Mihăiță Calimente
Mihăiță Calimente
Ședința Camerei Deputaților din 12 iunie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.91/22-06-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
13-10-2021
12-10-2021
11-10-2021
05-10-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 12-06-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 12 iunie 2007

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.53 Mihăiță Calimente - declarație politică intitulată "Rusia și România";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Mihăiță Calimente:

Declarație politică intitulată "Rusia și România"

Stimați colegi,

În aceste zile când în politica româneasca se poate spune orice, am auzit o idee care sigur purcede tot de la analiștii unor instituții care în loc sa se ocupe de ceea ce trebuie să facă, intoxică opinia publică, atingând subiecte care știu că sunt pe placul românilor. De altfel, cine urmărește cu atenție viața politică românească va observa un comportament consecvent în acest sens a unei anume instituții și a unui anumit om. Președintele nu simpatizează Parlamentul și atacă Parlamentul. Nu au românii o simpatie deosebită pentru romi, înjurăm romii. Nu iubesc românii oamenii care au avere, le spunem oligarhi și îi înfierăm pentru toate relele de pe pământ, însă nu pe toți. Pe cei care ne aplaudă și poate sponsorizează în campanii electorale și în referendumuri, nu.

De-a lungul istoriei, românii și teritoriile locuite de ei au fost ocupate vremelnic de imperiile care ne-au înconjurat.

Cele mai multe resentimente ale românilor însă, au rămas în legătură cu ocupația și comportamentul imperiului de la răsărit, imperiul Rus.

Purtând numele varegilor ros, care la sfârșitul mileniului întâi și începutul celui de-al doilea au coborât din Scandinavia și Gotland pe Nistru și Volga spre Imperiul Bizantin și Constantinopole, au fondat pe teritoriile slave rusiile, adică state conduse de varegii ros. Novgorod, Trev, Susdal, Kiev, Izborosk. De altfel, aceste afirmații sunt documentate de "Povestea vremurilor de demult" cunoscută sub denumirea "Cronica lui Nistor", alcătuită pe la anul 1113 într-o mănăstire din Kiev. Și urmașilor pe jumătate slavizați și apoi chiar complet slavizați Igor Sveatoslav Vladimir au simțit această atracție către Mihailgrad (Constantinopol, în limba rusă). Probabil că de acolo le-a rămas rușilor nostalgia mărilor calde și a capitalei la Constantinopol, după ce Vladimir i-a încreștinat în apa Niprului și mai ales după căderea Constantinopolului sub otomani. Rusia era de acum cea mai mare putere ortodoxă: a treia Romă. Urmează o lungă perioadă de stăpânire mongolă a cnezatelor rusești. Apoi are loc unificarea acestora sub suzeranitatea Moscovei, în timpul lui Ivan al III-lea. Fiul său, Ivan al IV-lea își ia titulatura de țar sau împărat renunțând la cea de mare cneaz. Se emancipează de sub stăpânirea tătară învingând și cucerind Kazarul și Astrahanul (urmașele unor hoarde).

Românii ajung în contact cu rușii prima dată la 1711, când turcii, instigați de către Carol al XII-lea refugiat la Bender după înfrângerea de la Poltava, declară război Rusiei. Petru cel Mare sosește la Iași întâmpinat cu mare bucurie de către români și de către Dimitrie Cantemir, care trece cu 10.000 de ostași de partea lui Petru cel Mare. Rușii pierd bătălia de la Stănilești, pe Prut, iar Dimitrie Cantemir se refugiază în Rusia, fiul său Antioh fiind primul poet rus.

Contactele românilor cu slavii au fost însă mult mai timpurii, în special cu cazacii și polonezii.

De altfel, după stingerea dinastiei Rusichizilor și urmarea pe tron a Romanovilor, începând cu domnia lui Petru cel Mare Rusia se modernizează, se înarmează, cucerește vaste teritorii de la vecini și devine o mare putere europeană.

Exact în aceeași perioadă austriecii ocupă Transilvania, Banatul, Crisana, Maramureșul. Imperiul Otoman intră într-o fază de decadență. Între aceste trei imperii se joacă soarta românismului și a teritoriilor românești. Războaiele care izbucnesc periodic între aceste trei mari puteri duc la ocuparea succesivă sau simultană a principatelor românești, la lupte pe teritoriul nostru care ne produc pagube imense.

Testamentul lui Petru cel Mare, real sau imaginar, poartă pâlcurile armatei ruse spre Balcani și Bosfor și sub dorința perfidă de eliberare a ortodocșilor de sub jugul otoman. Dacă românii au așteptat cu bucurie la început armatele ruse creștine, repede și-au dat seama că Rusia reprezintă un pericol mult mai mare decât Turcia. Frații ortodocși s-au comportat mai nemilos cu populația decât necredincioșii turci. Pericolul cel mare venea tocmai de la ortodoxie și de la folosirea în biserica noastră a limbii slavone, așa încât Ecaterina cea Mare, în timpul ocupației de la 1769 - 1744, încheiată cu pacea de la Kuciuc - Kainargi se adresa românilor cu expresia "supușilor mei proslavonici" "

În timpul ocupației de la 1806 - 1812 marele general Kutuzov a ordonat rechiziții masive de grâne și animale, încât oamenii mureau de foame. La intervenția unei delegații de boieri, răspunsul lui Kutuzov a fost: lăsați-le ochii să poată să plângă.

Acum are loc și primul rapt teritorial, când rușii ne iau Basarabia. Ocupația rusească de la 1828 - 1834 spune A.D. Xenopol în a sa istorie a Românilor ne-a făcut un pic de bine, prin introducerea Regulamentelor Organice, dar tot el subliniază că la întrebarea dacă suntem datori recunoștință Rusiei pentru că ne-a scăpat de sub ocupația turcească, tot el răspunde că slujba ce a întreprins-o n-a fost în interesul nostru, ci a ei proprii.

De douăsprezece ori armatele imperiale au ocupat sau au traversat Principatele și apoi România. De fiecare dată a fost o jale pentru țară: rechiziții, jafuri, asasinate, violuri, încât după trecerea lor, Țările Române arătau la modul jalnic. Războiul Crimeii ne-a adus înapoi sudul Basarabiei cu cele trei județe: Cahul, Bolgrad și Ismail. Urcarea pe tron a lui Carol I a adus o schimbare în comportamentul rușilor pentru că Domnul și apoi Regele Carol aparținea unei mari familii domnitoare din Europa și nu mai putea fi tratat ca vechii domnitori, ce erau în ochii rușilor cel mult guvernatori mărunți.

Cu toate acestea, Rusia s-a purtat în mod samavolnic cu România în 1877, când drept recompensă pentru sângele vărsat pe câmpiile Bulgariei în momentul când erau aproape învinși de turci ne-au luat sudul Basarabiei. E drept că ne-au dat Dobrogea, care era vechi pământ românesc, dar au rupt sudul acestei provincii, adică Cadrilaterul, și l-au dat fraților slavi, bulgarii.

Să mai vorbim de 1918, când i-a apucat revoluția bolșevică, au fugit de pe front și ne-au lăsat singuri în fața Puterilor Centrale;asta după ce ne-au confiscat și tezaurul pe care nu mai știu unde l-au pus.

O singură dată i-am atacat și noi, în 1941, și asta pentru că în 1940 ne-au dat ultimatumul prin care ne-au luat din nou Basarabia, pe care o recuperaserăm în 1918.

Ce s-a întâmplat însă începând cu 23 august 1944, când puterea sovietică ne-a ocupat, întrece orice imaginație.

Între 1944 și 1958 România a fost jefuită sistematic și în loc de 300 milioane dolari daune de război am plătit însutit prin jaful sistematic introdus de sovrom-uri, care au luat până și conductele din pământ.

"Davai ceas, davai palton" era o melodie la modă, și autorul sau, C. Tănase, a plătit cu viața.

Cine a fost coloana a V-a care i-a ghidat, sprijinit și s-a cățărat pe umerii lor la putere până au fost dați jos probabil tot de ei, în 1989? Cei care astăzi, folosind ura firească a românilor, acumulată în 200 de ani de suferință îndreptată în mod perfid această antipatie a românilor spre PNL.

În ultimele două luni, Călin Popescu-Tariceanu s-a întâlnit cu nu știu ce consultant rus, a schimbat caietul de sarcini la Daewoo Cariova pentru un oligarh rus. Ministrul de externe Adrian Cioroianu nu vrea retragerea trupelor rusești din Transnistria, ministrul apărării naționale, Teodor Meleșcanu, îi invită să ocupe România din nou. Frumoasă găselniță. Eficace. Numai că ați greșit adrisantul, domnule Băsescu.

Nu Partidul Național Liberal a pierdut din nou Basarabia de Nord. Nu era creionul PNL cu vârful gros care ne-a luat ținutul Herța. Nu PNL a semnat o hârtie fără valoare în 1948, când s-a cedat Insula Șerpilor.

Parcă partidul respectiv se numea PCR și cu onoare ați făcut și dumneavoastră parte din el, domnule Președinte Băsescu.

Vă mulțumesc.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti duminică, 17 octombrie 2021, 3:36
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro