Varujan Pambuccian
Varujan Pambuccian
Ședința Senatului din 13 septembrie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.120/24-09-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video
Video in format Real MediaTransmisie în direct
format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
Video in format Real Media21-02-2018
Video in format Real Media20-02-2018 (comună)
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Interogare > Rezultate > 13-09-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 13 septembrie 2007

 Fragmente relevante pentru următoarea interogare: 
Vorbitor: Varujan Pambuccian

10. Dezbaterea Propunerii legislative privind emiterea, acordarea și utilizarea de vouchere pentru stimularea utilizării tehnologiei informației (votul pe raport și votul pe lege se vor da într-o ședință viitoare).
 
consultă fișa PL nr. L470/2007

Domnul Varujan Pambuccian:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Inițiativa aceasta face obiectul unei măsuri care va reuși să rezolve decalajul pe care-l avem față de majoritatea țărilor europene.

Ele și-au rezolvat problema aceasta în anii trecuți, cu măsuri similare.

Prima țară europeană, care a avut o asemenea inițiativă, a fost Suedia.

Ultima a fost Ungaria.

În Ungaria, măsura respectivă a depășit nivelul industriei de IT - bunurile industriale care țin de IT - și a fost extinsă pentru orice fel de bunuri electronice.

Ea a reușit, în felul acesta, să rezolve problema unui decalaj de utilizare, major, care exista la acea dată între țările europene respective și Statele Unite ale Americii.

România, din acest punct de vedere, se plasează în interiorul Uniunii Europene, pe un loc destul de puțin onorant ca utilizare a tehnicii tehnologiei informației în uz casnic.

Este pe penultimul loc, iar ca utilizare a comunicațiilor pentru altceva decât pentru voce - și pentru voce este pe un loc destul de în urmă - pentru transmisii de date este, de asemenea, pe penultimul loc.

Acum, sigur că nu este pentru prima dată când mă întâlnesc cu birocrația din zona ministerelor.

Este o experiență nefericită, aș spune, pe care o am de 11 ani și este prima oară, însă, când argumentul cu "așa zice Uniunea Europeană" nu a mai ținut, pentru că Uniunea Europeană nu zice nimic în chestiunea aceasta, din contră.

Și atunci, evident că argumentul este "costă prea mult!"

Iată de ce nu costă prea mult.

Nu costă prea mult, pentru că o parte din banii care sunt oferiți sub forma acestor tichete - aici, am renunțat la cuvântul "voucher"; este mai bine să folosim cuvântul "tichet", îl avem destul de mult și în uz legislativ - vor permite familiilor să achiziționeze un dispozitiv, un calculator foarte ușor.

Odată avut acel calculator, tot ce ține de legătură la internet va însemna o dezvoltare a industriei de comunicații, care înseamnă bani înapoi la buget.

Acum, efortul pare destul de mare, dar efortul acesta, în trei ani, deja, ajunge să treacă din zona unei investiții în zona profitului.

Și când am gândit măsura aceasta, nu am gândit-o ca pe o măsură prin care statul acordă un ajutor, ci prin care statul investește pentru a câștiga.

Dacă e să discutăm în termeni de companie, momentul de breakeven este peste trei ani, din banii care se iau de pe urma industriei de comunicații, care intră în jocul acesta.

Dacă este, însă, să discutăm chestiunea aceasta mult mai profund, la nivelul transformărilor pe care ea le poate aduce în societatea românească, și cred că așa ar trebui să discutăm, măsura aceasta ne pune, în primul rând, într-un loc corect în lumea civilizată.

Dacă mai țineți minte, în anii '20, toți indicatorii care spuneau cât de civilizată este o națiune erau legați de consumul de săpun.

După aceea, era oțelul pe cap de locuitor.

Acum, o să vedeți că în toate instituțiile internaționale, un indicator fundamental de țară este numărul de calculatoare pe cap de locuitor, numărul de legături la internet pe cap de locuitor.

De ce o fi așa?

Pentru că omenirea a ajuns în stadiul acesta și cred că merităși România să fie într-un loc bun în momentul acesta, în felul în care este măsuratăși judecată în lume.

Lucrul mult mai profund pe care-l produce această măsură, însă, este că ne va ajuta să specializăm, în continuare, generațiile următoare și să reușim să atragem mai multe investiții și să ne dezvoltăm în domeniul acesta.

Eu cred că facem un lucru bun, dacă trecem această măsură, chiar dacă o facem foarte târziu față de alte țări europene.

Cred că felul în care am reușit să dezvoltăm, ca popor, domeniul acesta, merităși un sprijin de acest fel din partea autorităților statului român.

Din câte știu ...

................................................

Domnul Varujan Pambuccian:

Acum vreau să închei.

Sarcina ingrată de a spune că Guvernul nu este de acord îi revine, exact, ministerului care a sprijinit această lege, adică, Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, dar, fiind și Ministerul Economiei și Finanțelor aici, aș ruga să fie cruțat "bietul Teo" de la momentul, absolut penibil, în care Ministerul Economiei și Finanțelor ar fi pus să spună acest lucru.

Vă mulțumesc, și mulțumesc Comisiei economice, industrii și servicii, care a înțeles despre ce este vorba și cu o abținere, deci, aproape în unanimitate, a trecut proiectul de lege cu bine.

Vă mulțumesc.

................................................

Domnul Varujan Pambuccian:

Mulțumesc, domnule președinte.

Da, acesta este motivul pentru care am recurs la formula aceasta cu tichetele.

Ungaria, de exemplu a făcut deduceri din impozitul pe venit și majoritatea țărilor așa procedează.

La noi, nemaiexistând globalizarea, este o problemăși nu am găsit altă soluție.

Pe de altă parte, costul acestor tichete nu este suportat din suma respectivă, ci este suportat de către angajator.

Deci asta este o chestiune în care angajatorul, dacă dorește să ofere această facilitate angajaților, deduce după aceea din impozitul pe salariu.

Așa a fost gândit mecanismul.

Suma de care vorbim se acordă o singură dată, aceste tichete pot fi cumulate, deci la nivelul unei familii poate fi cumpărat ceva mai serios pentru uzul familiei respective, în funcție de câte persoane lucrează acolo, iar lucrul pe care vreau să-l spun, este o măsură pe care am inițiat-o de mult de tot, prima dată vorbind de ea prin 2001.

Atunci nu s-a putut, nu erau bani la buget și am recurs la formula aceea cu programul "EURO 200", pe care îl știm cu toții.

Acum sunt bani, dar se dorește, nu știu de ce, o achiziție din sursă unică a unor calculatoare, care să fie distribuite după aceea populației școlare.

Cred că, procedând în felul acesta, din nou ne adresăm unei piețe libere, fără să existe absolut nici o suspiciune că sursa aia unică a fost aleasă într-un fel sau altul, lăsăm fiecare familie să poată să-și dimensioneze, dacă are deja un calculator, să poată să-și facă un up grade, sau să-și cumpere software, ați văzut că măsura este gândită în felul acesta și, până la urmă, în acea familie, dacă există copii e clar că ei vor fi principalii beneficiari.

Măsura mai are un avantaj.

Față de cealaltă soluție în care se făcea cumpărarea din sursă unicăși în care suma merge mult mai sus, pentru că acolo trebuie asigurat și un anumit gen de conectivitate foarte scumpă, Wi-Fi, aici nu asiguri deloc conectivitatea, îi lași pe oameni să folosească rețelele de bloc existente și în felul acesta reușești să faci o redirecționare a banilor, care sunt utilizați în bugetul familiei, către industria de comunicații și îți ei banii pe care i-ai investit, ca stat, în felul acesta, înapoi foarte ușor.

Investiția pe care o facem este, în mod cert, o investiție în viitorul economic al României.

Este bine să privim lucrurile mai larg decât ca o chestiune în care dăm niște bani ca să se întâmple ceva.

Nu sunt tichete de masă, nu se cumpără bunuri care se mănâncăși după aceea se duc pe apa Dâmboviței.

Aceștia vor fi bani care se investesc în viitorul intelectual.

Cred că putem face modificări.

În primul rând, cei care beneficiază sunt mai puțini....

Noi, căpșunarii... Căpșunarii nu sunt în legea asta.

Sunt cei care lucrează cu carte de muncă pe teritoriul României.

Gândiți-vă...

................................................

Domnul Varujan Pambuccian:

Vreau să mai spun următorul lucru.

Dacă vreți să mai modificăm câte ceva și să discutăm aceste modificări, mai avem o Cameră în care se poate face lucrul acesta.

Vă mulțumesc.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 25 februarie 2018, 7:58
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro