Plen
Ședința Camerei Deputaților din 9 octombrie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.136/19-10-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 09-10-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 9 octombrie 2007

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de doamna Daniela Popa și domnul Ioan Munteanu, secretari.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor și domnilor deputați,

Deschid ședința de astăzi, 9 octombrie, dedicată declarațiilor politice, cu rugămintea ca fiecare vorbitor să respecte timpul de trei minute, pentru a ne putea înscrie în numărul mare de vorbitori înscriși astăzi pentru declarații politice.

 
Andrian-Sirojea Mihei - declarație politică intitulată Ziua Holocaustului, o piedică în calea uitării ororilor comise

Astăzi începem cu puterea și îl rog pe domnul deputat Andrian-Sirojea Mihei, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, să ia cuvântul, și se pregătește domnul Ioan Stan. Nu este. Domnul Dumitru Bentu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Astăzi este ziua Holocaustului, o piedică în calea uitării ororilor comise.

Hotărârea de Guvern nr. 672 din 5 mai 2004 a instituit ziua de 9 octombrie ca "Ziua Holocaustului" în România, la propunerea Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România. La această dată, în 1941 a început deportarea evreilor, iar ce a urmat a șocat și zdruncinat o lume întreagă, autorii Holocaustului găsind sistematic mijloacele de a aduna și de a omorî milioane de oameni. Aceste abominabile acțiuni au determinat adoptarea legilor internaționale împotriva încălcării drepturilor omului, însă simpla legiferare nu ar fi suficientă, dacă populația planetei nu ar rememora suferințele victimelor nevinovate ale acelor odioase vremuri.

Cei care nu își asumă critic trecutul, cei care nu se despart de crimele și erorile trecutului sunt condamnați să le repete, se spune. A uita, a minimaliza sau a ignora unul dintre cele mai groaznice genociduri din istorie ar fi, la nivelul comunităților, extrem de dăunător. Chiar dacă ar exista oameni care să nege necesitatea discuțiilor despre Holocaust sau despre crimele comise în regimurile comuniste, aceste rememorări sunt momente în care societățile pot evidenția faptul că democrațiile actuale sunt mai mult decât sisteme economice, sunt sisteme politice bazate pe principii și valori morale. Fără valori ca libertatea, egalitatea, adevărul și dreptatea, democrațiile nu pot exista și oricui încearcă prin mijloace extremiste de stânga sau de dreapta să zdruncine aceste atitudini, să blocheze cunoașterea adevărurilor despre aceste orori, trebuie să i se opună, mai ales în astfel de zile, exercițiul moral al criticării exceselor trecutului.

Comemorarea "Zilei Holocaustului" și implicit a victimelor ororilor petrecute acum doar șaizeci și șase de ani nu este menită doar evreilor, ci este lecția pe care noi toți cetățenii acestei țări, ai Europei și ai întregii lumi trebuie să o aducem periodic în atenția celor tineri, pentru a evita ca o așa atrocitate să se repete și totodată, ca o adevărată dovadă de maturizare și democratizare a societăților actuale.

 
Andrian-Sirojea Mihei - declarație politică intitulată Bugetul României - între bunăstarea cetățeanului român și orgoliile nesatisfăcute ale câtorva politicieni;

Iar principala declarație politică este "Bugetul României - între bunăstarea cetățeanului român și orgoliile nesatisfăcute ale câtorva politicieni".

Stimați colegi,

Ne apropiem de încheierea primului an al României în Uniunea Europeană și suntem în fața consolidării și votării primului, cu adevărat, buget european al României. Așa cum Uniunea Europeană și-a construit pentru anul 2008 un buget pe care îl supranumește "un buget pentru contribuabilul european" și noi trebuie să construim "un buget pentru contribuabilul român", un buget care să dovedească o abordare responsabilă din partea actorilor implicați și în care resursele financiare alocate să fie bazate pe principii și argumente solide.

Bugetul trebuie să fie construit, în linia ultimilor doi ani, pe proiecte și priorități de dezvoltare, practic, pe o filosofie bugetară care să asigure stabilitate fiscală și care să asigure o bună direcționare a fondurilor bugetare către acele politici sectoriale prioritare, prin aceasta urmărindu-se creșterea eficienței banului public în educație, sănătate, infrastructură, dezvoltare regională, agricultură, cercetare-inovare etc. Totodată, menținerea unei politici fiscale stimulative - în special în contextul crizei financiare internaționale, și mai ales a celei din Europa - care să permită României să fie, în continuare, atractivă pentru investiții și pentru atragerea de capitaluri, menținerea unui nivel scăzut al impozitării, reducerea contribuțiilor de asigurări sociale pe parcursul anului 2008 și consolidarea condițiilor pentru absorbția și funcționarea instrumentelor structurale sunt elemente ale politicilor liberale care transpuse în acest buget, țin seamă atât de prioritățile României, cât și de obligațiile în raport cu cerințele Uniunii Europene.

Conform Constituției României, "Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat și pe cel al asigurărilor sociale de stat", pe care le supune aprobării Parlamentului. Fac un apel către partidele politice, în special către PSD, care a anunțat că va prezenta un proiect alternativ al bugetului de stat pe anul 2008 și care a lansat o invitație partidelor de opoziție de a discuta acest proiect, să își cruțe aceste eforturi și să le canalizeze în direcții constructive, de exemplu răspunzând invitației primului-ministru la dezbaterea pe marginea bugetului, dialog unde pot prezenta propunerile, variantele și opțiunile pe care le au, dialog care poate conduce la conturarea și elaborarea unui buget corect, pentru români, și nu la noi jocuri de culise, soldate cu veșnicele dispute electorale de pe scena politică.

Fac totodată un nou apel, către dumneavoastră, stimați colegi parlamentari, să priviți activitatea pe care o desfășurăm cu maturitate politică, să lăsați deoparte interesele partinice și să puneți mai presus de acestea interesul cetățeanului român. Numai în acest fel vom putea stabili și vota un buget care să permită construirea și reabilitarea spitalelor, modernizarea infrastructurii de transporturi, construirea de grădinițe, școli și cămine pentru studenți, refacerea sau construirea de sisteme de irigații și alte proiecte de acest fel, care pe lângă resursele bugetare alocate, pot fi transformate în proiecte care să atragă fonduri europene. Acum este momentul crucial când noi putem lua decizii ferme pentru dezvoltarea României și creșterea nivelului de trai al populației și stă în puterea noastră să facem acest lucru, lăsând deoparte scandalurile politice.

Vă mulțumesc.

 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Dumitru Bentu - declarație politică intitulată UNICEF;

Îl rog să ia cuvântul pe domnul deputat Dumitru Bentu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, și se pregătește domnul ministru Gheorghe Barbu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o simplu "UNICEF". Într-o recentă declarație politică atrăgeam atenția asupra unui fenomen social aflat pe un trend ascendent - abandonul copiilor de către părinții plecați la muncă în străinătate. Rămânând în același cadru al situației diferitelor categorii de copii în România anului 2007, în România, stat membru al Uniunii Europene, voi aborda o altă temă, cea a copiilor supuși diferitelor categorii de abuzuri.

O definiție simplă ne reamintește faptul că "prin abuz asupra copilului se înțelege orice acțiune voluntară a unei persoane, prin care este pusă în pericol viața dezvoltarea fizică, mentală, morală sau sănătatea fizică sau morală a copilului". El trebuie protejat împotriva tuturor formelor de violență, vătămare sau abuz. Raportul UNICEF pentru România pe 2006, dat publicității zilele acestea, subliniază câteva aspecte cu adevărat alarmante: 17% dintre părinți nu cunosc rolul vaccinărilor; 44% dintre părinți (în special în mediul rural) dau apă nepotabilă copiilor mici; în 2 ani (2003-2004) au fost abandonați în maternități aproximativ 18 000 copii; dintre cei peste 2000 de copii ai străzii, aproximativ 500 "trăiesc" în București; în 75% din instituțiile de învățământ violența este prezentă sub diferite forme.

Ceea ce este absolut îngrijorător și degradant se referă la procentul de 73% din familii în interior cărora pedepsele corporale sunt abordate ca modalitate curentă de educație.

Într-un sondaj pe această temă, 89% dintre copii au răspuns că bătaia sau alte pedepse fizice nu pot fi acceptate. Nu cred că mai trebuie insistat asupra consecințelor acestei forme de violență în dezvoltarea psihică a copilului, în abordarea relațiilor cu cei din jurul său, ajungându-se până la incapacitatea de integrare în societate.

Și pentru că dincolo de semnalarea unor aspecte de acest gen din viața copiilor noștri se impun și acțiuni sau decizii concrete, profit de acest prilej pentru a propune - poate după modelul oferit de Bundestag - înființarea unei "Subcomisii pentru protejarea intereselor copiilor", în cadrul Comisiei pentru sănătate și familie.

Acest organism parlamentar ar putea oferi idei și inițiative atât în interiorul, cât și în afara parlamentului prin audieri, discuții cu experți, declarații, misiuni de culegere de informații și relații publice.

Subcomisia va putea sprijini drepturile copiilor, îmbunătățirea condițiilor lor de viață, prevenirea abuzurilor și a violențelor, discriminarea etc.

Sperăm că odată pentru totdeauna relația dintre bătaie și Rai să aparțină doar trecutului educațional.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Gheorghe Barbu - semnal de alarmă cu privire la situația copiilor rămași singuri acasă în urma plecării părinților la muncă în străinătate;

Domnul deputat Gheorghe Barbu și se pregătește domnul deputat Dezideriu, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

 

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Aș dori să atrag atenția asupra unui fenomen deosebit de îngrijorător care se manifestă în societatea românească și car ar trebui să constituie un motiv de îngrijorare pentru instituțiile statului cu atribuții în domeniu: situația copiilor rămași singuri acasă în urma plecării părinților la muncă în străinătate.

Acest lucru a mai îngrijorat și alți parlamentari, din ce am înțeles anterior, aș vrea însă să prezint un anumit lucru în această direcție.

În ultimele 6 luni, 12 copii s-au sinucis datorită dorului de părinții plecați la muncă în străinătate. În luna iunie 2006, cele 56 202 de familii plecate în mod legal la muncă în străinătate după 2006 au lăsat în urmă 82 464 copii. Dintre aceștia, 26 406 copii au ambii părinți plecați în străinătate și se află în grija rudelor, prietenilor, în sistemul de protecția specială sau se descurcă pe cont propriu.

În perioada cât am condus Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, am propus spre finanțare un program de interes național special care să inițieze crearea de servicii destinate acestei categorii de copii și care să prevină situațiile de risc la care sunt supuși copiii singuri acasă.

Acest program de interes național, menit să creeze centre de consiliere și de luare în evidență a copiilor supuși riscului din comunitățile unde se înregistrează un număr mare de persoane plecate la muncă, a fost blocat, modificat, amânat și distorsionat ca scop și obiective de către actualul Guvern.

Astfel, demararea procedurilor de înființare trebuia să aibă loc în luna mai, însă, din păcate, noul guvern nu a reușit să semneze până la această oră nici un contract de demarare a lucrărilor.

Mai mult, actualul guvern nu a considerat că problematica copiilor rămași singuri acasă reprezintă o prioritate care să merite un program de interes național dedicat, ci a inclus această chestiune într-un program general de dezvoltare de servicii comunitare, acum nemaiexistând o sumă fixă care inițial era prevăzută numai pentru astfel de servicii - 1 278 mii lei.

În consecință, nu se mai poate realiza o monitorizare corespunzătoare a sumei destinate acestor servicii.

Inițial, ne propusesem ca prin acele program cel puțin 10 servicii specializate - centre de consiliere și informare - să fie înființate pentru prevenirea și combaterea neglijării copilului ai cărui părinți sunt plecați la muncă în străinătate: cel puțin 20 de consilii comunitare consultative să fie înființate și/sau formate și cel puțin 200 de copii beneficiari ai serviciilor specializate nou înființate să aibă întocmite planurile de servicii.

Lipsa de viziune a actualului Guvern și a managementului Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului în elaborarea politicilor publice este demonstrată și de refuzul acestora de a întocmi o analiză de situație comprehensivă pentru depistarea impactului psihologic, social și economic asupra familiilor în care cel puțin un membru este plecat din țară și asupra copiilor acestor familii. Această analiză era prevăzută a fi realizată în baza unui plan anual de acțiune pe care ANPDC îl aprobase în colaborarea cu o organizație a Națiunilor Unite.

În plus, față de aceste aspecte, descentralizarea responsabilităților până la nivel local a fost stagnată, neexistând interes pentru întărirea capacităților autorităților publice locale la nivel de primării pentru a-și asuma responsabilități în prevenirea situațiilor de risc pentru copii.

Probabil că este nevoie ca alți copii nevinovați să își pună capăt zilelor pentru ca actualul Guvern să își îndrepte atenția asupra acestei categorii de copii și să continue implementarea Planului de Guvernare cu care Alianța D.A. s-a prezentat în fața electoratului și a câștigat încrederea acestuia în anul 2004, plan care prevedea măsuri de prevenire a intrării copiilor în situații de risc și separare de familiile lor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Becsek-Garda Dezső-Kálmán - semnalarea unor nereguli în activitatea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților;

Domnul deputat Dezideriu, din partea grupului UDMR, și se pregătește domnul deputat Ștefan Baban, de la PRM.

 

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În cursul lunii septembrie, într-una din declarațiile mele politice m-am referit la infracțiunea unui funcționar public și am solicitat din partea domnului ministru Cristian David să intervină prin instituțiile subordonate Ministerului Administrației și Internelor pentru împiedicarea infracțiunii secretarului din municipiul Gherogheni și să stopeze susținerea de către organele prefecturii și ale administrației locale a mafiei retrocedărilor și să se ia în considerare raportul autorității pentru restituirea proprietăților.

În loc să fie tras la răspundere pentru abuz în serviciu, de către Prefectura județului Harghita, la sugestia acestei instituții, i s-a permis să depună la dosar un act prin care domnul secretar să acopere infracțiunea.

După acest act, terenul în discuție a devenit proprietatea domniei sale, pe baza Legii nr.18/1991, ca membru cooperator, conform anexelor 2.B și 2.C. Însă, domnul secretar s-a născut la Corbu, într-o comună necooperativizată, dar nici vârsta lui nu permitea să fie membru CAP. Ilegalitatea se poate constata și din faptul că constituirea acestor proprietăți a avut loc în cursul anilor 2001 și 2003, când Legea nr.18 din 1991 era modificată de Legea nr.1 din 2000.

Susținerea domnului secretar de către instituția prefectului se vede clar și din faptul că împroprietărirea a fost validată de către Comisia județeană de fond funciar, cu toate că cazul nu a fost discutat în cadrul comisiei locale.

Prin urmare, am fost nevoit să depun la domnul primar și la domnul prefect nota de control a autorității naționale pentru restituirea proprietăților privind infracționalitatea din cadrul comisiei locale din municipiul Gheorgheni din partea cărora am solicitat măsuri pentru respectarea legalității.

Se pare însă că susținerea mafiei retrocedărilor din partea unor organe ale statului nu permite luarea unor măsuri prin care să fie stopat fenomenul infracțional, iar fabricarea ulterioară a unor documente pentru acoperirea falsului s-a generalizat în județul Harghita.

Mai mult chiar, domnul secretar s-a prezentat la vicepreședintele autorității naționale pentru restituirea proprietăților, la domnul Teodor Nicolescu, pentru a cere sprijin pentru mușamalizarea infracțiunilor prin care a intrat în posesia unor terenuri în mod ilegal.

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin domnul vicepreședinte, a mai sprijinit ilegalitatea domnului secretar, prin trimiterea unor întâmpinări la judecătoria din Gheorgheni și la Tribunalul Miercurea-Ciuc prin care batjocorea, pur și simplu, echipa de control a autorității.

Stimate domnule ministru Cristian David,

Revin a doua oară cu rugămintea ca organele din subordinea dumneavoastră să-și facă datoria în privința respectării legilor de împroprietărire, iar cei care n-au respectat aceste legi, să nu mai poată îndeplini funcții de răspundere în cadrul comisiilor locale de fond funciar.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ștefan Baban - declarație politică intitulată Fără orgolii, fără ambiții, fără răzbunări...;

Îl rog pe domnul deputat Ștefan Baban să ia cuvântul și se pregătește domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Ștefan Baban:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

"Fără orgolii, fără ambiții, fără răzbunări..."

poporul român pare urmărit de un blestem ancestral. Începând de la cucerirea Daciei de către romani și terminând cu simulacrul de revoluție din 1989, încununată cu uciderea, fără prea multă judecată, a conducătorului din acele vremuri, totul pare a fi împotriva noastră.

În cei aproape 18 ani de democrație, tranziția spre o societate civilizată, apropiată de cea europeană, din care am și început a face parte de puțin timp, pare a nu se mai termina. De la economie, care azi duduie, iar mâine sucombă, de la o agricultură preponderentă ca activitate la una din ce în ce mai puțin existentă și realistă, de la o clasă politică total comunistă și unică la una democrată și dezbinată, totul pare să arate că nu am fost, dar nici nu suntem pregătiți pentru a face parte din familia numită Europa și grupul țărilor democratice.

Moțiunea de cenzură, care ba trece ba nu, și care în final nu a trecut, a demonstrat românilor că interesele lor nu există. Clasa politică autohtonă este mult mai interesată de putere, ambiții, orgolii și răzbunări, decât ce bunăstarea populației și de ce nu și a sa. Veți spune că și eu fac parte din această clasă. Da, fac parte și sunt uneori mândru, dar de cele mai multe ori îmi este rușine.

Îmi este rușine că nu le putem asigura o viață mai bună, deși în fiecare campanie electorală, asta le-am promis, că trebuie să plece în străinătate dacă vor să-și cumpere casă și mașină și să trăiască decent, că trebuie să stea departe de familiile lor, petrecând cei mai frumoși ani printre străini, departe de zâmbetul propriilor copii și de o vorbă bună, că trebuie să moară prin țări străine pentru ca cei rămași acasă să beneficieze, in memoriam, de ceva bani, că după ce s-au sacrificat ani în șir pentru educația copiilor, aceștia migrează, cu speranța unei vieți mai bune, că nimic nu s-a schimbat în bine și cine știe când se va schimba, că în ziua de azi în România, banii, mitocănia și corupția sunt cele care fac jocurile politice și economice.

Mergeți pe stradă și priviți atent chipurile românilor. Veți vedea că foarte, foarte puțin dintre ei sunt deconectați și zâmbitori. Indiferent dacă este mare bancher sau șomer, românul de azi a uitat să zâmbească și mai ales să trăiască. Iar o parte din vină o purtăm și noi, cei care la acest moment constituim clasa politică, în care încrederea populației este din ce în ce mai mică.

După respingerea moțiunii de cenzură, majoritatea liderilor politici din opoziție au spus că nu vor vota proiectul de buget, atât de stat, cât și cel al asigurărilor sociale, pe anul 2008. Fără să știe ce conține, dacă sunt corect fundamentate, dacă sunt identificate real sursele de finanțare, iar repartizarea pe cheltuieli este economică și eficientă, au spus "nu" din start. Ce denotă acest refuz? Egoism, domnilor și doamnelor, doar egoism. De ce? Pentru că cei care vor suferi cu adevărat nu va fi nici președintele Băsescu, nici Guvernul Tăriceanu, nici Parlamentul României. Cei ce vor suferi cel mai mult vor fi majoritatea românilor care nu-și vor primi salariile, pensiile, alocațiile pentru copii, ajutoarele, indemnizațiile etc.

Indiferent de bunele sentimente, consider că, de fapt, este o subminare a eforturilor acestui popor și mai ales a restricțiilor îndurate în anii de democrație. Nu spun că acest guvern și aceste bugete pe care le va propune sunt mai bune decât precedentele. Dar în timp ce noi ne certăm ca chiorii pentru interese meschine și frivole, bulgarii, tăcând, își reformează atât viața economică, cât și cea politico-socială, ajungând să-și îndeplinească toate angajamentele din tratatul de aderare la Uniunea Europeană.

Haideți să ne uităm în jurul nostru și să vedem dacă mai există atâta țigănie, scuzați-mi expresia, domnilor minoritari de etnie romă, în țările vecine. Haideți să luăm exemplul cel bun de data asta de la ele și să încercăm să ne canalizăm energiile constructive și puterea pe care o avem pe calea reformelor și îndeplinirii obiectivelor de pre și post aderare. Și asta nu pentru noi sau pentru cei ce trăiesc azi în România, pe care îi putem considera generație de sacrificiu, ci pentru cei care constituie viitorul acestei țări și care vor considera că se merită să rămâi și să trăiești în această țară.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Mocanu - atenționare privind împărțirea pe criterii politice a fondurilor guvernamentale destinate unităților de învățământ din județul Iași;

Domnul deputat Vasile Mocanu.

Vă rog să poftiți la microfon. Și, se pregătește doamna deputat Olguța Cocrea, din partea Grupului parlamentar al parlamentarilor independenți.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Școala românească nu trebuie să aibă culoare politică. Cu toate acestea, de aproape trei ani fondurile guvernamentale destinate unităților de învățământ din județul Iași au fost împărțite, aproape exclusiv, pe criterii politice. Este o realitate tristă care ne arată de ce școala românească se degradează de la un an la altul.

A existat mai întâi o fază a Partidului Democrat, adică albastră, a învățământului din județul Iași. Ea s-a consumat din 2005 până la începutul acestui an, adică atât timp cât în fruntea ministerului învățământului a funcționat o echipă democrată.

În această perioadă școlile din comunele conduse de primarii PD s-au bucurat de toată atenția Guvernului. Dau ca exemplu Hotărârea Guvernului din martie 2007. atunci, din totalul de aproximativ 17 milioane de lei, care au fost repartizate unităților de învățământ ieșene, 40% a revenit comunelor democrate. Atrag atenția că democrații au câștigat foarte puține funcții de primari în județul Iași la alegerile din 2004.

A urmat mai apoi o fază galbenă, adică liberală, a învățământului din județul Iași. Ea a început imediat ce în fruntea ministerului de resort a fost înscăunat un politician al Partidului Național Liberal. În ultimele 6 luni, nu mai puțin de trei hotărâri de guvern au direcționat banii contribuabililor în special pentru școlile din comunele liberale. Referind-mă doar la cea mai recentă hotărâre de guvern, datele arată că aproximativ 50% dintre fonduri au revenit școlilor din zona de influență liberală. Din nou sunt obligat să atrag atenția că liberalii au câștigat foarte puține funcții de primari în județul Iași la alegerile din 2004. O mai spun o dată, școala românească nu trebuie să aibă culoare politică, doar prestigiu. Din păcate, în ultimii trei ani prestigiul a devenit pentru guvernanți doar un cuvânt gol de orice conținut.

Vă mulțumesc.

Domnule președinte de ședință,

îmi permiteți să fac o mică atenționare și v-aș ruga pe dumneavoastră să interveniți la Biroul permanent al Camerei Deputaților ca să se analizeze pe o perioadă de o lună, două luni, eficiența politică a acestor declarații politice. Eu am fost și senator în legislația trecută, în Senat era obligația programului de zi cu zi, lunea după amiază, ca toți senatorii să fie prezenți la acest punct de pe ordinea de zi. Bun, cred că nu se poate aduna toată Camera Deputaților pentru declarații politice, dar eu observ că am peste 60 declarații politice, și absolut tot ceea ce am cuprins în declarațiile politice nu are nici o eficiență, fiindcă nu se analizează, doar ele rămân undeva afișate și stocate pe un site al Camerei și doar atât.

Am rugămintea ca toate problemele ridicate să fie analizate de Biroul permanent și miniștrii care sunt sensibilizați prin declarațiile noastre să vină să dea raport o dată la o lună sau... ca propunere. Vedeți, poate aveți îmbunătățiri.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

O să cer staff-ului tehnic al Camerei să pregătească câteva date legate de consecințele acestor declarații politice, însă pot să vă spun că miniștrii răspund doar la întrebările și interpelările adresate acestora, declarațiile politice nu au această consecință juridică. Dar, sigur, o analiză a acestora nu e lipsită de interes a se face în cadrul Biroului permanent și, eventual, pe urmă prezentată în plen.

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Olguța Cocrea - intervenție intitulată 9 octombrie - Ziua mondială a Poștei;

O rog pe doamna deputat Olguța Cocrea să ia cuvântul și se pregătește domnul deputat Ștefan Bardan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

 

Doamna Olguța Cocrea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "9 octombrie - Ziua mondială a poștei".

În data de 9 octombrie toți salariații din poșta de pe mapamond sărbătoresc Ziua Poștei. În România existența serviciului poștal este cunoscută din antichitate. Până la Revoluția din 1848 Poștele au fost arondate unor particulari, de regulă pentru o perioadă de trei ani de zile. După anul 1850, în orașele reședință administrativă, stațiile de poștă orășenești au fost transformate în birouri poștale.

În această perioadă existau 30 de curse poștale cu stații de poștă al căror punct nodal era la Craiova. Între anii 1857-1862 se introduce etapizat monopolul de stat asupra activității de poștă.

La 12 noiembrie 1857 o comisie întrunită la Iași a hotărât introducerea timbrelor poștale bucată cu bucată, 4 valori ale primei emisiuni "cap de bou" pusă în vânzare pe data de 22 iulie 1858. La 1 mai 1865 se introduce serviciul de abonamente prin poștă la presa din țară și străinătate. După anul 1883 se introduc primele planuri de îndrumare pe linie de cartare, timbre porto, serviciul de incaso și mandatul telegrafic.

În 1894 începe construirea Palatului Poștelor care va fi dată în funcțiune în anul 1900.

În perioada postbelică concepția structurii organizatorice a ramurii de poștă și telecomunicații este derivată de împărțirea administrativă a țării.

Astfel, în perioada când teritoriul național a fost organizat pe regiuni, având în componența lor raioane, structura organizatorică a administrației de poștă și telecomunicații era bazată pe existența Direcțiilor regionale de poștă și telecomunicații, având în subordinea directă oficii raionale bilanțiere, ca după 1968, odată cu înființarea județelor, să fie constituite Direcțiile județene de Poștă și telecomunicații, funcționând până în anul 1991.

Din 1991 Poșta română este separată ca activitate de activitatea de telecomunicații și devine Regia Autonomă - Poșta română, urmare a Hotărârea Guvernului nr. 448 din 1991, ulterior transformată în CNPR - SA.

Prima reorganizare majoră este făcută în 1996, când teritoriul României este împărțit în 9 regiuni poștale și se merge pe eficientizarea activității.

Cu toate că actualmente Compania Națională Poșta Română este cu capital de stat, nici un guvern de după Revoluție nu a considerat că ar fi necesar să investească și să aloce sume care ar putea schimba aspectul unităților poștale, mă refer aici la investiții în infrastructură.

Actualmente, în Compania Națională Poșta Română lucrează aproximativ 34 000 de salariați care deservesc populația țării. Acești salariați, cu toate că nu sunt stimulați la adevărata lor valoare, depun eforturi zilnic pentru ca cetățenii țării noastre să aibă parte de toate veștile pe care poștașul le aduce, să țină o permanentă legătură cu cei dragi, și cel mai important lucru este că acești oameni fie ploaie, vânt, zăpadă sau caniculă rezistă eroic și nu precupețesc nici un efort ca să-și facă meseria cât mai bine, spre mulțumirea clienților lor.

Este știută legătura sufletească și prietenia dintre poștașul român și cetățeanul român, care de-a lungul anilor a dovedit că indiferent de situație, poștașul este omul de legătură, care este așteptat mai ales de categoriile defavorizate.

De aceea, noi trebuie să le mulțumim acestor oameni deosebiți, care zilnic trec pragul miilor de locuințe și în a căror tolbă este câte ceva pentru fiecare.

Cu respect și considerație pentru cei aproximativ 34 000 de poștași le urez un călduros la mulți ani, sănătate, fericire și dorința să aibă o viață mai bună, alături de familiile lor.

Sperăm ca pe viitor și guvernanții să se gândească mai mult la cei care îi deservesc și să caute resurse financiare măcar pentru a face ca Oficiile poștale din România să arate ca în occident. Cred că atât clienții Poștei, cât și acești salariați ar merita niște condiții mai bune.

Cu speranța că așa cum salariații poștei au resurse nebănuite și știu să se facă respectați prin ceea ce fac și ceea ce sunt, doresc să cred că Poșta Română, care asigură serviciul universal și prestează serviciul social pe teritoriul României, să fie ajutată să-și schimbe fața.

Încă o dată, un sincer - La mulți ani! - și sperăm în vremuri mai bune.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, doamna deputat.

Mă alătur și eu urărilor de bine pentru toți lucrătorii din Poșta Română și să sperăm că, așa cum spune domnul Moisoiu din bancă, salariile vor crește și veștile pe care ei o să ni aducă vor fi întotdeauna numai bune.

 
Ștefan Cornel Bardan - declarație politică intitulată Remeș transformă fermierii români în victime ale guvernului liberal;

Domnule deputat, Ștefan Bardan, vă invit să poftiți la microfon, și-l rog pe domnul deputat Kiraly Andrei Gheorghe, din partea Grupul parlamentar al minorităților maghiare, să se pregătească pentru a lua cuvântul.

 

Domnul Ștefan Cornel Bardan:

Mulțumesc, domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Remeș transformă fermierii români în victime ale guvernului liberal".

Avertizarea președintelui Comisiei Europene, domnul Jose Manuel Durao Baroso, că instituția pe care o conduce ar putea activa clauza de salvgardare pentru agricultură, deoarece auditul Comisiei Europene din această vară a descoperit deficiențe majore în funcționarea sistemului de identificare a parcelelor, ceea ce afectează sistemul de control al banilor publici europeni, certifică faptul că guvernul liberal este iresponsabil, iar Decebal Traian Remeș este mai mult decât un ministru mediocru, chiar dăunător, periculos al agriculturii românești.

După ce a întârziat nepermis de mult elaborarea și depunerea spre aprobare la Comisia Europeană a Programului național de dezvoltare rurală, document în baza căruia se implementează fondurile structurale pentru dezvoltarea agriculturii, Decebal Traian Remeș pune în pericol și acordarea plăților directe care se cuvin fermierilor români pentru susținerea activităților agricole, ținând cont de fenomenele de secetă și inundații care se repetă an de an pe arii mari cu consecințe dezastruoase. Ambele fenomene sunt în strânsă legătură și, din păcate, sunt tratate în mică măsură efectele și nu cauzele.

Este bine știut faptul că autoritatea Națională pentru Meteorologie a semnalat în nenumărate rânduri că fenomenul de secetă a cuprins în anul 2007 aproape două treimi din teritoriul României. Care a fost consecința acestui lucru? Ministerul condus de Decebal Traian Remeș a tratat acest fapt cu superficialitate și, de multe ori, cu indiferență, condiționând acordarea despăgubirilor de asigurarea culturilor.

Dacă în aceste condiții grele, acest ministru nu a reacționat, efectele simțindu-se din plin, nu pot decât să constat că programul guvernului liberal pentru agricultura românească este unul foarte simplu: zero bani pentru susținerea fermierilor; zero bani pentru dezvoltarea agriculturii și a mediului rural; birocrație excesivă pentru fermierii și producătorii agricoli; salarii mari pentru funcționarii celor două agenții, APIA și APDRP, clienți și oameni de casă ai P.N.L., P.S.D. și UDMR.

Pentru aceste motive, consider că ministrul agriculturii, Decebal Traian Remeș, aduce grave prejudicii atât agriculturii, cât și economiei naționale, pe termen mediu și lung.

Solicit primului ministru demiterea ministrului agriculturii Decebal Traian Remeș de urgență.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Király Andrei Gheorghe - evocarea evenimentelor de tristă amintire: Ziua mâniei, 6 octombrie 1849;

Domnul deputat Kiraly, vă rog să poftiți la microfon. Și se pregătește domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupul parlamentar al minorităților naționale, altele decât cea maghiară.

 

Domnul Király Andrei-Gheorghe:

Mulțumesc frumos, domnule președinte de ședință.

Ați avut o remarcă deosebit de corectă, fiindcă vorbesc din partea minorității maghiare, reprezentată de Uniunea Democrată Maghiară din România.

Stimate doamne,

Stimați domni deputați,

Declarația de azi propune o temă de tristă amintire pentru maghiarii de pretutindeni. Este vorba de un eveniment care a avut loc acum 158 de ani, la Arad.

Ziua mâniei, 6 octombrie 1849.

Revoluțiile pașoptiste au cuprins foarte multe state, de la țărmul Atlanticului, până la malul Mării Negre.

Peste tot, prin transformarea sistemului politic perimat, revoluționarii au urmărit schimbări esențiale, la nivelul întregii societăți. În această situație s-a aflat, împreună cu alte state din Europa Centrală, și Ungaria care, la acea vreme, făcea parte din Imperiul Habsburgic.

Revoluția maghiară a izbucnit la data de 15 martie 1848. programul pașoptist a prevăzut, printre alte, desființarea relațiilor feudale, modernizarea societății și obținerea unor libertăți politice.

Datorită nerespectării înțelegerilor de către Curtea imperială, în aprilie 1849, Guvernul revoluționar a declarat independența Ungariei și, implicit, a decretat detronarea Casei de Habsburg.

În această situație, habsburgii au cerut sprijinul Rusiei Țariste și au pornit împreună pentru a înfrânge Revoluția. După o serie de bătălii și mai multe înfrângeri, în fața forței, pregătirii militare și a dotării superioare, Guvernul revoluționar a hotărât depunerea armelor.

În urma discuțiilor desfășurate lângă Arad, la Seleuș, între comandamentul armatei rusești și cel al armatei revoluționare, s-a hotărât ca depunerea armelor să aibă loc la data de 13 august 1849, pe Câmpia Seleușului, din județul Arad.

Imperialii austrieci nu s-au mulțumit cu atâta. Au hotărât pedepsirea exemplară a participanților la revoluție și, mai ales, a ofițerilor superiori de carieră, care, până la izbucnirea revoluției, au activat în cadrul armatei imperiale.

În cetatea Aradului și-a desfășurat activitatea unul dintre cele patru tribunale militare instituite cu acest scop.

Tribunalul militar de la Arad a decis ca 13 generali ai armatei revoluționare să fie executați la data de 6 octombrie 1849, în apropierea cetății Aradului.

Datorită acestor evenimente de tristă amintire, ziua de 6 octombrie 1849 este considerată de maghiari ca "Ziua mâniei" "Ires die".

Evenimentul în sine, martiriul generalilor, a marcat adânc conștiința națională, cu toate că mulți dintre generali n-au fost maghiari. Pentru maghiarii de pretutindeni, ziua de 6 octombrie a devenit zi de doliu național.

De 158 de ani ne adunăm la Arad pentru a comemora cu demnitate acest eveniment de tristă amintire. Ne adunăm la obeliscul din subcetate și, de câțiva ani, ne adunăm și la Statuia libertății, amplasată în Parcul reconcilierii, ca un însemn al recunoașterii idealului în numele căruia s-au ridicat revoluțiile europene din 1848-1849, al idealului libertății.

Fie ca acest ideal să ne dea putere și credință în viitorul nostru!

Fie ca acest ideal să ne aducă, în sfârșit, laolaltă în aspirațiile noastre!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Aledin Amet - declarație politică cu tema Este nevoie de un festival de teatru care să-l omagieze pe marele actor Hamdi Cerchez;

Domnul deputat Amet. se pregătește domnul deputat Mihai Dumitriu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Este nevoie de un festival de teatru, care să-l omagieze pe marele actor Hamdi Cerchez."

În lumea teatrului românesc și în lumea filmului românesc, Hamdi Cerchez reprezintă o personalitate care a fost și trebuie, cu siguranță, respectată. Făcând parte dintr-o generație de excepție, actorul s-a evidențiat prin talent, modestie, abnegație, rolurile complexe pe care le-a interpretat fiind, în această direcție, dovezi concludente.

Cetățean roman de naționalitate turcă, Hamdi Cerchez înseamnă, cel puțin pentru propria-i etnie, un motiv de mândrie.

Din păcate, după ce s-a stins din viață, numele lui a fost din ce în ce mai neglijat, personalitatea sa nu a mai fost constant apreciată, așa cum se cuvenea. Nimic nu se mai petrece, în sensul aducerii unui omagiu marelui om de artă.

Datoria noastră este una semnificativă.

Datoria noastră este să ne redescoperim valorile.

De curând, am propus autorităților din județul Constanța organizarea unui festival de teatru, în scopul promovării tinerelor talente, festival care să poarte numele actorului. Speranța mea este că acest demers poate fi concretizat. Este nevoie, însă, firesc, de voință din partea tuturor factorilor decizionali.

Orașul Constanța, reprezentativ pentru ceea ce înseamnă respect între toate etniile, are posibilitatea de a demara un astfel de proiect. Cu siguranță, în cadrul comunităților etnice există tineri talentați. Aceștia au nevoie de o instituție pentru a se afirma. Iar un festival de teatru, care să-l omagieze pe actorul Hamdi Cerchez, reprezintă instituția ideală.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mihai Dumitriu - declarație politică cu titlul APIA sabotează agricultura din România;

Îl rog pe domnul deputat Mihai Dumitriu să ia cuvântul și se pregărtește domnul deputat Moisoiu din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

 

Domnul Mihai Dumitriu:

Vă mulțumesc, domnule președinte,

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația politică de astăzi se intitulează "APIA sabotează agricultura din România".

Am scris aceste lucruri cu durere, aducându-le în fața dumneavoastră și la cunoștința guvernanților Alianței D.A. cu siguranța că lucrurile se vor schimba, cândva.

De la formarea poporului român, țăranii au constituit majoritatea locuitorilor acestor pământuri. Țăranul este astfel: El-harnicul, El-patriotul El-susținătorul, El-stâlpul țării, El-cinstitul, El-bunul, El-darnicul, El-credinciosul.

Din păcate, de-a lungul istoriei, Statul Român și-a desconsiderat întotdeauna, ca nimeni altul, oamenii săi valoroși: țăranii.

De aceea, și numai de aceea, se poate spune că țara noastră este printre cele mai nereușite din Europa. Statutul nu i-a dat nimic țăranului, el numai i-a cerut.

Țăranul i-a dat țării viața, de-ale gurii și multă dragoste, dar țara nu i-a dat în schimb nimic, eventual numai impozite, cote, pedepse și bice.

De aceea, țările care au desconsiderat agricultura și pe țărani au ajuns importatoare de produse agricole și răbdătoare de foame.

În mod inexplicabil, România este una din puținele țări europene care neglijează cu bună știință un domeniu în care activează aproape jumătate din populația sa.

Legea nr. 247, Legea retrocedării totale, a produs nemulțumiri, abuzuri și nedreptăți. Cei mulți și îndreptățiți în a primi terenuri prin reconstituire întâmpină mari greutăți, iar cei puțini, prin presupuse acte de proprietate de acum 100 de ani, cu sprijinul justiției, au decimat proprietatea de stat, centrele de cercetare agricolă, pădurile, fânețele și iazurile comunităților locale. A fost și este o politică iresponsabilă pusă în practică de Guvernul de dreapta al Alianței D.A..

Politicile greșite de subvenționare a agriculturii promovate după 2004 au prilejuit o serie de afaceri profitabile pentru unii, lăsându-i pe țărani prizonieri ai unei agriculturi de subzistență, subfinanțate și necompetitive.

Statul a lăsat țăranul și implicit gospodăria țărănească - tip românească - care asigura hrana pentru 40% din populația țării, pe mâna unor afaceriști rapace și veroși, care câștigă 300%, cumpărând laptele de la țărani cu 5.000 - 6.000 lei vechi și revânzându-l cu 40.000 lei.

Prin 1970, statul francez cumpăra unt de la țărani cu 10 franci kilogramul și-l vindea la export cu 4 franci. Oare chiar așa de prost sa fi fost statul francez? Da, preferăm să fie prost, dar important era ca țăranul (fermierul) să producă și să prospere.

Or, la noi, grație proastei organizări și dezinteresului statului român, banii de la Comunitatea Europeană destinați țăranului și dezvoltării rurale, nu au venit și nu vor veni în 2007.

Scandalurile politice, promovarea oamenilor incompetenți, neputincioși, iresponsabili în infrastructurile din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP) au dus la neabsorbția fondurilor europene pentru agricultură, destinate României.

Pentru anul 2007, România are de plătit la bugetul european o contribuție de 1,1 miliarde euro, iar în țară ar fi trebuit să intre 1,6 miliarde euro.

Din păcate, s-a primit doar 2% din această sumă. Agricultura românească este sabotată cu intenție sau nu de APIA, care ar trebui să gestioneze 7 miliarde de euro din 12 miliarde, fonduri europene pentru agricultură și dezvoltare rurală destinate primilor 7 ani.

APIA (Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură) are 5000 de angajați, majoritatea promovați pe criterii politice și grade de rudenie, fără o pregătire profesională corespunzătoare, repartizați în 42 de sucursale și 256 de centre locale. Ea are o importanță deosebită și trebuie să se ocupe de gestionarea mai multor tipuri de fonduri alocate de UE pentru agricultură și dezvoltare rurală, cât și a sumelor destinate agriculturii de la bugetul de stat.

APIA este responsabilă pentru implementarea Sistemului Integrat de Administrare și Control (IACS) cu toate componentele: baza de date a cererilor de subvenție; sistemul de identificare a parcelelor agricole; registrul fermelor; registrul animalelor; sistemul de controale. În sarcina APIA se regăsesc și cotele de lapte, zahăr și izoglucoză, gestiunea stocurilor, licențele de import-export.

Angajații APIA se bucură de salarii europene. enumăr câteva salarii din ianuarie-februarie 2007: șeful serviciului audit - peste 81 milioane lunar, directorul general - peste 67 milioane, șef de serviciu - peste 50 de milioane, directorul IACS - peste 64 milioane, un director din teritoriu - peste 57 milioane. În septembrie 2007, salariile lor au fost majorate cu 75%, cât și ale funcționarilor din instituțiile românești care gestionează fonduri europene.

Cu toate acestea, sistemul de plată în agricultură s-a depășit cu 4 luni deoarece IACS nu este operațional (Sistemul Integrat de Administrare și Control) și nu și-a făcut treaba.

Problemele actuale din agricultură ar putea aduce activarea clauzei de salvgardare, în cazul României agricultorii riscând să primească de la bugetul european o sumă pe hectar cu 25% mai mică. În loc de 55 de euro vor primi 41 euro pe hectar.

Jose Manuel Barrosso, președintele Comisiei Europene, a făcut precizarea că oficialii europeni vor evalua în perioada următoare cheltuielile din agricultură deoarece "există anumite dificultăți în ceea ce privește cheltuirea fondurilor alocate".

Dincolo de ineficiența oamenilor din sistem, s-au descoperit deficiențe în calitatea sistemului de identificare a parcelelor agricole (erori foarte mari) și mari probleme cu prestatorii de servicii din teritoriu, recomandați și impuși de actuala putere de dreapta, PNL și PD.

Stimați parlamentari,

Dacă se ajunge la această diminuare de 25 %, atunci Guvernul Tăriceanu, răspunzător de gestionarea problemelor agriculturii, va trebui să suporte diferența de 14 euro pe hectar, luândbanii de la buget, adică din contribuțiile tuturor românilor,și să prezinte în Parlament explicația referitoare la cauzele care au generat această situație.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Adrian Moisoiu - declarație politică intitulată Introducerea iobăgiei medicale după rezidențiat;

Îl rog pe domnul deputat Adrian Moisoiu să ia cuvântul și se pregătește domnul deputat Emil Strungă, din partea Grupul parlamentar al Partidul Național Liberal.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

înainte de a începe să prezint declarația mea politică de astăzi, aș dori să subliniez faptul că îl susțin pe domnul deputat Mocanu în ceea ce privește luarea în considerație a declarațiilor politice. Doresc să subliniez și faptul că interpelările, adică momentele când vin miniștrii în Parlament ca să dea răspunsurile la întrebări sau interpelări, prevăd trei-patru interpelări, față de zecile de interpelări care se prezintă, așa că, efectiv, legătura noastră cu miniștrii este scurtcircuitată.

Aș dori ca și acest aspect să-l prezentați în ședința de Birou permanent la care veți participa și prezenta situația.

Vă mulțumesc.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată "Introducerea iobăgiei medicale după rezidențiat".

Potrivit unui studiu recent, lansat de Fundația Ana Aslan, peste două treimi dintre angajații sistemului sanitar sunt nemulțumiți de salarii.

Sondajul, realizat cu ajutorul a 500 de persoane care activează în domeniul medical, aduce la cunoștință că peste 50% din absovenții facultăților de medicină vor să părăsească țara și să lucreze în străinătate din cauza sistemului de salarizare care se aplică cadrelor medicale din România, cât și din lipsa aparaturii din unitățile spitalicești. Dintre aceștia, circa 50% au declarat că ar rămâne în țară pentru un salariu de 500-1000 de euro. La rândul lor, 44% au afirmat că ar schimba factorii de decizie din sistemul sanitar românesc, 33% ar schimba organizarea sistemului, iar alți 50% ar pleca la studii în străinătate fără nici o părere de rău, cu predilecție în Anglia, S.U.A., Australia sau Elveția.

Pe de altă parte, conform datelor publicate de Ministerul Sănătății, un număr de aproape 3.000 de medici au cerut eliberarea de certificate de conformitate pentru a putea lucra în străinătate. "Medicii români nu vor mai putea părăsi sistemul la fel de ușor ca până acum", a declarat sâmbătă la Petroșani, ministrul sănătății, Eugen Nicolăescu, adăugând că lucrează la un act normativ în acest sens: "Trebuie să legalizăm obligativitatea de a rămâne în sistem dublul perioadei în care s-au specializat. În acest sens vom elabora o ordonanță de urgență sau o lege, după caz".

Această declarație a declanșat o serie de comentarii pe Internet, care de care mai vehemente, despre mult lăudata reformă în sănătate pe care ministrul Nicolăescu o trâmbiță, și care anunță drept o preocupare principală a ministerului ce numai cu onoare nu îl conduce, introducerea iobăgiei medicale după rezidențiat.

Pentru exemplificare am ales câteva din cele mai "civilizate" păreri:

"Negri pe plantație", așa se autointitulează medicii rezidenți! Muncesc ore în șir, fac gărzi, își asumă responsabilități, mănâncă pe unde apucă (de multe ori în spital), dorm puțin, suportă prostiile lingăilor și oportuniștilor aciuați prin mai toate marile spitale...Își întemeiază familii, pe care sunt nevoiți să le neglijeze, să facă fel de fel de artificii pentru a putea supraviețui cu un salariu de mizerie."

"Și domnul ministru ce asigură pentru o carieră mizeră într-un sistem sanitar putred?"

"E aberant! Ca pacient îmi doresc un medic motivat la căpătâiul meu când voi avea nevoie!"

"Nici un curs profesional în șase ani de zile. Participările la congrese și cărțile cumpărate le-am făcut din buzunarul propriu..."

"Tu ministrule, ce salariu ai, ai învățat cât am învățat eu? Cu siguranță, nu!"

De asemenea, voi cita un fragment dintr-o scrisoare primită de la un tânăr medic specialist în chirurgie generală, care, nereușind să participe la un concurs pentru ocuparea unui post de chirurg în județele Ilfov sau Constanța, fiindcă nici un spital de acolo nu a declanșat vreun concurs, a plecat de două luni, pe durată determinată în Irak, să lucreze la o bază militară de lângă Tikrit:

"În ceea ce mă privește, aș fi lucrat cu dragă inimă în România, dar probabil domnul ministru, de la înălțimea fotoliului domniei sale, nu știe ce personaje sunt cocoțate în funcții de directori pe la diferite spitale din provincie ale țării și cum îl studiază cu ochi de entomolog amator pe acel oarecare care îndrăznește să bată la ușă pentru un post. Personal, m-aș întoarce imediat să lucrez ca și chirurg, undeva în România, fără alte pretenții materiale decât cele cuvenite prin lege și prin fișa postului, singura mea doleanță fiind, așa cum v-am amintit, să fiu oarecum aproape de familie (inclusiv naveta este o opțiune acceptabilă). Și asta chiar în condițiile unei salarizări net inferioare celei pe care o am aici și acum!".

Personal, mă întreb: Cine îi dă voie ministrului Nicolăescu să pretindă taxe, atâta timp cât nu se asigură condiții decente de trai și posturi unde medicii specialiști să-și desfășoare activitatea? Oare tinerii absolvenți ai facultăților de medicină sunt de vină că sistemul este deficitar în o serie de specializări ca A.T.I., neuropsihiatrie sau medicină de urgență, și excedentar în altele, sau ministerul nu a știut să ducă o politică corespunzătoare pentru a-și pregăti cadre în fiecare specialitate?

Pentru a concluziona, voi încheia cu un alt mesaj de pe Internet:

"Domnilor liberali,

Luați-l târâș pe Nicolăescu de la ministerul acela pe care nu-l înțelege! Ce se întâmplă acum în sănătate nu este altceva decât eșecul reformei pseudonicolăescu, care numai orientare politică liberală nu are! Măsurile pe care acesta le preconizează sunt de natură comunistă în forma ei cea mai pură!"

Mulțumesc. Am încheiat citatul și declarația.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Emil Strungă - declarație politică cu titlul Schimbări climatice: cauze, efecte, adaptare;

Îl rog pe domnul deputat Emil Strungă să ia cuvântul și se pregătește domnul deputat Vasile Soporan din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

 

Domnul Emil Strungă:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Titlul declarației politice pe care o prezint astăzi în fața dumneavoastră este "Schimbări climatice: cauze, efecte, adaptare".

In perioada de intensă dezvoltare industrială de la începutul secolului XIX, dar în special în ultimii 50 de ani, la nivelul planetei se înregistrează un fenomen progresiv de încălzire globală. Au fost înregistrate o serie de evenimente meteorologice fără precedent: valuri de căldură, inundații, secetă si deșertificari, uragane si furtuni.

In acest context, au fost adoptate o serie de documente internaționale din care menționez Protocolul de la Kyoto, intrat în vigoare la nivel internațional la 16 februarie 2005.

In perioada 1-2 octombrie anul curent am participat la Conferința Schimbările Climatice - o provocare, organizată de Parlamentul European sub președinția domnului Hans-Gert Pottering si cu participarea reprezentanților parlamentelor naționale ale statelor membre UE.

Examinarea datelor științifice demonstrează, fără putință de tăgadă, că schimbările climatice care au o evoluție ciclică naturală, ce este determinată de schimbările periodice ale orbitei terestre, sunt puternic influențate de factori artificiali determinați de activitățile industriale.

Arderea combustibililor fosili, care conduce la reducerea dramatică a resurselor, combinată cu tehnologii energofage și poluante, conduce la emisia masivă de gaze cu efect de seră, în special dioxid de carbon, care se acumulează progresiv în atmosferă.

Acest proces determină următoarele efecte: creșterea temperaturii medii anuale; reducerea suprafeței calotelor polare; creșterea nivelului oceanelor, amenințare imediată la existența țărilor riverane; consecințe asupra ecosistemelor; consecințe asupra sănătății oamenilor; un prognostic nefavorabil pe termen scurt în ceea ce privește dezvoltarea industrială. La nivel național, datorită încălzirii globale s-au înregistrat valuri de inundații succesive și secetă.

Soluțiile care se impun și care se pot materializa în suma unui acord internațional postKyoto, care urmează să se desfășoare la Bali, sunt următoarele: creșterea ponderii energiilor regenerabile (hidro, eoliană, biocombustibili, energia solară etc.) în asigurarea consumului de energie, în special de energie electrică, respectiv 20% până în anul 2020; reducerea concentrației de dioxid de carbon din atmosferă, prin reducerea emisiilor, extinderea împăduririlor, modificarea legislației, prin introducerea comerțului cu certificate de emisii, respectiv cu 20% în anul 2020, față de anul de referință; creșterea eficienței energetice; reducerea pierderilor de energie în domeniul construcțiilor; dezvoltarea cercetării în domeniul tehnologiilor nepoluante și utilizării energiilor regenerabile, în special a energiei solare.

În concluzie, limitarea efectului de încălzire globală se poate face numai prin implicarea la nivel european și internațional, pentru a preveni afectarea în continuare a climei.

Activitățile umane au generat schimbările climatice actuale. În consecință, tot oamenii trebuie să găsească soluțiile necesare și să asigure supraviețuirea în condiții de climat sănătos și mediu curat pentru generațiile viitoare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Vasile Filip Soporan - declarație politică intitulată Turcul neizgonit și schimbările climatice în dezbaterea instituțiilor europene;

Îl rog pe domnul Vasile Soporan să ia cuvântul.

Se pregătește domnul deputat Petru Movilă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

 

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Aș dori să prezint declarația mea politică intitulată: "Turcul neizgonit și schimbările climatice în dezbaterea instituțiilor europene".

Mă aflu sub impresia a două evenimente petrecute la interval scurt în această toamnă.

În prima parte a lunii septembrie, am luat parte la o reuniune dedicată acțiunilor și tehnologiilor care vizează protecția mediului, desfășurată la Cluj. Aceasta a scos în evidență preocupările existente la nivel local și la nivelul mediului de afaceri, cu plusurile și minusurile care există în acest domeniu de activitate.

În acest cadru am remarcat sinceritatea și dinamismul unui turc, pe nume Eryaz Salih, care folosind propriul spațiu de prezentare din cadrul expoziției, a arătat nepăsarea, lipsa de preocupare și de acțiune pentru păstrarea naturii binecuvântate cu toate frumusețile din zona Borșa - Maramureș.

Supărarea turcului, așezat în această zonă la începutul anilor '90, era însoțită de soluții mai simple sau mai complexe, care țin de cetățean, de comunitatea locală și județeană, de agenții economici pe care, din păcate, nu le vedea pornite și realizate.

La ceea ce a făcut el într-o țară pe care o consideră și a lui, și ce au făcut ceilalți în țara lor, domnul Eryaz Salih îmi spunea, și serios, și în glumă, că dacă Ștefan cel Mare și Sfânt s-ar ridica din veșnicia odihnei, ar fi sigur, cântărind realitățile, că l-ar accepta în această zonă și nu l-ar izgoni din țară.

La o asemenea gândire m-am bucurat și, în același timp, m-am întristat. M-am bucurat că există o reală preocupare pentru starea mediului, pentru conservarea acestuia, realizând într-o manieră concretă și personală cerințele primei Conferințe a Națiunilor Unite asupra mediului și omului, de la Stockholm, din 1972, și anume: asigurarea dreptului oamenilor la un mediu sănătos și datoria lor de a-l proteja, și acest lucru realizându-se răspunzând nevoilor prezentului, fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare, să răspundă nevoilor lor.

Și, m-am întristat, pentru că nu există acțiuni continue și eficace la nivel de comunitate locală și la nivel național.

Nemulțumirea este amplificată și de diferența de preocupare existentă în acest domeniu, între cea prezentă la nivel european, și cea simțită la nivel național, rezultată și în urma participării mele împreună cu alți colegi la cel de-al doilea eveniment la care am făcut referire la început, desfășurat în zilele de 1 și 2 octombrie în cadrul Parlamentului European.

Reuniunea parlamentară privind schimbările climatice cu tema "Să ne ridicăm la nivelul așteptărilor" s-a desfășurat cu participarea reprezentanților parlamentelor naționale, a Parlamentului European, reprezentanților oamenilor de știință specializați în schimbările climatice și a organizațiilor nonguvernamentale.

Acțiunea a avut organizată trei grupuri de lucruri, și anume: adaptarea la schimbările climatice - concepte naționale, energii regenerabile, strategii europene și naționale, cele mai bune practici, și reducerea emisiilor în sectorul construcțiilor, modernizarea clădirilor publice și private.

Reuniunea s-a desfășurat sub președinția președintelui Parlamentului European și a președintelui Adunării Republicii Portugheze, și a beneficiat de contribuțiile președintelui Comisiei Europene, a comisarului pentru mediu al Comisiei Europene, a președintelui Comisiei temporare asupra schimbărilor climatice a Parlamentului European.

Discuțiile pe cele trei teme majore au vizat două tipuri de acțiuni, și anume: acțiunile de limitare a schimbărilor climatice și acțiunile de adaptare la schimbările climatice.

Dacă limitarea schimbărilor climatice are o importantă nuanță abstractă și necesită acțiuni globale, care se parcurg pe durata mai multor generații, în schimb, adaptarea la schimbările climatice necesită măsuri concrete, continue și cu manifestare foarte rapidă, care trebuie desfășurate la nivel național și, în special, la nivel local.

Din acest motiv, am prezentat în cadrul reuniunii opinia necesității creșterii eficienței acțiunilor de adaptare la nivel local, prin realizarea unei forme instituționalizate de conlucrare între Parlamentul European, parlamentele naționale și autoritățile locale, reprezentate de Comitetul regiunilor.

Conlucrarea și solidaritatea la nivel european trebuie să vizeze, conform opiniei prezentate, următoarele domenii:

1.Definirea acțiunilor de adaptare la nivel european, care vizează eficientizarea acțiunilor locale.

2.Criterii de stabilire a priorităților pentru realizarea acțiunilor de adaptare.

3.Criterii de alocare a resurselor financiare din cadrul unui posibil fond european de solidaritate și sprijin pentru acțiuni eficiente în domeniul schimbărilor climatice.

4.Gestionarea și comunicarea experiențelor pozitive din domeniul adaptării la schimbările climatice.

Din prezentările făcute în plen și în cadrul grupelor de lucru, s-a conturat, din păcate, situația că efectele schimbărilor climatice se resimt dramatic la nivel național și, în special la nivel local, în multe țări europene. Raportul domnului Martins pentru prima grupă de lucru a menționat unele dintre ele, fără ca România să fie amintită în acest cadru.

În opinia prezentată în plen, am arătat că și România este una dintre țările afectate de schimbările climatice, în ultimii ani fiind martorii unei secete prelungite care a afectat grav producția agricolă, înjumătățind-o în unele domenii, temperaturile au crescut simțitor, afectându-se viața cotidiană din marile aglomerații urbane și, în același timp, au fost prezente fenomene nemaiîntâlnite până în prezent, cum ar fi inundațiile catastrofale, furtunile și vijeliile de mare amploare.

În același timp, având în vedere faptul că este necesară o mai bună comunicare europeană a experiențelor pozitive, iar în planul acțiunii și cercetării apare un domeniu nou, acela al adaptării la schimbările climatice, am propus instituțiilor abilitate de la nivelul Uniunii Europene înființarea unui institut european pentru adaptare la schimbări climatice.

Acesta ar putea gestiona acțiunile practice, ar putea oferi consultanță, expertiză și soluții pentru situațiile de urgență, ar putea acționa preventiv și ar asigura continuitatea și coordonarea într-un domeniu tot mai actual, al acțiunilor ce se vor întreprinde la nivel național și local.

Închei acum.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, v-aș ruga, cu tot respectul, să vă apropiați de sfârșit. Ați depășit cu mult timpul alocat grupului dumneavoastră.

 
 

Domnul Vasile Filip Soporan:

Având în vedere importanța care se acordă problemelor de mediu și analizei influenței schimbărilor climatice, între acțiunea turcului, acceptat imaginar de Ștefan cel Mare, și acțiunile viitoare la nivel european, care vizează în mod concret poziția Uniunii Europene la viitoarea reuniune de la Bali, din decembrie 2007, și de modalitatea de împărțire a cotelor la emisii, în perspectiva reducerii acestora, vă propun, stimați colegi, înființarea unei comisii speciale a Parlamentului pe problematica schimbărilor climatice și organizarea unei reuniuni care să consolideze cu argumente solide punctul de vedere al României față de principalele probleme rămase în discuția și în abordarea instituțiilor europene.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc și eu, domnule deputat.

Domnilor colegi,

Vă reamintesc că timpul alocat unei declarații politice este de trei minute. Orice depășire înseamnă timpul mâncat altor colegi de-ai noștri.

Deci, v-aș ruga, oricât de importantă este o declarație politică, să încercați să vă încadrați în acest timp.

 
Petru Movilă - declarație politică intitulată Când va ieși consulul afară;

Urmează domnul deputat Petru Movilă.

Se pregătește domnul deputat Aurel Vlădoiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

 

Domnul Petru Movilă:

Domnilor colegi,

Declarația mea politică se numește: "Când va ieși consulul afară".

A fi român a ajuns motiv de jenă chiar în fața autorităților propriului stat, a autorităților plătite din banii noștri și care, uneori, "uită" de prevederile actului fundamental al României: Constituția.

Nu îmi pot explica altfel situația creată la Secția Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova.

Prezent în Chișinău pentru audiențe acordate atât cetățenilor moldoveni, cât și celor români care trăiesc în țara vecină, audiențe pe probleme ce țin strict de autoritățile române, am fost pus într-o situație jenantă în chiar fața Secției Consulare române.

Am dorit să discut cu consulul nostru, ca orice român aflat în Republica Moldova și care are o problemă pe care speră că o poate rezolva, unde în altă parte decât la Consulat?!

M-am prezentat ca fiind cetățean român și, surpriză, polițiștii din fața instituției mi-au spus sec: "Nu se poate intra în consulat". Am insistat, explicându-le că am o problemă și doresc o audiență la consul. Am avut parte de un alt răspuns sec: "Când va ieși consulul afară". Ca în celebrul banc cu Bulă care, dorind să facă economie la curentul electric, a atârnat o pancarta în dreptul soneriei, pancartă pe care era scris: "Nu sunați, ies eu afară din când în când".

Înțeleg faptul că paza Secției Consulare este asigurată de polițiștii moldoveni, dar prezența unui membru al staff-ului român, care să poată lua o decizie la fața locului, mi se pare absolut necesară.

M-am conformat celor comunicate de polițiștii moldoveni și am încercat să aflu când sunt programate audiențele la consulul român.

Surpriză totală. Nu există nici un program de audiențe afișat pe gardul ce înconjoară teritoriul românesc din capitala Republicii Moldova. Nici pe gard, nici pe clădirea ce adăpostește Secția Consulară, nicăieri.

Nici vajnicii polițiști nu știau despre vreun program de audiențe. Doar deja cunoscutul "Iese consulul din când în când". Am încercat să aflu despre acest program de pe site-ul oficial al Secției Consulare. Lipsă totală.

Este bine să vă gândiți de două ori înainte de a pleca în Republica Moldova. Dacă vă treziți într-o situație delicată, care necesită ajutorul autorităților române "cantonate" în acest stat, atunci va trebui să o rezolvați ca orice străin, apelând la serviciile consulare ale altui stat, mai binevoitor.

Pentru că nu veți putea sta de vorbă cu consulul român sub nici o formă. Nu vă pot explica ce am simțit când mi s-a refuzat solicitarea de întrevedere cu consulul român de față cu toți cetățenii moldoveni prezenți, culmea, parte dintre ei având și cetățenie română.

Cum se poate rezolva problema obținerii în regim de urgență a vizei de intrare în România?

Gândiți-vă la situația în care unui cetățean moldovean i-a murit o rudă pe teritoriul României și dorește să ajungă în țara noastră pentru a ridica corpul neînsuflețit. Ce șanse poate avea în fața Secției Consulare din Chișinău? Doar să aștepte ieșirea din când în când a consulului și, dacă strigă destul de tare, să se facă auzit. Ori să aștepte ca orice străin la rând. Timp de câteva luni, deoarece programarea se face doar on-line, la poarta consulatului fiind practic imposibilă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Aurel Vlădoiu - declarație politică intitulată Înstrăinații României;

Domnul deputat Aurel Vlădoiu urmează să-și prezinte declarația politică.

Se pregătește domnul deputat Mircea Valer Pușcă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Aurel Vlădoiu:

Declarația mea politică se intitulează: "Înstrăinații României".

De la 1 octombrie, gazele naturale sunt mai scumpe cu 3,7%. În ultimele două luni, alimentele, în special cele de bază, s-au scumpit cu valori cuprinse între 20 și 100%, cum este cazul uleiului.

Prețul asigurărilor auto a crescut în toamna acestui an cu între 20 și 50%. Reprezentanții societăților de asigurări apreciază ca normală această creștere, deoarece prețurile asigurărilor pe piața românească sunt sub cele occidentale.

Taxa de primă înmatriculare, aberantă prin dimensiunile ei, lovește în primul rând pe cei ce nu își pot permite o mașină nouă.

Potrivit specialiștilor din zona vânzărilor imobiliare, din 2005 până în prezent, prețul apartamentelor nou-construite a crescut în medie cu 82%. Prețul apartamentelor mai vechi a crescut, de la începutul anului în curs, cu 27%.

Acestea sunt principalele motive, suficiente de altfel, pentru care tot mai mulți români aleg să-și părăsească familiile pentru un loc de muncă aflat la mii de kilometri departe de casă.

Potrivit ultimului studiu pertinent în materie, până acum doi ani, românii plecau din propria țară exclusiv pentru a-și găsi un loc de muncă mai bine plătit.

În prezent, foarte mulți pleacă datorită problemelor de sistem ale României. Acesta este și motivul pentru care, cei mai mulți dintre ei, declară că nu doresc să se mai întoarcă în țara în care s-au născut.

Un procent covârșitor dintre românii siliți să-și caute un loc de muncă în afara României și-au lăsat copiii acasă, de vârstă școlară și chiar de vârstă preșcolară.

Potrivit studiului la care mă refeream mai devreme, la sfârșitul anului școlar 2006 - 2007, 18% dintre elevii de gimnaziu ai României aveau cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate, în majoritatea cazurilor fiind vorba despre plecarea tatălui.

În același timp, 15% dintre copii trăiesc în absența mamelor de mai bine de 4 ani. Aproape 50% dintre copiii a căror mamă este plecată, nu trăiesc împreună cu tatăl lor, ci cu alte rude sau cu alte persoane.

În România, problema copiilor de emigranți, a acelora care nu-și găsesc de muncă în propria țară, dar aduc în România 4 - 5 miliarde de euro, este complet inexistentă pentru autoritățile locale și centrale.

La nivelul primăriilor, serviciul public de asistență socială ar trebui să evalueze permanent situația acestor copii și să intervină ori de câte ori este cazul.

În realitate, datorită sărăciei bugetelor locale din care ar trebui să li se finanțeze activitatea, aceste servicii nu există.

Așa se întâmplă că nimeni nu cunoaște problemele reale cu care se confruntă copiii care-și văd părinții doar de sărbători. Așa se explică tragediile din ce în ce mai frecvente petrecute în rândul copiilor cu părinții emigranți.

Nici viața copiilor care și-au însoțit părinții pe meleagurile pe care i-a strămutat globalizarea nu este mult mai bună. Ei nu se mai simt ai țării în care s-au născut, dar nici ai celei în care locuiesc temporar sau pentru totdeauna.

Comunitățile de români sunt izolate, chiar marginalizate de societățile-gazdă, atât datorită diferențelor culturale, cât și pentru faptul că sunt percepuți ca o amenințare la adresa stabilității lor.

Atât Legislativul, cât ași Executivul României au obligația să includă în propriile agende problema copiilor de părinți emigranți, înainte ca fenomenul înstrăinării să fi creat efecte decisive atât asupra celor rămași, cât și asupra celor plecați.

Putem uita că părinții lor susțin economia României prin miliardele de euro aduse în țară, dar nu putem uita că și ei, copiii emigranților români s-au născut în România.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircea Valer Pușcă - declarație politică intitulată Respectul față de reguli...;

Îl rog pe domnul deputat Mircea Pușcă să ia cuvântul.

Se pregătește domnul deputat Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Am să vă rog să fiți foarte concis, deoarece mai avem câțiva colegi, iar timpul este foarte strâns, domnule deputat.

 

Domnul Mircea Valer Pușcă:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Voi încerca să fac această declarație politică în timpul alocat, cele trei minute, și sper să reușesc.

Doamnelor și domnilor,

Declarația mea politică pe care astăzi o fac în fața Camerei Deputaților se numește "Respectul față de reguli..."

În zilele premergătoare dezbaterii și votului asupra moțiunii de cenzură, s-a discutat mult despre legitimitatea "votului la vedere" în cadrul procedurii de vot secret.

Cei care susțineau că este dreptul lor de a "arăta electoratului" cum votează, invocau faptul că secretul votului, prevăzut în Regulamentul ședințelor reunite ale Camerei Deputaților și Senatului, este un drept al parlamentarului, care poate sau nu să și-l exercite. Cu alte cuvinte, spuneau partizanii acestei teorii, fiecare decide dacă dorește sau nu să-și protejeze secretul votului. Există, recunosc, o fascinație a acestei abordări, și lucrurile ar sta chiar așa, dacă nu ar fi altfel...

În cele ce urmează voi face referire la principii constituționale pentru a arăta netemeinicia raționamentelor celor care au votat "la vedere".

Dacă am accepta că "votul la vedere" este legitim atunci când este prevăzută procedura votului secret, atunci trebuie să acceptăm că oricâți participanți la vot pot uza de această legitimitate și pot să-și exercite votul "la vedere".

Dacă într-un grup doar unul dintre participanții la vot dorește să i se păstreze confidențialitatea votului, iar ceilalți votează "la vedere", putem ușor constata faptul că această confidențialitate nu poate fi asigurată.

Un calcul aritmetic asupra rezultatului votului va indica modul în care a votat cel care și-a dorit păstrarea confidențialității votului!

Așadar, avem de a face cu un caz de conflict în care exercițiul "dreptului" de către unii, face imposibil exercițiul dreptului de către alții (în cazul nostru, de către altul!). Cum pentru acest caz regula prevede vot secret, dreptul acesta nu poate fi nici negat, nici împiedicat! Oricum, acesta are prioritate și în baza art.57 din Constituție,articol care stipulează: "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți."

Așadar, votul secret "la vedere" a fost exercitat în dispreț total față de valorile și principiile cuprinse în Constituție. Pentru mine nu este o surpriză, nefiind nici prima și, probabil, nici ultima dată când oameni politici cu vizibilitate și notorietate acționează contrar regulilor izvorâte din Constituție, chiar dacă la învestire au jurat s-o respecte... Atâta vreme cât pentru astfel de situații, de sperjur!, nu vor fi sancțiuni, ei vor continua să sfideze bunul simț, Constituția, semenii etc.

Pentru ei funcționează doar regula bunului plac și, asociată acesteia, multitudinea de sofisme "pe care ni le servesc" ori de câte ori vor să ne convingă de "dreptatea" lor.

Poate nu întâmplător, ei sunt aceia care pot, fără să clipească, să susțină că ceva este alb, iar peste cinci minute că este negru, cu același patos și același tupeu.

Existența lor în politică este profund nocivă și face ca din când în când cetățeanul să constate că legea nu este lege, că drepturile îi sunt refuzate și că în locul bunului simț acționează bunul plac!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Petru Călian - declarație politică intitulată Într-o țară bogată, corupția se vede mai puțin decât într-una săracă;

Urmează domnul deputat Petru Călian, și am să vă rog să fiți foarte scurt.

Se pregătește domnul deputat Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

 

Domnul Petru Călian:

Declarația mea politică are titlul "Într-o țară bogată, corupția se vede mai puțin decât într-una săracă".

Încă un motiv de "mândrie" națională îl constituie raportul dat publicității de Transparency International Romania, conform căruia țara noastră continuă să fie considerată țara cu cel mai ridicat indice de percepție a corupției din Uniunea Europeană.

După aderarea României la Uniunea Europeană, Guvernul României, în colaborare cu diverse organizații ale societății civile și cu ajutorul organismelor internaționale a stabilit că lupta anticorupție trebuie să devină una dintre preocupările centrale ale întregii societăți românești, în vederea creșterii nivelului de integritate și de încredere față de instituțiile statului, și a încadrării societății românești în rândul comunității europene.

Din punct de vedere teoretic, totul sună foarte bine, dar cu practica stăm mai prost. De mult ori stau și mă întreb: de ce timp de 18 ani, în România nu s-a găsit niciun vinovat pentru "donarea" unor industrii întregi sau pentru falimentarea cu bună știință a unor "companii de top?" Deși în România s-a vrut o luptă anticorupție menită să prindă "greii", din păcate, aceasta s-a transformat în circ.

Realitatea din România se prezintă în felul următor: instituții publice nedezvoltate, câteva elite ale clasei superioare și diferențe enorme între venituri.

Populația, obișnuită de a se confrunta cu corupția, a distrus orice sentiment de corectitudine. Relațiile între oameni au ajuns să fie determinate de predispoziția de a corupe și de a fi corupt, iar practica corupției prevalează acum intereselor comunității.

Din toată această luptă împotriva corupției, dezavantajații sunt cei săraci sau cinstiți, care, din diferite motive nu vor să intre în acest joc. Astfel, ei vor fi tot timpul cu un pas în urmă față de cei care își permit să influențeze deciziile în favoarea lor.

Cel mai des întâlnit caz este acela în care drepturile conferite tuturor prin Constituție și lege sunt condiționate de mite. Ceilalți, în schimb, nu sunt supuși acestui tratament incorect, ajungându-se, în anumite cazuri, până la scutirea de taxe și impozite.

Se ajunge la drepturi care din punct de vedere al clasei sociale n-ar trebui acordate, și, cu siguranță, n-ar fi necesare.

Dragi colegi,

Aceasta nu se vrea o lecție de etică politică, ci mai degrabă una de mustrare a celor care înfăptuiesc acte de corupție, profitând de tensiunile politice pe care ei înșiși le-au declanșat.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc foarte mult.

 
Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Un Patriarh pentru România începutului de mileniu;

Domnul deputat Frâncu.

Și, ultimul vorbitor, foarte pe scurt, domnul deputat Mircia Giurgiu.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declarația mea politică se intitulează: "Un Patriarh pentru România începutului de mileniu".

Biserica Ortodoxă Română are un nou Patriarh, în persoana Prea Fericitului Daniel.

Alegerea sa în această funcție reprezintă un triumf al ideii de înnoire, de reformare a B.O.R., în consonanță cu idealurile celui de-al treilea mileniu de creștinism. Între acestea, la loc de cinste se situează o mai bună aplecare a bisericii către social, către viața de zi cu zi a comunităților, întelegând prin aceasta că biserica nu trebuie doar să contribuie la salvarea sufletelor în viața de apoi, ci și la alinarea suferințelor aici, pe Pământ.

În același timp, alegerea Prea Fericitului Daniel semnifică întărirea nevoii de comunicare cu celelalte curente religioase de sorginte creștină, de toleranță interconfesională, de ecumenism.

Sunt convins că noul patriarh va continua "linia dialogului", deschis acum câțiva ani de Prea Fericitul Teoctist și de Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea.

Salut din toată inima alegerea Prea Fericitului Daniel ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române și, sub auspiciile de care am vorbit, îi urez viață lungă și plină de însemnătate în această înaltă funcție.

 
Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Partidele nu sunt pregătite pentru alegerile din 25 noiembrie;

Și, a doua declarație politică: "Partidele nu sunt pregătite pentru alegerile din 25 noiembrie".

Se apropie alegerile europarlamentare și, din câte observ, cu excepția partidului din care fac parte, nicio altă formațiune politică nu pare preocupată de agenda dezbaterilor politice în perioada de campanie electorală.

Cu toții ne dorim o bună reprezentare a României în Parlamentul European. Toate partidele spun că vor realiza procente mari la scrutinul din 25 noiembrie, iar dacă ar fi să însumăm aceste proiecții, vom vedea că ajungem pe undeva pe la 150-170%, ceea ce este cu adevărat imposibil. Asta demonstrează, însă, lipsa de realism a celor care consideră că vor obține mai mult decât merită.

Din păcate, cum spuneam, cu excepția P.N.L., niciun alt partid nu dă semne că ar fi înțeles ce trebuie să facă înaintea acestor alegeri. partidele nu sunt conștiente că în această campanie electorală nu vor putea fi abordate subiecte interne, ci subiecte care țin de agenda europeană, cu accentul pe preocupările României în anumite direcții.

În același timp, niciun partid din cele menționate nu pare capabil să genereze o emulație a electoratului, un interes al acestuia pentru scrutinul europarlamentar. Dacă nu vom fi capabili să capacităm electoratul, vom avea, cu toții, o surpriză foarte neplăcută în ceea ce privește prezența la vot pe 25 noiembrie 2007.

Trist, dar adevărat, cu toate că au primit o prelungire a scadenței acestor alegeri, din mai până în noiembrie - motiv pentru care unele formațiuni politice să-i continue diatribele împotriva Guvernului! -, partidele se îndreaptă cu nepăsare și dezinteres spre apropiatul scrutin.

Mulțumesc.

 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircia Giurgiu - declarație politică intitulată Impas financiar pentru Societatea Română de Radiodifuziune;

30 de secunde, domnul deputat Mircia Giurgiu.

 

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

O să încerc să mă încadrez în timp.

Titlul declarației mele politice de astăzi este: "Impas financiar pentru Societatea Română de Radiodifuziune", și este vorba despre contractele păguboase pe care continuă să le deruleze această societate, chiar dacă a fost schimbată conducerea numai cu doi ani.

Vă mulțumesc frumos.

"Impas financiar pentru Societatea Română de Radiodifuziune" ( textul consemnat conform materialului depus la secretariatul de ședință)

În cursul lunii trecute am intrat în posesia unui memoriu al jurnaliștilor din Societatea Română de Radiodifuziune. Jurnaliștii de la Radio România Actualități dezaprobă public presiunile și hărțuirea profesională continuă la care este supusă Doina Jalea - redactor șef la Radio România Actualități, de către Doru Vasile Ionescu - director Departament de producție editorială din Societatea Română de Radiodifuziune, presiuni care au dus la cererea de demisie a acesteia din funcția de redactor șef.

Jurnaliștii semnalează faptul că există multe disfuncționalități în Societatea Română de Radiodifuziune: lipsa unei strategii la nivelul corporației, implementarea cu forța a sistemului Radio Man, în ciuda opoziției corpului tehnic, încercarea scoaterii din grilă a unor emisiuni de atitudine, restricții financiare inexplicabile, în condițiile în care Radio România Actualități cheltuiește doar 8% din bugetul SRR.

Aceștia se solidarizează cu redactorul șef și solicită Consiliului de administrație și comisiilor de specialitate analizarea publică în prezența jurnaliștilor și a corpului tehnic a activității de redactor șef a doamnei Doina Jalea.

Semnatarii memoriului consideră că evaluarea activității profesionale a Doinei Jalea de către Doru Vasile Ionescu pune implicit sub semnul întrebării munca editorială a jurnaliștilor și a echipei tehnice de la Radio România Actualități, deși audiențele au crescut, iar publicul percepe schimbarea pozitivă a radioprogramelor Societății Române de Radiodifuziune.

În consecință, solicit un control financiar pentru a afla dacă este justificată majorarea taxei radio la 3 lei. Solicităm, totodată, verificarea contractelor semnate de fostul președinte al Societății Române de Radiodifuziune, Dragoș Șeuleanu. Este vorba despre contractul semnat cu firma FORTE SA (desființată după 2 luni de la semnarea contractului) privind sistemul informatic integrat - care include sistemul Radio Man, sistem care se încearcă a fi introdus, împotriva opoziției întregului corp tehnic, la Radio România Actualități - în valoare de 7 milioane de euro, credit luat de la BCR pe 7 ani cu 3 milioane euro dobândă, la care s-au adăugat 700 mii euro doar prin semnătura lui Dragoș Șeuleanu. Acest contract se află în acheta DNA și nu a fost stopat de către Maria Țoghină.

În plus, mai solicit Comisiei verificarea contractului încheiat cu STS, de către același Dragoș Șeuleanu și continuat de către Maria Țoghină, în valoare de 4 milioane euro sistemul, care are circuite cu delay (întârziere), la care se adaugă 40 mii euro abonament lunar. Chiar și după încheierea acestui contract se folosește serviciul Romtelecom, care era utilizat și înainte de semnarea contractului mai sus amintit, taxa plătită la Romtelecom fiind la jumătate din prețul STS. Considerăm că în condițiile în care se folosește serviciul Romtelecom, contractul cu STS nu este justificat.

Solicit, totodată, verificarea legalității salariului de încadrare al președintelui-director general care este de aproximativ 16.000 lei.

Cu toate că se află în acheta DNA, domnii Constantin Pușcaș - director economic, Doru Vasile Ionescu - director Radio România Internațional ocupă în continuare funcții de conducere în cadrul Societății Române de Radiodifuziune.

Referitor la presiunile editoriale exercitate de către conducerea SRR, aduc în atenția dvs exemplul doamnei Doina Jalea, căreia i s-a sugerat să scoată din program emisiunea K-DRANE.

Mă întreb dacă toate acele demersuri întreprinse de fosta și de actuala conducere a SRR nu maschează, de fapt, un impas financiar datorat unui management defectuos.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc foarte mult.

 
 

Doamnelor și domnilor,

Următorii domni și doamne deputați: Ioan Stan și Ion Stan, Florin Iordache, Minodora Cliveti, Vasile Pușcaș, Costică Macaleți, Mihaela Rusu, Ioan Munteanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, Mihăiță Calimente, Ovidiu Silaghi, Ioan Hoban, Dan Motreanu, Gheorghe Dragomir și Horia Uioreanu din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnii Ioan Oltean, Igaș Constantin Traian, Marius Rogin, Radu Lambrino, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, domnul Costache Mircea, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul Miron Ignat, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale altele decât cea maghiară, domnii Ioan Țundrea, doamna deputat Lia Ardelean și domnul deputat Bogdan Liviu Ciucă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, și domnul deputat Kovacs Atilla, din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R.-ului, au depus declarațiile politice în scris, la secretariatul Camerei Deputaților.

Cu aceasta, doamnelor și domnilor colegi, declar închisă ședința de declarații politice.

Vă așteptăm la ședința de dezbateri pe marginea unor acte normative cuprinse în ordinea de zi.

Vă mulțumesc.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform declarațiilor depuse de deputați la președintele de ședință).

 
  Lia Ardelean - declarație politică cu titlul Ultimatum pentru agricultura românească;

Doamna Lia Ardelean:

"Ultimatum pentru agricultura românească"

Cel puțin în ceea ce privește agricultura, ultimele informații provenite din partea Comisiei Europene confirmă că integrarea României în Uniunea Europeană a fost un proces forțat, fără ca autoritățile să țină seama de realitățile autohtone. Practic, Comisia Europeană (CE) a cerut corectarea urgentă a deficiențele din sistemul de plăți din agricultură, în caz contrar, România urmând să piardă 25 la sută din sumele care ne-au fost alocate drept subvenții pentru suprafețele agricole. Oficialii CE au atenționat din nou în legătură cu situația Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA), controlul de audit efectuat fiind, se pare, destul de nefavorabil pentru România. După cum am atras atenția în repetate rânduri ultimilor doi miniștri ai Agriculturii, disfuncționalitățile în buna funcționare a APIA sunt legate, în mare măsură, de implementarea sistemului informatic, a cărui funcționare nu este optimă din cauza întârzierilor din partea furnizorilor de servicii software, respectiv consorțiul Siveco - ABG Ster Projekt Polonia. Inoperabilitatea sistemului a constituit o problemă și în primăvara acestui an, când angajații APIA s-au confruntat cu mari dificultăți la înscrierea în baza de date a cererilor de acordare a subvențiilor. Din nefericire, solicitarea Comisiei Europene adresată statului român indică neputința autorităților de la București de a face față cerințelor impuse de europeni. Responsabilii din agricultură ar trebui să deruleze o campanie de încunoștiințare a țăranilor, prin intermediul primăriilor, deoarece locuitorii satelor României nu au acces la internet, acolo unde sunt postate toate informațiile despre agricultura de tip european. Nu în ultimul rând, consider că oficialii români trebuie să ia măsurile cuvenite pentru remedierea acestor defecțiuni din activitatea APIA, ai cărei angajați câștigă bani frumoși, dar rezultatele muncii lor continuă să se lase așteptate. În caz contrar, CE ar putea activa clauza de salvgardare, iar agricultorii români, oricum lipsiți de informații despre ceea ce au practic de făcut după integrare, vor pierde din start competiția cu agricultorii europeni.

  Liviu Bogdan Ciucă - declarație politică intitulată Pledoarie pentru limba română;

Domnul Ciucă Liviu Bogdan:

"Pledoarie pentru limba română"

Partidul Conservator privește cu îngrijorare situația creată de către Președintele României, care, în cadrul unei vizite în județele Harghita și Covasna, a avut mai multe intervenții referitoare la necesitatea introducerii unui nou sistem de predare a limbii române pentru minoritățile naționale, și anume, la varianta însușirii acesteia după metodele de predare a limbilor străine. Îi reamintim domnului Președinte că în articolul 16 din Constituția României este stipulat clar principiul universalității limbii române pe teritoriul românesc.

Situația din cele două județe Harghita și Covasna este mai mult decât delicată, în acest moment, copiii români sunt nevoiți să învețe la școli cu predare în limba maghiară. Acești copii, care au prin lege dreptul de a studia în limba română, învață în clasa I după abecedar maghiar. Și asta pentru că ei sunt puțini, iar școlile la care ar trebui să învețe, școli cu predare în limba română, sunt desființate treptat. Pentru că acestor copii le lipsesc mijloacele de transport care să-i ducă la școli românești în alte localități, părinții sunt obligați să îi trimită la școli maghiare. În ceea ce privește efectul acestei măsuri asupra copiilor maghiari, vă pot spune că predarea limbii române cu statut special nu face decât ca acești copii să ajungă să nu cunoască limba țării în care trăiesc, fapt care îi marginalizează și determină, în cele din urmă, izolarea față de ceilalți cetățeni ai țării, vorbitori de limba română.

În România anului 2007, în județele Harghita și Covasna sunt persoane care nu vorbesc limba română, pentru că nu o cunosc. Acesta este motivul pentru care Partidul Conservator a inițiat o serie de proiecte legislative care vin în sprijinul românilor aflați în minoritate. Aceste proiecte au în vedere acordarea de mandate de parlamentari de drept pentru locuitorii din județele unde, din cauza ponderii populației, nu este posibilă alegerea unui reprezentant de naționalitate română în Parlamentul României, mandate de drept pentru cetățeni de naționalitate română în consiliile locale din aceste județe, obligativitatea învățării limbii române de către cetățenii români de altă naționalitate care trăiesc în România, sub sancțiunea ridicării cetățeniei române. Am propus modificarea Legii 84/1995 privind învățământul, astfel încât aceasta să prevadă că limba română se predă după manuale și programe școlare identice pentru toți elevii din ciclul școlar primar, gimnazial și liceal, iar ultimul an de grădiniță să fie an pregătitor pentru învățarea limbii române.

Partidul Conservator a lansat ideea organizării unei dezbateri publice pe această tema la care să participe reprezentanți ai tuturor minorităților, pentru a-și exprima punctul de vedere asupra modului în care trebuie structurate materia și manualele de limba română, astfel încât aceasta să poată fi asimilata corespunzător de toți elevii, indiferent de naționalitate.

  Costache Mircea - declarație politică intitulată România 2007 continuă neabătut drumul deschis în 1989 spre locul I în Europa la corupție;

Domnul Costache Mircea:

"România 2007 continuă neabătut drumul deschis în 1989 spre locul I în Europa la corupție, spre locuri fruntașe la acumulare de averi prin combinații, sforării și practici antisociale"

Aici, fiii Cășunenilor își cumpără mașini de milioane de euro, în timp ce familiilor sărace și cu mulți copii nu li se asigură nici măcar contribuțiile legale pentru a supraviețui. Aici, marile valori sunt ignorate și împinse spre zona mizeriei și umilinței. Aici, problema românilor dinăuntrul și dinafara granițelor nu mai intră în mod real pe nicio ordine de zi. Prioritatea priorităților o reprezintă tagma jefuitorilor și politica antiromânească pe toate planurile și la toate nivelurile.

Locul marilor artiști l-au luat pe micile ecrane, tristele figuri ale politrucilor de bâlci ieftin care ne împuie capul cu frazeologia populist-damagogică a "trăitului bine" într-o țară devastată economic și distrusă moral.

Locul marilor artiști, lăsați să facă foamea și să-și blesteme soarta, l-au luat în atenția publicului talk-show-rile politice, lucrătorii cu analul ce își zic "analiști", sondorii de opinie care toacă munți de bani negri și alte jalnice figuri din "comedia minciunii".

Ca o culme a perioadei de aculturație și de decadentism accentuat pe care o trăim, în timp ce marii noștri actori și scriitori se zbat în agonia sărăciei și umilințelor, la televizor, marelui public i se bagă pe gât spectacolul grotesc al ciocoiului nou, lacom, desfrânat și apatrid, Columbenii, Prigoană, Luciu și alte moluște ale aculturației naționale.

Singurul gest de recunoaștere a valorilor românești este decorarea de către Președinție, cel mai adesea "post mortem", ca o sudalmă pe obrazul celui lăsat să se stingă în mizerie. Se întreba deunăzi cu îndreptățire un mare actor dacă în Parlamentul României, în afară de bile albe sau negre, de discursuri sterile și de preocupări mercantile, vorbește cineva și despre sufletul omului. Da, maestre Vișan, vorbește, dar, din păcate, vorbesc doar aceia care nu pot face mare lucru nefiind la Putere, neavând suficiente voturi ca să impună reașezarea țării pe temelii de normalitate. Și ca să fie siguri că nu vom putea curând să punem pumnul în pieptul furtunii devastatoare, a hoției și aculturației, românii adevărați sunt ținuți departe de ochii lumii și fraudați sistematic în alegeri pentru a ni se repeta cu obstinație și cinism: "Când o să conduceți voi, să faceți altfel, acuma noi conducem, ciocul mic !"

Aceasta este democrația românească: forța minciunii și forța banului furat, de a ține în lanțuri naționalismul luminat, bunul simț românesc, hărnicia, cinstea și patriotismul, etichetate drept "extremism". Actualele sondaje măsluite care îi creditează pe alde Videanu, Berceanu, Preda, Udrea, Mantale și celelalte haimanale, cu 42 %, iar pe noi cu 5 %, pregătesc terenul viitoarelor fraude electorale și perpetuarea la Putere a celor ce își fac unghiile la Paris și își coafează nulitatea pe Coasta de Azur.

Al dumneavoastră, Mircea Costache, director al Casei de Cultură a Sindicatelor din Buzău, vă așteaptă pe scenă dacă mai puteți oferi din sufletul dumneavoastră de mari artiști, o boare dătătoare de speranță pentru nemurirea sufletului românesc!

Altminteri nu ne mai rămâne decât să plângem împreună pentru halul în care ne-a fost adusă Țara și Viața.

  Ovidiu Ioan Silaghi - replică prilejuită de declarații politice calomnioase legate de moțiune;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Spre sfârșitul săptămânii trecute, vicepreședintele Partidului Democrat, domnul Ioan Oltean a făcut într-o conferință de presă o declarație pe care nu o pot cataloga decât ca fiind josnică: domnia sa a spus că PNL a plătit parlamentari din PSD pentru a vota împotriva moțiunii. Evident, o declarație calomnioasă și fără cea mai mică acoperire. Când ziariștii l-au întrebat pe domnul Oltean dacă deține probe, acesta a dat din colț în colț și a afirmat nonșalant că "a auzit de la anumite persoane acest lucru". Declarația vicepreședintelui Partidului Democrat demonstrează modul degradant prin care înțeleg unii să facă politică.

Afirmațiile domnului Oltean mi-au readus în memorie pe cele din iunie 1990 ale propagandiștilor FSN - grupare politică din care s-a născut și Partidul Democrat - când colegi de partid ai domniei sale spuneau, evident tot fără să prezinte vreo probă - că Ion Rațiu sau Radu Câmpeanu ofereau bani demonstranților din Piața Universității. Aceasta ca să nu mai vorbesc de "armele și drogurile" "descoperite" în sediile centrale ale PNL și PNȚCD. La vremea respectivă am înțeles respectivele declarații. Ne aflam atunci într-o epocă tulbure, de după schimbarea unui regim politic, iar singura cultură politică a celor aflați la conducere (reprezentanții FSN) o reprezenta recuzita utilizată în perioada 1945 - 1947 de către comuniști, care, sprijiniți de Armata Roșie, au desființat regimul democratic instaurat în perioada interbelică în România.

La aproape 18 ani de la reinstaurarea democrației, am crezut că politicienii care își trăgeau seva din regimul comunist, și-au schimbat atitudinea, că s-au autolustrat moral. În privința unora însă, constat cu tristețe că schimbarea de mentalitate nu a operat încă. A utiliza în anul 2007 practici similare celor din anii 50 și începutul anilor 90 reprezintă un pas uriaș înapoi și o palmă pentru democrație.

Declarația domnului Ioan Oltean frizează și absurdul. Cum poate crede cineva că ar putea fi cumpărat un politician ca Ion Iliescu sau Răzvan Theodorescu? Pentru că afirmațiile domniei sale sunt de ordin general, nu conțin nici o nuanță.

Sunt convins că doar cei de foarte rea credință și cei foarte naivi ar putea crede afirmațiile vicepreședintelui Partidului Democrat. Sunt convins, de asemenea, că majoritatea observatorilor scenei politice consideră că, de fapt, de blamat este autorul unor astfel de declarații fără acoperire.

Ca deputat care împart împreună cu domnul Ioan Oltean spațiul din sala de ședințe din Palatul Parlamentului, aștept din partea domniei sale să-și ceară scuze pentru cele afirmate. Dacă nu o va face, atunci se va descalifica definitiv ca politician și nu-l voi putea deosebi cu nimic de acei cetățeni care, tot în 1990, lansau slogane de genul "noi muncim, nu gândim", sau "IMGB face ordine". Îl voi considera un "FSN-ist de bine".

  Ioan Hoban - prezentarea situației prezente și perspectivele de dezvoltare a infrastructurii maramureșene;

Domnul Ioan Hoban:

După cum se știe, Maramureșul a fost uitat în ultimii 15 ani de pe harta infrastructurii rutiere. Din 2005 încoace, putem să spunem că lucrurile încep să se miște.

Hotărârea de Guvern prin care se prevede apariția Drumului rapid, care să lege Maramureșul de coridoarele europene de transport sporește speranța maramureșenilor, dar și a altor locuitori din zonă.

Prezența, recent, la Baia Mare a primului ministru Călin Popescu Tăriceanu, precum și a ministrului transporturilor, Ludovic Orban, și discuțiile care au avut loc în ceea ce privește infrastructura de transport sunt un semnal pozitiv pentru perspectiva de dezvoltare a județului.

Cetățenii așteaptă licitația pentru drumul de centură de la Sighetu Marmației, pentru DN1 spre Dej, licitația pentru studiul de fezabilitate pentru DN17 Moisei - Bistrița și cel mai important, cele două proiecte care să lege Maramureșul de coridoarele europene de transport: Drumul Rapid Baia Mare - Satu Mare - Vaja, și Drumul Nordului, care să facă legătura cu Autostrada Transilvania.

S-au făcut promisiuni că termenul de predare a studiului de fezabilitate pentru Drumul Rapid este 15 noiembrie, dar în același timp trebuie aprobați prin Hotărâre de Guvern indicatorii tehnico-economici. Poate că anunțul licitației pentru efectuarea lucrărilor va fi un cadou de sărbători pentru maramureșeni.

Drumul Nordului se află și el în faza studiilor de fezabilitate, care să facă legătura cu Autostrada Transilvania și mai departe, cu Autostrada M3 (Ungaria).

Importantă este și decizia ministerului ca o parte din lucrările de reabilitare să fie preluate de Compania Națională de Autostrăzi, degrevând bugetele locale de cheltuieli, care pot fi folosite spre alte lucrări de investiții.

La fel de neglijată a fost și infrastructura feroviară, așa încât includerea în proiectele de reabilitare și electrificare a căii ferate care face legătura între Baia Mare și Satu Mare ar fi extraordinar de benefică.

În ceea ce privește podul de la Sighetu Marmației, autoritățile județului caută soluții pentru o nouă locație, o cale de legătură mai mare și mai durabilă. Avem speranța că Ministerul Transporturilor și Guvernul vor achiesa la idee și vom primi sprijinul necesar. Deocamdată, soluția pentru Sighet este alocarea unei sume din fondul de rezervă pentru repararea podului.

  Mihăiță Calimente - declarație politică intitulată Nu toți românii sunt hoți;

Domnul Mihăiță Calimente:

"Nu toți românii sunt hoți".

Stimați colegi,

Asistăm cu toții la un adevărat maraton al întregii mass-media, maraton legat de informațiile care apar în ceea ce privește situația românilor din Italia.

Astfel, potrivit mediei italiene preluată de presa românească, opinia publică italiană dar și o parte a autorităților italiene descriu în linii dure comportamentul românilor din Italia.

Românii sunt considerați hoți, violatori, falsificatori de carduri și alte asemenea...dacă până de curând se făcea o distincție foarte clară între români și cetățenii români de etnie romă, acum toți sunt considerați la fel.

Din păcate, unii dintre conaționalii noștri nu au avut tocmai un comportament corect în Italia, dar de aici și până a acuza în întregul său minoritatea română din Italia este cale foarte lungă.

Ce înseamnă pentru Italia și pentru italieni românii din această țară? Înseamnă forță de muncă prost plătită, dispusă să accepte muncile cele mai grele și mai înjositoare pe care "domnii italieni nu o servesc". Înseamnă totodată extrem de multe avantaje pentru statul italian care beneficiază de o forță de muncă înalt calificată, pentru a cărei pregătire nu a investit nici un euro. Pentru angajatorii italieni, românii înseamnă angajați care nu comentează când sunt angajați fără acte, fără a li se plăti asigurările de sănătate și alte drepturi pe care ar trebui să le plătească orice angajator italian.

Adevărul este crud. În general, statul italian se comportă urât cu românii. Le încalcă drepturile, îi jignește și-i umilește. Mai nou, politicienii italieni s-au gândit că se pot obține ceva procente electorale pe spinarea românilor și au declanșat această campanie împotriva românilor. De asemenea, nu cred că italienii au dreptul de a pune astfel problema, în condițiile în care istoria recunoaște originea italiană a grupurilor interlope din Lumea Nouă de la începutul secolului XX.

Românii nu sunt nici mai buni și nici mai răi decât italienii, sau celelalte minorități din Italia și de aceea consider că trebuie să fim cu toții solidari cu compatrioții noștri din țara prietenă, Italia.

Vă mulțumesc.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică intitulată Moțiunea de cenzură, un act pur democratic;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Moțiunea de cenzură, un act pur democratic"

Dacă moțiunea ar fi trecut de votul Parlamentului, v-aș fi vorbit azi din calitatea unui parlamentar aflat în opoziție.

Așa cum s-a văzut, votul a fost unul ce a urmat regulile democratice, iar rezultatul, deși strâns, a reflectat dorința parlamentarilor de continuitate și stabilitate politică, necesare într-o perioadă electorală importantă pentru România.

În ceea ce privește partidul care a inițiat moțiunea, cred că momentul a fost unul nefericit, P.S.D. fiind în acest moment fragmentat în două mari grupări: cei care susțin o poziție mai flexibilă, cu înclinații spre "centrul" eșichierului politic și cei care doresc menținerea unei poziții radicale de stânga.

"Unitatea de monolit" cu care P.S.D. se mândrea odinioară a dispărut cu totul, dar se pierde și o minimă disciplină necesară unui partid cu pretenții. Avem în Ion Iliescu un lider care pledează cât se poate de explicit și de public împotriva unei decizii a partidului său. Ceea ce e și mai prost pentru planul președintelui Geoană (și e vorba de orice plan își va fi făcut președintele P.S.D. cu moțiunea asta) este că demersul președintelui onorific al partidului s-a bucurat de succes printre parlamentarii acestuia.

Depunerea unei moțiuni de cenzură reprezintă expresia unui exercițiu democratic transparent, alături de altele precum suspendarea unui președinte, de exemplu. Acest cuvânt - transparență - a urmărit scena politică în ultima săptămână mai mult decât votul în sine al moțiunii.

Mai mult, în perioada următoare, executivul va purta discuții transparente cu toate forțele politice pentru chestiunile esențiale ale țării și pentru actul de guvernare.

Cred că, în acest moment, trebuie să ne concentrăm pe susținerea proiectelor și mă refer la acele proiecte de interes major pentru comunitățile din care facem parte. Chiar dacă, de exemplu, primarul municipiului Constanța este la P.S.D., nu înțeleg de ce să nu-i sprijinim proiectele dacă sunt benefice pentru constănțeni.

Acestea nu sunt compromisuri, punem umărul la dezvoltarea Constanței. Vom sprijini proiectele necesare județului Constanța, precum șoseaua de coastă, trecerea a 25% din acțiunile Aeroportului Mihail Kogălniceanu în administrarea Consiliului județean Constanța și trecerea a 20% din acțiunile Portului Constanța în administrarea autorităților locale.

  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică cu titlul Deprecierea leului, semnal de alarmă!;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Deprecierea leului, semnal de alarmă!"

Miracolul creșterii monedei naționale în raport cu euro s-a dovedit fără sustenabilitate în viața economică reală.

"Un stat are moneda pe care o merită", spunea un laureat al Premiului Nobel pentru economie. Un stat puternic are de regulă o monedă puternică. Folosirea aprecierii sau deprecierii monedei în scopuri comerciale este totuși o practică a zilelor noastre. O monedă devalorizată face să crească exporturile, în vreme ce una apreciată crește de regulă importurile și cel mai grav, consumul. Moneda națională s-ar putea deprecia până la 3,45 lei/euro până la sfârșitul acestui an, dacă Banca Națională a României (BNR) nu va interveni în piață să susțină atingerea țintei de inflație.

Politica economică liberală s-a dovedit una falimentară, iar moneda națională a intrat pe un puternic trend descendent, de depreciere masivă. Relaxarea fiscală s-a transformat în creșterea fiscalității. Introducerea cotei unice a fost urmată de creșterea impozitului pe dividende, pe dobânzi, pe operațiuni de capital, pe proprietate. Creșterea pensiilor și reducerea CAS sunt finanțate din extinderea bazei de impozitare pentru contribuțiile sociale, la toate formele de venit.

Chiar dacă BNR va interveni prin topirea rezervelor băncii, aprecierea euro ar stagna doar pentru moment, dar ar urma să fie reluată în următoarea perioadă.

Economia românească este într-o vădită pierdere de competitivitate, instituțiile statului servesc doar interesele de grup. Politica salarială imprudentă inflamează inflația; deprecierea leului și conjunctura externă cresc costurile finanțării externe, în condițiile în care deficitul de cont curent excesiv are nevoie tot mai mare de finanțare externă.

Când dinamica productivității muncii ține pasul cu creșterea salariilor, costul pe unitate cu forța de muncă nu se deteriorează, se poate chiar ameliora când productivitatea crește mai iute. La noi, din păcate, situația stă cum nu se poate mai prost.

BNR și-a asumat o țintă de inflație de 5% în acest an, cu o marjă de variație de plus/minus un punct, în timp ce Executivul și-a propus ca rata creșterii economice să fie de 4,8%. În rândul specialiștilor se știe că ținta inflației de 5% este practic imposibil de atins. Piețele financiare știu că aceste ținte nu sunt veridice, dar de ce autoritățile nu le modifică?!

Imaginea de amatorism reprezintă o constantă a guvernării liberale. Populația este cea care va suporta costul acestor date neadevărate, neconforme cu realitatea economică, plătind dobânzi mai mari, încasând venituri mai mici în termeni reali.

  Minodora Cliveti - intervenție cu titlul Curtea Europeană a Drepturilor Omului și România;

Doamna Minodora Cliveti:

"Curtea Europeană a Drepturilor Omului și România".

La sesiunea de toamnă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a fost propusă drept temă pentru dezbaterea de actualitate activitatea Curții Europene a Drepturilor Omului.

În același timp, un raport al comisiei juridice a APCE analizează felul în care statele membre contribuie la punerea în practică a deciziilor Curții, dar și felul în care sunt asigurate liberul acces al petiționarilor la sesizarea Curții, garantarea respectării de către autoritățile naționale a drepturilor părților sau reprezentanților acestora la Curte, în lumina dezvăluirii unor practici de intimidare și presiuni asupra acestora în unele state membre.

România este una din țările membre ale Consiliului Europei cea mai des pârâtă la Strasbourg, cu un număr din ce în ce mai mare de cauze admise, și, în consecință, cu sume din ce în ce mai mari de plătit din bugetul statului. Există deja o categorie de cauze: cele privind restituirea proprietăților, care au devenit "clasice", în sensul că soluțiile de condamnare sunt previzibile, dat fiind practica Curții. În același timp, deciziile Curții și practica acesteia fac parte din dreptul intern românesc.

Cu toate acestea, există încă o foarte redusă aplicare a acestor izvoare de drept european în dreptul intern, judecătorul român ignorând soluțiile Curții Europene, de care, dacă ar ține seama, ar evita pronunțarea de sentințe atacabile la Strasbourg, soluții care ar putea fi evitate prin aplicarea precedentului și a deciziilor Curții.

Au autoritățile românești o strategie de reducere a cauzelor românești la Curtea Constituțională Europeană, sau ne propunem doar să asigurăm în bugetul pe anul viitor sume mai mari pentru despăgubiri?

Sesizarea Curții este un drept al cetățenilor români, dar avalanșa de cereri românești la Curte, dintre care un număr extrem de mare sunt admise, iar România este în mod repetat condamnată la despăgubiri imense, este un simptom extrem de grăitor al felului cum funcționează justiția în România.

Deciziile Curții de la Strasbourg și practica acesteia sunt izvoare de drept de care justiția internă trebuie să țină seama.

  Ioan Stan - referire la plata impozitului pe clădirile aparținând firmelor;

Domnul Ioan Stan:

Declarație politică.

Doamnelor și domnilor,

Este ceva timp de când tot aud din partea unor deținători de afaceri private comentarii pline de amărăciune cu privire la plata impozitului pe clădirile ce aparțin firmelor.

Mi se spune, și se confirmă întru totul, că în România aceste taxe sunt triple față de alte țări ale U.E. și, ca și cum aceasta nu ar fi de ajuns, calculul sumelor nu se face la metrul pătrat, ci pe baza unui algoritm, specific românesc, din moment ce numai noi îl folosim.

Conform Codului Fiscal, impozitul pe care persoanele juridice trebuie să-l plătească anual, pentru imobilele pe care le dețin, este cuprins între 0,5% și 1,5% din valoarea contabilă a acestora. Acest sistem grevează cu impozite mari clădirile noi, a căror valoare de inventar este mai mare ca a celor vechi.

Printre efectele "secundare" ale acestei politici fiscale, câteva mi se par demne de a fi luate în considerație.

În primul rând, se naște posibilitatea ca acest nivel de taxe disproporționat de mare din România să descurajeze investitorii care ar putea fi tentați să-și mute afacerile în țări învecinate cu a noastră, unde aceste rate sunt mai rezonabile.

În al doilea rând, prevederile Codului Fiscal, care permit autorităților locale să acorde scutiri sau reduceri de la taxele standard (de 0,25% până la 1,5% pentru clădiri) și scutiri ale taxelor locale pe teren pentru investiții de peste 500.000 euro, pe perioade de timp limitate, ridică probleme legate de definirea clară a condițiilor în care firmele pot beneficia de scutire, oferind astfel posibilități de abuz.

Ca să nu mai vorbim și de manevrele de ocolire a plăților de impozite mari, prin declararea imobilelor de firmă ca aparținând unor persoane fizice, știut fiind că acestea din urmă plătesc, pentru clădirile proprietate, impozite de 70-80 de ori mai mici decât cele plătite de persoanele juridice.

Paradoxal, cu taxe mai mari decât vecinii, autoritățile locale din România colectează totuși mai puțin, 0,5% din P.I.B., față de media europeană de 1,5%-2,5% din P.I.B.

Cred că toate aceste aspecte se pot constitui în teme de gândire pentru specialiștii Guvernului, în ideea reformării taxelor locale.

În eventualitatea că mă vor băga în seamă, conchid:

  • impozitul pe clădiri să se calculeze pe baza unei cote/mp, stabilită de autoritățile statului, și nu pe baza valorii contabile a clădirii;
  • nivelul taxelor pe clădiri trebuie apropiat de cel din celelalte țări din Europa centrală și de est;
  • dacă urmează să se acorde stimulente unor investitori, acestea trebuie să fie transparente și clar definite, și să fie însoțite de control independent corespunzător.
  Constantin Traian Igaș - declarație politică cu titlul Putere și minciună;

Domnul Constantin Traian Igaș:

"Putere și minciună"

Suntem la aproape o săptămână de la votul moțiunii de cenzură depusă de PSD sau, mai bine zis, de la nevotarea acesteia. Momentul a fost unul foarte tensionat, atât în zilele premergătoare lui, cât mai ales în ziua desfășurării. A oferit însă câteva concluzii, care, analizate în profunzime, produc o senzație de greață și mă fac să dau dreptate unei minți strălucite pe care o admir de mult timp, atunci când spunea că: "lichelismul se menține încă la putere pentru că spațiul nostru este, încă, stăpânit de minciună".

Așa este, doamnelor și domnilor colegi deputați. Într-un spațiu plin de minciună, suntem înconjurați zi de zi de lichele. Parlamentul României, una dintre cele mai importante instituții ale țării, este plin de uscături și are și el lichelele lui. Lichele pe care le cumperi, cu bani mai mulți sau mai puțini, în funcție de miza jocului. De ceea ce e pus la bătaie, altfel spus. Lichele care se află aici nu datorită principiilor pe care ar trebui să le pună în sprijinul cetățenilor, ci doar a propriei persoane. Indivizi care dețin astăzi un statut de parlamentar, se comportă în această situație asemeni unor mahalagii sau parveniți.

Am avut cu această ocazie dovada cât se poate de clară că puterea înseamnă totul pentru anumiți indivizi. Putere pe care nu vor, indiferent de prețul pe care-l plătesc, să o lase din mână, pentru că altfel s-ar pierde în nemernicia sau în nimicul pe care-l reprezintă. Aduc cu ei practicile obișnuite ale vremurilor roșii pe care le-au slujit. Iar ceea ce este mai grav, este faptul că transmit mai departe aceste practici celor care-i slujesc.

Este păcat. Pentru că cei tineri vor propaga mai departe aceste practici, aceste minciuni. Vor deveni și ei niște lichele mai mici, care în timp vor deveni mai mari și mai puternice. Iar spațiul în care vom trăi peste câțiva ani va fi la fel de plin de minciună.

Acea democrație pentru care au murit atâția tineri în decembrie '89 nu ne-a scăpat, din păcate, de aceste lichele. Înainte de Revoluție am trăit în minciună și teamă. N-am știut ce înseamnă să trăiești în adevăr. N-am știut cum e să ne facem dreptate pentru că ea era departe de noi. Nici astăzi, cu un ministru anchetat de DNA, nu știm cum e să trăiești și să te poți baza pe adevăr.

Adevărul nu-l putem scoate încă la vedere, deoarece sunt prea mulți cei ce vor să-l ascundă. Nu ne putem baza pe el, deși îl deținem. Încă minciuna are câștig de cauză. Încă cei care dețin puterea și o manipulează se numesc: Iliescu, Hrebenciuc, Năstase, Mitrea sau Tărăcilă, deși ne așteptam să scăpăm de ei. Încă avem un Guvern care stă în doar 152 de parlamentari, iar de procente nici nu mai are rost să pomenesc. Sunt cele pe care le merită partidele cu astfel de practici. Îl vedem încă pe primul ministru foarte mândru de toți miniștrii săi, cei anchetați de DNA, cei care nu scot agricultura din criză, cei care nu rezolvă problemele diplomatice ale țării sau care dau bani sistemului sanitar, dar care nu mai ajung la medicii de familie nici pentru salarii.

Aceștia sunt, doamnelor și domnilor, oamenii politici care fac jocurile în politica românească de azi.

Trist, dar adevărat!

  Radu Lambrino - declarație politică intitulată Un act iresponsabil al Guvernului Tăriceanu: modificarea Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială;

Domnul Radu Lambrino:

"Un act iresponsabil al Guvernului Tăriceanu: modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială"

Deși declarațiile politice se fac în calitate de parlamentar, dați-mi voie ca de această dată să invoc în deschiderea prezentei declarații politice funcția pe care o dețin ca vicepreședinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții din Camera Deputaților. Spun acest lucru pentru că, în calitatea pe care o dețin la această comisie, am putut vedea numeroase cazuri de abuzuri în diferite domenii și sunt așadar familiarizat cu aceste probleme. Dar niciodată până acum nu am putut vedea un exemplu mai clar de abuz precum cel comis de Guvernul Tăriceanu odată cu emiterea Ordonanței de urgență nr. 95/2007 pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială.

Conținutul ordonanței de urgență este deja binecunoscut și el poate fi caracterizat ca o încercare disperată de a apăra diverși politicieni - foști sau actuali miniștri - de o eventuală punere sub urmărire penală. De asemenea, diverse aspecte ale acestei ordonanțe au făcut deja obiectul criticilor formulate de diverse persoane sau instituții neangajate politic și care sunt deasupra oricăror suspiciuni de partizanat politic. Tocmai din acest motiv nu le voi relua aici aducând în atenție, în schimb, un document asupra căruia s-a insistat mai puțin, dar care este de o importanță decisivă mai ales atunci când este în cauză o ordonanță de urgență, și anume "Nota de fundamentare" a acestei ordonanțe. În acest caz, nota de fundamentare este elaborată și poartă semnătura ministrului justiției, dl. Tudor Chiuariu, adică nici mai mult nici mai puțin decât una din persoanele direct avantajate de respectiva ordonanța.

Spuneam mai devreme că, mai ales în cazul unei ordonanțe de urgență, nota de fundamentare are o importanță specială și aceasta întrucât de aici ar trebui să rezulte tocmai caracterul de "urgență" care necesită apelarea la acest mecanism, un mecanism atât de criticat de Comisia Europeană în anii Guvernului Năstase, tocmai pentru că produce efecte juridice imediate ocolind pentru un timp legiuitorul, adică Parlamentul. Ce aflăm din nota de fundamentare a ordonanței de urgență nr. 95/2007 pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială? Nimic! Adică nimic care să ne lase să înțelegem de ce era nevoie de o ordonanță de urgență, altfel spus, nimic care să ne indice în ce a constat "urgența"! Mai mult, nu aflăm nicio justificare pentru desființarea imediată a actualei comisii până la înființarea comisiei în noua componență, intervalul de timp astfel creat fiind justificat în fapt doar de dorința celor aflați acum în discuție de a mai câștiga puțin timp înainte de a fi puși sub învinuire. Ba din contra, deși ordonanța reorganizează fundamental Comisia specială însărcinată cu avizarea cererilor de punere sub învinuire, ministrul Chiuariu se face că nu știe acest lucru și scrie în dreptul rubricii "Măsurile de punere în aplicare a proiectului de act normativ de către autoritățile administrației publice centrale și/sau locale - înființarea unor noi organisme sau extinderea competențelor instituțiilor existente" următorul text stupefiant: "Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect"!

Și aceasta nu este totul: cu un mare spațiu alb sau cu aceleași cuvinte - "Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect" - rezolvă ministrul Chiuariu și alte rubrici importante din nota de fundamentare:

"Alte acte normative și/sau documente internaționale din care decurg angajamente" - ca și cum angajamentele asumate de România în negocierile de aderare la Uniunea Europeană privind lupta împotriva corupției nu ar exista!

"Informarea societății civile cu privire la necesitatea elaborării actului normativ" - nu a fost consultat nimeni pentru ca situația miniștrilor PNL pentru care se ceruse deja aviz pentru începerea urmăririi penale era prea presantă!

"Informații privind procesul de consultare cu organizații neguvernamentale, institute decercetare și alte organismeimplicate" - prefer ca în loc de comentariu să citez din reacția unei astfel de organizații care ar fi putut fi consultată înainte de emiterea actului: "Asociația Magistraților din România reiterează poziția sa de dezaprobare a dispozițiilor ordonanței de urgență adoptate în mare grabă, într-o atmosferă de secretomanie și fără avizul Consiliului Superior al Magistraturii".

Închei aici această declarație politică, deși șirul acestor exemple ar putea continua. Modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială nu este altceva decât un act iresponsabil al primului ministru Tăriceanu, justificat doar de interesele personale ale membrilor cabinetului pe care îl conduce.

  Marius Rogin - declarație politică intitulată Neputința în fața dezastrelor naturale;

Domnul Marius Rogin:

"Neputința în fața dezastrelor naturale"

Doamnelor și Domnilor deputați,

În fiecare an, în a doua zi de marți a lunii octombrie, întreaga societate sărbătorește Ziua internațională pentru reducerea dezastrelor naturale, ca un mijloc de promovare a unei culturi globale cu privire la reducerea efectelor dezastrelor naturale, inclusiv prevenirea acestora, atenuarea efectelor și pregătirea împotriva dezastrelor.

Alunecările de teren, de exemplu, au drept cauze factori naturali multiplii, dar și factori antropici. Cutremurele de pământ au consecințe profunde și asupra tuturor componentelor mediului geografic. La rândul lor, inundațiile catastrofale sunt dezastre naturale cu consecințe grave în planul pierderilor materiale și al deceselor.

Trebuie subliniat faptul că din punct de vedere statistic, deceniul 1991-2000 a fost marcat de o creștere la nivel mondial a frecvenței și intensității de manifestare a dezastrelor naturale. Raportându-ne la realitatea pe care o întâlnim la nivel național, observăm că în ultimii ani, România n-a fost ocolită deloc de aceste dezastre naturale. Fie că ne referim la inundații, fie că ne referim la alunecări de teren, nu trebuie să trecem prea ușor peste faptul că și noi avem partea noastră de vină pentru producerea acestor fenomene. Defrișările masive ce au avut loc în ultimii ani au avut consecințe grave, soldându-se de cele mai multe ori cu pierderi de bunuri materiale sau chiar de vieți omenești. La fel și în cazul inundațiilor. Măsurile pentru prevenirea acestora, la nivel național, fiind practic inexistente.

Managementul eficient al dezastrelor naturale trebuie considerat un concept care stă la baza dezvoltării oricărei societăți. Nu se poate în niciun caz vorbi despre dezvoltare durabilă a unui anumit spațiu, atâta timp cât nu este rezolvată satisfăcător problema dezastrelor naturale. Nu se poate vorbi despre dezastre naturale fără a face referire și la o problemă care a ajuns pe buzele tuturor, multe alte consecințe fiind cauze ale acesteia: încălzirea globală.

Paralel cu tendințele de abordare globală, regională și transfrontalieră a problemelor mediului, inclusiv a celor legate de dezastrele naturale, trebuie amplificată necesitatea utilizării unor tehnici care să permită identificarea problemelor specifice, păstrând criteriul integrării informației în complexitatea ei temporală și spațială.

Comparativ cu alte țări europene, România este în prezent mult rămasă în urmă în privința centralizării informaționale și a accesului la informație. Crearea unui sistem informațional geografic presupune tocmai accesul la informații diverse și actualizate. În perioada 1980-2005, aproximativ 7500 de dezastre naturale produse pe întreg globul au cauzat moartea a peste 2 milioane de oameni și au produs pierderi economice ce depășesc 1200 miliarde de dolari.

Deși pentru un număr de evenimente meteorologice și hidrologice extreme au fost create tehnologii pentru elaborarea de prognoze și avertizări, multe țări vulnerabile nu au capacitatea de a elabora și emite avertizări și nu dețin infrastructura necesară diseminării și explicării lor corespunzătoare pentru protecția civilă, agențiile de administrare a riscului în caz de dezastru și pentru publicul larg, în scopul inițierii rapide a acțiunilor menite să reducă semnificativ impactul negativ.

Dezastrele naturale sunt prin natura lor fenomene complexe atât în ceea ce privește cauzele, cât și efectele. Pentru a ne feri de efectele lor, România trebuie să ia o serie întreagă de măsuri și să trecem cu toții la treabă, altfel consecințele vor fi din ce în ce mai grave.

  Lia Ardelean - declarație politică intitulată SOS imaginea României în Uniunea Europeană;

Doamna Lia Ardelean:

"SOS - imaginea României în Uniunea Europeană"

România revine abrupt în atenția opiniei publice internaționale cu isprăvile deloc onorabile ale emigranților noștri stabiliți mai mult sau mai puțin legal în diferite colțuri ale Europei. Întâmplările din Italia au făcut deja înconjurul bătrânului continent, însă românii nu sunt văzuți prea bine nici în alte zone în care au migrat.

Pe insula Creta, de pildă, localnicii sunt siderați de "munca" practicată de așa-numiții "gipsy" din România, drept pentru care au tendința de a blama și turiștii de bună credință. În centrul Bruxelles-ului, țiganii români cerșesc 24 de ore din 24, contribuind activ la deteriorarea imaginii României în Europa. La Roma, Paris sau Viena e la fel, iar la Londra autoritățile britanice au declanșat o adevărată polemică națională pe tema emigranților români și a comportamentului lor.

În ultima perioadă însă asistăm practic la o campanie mediatică de denigrare fără precedent împotriva românilor care trăiesc în țările Europei. Fie că sunt buni, fie că sunt răi, toți românii sunt băgați în aceiași oală a infracționalității fără limite. Imaginile difuzate peste tot aduc aminte de vremurile teribile de după decembrie 1989, când România era prezentată doar ca fiind "raiul" copiilor vagabonzi, al cerșetorilor violenți și al bolnavilor de SIDA. Nu contest că avem "uscăturile" noastre peste graniță, la fel cum sunt și printre noi indivizi cu probleme de conduită.

Sunt surprinsă însă de dimensiunea excesivă care se conferă acțiunilor mai puțin ortodoxe ale emigranților români. Parcă nimeni nu mai cerșește, nu mai fură și nu mai dă în cap în toată Europa decât românii. Nu auzi nicăieri de albanezi, de polonezi, de bulgari, de sârbi și de alte nații călătoare, care au țiganii și infractorii lor, poate mult mai numeroși decât ai noștri. Mi se pare că e ceva putred în...Uniunea Europeană, iar statul român și oficialii care se ocupă de politica externă ar trebui să facă demersurile necesare pentru a determina diminuarea infracționalității emigranților și, implicit, pentru schimbarea imaginii externe a României. Ar fi păcat să sufere toți românii nevinovați pentru niște atitudini demne de dispreț efectuate de conaționalii noștri certați cu legea. Din păcate, este o realitate cu care mulți dintre noi ne-am confruntat. Toată lumea e amabilă, drăguță și normală cu tine până te întreabă de unde ești. Când aud de România, europenilor li se schimbă și fața și comportamentul, de parcă am fi niscaiva ciumați, nu oameni ca toți oamenii.

Cred că a sosit timpul să facem la modul concret ceva pentru a schimba această imagine. Nu e corectă, nu ni se potrivește și ne aduce prejudicii grave de imagine pentru un stat membru al Uniunii Europene.

  Costică Macaleți - declarație politică intitulată Salariile de mizerie, exodul medicilor români spre Occident și soluțiile feudale ale ministrului Nicolăescu;

Domnul Costică Macaleți:

"Salariile de mizerie, exodul medicilor români spre occident și soluțiile feudale ale ministrului Nicolăescu"

Declarația mea politică de astăzi se referă la criza din sănătate și în special la exodul medicilor noștri spre țările mai dezvoltate.

Zilele trecute s-au adus la cunoștința opiniei publice rezultatele unui sondaj al "Foundation Solidarite Medicale Europeenne", realizat împreună cu parteneri din Elveția, Crucea de Malta, și din România, Fundația "Ana Aslan Internațional", instituții cu tradiție în sprijinirea sistemelor sanitare cu probleme. Studiul relevă faptul că jumătate dintre cei intervievați (eșantionul reprezentativ fiind format dintr-un număr de 500 de persoane cu activitate în sectorul medical) afirmă că, pentru a rămâne în țară s-ar mulțumi cu un salariu între 500 si 1000 de euro. Tot jumătate dintre respondenți au precizat că dacă ar avea posibilitatea să plece să studieze în străinătate, ar părăsi România fără nicio părere de rău. 44% ar schimba factorii de decizie dacă ar avea posibilitatea să schimbe ceva în sistemul sanitar românesc, iar 33% dintre participanții la sondaj au spus că ar schimba organizarea sistemului. Cea mai mare nemulțumire cu privire la sistemul sanitar românesc este dată de nivelul salarizării (66,6% dintre subiecți). Jumătate din cei chestionați au un salariu între 300-500 de euro, iar așteptările sunt cât se poate de decente și de firești: peste jumătate s-ar mulțumi cu un salariu între 500 si 1000 de euro.

Salarizarea nesatisfăcătoare este urmată, ca motiv de nemulțumire, de managementul prost (55,5% dintre subiecți) și de inechitatea actului medical (22,2%) - prin aceasta personalul din sistemul sanitar românesc definind faptul că nu toată lumea ajunge la servicii medicale de calitate.

Potrivit specialiștilor europeni și români, România se va confrunta în curând cu un deficit semnificativ de forță de muncă pentru posturile de medici și asistente medicale. Aceștia avertizează că există la nivel național o ofertă neacoperită de 2600 de posturi disponibile pentru medici și asistente medicale. Conform ultimelor date ale Institutului Național de Statistică, la nivelul țării există 47.388 de medici. Însă se pare că doar 30.000 dintre aceștia mai sunt activi, restul depunând deja cereri pentru a munci în străinătate.

Ei bine, am putea spune că pe acest fond, autoritățile române în domeniu, conduse de "minunatul" ministru Eugen Nicolăescu, ar trebui să ia niște măsuri de combatere a fenomenului migraționist. Și da, se pare că vor lua! Incredibil, nu-i așa? Stați că nu știți însă despre ce măsuri extraordinare și mai ales liberale și moderne este vorba!

"Guvernul pregătește un proiect de lege vizând înăsprirea condițiilor în care cadrele medicale formate în România pe cheltuiala statului pot lucra în străinătate", a anunțat ministrul Sănătății, Eugen Nicolăescu, adăugând că plecarea tinerilor medici în străinătate va fi limitată de o măsură ce-i va obliga pe aceștia să-și facă meseria în țară, pe o durata dublă față de perioada formării lor, după care vor avea dreptul de a obține certificatele de conformitate ce le permit să practice în străinătate.

În ciuda argumentelor date de medicii ce vor să emigreze, și anume nivelul scăzut al salariilor și condițiile proaste de muncă, Nicolăescu susține că salariul personalului medical a fost majorat cu 60% din 2004, iar cadrele medicale cu bune performanțe vor fi recompensate cu prime!

Este strigător la cer! După ce că sunt plătiți sub nivelul unor bieți măturători din piețele occidentale, salariul unui medic stagiar ajungând la 150 de euro, iar al unui specialist ce lucrează în spital sub nivelul unui zidar din țările civilizate, adică 500 de euro, ministrul Nicolăescu vrea să impună, chipurile cu scop anti-migraționist, o măsură de tip feudal - legarea de glie a tinerilor medici și exploatarea lor pe bani puțini și în condiții mizere! Și asta într-o țară membră a Uniunii Europene! În loc de a oferi salarii și condiții decente de muncă, Nicolăescu, deghizat în grof al veacurilor trecute, pune lanțuri la picioarele medicilor, doar-doar i-o mai convinge să nu plece din țară. Nu suntem de acord nici noi cu migrația aceasta, dar nici cu asemenea măsuri ce aduc aminte de un stat totalitar. Iată de ce cerem Guvernului să ia măsurile ce se impun pentru stoparea fenomenului migraționist al medicilor însă în spirit european, nu ca pe moșia domnului Nicolăescu.

  Miron Ignat - scrisoare deschisă către președintele Televiziunii Române;

Domnul Miron Ignat:

Scrisoare deschisă către președintele Televiziunii Române

Stimate colege, stimați colegi,

Doresc să-l felicit pe domnul Alexandru Sassu, care a fost ales președinte - director general al Televiziunii Române și să-i urez mult succes în activitatea pe care o va desfășura.

În ultimii ani, s-a vorbit despre politizarea Televiziunii Române și despre faptul că această instituție de interes public ar trebui să fie independentă, obiectivă și imparțială prin definiție.

Televiziunea Română este o instituție publică subvenționată de contribuabili. În consecință, aceasta are obligația să servească exclusiv intereselor acestora, reprezentând un mijloc de informare, de educare și de relaxare a populației, fiind primul post de televiziune al românilor.

În ziua când domnul Alexandru Sassu a fost numit în funcția de președinte, pe teletextul Programului 1 de Televiziune, au apărut două informații. Acestea se refereau la un proces democratic, aproape identic, ce s-a desfășurat în Japonia și Federația Rusă, anume demisia cabinetelor primului ministru al Japoniei și primului ministru al Federației Ruse.

Demisia celor două cabinete reprezintă un proces normal și democratic, care s-a petrecut în două țări democratice, însă pe teletextul Televiziunii Române acest eveniment democratic a fost prezentat diferit de la o țară la alta.

Actul politic petrecut în Japonia a fost prezentat ca "demisia primului ministru al Japoniei". Același act de demisie petrecut în Federația Rusă a fost prezentat total diferit pe teletexul Televiziunii Române, în mod tendențios, ca o știre bombă: "criza politică în Rusia".

Aceste acte politice asemănătoare se întâmplă în multe țări și numai o minte înfierbântată, ca cea a redactorului de la Televiziunea Română, putea să prezinte într-un mod tendențios situația demisiei în Federația Rusă.

Redactorii Televiziunii Române sunt plătiți din banii contribuabililor și ar trebui să informeze obiectiv populația țării și să nu fabuleze. Cui servește această extrapolare și prezentare deformată și tendențioasă a realității? De ce același act democratic în două țări diferite este prezentat deosebit de la o țară la alta, în Japonia este demisia cabinetului primului ministru, iar în federația Rusă este criză politică?

Cum își permite redactorul Televiziunii Române, plătit din banii contribuabililor să denatureze realitatea și să își pună în practică fabulațiile sale? De ce a prezentat cele două procese de demisie diferit și nu a transmis realitatea evenimentelor petrecute? Pe cine ajută această prezentare neexactă și neadevărată. Clar că nu ajută pe nimeni, ba dimpotrivă creează anumite interpretări și situații care nu corespund realității. De ce această diferențiere categorică între două știri asemănătoare din punct de vedere politic, dar prezentate atât de diferit opiniei publice?

Sunt membru al Grupului parlamentar de prietenie între România și Federația Rusă și împreună cu toți colegii milităm ca relațiile să fie bune, normale, constructive, relațiile economice și comerciale să fie la un nivel înalt, dialogul să fie permanent și promovăm dezvoltarea relațiilor bilaterale pe toate planurile.

Această știre trăsnet, precum "criza în Federația Rusă", prezentată în acest fel de către un reporter cu minte diabolică nu face altceva decât să dezinformeze populația asupra situației reale și chiar să creeze tensiuni arbitrare între cele două țări.

Domnule președinte, după învestire, ați promis că veți reorienta programele Televiziunii Române, că veți îmbunătăți activitatea acestei instituții ai cărei salariați sunt plătiți din banii publici și în rândul cărora se mai găsește câte o persoană cum este redactorul televiziunii dumneavoastră, care prin modul său impertinent de abordare a problemelor nu face cinste Televiziunii Române.

Televiziunea Română trebuie să prezinte în mod obiectiv realitatea din zilele noastre, corectă și fără fabulații. Angajații plătiți din banii publici, care manifestă fabulații, nu au ce căuta în cadrul Televiziunii Române.

Vă rog, domnule președinte, să îl îndemnați pe redactorul dumneavoastră să își aplice fabulațiile în alte locuri, și nu în cadrul televiziunii publice condusă de dumneavoastră.

Vă mulțumesc.

  Dan Ștefan Motreanu - declarație politică cu titlul O lege pentru apărarea spațiilor verzi - o lege pentru apărarea sănătății cetățeanului;

Domnul Dan Ștefan Motreanu:

"O lege pentru apărarea spațiilor verzi - o lege pentru apărarea sănătății cetățeanului"

Bătălia absurdă pentru procente electorale a anumitor partide, care a avut ca finalitate și mai absurda moțiune de cenzură dezbătută la mijlocul săptămânii trecute a ecranat aproape total în mass-media un eveniment cu adevărat grav. Este vorba de "succesul" primarului general al Capitalei, domnul Videanu, care a reușit să treacă prin Consiliul General mult doritul PUZ prin care se deschide o poartă prin care o parte a Parcului Bordei ar putea fi transformat într-un ansamblu de locuințe imobiliare. Este o nouă lovitură oficială dată spațiului verde din București, de fapt cetățenilor acestui oraș.

Nu o spun eu, ci statisticile organismelor de profil din domeniul ecologic. Bucureștiul este una dintre cele mai poluate capitale. Este cel mai aglomerat oraș din Europa Centrală și de Est. În afară de aglomerație, un alt factor de dezechilibru îl constituiedispariția spațiilor verzi: de la 34,7 milioane de metri pătrați în 1989, la 22,8 milioane în 1995 și la doar 17 milioane în 2001 - acestea sunt datele statistice pe care le-am găsit la o documentare sumară, dar sunt convins că acum situația este și mai rea decât în ultimul an menționat.

Tot statisticile oficiale arată că unui bucureștean îi revine, în medie, mai puțin de un sfert din spațiul verde acceptat de normele internaționale. Norma de spațiu verde este de 12 mp/locuitor. În București (mai) avem 2,5 mp/locuitor. O tentativă de a ne apropia de Viena sau Stockholm, unde există 70 mp/locuitor reprezintă mai mult decât o utopie. Și totuși, din informațiile pe care le dețin în aceste două capitale, nu numai că nu se atentează la vreun metru pătrat de spațiu verde, dar se caută chiar soluții pentru extinderea lui, deși, după cum se vede, există un excedent mare față de normele internaționale.

Se pune întrebare ce este de făcut pentru a-l apăra pe bucureștean în lupta cu balaurul numit poluare. O primă soluție (și cea mai simplă, de altfel), o reprezintă stoparea atentatelor la adresa spațiilor. Ultima Delegație permanentă a PNL a emis o rezoluție în acest sens, propunând Guvernului să salveze Parcul Bordei "prin toate mijloacele constituționale", inclusiv prin exproprierea deținătorului terenului "pentru cauza de utilitate publică cu prealabilă și justă despăgubire". Primarul liberal al sectorului 1, domnul Andrei Chiliman, a luat decizia curajoasă, dar în folosul cetățenilor arondați, de a nu acorda autorizație de construcție pe acest teren chiar dacă va fi obligat de instanță. Țin să precizez că față de restul Bucureștiului, sectorul 1stă cel mai bine în ceea ce privește spațiul verde, raportul fiind de 11 mp/locuitor, adică foarte aproape de normele internaționale. Cu toate acestea, primarul Andrei Chiliman nu vrea să facă niciun rabat de la drepturile în domeniu ale cetățenilor.

Ținând cont de situația la zi, în ceea ce privește spațiul verde, mă raliez propunerii făcute de edilul sectorului 1, care a propus un plan cât se poate de simplu în trei puncte care poate fi realizat rapid, cu concursul Primăriei Generale a Capitalei, al Guvernului și al Parlamentului: modificarea Planului Urbanistic General al Municipiului București, în sensul creșterii suprafeței de spații verzi în următorii ani; transformarea în spații verzi a unor terenuri aflate în administrarea Primăriei Generale a Capitalei; modificarea Legii mediului înconjurător, în sensul eliminării dreptului autorităților sau al proprietarilor persoană fizică ori juridică de a schimba destinația de spațiu verde a terenurilor pe care le au în proprietate.

De aici, de la acest microfon, fac un apel la toți parlamentarii, indiferent de culoare politică, să sprijine (pe linie legislativă) orice proiect de lege sau ordonanță de urgență care va avea drept obiect apărarea spațiului verde - nu doar din București, evident - și/sau depistarea de modalități de creștere a suprafețelor verzi. Fac un apel să ne implicăm cu toți în această bătălie pe care trebuie să o câștigăm în folosul cetățeanului.

Personal, voi transmite și voi propune factorilor de decizie din Guvern un set de măsuri concrete pentru protejarea și extinderea spațiilor verzi, pentru elaborarea unui act normativ în acest sens. Pentru că la ora actuală este imperios necesară o lege pentru apărarea efectivă a spațiilor verzi. O lege care în ultimă instanță apără sănătatea cetățenilor.

  Ioan Munteanu - declarație politică intitulată S.O.S.: Agricultura!

Domnul Ioan Munteanu:

Declarație politică intitulată "S.O.S - agricultura!"

Datele prezentate în moțiunea de cenzură privind dezastrul din agricultură după aproape trei ani de guvernare de dreapta nu reprezintă îndeajuns îngrijorarea ce a cuprins toți agricultorii.

Guvernul Tăriceanu II n-a învățat nimic din dezbaterea moțiunii simple din 25 iunie 2007 privind situația dezastruoasă din agricultură. Dovadă stau terenurile agricole aflate în paragină, animalele care mor de foame ori de boală, producțiile foarte mici de carne, lapte, legume, cereale, realizate în ultimii doi ani, dar și sărăcia din sate.

Deși ar fi fost normale unele măsuri urgente de redresare, ca răspuns la cele 13 propuneri din moțiunea adoptată de către Camera Deputaților, lipsa de profesionalism, nepriceperea și amatorismul așa-zișilor specialiști din ministere și-au spus cuvântul.

Ceva totuși s-a mișcat: din cei peste un milion de sinistrați de pe urma calamităților naturale, aproximativ 380.000 de persoane au primit despăgubiri. Dar restul de peste 600.000, ce primesc? Nimic!

Ce-i drept, de prin anul 2005, actuala guvernare a scăpat de secetă prin inundații și de inundații cu ajutorul secetei, adică n-a avut soluții pentru nici una dintre aceste nenorociri, respectiv îndiguiri, irigații, regularizarea albiilor și a torentelor, consolidarea malurilor și a cursurilor de apă... În schimb, prețul apei pentru irigat a crescut de trei ori în ultimii doi ani.

Și, ca să nu se spună că nu facem altceva decât să criticăm, e cazul să observăm că a început distribuirea cupoanelor pentru înființarea culturilor de toamnă, doar distribuirea, pentru că decontarea acestora dă și va da cea mai mare bătaie de cap.

Agricultura românească se află acum într-un mare impas. În depozítele de cereale nu mai există provizii de grâu decât pentru 4 - 5 luni, asta însemnând că la primăvară o pâine de 5.000 lei va costa 13000 - 15000lei. Se vor relua atunci importurile de grâu la 275 - 280 euro pe tonă sau mai mult, în condițiile în care a fost exportat grâu din România în acest an cu 260 euro to.

Prețul produselor importate de către țara noastră este identic cu cel din țările UE., fără a se ține seama de câștigurile românilor și de puterea de cumpărare a leului, raportată la salariile și pensiile de rușine.

Dacă la începutul secolului trecut România era pe locul 4 în ierarhia țărilor exportatoare de cereale din lume, în 2007 exportul reprezintă doar 0,5% la nivel mondial.

Parlamentarii PSD au făcut adesea apel la președintele Traian Băsescu, cerându-i să analizeze în CSAT, situația din agricultură. L-am atenționat pe președinte asupra faptului că asigurarea alimentelor pentru populație este o problemă de siguranță națională și că trebuie stabilite măsuri precise de stopare a abuzurilor și a furturilor incalculabile din banii publici - a se vedea așa-zisele acțiuni sanitar-veterinare legate de gripa aviară, de pesta porcină, de crotalierea animalelor, etc.

Consider că se poate stopa creșterea exagerată a prețurilor la produsele alimentare prin interzicerea exportului de produse agricole vegetale, în principal: grâu, porumb, semințe de floarea soarelui, soia !

Fără nici o reținere putem spune că agricultura a lipsit complet din preocuparea celor două guverne de după 2004.

Adevăratul dezastru este la sate, domnilor guvernanți, unde nu ați fost să vedeți diferența foarte mare între ceea ce ați promis și ceea ce ați asigurat.

Folosesc prilejul oferit de dezbaterea moțiunii de cenzură pentru a repeta aceste semnale de alarmă pe care Guvernul și Președinția trebuie să le audă, atâta timp cât nu e prea târziu.

  Ioan Oltean - declarație politică intitulată Sertarul fermecat al Președintelui Camerei Deputaților;

Domnul Ioan Oltean:

Declarație politică intitulată "Sertarul fermecat al președintelui Camerei Deputaților"

Este binecunoscut faptul că ministrul justiției, Tudor Chiuariu, nu s-a remarcat, de la numirea sa în funcție și până în prezent, decât prin înclinațiile sale spre abuzul de putere, sindrom pe care îl manifestă, din păcate, toți membrii actualului Guvern.

Recenta Ordonanță de urgență privind modificarea Legii răspunderii ministeriale, promovată de domnul Tudor Chiuariu în interes personal, reprezintă o nouă dovadă a abuzului de putere a Cabinetului Tăriceanu II, a cărui unic scop este pescuirea miniștrilor săi cercetați de DNA din apele tulburi în care se scaldă.

Rapiditatea cu care se mișcă lucrurile atunci când interesul personal o cere este de-a dreptul remarcabilă, ordonanța de urgență cu pricina fiind publicată în Monitorul Oficial al României la o zi de la emitere.

Nu același lucru se poate spune despre alte acte normative de importanță majoră și care, din păcate, nu beneficiază de același tratament privilegiat.

Este vorba despre ordonanțele de urgență privind reorganizarea Guvernului respinse în Senat în data de 18 septembrie 2007 și a căror respingere nu produce efecte juridice nici până în ziua de astăzi, datorită faptului că președintele Camerei Deputaților, domnul Bogdan Olteanu, nu a binevoit să-și treacă "prețioasa" semnătură pe documentul în cauză.

Pesemne domnul Bogdan Olteanu deține un sertar fermecat, al cărui rol este să facă dispărute toate actele incomode pentru actuala guvernare, în special cele care tranșează organizarea și funcționarea Cabinetului Tăriceanu II.

În aceste condiții, ne simțim îndreptățiți să solicităm o explicație plauzibilă din partea președintelui Camerei Deputaților, care să justifice legalitatea tratamentul preferențial aplicat documentelor favorabile Guvernului Tăriceanu II.

  Vasile Pușcaș - declarație politică intitulată O prioritate abandonată în Români - statul de drept;

Domnul Vasile Pușcaș:

Declarație politică intitulată "O prioritate abandonată în România - statul de drept"

O problemă care a revenit în ultima perioadă pe agenda opiniei publice într-o manieră pe care nu ne-am fi dorit-o în ambianța postaderării este situația din justiție. Conflictele de natură instituțională în acest domeniu reprezintă o demonstrație a caracterului superficial în care autoritățile au reușit să compatibilizeze practicile juridice și relațiile instituționale din domeniu, cu exigențele minime presupuse de postura unui stat de drept european. Din nefericire, nu este nevoie de foarte multe cunoștințe aplicate pentru a constata eșecul autorităților în managementul instituțiilor judiciare, iar acest eșec pune în cauză însăși maniera în care am reușit să implementăm practicile și normele statului de drept.

Este dificil de știut dacă la capătul acestor dispute confuze, cetățenii vor rămâne cu ideea că un ministru a încercat să demită un procuror a cărui incompetență a fost demonstrată de un raport independent, iar acesta și-a luat revanșa prin inițierea unei cercetări penale, sau că același demnitar a încercat să protejeze anumite interese economice, prin eliminarea unui procuror incomod. Nu putem aprecia în acest moment ce va rezulta din inflația de dosare penale în care sunt implicați mai mulți membri ai guvernului. Finalul disputei se va pierde în ecoul difuz al acuzelor reciproce, așa cum s-a întâmplat cu toate marile anchete inițiate după 2004. În conștiința publică va supraviețui concluzia firească, aceea că nu dispunem de instituții juridice credibile și eficiente, în măsură să administreze dreptatea pentru toți și să-și asigure independența în raport cu celelalte două puteri ale statului. Orice cercetare sociologică va demonstra că prezumții precum aceea că legea îi protejează numai pe cei bogați și că orice mijloace sunt preferabile pentru a evita apelul la forurile judecătorești sunt certitudini pentru largi categorii sociale. Dacă această stare de spirit poate fi apreciată drept firească de către unele medii politice prea triumfaliste pentru a mai fi și eficiente, escaladarea conflictelor din justiție ne poate pune probleme și în relațiile cu partenerii noștri europeni.

În arealul de civilizație căruia am vrut să-i aparținem, justiția este o componentă de bază a patrimoniului național și un mijloc de afirmare și exercitare a drepturilor și libertăților individuale, ca și o cale de promovare a intereselor comune. Este suficient să avem în vedere recentele dezbateri asupra noului tratat european și insistența unor state de a-și păstra particularismul sistemului juridic, pentru a înțelege cât de departe ne aflăm de aceste realități paradigmatice.

În ceea ce privește România, aceasta a avut constant probleme cu aprofundarea normelor statului de drept și a separației puterilor în stat. Dincolo de introducerea sa în Constituție, principiul a fost socotit literă moartă de către mulți cetățeni, ca și ideea egalității în fața legii. Independența justiției s-a aflat și pe agenda negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană, iar capitolul referitor la Justiție și Afaceri Interne a reprezentat una din cele mai dificile faze ale negocierilor. Comisia Europeană a avut în vedere vulnerabilitățile României în domeniul justiției chiar și după semnarea Tratatului de aderare și a menținut, în consecință, o anume presiune asupra autorităților, prin intermediul clauzei de salvgardare și a rapoartelor periodice de monitorizare. Aprecierea forurilor comunitare coincide în mare măsură cu aceea a cetățenilor români care, în ultimii ani, și-au pus speranțele mai mult în verdictele instanțelor europene de apel, decât în dreptatea obținută acasă.

Răspunsul găsit de puterea actuală din România la aceste duble exigențe nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor niciuneia dintre părți. Ultimii doi ani și jumătate au plasat justiția în centrul episoadelor conflictuale dintre diverse instituții ale statului. Dacă ne obișnuisem cu faptul că primitivismul oamenilor politici a transferat lupta împotriva corupției dintr-o atribuție a justiției într-un instrument al luptei politice, nimic nu îndreptățește utilizarea instituțiilor specializate ale puterii judecătorești în anexe ale intereselor și revanșelor de partid. Legislația elaborată în contextul finalizării negocierilor din 2004, care limita drastic amestecul factorului politic în domeniul rezervat corpului de magistrați și Parchetului, a fost modificată din inițiativa noului guvern, prin asumarea răspunderii. Invocarea anticorupției și orgoliile personale au făcut ca întreg efortul de eficientizare a funcționării justiției să cadă în derizoriu. Spre deosebire de echivalentele europene, puterea a preferat să accentueze atribuțiile Parchetelor, acordându-le puteri susceptibile să genereze abuzuri. Acțiunile acestora din urmă au determinat suspiciuni de partizanat politic, iar finalitatea majorității marilor cercetări inițiate după 2004 se lasă încă așteptată. Mai mult decât atât, bunăvoința unor comisari europeni a devenit premisa revenirii la mai vechea tentație de a abandona orice demers de reformă. O anumită influență politică tinde să se exercite nu doar asupra parchetelor, ci și în legătură cu demersurile unor foruri constituite tocmai ca o garanție a independenței corpului profesioniștilor dreptului, cum este Consiliul Superior al Magistraturii sau Curtea Constituțională. Episoadele în care rezoluțiile acesteia din urmă au devenit surse de legitimare pentru demersuri și atitudini politice sunt bine cunoscute.

Pe de altă parte, recentele intenții ale CSM de a modifica legislația de funcționare a instanțelor au suscitat reacții ostile din partea asociațiilor profesionale ale magistraților care, cu prilejul unei întruniri desfășurate recent la Cluj-Napoca, și-au exprimat opoziția în legătură cu unele prevederi de natură să diminueze responsabilitatea judecătorilor în exercitarea profesiei proprii, prin renunțarea la posibilitatea ca un judecător să fie exclus din magistratură datorită incompetenței. Obiecții de substanță au ridicat și intențiile de a spori autoritatea președinților tribunalelor și curților asupra judecătorilor, dar și stabilirea volumului de dosare drept singurul criteriu de evaluare a muncii unui judecător. Dezbaterea se află în curs, iar controversele dintre specialiști vor genera probabil o soluție mai bună decât orice demers venit dinspre mediul politic. Situația s-a complicat și mai mult în prezent, când rapoarte tehnice ale unor comisii ale CSM, devenite publice în mod suspect, și acte premergătoare unor cercetări ale Direcției Naționale Anticorupție, despre care suntem informați în conferințele de presă ale unor partide politice, se transformă în atuuri ale disputelor dintre instituții și oficiali.

Impresia este că România a făcut imenși pași înapoi, căci asemenea evenimente erau greu previzibile după anul 2004. Independent de chestiunile tehnice și procedurale, care trebuie să rămână la îndemâna cunoscătorilor, factorii politici și ansamblul corpului social vor trebui să facă față deficitului de credibilitate cu care se confruntă justiția românească. Acesta se adaugă mai vechilor carențe legate de eficiență, semnalate în rapoartele de specialitate. Fără a patetiza inutil, momentul în care aceste crize cunosc escaladarea maximă este cât se poate de inoportun. Sper să nu ne confruntăm cu o nouă clauză de salvgardare, deși aceasta poate fi oricând avută în vedere de către cei care monitorizează România. Statul se află însă implicat în procese la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, unde România înregistrează un nefast loc fruntaș la procese pierdute. Cu cât justiția de la noi va fi mai decredibilizată, cu atât instanțele străine vor avea temeiuri mai serioase să recepteze punctele de vedere ale contestatarilor hotărârilor sale.

Vulnerabilitățile justiției presupun precarități ale eșafodajului statal și democratic. Puterea judecătorească este unul din pilonii stabilității constituționale, or, pe fondul neîncrederii în autoritatea lucrului judecat și al sensibilității judecătorilor și procurorilor la presiunile oricărei puteri, funcționalitatea tuturor instituțiilor statului va avea de suferit.

Doamnelor și domnilor,

În fața acestor provocări, se impune să ne stabilim noi înșine o clauză de salvgardare, căci se pare că nici un guvern nu va consimți să renunțe de bună voie la pârghiile de influență asupra unui domeniu atât de important. Este inadmisibil ca oficialii să se angajeze în polemici reflectate generos de mass-media, cu reprezentanții Comisiei Europene, în loc să-și consacre potențialul efortului de eficientizare a sistemului judiciar, în primul rând în interesul cetățenilor români. Nu ne mai putem permite ca bilanțurile anuale ale instituțiilor juridice să se transforme în spectacole politice în care deținătorii puterii executive dau lecții profesioniștilor. O Românie europeană are nevoie vitală de o justiție independentă profesionistă și credibilă, pusă în serviciul cetățenilor.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Ion Stan - declarație politică intitulată Theodor Stolojan a furat startul la alegerile europarlamentare. Campania electorală ilegală a partidului Liberal Democrat;

Domnul Ion Stan:

Declarație politică intitulată "Theodor Stolojan a furat startul la alegerile europarlamentare. campania electorală ilegală a partidului liberal democrat"

De la Afacerea "Megapower" și tunurile imobiliare, continuând cu intervenționismul fără perdea - pardon, fără rușine! - în favoarea clientelei politice energofage - toate ținute la sertar de procurorul-șef al Departamentului Național Anticorupție - până la violarea Codului electoral, domnul Theodor Stolojan, președintele Partidului Liberal Democrat, a parcurs, via Cotroceni, drumul de la delictele de drept comun la delictele politice prin care se atentează la ordinea democratică.

Folosindu-se de o stratagemă grosieră, președintele Partidului Liberal Democrat a început, cu data de 27 septembrie a.c., campania electorală pentru alegerile europarlamentare.

Iată, succint, faptele: domnul Theodor Stolojan, sub paravanul Organizației Partidului Liberal Democrat din sectorul 6 al municipiului București, a deschis o pagină de internet la adresa www.spuneoful.ro prin intermediul căreia: "staff-ul Partidului Liberal Democrat se va afla într-un contact permanent, timp de o lună - n.n. subliniem și ne întrebăm, de ce numai o lună?! - cu cetățenii, pentru a fi sesizate orice probleme care au legătura cu autoritățile locale sau cu alte organisme ale statului".

Pliante, fluturași, bannere și alte forme de manifeste au împânzit țara cu acest comunicat.

De unde până unde un partid politic se constituie și se implică într-un sistem de colectare a cererilor, reclamațiilor și sesizărilor la adresa autorităților și instituțiilor statului pentru "a încerca", de reținut, numai în intervalul 27 septembrie - 25 octombrie, găsirea soluțiilor mult așteptate de cetățeni?

Crede, oare, domnul Theodor Stolojan că se va putea substitui autorităților legitime, Avocatului Poporului sau judecătoriilor de contencios administrativ?

Noi credem, pe bună dreptate, cu totul altceva.

Domnul Theodor Stolojan a recurs la această stratagemă nu de dragul cetățenilor. Dacă ar fi fost așa, nu și-ar fi limitat generozitatea doar până la 25 octombrie.

În realitate, președintele Partidului Liberal Democrat a furat startul în campania electorală pentru alegerile europarlamentare.

Campania "Vrei să te implici?" disimulează scopul real urmărit. Și anume, acela de a face campanie electorală înainte de perioada legal stabilită și, în același timp, de a colecta datele și informațiile pe baza cărora să-și pregătească și să-și susțină campania transparentă, în intervalul celor 30 de zile premergătoare alegerilor pentru Parlamentul European.

Probabil că vecinătatea contagioasă cu structura acoperită a Securității din Ministerul Finanțelor i-a fost de bună inspirație pentru o asemenea combinație de dezinformare asupra scopului ascuns al campaniei.

Așadar o mobilizare generală la nivel național, și chiar exemplară, dacă avem în vedere că au fost constituite și "echipe speciale, formate din membri P.L.D. (...)"

Avem totuși o șansă, că domnul Stolojan nu s-a pus în fruntea unor "batalioane de asalt" sau "comandouri de șoc și groază" sau cine mai știe ce alte formațiuni de tulburare și influențare a climatului electoral, după cum îi cer Directivele de Atac Informațional ale celui dintâi apărător al Constituției României. L-am numit, nu întâmplător așa, pe cetățeanul-președinte Traian Băsescu.

Demn discipol al celui care se spune că a furat încrederea românilor, voturi, telefoane de la ziariste și vapoare, încă de pe vremea când rezidenția informativ și contrainformativ în capitala Flandrei, la Anvers, Theodor Stolojan a început și el să fure, printre altele, și startul la europarlamentare.

Sesizăm pe această cale Autoritatea Electorală Permanentă să-l someze pe președintele Partidului Liberal Democrat să dea startul înapoi și să-i administreze corecțiile prevăzute de lege pentru începerea campaniei electorale înainte de data stabilită.

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică intitulată Cine a făcut diferența la moțiune;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Cine a făcut diferența la moțiune"

Stimați colegi,

Cei care se declarau la ultimele alegeri neinteresați de viața politică nu mai au nici un motiv să se mai plângă de acest lucru. Bâlciul din politichia noastră a atins cote maxime, iar acest lucru s-a văzut săptămâna trecută în Parlamentul României. Problema cea mare este că s-a trecut de mult timp de la etapa la care oamenii se distrau sau doar strâmbau din nas. Nici nu mai înjură. Românii se uită uimiți și se întreabă câte năstrușnicii va mai inventa președintele PD, Traian Băsescu, pentru a dărâma Guvernul României. Un guvern care a mărit și va mări în continuare pensiile; un guvern care a finalizat cu succes negocierile României cu Uniunea Europeană; un guvern care a avut curajul de a introduce măsuri fiscale ce au adus mai mulți bani la buget.

Oare ar trebui să ne cerem scuze președintelui Băsescu pentru că am mărit plafoanele de ajutorare pentru căldură? Pentru că am mărit alocațiile copiilor, am dat mai mulți bani pentru investiții în Sănătate și Educație? Pentru că ne-am propus să aducem românilor prosperitate?

Am să trec peste momentele de penibilitate de săptămâna trecută, în care domnul Geoană făcea pe James Bond-ul Parlamentului României, filmându-și, prin intermediul angajaților de la partid, colegii PSD-iști, să vadă cum votează. N-am să mai amintesc nici de zvonistica și mișcările de trupe care m-au determinat să părăsesc sala de ședințe în timpul dezbaterii moțiunii, în semn de repulsie pentru nivelul la care s-a ajuns. Pentru că știam cu toții despre protocolul între PSD și PD, parafat de apoliticul președinte al României.

Am să spun un singur lucru: PSD, cu largul concurs al PD și al mentorului Băsescu, au încercat să arunce, săptămâna trecută, țara în anarhie. Care ar fi fost urmarea? Domnul Băsescu ar fi jucat rolul neprihănitului venit de undeva din ceruri ca să ne salveze. Ar fi creat un guvern după chipul și asemănarea sa. Din fericire, unii colegi de la PSD și chiar de la PD au intuit pericolul. Au evitat să transforme Guvernul României într-un instrument de joacă pentru cel ce vrea să țină toate puterile statului la degetul mic. Colegilor care au avut curajul să voteze în concordanță cu conștiința și ținând cont de cei care i-au trimis acolo, doresc să le transmit felicitări. Celor care au riscat să fie excluși din partid doar pentru că au intuit urmările catastrofice ale adoptării moțiunii, țin să le mulțumesc. Ceea ce am văzut, săptămâna trecută, în forul legislativ, m-a făcut să înțeleg încă o dată diferența între conceptul de politician dalmațian și cel de politician cu stofă!

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Florin Iordache - declarație politică intitulată O justiție care lasă de dorit...;

Domnul Florin Iordache:

"O justiție care lasă de dorit ..."

Șeful Departamentului Național Anticorupție, Daniel Morar, a purtat o serie de bătălii cu ministrul justiției, Tudor Chiuariu. Cu toții știm că disputa dintre cei doi a izbucnit public în luna mai, odată cu solicitarea făcută de ministru către Consiliul Superior al Magistraturii pentru revocarea din funcție a procurorului Doru Țuluș, șef secție D.N.A. De asemenea, se știu și concluziile inspectorilor, neînsușite de plenul Consiliului Superior al Magistraturii, care arătau că ministrul justiției nu a desfășurat activități de natură să afecteze independența și imparțialitatea procurorilor D.N.A. Totuși, inspectorii au sesizat "o anumită inflexibilitate a dialogului" dintre cei doi.

Nu este tocmai confortabil să observăm cu repetitivitate cum Direcția Națională Anticorupție nu încetează să îi reproșeze Consiliului Superior al Magistraturii că nu a făcut publică decizia referitoare la Nota inspecției judiciare privind cererea procurorului-șef al D.N.A., Daniel Morar, de a se constata dacă ministrul justiției, Tudor Chiuariu, a săvârșit fapte de imixtiune în activitatea profesională, de natură să afecteze independența și imparțialitatea sa și a procurorilor D.N.A.

Deși justiția ar trebui să fie numai una, iar înfăptuirea ei ar trebui să apropie organele statului unite de același scop, și anume aplicarea corectă a legii, nu trece o săptămână fără să asistăm la vestitul duel în comunicate, replici dure, acuze de toate genurile; o serie de replici ghidate de numeroase suspiciuni. Așa ar putea fi descrisă relația dintre ministrul justiției, Tudor Chiuariu, și șeful Direcției Naționale Anticorupție, Daniel Morar.

Toate aceste neînțelegeri nu fac decât să afecteze credibilitatea celor două instituții. Ce ar putea fi și mai grav este tocmai suspiciunea că acest demers al șefului D.N.A. are mai mult rolul de răfuială pur personală, deoarece s-a manifestat după ce ministrul justiției s-a arătat nemulțumit de activitatea D.N.A.

Cert este că toate aceste acțiuni recente ale D.N.A. sunt văzute ca niște intervenții ale eternilor slujitori prezidențiali în jocul politic, cu scopul intimidării adversarilor politici ai lui Traian Băsescu și ai Partidului Democrat.

Cred că nimic nu este întâmplător în țară, iar demersurile instituției conduse de Daniel Morar au ca obiectiv crearea, înaintea campaniei pentru europarlamentare, a unui echilibru politic care să favorizeze P.D.

Cu siguranță, obiectivul D.N.A. nu este acela de a rezolva cazurile de corupție, ci de a deschide cât mai multe piste pentru a arăta că lucrează și întreține un climat de suspiciune prin stigmatizarea tuturor, lăsând curat numai P.D. A devenit deja o obișnuință ca, ori de câte ori se întâmplă ceva care strică planurile prezidențiale, să fie scoși procurorii pentru a restabili echilibrul în favoarea lui Traian Băsescu.

Ce tablou trist ne prezintă justiția în România ... și mai ales ce păcat că realitatea se pictează cu o acuarelă atât de ieftină.

Vă mulțumesc.

  Ioan Țundrea - declarație politică având ca obiect Cele două minute de ură descrise de George Orwell în romanul 1984 sau despre Principiul conducătorului în România europeană a anului 2007.

Domnul Ioan Țundrea:

Obiectul declarației politice: "Cele două minute de ură" descrise de George Orwell în romanul "O mie nouă sute optzeci și patru" sau despre "Principiul conducătorului" (Führerprinzip) în România europeană a anului 2007.

Pentru că astăzi comemorăm ororile Holocaustului, este extrem de important să ne reamintim că aceste orori istorice au fost posibile datorită activării și propagării mecanismului urii, care a fost indus în subliminalul popoarelor de toți dictatorii.

Pe scurt, Orwell descrie imaginar în roman că zilnic, la ora unsprezece, toți oamenii - inclusiv cei care ocupă funcții destul de importante în cadrul Partidului Interior (cum ar fi cazul lui O'Brian) - își întrerup orice altă activitate pentru a participa - în grup - la "Cele două minute de ură", în care, pe câte un tele-ecran imens amplasat în holul principal al fiecărei clădiri, apare figura lui Emanuel Goldstein, inamicul numărul unu al Partidului - al statului Oceania -, iar cei care asistă se exteriorizează vehement, stăpâniți de sentimente care alunecă dinspre frică spre mânie, apoi ură. Chiar și Winston - care îl simpatizează în secret pe Goldstein - doar mimând inițial aceeași adversitate împărtășită de ceilalți, se lasă dus de val, sau poate este vorba de hipnoză în masă, surprinzându-se în final că strigă cu ură și gesticulează furios spre figura de pe tele-ecran. Prin aceste "două minute de ură" se urmărea atât amplificarea celor mai negative sentimente umane, cât și menținerea trează a atenției asupra inamicului; intern: Goldstein și extern: Eurasia, cu care acesta se spune că ar fi colaborat, iar Oceania, aflată sub guvernarea Fratelui cel Mare, ar fi fost în război - inamicul există, este activ, iar Partidul luptă pentru a-și proteja poporul.

În România europeană a anului 2007, cele minim două minute de ură zilnice ne sunt inoculate sistematic ca "Principiul prioritar al conducătorului" de stat și de partid-stat în devenire.

Similitudinile pe care le trăim zilnic, grație mass-media, cu scenele descrise de Orwell, sunt uluitoare. astfel, vedem nenumărate hărțuiri și împroșcări cu noroi ale dușmanilor politici - mai puțin cei din PD - ai președintelui, care sunt apoi înfierați de către DNA, CNSAS și țârcovnicii de partid care repeta stereotip și tâmp o placă uzată în care sunetele sunt transformate într-un hăhăit bahic.

Asistăm neputincioși la acest spectacol grotesc în care conducătorul și ciracii săi destramă sistematic conștiința românului, inoculând o ură viscerală în instituțiile statului pe care nu și le pot subordona.

Concluzia, dragi colegi, este aceeași în istoria tragică a omenirii: conducătorii care seamănă ură, până să culeagă furtuna, produc holocaust în conștiințe.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 27 mai 2018, 16:57
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro