Ion Stan
Ion Stan
Ședința Camerei Deputaților din 25 septembrie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.127/05-10-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
20-02-2019
18-02-2019
15-02-2019 (comună)
15-02-2019
14-02-2019 (comună)
13-02-2019 (comună)
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 25-09-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 25 septembrie 2007

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.38 Ion Stan - declarație politică intitulată ""Nimic nou în politica externă a României" - o concluzie surprinzătoare a președintelui Traian Băsescu la întâlnirea anuală cu ambasadorii și consulii generali ai României";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Ion Stan:

Declarație politică: «"Nimic nou în politica externă a României" - o concluzie surprinzătoare a președintelui Traian Băsescu la întâlnirea anuală cu ambasadorii și consulii generali ai României»

La întâlnirea anuală cu ambasadorii și consulii generali ai României, cetățeanul-președinte s-a prezentat cu un "discurs de serviciu", încropit parcă pe loc, fără logică structurală, conținutul și rigoarea specifice atât autorității funcției sale, dar mai cu seamă așteptărilor auditoriului. Un auditoriu prezumat a fi alcătuit din tot ceea ce România are mai bun, pentru a fi reprezentată în relațiile cu statele lumii.

Traian Băsescu a rostit un discurs anost, dezlânat și fără o tematică de idei care să exprime poziția României față de realitățile vieții politice internaționale. Era, de asemenea, de așteptat ca un astfel de moment să nu se epuizeze fără analiza tendințelor noilor centre de putere și a provocărilor generate de adresa mediului internațional de securitate.

Mai mult chiar, anticipându-și intenția expedierii întâlnirii în derizoriu, cetățeanul-președinte a concluzionat, de la bun început, că față de discursul său anterior de politică externă, rostit la începutul anului, "(...) nu a intervenit, în principal, nimic nou".

Credem că memoria a început să-i joace feste cetățeanului-președinte.

Doar cu numai câteva zile înaintea întâlnirii cu ambasadorii, Traian Băsescu a ieșit pentru întâia oară la scena declarațiilor belicoase la adresa puterii de la Chișinău, declarând amenințător: "Este ultima agresiune la adresa României orchestrată și vom răspunde extrem de dur, de data asta. S-a mers prea departe".

Peste numai două săptămâni, același vehement Traian Băsescu îi compătimea pe Voronin, pe primul său ministru și pe ministrul de externe de la Chișinău, găsindu-le scuze și spunând că nu ar dori să fie în locul lor sub presiunile Moscovei și ale Tiraspolului, care i-ar determina, chipurile, să-și piardă uzul rațiunii și să vadă negru în fața ochilor numai ce aud de români și România.

Dar până să se ajungă la ultima agresiune, în fapt cea mai recentă din partea pigmeilor de la Chișinău, la adresa României, relațiile româno-moldave au înregistrat evoluții extrem de sinuoase, condimentate cu grave ofense și atacuri la demnitate, ajungându-se până la provocări pe care România le-a suportat cu o resemnare pe care Voronin, după mintea și instructajul Moscovei, ar fi putut să o interpreteze ca vinovăție.

S-a acrit vinul de dar al neamului Voronin și nimic nu-i nou în relațiile externe ale României, cetățene-președinte?

Aproape concomitent cu reuniunea ambasadorilor, Rompetrolul a devenit kazah.

Consilierii și generalii din preajma cetățeanului-președinte au încasat perdafuri grele. Putin și Bush știau că Kazahstanul va cumpăra Rompetrolul, Băsescu, nu.

Așadar chiar nimic nou în politica externă a României?!

Nu fiindcă ar fi lipsit evenimentele, ci pentru că sistemele informativ-analitice diplomatic, al Serviciului de Informații Externe, și cele al Direcției Generale de Informații al Armatei ori nu mai există, ori nu mai lucrează pentru Președintele României. Dar pentru România?

La Washington, Londra, Uniunea Europeană și Moscova, cetățeanul-președinte nu a numit ambasadorii României. Vacanța la conducerea acestor misiuni diplomatice semnifică oare sictirul prezidențial față de "Axă", Uniunea Europeană și față de misiunea cap de pod și punte de legătură încredințată de prietenul Bush?

Cu asemenea notabile absențe de reprezentare diplomatică, chiar că s-ar putea să nici nu mai avem o politică externă serioasă.

În materie de reprezentare diplomatică a României, în locul diplomaților de carieră, cetățeanul-președinte a încercat să trimită să reprezinte România în "Axă" o garnitură de lăudaci prezidențiali, binecunoscuți vectori de influență, al căror partizanat politic era incompatibil cu exercitarea funcțiilor diplomatice.

Nu era aceasta, oare, o noutate în evoluția gândirii traian-băsesciene asupra probității și condiției de profesionalism a Corpului diplomatic al României?

Nu înțelegem de ce prilejul întâlnirii cu ambasadorii nu a fost folosit pentru a fi fixate coordonatele strategice ale relațiilor României cu țările vecine din partea cărora întâmpinăm frecvent ostilitate.

Contenciosul cu Ucraina a fost iarăși ascuns, precum gunoiul de către femeia puturoasă sub pat. Incapabil să-și aleagă drumul, oscilând între est și vest, puterea divizată și extremiștii divizați ai Ucrainei găsesc țapul ispășitor în România.

Pentru cetățeanul-președinte nu însemna nimic când mii de extremiști ucraineni țineau un miting violent-ostil în fața Ambasadei României de la Kiev, chiar în săptămâna când se întâlnea cu ambasadorii, iar sediul Consulatului României era ținta unor acte huliganice.

Lumea cunoaște o nouă dinamică a centrelor de putere. China, India, Brazilia sunt noile ținte ale diplomațiilor active.

Șefii statelor membre ale Grupului de la Shanghai, cu președintele Iranului observator, au asistat la prima aplicație militară ruso-chineză, declarativ și aparent antiteroristă. Importanța parteneriatului strategic ruso-chinez depășește cu mult spațiul asiatic, iar o eventuală cooptare a Iranului în Grupul de la Shanghai ar avea un greu impact asupra echilibrului geostrategic mondial.

De ce nu a abordat cetățeanul-președinte asemenea subiecte?!

Deși România este membră a Uniunii Europene și o prezență activă în Alianța N.A.T.O., politica sa externă nu dă semne că ar avea alte obiective decât cele de până la aderare și integrare.

De ce? Se poate răspunde public la o asemenea întrebare, cetățene-președinte?

Să încercăm să răspundem noi, prin ceea ce exprimă discursul Președintelui României la întâlnirea cu ambasadorii și consulii generali?

Jalnic și neavenit discurs! De la ideile-program ale alocuțiunii rostite după alegerea ca președinte, românii n-au mai auzit, de la Traian Băsescu, nimic interesant și serios în materie de politică externă. A fost numai un foc de paie?!

Constatăm că nu avem strategie de relații externe, fiindcă în locul unor instituții naționale oficiale care să se ocupe de studiile strategice de politică internațională, Guvernul finanțează un așa-zis Institut Cultural Român, care se ocupă de imaginea externă a directorului sau și a garniturii de aplaudaci ai puterii, a căror operă necunoscută în țară este publicată în ediții de lux peste hotare.

Patapievici, Pleșu, Dinescu, Liiceanu et comp. sunt livrați ca hrană spirituală românilor de pretutindeni, în vreme ce la Chișinău nu se permite dezvelirea unui bust al clasicului Liviu Rebreanu.

Românii de pretutindeni sunt faultați de la București, cetățene-președinte, inclusiv prin blocajul și lentoarea cu care "draga dumneavoastră Monica" a tratat proiectele legislative necesare apărării identității românilor din străinătate.

Unde sunt banii alocați sprijinirii comunităților românești de peste granițe, cine, cum și pe ce îi risipește?

De ce trimișii României peste hotare au o percepție constant eronată în raport cu realitățile cu care se confruntă congenerii noștri de pe alte meridiane.

Fiindcă politica externă a României este o continuă și nesfârșită improvizație! Iar dumneavoastră, cetățene-președinte, sunteți artizanul șef al acestei improvizații. Cea mai bună dovadă: execrabilul discurs, care nu merită nici măcar să facă obiectul unei atât de mari atenții.

Nu putem să nu facem o comparație. O comparație care nici nu are termen de referință în discursul președintelui.

La reuniunea anuală a ambasadorilor români a conferențiat, între alții, și Ministrul de Externe al Franței, care a făcut un adevărat tur de forță, abordând problemele cruciale ale vieții internaționale din perspectiva noii administrații prezidențiale franceze. A demonstrat că Franța are politică externă, că Franța are președinte, că Franța știe care-i sunt obiectivele și așteptările în relațiile sale internaționale.

Al nostru cetățean-președinte s-a lansat într-un monolog mai mult interior și retoric, mai mult administrativ și de tutelă măruntă, sâcâitoare și cazonă pe alocuri, cu indicații și reproșuri din categoria cațavenciană "din puțul gândirii" repetat asezonate cu teza de început a discursului reiterat ca un refren: "Așa cum v-am mai spus, nimic nou (...)"

Mai nou, nimic nou și la Cotroceni, cetățene-președinte...

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 20 februarie 2019, 19:49
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro