Plen
Ședința Camerei Deputaților din 11 decembrie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.172/21-12-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 11-12-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 11 decembrie 2007

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 9,00.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Ioan Munteanu și Valeriu Ștefan Zgonea, secretari.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineața, doamnelor și domnilor colegi!

Deschidem, cu oarecare întârziere, ședința noastră dedicată declarațiilor politice, astăzi, 11 decembrie.

 
Andrian-Sirojea Mihei - declarație politică intitulată Fiecare copil pe care-l instruim este om pe care-l câștigăm! - Victor Hugo;

Începem cu un reprezentant al Puterii, domnul Dumitru Bentu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Voci din sală:

Nu este de la Putere!

 

Domnul Ioan Oltean:

Aaa, Puterea! Mă iertați, mă iertați, mă iertați! Așa este - fosta Putere; fosta putere. Iertați-mă, vă cer scuze!

Vom începe cu domnul Andrian Mihei, reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, și se pregătește domnul Dumitru Bentu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

 
 

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Bună dimineața!

Stimați colegi,

Domnule președinte,

Victor Hugo spunea că "Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care-l câștigăm!"

Întreaga lume a marcat, pe data de 10 decembrie, Ziua Internațională a Drepturilor Omului, stabilită de Organizația Națiunilor în 1948, când Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat Declarația Universală a Drepturilor Omului care stipulează că toți oamenii s-au născut cu drepturi egale, inalienabile și cu libertăți fundamentale.

Declarația - cuprinzând 30 de articole - este primul document internațional în care sunt enunțate oficial drepturile și libertățile fundamentale ce trebuie garantate oricărei ființe umane, fiind concepută ca o declarație cu obiective de urmărit de către guverne, neavând efecte legale sau semnatari.

Această zi poate reprezenta un moment de reflecție pentru ceea ce înseamnă, în ziua de azi, asimilarea și exercitarea drepturilor și obligațiilor, asumarea rolului de cetățean într-o țară de curând acceptată în structurile instituționale ale Uniunii Europene, act ce presupune o deschidere către înțelegerea altor culturi, într-o lume în continuă schimbare.

Problematica drepturilor omului poate fi abordată din mai multe perspective. Sociologic, dreptul este expresia unei nevoi individuale, dar și sociale, în ambele situații satisfacerea nevoilor însemnând participare la exercitarea lui.

Cea mai frecvent întâlnită perspectivă însă este cea juridică, unde legea intervine pentru restabilirea ordinii, pentru redarea dreptului celui care a fost frustrat, atunci când cetățenii invocă încălcarea acestor drepturi.

Aristotel declara că omul este o ființă socială, ceea ce adaugă nevoilor naturale și biologice ale acestuia nevoile sociale, care pot fi satisfăcute numai în comunitate. Această caracteristică a omului conferă egalitate între membrii unei colectivități și generează exigențele morale ale vieții în societate, pe care oamenii trebuie să le accepte și cărora trebuie să li se conformeze.

Însă nu mi-am propus să abordez problematica complexă legată de drepturile omului, ci doar să subliniez că în orice democrație, șansa pentru respectarea drepturilor omului, șansa pentru o dezvoltare durabilă și armonioasă a societății și a indivizilor rezidă în educație, într-o educație civică a tineretului, aplecată spre socio-uman, care ar contribui la îmbunătățirea vieții sociale, la îmbunătățirea spiritului de solidaritate, a fair-play-ului competiției, la construirea unui spirit de echipă, dar și la reducerea decalajelor dintre ceea ce se vizează să ofere realitatea socială în viitor și ceea ce va fi, în fapt.

Educația pentru drepturile omului poate conduce la prevenirea violării drepturilor omului, oferind cunoștințele necesare pentru apărare și, în același timp, dezvoltând responsabilitățile ce-i revin fiecăruia, punând bazele respectului pentru pace, libertate și justiție, favorizând crearea unei atmosfere de înțelegere, toleranță și egalitate în demnitate și în fața legilor, pregătind cetățeanul activ, participant la acțiunea democratică și atașat principiilor democratice.

Dreptul la educație, garantat prin Constituție, reprezintă o expresie a nevoii de educație și aparține tuturor cetățenilor care, prin intermediul instruirii școlare, pot să-și satisfacă această nevoie individuală. Din acest motiv, oferta educațională, în speță cea instituțională, conferă școlii responsabilitatea de a oferi, prin serviciile sale, acest drept.

Drepturile omului din perspectiva educațională nu înseamnă doar cunoștințe, ci mai mult, înseamnă formarea de atitudini care pot transforma comportamentele în procese constructive. Odată cu integrarea României în Uniunea Europeană și în structurile N.A.T.O., se impune cu necesitate educația în masă a drepturilor omului, pentru a putea schimba cu adevărat structurile instituționale, pentru a schimba principiile și normele de viață socială, mentalitățile, stereotipiile și prejudecățile. Educația are, în acest context, rolul de a lupta cu mentalitățile și cu prejudecățile, pentru a provoca un proces de întinerire, necesar schimbărilor, necesar progresului.

În condițiile globalizării, în condițiile în care piața economică mondială, migrația forței de muncă, menținerea păcii, poluarea, schimbările climatice necesită soluții care pot fi găsite doar la masa dialogului într-un spirit de toleranță, de respect al drepturilor și libertăților omului, de pace, educația - și în special educația pentru drepturile omului - este singura care, centrându-se pe valorile universale: dreptate, adevăr, libertate, poate transforma valorile și atitudinile rezultate - din sistemul de organizare democratică, în comportamente.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Expertul;

Îl rog pe domnul Dumitru Bentu să poftească la microfon și se pregătește domnul deputat Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Aveți microfonul, domnule coleg.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Am intitulat declarația politică de astăzi "Expertul".

Nu cred că mai surprinde pe cineva ceea ce se întâmplă în justiția română. Sistemul este cangrenat, și ultimul scandal - "licitație pentru funcție" - demonstrează din plin această constatare.

Fără a da nume, aflăm că mai multe persoane sunt urmărite penal pentru diferite infracțiuni: cumpărare de influență, trafic de influență, instigare la infracțiunea de permitere a accesului la informații care nu sunt destinate publicității etc. Unde lucrau împricinații? În instanțe de rang înalt din Pitești, Râmnicu-Vâlcea, Urziceni și din Capitala halucinantei noastre patrii.

Licitația pentru o anumită funcție a început de la 50.000 euro, dar s-a oprit, după procedeul olandez, la 15.000 euro. Au ajuns acolo unde trebuie, conform patentului Remeș-Ciorbă-Mureșan, alimente și băutură.

Efectul avertismentului - de acum obsedant - "excesul de alcool, de sare, zahăr și grăsimi dăunează grav sănătății" este practic nul.

Prima întrebare pe care ți-o adresezi cu obstinație este și simplă și legitimă: de ce au procedat astfel? Răspunsul - în aceeași notă: pentru că autorii sunt produsul "reformei" în justiție, concepută și aplicată de o doamnă care acum fie că admiră lebedele de pe Lacul Ohrid, fie străbate munții de lângă Tetovo.

Când voci autorizate din Partidul Social Democrat atrăgeau atenția asupra intervenției încăpățânării și amatorismului în sistemul juridic, doamna reformistă se tânguia, pe toate ecranele, de nesusținere, de neînțelegere, de obstrucții, de răutate, de politicianism și de multe altele.

Acum, în calitate de "expert", îi fericește pe bieții ex-iugoslavi cu "vastele" sale cunoștințe în lupta împotriva corupției, pe care și-a promovat-o mai mult în spațiul valono-flamand, acolo unde scutierul Frattini se extazia la fiecare prezență a distinsei "luptătoare".

Nu-i mai puțin adevărat că și tânărul ministru, descins în cetatea lui Bucur de pe culmile Breazu-Ciric, se afundă tot mai mult în hățișurile unui socio-sistem pe care l-a cunoscut preponderent bibliografic. Între timp, hățișurile l-au înghițit cu totul!

În acest context, sumar abordat, nu ne mai mirăm de încrederea foarte redusă a populației în justiție, cea legată strâns la ochi și cu balanța dreaptă doar în statuile-simbol, și poate nici acolo.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Petru Călian - declarație politică intitulată Luxul de a avea copii;

Îl rog pe domnul Petru Călian să poftească la microfon. Se pregătește domnul Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

 

Domnul Petru Călian:

Vă mulțumesc.

Declarația politică de astăzi are titlul "Luxul de a avea copii".

La ora actuală, România se confruntă cu un deficit demografic care se acutizează pe zi ce trece. Dacă în anul 1989 s-au născut 369.000 de copii, an de an, numărul nou-născuților a scăzut, ajungând în anul 2006 la cifra de 218.300.

Potrivit datelor furnizate de către Institutul Național de Statistică, în anul 2004 numărul nou-născuților ajungea la 376.000, iar estimările pentru anul 2010 indică o scădere de 30%, adică până la 260.000 de copii. Diferența de 120.000 de tineri va determina o restrângere a activității educaționale, cât și o comprimare a pieței muncii, relansarea economică rămânând doar o amintire.

În timp ce populația activă de pe piața muncii va continua să scadă, numărul pensionarilor va crește, de unde rezultă faptul că volumul contribuțiilor se va reduce, deoarece vom avea mai multe probleme în domeniul sănătății, pensiilor, contribuțiilor sociale care vor fi, la rândul lor, afectate.

În momentul de față, România se confruntă cu o criză a forței de muncă, criză bazată pe migrația excesivă; numai în domeniul construcțiilor țara noastră având nevoie de 150.000 de muncitori.

În ceea ce privește sistemul educațional, Ministerul Educației a prevăzut pentru anul universitar 2008/2009 reducerea numărului de locuri alocate universităților cu 8%, mai exact de la 62.000 la 57.000 de locuri, în condițiile în care se estimează că numărul absolvenților de liceu va scădea cu 15%.

Toate aceste lucruri se datorează în principal statului, care nu vrea să acorde sprijin financiar ridicat atât copiilor, cât și părinților.

Un copil român primește lunar de la stat suma de 7 euro, iar colegul său britanic, 1.400 de euro.

România ocupă, ca de obicei, unul dintre locurile codașe în topul care face referire la alocația copiilor.

Țările dezvoltate, dorind să încurajeze părinții să aibă cât mai mulți copii, măresc periodic indemnizațiile lunare primite de către aceștia pentru creșterea copiilor. În cazul țării noastre, deși statul încurajează părinții să aibă cât mai mulți copii, practic, nu face nimic pentru aceștia. Alocația lunară nu este suficientă nici măcar pentru hrana zilnică a copiilor.

Motivele pentru care românii nu mai vor să facă copii sunt următoarele: sărăcia, neputința de a crește cât mai mulți copii, șomajul și incertitudinea.

În România, cuantumul indemnizației lunare este același pentru toți copiii. În țările dezvoltate alocația reprezintă între 8 și 15 la sută din salariul mediu al unui părinte.

Numeroase mame sunt tinere studente. Este cunoscut faptul că cele mai multe dintre ele rămân însărcinate în timpul studiilor universitare și nu reușesc să își dobândească independența financiară în vederea creșterii unui copil. Unele mame au născut înaintea susținerii examenelor de licență și, deși sarcinile lor au fost dorite, aceste tinere nu au beneficiat de susținere financiară, precum femeile salariate înaintea nașterii.

Mamele care au născut înaintea examenelor de licență deplâng lipsa opțiunii de a beneficia de o formă sau alta de asistență financiară.

Mi se pare oportună găsirea unei soluții pentru mamele studente cu copii până la 2 ani, mai ales că aceste mame nu au avut ocazia, datorită studiilor, să fie angajate cu carte de muncă.

De asemenea, consider că și acele mame care au mai mult de trei copii trebuie să primească o indemnizație lunară până la împlinirea vârstei de 2 ani.

Dragi colegi,

cu toții știm că cele mai importante momente din viața unui om sunt: nașterea, căsătoria și moartea. Dintre aceste trei momente, nu aș vrea ca nașterea să rămână doar o amintire pentru mamele care își doresc cu ardoare copii, dar care, din motive strict materiale, nu-și permit "luxul" de a avea un copil.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Un an ratat;

Are cuvântul domnul deputat Vasile Mocanu și se pregătește domnul deputat Emilian Valentin Frâncu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Un an ratat".

Anul 2007, primul an european al României, se apropie de final. Este ora bilanțurilor. Din păcate, nu avem cuvinte de laudă pentru actualul Cabinet. Dimpotrivă, 2007 este un an ratat din toate punctele de vedere.

Agricultura românească a rămas de căruță. Cei patru miniștri care s-au perindat de-a lungul a trei ani în fruntea ministerului de resort mai mult au încurcat lucrurile decât le-au descurcat. Seceta cumplită din primăvară-vară a luat autoritățile pe nepregătite, deși despre capriciile vremii se știa cu un an înainte. Reabilitarea sistemelor de irigații, acțiune începută de Partidul Social Democrat încă din 2001, dar stopată în mod iresponsabil de actuala Putere în 2005, ar fi salvat destul din producția agricolă. Acum, suportăm consecințele.

Iar când pâine nu e, nimic nu e.

Ce rost ar mai avea, atunci, să vorbim de Justiție, când corupția sufocă societatea românească la toate nivelele? Și aici suntem în pericol de a ne trezi cu activarea clauzei de salvgardare.

Sau de ce să mai vorbim de Sănătate, dacă românii mor cu zile în spitalele "reformate" de ministrul Nicolăescu sau la cozile pentru medicamente?

Ori de Diplomație, când gafele ministrului Cioroianu ne-au făcut de râs cam peste tot în lume?

Să mai pomenesc Educația? Sau mă veți considera un politician needucat?

Cabinetul Tăriceanu s-a dovedit incapabil în 2007, ca și în ultimii trei ani, să propună un proiect coerent de dezvoltare a României. Este și motivul principal pentru care, după șapte ani de creștere susținută - perioadă inaugurată de Guvernul Năstase în 2001 -, economia a început să se sufoce. Priviți statisticile și veți vedea foarte bine criza care se apropie. Aveți soluții, domnilor guvernanți?

O singură reușită putem consemna în acest an de grație, 2007. Dar ea nu aparține Guvernului, ci tot Partidului Social Democrat. Este vorba de majorarea pensiilor. Cei care au muncit o viață, adică tocmai părinții și bunicii noștri, ajunseseră la limita supraviețuirii. Noi nu am făcut decât să reparăm o nedreptate. Încă o dată, am arătat că știm cel mai bine să rezolvăm problemele oamenilor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Guvernul Tăriceanu salvează bisericile de la ruină;

Îl rog pe domnul deputat Emilian Frâncu să dea curs declarației politice și să se pregătească domnul Petru Lakatos, de la Grupul parlamentar al U.D.M.R.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

"Guvernul Tăriceanu salvează bisericile de la ruină."

Este pentru prima dată când un guvern al acestei țări și-a trasat drept scop salvarea bisericilor aflate într-o avansată stare de degradare. Și nu este vorba doar despre lăcașuri recunoscute ca monumente istorice de mare valoare, care de-a lungul anilor au mai primit câte ceva pentru restaurare sau consolidare, ci și despre biserici obișnuite, din sate obișnuite, locuite de oameni atât de obișnuiți încât lipsa mijloacelor materiale i-a împiedicat să-și poată repara lăcașul de cult.

Sute de milioane de lei noi, la nivelul întregii țări, pot fi accesați de preoții parohi, prin Ministerul Culturii și Cultelor, prin întocmirea unui proiect și prin completarea unei cereri sub îndrumarea inspectoratelor județene pentru cultură, culte și patrimoniu cultural național. Foarte mulți au înțeles cum se face și au depus dosarele, ba chiar au și primit finanțările solicitate. Alții sunt încă pe cale s-o facă.

Era de datoria Guvernului să-i sprijine, iar Guvernul acesta, spre deosebire de toate guvernele, îndrăznesc a spune postbelice, și-a făcut în mod exemplar datoria.

 
Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Județul Vâlcea este o zonă turistică binecuvântată de Dumnezeu;

"Județul Vâlcea este o zonă turistică binecuvântată de Dumnezeu."

Județul Vâlcea ar trebui să se afle pe primul loc în România în ceea ce privește turismul monahal!

Mulți au denumit această zonă "Grădina Maicii Domnului", și nu doar pentru că aici se află mai multe biserici, schituri și mănăstiri decât oriunde în țară, depășind din acest punct de vedere nordul Moldovei, dar mai ales datorită valorii și diversității lor.

Ctitorii voievodale, reprezentative pentru arhitectura sau stilul unor epoci istorice, locuri unde odihnesc pentru veșnicie domni importanți ai Țării Românești sau rudele acestora, biserici cu icoane făcătoare de minuni sau depozitare de moaște, adevărate locuri de pelerinaj, dar și lăcașuri de cult ridicate de boieri sau de țărani înstăriți, precum și de comunitățile evlavioase, în secolele XV-XIX, toate reprezintă adevărate bijuterii de artă monahală.

Mănăstiri ca Hurez, Cozia, Dintr-un Lemn, Arnota, Frăsinei, Bistrița, Govora, Surpatele, Sărăcinești, sau bisericuțe ca cele din Urșani, Vioreștii Slătioarei, Manu, Proieni, Dragoiești, Berislăvești și multe altele reprezintă locuri sfinte și obiective turistice importante care ar trebui sprijinite cu fonduri de Guvern sau de Uniunea Europeană, pentru a fi mai bine puse în valoare.

Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Mănăstirea Berislăvești trebuie salvată;

"Mânăstirea Berislăvești trebuie salvată."

M-am preocupat, în ultima vreme, să ajut cât mai multe lăcașuri de cult din județul Vâlcea, ca să obțină de la Guvern fondurile atât de necesare pentru diverse lucrări de reparații sau reabilitare.

Una dintre aceste biserici trebuie neapărat ajutată, starea ei de conservare fiind precară. Este vorba despre Biserica Mănăstirii Berislăvești, monument arhitectonic și de cultură românească datând din secolul al XVIII-lea.

Construită în perioada 1753-1767, mănăstirea cuprinde, într-o incintă fortificată, case egumenești, un turn-clopotniță și o biserică realizată în stil brâncovenesc, în formă de cruce, cu un pridvor deschis având șase coloane ornamentale la capiteluri și arcade în formă de treflă. Biserica este pictată în frescă în stil bizantin, iar în prezent servește drept biserică parohială pentru credincioșii din satul Berislăvești.

Consider că, raportat la valoarea istorică, artistică și religioasă a acestei biserici, niciun efort nu este prea mare pentru a o salva din starea în care se află.

Vă mulțumesc.

 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Lakatos Petru - scrisoare-deschisă adresată Președintelui României, domnului Traian Băsescu;

Îl invit pe reprezentantul U.D.M.R. la microfon și se pregătește domnul Ștefan Baban, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

 

Domnul Lakatos Petru:

Domnule președinte de ședință,

Declarația politică este, de fapt, o scrisoare-deschisă adresată Președintelui României, domnului Traian Băsescu.

"Stimate domnule Președinte,

Cu 10 luni în urmă, tot printr-o scrisoare deschisă, citită la tribuna Camerei Deputaților, v-am rugat să nu risipiți banii publici și să nu inițiați referendum pe tema votului uninominal.

Din păcate, nu v-ați răzgândit - ca în alte situații în care interesele personale de moment v-au făcut să nu vă respectați promisiunea - și, cu toate că exista deja legea adoptată de Parlament privind votul uninominal, ați convocat referendumul. Rezultatul este cunoscut: dovedește inutilitatea demersului dumneavoastră.

Domnule Președinte care faceți și desfaceți guverne, partide și uniuni, vă rog să vă respectați jurământul, să dăruiți toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român, nu pentru dărâmarea Guvernului Tăriceanu! Lupta oarbă dintre Palate conduce la pierderea totală a încrederii populației în autorități, la înregimentarea Bisericii și a societății civile, iar, în final, la divizarea ireparabilă a societății românești.

Toate acestea afectează negativ dezvoltarea țării, diminuează șansele apropierii României de media țărilor din Uniunea Europeană.

Domnule Președinte,

mă număr printre milioanele de cetățeni din România care, cu ocazia Sfintelor Sărbători, vă urează "Să trăiți bine!", dar care, la rândul lor, doresc și ei să trăiască măcar un pic mai bine.

Vă rog să nu sacrificați șansele noastre și ale copiilor noștri, de a trăi mai bine, pe altarul ambițiilor dumneavoastră!

Cu stimă, deputat Lakatos Peter".

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Ștefan Baban - declarație politică intitulată Date ireale raportate la realitatea românească...;

Îl invit pe domnul Ștefan Baban și se pregătește domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Date ireale raportate la realitatea românească..." se intitulează declarația mea politică de azi.

Ultimele date prezentate de Institutul Național de Statistică arată că în luna octombrie, în țara noastră, salariul mediu brut a crescut față de luna septembrie, dar și față de lunile octombrie din anii anteriori, la care s-a făcut raportarea.

La prima vedere, știrea pare îmbucurătoare. Analizând la rece, vedem exact cum stau lucrurile și suntem profund dezamăgiți, deoarece această creștere nu are deloc la bază un boom economic, așa cum ar fi normal.

După cum bine se știe, luna octombrie a debutat cu o majorare de 11% a salariilor de bază ale salariaților din sistemul bugetar. Apoi, au fost acordate premiile trimestriale, lunare etc., acestea făcând parte tot din fondul de salarii.

Tot în această lună, și până la sfârșitul anului, sunt plătite retroactiv, în baza sentințelor civile învestite cu formulă executorie, drepturile salariale neacordate prin lege în ultimii trei ani, angajaților din sistemul bugetar. Ca să nu mai vorbim de drepturile negociate pentru profesori, care au fost acordate tot cu această lună.

Iată, de fapt, factorii care au stat la baza măririi salariului mediu brut realizat în luna octombrie în România. Și același lucru se va întâmpla și în luna decembrie, atunci când firmele private vor acorda bonusurile salariale pentru sărbătorile de iarnă.

Este o utopie în România să consideri că brusc, și mai ales într-o lună de toamnă, ultima, câștigurile salariale ale românului obișnuit pot să explodeze fără a avea la bază o fundamentare, dar și o creștere economică viabilă. Chiar dacă în această perioadă majoritatea magazinelor sunt arhipline de cumpărători, și dacă facem o statistică, vedem că acest lucru este valabil doar pentru orașele mari și zonele dezvoltate din România, asta nu se datorează banilor câștigați de români în țară, ci celor ce lucrează în străinătate și trimit bani în țară pentru ca cei de aici să beneficieze de ofertele promoționale de sărbători.

Această creștere a salariului mediu brut realizat este anihilată, chiar din luna noiembrie, atunci când a fost finalizată această raportare, de creșterile de prețuri la servicii, ținând seama că între 17 și 25% din cheltuielile curente ale unei familii sunt reprezentate de prestările de servicii, iar începând cu această lună, din punct de vedere teoretic, suntem în iarnă. Adăugăm și creșterile de preț la produsele de panificație, că doar a fost secetă și în România și în Europa, apoi la carnea de pui și porc, chiar dacă procesatorii au jurat că nu vor proceda la o scumpire în acest an. Și iată că avem imaginea normală și reală a ceea ce se întâmplă cu banii pe care i-am câștigat dintr-odată. Și încă nu este totul, având în vedere că până la Sărbătorile de iarnă mai sunt două săptămâni, perioadă în care în România prețurile cresc în medie cu 20-40%, făcând "cadouri" neașteptate și nedorite cetățeanului de rând.

Ca de fiecare dată, Institutul Național de Statistică emite rezultate care sfidează realitatea. Și totul pentru a arăta cât de bine o duc românii în primul an de integrare europeană.

Raportarea statistică, adică obiectul muncii acestei instituții, nu ține seama de factorii aleatori care intervin în prognoză și rezultate, sfidând de multe ori realitatea și bunul-simț. Pentru că după un an de integrare europeană, românii nu o duc mai bine în țara lor. Și ce este mai trist este că vor mai avea mult de așteptat binele în România.

Vă mulțumesc foarte mult pentru atenție.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Aledin Amet - intervenție intitulată 13 Decembrie, Sărbătoarea tătarilor din România;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Aledin Amet. Se pregătește domnul deputat Vasile Soporan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "13 Decembrie, Sărbătoarea tătarilor din România".

Anul trecut a fost adoptată legea privind declararea zilei de 13 decembrie ca sărbătoare a etniei tătare din România.

Pentru istoria comunității noastre, este un moment remarcabil. Faptul capătă o importanță deosebită, deoarece legea, în formularea pe care o are, este unică.

Conaționalii mei au apreciat și apreciază receptivitatea tuturor celor care au dat și dau dovadă de deschidere în ceea ce privește cunoașterea tradițiilor, istoriei, religiei semenilor.

În acest sens, și anul acesta vor fi organizate în mai multe localități ale județelor Constanța și Tulcea manifestări dedicate etniei tătare, ocazii cu care se va demonstra, încă o dată, că un om este cu adevărat liber în momentul în care își propune să realizeze ceva durabil în viață, și nu numai în viața personală, ci și în viața întregii comunități.

Așadar, iată de ce consider că astfel de acțiuni trebuie privite cu multă responsabilitate.

Așadar, iată de ce este necesar ca evenimentul să fie consacrat.

Sentimentul de prețuire a faptelor istorice oferă posibilitatea de solidaritate, de respect pentru tot ceea ce înseamnă valoare adevărată. Aceste cuvinte nu trebuie să iasă din uz. Nu este necesară demontarea concepțiilor doar pentru că anumite atitudini ne par demodate.

13 Decembrie reprezintă o dată de referință pentru etnia tătară din România. Este un fel de spațiu nesfârșit.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Filip Soporan - declarație politică intitulată Tranziția s-a încheiat? Dacă da, în folosul cui?;

Domnul deputat Vasile Soporan și se pregătește domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu, din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R.

 

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Aș dori să prezint declarația politică "Tranziția s-a încheiat? Dacă da, în folosul cui?"

Se vehiculează, de un anumit timp, faptul că tranziția s-a încheiat și am ajuns cu mare satisfacție la stabilitatea unei noi stări încărcată, încă de la declarare, ca fiind una a superiorității.

S-a afirmat superioritatea viitorului și a faptului că lucrurile bune vor veni de la sine, fără niciun efort. Într-o țară în care s-a construit sofisticat mentalitatea "Te uiți și câștigi" și părerea că singura creștere adevărată este cea speculativă, bazată pe subtilitățile mecanismelor financiare, este greu să vorbești despre dezvoltarea durabilă, despre interesul național, în contextul integrării în structurile Uniunii Europene, despre împărțirea echitabilă a dezvoltării, capabilă, la rândul ei, să producă dezvoltare.

În momentul de față, considerăm că singurul lucru pozitiv este acela de a discuta, iepurește, fiecare în momentul în care se scoală, fără a fi atent la argumentele expuse anterior, despre orice, despre votul uninominal și despre faptul că acesta, în temeinicia lui, va rezolva, în totalitate, problemele pe care le are România.

Discutând în baza cifrelor din anul 1989, constatăm, luând în analiză situația județului Cluj, că situația se prezintă astfel: numărul salariaților în 1989 a fost de 284.522; producția industrială a anului 1989 a fost de 2,5 miliarde de dolari; raportul salariați pensionari, în anul 1989, a fost de 3,5; numărul de locuințe construite în perioada 1979-1989 a fost de 60.371.

Și atunci, în numele schimbării, neglijându-se în totalitate problematica evoluției stării economice, se discută despre schimbare, despre înnoire, despre transformare, despre începerea tranziției, despre terminarea tranziției, despre industria de fiare vechi, despre agricultura noilor constrângeri, inclusiv constrângerea de a nu produce și a nu desface în economia de piață specifică României.

Acum, la încheierea tranziției declarate de președintele României și în pragul înnoirii sau reînnoirii clasei politice, putem să constatăm, luând în analiză același județ, Cluj, că numărul de salariați, la sfârșitul anului 2006, era de 185.402, adică salariații anului 2006 au o pondere de 65% din numărul celor din anul 1989; producția industrială a anului 2006 era de 1,13 miliarde de dolari, adică producția anului 2006 are o pondere de 46% din industria anului 1989; raportul salariați - pensionari în anul 2006 a fost de 1,2; locuințele construite în perioada 1990-2005 au fost de 14.036.

Cu un salariu mediu net pe economie se putea cumpăra, exemplificând doar principalele utilități, 30% din cantitatea de energie electrică și 28% din cantitatea de gaz metan, care se putea cumpăra în anul 1989 cu același salariu mediu.

La încheierea tranziției, considerând același județ, Cluj, Ceaușescu ar fi fost mândru de modul în care se realizează noile construcții, în spații tot mai restrânse, care alungă copiii, locurile de joacă și de agrement undeva în neantul aducerilor aminte și se pune în operă demolarea obiectivelor stabilite în anii 1988 și 1989. Cu ducerea la îndeplinire a noilor vechi obiective, veghează capitaliștii tranziției, care au realizat dezvoltarea, de cele mai multe ori, în urma unor probabile cumpărări la prețuri sub costul de producție și vânzări la prețuri adevărate, care au făcut din oțel și ciment produse mai scumpe în România, la dublu sau triplu, decât în țările membre ale Uniunii Europene.

Acum, când suntem integrați în Europa la nivelul prețurilor, depărtați în privința salariilor și utilităților, ne aflăm în situația de a spune cu mare durere: am ajuns, fără să elaborăm un program foarte clar, acolo unde doar unii au, dar nu și poporul român. Putem să spunem cu argumente că, pentru unii, puțini și din ce în ce mai puțini, tranziția s-a încheiat cu averi care au crescut ca Făt-Frumos în poveste, într-un an cât pentru alții în zeci de ani, iar pentru alții mulți și din ce în ce mai mulți tranziția s-a încheiat cu o sărăcie lucie, dezonorantă și demobilizatoare.

Cred că această rezultantă a tradiției a determinat pe români, dacă dăm crezare unui sondaj de opinie, să-l considere pe Nicolae Ceaușescu cel mai bun președinte dintre toți cei care s-au perindat prin cea mai înaltă demnitate a României.

Analizând fără criterii, negând faptele necesare și aducând nefaptele lipsei de progres în față, am ajuns în această situație.

Tranziția s-a încheiat, este adevărat. În folosul cui trecem beneficiile, stimați guvernanți?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Becsek-Garda Desző-Kálman - comentariu legat de îmbunătățirea calității actului de justiție;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Dezideriu, din partea Grupului parlamentar al UDMR și se pregătește domnul deputat Ștefan Baban, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare - iertați-mă, Costache Mircea; vă cer scuze. Domnul deputat Costache Mircea se pregătește.

 

Domnul Becsek-Garda Deszö-Kálmán:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Demisia domnului ministru Tudor Chiuariu dovedește clar dificultățile procesului de tranziție în cadrul sistemului judiciar către o societate democratică, unde s-au amplificat stările litigioase la nivelul întregii societăți din România, pe fondul unei atenuări a spiritului civic și a pierderii încrederii în instituțiile statului.

Garantarea independenței efective a sistemului judiciar nu depinde numai de asigurarea unui cadru legislativ coerent, ci și de responsabilizarea corpului magistraților, prin dezvoltarea unei atitudini a acestora, care să garanteze aplicarea legii, în conformitate cu cele mai înalte standarde profesionale.

Analizând cadrul legal de funcționare a sistemului judiciar din România, se poate constata că actuala organizare judiciară urmărește, în principal, îmbunătățirea calității actului de justiție, garantarea independenței efective a sistemului judiciar.

În raportul privind starea justiției pentru anul 2006, se amintește că, la infracțiuni de corupție, au fost trimiși în judecată 629 de inculpați, față de 942 din perioada anterioară; avem de a face, deci, cu o scădere cu 33,2%. Tot în acest raport, se amintește că 360 de inculpați au fost trimiși în judecată de Direcția Națională Anticorupție, față de 744 de inculpați, din perioada anterioară. Deci și în aceste cazuri avem de a face cu o scădere de 51,6 %.

Dacă m-aș referi la infracțiunile silvice extrem de grave, constatate de către Departamentul de Control al Guvernului României în colaborare cu comisiile speciale ale Parlamentului României, aș ajunge la concluzia că niciun infractor, care a prejudiciat cu zeci sau sute de miliarde de lei sau dolari fondul forestier național, n-a fost cercetat conform legilor în vigoare, iar în instanțele de judecată probele nu au fost luate în seamă, iar deciziile au fost politizate. Însă, în majoritatea cazurilor, Parchetele locale și județene au mușamalizat majoritatea infracțiunilor silvice.

Cazul cel mai grav era nedeclararea a 4 milioane de metri cubi de masă lemnoasă, identificată după doborâturile de vânt din anul 1995, bușteni valorificați de către reprezentanții mafiei lemnului. În alte cazuri, infractorii erau prinși cu ocazia schimbării probelor. Cu toate acestea, cu ocazia cercetărilor, erau protejați de către organele abilitate ale statului. Acești magistrați, aflându-se sub tutela așa-numitei independențe asupra deciziilor, nu pot fi trași la răspundere pentru soluțiilor date.

Eu sper că, Consiliul Superior al Magistraturii, prin inspecțiile judiciare, va corecta în viitor asemenea abateri, fără să se ascundă sub masca respectării principiului independenței justiției.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Costache Mircea - declarație politică cu titlul Autism sau ubicuitate;

Îl rog să poftească la microfon pe domnul deputat Costache Mircea și se pregătește domnul deputat Valentin Boșneac, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

 

Domnul Costache Mircea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Autism sau ubicuitate".

De faptul că trăim într-o societate bolnavă nu se mai îndoiește niciun om cu pretenții de seriozitate. Suma multiplelor maladii, care ne devorează progresiv, de vreo 17 ani - unele chiar cu mult mai vechi, dă astăzi brandul negru de țară, sufocată de mafie, distrusă de jaf și anarhie. Nu există clasament realizat pe mapamond ori pe bătrânul continent, în care să nu figurăm pe locul întâi la corupție și pe ultimele locuri la standard de viață. Ne-am obișnuit cu această stare de lucruri ca golanul cu scandalul, cum se zice.

Și ca drumul disoluției, înapoierii și debusolării să fie fără întoarcere, profitorii autohtoni și străini ai haosului deliberat își dau sistematic mâna pentru falsificarea voinței cetățeanului prin manipulări mediatice, prin mită electorală la umbra așa-ziselor politici sociale, prin parazitarea soft-urilor și, în general, prin tot ce poate contribui la vicierea profundă a rezultatelor tuturor scrutinelor.

Coaliția pentru prezervarea averilor acumulate prin furt și pentru perpetuarea la cârma jafului a fost, până acum, mai bine organizată și mai puternică decât forțele sănătoase ale națiunii, care ar fi putut să reînscrie țara pe orbita normalității.

În corul broaștelor râioase, pseudoanaliști, penițari, elitiști și conțopiști sporovăiesc despre orice, fără încetare, într-o larmă infernală, poluând premeditat mentalul colectiv, ca să nu mai vadă nimeni clar calea de urmat pentru ieșirea din marasm. Intoxicații și manipulații mediatic, îmbolnăviți deliberat de autism, rătăcesc cu privirea rătăcită, în căutare de ajutoare de căldură, venit minim garantat ori alocații de sprijin. Ubicuitatea i-a atins și pe oamenii cei mai instruiți și mai raționali, forțați să cedeze în fața furiei nemiloase a bombardamentului toxico-mediatic.

Anestezicul minciunii și al cenzurii își face efectul. Mistificările sforăitor declarative sunt potențate de minciuna prin omisiune. Cenzura cea mai dură se practică chiar și de către instituțiile media, finanțate din bani publici: Agenția Română de Presă - Rompres, Societatea Română de Radio și Societatea Română de Televiziune. Chiar și în cazul celor trei minute, de care, de bine de rău, mai beneficiem la Radio România Actualități, bieții realizatori te imploră să nu le faci necazuri, să nu zici ceva care să deranjeze, cumva, pe puternicii zilei, să nu folosești termeni duri, să nu ataci pe vreun ipochimen din comedia minciunii.

Dacă Rompres și TVR ne ignoră total ori ne prezintă sporadic, trunchiat și deformat, radioul public mai mimează măcar echidistanța, deși, cum spuneam, cenzura este prezentă chiar și atunci când se face mențiunea că de afirmațiile făcute la "Antena partidelor" sunt răspunzători aceia care le fac.

Și pentru că ne aflăm în timpul dezbaterii bugetului de stat pentru anul 2008, îi atrag atenția premierului Tăriceanu ca, în calitatea domniei sale de șef al Executivului, să nu mai acorde alocații bugetare nimănui fără un contract de servicii publice. În lumea capitalului pe care ne-o propovăduiesc liberalii, cine îți dă, îți și impune. Nu dă nimeni bani unui om, cum îi dați dumneavoastră domnului Radu Duda sau unor instituții, precum Societatea Română de Radio, Societatea Română de Televiziune, Agenția Română de Presă - Rompres sau chiar Academiei Române, fără să li se ceară, în schimb, nimic. Bani publici primesc, interesul public trebuie să-l slujească. Și asta nu după bunul plac sau după cheful ori hachițele cuiva, ci pe baza unui contract de servicii publice.

În acest sens, le cer colegilor parlamentari să nu voteze actualul buget, până nu vedem și contractele de servicii publice anexate.

Să cerem instituțiilor finanțate de la buget să-și facă datoria sacră față de contribuabilul român, adică să-l informeze corect, dacă sunt instituții media și să-i pună la dispoziție instrumentele strict necesare pentru luarea unor decizii dacă sunt foruri academice, de exemplu.

Eu nu concept, de pildă, ca Academia Română să nu elaboreze un studiu științific temeinic despre ponderea reală a minorităților și despre justificarea reprezentării lor parlamentare. A considera că, pentru 180 de cetățeni care s-au declarat ruteni, de pildă, este normal să alocăm fondurile aferente unui deputat și încă 5 - 6 miliarde de lei pentru păstrarea identității acelui grup etnic inexistent mi se pare o risipă și un nonsens.

Aștept răspunsul domnului prim-ministru, dar și gradul necesar de receptivitate din partea colegilor care vor vota bugetul pentru anul 2008.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Valentin Samuel Boșneac - declarație politică cu titlul Disidență în partidul prezidențial?;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Valentin Boșneac și se pregătește doamna deputat Leonida Lari Iorga, din partea deputaților fără apartenență la un grup parlamentar.

 

Domnul Valentin Samuel Boșneac:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Îmi intitulez declarația politică de astăzi "Disidență în partidul prezidențial?"

Săptămâna trecută, pe scena politică românească, s-a petrecut un eveniment pe care îl așteptam de mult, pe unii, însă, i-a luat prin surprindere, iar pe alții, care sperau totuși să nu se producă, i-a supărat. Este vorba de fuziunea PD cu PLD și punerea bazelor partidului prezidențial.

Când spun că pe unii i-a supărat acest eveniment, mă refer la domnul Sorin Frunzăverde, mai nou, europarlamentar, care a calificat această "măreață" construcție politică drept un "melanj nefericit". Pentru cei care cunosc județul Caraș-Severin și ce se petrece acolo, este simplu de înțeles, iar pe cei ce vor să facă studii socio-politice contemporane asupra sistemelor de dictatură securisto-mafiotă postdecembristă, îi invit să arunce o privire asupra acestui colț de țară.

Oare de ce este supărat domnul Sorin Frunzăverde pe această fuziune? Simplu. Pentru că, de mai bine de zece ani, împreună cu rămășițele comunisto-securiste ce i-au fost în preajmă, a reușit să conducă toate partidele mai importante din județ pe baza principiului "omul meu în partidul tău". Astfel, a reușit să păcălească populația județului Caraș-Severin, ajungând la trista performanță ca, dintr-un județ fruntaș în ce privește dezvoltarea socio-economică la începutul anilor '90, să ajungă acum unul aflat în coada clasamentului național, cu o rată a dezvoltării economice subunitară.

Toate acestea au fost posibile cu concursul nemijlocit al celor mai importante instituții ale statului, conduse de oameni subordonați sistemului instaurat, precum și a distanței dintre București și județul Caraș-Severin. Pe deasupra, mai persistă și ceața ce vine de pe frontiera iugoslavă, atât de generoasă pentru traficanții de orice fel, aflați, se pare, sub controlul aceluiași sistem. Cetățenii Banatului montan, oameni așezați și harnici, au început să plece în toată lumea, în Europa, pentru un trai mai bun, căci, cu vorbe sforăitoare și cu chefuri interminabile ale stăpânilor județului nu se poate trăi mai bine.

Degeaba a încercat domnul Sorin Frunzăverde, de altfel, un bun strateg, să explice că nu este bună fuziunea, că ar fi fost mai bine ca domnii foști și actuali securiști, care cu generozitate sunt reprezentați în Partidul Democrat și Liberal Democrat, ar fi fost mai bine să se răspândească pe la alte partide, având astfel o gamă mai largă de oferte în ceea ce privește posturile și funcțiile.

"Comandantul suprem", însă, se pare că s-a cam săturat de atâtea diversiuni pe atâtea fronturi, așa că vrea să-și adune toate trupele pe vasul amiral și să pornească lupta întru izbânda Societății Securisto-Mafiote Postcomuniste.

Asistăm, oare, la o disidență în Partidul Democrat? Gurile rele spun că este foarte posibil ca domnul Sorin Frunzăverde să constituie un centru de coagulare al nemulțumiților din partidul prezidențial și dacă Băsescu nu i-a luat gâtul lui Frunzăverde, acesta din urmă îi va lua gâtul Comandantului (bineînțeles, în sensul figurat), lucru pe care și Băsescu l-a făcut cu predecesorul său.

Om trăi și om vedea! La mai mare!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Leonida Lari Iorga - declarație politică cu tema Iarăși povestea Tratatului româno-moldovean;

O invit la microfon pe doamna deputat Leonida Lari-Iorga și se pregătește domnul Aurel Vlădoiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

 

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Tema mea se numește "Iarăși povestea Tratatului româno-moldovean!"

Cu vreo câțiva ani în urmă, în România, se vehicula nu numai ideea, ci și un proiect de tratat româno-moldovean, de către unii politicieni expirați de la București.

Bineînțeles, patrioții din țara-mamă au protestat în mod vehement cu declarații politice, cu intervenții în plenul Parlamentului, precum și în mass-media. Îmi amintesc, pe atunci, am luat și eu atitudine, informând opinia publică din țară că, în Republica Moldova, sînt pregătite deja și hărți cu Moldova Mare, cuprinzând județele din partea dreaptă a Prutului, adică aici, de unde suntem noi.

Proiectul cu pricina nu a trecut. Dar, cum se vede, slugoii Moscovei, de astă dată de la Chișinău, nu se potolesc. Deranjați de faptul că partea română refuză să dea curs unui asemenea tratat, care ar legifera cu mâinile noastre Pactul Molotov - Ribbentrop și rapturile teritoriale săvârșite de fosta URSS, mancurții moldoveni, în frunte cu așa-zisul domn, de fapt, tovarășul Voronin, atacă România în cel mai urât mod cu putință.

Temerea lor este destul de clară: să nu se întâmple cumva, ca județele din Republica Moldova, care aparțin de drept României, să revină acasă. Acestor vânduți unui imperiu străin, care le-a ucis, care le-a deportat strămoșii, părinții, care le-a smuls limba maternă din gură, care le-a furat pământul de sub picioare prin autonomii forțate, mai aproape le este o putere efemeră asupra unor județe românești istorice, decât adevărul despre obârșia lor. Ba, mai mult ca atât, întinează memoria lui Ștefan cel Mare și Sfânt, visând și voind o Moldovă de până la Unirea Principatelor și de până la Marea Unire.

Toată această isterie verbală împotriva României, declanșată săptămână de săptămână la Chișinău, iar, de curând, și la Bruxelles, unde tov. Voronin a acuzat România de agresiune permanentă și de nerecunoaștere corespunzătoare a statalității Republicii Moldova.

Și, când te gândești, cine este acel care dă glas curenților Kremlinului, deja pe plan internațional.

Tovarășul Vladimir Voronin, care se dă drept un bun credincios, care, prin anul 1989, când îi fugea scaunul de sub fund - ca ministru de interne ce era - ne spunea nouă, câtorva scriitori și anume: Grigore Vieru, Nicolae Dabija, eu și părintele Buburuz, să salvăm situația, că avem credibilitate la populație, să nu cumva să moară oameni. Pentru că asta voiau, de fapt, generalii ruși, care îl înconjurau pe vremea aceea și care-l înconjoară și acum. Iar, mie personal, mi-a spus că el crede în Măicuța Domnului, chiar mi-a și arătat-o, acea iconiță de după reverul hainei.

Nu ne ardea nouă de scaunul lui, ci de mulțimea înfuriată, adunată în jurul Ministerului de Interne, căci fuseseră arestați niște tineri care cântau cântece patriotice la Monumentul lui Ștefan cel Mare, cântece de genul: "Trăiască, trăiască, trăiască/ Moldova, Ardealul și Țara Românească!"

Pe atunci, tovarășul Voronin, ministru de interne, nu se sinchisea să aresteze copiii noștri la monumentul predecesorului nostru și al lui, bineînțeles, de numele căruia se folosește cu treabă și fără treabă.

Și așa s-a creat conflictul, care a căpătat forme monstruoase. S-a aprins o aripă a Ministerului de Interne, cădeau oamenii - un polițist, chiar în fața ochilor noștri a țâșnit cu un ochi scos. era greu. Dar noi, totuși, am convins mulțimile să se îndrepte către Piața Marii Adunări Naționale și să scape cu viață.

Iată, în asemenea momente din acestea se cunosc oamenii, la nevoie, la greu.

Dar să ne întoarcem la tovarășul Voronin. În afară de faptul că se folosește de numele lui Ștefan cel Mare, se mai folosește foarte des de numele Maicii Domnului, la momente de ananghie, făcându-se a uita că anume România este țara pe care Papa Ioan Paul al II-lea a numit-o Grădina Maicii Domnului.

Ia să auzim vorbe de-ale lui Voronin. Cică: "România a depășit toate limitele acceptabile, refuzând Tratatul Româno-Moldovean." Bine face România. Cum să faci tratat cu niște părți din țara ta, cu niște județe ale tale, luate cu japca în 1940?

Lucrurile stau, însă, altfel. Vladimir Voronin depășește orice limită a bunului simț și a răbdării divine, trecând cu cizma peste sângele victimelor comunismului sovietic, căzând în capcana panslavismului și cerând, ca România să facă tratat cu județele sale din Moldova.

Iată câteva inepții de-ale lui Voronin, spicuite din ziarele apărute la Chișinău: Jurnal de Chișinău, Flux. Internet. Cică, România nu recunoaște identitatea Republicii Moldova? care identitate? A rușilor? Cică, Bucureștiul nu recunoaște etnia și limba moldovenească. Pentru români nu există o istorie moldovenească, ci există o singură istorie. Istoria nu-i de două feluri.

Aceste inepții ale lui Voronin au apărut și într-un cotidian britanic, din păcate.

Iată, însă, și comentariile românilor basarabeni, privitor la cele spuse de omul rușilor: "De fapt, Republica Moldova se învecinează doar cu România și cu Ucraina, nu cu Rusia." "De când moldoveanul este etnic? Sau olteanul, bănățeanul, ardeleanul?"

"Basarabia a fost și este o provincie românească, aflată sub ocupație străină."

"Voronin a reprimat mișcările renașterii naționale din Moldova."

"Gestul rusnacului moldovenizat trebuie contracarat la nivel european."

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Doamna deputat, o să vă rog să vă apropiați de sfârșit; ați depășit cu mult timpul alocat.

 
 

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Mai am două minute, am și minutele domnului Giurgiu.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog frumos, câteva secunde, mai sînt și alți deputați și nu mai avem timpul necesar. Vă rog foarte mult.

 
 

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Îngăduiți-mi să închei.

"Gestul rusnacului moldovenizat trebuie contracarat la nivel european. Kgb-istul rus, ajuns în fruntea Moldovei cu banii Moscovei, este un specimen care va dispărea și va pleca din Moldova la Moscova. Moldovenilor li se furat TVR-ul printr-o decizie scandaloasă."

Așa că, să nu-l mai compătimească domnul președinte Traian Băsescu pe tovarășul Voronin, că nu are de ce. Oare să nu știe domnul Băsescu că Vladimir Voronin i-a atras atenția ambasadorului României la Chișinău, Filip Teodorescu, prin MAE al Republicii Moldova, că tratatele care stabilesc frontierele între state poartă un caracter delimitat în timp, niciuna din părți, în mod unilateral, nu este în drept să revizuiască prevederile lor. Tratatul de frontieră româno-moldovean, consider că nu este cazul să fie semnat, atâta timp cât Chișinăul insistă să facă referire la Tratatul de delimitare a granițelor de către URSS și România din 1947 de la Paris, astfel stabilindu-se aceleași frontiere pe care URSS le-a impus României în 1940.

Și, în încheiere, dacă România merge la semnarea acestui tratat, înseamnă că cedează iarăși Basarabia, de astă dată, pentru nu se știe cât timp, poate pentru totdeauna, căci rechinul imperial nu doarme, mereu cere sânge.

O simplă fărâmițare a Republicii Moldova prin federalizare, căci, actualmente, nu se mai poate trece cu tancurile, ar fi "o soluție" mai veche a imperiului din răsărit de a înghiți pământurile noastre românești, bucată cu bucată.

Este cazul, ca politicienii noștri, indiferent de partide și de culoare politică, să dovedească un plus de vigilență, să ia atitudinea cuvenită...

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog, doamna deputat, să încheiați.

 
 

Doamna Leonida Lari-Iorga:

...în problema tratatului care se impune dinspre Estul pofticios la teritorii românești.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, doamna deputat.

 
   

Doamna Leonida Lari-Iorga (din sală):

Să nu mai faceți așa ceva, aveam și minutele domnului Giurgiu.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Doamna deputat, îmi pare rău că trebuie să vă pun în vedere, că timpul alocat este de trei minute și pentru dumneavoastră și pentru oricare alt deputat.

Sunt pe listă peste 40 de deputați, care toți doresc să-și expună declarația politică. V-aș ruga foarte mult să respectați și dumneavoastră regula stabilită.

 
Aurel Vlădoiu - declarație politică intitulată Crăciunul cu caltaboși spanioli;

Domnul deputat Aurel Vlădoiu și ultimul vorbitor, domnul deputat Márton Árpád, din partea Grupului UDMR.

 

Domnul Aurel Vlădoiu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația se intitulează "Crăciunul cu caltaboși spanioli".

Vin sărbătorile de sfârșit de an! Cei mulți dintre beneficiarii sistemului, le așteaptă cu nerăbdare. Pentru ei va fi un excelent prilej să ofere și să primească daruri. Pentru ceilalți, peste 80% dintre români, sărbătorile vin cu teama că, dacă se vor ridica sătui de la masa de Crăciun, vor rămâne în urmă cu plata utilităților cu încă o lună.

Chiar dacă, oficial, salariile au crescut peste indicele de inflație, este evident că ele nu au ținut pasul cu coșul zilnic de consum. Absolut toate produsele alimentare sunt mai scumpe decât anul trecut. Specialiștii spun că prețul alimentelor a crescut, în ultimul an, cu doar 15-20%. Sunt, însă, alimente de bază, cum ar fi uleiul, al cărui preț s-a dublat.

Un calcul simplu demonstrează că masa Crăciunului 2007, pentru o familie, va fi cu aproximativ 80 de lei mai scumpă decât a Crăciunului din 2006. Nici postul Crăciunului nu este mai ieftin, în condițiile în care prețul produselor vegetale este, în medie, cu 50% mai mare decât anul trecut.

Ca de fiecare dată, în ultimii 18 ani, când prețurile alimentelor au depășit posibilitățile buzunarelor, soluțiile comercianților au fost importurile. Galantarele magazinelor sunt ticsite cu carne de porc adusă din Ungaria, Polonia, Danemarca și Germania, sensibil mai ieftină decât cea produsă de agricultorii din România. Rafturile magazinelor de mezeluri abundă cu sortimente de salam, cârnați, parizer și preparate aduse din Spania, deoarece sunt mai ieftine decât cele similare, produse în România.

Reprezentanții Federației Sindicatelor din Industria Alimentară spun că vinovată pentru această stare de lucru este conducerea Ministerului Agriculturii, care nu intervine în zona fiscalității alimentelor.

Unii specialiști la statistică opinează că, la baza creșterii exagerate a prețurilor la alimente și a scăderii puterii de cumpărare a românilor, stau, în principal, dezastrul din agricultură și scăderea încasărilor de taxe și impozite.

Alții dau vina pe deficitul balanței comerciale, care anul acesta a crescut cu 40%, diferența dintre exporturi și importuri fiind estimată, pentru sfârșitul anului, la 21,83 de miliarde euro.

Scăderea cu peste 6% față de anul trecut a investițiilor străine directe a influențat negativ creșterea economică, contribuind corespunzător la deprecierea nivelului de trai.

În fine, potrivit analiștilor, toate ramurile și subramurile economiei naționale, prin evoluția lor, prin extensie, influențează negativ starea de spirit a românilor, de sărbători. Excepție, spun deocamdată unii specialiști, fac construcțiile, cu un ritm de creștere de peste 30%. Dar, despre construcții vom mai vorbi în curând, când vom constata cât de anarhic s-a construit și vom fi nevoiți, poate, să începem demolările.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Marton Arpad-Francisc - constatări și întrebări retorice legate de formarea unui grup de interese ciudat;

Ultimul vorbitor, domnul deputat Márton Árpád, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Vă rog, domnul deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor,

Dedic această declarație politică unui grup de interese ciudat.

Țin în mână o adresă primită de către președintele Comisiei pentru cultură, arte și mijloace de informare în masă, scrisă în numele unui grup de lucru pe probleme de proprietate intelectuală și semnată de procuror Georgeta Gabriela Ghiță. Aș fi avut multe întrebări de pus ministrului justiției în legătură cu acest grup, dar, pentru că, pentru o perioadă, sper, nu prea lungă, nu avem un ministru de justiție, trebuie să fac niște constatări declarative și să pun câteva întrebări retorice.

Din adresa semnată de doamna procuror reiese că acest grup "s-a constituit ca o consecință firească a comuniunii de interese profesionale, economice și culturale ale statului român și ale celorlalți membri semnatari". Nu prea înțeleg ce interese economice comune pot avea statul român și anumite societăți comerciale, respectiv, de gestionare colectivă a drepturilor de autor și drepturi conexe, eventual, în contradicție cu interesele altor societăți comerciale sau ale utilizatorului de rând.

Și mai periculos mi se pare faptul că, pe lângă Business Software Alliance, HBO România sau DACIN SARA, printre cosemnatari se află Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a României, prin domnul Ilie Botoș, pe atunci Procuror General al României, Ministerul Justiției, prin doamna ministru Monica Luisa Macovei, Ministerul Integrării Europene, prin doamna ministru Anca Daniela Boagiu, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Garda Financiară și alte autorități ale statului.

Nu știu ce comuniuni de interese economice i-au legat pe cosemnatari, dar cred că merită să fie verificat dacă această comuniune nu a influențat anumite decizii ale anumitor instanțe, decizii care, din interpretarea mea, nu sunt conforme cu legea, obligând pe utilizatori la plată și atunci când legea prevede clar că nu se poate impune o taxare pentru un interval de timp în care nu a fost exploatat bunul cultural.

Ce rol au avut aceste interese economice comune ale cosemnatarilor în propunerea de modificare a legii în scopul realizării acestor interese comune și de ce ar dori acest grup de lucru să se implice în continuare activ în modificarea legislației, eventual, pentru a satisface aceste interese economice comune? Și, în final, dacă aceste acțiuni concertate nu au dus cumva la folosirea inadecvată a banului public?

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
 

Îngăduiți-mi, stimați colegi, să dau citire și listei de deputați care au depus declarațiile politice în scris la secretariatul Camerei: din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnii deputați Gheorghe Chiper, Radu Moldovan, Ioan Stan, Viorel Pupeză, doamna deputat Mihaela Rusu, domnii deputați Mihai Apostolache, Chiș Filonaș, Costică Macaleți, Florin Iordache, Ion Călin, Valeriu Zgonea, Vasile Pușcaș și Iuliu Nosa, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnii deputați Emil Strungă, Mihai Sandu Capră, Rareș Mănescu, Gheorghe Dragomir, Ovidiu Ioan Silaghi, Horea Uioreanu și Mihai Calimente; din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, domnii deputați Dumitru Ioan Puchianu, Aurel Olărean, Traian Igaș, Marius Rogin și Petru Movilă; din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnii deputați Adrian Moisoiu și Dumitru Avram; din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnii deputați Bogdan Liviu Ciucă și Constantin Faina; din partea minorităților naționale, domnul deputat Miron Ignat și din partea Grupului de deputați fără apartenență, domnul deputat Mircia Giurgiu.

Cu acestea, declar închisă ședința dedicată declarațiilor politice.

Vă invit să participați în continuare la ședința de dezbateri a actelor normative aflate pe ordinea de zi.

Mulțumesc.

O zi bună tuturor.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse la președintele de ședință.)

 
  Mihăiță Calimente - declarație politică cu titlul Asta-i pofta ce am poftit-o io;

Domnul Mihăiță Calimente:

"Asta-i pohta ce am pohtit-o IO"

Doamnelor și domnilor,

Inevitabilul s-a produs. Ceea ce știam cu toții de mai bine de un an s-a oficializat. Relația incestuoasă dintre PLD și PD a fost legalizată.

După câteva zile în care Lăzăroiu și ai lui au scris mii de pagini în care au analizat scorul PD de la europarlamentare, picajul lui Băsescu, materializat și în prezența la referendum, a ieșit la rampă combinatorul șef - președintele Băsescu.

Într-o după amiază liniștită în care românii erau deja cu gândul la cumpărăturile pentru Crăciun și Ignat, prin aburii whisky-ului prezidențial, Băsescu a spus: "Vă ordon să vă uniți!". Și soldățeii prezidentului au dat fuga la televiziune, treziți din beția proaspetei victorii europene și au venit degrabă în fața camerelor de luat vederi, chiar dacă nu erau la curent cu hotărârea șefului.

Am avut senzația, ca telespectator, că unii veneau de la cumpărături din piață, alții de la bowling sau șeptică (deh... după posibilități), dar cu toții afișau un zâmbet "cu scobitoarea" ce exprima bucuria lor nețărmurită pentru uniunea tocmai hotărâtă.

Cele două organisme politice s-au mișcat greu și au scârțâit din toate încheieturile la ora 17, când s-a făcut anunțul matrimonial și liderii lor la vârf s-au întrecut să facă declarații despre eveniment după ce toată ziua negaseră cu putere orice fuziune sau ceva asemănător.

Săracii, nu erau vinovați! Chiar nu știau nimic. Un vicepreședinte PLD aflat la TV în momentul anunțului înfiera cu putere orice fel de uniune cu PD. Bietul de el.....istoria îl uitase.

Au urmat zile în care fiecare a încercat să mârâie a nemulțumire. Degeaba. Șeful cel mare ordonase fuziunea. Totul era stabilit.

Rezultatul final: componenta FSN (urmașul PCR), ieri socialist azi popular, înghite un grăunte de sorginte liberală și rezultă o PeDaLă, numai bună pentru cizma celui care îmbracă tot mai mult haina unui dictator dintr-o țară africană ce își zâmbește în barbă și spune mândru:

"Asta-i pohta ce am pohtit-o IO, - PD, PLD și Stolo împreună, întru nemurirea și puterea mea"

  Liviu Bogdan Ciucă - declarație politică: Marginalizarea persoanelor cu dizabilități, permisă chiar de legea care ar trebui să le protejeze drepturile;

Domnul Liviu Bogdan Ciucă:

"Marginalizarea persoanelor cu dizabilități, permisă chiar de legea care ar trebui să le protejeze drepturile"

În prezent, în România, persoanele cu dizabilități beneficiază în principal de anumite drepturi și facilități, în conformitate cu Legea nr.448 din 6 decembrie 2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Această lege are multe omisiuni, face diferențe între persoanele cu handicap în funcție de vârstă și deficiența cauzatoare de handicap, nu elimină barierele existente și nu previne apariția altor bariere, cu care se pot confrunta persoanele cu dizabilități: educaționale, acces la bunuri și servicii, locuri de muncă, viață independentă etc. Deși politicile naționale au început să prevadă nevoia de dialog social, de colaborare și de abordare integratoare în problemele care privesc persoanele cu dizabilități, în fapt, în fiecare sector social, problemele persoanelor cu dizabilități sunt tratate separat, uneori chiar evitate ori ignorate.

Schimbările promovate, la nivelul autorităților și instituțiilor care se ocupă de problematica persoanelor cu dizabilități, nu sunt suficiente pentru a determina o schimbare în viața persoanelor cu dizabilități, care nu sunt încă respectate ca persoane cu drepturi egale și nu li se recunoaște, pe deplin, valoarea și demnitatea umană. În acest moment, în România, persoana cu dizabilități se confruntă cu o serie de handicapuri create de societate. Drepturile fundamentale sunt încălcate, nu prin modul în care sunt formulate și stipulate în legislație, ci prin imposibilitatea de a avea acces real la ele. Persoanele cu dizabilități constituie un grup defavorizat, marginalizat și nu de puține ori supus discriminării. Persoanele cu dizabilități nu au încă o voce adecvată la nivelul proiectării politicilor sociale și nu li se acordă încă locul cuvenit, ca participanți și decidenți în elaborarea strategiilor de dezvoltare ale societății. Ele fie nu sunt consultate, fie nu li se acceptă sau nu li se integrează punctele de vedere, fie nu sunt informate deloc.

Legislația românească actuală nu este în concordanță cu Directiva nr.192/C.E. privind nediscriminarea la locul de muncă. Legislația actuală nu este comprehensivă, ea nu intervine în toate etapele de la apariția și depistarea deficienței și nici în domeniile vieții sociale, pentru a favoriza egalitatea șanselor pentru persoanele cu dizabilități și includerea lor în societate. Măsurile de protecție specială: prevenirea, tratamentul, readaptarea, învățământul, instruirea și integrarea socială sunt doar enunțate și nu se creează mecanismele necesare pentru ca acestea să devină funcționale. Politica în domeniul handicapului nu este coerentă, fiind bazată încă pe un model medical al handicapului și nu se concentrează asupra egalității șanselor prin crearea independenței și autodeterminării persoanelor cu handicap.

Anul 2008 trebuie să reprezinte ocazia de a acorda persoanelor cu dizabilități, familiilor și asociațiilor acestora, precum și celor care le susțin cauza, un scop nou, mai extins, în plan politic și social, la toate nivelurile societății, pentru a angaja la dialog autoritățile statului român și structurile comunității internaționale, pentru a le implica în luarea deciziilor și pentru a face pași înainte în direcția realizării obiectivelor de egalitate și incluziune.

Principala cerință pentru a promova, în modul cel mai eficient, șansele egale și participarea socială a persoanelor cu dizabilități este realizarea unei alianțe puternice între autoritățile publice și organizațiile neguvernamentale reprezentative. Este nevoie și de coerență legislativă pentru a se pune de acord toate prevederile legale, pentru a se asigura posibilitatea administrării integrate a politicilor naționale și locale în domeniu. Trebuie intervenit imediat în stoparea marginalizării persoanelor cu dizabilități și susținerea acestora în dorința lor de a fi egali cu toți cetățenii acestei țări.

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică cu titlul Un președinte prea mic pentru o țară atât de mare;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Un președinte prea mic pentru o țară atât de mare"

Stimați colegi,

Săptămâna trecută am avut cu toții parte, unii mai mult decât alții, de o decizie politică surprinzătoare luată în urma unei "analize profunde" a șefului PD, domnul Traian Băsescu. Pe scurt fie spus, domnul Băsescu s-a supărat pe faptul că politrucii de suflet, cei de la Partidul Democrat, nu i-au îngânat perfect melodia folosită la referendum și le-a aplicat atât de româneasca zicală: "eu v-am făcut, eu vă omor!". După celebra intrare de un minut în sediul PD în care a folosit un număr semnificativ de cuvinte reproduse doar de sunetul "bip", mentorul democraților a folosit tot atâta timp și pentru a hotărî unirea fără drept de replică a două partide zice-se democratice. Zeci de mii de oameni s-au văzut, în câteva minute, colegi de partid cu alți câțiva mii de oameni, și toți parte la visul de preamărire al conducătorului prea iubit.

Dincolo de penibilul situației, remarcat de înșiși liderii PD sau PLD, aș avea de remarcat câteva puncte pe această temă:

  1. Săptămâna trecută s-a confirmat faptul ca scopul principal al atacurilor președintelui Băsescu asupra PNL a fost distrugerea singurului partid istoric activ de pe scena politică. Ruperea forțată a PNL și crearea unui nou partid liberal a fost doar o etapă premergătoare a visului lui Traian Basescu, acela de a închide gura oricăror forțe democratice și independente de el de pe scena politică românească.
  2. Fuziunea dintre PD și PLD reprezintă unirea forțată a două păpuși pe sârmă, Emil Boc și Theodor Stolojan, care, cu urechile înroșite de la mustrarea păpușarului-șef, au anunțat, "cu entuziasm", crearea unui hibrid politic cu o singură ideologie, și anume cea băsesciană.
  3. Decizia pripită a președintelui Băsescu de a uni cele două trompete politice este, în mod cert, inspirată de recentele evenimente politice din Rusia. Președintele Traian Băsescu urmărește crearea unui singur partid puternic în România și instaurarea unei dictaturi de catifea după modelul rusesc.

Dar, dincolo de aceste constatări, urmează partea cea mai dureroasă. Toată săptămâna trecută ne-am exprimat cu toții scepticismul cu privire la noua așa-zisă construcție politică. Nimeni nu mai remarcă însă o evidență dureroasă: tupeul cu care "apoliticul" președinte al României se implică în crearea sau distrugerea unor partide românești, normalitatea cu care este deja tratată această problemă. Ceea ce m-a condus la o concluzie dureroasă: România are un președinte prea mic pentru o țară atât de mare. Iar dacă acest lucru nu-l observă prea mulți acum, în mod sigur vor fi cărțile de istorie cele care vor remarca modul rudimentar de a face politică al acestui personaj trecător.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Ovidiu Ioan Silaghi - declarație politică intitulată Pentru câteva voturi în plus, Traian Băsescu ar face orice;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

"Pentru câteva voturi în plus, Traian Băsescu ar face orice"

Recent, președintele Traian Băsescu l-a primit la Palatul Cotroceni pe episcopul Ladislau Tökés. Pretextul l-a constituit reușita individuală a acestuia în cadrul scrutinului pentru Parlamentul European. Prin această primire, șeful statului și-a depășit din nou cadrul de echidistanță pe care trebuie să-l manifeste față de competitorii de pe scena politică românească. Dintre cei 35 de noi parlamentari europeni, în afară de Ladislau Tökés niciunul nu a avut parte de o primire oficială la Președinție. Se poate vorbi în acest caz de discriminare pozitivă în ceea ce îl privește pe europarlamentar.

Interesul subit al președintelui Traian Băsescu pentru persoana episcopului Tökés Laszlo este mai mult decât surprinzătoare, cel puțin la prima vedere. Până mai ieri, persoana episcopului nici nu conta pentru șeful statului. Nu cred că a fost auzit de cineva pronunțându-i numele. Și totuși, ca prin farmec, gheața s-a topit și între președinte și episcop s-a statornicit, nu cred că greșesc, o trainică prietenie. Una interesată însă și din care ambele părți vor să tragă foloase. Numai că este vorba de interese personale și care sunt, în mai multe situații, contrare interesului public.

În ceea ce-l privește pe președintele Traian Băsescu, lucrurile sunt clare. Domnia sa are nevoie, via Tökés Laszlo, de voturile maghiarilor care îl susțin pe acesta. Într-un eventual tur doi al unor alegeri prezidențiale echilibrate, 150 -170.000 de voturi pot conta decisiv. Numai că îmi pun o întrebare: este normal ca pentru a-ți atinge un scop personal, să riști imaginea României în străinătate? Pentru că, în contrapartidă, președintele Traian Băsescu oferă și el ceva.

Se știe, Traian Băsescu i-a promis că îl va sprijini pentru a deveni membru al PPE. Numai că un astfel de sprijin nu va fi reflectat pozitiv în Parlamentul European. "Pilele" nu sunt un instrument specific Parlamentului European.

De asemenea, se știe că la Palatul Cotroceni, cei doi au vorbit despre descentralizare. Numai că în accepțiunea episcopului Tökés, termenul de descentralizare are alte conotații, ce țin mai mult de autonomie, în forme prohibite de Constituția României. Sunt convins că fiind cauționat de șeful statului, Tökés Laszlo va merge mai departe în ceea ce privește susținerile pe această temă, și nu exclud amplificarea în sens negativ a evoluției acestei probleme.

Nu în ultimul rând, prin "instrumentul" Tökés Laszlo, șeful statului încearcă o dezbinare la maxim a comunității maghiare din România. După ce a scindat artificial clasa politică românească, președintele Traian Băsescu încearcă același lucru și cu zona politică a maghiarilor din România. Și aceasta doar pentru că principala organizație politică, UDMR, nu-i cântă în strună, așa cum o fac cei din PD și PLD. Divizarea comunității maghiare și tentativa de eliminare de pe scena politică a UDMR, ar însemna o catastrofă pentru viața cotidiană din Ardeal, iar în planul imaginii externe ne-ar putea duce cu mulți ani înapoi.

PS: Am înțeles că din statutul viitorului PD-L, a fost eliminată interdicția de colaborare cu PSD. Dacă acest lucru se va confirma, aștept de la domnii Boc, Stoica, Stolojan, Flutur să ceară scuze public PNL pentru sutele de declarații agresive și calomniatoare referitoare la "relațiile" dintre PNL și PSD, relații care au fost pur constituționale. Adică așa cum vor arăta și relațiile dintre PD-L și PSD, conform afirmațiilor lui Valeriu Stoica.

  Dumitru Avram - declarație politică cu tema Primari corupți;

Domnul Dumitru Avram:

"Primari corupți"

Președintele Traian Băsescu încearcă să ne convingă de faptul că modelul de alegere a primarilor, în două tururi de scrutin, va primeni clasa politică. Nenumăratele exemple de primari corupți i-au îndepărtat, însă, categoric pe cetățeni de urnele pentru Referendumul de la 25 noiembrie. În logica strâmbă a unora nu contează numărul votanților, ci faptul că majoritatea acestora s-au pronunțat pentru votul uninominal în varianta președintelui. Păi, dacă proporția acelora care s-au dus la vot a fost jenant de mică față de marea masă a alegătorilor, atunci despre ce majoritate mai poate fi vorba aici? Jocuri ieftine!

Cât despre actele de corupție din rândul primarilor, ar fi o naivitate să ne oprim numai la aceia care s-au remarcat prin fapte grave de încălcare a legii. Mergeți dinspre București spre Snagov sau spre altă zonă limitrofă Capitalei ori marilor așezări urbane și o să vă uimiți de ceea ce vedeți. Nu este vorba numai de samsarii, români și străini, care au pus mâna, la prețuri de nimic, pe pământurile amărâților de țărani, îmbogățindu-se pe spinarea acestora. Dar o să vedeți cum terenurile pe care le aveau unii prin Moldova sau în alte locuri au ajuns ca prin farmec în preajma Bucureștilor sau cum șmecherii care s-au ocupat de "împărțeala" pământului în acești ani de anarhie s-au îmbogățit într-o noapte cum n-au reușit unii occidentali să o facă în zeci de ani de muncă. Dar bietele secretare nu meritau și ele o halcă de pământ pe care să o vândă exact atunci când prețurile bune zâmbesc în soarele dimineții?

Oamenii cunosc toate aceste lucruri, pentru că văd cum terenurile lor se împuținează de parcă ar intra la apă. Țipă-n pustiu, pentru că nimeni nu îi bagă în seamă. De unde să aibă ei atâția bani pentru a recurge la justiție, care-i ține pe drumuri ani de zile, pentru că hoții de pământuri au bani și au răbdare. Din păcate, prea mulți primari se confruntă cu justiția pentru ilegalități grave.

Unii edili refuză să retrocedeze terenuri sau imobile adevăraților proprietari (nu ne referim aici la nesătuii care vor să înghită orașe și județe întregi), uneltind, împreună cu diverși mafioți, pentru acapararea acestor bunuri. Alții vând terenurile statului la prețuri subevaluate, primind, în schimb, mari sume de bani de la cumpărători. Unii primari și-au însușit importante sume de bani din fondurile destinate ajutorării celor defavorizați, iar alții n-au ezitat să se înfrupte din donațiile destinate sinistraților. Există, de asemenea, destui primari care se comportă total antidemocratic, dacă nu chiar dușmănos, față de reprezentanții locali ai celorlalte partide, îndeosebi față de cei ai Opoziției. Și când te gândești că toți acești indivizi au fost aleși în fruntea comunităților locale prin vot uninominal, în două tururi de scrutin. În acest caz se dovedește, o dată în plus, că nu contează sistemul de vot prin care ne alegem primarii, senatorii și deputații, ci mai presus de toate oamenii pe care-i mandatăm în fruntea instituțiilor locale și centrale.

Este nevoie, într-adevăr, de o transformare a mentalității oamenilor politici, dar asta nu se realizează într-o singură zi, printr-un sistem sau altul de vot, ci printr-un proces politico-educativ, legislativ și de integrare reală a fiecărui cetățean în structurile democratice ale societății. Există, desigur, mulți primari destoinici, care se străduiesc să răspundă, într-o măsură cât mai mare, cerințelor alegătorilor. Dar cu o singură floare nu se face primăvară....

  Gheorghe Dragomir - declarație politică cu titlul Partidul Democrat Liberal - o fantasmă ideologică;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Partidul Democrat Liberal - o fantasmă ideologică"

În sfârșit, visul președintelui Băsescu de a avea un partid numai al său este foarte aproape de a fi realizat. Fuziunea celor două partide, PD și PLD, va duce la formarea unicului partid prezidențial din Europa civilizată sau, așa cum spunea cineva, la realizarea unei "armate de teracotă" pentru președinte.

Ceea ce nu înțeleg eu este această grabă subită pentru o fuziune cel puțin forțată, data de 15 decembrie denotă o febră organizatorică greu de imaginat, având în vedere că majoritatea organizațiilor, cel puțin din partea PLD, nu au fost întrebate dacă doresc sau nu alipirea la PD. Îmi aduc aminte de reacția îndreptățită a tinerilor pld-iști care cereau pe bună dreptate în vară o clarificare doctrinară a PLD și în nici un caz o fuziune cu PD.

Mă întreb acum ce părere au tinerii când văd că sintagma "liberal" este alături de un simbol electoral pur socialist cum este trandafirul, iar încă președintele Stolojan are un rol mai mult sau mai puțin decorativ în conducerea noului partid?

În ceea ce îl privește pe Valeriu Stoica, "părintele" ideologic al acestei "struțo-cămile" (denumirea nu îmi aparține, dar reflectă prea bine noua formațiune), încerc să îmi imaginez cum va putea filosofa distinsul avocat despre liberalismul pur fie cu "fecioara din Pleșcoi" probabil întoarsă de la o campanie intensă de shopping sau cu prietenii președintelui la o întâlnire de înalt nivel intelectual la Golden Blitz.

Și, totuși, unde este liberalismul din Partidul Democrat Liberal?

  Mihai Sandu Capră - declarație politică: «Struțo-cămila prezidențială»;

Domnul Mihai Sandu-Capră:

«"Struțo-cămila" prezidențială»

Doamnelor și domnilor,

A apărut pe scena politică românească un nou animal politic: struțo-cămila prezidențială. Este vorba de un nou partid, PDL, înființat verbal, într-o după-amiază, în câteva minute, prin telefon, probabil, fără acordul membrilor. Un personaj decide și alte două aprobă doar, restul nu contează dacă ar fi sau nu de acord sau dacă au vreun comentariu de făcut... Că așa înțeleg unii democrația!

Dacă acest lucru este normal sau nu, ar trebui să decidă membrii celor două partide aflate în cauză. Dar, oare aceștia au voie să-și mai pună întrebări, când totul se rezumă la comandă fără drept de apel, la hotărâre fără decidenți, la supărare și frământări fără "sunet"?

Într-o lume politică normală, acest lucru nu ar fi posibil, dar nu e cazul "lumii politice" prezidate de un președinte care decide totul de unul singur!

Și-a înființat un partid ca să poată să mai facă ceva schimbări în rândul democraților, căci nu poate să-i iubească chiar pe toți...și cum "stolojenii" îi sunt mai fideli, mai apropiați, mai aprobatori în tot și în toate, atunci cu siguranță vor fi și cei mai potriviți să conducă un nou partid, un viitor guvern și tot ce se va mai putea conduce după alegerile din 2008.

Acum sper că este clar pentru toată lumea faptul că nici sintagma numelui acestui partid, "PDL", nu reprezintă altceva decât demagogie!

Nu cred că este cazul să mai explic ce înseamnă "democrat" (adept al democrației) și cred că nici "liberal" (care are idei largi, iubitor de libertate), deși pentru colegii care fac parte din noul partid cred că este mai mult decât necesar să aibă parte eventual de un curs de științe politice pe această temă... Dar poate îi ajută doamna "profesor" Udrea.

Vă mulțumesc.

  Constantin Traian Igaș - despre drepturile omului în anul 2007;

Domnul Constantin Traian Igaș:

"Despre drepturile omului în anul 2007"

Doamnelor si domnilor deputați,

"Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi. Ele sunt înzestrate cu rațiune și conștiință și trebuie să se comporte unele față de celelalte în spiritul fraternității."

(Art. 1 Declarația Universală a Drepturilor Omului)

În 1950, toate statele și organizațiile interesate au fost invitate de către Adunarea Generală să sărbătorească ziua de 10 decembrie ca Zi a drepturilor omului. Această zi marchează aniversarea adoptării de către Adunarea Generală a Declarației Universale a Drepturilor Omului (în 1948). Problematica drepturilor omului poate fi abordată din mai multe perspective, dintre care cea juridică este cea mai des întâlnită. Invocându-se încălcarea lor, legea intervine pentru restabilirea ordinii, redarea dreptului celui care a fost frustrat. Se spune adesea că tocmai încălcarea dreptului generează dreptul. Aceasta înseamnă că până nu ne este afectată starea în care ne aflăm nici nu sesizăm că ceea ce ne aparține constituie obiect al imixtiunii celorlalți.

Istoria drepturilor omului se confundă cu istoria umanității, căci drepturile care s-au afirmat de-a lungul timpurilor, s-au articulat în jurul ideilor pe care societatea le-a vehiculat. O abordare sociologică a drepturilor omului trebuie să plece de la două premise: sociabilitatea ființei umane și constatarea că relația de putere (inerentă oricărei societăți) generează anumite raporturi între indivizi, ca ființe umane, deși egale, totuși diferite. Ceea ce este însă comun izvorăște din acele nevoi care, indiferent de diferențele interumane, rămân specifice ființei umane: dreptul la viață, dreptul la un trai decent, dreptul la muncă și la odihnă, dreptul la respect, înțelegere și toleranță, dreptul la libertate.

Enumerând aceste drepturi ale omului, care sunt de fapt doar câteva dintre drepturile lui, nu pot să nu fac referire la drepturile de care trebuie să beneficieze românii care în prezent se află în Italia, acolo unde nu cu mult timp în urmă drepturile lor erau grav încălcate. Mă refer la dreptul la un trai decent, la posibilitatea ca ei să-și asigure mijloace de a beneficia de un trai decent. Au simțit că acolo au această posibilitate de a-și îmbunătăți condițiile de trai, iar acest lucru nu trebuie să-i lipsească de dreptul la respect, înțelegere și toleranță. Ceea ce s-a întâmplat în Italia este departe de a putea vorbi despre toleranță sau libertate. Lucru care nu s-a întâmplat și în cazul italienilor care se află, trăiesc sau muncesc în România. Și în România trăiesc comunități de italieni, dar niciodată n-au fost înjunghiați pe stradă, bătuți, alungați sau supuși unor tratamente discriminatorii.

Toate aceste fapte se petrec însă din partea celor care au o percepție greșită a noțiunii de libertate. Fiecare dintre noi, indiferent că suntem români sau italieni, că suntem albi sau negri, că suntem săraci sau bogați, trebuie să conștietizăm faptul că libertatea noastră este îngrădită de libertatea altora. Și așa cum alții respectă libertatea noastră, la fel și noi trebuie să respectăm libertatea altora.

Egalitatea, libertatea și fraternitatea se însoțesc cu ideea de iubire pentru celălalt, oamenii fiind creația divină și deci egali. Toate ființele umane sunt dotate cu aceleași drepturi fundamentale și sunt subiectul pentru același respect și demnitate indiferent de numeroasele diferențe pe care natura și împrejurările vieții le creează.

Această egalitate este în drepturi și demnitate.

Va mulțumesc.

  Marius Rogin - declarație politică cu tema Drepturile oricărui om sunt și drepturile românilor;

Domnul Marius Rogin:

"Drepturile oricărui om sunt și drepturile românilor"

Doamnelor și domnilor deputați,

"Orice ființă umană are dreptul la viață, la libertate și la securitatea sa."

(Art.3- Declarația Universală a Drepturilor Omului)

În fiecare an, la 10 decembrie, în lumea întreagă este sărbătorită Ziua Internațională a Drepturilor Omului.

Adunarea Generală ONU a adoptat cu 56 de ani în urmă, la 10 Decembrie 1948, în cea de a IV-a Sesiune ordinară, Rezoluția 217 privind "Declarația Universală a Drepturilor Omului", completată ulterior cu alte documente adoptate prin Rezoluții ONU. Secolul XX a înregistrat și agresiuni, amenințări și atentate fără precedent la drepturile și libertățile omului. Colosala forță eliberată din nucleul atomului a intrat în conștiința omenirii mai întâi prin holocaustul de la Hiroșima și Nagasaki și mult mai târziu prin binefacerile sale.

Din perspectivă sociologică, dreptul este expresia unei nevoi individuale, dar și sociale. În ambele situații, satisfacerea nevoilor înseamnă participare la exercitarea lui. Participarea presupune acțiune socială. Cum în orice acțiune omul intră în relație cu semenii, putem considera exercitarea dreptului o relație de un tip aparte în care membrii sunt de puteri inegale. Din perspectivă sociologică, dreptul este expresia unei nevoi individuale, dar și sociale. În ambele situații satisfacerea nevoilor înseamnă participare la exercitarea lui. Participarea presupune acțiune socială. Cum în orice acțiune, omul intră în relație cu semenii, putem considera exercitarea dreptului o relație de un tip aparte în care membrii sunt de puteri inegale. Se spune adesea că tocmai încălcarea dreptului generează dreptul. Aceasta înseamnă că până nu ne este afectată starea în care ne aflăm nici nu sesizăm că ceea ce ne aparține constituie obiect al imixtiunii celorlalți.

Ceea ce este însă comun izvorăște din acele nevoi care, indiferent de diferențele interumane, rămân specifice ființei umane: dreptul la viață, dreptul la un trai decent, dreptul la muncă și la odihnă, dreptul la respect, înțelegere și toleranță, dreptul la libertate, sunt doar câteva dintre ele. Ceea ce s-a întâmplat, nu cu mult timp în urmă, cu foarte mulți români prezenți în Italia, este departe de a vorbi despre drepturile omului. Deși beneficiază de dreptul de a munci, de acela de a pleca într-o altă țară, românii au fost înjunghiați pe stradă, au fost scuipați, au fost bătuți și privați de drepturile pe care le aveau. Nu același lucru s-a întâmplat cu comunitatea italienilor din România, deși aceștia se află pe teritoriul României de mulți, mulți ani. Au fost tratați cu respect și egalitate, la fel ca orice alt cetățean al țării. Ceea ce n-au înțeles toți aceștia este faptul că aceste drepturi ne oferă o anumită libertate. Libertatea mea este îngrădită însă de libertatea celui de lângă mine. Lucru pe care toți trebuie să-l respectăm și să-l aplicăm. Iar acest lucru nu-mi dă dreptul de a acționa trecând peste orice fel de limite.

Fie ca tăcerea solemnă a acestui "clopot al speranțelor de mai bine" să găsească ecou în sufletele tuturor, să ne unească și să ne fie îndemn în acțiunile de transformare a secolului XXI, într-o eră a deplinei afirmării a drepturilor și libertăților omului.

Vă mulțumesc.

  Miron Ignat - declarație politică referitoare la Ziua Internațională a drepturilor Omului;

Domnul Miron Ignat:

"Ziua Internațională a Drepturilor Omului"

Stimate colege, stimați colegi,

Data de 10 decembrie marchează, în fiecare an, Ziua Internațională a Drepturilor Omului. La această dată, oamenii și țările din întreaga lume contemporană comemorează adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului din anul 1948.

În această zi, oamenii din întreaga lume își amintesc de actele de violență comise împotriva omului în timpul celui de al doilea război mondial. Documentul din anul 1948 este unul dintre primele realizări ale Națiunilor Unite și este un standard comun pentru toate popoarele, destinat respectului pentru dreptatea și libertatea omului.

Cu ocazia acestei zile, statele membre s-au angajat să promoveze în colaborare cu Organizația Națiunilor Unite respectul universal și efectiv față de drepturile omului și libertățile fundamentale.

Consider că toate ființele se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi, fiind înzestrate cu rațiune și conștiință. Fiecare om are dreptul la viață, la libertate, la securitatea persoanei sale, să nu fie ținut în sclavie, să nu fie supus la pedepse sau tratamente inumane.

Toții oamenii sunt egali în fața legii și consider că este esențial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii, astfel ca cetățeanul să nu fie constrâns să recurgă la soluții extreme.

Fiecare om are dreptul la libertatea gândirii, de conștiință și religie, ceea ce include libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, prin învățătură, religie, cult și îndeplinirea ritualurilor.

Orice persoană are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale țării sale, are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale, la ocrotirea împotriva șomajului, indiferent de naționalitate, religie, limbă, rasă, culoare, sex, opinie publică.

Putem considera că în zilele noastre, în majoritatea statelor lumii, drepturile fundamentale ale omului sunt garantate prin lege, însă este nevoie de eforturi comune și susținute pentru a preveni și eradica actele de discriminare și intoleranță etnică, religioasă și culturală, care au loc în diferite locuri de pe mapamond, în secolul XXI, care se dorește a fi secolul democrației.

Vă mulțumesc.

  Ion Călin - declarație politică intitulată Președintele Băsescu trebuie sa își dea demisia;

Domnul Ion Călin:

"Președintele Băsescu trebuie să își dea demisia"

Stimați colegi,

Referendumul pentru votul uninominal a fost invalidat de către electorat. Așadar, s-au cheltuit 22 de milioane de euro din banii cetățenilor pentru un referendum despre care se știa de la bun început că este inutil. Fiecare cetățean, începând de la cel mai mic până la cel mai vârstnic, de la cel mai bogat până la cerșetorul din colț, a fost obligat să dea câte un euro din buzunar pentru hatârul unui om care întâmplător este chiriaș la Cotroceni.

Pe lângă cele 22 de milioane de euro pentru referendum, s-au mai cheltuit alte zeci de milioane pentru propaganda care nu a avut decât un singur scop: acela de a ajuta Partidul Democrat. Președintele Băsescu tot vorbește de reformarea clasei politice. De altfel, aceasta se pare că este și singura temă a declarațiilor lui zgomotoase pe care le face ori de câte ori are ocazia. Rezultatele acestui referendum au demonstrat că cetățenii nu mai reacționează la zgomotele făcute de președintele Băsescu. Așadar nu mai beneficiază de susținere populară. Prin urmare, a sosit momentul ca Traian Băsescu să dovedească că este un exponent al clasei politice reformate și să își dea demisia din funcție, pentru că nu mai are susținerea poporului pe care o tot invocă ori de câte ori îi convine situația.

După ce a eșuat cu referendumul, a mers imediat la sediul PD și le-a cerut subalternilor săi să iasă cu un nou proiect de lege pentru votul uninominal. Or, asta nu ar însemna decât un nou drum început de la zero pentru votul uninominal. Mie, personal, tot acest circ îmi dă sentimentul că Băsescu are grave probleme de comportament și este lipsit de orice logică. După ce a împânzit țara cu imaginea sa cu mătura în mână prin care chema electoratul să măture întregul Parlament, primul gunoier al țării ar trebui măturat.

  Rareș Șerban Mănescu - referire la decizia Guvernului de a finanța lucrările de modernizare a grădinilor zoologice;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Stimați colegi,

Guvernul a decis să finanțeze lucrările de modernizare a 14 grădini zoologice din țară, astfel încât acestea să corespundă standardelor europene de mediu. Valoarea totală a investițiilor pentru modernizarea grădinilor zoologice este de 130 milioane lei (aproximativ 38 milioane euro), finanțarea fiind asigurată în proporție de 75% de la bugetul de stat, iar restul de 25% de către autoritățile locale.

Ministerul Mediului își propune să susțină, prin această acțiune, eforturile de educare și conștientizare a publicului pentru protecția și conservarea biodiversității.

În prezent, în România sunt 41 de grădini zoologice, autoritățile publice locale având în proprietate un număr de 28 de grădini zoologice, celelalte grădini zoologice fiind deținute de muzee de științele naturii și de către proprietari privați.

Grădinile zoologice din România dețin un număr semnificativ de animale sălbatice, din care 4756 mamifere, 5242 de păsări, 437 de reptile și 5222 de pești. Unele dintre acestea nu asigură condițiile minime de deținere a animalelor în captivitate conform prevederilor europene, existând riscul ca grădinile să fie închise.

Modernizarea grădinilor zoologice și acvariilor a fost sistată timp de câțiva ani din cauza nivelului redus al surselor de finanțare la nivel local.

Realizarea acestor obiective de investiții va contribui la dezvoltarea locală a acestor zone, în special în cele cu potențial turistic. Totodată, va fi încurajată activitatea de cercetare, prin implicarea reprezentanților unităților administrativ teritoriale și ai administratorilor în activitățide cercetare proprii și în comun cu alte instituții de profil.

  Petru Movilă - declarație politică cu titlul Revoluția din 1989 a început la Iași!;

Domnul Petru Movilă:

"Revoluția din 1989 a început la Iași!"

Vreau să vă vorbesc astăzi despre un adevăr istoric, indiferent de ce vor spune "cârcotașii". Și nu fac referire la acei realizatori ai emisiunii de pe un program național de televiziune, ci despre acei cârcotași cărora nu le convine adevărul și care ar dori ca varianta lor să fie acceptată de toată lumea.

Revoluția din 1989 a început la Iași. Da, stimați colegi, la Iași. Și acest lucru nu poate fi contestat de nimeni. Momentul 14 decembrie 1989, cu anunțul Frontului Salvării Naționale din Iași lipsește încă din istoria României. În schimb, toți vorbesc despre pastorul Laszlo Tokes, considerat flacăra generatoare a Revoluției. Fără să-i știrbesc cu nimic din meritele sale, aș dori să amintesc pastorului, dar și dumneavoastră, despre faptul că prima acțiune a Revoluției din România a fost declanșată la Iași, începând cu data de 14 decembrie. În acea zi, în Piața Unirii urma să aibă loc prima manifestare a celor nemulțumiți de regimul ceaușist.

"Participați la demonstrația din Piața Unirii la 14 XII 1989, ora 16", era scris pe fluturașii împrăștiați în tot orașul. Inițiatorul acestui protest era Ștefan Prutianu, economist la Centrul de Cercetare. Au auzit stimații mei colegi de acest nume? Sau de ceilalți membri ai grupării Prutianu, grupare intitulată inițial "Frontul Popular Român", iar în zilele premergătoare protestului din decembrie "Frontul Salvării Naționale"? Casian Maria Spiridon, George Moraru, Titi Iacob, Petrică Dușă, Ionel Secăleanu, Aurel Ștefanachi, frații Emilian și Vasile Stoica? Tuturor le place să facă referire la Laszlo Tokes, Ion Iliescu, Petre Roman, atunci când vorbesc despre revoluția din decembrie 1989. Despre ieșenii care au fost arestați în chiar ziua programată pentru protest nu își mai amintește mai nimeni. Doar ieșenii, și doar cei mai în vârstă.

Da, stimați colegi. Când au început manifestările de la Timișoara, revoluționari ieșeni erau deja în beciurile Securității. Cel care urma să tragă clopotele Mitropoliei ca semn al începerii Revoluției, Vasile Vicol, a fost arestat la primele ore ale dimineții de 14 decembrie 1989. După care au urmat arestările celorlalți membri ai Frontului Salvării Naționale de la Iași. Toți trebuia să meargă în Piața Unirii cu o lumânare ca semn de recunoaștere. Au ajuns doar vreo 300 de oameni care erau așteptați de o mare de milițieni atent camuflați.

Revoluția din decembrie 1989 trebuia să înceapă la Iași, dar a fost înăbușită în fașă. Meritele ieșenilor care au încercat să-l dea jos pe Ceaușescu, însă, trebuie recunoscute și păstrate vii ca atare. Istoria înseamnă adevăr, nu jumătăți de adevăr sau invenții. Despre Revoluția din decembrie s-au scris și se vor mai scrie mii de file. Printre acestea trebuie să se regăsească și paginile care fac referire la eroii Iașiului din 14 decembrie.

Vă mulțumesc.

  Aurel Olărean - declarație politică intitulată Este România o țară cu adevărat bolnavă sau are un ministru al sănătății bolnav?;

Domnul Aurel Olărean:

"Este România o țară cu adevărat bolnavă sau are doar un Minister al Sănătății bolnav?"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Nu mi-am permis niciodată să afirm că domnul Eugen Nicolăescu, actualul ministru al sănătății, ar fi un ministru mai bun sau mai prost decât predecesorii săi. Așa cum nu mi-am permis să afirm, chiar dacă cred asta, că fiecare din miniștrii care s-au perindat pe la acest minister, a venit cu propriul sistem de reforme, în fapt niște banale mecanisme de făcut bani mulți și repede pe spinarea asiguraților. În fond, și aici realitatea ne convinge, totul s-a redus la măsuri administrative și la niște licitații care au tot fost repetate până a câștigat cine trebuia. Pentru că niciodată bietul cetățean, ce umblă buimac cu o rețetă compensată din farmacie în farmacie în căutarea acelui miraculos plafon care se tot epuizează înaintea lui, acel biet om nu va ști niciodată că piața medicamentelor este una închisă și medicamentele pe care el urmează să le ia sunt decise undeva departe și de oameni pricepuți în ale bussinesului, nu în ale medicinii.

Nu are relevanță nici faptul că domnul Nicolăescu, în calitatea sa de ministru, a pus jos stiloul și ne-a explicat cum se poate face o intervenție medicală majoră cu bani puțini sau chiar fără echipament adecvat. Nu are importanță atâta vreme cât medicii, persoane mai cerebrale se vede, nu au luat în serios această glumă și nu au încercat să-l imite.

Dar în ultima vreme se pare că lucrurile au scăpat total de sub control. Media românească este pur și simplu asaltată de știri vizând diverse culpe medicale grave. Probabil că ele au existat și înainte, dar nu au fost cunoscute. Probabil că doctorul Oprescu are dreptate când spune că nu pot fi culpabilizați în masă toți medicii din România. Dar nu mai are dreptate când, din solidaritate de breaslă, încearcă disculparea profesională a celor vinovați. Oare pentru viața unui om, cel vinovat nu merită suspendarea dreptului de liberă practică? Medicina nu trebuie privită ca o meserie rece. Ea este jumate har și dacă nu îl mai ai nu te poți limita la ceva tehnic. Solidaritatea de breaslă prost înțeleasă duce la discreditarea profesiei și a unui întreg sistem medical, și așa fragil.

Ministerul Sănătății pare să uite că lucrează cu viața și sănătatea unor oameni. Privește lucrurile tehnic și detașat fără a-și coborî privirea la cei din stradă. Recent, domnul ministru Nicolăescu ne-a mai făcut o surpriză: un ordin prin care persoanele cu handicap, dar și veteranii de război și gravidele nu mai beneficiază de medicamente gratuite. Sau mai exact ar beneficia dar în anumite condiții. Adică un drum la Circa Financiară unde să dea o declarație că nu au venituri. Apoi cu adeverința de aici să meargă la Casa de Asigurări Sociale pentru o viză. De aici la medicul de familie și apoi la farmacie. Simplu ca bună ziua pentru o persoană cu handicap, imobilizată de ani buni la pat, sau pentru un veteran de război care are cam 90 de ani!

Dacă așa vede domnul ministru reforma sistemului de sănătate din România secolului XXI.... mai bine ne întoarcem la legile lui Cuza. Ar fi mai ieftin și mult mai simplu! Și, în plus, nu am mai avea nevoie de un ministru al sănătății.

  Dumitru Ioan Puchianu - declarație politică cu titlul O justiție mai săracă nu înseamnă o justiție mai curată!;

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

O justiție mai săracă nu înseamnă o justiție mai curată!

Odată cu venirea sa la putere, regimul comunist s-a grăbit să taie, în mod brutal, tradiția de peste un secol a justiției României moderne și a impus în loc modelul sovietic. Separarea puterilor în stat a fost efectiv eliminată, luarea deciziilor fiind deja considerată ca o prerogativă exclusivă a factorilor politici reprezentați printr-un partid unic.

Ce a însemnat asta pentru Țară și pentru Popor...mai bine să nu ne mai amintim! Mii de ani de condamnări false, familii distruse moral și ruinate financiar, destine modificate haotic...toate cu o simplă semnătură și în numele unei așa zise "justiții populare". Că a fost Dej sau Ceaușescu, fiecare din despoții roșii care au condus acest neam, a folosit justiția în scopuri personale și de teroare, modelul fiind patentat de Stalin în calitatea sa universală de "tătuc al popoarelor".

După 1989, în condițiile dificile și tulburi ale unei tranziții care parcă nu se mai termină, marcată de o creștere alarmantă a corupției și a criminalității, s-a încercat aducerea justiției române la același standard și cu aceleași structuri ca în Europa. Spun s-a încercat...pentru că, din păcate, realitatea nu ne arată și că s-ar fi și reușit. Justiția din România prezentă este deja percepută de majoritatea românilor ca o "justiție de piață", - unde scandalurile din domeniu au ajuns ceva banal, iar imaginea generală nici nu mai contează. Aveam o justiție condusă de un ministru cu dosar de urmărire penală pe rol, dar pe care, din orgoliu politic, primul-ministru refuză să-l remanieze din acest guvern. Avem magistrați care și-au cumpărat ca la piață funcții înalte în parchete. Aveam un guvern care în "priceperea" sa a propus pentru anul fiscal 2008 reducerea drastică a bugetului Ministerului Public. Adică, bani mai puțini... înseamnă oameni mai puțini! Atunci cine să mai lupte cu corupția și să facă un pic de curățenie în această țară? Cei puțini cu lefuri mici și supuși permanent șantajului politic? Sau cei din sistem, deja corupți și siguri pe poziția lor?

Toată lumea tace din gură pentru că li s-a pus călușul justiției sau au devenit indiferenți la acuzații nefinalizate niciodată. Și acum, după 18 ani de la Revoluția din 1989, observăm cum clișeele se repetă și domnul Tăriceanu folosește justiția după bunul său plac, ca un instrument de presiune. Politica dosarelor nu se face la CNSAS, ci în cabinetul primului-ministru, așa cum odinioară se făcea aceeași politică în Cabinetele 1 sau 2, după caz. Ordonanțele de urgență emise de Guvern nu au alt scop decât acela de a influența, sau chiar de a bloca, bunul mers al justiției.

Zilele trecute a circulat prin mass-media o butadă plină de un cinism suprarealist. Cineva spunea că PSD-ul, cât a fost la guvernare, a furat pe rupte...dar cel puțin a știut cum să o facă. Liberalii nu au mai ținut cont de asemenea subtilități pentru simplul motiv că ei nu dau doi bani pe independența justiției. Poate că justiția nu a fost niciodată cu adevărat independentă după 1989, dar de data asta a devenit un simplu SRL la dispoziția guvernului Tăriceanu II. Cinism ? Nu, realitate ! Din păcate.

  Vasile Pușcaș - declarație politică cu titlul România - un an de la aderarea la Uniunea Europeană;

Domnul Vasile Pușcaș:

"România - un an de la aderarea la Uniunea Europeană"

Vă voi supune atenției astăzi, cu voia dumneavoastră, o evaluare a primului an de stat membru al Uniunii Europene. Nu mă voi limita la a înșira lungi liste de angajamente nerespectate sau de promisiuni încălcate de către guvernul României în relația sa cu Uniunea Europeană - pentru că acest comportament haotic nu este nou în istoria românească. O simplă observație ne arată că în România există o predispoziție frapantă pentru a repeta greșeli din care ar fi trebuit trase învățăminte. Și vă rog să-mi permiteți a face o paralelă istorică.

După momentul Unirii din 1918, în loc să fie folosite oportunitățile «plenitudinii istorice» (Blaga), acestea s-au risipit în atitudini fanariote. În locul integrării și solidarității sociale au apărut discrepanțe și antagonisme puternice atât din punct de vedere politic, dar și social și economic. În loc de europenizare în folosul populației, s-au accentuat «autohtonismele» care avantajau o protipendadă socială și care înstrăinau cetățeanul de identitatea societății românești. În locul dezvoltării unui sistem instituțional-administrativ care să fie orientat spre servirea cetățeanului, s-a preferat politizarea acestuia, cu vădita tendință de apărare a privilegiaților, «celor din vârful piramidei», și decontarea tuturor costurilor de către cetățenii ordinari. În loc să existe și să fie susținută o viziune clară de politică externă, cu scopul servirii interesului național (înțeles ca interes al tuturor cetățenilor), s-a optat pentru atitudinea reactivă la conjunctură.

Efectele acestor atitudini s-au materializat în incapacitatea României de a face față la situații de criză (de exemplu, momentul anului 1938, criza soldată cu instaurarea unui regim autoritar intern; sau cel al anului 1940, care a dus la colapsul teritorial și politic al României).

Pentru multe popoare, istoria este o sursă de lecții valoroase, care ajută la evitarea repetării unor greșeli sau a creării unor situații-limită repetitive. Deși guvernanții României anului 2007 au avut la dispoziție nu numai exemplele istorice proprii, dar și pe cele ale tuturor statelor membre ale UE, au preferat să urmeze modelul statelor care au aderat la Uniunea Europeană cu probleme (Grecia), în loc să-l aplice pe cel al statelor pentru care integrarea a fost un succes (Irlanda).

Nerespectarea angajamentelor asumate prin negocierile de aderare, încălcarea legislației comunitare, «uitarea» principiilor de bază ale Uniunii Europene - sunt numai câteva exemple ale comportamentului României ca stat membru al Uniunii Europene, și toate acestea cu costuri pe care în final le va achita cetățeanul român.

Luna decembrie 2007 a găsit România într-o degringoladă politică, socială și economică asemănătoare cu cea descrisă de cărțile de istorie pentru perioada Marii Uniri. Lipsită de o viziune și de un program de evoluție, politica externă a României este complet conjuncturală, iar rezultatele sunt pe măsură: statul roman este un stat slab în Europa și în lume, un stat în care discrepanțele economice, sociale și teritoriale sunt mult mai pregnante decât în cazul vecinilor săi, iar aceste diferențe se simt cel mai acut de către marea masă a populației. Construcția administrativ-instituțională este lipsită de capacitate de operare într-un cadru strategic, coerent și fundamentat pe nevoile reale pe termen mediu și lung ale țării, ca atare funcționarea instituțiilor este lăsată la bunul plac al potentaților momentului și al intereselor acestora.

România are o structură de piață internă neconsolidată funcțional, iar crizele succesive și suprapuse (pe piața muncii sau pe cea a produselor de bază, de exemplu) au dus (și duc în continuare) la antagonizarea cetățeanului față de stat. Ca atare, de sentimente de loialitate ale cetățenilor față de stat nici nu poate fi vorba, iar conceptul de identitate națională a rămas tot în cărțile de istorie, fiind afișat numai la ocazii solemne.

Toate aceste neajunsuri, însoțite de multe altele, dau României nu numai o imagine de stat slab în fața partenerilor săi europeni, dar și o incapacitate reală de operare pe scena internațională, în sistemul global. Degeaba pretențiile clasei politice actuale sunt ambițioase, căci ele nu depășesc în timp cele câteva secunde necesare declamării lor.

Responsabilitatea, nu numai pentru această situație generalizată, dar și pentru repararea ei, revine clasei politice - partidelor politice implicate în procesul decizional, instituțiilor statului, liderilor politici și actorilor economici. Nu rămâne decât ca această responsabilitate să fie asumată de cei în cauză și problemele generate de lipsa viziunii și strategiei să fie rezolvate pentru a da României o traiectorie credibilă, predictibilă și coerentă, atât pe plan internațional, cât mai mult, pe cel național.

  Emil Strungă - declarație politică cu titlul Ofrandă lui Băsescu;

Domnul Emil Strungă:

"Ofrandă lui Băsescu"

La începutul lunii decembrie, spre surpriza tuturor, partidele din arcul prezidențial, PD și PLD, au anunțat înființarea unui nou partid, care se va numi Partidul Democrat Liberal și care se va afilia PPE; liderul interimar al acestui partid (spun asta deoarece șeful partidului nou creat își are sediul la Cotroceni) va fi nimeni altul decât președintele de paie Emil Boc. Despre inconsecvența acestui personaj sunt multe de spus, dar gravitatea constă în inconsecvența partidelor care prin comasare urmează să genereze un partid prezidențial.

După cum rezultă din denumirea sa, partidul născut pe muntele Olimp va fi democrat și liberal; democrația acestui partid este evidentă în situația în care liderii formațiunilor "stem" care l-au generat au fost chemate la ordin și silite să se execute. Așa o democrație mai întâlnim doar în NSDAP sau în PCUS. Cu aceleași argumente care țin de disputa contradicțiilor s-ar fi putut numi Partidul Constituțional, pentru că, nu-i așa, președintele care conform Constituției nu poate fi membru al niciunui partid, nu are niciun amestec în zămislirea PDL.

Din punct de vedere ideologic partidul va fi liberal; asta după ce la origine PD a făcut parte din FSN și din Internaționala Socialistă. Afilierea în PE se va face la Grupul Popular care este adversarul ideologic al Alianței Democraților și Liberalilor Europeni. Așa că putem concluziona că PDL va fi liberal în aceeași măsură în care este și democrat.

Demn de remarcat este și destinul domnului Stolojan: fost prim-ministru, lider de partid și candidat la președinție șters de lacrimile crocodilului, a ajuns acum adjunctul lui Boc, care este la rândul lui sluga lui Băsescu; asta numai dacă va fi în continuare docil, maleabil și fără coloană vertebrală, pentru că șeful pe care și l-a ales este unul nemilos și lipsit de scrupule, atunci când este vorba de propriile interese. Și iată cum voința lui Băsescu, care nu are nimic comun cu interesele României, se materializează încet dar sigur: discreditarea guvernului, referendum pentru votul uninominal și partidul prezidențial, interes fără limite pentru Procuratură, DNA și SRI, toate sunt idealuri demne de o cauză mai nobilă.

Partea bună din această tevatură este că scena politică s-a mai echilibrat, situația s-a clarificat, fuziunea dintre PD-PLD fiind un lucru previzibil, o "căsătorie anunțată", care nu a surprins pe foarte multă lume. Este clar acum că cea mai puternică și de altfel singura forță de dreapta din România rămâne Partidul Național Liberal.

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică intitulată Pentru o Românie puternică și echitabilă!;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Pentru o Românie puternică și echitabilă!"

În acest moment, în România sunt în jur de 700.000 de angajați care trăiesc din salariul minim pe economie: 440 lei pe lună.

În urmă cu mai mulți ani, a avut loc un experiment interesant, câțiva parlamentari răspunzând provocării de a se descurca o perioadă de timp cu salariul minim. Toți cei înscriși în "cursă" au abandonat într-o săptămână, recunoscând că nu a fost ușor deloc... Experimentul eșuat a fost privit ulterior cu oarecare detașare și evaluat drept o scurtă cură de slăbire.

Ar trebui măcar să ne imaginăm cum se descurcă românii plătiți cu salariul minim pe economie, pentru că aceasta este realitatea, o realitate tristă pentru 700.000 de români!

Ar trebui să ne amintim că România se află pe ultimele locuri în Uniunea Europeană în ceea ce privește salariul minim, iar numărul angajaților cu salarii mai mici decât pragul de risc de sărăcie depășește 1,5 milioane, aproape 40% din totalul salariaților.

1. Pe aceste date se bazează amendamentul Partidului Social Democrat privind stabilirea unui nivel al salariului minim pe economie de 640 RON. Este mai mult decât un obiectiv politic! 640 de lei reprezintă coșul de consum minim lunar obligatoriu pentru un trai decent. Dacă din muncă nu poți trăi, ne mai mirăm de ce pleacă românii din țară, fără să stea prea mult pe gânduri, de ce părinții sunt în stare să își lase copiii în grija rudelor ori a vecinilor, muncind în alte țări... Ar trebui să ne îngrijoreze faptul că niște copii de 8 - 9 ani s-au sinucis de dorul părinților plecați să-și câștige traiul în Spania, în Italia.

Guvernul are resursele și trebuie să găsească și disponibilitatea politică de a răspunde unei revendicări sociale care este minimală în acest moment.

2. Este nevoie de o nouă arhitectură bugetară. Fixarea bugetului pentru învățământ la 6% din p.i.b. și pentru cercetare la 1% din p.i.b. reprezintă o prioritate strategică pentru România, fiind vorba despre investiția în capitalul uman al țării. Sunt necesare fonduri pentru modernizarea tuturor școlilor.

PSD solicită extinderea programului "Laptele și cornul" la clasele V-VIII.

Numărul elevilor din România a scăzut cu 25%, în timp ce numărul cadrelor didactice a crescut cu 24%. Suntem printre codașii Europei la norma didactică.

PSD a lansat încă din anul 2005 ideea unui Pact Național pentru Educație și Cercetare și se va implica activ în orice dezbateri în acest sens.

3. PSD susține și introducerea unui pachet social pentru pensionari. În acest sens a depus o serie de amendamente la bugetul anului 2008:

  • Nicio pensie nu ar trebui să se afle sub salariul minim garantat pe economie.
  • Dublarea pensiilor agricole, care au rămas la un nivel foarte scăzut.
  • Tichetele de călătorie, precum și compensarea acestora.
  • Tichete de odihnă și tratament pentru pensionari.
  • Asigurarea aplicării programului de compensare integrală a medicamentelor pentru pensionari.
  • Pensia suplimentară pentru soțul supraviețuitor în proporție de 25% din pensia soțului decedat.

4. Vrem 3% din p.i.b. pentru agricultură. Vorbim despre despăgubirea a 500.000 de agricultori afectați de secetă, inclusiv pentru suprafețele neasigurate, subvenții pentru irigații - 1.000 RON pe hectar, subvenții pentru agricultorii care exploatează terenuri mai mari de 1 ha și sprijin pentru 2 milioane de agricultori care au terenuri mai mici de 1 ha.

5. PSD propune mai multe măsuri pentru stimularea muncii și diminuarea migrației. Introducerea primei de angajare pentru tinerii de până la 25 de ani și facilități de accesare a Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri, a creditelor acordate de Eximbank pentru societățile comerciale care angajează salariați cu vârste de peste 45 de ani reprezintă soluții viabile în acest sens.

6. PSD cere guvernului ca statul să-și asume principala responsabilitate în susținerea familiilor tinere și a protecției copiilor. Dorim creșterea alocației pentru copii de la 25 RON la 40 RON în 2008 și fonduri în buget pentru un program național pentru construirea de creșe și grădinițe la standarde europene.

7. Susținem aplicarea diferențiată a cotei TVA prin micșorarea la 5% pentru alimentele de bază și majorarea la 25% pentru articolele de lux. Motivele sunt clare. Pentru mulți români, chiar și alimentele de bază au devenit un lux...

Acestea sunt principalele amendamente pe care le susținem. Sunt probleme cunoscute, necesități obiective, asupra cărora trebuie să reflectăm și să găsim soluții, cu toate că pentru anul 2008 nu avem un buget care să reflecte un model social european. Nu mai vorbesc de faptul că ipotezele de construcție a bugetului sunt complet nerealiste sau de faptul că Guvernul Tăriceanu nu a reușit să absoarbă niciun euro din cele 2,4 miliarde de euro care ar fi trebuit să vină în România din bugetul Uniunii Europene.

În condițiile în care amendamentele social-democrate nu vor găsi sprijin în dezbaterea din Parlamentul României, votul nostru va fi împotriva bugetului de stat. Bugetul pe 2008 trebuie să reprezinte prioritățile României. Vom lupta pentru o Românie puternică și echitabilă!

Vă mulțumesc pentru atenție.

Sărbători fericite alături de cei dragi!

  Iuliu Nosa - declarație politică cu titlul Criza instituțională și victimele colaterale;

Domnul Iuliu Nosa:

Declarația mea politică se intitulează "Criza instituțională și victimele colaterale".

Asistăm, deloc surprinși, la un nou episod din disputa acerbă dintre Cotroceni și Guvern, dintre Tăriceanu și Băsescu. În iunie 2006, prima victimă colaterală a luptei dintre cei doi a fost ministrul apărării, Teodor Atanasiu, care a fost suspendat din funcție pe motiv că există pe numele său o plângere penală semnată de Adriana Săftoiu.

Circul a continuat, după cum bine știți. Și, așa cum spuneam, acum ne aflăm în fața unui nou episod. Ministrul justiției Tudor Chiuariu și-a prezentat ieri demisia, cu toate că unii lideri liberali au susținut că nu era necesar un astfel de act. Dar ce era să facă, după ce, vineri, președintele Băsescu îi transmitea, de pe Aeroportul Otopeni, prin intermediul canalelor de știri, că la întoarcerea sa de la Lisabona nu mai vrea să îl găsească pe fotoliul de la justiție. Făcând un gest de onoare, Chiuariu și-a prezentat demisia primului-ministru.

Întrebarea mea este, stimați colegi, oare, președintele Băsescu nu știa pentru cine a semnat decretele de numire pentru portofoliile din Guvernul Tăriceanu? Sunt convins că știa. Îi cunoștea foarte bine pe fiecare sau cunoștea măcar cercurile de interese din care fac parte. După ce și-a pus semnătura pe decretele de numire și a ascultat zâmbind jurămintele noilor miniștri la învestirea lor în funcție, a început să "decapiteze" ministerele. Nu a reușit cu Tăriceanu, are mare succes cu miniștrii. După Chiuariu va urma Paul Păcuraru. După Păcuraru, cine va fi? Poate Eugen Nicolăescu, poate Theodor Meleșcanu...

După ce s-a convins că Tăriceanu nu se va da la o parte, indiferent de intensitatea scandalurilor, Băsescu a început "măcinarea" credibilității Guvernului, luptând din răsputeri cu miniștrii.

Din nefericire, toate aceste episoade nefaste ale luptei Băsescu-Tăriceanu afectează credibilitatea României. După ultimele analize internaționale, suntem plasați pe locul întâi la corupție. Apoi, ne trezim că ministrul justiției își dă demisia, la presiunile președintelui.

Justiția este domeniul de căpătâi în privința combaterii fenomenului infracțional, iar Traian Băsescu stopează de ceva timp reforma în domeniu. Și toate acestea datorită orgoliilor nemăsurate, a intereselor oligarhice și a unui dezinteres revoltător față de viitorul României.

Sunt convins că Băsescu și Tăriceanu nu s-au gândit măcar o clipă, de trei ani încoace, la binele țării. Toate acțiunile lor au fost distructive pentru România, pentru imaginea ei în lume și pentru bunăstarea poporului român.

Criza instituțională generată de războiul celor doi și disfuncționalitățile generate de această criză îndreaptă România spre dezastru. De aceea, trebuie să le cerem să înceteze, iar dacă nu doresc, într-un fel sau altul, îi vom obliga. Dacă nu noi, atunci, cu siguranță electoratul, care a dat deja semne că s-a săturat.

  Constantin Faina - declarație politică cu titlul Ce este de făcut?;

Domnul Constantin Faina:

"Ce este de făcut?"

Zilele trecute, Ministerul Educației și Cercetării a dat înapoi la rectificarea bugetară peste 130 milioane de euro. Să nu rămână mai prejos, Casa Națională de Asigurări de Sănătate lasă nefolosiți câteva sute de milioane de euro, mai exact 330 milioane euro. Tot în această perioadă, datoriile primelor 10 companii de stat la bugetul general consolidat totalizau la sfârșitul trimestrului III 1,39 miliarde euro.

Restanțele firmelor din topul datornicilor sunt concentrate la bugetul de pensii (55% din total, adică 766 milioane euro), acestea fiind urmate de cele de la bugetul de stat (34% bugetul de șomaj și cel de sănătate). Acestea sunt plățile restante la bugetul de stat, pensii (asigurări sociale de stat), sănătate și șomaj, așa cum figurează la ANAF. Pe baza unei practici mai vechi, probabil Guvernul va interveni "autoritar" și unele companii de stat vor fi "iertate" și li se vor șterge datoriile, altele vor fi executate silit, iar pentru unele se vor găsi noi posibilități de înlesniri la plată. Dar de ce Ministerul Educației și Cercetării nu cheltuiește banii prevăzuți în buget, prezentând o scuză de genul "primarii nu au fost în stare să folosească sumele alocate", nu folosește nimănui. Baza materială lasă de dorit, unele unități de învățământ nu au autorizații de funcționare din această cauză, și cu toate acestea, în acest an, Educația nu a reușit să cheltuiască sumele alocate, fiind pentru prima dată nevoită să dea înapoi la rectificarea bugetară, după ce până acum era beneficiara suplimentărilor apărute cu ocazia rectificărilor.

În condițiile în care programele de modernizare a spitalelor din țară întârzie să apară, bugetul asigurărilor de sănătate este în excedent cu 330 milioane euro, 50% din cheltuielile din sănătate vizează unitățile sanitare cu paturi, iar diferența vizează medicamentele compensate și gratuite, asistența medicală în ambulatoriu, programe naționale de sănătate, asistența socială și doar 2,94% spre servicii de urgență prespitalicești și totuși se înregistrează excedent, în pofida stării deplorabile a spitalelor, a epuizării plafonului la farmacii și a sistemului de plată a personalului sanitar care se menține sub nivelul mediu din economie.

Se impune în mod firesc întrebarea: "ce este de făcut?

O vorbă românească spune "Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă și în traistă!"

  Emil Radu Moldovan - declarație politică intitulată Mai multe Românii;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Mai multe Românii"

În ultimul timp se vorbește tot mai insistent de existența a două Românii, una foarte săracă din care fac parte cei mai mulți cetățeni ai acestei țări și una foarte bogată din care fac parte puțini români.

Însă nu se vorbește aproape deloc despre o a treia Românie, deși ar trebui să se vorbească, și care trăiește după propriile reguli, total ruptă de România celor mulți și săraci, ea fiind compusă din politicienii de dreapta care s-au perindat pe la guvernare în ultimii trei ani.

Această a treia Românie este precum un castel de oțel, nimic nu pătrunde înăuntru, comunicarea cu România profundă a celor mulți este inexistentă, totul se păstrează în interior pentru interesul propriu.

Astfel, politicienii din castelul de oțel sunt preocupați să-și rezolve propriile probleme cu justiția, încălcând flagrant legea și Constituția sau să încalce legislația europeană pentru a favoriza firmele personale, în acest mod sufocându-i financiar pe mulți români.

Asta, în timp ce o parte dintre pensionari, pentru a-și putea plăti facturile la întreținere pe lunile de iarnă, se împrumută, deoarece, deși le-au crescut pensiile, creșterea a fost anulată de majorarea prețurilor la produsele de bază și la întreținere, deoarece Guvernul nu a fost în stare să apere interesul cetățeanului și a permis unor intermediari să facă speculă și averi pe spatele oamenilor.

Dar nimic nu mai miră în legătură cu această guvernare incompetentă încă de la începuturile ei, deoarece deși oamenii din presă și politicienii din PSD semnalau greutățile cu care se confruntau țăranii, muncitorii, pensionarii, ei erau cu totul și cu totul impasibili, nici măcar nu schițau vreun gest de interes pentru a le rezolva problemele, pur și simplu se închideau în propria carapace și nu au luat nicio măsură concretă.

Nimic din ce e în afara lumii lor nu îi interesează, nu contează absolut deloc, ei devenind prin absolut proprii lor guvernanți pe principiul: totul pentru noi, nimic pentru voi, cetățenii.

În aceste condiții, domnilor miniștri și domnule prim-ministru, cât veți mai continua să umiliți, batjocoriți și să mințiți acest popor?

  Florin Iordache - declarație politică intitulată Traian Băsescu dezbină și cucerește!;

Domnul Florin Iordache:

"Traian Băsescu dezbină și cucerește!"

Am început să ne obișnuim cu manipularea continuă a lui Traian Băsescu. Această figură legendară ni se arată ca un balaur cu șapte capete, pregătit mereu să recurgă la cele mai fine subtilități pentru a-și dovedi puterea.

Cum a pierdut cursa contra cronometru a referendumului organizat pe tema votului uninominal, președintele a vrut să facă o nouă victimă pentru a nu mai fi așa de amar gustul înfrângerii. Și cum se gândea el așa, deodată i-a venit în minte o idee. Ce-ar fi să îl suspend pe cel care a detronat-o pe cea care mi-a fost veșnic credincioasă, Monica Macovei. Zis și făcut! Prin amenințări și ultimatumuri, Traian Băsescu l-a determinat pe actualul demisionar din funcția de ministru al justiției să renunțe la această mascaradă și să își dea demisia.

Sunt sigur că, pe calendarul de pe peretele lui Traian Băsescu, asociat cu fețele tuturor celor pe care nu îi are la inimă, președintele a mai bifat o victimă. Oare chiar atât de naivi ne crede acest președinte, încât să își imagineze că această minune a manipulării electoratului va dura la nesfârșit?

Mă întreb retoric, până când va continua să joace acest domino, ale cărui reguli le-a inventat? Cert este că suntem în fața unui președinte fără scrupule, care joacă la cacealma și care ... din păcate pentru el, a cam început să piardă.

  Filonaș Chiș - declarație politică cu titlul Strategia învățământului românesc - prioritate națională;

Domnul Filonaș Chiș:

"Strategia învățământului românesc - prioritate națională"

Încă din primii ani de după Revoluție, starea învățământului românesc a început să se degradeze vizibil. Prioritățile și realitățile din societatea românească s-au schimbat fundamental, dar învățământul nu s-a racordat nicidecum la noile transformări.

Pe fondul unei false democratizări și al unei autonomii prost înțelese, învățământul românesc s-a îndepărtat tot mai mult de misiunea sa. Așa-zisele reforme erau, de fapt, pseudoreforme, reluate de fiecare dată de la capăt, cu un nou ministru al învățământului sau cu o nouă guvernare. Lipsa de orizont și de perspectivă a făcut ca, de pe băncile școlii, să apară sute de mii de absolvenți care nu aveau nici cea mai mică pregătire pentru viață, pentru provocările pe care societatea românească le impunea.

Concurența dintre privat și stat nu este altceva decât o bătălie pentru cât mai mulți bani, o bătălie pentru cât mai mulți studenți. Calitatea scăzută a procesului de învățământ și slaba activitate teoretică și practică de la ore scot pe piață cohorte de șomeri.

Așa se explică de ce peste 4000 de absolvenți specializați în finanțe-bănci nu își găsesc de lucru, în timp ce mii de absolvenți de drept îngroașă rândurile celor înscriși la agențiile de șomaj.

Statisticile arată că, anual, absolvesc dreptul peste 13.000 de studenți, iar în barou intră circa 1500 avocați, 70 în notariate și numai 175 își găsesc locul în magistratură.

Învățământul medical românesc s-a degradat vizibil, el nu corespunde pregătirii pentru cea mai nobilă profesie - aceea de medic, de unde vine și principala cauză a crizei din sistemul sanitar românesc.

O situație la fel de gravă, dacă nu și mai gravă, se înregistrează în învățământul primar, gimnazial și liceal.

Față de această stare de lucruri, solicit Guvernului României elaborarea, în regim de urgență, a unei strategii coerente, care să vizeze articularea tuturor componentelor sistemului de învățământ în deplin acord cu perspectivele de dezvoltare a unei societăți românești moderne și europene.

Apreciez, totodată, că dată fiind importanța acestuia pentru țară, strategia trebuie să poarte girul tuturor partidelor politice și să fie dezbătută și aprobată obligatoriu în Parlamentul României.

  Mihai Cristian Apostolache - declarație politică cu titlul De Moș Nicolae nu toți copiii au primit daruri. Băsescu a primit o limuzină de 100 de mii de euro;

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

"De Moș Nicolae, nu toți copiii au primit daruri. Băsescu a primit o limuzină de 100 de mii de euro"

Potrivit ultimelor reglementări aprobate de Guvern în materia alocației de stat pentru copii, beneficiază de această formă de sprijin din partea statului toți copiii până la vârsta de 18 ani, după această vârstă plata alocației este sistată.

Această măsură are menirea, în viziunea reprezentanților guvernării de dreapta, de a diminua cheltuielile bugetare, de parcă cei 100 de mii de euro cheltuiți de stat pentru achiziționarea unei limuzine Mercedes aflată la dispoziția președintelui României nu reprezintă un efort bugetar. Dar cum sintagma "Să trăiți bine!" se adresa doar celor din guvernarea de dreapta, trebuia să ne așteptăm la adoptarea unei asemenea măsuri, de parcă copiii României trebuie să fie de dreapta pentru ca aceștia să beneficieze de alocație de stat și după vârsta de 18 ani.

Consider că se impune de urgență modificarea măsurii adoptate de Guvern, astfel încât să beneficieze de alocație de stat toți copiii până la finalizarea studiilor, și nu doar până la vârsta de 18 ani.

  Viorel Pupeză - declarație politică cu titlul P.L.D. - o altă pălărie pentru același Traian;

Domnul Viorel Pupeză:

"PDL - o altă pălărie pentru același Traian"

Partidul Democrat Liberal, născut prematur și din greșeală, este partidul de paie al președintelui Traian Băsescu. La alegerile europarlamentare, PD și PLD și-au pescuit voturile din aceeași baltă electorală, iar cum pe viitor balta ar putea rămâne fără voturi, Zeus a coborât de această dată printre pământeni și a decis căsătoria dintre cele două formațiuni.

Partidul Liberal Democrat nu a fost la primul său test electoral și ultimul, o alternativă la PNL, cum a tot propovăduit Theodor Stolojan, ci a Partidului Democrat. Practic, cele două partide s-au bătut pe același electorat proBăsescu. Locomotivă pentru două partide, preocupate mai mult de procentele lor decât de referendum, tratat la "fără frecvență", căpitanul de cursă electorală a pus piciorul în pragul electoral și a decis să-și facă un partid cu acționariat unic, Palatul Cotroceni.

Deși fuziunea nu a părut o surpriză pentru multă lume, decizia a fost destul de abruptă. PLD s-a născut prin decret prezidențial, la fel de repede cum se decide în România cine merge sau nu la DNA sau ce ministru mai este anchetat.

Traian Băsescu declară pe la toate televiziunile că reforma clasei politice trebuie să fie o prioritate, dar cum se face că noul partid înseamnă doar o rotație de cadre trecute prin mai toate partidele politice. Reformarea clasei politice nu se face adunând aceleași nume sub umbrela unui brand, ci prin programe politice și acțiuni adaptate vremurilor. Care sunt oamenii cu definiție ideologică clară, care nu pot fi asociați cu Băsescu, cu care PLD poate ieși în față? Dacă în România această tocăniță politică poate fi gustată de electoratul interesat mai mult de taxe, pensii, creșterea prețurilor și a tarifelor la utilități, în Europa va veni vremea când se va întreba "Dar voi de-ai cui sunteți?". La câtă originalitate avem, n-ar fi exclus să-și facă și un grup parlamentar propriu.

Singura diferență dintre ce a fost și ce i-a ieșit președintelui Băsescu este o liniuță pusă între PD-L, un "minus" care poate însemna că democrații au ajuns la liman sau la limita răbdării, poate inclusiv cu Traian Băsescu. Oricum, până să se ajungă la fuziunea de la congres, vor ieși mari scântei între PD și PLD, fiindcă nu vor exista atâtea funcții de conducere încât să mulțumească pe toată lumea.

  Gheorghe Chiper - declarație politică cu titlul Descentralizarea administrativă fără transferul de resurse financiare?;

Domnul Gheorghe Chiper:

"Descentralizarea administrativă, fără transferul de resurse financiare?"

În seria declarațiilor anterioare despre descentralizarea administrativă reglementată prin lege, dar nedemarată nici acum, după un an și jumătate de la promulgare, am subliniat faptul că într-o asemenea mare restructurare a sistemului administrativ, transferul de resurse de la centru spre autoritățile teritoriale este o condiție esențială. Și asta nu oricum, ci pe baza unor determinări riguroase a necesarului de asigurat, precum și eventual pe seama unor noi venituri care să provină îndeosebi din sectorul economic firește, nu din impozite și taxe de la populație.

Pentru a simula o oarecare intenție de a realiza un mai mare grad de predictibilitate a resurselor care se constituie la bugetele locale, Guvernul a inițiat și a obținut aprobarea unei noi legi a finanțelor publice locale, încă din 2006.

Conform acestui act normativ, nivelul veniturilor, și implicit al cheltuielilor, poate fi cunoscut din etapa de fundamentare a proiectelor de bugete locale și județene pe anul următor, printr-o "simplă" calculație a acestora, pornind de la populația unităților administrativ-teritoriale, suprafața acestora și mărimea veniturilor proprii, la acestea urmând să se adauge, tot printr-un algoritm de calcul, sume de echilibrare, astfel încât comunele mici, fără unități economice, fără mulți salariați și fără activitate eficientă în sectoarele agricole sau silvice să-și poată întregi resursele necesare administrației și domeniului public local.

Este, însă, important de menționat că aceste resurse nu depășesc în medie 50% din necesarul total al cheltuielilor bugetelor locale, ele neputând să finanțeze în cele mai multe localități necesitățile de dezvoltare și modernizare a obiectivelor din patrimoniul public aflat în proprietatea lor - școli, dispensare, centre sociale și administrative, lucrări de infrastructură etc.

Pentru acestea există prevăzute fonduri în bugetul de stat. Ele se repartizează - prin bugetul inițial, dar mai ales prin rectificările succesive - direct către comune și orașe, ceea ce crește exponențial rolul și importanța guvernului, a ministerelor și altor departamente centrale în conducerea și administrarea treburilor de interes local. Crește totodată, în mod determinant, relația celor din teritoriu cu factorul politic de la nivel central, favorizând abuzul și voluntarismul în distribuția resurselor financiare între sistemele administrației publice.

Situația creată astfel are desigur o semnificație politică, dar contravine flagrant regulilor și principiilor economice de piață, consecințele acestui fapt fiind deosebit de nocive în timp. Pentru că numai după mulți ani se va vedea că de exemplu din cauza alocării de resurse suplimentare în teritoriu nu s-au realizat autostrăzile prevăzute, ceea ce îngreunează și mai serios situația economică și socială.

  Macaleți Costică - declarație politică cu titlul Nu este o glumă, este o problemă de sănătate publică - moldovenii se sinucid pe capete!;

Domnul Costică Macaleți:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de azi se referă la o problemă gravă care începe să facă din ce în ce mai multe victime: sinuciderea.

Am citit de curând în presă concluziile investigațiilor unor jurnaliști care au constatat că Moldova este regiunea cu preponderența cea mai mare a sinuciderilor și a tentativelor suicidare.

Rata este atât de crescută încât numărul cazurilor de sinucideri îl depășește, într-un an, pe cel al victimelor accidentelor rutiere mortale. Astfel, în ultimii ani, sinuciderile au ajuns să fie una din cele trei mari cauze ale morții în rândul tinerilor între 14 și 24 de ani, din cauza comportamentului impulsiv. Se estimează, însă, că tentativele suicidare sunt de 20 de ori mai frecvente comparativ cu sinuciderile.

În cazuistica ultimilor 18 ani și bătrânii de peste 60 de ani își pun capăt zilelor, invocând traiul tot mai dificil. În ultima jumătate de secol, rata cazurilor de suicid a crescut la nivel național cu până la 60%, iar în Europa, sinuciderea este în primele 10 cauze de mortalitate.

Potrivit celor de la Spitalul de urgențe "Sfântul Ioan" din Iași, "sindromul Italia" și "sindromul Spania" fac cele mai multe victime. În top sunt depresiile și dorul de cei dragi, dependenții de droguri, persoanele din arest și penitenciar, dar și de cele din mediul social defavorizat.

Și studenții îngroașă în ultimii ani numărul celor care vor să își curme viața și care au șansă să fie salvați. Aceștia invocă stresul sezonier (sesiune), probleme de amor sau stresul social. Medicii de la Unitatea de primire a urgențelor (UPU) au clasificat metodele cel mai frecvent utilizate de pacienți: intoxicațiile medicamentoase, cu insecticide sau solvenții organici corosivi, automutilarea, incendierea și aruncarea de la înălțime.

Întâlnite sunt și "sinuciderile lente" ca alcoolismul, toxicomaniile și neevitarea unor pericole. În 2006, la UPU "Sfântul Ioan", spital cu deservire regională și cu un aflux impresionant de pacienți, au fost tratate peste 10.000 de plăgi, peste 600 de persoane s-au intoxicat voluntar și alte câteva sute s-au incendiat ori s-au aruncat de la înălțime.

Importanța suicidului ca problemă de sănătate publică este persistent subestimată. Îngrijorătoare sunt tendința de creștere a depresiei în rândul populației active și numărul celor care cochetează tot mai mult cu moartea. Îngrijorat de incidența tot mai crescută a sinuciderilor și a tentativelor de suicid, Tudor Ciuhodaru, medicul coordonator UPU, a inițiat în premieră medicală absolută în România, proiectul supranumit CIRTITA: Centrul Integrat Regional de Tratamente și Intoxicații, Traume și Arsuri, instituție care să funcționeze în Spitalul de urgențe și care să includă și Centrul de excelență în suicidologie.

Ce am putea să comentăm la o asemenea situație? Este un fapt îngrijorător, nu este deloc o glumă. Se constată încă o dată că regiunea cea mai săracă a României, Moldova, din care face parte și județul pe care îl reprezint în Parlament, Botoșaniul, este și regiunea în care numărul de sinucideri crește alarmant.

Condițiile de viață mizere și lipsa de responsabilitate a autorităților duc la adevărate drame umane, ce culminează cu un asemenea gest necreștinesc. Iată de ce sprijinim inițiativa Unității de primire a urgențelor coordonată de medicul Tudor Ciuhodaru și cerem tuturor factorilor responsabili să acorde sprijin acesteia, pentru a putea contribui la combaterea acestui fenomen îngrijorător.

  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică intitulată Mediul de afaceri în România

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

Declarație politică: "Mediul de afaceri în România".

În România sunt încă prezente barierele administrative din mediul de afaceri, simplificarea procedurilor legislative și administrative necesare inițierii și dezvoltării afacerilor cu impact semnificativ în eficientizarea procesului de autorizare și aprobare rămân niște deziderate.

În raportul Băncii Mondiale pe 2008 privind începerea unei afaceri (World Bank - Doing Business 2008), alături de evoluțiile legate de obținerea creditelor, plata impozitelor și încheierea unei afaceri, se consemnează aspecte necesare a fi îmbunătățite privind procedurile de începere a unei afaceri, de obținere a autorizațiilor și protecție a investitorilor. Sunt evidențiate dificultăți în ceea ce privește găsirea de forță de muncă disponibilă. Din cauza nivelului redus de salarizare, specialiștii români pleacă în masă din țară, iar aceasta devine o problemă din ce în ce mai acută pentru economie și pentru sustenabilitatea dezvoltării viitoare.

România ocupă o poziție modestă din perspectiva îmbunătățirii mediului de afaceri, țara noastră a urcat de pe locul 55 pe locul 48, din 178 economii analizate, în ceea ce privește ușurința de a face afaceri.

România ocupă locul 50 în clasamentul privind atractivitatea mediului de afaceri, clasament realizat de Economist Intelligence Unite (EIU), divizia de informații de afaceri a Economist Group, deținătorul publicației "The Economist".

Comparativ cu anul trecut, țara noastră a urcat două poziții. Potrivit evaluatorilor, mediul de afaceri autohton este mai puțin atractiv decât cel din Bulgaria, care ocupă poziția 46.

Din nefericire, climatul economic românesc ocupă ultima poziție în clasamentul care urmărește atractivitatea mediului de afaceri previzionată pentru perioada 2008 - 2012.

România a realizat 6,47 puncte, față de 5,83 obținute în 2006. La îmbunătățirea ratingului acordat mediului de afaceri, cea mai mare contribuție o are aderarea României la Uniunea Europeană.

Guvernul actual și cel viitor trebuie să acționeze coerent pentru creșterea calității reglementărilor, dezvoltarea capacității administrative necesare implementării omogene a prevederilor legislative din punct de vedere teritorial, modernizarea procedurilor și a legislației în domeniul proprietății intelectuale, creșterea gradului de informatizare a administrației publice, inventarierea impozitelor și taxelor care constituie veniturile proprii și analiza oportunității și eficienței acestora din punct de vedere economic, îmbunătățirea dialogului cu mediul de afaceri și cu societatea civilă.

  Ioan Stan - exprimarea unor nedumeriri legate de struțo-cămilele politice

Domnul Ioan Stan:

Sunt nedumerit peste poate! Credeam că le-am văzut pe toate, dar încă o dată m-am convins cât de mare e grădina lui Dumnezeu, și cum rabdă El, în marea lui milă, prostiile noastre.

Păi, cum altfel să se fi putut naște chestia aia botezată de mai știutori decât mine în ale zoologiei "struțo-cămilă".

Sigur, că "fericiții părinți" încearcă de zor să ne convingă de, ca să zic așa, "rezultatele muncii lor". Ar fi, deci, vorba de un produs care închide în același cap două creiere, animate de două doctrine: una democrată și cealaltă liberal-democrată.

Lasă că nici ei nu cred că se poate, dar e clar pentru toată lumea cine și cum va gândi pentru acest prunc model "Putin", menit să îndeplinească visul partidului prezidențial, nutrit de adevăratul și unicul său părinte.

Numai că, până la îndeplinirea sau nu a unora sau altora dintre visele creatorilor de noi regnuri animale, ar mai trebui săvârșite niște proceduri lămuritoare nu numai pentru noi, cei care privim din afară, ci chiar pentru absolut debusolații participanți la nașterea sus-numitului specimen.

Că nașterea a fost dureroasă, nu se mai îndoiește nimeni. Și de o parte și de cealaltă au existat împotriviri. Unele ținând mai mult de orgoliu - să se păstreze musai numele P.D., altele cu ancoraje în promisiunile electorale - nu vom fi anexa P.D..

Și dacă nici măcar asupra numelui nu se pot înțelege, ce sa va întâmpla cu doctrinele?

Cum vor fi păstrate valorile liberalismului, așa cum promite Stolojan celor care știu că de fapt P.D. este specialist în a dizolva și desființa partide.

Și, foarte important, pentru unii cel mai important, ce funcții de conducere vor exista și, mai ales, cum se vor împărți ele? Pentru că pretențiile emise deja de cei care chiar cred că au hotărât nașterea specimenului sunt dintre cele mai hotărâte.

Recapitulând, se pare că avem de-a face cu:

  • o "naștere" anunțată cu scrâșnete din partea ambelor familii;
  • o apariție de drept a noului-născut, de doctrină nehotărâtă și nelegitimat printr-un nume, în data de 15 decembrie, când sunt convocate ultimele Congrese ale partidelor-mume.

Între timp se vor desfășura negocieri mai mult decât strânse - probabil sugrumate -, unde se va încerca, în maniera "care pe care", definirea datelor de identificare a bietei struțo-cămile.

Și ca să nu fac de rușine strădaniile alor mei, care s-au străduit în a mă crește cuviincios, închei și le urez părinților și nașului mare: "Să vă trăiască! Îl meritați cu vârf și îndesat!"

  Mircia Giurgiu - intervenție intitulată Ziua tipografilor.

Domnul Mircia Giurgiu:

Declarație politică intitulată "Ziua tipografilor".

Importanța tiparului începe pentru fiecare dintre noi cu Abecedarul. Apariția tiparului a avut darul de a revoluționa cultura universală, cartea tipărită înlocuind treptat manuscrisele și copiile frumos decorate. Anul 1450 este piatra de temelie a galaxiei Gutemberg, an în care, la Mainz, Johannes Gensfleische zum Gutemberg, inventatorul tiparului cu caractere mobile, deschide porțile cunoașterii, prin intermediul cărților tipărite în serie.

Invenția lui Gutemberg pentru evoluția materială și spirituală a umanității este evidentă. Culegerea și transmiterea informației a avut un rol covârșitor în păstrarea cunoștințelor și împărtășirea acestora de către un număr tot mai mare de persoane.

În România, tiparul a apărut în primii ani ai secolului al XVI-lea. În anul 1508, primul tipograf de pe meleagurile românești, Macarie, a imprimat cea dintâi carte, la Târgoviște - un Liturghier.

La Cluj, în 1550, Heltai Gaspar și Hoffgreff Gyorgy au înființat prima tipografie - este momentul începutului dezvoltării activității tipografice la Cluj. Data de 13 decembrie 1918 este ziua jertfei a 102 tipografi bucureșteni, uciși în timpul manifestației pașnice a slujitorilor tiparului pentru revendicările lor social-economice, precum și pentru ceea ce numim noi astăzi "libertatea presei", iar mulți alții au fost răniți sau arestați.

Acest moment va rămâne în memoria noastră, a tipografilor, pentru a-i cinsti pe cei care de sub teascul modern al mașinilor de tipar offset scot la lumină cărți, ziare și reviste. Slova scrisă de cugetători trece prin mâna acestor iscusiți meșteri, spre a ajunge în fața cititorilor de toate categoriile. În urma progresului din ultimii ani, orice tipăritură își are drumul prin mâna tehnoredactorilor, care au înlocuit munca grea a zețarilor și linotipiștilor, și prin cea a mașiniștilor offset-iști, care domină industria tiparului.

Condițiile grele de viață din a doua jumătate a secolului al XIX-lea au condus la crearea unor organizații de întrajutorare prin care să se îmbunătățească situația lor. Primii care au pășit pe calea organizării au fost muncitorii tipografi, care au înființat asociațiile de ajutor reciproc în caz de boală. Acestea au luat ființă la Brașov (1846), Timișoara (1851) și la Cluj în anul 1861. De aici înainte vom putea vorbi de muncitorii tipografi din Cluj ca organizație, indiferent de forma organizatorică pe care o vom întâlni. Scopul acestor organizații era ajutorarea muncitorilor, nu numai în caz de boală, ci și de invaliditate, deces, ajutorarea văduvelor și orfanilor, acordarea de ajutor de transport tipografilor străini care nu-și găseau de lucru în orașul respectiv.

În preajma anului 1870 a început transformarea asociațiilor de ajutor reciproc ale tipografilor în asociații profesionale, păstrându-și caracterul de ajutor reciproc. Tipografii vor face primii pași pe calea organizării, depășind stadiul asociațiilor profesionale, constituindu-și organizația în a căror conducere erau doar muncitori. În această acțiune, un rol deosebit l-a avut înființarea Internaționalei a II-a (1889), precum și presa muncitorească, în cadrul căreia se remarcă și ziarul muncitorilor tipografi, intitulat "Typograph", care a apărut în limbile română, maghiară, germană. Primul număr a apărut la 1 iunie 1918, la Sibiu, sub conducerea lui Vili Ioan.

Începând cu numărul 4, ziarul a apărut la Cluj, sub conducerea lui Ludovic Jorday, în 1921, cu apariție bilunară, pentru ca din 1922 să apară lunar, încetându-și apariția în primii ani după război.

Noua formă de organizare a muncitorilor au constituit-o sindicatele. Muncitorii tipografi din Cluj au pus bazele sindicatului lor în 1893, care la înființare cuprindea 40 de muncitori.

La Congresul Muncitorilor Tipografi din Transilvania, ținut la Cluj între 10 - 11 octombrie 1920, a luat ființă Uniunea Muncitorilor Grafici din Ardeal și Banat. Mai târziu, prin afilierea mai multor sindicate de pe întreg teritoriul țării, se va transforma în Uniunea Muncitorilor Grafici din România (1922) cu sediul la Cluj. Statutul Uniunii a fost aprobat în 1921 în baza Legii sindicatelor profesionale, uniunea dobândind, astfel, personalitate juridică.

Breasla tipografilor a fost prima din România care a reușit să încheie un contract colectiv unitar, la nivel de ramură, pe o durată de un an și jumătate, la data de 22 decembrie 1921. Prin contractul colectiv erau reglementate condițiile de muncă, timpul de lucru, concediile, zilele de sărbătoare plătite de patroni, plata orelor suplimentare, numărul ucenicilor, dreptul de a alege delegați (bărbați de încredere), care să vegheze la îndeplinirea contractului colectiv. Important de subliniat este faptul că salariile erau stabilite pe categorii de muncitori, printr-un tarif de salarizare la stabilirea căruia se ținea cont de prețurile de pe piață, de valoarea de cumpărare a leului, dar și de alte condiții.

Sindicatul liber al tipografilor din Cluj este membru fondator al Uniunii sindicatelor tipografilor din România, care este membru fondator al Blocului Național Sindical.

Tipografii clujeni au reușit să se adune și să își aniverseze ziua. În anul 2000, sărbătoarea organizată de către conducerea sindicatului tipografilor și conducerea Imprimeriei "Ardealul" din Cluj-Napoca a avut loc în ambianța clubului tipografilor din Cluj, înființat în 1923 și cu activitate continuă de atunci încoace.

În anul 1944, deși numărul tipografiilor din Cluj se ridica la 26, cele mai multe au fost ateliere meșteșugărești. Doar trei dintre ele aveau caracter de întreprindere (Minerva, Cartea Românească și Naționala), care, după naționalizare, au constituit cadrul Întreprinderii Poligrafice Cluj. Aceasta a fost singura tipografie din Cluj, până după "Revoluția" din 1989.

Spre deosebire de București, unde existau mai multe tipografii mari, la Cluj, singura Academie pentru arta tipografică a fost Întreprinderea Poligrafică din Cluj. Majoritatea învățăceilor care făceau primii pași pe poarta Poligrafiei parcurgeau toate treptele profesionale și, o dată îndrăgostiți de această meserie, îi rămâneau credincioși până la pensionare.

Dovadă a profesionalismului tipografilor acestei instituții stă mărturie faptul că toate noile tipografii ale Clujului au în cadrul lor cel puțin un specialist format la Poligrafie.

Este imeprativ a aminti pe fostul nostru coleg tipograf, câștigătorul mai multor ediții a Concursului Național Profesional "Cartea de Aur", Ioan Chira, ucis la 21 dcembrie 1989, în timpul revoluției. Ca o ironie a sorții, Ioan Chira a fost omorât în timpul vacanței de iarnă, la puțin timp după ce s-a întors de la București, unde urma cursul școlii de maiștri tipografi.

Cu speranța că Uniunea Sindicatelor Tipografilor din România și Blocul Național Sindical vor avea o activitate fructuoasă, în sprijinul breslei tipografilor, doresc să profit de această ocazie pentru a ura tuturor "Sărbători fericite" și "La mulți ani!".

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 19 iulie 2018, 7:17
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro