Mihai Dumitriu
Mihai Dumitriu
Ședința Camerei Deputaților din 30 octombrie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.149/09-11-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
13-10-2021
12-10-2021
11-10-2021
05-10-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 30-10-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 30 octombrie 2007

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.8 Mihai Dumitriu - declarație politică intitulată "Arhivele istorice ale Transilvaniei";

 

Domnul Ioan Oltean:

  ................................................

Îl rog pe domnul deputat Mihai Dumitriu să-și prezinte declarația politică și pe domnul deputat Alexandru Mocanu, din partea Grupului parlamentar al PD, să se pregătească pentru a-și expune declarația.

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Arhivele istorice ale Transilvaniei".

Despre ,,tezaurul de la Moscova" s-a vorbit adesea și știm cu toții, că reprezintă o ,,pradă" confiscată de bolșevici. Dar câtă lume știe despre tezaurul românesc de la Budapesta? El este compus din... documente extreme de prețioase pentru istoria Transilvaniei. Sunt documente care atestă sutele de ani de iobăgie cruntă de pe moșiile nemeșești, recensămintele care au atestat întotdeauna statutul de popor majoritar în Ardeal al românilor, ordinele și sentințele prin care se confirmă martirajul lui Gheorghe Doja, Horia, Cloșca, Crișan și a altor zeci de mii de români. Acolo se află și miile de plângeri ale românilor la ,,Împăratul'', consemnările agenților aflați pe urmele lui Avram Iancu, notele Cancelariei de la Viena privind tratamentul inuman la care grofii unguri i-au supus secole la rând pe plugarii români, rapoartele care atestă uciderea a 40.000 de români, în 1848-1849, de așa-zisele "tribunale de sânge" ale lui Kossuth, inclusiv de către generalii ale căror statui au fost reamplasate recent la Arad.

Aceste documente unice ale Evului Mediu dezvăluie calvarul românilor din Transilvania, de la descălecarea maghiară (secolul al X-lea), până la Eliberarea și Unirea din 1918. Documentele atestă și contribuția uriașă a iobăgimii și a preoțimii ortodoxe (prin dări anuale nedrepte, insuportabile) la edificarea somptuoaselor palate din Budapesta și Viena.

După instaurarea dualismului austro-ungar și anexarea Ardealului la Ungaria, cele mai importante arhive publice au fost duse la Budapesta, unde s-a înființat Arhiva Națională Maghiară. Tezaurul de documente transilvănene transportate la Budapesta conțin arhive foarte valoroase cum ar fi:

  • "Fondurile ardelene", de 3,5 km liniari, cuprinzând documentele din secolele al XIII-XVI, dar și secolele următoare;
  • arhivele locurilor de adeverire de la Alba-Iulia și Cluj Mănăștur;
  • Arhiva Guvernului ardelean din 1690-1872;
  • Arhiva Comisariatului provincial suprem;
  • Arhiva fiscală;
  • Arhiva contabilității ardelene și încă multe altele.

La aceste documente li s-a adăugat unul din cele mai importante fonduri arhivistice cu privire la Transilvania: ale Cancelariei aulice ardelene din perioada 1686-1867, de 484 metri. Din păcate, în țară au mai rămas mărturii de importanță secundară, pe când documentele de la Budapesta sunt de o importanță vitală pentru istoria Transilvaniei și a României.

Stimați colegi,

Au fost multe încercări ale statului român să aducă aceste arhive în țară, dar fără rezultat.

În vara anului 1919, Ștefan Meteș a fost delegat de Consiliul diriginte pentru aducerea arhivelor de la Budapesta, cu ocazia ocupării capitalei ungare de către trupele române. Intenția a eșuat deoarece generalul Traian Moșoiu, om de onoare, nu a profitat de această situație, dorind ca totul să se facă legal, fără a bănui că Ungaria nu-și va ține angajamentele.

În anul 1934, marele istoric David Prodan incrimina incapabilitatea autorităților de a aduce arhiva în țară și solicita "să se facă o intervenție diplomatică energică pentru a ne pune în drepturile noastre cuprinse în tratate".

Retrocedarea arhivelor era de multă vreme un principiu al dreptului internațional. Articolul 77 al Tratatului de la Trianon prevede clar remiterea arhivelor aparținând administrațiilor din teritoriile cedate. Totuși, nimic nu s-a realizat, deoarece Ungaria a reușit să se eschiveze prin tot felul de pretenții de la predarea documentelor ardelene și bănățene. Explicația este simplă: prin remiterea arhivelor, Ungaria ar fi recunoscut implicit Trianonul. Păstrarea acestora era însă un obiectiv central și un temei pentru propaganda și politica revizionistă declanșată de Ungaria după 1919.

Din păcate, și guvernele României care s-au succedat după 1918 până astăzi, n-au reușit să aducă arhivele acasă, deși Ungaria era obligată să procedeze la remiterea lor. Autoritățile române au tratat problema neinspirat, fără convingere, folosind experți insuficient de calificați care s-au lăsat atrași în jocul adversarilor. Mai mult, în 1944, Transilvania de nord a fost iarăși jefuită de o parte a arhivelor evacuate de administrația hortistă. Din păcate, în tratatele de pace de după cel de-al doilea război mondial, contenciosul arhivistic româno-ungar nu mai apare.

Stimați colegi,

Domnule prim ministru,

Domnule președinte Traian Băsescu,

România nu trebuie să renunțe niciodată la dreptul asupra Arhivelor ardelene înstrăinate, furate, jefuite. Ca element component al identității naționale, arhivele nu pot fi negociate, abandonate sau supuse unor tranzacții de circumstanță, precum în cazul recent al bunurilor materiale ale fundației Gojdu. De urgență trebuie găsite alte căi, în spiritul colaborării româno-ungare și al practicilor internaționale actuale pentru a determina Ungaria să ne remită Arhivele istorice ale Transilvaniei de la Budapesta, în original. Pentru aceasta este nevoie de decizie, de înțelepciune, de patriotism adevărat la cei responsabili de soarta arhivelor transilvănene, de soarta poporului român.

Vă mulțumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti duminică, 17 octombrie 2021, 15:45
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro