Ioan Munteanu
Ioan Munteanu
Ședința Camerei Deputaților din 12 iunie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.91/22-06-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
13-10-2021
12-10-2021
11-10-2021
05-10-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 12-06-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 12 iunie 2007

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.11 Ioan Munteanu - declarație politică intitulată "Apelul elevilor către oamenii politici";

 

Domnul Valer Dorneanu:

  ................................................

Domnul Munteanu. Se pregătește doamna Constanța Popescu.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule președinte,

Mai întâi, vreau să vă spun că domnul profesor universitar Paul Magheru, într-adevăr, are dreptate mai mult decât cred cei care vor citi sau vor căuta pe NET declarația politică de astăzi.

Eu, la o altă scară, mă refer aproape la aceleași lucruri, dar repet: la o altă scară.

Declarația mea politică se intitulează: "Apelul elevilor către oamenii politici".

Zilele trecute, 70 de elevi din școlile bucureștene ne-au oferit o lecție de curaj și de demnitate. Ei au venit în Parlament și au cerut să fie ascultați și să se țină seama de părerile lor.

Epistolele copiilor cuprindeau tot felul de referiri la situația din școli, și ele au fost deja afișate în holul Parlamentului pentru ca demnitarii să ia act de grijile și nevoile lor.

"Prin această scrisoare - nota un școlar - vreau să vă adresez rugămintea să vă gândiți și la noi pentru că sunteți în măsură, și subliniez, sunteți în măsură, știți cel mai bine de ceea ce are nevoie un copil(...), spre deosebire de unii oameni politici.

Nu știu cum decurge o zi obișnuită din viața dumneavoastră, însă o zi obișnuită din viața mea este așa: școală, învățat, teme, școală, învățat, teme...".

Spre deosebire de președintele țării, care a reușit în scurt timp, dar pe termen lung să discrediteze instituția Parlamentului în ochii românilor, acești copii au declarat că: "Parlamentarii își fac bine treaba, chiar dacă mai adorm (și aici este o realitate) și ei din când în când, așa cum îi vedem la televizor", și că ei sunt cei care vor ști să-i asculte și să-i ajute.

Acum, când porțile Europei s-au deschis și pentru ei, lăsând să se vadă cum învață cei de o seamă cu dânșii, elevii noștri nu au cerut decât lucruri simple, normale, realizabile: programele școlare să nu mai fie atât de încărcate, subiectele la examene să fie mai accesibile, să fie protejați de către paznici pe durata programului de școală, să beneficieze de bilete de tren la preț redus, să fie promulgate legi pentru copiii cu handicap.

Destul de puține solicitări! La fel de bine ar fi putut să ceară ca toate școlile românești să aibă minime condiții de igienă, căldură, lumină, apă potabilă, toalete în incinta unității, copiii de la țară să aibă aceleași șanse cu cei de la oraș, să nu mai parcurgă zilnic zeci de km pentru a ajunge la școală, să învețe cu profesori calificați și să nu mai fie nevoiți să abandoneze studiile din cauza sărăciei.

Este impresionantă maturitatea de care au dat dovadă acești copii atunci când au propus salarii mai mari pentru cadrele didactice, stabilitate în sistem, iar "Legea învățământului să nu mai fie modificată în fiecare an".

Câtă diferență între acești puști, preocupați efectiv de ceea ce se întâmplă în școli, și înaltele fețe politice, responsabile de destinul și evoluția celor tineri!

Președintele Băsescu a șocat o țară întreagă la festivitatea de începere a unui nou an școlar, evocând cu o nostalgie iresponsabilă vremea când chiulea de la ore și fuma prin toaletele școlii. Și, totuși, a ajuns și încă este președinte!

Guvernanții se zgârcesc în fiecare an când trebuie să stabilească bugetul, astfel încât învățământul nu primește niciodată procentul din PIB care i se cuvine prin lege.

Miniștrii învățământului vin și pleacă în grabă, se prefac că fac reformă, demolează tot ceea ce au întreprins cei de dinainte și lasă în urma lor confuzie și haos.

Lipsa de implicare și atașament a acestor oameni care au înșelat așteptările tuturor a generat crize după crize în sistem.

Se vorbește acum de mafia din grădinițe și despre preșcolarii rămași acasă, despre milioane de euro pentru reabilitarea școlilor, pierduți prin diferite căsuțe poștale, despre reducerea locurilor la facultățile de stat, despre violența din școli, despre fondurile pentru investițiile școlare, cheltuite aiurea, despre corupție și abuzuri.

Mai nou, oficialii ministerului condus de Cristian Adomniței au fost obligați să recunoască ilegalitățile din cadrul Consiliului Național al Cercetării Științifice din învățământul superior, care este responsabil de fraudele și mafia înregistrate în repartizarea banilor publici alocați cercetării.

Bineînțeles, delegații elevilor bucureșteni își cer propriile drepturi. Ei vor reveni la sfârșitul sesiunii parlamentare, pentru a primi răspunsurile pe care le speră. Ei sunt departe de toată această mizerie pe care am evocat-o, de indiferența și manevrele celor care ar trebui să construiască școala românească de nivel european.

Ei nu-și doresc decât să învețe în condiții decente și în siguranță, iar dascălii lor să fie apreciați, respectați și recompensați pe măsura eforturilor.

Dincolo de acest aspect cotidian, pe care l-am prezentat, un lucru rămâne extrem de important: accesul legal la educație este un drept cuvenit oricărui copil, nicidecum o favoare, iar clasa politică, Parlamentul, Președinția, Guvernul, au obligația morală și constituțională să-și formeze generația viitoare.

Rămân proverbiale zicerile ex ministrului Hârdău, la fel de șocante ca și cele debitate de președinte: "Pe mine să mă lăsați în pace! Eu vreau presiuni asupra școlii, nu a Ministerului Educației (...) Învățământul nu este dispus la reformă, așa că am nevoie de presiunea părinților și a copiilor. Voi trebuie să dați cu pumnul în masă!" (...) "Învățământul românesc este într-o continuă cădere, iar problemele învățământului preuniversitar sunt cele mai acute".

La debutul anului școlar 2006, în același dispreț total ca și cel manifestat de către președinte, ministrul declara: "Președintele a acordat calificativul mediocru învățământului românesc și într-adevăr marea majoritatea a școlilor este în zona mediocră. Chiar credeți că nu vorbesc cu domnul Băsescu? (...) Cât despre profesorii care au ieșit în stradă, nu-mi pierd vremea cu acești oameni."

Lipsa de implicare și atașament a acestor oameni care au înșelat așteptările tuturor a generat crize după crize în sistem. Se vorbește acum de mafia din grădinițe și despre preșcolarii rămași acasă, despre milioane de euro pentru reabilitarea școlilor, pierduți în căsuțele poștale fantomă din America, despre reducerea locurilor la facultățile de stat, despre violența din școli, despre fondurile pentru investiții școlare cheltuite aiurea, despre corupție și abuzuri. Mai nou, oficialii Ministerului condus de Cristian Adomniței au fost obligați să recunoască ilegalitățile din cadrul Consiliului Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior care este responsabil de fraudele și mafia înregistrate în repartizarea banilor publici alocați cercetării.

Bineînțeles, delegații elevilor bucureșteni își cer propriile drepturi, ei vor reveni la sfârșitul sesiunii parlamentare, pentru a primi răspunsurile pe care le speră. Ei sunt departe de toată această mizerie pe care am evocat-o, de indiferența și manevrele celor care ar trebui să construiască Școala românească de nivel european. Ei nu-și doresc decât să învețe în condiții decente și în siguranță, iar dascălii lor să fie apreciați, respectați și recompensați pe măsura eforturilor.

Dincolo de acest aspect cotidian pe care l-am prezentat, un lucru rămâne extrem de important: accesul legal la educație este un drept cuvenit oricărui copil, nicidecum o favoare, iar clasa politică - Guvern, Parlament, Președinție - are obligația morală și constituțională să-și formeze generația viitoare.

Vă mulțumesc foarte mult.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti duminică, 17 octombrie 2021, 21:18
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro