zace în Parlament.

"Am reușit să declanșez cea mai puternică mișcare națională din toate timpurile, fiindcă niciodată nu am acționat în contradicție cu psihologia mulțimilor și nu am rănit sensibilitatea maselor. Se prea poate ca această sensibilitate să fie primitivă, însă ea are caracterul permanent al unei forțe a naturii. Numai ținând seama de legile naturii sunt capabil să domin această sensibilitate a maselor. Am fanatizat masele pentru a face din ele instrumentul politicii mele. Am trezit masele, le-am forțat să se ridice asupra lor însele, le-am dat un sens și o funcție. Mi s-a reproșat că trezesc în mase cele mai josnice instincte. Eu nu fac asta. Dacă mă prezint în fața maselor cu niște argumente raționale, cu niște sentimente care le convin, masele urmează imediat cuvintele de ordine pe care li le dau eu. Într-o adunare de mase nu mai există loc pentru gândire. Și cum eu am nevoie să creez tocmai o astfel de ambianță, fiindcă doar ea îmi dă certitudinea că discursurile mele vor produce un efect maxim, ordon ca în adunările mele să se strângă un număr cât mai mare de participanți de toate felurile pe care îi constrâng să se topească în mase, indiferent dacă vor sau nu aceasta: intelectuali, muncitori și burghezi deopotrivă. Amestec și frământ poporul, căruia nu mă adresez decât când s-a închegat ca o masă.

Am ferma convingere că în arta de a influența masele nimeni nu poate rivaliza cu mine. Însă adevărata dominație a maselor nu este un lucru care să poată fi învățat și nu uitați: cu cât mulțimea este mai mare, cu atât este mai ușor de condus; cu cât amestecul lor de ingrediente umane: țărani, muncitori, funcționari este mai bogat, cu atât mai repede amalgamul acesta capătă caracterul tipic de masă. Nu pierdeți timpul cu adunări de intelectuali sau grupuri bazate pe interese și preocupări comune, orice veți obține de la ei printr-o demonstrație logică va fi distrus mâine printr-o argumentație diametral opusă. În schimb, ceea ce spuneți poporului ca masă, atunci când se află într-o stare receptivă, de devotament fanatic, se imprimă și rămâne ca o sugestie hipnotică; este vorba despre o impregnare indestructibilă care rezistă în fața oricărei argumentații raționale".

Ați putea crede că acestea sunt cuvintele domnului Băsescu. Păstrând distanța în timp și epoca când au fost rostite aceste cuvinte, vă aduc la cunoștință că autorul se numea Adolf Hitler.

Marele nostru noroc este că acele timpuri au trecut, că România este în NATO și UE, dar anumite similitudini de limbaj și gândire între cele două personaje mie îmi dau fiori. Dumneavoastră nu?

P.S. Fragmentul citat face parte din cartea autorului englez Kimberley Cornish "Evreul din Linz", Wittgenstain, Hitler și lupta lor secretă pentru spirit.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc, domnule coleg.

 
Vasile Mocanu - declarație politică cu titlul Întâi, dați-vă demisia, domnilor și doamnelor de la Partidul Democrat!;

Are cuvântul domnul Vasile Mocanu, de la P.S.D., și se pregătește domnul profesor Mircea Ifrim, de la P.R.M.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Întâi, dați-vă demisia, domnilor și doamnelor de la Partidul Democrat!"

În ultimii doi ani și jumătate, mai toate discursurile președintelui Traian Băsescu și, pe cale de consecință, și ale Partidului Democrat, au gravitat în jurul unei idei fixe: alegerile anticipate. S-a făcut vorbire de un scrutin înainte de termen, și la începutul lui 2005, și la mijlocul lui 2006, și de-a lungul anului 2007. Din fericire, majoritatea oamenilor politici s-au dovedit suficient de înțelepți pentru a nu da curs acestei propuneri menite a bulversa scena politică. Cu toate acestea, ideea anticipatelor a revenit iar și iar în luările de cuvânt ale democraților, cu o insistență demnă de o cauză mai bună.

Nu de anticipate are nevoie acum România, ci de stabilitate politică și de o guvernare eficientă, care să vină cu soluții pentru gravele probleme cu care se confruntă economia națională. De pildă, agricultura românească traversează unul din cei mai negri ani ai săi, dar autoritățile nu par deloc îngrijorate de această situație. Pâinea noastră cea de toate zilele este în pericol, domnilor!

În acest context, eforturile susținute ale PD de a lansa o moțiune de cenzură par ridicole. Mai mult, după cum s-a mai arătat, democrații nu realizează faptul că orice atac la adresa actualului Cabinet este un atac împotriva propriului partid. În toate județele României, în prefecturi și în foarte multe instituții deconcentrate funcționează o mulțime de membri ai Partidului Democrat, ajunși acolo după alegerile din 2004. Cum se împacă încăpățânarea acestor oameni de a-și păstra funcțiile cu insistența partidului lui Emil Boc de a lansa o moțiune de cenzură? În niciun fel, evident.

De aceea, pentru ca democrații să facă dovada unui demers politic sincer, înaintea votării unei eventuale moțiuni de cenzură, ar trebui ca toți membrii și simpatizanții acestui partid să părăsească orice fel de funcție executivă pe care o dețin în teritoriu.

Așa că vă așteptăm demisiile, domnilor și doamnelor de la PD! Abia după acest gest de minimă onoare puteți vorbi de reforma clasei politice.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc, domnule coleg.

 
Mircea Ifrim - declarație politică: Autonomia universitară și legalitatea;

Are cuvântul, din partea Grupului P.R.M., domnul profesor Mircea Ifrim.

Vă anunț că din partea aceluiași grup parlamentar domnul Paul Magheru a depus intervenția în scris.

Aveți cuvântul, domnule Ifrim. Se pregătește domnul Aledin Amet.

 

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea se intitulează: "Autonomia universitară și legalitatea".

O voi prezenta foarte scurt, rămânând ca, in extenso, textul să fie depus.

Iar această declarație se adresează excelenței sale, domnului prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, în primul rând.

Autonomia universitară nu înseamnă încălcarea legii. La ora actuală, odată cu ministeriatul domnului Mihail Hărdău și până în prezent, s-a încetățenit ideea că autonomia universitară reprezintă voința arbitrară a unor instituții de învățământ superior, chiar contrară cu legea.

Astfel a fost posibil ca la Universitatea din Oradea să se elibereze diplome false de ordinul zecilor, iar domnul ministru Mihail Hărdău să răspundă, în luna februarie, cu două săptămâni înainte de începerea urmăririi penale de către DNA, că sunt doar 4 diplome completate greșit. S-a putut frauda bugetul de stat cu peste 25 de milioane de euro, a fost posibil și este posibil în prezent ca studenți care nu vin nicio zi la școală, italieni și germani, să promoveze examene și să ajungă să-și susțină licența, a fost posibil ca cetățeanul Yair Mordechai să fie acoperit, în numele autonomiei universitare, de faptul că doi ani nu și-a făcut studiile și a făcut fals în acte publice, denunțuri calomnioase, terminând astfel medicina. Este un pericol la adresa științei medicale.

Toate acestea au fost posibile dat fiind existența cu valoare de permanență a domnului secretar de stat Miron Dumitru, care, având o serie de legături cu această universitate și cu alte universități, spunând că există autonomie universitară, să influențeze miniștrii în desfășurarea unor asemenea acțiuni, care au dus la ilegalități inimaginabile.

Mă adresez, domnule prim-ministru, dumneavoastră pentru a vedea aceste lucruri și a lua măsurile care se cuvin, întrucât domnul Dumitru Miron, traseist de partid, inițial, în Partidul Conservator, în același timp cu fostul rector al universității Maghiar, dar care, Partidul Conservator, când l-a început urmărirea penală, l-a scos pe domnul Maghiar din rândurile partidului, continuând la PD, actualmente, nu știm unde, continuă această influență.

Trebuie să se înțeleagă, și nu să se înțeleagă, să se respecte, că nu există autonomie universitară decât cu respectarea legilor statului. Nimeni nu este mai presus de lege.

Vă mulțumesc.

(Declarația politică consemnată în întregime conform materialului depus la secretariatul de ședință.)

Vă supunem atenției faptul că la Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, încă din timpul ministeriatului Mihail Hărdău, se acreditează ideea că autonomia universitară permite ca instituțiile de învățământ superior să acționeze conform bunului plac și împotriva chiar a legii, iar Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului să nu poată interveni, deși se produc ilegalități evidente. Acest concept este susținut cu tenacitate de domnul secretar de stat Dumitru Miron, care, sub acoperirea acestei motivații aberante patronează cele mai mari ilegalități asupra cărora mă voi referi în cele ce urmează.

Mă simt însă obligat să vă aduc mulțumiri pentru modul onest în care, din dispoziția dumneavoastră, Autoritatea de Control a Guvernului a efectuat control și a dispus măsuri în consecință, referitoare la diplomele false eliberate la Universitatea Oradea și frauda de 25 milioane euro de la bugetul de stat, posibilă prin raportarea de către familia Maghiar a unui număr fictiv de studenți și de posturi.

Actualmente, Direcția Națională Anticorupție a pus sub urmărire penală și a dispus sechestrul averii clanului Maghiar.

A trebuit să interveniți dumneavoastră în luna decembrie 2006, deoarece Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului a dispus un control la data de 11.10.2006, care a întocmit un raport corect, ce însă, sub influența și la indicația domnului secretar de stat Dumitru Miron, a fost schimbat, unele date dispărând, precum diploma falsă a domnului dr. Adrian Maghiar, și apărând un nou raport, pe data de 3.11.2006, iar, în data de 17.01.2007, s-a atins o culme, ministrul Mihail Hărdău semnând un material vizat de domnul Dumitru Miron, prin care atestă că "sunt doar 4 diplome completate greșit". Actualmente, Direcția Națională Anticorupție a dovedit peste 30 de diplome false, doar în perioada 2000-2004.

În anul 2005, tot domnul Dumitru Miron a favorizat ca studentul străin Yair Mordechai, apropiat al familie Maghiar, să calomnieze cadre didactice și, prin fals, să termine facultatea de medicină, fără a urma anul IV, ce trebuia să-l repete, și anul V să-l termine în 3 luni, deci "medicina la fără frecvență".

În prezent, alte ilegalități ale Universității Oradea suferă aceeași metamorfoză sub influența domnului Dumitru Miron. Domnia sa a devenit o personalitate cu valoare de permanență, fiind inițial în Partidul Conservator, ulterior în Partidul Democrat, iar actualmente nu știm în ce partid a mai migrat, ca să-și mențină postul. Date fiind relațiile de partid (atât domnul Dumitru Miron cât și rectorul Teodor Maghiar, inițial în Partidul Conservator, iar ulterior, rectorul Teodor Maghiar fiind exclus din acest partid în urma începerii urmăririi penale), și probabil cele "personale", domnul Dumitru Miron este cel care în anul 2005 a aprobat cifra de școlarizare fictivă existentă actualmente sub incidența Direcției Naționale Anticorupție, iar în perioada 2000-2004, cifrele fictive fiind, de asemenea, avizate de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, prin directorul Ciucă, apropiat al domnului Dumitru Miron.

Menționăm, de asemenea, că domnul Dumitru Miron face parte din corpul didactic al Universității Româno-Americane și protejează o serie de promovări, deoarece această universitate nu are constituit consiliul profesoral și senatul, conform legilor existente.

În ceea ce privește cifrele de școlarizare, acestea sunt repartizate preferențial de domnul Dumitru Miron, Universitatea Oradea beneficiind de cifre în discordanță totală cu nivelul învățământului în diferite specialități ale acestei instituții de învățământ superior.

Vă rog, domnule prim-ministru, a analiza această situație și a dispune cele de rigoare pentru respectarea legalității în sistemul de învățământ și pentru a curma ilegalitățile patronate de domnul secretar de stat Dumitru Miron.

Asigurându-vă de respectul și întreaga mea considerație, vă exprim cu sinceritate întreaga mea prețuire pentru eforturile Dumneavoastră de a conduce țara pe drumul dezvoltării și progresului.

 
Aledin Amet - declarație politică: Despre necesitatea ca unele străzi din localitățile unde trăiesc etnici tătari să poarte nume semnificative pentru această comunitate;

Domnul Aledin Amet:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o: "Despre necesitatea ca unele străzi din localitățile unde trăiesc etnici tătari să poarte nume semnificative pentru această comunitate".

Cu siguranță, oferirea de nume semnificative pentru etnia tătară unor străzi din orașele în care se găsește această comunitate, este o responsabilitate a autorităților locale.

Noi dorim doar să evidențiem faptul că, în afara unor așezări precum Medgidia și Valu lui Traian, nu putem vorbi de reglementarea unei probleme pe care o considerăm, cel puțin pentru comunitatea noastră, importantă. Nu ne propunem să depășim limitele bunului simț, în condițiile în care desfășurăm relații bune de colaborare cu toate autoritățile responsabile ale localităților în care trăiesc și etnici tătari.

Suntem cetățeni români, prețuim România și valorile sale esențiale. În același timp, dorim păstrarea propriei noastre identități, având la bază, ca orice identitate, limba maternă, istoria și religia islamică.

Pornind de la aceste realități, identificarea unor soluții, în scopul finalizării proiectelor pe care le-am inițiat, ar bucura firesc pe toți reprezentanții comunității noastre.

Gestul înseamnă, chiar dacă are mai mult o valoare simbolică, recunoașterea unei prezențe statornice, îndelungate și, fapt esențial, făuritoare de cultură și civilizație, așa cum este cea a etniei tătare.

Numele unor personalități, precum Mehmet Niyazi, Negib Hagi Fazâl, Selim Abdulachim, Ismail Ziyaedin, Kerim Altay, Yașar Memedemin, personalități născute în România, care au slujit interesele acestei țări, reprezintă, în acest sens, exemple edificatoare.

Vă mulțumesc.

Petru Lakatos - scrisoare deschisă adresată Președintelui României, domnul Traian Băsescu;

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul Petru Lakatos, din partea U.D.M.R. Se pregătește domnul Emilian Frâncu, din partea Grupului P.N.L.

 

Domnul Petru Lakatos:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Declarația mea politică, de fapt, este o scrisoare deschisă adresată Președintelui României, domnul Traian Băsescu.

Stimate domnule președinte,

Mă număr printre cei 322 de parlamentari stigmatizați de dumneavoastră, dar nu mă număr printre cei care "au făcut legi pentru infractori", nici printre cei care "au votat uneori la comandă politică". Mă număr printre cei aproximativ 2 milioane de cetățeni români, cărora sistematic uitați să vă adresați cu ocazia mesajelor prezidențiale. Mă număr printre cei care ar dori nu numai să citați complet, ci și să respectați prevederile alin. (2) al art. 80 din Constituția României, care sună astfel: "Președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. În acest scop, președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate".

Vă sesizez, domnule președinte, asupra încălcării grave de către DNA a prevederilor alin. (1) al art. 72 din Constituția României, care prevede că: "Deputații și senatorii nu pot fi trași la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului".

Din adresa trimisă de DNA Parlamentului rezultă că efectuează cercetări penale asupra modului de vot și a părerii exprimate de către unii parlamentari U.D.M.R. Nu doresc să mă gândesc la posibilitatea că D.N.A. răspunde la comenzi politice sau că unele nominalizări făcute de dumneavoastră la mitinguri sau în alte împrejurări constituie semnalul declanșării hărțuirilor, de aceea vă solicit să vegheați la respectarea Constituției și să exercitați nepărtinitor funcția de mediere între puterile statului, contribuind astfel la consolidarea statului de drept cu o justiție independentă, dorința majorității cetățenilor României.

Vă mulțumesc.

 
Emilian Valentin Frâncu - declarație politică: De ce avem nevoie de un nou pol de centru-dreapta pe scena politică?

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul Frâncu și se pregătește domnul Vasile Soporan.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește: "De ce avem nevoie de un nou pol de centru-dreapta pe scena politică?"

Consecvent orientării sale doctrinare, Partidul Național Liberal a început negocieri în vederea constituirii unui nou pol politic, menit să echilibreze eșichierul politic din țara noastră. Acest pol se va concretiza, probabil, într-o alianță cu două partide extra-parlamentare, iar la el sunt binevenite să adere și alte formațiuni care manifestă o autentică orientare de centru-dreapta.

Apariția acestui pol politic nu este menită în niciun fel să amenințe alte formațiuni, care, în prezent, susțin Guvernul Tăriceanu în inițiativele sale firești de integrare deplină a României în structurile Uniunii Europene și de atragere de fonduri structurale în vederea dezvoltării sectoriale.

Apariția acestui pol politic are rolul de a echilibra scena politică românească, puternic afectată de climatul conflictual indus în ultimii doi ani și jumătate de un președinte al României care, în pofida demisiei sale formale impuse de Constituție, nu a încetat niciodată să își conducă de facto partidul din care provine.

Știm bine ce glisaj aiuritor, de la stânga spre dreapta, a executat acest partid după alegerile din 2004 și la fel de bine cunoaștem motivele acestui "balet pe gheață". Scopul principal l-a constituit plasarea sub umbrela unei internaționale europene mai puternice decât cea din care făcuse parte până atunci, urmată de fructificarea în plan intern a imaginii create prin această poziționare, mai pe românește spus, prin această "băgare în seamă".

Trecând strada fraudulos de la stânga la dreapta, partidul cu pricina a încercat apoi (și tot încearcă de zor!) să ocupe exact trotuarul pe care nu există niciun just temei ca el să-și întindă bulendrele. Procedând după o rețetă deja cunoscută, acest partid a încercat (din fericire, fără succes până acum) să fagociteze, să înghită prin absorbție formațiuni politice, mai mari sau mai mici, dar cu autentică vocație de dreapta și de centru-dreapta.

Acest partid-piranha, asemănător voracilor peștișori carnivori din apele Amazonului (care, dacă li se dă ocazia, devorează în câteva clipe un călăreț cu cal cu tot), trebuie stopat din avântul său de falsificare a apartenențelor și loialităților de pe scena politică.

Acestui partid trebuie să i se arate că locul său nu este la centru-dreapta. Cineva trebuie să scoată dopul de evacuare a apei din bazinul cu pești-piranha. Cineva trebuie să producă vibrații în adâncimea lacului, tocmai pentru a demonstra că gheața pe care s-a executat baletul este extrem de subțire sub picioarele balerinului intrus. Cineva trebuie să arate că minciuna are picioare scurte.

Acesta este, de fapt, rolul noului pol de centru-dreapta pentru a cărui constituire încep azi negocierile purtate de Partidul Național Liberal.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc.

 
Vasile Soporan - declarație politică intitulată Încălzirea globală și acțiunile Parlamentului;

Are cuvântul domnul Vasile Soporan, se pregătește domnul Adrian Moisoiu.

 

Domnul Vasile Soporan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Aș dori să prezint declarația politică intitulată "Încălzirea globală și acțiunile Parlamentului".

Astăzi, pe lângă dezbaterile politice curente legate de introducerea moțiunii de cenzură și de punerea în discuție a scenariilor posibile privind viitoarele modalități de guvernare, există și posibilitatea de a face liniște și a duce gândurile și proiectele serioase spre un alt tratament și comportament față de gazda noastră globală, Pământul, în care ecoeficiența să conducă spre o nouă clasificare a valorilor, iar pericolele reale să-și găsească începutul rezolvării, pentru ca timpul să nu fie iremediabil pierdut pentru omenire.

De ce astăzi o asemenea discuție? În primul rând, pentru că situația o cere și, în al doilea rând, pentru că astăzi, 5 iunie 2007, se împlinesc 35 de ani de când la Stockholm, Conferința pentru sănătate umană organizată sub egida Națiunilor Unite, a stabilit ca ziua de 5 iunie să devină Ziua Mondială a Mediului, în sensul încurajării și promovării acțiunilor menite să protejeze mediul înconjurător.

An de an, temele puse în discuție cu ocazia Zilei Mondiale a Mediului au abordat probleme vitale ale omenirii, printre care, în 2006-2007: "Deșertul și deșertificarea", "Să nu lăsăm ca zonele aride să se deșertifice", "Topirea ghețarilor- un subiect fierbinte". Aceste teme sunt legate de recunoașterea faptului că procesele amintite sunt legate de un fenomen complex, acela care produce încălzirea globală și o schimbare majoră și dramatică a climei.

Având în vedere consecințele prezentate de specialiștii domeniului, printre care aș aminti: pierderi de pământ datorită creșterii nivelului mărilor prin topirea ghețarilor și încălzirea oceanelor, amplificarea circuitului apelor la nivel global, îndesirea evenimentelor meteorologice extreme - tornade, ploi torențiale, inundații, secetă, întinderea deșerturilor, pierderi teritoriale, refugiați ecologici, modificarea vegetației, posibile distrugeri masive ale stratului de ozon, propun colegilor din Parlament și din instituțiile abilitate o analiză serioasă asupra modului în care România este pregătită pentru a face față noilor provocări la care este supusă.

Nu cred în măsuri de azi pe mâine și în acțiuni festiviste, care pot să rezolve probleme de o asemenea amploare. Cred însă în semnalele de alarmă adresate politicienilor și instituțiilor de decizie, care afirmă că liderii au mai puțin de 10 ani pentru a se lua măsuri drastice pentru prevenirea dezastrelor globale determinate de efectul de seră, care determină schimbarea climaterică majoră.

Analizând campania electorală dusă în Franța pentru poziția de președinte al republicii, am constatat că în cadrul programelor și al dezbaterilor s-a acordat o atenție deosebită mediului, unele din soluțiile propuse fiind interesante și pentru România. Aș aminti câteva dintre ele: susținerea masivă a energiilor regenerabile pentru a se asigura o pondere de 20% din consumul total energetic până în 2020; generalizarea izolărilor clădirilor și asigurarea măsurilor pentru economisirea energiei; condiționarea noilor autorizații de construire prin adoptarea până în 2012 a normelor legate de asigurarea celor mai înalte performanțe energetice; dezvoltarea și modernizarea transportului colectiv; instaurarea adevăratelor costuri ale transporturilor rutiere de mărfuri prin negocierea unei ecoredevențe pentru descurajarea transportului rutier în favoarea transportului feroviar, maritim și fluvial; încurajarea ecoindustriilor printr-un t.v.a. cât mai aproape de zero; încurajarea politicilor de achiziții publice ecoresponsabile, acest lucru însemnând înaltă calitate a indicatorilor de mediu pentru clădirile publice ale statului, aprovizionarea cantinelor publice cu produse bioecologice, folosirea autovehiculelor ecologice pentru instituțiile publice, utilizarea biomasei sau energiei solare pentru încălzirea clădirilor publice; defiscalizarea integrală a biocarburanților; încurajarea agricultorilor pentru producerea de energie din resurse regenerabile, aici intrând biomasa, agrocarburanții, biogazul, fermele eoliene; promovarea creării unei agenții mondiale a mediului, abilitată cu instrumente eficiente în urmărirea asigurării eficienței măsurilor stabilite de organismele internaționale; taxarea suplimentară a produselor importate din țările care nu s-au supus obligațiilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în funcție de cantitatea de CO2 emisă pentru producerea lor.

În același cadru, în calitate de membru al Adunării Parlamentare a Francofoniei, aș dori să vă prezint preocuparea Comisiei de cooperare și dezvoltare pentru problemele legate de dezvoltarea durabilă, protecția mediului și resurselor energetice. Aș aminti în acest sens câteva din temele dezbătute în cadrul instituțiilor spațiului francofon: gestiunea deșeurilor, în 2006, defrișarea pădurilor, în 2005, perspectivele energiei regenerabile, în 2005, aprovizionarea cu apă, în 2003, dezvoltarea, securitatea alimentară și demografia, în 2003, securitatea alimentară, în 2002.

Din motivele amintite anterior și pentru că și România resimte efectele încălzirii globale, consider că este necesar ca la nivelul Parlamentului României să se creeze o comisie sau un grup de lucru care să abordeze problematica schimbărilor climatice și să structureze de urgență împreună cu instituțiile guvernamentale un plan național de acțiune împotriva efectelor schimbărilor climatice.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc.

 
Adrian Moisoiu - declarație politică cu titlul Așteptăm măsuri de urgență;

Din partea Grupului parlamentar al PRM are cuvântul domnul Adrian Moisoiu. Reamintesc că domnul Paul Magheru, din partea aceluiași grup, a depus intervenția în scris. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

"Așteptăm măsuri în regim de urgență"

La 4 iunie 1920, între Puterile Aliate învingătoare în primul război mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, ca stat învins, a fost semnat de către 16 state aliate (inclusiv România și Ungaria) un tratat care a stabilit frontierele statelor succesoare ale Austro-Ungariei: Austria, Ungaria, Regatul sârbilor, croaților și slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), Cehoslovacia, precum și frontierele între România și Ungaria, prin care s-a consfințit includerea Transilvaniei și părții răsăritene a Banatului în cadrul României.

Deși a fost perceput în mentalul colectiv maghiar drept o catastrofă, că la Trianon "Ungaria a fost executată" în urma aplicării acestuia, dar și datorită procesului de asimilare permanentă a minorităților care au rămas pe teritoriul său, astăzi, Ungaria este unul dintre cele mai omogene state din punct de vedere etnic din Europa. Tratatul de la Trianon este de fapt actul care consfințește sfârșitul regatului sfântului rege Ștefan, care dispăruse în secolul al XVI-lea prin înfrângerea de la Mohács și divizarea teritoriilor sale între Imperiul Otoman și Sfântul Imperiu Roman, prin care 63% din populație, alcătuită în majoritate din etnici nemaghiari, locuitori ai statelor succesoare, își împlinesc dorința lor la autodeterminare.

Regatul Ungariei, statul rezultat în urma acestui tratat, și-a manifestat în permanență nemulțumirea față de acesta, aliniindu-se statelor revizioniste, Germania și Italia. Deși în perioada 1938-1941 a reușit anexarea unor teritorii care aparținuseră Dublei Monarhii: în 1938 sudul Slovaciei, în 1939 Ucraina subcarpatică, în 1940 nordul Transilvaniei, în 1941 teritoriile aflate azi în Serbia, Croația și Slovenia), frontierele stabilite la Trianon au fost consfințite prin Tratatul de Pace din 10 februarie 1947 de la Paris.

Aseară, televizorul ne-a adus în casă imaginile unor manifestări organizate în diverse localități, unde iredentiști notorii, care ar trebui expulzați în regim de urgență de pe teritoriul României, au "comemorat" cu recuzita deja tradițională (drapele, cocarde, lumânări, rugăciuni și panglici de doliu) 87 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, prin care s-a destrămat Ungaria.

În fruntea lor, Eva Maria Barki, avocata care a fost declarată de două ori persoană indezirabilă pe teritoriul României, între 1994-1997 și ulterior 1998-2000, care de șapte ani intră și iese nestingherită din țară, în ciuda faptului că de fiecare dată îndeamnă la luptă pentru autodeterminare populația maghiară. De data aceasta, ea a făcut referiri la unele declarații necontrolate ale președintelui României, Traian Băsescu, care, în momentul Kosovo, a exprimat un punct de vedere favorabil pentru acordarea autonomiei acestei regiuni. Vedeți, domnule președinte, câtă importanță are fiecare cuvințel, fiecare virgulă din declarațiile dumneavoastră? Că doar dumneavoastră sunteți președintele revenit la Cotroceni, sunteți persoana publică nr.1 și nu mătușa Saveta din Basarabii de Coțofenești, care nu are răspunderea celor declarate?

Partea proastă este faptul că există persoane și, mai grav, publicații de limbă maghiară, în care sunt consemnate declarații de genul celei pe care am să o citez în continuare și a căror traducere am să o pun la dispoziția fiecărui lider de grup parlamentar, pentru luare de poziție.

"Este o minciună ce a spus cu ani în urmă renegatul Markó Béla și ce repetă întruna de atunci, și anume că maghiarimea din Transilvania își închipuie viitorul în România.

Minciună! Minciună bestială! Nimeni dintre maghiarii din Transilvania nu l-a mandatat cu asta. Din însărcinarea Guvernului Lumii a vorbit împotriva noastră! Așa ceva nu agreează nici măcar unul dintre ungurii din Transilvania, iar situația în care ar exista niscai renegați, aceștia nu sunt nicicum reprezentativi. Dar mai cu seamă prin Ținutul Secuiesc cei care iubesc domnia cotropitorilor români trebuie căutați cu lămpașul. Atât!

Fără voi Ținutul Secuiesc ar fi Paradis, Grădină a Edenului! Pricepeți?

Ținutul Secuiesc a existat de un mileniu și jumătate fără voi, a dăinuit fără dominația românească și va exista și de acum înainte. Și apoi secuii v-au ajutat pe voi în lupta împotriva turcilor. Mai mult, Mihai nu ar fi ajuns niciodată în Transilvania dacă acel diferend între Báthori și secui nu ar fi răsucit de partea lui armata secuiască. Luați notă de toate acestea și scrieți-le în cărțile voastre de istorie, pentru că nu figurează pe acolo.

Posteritatea își va aduce aminte cu scârbă de acești 86 de ani de doliu și, într-o bună zi, perioada aceasta va fi predată în școlile ținutului secuiesc eliberat de prigoana românească, ca fiind un exemplu de întâmplare istorică scârboasă, de groază. O vor pomeni alături de perioadele bântuite de epidemii de pestă și holeră și pentru a o deosebi de ele va fi suficient să se remarce doar că aceasta a durat mai mult și a fost mai pustiitoare.

Vom ieși, în fiecare localitate, pe stradă, ca lumea să vadă cum se mișcă secuiul maghiar, și vom face asta până ce ne vom dobândi libertatea! Ne-am săturat de voi! Ne-a ajuns până în gât!

Vrem Ținutul Secuiesc liber!

Pricepeți?!"

Aici închei citatul, "încărcat de atâta dragoste și venin și ură (!?)" și am să spun la rândul meu că ne-am săturat de provocări și cui nu-i place în România plece unde ... va vedea cu ochii. Guvernul României are datoria să-l ajute în regim de urgență! Invit liderii grupurilor parlamentare și în primul rând pe cel al U.D.M.R. la microfonul Parlamentului și să-și exprime punctul de vedere. N-am spus să dezavueze, fiindcă poate consideră că cel care a scris cele citate a spus un adevăr și nu-l invit la minciuni. Minciuna este interzisă prin una din cele 10 porunci.

Măcar acum sunt crezut că trebuie făcut ceva pentru românii trăitori în județele Harghita, Covasna și Mureș? V-ar plăcea să trăiți acolo și să fiți permanent supuși la cele mai diverse atacuri? Să fiți mereu hărțuiți și invitați să părăsiți zona? Ajunge cu discriminarea românilor în propria lor Țară!

Domnule președinte reinstalat, Fapte, nu vorbe așteaptă românii! De demagogia dumneavoastră și de înțelegeri cu Uniunea Civică Maghiară, cu "Mișcarea de Tineret 64 de Comitate", cu pastorul Tökés și cine mai știe cu cine, cred că a fost destul.

Se impun măsuri în regim de urgență!

 
Andrian Sirojea Mihei - declarație politică: Pe cine lasă rece problemele fierbinți ale românilor?;

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Andrian Mihei și se pregătește apoi, din partea Partidului Conservator, doamna Ionica Popescu și domnul Dumitru Bentu din partea PSD.

 

Domnul Andrian Sirojea Mihei:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarație politică de astăzi se intitulează: Pe cine lasă rece problemele fierbinți ale românilor?"

Stimați colegi,

Organizația Națiunilor Unite a desemnat ziua de 5 iunie - Ziua Mondiala a Mediului. Anul acesta, Ziua Mediului are tema "Melting Ice - a hot topic?" - "Topirea gheții - o problema fierbinte?", tematică ce vizează schimbările climaterice și influența acestora asupra ecosistemelor și comunităților. La nivel internațional există o preocupare susținută legată de adaptarea la modificările de climă care determină, după cum cu toții am observat în ultimii ani, fenomene meteorologice extreme, topirea calotei polare, creșterea nivelului mărilor, dispariția unor specii de plante și animale.

Și România, mai ales în decursul eforturilor de aderare la Uniunea Europeană a fost nevoită să elaboreze o strategie națională privind schimbările climatice, precum și un plan de acțiune. Doamna Sulfina Barbu, fostul ministru în domeniu a elaborat o astfel de strategie, din păcate, așa cum sunt la noi elaborate strategiile, pagini întregi de adaptări ale directivelor UE, urmate într-o prea mică măsură de acțiuni și programe concrete și de o planificare a acestora.

Planul național de acțiune tratează schematic în fișele de acțiune modificările legislative necesare, activitățile necesare îndeplinirii angajamentelor de raportare ale României, monitorizarea emisiilor de gaze cu efect de seră și o eventuală conștientizare a publicului.

Strategia elaborată în 2005 prevedea realizarea planului național de acțiune până la sfârșitul anului respectiv, însă planul național elaborat conține, de fapt, în loc de acțiuni concrete, planuri pentru elaborarea unor alte planuri ... și tot așa, tărăgănând, probabil că doamna Barbu ar fi elaborat un plan concret de acțiuni abia atunci când ar fi fost mult prea târziu pentru a le mai implementa, fiind depășite de cursul vremurilor.

Modificarea condițiilor climatice influențează ecosistemele, așezările umane și infrastructura. Furtunile, inundațiile și secetele își vor face apariția mai frecvent iar riscurile și pagubele aferente devin mai semnificative. Zonele afectate de secetă s-au extins în ultimele decenii în România, una dintre cele mai expuse zone la secetă prelungită fiind zona de sud-est a țării. Împreuna cu inundațiile, perioadele îndelungate de secetă duc la pierderi economice însemnate în agricultura, gospodărirea apelor, transporturi, alimentarea cu energie, sănătate și gospodării. Iar pentru aceste realități vizibile cu ochiul liber, încă nu sunt prevăzute acțiuni concrete.

De altfel, după cum spuneam, în general strategiile pe care unele ministere sau agenții le-au emis, sunt - regretabil - mai slabe decât un referat al unui student mediocru. Un astfel de exemplu este și greu elaborata strategie a turismului românesc, unde, de exemplu, despre litoral, în afară de o strategie SWOT vizibil făcută din birourile din București, nu s-a găsit de cuviință să se vizeze și elaboreze și un plan de acțiuni. Și exemplele pot continua.

Miniștrii PD, împreună cu colegii lor de partid, sunt acum foarte virulenți și foarte critici la adresa activității actualului guvern, însă au omis să își facă un raport de activitate - la fel de critic - pentru perioada cât au avut cârma ministerelor. În special doamna Barbu, care a luat decizii arbitrare legate de litoralul românesc, decizii care au ținut pe loc și chiar au dat înapoi evoluția turismului pe litoral, bulversând hotelierii, operatorii plajelor, tour-operatorii, agențiile de turism și nu în ultimul rând cetățenii care nu își doreau altceva decât o vacanță plăcută. Piedicile puse dezvoltării Constanței pe criterii strict politice nu cred că îi califică pe acești miniștri să vorbească în textul moțiunii - care se pare că nu a prea reușit să obțină susținerea necesară decât pe căi neortodoxe, încălcând principiile atât clamate de cei menționați - despre "dispreț față de voința cetățenilor" sau despre "a da prioritate unor reglări de conturi menite să garanteze păstrarea puterii".

Apologia rezultatelor referendumului, precum și deturnarea și răstălmăcirea înțelesului acestui demers democratic astfel încât să creeze cetățenilor o falsă impresie nu face decât să ne arate cum procedează dumnealor pentru a câștiga capital politic și constituie o lamentabilă încercare de a acoperi modul partinic în care au luat deciziile și totodată de a ascunde neajunsurile, neîmplinirile și nerespectarea obligațiilor pe care le aveau în funcțiile deținute.

Din păcate, din toată această orbească și absurdă luptă, cei care pierd sunt cetățenii de rând ai României care apăsați de grijile și nevoile cotidiene, pierzându-și în câteva clipe agoniseala de o viață, loviți fiind de inundații, sau îndurând, în satele "europene", fără apă și lumină în lungile perioade de secetă, luptând din greu pentru a-și asigura ziua de mâine, sunt nevoiți să asiste la demagogia ieftină vehiculată în ultima vreme prin mass-media și să constate că acei aleși care se laudă cel mai mult că vor să facă și să dreagă, să înlăture corupția, să condamne crimele comunismului, să îndrepte răul din țară, în fapt, nu își mai fac timp și pentru punerea în practică a acestor lucruri, mulțumindu-se doar să se bată cu pumnul în piept cu ce așa-zis intenționează să facă.

Trebuie, stimați colegi, ca toate aceste "dispute" demagogice să înceteze și toți cei responsabili să își vadă de treabă cu seriozitate, asiduitate și maturitate politică, urmărind numai și numai interesul public, interesul general al românilor. Interesul cetățenilor, bunul mers al lucrurilor, adoptarea măsurilor necesare pentru eliminarea sărăciei extreme și pentru ridicarea nivelului de trai sunt și trebuie să fie permanent problema fierbinte a clasei politice din România.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

 
Ionica Constanța Popescu - scrisoare adresată președintelui României;

Are cuvântul doamna Ionica Constanța Popescu și se pregătește domnul Dumitru Bentu.

 

Doamna Ionica Constanța Popescu:

Bună dimineața!

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Astăzi adresez o scrisoare către președintele României.

"Mult stimate și iubite domnule președinte,

De mult inima îmi cere să mă adresez domniei voastre, însă strălucirea orbitoare a personalității înălțimii voastre m-a reținut, mai ales de când oligarhii și mogulii stau în coasta mea și nu mă lasă să judec limpede. Astăzi însă, mult iubite și stimate domnule președinte, mi-am luat inima în dinți, pentru că nu mai suport răutățile care se spun despre domnia voastră. Știți ce mi se întâmplă zi de zi? Aud tot felulde povești și întrebări cu referire la dumneavoastră cărora nu vreau și nu pot să le dau crezare. De ce? Pentru dumneavoastră, mult iubite domnule președinte, ne sunteți și mamă și tată. Un tată care își învață copiii ce este aceea fermitate și, de aceea, ați și declarat acum doi ani că dumneavoastră nu spuneți niciodată te rog. Deci, sunteți o mamă care își cheamă puii acasă, motiv pentru care azi văd cum parlamentarii trag spre PD ca un copil spre casa părintească. Un părinte iertător și îngăduitor cu copiii lui care le iartă pe toate tuturor celor care îngroașă rândurile familiei sale de la foști dezertori din PD până la distinsul nostru coleg Nati Meir.

Ne sunteți un tată care ne învață respectul pentru cuvântul dat. Cine altul în afară de "luminăția voastră" s-ar mai fă bătut ca un leu de doi ani de și jumătate să elibereze locul de prim ministru pentru un prieten căruia i-a dat cuvântul și căruia i-a promis acest loc.

Stimate domnule președinte,

Mințile întunecate, fie vă hulesc, fie pun întrebări răutăcioase legate de domnia noastră. Dar eu vă înțeleg.

Fie ca strălucirea călăuzitoare pe care o emanați de câte ori apăreți în mulțime să ne lumineze pe toți. Să ne lumineze să scoatem România din balta rusească s-o ducem spre "marele licurici" pe care l-au așteptat ani de-a rândul bunicii noștri.

Fie ca "țigani împuțiți și găozarii" din presă să vă dea liniștea necesară pentru a duce România spre noi culmi de progres și civilizație.

Domnule președinte,

Stimate domnule președinte,

Iertați-mi tremurul vocii, dar am gonit cu mașina pe bulevardele largi ale capitalei pe care cu grație ați administrat-o aproape 5 ani.

Am venit în mare viteză la întâlnirea cu domnia voastră și n-a fost greu, pentru că n-a fost deloc aglomerat în București. Am venit să vă spun că nu-i cred pe cei care vă acuză că ați nominalizat un om la conducerea CSM. Ce, parcă ei nu-și amintesc de faptul că ați recunoscut că ați greșit și că acum nu mai puteți s-o trageți înapoi? Și, până la urmă, cineva tot trebuia să facă asta, atunci de ce să nu fiți dumneavoastră, întâiule părinte al nostru? Și de ce vă mai acuză că ați ascuns bilețelele de la Tăriceanu? Păi, nu-și mai amintesc răutăcioșii că ați făcut-o de dragul țărișoarei? Și vă mai acuză de ceva. Că de ce ați scris niște bilețele, chiar și dumneavoastră? Păi, dacă le-ați scris e rău, dacă nu le-ați fi scris vă acuzau. Doamne feri vă acuzau de neimplicare sau că nu știți să scrieți. Dar, să știți că ei vină tot vă găseau.

De asemenea, ei uită că ați condamnat printr-un discurs recunoscut chiar de domnul Liiceanu ca fiind exemplar, uită că ați condamnat comunismul. Ce bine ați făcut-o că eu oricum nu mai aveam cravata de pionier. Și ce bine ați făcut. Simt și eu acum că respir cu adevărat. Poate nu știți, vă spun eu ca că vă încurajeze mai departe. Nu știți ce bucurie a fost în ziua aceea pe bătrânii care stăteau la cozi la medicamente. Credeți că au mai stat la coadă? Nicidecum. Au sărit în sus de bucurie, au chiuit, au petrecut multe zile de atunci, dacă nu cumva or mai petrece și acum. Ce mai, viața lor s-a schimbat radical! Chiar tata îmi spunea acum, după ce ați condamnat ororile comunismului, că plătește cu alt spor 2,5 milioane lei pentru prășitul unui hectar de teren. Cu alt spor dă și mama la găini de mâncare, când știe că alături de domnia voastră se află și "spaima aviarei", domnul Flutur.

Cu alt spor trec părinții mei peste faptul că s-au mutat de la București la țară pentru că pensia nu le ajungea să plătească întreținerea și să trăiască decent după 40 de ani de muncă.

Apropo de mama, sărăcuța, ca orice părinte se teme pentru copiii săi. Sunteți părinte și știți cum este. Mama v-a văzut la televizor serile trecute și m-a întrebat dacă am să rămân fără pâine. A aflat că vreți să ne dăm demisia, noi cei care am votat într-un moment de nebunie pentru suspendarea luminăției voastre, ca urmare a voinței poporului exprimată la 19 mai anul acesta. Și mama, de, ca femeie care s-a mutat la țară a îndrăznit către mine: Mamă, dar pe buletinul de vot era o întrebare legată de președinte, nu de tine! De ce zici acum că trebuie să-ți dai demisia? Săraca mama, dar contați pe mine. O să-i explic eu că nu sunteți un om rău, mai mult o să-i spun că sunteți de partea mea, că vreți să reformați clasa politică, să aduceți aduceți tineri în Parlament. Sigur o să-mi fie mai greu s-o fac să înțeleagă ce e cu recentele primiri în PD, despre care ea îmi spune că s-ar numi racolări prin presiune. Mai greu va fi să-i explic cum reformăm clasa politică în dictatură și cu domnul Nati Meir. În rest, lăsați pe mine...

Am convins-o până acum că luptați împotriva corupției. Și i-am arătat termopanele de la casa lui Adrian Năstase. M-a crezut. Mi-a mai pus o întrebare la care încă n-am avut timp să-i răspund că am venit să vorbesc cu dumneavoastră. M-a întrebat de ce atunci când formează numărul meu de mobil se aude întâi un păcănit în cască, pe urmă un sunet ca și cum ai derula banda pe repede înainte și apoi se face legătura. Am s-o liniștesc. Asta mi se întâmplă și mie de câte ori formez un număr sau, în special, anumite numere. Dar cred că nu e nimic în neregulă. dumneavoastră controlați serviciile secrete și o faceți bine. Apropo, dacă aveți ocazia, poate vorbiți acolo să-i rugați să nu mai asculte măcar când vorbesc cu măicuța mea sau, cel puțin să le dați alocație pentru aparatură silențioasă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc și eu, stimată colegă.

 
Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Spune;

Are cuvântul domnul Dumitru Bentu și se pregătește domnul Petru Călian și apoi Mihai Dumitriu.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Stimați invitați,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Spune".

După atâtea momente de confruntare politică dură, încrâncenată, dusă de multe ori cu un limbaj suburban, nedemn de a fi amintit, nicidecum reprodus, sub aceeași cupolă a sălii de plen a Camerei Deputaților s-a desfășurat un eveniment, am putea spune, ce a stat sub semnul purității, dar și al unei surprinzătoare responsabilități. Este vorba despre prezentarea unui "Raport al copiilor" privind modul în care le sunt respectate drepturile în cadrul inițiativei "Consiliului copiilor Spune!" derulată în cadrul proiectului Phare 2003 - Campanie de Educație privind Drepturile Copilului. Consiliul a fost lansat în data de 1 iunie 2006 printr-o dezbatere organizată în cadrul Parlamentului României și iată, după un an și-a prezentat raportul în același cadru ambiental.

De la același microfon, la care în zilele trecute președintele ne vorbea, cu încăpățânare și ură, despre faptele incriminate ale celor "322" - autorii raportului, copii din toate județele țării abordau, cu maximă seriozitate, teme ca "nediscriminarea", "interesul superior al copilului", "respectarea opiniilor copilului". În antiteză cu discursul provocator al noului Mesia pontic, vocile tinere și avizate aminteau despre "forme și efecte ale neglijării copiilor", despre "copii privați de mediul familial", despre "calitatea serviciilor de sănătate". În timp ce președintele cerea plecarea unora, demisia altora, anticipate și cât mai multă penitență pentru cei care au cutezat a-l înfrunta, copiii noștri ne rugau să avem grijă de educația lor, de timpul lor liber, de activitățile culturale și recreative.

Transformat de drogul celor 75%, președintele își clama nemulțumirea față de clasa politică, în timp ce copiii se arătau cu adevărat preocupați și îngrijorați de consumul de droguri în școli și în afara lor, de copiii care cerșesc, de abandonul școlar, de inegalitatea de șanse dintre mediul urban și cel rural.

Așa cum se spune în epilogul acestui document, raportul este dovada unei atitudini mature, a unei viziuni din interior asupra respectării drepturilor copiilor într-o societate adesea ostilă și egoistă.

Copiii învață din felul în care trăiesc.

În același timp, autorul "Micului prinț", Antoine de Saint Exupèry, spunea: "Toți oamenii au fost cândva copii, dar puțini dintre ei își mai amintesc".

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc.

 
Petru Călian - pledoarie pentru interzicerea utilizării cianurii;

Are cuvântul domnul Petru Călian și se pregătește domnul Aurel Vlădoiu. Nu, domnul Mihai Dumitriu și apoi domnul Aurel Vlădoiu.

 

Domnul Petru Călian:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

În ultimele două săptămâni, la fel ca și mine, sunt convins că și dumneavoastră ați primit sute de e-mail-uri de la diverse persoane din România și chiar din străinătate, e-mail-uri prin care își exprimau cu toții dezacordul față de utilizarea cianurii. Fapt pentru care am să prezint o scurtă, scurtă pledoarie în vederea interzicerii utilizării cianurii.

Cu toții trăim într-un mediu în care își pune amprenta asupra vieții noastre, iar prin distrugerea bogățiilor naturale și exploatarea lor pe bază de cianură nu se poate întâmpla altceva decât un dezastru sau chiar un dezechilibru natural.

Având în vedere importanța vestigiilor arheologice, necesitatea protecției mediului, a vieților omenești, fără frica unui eventual dezastru ecologic, care este atât de eminent a se produce, consider că avem tot dreptul și trebuie să ne opunem oricăror inițiative care doresc să aducă atingere unor principii fundamentale. Noi trebuie să hotărâm, noi trebuie să luăm atitudine, să acționăm pentru a fi convinși că am făcut ceea ce este necesar, firesc și moral.

Efectele nocive ale cianurii sunt incomparabil mai mari decât orice cantitate de metal prețios, cu aur și argint neputând astfel să poți cumpăra înapoi ceea ce a creat natura în milioane de ani. Trebuie să fim conștienți că dacă noi punem mâna să ne ajutăm nimeni nu o face, dar dacă ne dăm interesul și arătăm că ne pasă nu vom rămâne singuri.

Nici o zonă nu merită să fie vandalizată, valoarea istorică și peisagistică a oricărui tărâm nu poate fi cumpărată nici măcar în aur. Este mai ușor să prevenim un dezastru decât să ne tratăm de efectele lui. Întreaga Românie de la Nistru până la Tisa, de la Cetatea Albă până la Roșia Montană este un pământ binecuvântat de Dumnezeu și lăsat nouă să-l păzim și să-l îngrijim. Cum a fost păzit se vede după teritoriile istorice înstrăinate de la est de Prut, iar cum ne pricepem să-l îngrijim se vede cam la tot pasul.

Proiecte ca Roșia Montană țin de trecut, nu țin de viitor. În secolul XXI, aurul adevărat se va afla în acele țări în care va fi păstrată natura virgină și nu acolo unde se mutilează peisajul și se fură de la natură și ultimul tril de privighetoare.

Să nu lăsăm ca egoismul și miopia câtorva profitori să arunce în cianură prezentul și viitorul unei mari regiuni, ci să ne solidarizăm cu toată lumea care se zbate pentru salvarea Apusenilor și pentru prestigiul României.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc.

 
Mihai Dumitriu - declarație politică cu titlul Limitele reformei învățământului - o perspectivă psihologică;

Domnul deputat Mihai Dumitriu.

 

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulțumesc frumos, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o: "Limitele reformei învățământului - o perspectivă psihosocială".

De mai bine de un deceniu, sistemul național de învățământ din România este supus unui ritm continuu de schimbare; i s-a spus "reformă", din dorința de a se sugera caracterul profund convergent și rezultatele benefice ale schimbărilor proiectate, însă eticheta acestui proces de transformare nu corespunde succesiunii de schimbări, anulări ale schimbării și nici modului în care sunt invitați să se implice în schimbare cei direct interesați de funcționarea sistemului de învățământ. Trebuie să recunoaștem că a transforma un sistem de învățământ, excesiv descentralizat și subjugat ideologiei "omului nou", într-un sistem de învățământ modern, flexibil, competitiv, deschis la valorile democratice și pertinent în raport cu valorile naționale nu este o întreprindere nici facilă și nici de scurtă durată.

În primul rând, reforma învățământului nu a avizat și nu a început cu componenta care trebuia, anume componenta de ordin managerial și organizatoric.

Reforma ar fi trebuit să înceapă prin schimbarea tipului de organizație ce susține funcționarea tuturor instituțiilor cu atribuții în proiectarea și desfășurarea procesului de învățământ, începând cu Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și sfârșind cu școlile și unitățile de învățământ preșcolar. Toate aceste instituții au funcționat în trecut și funcționează și în prezent ca structuri birocratice, ceea ce explică lipsa lor de eficiență.

Principalele dezavantaje ale structurii birocratice care provin din specializare, conformist, impersonalitatea și caracterul parcelat al muncii, autoritatea ierarhică și care explică lipsa ei de eficiență sunt: centralizarea deciziei; exercitarea birocratică a puterii de către corpul decidenților, care contravine principiilor și practicilor democratice; izolarea diferitelor straturi ale structurii birocratice și apariția unor rețele paralele de presiune asupra indivizilor.

Exemplu: în Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, secretarul general, domnul Gorun, și-a creat o structură paralelă cu cea a ministerului, care "controlează" și "evaluează" învățământul românesc.

Adaptarea la situații noi sau capacitatea de a rezolva probleme complexe devine foarte greu de realizat.

Mai mult, principalele comportamente birocratice disfuncționale sunt: evitarea responsabilității; dispersarea responsabilității; concentrarea autorității, rezultatul fiind formarea unei adevărate personalități birocratice infailibile; formalismul și ritualismul; sabotajul birocratic.

Deci, limitele reformei sunt determinate de funcționarea sistemului de învățământ ca structură birocratică, la care se adaugă: efectele discontinuităților în viziunea asupra reformei; diferențele de abordare politică; fluctuația decidenților educației, condiționați de dependența educației față de politic.

Stimați colegi,

Pentru ca învățământul să devină un subsistem flexibil, capabil să se adapteze la schimbările tot mai rapide de pe piața muncii, din plan cultural și social, reforma trebuia să înceapă cu schimbarea tipului de funcționare al întregii structuri instituționale, al întregului sistem organizațional ce deservește funcționarea învățământului.

Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, inspectoratele școlare județene, școlile și universitățile reprezintă esențialmente o formă de structură birocratică, greoaie, depășită de evenimente, incapabilă să învețe din propriile greșeli.

Înțelegerea sistemului de învățământ ca o structură birocratică explică multe din disfuncționalitățile și eșecurile sale. Învățământul contemporan, dacă vrea să se instituie într-un factor de progres, trebuie să facă tranziția de la misiunea sa tradițională - programarea științei de transmis tinerei generații, la o viziune nouă, care se bazează pe dimensiunea sa socio-terapeutică.

Procesul de schimbare pe care-l consider oportun în acest sens și în momentul de față vizează trecerea de la structura birocratică la structura tehnocrată în rețea. Structura tehnocrată se bazează pe autoritatea competenței, organizația dispunând de o considerabilă autonomie.

Organigrama structurii tehnocrate în rețea plată, nu piramidală, motivează persoanele implicate, pentru a încuraja inițiativa și participarea tuturor la realizarea obiectivelor.

Structura tehnocrată în rețea permite realizarea unei maxime flexibilități în funcționarea sistemului de învățământ, prin instaurarea de parteneriate cu alte instituții cu misiune educativă: muzee, biblioteci, cluburi sportive, biserică, instituții medicale, familia, poliția etc.

Fiecare componentă a rețelei, conservându-și structura, va putea să pună accentul pe cooperarea cu alte instituții partenere pentru a realiza obiectivele comune. Dacă toată lumea e de acord că școala a pierdut monopolul asupra educației în societatea contemporană, atunci este momentul ca în locul unei organizații cu structură birocratică, să funcționeze o structură tehnocrată de rețea care să țină cont de disponibilitățile și responsabilitățile educative ale celorlalte instituții educative din societate.

Un asemenea parteneriat îmbină și intercondiționează cele trei tipuri de educație: formală, nonformală și informală, și poate oferi soluții eficiente pentru multe din problemele cu care se confruntă sistemul de învățământ, deoarece pornește de la relațiile complexe dintre școală și comunitate și are flexibilitatea necesară pentru a se adapta la schimbările ce se produc în aceste relații.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc.

 
Aurel Vlădoiu - declarație politică intitulată Astăzi nu sunt primiți la grădiniță dar, dacă au răbdare, mâine vor fi miniștri;

Are cuvântul domnul Aurel Vlădoiu.

Din partea aceluiași grup parlamentar au depus în scris domnul Gheorghe Chiper, domnul Ioan Stan și doamna Mihaela Rusu.

 

Domnul Aurel Vlădoiu:

Declarația politică se intitulează "Astăzi nu sunt primiți la grădiniță dar, dacă au răbdare, mâine vor fi miniștri".

Săptămâna trecută, încercând să copieze țările normale ale Uniunii Europene, România a sărbătorit cu fast Ziua Internațională a Copilului.

Demnitari, clerici și ONG-uri s-au înghesuit, în fața camerelor de luat vederi, să dăruiască micuților dulciuri și să-i strângă în brațe, asigurându-i de grija pe care le-o poartă Dumnezeu, instituțiile abilitate și ei, personal.

În aceeași zi, 1 iunie 2007, copiii treziți cu noaptea-n cap erau aduși la porțile grădinițelor de părinții care nu aveau cu cine să-i lase acasă, pentru a-i înscrie în anul preșcolar 2007-2008.

Potrivit datelor puse la dispoziție de către inspectoratele școlare, mulți dintre ei, foarte mulți, vor fi respinși de către statul român care, oficial, le ocrotește copilăria.

Spre exemplu, în București, pot fi înscriși în grădinițe de stat doar 24.000 dintre cei peste 55.000 de copii cu vârstă preșcolară ai căror părinți nu-și permit o grădiniță particulară. Este, poate, primul contact cu statul pe care, mai târziu, vor fi puși să-l apere și să-l cinstească, sub sancțiunea legii. Va fi, cu siguranță, pentru cei ce și-au sărbătorit ziua la porțile închise ale grădinițelor, un reper esențial în exprimarea sentimentului patriotic, ori de câte ori autoritățile și viața le-o vor cere.

În celelalte județe ale țării, situația privind posibilitatea grădinițelor de a-i înscrie pe copiii cu vârsta preșcolară nu este nici mai rea, nici mai bună decât a Capitalei. Acesta este un exemplu edificator al grijii statului român față de copiii români și, în același timp, față de viitorul României.

De altfel, la mijlocul lunii martie, anul acesta, ministrul muncii de atunci, într-un moment de sinceritate ce contravenea flagrant politicii propriului partid, opina că alocația de 7 euro pe care o primesc copiii români este, dacă nu prea mare, oricum suficientă. Domnia sa, vorbind probabil în numele formațiunii sale care a reușit să înșele cetățenii cu drept de vot și copiii acestora deopotrivă, încerca să demonstreze că alocația reprezintă, pentru statul român, un efort pe care alte state nu și-l permite.

Cu o astfel de poziție, domnul ministru și partidul său demonstrau că n-au nici inimă, nici minte, atâta timp cât este știut că în Ungaria alocația este de 50 de euro, în Italia de la 135 euro pentru primul copil, 257 euro pentru al doilea și 375 euro pentru al treilea copil, fiind state, în Europa, cu alocații și mai mari.

Despre frumusețea copilăriei în România s-ar putea afla mai multe dacă ar mai fi posibilă vreo discuție cu vreunul sau cu mai mulți dintre cei 1600 de copii dispăruți în ultimii doi ani.

Unii dintre ei sunt găsiți, spre liniștea familiilor și a noastră, pentru că pot fi înmormântați creștinește.

Despre copilăria trăită în România se mai pot afla multe de pe internet, fără să fii nevoit să intri în încăperi sordide, în care nu poți nici să respiri.

De pe internet poți afla, cu o minimă marjă de eroare, cum și cu cât poți cumpăra un copil din România, cum îl poți trece granița, cât plătește un pedofil pentru închirierea unui copil etc.

Pentru statul român, aceste teme nu reprezintă o prioritate, pentru că micuții în cauză vor avea drept de vot de-abia peste 10-15 ani. Mult mai simplu și mai eficient este ca, de 1 Iunie, să-i invităm în Parlament, la Guvern sau mai bine la Cotroceni, pe reprezentanții consiliilor copiilor, să ne folosim abilitățile electorale cu generația preelectorală, să facem fotografii de grup și să-i asigurăm că ei vor fi, în locul nostru, mâine, parlamentari, miniștri și președinți de Românie fericită. Să nu pună la inimă dacă astăzi tremură de frig, n-au ce mânca sau nu sunt primiți la grădinițe.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

 
Iuliu Nosa - declarație politică intitulată Ne dorim normalitate și primim amenințări;

Are cuvântul domnul Ioan Țundrea, din partea Grupului parlamentar al P.C.

Nu s-a prezentat domnul Țundrea? Nu.

Dacă mai este cineva dintre cei care s-au înscris.

Domnul Iuliu Nosa, din partea Grupului parlamentar al P.S.D. Vă rog.

 

Domnul Iuliu Nosa:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Titlul intervenției mele de astăzi este "Ne dorim normalitate și primim amenințări."

După runda de consultări survenită în urma referendumului și a întoarcerii Președintelui Băsescu la Cotroceni, atât politicienii români, cât și cetățenii acestei țări au sperat într-o revenire la normalitate. Speranțele le-au fost spulberate de discursul Președintelui Traian Băsescu în fața Parlamentului României, care a început prin a ne acuza că, după integrarea României în Uniunea Europeană, am format "o majoritate de conjunctură" numai pentru a hotărî suspendarea sa din funcție. A uitat că, imediat după integrare, viața politică a țării a fost inflamată din cauza dezvăluirilor despre bilete și bilețele, despre telefoane și legături ale domniei sale cu diverse grupuri de interese.

Miercuri a venit reiterând în discursul său faptul că Parlamentul României nu se mai bucură de legitimitate. Nu vreau decât să întăresc și eu că, așa cum am mai afirmat în declarațiile mele politice, după referendum, Președintele României nu este cu nimic mai legitim, iar Parlamentul nu este mai puțin legitim.

Traian Băsescu trebuie să se obișnuiască cu starea de fapt, adică de a respecta aceeași Constituție ca înaintea suspendării. De asemenea, ne-a acuzat că nu respectăm voința națională exprimată prin vot. Ar fi avut dreptate dacă nu i-am fi acceptat întoarcerea la Cotroceni după reconfirmarea sa pe baza votului referendumului.

Traian Băsescu nu face decât să "semene furtună" mai agresiv ca înainte și pare să fi uitat felul în care a desconsiderat chiar el votul dat de popor în anul 2004, când P.S.D.-ul a câștigat alegerile, iar președintele a refuzat cu îndârjire să ne lase la guvernare.

A contribuit din plin la formarea unei coaliții nefuncționale, a numit premierul pe care l-a dorit, pentru ca apoi să pornească atacul împotriva tuturor. Sunt convins că vă amintiți cum, la câteva săptămâni de la intrarea la guvernare a coaliției "moșite" de Băsescu, președintelui-jucător i-a încolțit în minte ideea de a scăpa de premierul Tăriceanu. De la această idee a pornit tot tăvălugul scandalurilor din viața politică a României, care nu ne-a adus decât neplăceri atât în plan intern, cât și extern.

Cu tot discursul său acuzator, care nu a făcut decât să scoată în evidență încă o dată spiritul său belicos și răzbunător, Traian Băsescu trebuie să înțeleagă că partidele politice care i s-au opus nu au fost sancționate de votul dat de români la referendum.

Românii au votat revenirea președintelui la Cotroceni și nimic altceva, cu speranța că liniștea se va restabili în România, că se va termina cu disputele între puterile statului și că instituțiile care ar trebui să lucreze pentru cetățeni vor începe să funcționeze, nemaifiind blocate de diverse scandaluri.

Nu s-a întâmplat așa cum au dorit românii. Ba, dimpotrivă, acum, prin revenirea la Cotroceni a președintelui, criza politică din țară se adâncește. Președintele reinstalat la Cotroceni s-a grăbit să reia războiul pe toate planurile și cu toată lumea.

Domnia sa nu vorbește decât despre "sancțiuni drastice", "demisia guvernului" și "alegeri anticipate".

Vi se pare că seamănă a reconciliere cu instituțiile statului? Cu siguranță, nu! De altfel, Președintele chiar a afirmat în cursul discursului de miercuri că "nu este suficient să spunem: vom colabora, vom avea bune relații, vom lucra împreună!".

Desigur că pentru el nu este suficient. Ceea ce își dorește este să aducă la ascultare toată suflarea politică și instituțională, precum comandantul de vas pe subordonați. Promisiunile din cadrul consultărilor de la Palatul Cotroceni nu au făcut cât o ceapă degerată. În numeroase situații, am constatat cu toții cât înseamnă cuvântul dat pentru președintele-jucător al României. Nici de data aceasta nu a fost altfel.

La final, pentru ca spectacolul să fie complet și ca să ne "bucurăm" și de o doză de ipocrizie, Traian Băsescu a afirmat că respectul său pentru instituția Parlamentului este real. Am constatat acest lucru cu toții, așteptându-l 25 de minute pentru a-l asculta în Parlament.

Trebuie să fiu foarte clar. Suntem pentru o stare de pace politică între Președinte și structurile politice pe care le tot agresează. Nu vom obosi însă în lupta de rezistență pentru a aduce normalitatea și liniștea în politica românească. Chiar dacă asta va însemna să ținem piept permanent unui Președinte indisciplinat și arțăgos și acoliților săi.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc.

 
Leonida Lari-Iorga - anunțarea autoexcluderii din P.N.Ț.C.D.;

Mai întreb încă o dată dacă din partea celor înscriși s-a mai prezentat cineva.

Dau cuvântul doamnei Leonida Lari.

 

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

De la o vreme, de când în P.N.Ț.C.D. au ajuns la conducere domnul Miluț și domnul Pavelescu, linia partidului s-a schimbat. Nu mai este nici creștină și nici democrată. S-au dus pe vânt spiritul blândeții, buna înțelegere, cauza națională.

De la o vreme, mai precis, de un an, impostorii, infiltrații, aciuați în fruntea P.N.Ț.C.D., taie și spânzură, dând afară pe șest lideri de partid, președinți de filiale care au alte opinii, despicând în felul acesta partidul în două părți, făcându-l să arate ca o pasăre cu o singură aripă. Or, o pasăre cu o singură aripă nu are șanse de zbor. Și presa internațională a constatat că în România sunt partide care au drept conducători oameni de afaceri, iar nu oameni politici, ceea ce dăunează mult clasei politice actuale.

Cu ce se laudă domnul Miluț, de exemplu, cel mai tare? ("Antena 1",cu Vrânceanu-Firea). Că-i plac banii. Foarte bine. Însă ar trebui întâi și întâi să-i placă ideile, pentru că ideile țin viața unui partid și-l duc înainte, dându-i ponderea cuvenită pe eșichierul politic.

Dat fiind cele spuse, în semn de solidaritate cu veteranii care au construit P.N.Ț.C.D., precum și cu tinerii avangardiști ai partidului, mă autoexclud din P.N.Ț.C.D., adică, mă autoexclud din tabăra pseudocreștinilor și pseudodemocraților.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Întreb încă o dată, stimați colegi, dacă dintre cei înscriși pentru a prezenta declarații politice mai dorește cineva să intervină, s-a mai prezentat între timp. Nu.

În aceste condiții, declar închisă prima parte a ședinței de astăzi. Urmează în scurt timp să înceapă partea a doua, destinată dezbaterii proiectelor de lege înscrise pe ordinea de zi.

Vă mulțumesc.

 
   

(Următoarele declarații politice și intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)

 
  Costică Macaleți - declarație politică cu titlul Refuzul unui drept - dreptul copiilor la educație; SOS grădinițele

Domnul Costică Macaleți:

"Refuzul unui drept - dreptul copiilor la educație; SOS grădinițele"

Domnule președinte, stimați colegi,

Declarația mea politică de azi se referă la situația în care se găsesc copiii care trebuie să meargă la grădinițe din toamna acestui an, familiile lor și chiar și personalul didactic și cel auxiliar din grădinițe.

Observăm zilele acestea, ca de altfel în fiecare an, un spectacol tragic pe ecranele televizoarelor, în presa scrisă, în cartierele în care locuim: cozi interminabile la poarta grădinițelor, părinți și bunici care stau pe afară de cu noaptea, poate-poate vor reuși să găsească un loc pentru copii în respectivele unități de educație.

Care este situația exactă și care sunt cauzele care au dus la asta? Dacă ar fi să privim numai situația din București, spre exemplu, pentru că aici sunt făcute studii, potrivit datelor ISMB, în prezent, există 56.770 de copii cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani, dar, în București, sunt disponibile doar 23.080 de locuri. Deși, ISMB a înființat 109 grupe noi, cu aproximativ 2.500 de locuri, în acest an, potrivit estimărilor, aproximativ 10.000 de copii nu vor putea merge la o grădiniță de stat. In 2004, în București erau 183 de instituții de stat, iar acum mai sunt doar 149. Retrocedările au lovit destul de serios în numărul de grădinițe din Capitală. E drept că au fost retrocedate 14 grădinițe către foștii proprietari, însă unde este diferența, 34 de clădiri de grădinițe? Cum este posibil ca în asemenea criză foarte bine cunoscută, sistemul și așa depășit și forțat la maximum, să își permită să mai piardă din puținul pe care l-a avut?

Soluția găsită de autorități a fost mereu aceeași: mărirea numărului de copii dintr-o grupă, de la 20, cât prevăd inclusiv normele europene, la 35-40! Și cine suportă acest efort? Alături de copii, educatoarele și personalul auxiliar! Vorbim aici de persoane care sunt plătite în medie cu aproximativ 700 RON, în cazul educatoarelor, și 450 RON, în cazul personalului auxiliar, cum ar fi bucătăresele și lenjeresele. Educatoarele debutante ajung greu la medie, numai după minimum 2 ani de serviciu și cu condiția absolvirii examenelor de grad. Și astfel, cum să ne putem închipui că vom putea acoperi deficitul de circa 100 de grădinițe, 1000 de educatoare și 500 de angajați auxiliari numai în București?

Soluțiile rezidă în construcția de noi grădinițe, extinderea celor existente, găsirea de soluții alternative la retrocedarea în natură a clădirilor în care funcționează grădinițe (numai în București există o listă cu alte 24 de grădinițe revendicate), închirierea de spații care să fie folosite în acest scop, dar și în acordarea de condiții mai bune de muncă și salarizare pentru personal. Și abia atunci când locurile în grădinițe nu se vor epuiza în două ore de la deschiderea înscrierilor în prima zi, putem vorbi de o țară civilizată, europeană.

  Lia Ardelean - despre o situație generalizată la nivelul întregii țări: locurile în grădinițele de stat;

Doamna Lia Ardelean:

Mii de părinți din România trăiesc în această perioadă un adevărat calvar, provocat de lipsa locurilor în grădinițele de stat. Numai în Capitală, peste 10.000 de copii sunt în pericol de a rămâne în afara sistemului preșcolar, însă situația este generalizată la nivelul întregii țări. Aceste cazuri, coroborate cu dispariția aproape totală a creșelor, riscă să se transforme în drame sociale, în condițiile în care nu mulți părinți își permit să suporte costurile trimiterii copilului la grădinițele private.

Fără îndoială, autoritățile statului au scăpat de sub control astfel de aspecte care pun în pericol dezvoltarea armonioasă a copiilor și dreptul lor la educație. Responsabilii din învățământ trebuie să țină cont de faptul că imposibilitatea preșcolarilor de a frecventa grădinițele poate avea consecințe nefaste asupra viitorului tinerei generații. În acest context, se impun luarea unor măsuri urgente, care să elimine disfuncționalitățile existente în prezent, și să permită copiilor dreptul de a se înscrie la cursurile preșcolare, fără de care nu au cum să se înscrie la școală. În același timp, trebuie să ținem seama și de stresul provocat părinților de aceste situații nedorite, ei fiind puși în ipostaze dificile, de a pierde timp și bani pentru a găsi alternative pentru îngrijirea copilului.

Eu am susținut majorarea concediului de maternitate de la doi la trei ani, cu atât mai mult cu cât creșele sunt pe cale de dispariție. Argumentele în favoarea susținerii acestei propuneri sunt inexistența unor instituții corespunzătoare pentru îngrijirea copilului între doi și trei ani, precum și avertizarea Fondului ONU pentru Populație (UNFPA) asupra fenomenului îmbătrânirii populației și a degradării structurii acesteia pe vârste. Este foarte important ca un copil să crească până la trei ani în cadrul afectiv și emoțional unic oferit de părinți sau instituții abilitate, care să le permită ulterior o dezvoltare sănătoasă și armonioasă. Consider că este mai bine să facem eforturi finaciare în acest moment, să implementăm o strategie coerentă pentru dezvoltarea populației, decât să ne trezim că va fi tardiv atunci când fenomenul îmbătrânirii va lua amploare.

  Dumitru Avram - declarație politică cu titlul Anomalii politice;

Domnul Dumitru Avram:

"Anomalii politice"

La 19 aprilie, prin votul zdrobitor al parlamentarilor, Traian Băsescu a devenit expreședinte al României pentru o lună. A revenit după un scrutin controversat, lăsând în urmă un atac dintre cele mai dure la adresa celor 322 de senatori si deputați care au votat pentru suspendarea sa. Ca în orice stat democratic, actul suspendării nu-i un capăt de țară, este unul care se înscrie în prevederile constituționale. N-a fost o tragedie națională - și cu atât mai puțin una la nivel planetar -, n-a fost, nici pe departe, un vot al contrarevoluției, un puci parlamentar. Vorbe grele si gratuite, în maniera mahalagiilor de odinioară, pentru care deputații si senatorii erau buni sau răi în funcție de numărul de mici si halbe de bere oferite în buricul târgului cu prilejul vreunui eveniment politic.

N-a fost nici ușor pentru președintele suspendat să treacă printr-o asemenea experiență. După Alexandru Ioan Cuza, Carol al II-lea, Ion Antonescu, Mihai de Hohenzollern si Nicolae Ceaușescu, Traian Băsescu este cel de-al 6-lea conducător al statului nostru care părăsește, în cazul lui pentru un timp, postul suprem înainte de a-i expira mandatul. Din această perspectivă și din altele, care puteau fi mult mai dureroase, trebuie privite exagerările susținătorilor săi, potrivit cărora am fi avut de-a face cu un vot contra naturii si împotriva României, natura fiind însuși președintele suspendat în persoană, iar tara confundându-se, de la relief si popor, de la istorie si viitorul său, cu trecătorul de la Palatul Cotroceni.

Nu e bine. Ceea ce s-a întâmplat ar fi trebuit să constituie un motiv de reflecție pentru toată lumea, dar mai ales pentru Traian Băsescu, și nu de năpustire furioasă pe "oligarhia partidelor parlamentare care susține actuala guvernare ilegitimă" si afaceriștii "mafioți". Lupta împotriva corupției este una corectă si necesară, dar să fie una generală, nu partizană. O luptă care să-i aducă în fața justiției nu numai pe oligarhii, pe "baronii" centrali si locali, pe "băieții deștepți" din celelalte partide politice, ci și pe cei din propria formațiune, ca și pe mafioții care roiesc nu numai pe lângă Palatul Victoria, dar și pe la Cotroceni. Altfel, n-avem de-a face decât cu o încăierare politicianistă de tip balcanic, o răfuială între clanuri dornice să acapareze cele mai profitabile afaceri, precum gangsterii de odinioară din SUA, care se înfruntau cu pistolul pentru a-si asigura monopolul asupra zonelor bogate din marile orașe.

În același timp, Traian Băsescu trebuie să privească spre țară, spre cei amărâți si lipsiți de orice speranță pentru ziua de mâine, trebuie să privească spre Europa, spre acel Bruxelles, atât de paradoxal în comportamentul său fată de români - pe de o parte, ne trage de urechi, iar, pe de alta, este de multe ori subiectiv si extrem de reținut în a ne întinde acea mână sinceră care să ne ajute să depășim marele impas în care ne aflăm.

La Cotroceni se află un om care a devenit președinte cu 5 milioane de voturi, din 18 milioane posibile, în favoarea sa pronunțându-se, așadar, numai 30% dintre alegători. Amintim că, la primul său mandat, Ion Iliescu - căruia nu intenționăm să-i ridicăm o statuie - a obținut 12 milioane de voturi, iar la al doilea peste 7 milioane. Cea mai mare greșeală a lui Traian Băsescu a fost să-si asume inițiativa condamnării comunismului (o societate inexistentă, de altfel, la scara istoriei), gest imposibil si irealizabil, cu atât mai puțin atunci când vine din partea unui om pe care viața l-a răsfățat din plin în perioada respectivă. Ajunși lupi la stână, pretinșii ideologi anticomuniști pe care Traian Băsescu i-a adus în preajma sa au pus iarăși România pe rug, iar la zid pe marii intelectuali si politicieni patrioți de astăzi, care au constituit adevărata rezistentă fată de unele manifestări aberante ale puterii de dinainte de 1989.

Nu de strategia scandalului permanent si generalizat avea trebuință Traian Băsescu, de învrăjbirea societății românești. În acest moment avea nevoie de unitate și de dialog ca de aer si de apă, în vederea realizării obligațiilor pe care le impune costisitoarea noastră integrare în Uniunea Europeană. Nu de încremenire mioritică, în timp si în spațiu, aveau nevoie astăzi românii, ci de creștere economică si bună-stare. Nu, în nici un caz, tergiversarea reformei si degradarea fragilei noastre democrații puteau fi darurile cele mai de preț la acest ceas atât de greu pentru un popor aflat în stare de supraviețuire. Din păcate, ceea ce se anunță după reîntoarcerea lui Traian Băsescu nu prevestește, cel puțin, deocamdată, nimic bun...

  Ștefan Baban - declarație politică intitulată Atenție la aprecierea monedei naționale!;

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Atenție la aprecierea monedei naționale!

Leul românesc continuă să muște lacom din euro și dolar. Aprecierea monedei naționale în raport cu două dintre cele mai puternice valute ale lumii trezește sentimente amestecate pe piața valutară. Pentru că în timp ce unii jucători ai acestei piețe sunt favorizați de scumpirea leului, alții ies în pierdere: exportatorii mai ales. Și asta pentru că un leu scump are ca principal rezultat mai puțină competitivitate pentru produsele autohtone desfăcute pe piețele europene. Importatorii, în schimb, sunt fericiți, deoarece produsele achiziționate din străinătate, inclusiv cele pentru consumul românilor, devin mai ieftine. Iar România este câștigată și ea din acest punct de vedere, deoarece balanța comercială a țării cuprinde cel mai mult importuri.

Făcând o analiză complexă a acestui fenomen, de așa zisă întărire a monedei naționale, se poate vedea clar că nu cursul leului adâncește dezechilibrele comerciale, ci faptul că vindem ieftin și cumpăram scump, că nu avem structuri economice moderne, care să facă produsele noastre competitive, altfel decât prin costul mic al forței de muncă. Ori de câte ori se apreciază leul, discuțiile și analizele merg într-o singură direcție - cea a efectelor negative. Iar principalul răspunzător este făcută Banca Națională a României, fără a se ține seama că acum, după aderare, cea care stabilește regulile jocului în domeniul valutar este piața, care recunoaște doar cursul care se stabilește prin joc direct și real.

Banca Națională intervine doar atunci când se produc dezechilibre majore, care ar afecta buna funcționare a pieței. Așa s-a întâmplat și în cazul când a aruncat pe piață peste 1 miliard de euro, deoarece lipsa leilor datorată plăților masive făcute de companii, a vânzării de titluri de stat de către finanțe și a constituirii de către bănci a rezervelor minime obligatorii, a creat un puternic dezechilibru între cererea și oferta de lei, care fără această intervenție ar fi provocat un haos total economiei românești.

Normal este ca această creștere a leului să nu provoace puternice dezechilibre pentru țara noastră, așa cum s-a întâmplat în Ungaria, care la un moment dat a ajuns de la o apreciere semnificativă a forințului la o depreciere însemnată care a afectat și economia țării vecine.

Un asemenea pericol ne paște și pe noi, dacă ne vom preocupa mai mult de economia nominală decât cea reală, singura capabilă să susțină, pe termen lung, un leu puternic, care ar fi în avantajul tuturor românilor.

  Lia Ardelean - Clasa politică românească a luat-o razna;

Doamna Lia Ardelean:

Clasa politică românească a luat-o razna. Rezultatele votului popular sunt distorsionate iremediabil de mișcările în devălmășie de la un partid la altul ale aleșilor, incapabili să răspundă cu moralitate și coloană vertebrală celor care i-au mandatat să-i reprezinte pe anumite liste de partide. Din nefericire, în loc să dea un exemplu de maturitate, ambiție, determinare și respect, atât pentru imaginea oamenilor politici, cât și pentru întreaga națiune română, parlamentarii oferă un spectacol grotesc, cu salturi dintr-o barcă politică în alta, funcție de un interes apropiat sau îndepărtat, mai mult sau mai puțin realizabil. Starea de spirit a migratorilor politici de după plecare le trădează însă demersurile. Cei care au dezertat dintr-un partid pentru altul nu se simt prea confortabil, nu-și prea găsesc locul, sunt dezorientați și lipsiți de perspective. Electoratul este la rându-i debusolat, oamenii punându-și pe bună dreptate întrebarea lui Caragiale, "Eu cu cine (mai) votez?"... Consider că menirea parlamentarilor este aceea de a se concentra pe rezolvarea problemelor care frământă agenda cetățenilor, să contribuie la îmbunătățirea vieții acestora, îndeosebi a celor defavorizați, a pensionarilor, veteranilor de război și familiilor cu venituri reduse, oameni care vor trebui să simtă o creștere consistentă a nivelului de trai. Reformarea clasei politice nu se poate face eficient prin trădări în lanț și prin înșelarea încrederii populației în aleșii poporului. Legea care interzice migrația politică pentru primari și consilierii locali ar trebui extinsă și pentru parlamentari, pentru a evita situațiile jenante în care aleșii statornici sunt băgați în aceeași oală cu cei care au schimbat patru formațiuni politice în doi ani!

Trebuie să dăm dovadă acum, mai mult ca oricând, de seriozitate, respect, corectitudine și preocupare pentru muncă, pentru a ne atinge obiectivele fundamentale ale activității noastre: legi care să permită o viață mai bună pentru cei mulți și necăjiți. Numai prin respect, seriozitate și considerație pentru noi înșine și munca noastră vom demonstra celor care ne-au mandatat să-i reprezentăm cu cinste în forul legislativ al țării că merităm în continuare un vot de încredere, de care clasa politică are atâta nevoie.

  Ovidiu Ioan Silaghi - declarație politică având ca subiect moțiunea de cenzură promovată de Partidul Democrat;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Doamnelor și domnilor deputați,

Subiectul acestei declarații politice îl reprezintă moțiunea de cenzură promovată de Partidul Democrat. Nu am să fac referiri la acest document prin prisma calității mele de ministru într-un guvern atacat de o moțiune de cenzură, ci din postura unui deputat care timp de aproape doi ani și-a desfășurat activitatea în Parlamentul European și care a ajuns să cunoască foarte bine cum se aplică principiile democrației în statele occidentale.

Ce pot observa, după o primă lectură a documentului? În prima parte, asistăm la promovarea unor elemente ce țin de un cult al personalității președintelui Traian Băsescu. Am să dau un singur citat în acest sens: "Opțiunea populară (la referendumul din 19 mai - n.a.), a fost tranșantă în favoarea președintelui, în favoarea programului prezentat de domnia sa..." Ce legătură poate avea un document care are menirea să arate și să atace erorile sau lipsa de performanță a unui Guvern, cu programul șefului statului și voturile pe care acesta le-a primit într-un referendum unde s-a pus o singură problemă: este demis, sau se reîntoarce în funcție. Nici una.

De altfel, Partidul Democrat este obsedat de rezultatul de la referendum și îl opune Cabinetului Tăriceanu. Citez din moțiune: "la referendumul din 19 mai, vocea cetățenilor a fost fermă și clară: guvernul condus de dl Călin Popescu-Tăriceanu trebuie să plece" sau "votul din 19 mai are semnificația mai profundă a unei alegeri între două proiecte politice: cel al președintelui Traian Băsescu și cel al grupurilor din jurul primului-ministru" " Nici o prevedere constituțională sau legată de vreo lege nu stipulează ceea ce susțin autorii moțiunii.

"Vocea electoratului" se pronunță vizavi de un guvern, cu ocazia alegerilor parlamentare, nu și în cazul unui referendum. În plus, nimeni nu a auzit, și nu a auzit pentru că nu avea vreo legătură cu referendumul din 19 mai, de vreun duel între un program al președintelui și un program al premierului și al "grupurilor din jurul" acestuia. Sună a acuzație această ultimă expresie, dar nu este prezentată nici o dovadă. Cu astfel de formulări, precum cele descrise mai sus, o parte a Parlamentului României se face de râs în fața colegilor din celelalte state ale Uniunii Europene, unde astfel de chestiuni sunt tratate strict în limitele legislației.

Am fost sunat de foști colegi din Parlamentul European și am fost întrebat ce acuzații se aduc Cabinetului din care fac parte. Nu am știut ce să răspund. Mi-a fost rușine să spun că în Parlamentul României, un exercițiu democratic - promovarea unei moțiuni de cenzură - un document de importanță capitală privind scena politică românească, conține formulări fără nici o legătură cu subiectul. Nu le puteam spune foștilor mei colegi din Parlamentul European că marile acuze la adresa Cabinetului Tăriceanu le reprezintă două declarații ce conțineau inexactități de ordin matematic ale unor miniștri, cele referitoare la numărul de județe și la stelele de pe steagul UE. Nu aș fi pus în lumină proastă în Europa, Partidul Democrat, ci Parlamentul României.

Am fost "interpelat" de colegi, de diferite culori politice, la Bruxelles și Strasbourg și atunci când Senatul României a adoptat o moțiune simplă împotriva ministrului justiției, Monica Macovei. La vremea respectivă, am putut prezenta pasaje din moțiune, pentru că existau referiri concrete la activitatea și erorile respectivului ministru. Am precizat că

PNL, în calitate de partid de guvernământ, va susține pe respectivul ministru în situația în care Curtea Constituțională nu va decide că demisia este obligatorie, ceea ce s-a și întâmplat.

Atrag atenția colegilor din Partidul Democrat că Europa este cu ochii pe noi. Că este vorba de o moțiune simplă sau (mai ales) una de cenzură, subiectul este urmărit cu atenție în capitalele europene, mai ales în acelea care nu au încredere mare în capacitatea noastră de a face față rigorilor UE. De aceea, prin depunerea unei moțiuni care nu reprezintă decât o sinteză lipsită de conținut a obiectivului politic din ultimele luni ale PD, adică "Jos Tăriceanu!" și "Să moară PNL", riscăm să ne facem de râs în fața Europei, riscăm să arătăm că există infantilism politic în România, riscăm să creăm o imagine de țară destabilizată din punct de vedere politic. Pentru că orice se întâmplă la noi, acțiuni ale Guvernului, dezbaterile și voturile din Parlament, ieșirile populiste ale șefului statului, orice este monitorizat cu atenție de observatorii străini. Chiar și declarații televizate, de genul celei de ieri a numărului 3 din PLD, Valeriu Stoica, în care acesta afirma că susține 100% moțiunea, dar habar nu avea ce conține textul documentului.

PS: Voi reveni cu acest post-scriptum până ce președintele Partidului Democrat va da un răspuns public la întrebarea pe care o pun astăzi pentru a doua oară:

Dacă președintele României ar fi fost domnul Adrian Năstase, domnul Emil Boc ar mai fi declarat că în cadrul revizuirii Constituției se impune introducerea unei republici semiprezidențiale după modelul francez, în care șeful statului să poată dizolva Parlamentul și conduce ședințele de Guvern, și să poată convoca referendum legislativ, nu numai consultativ?

  Gelil Eserghep - declarație politică cu titlul Vom avea oare un litoral european competitiv?;

Domnul Gelil Eserghep:

"Vom avea oare un litoral european competitiv?"

Stimați colegi,

Zona costieră a Mării Negre este binecunoscută datorită plajelor sale cu nisip fin și moale, dar și pentru pantele line și sigure ale acestora.

Aici, la Mamaia, apa Mării Negre are o salinitate redusa în comparație cu alte mări interioare (numai 17%). Pe de altă parte, Marea Neagră este practic lipsită de curenți și de fenomene mareice, fapt care determină ca în marea majoritate a zilelor din sezonul de vară aspectul mării să fie calm.

Latitudinea medie, precum și altitudinea scăzută la care este situată reprezintă factori favorabili pentru un climat blând și uscat. Din aceste motive, sezonul turistic este destul de lung, cuprinzând intervalul dintre lunile iunie și octombrie. Expunerea înspre Est a zonei costiere asigură condiții de maximă luminozitate de peste 14 ore pe zi în miezul verii. Suprafața plajei stațiunii Mamaia, calculată la o lungime a țărmului de 1,5 km, s-a micșorat cu aproximativ 65% în intervalul scurs între anii 1966-1988. La o suprafață utilă de 4 mp de plajă/pentru un turist, rezulta că în decursul celor 22 de ani, micșorarea suprafeței plajei a determinat o descreștere a capacității turistice a stațiunii cu un număr de aproximativ 11.000 de turiști. Vă amintesc că stațiunea deține cea mai mare capacitate turistică dintre toate stațiunile litorale românești de la Marea Neagră datorită celor aproape 30.000 de locuri de cazare, în 61 de hoteluri (de la o stea până la cinci stele), 14 vile și 3 campinguri.

Mamaia este potrivită îndeosebi pentru turismul familial, prin prisma lărgimii plajelor sale sigure, întinse pe o lungime de 8 km, bordate de o vegetație sălbatică de stepă sub forma unor mici arbuști ce asigură o umbră odihnitoare, și prin prisma renumitului său nisip fin și moale. Conform legendei, zeii au creat Mamaia pentru ca o prințesă ce fusese răpită să-și poată regăsi fiica, prinsa într-o capcană de pe țărm, cu strigătul "Mamaia! Mamaia!". Este cea mai veche dintre stațiunile românești de la Marea Neagră. A fost înființată în anul 1906, pe limba de pământ ce desparte Lacul Siutghiol (unul dintre cele mai întinse lacuri cu apă dulce din România) de Marea Neagră, la numai 5 Km Nord de Constanța. Stațiunea a înflorit după anul 1919, o dată cu construirea unui cazinou și prin construirea de numeroase vile luxoase, devenind, totodată, și reședința de vară a Regelui Ferdinand.

Plaja Mamaia cuprinde cea mai ridicată concentrație de activități turistice și se confruntă cu serioase fenomene de eroziune a plajelor sale. Lucrările de amenajare și construcțiile hidrotehnice, realizate de-a lungul timpului pe cursul Dunării și a afluenților acesteia, au avut drept rezultat diminuarea serioasă a cantității de aluviuni deversate de acest fluviu în mare, cu consecințe dintre cele mai negative asupra echilibrului sedimentelor litorale. În plus, lucrările hidrotehnice litorale și cele portuare de îndiguire s-au interpus pe traiectoria curenților marini, ceea ce a determinat practic blocarea depunerilor de sedimente pe țărm cauzând o puternică erodare în special pe plajele din Mamaia. Din acest motiv s-au realizat diverse tipuri de lucrări hidrotehnice de prevenire a acestui fenomen mai cu seama în zona sudică a stațiunii, cea mai afectată din acest punct de vedere. Eroziunea coastei constituie o problemă specifică plajelor din Mamaia, datorită extinderii digului care adăpostește Portul Midia (5 Km) și care acționează precum o barieră în calea circulației pe directia Nord-Sud a curenților marini de coastă. Acest dig respinge către larg, înspre sud-est, fluxul sedimentelor care circulă în suspensie către țărm, transformând practic plaja de la Mamaia într-un golf aproape lipsit în totalitate de influxul de sedimente naturale. La eroziunea litorală generală s-a mai adăugat și contribuția barajelor aparținând centralelor hidroelectrice construite pe cursul Dunării.

În cursul iernii anul 1998, zona de sud a plajei a fost puternic afectată de eroziune. Între anii 1966-1988, linia țărmului s-a retras către uscat cu aproape 59 de metri, aceasta însumând o suprafață de 88.900 mp de plajă erodată. Acest motiv a impus luarea de urgență a măsurilor de protecție privind plaja Mamaia (construirea de-a lungul țărmului a unui număr de 6 diguri de protecție și lucrări de înnisipare artificială). După implementarea acestor măsuri de protecție costieră, fenomenul de retragere a liniei țărmului s-a diminuat până la 35 de metri, fiind constatat numai pe o mică porțiune a plajei. În perioada 1979-1995 s-a înregistrat un maximum de acumulare de sedimente fapt care a împins linia țărmului înspre mare cu aproximativ 15 metri.

Partea sudică a plajei Mamaia a fost înnisipată o dată în 1961 înainte de construirea digului portului Midia, apoi în 1986, după aceasta. Procedeul este utilizat pe scară tot mai mare, fiind considerat o opțiune mai "blândă" de management a fenomenelor de eroziune, comparativ cu lucrările inginerești "dure" de construcție a unor diguri de larg și barierelor de tip "șparge val".

Avantajele înnisipării artificiale a plajelor, ca opțiune de management, includ în rezultatele oferite și o latură estetică pozitivă care le îmbunătățește semnificativ valoarea recreațională și micșorează probabilitatea producerii pe viitor a efectelor cu caracter eroziv. Din nefericire, materialul nisipos utilizat în aceste lucrări, ca de obicei în reparațiile din România, s-a transformat într-un material extrem de fin, iar din acest motiv nu a fost posibilă obținerea rezultatului scontat. Materialul de umplere trebuie să corespundă exact ca formă și dimensiune cu cel din care este constituită plaja. Însă, în cazul lucrărilor de protecție de la Mamaia acest principiu a fost neglijat.

Un alt principiu elementar, care a fost tratat cu superficialitate în acest caz, este și acela conform căruia în astfel de lucrări trebuie a se evita extremele, întrucât atunci când materialul de umplere al plajei este prea fin (exemplu nisipul extras din lacul Siutghiol) se produc turbidități locale asociate problemelor de retenție a apei. Rezultatul lucrărilor de la Mamaia realizate în astfel de condiții, a condus la o creștere a ratei de eroziune, aceasta fiind mult mai ridicată decât cea obișnuită pentru acest tip de mediu.

Ca o consecință, partea sudică a plajei Mamaia este parțial protejată împotriva efectului de eroziune, însă numai porțiunile aflate strict în dreptul acestor diguri permit o refacere a plajei. Riscul eroziunii plajei de la Mamaia persistă datorită faptului că aceasta este formată dintr-o îngustă limbă de pământ supusă forțelor hidrodinamice și lipsei aportului de sedimente pe cale naturală.

Măsurile și lucrările hidrotehnice de protecție au fost întreprinse în timpul regimului comunist, atunci când plaja Mamaia a fost serios afectată de fenomenele de eroziune. Infrastructura și activitățile turistice au suferit pagube materiale importante, nu numai atunci, ci și în prezent. A dispărut o importantă porțiune de plaja, cât și din faleza de promenadă, atât de cunoscută și de dorită de pe Litoralul românesc. Dacă procesele de eroziune continuă și nu se iau masuri optime de protecție pentru protejarea plajelor, acest risc potențial de eroziune va persista existând posibilitatea ca în timpul viitoarelor furtuni puternice plaja să fie distrusă cât și stațiunea în sine.

Salutăm interesul Guvernului român de a colabora în acest sens cu specialiștii Agenției pentru Cooperare Internațională din Japonia (JICA), care au venit în cursul lunii martie în România și au prezentat modul în care trebuie reabilitate plajele românești, dar și prioritatea realizării lucrărilor, pe baza vitezei de eroziune din fiecare zona a coastei, cuprinse între Năvodari și Vama Veche. Costurile reabilitării plajelor Mamaia Sud și Eforie Nord se vor ridica la 44 de milioane de euro, iar lucrările ar putea începe în 2008, însă, personal, consider că pentru turismul românesc, mai ales într-o zonă care are potențial, nimic nu poate fi prea scump. Rămâne de văzut, însă, dacă autoritățile noastre vor reuși să se încadreze în programul de acțiune sugerat de japonezi.

  Ioan Aurel Rus - declarație politică: Îndreptarea lucrurilor făcute pe fugă...;

Domnul Ioan Aurel Rus:

"Îndreptarea lucrurilor făcute pe fugă..."

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

În urma asumării Guvernului asupra pachetului de legi privind justiția-proprietatea-retrocedarea alcătuite de mintea bolnavă a unei femei-comisar așezată în fruntea justiției române s-a adus atingere gravă asupra Bisericii Ortodoxe Române. Legea 247/2006 trebuie amendată în sensul aplicării ei pe baza parității credincioșilor aparținând B.O.R. și Bisericii Greco-Catolice unită cu Roma.

Conform datelor statistice oficiale publicate, în acest an de către Secretariatul de Stat pentru Culte, Biserica Română unită cu Roma deține pentru cei 191.556 credincioși, un număr de 5 eparhii, 66 de protopopiate, 638 de parohii și 700 de preoți, iar Biserica Ortodoxă Română are 25 de eparhii cu 148 de protopopiate, 10.157 de parohii și 10.068 de preoți.

Toate aceste unități păstrătoare ale spiritualității românești ca structuri administrativ-teritoriale ale cultelor religioase recunoscute de stat sunt beneficiare ale unor indemnizații de completare a salariului deservenților de cult. Și pentru construirea și întreținerea lăcașurilor de cult se primesc subvenții de la stat. În timp ce ortodocșii contribuie la bugetul de stat în proporție de 86,79%, ajutorul primit de B.O.R. nu reflectă această situație. Cifrele enunțate, precum și proporția arată că statul nu înțelege să respecte principiul proporționalității referitor la retrocedare, precum și la procedura de alocare a fondurilor bănești cultelor în cauză. În timp ce în Biserica Ortodoxă proprietară a bunurilor este comunitatea, de cealaltă parte proprietară e conducerea.

Datorită interpretărilor istoriei, dar și a legislației în multe localități s-a ajuns la certuri, bătăi și apoi în justiție. Acum este promovată o inițiativă legislativă înregistrată la Cameră sub nr.P.L.368/2007 care îmbrățisează ideea retrocedării proporțional cu numărul de credincioși și care se pare va fi susținută de o largă majoritate și va reglementa eroarea din Legea 247/2006. Un lucru deosebit îl aduce această lege prin faptul că bisericile Catedrale-Eparhiale vor aparține cultului pe seama și în numele căruia au fost ctitorite inițial.

Totodată trebuie arătat faptul că legea prevede expres că acolo unde sunt doar unul din cele două culte, constituit ca unitate parohială cu personalitate juridică, acesta este proprietarul exclusiv al bunurilor parohiale de orice natură. Lucrul bun merge mai departe pentru că terenurile agricole, forestiere sau de orice altă natură solicitate în baza Legii 18/1991, Legii 169/1997, Legii 1/2000 sau a Legii 247/2005 vor fi atribuite celor două culte religioase pe baza principiului proporționalității membrilor lor, potrivit datelor ultimului recensământ al populației.

Chiar dacă în principiu, Consiliul Legislativ avizează negativ această propunere legislativă și Guvernul nu o susține, totuși Legea privind regimul juridic al bunurilor imobiliare aparținând cultelor religioase ortodox și greco-catolic din România este susținută de peste 850.000 de semnături adunate din istoricul și greu încercatul Ardeal de preoții și conducătorii acestora.

Paternitatea legii trebuie căutată în lista de susținători care la rândul lor exprimându-și opțiunea prin vot au trimis reprezentanți în partidele politice ce constituie Parlamentul României. Toți parlamentarii Ardealului sunt chemați să susțină această lege!

  Relu Fenechiu - declarație politică cu titlul Mită politică în Parlamentul României;

Domnul Relu Fenechiu:

"Mită politică în Parlamentul României"

Doamnelor și domnilor deputați,

Subiectul acestei declarații politice are o legătură cu moțiunea de cenzură înaintată de Partidul Democrat. Vreau de la bun început să fac o precizare: nu abordez acest subiect pentru a da o replică apriori textului moțiunii. Nu abordez acest subiect din teamă față de eventualele consecințe ale votului moțiunii. Nici PNL și nici subsemnatul nu ne temem de această moțiune de cenzură și consecințele ei. De altceva mă tem eu și partidul din care fac parte. Ne temem de o serie de practici pe care Partidul Democrat le-a inaugurat în Parlamentul României și care sunt specifice doar lumii interlope.

Am să citez următoarele fraze: "Partidul Democrat nu poate să facă presiuni, pentru că nu este un partid aflat la putere, presiunile le fac cei care au puterea în mână, din câte realizez eu. Noi am făcut, eventual, oferte, poate am oferit ceva acestor oameni ca să semneze, dar în nici un caz nu am făcut presiunile pe care le evocă aici o parte dintre participanți". Acest citat nu l-am luat din presă, nu a fost difuzat pe "surse". Acest citat aparține vicepreședintelui Partidului Democrat, domnul Ioan Oltean, și este extras din stenograma ședinței comune de ieri a Birourilor Permanente.

Iată, doamnelor și domnilor, ce se întâmplă în Parlamentul României, instituție care, conform art.61 alin.(1) din Constituție, "este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării". un vicepreședinte de partid și totodată chestor al Camerei Deputaților spune, nonșalant, într-un cadru oficial și public - stenogramele ședințelor conducerilor Camerelor sunt publice - că "poate am oferit ceva acestor oameni", referindu-se la deputații din alte zone politice care au semnat moțiunea de cenzură. Precizez că în context, termenul "poate", nu exprimă o posibilitate, ci o realitate contrapusă acuzațiilor privind presiunile făcute asupra unor deputați pentru a semna.

Afirmațiile domnului Ioan Oltean, reprezintă o recunoaștere a faptului că Partidul Democrat a oferit mită unor deputați pentru a semna moțiunea. Potrivit Codului Penal, darea de mită înseamnă, printre altele, promisiunea unor beneficii în schimbul exercitării atribuțiilor unei funcții sau demnități. Deci avem deputați care au semnat moțiunea de cenzură în schimbul unor promisiuni. Știm deja, la ora aceasta, că domnii Tudor Constantin din Partidul Conservator, Nati Meir, independent, și Daniel Ionescu, PSD, au trecut în Partidul Democrat.

Și fără recunoașterea făcută în cadrul ședinței Birourilor Permanente aș fi putut bănui că o parte dintre deputații care nu erau membri PD sau PLD au semnat moțiunea în urma unor promisiuni generoase.

Ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile în Parlament, în jurul acestei moțiuni de cenzură, reprezintă o rușine națională și va contribui și mai mult la deprecierea imaginii Legislativului. Am avut semnătură dublă din partea unui parlamentar care a fost timp de doi ani ministru, am avut semnături de la senatori și deputați care nu au fost în Parlament sau în țară în ultima săptămână, am avut treceri fulgerătoare și surprinzătoare de la un partid la altul a unor semnatari. Și asta nu se întâmplă în Parlamentul unei foste republici sovietice din Asia, ci în Parlamentul unui stat din Uniunea Europeană.

Aș vrea să fiu foarte clar: în politică, foarte multe lucruri se negociază. În politică există compromisuri. Dar ceea ce s-a întâmplat acum depășește granițele practicilor curente din politică. Drept urmare, solicit de la microfonul acestei tribune următoarele:

  1. Demararea de urgență a unei anchete interne a Parlamentului, pentru a depista modul în care s-au strâns unele semnături pentru moțiunea de cenzură a Partidului Democrat.
  2. Solicit, de asemenea, conducerii Camerei Deputaților să sesizeze comisia juridică pentru a analiza declarațiile domnului chestor Ioan Oltean, precum și implicațiile de natură juridică ale acestora.

PS:În logica Partidului Democrat, Cabinetul Tăriceanu II ar trebui să demisioneze în urma rezultatelor referendumului din 19 mai. În aceeași logică, după ce moțiunea de cenzură va fi respinsă, atunci toți parlamentarii care au semnat acest document ar trebui să-și dea demisia în urma eșecului acțiunii lor politice?

Tot după logica Partidului Democrat, europarlamentarii din statele care au votat în favoarea Constituției Europei ar fi trebuit să demisioneze din Partidul European după ce rezultatul referendumului privind legea fundamentală a Europei a fost unul negativ.

Vă mulțumesc.

  Paul Magheru - declarație politică intitulată Iuda în sutană;

Domnul Paul Magheru:

Declarație politică

"Iuda în sutană"

Consecvent atitudinii sale antiromânești, afișate dintotdeauna cu nonșalanță, episcopul reformat Laszlo Tokes continuă să sfideze populația majoritară a Oradei și să instige la neînțelegere interetnică. Pentru a-și pune în practică politica de învrăjbire dintre românii și maghiari ce conviețuiesc în armonie într-un oraș renumit pentru spiritul său tolerant, înaltul prelat nu s-a sfiit să coboare, iarăși, din amvon în stradă.

Și de această dată, ca de alte multe ori în cursul ultimilor ani, pretextul manifestărilor agresive ale lui Laszlo Tokes a fost soarta unui teren atribuit de Consiliul Local al municipiului Oradea unei parohii ortodoxe, și pe care episcopul îl revendică pentru Liceul Reformat "Lorantffy Zsuzsanna". Săptămâna trecută, în vreme ce aleșii locali discutau tocmai această problemă, capul Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului s-a așezat în fruntea a 500 de enoriași care au mărșăluit pe străzile Oradei pentru a forța aleșii locali să dea înapoi în fața acestor presiuni exercitate cu obrăznicie.

Dacă până acum, liderii UDMR s-au ținut departe de acțiunile extremiste ale lui Tokes, de această dată președintele Consiliului Județean Bihor, Alexandru Kiss, și consilierul UDMR Odon Szabo s-au alăturat protestului, confirmând mai vechile temeri că, de fapt, diferențele între radicali și moderați sunt doar de fațadă în tabăra hungaristă. Dincolo de luptele interne pentru putere și influență, liderii maghiari dovedesc o regretabilă solidaritate în punctele esențiale ale politicii agresive pe care o desfășoară din 1989 încoace. Aceasta este, de altfel, și explicația faptului că au obținut, cu pași mai mult sau mai puțin mărunți, dar hotărâți, transformarea în realitate a celor mai multe dintre revendicările formulate la începutul anilor '90: de la folosirea limbii materne în administrație și justiție și formarea tinerilor în universități particulare cu predare în limba maghiară, până la redobândirea bunurilor ce au aparținut odinioară bisericilor așa-zis istorice din Transilvania. Iar dacă alte doleanțe aberante, precum autonomia Ținutului Secuiesc sau universitatea de stat cu predare exclusivă în limba maghiară nu sunt astăzi realitate, un merit incontestabil revin Partidului România Mare și președintelui Corneliu Vadim Tudor, care au contracarat, cu fermitate și consecvență, atacurile antinaționale ale forțelor revanșarde.

Amintim că obiectul discordiei ce agită apele la Oradea îl reprezintă un teren în suprafață de 250 de metri pătrați, care a aparținut Grupului Școlar "Andrei Șaguna", grup al cărui imobil a fost retrocedat Episcopiei Reformate și transformat în Liceul Reformat "Lorantffy Zsuzsanna". Terenul în cauză a fost atribuit, în 2004, de Consiliul Municipal Oradea, Bisericii Ortodoxe "Sfânta Treime", în compensație pentru un alt teren, cu o suprafață mai mare. Legalitatea hotărârii consilierilor locali a fost confirmată, ulterior, printr-o decizie a Curții de Apel Oradea.

Din păcate, însă, episcopul reformat Laszlo Tokes înțelege, iată, să se considere deasupra legii, dovedind, iarăși, aceeași fățărnicie revoltătoare la care a recurs mereu în relațiile cu românii: legea nu e bună decât dacă folosește intereselor proprii, iar retrocedările și despăgubirile nu sunt bune decât dacă profită maghiarilor. Acest dublu standard trebuie să înceteze, pentru că nu face altceva decât să învenineze climatul de bună conviețuire! Acestui mod periculos de a acționa politic trebuie să i se pună capăt, pentru că menține o tensiune artificială, specifică unor vremuri pe care le dorim apuse!

  Gheorghe Dragomir - intervenție intitulată 5 iunie, Ziua mondială a mediului;

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declarație politică intitulată

"5 iunie, ziua mondialăa mediului"

În această perioadă oarecum agitată în viața politică românească aș dori să vă vorbesc despre chestiuni punctuale și mai puțin de acțiuni sterile, politicianiste. De aceea, consider că discuțiile referitoare la problema mediului înconjurător sunt mai actuale și mai stringente ca oricând.

Ziua mondială a mediului - 5 iunie - a fost instituită la Stockholm în anul 1972, cu ocazia primei conferințe ONU privind mediul. Anul acesta tema stabilită pentru ziua mondială este "Topirea gheții - o chestiune arzătoare?"

La prima vedere, acest subiect nu pare să intereseze România, dar schimbările climatice provocate de om reprezintă o amenințare reală pentru sănătatea noastră a tuturor, pentru interesele economice și pentru întregul ecosistem terestru. Impactul acestor schimbări include seceta, o serie de alte fenomene climatice extreme, o productivitate agricolă în transformare, reducerea disponibilului de apă proaspătă și o creștere semnificativă a nivelului mărilor.

România a aderat în ultimii ani la majoritatea tratatelor și convențiilor internaționale privind mediul și protecția naturii, dar aceste modificări legislative nu sunt de ajuns, pentru că schimbarea trebuie să fie la nivelul fiecărui om.

La nivelul județului Constanța, departamentul de ecologie al filialei PNL Constanța s-a implicat și se implică activ în crearea de evenimente destinate creșterii nivelului de informație pe probleme de mediu pentru locuitorii Constanței sau chiar în acțiuni punctuale, precum cea care a constat în organizarea unui cros, duminică, 3 iunie 2007, la care au participat peste 400 de persoane cu vârste între 14 și 79 de ani.

Prioritățile acestui departament pentru anul 2007 se referă la mediatizarea și susținerea a ceea ce înseamnă implementarea angajamentelor luate de România cu ocazia integrării în Uniunea Europeană, diminuarea riscurilor asociate cu evenimente extreme, generate de schimbările climatice și perfecționarea instrumentelor instituționale care să contribuie la protejarea resurselor pe baza principiilor dezvoltării durabile și la reducerea poluării.

Poate principala prioritate o reprezintă faptul că la nivelul municipiului Constanța scade suprafața spațiilor verzi. În 1994, în Constanța, existau 6,5 mp/locuitor, iar în București 13mp/locuitor. În prezent, se apreciază că suprafața spațiilor verzi a scăzut sub 2mp/locuitor, în timp ce limita admisă de directiva UE prevede 12mp/locuitor, de aceea se impune stringent mărirea acestor suprafețe în toate zonele orașului.

  Mihai Sandu-Capră - prezentarea unui program derulat de Ministerul Sănătății privind finanțarea lucrărilor de construcție pentru spitale;

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Doamnelor și domnilor,

În cadrul ședinței de săptămâna trecută, Guvernul a aprobat graficul de realizare a lucrărilor de construcție pentru un număr de 20 de spitale județene de urgență și opt spitale regionale universitare.

Cu ceva timp în urmă, Guvernul a aprobat un program prin care Ministerul Sănătății va finanța construirea a 28 de spitale de urgență noi și reabilitarea altor 15.

Procedura de licitație pentru atribuirea contractului de proiectare și construcție va fi finalizată până la sfârșitul lunii august, iar contractele cu agenții economici desemnați câștigători vor putea fi încheiate până la finele lunii septembrie. Lucrările de construcție vor demara în luna octombrie, durata totală a construcției fiind estimată la 18 luni.

De asemenea, în ședința de Guvern a fost prezentat programul de reabilitare a unui număr de 15 spitale de urgență județene. Conform calendarului prezentat, la 1 iunie va fi publicat anunțul de participare pentru efectuarea studiilor de fezabilitate, până la 24 iulie vor fi organizate și derulate procedurile de licitație deschisă pentru atribuirea contractelor de proiectare și construcție.

Ofertele depuse vor fi examinate și evaluate până la data de 8 august, urmând ca operatorul economic câștigător să fie desemnat până la 10 august.

Studiile de fezabilitate vor fi finalizate până la sfârșitul lunii octombrie, iar după obținerea avizelor și adoptarea hotărârilor pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici, la începutul anului viitor va putea fi organizată licitația pentru proiectare și construcție. Cel mai târziu în luna martie 2008 vor fi demarate lucrările de reabilitare.

Cele opt spitale regionale de urgență vor fi construite la Iași, Constanța, Craiova, Timișoara, Cluj, Târgu Mureș și două în București, pentru regiunile 3 și 8. Cele 20 de spitale de urgență județene noi vor fi construite la Alba-Iulia, Arad, Pitești, Bacău, Oradea, Bistrița, Brașov, Brăila, Reșița, Călărași, Galați, Giurgiu, Deva, Turnu-Severin, Piatra Neamț, Slatina, Ploiești, Sibiu, Suceava, și unul în București, în sectorul 3, pentru a înlocui Spitalul Caritas, care a fost retrocedat. Lucrările de reabilitare pentru cele 15 spitale județene de urgență vor începe cel mai probabil în martie 2008.

Vor fi reabilitate astfel spitalele județene de urgență din Botoșani, Buzău, Sf. Gheorghe, Târgoviște, Târgu-Jiu, Miercurea-Ciuc, Slobozia, Baia-Mare, Satu-Mare, Zalău, Alexandria, Tulcea, Vaslui, Râmnicu-Vâlcea și Focșani. Se estimează ca programul de construcții să aibă un cost de 3,5-4 miliarde de euro, spitalele noi urmând a fi unele moderne, cu cele mai moderne dotări și cele mai eficiente servicii medicale, la standarde europene.

Consider că prin demararea acestui important proiect, sistemul de sănătate românesc va intra într-o nouă etapă de modernizare, așteptată de cetățeni.

Vă mulțumesc.

  Minodora Cliveti - declarație politică intitulată Marile probleme ale țării sunt cele mici;

Doamna Minodora Cliveti:

«Marile probleme ale țării sunt cele "mici"»

Franța este membra Uniunii Europene cu cea mai mare rată a natalității: 2,5 copii/femeie. Acest rezultat este uimitor în vremurile noastre în care oamenii se îngrijorează, pe bună dreptate, de existența unui viitor al umanității, ceea ce declanșează o stare de angoasă și sterilitate. acum, când omenirea încă nu a rezolvat nici pe departe criza apei și a foametei, când în fiecare secundă mor sute de copii în țările sărace, o asemenea dovadă de dragoste de viață și dorința de urmași este rară.

Explicația este însă extrem de simplă și ține în totalitate de stat: statul francez a reușit să identifice și să implementeze măsuri concrete de stimulare reală a creșterii natalității. Cu alte cuvinte, femeia franceză are la dispoziție un întreg arsenal de măsuri prin care este încurajată să aibă copii. Printre acestea, o bună politică privind creșele, școlile maternale, un program al copilului atent armonizat cu al părinților, concediu parental partajat din ce în ce mai mult de ambii părinți etc. Bref, cum spun francezii, ți-e drag să faci copii și să-i crești în Franța.

În România creșele au devenit un lux. Organizate multe dintre ele în case naționalizate, au fost desființate în momentul în care retrocedarea s-a produs. Respect dreptul de proprietate și consider că una din marile crime ale comunismului a fost deposedarea proprietăților de casele lor. Retrocedarea este o măsură reparatorie minimă. Dar ce ne facem cu creșele care au funcționat acolo? Cu ce le înlocuim? Pentru că autoritățile trag semnale de alarmă cu privire la scăderea natalității la noi, și vina este, firește, a femeilor.

În București, orașul cel mai mare al țării și, după părerea mea, cea mai tipică așezare urbană pe care am cunoscut-o, pentru că oamenii au locuit aici întotdeauna în case individuale, spre deosebire de Paris, de pildă, unde blocurile de apartamente au existat mereu, situația creșelor e dramatică. Mamele au ieșit în stradă pentru că 10.000 de copii nu au loc în creșele rămase după ce 24 de clădiri au fost retrocedate.

În Galați există 53 de grădinițe de stat, din care 17 funcționează în apartamente de bloc, fără locuri de joacă și fără avize de la autorități.

În Iași sunt 2500 locuri în grădinițe de stat și 3300 solicitări.

Pe de altă parte, un loc într-o grădiniță privată îi costă pe părinți cel puțin 500 RON.

Ce este de făcut? Simplu: guvernul trebuie să decidă că unele dintre problemele României sunt extrem de grave și trebuie rezolvate extrem de repede. Trebuie să își fixeze priorități, între care îngrijirea copiilor în creșe este una majoră. Strategia de la Lisabona este formală: până în 2010 cel puțin 70% dintre copiii mici trebuie să aibă loc în creșe, în care să fie îngrijiți și educați în mod profesionist, pentru a avea șanse egale încă de la debutul vieții lor. Până atunci, soluțiile tranzitorii, demonstrarea interesului statului pentru copii și familie se impun!

În România avem o singură lege care favorizează natalitatea: legea concediului parental. Debutând ca social-democrat, cu prevederi care încurajau și părinții cu venituri mari să ia acest concediu, amendată de aliații DA prin egalizarea contribuției, indiferent de veniturile anterioare ale părinților, este totuși singura în măsură să rezolve problemele copiilor până la 2 ani.

În rest, o lege a tichetului de creșă care nu se poate aplica și respingerea de către parlamentarii puterii a unei propuneri legislative prin care se propunea deductibilitatea cheltuielilor făcute de angajatorii privați cu construirea și întreținera creșelor.

Și atunci ne mai mirăm că natalitatea este în scădere, că tinerii nu se mai grăbesc să își formeze familii, sau că acestea se încheie formal, numai până se încasează taxa de cununie de 200 euro, și apoi se desfac?

Cum să te gândești la întemeierea unei familii și să ai copii, când pentru procurarea unei locuințe, mai ales în marile orașe, se plătesc sume de câteva ori mai mari decât în marile orașe ale Europei, în timp ce 80% dintre tineri realizează venituri sub cel mediu național?

Marile probleme ale țării sunt de acest tip: "mici". Ale fiecărui individ în parte.

  Ion Luchian - declarație politică intitulată Despre democrație și alegeri anticipate;

Domnul Ion Luchian:

Declarație politică intitulată "Despre democrație și alegeri anticipate"

Stimați colegi,

De doi ani și jumătate sunt tot felul de oameni politici care vorbesc de necesitatea alegerilor anticipate în România, în acest fel urmând a se rezolva nu știu ce criză politică și urmând a se relegitima clasa politică, care în opinia acestora și-ar fi pierdut legitimitatea.

Eu, unul, nu pot fi de acord cu un asemenea punct de vedere, și asta din mai multe motive. În primul rând, din punct de vedere politic, alegerile anticipate trebuie ținute în momentul în care țara traversează o criză profundă, situație care nu există în acest moment. Și asta deoarece dorința unui partid și a liderului său spiritual de a se provoca cât mai repede alegeri, doar pentru că la acest moment respectivul partid are cel mai bun scor în sondaje, nu constituie o criză politică majoră, care să îndreptățească declanșarea unor alegeri anticipate.

Nu trebuie să uităm că președintele Traian Băsescu, și împreună cu el cei de la PD, au susținut necesitatea alegerilor anticipate încă din ianuarie 2005, la doar două luni după precedentele alegeri, motivația lor fiind, în linii mari, aceea că populația nu a votat cum trebuie prima oară, adică nu i-a oferit lui Traian Băsescu o majoritate confortabilă, care să nu mai necesite apelarea la tot felul de "soluții imorale". Deci, pentru Traian Băsescu și acoliții săi, care astăzi ne dau nouă lecții de democrație, jocul democratic înseamnă să faci alegeri până când iese majoritatea pe care o vrei tu, nu cea pe care o hotărăște poporul.

În acest sens, după referendumul de la 19 mai, aceiași domni de la PD, în urma unei interpretări foarte personale a referendumului, au concluzionat că dacă România ar fi o țară cu o democrație consolidată, atunci s-ar organiza alegeri anticipate, pentru a se reliefa corect, spun aceștia, noile preferințe ale electoratului. Lăsând la o parte analizarea semnificațiilor votului de la referendum, care oricum nu a fost un vot împotriva parlamentului, trebuie spus că este evident faptul că România nu este în acest moment o democrație consolidată și nici nu avea cum să fie, țărilor occidentale cu care ne tot comparăm din acest punct de vedere trebuindu-le zeci de ani, chiar secole, ca să ajungă la un regim democratic, și asta în condițiile în care nu au fost supuse unui regim precum cel comunist, care a anulat, practic, orice idee de cetățenie, de civism, de libertate, de implicare politică, de comunitate, idei esențiale pentru un regim democratic.

De asemenea, trebuie adăugat faptul că un regim democratic nu se bazează exclusiv pe alegeri, așa cum ne lasă să credem domnii de la PD, ci se bazează mai ales pe instituții, pe buna funcționare a acestora, pe existența unui sistem de frâne și contragreutăți între puterile statului, pentru ca niciuna dintre puteri să nu le domine pe celelalte. Or, din acest punct de vedere, cei care trădează interesul public sunt tocmai aceia care de mai bine de doi ani încearcă să blocheze buna funcționare a instituțiilor, încearcă să strice echilibrul dintre puterile statului, și asta numai din dorința de o cât mai mare putere, care să le servească intereselor lor de moment.

Prin dorința lor obsesivă de a provoca alegeri anticipate, cei de la PD, în frunte cu Traian Băsescu, demonstrează că ei sunt cei pe care nu-i interesează jocul democratic, că ei sunt cei care nu respectă voința electoratului, așa cum a fost ea legitim exprimată la alegerile din 2004 și încearcă, prin orice mijloace, să răstoarne această voință.

Tocmai în acest sens trebuie interpretată și ultima găselniță a susținătorilor lui Traian Băsescu, și anume aceea care privește necesitatea măririi atribuțiilor președintelui, în urma unei modificări constituționale. Este normal oare, mă întreb eu retoric, ca după 50 de ani de regimuri unipersonale în România și după 17 ani de democrație de tranziție în care am fost martori la cazuri de președinți care au abuzat de prerogativele lor, așa cum sunt acestea înscrise în actuala Constituție, să se susțină tocmai necesitatea creșterii puterii unei singure persoane, indiferent cum se numește aceasta?

În recentul discurs ținut în fața Parlamentului președintele Traian Băsescu și-a expus așa-zisul program politic care ar trebui să ducă la reformarea clasei politice și la modernizarea României. După toate acțiunile președintelui și ale PD din ultimii doi ani este evident faptul că singurul program politic la care muncește cu sârg președintele vizează creșterea puterilor sale în raport cu celelalte puteri ale statului, realegerea sa, precum și formarea unui guvern pe care să-l poată controla nestingherit.

Vă mulțumesc.

  Monica-Maria Iacob-Ridzi - declarație politică intitulată Moțiunea de cenzură - fereastra prin care poporul poate să vadă mai bine târgul puterii;

Doamna Monica Maria Iacob-Ridzi:

"Moțiunea de cenzură - fereastra prin care poporul poate să vadă mai bine târgul puterii"

Domnule președinte, doamnelor și domnilor parlamentari,

Politica zilelor noastre tinde să devină o sumă alarmantă de paradoxuri. Ele se amplifică în mod continuu, riscă să ducă în derizoriu, nu numai clasa politică, ci democrația în sine.

Primul, și poate cel mai periculos paradox: la guvernare se află o grupare politică nesemnificativă (PNL - UDMR), care oricum și-ar contabiliza voturile din 2004, nu poate să declare că a întrunit opțiunea majoritară a electoratului.

Este clar pentru oricine că această coaliție guvernează în virtutea inerției, sau, dacă vreți, în virtutea unei serioase lacune a Constituției. Actul suprem al legislației române nu are soluție la acest "șah etern" dintre cele două forme de putere executivă. Nu are soluție pentru declanșarea alegerilor anticipate, în cazul epuizării politice a Parlamentului, oricât de profundă a devenit prăpastia de idei dintre acesta și poporul care l-a ales. La acest capitol, trebuie să recunoaștem, Constituția noastră și-a dovedit limitele. Ea rămâne o lege de mare profunzime și actualitate. Îi mai trebuie însă câteva paragrafe.

Sondajele de opinie făcute la modul serios, de firme de specialitate, sunt forme moderne de a stabili, în mod curent și operativ, voința politică a unei națiuni. Ele trebuie privite cu mai multă încredere. În fond, ultimul referendum a confirmat, cu o precizie matematică, ceea ce arătau sondajele. A trebuit să cheltuim câteva zeci de milioane de euro pentru a afla ceea ce știam cu toții.

Iar sondajele actuale creditează gruparea PNL - UDMR cu 15%. Așadar, în virtutea unei lacune constituționale, țara este condusă de o grupare care nu reprezintă țara, în dispreț față de voința a 85% dintre locuitorii ei. Analiștii alintă această monstruoasă înțelegere cu termenul blând de "guvern minoritar".

Și totuși, zâmbetul malițios al domnului Tăriceanu, campion al puterii cu orice preț, denotă o siguranță totală. Moțiunea de cenzură inițiată de Partidul Democrat nu-i dă emoții. Tăriceanu se bucură de sprijinul "oponenților" săi, cu care a încheiat un târg ocult, care sună în felul următor: "Voi mă lăsați să guvernez, iar eu vă apăr de anticipate. Puteți să vă savurați în liniște mandatul de aleși ai poporului, cu toate privilegiile lui."

Paradoxul actualului cabinet Tăriceanu: " e legal, dar nu e legitim"! Poporul nu-l vrea la cârma țării, dar Tăriceanu râde. Pentru el, țara seamănă cu o motocicletă, pe care o încalecă după bunul său plac. Poporul nu contează. Tăriceanu invită poporul să-și plătească impozitele la zi și să nu se atingă de motocicleta lui preferată, care e puterea. El vrea să zburde nestingherit pe șoselele lui Ludovic Orban! Benzină are, slavă domnului. E doar prieten cu Dinu Patriciu.

Moțiunea inițiată de Partidul Democrat a demarat greu. "Opoziția" constructivă a PSD-ului nu vrea să supere guvernarea. Aceasta o apără de anticipate. Tăriceanu îi dă lui Geoană timpul necesar să se pună pe picioare, după dezastrul de la referendum. În schimb, Geoană îl lasă pe Tăriceanu să-și conducă nebunește motocicleta îndrăgită, numită România. Acesta este târgul monstruos. Moțiunea inițiată de Partidul Democrat are rolul de a demasca această convenție de bâlci, născută din promiscuitate și trădare.

  Constantin Traian Igaș - declarație politică intitulată O moțiune cu multe lămuriri;

Domnul Constantin Traian Igaș:

"O moțiune cu multe lămuriri"

Doamnelor și domnilor deputați,

Rezultatele pe care ni le-a oferit referendumul din 19 mai 2007, o dată ce va rămâne de altfel ca o pată în istoria noastră națională, arată clar sprijinul pe care poporul român îl acordă președintelui Traian Băsescu și măsurilor pe care acesta dorește să le pună în practică cu ajutorul Guvernului și al Parlamentului. Când spun măsuri, mă refer la o reformă atât de mult așteptată în sănătate și justiție, la o reînnoire a clasei politice, dorită de întreaga populație a României de altfel, precum și la eficientizarea Guvernului.

Cum acest sprijin, de care orice președinte are nevoie din partea unui Guvern și a unui Parlament, nu s-a prea arătat la orizont, este evident că el e rezultatul faptului că nu aceleași sunt și intențiile lor. În momentul de față, deși măsurile președintelui sunt și cele pe care populația României le dorește, actualul Guvern și o parte dintre domniile voastre nu acordă nici un fel de sprijin președintelui, ba, din contră, singura lor preocupare este aceea de a pune orice fel de piedici în realizarea acestor măsuri. Este o dovadă că aceste instituții nu au niciun fel de intenție în a guverna această țară, niciun fel de intenție de a îmbunătăți viața acestor cetățeni și de reformare a clasei politice românești. Este la fel de evident că în spatele măsurilor pe care le iau în prezent aceste instituții se ascund interesele unor grupuri oligarhice care încă dețin frâiele acestor instituții.

Este evident pentru toți cetățenii acestei țări că, după o astfel de înfrângere din referendum, era firesc să urmeze mai multe demisii, de onoare, le spunem încă, ca să nu le spunem altfel. Nu s-a întâmplat însă. N-am ajuns încă vremuri în care să vedem și astfel de gesturi din partea unor partide ca PNL, PSD, UDMR sau PRM. Din contră, le vedem din partea celor învingători. Vedem gesturi de onoare, cum e cel al deputatului Romeo Raicu, deputat al Partidului Democrat, care a demisionat dintr-un Parlament pe care domnia sa îl consideră supus grupurilor de oligarhi din această țară, și nu interesului național.

Era de așteptat atunci ca Partidul Democrat să vină în fața Parlamentului cu cea mai scăzută cotă de încredere, cu o moțiune de cenzură împotriva Guvernului. Iată însă că acesteia i s-au pus piedici de tot felul pentru ca ea să nu ajungă a fi depusă. De ce se întâmplă acest lucru, doamnelor și domnilor? Dintr-un motiv cât se poate de evident. Această moțiune de cenzură va dovedi odată pentru totdeauna în fața românilor, că actualul guvern se bucură de susținerea tacită a PSD-ului. Lucru contestat pe toate canalele media de reprezentanții acestor două părți. Deși era evident pentru toată lumea că PNL-ul nu poate rămâne la guvernare fără sprijinul acestui partid, până mai ieri contracandidat, odată depusă moțiunea, aceasta va face și demonstrația matematică a sprijinului acordat. Se va vedea clar că există o colaborare între PNL și PSD.

Aceste partide nu vor reuși însă să ducă la îndeplinire acest scop, pentru că așa cum spune proverbul: "nu mor caii când vor câinii". Prea mult li s-a tolerat acestor "colegi" ai noștri, foarte supuși celor care dețin frâiele oligarhiei, iar această situație nu mai poate continua la nesfârșit. Electoratul trebuie să-i vadă pe cei care una strigă și alta fac. În momentul de față, peste 54% dintre români consideră că cei 322 de parlamentari care au votat suspendarea președintelui la comandă, ar trebui să-și dea demisia din parlament. Aceștia nu mai au ce căuta în aceste instituții.

Partidul Național Liberal ține cu tot dinadinsul să-și păstreze funcțiile și posturile în guvern, trecând și privind cu indiferență peste dorința poporului. Dorește păstrarea acestor funcții, acceptând sprijinul Partidului Social Democrat. Acesta va acorda sprijinul, pentru că în realitate ei sunt cei care guvernează și doresc încă să guverneze din umbră în momentul de față. Suntem foarte curioși să vedem până unde va merge susținerea PSD-ului pentru PNL. Moțiunea de cenzură va clarifica odată pentru totdeauna cine se află de fapt la putere.

Îmi doresc ca această moțiune să arate tuturor oamenilor cine sunt cei care vor să ne guverneze: oameni lipsiți de credibilitate și de competență, care în loc să ducă România înainte, nu fac altceva decât să o ducă înapoi și să distrugă tot ceea ce cu ajutorul unor oameni ca Monica Macovei, Vasile Blaga sau Sulfina Barbu, am construit bun în această țară. Cu toții vorbesc în fața cetățenilor de o reformare a clasei politice românești. Aceasta trebuie însă să înceapă cu votul uninominal. Numai atunci vom putea veni în fața cetățeanului cu o clasă reformată. Sper din tot sufletul ca această schimbare să vină în toamna acestui an, când îi vom vedea și pe cei care au curajul să vină în fața românului cu propriile realizări.

Va mulțumesc.

  Radu Lambrino - declarație politică intitulată Patrimoniul arhitectural, planurile de urbanism și dezvoltarea orașului Timișoara;

Domnul Radu Lambrino:

"Patrimoniul arhitectural, planurile de urbanism și dezvoltarea orașului Timișoara"

Doamnelor și domnilor deputați,

Probabil ca mulți dintre dumneavoastră veți avea ocazia în aceste zile să auziți tot mai multe informații despre Timișoara, din moment ce un important meci al reprezentativei de fotbal a României se va disputa în acest oraș. În general, atunci când se vorbește de Timișoara se vorbește ca despre un oraș nu doar cu o economie prosperă, ci și cu o anumită tradiție de civilizație, un oraș care se mândrește cu unul din cele mai mari centre istorice din România.

Centrul istoric al orașului Timișoara este în sine un punct de atracție turistică și, fapt la fel de important, se întinde nu doar de-a lungul mai multor spații deschise și pietonale, ci continuă în cartierele limitrofe un stil de arhitectură aparținând mai mult sau mai puțin acelorași perioade istorice și culturale. Din nefericire, vă vorbesc astăzi despre toate aceste lucruri nu din mândria de a reprezenta în Camera Deputaților un oraș ca Timișoara, ci din dorința de a trage un semnal de alarmă în legătură cu proasta gestionare a acestui patrimoniu și, la modul mai general, a planurilor de dezvoltare urbană a Timișoarei.

În legătură cu primul subiect, aș vrea să-i invit pe toți aceia dintre dumneavoastră care veți avea ocazia să ne vizitați orașul la o plimbare în cartiere istorice precum zona Parcului Rozelor, a Pieței Maria, a cartierului Elisabetin sau a Pieței Traian. Prima reacție a tuturor celor care au avut această experiență a fost invariabil una de șoc, un șoc resimțit în fața numărului tot mai mare de case care cad pradă furiei "renovării" noilor proprietari. Șantiere în lucru sau clădiri proaspăt "renovate" ne arată limitele, incapacitatea sau corupția administrației locale în fața modificărilor de fațade istorice, a demolărilor și "reconstrucțiilor" din zona istorică a orașului, o zonă cu o identitate care ar trebui păzită ca un bun public care aparține timișorenilor, și nu unui singur individ, inconștient de valoarea estetică și de patrimoniu a imobilului din proprietate.

Pe de altă parte, lipsa unui plan urbanistic clar și transparent referitor la capacitatea și direcția de dezvoltare a orașului pe termen mediu și lung a făcut ca noile cartiere rezidențiale, în general de la periferiile orașului, să se dezvolte cel mai adesea haotic și după bunul plac al celor care au interese de tot felul în acele zone. Construirea de case în zone în care autoritățile nu puseseră la dispoziția investitorilor nici un fel de utilități a condus la anomalii, cum ar fi de pildă construirea unor drumuri comune extrem de înguste, care, deși legal dimensionate, nu aveau cum să fie adaptate unui trafic sporit, așa cum începe să fie din ce în ce mai mult în astfel de cartiere noi. Și ca și cum nu ar fi toate acestea de ajuns, autoritățile locale aprobă construirea de clădiri utilitare, de birouri sau de zeci de apartamente în zone inițial destinate unor locuințe personale cu un regim de înălțime scăzut, pentru ca, în același timp, în funcție probabil de alte interese, să acorde autorizație de construcție pentru case/vile individuale într-o zonă destinată oficial unor parcuri industriale.

Sperăm ca prezenta declarație politică să ajungă și la aleșii locali și la reprezentanții administrației orașului Timișoara, a căror "patriotism" local, afișat prea adesea și cu prea multă ostentație, nu este de cele mai multe ori acoperit de un devotament pe măsură în exercitarea mandatului public cu care au fost încredințați de cetățeni.

  Marius Rogin - declarație politică intitulată O moțiune cu multe dezvăluiri;

Domnul Marius Rogin:

"O moțiune cu multe dezvăluiri"

Doamnelor și domnilor deputați,

Comportamentul celor care pot fi declarați perdanți după referendumul din 19 mai este unul care ne surprinde într-un nod mai puțin așteptat. Acești mari perdanți, între care pentru primul loc se bat PSD și PNL, se prezintă în fața cetățenilor ca învingători. Ca și când ei sunt cei care au fost reconfirmați de întregul electorat, iar acel 75% pe care-l trecem în contul lor ar fi unul pozitiv, și nu unul negativ.

În aceste momente, avem un Guvern care nu se bucură de încrederea electoratului, care pentru a mai rămâne pe posturile foarte călduțe apelează la subterfugii jenante. Formează alianțe pe care nu au tăria de caracter de a le recunoaște în fața cetățeanului. De acest gen este și alianța cu PSD-ul. Tot electoratul este conștient de această înțelegere între PNL-PSD, numai reprezentanții acestora pozează încă în haine inocente sau imaculate, cum vreți să la spuneți.

Nici PNL-ul și nici PSD-ul nu au în momentul de față legitimitatea morală de a pretinde formarea unui guvern. În aceste condiții, Partidul Democrat depune o moțiune de cenzură împotriva actualului Guvern, acesta fiind în situația de a nu mai beneficia de încrederea electoratului.

Măsurile pe care, în prezent, președintele României dorește să le ia în domenii care întâmpină multe probleme, cum ar fi cele din sănătate, justiție sau învățământ, nu coincid din păcate cu cele ale Guvernului sau Parlamentului, deși acestea ar trebui să sprijine acțiuni ce vizează îmbunătățirea activității în anumite domenii. S-a dovedit că principala activitate a celor două instituții este aceea de a-l scoate pe președintele Băsescu din sfera politicului. În această situație, în care Parlamentul și Guvernul beneficiază de cea mai scăzută cotă de încredere, una dintre măsurile ce se impun a fi luate, măsură dorită nu numai de președintele Băsescu, ci și de întreaga populație a acestei țări, este cea de reformare a clasei politice românești. Măsura firească ar fi cea de introducere a votului uninominal. Învinșii ce poartă astăzi masca învingătorilor, caută diverse subterfugii pentru a evita confruntarea cu cetățenii. Cei care fug de cetățeni spun că nu se pot organiza alegeri anticipate pe baza votului uninominal. În aceste momente, întâlnirea cu electoratul pentru partide ca: PNL, PSD sau PC este inoportună. Moțiunea odată depusă va aduce dovada unor lucruri evidente pentru toată lumea. Va face dovada că pentru a rămâne la guvernare, PNL-ul are înțelegeri cu PSD-ul. Această moțiune de cenzură va dovedi odată pentru totdeauna că Guvernul Tăriceanu II este susținut de PSD; se va vedea colaborarea dintre aceste partide care până mai ieri își aruncau injurii, acuze, iar astăzi bat palma pentru interese proprii. Cu toții știm de aceste înțelegeri. Sunt foarte curios până când are de gând PNL-ul să nege această realitate.

În aceste momente, 54% dintre români consideră că cei 322 de parlamentari care au votat suspendarea președintelui ar trebui să-și prezinte demisia. Este o dovadă concretă că românii nu mai doresc o astfel de clasă politică. Că ea trebuie reformată. Iar primul pas spre acest lucru este votul uninominal.

Am convingerea că acest lucru poate fi realizat, dacă fiecare dintre noi am avea responsabilitatea faptelor noastre, iar situația în care România se află în prezent nu poate continua la infinit.

Vă mulțumesc.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Cine a greșit, să plătească!;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declarație politică intitulată «Cine a "greșit", să plătească!"»

Sâmbătă, la Horezu, colega noastră Raluca Turcan a făcut o dezvăluire senzațională. În conferința de presă susținută de câțiva membri PLD în poiana târgului de ceramică populară "Cocoșul de Hurez", răspunzând întrebărilor puse de ziariști pe tema dublei semnături a senatorului Gheorghe Flutur pe moțiunea de cenzură inițiată de Partidul Democrat, doamnei Turcan i-a scăpat "amănuntul" că una dintre semnături fusese adăugată "prin scanare pe calculator", de către "cineva din staff-ul PD".

Încercarea conducerii PLD de a profita politic cu orice preț de pe urma unui eveniment cultural s-a soldat, iată, cu aprinderea unui nou fitil în scandalul moțiunii PD susținute de PLD. Iar acest fitil aruncă o rază de lumină asupra adevăratelor metode prin care anumite partide izbutesc să își ducă la îndeplinire intențiile, uneori prin încălcarea fără pic de jenă a legii.

O lege care spune clar că semnăturile din tabelele de susținere a unei candidaturi, a unui proiect de lege, a unei moțiuni etc. trebuie să fie olografe, adică în original, adică executate cu mâna lor de către persoanele respective. Iar acum vedem că este posibil ca un tabel cu semnături de susținere să fie măsluit pe calculator.

Oare câte tabele asemănătoare au mai fost măsluite de cei care au fost acum prinși cu mâța-n sac? Oare câtă încredere să mai putem avea atunci când ni se spune că ei au obținut nu-știu-cât la sută într-un sondaj de opinie? Oare cât de corecte sunt rezultatele unui scrutin în care, la prelucrarea electronică a datelor, prin scanarea proceselor-verbale, își bagă coada niște șmecheri pricepuți în fraudare prin intermediul mijloacelor de calcul?

Înclin să-l cred pe domnul Gheorghe Flutur atunci când spune că nu a semnat decât o dată, adăugându-și singur numele în josul paginii, sub tabel. Asta înseamnă, însă, că putem avea toate îndoielile asupra modului în care a fost realizat tabelul de deasupra, care cuprinde mai multe nume și semnături, inclusiv semnătura pe care domnul Flutur nu are cum să și-o recunoască.

"A fost o eroare, a fost o eroare! Cei din staff-ul PD-ului au greșit. Ei trebuie să dea explicații!". Așa s-a încheiat conferința de presă de sâmbătă a conducerii PLD, în incinta târgului de ceramică populară de la Horezu. Cu siguranță că staff-ul PD va da vina pe o secretară sau pe o operatoare de calculator. În felul acesta se va dovedi lașitatea și lipsa de bărbăție a unor domni cu putere de decizie în partid, care aruncă vinovăția în spatele unei biete executante a ordinelor date de ei.

Este imposibil ca decizia de a se măslui, prin scanare și scoatere la imprimantă a semnăturii - sau... semnăturilor?! - respective, să aparțină cuiva din rândul personalului din subordine. Un asemenea îndemn nu putea veni decât de la cineva implicat politic în reușita acțiunii de strângere a semnăturilor necesare pentru introducerea moțiunii împotriva guvernului.

Acest mod de a proceda aruncă o pată pe obrazul democrației și pe obrazul fiecărui parlamentar. Așa ceva nu trebuie să se mai repete. De aceea, adevăratul vinovat trebuie dat în vileag și trebuie să plătească scump, cât mai scump, inclusiv sub aspect penal.

Să fim serioși. Nu este vorba de o simplă "greșeală", sau de o simplă "eroare", cum le place să spună celor prinși cu moțiunea pe picior greșit. Avem de a face cu o infracțiune în adevăratul înțeles al cuvântului.

  Mircia Giurgiu - declarație politică intitulată Desființarea școlilor - o modă sau o necesitate?;

Domnul Mircia Giurgiu:

Declarație politică intitulată "Desființarea școlilor - o modă sau o necesitate?"

În România secolului XXI, când mai peste tot în lume se înființează unități de învățământ în vederea eradicării analfabetismului, a apărut o nouă practică: comasarea școlilor, sau, mult mai grav, desființarea acestora. Motivele sunt diverse, de cele mai multe ori, însă, fără nici un fundament logic. Numai în județul Cluj există prea multe cazuri de comasare ori desființare a unor școli, unele cu renume național. Dar acest lucru nu împiedică autoritățile să semneze ordine fără o consultare prealabilă a părinților ori să se documenteze la fața locului dacă eliminarea unei unități de învățământ aduce un prejudiciu, nu numai de imagine, Ministerului Educației.

Reacția părinților elevilor din școlile ce urmează a fi desființate ori comasate cu alte unități de învățământ preuniversitar este de nemulțumire, deoarece acest lucru înseamnă că elevii se vor deplasa pe distanțe mult prea mari pentru niște copii de vârsta lor pentru a beneficia de procesul educațional.

Un astfel de caz se întâmplă, la Școala cu clasele I-VIII Dealu Negru din comuna Călățele, județul Cluj. Gimnaziul acestei școli este propus pentru desființare. Nejustificat, dacă e să ținem cont de părerea cadrelor didactice de aici și a părinților. Numărul elevilor este în continuă creștere, elevii care frecventează această școală vin din patru localități: Dealu Negru, Râșca de Sus, Râșca Pleș și Călățele Pădure. Drumurile care leagă Râșca de Sus și Râșca Pleș de localitățile învecinate sunt greu accesibile mașinilor, în special în perioada de iarnă, care în aceste zone poate dura până la 6 luni, astfel că soluția transportului elevilor cu microbuzul la o altă școală nu este viabilă deloc. În plus, școala are cadre didactice calificate pentru o serie de discipline: Limba și Literatura Română, Geografie, Istorie, Biologie, Chimie, Muzică, Religie și Educație Tehnologică. Din aceste motive, elevii Școlii cu clasele I-VIII Dealu Negru au avut rezultate foarte bune la testele naționale din anul școlar 2005-2006, promovabilitatea fiind de 100%.

Un alt motiv pentru ca Școala cu clasele I-VIII Dealu Negru să nu fie desființată este acela că există spațiu suficient unde elevii își pot desfășura activitățile didactice.

Mai mult, după terminarea orelor de curs, elevii își ajută părinții în gospodărie, lucru pe care nu l-ar mai putea face dacă ar fi mutați la altă școală.

Unul dintre drepturile fundamentale ale omului este cel la educație. Nu cred că în România secolului XXI se poate ca acest drept nu fie respectat.

  Aurel Gubandru - intervenție pe tema organizării manifestării Porților deschise la Colegiul B. P. Hasdeu din municipiul Buzău;

Domnul Aurel Gubandru:

Colegiul "B.P.Hasdeu" din municipiul Buzau, unul din cele mai mari unități de învățământ din județ, a fost gazda unui complex de manifestări care marchează prima zi a Porților Deschise.

Cadrele didactice implicate în acest proiect au intenționat, prin acest program, să promoveze valorile care se înalță, fie din spatele catedrei, fie din bănci, uneori inaccesibile "ochiului" cultural mult prea formalizat.

La prima ediție au fost invitați cu renume în lumea culturală românească ca: profesorii universitari dr.Valeriu Râpeanu și Ion Bulei, care au adus câteva aprecieri critice privind recenta apariție editorială a scriitorului buzoian Nicolae Peneș, intitulată "Alexandru Marghiloman - lordul valah", profesor universitar dr. Ion Brad, absolvent al liceului, profesor universitar dr. Marius Andruh - membru corespondent al Academiei Române, profesor universitar dr.Petre Ursache, scriitorii Magda Ursache și Nicolae Peneș, alături de alți profesori universitari, foști membri ai Cenaclului literar, colaboratori ai revistei hasdeiene.

La manifestare au participat și foști și actuali elevi, împreună cu cadre didactice, nume celebre din vechea gardă sau dascăli în activitate, evenimentul devenind emoționant atât pentru vechile generații de liceu, cât și pentru cei aflați pe băncile școlii.

Manifestarea s-a construit pe discuții tematice, dezbateri pe marginea proiectelor recente semnate de elevi, lansări de carte, filme documentare, sesiuni de referate și comunicări, jocuri sportive, concursuri, momente muzicale, expoziții de pictură și artă fotografică.

În deschiderea manifestării, s-a lansat noul număr al revistei "Viziuni", coordonată de profesor Iulia Lazăr.

De asemenea, au mai fost câteva momente deosebite, printre care: vizionarea a două capodopere cinematografice regizate de Andrei Tarkovski, un spectacol de muzică, teatru și dans găzduit de Amfiteatru și întrunirea cenaclului literar.

Manifestarea vine după 140 de ani de la formarea Gimnaziului Comunal, cel ce a devenit școala cu care astăzi ne mândrim, Colegiul "B.P.Hasdeu", unde au învățat și s-au format nume celebre ca: George Emil Palade, Vasile Voiculescu, Nicolae Leonard, Paul Ioachim, Pamfil Șeicaru, mari personalități ale culturii românești.

Acesta a fost începutul, întreaga manifestare conturându-se și ca o ofertă deschisă la a lua parte și a deveni parte din conceptul cultural educațional dezvoltat de "Hasdeu".

  Miron Ignat - intervenție cu titlul Efectele secetei asupra vieții umane;

Domnul Miron Ignat:

"Efectele secetei asupra vieții umane"

Stimate colege, stimați colegi,

Seceta, percepută ca o incapacitate temporară a resurselor de apă de a face față consumurilor, constituie, alături de alte fenomene distructive, cum ar fi poluarea sau inundațiile, principalele "urgențe planetare" ale zilei.

Impactul distructiv al secetelor și aria tot mai mare de producere a acestora, care cuprinde 1/4 din totalul suprafeței de uscat a Terrei, fac ca fenomenul respectiv să fie considerat, după poluare, riscul ecologic cu cea mai mare amploare și stabilitate. Aceasta întrucât secetele, în special cele prelungite sau care se produc în ani succesivi, determină multiple efecte negative, de ordin ecologic, economic și social, ce afectează calitatea vieții comunităților umane.

Astfel, sub raport ecologic, seceta poate produce degradarea terenurilor agricole și reducerea potențialului biologic al solului, o înrăutățire a condițiilor de viață și de muncă ale oamenilor. În plan economic, acest fenomen natural extrem afectează în primul rând producția agricolă și pune în pericol securitatea alimentară a populației. Simultan, seceta determină reducerea efectivelor de animale, scăderea producției de energie electrică în hidrocentrale, greutăți în alimentarea cu apă a localităților etc. Din punct de vedere social, seceta generează sărăcie, în special în rândul populației rurale, pune în pericol activitățile umane, afectează starea de sănătate a populației, deteriorează relațiile interumane.

Acest lucru se va răsfrânge asupra prețurilor alimentelor, care vor crește fulminant. Canicula și absența ploilor ar putea să relanseze inflația în Europa, prin dezechilibrarea balanței cererii și a ofertei pe piața alimentelor. În urma înregistrării unor recolte slabe, oferta va scădea și, evident, prețurile vor crește.

Cu toate că ploile torențiale din ultimele zile au cuprins multe județe, în cea mai mare parte a țării seceta persistă. Potrivit agricultorilor, culturile de grâu, porumb și rapiță vor fi compromise, chiar dacă în următoarea perioadă va ploua abundent. De exemplu în Vrancea, peste 34 de mii de hectare de teren agricol cultivate cu cereale au fost afectate, iar prefectura a cerut guvernului ca județul să fie trecut pe lista regiunilor calamitate. Sunt deja afectate de secetă peste 200 de mii de hectare de culturi semănate în toamnă, ceea ce reprezintă 8% din suprafața totală. De asemenea, din cauza prețului mare al apei, din cele 700 de mii de hectare amenajate sunt irigate mai puțin de jumătate, adică 300 de mii de hectare.

Un alt efect negativ al secetei este nivelul Dunării, care la intrarea în Deltă a atins cote alarmant de mici. Debitul fluviului a ajuns la un sfert față de cât era anul trecut la această dată și tot la un sfert din media multianuală pentru luna mai. Prognozele arată că, în iunie și iulie, debitul Dunării va continua să scadă dramatic. Astfel, se așteaptă atingerea unui nou minim istoric. Seceta a afectat și turismul în Delta Dunării. Operatorii de turism de aici au lansat un semnal de alarmă extrem de serios. Ca urmare a colmatării unui sector de 3 km între Canalul Șontea și Lacul Nebunul, navele clasice nu vor mai putea intra în Deltă în cel mult 2-3 zile, pentru că, din cauza temperaturilor extrem de ridicate și a secetei prelungite scad continuu cotele apelor Dunării.

Stimați colegi,

acesta este doar un semnal de alarmă cu privire la impactul pe termen mediu și lung cauzat de secetă în toate domeniile conexe. Trebuie să căutăm soluții urgente pentru prevenirea calamităților, dar și a efectelor negative pe care seceta le poate avea la nivel macroeconomic, microecomonic, până la influențarea activităților și a traiului de zi cu zi ale oamenilor.

Vă mulțumesc.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Implicațiile situației de la ARPECHIM asupra privatizării OLTCHIM;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declarație politică intitulată "Implicațiile situației de la ARPECHIM asupra privatizării OLTCHIM"

Decizia de retragere a autorizației integrate de mediu a combinatului ARPECHIM din Pitești reprezintă, în opinia mea, o lovitură de maestru al răului pe care cineva - rămâne de văzut cine - a urmărit s-o dea unui alt agent economic de primă importanță în industria chimică românească.

Este vorba despre combinatul OLTCHIM din Rm.Vâlcea, a cărui funcționare, fără etilena și fără propilena achiziționate de la ARPECHIM, este serios pusă sub semnul întrebării. Prin utilizarea acestor două materii prime se realizează circa 60% din cifra de afaceri și circa 70% din producția livrată la export de către OLTCHIM. Încetarea livrărilor de la ARPECHIM ar duce la pierderi lunare estimate la 30 de milioane de euro la OLTCHIM, la care s-ar adăuga disponibilizarea a mai mult de jumătate dintre salariați.

Firma deținătoare a combinatului ARPECHIM a căutat să liniștească populația, spunând că prețul benzinei nu va crește, în caz că rafinăria piteșteană și-ar închide porțile.

Pentru mine, acest lucru nu dovedește altceva decât că firma respectivă este, în acest moment, dezinteresată de soarta ARPECHIM. Dezinteresul este cu atât mai vădit, cu cât nu a depus nici un efort de realizare a investițiilor pe linie de mediu care erau obligatorii pentru etapa actuală, în conformitate cu calendarul de conformare la normele Uniunii Europene, negociat pentru combinatul piteștean.

Or, proprietarii ARPECHIM știau ce îi așteaptă în caz de neconformare cu stadiul de etapă obligatoriu în investițiile pe linie de mediu. Bani au avut și ar fi putut să facă ceea ce era de făcut. De aceea, singura supoziție pe care o putem emite pe baza premiselor enunțate este că... nu au dorit.

Adăugăm la șirul premiselor faptul că proprietarii ARPECHIM știau foarte bine despre strânsa interdependență dintre secția de piroliză de la Pitești și combinatul chimic OLTCHIM din Rm.Vâlcea, la care se adaugă faptul că AVAS anunțase, deja, că anul 2007 este anul pregătitor pentru privatizarea OLTCHIM.

Tragem linie și obținem, vrem - nu vrem, concluzia că cineva a dorit ca OLTCHIM să clacheze înainte de privatizare. De ce? Foarte simplu: pentru a se putea achiziționa OLTCHIM la un preț mult mai mic decât valoarea reală.

Pe lângă aceste considerente, care țin de strategiile semi-piraterești de achiziție ale unui potențial cumpărător al OLTCHIM, nu trebuie să scăpăm din vedere un lucru: la OLTCHIM lucrează în prezent peste 5.000 de salariați, iar OLTCHIM asigură peste 65% din produsul intern brut al județului Vâlcea.

În acest moment crucial, cred că se impune ca statul român să se implice, în măsura posibilităților legale, în vederea rezolvării situației de la ARPECHIM.

De asemenea, consider că OLTCHIM trebuie sprijint în vederea materializării intențiilor sale de cumpărare a rafinăriei ARPECHIM, aceasta fiind singura măsură care, pe termen lung, i-ar asigura continuitatea producției.

Nu în ultimul rând, este important ca serviciile specializate să ne informeze cu privire la autorii tentativei de "lovitură mortală" la adresa OLTCHIM, o lovitură executată ca la biliard, prin implicarea ARPECHIM și a Gărzii de mediu Argeș.

  Florin Iordache - declarație politică intitulată Trăim într-o țară condusă de Traian Băsescu... și asta ne ocupă tot timpul!;

Domnul Florin Iordache:

" Trăim într-o țară condusă de Traian Băsescu ... și asta ne ocupă tot timpul!"

Președintele Traian Băsescu a ținut un discurs în fața Camerelor reunite ale Parlamentului, miercuri, 30 mai 2007, pentru prima dată de la referendumul pentru demitere, din 19 mai.

Deși discursul său trebuia să fie cel asumat în fața electoratul, și anume de negociere cu partidele politice, pentru a scoate țara din impasul în care se află, Președintele Băsescu a avut o atitudine ostentativă, dezvăluind orice altceva, mai puțin intenția de negociere și de a pune capăt conflictului între cele două instituții.

Mai mult decât atât, domnia sa și-a început discursul cu un atac dur la adresa parlamentarilor care au votat pentru suspendarea sa din funcție. "Imediat după intrarea țării noastre în UE, s-a format în Parlament o majoritate de conjunctură, a cărei cifră - de 322 - a făcut ocolul României și al lumii întregi". Traian Băsescu a atras atenția că decizia parlamentarilor a costat bani publici pentru organizarea referendumului și a generat deturnarea vieții către o temă fără susținere populară.

Prin discursul său, lăsând la o parte tonul ostentativ, Președintele a lansat acuze în toate părțile, a criticat sistemul politic actual și, culmea, a lăsat să se înțeleagă că numai domnia sa poate scoate țara din impas, căci, să nu uităm, Traian Băsescu este " unsul lui Dumnezeu".

Pe lângă acuza pe care i-a adus-o premierului României pentru că s-a angajat într-o coaliție antiprezidențială, Traian Băsescu a declarat că: "România are nevoie de un Guvern competent, care să se bucure de un sprijin transparent. Un Guvern care să aplice exclusiv interesul național și un Guvern legitim din punct de vedere electoral, așa cum ar rezulta din alegeri anticipate". Președintele a vorbit și despre posibilitatea ca liderii partidelor parlamentare să fie reticenți la confruntarea cu electoratul și să nu fie de acord cu alegerile anticipate.

Cu alte cuvinte, discursul Președintelui a cuprins acuze, acuze și iar acuze. Nimic altceva decât vorbe de ocară aruncate asupra celor care l-au sancționat pentru că a greșit încălcând grav Constituția și atât. Mizând pe sprijinul poporului, Traian Băsescu se va considera mult timp deasupra legii și va crede că, în cazul domniei sale, atributul vremelniciei nu va opera.

Contrar așteptărilor, nu am auzit de la Traian Băsescu nicio soluție constructivă, viabilă, concretă pentru a scoate țara din criză ci, din contră, a susținut un discurs care probabil va adânci criza politică actuală pentru lipsa de deschidere spre negociere a Președintelui. Practic, Traian Băsescu și-a scos în evidență, încă o dată, obsesiile politice pe care le are vizavi de Parlament și nu numai.

Cred că jurnalistul de la Antena 1, care prezintă emisiunea " În gura presei" ar trebui să-și schimbe motto-ul. De actualitate ar putea fi ...." Trăim într-o țară condusă de Traian Băsescu ... și asta ne ocupă tot timpul!"

Vă mulțumesc.

  Ilie Merce - declarație politică intitulată Proiectul Legii lustrației, o imbecilitate;

Domnul Ilie Merce:

Declarație politică intitulată "Proiectul legii lustrației, o imbecilitate"

"Ochii și urechile împăratului"

Din cele mai vechi timpuri, începând cu șefii de triburi și terminând cu regii și împărații, informația a fost considerată o marfă de mare preț. Pentru a ține sub observație supușii ori pentru a afla, din timp, intențiile dușmanilor, s-au folosit tot felul de rețele de informații, una mai sofisticată decât alta. În Codul lui Hammurabi, aflat în Muzeul Louvre din Paris, găsim cea mai veche referire la un serviciu organizat de informații, ai căror membri erau considerați ochii și urechile împăratului.

În epoca modernă, toate țările, cu regimuri democratice sau dictaturi, și-au dezvoltat servicii de specialitate, adevărate sisteme imunitare, indispensabile apărării atributelor fundamentale ale statului. Securitatea românească, despre care s-au lansat atâtea mituri și legende, a parcurs două etape distincte: faza sovietică, în care serviciile de infirmații românești erau conduse de la Moscova, și faza ultimă, caracterizată prin subordonarea exclusivă a structurilor informative intereselor naționale: în această ultimă perioadă, Securitatea a fost curățată de elemente alogene, care serveau interese străine statului român, fapt ce a deranjat foarte mult oficinele externe, lipsite de antene, cu mici excepții, implantate direct în structurile informative românești. În același timp, interesele naționale au fost apărate și prin mijloace și metode specifice organelor de informații externe, practicate de către toate statele, indiferent de regimurile lor politice.

Indiferent de epitetele inventate de către unii sau de către alții, Securitatea nu a fost o poliție politică pusă în slujba lui Nicolae Ceaușescu, ci o instituție a statului român, menită să-i apere, în primul rând, independența și suveranitatea. Din moment ce România a fost un subiect de drept internațional, încheind tratate și participând la tot felul de organizații, ea a fost acceptată cu toate instituțiile sale statale interne, inclusiv cu structurile informative.

"Rețeaua informativă a Securității - o mistificare menită să culpabilizeze un popor întreg"

Una dintre obligațiile fundamentale ale cetățenilor democrațiilor occidentale, acceptată ca făcând parte din normalitate, este sesizarea organelor de specialitate cu privire la orice activitate care ar putea aduce atingere intereselor statului. O informare care în occident se consideră a fi în ordinea normală a vieții cetății, în România postcomunistă este considerată o culpă capitală. Activitatea rețelei informative a Securității, desfășurată după niște norme legale, ordine și regulamente precise, a fost hiperbolizată până la paroxism, pentru a crea impresia că suntem o națiune de delatori și pentru a induce sentimentul de culpabilitate la nivelul întregii populații. În aceste condiții, România apare ca o închisoare enormă, în care fiecare deținut era informatorul Securității lui Ceaușescu.

Singura alternativă oferită românilor, pentru a spăla rușinea colaborării generale cu Securitatea, ar fi să-și pună poalele în cap, să deschidă arhivele serviciilor de informații și să pună pe tarabă toate dosarele Securității. Ar fi o adevărată mană cerească pentru cercurile ostile României, o catastrofă pentru structurile informative și o hecatombă pentru oamenii care au servit, în exterior, interesele fundamentale ale țării noastre.

Securitatea i-a supravegheat informativ, deopotrivă, pe agenții serviciilor de informații răsăritene și occidentale, deoarece trădarea nu are puncte cardinale. Printr-o curioasă metamorfoză, după anul 1990, "occidentalii" au devenit adevărați eroi ai națiunii: au fost reabilitați, li s-a restituit gradele și averile etc. ceea ce nu s-a întâmplat în nici o țară din Europa Răsăriteană. Mai mult decât atât, turnătorii ordinari, tocmiți pe un pumn de arginți, delatori înnăscuți, de care Securitatea nu ducea lipsă, au devenit, peste noapte, analiști politici sau ziariști.

"Colaborarea cu Securitatea" este o armă politică redutabilă

Prima grijă a noilor guvernanți, de după 1990, a fost să grebleze arhivele Securității și să șteargă orice urmă de colaborare cu serviciile secrete românești, să-și spele dosarele și biografiile. În plus, au mai subtilizat și dosarele grele, vândute apoi în străinătate pe bani grei, ori ale potențialilor adversari politici și ale unor oameni de afaceri, în scop de șantaj. Acolo unde nu au găsit nimic, țucălarii guvernanților sau turnătorii cu simbrie dovediți au inventat dosare de colaboratori ai Securității, așa cum s-a întâmplat cu senatorul Corneliu Vadim Tudor. Având acces nelimitat la arhivele securității, acestor lepădături nu le-a fost greu să strecoare în rafturi niște dosare cuprinzând făcături ordinare, culpabilizând oamenii nevinovați.

Violarea arhivelor Securității este un caz singular, deoarece s-au urmărit interese oculte, de grup sau politice, fără nicio legătură cu siguranța națională. În toate țările, interesele naționale sunt protejate cu strășnicie, inclusiv prin mijloace mai puțin ortodoxe. Atunci când se urmăresc alte scopuri, justiția este necruțătoare, așa cum s-a întâmplat în cazul președintelui american Richard Nixon.

Arhivele STASI din fosta RDG au fost periate de către sovietici, cu mult timp înainte de reunirea Germaniei, care au scos din dosare toate documentele legate de Uniunea Sovietică. Au urmat la rând serviciile secrete americane și vest-germane, interesate de toate documentele care vizau țările lor. Dosarele trecute prin cele trei ciururi succesive, care nu mai avea nicio importanță operativă, au fost predate unei fundații religioase pentru păstrare și studiere. În acest fel, nimeni nu a putut folosi arhivele STASI, unul din cele mai redutabile servicii de informații din toate timpurile, în scopuri politice sau de șantaj.

În România, trecerea prin ciur a dosarelor s-a făcut, așa cum am arătat, în cu totul alte scopuri. Să nu ne mirăm, așadar, că o haită de dalmațieni, turnători dovediți în solda Securității, niște secături care ar fi repudiate în orice țară civilizată, sunt eroii ăstei nații.

Proiectul unei Legi a lustrației este o găselniță de handicapați mintal.

Expertiza lumii civilizate a dovedit că o lege a lustrației se impun atunci când o parte dintre cetățenii unei țări au colaborat cu un regim de ocupație sau cu structurile sale statale. În România dinaintea anului 1990 nu putem discuta despre un regim de ocupație, nici măcar de un regim antinațional. Evoluția evenimentelor a dovedit că Nicolae Ceaușescu poate fi învinuit de multe, dar nu poate fi acuzat de activități antistatale, de acțiuni îndreptate împotriva intereselor naționale. Așadar, foștii activiști de partid sau membrii structurilor statului comunist nu pot fi acuzați nici ei pentru astfel de activități. Mai mult decât atât, a fost o vreme când democrațiile occidentale se întreceau în a-i lansa invitații lui Nicolae Ceaușescu, considerat un copil teribil al lumii comuniste, un adversar redutabil al regimului de la Moscova. După anul 1990, când partidul comunist a fost interzis, pentru a scurta perioada de timp, activiști de frunte și colaboratori de nădejde ai Securității au înființat sau au reînființat partidele politice, adevărate SRL-uri ale Partidului Comunist Român.

Dacă imediat după 1990, o lege a lustrației ar fi avut o oarecare motivație, acum, după 17 ani de la căderea regimului ceaușist, proiectul unei astfel de legi apare ca o imbecilitate pură.

N.B. Agenții unor structuri informative externe, care ocupă în prezent funcții politice și administrative importante, sunt șantajați să întreprindă sau să aprobe acțiuni care prejudiciază grav interesele economice și politice ale țării. Ei se cred la adăpost de orice consecințe ale faptelor nesăbuite, bazându-se pe protecția totală a stăpânilor. Tuturor le amintim că până la urmă, toate se plătesc! Este numai o chestiune de timp.

  Anca Mira Victoria Mărculeț Petrescu - declarație politică: Ion Ghica, distins cărturar și precursor al unificării monedei europene;

Doamna Anca Mira Victoria Mărculeț Petrescu:

"Ion Ghica, distins cărturar și precursor al unificării monedei europene."

Anul acesta se împlinesc 110 ani de când s-a stins din viață Ion Ghica (1816-1897), vestit scriitor, om politic și economist care a contribuit cu inteligența sa activă la propășirea țării și crearea statului modern național.

Născut la 12 august 1816, la București, în familia banului Dimitrie Ghica, viitorul scriitor are privilegiul formării într-un cadru elevat sub îndrumarea unor personalități ca Heliade Rădulescu și profesorul de franceză Jean Vaillant. Urmează apoi colegiul "Sf. Sava" unde îi cunoaște pe Nicolae Bălcescu, Grigore Alexandrescu și C.A. Rosetti cu care va colabora mai târziu. Participă la activitatea "Societății Filarmonice"(1833), pentru care traduce piesa "Prețioasele" de Molière. Continuă studiile la Paris unde va publica lucrări privind situația politică a Principatelor Române: "Coup d`œil sur l`ètat actuel de la Valachie et de la conduite de la Russie relativement à cette province"(1835); "Poids de la Moldo-Valachie dans les Question d`Orient"(1838); "Precis des droits de Moldaves et des Valaques fondé sur le droit des gens et les traites" (1839); "Dernière occupation des Principautés traités" (1339).

Își ia bacalaureatul în litere și în științe matematice la Sorbona și urmează cursurile Școlii centrale de arte și manufacturi precum și Ecole Royale de Mines din Paris, pe care o absolvește în 1840, luându-și diploma de inginer. A participat la cursurile de economie politică la Collège de France și la cursurile Conservatorului de Arte și Meserii din Paris. A vizitat apoi Anglia și a revenit în țară, unde a fost numit profesor de geometrie descriptivă, geologie și mineralogie la Academia Mihăileană din Iași.

Exponent al unei generații școlite în Franța, în spiritul ideilor de egalitate și fraternitate, Ion Ghica s-a implicat în acțiuni având ca scop să redreseze societatea românească și să desființeze protectoratul rusesc. În 1843 împreună cu Nicolae Bălcescu și Christian Tell întemeiază societatea secretă "Frăția", care va pregăti revoluția de la 1848 și editează împreună cu Mihail Kogălniceanu revista "Propășirea", unde își publică articolele sale pe teme economice, activând și în "Societatea literară", condusă de Iancu Văcărescu.

În 1845 pleacă într-un voiaj în Europa (Anglia, Franța, Italia) și întemeiază la Paris (cu C.A.Rosetti, M. Kogălniceanu și Iancu Bălăceanu), "Societatea studenților români", sub patronajul lui Lamartine. Devine președintele Societății și se împrietenește cu poetul H. Heine. Se întoarce în țară unde se căsătorește cu Alexandrina Mavros, apoi este trimis ca agent diplomatic al guvernului provizoriu la Constantinopol, unde cu N. Bălcescu și I. Bălăceanu încearcă să organizeze emigrația română și să colaboreze cu revoluționarii maghiari. Din cauza disensiunilor ivite, aceste planuri eșuează, dar Ion Ghica, după înfrângerea revoluției din țară și invadarea de trupele ruso-turce, continuă să pledeze pentru interesele țării sale. Primește din partea guvernului turc oferta de a administra insula Samos, în schimbul promisiunii că țara sa va fi ajutată. Devine guvernator și apoi bei (prinț) al insulei Samos.

Revenit în țară în 1858, este numit de Alex.I.Cuza, prim ministru al guvernului de la Iași și ministru de interne al Moldovei și Țării Românești. A reușit prin funcțiile înalte pe care le-a deținut, să depășească momentele de cumpănă ale vremii și să folosească toate oportunitățile diplomatice pentru rezolvarea crizei orientale și avantajele politice ale țării sale în timpul Războiului de Independență.

Printre funcțiile importante pe care le-a avut Ion Ghica amintim câteva: vicepreședinte al Adunării legislative, director la Departamentul lucrărilor publice (1861), membru al Comisiei superioare a instrucțiunii publice (1862), președinte al Consiliului de miniștri și ministru de Interne (1866), trimis extraordinar și ministru plenipotențiar la Londra (1881-1890), președinte al Societății Academice Române (1876-1879) și de cinci ori președinte al Academiei Române.

Om de cultură enciclopedică, militant al idealurilor vremii sale, Ion Ghica a considerat știința și cultura principali factori de progres și civilizație, așa cum o dovedesc lucrările sale: "Ochire asupra științelor ", "Omul fizic și intelectul", "Pământul și omul". A luptat pentru restructurarea învățământului public și pentru înființarea unor publicații economice și literare în toate limbile vorbite în Imperiul Otoman. A sprijinit viața teatrală românească și repertoriul național, în calitate de director general al teatrelor (1877-1881) și a scris literatură memorialistică de mare valoare documentară, precum "Scrisorile" către Vasile Alecsandri și "Amintiri din pribegia după 1848". Din capitala britanică trimite numeroase colete de cărți pentru Biblioteca Academiei, îmbogățind tezaurul de carte al bibliotecii celui mai înalt for de cultură, pe care Ion Ghica l-a condus cu multă competență și prestigiu.

Marele cărturar și om politic Ion Ghica a fost și unul din pionierii științelor economice la noi în țară, opera sa în acest domeniu fiind reprezentată de cele trei volume de "Convorbiri economice", publicate în mai multe ediții încă din timpul vieții sale. Atracția pentru studiul economiei s-a manifestat la Ion Ghica încă din timpul studiilor la Paris, unde a participat la cursurile lui J.B.Say, la Sorbona și a citit cu interes opera unor economiști de seamă precum Blanqui, Adam Smith, David Ricardo și J.S.Mill.

Și-a expus ideile economice, în calitate de profesor la Academia Mihăileană din Iași, unde a ținut prelegerea inaugurală "Importanța economiei politice". A fost un propagator al ideii liberului schimb și al unificării vamale ("Unirea vămilor între Moldova și Valahia") precum și al unificării monetare ("Măsuri și greutăți românești și moldovenești"). Ca un adevărat vizionar, Ion Ghica susținea, acum 150 de ani, "unificarea monetară mondială". El considera creditul un factor de progres și prosperitate economică. În 1861, realizează chiar proiectul unei Bănci Române, cu capital de un milion de galbeni, iar în 1873 conduce instituția Creditului Funciar Rural.

Retras în 1891 din activitatea politică și socială a țării, Ion Ghica își trăiește ultimii ani la moșia sa din Ghergani, județul Dâmbovița, unde se stinge din viață la 22 aprilie 1897.

Opera și activitatea sa neobosită au contribuit la crearea instituțiilor statului național modern, iar abnegația și spiritul său puse în slujba propășirii neamului românesc au fost recunoscute de mari personalități.

Astfel, Bogdan Petriceicu Hasdeu, în răspunsul la discursul de recepție din Academie al lui Ion Ghica, i se adresa: "Fie ca bărbat de știință, fie ca om de stat ai fost totdeauna model de împarțialitate, de toleranță, de acel liberalism în adevăr liberal, căruia nu-i e teamă de a înfrunta prejudiciile bulgare chiar cu riscul impopularității".

Dimitrie A. Sturza îl caracteriza și el pe Ion Ghica: "În tinerețe el a apucat o țară necunoscută și călcată în picioare de cei puternici. Ajuns în vârsta bărbăției, el, cu cei mai aleși ai neamului, a rupt lanțurile care țineau națiunea încătușată și cu înțelepciune și pricepere a lucrat să le dea românilor o patrie - care multora se părea pierdută".

Doctorul Constantin Istrati scria: "Ion Ghica este o figură măreață din mănunchiul acelor uriași cărora cată să ne închinăm cu cea mai adâncă recunoștință și care alcătuiesc galeria fondatorilor României. El e dintre acei oameni fără care istoria renașterii noastre nu se poate studia nici înțelege. Studiind omul sau epoca se face același lucru, căci ei sunt legați pe vecie. El e parte din un tot măreț".

În sfârșit, marele savant Nicolae Iorga îl portretiza astfel pe Ion Ghica: "Acest liberal nu prea liberal avea aptitudini moștenite pentru politica sa de cabinet, care în legăturile dintre state se cheamă diplomație, dar care la popoarele nelibere înlocuiește propaganda largă, crearea și conducerea curentelor, păstrarea contactului cu o întreagă lume care, odată trezită la viață, înțelege a o trăi, și cu câtă patimă! A început conspirator, urmat ca bei de Samos, reformator în sens european și cu mult succes a încheiat ca reprezentant al României la Londra. În sfătuiri știa să tacă și să aștepte; la minister avea, din educația pe care o primise, râvniri spre nepărtinirea statului, așa cum o afli mai mult sau mai puțin la apuseni".

Despre consistența și valoarea operei și activității acestui mare înaintaș, adevărat model pentru generațiile actuale se poate scrie foarte mult. Preferăm să spicuim câteva din ideile prețioase ale lui Ion Ghica:

"Ar fi de dorit ca publiciștii noștri să facă mai puțină politică și mai multă economie. Românii din toate clasele nu ar avea decât să câștige prin aceasta".

"De un secol facem patriotism pe spinarea lui Traian..., ar fi rândul vostru, celor tineri să faceți știință, literatură și arte și nu vă este permisă descurajarea. Academicii de azi sunt oamenii epocii de tranzițiune. Au ceva, dar au păstrat și multe din trecut, din școala năpădelii: să apuce și să ajungă. Dar asta o să treacă și ne vor urma oameni cu un capital intelectual mai mare și cu tot atâta zel patriotic".

"Dacă prin obârșie, prin instinctul de conservare națională care a condus întotdeauna de minune și prin aptitudinea pe care o au pentru civilizație, de care au dat dovadă, românii au devenit un element util și se poate spune chiar necesar pentru Europa în Orient, ar fi drept și chiar prudent ca Puterile Garante să caute să ridice nivelul politic al micului stat și să caute să-i asigure mai bine poziția politică și existența națională".

"Stăm cu mâinile în sân și ne bocim că ne copleșesc străinii. Jurnalistica, politica militantă, limbuția tribunei și birocrația par singurele cariere demne de un român".

"Devălmășia este un început sau o urmare a comunismului; mărturisesc însă că n-am cugetat niciodată ca să poată lua cineva cel mai mic lucru, cea mai mică valoare, fie chiar în numele patriei și al binelui general, fără dreaptă și deplină despăgubire".

"Departe de aceste lupte, urmașii noștri vor ceti câte s-au scris în acești timpi, vor vedea cu mâhnire sărăcia de idei și avuția de patimi care ne sfâșie într-un timp atât de critic, într-un timp când trebuia ca toată inteligența să aducă aportul său la o lucrare atât de mare atât de anevoioasă, ca renașterea unei națiuni".

  Ioan Țundrea - declarație politică cu titlul Armonia socială promovată de conservatori;

Domnul Ioan Țundrea:

"Armonia sociala promovată de conservatori"

Conservatorii români vor să elimine orice neînțelegeri dogmatice cu privire la o posibilă inadvertență între cei doi poli de interes ai săi.

Așadar, noi promovăm valorile individuale, excelența umană, dar, în același timp, știm că aceste valori nu se pot manifesta din plin decât într-un cadru comunitar. Prin urmare, ne propunem ca tocmai familia, cartierul, satul, comunitățile organice în special, să fie laboratoarele de bază ale societății în care să se manifeste valoarea umană. Căci, în opinia noastră, omul nu are valoare de sine stătătoare decât în ceea ce am putea numi sistemul de relații sociale. Valoarea trebuie să aibă un sistem de referință, iar un individ nu are o bună calitate decât într-un mediu social cantitativ și calitativ. Comunitatea, la rândul ei, este valorizată de către cei care o compun. E limpede că individul și comunitatea sunt un binom inseparabil, iar noi ne propunem să favorizăm condițiile în care ambii pot să capete substanță și credibilitate.

Acesta este un crez umanist pe care dorim să-l urmăm. Vrem să depășim confuziile iscate de alăturarea celor doi poli de interes (om și societate), prin asumarea concomitentă a mai multor realități. Pe de o parte, omul ca individualitate, este interesat de satisfacerea propriilor sale necesități, ceea ce, la rigoare, poate fi o formă de egoism. Pe de altă parte însă, egoismul său este limitat de faptul că el presupune implicit un bine social. Noi vedem binele individului în termeni de bine social și invers. Depășim astfel simpla meritologie liberală a interesului individual, dar fără a o nega, ci, mai cu seamă, completând-o prin aportul pe care comunitatea îl are în asigurarea binelui individual.

Partidul Conservator dorește astfel să se situeze dincolo de diferendele doctrinare clasice și să înțeleagă cât mai bine o realitate care îndeamnă la asemenea argumente: omul și comunitatea trebuie să fie inseparabile pentru că fiecare au a-și oferi unul altuia motive de satisfacție și succes.

  Vasile Pușcaș - declarație politică: Nivelul de trai în România - între agenda politică și așteptările cetățenilor;

Domnul Vasile Pușcaș:

"Nivelul de trai în România - între agenda politică și așteptările cetățenilor"

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Partenerii noștri din Uniunea Europeană, state care s-au confruntat și încă se confruntă cu probleme asemănătoare celor românești, au inițiat, prin intermediul instrumentelor comunitare, programe de cercetare asupra calității vieții cetățenilor europeni, menite a semnala dezechilibrele și derapajele instituționale în activitatea lor principală - aceea de a fi în slujba cetățenilor.

Astfel, un studiu al Fundației Europene pentru îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă arată că pentru cetățenii europeni, indiferent că sunt ei de naționalitate franceză sau olandeză, contează la fel de mult condițiile în care muncesc cât și cele în care își trăiesc viața.

Conceptul de viață, pentru cetățenii europeni, include elemente de la locuință până la cele de stabilitate politică. Cetățenii europeni manifestă responsabilitate civică, politică, respect pentru lege și cer în schimb respectarea drepturilor lor, o bună guvernare care să le asigure un nivel de trai decent și îndestulător.

La polul opus se prezintă situația în România. Aici, clasa politică stabilește agenda publică, dar nu conform cerințelor populației, ci propriilor interese. Cetățenii români au așteptat cu un real optimism aderarea la UE, ca pe o soluție pentru un trai mai bun, apropiat de standardele europene, care să le permită să-și trăiască viața într-un mediu sănătos, reglementat corect și în interesul lor.

Ce au primit cetățenii români, la aproape șase luni de la aderarea la UE?

Au primit o cupă de șampanie televizată la trecerea dintre ani, urmată de interminabile scandaluri politice, soldate cu reticența investitorilor străini, cu neimplicarea românească în formularea politicilor europene - automat cu neincluderea României pe lista factorilor decizionali importanți de la Bruxelles. Au primit taxe ridicate și "justificate" în mod eronat ca având obligativitate comunitară - motiv pentru care au primit și costurile aferente nerespectării legislației; au primit avertismente cu aplicarea clauzelor sectoriale care aduc nerecunoașterea actelor administrative românești în spațiul comunitar, îngreunând astfel viața acelorași cetățeni români - și aceasta tot pentru că guvernanții sunt prea ocupați să inflameze degringolada politică. Au mai primit costuri suplimentare pentru organizarea de consultări publice pe care nu le doreau, deși sistemul de educație și cel de sănătate sunt în situații-limită. Au primit și promisiuni politicianiste, precum și scuze neverosimile, când s-a instalat seceta și un procent ridicat din culturi a fost compromis datorită neglijenței administrative. Au primit raportări grandilocvente de creștere economică, criticate însă de forurile internaționale pentru trendul lor vizibil îndreptat spre scăderea nivelului de trai.

Ce nu au primit cetățenii români, la aproape șase luni de la aderarea la UE?

Nu au primit semnale de respectare a legislației și nici statul de drept și respectarea drepturilor lor, pentru care s-au pronunțat acum 17 ani. Nu au primit politici publice valabile în noua organizație a cărei membri sunt, ca atare nici recunoașterea europeană pe care o merită. Nu au primit o strategie post-aderare care să conecteze societatea românească la demersurile europene de creștere a nivelului de trai pentru toți cetățenii europeni. Nu au primit acțiuni guvernamentale menite să contracteze fondurile europene atât de necesare economiei românești, fonduri pe care UE le-a rezervat României prin bugetul 2007-2013.

Nu au primit gradul de protecție socială minim în oricare alt stat membru al UE. Nu au primit un sistem de sănătate viabil și nici unul de educație, ca atare România este cotată ca un stat de rangul III, din aceste puncte de vedere, pe harta țărilor civilizate.

Nu au primit informarea necesară pentru a putea acționa și a se putea comporta ca adevărați cetățeni europeni, astfel că românii se confruntă cu o imagine deformată în rândul celorlalți cetățeni din statele membre UE și sunt, într-o îngrijorătoare proporție, dezavantajați de aceasta.

Nu au primit infrastructură necesară pentru creșterea competitivității agricole și industriale, deși fondurile aflate la bugetul de stat și plătite de aceiași cetățeni români sunt, pe hârtie, deja cheltuite.

Astfel că, deși România este unul dintre cele mai europtimiste state din UE, se confruntă acum cu probleme care nu ar fi trebuit să existe, pentru care au fost doi ani de preaderare pentru a fi rezolvate, precum și numeroase avertismente, consultanță și direcții oferite de UE. Cu toate acestea, perioada de preaderare a fost irosită în lupte politicianiste, iar agenda cetățeanului a fost ignorată în permanență, deși a servit - tot în permanență - drept pretext pentru aceste scandaluri.

Oare cum ar arăta o cercetare reală privind nivelul de trai în România? Dincolo de raportări guvernamentale modificate artificial, autoritățile aflate la putere nu îndrăznesc să întreprindă un astfel de demers. Societatea românească a oferit deja un vot de blam actualei guvernări, abținându-se de la ultima consultare populară, încercând să arate astfel că agenda sa are alte priorități. Societatea românească are interese îndreptate în aceeași direcție cu cele ale celorlați cetățeni europeni, dorește integrarea reală și demnă în UE, dar guvernanții români nu țin seama de aceasta.

Astăzi, cetățenii români au nevoie de partide politice și acțiune politică îndreptate spre interesul cetățenilor, reflectat, în primul rând, de nivelul lor de viață.

  Ștefan Valeriu Zgonea - declarație politică intitulată Șutul în fund și pasul înainte;

Domnul Ștefan Valeriu Zgonea:

"Șutul în fund și pasul înainte"

Referendumul din 19 mai a confirmat disciplina electoratului Partidului Social Democrat. Fără o miză importantă pentru susținătorii săi, PSD și-a reconfirmat statutul de principal partid de opoziție. Deși acest demers a avut drept principală țintă sancționarea atitudinilor și acțiunilor unui președinte ce ieșea mult prea des din cadrul stabilit de normele constituționale, o țintă legitimă, de altfel, el a eșuat și societatea românească a revenit la situația anterioară inițierii lui.

Neprezentarea masivă la vot a electoratului demonstrează interesul scăzut al acestuia față de subiectul dezbătut. Opțiunile exprimate cu această ocazie de către electorat pot aduce în discuție modul în care agenda politică este percepută de cetățeanul de rând. Este totuși evident că cetățeanul român își dorește altceva de la clasa politică. Cu siguranță, PSD nu are un discurs clar - nepopulist - cu care să se adreseze cetățenilor din marile orașe și, în special, tinerilor absolvenți.

Și președintele reîntors la Cotroceni a dat semnale că lucrurile intră pe un făgaș cât de cât normal. Însă doar aparent, așa cum noi am avertizat! Invitația la consultări și anunțarea temelor pentru perioada imediat următoare arătau disponibilitatea pentru un nou tip de dialog, unul care ar fi putut exista încă de la începutul mandatului său. Din păcate, faptele aveau să confirme, o dată în plus, lașitatea președintelui, realitatea pe care cei 322 o învederaseră: președintele tuturor românilor nu este interesat de soarta celor pe care-i conduce, ci doar de tăierea capetelor celor care îi pregătiseră binemeritata execuție politică.

Incidentul din seara referendumului cu telefonul și discursul președintelui în fața Parlamentului au fost suficiente pentru reconfirmarea unei realități inimaginabile, șocante: lipsa oricărei limite pentru societatea în care trăim. Condamnat ferm și prompt de mass media românească, de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, de presa internațională, președintele nu a făcut niciun gest credibil pentru a demonstra că regretă apelativele utilizate. Tot ce a regretat a fost faptul că aceste comentarii au fost făcute publice. Acesta este Traian Băsescu - președintele pe care îl cunoaștem din ce în e mai bine. Omul al cărui interes este mai presus de orice lege sau reglementare a acestei țări!

Discursul ținut în fața Parlamentului a adus o nouă perspectivă asupra legitimității poziției domniei sale. Dacă până acum voința electoratului era o chestiune de interpretare, așa cum a recunoscut în mod public, deturnând-o în 2004, acum aceasta reprezintă însăși voința divinității. Este apreciabil efortul omului spre depășirea condiției sale de muritor. Însă legitimarea dorințelor și intențiilor oamenilor prin aura divinității, mai ales în cazul președintelui unei țări, nu face decât să întoarcă societatea românească în epoca întunecată a Evului Mediu. Să fie oare legitimarea divină a voinței "marelui cârmaci" un alt pas spre transformarea României într-un loc în care aleșii oamenilor sunt egalii lui Dumnezeu?!

Din păcate, Biserica Ortodoxă Română se confruntă în aceste zile cu numeroase probleme. Discuțiile aprinse despre legitimitatea prezenței icoanelor în școli, drumul anevoios al retrocedărilor și atitudinea față de mai marii politicii românești, toate se adună în chip negativ asupra imaginii instituției cu cea mai mare încredere în rândul populației. Parte esențială a sufletului român, gardian al rânduielilor și moralei acestui popor, Biserica va găsi, sperăm, resursele și modul de a fi departe de cele atât de trecătoare ale politicii și puterii lumești.

Aparent, referendumul din 19 mai a tras un șut în fund clasei politice românești. Lupta dintre Făt Frumos și cei 322 de balauri a arătat o dată în plus, dacă mai era nevoie, slăbiciunea discursului și lipsa de coeziune a clasei politice în fața noilor "teme" ale poporului. Dezgustată și nemulțumită de clasa politică, voința populară a acceptat - balcanic și telenovelistic - un nou lider populist - Traian Băsescu. Românii sunt oameni și, deci, sunt supuși greșelii. Trăgând învățămintele de rigoare din acest referendum, PSD le va demonstra că și-a însușit acest eșec și că va face pasul înainte, imperios necesar pentru modernizarea întregii societăți românești.

  Petru Movilă - declarație politică: Sănătate programului de sănătate!;

Domnul Petru Movilă:

"Sănătate programului de sănătate"

Mă întreb dacă declarația mea politică de astăzi va ajunge la urechile ministrului sănătății publice, domnul Eugen Nicolăescu. Și asta pentru că nu ar fi prima dată când, de la această tribună, am încercat să-i atrag atenția asupra unor probleme din ministerul pe care îl "păstorește" după puterile dumnealui. Anunțat cu mare tam-tam, programul național de evaluare a stării de sănătate a populației pare a fi sortit eșecului din fașă.

Programul trebuia să înceapă din luna ianuarie, dar s-a împotmolit din lipsă de fonduri. Și care a fost amânat 6 luni pentru a-i se oferi ministrului posibilitatea de a face rost de banii necesari. Ce va face domnul ministru, însă, cu decontarea tuturor analizelor și serviciilor suplimentare oferite de medici? Va cere o nouă amânare a plăților pentru a găsi alți bani?

Cheltuielile legate de trimiterea celor două formulare tuturor românilor se ridică la aproape 30 de milioane de euro. Programul conceput de ministrul Nicolăescu prevede, însă, și persoanele care nu vor beneficia de aceste gratuități, și anume cele care, în ultimele 30 de zile, au efectuat investigații medicale și bolnavii cronici care, în ultimele 90 de zile, au făcut analize de laborator. Dar și aceste categorii vor primi plicul trimis de minister. Pentru cei care în ultimele 30 de zile au efectuat investigații medicale propun ca ministerul să le deconteze cheltuielile pentru că programul prevede gratuitatea consultației. În cazul bolnavilor cronici, propun ca ministerul să le plătească tratamentul, în locul cheltuielilor cu plicurile.

Nu se spune nimic în acest program de sănătate despre cetățenii români care muncesc în străinătate. Doar faptul că au la dispoziție 15 luni pentru a se întoarce în țară și a beneficia de consultație gratuită. Domnule ministru, în străinătate patronul nu îți oferă concediu în luna în care te-ai născut pentru a putea ajunge la timp în România să-ți faci consultul. Dacă totuși ajungi în termenul stabilit de program, trebuie să te înscrii la un medic de familie pentru ca acesta să te trimită la laboratorul de analize. Păi, care medic de familie te înscrie pe listele lui dacă nu prezinți adeverința de la locul de muncă, extras cu plata efectuată de către angajator către bugetul asigurărilor de sănătate și copie după cartea de muncă? Ce să mai vorbim despre românii de dincolo de Prut pentru care deplasarea până în România îi costă jumătate din salariul dintr-o lună. Și care poate ar dori să beneficieze de gratuitatea unui consult medical. Sau programul național de sănătate se referă doar la cetățenii care locuiesc în România?

Domnule ministru, dacă vreți să aflați care este starea de sănătate a populației, puteți să apelați la datele pe care le deține Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate, acolo unde se raportează lunar aceste informații. Sau la comisiile de sănătate din cadrul ministerului care, la rândul lor, dețin astfel de informații. Nu cheltuiți sute de milioane de euro pentru ceva ce există deja. Iar obligativitatea analizelor anuale este stipulată prin lege, nu era cazul să faceți referire la acest aspect într-un program care nu prea are aplicativitate.

  Aurel Olărean - declarație politică: Mesajul unui președinte către Parlament;

Domnul Aurel Olărean:

"Mesajul unui președinte către Parlament"

Stimați colegi

Faptul că un președinte, indiferent cine este el, s-a văzut obligat să vină în fața Parlamentului pentru a aduce aminte politicienilor ce dorește electoratul, este grav. Întrebarea care se poate pune este una singură: politicienii chiar nu știu sau nu vor să știe ce dorește cu adevărat cetățeanul român?

Toate sondajele arată clar că se doresc alegeri anticipate, că se vrea vot uninominal și se impune o restructurare a guvernului actual. Toate partidele, indiferent de coloratura politică, au primit aceste semnale și știu bine ce se așteaptă de la ele. Și totuși majoritatea preferă să ignore realitatea și să dea frâu liber orgoliilor personale în detrimentul binelui general.

Rezultatul referendumului a fost, în sine, un semnal pentru cinci partide că politica dusă nu este cea dorită de alegători. Se pare că nu a fost suficient și imediat s-au găsit scuze și motivații care mai de care mai fanteziste care să justifice înfrângerea. Ba se pare, după spusele domnului Geoană, că americanii au descoperit că PSD-ul a ieșit chiar în câștig electoral după acest eșec, având o ascensiune rapidă în sondaje! Dacă este așa, nu-mi doresc decât ca PSD-ul, cu domnul Geoană în frunte, să beneficieze de cât mai multe astfel de înfrângeri, benefice, se pare, pentru partid.

Nu este normal ca Președintele Traian Băsescu să reamintească membrilor Parlamentului ce așteaptă poporul de la ei. Noi, parlamentarii, suntem aleși și trimiși aici de electorat pentru a-i apăra interesele și a-i face cunoscută voința politică. Să nu ști ce vrea propriu tău electorat denotă disprețul față de alegător și poporul nu uită și nu iartă astfel de fapte. Așa se explică și frica multora dintre dumneavoastră pentru alegerile anticipate: sancțiunile electoratului vor fi clare și radicale și mulți dintre cei aflați în această sală vor părăsi umiliți Parlamentul României.

  Dumitru Ioan Puchianu - declarație politică intitulată Eșecul unui guvern anonim;

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"Eșecul unui guvern anonim"

Stimați colegi

Președintele unei națiuni este o instituție. Președintele României este o instituție aleasă direct și nominal de popor, iar legitimitatea sa nu poate fi pusă la îndoială de noi, indiferent de partidul din care facem parte. Faptul că Președintele s-a văzut obligat să iasă la tribuna Parlamentului pentru a repeta public ceea ce poporul vrea de la noi, este un fapt grav care dovedește din nou fragilitatea comunicării dintre politicieni și electorat.

Demisia celor 322 de parlamentari ar fi fost privită ca un gest de onoare și o recunoaștere a strategiei mincinoase. Asta dacă măcar unul dintre aceștia și-ar fi înaintat demisia.

Poporul vrea vot uninominal. Poporul vrea alegeri anticipate. Poporul vrea un alt guvern. Nu pentru capul domnului Tăriceanu, ci pentru rezultate. Dumneavoastră, cei 322, știți asta, dar preferați tăcerea și disprețul tacit!

Liderii de partide au uitat deja că rezultatul referendumului a fost, în primul rând, dovada că electoratul poate să sancționeze când nu este ascultat. Orgoliile personale sunt pe primul plan și starea de fapt nici măcar nu mai este ascunsă sub bagajul de vorbe frumoase ale aleșilor acestui popor. Vă este frică, domnilor, că, în eventualitatea unor alegeri anticipate, întreaga configurație politică românească ar fi radical modificată și nu în favoarea PSD-PNL-PRM.

Avem un guvern care în două luni nu a făcut nimic, fiind preocupat de referendum. Acum preocuparea este cum să se salveze. Ce credibilitate poate avea un ministru care se contrazice public cu elevii referitor la numărul de stele de pe steagul Uniunii Europene? Dar un ministru al justiției care, prin măsurile luate haotic, provoacă demisia a jumătate din aparatul de conducere al ministerului pe care îl conduce?

Acești miniștri nu au fost aleși ci au fost numiți. Numiți de domnul Tăriceanu pe criterii numai de dânsul știute. Și dacă Partidul Liberal, cunoscut ca un partid de intelectuali, atât a avut și a putut să dea acestei țări, atunci mai bine se retrage. Spre binele său și mai ales spre binele acestei țări.

  Rareș Șerban Mănescu - intervenție legată de prezentarea în Parlamentul României a Raportului copiilor privind situația drepturilor copiilor în România;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Stimați colegi,

Săptămâna care a trecut, a avut loc în Parlamentul României prezentarea Raportului copiilor privind situația drepturilor copiilor în România, realizat de către membrii Inițiativei Consiliului Copiilor SPUNE, împreună cu 30 de mii de copii din toată țara.

Printre propunerile prezentate de către inițiatorii raportului, se numără: înființarea unui post TV dedicat exclusiv copiilor, care să nu difuzeze doar desene animate, ci și emisiuni interactive; stabilirea unui nivel crescut al prestațiilor sociale de către stat; derularea de campanii publice de conștientizare cu privire la efectele pe care separarea de părinți le are asupra copiilor; dezvoltarea de programe de consiliere și sprijin pentru părinți; crearea, la nivel local, de servicii diversificate pentru părinți și copii, pentru a-i sprijini pe aceștia atunci când se află în situații dificile.

Inițiatorii raportului consideră, de asemenea, că, pentru o aplicare efectivă a drepturilor copiilor la exprimarea liberă a opiniei, sunt necesare: promovarea eficientă a acestui drept; informarea părinților, a profesorilor și a copiilor în ceea ce privește respectarea și exercitarea lui cu responsabilitate, asigurarea condițiilor pentru funcționarea consiliilor elevilor în școli; încurajarea elevilor de către profesori și conducerile școlilor pentru a-și exprima opiniile prin intermediul consiliilor elevilor precum și prin alte forme de organizare.

Raportul realizat de copii este dovada unei atitudini mature și reprezintă o reușită, un demers fără precedent, care deschide noi orizonturi, noi abordări și oferă certitudinea că putem fi niște parteneri responsabili, capabili să avem o perspectivă obiectivă asupra realității și să conștientizăm că avem atât drepturi, cât și responsabilități. Acesta va fi inclus în raportul pe care Guvernul îl va înainta în toamna anului 2007 către Comitetul ONU pentru drepturile copilului de la Geneva.

Trebuie menționat faptul că inițiativa de a înființa Consiliul Copiilor SPUNE! Vine din partea Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse în parteneriat cu Ministerul Educației și Cercetării și cu Consiliul Național al Elevilor, iar activitățile proiectului au beneficiat de finanțare din partea Uniunii Europene prin intermediul proiectului Phare 2003 "Campania de Educație privind Drepturile Copilului".

Raportul copiilor este o inițiativă fără precedent, deoarece este pentru prima oară în istoria României când opiniile copiilor privind copiii sunt luate în seamă de cele mai înalte oficialități ale României.

  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică cu titlul Problema salariilor în sectorul public;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Problema salariilor în sectorul public"

Modul de salarizare este un factor determinant al funcționării economiei de piață, al societății în ansamblu. Salariile din sectorul public trebuie să fie bazate pe principiul eficienței, dar și al echității. Dacă în sectorul privat eficiența se măsoară în bani, sectorul public îi conferă acesteia o altă dimensiune.

Spre exemplu, educația și sănătatea au o utilitate socială foarte mare în viziunea modernă a societății, iar investiția în capitalul uman este esențială pentru sănătatea și viitorul societății. Dacă azi nu vom investi în educație, în îmbunătățirea salariilor profesorilor, în menținerea interesului pentru școală, în mijloace moderne de învățare, mâine vom cheltui chiar mai mult decât acum în protecția civilă, armată, servicii secrete, justiție.

Nu putem lăsa profesorii buni să se reprofileze sau să meargă la cules de căpșuni și să aducem în schimb analfabeți, ci ei trebuie să fie sprijiniți, pentru a cultiva cunoașterea, bunul simț și respectul pentru un sistem de valori morale.

Din păcate, la noi s-a instalat un dispreț față de școală, încurajat de la nivelul cel mai înalt al conducerii țării. Toate sistemele de valori sunt terfelite, bagatelizate și ne sunt aduse în schimb modele suburbane, necivilizate și rudimentare de comportament. Omul necultivat este mai ușor de manipulat, aceasta e realitatea, dar și scopul unora.

Creșterea salariilor trebuie să fie compatibilă cu țintele României, ale unei societăți care se dorește a fi modernă, care-și caută identitatea și locul în familia europeană. Guvernul trebuie să regândească distribuția salariilor în sectorul public. Creșterea acestora trebuie să aibă în vedere, așa cum spunea reprezentantul FMI pentru România și Bulgaria Juan José Fernandez-Ansola, deficitul de cont curent și presiunile inflaționiste - cauzate de cererea internă ridicată, avansul creditelor - și politica fiscală expansionistă.

Echitatea este o condiție a păcii sociale și trebuie asigurată cu prioritate. Trebuie schimbată baza de aplicare pentru coeficienții de majorare. Așa cum se cere de la nivel înalt: "Aplicați fără discriminare legea!", așa trebuie să se ceară și reformularea echitabilă a legii, pentru că ea e făcută de oameni și de cele mai multe ori pentru a sluji grupurile de interese ale puterii.

  Gabriel Sandu - declarație politică: Adevărata dreaptă românească;

Domnul Gabriel Sandu:

"Adevărata dreaptă românească"

Ieri, Călin Popescu-Tăriceanu a realizat, în sfârșit, un gest istoric.

Inițiativa sa de a se alia cu fostul președinte Emil Constantinescu, artizanul dispariției P.N.Ț.-C.D., prevestește ironic faptul că Tăriceanu este cel care va scoate P.N.L. de pe scena politică românească.

Istoria P.N.L. merită o soartă mai bună decât aceea de a fi confiscată și golită de conținut de această anomalie a istoriei, care se numește Călin Popescu-Tăriceanu. Și mai ironic este faptul că șeful unui partid care și-a trădat partenerii, alături de care a fost câștigat în alegeri, și care a făcut din partidul său un satelit al P.S.D., descendentul direct al P.C.R., vorbește de crearea unui pol de dreapta alături de două partide care în acest moment nu au reprezentanți în Parlament.

În acest moment, singurul partid autentic de dreapta din România este Partidul Liberal Democrat. Singurele măsuri de dreapta adoptate din 2004 și până astăzi au fost inițiate și susținute de actualii membri ai P.L.D.

P.L.D. își propune să fie și va fi nucleul coalizării forțelor de dreapta autentice din România, pentru că P.L.D. are marele avantaj de a fi un partid format din oameni care deja și-au demonstrat valoarea și care au demonstrat că au integritatea de a-și părăsi funcțiile avute pentru a o lua de la capăt pentru convingerile lor.

P.L.D. este un partid care, în mai puțin de 6 luni de la înființare, are un procent de 7% în sondaje, 70% din membrii săi sunt oameni care nu au mai făcut niciodată politică și care deja a propus o strategie post-aderare pentru România.

Este evident faptul că numai P.L.D. are capitalul uman, determinarea și puterea de a constitui pe termen lung o dreaptă puternică în România, pentru că avem nevoie de un partid care să promoveze măsuri de dreapta, care să încurajeze și să apere libera inițiativă și pe întreprinzători și care să inițieze realizarea unui masterplan pe următorii 50 de ani, pentru ca România să ajungă la același nivel cu partenerii săi din Uniunea Europeană.

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică: P.D. trebuie să facă gălăgie!;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"P.D. trebuie să facă gălăgie!"

Stimați colegi,

Aș începe cu clasicul și ironicul "Cui îi e frică de... moțiunea de cenzură a P.D.?"

Fără a mă referi punctual la conținutul ei, respectiv a compilației de articole de presă, vreau să remarc că așa-numita moțiune de cenzură are o proveniență hilară.

Ea critică un guvern la care au participat, profitând din plin de avantajele acestui statut, toți acești lideri marcanți ai P.D. ce bat acum pe ușile diferiților parlamentari pentru a le semna articolul de presă intitulat "moțiune".

În altă ordine de ide, PD nu are autoritatea morală de a iniția un astfel de demers, atâta timp cât încă participă la guvernare pe plan local. Nu am auzit de niciun membru P.D. care să vrea să "joace în opoziție" în județe, nu am auzit de demisii de onoare, ci numai vorbe de vitejie spuse de domnul Boc, mereu grăbit să prindă primetime-ul la TV și avionul de București sau Cluj.

Și dacă tot vorbeam de cei care se cred mai catolici ca Papa, cât poate fi de elaborat un text ce purta inițial un număr de semnături obținut prin fraudă, cu complicitatea domnului Gheorghe Flutur? Dacă aș fi fost în locul domnului Traian Băsescu, l-aș fi "demisionat" imediat pe "imaculatul" domn Boc pentru o asemenea "neatenție"! Semn că nici Traian Băsescu nu mai e ce-a fost...

Știm că singurul program de guvernare și acum de opoziție al P.D. a fost "alegeri anticipate". Din păcate, acesta nu este nicidecum un program de guvernare. Este o metodă de a te eschiva de la problemele oamenilor, de a-i face să creadă că altele le sunt prioritățile. Este un mod de a crea o stare de instabilitate politică și socială, de suspiciune și ură. Și dacă domnul Traian Băsescu spunea că P.N.L. vrea liniște, pentru că atunci când este liniște, se fură, eu vă pot garanta că pe gălăgie, se fură și mai mult. Și, de obicei, aceia care profită sunt cei la care te aștepți mai puțin...

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Ioan Stan - comentariu legat de referendumul din 19 mai 2007;

Domnul Ioan Stan:

Doamnelor și domnilor deputați,

Am gândit la referendumul din 19 mai a.c. ca la o manifestare democratică de exercitare a dreptului meu de cetățean, actualmente și deputat. Ales. De un anumit număr de oameni, pe listele unui anumit partid și anume ale celui care a întrunit majoritatea sufragiilor electoratului la ultimele alegeri parlamentare.

Chiar dacă am avut încă de la începutul acestui demers democratic îndoieli cu privire la rezultatul lui, mi-am însușit cifrele de final cu demnitatea bărbatului care acceptă că a pierdut o luptă, nu și războiul.

Ce nu-mi pot însă însuși cu niciun chip este fanfaronada penibilă a membrilor unui partid, de altfel, parlamentar, care, prin vocea conducătorului lor iubit, temporar președinte și suspendat și, pretinde el, reîntors glorios la locul faptei prezidențiale, afirmă că voia poporului român nici mai mult, nici mai puțin a hotărât astfel.

Îi întreb și eu, ca mulți alții în aceste zile, care popor român?

O aritmetică simplă conchide că primul suspendat al țării are sprijinul a aproximativ 32% din românii cu drept de vot, adică electoratul P.D.-P.L.D..

Mobilizând în forță acest segment de votanți, cu contribuția directă a pasivității cvasigenerale a presupușilor aliați politici conjuncturali ai P.S.D. și "beneficiind" de indiferența de proporții a marii majorități a populației cu drept de vot, suspendarea suspendării nu mi se pare deloc un motiv de lăudăroșenie.

Cu atât mai îngrijorat percep demersul președintelui care nu mai este suspendat de a invita, ceea ce crede domnia-sa că este poporul român, la o guvernare de tip latino-american, exercitată din stradă sau, mai bine, din piață, să se poată instala acolo o tribună, ceva de la care domnul exsuspendat să poată glăsui fericindu-și fanii și arătând cu prezidențialul deget către cei pe care i-ar vrea vinovați de câte ceva.

A instiga electoratul la nesupunere civică făcându-l să creadă că el și numai el este unicul reprezentant al intereselor populare este un act de iresponsabilitate cetățenească! Guvernarea democratică se face prin intermediul instituțiilor democratice și nu răcnind în stradă!

Sper totuși că, în tainicile cotloane unde își pot permite renunțarea la măștile victorioase, domnul președinte nu de mult suspendat și umilii săi acoliți au înțeles că România este o țară democratică europeană și nu o republică bananieră.

Pentru că așa se traduce, în limbajul poporului român, absenteismul de 56% înregistrat la urne pe 19 mai.

  Gheorghe Chiper - declarație politică cu titlul Lustrația, arhivele și nomenclatura;

Domnul Gheorghe Chiper:

"Lustrația, arhivele și nomenclatura" (I.)

Două teme cu caracter politic (și cu efect de revanșă) au fost de natură să amăgească pe mulți români, atât în actuala campanie pentru referendum, cât și în alte momente "fierbinți" ale frământărilor de la vârful puterii. Este vorba, pe de o parte, de lupta împotriva corupției (monopolizată de un președinte și de partidul său, care n-au făcut efectiv nimic în această privință); pe de altă parte, de finalizarea legii lustrației, prin care se va realiza așteptata "reparație morală" (care, se înțelege, va fi tot rodul existenței acelorași "mari personalități" la conducerea țării).

Am folosit cuvenitele ghilimele pentru a sublinia sensul paradoxal al afirmațiilor făcute, deoarece, se știe, în aproape doi ani și jumătate, s-au revendicat unele "merite" și s-au dat asigurări că avem omul (oamenii) providențiali care să le rezolve onorabil și echitabil.

S-a văzut cât de echitabil s-a pornit pe calea reformării sistemului și a înfăptuirii justiției în acești ani. Nu s-a făcut nimic, nici pentru a avea o lege a lustrației, corectă și cuprinzătoare, ba mai mult s-a tergiversat în mod inexplicabil punerea ei pe ordinea de zi a Parlamentului și deschiderea arhivelor partidului comunist (invocându-se, culmea impertinenței, tot blocajul partidelor de opoziție și la această importantă acțiune).

Acum, după ce s-a putut vedea cât de bine prind la electorat astfel de teme, cât de eficiente (electoral) sunt declarațiile populiste și impostura, s-a considerat că este bine să se revină la proiectul de lege uitat prin sertarele Parlamentului, iar pentru deschiderea arhivelor s-a văzut că nu trebuie acceptul opoziției, ci doar o ordonanță de urgență elaborată, firesc, de Guvern.

Trebuie însă, să-i dezamăgesc pe susținătorii acestui demers (aceiași ca și în alte momente de mare agitație demagogică): în arhive nu vor găsi mare lucru pentru a se împăuna cu alte succese în lupta anticomunistă; arhivele nu conțin, ca și în cazul celor de la securitate, fapte misterioase, abuzuri evidente sau elemente secrete ale construcției socialiste și nici măcar referiri concrete despre situația economico-socială reală a țării; în arhive se pot găsi, însă, date despre așa-zisa rezervă de cadre, o lucrare laborioasă din fiecare județ unde sunt înscrise cu toate datele biografice persoane (multe la număr, chiar și cele cu dosar "pătat") care urmează să acceadă la funcții în unități economice și instituții, în așezăminte de cultură sau de asistență socială, în administrația locală și centrală, peste tot unde se cerea promovarea pe bază de...dosar de cadre.

Atunci, o să-și vadă mulți numele în rândurile nomenclaturii, deși acum se prezintă mari anticomuniști; atunci o să constatăm că, de exemplu, numărul celor cu funcții în vechiul regim se distribuie astăzi egal și în alte partide, precum în cazul baronilor și oligarhilor; se va vedea atunci că nu doar Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor sunt lustrabili.

Dar despre modul cum s-a gândit acest proiect, despre intențiile nemărturisite ale încercării de a elimina prin acest proiect competitorii politici, într-o declarație politică următoare.

  Mihai Cristian Apostolache - declarație politică având ca subiect pensiile și situația pensionarilor;

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi are ca subiect pensiile și situația pensionarilor.

Disputele sterile din ultimii ani dintre guvernanți au ocupat în totalitate spațiul public, ignorându-se problemele de fond din societatea românească. Una dintre aceste probleme încă nerezolvată este și cea a situației pensionarilor, persoane care - după o muncă de aproape o viață - se simt total marginalizate și ignorate de stat.

Discut foarte des cu persoane de vârsta a treia, fie în cadrul programului de audiențe, fie atunci când mă deplasez în teritoriu și, de fiecare dată, mi se spune că au ajuns la limita suportabilității, că trăiesc în condiții inumane, că din pensia pe care o primesc nu reușesc să-și acopere nici cheltuielile curente, nu mai vorbesc să-și permită să meargă la tratament sau să calătorească în scop recreativ.

Solidaritatea este o valoare fundamentală a social-democrației și a mersului corect al lucrurilor într-o societate care respectă drepturile și libertățile cetățenilor.

Tocmai de aceea, vă solicit, doamnelor și domnilor guvernanți, să luați măsuri urgente, astfel încât situația pensionarilor să se îmbunătățească corespunzător, pentru că doresc și eu, ca tânăr român, să văd pensionari relaxați, veseli, dornici să trăiască în continuare viața și să ofere, în baza experienței lor, sfaturi utile tinerei

generații.

  Ion Dumitru - declarație politică cu titlul Semnăturile... disperării;

Domnul Ion Dumitru:

"Semnăturile ... disperării!"

Ideea de a obține "producții - record" în ... tulburarea agriculturii românești, încă îl mai bântuie pe Gheorghe Flutur.

Acesta, în perioada când a condus Ministerul Agriculturii, a reușit să sporească birocrația, să dea noi valențe demagogiei și să înfigă adânc în trupul țării câteva stegulețe roșii, comandă specială a Parlamentului European. Moldavul, fost liberal, ajuns acum P.L.D.-ist de vază, obișnuit cu conceptul de a săpa la rădăcină munca altora, vrea cu tot dinadinsul să revină în Guvern.

Gândul că șade departe de treburile agriculturii, de caravanele minciunii, de "freamătul" pădurii transformate în lemn de lucru, îl îndeamnă la metode necugetate, la acțiuni josnice.

Dorind cu orice preț ca Guvernul fostului șef și prieten să pice, Gheorghe Flutur și-a ... clonat semnăturile. Probabil, a vrut să arate cât de important este numele său, așa că, pe documentul moțiunii inițiate în mare grabă, senatorul P.l.D.-ist semnează de două ori. O dată Gheorghe Flutur, a doua oară Flutur Gheorghe! Gestul său a frapat. Nu a fost privit deloc ca o greșeală. De altfel, nici nu avea cum să fie așa. Este grav dacă tratezi cu atâta indiferență un document oficial de care este legată până la urmă soarta țării și a unei instituții.

Evident, moțiunea purtată pe două aripi de ... Flutur a fost respinsă. Presa l-a taxat imediat pe P.L.D.-istul de conjunctură tare zburdalnic când este vorba să facă rău altora. Un exemplu mai clar de mârșăvie oficializată nici că se mai putea găsi! Un act premeditat care demonstrează cu prisosință cât respect are Gheorghe Flutur pentru lege, pentru instituția pe care o reprezintă.

  Bogdan Liviu Ciucă - declarație politică cu titlul Fondul de solidaritate socială;

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Fondul de solidaritate socială"

Confirmarea aderării României la marea familie europeană, începând cu 1 ianuarie 2007, plasează țara noastră la finalul unui proces îndelungat de reforme, dar, în același timp, și la începutul unei perioade pline de speranță pentru un trai mai bun. Un argument important în decizia luată de U.E în vederea integrării României a fost cel economic. Totuși, în pofida unor perioade dificile pentru populație, economia românească este pe un drum ascendent, cunoscând progrese evidente, dar nu putem ignora faptul că există categorii de largi de oameni care trăiesc la limita sărăciei.

Societatea românească relevă situații contradictorii, astfel există o categorie de oameni foarte bogați, în general, oameni de afaceri care au prosperat, iar pe de alta parte, o categorie de oameni care trăiesc la limita sărăciei.

Accentuarea diferenței de nivel de trai între păturile sociale distruge solidaritatea socială și reduce capacitatea societății românești de a face față cerințelor integrării în Uniunea Europeană. Principiul solidarității sociale prevede că întreaga comunitate participă la sprijinirea persoanelor care nu își pot asigura singure nevoile sociale.

Din aceste considerente, noi, reprezentanții grupurilor parlamentare ale Partidului Conservator, am inițiat o propunere legislativă care urmărește întărirea solidarității sociale prin implicarea agenților economici. Programul de solidaritate socială presupune instituirea unei taxe numită «taxa de solidaritate socială» care să se aplice operatorilor economici, persoane juridice, plătitoare de impozit pe profit. Cuantumul taxei de solidaritate socială este de 1% din profitul net și se plătește anual sau cel mai târziu la finele primului trimestru al anului următor.

Sumele strânse din plata taxei de solidaritate socială se constituie într-un fond aflat la dispoziția Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și vor fi folosite pentru creșterea tuturor pensiilor mai mici decât salariul minim pe economie. Modelul social european care trebuie aplicat și în România presupune o economie performantă, un nivel înalt al protecției sociale, investiții majore în educația permanentă, dialog social eficient. Considerăm că este o datorie morală ca acei agenți economici care au prosperat în România să acorde un mic sprijin persoanelor defavorizate economic, astfel încât populația să simtă mai puțin costurile integrării în structurile europene. Sperăm ca prin adoptarea acestei propuneri să contribuim la ameliorarea situației dificile în care se află pensionarii, la o echilibrare a nivelurilor de trai al diverselor categorii sociale, la o egalizare a veniturilor.

Ne-am bucurat când această propunere a fost votată de Senat și a primit avize favorabile din partea comisiilor juridică și de muncă, dar în dezbaterea pe fond a propunerii la Comisia pentru buget, finanțe și bănci a Camerei Deputaților, a primit un raport negativ. Am sperat în bunăvoința colegilor deputați de la alte partide politice, membri în Comisia pentru buget, finanțe și bănci, dar ne-am înșelat, aceștia votând împotriva proiectului de lege, nedorind astfel să întindă o mână de ajutor, împreună cu noi, celor care acum nu au bani de mâncare, de medicamente, umblă prost îmbrăcați și toate astea după o viață de muncă.

Sper totuși ca acest proiect de lege, atât de benefic celor cu venituri reduse, să se bucure de un vot favorabil în plenul Camerei Deputaților și să dăm dovadă de faptul că ne interesează soarta celor care ne-au ales, că nu ne aducem aminte de ei doar în campaniile electorale.

  Bogdan Liviu Ciucă - declarație politică: Serviciile sociale în România.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Serviciile sociale în România"

Serviciile sociale din România fac parte din sistemul național de asistență socială. Definiția lor a fost extinsă în 2006 (Legea 47/2006) și face referire la principiile generale legate de incluziunea socială.

O realitate cruntă ne lovește în acest moment, jumătate din România este complet descoperită din punct de vedere al serviciilor sociale, iar în mediul rural situația este și mai tragică, 50-55 la sută din populație, acolo, este formată din persoane cu handicap, bătrâni și copii abandonați prin plecarea părinților din țară. Pe de altă parte, reprezentanții organizațiilor neguvernamentale reclamă faptul că statul nu finanțează, decât în mică măsură, programele sociale ale ONG-urilor. Astfel, dacă finanțarea de la bugetul de stat ajunge în Uniunea Europeană la 20 la sută, în România media e de doar 4-5 %. Lipsa finanțării din bugetul de stat este cu atât mai mult resimțită de organizații, cu cât mulți finanțatori internaționali trebuie să se retragă din România având în vedere noul statut de stat membru. În România este evident că atât sectorul public cât și statul au fost incapabile să ofere o paletă corectă de servicii sociale adecvate noilor criterii impuse. În ultimii ani se observă o transformare conceptuală de la servicii de asistență socială către servicii sociale primare centrate pe prevenție, identificarea nevoilor sociale, limitarea situațiilor de risc.

Este imperios necesar realizarea unei cercetări de teren care are drept scop final realizarea unei hărți a serviciilor sociale din România; elaborarea Strategiei naționale privind dezvoltarea sistemului de servicii sociale și a Planului de acțiune pentru implementarea acesteia.

Avem nevoie de implementarea unor servicii specializate care să cuprindă suport și asistență pentru menținerea, recuperarea sau dezvoltarea capacităților persoanelor sau grupurilor vulnerabile, de coerență internă a sistemului de proceduri; corelarea și coordonarea agențiilor de implementare; un sistem unic de acreditare a prestatorilor; dezvoltarea pe scară largă a serviciilor primare, la nivel local; formarea personalului care aplică aceste proceduri (evaluatori, contractanți, agenții de licențiere etc); formare specifică a prestatorilor de servicii în domeniul reglementării serviciilor sociale; testarea diferitelor scenarii și proceduri pentru noile mecanisme introduse progresiv; flexibilitatea instrumentelor de reglementare, pentru a permite dezvoltarea serviciilor noi, care acoperă goluri importante în sistemul de servicii; implicarea utilizatorilor și/sau a reprezentanților lor în elaborarea cadrului de reglementare pentru serviciile sociale; introducerea unor instrumente noi de management și monitorizare în câmpul serviciilor sociale; un rol mai activ al prestatorilor de servicii, publici și privați, în definirea politicilor și implementarea programelor de reformă.

   

- Pauză -

 
     

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti sâmbătă, 16 octombrie 2021, 8:01
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro