Vasile Pușcaș
Vasile Pușcaș
Ședința Camerei Deputaților din 9 octombrie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.136/19-10-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-06-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 09-10-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 9 octombrie 2007

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.42 Vasile Pușcaș - declarație politică intitulată "O prioritate abandonată în Români - statul de drept";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Vasile Pușcaș:

Declarație politică intitulată "O prioritate abandonată în România - statul de drept"

O problemă care a revenit în ultima perioadă pe agenda opiniei publice într-o manieră pe care nu ne-am fi dorit-o în ambianța postaderării este situația din justiție. Conflictele de natură instituțională în acest domeniu reprezintă o demonstrație a caracterului superficial în care autoritățile au reușit să compatibilizeze practicile juridice și relațiile instituționale din domeniu, cu exigențele minime presupuse de postura unui stat de drept european. Din nefericire, nu este nevoie de foarte multe cunoștințe aplicate pentru a constata eșecul autorităților în managementul instituțiilor judiciare, iar acest eșec pune în cauză însăși maniera în care am reușit să implementăm practicile și normele statului de drept.

Este dificil de știut dacă la capătul acestor dispute confuze, cetățenii vor rămâne cu ideea că un ministru a încercat să demită un procuror a cărui incompetență a fost demonstrată de un raport independent, iar acesta și-a luat revanșa prin inițierea unei cercetări penale, sau că același demnitar a încercat să protejeze anumite interese economice, prin eliminarea unui procuror incomod. Nu putem aprecia în acest moment ce va rezulta din inflația de dosare penale în care sunt implicați mai mulți membri ai guvernului. Finalul disputei se va pierde în ecoul difuz al acuzelor reciproce, așa cum s-a întâmplat cu toate marile anchete inițiate după 2004. În conștiința publică va supraviețui concluzia firească, aceea că nu dispunem de instituții juridice credibile și eficiente, în măsură să administreze dreptatea pentru toți și să-și asigure independența în raport cu celelalte două puteri ale statului. Orice cercetare sociologică va demonstra că prezumții precum aceea că legea îi protejează numai pe cei bogați și că orice mijloace sunt preferabile pentru a evita apelul la forurile judecătorești sunt certitudini pentru largi categorii sociale. Dacă această stare de spirit poate fi apreciată drept firească de către unele medii politice prea triumfaliste pentru a mai fi și eficiente, escaladarea conflictelor din justiție ne poate pune probleme și în relațiile cu partenerii noștri europeni.

În arealul de civilizație căruia am vrut să-i aparținem, justiția este o componentă de bază a patrimoniului național și un mijloc de afirmare și exercitare a drepturilor și libertăților individuale, ca și o cale de promovare a intereselor comune. Este suficient să avem în vedere recentele dezbateri asupra noului tratat european și insistența unor state de a-și păstra particularismul sistemului juridic, pentru a înțelege cât de departe ne aflăm de aceste realități paradigmatice.

În ceea ce privește România, aceasta a avut constant probleme cu aprofundarea normelor statului de drept și a separației puterilor în stat. Dincolo de introducerea sa în Constituție, principiul a fost socotit literă moartă de către mulți cetățeni, ca și ideea egalității în fața legii. Independența justiției s-a aflat și pe agenda negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană, iar capitolul referitor la Justiție și Afaceri Interne a reprezentat una din cele mai dificile faze ale negocierilor. Comisia Europeană a avut în vedere vulnerabilitățile României în domeniul justiției chiar și după semnarea Tratatului de aderare și a menținut, în consecință, o anume presiune asupra autorităților, prin intermediul clauzei de salvgardare și a rapoartelor periodice de monitorizare. Aprecierea forurilor comunitare coincide în mare măsură cu aceea a cetățenilor români care, în ultimii ani, și-au pus speranțele mai mult în verdictele instanțelor europene de apel, decât în dreptatea obținută acasă.

Răspunsul găsit de puterea actuală din România la aceste duble exigențe nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor niciuneia dintre părți. Ultimii doi ani și jumătate au plasat justiția în centrul episoadelor conflictuale dintre diverse instituții ale statului. Dacă ne obișnuisem cu faptul că primitivismul oamenilor politici a transferat lupta împotriva corupției dintr-o atribuție a justiției într-un instrument al luptei politice, nimic nu îndreptățește utilizarea instituțiilor specializate ale puterii judecătorești în anexe ale intereselor și revanșelor de partid. Legislația elaborată în contextul finalizării negocierilor din 2004, care limita drastic amestecul factorului politic în domeniul rezervat corpului de magistrați și Parchetului, a fost modificată din inițiativa noului guvern, prin asumarea răspunderii. Invocarea anticorupției și orgoliile personale au făcut ca întreg efortul de eficientizare a funcționării justiției să cadă în derizoriu. Spre deosebire de echivalentele europene, puterea a preferat să accentueze atribuțiile Parchetelor, acordându-le puteri susceptibile să genereze abuzuri. Acțiunile acestora din urmă au determinat suspiciuni de partizanat politic, iar finalitatea majorității marilor cercetări inițiate după 2004 se lasă încă așteptată. Mai mult decât atât, bunăvoința unor comisari europeni a devenit premisa revenirii la mai vechea tentație de a abandona orice demers de reformă. O anumită influență politică tinde să se exercite nu doar asupra parchetelor, ci și în legătură cu demersurile unor foruri constituite tocmai ca o garanție a independenței corpului profesioniștilor dreptului, cum este Consiliul Superior al Magistraturii sau Curtea Constituțională. Episoadele în care rezoluțiile acesteia din urmă au devenit surse de legitimare pentru demersuri și atitudini politice sunt bine cunoscute.

Pe de altă parte, recentele intenții ale CSM de a modifica legislația de funcționare a instanțelor au suscitat reacții ostile din partea asociațiilor profesionale ale magistraților care, cu prilejul unei întruniri desfășurate recent la Cluj-Napoca, și-au exprimat opoziția în legătură cu unele prevederi de natură să diminueze responsabilitatea judecătorilor în exercitarea profesiei proprii, prin renunțarea la posibilitatea ca un judecător să fie exclus din magistratură datorită incompetenței. Obiecții de substanță au ridicat și intențiile de a spori autoritatea președinților tribunalelor și curților asupra judecătorilor, dar și stabilirea volumului de dosare drept singurul criteriu de evaluare a muncii unui judecător. Dezbaterea se află în curs, iar controversele dintre specialiști vor genera probabil o soluție mai bună decât orice demers venit dinspre mediul politic. Situația s-a complicat și mai mult în prezent, când rapoarte tehnice ale unor comisii ale CSM, devenite publice în mod suspect, și acte premergătoare unor cercetări ale Direcției Naționale Anticorupție, despre care suntem informați în conferințele de presă ale unor partide politice, se transformă în atuuri ale disputelor dintre instituții și oficiali.

Impresia este că România a făcut imenși pași înapoi, căci asemenea evenimente erau greu previzibile după anul 2004. Independent de chestiunile tehnice și procedurale, care trebuie să rămână la îndemâna cunoscătorilor, factorii politici și ansamblul corpului social vor trebui să facă față deficitului de credibilitate cu care se confruntă justiția românească. Acesta se adaugă mai vechilor carențe legate de eficiență, semnalate în rapoartele de specialitate. Fără a patetiza inutil, momentul în care aceste crize cunosc escaladarea maximă este cât se poate de inoportun. Sper să nu ne confruntăm cu o nouă clauză de salvgardare, deși aceasta poate fi oricând avută în vedere de către cei care monitorizează România. Statul se află însă implicat în procese la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, unde România înregistrează un nefast loc fruntaș la procese pierdute. Cu cât justiția de la noi va fi mai decredibilizată, cu atât instanțele străine vor avea temeiuri mai serioase să recepteze punctele de vedere ale contestatarilor hotărârilor sale.

Vulnerabilitățile justiției presupun precarități ale eșafodajului statal și democratic. Puterea judecătorească este unul din pilonii stabilității constituționale, or, pe fondul neîncrederii în autoritatea lucrului judecat și al sensibilității judecătorilor și procurorilor la presiunile oricărei puteri, funcționalitatea tuturor instituțiilor statului va avea de suferit.

Doamnelor și domnilor,

În fața acestor provocări, se impune să ne stabilim noi înșine o clauză de salvgardare, căci se pare că nici un guvern nu va consimți să renunțe de bună voie la pârghiile de influență asupra unui domeniu atât de important. Este inadmisibil ca oficialii să se angajeze în polemici reflectate generos de mass-media, cu reprezentanții Comisiei Europene, în loc să-și consacre potențialul efortului de eficientizare a sistemului judiciar, în primul rând în interesul cetățenilor români. Nu ne mai putem permite ca bilanțurile anuale ale instituțiilor juridice să se transforme în spectacole politice în care deținătorii puterii executive dau lecții profesioniștilor. O Românie europeană are nevoie vitală de o justiție independentă profesionistă și credibilă, pusă în serviciul cetățenilor.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 16 iunie 2019, 2:19
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro