Plen
Ședința Camerei Deputaților din 23 octombrie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.145/02-11-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
19-09-2018
17-09-2018
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 23-10-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 23 octombrie 2007

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,35.

Ședința a fost condusă, în prima parte, de domnul Valer Dorneanu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, președintele camerei Deputaților, asistat de domnii Dan Radu Rușanu și Ioan Munteanu, secretari.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Bună dimineața!

Stimați colegi,

Permiteți-mi să declar deschisă prima parte a ședinței plenului Camerei Deputaților destinate prezentării declarațiilor politice.

 
Emil Strungă - declarație politică intitulată Gestionarea populației canine;

Astăzi vom începe cu reprezentantul Puterii. Domnul Emil Strungă, dacă este, din partea P.N.L. Vă rog să luați cuvântul.

Se pregătește domnul Adrian Moisoiu.

 

Domnul Emil Strungă:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Bună dimineața!

Titlul declarației politice pe care o prezint astăzi în fața dumneavoastră este "Gestionarea populației canine".

Problema câinilor comunitari reprezintă o preocupare majoră a României, ca țară membră a Uniunii Europene. Rezolvarea acesteia impune întocmirea unei legislații care să țină sub control înmulțirea haotică a câinilor fără stăpân, a celor care nu posedă un pedigree eliberat de Asociația Chinologică din România, precum și stabilirea cadrului juridic pentru deținerea și creșterea câinilor.

Gestionarea eficientă a populației canine aduce numeroase beneficii de ordin social - diminuarea riscurilor inerente pentru igiena, sănătatea și securitatea omului, precum și descurajarea abandonului, a neasumării responsabilităților ce revin proprietarilor de câini -, precum și economic - reducerea costurilor ridicate pentru efectuarea tratamentelor și a profilaxiei specifice aplicate animalelor și oamenilor care au suferit zgârieturi sau mușcături cauzate de câini.

Beneficiarii aplicării unei legi care vizează problema câinilor comunitari sunt cetățenii, adeseori implicați în incidente provocate de câinii nesupravegheați sau fără stăpân, dar și animalele supuse unor rele tratamente, avându-se în vedere respectarea drepturilor acestor animale și a deținătorilor acestora, drepturi consfințite de Convenția Europeană pentru Protecția Animalelor de Companie, ratificată de România prin Legea nr.60/2004.

Pentru a răspunde necesităților legate de gestionarea populației canine, am pregătit o propunere legislativă, împreună cu domnul deputat Bogdan Ciucă, care urmează să fie înregistrată la Biroul permanent al Camerei Deputaților.

Această propunere legislativă stabilește condițiile și măsurile necesare pentru gestionarea populației canine din România, cum ar fi sterilizarea câinilor, adopția unui câine sau combaterea relelor tratamente la care sunt supuse animalele. Se stabilesc, de asemenea, obligațiile și responsabilitățile consiliilor locale de a supraveghea și asigura condițiile respectării legii.

În conformitate cu prevederile legale, consiliile locale se obligă să înființeze servicii locale specializate de gestionare a câinilor fără stăpân. Fiecare serviciu local va avea în structură următoarele compartimente: compartimentul de realizare a catagrafiei, compartimentul adăpostului pentru câinii fără stăpân și compartimentul de capturare și transport a câinilor fără stăpân. La nivelul fiecărei localități, va fi amenajat obligatoriu cel puțin un adăpost pentru animalele fără stăpân, prin grija consiliilor locale, dotat cu toate necesitățile, inclusiv sterilizare sau eutanasiere.

Proiectul de lege în discuție cuprinde și obligațiile deținătorului de câini, care trebuie sa-i asigure animalului hrană, adăpost corespunzător și tratament în cazul îmbolnăvirii sau accidentării. Deținătorului i se interzice aplicarea metodelor de corecție și de dresaj care implică violență fizică sau psihică asupra animalului.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc și eu.

A depus, din partea Grupului parlamentar al P.N.L., în scris, declarația politică, domnul deputat Andrian Mihei; de asemenea, domnul Constantin Faina, de la Partidul Conservator.

 
Adrian Moisoiu - declarație politică intitulată Ultima descălecare a U.D.M.R.;

Are cuvântul domnul deputat Adrian Moisoiu, din partea Grupului parlamentar al P.R.M.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

"Ultima «descălecare» a U.D.M.R."

După ce sâmbătă, 13 octombrie, la Târgu-Mureș, Markó Béla a prezentat tema redesenării noilor regiuni de dezvoltare care să ducă la recunoașterea oficială a mult doritului Ținut Secuiesc, iar joi, 18 octombrie, la Sfântu Gheorghe, a vorbit despre Tirolul de Sud, unde demersurile pentru obținerea autonomiei au durat 30 de ani "Noi suntem în anul 17, dar acest lucru nu înseamnă că mai trebuie să așteptăm 13 ani" -, cu ocazia festivității de lansare a candidaților pentru Parlamentul European, de sâmbătă 20 octombrie, de la Târgu-Mureș, vorbind despre revendicările Uniunii Democrate Maghiare pentru maghiarii care trăiesc în România lansate sub sloganul "Nouadescălecare", Markó Béla a spus: "În 1526, strămoșii noștri au pierdut și, pentru un secol și jumătate, țara nu a mai fost a noastră. Ultima dată, această patrie s-a pierdut în 1918, iar datoria noastră este să redobândim acel pământ pierdut. Să redobândim tot ce am pierdut: casele, pădurile, pământurile, steagul."

Pentru prima dată, liderii U.D.M.R. nu mai sunt atât de siguri pe electoratul lor, care le-a dat un semnal foarte important cu ocazia votului la referendumul pentru demiterea președintelui Traian Băsescu. Le este frică de candidatura episcopului Tökes László, care ar putea să le ia voturile unei părți importante din comunitatea maghiară și, de aceea, Markó Béla apelează la armele acestuia. Nu știe însă, că maghiarii de astăzi se întreabă ce au câștigat în toți acești ani de când U.D.M.R. a guvernat direct sau indirect, și să-i scoată din sărăcia în care trăiesc? Nu știe că aceștia se trezesc greu, dar, atunci când se trezesc, - așa cum s-a întâmplat săptămâna trecută într-un sat din județul Mureș -, se îndreaptă spre Partidul România Mare, partid pe care îl apreciază ca fiind singurul partid cinstit, și apelează la el și la președintelui lui, domnul Corneliu Vadim Tudor, ca să stăvilească corupția și furtul pe care conducătorii U.D.M.R. le practică în mediul rural, unde pământurile retrocedate nu sunt identificate, sute de hectare de pământ sunt nelucrate, dar raportate ca însămânțate și cultivate, pentru a se încasa subvenția, subvențiile acordate sunt furate, se întocmesc chitanțe false, în loc de chitanțe fiscale, și câte și mai câte ...

Markó Béla spune că vrea pământul, casele și pădurile înapoi, dar uită că acestea sunt de mult în proprietatea unor reprezentanți de vază ai U.D.M.R., foarte apropiați de el.

Pentru cine a urmărit cu atenție evenimentul, declarațiile lui Markó Béla privind noua descălecare reprezintă, de fapt, o recunoaștere voalată a ceea ce de mult se știe, dar nu s-a recunoscut încă: faptul că ungurii au declanșat evenimentele din martie 1990 de la Târgu-Mureș; cine și de ce a provocat acel carnagiu.

Pentru U.D.M.R., 22 decembrie 1989 a reprezentat speranța mult așteptată a reînvierii fantasmei Ungariei Mari. Numai că Ungaria Mare nu a existat niciodată; numai în mințile unor oameni bolnavi.

Pentru a încheia, doresc să prezint o întâmplare petrecută în urmă cu 27 de ani la Arad, când, la o întâlnire între șefii de stat și de partid ai României și Ungariei, Nicolae Ceaușescu i-a spus, pe un ton care nu admitea replică, omologului său ungar, care îl tot sâcâia cu problema ungurilor din Transilvania și a presupusului teritoriu care, chipurile, ar aparține "Ungariei Mari" "Tovarășe Kádár, dacă tot mai insiști în această chestiune pe care a rezolvat-o, nu România, ci țările Europei, eu pot să te primesc în câteva ore cu onoruri militare românești la Budapesta". Și, după rostirea acestei fraze, Ceaușescu, s-a ridicat de la masă, punând punct discuției.

Nu vreau să fiu apreciat drept nostalgic, dar am dorit să compar pragmatismul și verticalitatea lui Nicolae Ceaușescu cu poziția conducătorilor României de astăzi care, de 17 ani, invită și tolerează un șarpe veninos la guvernare. Mai mult decât oricând, România are nevoie să se debaraseze de astfel de conducători. A-ți iubi țara, a manifesta îngrijorare față de pericolele reale care o amenință, a venera trecutul glorios al poporului tău este o datorie și o mare înălțare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc.

Stimați colegi,

S-au prezentat și au depus în scris declarațiile domnul Rareș Mănescu și domnul Miron Ignat.

 
Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Lisabona;

Are cuvântul domnul Dumitru Bentu. Se pregătește domnul Frâncu.

Poftiți.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Am intitulat declarația politică de astăzi "Lisabona".

Summitul de vineri, 19 octombrie a.c., din capitala Portugaliei, a consfințit capacitatea celor 27 de membri ai Uniunii Europene, de a identifica, în urma negocierilor, toate elementele componente ale textului final din Tratatul de reformă ce va înlocui Constituția Europeană. După cum se știe, aceasta a fost blocată prin votul negtiv al Franței și Olandei, în 2005.

Tratatul, ce va purta denumirea capitalei lusitane, va fi semnat la 13 decembrie și, după ratificarea sa de către toate statele membre, va intra în vigoare înainte de iunie 2009, data alegerilor europarlamentare în Uniunea celor 27.

În cele peste 250 de pagini, sunt reglementări cu valoare de noutate, din rândul cărora enumerăm: președinția semestrială rotativă va fi înlocuită cu un lider, al cărui mandat, reînnoibil, va fi de doi ani și jumătate; va exista un șef al diplomației europene, ales după metodologia desemnării comisarilor; deciziile vor avea la bază principiul dublei majorități - 55% dintre state, reprezentând 65% din populație -, renunțându-se, astfel, la unanimitate; Uniunea Europeană devine persoană juridică unică; tratatul include și Charta Drepturilor Fundamentale ale Omului; cresc simultan puterile Parlamentului European, dar și ale forurilor legislative naționale.

Interesantă, însă, ni se pare poziția diferitelor state membre, implicarea lor în desfășurarea negocierilor.

Astfel, Italia a avut obiecții legate de redistribuirea mandatelor în Parlamentul European, ea obținând finalmente încă un loc, în condițiile în care votul președintelui Parlamentului va fi unul cu totul excepțional; Marea Britanie a avut rezerve față de unele aspecte ale politicii externe, în noua concepție, față de câteva prevederi din Charta Drepturilor Fundamentale ale Omului, dobândind dreptul "de a nu o aplica integral, din motive interne".

Un rol de primă mână l-a jucat și acum Polonia care, din momentul aderării la Uniunea Europeană, își personalizează puternic interesele, dar și obiecțiile. Așa au procedat și în timpul negocierilor foarte dure de la ultimul Consiliu European din luna iunie, când, ca și acum, "au dat dovadă de consecvență, au riscat, dar au obținut ceva". Concret: actualul sistem de vot, favorabil Poloniei, va fi menținut până în 2014 și, în anumite condiții, până în 2017.

Polonezii s-au opus, alături de britanici, aplicării ad litteram a prevederilor din Charta Drepturilor Fundamentale ale Omului. Au reușit impunerea "compromisului Ioannina" - care stipulează că "la cererea mai multor state aflate în minoritate, în cadrul Uniunii Europene, pot fi amânate unele decizii".

Firesc, vine întrebarea: care a fost contribuția României? Ne-a edificat domnul ministru al afacerilor externe, un avizat vorbitor de limbă moldovenească, din care cităm: "elemente la care ținea România, cele legate de simboluri, s-au pierdut pe drum".

Cu alte cuvinte, contribuția țării noastre a ajuns, printr-un efort "admirabil" de implicare și "talent" diplomatic, la nivelul absorbției fondurilor comunitare în acest an - adică zero.

Iar prezența președintelui Traian Băsescu, așa cum a fost percepută din reportajele transmise din Lisabona, a fost una strict topografică.

Să ne integrăm bine!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc.

 
Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Nu vrem rabla altora pe ulița noastră;

Domnul deputat Frâncu, din partea P.N.L. Și, apoi, domnul deputat Dumitriu.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarație politică: "Nu vrem rabla altora pe ulița noastră".

Doamnelor și domnilor deputați,

Mult-hulita taxă de primă înmatriculare auto, incriminată în fel și chip, suspectată că ar servi cine știe ce interese oculte în forma în care a fost introdusă de Guvernul Tăriceanu, criticată de oficiali ai Uniunii Europene și propusă spre modificare, a adus un mare beneficiu României.

Spre deosebire de Bulgaria, care a acționat de o manieră diferită în privința acestei taxe, țara noastră nu s-a transformat, după aderarea la Uniunea Europeană, într-un cimitir de mașini vechi și poluante.

Avem destule probleme de mediu, chiar și fără un parc auto rejectat din țările bogate ale Europei, iar acest lucru l-a înțeles foarte bine actualul guvern, care a reușit să stopeze, fie și numai pentru o vreme, fenomenul rablei altora pe ulița noastră.

 
Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Bani pentru cercetare, investiție în viitorul națiunii;

"Bani pentru cercetare, investiție în viitorul națiunii"

Guvernul Tăriceanu a decis să aloce, în bugetul pe anul 2008, un procentaj de 0,7% din p.i.b. pentru cercetare. Este cea mai consistentă sumă alocată acestui domeniu vital pentru România în întreaga perioadă post-decembristă, de șapte ori mai mare decât cea mai mare alocare bugetară făcută de vreun guvern de stânga, în anul 2004.

Acest lucru reprezintă dovada vie și grăitoare a grijii pe care actualul guvern o acordă viitorului țării noastre, care trebuie să redevină un exportator de tehnologie de vârf și de produse de avangardă, bizuindu-se pe inteligența și creativitatea cercetătorilor români, care, astfel, nu vor mai avea motive să plece de aici și să se realizeze profesional pe alte meridiane.

Este unul dintre motivele care mă fac să afirm cu tărie că eu unul mă mândresc că sunt liberal.

Vă mulțumesc.

Mihai Dumitriu - declarație politică intitulată Aspecte privind acreditarea Centrului Național de Formare Profesională și sugestii pentru Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului (I);

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Mihai Dumitriu și se pregătește domnul Becsek, din partea U.D.M.R.

 

Domnul Mihai Dumitriu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Aspecte privind acreditarea Centrului Național de Formare Profesională și sugestii pentru Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului".

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Resursele umane sunt factorul-cheie al reformei educației. Ele pot compromite total sau pot salva totul.

Pentru a avea o resursă umană de calitate în educație, una din măsurile necesare și urgente este creșterea calității formării inițiale și continue.

În acest sens, la nivel național, s-a constituit Centrul Național de Formare Profesională (C.N.F.P.) al cadrelor didactice din învățământul preuniversitar.

În intervenția mea, aduc în atenția Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului și a altor factori responsabili câteva inadvertențe din metodologia de acreditare a C.N.F.P., cu influențe negative în pregătirea continuă a resurselor umane din învățământul preuniversitar.

Relația dintre dependența și autonomia între C.N.F.P. și M.E.C.T. poate fi discutată din perspectivă funcțională și/sau financiară. Rațiunea subordonării este susținută de responsabilitatea ministerului pentru calitatea pregătirii continue a cadrelor didactice și pentru gestionarea procesului. Independența financiară se justifică și nu se justifică. Nu se justifică, prin aceea că utilizarea fondurilor se recomandă să rămână în seama ministerului, pentru a nu se produce risipă, și se justifică, deoarece independența ar favoriza acces mai facil la aceste fonduri, atât din partea Casei Corpurilor Didactice, cât și altor instituții.

Împărțirea programelor de formare continuă în patru categorii este una care, în principal, a avut în vedere sursa de finanțare: finanțare de la minister (un program de perfecționare odată la 5 ani și trei programe de perfecționare datorate reformei) și finanțare din alte surse (patru programe europene și două programe susținute prin taxe ale cursanților).

Stimați colegi,

Criteriul sursei de finanțare nu este unul care să garanteze calitatea programelor și nici creșterea interesului/cointeresarea cursanților și/sau a furnizorilor.

Fondurile dobândite prin taxa cursanților nu generează obligatoriu mai mult interes din partea cursanților și nici al furnizorilor, deoarece autofinanțarea induce "dreptul la diplomă", fără obligația participării la cursuri.

De aceea, propun Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului ca finanțarea să se realizeze numai pe bază de proiecte câștigate pentru programele care aduc elemente de noutate în procesul de învățământ. Acestea se pot identifica la nivelul ariilor curiculare, al obiectivelor, al tehnologiilor, al metodelor, al instrumentelor didactice și/sau al formelor de educație - formal, nonformal, informal.

De asemenea, formularea însăși a categoriei I de programe - o dată la cinci ani - este ea însăși discutabilă și ambiguă, deoarece induce ideea că pregătirea continuă se realizează o dată la cinci ani, nicidecum permanent.

De aceea, propun Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului modificarea sintagmei consacrată programelor de perfecționare conform Legii nr.128/1997, astfel încât să conțină prevederea: "cadrele didactice din învățământul preuniversitar trebuie să acumuleze în - nu la - intervale de 5 ani minim 90 de credite profesionale transferabile". Exprimarea actuală induce ideea de "reciclare profesională", și nu ideea permanentizării interesului pentru pregătirea continuă.

Această precizare poate genera regândirea rolurilor atât pentru furnizorii de formare, cât și pentru beneficiari.

Inadvertențele, cel puțin de exprimare, se păstrează și atunci când metodologia vorbește de posibilitatea împărțirii celor 90 de credite, astfel încât 45 pot fi dobândite din programe de perfecționare o dată la cinci ani, iar restul - din alte programe.

Renunțarea la ideea ciclicității este obligatorie pentru garantarea continuității procesului de pregătire care, repet, este foarte importantă atât pentru furnizori, cât și pentru beneficiari.

Stimați colegi,

Domnule ministru al educației, cercetării și tineretului, solicit, de urgență, revizuirea metodologiei de acreditare a C.N.F.P., cu atât mai mult cu cât trebuie regândit și timpul de pregătire obligatorie, deoarece numărul creditelor solicitate, în acest moment, corespunde unui foarte mare număr de ore - 280 de ore -, echivalent a 35 de zile ori 8 ore pe zi - mă refer la creditele obținute o dată la cinci ani. Dacă ar fi o pregătire permanentă - câte o zi pe lună și/sau două zile pe lună a 4 ore pe zi -, cifrele ar fi egale.

Mai mult, actuala metodologie de acreditare nu garantează derularea acelorași programe pe durata integrală de 5 ani, deoarece acreditarea furnizorilor se face pe o perioadă de 4 ani sau de 3 ani și în funcție de programele derulate.

De aceea, propun ca programele de pregătire să beneficieze de evaluare la finalul perioadei de 5 ani, după care furnizorul să poată solicita prelungirea acreditării, ori să i se refuze aceasta.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc.

 
Becsek-Garda Dezső-Kálmán - evocarea evenimentelor petrecute în octombrie 1956 la Budapesta;

Domnul Becsek Garda și se pregătește domnul Vasile Mocanu și, apoi, domnul Dobre, din partea P.N.L.

 

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Doamnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În ziua de 23 octombrie 1956, când studenții din Budapesta au organizat o demonstrație pașnică de solidaritate cu poporul polonez, nimeni n-a crezut că această manifestație va declanșa prima revoluție anticomunistă din lume. Demonstranților, însă, li s-au alăturat și muncitorii din capitala maghiară. La izbucnirea revoluției a contribuit intervenția serviciului securității, care a deschis focul asupra demonstranților din fața Radioului. Furia manifestanților a dus la dărâmarea statuii lui Stalin, fapt nemaiîntâlnit până atunci în statele comuniste subordonate Uniunii Sovietice.

În ziua de 24 octombrie au apărut coloane de tancuri sovietice în capitala Ungariei, care au deschis focul asupra demonstranților neînarmați, ajungându-se la un adevărat măcel. Din acest moment, insurecția populară n-a mai putut fi oprită nici în Budapesta, nici în orașele din provincie.

După formarea guvernului revoluționar condus de Imre Nagy, la data de 27 octombrie 1956, trupele sovietice au părăsit capitala Ungariei. Noul executiv a acceptat majoritatea revendicărilor populare solicitate de revoluționari și a hotărât ieșirea Ungariei din Tratatul de la Varșovia, declarând neutralitatea țării.

După această decizie istorică a guvernului revoluționar, János Kádár a inițiat formarea unui guvern comunist contrarevoluționar care, în ziua de 4 noiembrie, cu ajutorul trupelor sovietice, s-a instalat la Budapesta. Deși insurgenții au luptat cu eroism împotriva trupelor de ocupație, rezistența lor a fost zdruncinată în câteva zile.

Reprezentanții puterii comuniste din România s-au folosit de evenimentele revoluționare din Ungaria, pentru a restrânge drepturile minorității maghiare. Represaliile s-au îndreptat și împotriva intelectualilor români din marile centre urbane care, sub influența ideilor revoluționare din Ungaria, au formulat, pentru prima dată, necesitatea introducerii autonomiei universitare.

Numărul celor întemnițați era de peste 10.000 de persoane, dar numeroși savanți, profesori universitari și studenți au fost deportați și obligați la muncă silnică. Teroarea și atrocitățile oficialităților comuniste au contribuit la restrângerea drepturilor cetățenești din România.

Cei care au suferit mai mult erau reprezentanții minorității maghiare din România. Astfel, numai în fosta Regiune Autonomă Maghiară, în perioada dintre 26 octombrie 1956 și 31 decembrie 1965, au fost efectuate arestări masive, fiind pornite anchete penale împotriva a peste 1.100 de simpatizanți cu evenimentele din Ungaria. Dintre aceștia, au fost trimiși în judecată și condamnați la ani grei de temniță 826 de persoane. Majoritatea acestora au fost judecați pentru "uneltire împotriva orânduirii sociale existentă în România".

Oficialitățile comuniste din România s-au folosit de situația politică creată după înfrângerea revoluției maghiare și au desființat atât Universitatea Bolyai din Cluj, cât și Regiunea Autonomă Maghiară, contribuind, astfel, la eliminarea ultimelor rămășițe ale autonomiei limitate a Ținutului Secuiesc.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Un proiect de buget fără cap și fără coadă;

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Vasile Mocanu, din partea P.S.D.

A depus în scris, adineauri, domnul deputat Florin Iordache, declarația sa politică.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Pentru astăzi, "Un proiect de buget fără cap și fără coadă".

Un Guvern eficient își chivernisește banii cu înțelepciune. Unde nu-i cap, vai de buzunare!

Întrebare: dacă în 2008 vor fi atât de mulți bani, precum ni se spune, vor exista și proiecte pentru dezvoltarea României?

Răspuns: din fericire, pentru că, din 2000, Guvernul Partidului Social Democrat a scos România din criza economică în care se afundase după 1989 - și mai ales după 1996 -, bugetul central a devenit, de la an la an, tot mai puternic.

Din păcate, pentru că, din 2004, în fruntea țării se află Guvernul Portocaliu, nu avem niciun fel de proiecte, niciun fel de strategie de dezvoltare a României.

Mai aveți nevoie de dovezi?

De trei ani, ni se spune că fondurile alocate Sănătății au crescut vertiginos. Cu toate acestea, în fiecare lună, în fața farmaciilor se strâng sute, poate mii de oameni bolnavi care au nevoie de medicamente. Iar în spitale, din caza condițiilor "minunate", create de Guvernul actual, mor oamenii cu zile. Cumplit de grav este faptul că foarte multe victime sunt copii.

Ce proiect are Guvernul pentru însănătoșirea acestui domeniu esențial al societății românești?

Partidul Social Democrat propune compensarea, cu până la sută la sută, a medicamentelor pentru cei care au pensii și salarii de până la 400 de lei și un salariu decent pentru toți lucrătorii din sistemul sanitar.

De trei ani, ni se povestește că Învățământul primește sume colosale. Cu toate acestea, mii de școli stau să cadă, iar zeci de mii de elevi învață în frig și în condiții asemănătoare celor de acum 100 de ani.

Ce proiect au guvernanții, pentru a moderniza Învățământul românesc?

Partidul Social Democrat solicită alocarea unui procent de până la 7% pentru educație, cercetare și formare permanentă. Da, domnilor, reconectați Învățământul la Cercetare, dacă doriți performanțe!

De trei ani, patru miniștri ai agriculturii ne mint că mediul rural românesc se dezvoltă. În realitate, agricultura românească este pe moarte. În această toamnă, un val de scumpiri ale alimentelor de bază ne-a arătat cât de puțin s-a făcut în acest domeniu. De fapt, nu s-a făcut nimic.

Ce proiect are Cabinetul Tăriceanu pentru Agricultură?

Partidul Social Democrat propune subvenții pentru toți fermierii români, dar este absolut necesar ca acești bani să vină la momentul oportun. Nu la spartul târgului!

Aș putea continua cu exemplele negative încă trei ani de acum încolo, dar mă opresc, pentru a spune încă o dată: când guvernanții nu au cap, vai de buzunare!

Vai de buzunarele românilor!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc.

 
Traian Dobre - declarație politică intitulată Se poate și altfel;

Domnul Traian Dobre.

 

Domnul Traian Dobre:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

O declarație politică, o completare a domnului Bentu - n-am pregătit-o în sală, acum; era pregătită, deci, este o coincidență: "Se poate și altfel".

În perioada 14-16 octombrie 2007, a avut loc în Portugalia cea de a 38-a Reuniune a Conferinței organelor specializate în afaceri comunitare și europene a Parlamentului European, denumită COSAC.

Reuniunea a fost deschisă de Jaime Gama, președintele Adunării Republicii, adică al Parlamentului Portughez, după care, domnul Barroso, președintele Comisiei Europene, a vorbit despre Europa drepturilor și rezultatelor, iar José Sócrates, prim-ministrul Republicii Portugalia, - despre prioritățile Președinției Portugheze și viitorul Europei.

S-a discutat și despre controlul Parlamentelor naționale - 27 la număr, după cum știm -, asupra afacerilor europene. S-a discutat despre strategia Lisabona, de dimensiunea mediterană a Uniunii Europene, despre migrație, despre aprecierea Parlamentelor asupra programelor financiare ale Uniunii Europene; bineînțeles, parlamente naționale - definire, priorități și alocări de fonduri, globalizare, emisia de gaze.

Puncte de vedere asupra activității conferinței interguvernamentale, care discută, în general, despre revizuirea tratatelor, au fost prezentate de Elmar Brook, baron Crespo, persoane foarte cunoscute.

Reprezentanții parlamentelor naționale și-au exprimat diverse puncte de vedere, în final rezultând voința pentru semnarea tratatului de reformă, despre necesitatea unei Europe puternice, care, într-un final, prin efort colectiv, să ducă la creșterea nivelului de trai pentru cetățenii europeni.

Vreau să scot în evidență aprecierea domnului Elmar Brock, vicepreședinte al Parlamentului European, asupra problematicii și viziunii delegației române, exprimate prin intermediul celor care au luat cuvântul. Întâmplător sau nu, la mai puțin de 48 de ore, deci nu vineri, ci în noaptea de miercuri spre joi, s-a convenit semnarea tratatului de reformă, care va conduce spre o Europă puternică și prosperă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc.

 
Ștefan Baban - declarație politică cu titlul Bălăcăreala - starea de fapt a unei națiuni;

Domnul Ștefan Baban, din partea PRM.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Bălăcăreala - starea de fapt a unei națiuni"

Din ce în ce mai des, în ultimele săptămâni, România a devenit un adevărat teatru de bălăcăreală. Începând cu viața politică și terminând cu cea artistică, pe unde se întâlnesc cel puțin doi români, cearta, insultele și mojiciile nu pot să nu existe. Și toate acestea în numele dreptății, a intelectualității și a puterii. Pentru că marea majoritate a celor care ajung să se jignească în public, consideră că puterea pe care o au, de la cea politică până la cea a banilor, le dă dreptul să terfelească tot ceea ce înseamnă în fond, comunicare, conversație, bun simț și responsabilitate.

România a ajuns să fie cotropită de acele așa zise personalități care consideră că sunt mai presus de lege. Sub aparența unor oameni cu frică de Dumnezeu, arată totuși că, de fapt, nu au nici o frică, că în numele credinței pe care o invocă, mânjesc cu noroi tot ceea ce întâlnesc: de la viața particulară până la cea profesională.

Consternați, mulțimea românilor, fie că privesc la televizor, fie că citesc presa autohtonă, fie că sunt martori la asemenea discuții, se întreabă din ce în ce mai des cum de s-a ajuns în acest stadiu, cum de uităm, de fiecare dată, că suntem creștini și mai ales se întreabă, cu disperare, spre ce se îndreaptă societatea românească, ce exemple de viață vor urma copiii lor, având în vedere că nimeni și nimic nu poate fi considerat ca exemplu în această țară în ultimii 15 ani. Și ajung și ei la disperanta și frustranta concluzie, că le este și va fi mult mai bine acestor copii, printre străini, acolo unde totuși nivelul de civilizație împiedică revărsarea mocirlei politice și sociale.

Nu știu spre ce ne îndreptăm, dar este clar că totul pare a fi un dezastru. Ajungem ca să ne devorăm din răutate și neputință, doar pentru un interes meschin și minor, chiar membrii aceleiași familii, ca să nu mai vorbim despre cetățenii acestui popor. Foamea de bani, rapacitatea au făcut din români adevărate surse de invidie și răutate, care, de cele mai multe ori, au degenerat chiar și în omoruri, atât în țară, cât și în străinătate.

Noi, clasa politică, ar trebui să dăm semnalul unei curățenii generale, prin îndepărtarea cauzelor și efectelor mahalagismului politic și a exponenților acestuia. A venit și vremea ca noi, una din puterile acestei țări, să dăm un exemplu în ceea ce privește conduita, ținuta morală și prezentarea în fața populației, nu doar în campania electorală care se apropie. Să dăm un exemplu pozitiv și celor tineri sau mai puțin tineri, care totuși nu doresc să plece de pe aceste plaiuri mioritice și care speră că vor mai prinde și vremuri în care rațiunea și bunul simț vor fi caracteristice tuturor, indiferent de starea materială, rangul politic sau gradul de cultură și civilizație.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

 
Olguța Cocrea - declarație politică cu subiectul Referendum - un cuvânt care înseamnă bani;

Are cuvântul doamna deputat Olguța Cocrea, din partea Independenților; se pregătește domnul Aledin Amet, Grupul minorităților naționale.

 

Doamna Olguța Cocrea:

"Referendum - un cuvânt care înseamnă bani"

Orice cetățean român, căruia îi pasă ce se întâmplă în țara noastră, se gândește cu tristețe că urmează un nou referendum. De ce? Păi asta înseamnă zeci de milioane de euro aruncați pe fereastră, bani care ar trebui folosiți judicios pentru nenumăratele probleme ale țării.

Știm cu toții că aproximativ 75% din populația României dorește votul uninominal, așa că acest referendum este doar o portiță legală pentru președinte de a ieși în campania pentru alegerile europarlamentare, alături de partidul său de suflet.

Oare când poporul român își va da seama că este manipulat și folosit? De fapt, dacă stăm să ne gândim bine, pe cetățeanul de rând nu îl interesează cine și cum cheltuiește banii și, pe deasupra, îi place și un pic de circ, așa că își focalizează toate nemulțumirile asupra guvernului care trebuie să rezolve toate problemele, să dea cât mai mulți bani fără a se gândi că și pentru referendum se cheltuiesc bani tot de la bugetul de stat.

Este strigător la cer cum președintele, sub cupola legalității referendumului, de fapt, pornește într-o campanie, ceea ce Constituția României îi interzice. Oare câți cetățeni au realizat de câte ori a fost încălcată Constituția?

Răspunsul este clar: foarte puțini. Toți sunt dirijați să acuze Parlamentul României, Guvernul României și să ridice osanale unui singur om. După cum evoluează lucrurile, mai este puțin și vom ajunge ca înainte de 1989, când poporul proslăvea și aducea omagii unui singur om. Noi, cei care am trăit în acea perioadă, ne gândim cu groază cum a fost și personal nu pot să accept ideea că așa de repede s-au uitat acele vremuri, iar acum ne îndreptăm cu pași repezi spre un viitor dezastruos.

Nimeni nu contestă că avem un președinte popular, care stă în mijlocul mulțimii, care se comportă în viața de zi cu zi normal, dar de aici și până a nu dori să se vadă manipularea la care suntem nevoiți să privim și, din păcate, nu o putem opri, asta este foarte grav.

Chiar dacă premierul Tăriceanu ar veni în Parlament să-și asume răspunderea guvernamentală pe Legea votului uninominal, sunt sigură că s-ar găsi un alt motiv pentru a se face un referendum, deoarece ar fi singura cale legală prin care președintele ar putea fi în campanie electorală și, bineînțeles, de a influența alegerile pentru Parlamentul European în favoarea partidului pe care îl patronează.

S-a văzut clar și ieri, prin prezența domniei sale la Conferința Națională a PD-ului, că este decis să pornească în campanie cu orice risc. Dacă, în perioada 2001-2004, domnul președinte Iliescu ar fi avut curajul să se afișeze pe față cu PSD-ul, reprezentanții partidelor din opoziție și mas media l-ar fi desființat imediat.

Cum ceilalți doi președinți au putut fi echidistanți față de partidele din care au provenit, iar domnul președinte Băsescu nu are nici cea mai mică considerație față de celelalte partide și față de Constituția României?

Chiar dacă Guvernul României va hotărî, în ședința de miercuri, să-și asume răspunderea privind Legea votului uninominal, sunt convinsă că, indiferent pe ce temă, dacă aceasta nu mai există, odată cu alegerile europarlamentare, se va ține și un referendum chiar și cu o întrebare absurdă: "Trăiți bine, cetățeni ai României?"

Consider că banii care ar trebui cheltuiți pe un referendum fără sens, să fie dirijați acolo unde cetățeni ai acestei țări mor de foame în case sau, mai grav, vine frigul și vor fi găsiți înghețați în casele lor. Dacă, prin absurd, nu avem asemenea situații, avem destui bătrâni în azile sau copii în casele de copii, care și-ar dori să trăiască în condiții civilizate, să poată mânca măcar o zi pe săptămână ceea ce alții mănâncă zilnic. Acestea sunt doar câteva exemple unde am putea da banii care ar fi cheltuiți pe un referendum inutil.

Sper ca echipa de consilieri de la Cotroceni să reușească să îl convingă pe domnul președinte că țara are alte priorități și încă un referendum ar reuși să determine foarte mulți cetățeni să renunțe la dreptul de a vota, drept obținut cu sânge în anul 1989.

În speranța că în România mai există oameni care gândesc, mă refer la cei din politic, sper să fim scutiți de un nou referendum și cei vizați să dea dovadă de maturitate politică.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc și eu.

 
Aledin Amet - declarație politică intitulată Promovarea personalităților de etnie tătară;

Domnul deputat Aledin Amet. Vă amintesc că au depus în scris colegii noștri Ioan Stan - PSD, Florin Iordache - PSD, Viorel Pupeză, Andrian Mihei - PNL, domnul Miron Ignat - Minorități și Constantin Faina - Partidul Conservator.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc.

Bună dimineața!

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "promovarea personalităților de etnie tătară".

Menirea Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România este să promoveze limba maternă, precum și operele personalităților remarcabile.

În această ordine de idei, duminică, 14 octombrie a.c., în localitatea Eforie Nord s-a desfășurat un eveniment cultural. Doamna Negibe Șucuri, ajunsă la o vârstă respectabilă, a publicat un volum de versuri în limba tătară, volum pe care a dorit să-l prezinte publicului.

O manifestare, la fel de semnificativă, va avea loc sâmbătă, 27 octombrie a.c., la sediul filialei Tuzla a Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România. Tematica abordată va fi una generoasă, în sensul evidențierii personalității lui Sebat Husein, important compozitor de etnie tătară.

În perioada următoare, se dorește abordarea unui gen de acțiuni culturale, similar cu cele prezentate.

La sfârșitul lunii noiembrie, în mod tradițional, se va desfășura, la Medgidia, simpozionul dedicat omului de cultură Mehmet Niyazi. Ar fi o mare satisfacție, pentru comunitatea tătară, dacă anul acesta va fi decernat, întâia dată, un premiu care să răsplătească pe creatorii de literatură în limba maternă.

Propunerea legislativă se află, deja, pe ordinea de zi a comisiei de specialitate din cadrul Camerei Deputaților.

În cursul lunii decembrie, U.D.T.T.M.R. organizează, în colaborare cu Facultatea de Istorie - Universitatea "Ovidius" Constanța, simpozionul dedicat etniei tătare din România.

Așadar, latura spirituală nu este și nu va fi neglijată.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc și eu.

 
Petru Călian - alocuțiune legată de proiectul de buget pe anul 2008;

Domnul Petru Călian, din partea Grupului PD și apoi domnul deputat Cornel Știrbeț, independent.

 

Domnul Petru Călian:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Voi vorbi liber astăzi, fără să citesc, și alocuțiunea mea este legată de proiectul de buget pe anul 2008, propus de Guvernul Tăriceanu. Încă din start, doresc să precizez faptul că este un buget exagerat din toate punctele de vedere. El este construit în special pliat pe anul 2007, respectiv 2008.

În primul rând, estimările prevăzute în proiectul de buget sunt exagerate, pentru că se preconizează să se ajungă la încasări de până la 40% din p.i.b., pe fondul unei inflații extrem de scăzute, de 3,8%. Este imposibil de realizat așa ceva.

În privința creșterilor, pentru principalii ordonatori de credite, se arată vremuri destul de întunecate. Cu excepția învățământului și sănătății, unde, într-adevăr, vor fi procentele mai mari, în rest, banii vor fi aceiași cu cei care au fost alocați pentru 2007 sau poate sumele vor fi chiar mai mici.

Toate aceste chestiuni se datorează faptului că sume consistente de la bugetul de stat se transferă înspre bugetul asigurărilor sociale. De ce se transferă, știți foarte bine, tocmai pentru a acoperi creșterea pensiilor, pentru că, în realitate, bugetul de stat este, până la urmă, principala sursă de venit. Mai mult de atât, afirm cu tărie faptul că Guvernul Tăriceanu încalcă și din punct de vedere bugetar, dar și din punct de vedere procedural, când mă refer la buget, încalcă, așadar, Constituția României.

În realitate, cota unică de 16% este praf în ochii celor care contribuie la p.i.b. De ce spun acest lucru? O să dau doar un singur exemplu, însă problema este foarte-foarte serioasă și de ce acuz Guvernul, de fapt.

Deși persoanele juridice din România plătesc taxă pe valoarea adăugată, plătesc impozit pe profit, plătesc impozit pe dividende, toate în procent de 16%, și aceste persoane juridice depun ordine de plată cu destinație precisă (spre exemplu: TVA sau impozit pe profit), finanțele publice deturnează direcția acestor instrumente de plată, operând penalități și întârzieri, care sunt oricum exagerate. Mai mult de atât, chiar dacă agenții economici își achită TVA-ul și impozitul pe profit la timp, ei, totuși, vor plăti penalități deoarece statul operează într-o manieră greșită, într-o manieră nelegală.

Faptul că un instrument de plată este deturnat și nu este respectat un înscris oficial, în opinia mea ca jurist cred că este faptă penală, iar Guvernul ar trebui să răspundă pentru aceste încălcări grave, care, pur și simplu, afectează, pe zi ce trece, tot mai mult mediul de afaceri. Este doar un exemplu, însă ele pot continua.

Așadar, stimați colegi, domnule președinte, pe cale de consecință, acest buget nu poate să fie susținut și votat și aștept cu nerăbdare și varianta PSD-ului, să văd cum sună ea și să stabilim care dintre ele este mai bună.

Însă un lucru este cert și cu asta închei. Guvernul Tăriceanu nu mai trebuie să păcălească în special mediul de afaceri. Guvernul Tăriceanu trebuie să iasă din zona penalului și să fie, într-adevăr, un guvern european, așa cum ni-l dorim cu toții.

Ca o primă măsură voi depune o inițiativă legislativă prin care să modificăm codul de procedură fiscală astfel încât să ajutăm Guvernul să nu mai fie un Guvern penal.

Vă mulțumesc.

(Domnul deputat Petru Călian a depus, în scris, declarația politică consemnată în continuare.)

După cum bine știm, Guvernul a aprobat Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2008. Proiectul Legii bugetului de stat pentru anul viitor propune venituri totale de 174,206 miliarde de lei și cheltuieli 186,203 miliarde lei. Personal, consider că acest proiect de buget este unul nerealist fiind extrem de influențat de contextul alegerilor ce vor avea loc la sfârșitul anului.

În primul rând trebuie să fim realiști și să vedem că necesitățile de cheltuieli atât de la bugetul de stat, cât și de la celelalte componente depășesc cu mult resursele disponibile. Pe de alta parte, acest proiect de buget nu face altceva decât să încurajeze migrația forței de muncă, deoarece nivelul salariului minim stabilit de Guvern este, cu doar 2% mai mare decât cel de anul acesta.

Declarațiile miniștrilor sunt de-a dreptul fantasmagonice, spre exemplu: inflația, nu va fi mai mare de 3,8%, iar încasările vor crește brusc până la 40 % din p.i.b., după ce în ultimii ani abia ajungeau la 30%. De asemenea, miniștrii susțin că veniturile bugetare vor crește într-un ritm fără precedent, ajungând la 39,6% din p.i.b., iar dacă ne uităm la anul 2006 acestea abia dacă au ajuns la 30%, iar in primele opt luni din anul 2007 au însumat numai 20% din p.i.b..

Guvernul Tăriceanu știe ce prinde la public: că să dea pensii mai mari a tăiat de la salarii și șosele.

Un alt aspect demn de semnalat este faptul că banii alocați județului Cluj sunt insuficienți. Trebuie avut în vedere faptul că prioritățile Clujului sunt continuarea lucrărilor de infrastructură, lucrări ce necesită 19 milioane de euro, construirea unei noi piste și finalizarea lucrărilor la terminalele plecări-sosiri ale Aeroportului Internațional Cluj-Napoca. Pentru finalizarea acestor lucrări avem nevoie de suma de 60 de milioane de euro.

În concluzie aș vrea să menționez faptul ca nici nu mă așteptam ca proiectul de buget pentru anul 2008 sa fie altfel, având în vedere că la an electoral și bugetul trebuia sa fie tot electoral.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:.

Mulțumesc.

 
Cornel Știrbeț - declarație politică intitulată Impostură și ipocrizie;

Are cuvântul domnul Cornel Știrbeț; a depus în scris declarația politică domnul deputat Vasile Pușcaș de la PSD.

 

Domnul Cornel Știrbeț:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Impostură și ipocrizie".

După ce s-a gudurat servil și umil pe lângă Teodor Stolojan și Traian Băsescu, până a ajuns prim-ministru și președinte de partid, Călin Popescu Tăriceanu a devenit liberal. Adevărat liberal, hotărât să intre în istorie ca mare conducător. Fără scrupule, uitând ceea ce spunea despre susținătorii săi la investirea ca prim-ministru și la alegerea ca președinte al PNL, la scurt timp după ce s-a văzut cu sacii în căruță, îl exclude pe Stolojan din partid și-l declară dușmanul său numărul unu pe Traian Băsescu. Nimic ieșit din comun până aici: dorința de putere și schimbarea convingerilor nu sunt, în sine, lucruri rele. S-au manifestat și se vor manifesta în continuare în acțiunile multor personaje politice, iar recunoștința este o floare rară, ce nu crește în unghere sau cotloane întunecoase.

Domnul președinte premier nu s-a oprit însă aici. Cu motivații și pretexte specifice impostorilor, elimină din PNL pe toți cei care "au adus PNL-ul într-o poziție extrem de favorabilă", așa cum declara chiar el la Congresul partidului din 2005, declară decesul Alianței DA, scoate PD-ul de la guvernare și se proclamă stăpânul inelelor.

Acum, toți cei care au avut un rol în cățărarea domnului Tăriceanu în fruntea PNL și a Guvernului României, oameni, asociații sau partide, sunt scoși din joc în mod incorect și necinstit. Au fost aduși în loc, puși să conducă poporul român, valorile liberale: domnii Decebal Traian Remeș, Avram Mureșan, Tudor Chiuariu, Cristian Adomniței, Cristian David, Paul Păcuraru, Mihai Voicu, Dorin Marian, ca să enumăr numai pe cei mai reprezentativi, în fruntea cărora stă bine înfipt Călin Popescu Tăriceanu.

Mă întreb și, probabil, vă întrebați și dumneavoastră: aceștia sunt oamenii aleși în 2004 să conducă România? Răspunsul, evident, este, de această dată, un NU hotărât, scris cu litere mari, opus DA-ului Alianței.

Și, totuși, culmile imposturii nu sunt atinse decât atunci când domnul Tăriceanu și gașca sa se substituie în drepturile poporului român, atunci când guvernează în numele și în interesul poporului român, deși reprezintă doar 13% din Parlamentul României și are o și mai mică susținere populară. Aceasta este impostură. Impostură în formă pură, exersată pe note fals liberale.

Impostura, însă, fără ipocrizie, nu poate supraviețui și, de aceea, domnul Tăriceanu afirmă peste tot și încearcă să demonstreze că guvernează în interesul cetățeanului. Aceasta îi este expresia favorită, pe care o folosește ori de câte ori are ocazia. Nu spune numele cetățeanului, noi, însă, îl putem deduce ușor. El poartă unul din numele enumerate mai sus sau al altor prieteni din copilărie ai domniei sale.

În fapt, pe domnul premier nu-l interesează sub nicio formă cetățeanul român, nevoile și interesele sale și nici prezentul sau viitorul României. El își aduce aminte de pensionari, de învățământ sau sănătate doar atunci când îi este în pericol scaunul de prim-ministru. Atunci oferă, dacă nu dă, că nu dă de la el, pensii, salarii și fonduri de investiții nelimitate. Desigur, doar pentru interesul cetățenilor.

Soarta Partidului Național Liberal este o altă preocupare a premierului. Afirmă oriunde că exercită o guvernare liberală și că dorește binele acestui partid. Pe cine poate păcăli? Tot ce întreprinde din punct de vedere politic demonstrează că îl interesează doar rămânerea la guvernare cu orice preț, cât mai mult timp. Nu are nicio importanță ce se întâmplă după aceea cu PNL.

Sigur că, din câte spune domnul Tăriceanu, rămânerea sa în fruntea Guvernului se face numai pentru asigurarea stabilității politice a României, pentru integrarea în structurile europene și, în final, pentru binele cetățeanului; același cetățean invocat mereu de premier.

În realitate, domnul prim-ministru știe că taxa de primă înmatriculare nu poate fi justificată ca taxă ecologică sau altceva, decât dacă domnia sa este în fruntea Guvernului. Știe, de asemenea, că numeroasele show-room-uri auto se pot obține numai prin semnarea unor hotărâri de guvern sau ordonanțe pentru participarea statului în combinații de afaceri ciudate pentru privatizarea unor societăți sau pentru achiziții publice. Și mai știe, sigur, domnul premier ceva, anume că, nemaifiind în funcție, nu mai poate interveni pentru a înlătura conflictul de interese în care se află cei care avizează urmărirea penală a miniștrilor și atunci ce s-ar petrece cu justiția română, cu România, dar cu miniștrii, dar cu domnia sa? Toate aceste interese și extrem de numeroase altele personale ale membrilor găștii care conduc România astăzi se topesc și devin interesul cetățeanului în argumentația și logica domnului Tăriceanu.

Este asta ipocrizie? Poate nu, dar atunci este minciună sfruntată și prostie pentru cei care acceptă o asemenea stare.

Domnule Tăriceanu, impostura și ipocrizia sunt, au fost deja plătite mult prea scump de cetățenii în folosul cărora pretindeți că lurați. A venit timpul să vă gândiți cum și, mai ales, care dintre făptuitori vor plăti. Trebuie să cugetați adânc, domnule Tăriceanu.

Sacrificiul lui Remeș și Mureșan este neînsemnat, iar dumneavoastră trebuie să știți sau, dacă nu, să aflați ce urmează și să ne spuneți și nouă.

Sunteți "capo di tutti capi", cu ghilimelele de rigoare, bineînțeles.

Vă urez succes, domnule premier.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Au depus adineauri în scris declarațiile politice domnul Mircea Man, Alexandru Mocanu și domnul deputat Bogdan Ciucă; primii doi au fost de la PD, domnul Ciucă de la Partidul Conservator.

 
Ioan Munteanu - declarație politică cu titlul Între clauză și foamete;

Are cuvântul domnul deputat Ioan Munteanu de la PSD.

 

Domnul Ioan Munteanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează: "Între clauză și foamete".

La zece luni de la aderarea la Uniunea Europeană, România se află într-o situație îngrijorătoare: în mai puțin de o lună, până la data de 9 noiembrie, autoritățile române trebuie să corecteze deficiențele din sistemul de plăți din agricultură, în caz contrar va fi activată clauza de salvgardare și se vor reduce fondurile europene pentru subvenționarea acestui sector cu 25%.

Am semnalat în permanență neregulile din agricultură nu pentru a-i ataca pe actualii guvernanți, ci pentru a-i atenționa asupra pericolelor care ne pândesc dacă nu vom aborda, cu toată răspunderea, domeniul agricol. Am cerut președintelui Băsescu să discute în CSAT despre agricultură și despre siguranța alimentară a românilor. Nu a auzit nimeni apelul nostru.

Într-o ultimă încercare, am cerut Guvernului Tăriceanu, prin moțiunea de cenzură din 25 iunie, să ia aminte la avertismentele celor care știm cum se muncește pământul și să îndeplinească măcar cele 13 obiective pe care le propusesem și pe care Camera Deputaților le-a acceptat. Aproape nimic din ce ar fi trebuit luat în seamă nu i-a impresionat pe cei din Ministerul Agriculturii, din Guvern ori din structurile prezidențiale.

În mai puțin de 3 ani, s-au perindat la conducerea ministerului trei miniștrii, fiecare dintre ei părăsind fotoliul din alte motive decât cele legat de performanță ori de profesionalism. Fiecare dintre ei a demolat, cu bună intenție, puținele lucruri bine făcute înaintea lui. În aceste condiții, nu-i de mirare că întârzierile, nerealizările și pierderile de tot felul au adus agricultura în pragul falimentului.

Cel de-al patrulea ministru al defunctei Alianțe Dreptate și Adevăr se ambiționează să declare că își va preda mandatul dacă nu va scăpa România de amenințarea clauzei de salvgardare.

Se pare că la baza acestui nestăvilit optimism se află școlirea în Franța, la vremea când ocupa funcția de subsecretar de stat, când era consilierul lui Fluture și când ar fi trebuit să se ocupe de accesarea programelor de dezvoltare rurală și agroalimentară.

Domnul ministru contează pe răspunderea colectivă a aceleiași echipe care ne-a condus în situația de salvgardare.

Declarațiile sale, inclusiv cea legată de faptul că nu trebuie căutați vinovații pentru răul din agricultură, mă determină să-i acord un credit limitat doar din spirit de breaslă și din bun simț.

Cert este faptul că, cu sau fără clauză, România este amenințată de foamete pentru simplul fapt că cei răspunzători au disprețuit pământul și au dat cu piciorul unor oportunități importante. La vremea aceasta ar fi trebuit, alături de turism, să fie domeniile cele mai competitive și să ne fi făcut cunoscuți în Europa ca producători adevărați și nu ca importatori de alimente. Și ar fi trebuit ca fondurile destinate țăranilor să fi fost consistente, capabile să rezolve și situația terenurilor aflate în paragină, și a animalelor fără hrană și fără adăposturi, a procesării produselor, și a piețelor de desfacere și a atâtor altor nevoi.

Ultimul ministru critica bugetul din vremea lui Fluture și ne asigura că în anul 2008 vor fi bani să te scalzi în ei. Dar nu e deloc așa, pentru că, concret, agricultura are alocați prin buget, în acest an, doar 1,25% din p.i.b., cea mai mică sumă alocată vreodată agriculturii după anul 1989. Vă puneți întrebarea ce fel de politică agrară se face în România?

Calamitățile naturale, prețurile scăpate de sub control, dar și incompetența celor responsabili vor crea o situație fără precedent în România. Vom asista la frământări sociale incredibile, la atacuri dure, și, din păcate, se va muri de foame într-o țară bogată, dar prost guvernată. Piața românească de alimente va fi invadată de produsele depreciate din rezervele țărilor comunitare, aflate la limita termenului de garanție, periculoase pentru sănătate, dar la prețuri foarte mari achiziționate.

Chiar dacă vom scăpa de clauză, guvernanții nu vor scăpa de criticile și de mânia celor mulți, flămânzi și umiliți. Dacă ar fi știut să-i aprecieze pe oamenii pricepuți în ale agriculturii și dacă s-ar fi ținut cont de sutele de propuneri, venite din partea acestora, astăzi, cu siguranță, nu s-ar fi ajuns aici.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc și eu stimate coleg.

 
Ioan Țundrea - declarație politică cu titlul Vă dorim acasă, militari români!;

Domnul Ioan Țundrea, din partea Partidului Conservator și apoi domnul Mihai Apostolache din parte PSD-ului.

 

Domnul Ioan Țundrea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Am intitulat declarația politică de astăzi "Vă dorim acasă, militari români!"

Am învățat că eroii sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecințe. "Am învățat că nu contează ce ai în viață, ci pe cine ai alături", spunea extraordinar Octavian Paler. Iar poporul român și noi, conservatorii, vă avem pe dumneavoastră, eroii armatei române știuți și cei mai mulți neștiuți, care ați făcut ce trebuia și când trebuia, indiferent de consecința sacrificiului vostru.

Tocmai din aceste motive, "vă dorim acasă, militari români!", pentru că prea mult sânge ați vărsat pentru eliberarea altor teritorii.

Omagiul conservatorilor se îndreaptă cu pietate și recunoștință atât spre înaintașii noștri care, prin dăruirea lor de sine, au făurit țara noastră, dar și față de cele care le-au stat alături în așteptări chinuitoare, multe devenind văduve și cărora li se cuvine un loc de mare cinste. Tocmai din aceste motive, "Vă dorim acasă, militari români", pentru că prea multe familii de români îndoliate își plâng fiii pe sicrie aduse din depărtări.

În 1917, admirația pentru eroii armatei române și-a manifestat-o însuși președintele american Theodore Roosevelt, care mărturisea: "... Singurul punct sigur pe frontul oriental e locul unde se află armata română". Și armata română trebuie să fie acasă, în Europa, unde face ce trebuie, adică apără valorile Statelor Unite Europene într-o construcție democratică durabilă. De aceea, "Vă dorim acasă, militari români!"

Și chiar dacă setea de sânge a actualului președinte pentru viețile curmate nedrept și inutil ale tinerilor soldați români este de neoprit și nu-i produce nici o remușcare, noi, conservatorii, afirmăm răspicat "Vă dorim acasă, militari români!"

Să ne reamintim că anul trecut, chiar de ziua Armatei Române, ministrul apărării a trebuit să demisioneze, fiind debarcat într-un mod abject de același președinte, care, în loc de a-și servi țara, așa cum i-o cere Constituția, dă palme permanente României.

De acea noi, conservatorii, vă anunțăm încă o dată, domnule Băsescu, că îi dorim acasă pe militarii români.

Dumneavoastră, domnule Băsescu, sunteți indiferent la durerile tinerilor care își varsă sângele pentru cauzele pierdute ale "licuricilor", în fața cărora vă ploconiți.

Dumneavoastră, domnule Băsescu, sunteți indiferent și la durerile bravilor veterani și ale văduvelor de război pe care îi alungați din casele lor, amintindu-vă aici de cazul dramatic al generalului Lungu.

De aceea noi, conservatorii, în ciuda opoziției președintelui PD Traian Băsescu, și nu al tuturor românilor, considerăm că este o datorie de onoare să ne cinstim Armata, ca un corp de elită al societății românești, model de dăruire în interesul păcii și al bunei conviețuiri dintre națiuni, transmițându-vă La mulți ani, tuturor militarilor români și dorința noastră: "Vă dorim acasă, militari români!

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc.

 
Mihai Cristian Apostolache - declarație politică intitulată Nebunia asfaltării a cuprins și Prahova;

Domnul Apostolache Mihai. A depus în scris domnul deputat Ion Stan de la PSD.

 

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Nebunia asfaltării a cuprins și Prahova".

De mai bine de două săptămâni pe drumul național care face legătura între Ploiești și București se lucrează intens. Se decopertează porțiuni din vechiul covor asfaltic aflate în perfectă stare de utilizare și se toarnă un nou strat de asfalt.

Tot mai mulți oameni care circulă pe acest drum se întreabă de ce sunt necesare astfel de lucrări, în condițiile în care carosabilul nu prezenta probleme. Are cumva ministrul transporturilor prea mulți bani și nu știe pe ce să-i cheltuie mai repede sau trebuie să primească clientela politică a celor aflați astăzi la putere noi lucrări, că doar se apropie sărbătorile și, nu-i așa, "moșul" trebuie să aibă desaga plină.

Dacă tot există bani pentru infrastructură, de ce nu s-a gândit domnul ministru al transporturilor să-i aloce pentru refacerea drumului național care face legătura între Ploiești și Târgoviște sau să-i utilizeze pentru extinderea drumului național dintre Ploiești și Brașov, varianta de pe Valea Teleajenului, unde blocajele au devenit regulă. Sunt bucuros că s-a gândit și la județul Prahova atunci când a alocat fonduri pentru refacerea infrastructurii, dar cred că firesc ar fi fost ca aceste sume să fie alocate către zone care au nevoie urgentă de ele și nu către obiective de curând modernizate și aflate în stare normală de utilizare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc.

 
Dan Grigore - declarație politică intitulată Cum poate un primar să guverneze după propriile legi;

Are cuvântul domnul deputat Dan Grigore, Partidul Democrat.

 

Domnul Dan Grigore:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de azi se intitulează "Cum poate un primar să guverneze după propriile legi?"

Foarte recent aduceam în discuție exemple elocvente de gestionare defectuoasă a treburilor publice pe care le-am întâlnit la nivelul unor autorități publice locale din județul Ialomița. La acel moment, am sperat că aceste exemple vor fi din ce în ce mai puține, în condițiile în care se mizează tot mai mult pe guvernare transparentă, eficientă, în conformitate cu interesele comunității. Realitatea din România anului 2007 mă contrazice, din păcate, fără drept de apel.

Astfel, primarul comunei ialomițene Perieți nu pare să fi auzit vreodată de guvernare pe baza principiilor transparenței, eficienței și mai ales în interesul cetățeanului care l-a învestit în această funcție prin votul acordat în urmă cu 3 ani. Doamna primar înțelege să administreze comuna după propriile reguli, sfidând legea și consiliul local, care este, potrivit legii, legislativul unității administrativ teritoriale. Deși primarul este obligat prin lege să ducă la îndeplinire hotărârile consiliului local, șeful executivului nu numai că nu face acest lucru, ci dimpotrivă, se substituie legislativului comunei și ia decizii fără consultarea acestuia în ceea ce privește administrarea treburilor publice. În urma numeroaselor sesizări făcute de consilieri, a fost dispus un control de către Instituția prefectului, control în urma căruia au fost descoperite o serie de deficiențe și ilegalități în activitatea primarului și a primăriei: lipsa unui program anual de investiții, neinventarierea domeniului privat al comunei, contracte încheiate de primar fără hotărârea consiliului local și lista ar putea continua, raportul întocmit de Prefectură fiind destul de voluminos.

De asemenea, anul trecut, edilul comunei Perieți a contractat lucrări publice pentru reabilitarea primăriei, școlii și căminului cultural în valoare de 3 miliarde lei vechi, fără acordul consiliului local, care, conform legii, are obligația de a aproba documentațiile tehnico-economice pentru lucrările de construcții și reparații. Și, pentru ca tabloul modului în care funcționează primăria să fie complet, trebuie menționat că locuitorii comunei Perieți și ai satelor aparținătoare Stejaru, Păltiniș și Misleanu se confruntă cu o situație absolut dramatică în ceea ce privește alimentarea cu apă potabilă. Această situație a fost făcută publică nu de primar, așa cum ar fi fost normal, ci de medicul de familie Ștefan Stoica la o dezbatere pe tema calității apei potabile, organizată de Consiliul județean Ialomița și Asociația pentru transparență decizională în luna iunie. Atunci s-a aflat că apa furnizată populației din comună nu este potabilă, soluția identificată de autoritățile județene fiind aceea de a aproviziona populația cu apă transportată de Inspectoratul pentru Situații de Urgență Ialomița, cu atât mai mult cu cât temperaturile prognozate erau caniculare.

În urma demersurilor făcute de prefectură, au fost alocate 11 miliarde lei vechi pentru rezolvarea situației apei potabile de la Perieți. Cu toate acestea, apa furnizată în rețeaua publică a localității Perieți este menajeră. Nici în Stejaru și Misleanu lucrurile nu stau mai bine. Conform unui buletin de analize din 12 septembrie, în localitatea Misleanu se înregistrează depășiri de concentrații maxime admise de 1,58 ori pentru amoniu și de 8 ori pentru sulfuri și hidrogen sulfurat, iar la Stejaru amoniul depășește de 2,63 ori concentrația maximă admisă.

Potrivit afirmațiilor medicului din comună, din punct de vedere chimic, apa este un fel de bombă care afectează sănătatea populației pe termen lung. În aceste condiții au demarat lucrările pentru realizarea unei surse de apă prin forare, în ciuda faptului că este clar că aceasta nu îndeplinește parametrii necesari pentru a fi potabilă. Problema locuitorilor din comuna Perieți și satele aparținătoare, care de ani de zile consumă apă cu sulfuri și hidrogen sulfurat, pare să fie departe de a fi soluționată.

Modul în care doamna primar înțelege să-și exercite atribuțiile stipulate în legea administrației publice locale este absolut original și în același timp, este demn de analizat de către autoritățile abilitate să verifice activitatea primăriei și modul de cheltuire a banilor publici. Și totuși, cea care suferă cel mai mult datorită abuzurilor și ineficienței actualului edil al comunei Perieți este comunitatea locală, care are dreptul la un serviciu public transparent, eficient și orientat spre cetățean. Soluția alimentării cu apă se lasă încă așteptată, spre disperarea cetățenilor a căror răbdare a ajuns la limita suportabilității, disperare care în mod cert se va reflecta în votul pe care fiecare dintre ei și-l va exprima anul viitor când vor fi din nou chemați la urne să-și aleagă un primar care să le reprezinte interesele.

Este regretabil că o autoritate a administrației publice locale înțelege să-și exercite atribuțiile în cadrul mandatului tratând cu dispreț și indiferență probleme atât de grave ale comunității. Mai grav este că în loc să se alinieze treptat exigențelor Uniunii Europene, unele autorități locale încalcă toate principiile care stau la baza funcționarii lor și guvernează după legea bunului plac.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc.

Au depus în scris declarațiile politice și domnii deputați Constantin Traian Igaș, Marius Rogin și Gheorghe Albu de la PD.

 
Longher Ghervazen - comentariu legat de Declarația Parlamentului European privind protejarea Catedralei Sfântul Iosif din București;

Are cuvântul domnul Longher Ghervazen și se pregătește domnul Aurel Vlădoiu.

 

Domnul Longher Ghervazen:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Iată așa cum am anticipat în luna iunie, Parlamentul European a adoptat la 27 septembrie 2007, cu o majoritate zdrobitoare (424 semnături), Declarația scrisă privind necesitatea luării unor măsuri de protecție a Catedralei romano-catolice Sfântul Iosif din București, România - monument istoric și de arhitectură aflat în pericol.

În acest document se prevede că: "întrucât, în acest caz, autoritățile competente din România refuză sistematic să aplice atât dispozițiile dreptului intern cu privire la protejarea monumentelor istorice, cât și dispozițiile dreptului comunitar în materie de protecție a patrimoniului cultural și arhitectural, se condamnă ferm construirea ilegală a acestei clădiri, care pune în pericol două edificii ale Arhiepiscopiei Romano-Catolice din București: Catedrala Sf. Iosif și Palatul Mitropolitan Romano-Catolic - ambele înscrise pe Lista monumentelor istorice de arhitectură din România".

Este regretabil că această problemă, care a făcut obiectul dezbaterilor parlamentare în ambele Camere - iar în Senat fiind adoptate și două Hotărâri în acest sens, nr.40 din 9 noiembrie 2006 și nr.5 din 19 februarie 2007 - nu a putut fi soluționată de autoritățile române, făcând necesare intervenții la Uniunea Europeană.

Excelența sa, domnul Hans-Gert Pottering, Președintele Parlamentului European, care ne-a vizitat la 16 octombrie a.c., și-a exprimat îngrijorarea față de situația patrimoniului cultural afectat de construcția respectivă.

În acest al 12-lea ceas, ne exprimăm încrederea că autoritățile de la București vor lua în sfârșit măsurile legale pentru respectarea reglementărilor comunitare privind conservarea și protejarea patrimoniului cultural și arhitectural.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc.

 
Aurel Vlădoiu - declarație politică intitulată Infernul marilor orașe;

Are cuvântul domnul Aurel Vlădoiu și se pregătește domnul Gheorghe Chiper.

 

Domnul Aurel Vlădoiu:

Declarația politică este intitulată "Infernul marilor orașe".

În România ultimilor 18 ani, datorită sărăciei generalizate, nu s-a construit foarte mult. Cu toate acestea, au dispărut multe parcuri și, în egală măsură, au dispărut spațiile verzi dintre blocuri. În locul lor au apărut construcții comerciale, de dimensiuni faraonice față de buzunarele românilor, dar și construcții destinate locuințelor. Acestea din urmă, aparent, încearcă să rezolve o gravă problemă a lumii orașelor: criza de locuințe. Departe de a o rezolva, prin supraaglomerarea rezultată creează alte probleme, fără răspuns pe termen scurt, mediu și lung. S-a ajuns, de pildă, ca în municipiul reședință a județului pe care îl reprezint în Parlamentul României, fiecărui locuitor să îi revină doar 4 m2 de spațiu verde, adică de șase ori și jumătate mai puțin decât prevăd normele europene în materie.

Edilii marilor orașe sunt într-o goană teribilă, din ce în ce mai mare spre final de mandat, în ceea ce privește eliberarea autorizațiilor de construire, în special în centrele civice.

Ingeniozitatea lor este desăvârșită atunci când trebuie să-i găsească pe moștenitorii unor terenuri pe care s-ar mai putea construi ceva, orice. Moștenitorii, aflați uneori la mii de kilometri de țară, își vând ieftin drepturile litigioase unor întreprinzători care reușesc relativ ușor să intre în posesia respectivelor terenuri. Și așa, prin grija edililor, cu firmele de proiectare și construcție recomandate tot de ei, noii proprietari ridică alte blocuri între blocuri. Concluzia unanimă a specialiștilor responsabili este că în România actuală, în special în marile orașe, se construiește mult, haotic și fără nici o legătură în afară de logica profilului personal.

A fost nevoie de mai bine de 17 ani să apară un act normativ, cât de cât coerent care să stopeze dispariția spațiului verde. Unii concetățeni de-ai noștri, poate mai sceptici sau doar mai realiști, spun că ar fi venit prea târziu, că răul cel mare, deja produs, ar fi ireparabil.

Iată de ce atrag atenția asupra necesității stopării fenomenului de sufocare a localităților României, în special a celor pe care oricum le numeam "aglomerări urbane". În statele occidentale, de mult timp distanța minimă obligatorie dintre două construcții este suma înălțimilor acestora.

În țara noastră, Regulamentul general de urbanism aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 525/1996 recomandă distanța dintre două construcții, așa-zisa "distanță de însorire", de cel puțin ½ din înălțimea celei mai înalte construcții. Nu cunosc nici un primar care să țină cont de această recomandare.

Dacă până cel târziu la sfârșitul anului în curs regimul construcțiilor în țara noastră nu va fi reglementat de o lege unitară, cu adevărat europeană, marile orașe ale României vor deveni marile ghetouri ale Europei, furnicare de oameni și mașini.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu mulțumesc.

 
Gheorghe Chiper - declarație politică cu titlul Problemele sociale au posibilități de a se ameliora;

Are cuvântul domnul Gheorghe Chiper.

A depus în scris doamna deputat Monalisa Găleteanu și, de asemenea, doamna deputat Mihaela Rusu.

 

Domnul Gheorghe Chiper:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea se intitulează "Problemele sociale au posibilități de a se ameliora".

În anul 2004, e adevărat, în plină activitate electorală, s-a elaborat de către guvernul PSD de atunci, o serie de acte normative menite să rezolve multe probleme sociale, de la creșterea generală a pensiilor la acordarea unor facilități care să amelioreze condițiile de viață ale unei largi categorii de populație cu venituri mici, insuficiente pentru un trai decent.

Încă de la începutul anului 2005, prin Legea bugetului de stat, o parte din actele normative care asigurau condițiile aplicării unor astfel de reglementări au fost suspendate, ceea ce a făcut ca o mare parte din sumele din buget care ar fi putut ajunge la nevoiași să fie sistate.

Însăși mărirea pensiilor s-a efectuat lent, sub ritmul inflației, iar creșterea salariilor a dus la o distribuție profund neechitabilă a sumelor rezultate din aplicarea cotei unice; s-a amânat și aplicarea facilității de a se deconta bilete CFR neutilizate de către pensionari cu bonuri valorice de alimente; s-a renunțat la introducerea pensiei suplimentare pentru soțul supraviețuitor; s-au aplicat majorări insuficiente ale pensiilor prin indexare, cu toată creșterea economică anunțată și cu toate alocările suplimentare efectuate din bugetul național la alte capitole de cheltuieli publice.

paradoxal, situația actuală de guvern minoritar, slaba susținere a acestuia în Parlament în dimensiunile sale de a sprijini financiar anumite sectoare, a făcut posibilă soluționarea unor nevoi sociale care au fost suspendate după instalarea la putere a Alianței D.A. și care acum au putut fi impuse pe agenda actualului guvern de către grupurile parlamentare ale PSD, ca o condiție a sprijinului acordat pentru votarea lor în cele două Camere ale Parlamentului.

Se știe că numai astfel majorarea pensiilor a devenit o certitudine încă din acest an, fiind în același timp o garanție a majorării pe viitor a acestora la parametrii stabiliți prin programul social al PSD.

Se profilează tot pe cale parlamentară și rezolvarea problemei așteptate de milioanele de pensionari privind transformarea biletelor de călătorie gratuite neconsumate în bonuri valorice alimentare. Și, desigur, și alte forme de protecție socială își vor găsi rezolvare mai sigură sau mai integrală.

Toate, sub presiunea PSD și pe seama dorinței de a rămâne la guvernarea actualului Guvern; chiar dacă ești nevoit să faci concesii, să aplici măsuri sociale și să asiguri fonduri pentru aceasta; chiar dacă până acum asemenea probleme sociale le-ai ignorat... ignorând desigur și colaborarea cu partidul care le susține.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc.

Au depus în scris declarațiile politice domnul Petru Movilă, domnul Ioan Puchianu și domnul Aurel Olărean.

 
Valer Dorneanu - îndemn pentru o campanie electorală europeană decentă;

Stimați colegi, au prezentat toți colegii care au dorit declarațiile politice și, pentru că mai avem un pic de timp, dați-mi voie să v-o prezint și pe a mea. (Domnul Valer Dorneanu coboară la tribună.)

 

Domnul Valer Dorneanu:

Declarația mea se constituie într-un îndemn pentru o campanie electorală decentă europeană.

Uniunea celor 27 de state europene trăiește febra marilor teme europene. Parlamentul European, cu deosebire, se confruntă cu probleme dificile, pentru a căror rezolvare este nevoie de colaborarea, inteligența și experiența tuturor statelor membre.

Iată, stimați colegi, doar câteva din aceste teme care s-au aflat în dezbaterea comisiilor sau a grupurilor parlamentare europene în ultimele două săptămâni:

1. Situația lucrătorilor imigranți, atât de necesari economiilor europene în perspectiva îndeplinirii strategiei de la Lisabona de creștere și securitate socială, pe de o parte, atât de discriminați în privința drepturilor lor sociale, culturale și civice în unele țări, pe de altă parte.

Problema acordării cardului albastru pentru lucrătorii imigranți calificați din țările lumii a treia care să le permită în timpul rezidenței să trăiască și să muncească într-unul din statele europene în condiții de muncă similară nativilor. Perioada de acordare, perioada de reînnoire a permisului de rezidență, eventuala cotă admisă anual de primire de astfel de lucrători sunt aspecte care se vor stabili printr-o activitate de cooperare absolut necesară creării unui cadru legislativ comun, coerent și adaptat prognozei demografice din anul 2050 care demonstrează că 1/3 din cei 490 milioane de europeni vor avea peste 65 de ani.

2. Rezolvarea strategiei de securitate energetică a Europei și a fiecărui stat în parte știm că reclamă o politică externă comună pentru energie, bazată pe principiile diversificării, unității în apărarea intereselor Uniunii și solidarității.

În acest context, Parlamentul European propune dezvoltarea în următorul interval de timp a unei politici energetice comune, parte integrantă a politicii externe comune.

3. Necesitatea urgentării elaborării Strategiei Uniunii Europene împotriva terorismului și cooperarea pentru producerea unei Convenții ONU asupra terorismului, îmbunătățirea relațiilor cu lumea arabă, luarea unor măsuri consensuale pentru reforma sectorului de securitate din țările sud mediteraneene, întărirea politicilor europene pentru dezvoltarea economică și socială prin comerț și investiții.

Stimați colegi,

Având în vedere importanța și urgența acestor teme majore pentru a căror rezolvare suntem datori să participăm, dar suntem și vom fi și beneficiari ai efectelor pozitive consecutive soluționării, fac apel la dumneavoastră, la partidele pe care le reprezentanți să folosiți perioada de campanie pentru alegerile parlamentare pentru a veni cu soluții proprii în sprijinul acestor mari teme europene și a multor altora, pe care nu le-am menționat.

Astfel, vom oferi românilor un model de confruntare de idei doctrinare puse în slujba Europei Unite și a cetățeanului european care este și va fi românul de lângă noi.

Despre corupția "celorlalți", despre nerealizările "altora" să ne rezervăm, stimați colegi, pentru viitoarele confruntări electorale. Parlamentul României, prin noi, va putea astfel să dovedească o preocupare și o atitudine europeană, în favoarea decenței și în defavoarea scandalului ignobil și al comportamentului noneuropean.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi, s-au mai prezentat și au depus în scris declarațiile politice domnul Mircia Giurgiu, independent, și domnul deputat Uioreanu de la PNL. Și, de asemenea, în aceeași situație este domnul ministru Silaghi. S-a prezentat, de asemenea, domnul Motreanu și domnul Nicolae Popa care depun în scris.

Cu aceasta, prima parte a ședinței de astăzi s-a încheiat și urmează ședința în plen la ora 10.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse la președintele de ședință.)

 
  Gheorghe Albu - declarație politică cu tema Investiția cea mai profitabilă pe termen lung, capitalul uman;

Domnul Gheorghe Albu:

"Investiția cea mai profitabilă pe termen lung, capitalul uman"

Ce face societatea românească, mai precis instituțiile care au competența în domeniul ocupării forței de muncă, în vederea dezvoltării unei societăți dinamice, competitive, cu investiție în oameni competenți care pot accepta mobilitatea ocupațională?

Politica urmarită în cazul ocupării forței de muncă se fundamentează pe iluzia că fluxul de investiții străine în țara noastră, după aderarea la Uniunea Europeană, va determina scăderea șomajului și creșterea numărului de locuri de muncă. Ceea ce nu a luat în calcul Guvernul a fost faptul că nu poate crește competența sau mobilitatea profesională o dată cu apariția locurilor de muncă, ci, doar dacă există o politică de formare profesională reală, în cât mai multe domenii de activitate, care să contribuie atât la creșterea productivității pentru fiecare individ, cât și pentru societate, ca întreg.

Guvernul uită să ia în calcul unitatea statistică, adică individul, din întregul proces al muncii, indiferent de munca pe care urmează să o desfășoare acesta. Dacă finalizarea autostrăzilor nu respectă termenul limită, este și pentru faptul că indivizii angajați în procesul de muncă nu sunt calificați în acest sens, procesul devenind unul greoi, iar rezultatul nefiind cel scontat. De asemenea, lucrările în ceea ce privește construcția caselor A.N.L. pot fi analizate tot din punct de vedere al personalului calificat să întreprindă construcția în sine, raționamentul mergând mai departe în privința activității depuse de resursele umane în orice alt domeniu de activitate.

Totodată, este important să existe politici de realizare a unei coeziuni sociale, în sensul în care persoanele vârstnice să fie reintegrate pe piața muncii. Într-adevăr, acest lucru este determinat atât de o educație în acest sens, cât și de o politică a companiilor, pentru eliminarea prejudecăților de genul: nu mai putem angaja persoane vârstnice pentru că se mișca greu sau procesul de asimilare a cunoștințelor este mai încet, fără să ia în considerare experiența profesională, competențele și informațiile de care se pot bucura angajatorii. Bineînțeles, este foarte important ca angajatorii să se bazeze și pe spiritul de inițiativă, pe cunoștințele și pe multitudinea de informații sau rezistența la un program mai prelungit al tinerilor. Și nu trebuie să uităm un aspect important, migrația de forță de muncă în Uniunea Europeană care, potrivit sondajului Soros, aproximativ 170.000 de elevi de gimnaziu au cel puțin un părinte plecat la munca în străinătate, acest lucru având un efect nefavorabil atât pentru copii, care pot avea un nivel de trai mai ridicat dar repercusiunile fiind mult mai dureroase, precum deprimare, absenteism de la școală sau chiar sinucidere, cât și pentru societate ca întreg. În aceste condiții, exodul de forță de muncă către vestul Europei provoacă o criză de forță de muncă în mai multe sectoare ale economiei. Este important de menționat și faptul că această criză de forță de muncă determină pe lângă pierderi în ceea ce privește economia națională, și presiune salarială în anumite sectoare precum cel al construcțiilor sau al producției de bunuri.

În privința cadrului legislativ, acesta este definitivat de instituțiile din subordinea Guvernului (Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Ministerul Educației și Cercetării, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, precum și Consiliul Național de Formare Profesională a Adulților) responsabile de unul din factorii fundamentali ai evoluției societății, și anume dezvoltarea profesională. Dar dacă urmărim proiectele care se desfășoară în acest sens, vom avea surpriza să observăm că acestea sunt doar teoretice, fără să fie aplicate sau să aibă un rezultat concret, observabil în termeni de persoane angajate în domeniul competențelor deținute. Mai mult, sunt doar două proiecte în cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse care se află în derulare: Proiectul RO 4616, dezvoltarea sectorului social -informare și consiliere în carieră, și Proiectul RO 4616 evoluția ocupațiilor de pe piața forței de muncă din România în perspectivă anului 2010.

In concluzie, Guvernul trebuie să ia măsuri urgente în ceea ce privește investiția în capitalul factor uman, o investiție pe termen lung. Așadar, avem nevoie de noi reforme, în special prin încurajarea pregătirii profesionale, promovarea mobilității (reconversiei) profesionale, descurajarea pensionărilor anticipate cât și prin deschiderea piețelor pentru muncitorii străini.

  Andrian-Sirojea Mihei - intervenție cu titlul Ziua Națiunilor Unite și Ziua Armatei Române, prilejuri de reflecție asupra bugetului alocat apărării naționale

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

"Ziua Națiunilor Unite și Ziua Armatei Române, prilejuri de reflecție asupra bugetului alocat apărării naționale"

Stimați colegi,

Organizația Națiunilor Unite s-a constituit oficial în 1945, la 24 octombrie, prin ratificarea Cartei ONU de către China, Franța, Marea Britanie, SUA, URSS și de către majoritatea semnatarilor acesteia. Din 1945, 24 octombrie reprezintă Ziua Națiunilor Unite, anul acesta împlinindu-se 62 de ani de când, conform Cartei, ONU a reprezentat expresia determinării statelor membre de a preveni o nouă conflagrație mondială, dezvoltarea relațiilor de prietenie dintre națiuni în baza respectării principiului egalității în drepturi și autodeterminării națiunilor, de a menține pacea și securitatea internațională, de a promova și încuraja respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru toți, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie și de a realiza cooperarea pentru soluționarea problemelor sociale, economice, culturale și umanitare cu care se confruntă omenirea.

Adunarea Generală a decis, la data de 14 decembrie 1955, primirea României în ONU, alături de alte 15 state. România participă într-o serie de comitete, organe și programe din cadrul ONU, având astfel posibilitatea de a participa la procesul decizional din cadrul organizației mondiale, cu influențe asupra situației internaționale la nivel global și în zone geografice apropiate. În toți acești ani, România a contribuit activ la demersurile vizând consolidarea rolului ONU în gestionarea colectivă a relațiilor internaționale, precum și la adaptarea organizației la realitățile contemporane, și totodată, prin multiplele sale organisme specializate din România, ONU reprezintă o sursă de susținere a eforturilor țării noastre, în această perioadă de transformări economice și sociale profunde, ilustrând astfel principiile complementarității și sprijinului reciproc pe care sunt fundamentate relațiile dintre ONU și statele membre.

Sărbătorirea anuală a Săptămânii Dezarmării, care începe în ziua aniversării înființării Organizației Națiunilor Unite, a fost solicitată prin Documentul Final al Sesiunii Speciale a Adunării Generale din 1978 pe probleme de dezarmare, iar statele au fost invitate să sporească înțelegerea publică privind misiunile urgente de dezarmare, să sublinieze care sunt riscurile legate de arme și nevoia de a înceta folosirea lor. Dezarmarea ocupă un loc aparte în eforturile ONU de promovare a păcii și dezvoltării într-o lume mai protejată, organizația stabilind normele și principiile multilaterale pentru dezarmare, punând astfel la dispoziția țărilor membre mijloacele necesare pentru formarea încrederii reciproce și verificarea respectării acordurilor.

Menținerea păcii este una din metodele ONU de a supraveghea conflictele care amenință pacea și securitatea, până la găsirea soluțiilor politice adecvate, această inovatoare creație a ONU primind recunoaștere în 1988, când forțele de menținere a păcii ale ONU au fost premiate cu premiul Nobel pentru Pace. Forțele de menținere a păcii ale ONU folosesc forțele armate din mai multe țări, care constituie o forță multinațională imparțială, soldații săi fiind instrumente ale păcii și nu ale războiului. Participarea României la operațiuni ONU de menținere a păcii a evidențiat eficiența armatei române și disponibilitatea politică a României de a se implica în activități militare multinaționale pentru menținerea stabilității internaționale.

Și pentru că săptămâna aceasta sărbătorim și Ziua Armatei, pe data de 25 octombrie, zi de glorie și de cinstire pentru eroismul și jertfele prin care armata română și-a îndeplinit misiunea nobilă de a apăra unitatea naționala și integritatea teritorială a statului român, se cuvine să aducem un călduros și pios omagiu tuturor eroilor neamului și veteranilor de război, care au înfruntat vitregia războiului pentru libertatea și integritatea țării noastre, dar, totodată, se cuvine să ne gândim și la cei care astăzi servesc cu cinste patria, la militarii români aflați la datorie sub faldurile drapelului național, în țară sau în misiuni externe.

Bugetul alocat Ministerului Apărării în anul 2008 trebuie să respecte principiul că orice stat civilizat, care pretinde respect pe plan intern, dar mai ales pe plan extern, trebuie să aibă o armată puternică și bine dotată. Este momentul ca dotarea militarilor români, care în mare parte este depășită fizic și moral, să fie, într-un final, după 18 ani de așteptări, înnoită și modernizată. Militarii români, care mereu au fost alături de popor în situații extreme și care participă în teatre de operațiuni externe, sub egida NATO sau ONU nu trebuie să sufere de frig sau căldură datorită uniformelor inadecvate, nu trebuie să îndure în misiunile la care participă pentru că au înzestrări vechi și neperformante.

Armata merită un buget care să o transforme într-o armată modernă, egală cu cele cu care se întâlnește în teatrele de operațiuni, aptă nu numai prin dăruirea și efortul militarilor participanți, ci și prin dotare, să facă față oricăror condiții. A fi parteneri în cadrul Alianței pe de o parte presupune că nu mai este necesar să investim la fel de mult ca în situația în care am fi fost singuri, dar, pe de altă parte, implică totuși investiții majore în toate categoriile de forțe: terestre, aeriene și navale și trebuie evitate greșelile trecutului, când au fost investiți bani în tehnică veche ori neperformantă sau au fost montate tehnologii performante pe tehnică sovietică depășită. Trebuie ca licitațiile să se desfășoare transparent și corect, eliminându-se orice suspiciuni și urmărindu-se numai interesul armatei și al poporului român. Trebuie ca în tot ce se întreprinde în acest important domeniu să fie făcut cu seriozitate, cu responsabilitate și cu inteligență, pentru că în fond, sunt chestiuni care țin de imaginea României în lume, de prestanța militarilor români și a armatei române, și nu în ultimul rând, de securitatea națională.

Vă mulțumesc.

  Andrian-Sirojea Mihei - intervenție cu titlul Ziua europeană a justiției civile - moment de prezentare și analiză a eficienței reformelor din sistem;

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

"Ziua europeană a justiției civile - moment de prezentare și analiză a eficienței reformelor din sistem"

Stimați colegi,

În octombrie 2003, Consiliul Europei a lansat, în cooperare cu Comisia europeană, Ziua europeană a justiției civile cu scopul de a aduce publicului o mai bună înțelegere asupra modului în care funcționează justiția și asupra rolului profesioniștilor ei. Organizarea în instanțe a Zilei Porților Deschise, unde cetățenii sunt invitați să urmărească, din interior, activitatea diferitelor compartimente auxiliare și să primească explicații de la judecători și de la personalul auxiliar, precum și campaniile de informare din școli pe teme generale legate de justiție, vin să informeze și să completeze imaginea și importanța justiției în societate, să prezinte măsurile de reformare a sistemului judiciar și transparența actului de justiție.

În general, publicul asociază conceptul de justiție în special cu dreptul penal, deși, conform statisticilor, litigiile de drept penal reprezintă aproximativ 20% din totalul cauzelor aflate pe rolul instanțelor. Dreptul civil este, în fapt, mult mai prezent în societate prin diversele forme pe care le îmbracă, de la încheierea căsătoriilor, cauzele de succesiune, achiziționarea de bunuri și servicii și până la exercitarea dreptului la muncă, dreptul familiei etc., toate aceste aspecte fiind mai puțin cunoscute de cetățeni, iar Ziua Europeană a justiției civile are rolul de a scoate în evidență tocmai aceste aspecte legate de cunoașterea drepturilor civile și de funcționarea justiției în această privință.

Statisticile naționale arată că, în țara noastră, mare parte cauzele ajunse în instanțe sunt soluționate cu celeritate, dar, cu toate acestea, unele necesită o perioadă de timp disproporționat de mare și consumă timpul judecătorilor pe care aceștia ar fi de preferat să îl dedice studierii aprofundate a situațiilor delicate sau complexe. Specialiștii din domeniu au subliniat deseori necesitatea aducerii de modificări ale Codului de procedură civilă, pentru a abroga anumite proceduri pe care trebuie să le respecte instanțele în prezent, care sunt contraproductive pentru administrarea cauzelor și nu sunt vitale pentru înfăptuirea actului de justiție. Totodată trebuie introduse facilități și modalități prin care judecătorii să aibă posibilitatea unui control mai mare asupra cauzelor pe care le judecă - precum aplicarea de sancțiuni părților delincvente, avocaților sau experților, instrumente rar utilizate din diverse motive. În plus, judecătorii trebuie să aibă la dispoziție proceduri care să permită o administrare mai eficientă și mai rapidă a probelor de către avocați, aspect care deocamdată este la dispoziția avocaților și părților, toate aceste aspecte putând contribui la reducerea întârzierilor nejustificate și la soluționarea în timp corespunzător a cauzelor.

Eficiența unui sistem judiciar independent trebuie să fie o preocupare majoră a fiecărui stat. Dreptul trebuie pus în serviciul democrației, a drepturilor omului și al statului de drept, și în permanență trebuie urmărită creșterea eficienței justiției prin intermediul unor proceduri juridice cât mai simple și mai suple, prin găsirea de soluții optime pentru problemele juridice și etice apărute în urma evoluției tehnico-științifice. Pentru ca justiția să fie un garant al statului de drept, pregătirea și specializarea profesioniștilor din justiție constituie factori de mare importanță în asigurarea independenței justiției și a imparțialității judecătorilor. De asemenea, utilizarea noilor tehnologii ale informației poate asigura rapiditatea, eficiența și calitatea sistemului judiciar, reducerea sarcinii excesive de lucru din tribunale și diminuarea termenelor judiciare. Inițierea unor campanii de informare și sensibilizare ar putea stârni interesul cetățenilor și le-ar facilita o mai bună înțelegere a modului în care sistemul juridic funcționează practic.

Toate instituțiile implicate în actul de justiție - Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Uniunea Națională a Barourilor din România, Curtea Constituțională, Avocatul Poporului etc. și toți membrii profesiilor implicate în sistemul juridic, de la profesori de drept, judecători, procurori, avocați, personal auxiliar din instanțe și parchete, și până la notari publici, executori judecătorești, lichidatori judiciari etc. trebuie să contribuie activ la reforma acestei structuri și trebuie să fie conștienți de imensa responsabilitate care le revine în înfăptuirea justiției, pentru realizarea interesului general al societății, de a menține și restabili ordinea socială.

Vă mulțumesc,

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică cu titlul Uninominalul a devenit realitate;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Uninominalul a devenit realitate"

Stimați colegi,

Acum trei ani, aveam impresia că asist la cea mai nedreaptă campanie electorală de după 1990. Consideram noi, cei exilați în Alianța DA, o nedreptate strigătoare la cer faptul că "tătuca" Iliescu apărea pe afișele electorale ale PSD dând mâna cu domnul Năstase, fără pic de rușine față de principiul echidistanței pe care îl presupune funcția de președinte al tuturor românilor. Aveam atunci impresia că strigăm în gol, că ne luptăm cu morile de vânt. Și totuși, i-am schimbat!

Între timp, domnul Băsescu s-a făcut președinte. Crede, ca și domnul Iliescu, ca și domnul Năstase, că puterea este eternă și că mințitul poporului cu televizorul va funcționa la eternitate. Mă întreb, astfel, câte referendumuri va mai inventa domnul Băsescu pentru a face propagandă acoliților săi din PD. Până când se va folosi de instituțiile statului pentru a-i denigra pe inamicii politici ai protejaților săi? În mod sigur, nu va dura o eternitate.

Astăzi, PNL a luat o decizie istorică. Își va asuma răspunderea pentru votul uninominal, pentru ca oamenii să hotărască cine este demn să îi reprezinte în Parlament. Pentru ca persoanele de carton să dispară din viața politică. În mod sigur, nu vom termina cu populiștii ca Traian, ca Gigi, ca Emil... Ei vor mai supraviețui o vreme, până când lumea va realiza că tocmai ei sunt cei care vând iluzii ieftine.

Până atunci, vom mai asista la terfelirea democrației și a Constituției prin toate mijloacele posibile. Vom mai avea parte de simulacre ale persoanelor căzute în dizgrația puternicilor zilei. Poate votul uninominal nu va rezolva toate problemele oamenilor politici din România, dar, în mod sigur, le va oferi acestora un motiv de participare la viața publică. Și o modalitate de a-i sancționa punctual pe cei care dezamăgesc!

  Ovidiu Ioan Silaghi - declarație politică: Spirit neeuropean: PD, propuneri de răfuieli interne în eurocampanie;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

"Spirit neeuropean: PD, propuneri de răfuieli interne în eurocampanie"

În repetate rânduri, premierul Tăriceanu a făcut apel tuturor competitorilor de pe scena politică să propună teme de interes european în cadrul campaniei electorale pentru alegerile pentru Parlamentul European și să nu utilizeze această campanie pentru răfuieli politice interne. Mai mulți analiști politici și-au exprimat însă temeri privind modul în care se va desfășura viitoarea campanie electorală, susținând fără echivoc că temele europene vor fi eclipsate de cele privind rivalitățile politice interne. Modul în care s-a desfășurat ieri lansarea candidaților PD pentru Parlamentul European a confirmat, încă o dată, temerile exprimate privind eurocampania.

Concret, aproape toate discursurile care au avut loc cu ocazia lansării candidaților PD nu au abordat vreo temă de interes european, ci doar atacuri la adresa actualului Cabinet. Personal nu îi suspectam deloc pe fruntașii PD că ar avea un portofoliu plin de probleme europene. Dar în nici un caz nu mă așteptam ca Vasile Blaga, secretarul general al acestui partid, fost ministru într-un domeniu foarte important, să îndemne activiștii PD să atace în campania electorală teme de dezbatere politică internă. "Guvernul spune să nu abordăm teme interne în campania electorală. De ce? De ce să nu vorbim de sărăcie, ea nu există?" Prin această incitare, pentru că altfel nu o pot cataloga, la o campanie violentă pe teme interne, domnul Blaga calcă în picioare, o serie de recomandări ale Uniunii Europene, care se referă la abordarea explicit la utilizarea temelor europene în cadrul acestui tip de campanie electorală. Îmi pun serioase semne de întrebare privind modul în care se vor comporta în Parlamentul European reprezentanții PD care vor fi aleși.

Alegerile pentru Parlamentul European - și vorbesc cu autoritatea celui care mai bine de un an de zile am fost europarlamentar - trebuie să reprezinte un examen/concurs care trebuie să dea drept câștigători pe acei politicieni care pot să reprezinte cât mai bine România și pe români în Parlamentul European. Sigur, nu neg că sunt probleme mari în plan intern. Da, există sărăcie, există corupție, nu avem o infrastructură de nivel European, nu funcționează unele instituții cum ar trebui etc. Dar toate acestea nu vor fi rezolvate de viitorii europarlamentari, ci de cei care vor câștiga alegerile locale și cele parlamentare interne. Din păcate, liderii PD nu înțeleg acest lucru. De aceea, fac un apel reprezentanților acestui partid, ca măcar în ceasul al 12-lea, să încerce să revină la un spirit european. Nu de alta, dar întreaga Europă va fi cu ochii pe campania și alegerile pentru Parlamentul European, iar dacă unii dintre competitorii politici se vor deda la acte murdare de răfuială internă, de suferit va avea nu doar imaginea PD, ci și a României.

PS: Consider mai mult decât regretabilă implicarea directă a președintelui PPE, Wilfred Martens, în atacarea în scopuri electorale a Guvernului. Dacă s-ar fi limitat doar la reliefarea calității și reușitelor politice a PD, nu era nimic de reproșat. Și șeful liberalilor europeni, domnul Graham Watson, când venea în România se limita doar la a susține și lăuda activitatea politică și guvernamentală a PNL. Niciodată însă domnia sa nu și-a permis să atace o altă grupare politică.

  Relu Fenechiu - declarație politică: Somarea Parlamentului - un nou exercițiu de imagine prezidențial;

Domnul Relu Fenechiu:

"Somarea Parlamentului - un nou exercițiu de imagine prezidențial"

Luni 15 octombrie, exact în ziua în care președintele Parlamentului European, Hans-Gert Pottering, și-a început vizita în țara noastră, Parlamentul României a fost pus într-o situație foarte delicată. Printr-o scrisoare adresată președinților celor două Camere, șeful statului, Traian Băsescu, somează pur și simplu legislativul că în cazul în care nu primește spre promulgare Legea privind introducerea votului uninominal, până pe 22 octombrie, va emite decretul de organizare a unui referendum național pe această temă.

Trec peste faptul, deloc de neglijat însă, pentru că ocolește, ca să mă exprim eufemistic, Constituția, că președintele României intervine și dă indicații Parlamentului privind termenul adoptării unei legi. Nu pot trece cu vederea însă faptul că Parlamentul este pus în fața unui fapt împlinit, deoarece nici măcar din punct de vedere tehnic și al procedurilor cele mai celerate, legea nu poate fi adoptată până pe 22 octombrie.

Președintele Traian Băsescu, în documentul remis Parlamentului, acceptă "concesiv" și formula asumării răspunderii guvernului, dar consideră neadecvată soluția unei ordonanțe de urgență. Închid ochii și privind această formulare, care nu înseamnă altceva decât indicații date Guvernului, fapt care nu este prevăzut în Constituție, și constat că și această variantă "concesivă" este imposibil de realizat, deoarece Executivul poate lua o decizie miercuri 17 octombrie, iar asumarea răspunderii poate fi anunțată în Parlament cel mai repede luni, 22 octombrie. Cum Constituția prevede pentru asumarea răspunderii un termen de trei zile pentru depunerea unei eventuale moțiuni de cenzură, rezultă că și în acest caz termenul impus de președinție este depășit.

Nu în ultimă instanță stau și mă întreb dacă, prin termenul impus, șeful statului nu a dorit altceva decât să demonstreze că face ce vrea și cum vrea, că nu ține cont de proceduri și reglementări. S-ar putea ca suporterii președintelui să reproșeze Parlamentului faptul că nu se află în grafic în ceea ce privește dezbaterea legii electorale. Este adevărat, dar să nu uităm că lucrările Comisiei pentru elaborarea legislației electorale sunt întârziate și din cauza pierderii de timp generate de inutila moțiune de cenzură - act politic care nu i-a displăcut deloc șefului statului din moment a și schițat variante de noi guverne - care a obstrucționat un timp activitatea legislativului.

Dar nu doar problema somării Parlamentului de către șeful statului vreau să o ridic. Mai vreau să atrag atenția asupra unui alt aspect care mi se pare de asemenea grav. Nu mă refer la faptul că prin organizarea referendumului în aceiași zi cu alegerile pentru Parlamentul European, președintele Traian Băsescu suprapune campanii electorale cu teme diferite și va transfera spre PD, formațiunea sa politică favorită, capitalul său electoral. Este un lucru știut. Despre altceva este vorba. Experiența din mai toate statele Uniunii Europene a demonstrat că alegerile pentru Parlamentul European nu au adus la urne procente mari din electorat. Există riscul ca la vot să se prezinte sub 50% dintre votanți. Dacă acest lucru nu va influența euroalegerile, în schimb referendumul nu va fi valabil în acest caz. Ceea ce ar da apă la moară celor care se opun introducerii votului uninominal. Și mă face să am suspiciuni și în privința dorinței reale a președintelui României de a se trece la votul în baza votului uninominal. Ceea ce în ultimă instanță înseamnă că întreaga pledoarie a șefului statului pentru acest sistem de vot nu reprezintă altceva decât un exercițiu de imagine.

Ținând cont de toate aceste elemente, fac un apel de la microfonul Camerei Deputaților către toți cei 466 de senatori și deputați pentru a adopta prin procedura parlamentară normală votul uninominal, independent de somațiile și intențiile șefului statului.

  Relu Fenechiu - declarație politică: Când va deveni Traian Băsescu președintele tuturor românilor?;

Domnul Relu Fenechiu:

"Când va deveni Traian Băsescu președintele tuturor românilor?"

Domnul președinte Traian Băsescu a anunțat ieri că "vă asigur că va fi referendum". Până aici, nimic deosebit. Constituția îi dă dreptul de a convoca un referendum pe o temă de interes național. Și, sunt și eu de acord, introducerea sistemului votului uninominal este o temă de interes național.

Pentru alegeri parlamentare în baza votului uninominal, noi, liberalii ne-am pronunțat și ne batem chiar înainte ca actualul șef al statului să îl susțină. Dovadă stau și documentele interne ale PNL din anii 2003, 2004 și 2005, precum și stenogramele comisiei parlamentare care a elaborat în 2004 legislația electorală și de unde se poate afla că reprezentanții PNL au propus un sistem de vot uninominal, dar fiind în minoritate, nu au reușit să se impună.

Numai că anunțul făcut ieri de președinte a avut loc într-un cadru total neadecvat din punctul de vedere al principiilor democrației. Nimeni nu avea ceva de comentat, dacă președintele își făcea public decizia, printr-o declarație oficială - chiar și la o oră de vârf - la Palatul Cotroceni, în fața camerelor de luat vederi. Dar domnia sa a ținut să facă acest lucru la Sala Palatului, cu ocazia lansării candidaților pentru Parlamentul European a Partidului Democrat. Prin alegerea acestei manifestări drept loc pentru a-și face publică intenția, Traian Băsescu a confirmat suspiciunile exprimate de mai multe luni de către membri PNL, și nu numai, că se va implica în favoarea Partidului Democrat în campania electorală ce va demara peste două zile. Și o va face, utilizând, mascat, campania de promovare a referendumului, care, după cum se știe se va desfășura simultan cu cea pentru alegerile Parlamentului European.

Personal, îl înțeleg pe domnul Traian Băsescu. Provine din rândurile Partidului Democrat și indiferent dacă actuala funcție l-a obligat să renunțe la carnetul de partid, el nu se poate detașa de această formațiune.

Președintele Traian Băsescu trebuie să dea dovadă de echidistanță față de partidele politice și să fie președintele tuturor românilor, dar, domnia sa a demonstrat în ultimii doi ani că de fapt este doar președintele Partidului Democrat și al electoratului acestui partid. Îmi aduc și acum aminte că atât Traian Băsescu, cât și ceilalți lideri ai Partidului Democrat (alături firește de membri PNL), au criticat vehement în campanile electorale din 2004, sprijinul pe față acordat PSD, de către șeful statului de atunci, Ion Iliescu.

Acum aceste lucruri sunt uitate de către reprezentanții Partidului Democrat și de către Traian Băsescu. De aceea, sunt obligat să îmi pun următoarea întrebare: când va deveni Traian Băsescu și președintele tuturor românilor?

PS: Resping categoric tentativa de manipulare a opiniei publice de către doamna Anca Boagiu. Domnia sa a afirmat ieri seară că "PNL a preluat tema uninominalului de la Traian Băsescu" și a adăugat că "atât în 2005, cât și în 2006, președintele Traian Băsescu l-a rugat pe premier să-și asume răspunderea în Parlament pentru legea uninominalului".

Îi reproduc doamnei Boagiu următorul citat: "ideea introducerii votului uninominal, tema folosită în repetate rânduri de liberali, este o demagogie să o folosești public, fără un calcul politic prealabil". Citatul aparține domnului Traian Băsescu și a fost rostit pe 1 septembrie 2006 la Școala de Vară a Tineretului PD. Fără comentarii!

  Gabriel Sandu - declarație politică intitulată PNL-UDMR - guvernul antiromânesc;

Domnul Gabriel Sandu:

"PNL-UDMR: Guvernul antiromânesc"

Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu ar fi trebuit să aibă un singur nume: Narkissos, care s-a îndrăgostit de chipul său de prim-ministru. Conduce România cu o echipă care are o singură calitate: îi este supusă.

Narkissos a dat jumătate din Guvernul României UDMR-ului care duce o luptă continuă pentru autonomie și pentru "redobândirea pământului pierdut in 1918", după cum a declarat sâmbătă seara, la Târgu Mureș, președintele Uniunii, Marko Bela, în cadrul festivității de lansare a candidaților pentru Parlamentul European, desfășurată sub sloganul "Noua descălecare".

Cel care a fost viceprimministru în Guvernele Tăriceanu ne agresează în propria noastră țară declarând: "În 1526 strămoșii noștri au pierdut și, pentru un secol și jumătate, țara nu a mai fost a noastră. Ultima dată această patrie s-a pierdut în 1918, iar datoria noastră este sa redobândim acel pământ pierdut. Să redobândim tot ce am pierdut: casele, pădurile, pământurile, steagul".

A fost o perioadă când românii, pe pământul lor strămoșesc, nu aveau nici un drept, iar astăzi acest așa zis conducător dorește să ducă România din nou în negura istoriei.

Ceea ce este cel mai incredibil și, din păcate, de o ironie dureroasă, este faptul că aceste declarații profund antiromânești au fost făcute în cadrul lansării candidaților pentru Parlamentul European, din partea României, pe liste românești. În această perioadă, când fiecare popor care face parte din Uniunea Europeană dorește să își păstreze și promoveze individualitatea și valorile naționale și, mai mult, în condițiile în care Uniunea Europeană nici nu recunoaște conceptul de minorități, noi ignorăm astfel de manifestări și le permitem celor care le susțin să ne reprezinte și să ne conducă!

Ceea ce este de-a dreptul alarmant este că noi asistăm cu mâinile în sân la formarea unor astfel de curente antinaționele, demarate chiar de cei aflați astăzi la guvernare. Mai mult acești minoritari care nici măcar nu recunosc România ca stat național, vor fi cei care ne vor reprezenta interesele, ca stat, la Bruxelles!

Lăsând la o parte situația îngrijorătoare în care a fost adusă economia și situația deplorabilă în care se află absorbția fondurilor europene, Guvernul în frunte cu premierul Tăriceanu pun în pericol însăși integritatea noastră națională, și totul doar pentru interese personale și meschine.

PLD a pregătit moțiunea "Guvernul Tăriceanu II - un Guvern corupt, incompetent și abuziv", titlu ce ar trebui să conțină și sintagma "Guvern Anti-Românesc".

De această dată sper că parlamentarii PRM și PC, care și-au clădit pozițiile politice pe un discurs naționalist, vor vota această moțiune, fără a se mai ascunde în spatele unor interese și pretexte.

Consider că este momentul să luăm atitudine pentru ca românii din Covasna și Harghita să nu se mai simtă minoritari în propria lor țară, iar toți ceilalți români să știe și să simtă că România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică cu titlul Vârsta a treia nu a fost uitată de guvernarea PNL;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Vârsta a treia nu a fost uitată de guvernarea PNL"

Ne-am bucurat la sfârșitul săptămânii trecute de vizita în județul Constanța a ministrului muncii, familiei și egalității de șanse, Paul Păcuraru. Domnia sa s-a întâlnit cu aproximativ 350 de pensionari din municipiul Constanța, cu care a discutat pe marginea problemelor pe care le ridică această categorie socială. După întâlnirea de la Casa de Cultură Constanța, ministrul Păcuraru s-a aflat, pentru câteva ore, și în compania altor sute de pensionari din localitățile Mihail Kogălniceanu și Hârșova.

În opinia ministrului Păcuraru, ceea ce s-a schimbat în bine, "în mod spectaculos", în ultima perioadă, este situația pensionarilor, puterea reală de cumpărare a acestora crescând.

Ministrul a prezentat, în acest sens, o situație comparativă între pensiile din 2004 și cele din 2007-2008, domnia sa apreciind că s-au înregistrat creșteri substanțiale în ceea ce privește punctul de pensie. Valoarea acestuia va crește la 541 de lei, începând cu 1 noiembrie, de la 416 lei cât este în prezent, și va ajunge la 581,3 de lei din ianuarie 2008.

În programul de guvernare este stipulat ca salariul minim pe economie să crească, până în decembrie 2008, cu 60% față de valoarea acestuia din 2004, dar nu este posibilă creșterea salariului fără acoperire în producție, în productivitate, în eficiența economică. Din păcate, România nu înregistrează salturi în dezvoltarea tuturor zonelor, chiar dacă ritmul de dezvoltare este pozitiv.

La Constanța, am mai primit o veste bună, de această dată pentru angajatori. Începând de anul viitor, contribuțiile sociale vor scădea cu 6%. În bugetul de anul viitor sunt prevăzute și fondurile necesare pentru beneficiarii Legii nr. 578/2004, privind ajutorul pentru soțul supraviețuitor. Paul Păcuraru a atins în discuțiile sale și problema migrației forței de muncă, apreciind că, la momentul la care țara noastră a înregistrat un deficit de locuri de muncă, acest fenomen a fost binevenit.

Acum însă forța de muncă românească trebuie readusă în țară, ministrul confirmând deficitul înregistrat în prezent la acest capitol. Domnul ministru Păcuraru a menționat că Executivul nu exclude nici posibilitatea de a aduce lucrători din Asia și Orientul Îndepărtat, în condițiile în care toate țările europene solicită României forță de muncă.

  Mircea Man - declarație politică cu tema Un scurt răgaz pentru o agricultură aflată deja pe butuci;

Domnul Mircea Man:

"Un scurt răgaz pentru o agricultură aflată deja pe butuci"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

România este pe punctul de a bulversa Uniunea Europeană prin stabilirea unui record negativ absolut. În 50 de ani de existență, niciuna dintre țările membre nu a reușit să convingă Comisia Europeană să activeze o clauză de salvgardare, indiferent de domeniu. Potrivit Raportului Comisiei Europene, țara noastră a fost din nou criticată din cauza marilor decalaje existente în sistemul de plăți din agricultură. Vechea boală a economiei românești a devenit cronică și riscă să ne arunce în abisul rușinii unei Europe și așa sceptică față de capacitățile românești. Nu avem proiecte viabile și nici capacitatea de a absorbi fondurile europene oferite cu o generozitate bine calculată unei Românii doar geografic europeană.

Semnale despre dezastrul în agricultură au existat, dar Guvernul și ministerul de resort le-au ignorat. Dacă au făcut-o conștient sau nu, numai viitorul ne va putea dovedi, dar deocamdată prezentul este sumbru pentru imaginea României.

Activarea clauzei de salvgardare pentru agricultură va reduce substanțial subvențiile europene în domeniu, și asta în situația unei agriculturi deja pe butuci. Termenul de o lună acordat României pentru a-și face ordine în propria curte nu reprezintă decât un duș rece, menit a ne face să înțelegem rigorile și seriozitatea politicii europene, care este străină de balcanismul în care ne-am obișnuit să conviețuim.

A arunca responsabilitatea salvării agriculturii românești, în termen de o lună, pe umerii noului ministru Dacian Cioloș reprezintă o nouă dovadă a inconștienței de care dă dovadă domnul Tăriceanu în guvernarea acestei țări. Căci fostul ministru al agriculturii, domnul Traian Remeș, nu a fost demis pentru incompetență profesională, ci pentru motive mult mai lumești, ce pot fi traduse prin țuică și cârnați ....de unde îmi permit să trag concluzia că dacă nu ar fi păcătuit astfel, ar fi fost și astăzi un membru apreciat al guvernului Tăriceanu II.

Să crezi și să afirmi public, așa cum face domnul prim ministru, că scrisoarea Comisiei Europene nu este un ultimatum, ci o simplă corespondență, este o utopie. Chiar este oare nevoie ca această clauză de salvgardare să fie activată ca să ne convingem de seriozitatea Comisiei europene? Eu aș zice să nu riscăm pentru că vom suporta toate consecințele ce decurg de aici. România va fi cea care va avea de suferit, nu acest pseudoguvern incompetent și inconștient.

În teritoriu, la nivel de Agenție de Plăți și Intervenții în Agricultură domnește haosul: există mari probleme în identificarea parcelelor, iar resursele umane și materiale sunt insuficiente. Acum se văd urmările lipsei de preocupare privind pregătirea pentru o strategie coerentă de accesare a fondurilor europene. Guvernul se bazează exclusiv pe competența noului ministru al agricluturii căruia cu toții îi dorim succes, dar dacă nu va reuși în 30 de zile să salveze agricultura românească nu va fi doar vina sa, ci a întregului șir de miniștri care s-au succedat la conducerea unui minister pentru ca unul să îi ia locul celuilalt.

  Nicolae Popa - declarație politică intitulată PD a pornit vânătoarea de vrăjitoare;

Domnul Nicolae Popa:

"PD a pornit vânătoarea de vrăjitoare"

Din păcate, nici în ziua de azi, unele partide nu se pot dezobișnui de metehnele moștenite de pe vremea comunismului. De curând, PD și-a început campania electorală printr-o vânătoare de vrăjitoare, o întreagă acțiune concertată, menită să discrediteze și să împroaște cu noroi în membrii Guvernului și în reprezentanții PNL din structurile centrale și locale. Conduși cu măiestrie de președintele lor de facto, Traian Băsescu, un lider ce seamănă din ce în ce mai mult cu Nursultan Nazerbaiev, democrații au început să se folosească de toate pârghiile, relațiile și influență pentru a lovi în reprezentanții PNL.

De curând, postul național de televiziune se pare că s-a transformat, la comanda politică a Președintelui, în organ de judecată, aplicând verdicte miniștrilor liberali. Membrilor guvernului le sunt pregătite și fabricate dosare, doar, doar va mai câștiga PD-ul câteva puncte electorale. Din păcate, pentru acest partid, marionetă a marinarului de la Cotroceni, chiar nu mai contează soarta României. Nu mai contează rezultatele guvernării și cu siguranță nu contează agenda cetățeanului sau rezolvarea problemelor acestuia.

Singurul scop al PD a devenit distrugerea guvernului liberal, chiar cu riscul de a arunca România cu ani buni în urmă. Fără să își privească merele stricate din propriul coș, colegii de la PD s-au aruncat într-o sarabandă de acuzații și acțiuni defăimătoare, demnă de mahalaua politică din care acest partid a luat naștere. Este uimitor cum se încearcă atacuri la persoana împotriva unor oameni care, spre deosebire de mulți membri PD, nu și-au construit cariera politică pe dosare de urmărire penală.

Poate că ar fi mai bine dacă stimații noștri colegi de la PD s-ar preocupa mai mult de propriii membri: un primar de Arad, Gheorghe Falcă, anchetat de DNA, sau un primar de Râmnicu Vâlcea, Mircea Gutau, anchetat și el de DNA. Doar câteva exemple, pentru că mai sunt si alți primari si viceprimari PD cu dosare la DNA. Asta ca să nu mai vorbim de dosarele penale ale unor parlamentari, foști miniștri și foști secretari de stat ai PD. Sau chiar mai bine, președintele jucător ar trebui să verifice exact cum au fost angajate propriile fiice la Luxten, pe salarii exorbitante. Și culmea ipocriziei, în condițiile în care în propria ogradă a PD-ului mustește a parfum de DNA, aceștia nu contenesc în a aduce acuzații membrilor PNL. Este penibil cum un președinte se joacă de-a judecătorul sau procurorul, în loc să se preocupe de atribuțiile prevăzute de Constituție pentru cea mai înaltă funcție în stat.

Din păcate însă, domnul Băsescu este prea mic pentru o așa funcție mare, motiv pentru care nu prea e băgat în seamă de omologii săi. Și așa, în loc de axa București - Londra - Washington, despre care îi tot place să vorbească, se preocupă mai mult cu axa PD - DNA.

Este păcat că exact acum, când România are cea mai mare nevoie de liniște și stabilitate, pentru a putea să-și confirme poziția de membru stabil al Uniunii Europene, un șef de stat ce se vrea democrat și un partid ce pretinde că știe ce e democrația, se preocupă de asemenea practici, demne de o epocă demult apusă. Se pare că acea epocă încă rezistă și trăiește prin mințile, sufletele și comportamentul colegilor de la PD.

  Constantin Traian Igaș - declarație politică având ca temă Votul uninominal;

Domnul Constantin Traian Igaș:

"Votul uninominal"

Doamnelor si domnilor deputați,

Amânat o bună perioadă de timp, nedorit de foarte mulți, de prea puțini agreat, dar pe buzele tuturor, subiectul votului uninominal revine din nou în atenția politicienilor. Chiar dacă sunt încă mulți cei care evită abordarea acestui subiect, ceea ce-și doresc cetățenii acestei țări nu mai poate fi neglijat: o altfel de clasă politică, o epurare a celei actuale și calitatea înaintea cantității.

Una dintre schimbările pe care le va impune acest vot, odată promovat, este un lucru pe care mulți dintre cei care astăzi ne conduc nu l-au făcut până acum. O dare de seamă către cel care l-a trimis în Parlament să-i reprezinte interesele. Pe ale cetățeanului român, pe ale poporului, nu pe ale sale personale. Iată un lucru pe care mulți dintre cei care astăzi sunt aici nu l-au prea făcut până acum.

Insist asupra acestui subiect, pentru că este un subiect pe care personal l-am susținut și-l susțin în continuare. De foarte mult timp, România deține sistemul de vot proporțional, pe listă, reușind în acest fel să promoveze indivizi care n-au nimic de-a face cu politica și care au reușit să-și "câștige" un anumit loc pe listă nu datorită calităților recunoscute de cetățeni, ci datorită unor practici mai puțin "ortodocse". Responsabilitatea față de cetățean a lipsit acestor indivizi care nu puteau fi trași de mânecă în nici un fel. Responsabilitatea era pentru ei un simplu cuvânt, unul care lipsea din vocabularul acestora.

Niciodată până acum, deși știau că aceștia există, românii n-au avut atâtea exemple de oameni, care, aparținând unui partid politic și promovați în funcțiile cele mai importante ale statului, și-au arătat adevăratele preocupări: ale lor și ale celor apropiați acestora. Avem miniștri care, deși ar trebui să lupte împotriva corupției, o sprijină tacit ridicând-o astfel la cote mult mai ridicate. Exemplele curg, dar toate au un punct comun: folosirea funcțiilor primite și nu câștigate pentru a-și mări conturile de miniștri care, în timp ce ar trebui să fie preocupați de scoaterea României din criză, fac totul pentru a o adânci și mai mult.

Doamnelor și domnilor deputați, suntem la aproape un an de la aderarea în Uniunea Europeană. Acea aderare care a aprins în sufletul tuturor românilor acea speranță de schimbare a lucrurilor înspre bine. Schimbarea însă s-a dovedit doar una de formă, nu și una de fond așa cum speram cu toții. Tocmai datorită faptului că structurile n-au fost schimbate. Practicile vechi au fost transmise mai departe. Tinerilor nu li s-a permis să evolueze decât într-o anumită măsură, pentru a nu se pierde controlul.

Miza votului uninominal este una uriașă. Nepromovarea acestuia ne-ar aduce prea mult de pierdut, în aceste momente în care cetățeanul a ajuns la limita compromisurilor pe care a trebuit să le accepte. Ignorarea acestui fapt va aduce mult mai multe lovituri decât activarea clauzei de salvgardare pentru agricultură.

Vă mulțumesc.

  Marius Rogin - declarație politică cu titlul Împăratul agriculturii;

Domnul Marius Rogin:

"Împăratul agriculturii"

Doamnelor și domnilor deputați,

Unul dintre principiile de bază pe care s-a bazat Uniunea Europeană, încă de la începuturile ei, a fost acela potrivit căruia fiecare țară europeană poate deveni o posibilă candidată la integrare și ulterior un membru cu drepturi depline în această mare familie. Ne-am condus după acest principiu, iar relațiile dintre România și Uniunea Europeană au evoluat după anul 1990 destul de rapid și mult mai bine după 1995 când ne-am exprimat dorința de a adera.

S-a dovedit însă, zilele trecute, că unul dintre domeniile în care mai sunt multe restanțe și foarte multe de rezolvat este cel al agriculturii. Că suntem doar la un pas distanță de activarea clauzei de salvgardare, lucru care ne-ar face să pierdem fonduri de milioane de euro într-un moment când acest domeniu al agriculturii ar avea atâta nevoie de ele. E foarte greu acum să mergi în fața cetățenilor care pun o mulțime de întrebări și care au nevoie de sprijin pentru agricultură. Toți pun aceeași întrebare: cum e posibil să ajungem în această situație?

Am să le răspund: atâta timp cât la conducerea ministerului agriculturii s-a aflat un ministru "împărat", este foarte ușor, doamnelor și domnilor. Mulțumită acestui așa-zis ministru, ne-am făcut de râs în toate țările Uniunii Europene. Nu trebuie să uitați, doamnelor și domnilor că, doar puțin timp înaintea penibilului moment mediatizat, stăteam și ne uitam cu câtă mândrie vorbea domnul Tăriceanu de toți miniștrii săi. Era mândru atunci de domnul "împărat" Remeș și de un domn Chiuariu care aruncă justiția română într-o umbră în care a mai fost timp de mai bine de 15 ani. "Mulțumim", domnule prim-ministru, pentru oamenii pe care-i puneți în cele mai importante funcții în stat.

Până în 2004, politica agrară cuprinsă în programul de guvernare al PSD-ului, a fost una de ignorare a intereselor gospodăriei agricole familiale și sprijinirea exclusivă a marilor latifundiari în calitatea lor de clientelă politică. Decalajul dintre evoluția prețurilor industriale și cea a prețurilor agricole, efect al subdezvoltării în agricultură, a continuat să se adâncească, în contextul în care ajutoarele financiare primite pentru dezvoltare de către agricultori, de la bugetul statului, s-au dovedit insuficiente, descurajând modernizarea și mecanizarea agriculturii. Cu toate că guvernarea PSD s-a lăudat permanent cu volumul ridicat al subvențiilor agricole, acestea au fost acordate în mod haotic, în funcție de interesele electorale ale PSD. Acum vin și vă întreb, doamnelor și domnilor: există vreo diferență între aceste practici de până în 2004 și cele din prezent? Nu. vedem același sprijin acordat în funcție de culoarea politică, de interese personale și cu ignorarea cetățeanului simplu care nu mai găsește niciun fel de sprijin în acești guvernanți compromiși, dar menținuți încă în funcți și care fac România de râs în ochii occidentalilor ce ne-au acordat încredere. Acea încredere de care aceștia, astăzi, își bat joc. Avem în prezent o lună de zile pentru a recupera tot ceea ce n-a fost făcut în timpul domniei "împăratului".

Din punctul de vedere al mecanizării, agricultura românească a rămas una arhaică. În România, 18 tractoare lucrează pe o suprafață medie de 1000 de hectare, în timp ce în Uniunea Europeană pe aceeași suprafață lucrează 42 de hectare. În anul 2004, România dispunea de un parc de circa 169 000 de tractoare, din care 70% au depășit perioada de utilizare. Suntem în anul 2007 și nu se vede o îmbunătățire a situației. Sume mari de fonduri europene care ar fi putut fi accesate și pentru îmbunătățirea acestei situații, au fost ignorate, iar acum riscă a fi pierdute din cauza unor miniștri preocupați doar de fondurile ce intră în buzunarul lor și de jocurile politice pe care trebuie să la facă ca recompensă pentru funcțiile primite și de care țin cu dinții.

Aceasta este, doamnelor și domnilor, situația dintr-un singur minister, cel al agriculturii. Mai rămân însă multe altele în care "buba" nu s-a spart, dar în care stă să pocnească. Cum vom putea îndepărta oare toată rușinea pe care ne-o vor aduce?

Vă mulțumesc.

  Mircia Giurgiu - declarație politică intitulată Frigul paralizează cultura clujeană;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Frigul paralizează cultura clujeană"

Recent, liderii sindicatelor din Opera Română din Cluj și de la Teatrul Național Român, tot din Cluj-Napoca, mi-au adus la cunoștință condițiile cu totul improprii în care își desfășoară activitatea. De altfel, artiștii au amenințat conducerea instituției clujene că vor opri activitatea dacă nu va fi reparată instalația de căldură.

Situația de la Opera Română din Cluj a devenit una dramatică, după ce artiștii au anunțat conducerea instituției că situația este de așa natură că vor opri activitatea culturală, datorită faptului că instalația de încălzire a Operei, comună cu cea a Teatrului Național, nu este funcțională.

Până de curând au avut loc spectacole de balet, operă și teatru, dar - în condițiile în care sezonul rece își intră în drepturi - acestea, alături de repetiții, nu mai pot avea loc din cauza frigului, fapt care a condus, în cursul săptămânii trecute, la anularea a trei spectacole, dintre care unul destinat copiilor.

În repetate rânduri am adus la cunoștința Ministerului Culturii și Cultelor problemele de la Teatrul și Opera din Cluj, dar nu au fost tratate cu atenția cuvenită, ceea ce a condus la situația de azi.

Cluj-Napoca reprezintă unul dintre cele mai importante orașe culturale ale României, iar faptul că Teatrul și Opera de aici nu mai funcționează în parametri optimi unei astfel de activități este mai mult decât regretabil.

Când vom putea urmări, din nou, spectacole de calitate la Cluj-Napoca, în condiții normale? Cât timp vom mai îngădui ca în România secolului al XXI-lea să mai existe sali de teatru și de operă fără căldură?

  Dan Grigore - declarație politică intitulată Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri - prioritate majoră a oricărei guvernări;

Domnul Dan Grigore:

Stimate domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Declarația politică de azi se intitulează: "Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri - prioritate majoră a oricărei guvernări".

Atragerea investițiilor străine și sprijinirea mediului de afaceri prin adoptarea de măsuri legislative care să vină în întâmpinarea problemelor cu care se confruntă investitorii străini, dar și cei autohtoni, ar trebui să fie prioritate de gradul 0 pentru orice guvernare, în condițiile în care sectorul privat este unul din factorii de bază ai dezvoltării economice atât de necesare. De asemenea, se impune cu necesitate ca instituțiile abilitate de stat să sprijine sectorul privat, dar și structurile asociative ale oamenilor de afaceri, să dezvolte și să consolideze relații strânse de colaborare pentru deblocarea mecanismelor care în prezent frânează dezvoltarea sectorului privat în România, și implicit dezvoltarea economică în ansamblu.

Inițiativa Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură a județului Ialomița de a organiza, cu sprijinul Camerei de Comerț și Industrie a României un forum de afaceri în Regiunea Sud Muntenia, poate constitui un exemplu pentru instituțiile similare din țară, în sensul abordării problematicii complexe a mediului de afaceri regional, dar și în cel al reunirii factorilor de decizie locali, regionali și naționali responsabili de dinamica și evoluția mediului de afaceri. Evenimentul, care a reunit responsabili ai Camerelor de Comerț și Industrie din România, președinți ai Consiliilor județene, președinți ai Camerelor de Comerț din regiune, a avut ca obiectiv identificarea problemelor cu care se confruntă sectorul privat, în special zona întreprinderilor mici și mijlocii, și propunerea de soluții viabile pentru rezolvarea acestora. Principalele obstacole care frânează dezvoltarea IMM-urilor, atât în județul Ialomița, cât și în Regiunea Sud Muntenia sunt de ordin legal, procedural dar și de ordin practic, concret.Astfel, birocrația excesivă, parafiscalitatea, ineficiența programelor de sprijin și consultanță pentru IMM-uri, lipsa de informare în acest domeniu, lipsa unor inițiative legislative pentru sprijinirea oamenilor de afaceri sunt doar câteva din problemele majore cu care se confruntă mediul de afaceri. Adoptarea unei strategii comune pentru dezvoltarea mediului de afaceri, adoptarea de legi care să sprijine oamenii de afaceri, creșterea capacității de absorbție a fondurilor europene pe sectorul privat, dar și inițierea de parteneriate de tip public-privat, sunt soluții ce au fost identificate în urma dezbaterilor din cadrul forumului. Rolul Camerelor de Comerț, Industrie și Agricultură, alături de cel al autorităților publice este determinant pentru atragerea de investiții străine.

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că există o strânsă relație de interdependență între accesarea de fonduri pentru dezvoltarea infrastructurii locale de către autoritățile administrației publice locale și atragerea de investiții străine, în sensul că existența unei infrastructuri moderne și oferirea de facilități sunt condiții elementare pentru atragerea oricărui investitor. În aceeași măsură, crearea de locuri de muncă are efecte benefice asupra dezvoltării economice a comunității locale.

La acest forum a fost lansată ideea înființării unor agenții pentru investiții străine în fiecare regiune, pentru eficientizarea acțiunii de consiliere și orientare a eventualilor investitori străini. Atât pentru factorii de decizie din sectorul public, cât și pentru cei din sectorul privat, este fundamentală eliminarea decalajelor economice între județe și apariția unei axe prioritare de dezvoltare pe direcția nord-sud la nivelul Regiunii Sud Muntenia.

Problematica complexă a mediului de afaceri trebuie să preocupe în egală măsură autoritățile publice și reprezentanții oamenilor de afaceri, pentru asigurarea unei dezvoltări economice susținute și durabile. Identificarea soluțiilor la problemele cu care se confruntă principalul motor al dezvoltării economice - sectorul privat - făcută într-un cadru instituționalizat va avea cu siguranță efectul scontat.

  Miron Ignat - intervenție cu titlul 25 octombrie - Ziua Armatei Române;

Domnul Miron Ignat:

"25 octombrie - Ziua Armatei Române"

Stimate colege, stimați colegi,

Pe data de 25 octombrie, românii sărbătoresc "Ziua Armatei Române", o zi de glorie și de cinstire pentru eroismul și jertfele prin care, de-a lungul vremii, militarii români au apărat uniunea națională și integritatea teritorială a statului român.

Această zi a rămas în amintirea poporului nostru prin importanța sa istorică, devenită simbol al tuturor bătăliilor și eroilor neamului românesc.

La această dată, acum 63 de ani în urmă, 25 octombrie 1944, armata română elibera ultima localitate românească de sub ocupație străină: orașul Carei, și, totodată, marca sfârșitul celui de al doilea război mondial.

Această zi, încă de la instituirea ei, a devenit un simbol al tuturor bătăliilor și eroilor neamului românesc, fiind întipărită în sufletele românilor ca ziua în care țara sărbătorește Armata și pe cei care au fost sau sunt în slujba ei.

Ziua armatei noastre este un prilej de reflecție a fiecărui militar aflat sub drapel, atât asupra succeselor, cât și asupra neîmplinirilor. Obiectivele și misiunile specifice ale armatei sunt de apărare a valorilor și intereselor fundamentale ale statului și cetățenilor României, necesitatea unor capacități sporite, reale de a răspunde noilor riscuri și amenințări de pe plan global și regional.

Calitatea de membru cu drepturi depline al NATO obligă armata română să își asume toate responsabilitățile și riscurile, alături de ceilalți parteneri, la apărarea valorilor comune țărilor din Alianță.

Participarea militarilor români la campania împotriva terorismului și la acțiunile de menținere a păcii în operațiunile din Irak, Afganistan, Bosnia și Kosovo sau la alte misiuni ale ONU, reprezintă principalul argument ca și țara noastră să fie în măsură să răspundă și pe viitor la deciziile alianței și să acționeze oriunde și oricând.

Îmi exprim încrederea și convingerea că, prin profesionalismul, flexibilitatea și capacitatea de adaptare de care au dat dovadă militarii noștri, vom reuși să ne ridicăm la nivelul așteptărilor atât în țara noastră, cât și în cadrul structurilor NATO.

Această zi reprezintă și un moment de cinstire solemnă a înaintașilor noștri care au luptat și s-au jertfit, de-a lungul secolelor, pentru promovarea și apărarea idealurilor națiunii și statului român.

Pentru cei care, de-a lungul timpului, pe câmpurile de bătălie, în lagărele de concentrare și în prizonierat, au adus jertfă țării, să le aducem cu respect omagiul nostru.

Cu ocazia acestei zile, doresc să transmit salutul meu călduros și aprecierea față de dăruirea și profesionalismul cu care militarii aflați în slujba țării îndeplinesc sarcinile constituționale de apărare a patriei.

La mulți ani militarilor români!

Vă mulțumesc.

  Rareș Șerban Mănescu - reliefarea unor acțiuni guvernamentale având ca scop îmbunătățirea calității mediului;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Stimați colegi,

La propunerea Ministerului Mediului și Dezvoltarii Durabile, Guvernul României a aprobat, în ședința din 17 octombrie 2007, Hotărârea de Guvern privind aprobarea proiectelor selectate și finanțării acestora în cadrul Programului național de îmbunătățire a calității mediului prin crearea de spații verzi în localități.

În România, spațiile verzi din zonele urbane sunt din ce în ce mai amenințate, din cauza distrugerii acestora ca urmare a impactului negativ al unor activități economice și sociale.

Pentru contracararea acestui fenomen, Guvernul a adoptat, la propunerea Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2007 privind instituirea Programului național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități, prin care se reglementează posibilitatea finanțării, din Fondul pentru Mediu, a proiectelor întocmite de autoritățile administrației publice locale pentru dezvoltarea și modernizarea spațiilor verzi din localități și înființarea de noi parcuri, scuaruri și aliniamente plantate ori reabilitarea celor existente.

La sediul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile au fost depuse 166 de proiecte, din care comisia de analiză a selectat un număr de 102. Finanțarea acestor proiecte care fac obiectul actului normativ aprobat se face de la Fondul pentru Mediu.

Aplicarea, atât a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2007, dar și a Hotărârii Guvernului privind aprobarea proiectelor selectate și finanțării acestora în cadrul Programului național de îmbunătățire a calității mediului prin crearea de spații verzi în localități urmăresc reducerea sau chiar înlăturarea efectelor negative pe care zgomotul, aerul poluat, traficul intens o au asupra stării sănătății și a calității mediului.

  Dan Ștefan Motreanu - declarație politică intitulată Vom avea referendum, nu și uninominal;

Domnul Dan Ștefan Motreanu:

Declarație politică intitulată "Vom avea referendum, NU și uninominal."

Sincer vă spun, aveam astăzi o cu totul altă temă pe care intenționam să o prezint de la microfonul Camerei. Foarte aproape de interesul imediat al cetățeanului. Eram ieri revoltat din cauza paralizării totale a circulației din București în urma primei ploi mai serioase din ultimele luni. Eram revoltat de faptul că toate avertismentele lansate la adresa Primăriei Generale nu au avut nici un ecou și ne-am trezit, la primul "eveniment" meteorologic negativ, cu un oraș blocat în proporție de 80-85%. Eram revoltat de faptul că în loc să se afle pe străzile cu copaci căzuți sau inundate, domnul Adriean Videanu, cel pe care bucureștenii l-au învestit cu funcția de prim-gospodar al orașului, se afla într-o acțiune electorală la care efectiv prezența domniei sale nu era indispensabilă.

Un eveniment politic care se pritocește în culise m-a obligat însă să modific subiectul declarației mele politice. Nu comentez intrarea președintelui României în campanie electorală pe post de locomotivă a Partidului Democrat. Nu comentez intenția clară a PD de a renunța în eurocampanie la temele europene și de a pregăti atacuri murdare la adresa Guvernului. O vor face cu siguranță alți colegi de-ai mei și analiștii politici. Subiectul pe care țin să-l prezint de la microfonul Camerei a fost devoalat ieri seară la un post de televiziune de liderul în acte al Partidului Democrat, Emil Boc, și pe care eu îl consider extrem de periculos, antidemocratic și antiparlamentar.

Se preconizează următorul scenariu: Președintele Traian Băsescu va emite decretul de convocare a referendumului pentru ziua de 25 noiembrie probabil în aceeași zi în care Guvernul va decide să-și asume răspunderea pentru proiectul de lege privind alegerea Parlamentului în baza candidaturilor uninominale. Guvernul va veni în Parlament pentru susținerea asumării. Nici un partid nu va depune o moțiune de cenzură. Legea va ajunge la Președinției, dar domnul Traian Băsescu nu se va grăbi să o promulge. Înainte de expirarea termenului limită de 20 de zile în care trebuie să emită decretul de promulgare, șeful statului va retrimite legea la Parlament spre reexaminare. Acest lucru se va întâmpla în jurul datei de 17 sau 18 noiembrie, deci cu o săptămână înainte de alegerile pentru Parlamentul European. Va fi imposibil, chiar și din punct de vedere tehnic, ca legea să fie reexaminată până în preziua referendumului. Ajungând aici, mai departe sunt posibile două variante: cea preconizată de domnul Emil Boc, și anume trecerea referendumului și obligativitatea - conform Constituției - intrării în dezbateri parlamentare a ceea ce a reieșit din consultarea populară; a doua variantă, referendumul nu este valabil din cauza prezenței reduse a cetățenilor la urne, sub procentul cerut de Legea nr.3/2000.

În ambele variante rezultatul este, din păcate, unul singur: nu vom avea uninominal în 2008. În prima variantă, urmează ca Parlamentul să dezbată un proiect de lege în concordanță cu soluția reieșită în urma consultării populare. Numai că ținând cont de proceduri și de faptul că la nici o lună după referendum urmează vacanța parlamentară, în cel mai fericit caz legea va fi adoptată - atrag atenția că nu iau în calcul dreptul Parlamentului de a respinge prin vot legea pentru care electoratul s-a pronunțat în cadrul referendumului - spre mijlocul lunii martie 2008, deci cu șapte luni înainte de desfășurarea alegerilor parlamentare. În această situație va fi aproape imposibil să fie rezolvate în timp util problemele administrative ce țin de organizarea acestui tip nou de alegeri. Consecința: ne vom trezi că și în 2008 vor fi alegeri pe listă de partid.

A doua variantă nici nu mai necesită comentarii. În urma nevalidării referendumului, Parlamentul nu va mai fi obligat să dezbată "uninominalul" propus de președinte, iar adversarii declarați ai acestui sistem de vot vor face tot posibilul să blocheze sau să transforme radical proiectul pentru care Guvernul și-a asumat răspunderea și care va reintra în acest caz în dezbateri pentru reexaminare. Consecința: șanse minime pentru vot uninominal în 2008.

Ținând cont de consecințele negative ale ambelor variante, nu pot să trag decât o singură concluzie: Nici PD, și nici președintele Traian Băsescu nu doresc ca viitoarele alegeri să se desfășoare având la bază sistemul uninominal. De fapt, președintele Traian Băsescu, pe 1 septembrie 2006 declara la Școala de vară a Tineretului PD că "uninominalul este o prostie și o demagogie", și a preluat de la PNL tema uninominalului, pentru a avea ceva de spus în campania de dinaintea referendumului pentru suspendare din mai 2007. De altfel și acum, tema uninominalului nu reprezintă decât o temă pentru propria imagine și pentru sprijinirea euroelectorală a PD.

  Petru Movilă - declarație politică intitulată Nicolăescu râde, bolnavii plâng... care-i problema?;

Domnul Petru Movilă:

"Nicolăescu râde, bolnavii plâng... care-i problema?"

Domnule ministru al sănătății,

un "legiuitor" celebru, consacrat prin umorul său, spunea că dacă îți păstrezi calmul când toți ceilalți și-l pierd, înseamnă că nu ai înțeles problema. Acesta este și mesajul pe care vreau să vi-l transmit prin declarația politică de astăzi. Dacă dumneavoastră afișați un optimism nefondat, în timp ce toată lumea se întreabă ce reformă are loc în sănătate, înseamnă că nu ați reușit să înțelegeți nimic din neajunsurile sistemului sanitar românesc. Azi o să vă vorbesc despre unul dintre cele mai stringente.

86.000 de europeni cad victime ale hepatitei C în fiecare an. Românii sunt în topul prevalenței și mortalității prin hepatită C. Iar ieșenii, în procent de 8% dintre ei, sunt printre fruntași în ceea ce privește infectarea cu hepatita de tip C. Aceste date, cele mai recente, de altfel, ne confirmă că hepatita C este o problemă reală de sănătate publică. În lipsa unor cifre exacte cu privire la incidența bolii în România, se estimează că peste 600.000 de oameni sunt infectați cu acest virus. Nu toți au indicație pentru tratament, însă lista de așteptare numără peste 5.000 de români. În acest an, mai puțin de 3.000 de bolnavi au primit tratament pentru hepatita C.

Domnule ministru, nu pot și nici nu vă cer socoteală pentru numărul mare de români bolnavi. Și asta pentru că cei mai mulți dintre ei au contactat această afecțiune înainte de 1992, când încă nu existau seringi de unică folosință și se făceau transfuzii sangvine fără măsuri de siguranță. Dar mai alarmantă decât statisticile este vestea că nici în 2008 sute de români bolnavi de hepatită C nu vor primi medicație adecvată. Și asta deoarece ministerul al cărui manager competent vă doriți nu are această boală pe lista de priorități. Ba chiar n-o are pe nicio listă.

Majoritatea bolnavilor cu hepatita C sunt de ani de zile pe lista de așteptare pentru aprobarea medicamentelor subvenționate, riscând să facă ciroză. Medicii sunt disperați, alături de pacienții lor, întrucât trebuie să facă o dureroasă triere: bolnavii în fază incipientă, care au șanse mari de recuperare, sunt amânați pentru a-i trata pe cei în stare foarte gravă. În România hepatita este tratată începând cu stadiul doi, or, tratamentul ar trebui să fie administrat pentru stadiile zero și unu, adică imediat ce a fost identificată prezența virusului hepatic C. Este tragic, pentru că tocmai acești pacienți ar răspunde foarte bine la medicație. În stadiul 4 șansele de supraviețuire se diminuează simțitor.

Domnule ministru,

lăsați deoparte ambiția absurdă de a pune pe picioare un program național care să testeze starea generală de sănătate a românilor. Nu există o stare de sănătate românească, generală, există doar români cu probleme individuale de sănătate. De aceea vă sugerez ca mai bine să aprobați un program național pe categorii de bolnavi. Puteți începe chiar cu bolnavii de hepatita C.

  Aurel Olărean - declarație politică intitulată Eșecul previzibil al unui guvern anonim;

Domnul Aurel Olărean:

"Eșecul previzibil al unui guvern anonim"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Probabil că necesitatea de a nega orice inițiativă venită din afara arcului dumneavoastră politic vă obligă, stimați colegi, la o respingere a oricărui dialog constructiv. Se pare că lecțiile trecutului nu au fost suficiente și mulți politicieni aflați într-o falsă opoziție sau pseudoputere nu vor, sau nu pot să înțeleagă că România nu mai are nevoie de proiecte populiste, fără a avea și soluții viabile de rezervă. Iar în acest moment clasa politică românească tocmai asta face: refuză orice inițiativă de dialog constructiv, fără a oferi nimic în schimb.

Stimați colegi,

să nu fim naivi: guvernul Tăriceanu II va cădea oricum. Și asta nu pentru că așa dorește Partidul Democrat, ci pentru că este incapabil să prezinte electoratului o politică economică clară și coerentă. Nu prin devansarea majorării pensiilor se guvernează o țară, ci prin proiecte de lungă durată, toate spre beneficiul întregii națiuni, nu numai a unui grup restrâns de profitori a momentului.

Guvernul Tăriceanu II beneficiază de un mare avantaj pe care însă refuză, din orgoliu, să-l fructifice. Beneficiază de un program de guvernare rezultat din colaborarea unor specialiști din cadrul fostei Alianțe D.A. Programul a rămas, dar specialiștii au fost înlăturați pe criterii politice, astfel că actualul executiv este total depășit de situație. Acești miniștri nu au fost aleși, ci au fost numiți. Numiți de domnul Tăriceanu pe criterii numai de dânsul știute. Și dacă Partidul Liberal, recunoscut ca un partid de intelectuali, atât a avut și a putut să dea acestei țări, atunci mai bine se retrage; spre binele său și, mai ales, spre binele acestei țări.

Avem un guvern care luni de zile nu a făcut nimic. Excepție fac cele câteva măsuri populiste luate când deja era vizibilă nemulțumirea românilor. Și acum, treziți brusc din letargie, singura preocupare a guvernului este cum să se salveze.

Poporul vrea vot uninominal. Poporul vrea alegeri anticipate. Poporul vrea un alt guvern. Nu pentru că ar fi, neapărat, contra domnului Tăriceanu, ci pentru rezultatele sale. Cel puțin din spirit de onoare Partidul Liberal ar trebui să recunoască asta. Dacă nu pentru ei, atunci în memoria Brătienilor de a căror amintire se folosesc ori de câte ori doresc să-și sublinieze obârșia.

  Daniela Popa - declarație politică privind nerespectarea drepturilor veteranilor de război;

Doamna Daniela Popa:

Declarație politică privind nerespectarea drepturilor veteranilor de război.

În conformitate cu Legea nr. 44/1994, republicată în anul 2002, și cu Legea nr. 49/1991, invalizii, veteranii și văduvele de război au o serie de drepturi prevăzute în cele două legi arătate mai sus dar care din păcate nu sunt respectate în totalitate.

Cu toate prevederile legale, acestea în bună parte rămân pe hârtie, fără ca cei îndreptățiți, care s-au sacrificat în război pentru țară, și-au pierdut viața sau au fost mutilați, să poată beneficia de cele mai importante drepturi pe care noi, întreaga societate, le datorăm acestor oameni sau urmașilor lor.

Există numeroase cazuri de veterani de război sau urmași ai acestora care sunt într-o situație materială precară, fără locuințe sau sunt dați afară din locuințe de foștii proprietari sau de pretinși proprietari care sunt puși în posesie prin decizii ale primarilor, în pofida actelor dubioase aflate la dosarul acestor retrocedări.

Consider că este cazul să se facă ordine în aceste retrocedări, foștii veterani de război sau familiile acestora să fie protejați de autorități și să nu poată fi evacuați până nu li se asigură o locuință corespunzătoare.

Corpul de control al Guvernului, prefecturile trebuie să fie preocupate de situația acestor oameni care în alte țări sunt venerați și respectați în mod deosebit.

Democrația nu trebuie să ne facă indiferenți și să lăsăm ca acești oameni să se descurce cum pot. statul, prin întreg aparatul său, trebuie să se preocupe de respectarea legilor adoptate de Parlament.

art. 16 lit. c) și d) al Legii nr. 44/1994, republicată în 2002, prevede pentru veteranii de război și văduvele de război: lit.c) "prioritate la repartizarea și închirierea locuințelor din fondul locativ de stat"; lit.d) "prioritate în acordarea de credite pentru construire sau cumpărare de locuințe în condiții avantajoase".

De asemenea, legea mai prevede printre altele, scutirea de plată a impozitelor și taxelor locale, scutirea de plată a abonamentului telefonului pentru un singur post, asistență medicală gratuită, medicamente gratuite în tratament ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizării.

Toate aceste prevederi rămân neonorate prin indiferența autorităților care rămân insensibile la cererile acestor oameni care își cer drepturile ce li se cuvin.

Există situații inadmisibile în care această categorie de cetățeni ai țării sunt dați afară din case și nu li se respectă cel mai elementar drept constituțional, acela de a avea un trai normal.

Consider că autoritățile statului român, Guvernul, Prefecturile și Primăriile, trebuie să fie preocupate cu prioritate de soarta veteranilor și a urmașilor acestora.

Fac apel către Guvern de a pune în aplicare în cel mai scurt timp măsuri pentru protejarea veteranilor de război, care merită toată recunoștința noastră, de a veghea la respectarea legilor în vigoare, care le dau o serie de drepturi și de care nu se pot bucura, datorită indiferenței unor reprezentanți ai autorităților locale.

  Dumitru Ioan Puchianu - declarație politică intitulată O gură de oxigen european pentru agricultură. Uniunea Europeană ne lasă nepedepsiți încă o lună. Și apoi?;

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"O gură de oxigen european pentru agricultură. Uniunea Europeană ne lasă nepedepsiți încă o lună. Și apoi ?"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Suntem pe cale să stabilim un nou record european, dar din păcate nu unul pozitiv, ci unul cât se poate de negativ: salvgardarea clauzei pentru agricultură. În cei 50 de ani de existență și indiferent de componența sa, Uniunea Europeană nu a fost, până în prezent, obligată să salvgardeze o clauză pentru nici unul dintre statele membre. Dar cum, filosofic, le place românilor să spună că orice lucru are un început, iată că România, sub oblăduirea tăricenilor, aproape că a reușit să spargă și această barieră.

Spun aceasta pentru că din felul cum acest guvern incompetent și nelegitim a înțeles, și încă mai înțelege, că poate și trebuie să fie condusă economic o țară nu denotă decât dezinteres și lipsă de profesionalism. Știam cu toții, așa cum a știut de la bun început o Europă întreagă, că România va veni în marea familie europeană cu o agricultură rudimentară, fărâmițată și lipsită de randament economic. Așa că țările membre UE au decis să ne ajute cu idei, sugestii, exemple, dar și cu fonduri. Fonduri mari și nerambursabile, toate destinate modernizării agriculturii românești. În schimb, noi trebuia să venim cu propuneri și proiecte concrete, viabile și adaptabile specificului local. De aceste proiecte viabile și de felul cum vor fi absorbiți banii trebuia să se ocupe Ministerul Agriculturii, direct sau prin organizațiile sale teritoriale. Dar dezinteresul și haosul care domnesc în această instituție i-au exasperat până și pe oficialii europeni care se văd, acum, puși în situația penibilă de a ne sancționa, prin salvgardarea clauzei pentru agricultură și deci prin diminuarea sumelor oferite. Și, cu profesionalismul de care dă dovadă acest Guvern, probabil că vor urma și alte sancțiuni, nu numai pe domeniul agricol.

Mult anunțata remaniere a Guvernului Tăriceanu II pare a se limita la demiterea ministrului Decebal Traian Remeș, de altfel un fel de țap ispășitor în problema clauzei de salvgardare. Pentru că, să fim serioși, domnul Remeș a fost demis pentru păcate mult mai lumești, ce pot fi traduse prin cârnați, caltaboși sau pălincă de Maramureș, și nu pentru incompetență profesională. Fără toate acestea, probabil că ar fi fost și astăzi în grațiile liberalilor și ar fi ocupat același fotoliu ministerial.

Nici acum, în ceasul al 12-lea, acest Guvern nu înțelege sau nu vrea să înțeleagă gravitatea situației. Afirmația domnului prim- ministru Tăriceanu precum că scrisoarea Comisiei Europene nu reprezintă o amenințare pentru România, ci este doar o banală corespondență, frizează deja absurdul și te duce cu gândul la inconștiența interlocutorului. Am primit un răgaz de 30 de zile. Chiar este nevoie să treacă și această perioadă ca să luam în serios mesajul Comisiei Europene ? Nu domnul Tăriceanu va fi cel direct afectat, ci o țară întreagă.

A numi un nou ministru al agriculturii, cu mesajul clar că trebuie să scoată România din această stare în 30 de zile, este un gest infantil al domnului prim-ministru. Măsuri trebuiau luate și aplicate demult, nu acum, când deja suntem pe marginea prăpastiei. Personal îi doresc succes, în acest demers, noului ministru Dacian Cioloș, dar îl asigur că dacă nu va putea să redreseze situația agriculturii într-o lună, nu va fi vina sa, ci a celor dinaintea sa, care au tolerat și au netezit drumul ca să se ajungă până aici.

  Vasile Pușcaș - declarație politică intitulată Situația actuală a economiei românești;

Domnul Vasile Pușcaș:

Declarație politică intitulată "Situația actuală a economiei românești."

Evaluările date publicității de instituții a căror expertiză este greu de pus la indoială sunt de natură să genereze suficiente semnale îngrijorătoare pentru opinia publică, pentru ca problematica economică, și în primul rând felul în care guvernul a gestionat acest aspect vital pentru viața tuturor să fie puse în discuție. În aparență, economia a fost singurul sector care a continuat să funcționeze, în pofida multiplelor crize cu care s-a confruntat majoritatea-minoritatea guvernamentală, iar creșterea economică pe care România a cunoscut-o începând cu anul 2000 a permis surmontarea unor situații dificile precum anii cu recolte agricole slabe sau calamitățile naturale din 2005.

Conjunctura globală și interesul general pentru regiunea Europei Centrale și de Est au fost circumstanțe pozitive, favorizând atractivitatea pentru investițiile directe sau indirecte în România. Continuarea privatizării a reprezentat o sursă constantă de fonduri, care au asigurat echilibrul balanței de plăți în anii anteriori. Analizele elaborate de marile bănci de investiții și opiniile unor experți ai Fondului Monetar Internațional sugerează însă că economia mondială se confruntă cu riscul încetinirii ritmului de creștere sau chiar cu posibilitatea de a intra în recesiune. Aceleași analize subliniază faptul că România este nepregătită în fața acestor provocări, iar creșterea deficitului de cont curent, estimat la peste 14% din produsul intern brut, ca și alte dezechilibre ale parametrilor macroeconomici, ne sporesc gradul de vulnerabilitate. O analiză a Băncii Mondiale considera că România se află printre statele cele mai vulnerabile la actuala criză a creditelor, care afectează marile piețe financiare.

În același sens, manageri ai principalilor actori din sistemul bancar românesc sunt unanimi în aprecierea conform căreia este iminentă o scumpire a creditului. Aceasta va afecta grav dezvoltarea economică pe termen mediu, dacă avem în vedere faptul că entitățile economice din România au nevoie vitală de resurse pentru a-și continua proiectele de retehnologizare și extindere. Prestigioasa agenție de rating Coface ne-a oferit un nou semnal îngrijorător, prin ultimul raport de analiză asupra performanțelor macro-economice ale României, care sugerează modificarea în jos a ratingului pe termen mediu și lung. Dimensiunile riscururilor la care calitatea managementului Executivului ne expun sunt relevate și de declarațiile Guvernatorului Băncii Naționale. Domnia sa a fost obligat de circumstanțe să renunțe la discreția pe care poziția oficială i-o cere, să precizeze explicit că, în cazul în care autoritățile nu vor lua măsuri pentru respectarea țintei de inflație, Banca Națională va fi nevoită să acționeze prin pârghiile care îi stau la dispoziție. În același sens, unul din consilierii personali ai domnului guvernator declara agenției de presă Reuters că o mărire a dobânzii de intervenție chiar cu un punct procentual este posibilă cu prilejul următoarei ședințe a Comitetului de Politică Monetară. Efectele politicii economice a guvernului se fac simțite și la nivelul populației, ale cărei venituri sunt afectate de creșterile de preț la produsele alimentare. Este doar începutul, deoarece vor urma creșterile prognozate la utilități.

Un al doilea aspect care pare să scape interesului oficialităților române este legat de statisticile publicate de Eurostat, care plasează România pe unul din primele locuri între statele Uniunii Europene, după deficitul comercial. Dacă în ceea ce privește criza mondială responsabilitatea guvernului este una marginală, în legătură cu politicile comerciale nu putem evita concluzia că în ultimii doi ani și jumătate ne-a lipsit o strategie economică elaborată. Singurul element de program economic cu care coaliția de centru-dreapta a venit la putere a fost celebra cotă unică, privită ca stimulent pentru investiții, dar cu totul insuficientă unei dezvoltări pe termen mediu și lung. Exportatorii români au fost afectați constant de creșterea costurilor de producție, datorită aprecierii leului, iar nevoia de resurse energetice a adâncit și mai mult deficitul comercial.

Deși a criticat felul în care fostul guvern a gestionat privatizarea obiectivelor industriale, puterea actuală a continuat să prefere privatizarea prin negociere directă, în afara unui cadru transparent și cu neglijarea unor chestiuni precum prețul achitat de proprietar sau păstrarea obiectului de activitate. Din programul "O piață de capital puternică", asumat cu entuziasm în 2005, a rămas doar o palidă amintire, căci până în prezent o singură companie de pe lista inițială, Transelectrica, a fost listată la Bursa de Valori București. Restul activelor continuă să fie supuse aceluiași management defectuos, exercitat după criterii nonprofesioniste și generator de pierderi camuflate doar de situația de monopoluri a acestora.

Așa-zisa strategie energetică elaborată recent de Ministerul Economiei și Finanțelor prevede tocmai refacerea unei structuri care să încorporeze toate activele rămase în proprietatea statului. O atare viziune diferă mult de perspectivele Uniunii Europene în această privință. Și Banca Mondială a afișat unele rezerve cu privire la perspectivele unei companii integrate de energie. Este stranie situația în care un guvern liberal abdică de la preceptele sale doctrinare în favoarea perpetuării unor practici criticate de ei cândva, și care le oferă controlul asupra resurselor economice. Aceeași superficialitate face ca la acest moment să fim lipsiți nu numai de un proiect economic al României ca actor al pieței unice, dar și de politici sectoriale adecvate.

Trebuie să admitem cu toții că situația s-a schimbat și că nu ne mai putem permite să ignorăm vaste sectoare economice, precum agricultura sau turismul. Datele Institutului Național de Statistică relevă creșterea constantă a prețurilor la produsele alimentare. Faptul are consecințe imediate pentru toți, dar și în ceea ce privește dinamica inflației. Speranța într-o infuzie de fonduri europene destinate producătorilor agricoli tinde să se spulbere sub efectul incoerențelor administrative de care se face vinovat ministerul de resort, clientela lui politică și întreaga birocrație locală. În ceea ce privește turismul, România a primit recent o nouă lovitură, odată cu renunțarea tur-operatorului german Neckermann de a mai promova obiectivele turistice de la noi. Stagnarea proiectelor de infrastructură vine să facă imposibile chiar inițiativele locale în acest domeniu. Confirmarea impasului în care ne aflăm ne vine chiar de la guvern, care anunța public, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, că bugetul de stat are un excedent la nouă luni de execuție, chiar dacă inițial fusese fixat un deficit de circa 2,8%, ca urmare a unor mari investiții în infrastructură. Explicația nu constă în austeritatea administrației, ci, așa cum am arătat, în lipsa unor proiecte importante, care să antreneze resursele publice și să le atragă pe cele private. Singurul sector în care guvernul "a performat" a fost birocratizarea. Statisticile oficiale demonstrează creșterea numărului de angajați în administrație cu 24%, mult peste media din economia reală.

Este, așadar necesar ca Guvernul să iasă din starea de delir triumfalist cu care ne-a intoxicat în ultimii ani și să înțelegem că economia unui stat nu se poate dezvolta de la sine, fără participarea statului prin politici publice și gestionarea resurselor în interes public. Menținerea unor ritmuri ridicate de creștere economică este vitală pentru ca România să recupereze decalajul care o desparte de statele din Uniunea Europeană și să-i permită să devină parte activă a pieței unice. Aceste ritmuri de creștere nu se pot obține fără o implicare activă a autorităților statului în promovarea unor politici publice adaptate nevoilor de dezvoltare a comunităților, precum și în justa alocare a resurselor bugetare spre sectoare care să creeze valoare adăugată.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică intitulată Problemele grave ale agriculturii în 2008;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Problemele grave ale agriculturii în 2008".

Agricultura a pierdut anul acesta mai multe miliarde de euro. Acest fapt a fost cauzat, pe de o parte, de secetă, iar, pe de alta, de managementul defectuos, de lipsa unei strategii în această ramură foarte importantă a economiei.

Dublarea prețurilor la materiile prime alimentare a fost determinată de producția de grâu, porumb și floarea-soarelui, care a scăzut dramatic anul acesta, cu 40% până la 70%.

Deficitul comercial la produsele alimentare și animale vii a avut astfel, în primele șapte luni ale anului, o contribuție de 10% la deficitul comercial al României, care s-a ridicat la 11,4 miliarde de euro, un record nedorit, care face țara noastră extrem de vulnerabilă în condițiile unei crize financiare internaționale. România devine atât exportator cât și importator la aceleași grupe de produse, fapt ce relevă o lipsă a logicii și a viziunii din partea factorilor decidenți. Este adevărat că după un an agricol foarte bun a venit altul extrem de prost, iar multe contracte de export fuseseră deja perfectate, dar un bun manager își poate lua măsuri de siguranță.

Conform estimărilor Comisiei de Prognoză, ponderea agriculturii în formarea produsului intern brut va fi de numai 6,5% (față de 8% în 2006). În urmă cu 10 ani, agricultura reprezenta 18% din p.i.b., iar în 1990 ponderea acesteia în p.i.b. era de aproape 22%.

Agricultura profitabilă este cea industrializată și nu cea de subzistență, dar pentru acest lucru este nevoie de proiecte, de bani europeni, de competență și profesionalism, de viziune în timp, de strategii. Potențialul agricol uriaș nu ține de foame, banii europeni nu pot fi utilizați din cauza proastei organizări a Agenției pentru Plăți în Agricultură și a neprofesionalismului funcționarilor. Populația săracă este cea care va resimți cel mai mult impactul negativ al secetei, deoarece pâinea, produsele de panificație reprezintă pentru ea alimente de bază.

Dacă situația din agricultură se va menține în aceleași coordonate, Uniunea Europeană va activa în 2008 clauza de salvgardare în cazul României. Agenția pentru Plăți în Agricultură nu a dus la îndeplinire cerințele Uniunii Europene și este puțin probabil ca lucrurile să fie puse la punct până la sfârșitul acestui an.

România ar trebui să primească fonduri europene de 440 milioane de euro pentru acordarea plăților directe la hectar în 2007, iar Agenția pentru Plăți în Agricultură este instituția responsabilă cu gestionarea acestor fonduri. APIA a primit, la începutul lunii septembrie, o misiune de audit a Comisiei Europene, în funcție de care Comisia va decide dacă va opera o reducere cu 15% a fondurilor europene destinate plăților directe la hectar.

Bugetul general consolidat acordat Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în anul 2008, va depăși 11,8 miliarde lei, ceea ce reprezintă o creștere cu 13% față de bugetul alocat în anul 2007. Ponderea bugetului alocat agriculturii în p.i.b. va fi de 2,7% în anul 2008. Această sumă poate fi un început pentru o agricultură europeană, dar este necesară schimbarea factorilor de conducere, care au fost ineficienți și ale căror nume au fost legate de fraude. Conform datelor guvernamentale, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale va continua și în anul 2008 o serie de politici publice, considerate prioritare, derulate în anul 2007 și care promovează valorificarea la maximum a calității de membru UE, prin crearea cadrului organizatoric și instituțional menit să asigure absorbția integrală a fondurilor de la bugetul de stat pentru a favoriza dezvoltarea echilibrată a sectoarelor agricol, forestier și a celui de dezvoltare rurală.

Noul ministru al agriculturii e considerat a fi un tehnocrat, el are o sarcină grea în vederea eficientizării acestui minister, pentru că imaginea coruptă, de neprofesionalism, cu care este etichetat în prezent atârnă ca o adevărată povară.

Trebuie să vină vremea faptelor, să se promoveze exportul, să crească calitatea și prelucrarea produselor agroalimentare, promovarea pe piețele terțe a produselor: vin, brânzeturi, carne, uleiuri vegetale, legume și fructe, la care România are o tradiție incontestabilă.

Trebuie formulate soluții viabile la următoarele probleme stringente: concentrarea terenurilor, facilitarea accesului la credite, creșterea calitativă și cantitativă a producției, îmbunătățirea prelucrării și marketingului produselor, constituirea de forme asociative, starea satului românesc și perspectivele lui în noul context european.

  Liviu Bogdan Ciucă - pledoarie pentru salvarea agriculturii românești;

Domnul Liviu Bogdan Ciucă:

"Pledoarie pentru salvarea agriculturii românești"

Ultimele informații provenite din partea Comisiei Europene confirmă că integrarea României în Uniunea Europeană a fost un proces forțat, fără ca autoritățile să țină seama de realitățile autohtone. Practic, Comisia Europeană a cerut corectarea urgentă a deficiențelor din sistemul de plăți din agricultură, în caz contrar, România urmând să piardă 25% din sumele care ne-au fost alocate drept subvenții pentru suprafețele agricole. Oficialii Comisiei Europene au atenționat din nou în legătură cu situația Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură, controlul de audit efectuat fiind, se pare, destul de nefavorabil pentru România. Avertismentele primite din partea oficialilor europeni au demonstrat incapacitatea instituțională de a administra fondurile puse la dispoziție pentru dezvoltarea rurală. Mai mult, rezultatul superficialității manifestate în cadrul negocierilor pentru acest interes național a condus la neputința Guvernului de a accesa milioanele de euro alocate domeniului agricol.

Până în prezent, gradul de absorbție a fondurilor destinate agriculturii și dezvoltării rurale de la Uniunea Europeană reprezintă 6% din ce s-a prevăzut pe această perioadă. Se mai știe că, dacă nu vom utiliza cel puțin 40% din totalul fondurilor alocate până la sfârșitul anului, vom deveni un contribuitor net la bugetul comunitar, vom da Uniunii mai mult decât vom primi.

În plus, planul operațional sectorial în agricultură și dezvoltare rurală nu a fost încă aprobat și nici, din câte știu eu, nu este prevăzut nimic semnificativ în acest sens până la începutul anului viitor.

Cauzele acestei stări de lucru sunt multe și complexe, dar toate, se pare, au un numitor comun: ignoranța și delăsarea pentru pregătirea condițiilor cerute în perioada de preaderare și menținerea acestei atitudini de pasivitate și inerție și în prezent.

Locuitorii din mediul rural mă întreabă cu insistență unde sunt subvențiile promise, au ferme de creștere a porcilor, a bovinelor, a ovinelor și nu mai primesc subvenții pentru carnea livrată. În condițiile în care gripa aviară, pesta porcină și, mai nou, seceta nemiloasă ne-au luat pe nepregătite, cum am putea să ne batem de la egal la egal cu agricultorii europeni, mai ales pe piața concurențială foarte dură, dominată de reguli stricte.

Mica gospodărie a țăranului român, oricât de bine organizată și condusă ar fi, nu poate concura cu marile sisteme europene. Dezvoltarea agricolă trebuie să fie parte a unei strategii unitare, să devină o beneficiară a reformei și o formă de atragere a fondurilor europene.

Faptul că agricultura românească este departe de modelul european nu poate fi ascuns, însă, cu regret constat că, deși suntem țara cu cel mai ridicat potențial agricol din zonă, continuăm să devenim tot mai dependenți de importul produselor agroalimentare, aflându-ne într-o situație paradoxală.

  Monalisa Găleteanu - declarație legată de introducerea votului uninominal;

Doamna Monalisa Găleteanu:

"Introducerea votului uninominal"

Inițiativa Partidului Social Democrat de a introduce votul uninominal are la bază convingerea sa fermă că actualul sistem electoral românesc prezintă o serie de neajunsuri, care pot fi înlăturate prin adoptarea acestei legi.

Pentru a demonstra seriozitatea inițiativei sale și interesul real pe care îl manifestă în mod constat față de cetățenii României, PSD a acționat în acest sens încă din anul 2005, reușind să acumuleze peste un milion de semnături în sprijinul introducerii acestui sistem de vot.

Votul uninominal reprezintă soluția care asigură transparența alegerilor, oferind electoratului opțiunea de a-și alege reprezentanții în mod direct, individual, fără a fi constrâns să accepte liste întocmite de partidele politice, după criterii clientelar.

De asemenea, votul uninominal va schimba relația ales-alegător, transformând-o într-una corectă și echitabilă, în care responsabilitatea alesului este direct proporțională cu încrederea care i-a fost acordată de către alegător, iar asumarea promisiunilor electorale va fi apreciată sau sancționată în funcție de performanțele obținute.

  Florin Iordache - declarație politică intitulată D.N.A. dă dovadă de poliție politică;

Domnul Florin Iordache:

"D.N.A. dă dovadă de poliție politică"

Urmele lăsate de Traian Băsescu sunt atât de vizibile și de murdare încât nu mai pot trece neobservate. Probele aproape fabricate în cazul lui Traian Remeș nu pot fi folosite în procesul penal întrucât, potrivit Codului de procedură penală, probele strânse înainte de începerea urmăririi penale nu sunt admise la judecată.

Activitatea DNA a devenit atât de transparentă încât nimeni nu se mai poate îndoi că această instituție lucrează la comanda politică primită de la Cotroceni.

Dar să nu ne imaginăm că Traian Remeș este singura victimă a lui Băsescu. Sub pretextul descoperirii de indicii, oamenii politici, liderii de opinie, oamenii de afaceri, dintre cei antipatici Președintelui, sunt puși sub urmărire pentru a afla ce fac, ce vorbesc. Și astfel domnul președinte își poate spiona în cel mai legal mod adversarii politici, ba chiar și anumiți prieteni. Nu de alta, dar pentru Traian Băsescu informația înseamnă putere, iar puterea înseamnă manipulare.

Și ca să explic mai bine de ce spun că puterea reprezintă manipulare pentru Traian Băsescu, vreau să amintesc că în luna septembrie, în urma celei de-a doua expertize, dosarul Flota a fost șters cu buretele. Cred că nu ne-a fost de mirare să aflăm că prejudiciul, stabilit inițial la peste 11.000 de miliarde de lei (echivalentul a 275 de milioane euro) este acum redus la zero.

Practic, infracțiunile pentru care au fost învinuiți șeful statului, Traian Băsescu, în calitate de fost ministru al transporturilor, și alți doi foști șefi ai acestui minister, Aurel Noșac și Paul Teodoru, au fost considerate ca fiind lipsite de conținut juridic fără reținerea vreunui prejudiciu. Mai mult, acțiunile succesive prin care cele 16 au fost pierdute de România, au fost explicate pe rând și justificate de experți.

Sigur că o expertiză poate avea un anume rezultat. O a doua expertiză poate avea un rezultat ușor diferit, dar niciodată nu am mai auzit că două expertize care au aceleași documente drept referință să aibă rezultate total diferite. De aici se nasc oarece dubii în privința corectitudinii acestor expertize. Dacă una este corectă și obiectivă, oricare ar fi aceasta, cei care au făcut-o pe cealaltă trebuie să răspundă din punct de vedere profesional...dar oare cine să îi tragă la răspundere? Traian Băsescu... greu de crezut!

  Constantin Faina - declarație politică intitulată Bugetul de stat pentru anul 2008 între promisa relaxare fiscală și atragerea fondurilor europene;

Domnul Constantin Faina:

"Bugetul de stat pentru anul 2008 între promisa relaxare fiscală și atragerea fondurilor europene"

Recent, Guvernul a aprobat proiectul bugetului de stat pentru anul 2008, dar și o ordonanță de urgență privind modificarea Codului fiscal începând cu 1 ianuarie 2008.

Aparent, s-ar putea constata că nu există o legătură între atragerea fondurilor europene, modificarea Codului fiscal începând cu 1 ianuarie 2008 și aprobarea de Guvern a bugetului de stat pentru anul 2008.

Recent, ministrul finanțelor a declarat: "Veniturile bugetare sunt realizate în proporție de 98-99% față de program, adică o pondere de 33-34% din p.i.b., comparativ cu programul de 34,6%. Anul viitor, datorită creșterii bazei de impozitare și a îmbunătățirii colectării, veniturile totale ale bugetului ar putea ajunge, excluzând fondurile europene, la 37,1% din p.i.b.

Constatăm că pentru anul 2008, bugetul se bazează pe o prognoză optimistă a creșterii economice. Nu comentez ritmul de creștere al p.i.b.-ului, nici dacă acesta poate fi realizat în condițiile în care fondurile structurale nu au fost atrase deloc, ceea ce ar duce la o creștere economică sub potențial.

Recentele modificări ale Codului fiscal mă determină însă să cred că sursele creșterii economice sunt instabile și incerte. Probabil că s-au făcut calculele, s-a constatat că nu ajung banii și mai trebuie crescute niște taxe. Asta pentru că este evident faptul că introducerea cotei unice nu a atras suficiente fonduri la buget, astfel încât au crescut atât de mult taxele încât nu mai putem vorbi de relaxare fiscală, ci, dimpotrivă, de fiscalizare excesivă.

Pe acest fond, inflația este inflamată de politica salarială, deficitul de cont curent are tot mai mare nevoie de finanțare externă, deficitul bugetar fiind încărcat și de introducerea pensiilor private obligatorii.

Iată de ce bugetul de stat pe anul 2008 trebuie să se bazeze pe previziuni realiste, iar dezbaterea publică a acestuia va conduce la o construcție bugetară echilibrată, în care măsurile de îmbunătățire a colectării fondurilor să se armonizeze cu reducerea economiei gri, dar și cu măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare administrative.

  Ioan Stan - despre realități românești permanente - pseudpatrioții;

Domnul Ioan Stan:

Doamnelor și domnilor colegi,

Nu o dată m-am descoperit uluit și m-am închinat cu plecăciune de suflet în fața unicului, genialului și permanent contemporanului I. L. Caragiale.

Iată-mă din nou în această postură, constatând că evenimentele ce i-au stârnit penița lui nenea Iancu în urmă cu 130 de ani se întâlnesc la ordinea zilei portocalii în nava, scuzați, în țara românească.

Și cum vă zic, propunea Domnia sa Caragiale, pe la 1879, să se răsplătească serviciile unor pseudopatrioți, utilizați în campania electorală ca "mânuitori de argumente" în favoarea deținătorilor de putere, cu o nouă medalie.

Pentru ușurarea eforturilor celor ce urmau s-o fabrice se făcea cu același prilej și descrierea amănunțită a obiectului ce urma să fericească pe susnumiți sub numele de "Serviciul Nodoros". Trebuia să poarte pe o față două reteveie încrucișate, semn al argumentelor democratice folosite în politică la acea vreme, iar pe cealaltă față un clondir încoronat cu cârnați, savuroasă imagine a ceea ce urma să fie răsplata în natură pentru serviciile prestate.

Putem pretinde că o astfel de medalie ar fi lipsită de actualitate? Cum am putea?

Pseudopatrioții răsar ca ciupercile după ploaie. Sunt atât de porniți să servească patria, reprezentată de un personal plătitor, încât au dobândit maximă eficiență în mânuirea unor moderne "reteveie".

Clondire și cârnați, Doamne iartă-mă, sunt pe toate drumurile, era să zic ecranele și au o așa eficiență în obținerea de foloase, încât ar putea deveni, cu mare putere de sugestie, noua siglă a unui vechi partid.

Sigur, am putea actualiza numele medaliei numind-o "Serviciul țulușos" sau "culceros".

Și, dacă tot mi-am luat libertatea nerușinată de a-l "îmbunătăți" pe Caragiale, parcă aș umbla un pic și la imaginea tinicheluței.

Cum v-aș plăcea ca pe o față să admirăm un microfon înconjurat de peliculă cinematografică, iar pe cealaltă să ne cutremurăm în fața balanței zeiței, cunoscute ca legată la ochi, încovoiată ca o umilă cobiliță prestatoare de servicii.

Mai bine mă opresc! Nu de alta, dar s-ar putea ca "băieții patriei" ahtiați să-și dovedească, la comandă, devotamentul, să-și exerseze "argumentele democratice" pe subsemnatul. Că s-a mai văzut!

  Alexandru Mocanu - scrisoare deschisă adresată domnului prim-ministru, preluată din ziarul Realitatea teleormăneană;

Domnul Alexandru Mocanu:

Scrisoare deschisă adresată domnului prim-ministru Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu.

Stimate domnule prim-ministru Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu,

Referitor la linșajul mediatic la care a fost supus ministrul dumneavoastră Decebal Traian Remeș, aveți perfectă dreptate. și eu era să pățesc la fel, într-o situație similară. Să vă spun cum s-a întâmplat.

Soțul meu e director de vânzări și călătorește mult, motiv pentru care mă și cam neglijează, mă-nțelegeți dumneavoastră. Așa că mi-am făcut și eu un prieten care să mă consoleze de urât și plictiseală, când soțul meu e plecat în delegație. Nu știu de ce, dar soțul meu este așa, iscoditor și sceptic, de parcă ar fi jurnalist și nu soț. De aceea, vă înțeleg supărarea în cazul miniștrilor dumneavoastră, când s-a băgat nesimțitul acela de jurnalist să filmeze o întâlnire privată. La fel s-a întâmplat și la mine, eram cu prietenul și s-a întors soțul meu pe neașteptate și ne-a găsit în pat, sub cearșaf. Și, la fel, i-am spus să nu facă acuzații, că nu avea cum să vadă ce e sub cearșaf, așa cum ziaristul acela nu putea ști ce era în plic, că poate chiar erau acatiste pentru mănăstire, cum a spus domnul ministru. Și eu așa cred. I-am spus soțului să nu mai facă tărăboi, că nu e jurist de meserie, să sune un avocat dacă vrea să afle adevărul. L-am și convins, iar el a pus mâna pe telefon, care însă nu era plătit și nu avea ton, așa că i-am spus să meargă să dea telefon de la un vecin cu care eram în bune relații de familie și care ne mai aducea din când în când cârnați și țuică de la el de la țară, ceea ce nu e nimic rău, ca și la domnul ministru. Iar atunci când prietenul meu a plecat, că doar nu era să stea la asemenea circ și scandal pe care îl făcea soțul meu, ca și ziariștii ăia nenorociți la televiziune. Asta am dorit neapărat să vă spun, domnule prim-ministru Tăriceanu, să nu-i ascultați pe ziariști, că nu e nimic adevărat, ca și la mine.

Vă mulțumesc, domnul prim-ministru, din inimă și vă iubesc din tot sufletul că țineți cu noi, cu adevărul. Raluca T. Ontița." Preluată din ziarul "Realitatea teleormăneană nr.6(39), 18-24 octombrie 2007. Pentru conformitate.

  Viorel Pupeză - declarație politică cu titlul Cu caltaboș și țuică în Uniunea Europeană;

Domnul Viorel Pupeză:

"Cu caltaboș și țuică, în Uniunea Europeană"

Haosul din agricultură ne va costa scump anul acesta. Seceta a produs, probabil, cele mai mici pagube din sectorul agricol, bulversarea de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale fiind principala cauză a situației cu care astăzi România se confruntă. Cu ultimatumul Comisiei Europene pe masă - remediem situația agențiilor de plăți sau pierdem 25% din fondurile pe 2007 - cel mai mare interes îl reprezintă ploconul cu caltaboși și țuică. Dacă nu am reușit mare lucru decât să speriem Vestul european cu faptul că miniștrii se pot cumpăra prin birturi, măcar am făcut reclamă la caltaboși și la țuică ardelenească.

În tot acest timp, nimeni nu spune nimic despre ceea ce ne-a imputat comisia Europeană, și anume punctele slabe ale sistemului de plăți directe la hectar. Sistemul Integrat de Administrare și Control funcționează defectuos. Declarațiile referitoare la suprafețele deținute de fermieri, înregistrate în bazele de date, nu corespund cu realitatea din teren. Din păcate, unii fermieri au prezentat date eronate în cererile pentru primirea subvențiilor, fie în necunoștință de cauză, fie pentru a primi mai mulți bani din fondurile europene. Ca să nu mai spunem că există mai multe solicitări pentru aceeași suprafață, iar numărul acestor situații nu este de neglijat.

Interesant este faptul că lefurile au fost majorate cu 75% pentru toți angajații APIA, ca spor de gestionare a fondurilor europene, de mai bine de un an, chiar dacă nu s-a accesat nici un sfanț UE până acum, ba, mai mult, riscăm să pierdem fonduri de circa 110 de milioane de euro.

vinovați pentru toate acestea sunt acei miniștri care au ținut frâiele agriculturii, dar care au scăpat domeniul de sub control. Gheorghe Flutur a fluturat vânt și a cules stegulețe, înflorind rezultatele agriculturii românești în fața specialiștilor europeni. Dan Motreanu nu avea prea multe în comun cu domeniul, iar Decebal Traian Remeș avea prea multe. Pentru ultimul din cei înscăunați pe agricultura de tarla, fără perspectivă, timpul este prea scurt.

Pentru toate acestea avem și un salvator, care și-a oferit sprijinul politic. Salvamarul agriculturii este președintele Traian Băsescu care a anunțat că va pune o vorbă bună la Bruxelles pentru a nu se pune în operă clauza de salvgardare și a nu pune România într-o situație rușinoasă. Mai bine ar vorbi cu reprezentanții Partidului Democrat să pună osul la muncă, pentru că și așa agențiile de plăți din județe sunt filiale de partid.

  Ion Stan - declarație politică cu titlul Strategia politică a insecurității naționale.

Domnul Ion Stan:

"Strategia portocalie a insecurității naționale"

Strategia de securitate națională a României, ediția "Traian Băsescu" - un pseudo program de guvernare anticonstituțional, un manifest politic neototalitarist, un atentat la ordinea constituțională democratică.

Un document de 56 de pagini, copertat în oranj, cu tricolorul, stema și antetul președintelui României, intitulat "Strategia de securitate națională a României", București 2007, a fost strecurat timid zilele trecute, la mai bine de un an și jumătate de la adoptarea prin Hotărârea C.S.A.T. nr.62 din 17 aprilie 2006, pe sub ușa Parlamentului, probabil în încercarea ca și acest nou bastard politic al cetățeanului-președinte Traian Băsescu să fie recunoscut ca stare de fapt, de către unica și suprema putere reprezentativă și legiuitoare a națiunii suverane.

Geneza, istoria și legitimitatea discutabilă a acestui document a mai constituit obiect al luărilor noastre de poziție, în contextul scandalos al contestării sale generalizate și al adoptării de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării, în pofida numeroaselor critici pertinente, care au desființat, practic, proiectul strategic prezidențial.

Între timp, un excelent raport de analiză politică asupra strategiei, elaborat de specialiștii Institutului de studii social-democrate "Ovidiu Șincai", se vede că a exercitat influențe majore asupra textului inițial, dar numai în ceea ce consilierii și experții prezidențiali au fost în măsură ori li s-a permis să înțeleagă.

Incompetența de largă notorietate a compilatorilor Departamentului Securității Naționale, din cadrul Administrației Prezidențiale, care și-au arogat prerogativele elaborării sus-amintitului document, a fost repetat și virulent criticată și sancționată de specialiști din domeniu, dar și de numeroase organizații neguvernamentale, mass-media, medii politice și personalități academice.

Proiectul strategic a fost, în mai multe rânduri, respins și substanțial amendat de șefii departamentelor (ministere și servicii) ai căror reprezentanți au fost convocați la Cotroceni pentru a "vota" pentru varianta propusă de consilierul de stat, general Constantin Degeratu.

În lipsa argumentelor de susținere a propriilor propuneri, generalul-consilier nu s-a abținut de la dezonorarea statutului său de militar, obligat prin Constituție la neutralitate și abținere politică, afirmând că: "(...) noua Strategie de securitate națională a României trebuie să fie de largă inspirație și culoare a Partidului Democrat, liderul noii alianțe de putere (...)".

Alți trepăduși prezidențiali, între care și actualul secretar al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, i-au ținut isonul, încercând să reducă la tăcere opoziția reprezentanților autorităților și instituțiilor din sistemul securității naționale.

De ce le era teamă oamenilor președintelui de opoziția majorității membrilor colectivului interdepartamental, care nu acceptau proiectul? Fiindcă serviciile naționale de informații, Statul Major General, Ministerul Afacerilor Externe și alte departamente au venit în acel colectiv cu temele făcute și au susținut că proiectul strategic trebuie documentat și fundamentat pe:

  1. studii documentare ample și aprofundate privind noile dimensiuni ale conceptului de securitate, după aderarea la NATO, în contextul politicii externe și de securitate comună a U.E. și al globalizării;
  2. diagnoza pertinentă a mediului internațional și a celui intern de securitate;
  3. estimări și prognoze informative asupra evoluțiilor internaționale previzibile pe termen mediu și lung;
  4. analize comparate ale strategiilor de securitate ale altor state, îndeosebi ale celor aflate în același areal geopolitic și geostrategic, sub influența acelorași factori de risc și amenințări;
  5. corecta identificare a obiectivelor, valorilor și intereselor de securitate națională și asigurarea echilibrului între elementele structurale perene și cele în dinamică ale strategiei;
  6. corecta poziționare a Strategiei de securitate națională a României față de strategiile statelor vecine ori apropiate, din afara NATO și a U.E.;
  7. necesitatea unității conceptual-terminologice a domeniului securității naționale, drept premisa fundamentală a oricărui proiect strategic subsecvent, respectiv pentru strategiile sectoriale de securitate energetică, alimentară, mediu, politică externă, apărare, siguranță, ordine publică ș.a.m.d.;
  8. nu în ultimul rând ca importanță, clarificarea bazei constituționale și a izvoarelor juridice ale proiectului, în condițiile în care, Constituția României, la art.65 alin. (2), lit.f) menționează doar "Strategia de Apărare a Țării", iar Legea nr.473/2004 privind planificarea apărării, deși la art.5 alin. (1) stipulează obligația președintelui României de a prezenta spre adoptare Parlamentului, în termen de șase luni de la depunerea jurământului, "Strategia de Apărare a Țării", același articol, la alin. (5) face referire la elemente de structură și conținut specifice unei strategii de securitate națională, respectiv, citez: "definirea intereselor și obiectivelor de securitate, evaluarea mediului internațional de securitate, identificarea potențialelor riscuri, amenințări și vulnerabilități, direcțiile de acțiune și principalele modalități de asigurare a securității naționale a României în cadrul Alianței (...).

Nimic din ceea ce era logic și firesc să fundamenteze un document strategic de o asemenea importanță, nu se regăsește, la modul serios, între coperțile oranj ale compilației trimise Parlamentului drept Strategia de securitate națională a României.

În primul rând, trebuie observată și sancționată confuzia conceptuală care a stat la baza elaborării documentului, care nu este un proiect național realist și pragmatic și care nu se fundamentează pe capacitatea de anticipare, nici măcar a evenimentelor pe termen scurt, ce au surprins România nepregătită.

Numai în intervalul de la data adoptării proiectului în C.S.A.T. și până în prezent, mediul de securitate și bună vecinătate din proximitatea estică a României a cunoscut involuții care anulează teze ce s-au dorit de forță, ale Strategiei, fiind astfel deteriorat climatul necesar promovării și apărării obiectivelor și intereselor de securitate.

Ce denotă o astfel de realitate? Tocmai lipsa de viabilitate a proiectului, construcția lui pe dorințe și nu pe realități temeinic prospectate, printr-o diplomație activă și competentă, precum și prin cunoașterea specifică serviciilor de informații pentru securitate.

În același timp, apare evidentă și fundătura în care un Departament al Securității Naționale și un Secretrariat al C.S.A.T., puternic militarizate și cu o gândire înghețată în gardurile Cazărmii Cotroceni, l-au împins pe primul cetățean al țării, lungindu-i șirul, și așa interminabil, al ilustrelor sale gafe prezidențiale.

Realizând mult prea târziu absența temeiului constituțional al Strategiei de securitate națională, cetățeanul-președinte a lansat, concomitent cu adoptarea acesteia de către C.S.A.T., proiectul unei noi strategii, cea prevăzută de Constituție, respectiv: "Strategia de Apărare a Țării", obligat să o înainteze - spre adoptare - Parlamentului, în termen de șase luni de la depunerea jurământului.

La rândul ei, strategia sus-menționată urma să genereze:

  1. "Carta Albă a Apărării", pe care Guvernul trebuia să o prezinte Parlamentului spre aprobare în termen de șase luni de la acordarea încrederii;
  2. "Strategia Militară a României", pe care Guvernul trebuia să o adopte în termen de 3 luni de la aprobarea "Cărții Albe a Apărării".

Președintele României, în ipostazele sale de Comandant Suprem al Forțelor Armate și de președinte al C.S.A.T. - mult prea angajat în luptele politice partizane, în destabilizarea vieții politice interne și a partidelor democratice - nu a mai avut răgazul necesar să-și îndeplinească și atribuțiile constituționale din domeniul apărării țării.

Aceasta este o abdicare deosebit de gravă de la rolul președintelui Republicii, și-l face pe Traian Băsescu nedemn de încrederea poporului. Pentru această iresponsabilitate, cetățeanul-președinte trebuie chemat să dea seama, nu în Piața Universității, ci în fața Parlamentului, ca unic și suprem reprezentant al națiunii suverane.

În al doilea rând, se impune a observa și amenda faptul că informațiile secrete pentru securitatea națională, care constituie dintotdeauna și pretutindeni în lume prima linie a apărării națiunilor, sunt expediate, la propriu, undeva "la și altele", prioritățile fiind rezumate la copierea unor aserțiuni din hotărârea C.S.A.T. din 18 noiembrie 2005, prin care, sub pretextul unor măsuri de organizare și coordonare a domeniului securității naționale, a fost constituită Comunitatea Națională de Informații, ca structură de putere prezidențială.

În al treilea rând, nu poate scăpa neobservat și nesancționat faptul că, în contextul gravelor confuzii și erori conceptuale referitoare la domeniul securității naționale, S.S.N.R. este abordată ca un eseu asupra reperelor bunei guvernări, administrației publice profesioniste, a justiției democratice și combaterii corupției, coborând orientările strategice la nivelul mult inferior al tacticii și ingineriei politico-administrative.

În concepția prezidențială a securității naționale, viciile terminologice fac casă bună cu ignoranța și amatorismul, care extrapolează domeniul securității interne asupra poliției veterinare, operatorilor agricoli, comerciali, vamali și a administrației publice, în ansamblul său, fiindcă în acest fel, Comandantul suprem să-și poată exercita nestingherit, sub creditarea generoasă a rațiunilor de securitate, o nu mai puțin odioasă dictatură personală, decât a predecesorului său antedecembrist.

Ambiguitățile rezultate din neprecizarea termenilor, redundanțele inutile, supradimensionarea expunerii, lipsa de sistematizare permit interpretarea și aplicarea Strategiei potrivit intențiilor de moment și veleităților notorii ale președintelui, care, în mod repetat și fără suport constituțional, s-a autoproclamat responsabil și garant al securității naționale.

În al patrulea rând, S.S.N.R., în loc să fie expresia unei viziuni integratoare, capabilă să adune energiile națiunii deasupra granițelor ce despart partidele, făcându-i clară destinația spre care se îndreaptă, și să faciliteze un consens transpartizan asupra definiției unui destin comun și a principalelor căi de a construi și apăra, a devenit în concepția prezidențială, un program de guvernare sui generis și un manifest politic.

Transformarea strategiei în program politico-administrativ își relevă, deopotrivă, semnificația și periculozitatea atunci când observăm că sunt lăsate în ambiguitate echilibrul interinstituțional și diviziunea competențelor între instituțiile chemate să contribuie la realizarea și apărarea securității naționale.

Astfel, C.S.A.T., o instituție într-o acută nevoie de reformare și modernizare, deci revolută, ar urma să-și extindă competențele asupra unor domenii care țin de funcțiile Parlamentului (îmbunătățirea actului de guvernare), sau a Consiliului Superior al Magistraturii (independența și funcționalitatea justiției), pentru ca, în finalul documentului (pag.55), C.S.A.T.-ului să-i revină ca atribuție "veghea permanentă la îndeplinirea obiectivelor strategice și modul de punere în practică a strategiilor sectoriale". Deci, totul!

Cu alte cuvinte, documentul prezidențial ne propune crearea unei ordini paraconstituționale, susceptibile a-l așeza pe cetățeanul-președinte deasupra tuturor celor trei puteri ale statului, în afara controlului democratic popular. Introducerea, prin intermediul S.S.N.R., a unei asemenea dezordini constituționale, transformă acest demers strategic într-o sursă a insecurității naționale.

În al cincilea rând, în planul relațiilor externe, proiecția strategică prezidențială este de-a dreptul provocatoare și periculoasă.

Definirea rolului României în regiunea Mării Negre, în care interesele americane predomină asupra celor europene, precum și deplasarea politicii estice a României dinspre o logică unificatoare și integratoare (integrarea într-un mare spațiu cultural și de prosperitate europeană) spre o logică a excluderii și confruntării (bazată pe coaliția celor buni împotriva forțelor răului), riscă să transforme România dintr-un stat de margine, într-un stat marginal, subsecvent transformării din stat-punte în stat-țintă.

Autoidentificarea obstinantă a României ca stat din nesigurul est-european, sau aflat la marginea Europei, se poate dovedi o opțiune strategică perdantă, care să conducă la decuplarea României de Europa Centrală, decuplare cu atât mai periculoasă, cu cât Ucraina mizează foarte mult, probabil și mai credibil, pe dubla vocație simultană - central europeană și pontică.

Administrația prezidențială operează doar cu termeni exclusivi. În loc să fie în logica lui "și-și", se plasează în logica lui "ori-ori". Traian Băsescu a vizat un rol proeminent și exclusiv în regiunea Mării Negre, pe care nimeni nu i-l recunoaște, în timp ce a minimalizat problema regiunii Balcanilor de Vest, a cărei securizare este un obiectiv important al Strategiei Europene de Securitate.

În al șaptelea rând, S.S.N.R., incluzând în planul conceptual al securității naționale noțiunea de "grupuri de interese nelegitime", trădează viziunea populist-totalitaristă asupra societății.

Oricine știe că, în societate, oamenii se asociază în grupuri pentru a-și promova și apăra interesele. În viziunea strategică prezidențială, grupurile și, pe cale de consecință, dreptul fundamental la asociere, care stă și la baza pluripartitismului și a democrației, sunt a priori suspectate a fi ceva cu potențial subversiv, care ar putea submina buna credință socială.

Corolarul acestei gândiri nu a putea fi decât punerea sub supravegherea polițienească a tuturor formelor și modalităților de asociere. Altfel, cum să știe care sunt grupurile nelegitime? Poate numai dacă vor fi indicate cetățeanului-președinte de indivizi neasociați, cu prilejul trimestrialelor consultări de stradă cu poporul!

În al optulea rând, S.S.N.R., în ediția și îngrijirea lui Traian Băsescu, ridică foarte serioase semne de întrebare în legătură cu caracterul său democratic.

Trei capitole ale documentului, care tratează securitatea internă, îndreptățesc aprehensiunile "președintelui-jucător" de a se folosi de S.S.N.R. și de C.S.A.T. pentru a se implica în activitatea Guvernului într-o manieră antidemocratică și anticonstituțională.

Prin asumarea S.S.N.R. și eventuala ei recunoaștere de către Parlament, cetățeanul-președinte scontează pe scoaterea Guvernului de sub controlul Parlamentului și aducerea ambelor sub controlul securizat al Administrației Prezidențiale. O asemenea viziune și realitate funcțională sunt proprii doar "Conceptului de securitate al Federației Ruse".

În al nouălea rând, S.S.N.R. este impregnată de o viziune neoconservatoare asupra lumii și a societății românești, fiind astfel construită încât să facă posibilă instaurarea unui regim de autoritate personală.

Influențat de viziunea neoconservatoare americană asupra securității internaționale, Băsescu încearcă o includere mascată în Strategie a doctrinei loviturii anticipate, fără a afirma, însă, explicit acest lucru și, mai cu seamă, fără a ști dacă ținta loviturii este cea corect identificată.

În al zecelea rând, ca o concluzie, concepția prezidențială care stă la baza S.S.N.R. nu este una firească, a relațiilor sistemice specifice societății democratice, ci una neototalitaristă.

"Președintele tuturor românilor" ne oferă în loc de o strategie a securității, o doctrină portocalie a insecurității naționale, fără temei constituțional și fără alt temei juridic decât Legea nr.415/2002 privind organizarea și funcționarea C.S.A.T., ale cărei prevederi referitoare la Strategia de Securitate au devenit caduce, ca urmare a abrogării lor implicite, prin efectul Referendumului și al Legii din 2003 pentru revizuirea Constituției României.

Pe cale de consecință a argumentelor expuse, solicităm Administrației Prezidențiale să se conformeze prevederilor Constituției și să retragă din circuit documentul intitulat "Strategia de Securitate Națională a României", adoptată prin Hotărârea C.S.A.T. nr.62 din 17 aprilie 2006.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 20 septembrie 2018, 7:22
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro