Plen
Ședința Camerei Deputaților din 18 septembrie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.121/28-09-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-12-2018 (comună)
12-12-2018
10-12-2018
05-12-2018
28-11-2018 (comună)
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 18-09-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 18 septembrie 2007

25. Prezentarea Raportului Subcomisiei de anchetă parlamentară privind cercetarea legalității retrocedării Castelului Bran și a procedurii de scoatere la vânzare a acestuia (dezbateri generale).

 

Domnul Eugen Nicolicea:

  ................................................

Raportul Subcomisiei de anchetă parlamentară privind cercetarea legalității retrocedării Castelului Bran și a procedurii de scoatere la vânzare a acestuia.

Dau cuvântul domnului președinte Mohora. Scuze, vă rog să vă prezentați, vorbitorul.

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Mă și prezint. Numele meu este Dumitru Ioan Puchianu și, prin voința Camerei Deputaților, mai exact prin Hotărârea nr.6 din 20.02., am fost numit ca președinte al acestei Subcomisii de anchetă privind cercetarea legalității retrocedării Castelului Bran și a procedurii de scoatere la vânzare a acestuia.

Vă aduc aminte că această comisie s-a constituit în urma sesizării Grupului parlamentar al Partidului România Mare, sesizare care a fost adresată Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții, iar plenul a hotărât constituirea acestei subcomisii, formată din 5 deputați reprezentând partidele parlamentare aflate în Parlament.

Fac mențiunea, de la început, că niciunul dintre cei 5 membri ai comisiei nu sunt împotriva proprietății, nu sunt împotriva retrocedării unui bun către proprietarul de drept. Însă, având această sesizare, am fost nevoiți să cercetăm modul în care a fost retrocedat, modul în care statul, respectiv instituțiile statului au respectat procedurile de retrocedare.

În urma unei analize ce a avut ca obiect acest fapt, am parcurs peste două mii de file care conțineau documente și acte care au stat la baza retrocedării Castelului Bran.

Înainte de a da citire concluziilor, aș vrea să fac o scurtă trecere în revistă a ceea ce a însemnat, de fapt, acest Castel Bran. Știți, poate, mulți dintre dumneavoastră că este o emblemă a României, construită în perioada anilor 1377, care a avut diferite destinații și ajungând ca, în 1920, Consiliul orășenesc Brașov să doneze acest bun către Regina Maria a României, bun care, în perioada anilor '20-'27, a fost transformat în reședință de vară a Curții regale.

După decesul Reginei Maria, Castelul Bran, cu întregul domeniu, a devenit proprietatea fiicei sale, Principesa Elena, care l-a deținut până în anul 1948, moment în care acesta a fost naționalizat printr-un titlu al Consiliului de Miniștri de la acea dată.

Obiectul comisiei a fost acela de a stabili dacă documentele care au stat la baza retrocedării au fost cele normale, legale și, în baza acestora, de drept se putea face această retrocedare.

Am analizat, în primul rând, certificatele care atestau calitatea de moștenitor al celor care au cerut retrocedarea. Am constatat, însă, că, dacă la prima notificare din 2001, făcută în baza Legii nr.10/2001, erau cei patru copii plus soția fiului decedat, în momentul de după apariția Legii nr.247/2005 și după revenirea moștenitorilor de a cere această retrocedare, apar doar trei dintre cei cinci moștenitori de drept.

N-aș vrea să vă citesc și să vă țin prea mult cu date care n-ar face decât să vă dea diverse teme, mai ales că - vă spuneam - este vorba de peste două mii de materiale, însă, aș vrea să dau citire concluziilor comisiei noastre.

Din analiza făcută în legătură cu modul în care a fost retrocedat Castelul Bran și inițiată procedura de scoatere la vânzare a acestuia, precum și din examinarea legislației în vigoare în această perioadă, rezultă că au fost comise mai multe ilegalități. Au fost ignorate dispoziții legale și constituționale în materie de proprietate și încălcarea regulilor procedurale în materia succesiunilor.

Restituirea Castelului Bran nu s-a făcut către toate persoanele îndreptățite. Astfel, dacă notificarea inițială din 2001 avea cinci moștenitori, după, - deci la momentul retrocedării -, apar doar trei, făcându-se mențiunea că în această perioadă s-au făcut renunțări de către ceilalți doi moștenitori ai defunctei. Însă, procedurile legale prevăd că renunțările se pot face în termen de 6 luni de la data decesului Principesei Elena, și nu după ce au început, prin aceste notificări, să creeze efecte.

Mai mult, retrocedarea Castelului Bran s-a făcut din domeniul public al statului, fără a se opera întâi trecerea din domeniul public în domeniul privat. Astfel, s-a încălcat Constituția României, art.136 alin. (4), și Legea nr.213/1998.

O altă concluzie a noastră a fost că inițiativa de vânzare de către proprietari către terțe persoane, fără însă a respecta prevederile Legii nr.422, a fost de natură - și acolo, în această lege, se vorbește despre dreptul de preempțiune al Statului Român în achiziționarea acestor bunuri. Or, știm foarte bine că oferta de vânzare a fost făcută către o instituție administrativă județeană, recte consiliul județean, s-a creat o adevărată emoție la nivel local și o isterie - pot spune, chiar națională -, iar, intrând în această bătălie, consiliul județean n-a făcut decât să altereze o procedură normală de negociere, în cazul în care Ministerul Culturii - cel care avea drept de preempțiune - s-ar fi exprimat.

În aceste condiții, noi am apreciat - și apreciem în continuare - că retrocedarea a încălcat atât Constituția României, cât și Legea nr.213/1998 și actul de retrocedare este lovit de nulitate, conform Legii nr.213/1998.

Cred că cu toții sunteți interesați și suntem interesați ca un act de reparație să fie făcut prin respectarea legii și să nu încercăm, într-o grabă stupidă și absolut sub semnul întrebării, să încălcăm legea, motivându-ne această încălcare ca un drept pe care trebuia să-l facem, încălcând, de fapt, legea. Cui folosește acest lucru? Cred că nimănui și nici celor care au făcut-o nu le-a folosit și nu le va folosi.

Deci, cam acesta a fost, pe scurt, conținutul raportului comisiei noastre.

Dacă vor apărea discuții, întrebări, vă stau la dispoziție.

Vă mulțumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnul președinte Mohora. Vă rog.

Domnul Tudor Mohora:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Eu aș vrea să fac întâi precizarea, în calitate de președinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții, că această subcomisie care s-a constituit în conformitate cu art.71 al Regulamentului Camerei Deputaților, și-a desfășurat activitatea conform Hotărârii adoptate de plenul Camerei, iar, în final, după informări succesive ale plenului comisiei, acest raport a obținut și votul cvasiunanim, cu o singură abținere, al tuturor membrilor comisiei.

Aș vrea, de asemenea, să completez. Nu vreau să intru în fond, pentru că este dreptul, până la urmă, al membrilor subcomisiei și al președintelui să informeze și să răspundă eventualelor dumneavoastră întrebări.

Eu aș vrea să spun doar următorul lucru, pentru că, parcă s-a pus din sală întrebarea cum se va finaliza această anchetă: se va finaliza în conformitate cu Regulamentul Camerei care, la art.78 alin. (3) spune că acele măsuri care vor fi adoptate de Cameră și trimise instituțiilor abilitate ale statului trebuie să fie luate în discuție de aceste instituții. Și, în cazul de față, noi solicităm să sesizăm - și ați văzut, în cadrul acestui raport, un proiect de hotărâre prin care vă solicităm sesizarea Curții Constituționale, a Guvernului României, precum și a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care, repet, conform art.78 alin. (3), vor fi obligați, în eventualitatea că această hotărâre va fi adoptată de plen, să ne răspundă în legătură cu măsurile pe care le-au luat, în termen de 30 de zile, urmând ca Biroul permanent al Camerei Deputaților să informeze plenul. Și, atunci, vom decide dacă validăm acele propuneri de soluții.

Repet: noi nu dăm verdicte. Noi ridicăm niște probleme. Considerăm că - și susțin punctul de vedere al subcomisiei - s-au încălcat niște prevederi legale și constituționale. Rămâne să vedem și punctul de vedere al instituțiilor statului care sunt abilitate să ne răspundă și, după aceea, veți decide dumneavoastră ce se va întâmpla.

Vă mulțumesc foarte mult.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

Din partea Partidului Social Democrat, domnul deputat Niță.

Domnul Constantin Niță:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aceasta este consecința legii proprietății sau legilor proprietății pe care le-au dat Alianța D.A. Și-mi pare rău că domnul deputat Puchianu a făcut parte din alianță și a votat ca: școli, grădinițe, spitale, castele, pământuri, păduri să fie date în natură înapoi, în loc să procedăm cu înțelepciune și să le redăm, așa cum s-au redat aceste bunuri sub o anumită formă de plată, cum s-a procedat și în alte state.

Aceasta este consecința și, din păcate, spun, după părerea mea, nici nu trebuia să ia cuvântul domnia sa la această poziție.

Apoi, trebuie să fac câteva precizări. Nu știu dacă comisia a analizat dreptul de retenție al Statului Român pe cel puțin 12-13 milioane de euro, bani pe care Statul Român i-a investit în acest castel în ultimii 10 ani, până în 2002. Cred că trebuia să facă o analiză foarte serioasă, pentru că un bun în care ai investit, în mod firesc, trebuie să-ți recuperezi ceea ce ai investit. Or, nu cred că în raport s-a făcut această precizare.

Apoi, trebuia văzut dacă comisiile de specialitate din Ministerul Culturii și-au dat avizul pe ordinul pe care ministrul l-a dat, de retrocedare.

Apoi, mai trebuia să vedem dacă contractul, în mod firesc, trebuia să prevadă câteva clauze, printre care dreptul de răscumpărare al Statului Român, având în vedere că acest castel a fost cedat de către comunitatea brașoveană familiei regale; deci, din acest motiv. Sigur că nu știu dacă aceste elemente ... nu am citit ca ele să fi fost cuprinse în raport. Dar, dacă nu sunt, aș dori ca ele să fie verificate sau, cel puțin, luate ca titlu de inventar.

Apoi, sigur că greșeala Ministerului Culturii este vădită și grupul nostru, Grupul parlamentar al P.S.D., va vota acest raport, pentru că, după părerea noastră, este inacceptabil ca un brand al turismului românesc, al culturii românești să fie retrocedat fără o minimă analiză, fără a evalua care sunt consecințele, care sunt în perspectivă evaluările privind acest obiectiv.

Deci, iată, sunt lucruri pe care, din păcate, guvernarea D.A. nu le-a făcut. Și, pentru aceasta, eu cred că Grupul parlamentar al P.S.D. va trebui să voteze pentru sau în favoarea acestui raport, sigur, cu adăugirile pe care eu le-am făcut.

Vă mulțumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

Urmează domnul deputat Ghișe. Urmează domnul deputat Costache.

Domnul Ioan Ghișe:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimate doamne și stimați domni colegi,

Vă rog să aveți amabilitatea să rețineți următoarele: întâi de toate, că poziția exprimată în fața dumneavoastră de către domnul deputat Mohora, președintele comisiei, pare cât se poate de principială și de judicioasă din punct de vedere al abordării.

A doua chestiune este aceea că, anterior, colegul meu - îmi pare rău că tocmai a ieșit acum pe ușă -, domnul deputat Niță invocă o abordare, să nu-i spun un principiu, foarte interesant, anume că, atunci când se retrocedează foștilor proprietari, să se facă într-un mod cât se poate de judicios și cât se poate de bine cumpănit. Numai că, la vremea când statul comunist lua aceste bunuri de la foștii proprietari, nu s-a mai făcut nici cumpănit, și nici judicios.

Deci, problema de fond este dacă respectăm sau nu, întru totul, dreptul pe care acum Constituția îl garantează - dreptul de proprietate.

A treia chestiune pe care doresc să v-o aduc în atenție - și este o chestiune de procedură și, domnule președinte, vă rog să se țină cont de ea - este următoarea: printr-o scrisoare datată 31 august 2007, membrilor Comisiei juridice, de disciplină și imunități din Camera Deputaților li s-a înaintat o scrisoare a unei societăți civile de avocați care, față de raportul Subcomisiei de anchetă parlamentară privind retrocedarea Castelului Bran, aduce o serie de obiecții în ceea ce privește interpretările pe care comisia le-a făcut în raportul său, din punct de vedere al încălcărilor de lege menționate în raportul comisiei și care, în abordarea societății de avocatură și după ce ne-am consultat cu unii dintre colegii juriști cu experiență, demonstrează că lucrurile nu stau chiar așa cum scrie în raportul comisiei.

De aceea, pentru ca plenul Camerei Deputaților să voteze în cunoștință de cauză și conform principiului juridic că este bine să asculți și cealaltă parte, rugămintea noastră este ca această scrisoare să fie distribuită tuturor deputaților, pentru ca votul asupra proiectului de hotărâre să se dea într-un mod nepărtinitor. Și spun acest lucru, pentru că este de notorietate faptul că unii dintre membrii comisiei - în particular, chiar colegul Puchianu - se află într-o situație de adversitate fățișă și public exprimată cu actualul președinte al Consiliului județean Brașov, fostul coleg și partener de afacere al domniei sale și, probabil, și prieten și coleg de partid. Or, experiența comisiilor parlamentare de anchetă demonstrează - nu de azi și de ieri, ci de mulți ani - că aceste comisii, totdeauna, conțin o încărcătură subiectivă care pleacă de la relațiile politice dintre cei care anchetează față de cei care sunt anchetați. Și, atunci, pentru a evita acest lucru, este bine să rămânem la ceea ce comisia sesizează ca fenomen care poate constitui eventual subiect de corectare legislativă și să facem, pe cât posibil, ca elementul subiectiv și de relație personală să nu se găsească într-un vot al Parlamentului asupra unui raport al unei comisii de anchetă.

În privința unor sesizări la Curtea Constituțională, sigur că Parlamentul poate să solicite un punct de vedere Curții Constituționale. Însă, normal este ca partea care se simte efectiv păgubită în cadrul unui proces, să sesiseze în ce măsură este, sau nu, un articol constituțional. Pentru că, altfel, dacă de câte ori ni se pare că unii dintre adversarii noștri politici de azi sau de mâine procedează într-un mod nelegal, consultăm Curtea Constituțională, intrăm pe un făgaș care nu este nici eficient și nici eficace.

Închei, prin a vă ruga, domnule președinte, să se distribuie tuturor deputaților acest punct de vedere exprimat de casa de avocatură și votul în plen să se dea abia după aceea.

Vă mulțumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

Domnul Costache. Se pregătește domnul Dumitriu.

Domnul Costache Mircea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Dacă se fac propuneri în legătură cu puncte de vedere ale unor case de avocatură, probabil că vom ajunge să și judecăm, se ne împărțim aici, în instanțe, să începem să ... sigur, să judecăm noi.

Este bine să judecăm, să avem documente, să vorbim argumentat și cine vrea să vorbească despre felul cum a fost retrocedat și scos la vânzare Castelul Bran, se poate documenta, de data aceasta, cu seriozitate, citind raportul care ne-a fost expediat la casetă de către subcomisia de anchetă instituită cu votul plenului, pe această problemă.

Consecvent cu programul său național și justițiar, Grupul parlamentar al P.R.M. a sesizat Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții în problema retrocedării Castelului Bran și a scoaterii la vânzare. Două chestiuni care sunt, ambele, clar argumentate în raportul care ne-a fost înaintat.

Despre retrocedări în România, este de prisos să vorbim acum, pentru că sunt țări de pe lângă noi care, în doi-trei ani de la schimbarea de regim, au stabilit un plafon de, să zicem, 50 de mii de dolari, un cadru legal, ce se retrocedează în natură și ce se compensează în bani și au terminat oamenii cu tenebrele trecutului și au trecut la partea de construcție și de consolidare democratică.

La noi, se vede treaba că, după aproape două decenii de jaf și anarhie, nu mai știu oamenii cum să inventeze acte și să găsească modalități, instituindu-se o adevărată mafie a retrocedărilor. Dacă am ajuns și la bunuri de patrimoniu cultural național, care n-au avut nimic cu regimul comunist care le-ar fi confiscat și așa mai departe ... Au fost bunuri de patrimoniu cultural național, cum este Castelul Bran și cum sunt și altele, care nu au ce căuta în tranzacții imobiliare de scos la vânzare către persoane române sau străine.

Dacă cineva crede că putem merge și mergem bine pe acest drum și retrocedăm mâine și Marea Neagră și cerul de deasupra noastră, înseamnă că vrea, cu orice preț, să declarăm închis pe aici și să părăsim locul, că nu suntem demni de el.

Revenind la problema Castelului Bran, ca să se vadă câtă, să spunem, șmecherie prostească se află la mijloc, să citească raportul, la care au lucrat oameni serioși și de bună experiență în materie juridică, și să vadă că s-a încredințat inițiativa retrocedării și scoaterii la vânzare conducerii Muzeului Bran. Este ca și când i-ai cere directorului școlii, conducerii școlii să-și retrocedeze ei școala unora și să iasă acum copilașii cu pancarde "vrem școala înapoi" sau românii, care se mai trezesc din când, să meargă în față la A.V.A.S. și să strige "vrem România înapoi", de felul cum s-au făcut unele retrocedări și privatizări în România și înstrăinări de bunuri din avuția națională.

În momentul acesta, ne aflăm în situația de a constata că o conducere, directorul muzeului și cu adjuncții lui, au hotărât ei să retrocedeze, au hotărât ei să vândă; conducerea muzeului, să se vândă ea, pe ea însăși, să-și vândă patrimoniul, adică Castelul Bran aparținător Muzeului Bran.

Asta înseamnă că cineva, un minister, foruri pe care le avem în țara asta, se derobează, lăsând să se înțeleagă că au hotărât unii, la niveluri mici, o problemă atât de importantă.

Nu mai intrăm pe fond, pentru că în raport ați găsit toate referirile concrete: ce înseamnă să încalci legea în mod flagrant, să vinzi obiective din domeniul public al statului, interzis clar, cu litere mari, în Constituție, fără să faci măcar tertipul practicat foarte adesea, de a scoate din domeniul public, de a trece în domeniul privat și de acolo să poată fi înstrăinat. Că se putea face și așa ceva, că s-au mai făcut. Dar, aici, probabil că s-au grăbit. Sau, lăsând la mintea unei conduceri a muzeului, a unor directorași, să aibă ei inițiativa retrocedării și înstrăinării unui asemenea obiectiv de patrimoniu cultural național, s-au împotmolit în chestiuni impardonabile din punct de vedere juridic.

Mă opresc aici și spun că, de data aceasta, avem de-a face cu o sesizare a unui grup parlamentar care a fost impecabil preluată de Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții și finalizată într-un raport, spre luare la cunoștință. Și, de asemenea, într-un proiect de hotărâre, pe care, dacă va fi votat, înseamnă că se va da curs acestui raport.

Eu cred că va fi - cu scepticismul unora care râd pe sub mustață, așa, pe aici, crezând că, așa cum s-a mai făcut cu toate comisiile de anchetă parlamentară până acum, care au lansat proverbul, dictonul, zisa conform căreia dacă vrei să înmormântezi o problemă, înființezi o comisie parlamentară, de data aceasta, felul cum a lucrat subcomisia de anchetă în cadrul Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții, poate să demonstreze că nu totdeauna o comisie parlamentară are menirea de a înmormânta o problemă ci, dimpotrivă, de a trage un semnal de alarmă și de a așeza lucrurile în matca normalității.

Vă mulțumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

Urmează domnul deputat Dumitriu. Se pregătește domnul Márton.

Eu vă rog să aveți îngăduința să ascultăm și pe cei doi colegi. Altfel, vor fi siliți să fie la prima oră mâine-dimineață.

Domnul Dragoș Petre Dumitriu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Vă vorbesc în cunoștință de cauză despre această anchetă, întrucât raportul principal a fost făcut de către un colaborator de-al meu, un angajat al biroului meu parlamentar, expertul financiar Mihai Bărbuliceanu.

De aceea, când se vorbește despre meritele P.R.M.-ului, să se vorbească și de meritele unora care au fost excluși din P.R.M. și care au avut o contribuție mai substanțială, chiar, decât mulți din P.R.M. în acest raport.

În ceea ce privește raportul, eu cred că este pentru prima dată când o comisie parlamentară de anchetă vine cu ceva concret, și anume, cu o propunere de anulare a unei privatizări.

Pe cale de consecință, dacă noi nu vom consona, nu vom intra în rezonanță cu această hotărâre, cu această ... (Rumoare, vociferări în Grupul parlamentar al P.R.M.)

Bine, dacă sunteți amabili să mă lăsați să și vorbesc, ar fi mai bine.

 

Domnul Costache Mircea (din sală):

Vorbești prostii, măi, Dragoș! Asta nu-i privatizare! E retrocedare!

Domnul Dragoș Petre Dumitriu:

De retrocedare. Mă scuzați, dar aveți o voce foarte puternică, într-adevăr, domnule Costache, și cu aceeași voce puternică ați spus și chestiile care nu erau adevărate mai înainte.

Trebuie mers până la capăt în urma acestei anchete și anulată această retrocedare.

În al doilea rând, ceea ce mi se pare puțin subliniat prin acest raport este modul în care un președinte, un om politic și un președinte de consiliu județean, cu atâta experiență cum este domnul Căncescu, acceptă prețuri bazate pe afirmații false, conținute nu în cererea familiei Habsburg, ci a celor împuterniciți să negocieze. citesc din scrisoarea trimisă către Consiliul județean, și anume că "Brandul Dracula este legat juridic de Castelul Bran." O afirmație absolut falsă, pentru care cei care au făcut-o trebuiau trimiși un pic în fața procurorului, pentru că au încercat prin această afirmație falsă să inducă în eroare, să beneficieze de bani care nu li se cuveneau.

Nu înțeleg de ce comisia nu subliniază și acest aspect.

Deci, repet ideea: dacă se dorește ca Parlamentul să arate că este o instituție care realizează ceva concret, atunci trebuie să mergem până la capăt și să dăm o lege prin care să anulăm această retrocedare.

Vă mulțumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Noi, la vremea respectivă, ne-am opus înființării acestei comisii și am și spus de ce. Într-un stat de drept, fiecare autoritate trebuie să facă exact ceea ce îi este permis de Constituție. Fiecare are atribuțiile sale și trebuie să se țină de ele și să nu facă treaba altora. Treaba justiției să și-o facă ea.

Noi ne-am făcut treaba în momentul în care am votat o lege de retrocedare și nu de privatizare, așa cum s-a mai spus aici. Această lege de retrocedare a fost generală și aici trebuie să vorbim în termeni juridici și nu economici. era generală. Toate clădirile, toate imobilele, de fapt, care se înscriau în termenii generali descriși de lege, trebuie să fie redate vechilor proprietari, fără nicio deosebire, fără nicio excepție.

Ultima lege a retrocedat tot față de legile anterioare, Legea 10, de exemplu, care a făcut excepție. Acesta a fost, printre altele, programul Alianței DA și s-a materializat în această lege. Dacă statul avea nevoie de acea clădire, atunci, fiind una de utilitate publică, se putea face demersul în consecință: expropriere de utilitate publică. Se plătea celui căruia i-a revenit clădirea respectivă ca moștenitor plata sumei, conform pieței, pentru acea clădire. Aceasta este soluția pe care noi o susținem.

Dacă cineva are o problemă cum că s-ar fi retrocedat ceva cuiva cui nu-i aparținea, atunci acea persoană trebuie să dea în judecată acest demers.

Voce din sală:

Cine? Care persoană? Statul român?

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Tocmai aici vreau să răspund, pentru că, se pare că unii dintre dumneavoastră nu știu. Statul român, în astfel de procese, poate fi reprezentat de Ministerul Finanțelor și nu de Parlamentul României. Aceasta este Constituția, acestea sunt instituțiile statului. Deci, dacă este o problemă, atunci Ministerul Finanțelor trebuie să stea în numele statului român față de o retrocedare ilegală, în justiție.

Noi nu avem această calitate. Noi avem singura calitate de a sesiza. De exemplu, o neconstituționalitate, este un număr de deputați în momentul în care s-a votat o lege pe care o găsim neconstituțională. Deci este clar: în instanță, persoana interesată poate să invoce situația de neconstituționalitate, partea interesantă fiind, dacă este statul român, trebuie să fie reprezentat de Ministerul Finanțelor. Aceasta este instituția.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnul deputat Uioreanu. un scurt drept la replică, după aceea, din partea domnului Costache.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Poate o să generez mai multe drepturi la replică, dar sper să mă abțin.

Sunt unul dintre cei care nu a semnat raportul acestei comisii și, de fapt, am semnat cu abținere.

 

Domnul Dragoș Petre Dumitriu (din sală):

Cu abținere?

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Am semnat cu abținere vizavi de concluziile acestei comisii, dar se poate considera și vot negativ și ar fi trebuit astăzi, numai că timpul, din păcate, cred că nu ne va permite, să încerc să enunț motivele pentru care am avut această opțiune.

În primul rând, trebuie spus că, comisia a lucrat, de la bun început, sub lumina conflictului dintre domnul Căncescu sau mai bine zis între domnul Puchianu, președintele comisiei, și aici bine s-a sesizat viciul de fond. Domnul Puchianu, ca brașovean, ca "relație" cu unul dintre cei care sunt acuzați, nu putea să fie președintele acestei comisii. dar dânsul și-a dorit această poziție tocmai ca să creeze și să genereze un conflict mai mult sigur în județul dânsului, la Brașov, un conflict mediatic, care se petrecea zilnic în presa și media brașoveană, de fapt. Și aceasta am sesizat de la bun început, că, de fapt, avea loc o bătălie între cele două persoane.

A doua problemă, care iar este de formă și de fond, de fapt, este practic că această comisie a funcționat nu ca un dialog cu cei care ar fi trebuit să dea răspunsuri vizavi de cele acuzate în acest raport, ci ca un monolog. Ne strângeam într-o sală și ziceam: "Am primit niște documente de la instituția cutare; verdictul este ..." citiți în raport, pentru că acolo este verdictul. În mod normal, orice raport pe care o comisie îl face îl înaintează instituțiilor care sunt, într-un fel sau altul, acuzate în acest raport să dea un raport preliminar, niște concluzii la care dânșii trebuia să răspundă.

Ei bine, nu s-a făcut nici acest lucru. S-a dorit repede, repede, să vină în fața Parlamentului cu concluzii pe care, nu numai că sunt concluzii, sunt și deja verdicte, dacă ați observat. Deci nu este un raport, este deja un verdict clar, ferm, prin care comisia a hotărât că este ilegal. Uite, o să vedeți că nu este nimic ilegal, că toate cele acuzate în acest raport, de fapt sunt ...

 

Domnul Dragoș Petre Dumitriu (din sală):

Lucruri politizate!

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

... niște lucruri politizate, exact cum spune domnul coleg, și sunt, de fapt, dorința președintelui comisiei de a impune în acest raport.

Eu cer ca raportul să fie reîntors la comisie, ca organele acuzate sau instituțiile acuzate în acest raport să-și spună, într-un termen foarte scurt, punctul de vedere și să avem și punctul de vedere nu numai al Casei Regale și al Casei de avocatură, punctul de vedere pe care l-a prezentat sau a început să-l prezinte domnul Ghișe, ci și puntul de vedere al instituțiilor statului.

Deci cer reîntoarcerea la comisie.

Mulțumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Dau cuvântul domnului Costache pentru un scurt drept la replică, după aceea președinților comisiei pentru a răspunde.

Domnul Costache Mircea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Nu consider drept la replică, consider...

Domnul Eugen Nicolicea:

Deci dacă nu este drept la replică, nu aveți cuvântul.

Domnul Costache Mircea:

Nu mă refer la domnul Uioreanu și nici nu este un drept la replică. Este o punere...

Domnul Eugen Nicolicea:

Nefiind drept la replică, vă rog să luați loc în bancă.

Dau cuvântul domnului președinte.

Domnul Costache Mircea:

O să vorbesc fără microfon, pentru că s-au spus lucruri... se consemnează în stenogramă.

Domnul Eugen Nicolicea:

Deci vă rog frumos, v-am oferit dreptul la replică, afirmați că nu este drept la replică. Nu aveți dreptul la două luări de cuvânt la dezbateri generale.

 

Domnul Costache Mircea:

Sunteți pus acolo să-mi dați cuvântul!

Domnul Eugen Nicolicea:

Eu sunt pus aici să respect Regulamentul!

Domnul Costache Mircea:

Regulament spune așa, că dacă se consemnează erori în stenogramă, ele trebuie îndreptate.

Domnul Eugen Nicolicea:

Am crezut că putem să avem o dezbatere conform Regulamentului. având în vedere că timpul a expirat, suspend ședința. Reluăm dezbaterile la ședința ulterioară.

 

Prima parte a ședinței s-a încheiat la ora 18,30.

  ................................................
 

Domnul Eugen Nicolicea:

  ................................................

Dau cuvântul ...

 

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Pe procedură nu putem vorbi?

Domnul Eugen Nicolicea:

Suntem la interpelări. Nu înțeleg.

 

(Domnul deputat Marcu Tudor se adresează sălii fără să i se dea cuvântul. Microfonul este întrerupt.)

Domnul Marcu Tudor:

Ați trecut, în mod abuziv, domnule vicepreședinte ales de noi să conduceți bine ședința, nu pricinos, peste dorința noastră de a da cuvântul la înscrierile anterioare pe procedură. Cine vă dă dreptul, domnule președinte? De unde sunteți, domnule, stăpânul meu sau stăpânul acestei adunări? Am vrut, v-am atenționat, am fost nominalizat, votat acolo, să iau cuvântul pe procedură.

Dumneavoastră nu aveți dreptul să opriți ședința. Aveați dreptul erați obligat să-mi dați cuvântul și colegul, tot la fel, să-i dați cuvântul; nu știu ce subiect să ne opriți pe noi să finalizăm niște discuții, chiar și pe procedură, pe motive de procedură, cum fac și eu acum.

Domnule vicepreședinte, aveți în mine un adversar puternic, pentru că noi, PRM-ul, deja nu mai vrem să vă avem vicepreședinte. Noi vă vom boicota, vom face tot posibilul să nu mai fiți ales în continuare și vom porni această acțiune atât în tot Ardealul, cât și în toată țara, pentru că vă faceți părtași; la obiect: o mafie a retrocedărilor, făcută acum, în frunte cu acest ..., constatate de o lume întreagă, iar dumneavoastră faceți abuzuri în continuare.

Nu vă vom ierta nici pe dumneavoastră, nici PSD care v-a pus aici, acest tip de comportament în Parlament.

Vă atrag atenția, domnule președinte, că, dacă vă veți mai comporta vreodată așa, vom cere Biroului permanent să ia măsurile necesare pentru ca dumneavoastră să nu mai conduceți ședințele. Nu vă pricepeți într-o astfel de activitate în care au fost oameni, predecesorii dumneavoastră, capabili și în măsură să conducă în mod corect, nepricinos, ședințele noastre. Nu vă mai lăsăm, nu vă dau voie. Am să iau cuvântul. Cine mă oprește, domnule? Ce fel de abuz îmi faceți? Sunt oameni incapabili, incompetenți, chiar și PSD ar fi avut oameni cu mult mai capabili de a da cuvântul într-o problemă extrem de importantă...

Domnul Eugen Nicolicea:

V-aș ruga să fiți puțin atent, fără pricină, și constatați că faptul că nu ați luat cuvântul în seara aceasta nu înseamnă că nu aveți dreptul să luați cuvântul atunci când va fi ședința legal constituită și sunteți primii înscriși pe ordinea de zi. Și consider că, în aceste condiții, sunteți mai avantajat dacă în ședința înainte de vot puteți să vă spuneți puntul de vedere, decât acum când nu vă ascultă nimeni.

Dacă n-ați fi fost supărat, ați fi constatat că nu v-am făcut niciun fel de deserviciu.

De asemenea, domnului Costache...

 

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Nu-mi spuneți mie ce vreau să fac! Nu acuzați și-mi impuneți mie ce vreau să fac!

Domnul Eugen Nicolicea:

Eu nu v-am impus nimic.

 

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Ba mi-ați impus, că mi-ați tăiat dreptul la cuvânt!

Domnul Eugen Nicolicea:

Eu nu v-am tăiat dreptul la cuvânt, ci v-a tăiat timpul, Zeul Cronos; era ora 18,20 și programul se termină la ora 18. Eu am considerat că fac un lucru bun, că, în loc să vorbiți la o sală aproape goală, veți vorbi la plen, înainte de vot, iar cuvântul dumneavoastră va putea să influențeze votul.

 

Domnul Marcu Tudor (din dreptul ușii):

Asta o puteam dialoga, nu-mi impuneți mie ce vreți să fac!

Domnul Eugen Nicolicea:

Putem discuta personal, dacă doriți. Eu vă spun ce am făcut; vă spun că am fost perfect regulamentar, vă rog să sesizați și Comisia juridică și Biroul permanent împotriva mea, trec și peste supărările dumneavoastră, că eu nu mă pot supăra pe dumneavoastră, chiar dacă m-ați insultat; asta este. Dar vă rog să analizați la rece, să constatați că nu v-am făcut absolut niciun deserviciu.

Iar domnului Costache i-am oferit dreptul la replică și, de două-trei ori, dânsul a spus că nu dorește dreptul la replică.

Asta a fost tot.

 

Domnul Marcu Tudor (din dreptul ușii):

A vrut să spună pe procedură și i-ați tăiat microfonul. Este un mod abuziv de a conduce ședința. Ce credeți că faceți?

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnule Tudor, eu am încheiat dialogul cu dumneavoastră. Dacă totuși nu vreți să reflectați la ce v-am spus, este chiar problema dumneavoastră.

Eu vă mulțumesc, îmi pare rău, domnilor miniștri, că ați asistat la acest... după cum vedeți, ați putut să vă manifestați.

Deci răspunsul pentru domnul Emilian Frâncu, vă rog.

O secundă, vă rog.

Înainte de aceasta, vreau să fac o precizare pentru stenogramă. Deci ședința se va relua cu dezbateri generale de acolo de unde a fost întreruptă; deci nimeni nu a pierdut dreptul la replică. Sper, domnule Costache, să-i explicați domnului Tudor că nu mai înțelege acum, dacă-i explic eu. Da?

 

Domnul Costache Mircea (din sală):

Să înțelegem o temporizare?

Domnul Eugen Nicolicea:

Nu este niciun fel de temporizare!

 

Domnul Costache Mircea (din sală):

Din mai!

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnule Costache, puteți să mă ascultați o secundă? Dacă n-ar fi fost bunăvoință din partea mea, nu discutam la 18,10 acest raport. Vă rog frumos să nu mai interveniți, da? Deci, bunăvoință a fost cât cuprinde, da? Faptul că l-am început înseamnă siguranța că va fi primul pe ordinea de zi data viitoare.

Deci eu nu am făcut niciun lucru rău, nu am temporizat cu absolut nimic.

Doi. Faptul că nu vorbiți acum în fața unei săli goale cred că este în avantajul dumneavoastră să vorbiți în fața unei săli prime.

 

Domnul Costache Mircea (din sală):

În fiecare dimineață vorbesc de șapte ani în sala goală. Ăsta-i Parlamentul României, eu n-am guvernat, n-am condus, mă supun regulilor greșite, că așa le-am și spus.

Domnul Eugen Nicolicea:

Bun! Vreți să vorbiți acum, poftiți!

 

Domnul Mircea Costache (din sală):

Am vorbit!

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog frumos să vă prezentați interpelarea.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 13 decembrie 2018, 15:47
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro