Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 4 februarie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.3/14-02-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
07-04-2021
06-04-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 04-02-2008 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 4 februarie 2008

3. Dezbaterea și adoptarea Proiectului de Lege pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene, semnat la Lisabona, la 13 decembrie 2007.
 
consultă fișa PL nr. 1/2008

 

Domnul Bogdan Olteanu:

  ................................................

Începem examinarea și dezbaterea proiectului de Lege pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona, de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene, semnat la Lisabona, la 13 decembrie 2007.

Pentru prezentarea acestui proiect invit la cuvânt, din partea Guvernului, pe domnul Călin Popescu Tăriceanu, în calitate de prim-ministru.

Vă rog, domnule prim-ministru.

Domnul Călin Popescu Tăriceanu - primul ministru al României:

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Stimați invitați,

Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene.

Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive.

Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut șansa să contribuim la negocierea și la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleași drepturi și având aceleași obligații ca oricare altă țară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat și semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România își pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat și au decis alții.

Este important că România este printre primele state membre care finalizează procedurile de ratificare. Bucureștiul transmite astfel un semnal politic clar: România susține în mod autentic dezvoltarea proiectului european și dorește o Uniune puternică, dinamică și orientată spre beneficiul cetățenilor săi.

Ajung, astfel, la cel de-al doilea motiv pentru care spun că marcăm o etapă. Ratificarea Tratatului de reformă permite Uniunii Europene să intre într-o nouă fază de dezvoltare și să scape din blocajul instituțional din ultimii ani. Acest lucru este de bun augur pentru cetățenii români, la fel de mult ca pentru toți cetățenii europeni. De ce? Pentru că blocajul instituțional înseamnă stagnare, înseamnă soluții de moment și mai înseamnă o dificultate sporită în a construi proiecte pe termen lung, care aduc cu ele adevărata bunăstare.

În schimb, Reforma Uniunii Europene, pe care o realizează Tratatul de la Lisabona, scoate Europa din acest impas. Este un document bun pentru România și pentru Uniune, în ansamblul său.

Instrumentele prevăzute în Tratat sunt concepute astfel încât să dea răspunsuri concrete și eficiente unor probleme care afectează viața cotidiană a oamenilor, precum: provocările globalizării, securitatea energetică, problemele sociale, creșterea siguranței cetățenilor.

Acestea sunt mize importante pentru oameni, iar dezvoltarea de proiecte care să răspundă unor astfel de probleme înseamnă tocmai construirea unei Europe a rezultatelor concrete pentru cetățeni.

România vrea și poate să contribuie la o astfel de Europă, iar ratificarea rapidă a Tratatului de reformă este doar o dovadă în acest sens.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

În urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituțional, odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Așa cum știți, Tratatul constituțional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, așa cum noi am susținut în timpul negocierilor, inovațiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovații sunt un pas înainte față de tratatele europene în vigoare acum.

Care este valoarea adăugată a Tratatului de la Lisabona, în raport cu tratatele existente? Am să punctez, în continuare, cele mai importante aspecte pentru România și pe care noi le-am susținut în actualul document. Pe scurt, creăm o Europă mai eficientă, mai democratică, mai sigură și cu o reprezentativitate mai mare pe plan mondial. În ceea ce privește eficiența, Tratatul de reformă îmbunătățește considerabil funcționarea Uniunii și capacitatea acesteia de a lua, rapid și eficient, decizii în interesul cetățenilor săi.

În acest sens, Tratatul creează instrumente și mecanisme pe care am să le ilustrez în continuare.

Președintele Consiliului European, ales pentru doi ani și jumătate, va da mai multă vizibilitate și consecvență politică în urmărirea priorităților Uniunii. Noua modalitate de vot - votul cu majoritate calificată, calculat conform principiului dublei majorități a statelor și a populației, 55% din statele membre reprezentând cel puțin 65% din populația Uniunii - reflectă dubla legitimitate pe care se fondează Uniunea, a țărilor și a cetățenilor.

Modificările instituționale prevăd, de asemenea, noi dispoziții privind componența și rolul consolidat al Parlamentului European și stabilesc liniile directoare pentru structura Comisiei după 2014.

Tratatul de reformă dă Uniunii forța, de care avem cu toții nevoie, pentru a se afirma la nivel internațional. Securitatea energetică, schimbările climatice, gestionarea catastrofelor naturale sau combaterea terorismului sunt doar câteva din provocările cu care ne confruntăm astăzi pe plan mondial.

Rareori un stat poate aborda pe cont propriu aceste probleme în mod eficient. Odată cu noile modificări introduse de Tratatul de la Lisabona, Uniunea va fi capabilă să se coordoneze în fața provocărilor globale și să-și asume rolul de interlocutor puternic pe scena internațională.

În acest scop, Uniunea va dispune de un înalt reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate. El va avea mijloacele financiare și umane pentru a face Uniunea să acționeze coerent în plan extern. De asemenea, Tratatul instituie noi competențe ale Uniunii în domenii vitale pentru afirmarea ei pe scena internațională. Documentul creează un cadru ambițios pentru politica de apărare europeană, în principal, prin faptul că permite unui grup de state membre să constituie așa-numite cooperări structurate, cu competențe extinse.

Un aspect important, de interes pentru România, este principiul solidarității energetice între statele membre, care se regăsește pentru prima dată într-un tratat european. În plus, documentul permite Consiliului Uniunii să adopte soluții în cazul în care statele membre au dificultăți de aprovizionare cu energie. Aplicarea Tratatului va face Europa mai sigură. Tratatul întărește Uniunea Europeană ca spațiu de securitate, libertate și justiție. El creează mijloacele pentru a trata mai eficient, la nivel european, probleme serioase precum migrația, criminalitatea transfrontalieră sau armonizarea legislațiilor penale ale statelor membre.

Nu în ultimul rând, Tratatul consolidează democrația în Europa. Mă refer, în special, la Carta Drepturilor Fundamentale, document proclamat de instituțiile europene, căreia Tratatul de la Lisabona îi conferă valoare juridică. Carta asigură o mai bună protecție a drepturilor cetățenilor și reafirmă comunitatea de valori a Uniunii.

Dimensiunea democratică a Uniunii se va întări, totodată, prin implicarea sporită a parlamentelor naționale în afacerile europene. Pentru prima dată în istoria comunitară, Tratatul de la Lisabona recunoaște rolul parlamentelor naționale în procesul de elaborare a legislației europene. Acestea vor avea posibilitatea de a verifica, în mod direct și pentru fiecare caz în parte, dacă acțiunea la nivelul Uniunii este mai eficientă decât acțiunea la nivel național.

Nu în ultimul rând, Tratatul conferă un rol sporit cetățenilor în afacerile europene. Astfel, un milion de cetățeni din diferite state membre vor putea solicita Comisiei prezentarea unei propuneri într-un anumit domeniu. La fel ca și tratatele fondatoare ale Comunității Europene sau Tratatele modificatoare - Amsterdam și Nisa - după intrarea sa în vigoare, Tratatul de la Lisabona va constitui drept primar european și va fi firul roșu al noii ordini comunitare.

Atât legislația secundar-europeană, cât și legislația internă, care vor fi adoptate după intrarea lui în vigoare, vor trebui să fie întru-totul conforme cu prevederile acestuia.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați, prin votul pe care-l dăm astăzi, România va deveni cel de-al patrulea stat membru al Uniunii - după Ungaria, Slovenia și Malta - care ratifică Tratatul de la Lisabona. Ratificarea Tratatului de la Lisabona de către România reprezintă un progres important atât pentru noi, cât și pentru Europa. După cum se știe, documentul este programat să intre în vigoare la 1 ianuarie 2009. Este important ca întregul proces să fie definitivat la nivel european, conform Calendarului, astfel încât alegerile europene din 2009 să marcheze începutul funcționării Uniunii într-un cadru instituțional întărit.

În perioada următoare, Uniunea trebuie să pregătească deciziile care vor permite ca inovațiile instituționale să fie aplicate odată cu intrarea sa în vigoare. România va participa activ la discuțiile care vor pregăti aceste decizii. Prin implicarea noastră în acest proiect de amploare, am dovedit deja angajamentul nostru profund pentru cauza europeană. Am arătat că avem capacitatea de a ne promova constructiv interesele, de o manieră congruentă cu interesul general european. Putem fi mândri că am participat la acest exercițiu care a consolidat profilul nostru european, iar cetățenii români pot să aibă certitudinea că interesele lor sunt promovate pe plan european. Rămânem consecvenți rolului pe care ni l-am asumat în Uniune, acela de partener activ, pragmatic, cu inițiativă, implicat în proiecte și luarea deciziilor. Avem toate atributele pentru a fi un actor influent și dinamic în Uniune. Avem interesul și capacitatea de a contribui la dezbaterile actuale privind politica energetică europeană, schimbările climatice sau politica socială europeană, inclusiv din perspectiva politicii de incluziune sau a consolidării rolului internațional al Uniunii.

Doamnelor și domnilor parlamentari, pentru toate aceste motive, vă propun să ratificăm astăzi Tratatul de la Lisabona. Intrarea în vigoare a acestui document ne va permite să intrăm într-o etapă de progres de care vor beneficia atât românii, cât și toți ceilalți cetățeni europeni.

Vă mulțumesc. (Aplauze în sală)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule prim-ministru.

În continuare, dau cuvântul domnului senator Șerban Nicolae pentru prezentarea raportului comun al Comisiilor juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări ale celor două Camere ale Parlamentului.

Domnul Șerban Nicolae:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor colegi,

Comisiile juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări ale Camerei Deputaților și Senatului s-au întrunit în data de 29 ianuarie 2008 pentru a examina Proiectul de Lege pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona, de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene, semnat la Lisabona, la 13 decembrie 2007.

Conform prevederilor art.148 alin.(1) și (3) din Constituția României, aderarea României la Tratatele constitutive ale Uniunii Europene în scopul transferării unor atribuții către instituțiile comunitare, precum și al exercitării, în comun cu celelalte state membre, a competențelor prevăzute în aceste tratate, se face printr-o lege adoptată în ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaților și senatorilor.

Proiectul de lege supus examinării are ca obiect de reglementare ratificarea Tratatului de la Lisabona și, potrivit Constituției, acest proiect face parte din categoria legilor organice.

În urma examinării proiectului de lege, a expunerii de motive, membrii celor două comisii au constatat - și subliniez, printre altele - faptul că Tratatul de la Lisabona, din 13 decembrie 2007, nu înlocuiește tratatele actuale, ci doar le modifică. Astfel, acest Tratat cuprinde două clauze de amendare a Tratatului privind Uniunea Europeană, respectiv a Tratatului de instituire a Comunității Europene care va fi redenumit Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Cele două tratate, astfel cum au fost modificate, vor avea o valoare juridică egală.

Subliniez câteva din modificările pe care Tratatul de la Lisabona le aduce acestora: consacrarea expresă a personalității juridice a Uniunii Europene, conferirea de valoare juridică obligatorie Cartei Drepturilor Fundamentele, stabilirea unei diviziuni clare a competențelor între Uniune și statele membre, consolidarea rolului parlamentelor naționale, extinderea votului cu majoritate calificată la mai multe domenii, introducerea sistemului dublei majorități pentru adoptarea deciziilor în cadrul Consiliului, începând cu anul 2014.

În urma dezbaterilor și a opiniilor exprimate de către membrii celor două comisii, acestea au adoptat, cu unanimitate de voturi, prezentul raport, prin care au decis să supună plenului Camerelor reunite, spre dezbatere și adoptare, proiectul de lege pentru ratificarea tratatului.

Vă mulțumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule senator.

Urmează dezbaterea generală asupra proiectului de lege. Birourile permanente reunite în ședința din 28 ianuarie 2008, cu participarea liderilor de grupuri, au hotărât să propună ca la dezbaterea generală să participe câte unul, doi reprezentanți ai grupurilor parlamentare din Camera Deputaților și Senat. Sunt obiecții la această propunere? Nu sunt obiecții.

Supun votului dumneavoastră această propunere procedurală. Propunerea a fost adoptată în unanimitate.

Începem dezbaterile generale. Are cuvântul domnul senator Dan Mircea Geoană, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat.

Vă rog, domnule senator.

Domnul Dan Mircea Geoană:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Domnule prim-ministru,

Stimați membri ai Cabinetului,

Stimate colege și stimați colegi,

Într-adevăr, ratificarea Tratatului reformator al Uniunii, care, sunt convins că va fi unanimă în Parlamentul României, este un moment istoric. Poate că, de multe ori, prinși în tensiunile cotidiene, în scandal politic, uităm să înțelegem în profunzime solemnitatea și dimensiunea istorică ale unui astfel de moment.

Generații de români au sperat și au visat la un astfel de moment. Generații de români au sperat să vadă țara noastră membră a familiei democrațiilor europene și occidentale. Vreau să felicit pe cei care au programat dezbaterea noastră în Parlament - inclusiv la propunerea unor europarlamentari aparținând partidului nostru - astăzi, în prima zi a noii sesiuni a Parlamentului, la început de an electoral, care va fi greu, va fi complicat și va fi dur, în ziua în care și președintele Franței, prietenul etern al României, s-a aflat în fața noastră.

O etapă nouă în istoria Europei, o etapă nouă în istoria României.

Suntem printre primii dintre cei care ratifică Tratatul de la Lisabona. Faptul că avem în acest moment o procedură de urgență ne permite ca astăzi să dăm un semnal puternic cetățenilor noștri, Europei și vecinilor noștri. Vreau să spun cu extrem de multă claritate: orice vis al nostru de a avea o Românie puternică, prosperă și respectată nu poate deveni realitate în afara unei Europe unite, puternice și care devine un jucător de prim rang în arena globală. Vremea în care țările reușeau pe picioare proprii în lumea globalizată s-a încheiat. Este o șansă pentru țara noastră și vreau ca acest lucru să reprezinte pentru noi toți un imbold la mai multă muncă împreună, la mai puțină ceartă și diviziune. Vreau să spun că sunt mândru de faptul că alături de mulți alți oameni politici din România, de-a lungul ultimilor ani, am avut parte, alături de colegi din partidul pe care-l reprezint, să contribuim mai mult sau mai puțin la acest pas istoric pe care-l sărbătorim astăzi. Vreau să menționez faptul că printre cei care au contribuit la Convenția Europeană, embrionul și izvorul Tratatului de astăzi, s-au aflat și politicieni români - și mă refer aici la Adrian Severin, care a făcut parte din constituanta europeană.

Am avut prilejul să semnez la Roma, în 2004, prima variantă a Tratatului constituțional, alături de Președintele României de atunci, domnul Ion Iliescu. Vreau să vă spun că acest lucru este un aspect important și arată că, indiferent de cine este la putere în România, un partid sau altul, o personalitate sau alta, există o continuitate și un proiect național comun. Proiectul european nu este proiectul unui singur partid, proiectul european nu este proiectul unui singur guvern, proiectul european nu este proiectul unui singur președinte, este un proiect național și votul nostru de astăzi trebuie să reprezinte, măcar pentru câteva minute, un început de reconciliere națională și de dirijare a energiilor pozitive ale acestei națiuni în direcția corectă.

Bineînțeles că acest tratat aduce noutăți, aduce drepturi noi pentru cetățenii României, aduce o relație nouă între Europa și cetățenii săi. Nu vreau să vă ascund următorul fapt. Cred că este posibil, dragi colegi, ca în 2009, când acest Tratat va deveni operațional, când Uniunea Europeană va trebui să-și aleagă și un președinte, și un nou președinte al Comisiei Europene, și un Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Politică Externă și de Securitate, în premieră, și un nou președinte al Parlamentului European, România, ca nou stat membru care are drepturi egale - cum spunea președintele Franței - cu cei mai vechi în Europa, să nu fie mai puțin ambițioasă și sunt convins că un central-european, cel puțin un reprezentant al unui nou stat membru în Uniunea Europeană, va ocupa în mandatul 2009- 2013 o funcție din cele mai importante în Uniunea Europeană. Putem să avem ambiția să dăm - dacă este român cu atât mai bine, dacă este un vecin de-al nostru la fel de bine - un președinte pentru Comisia Europeană. Trebuie să avem ambiția să lucrăm cu vecinii noștri pentru ca un eventual președinte al Parlamentului European să vină și dintre cei care se adaugă astăzi Uniunii Europene. Trebuie să avem curajul de a propune, dacă avem români sau alții, un ministru de externe din rândul noilor veniți, iar dacă acesta sau aceea, o doamnă - pentru că este vorba de egalitate de șanse - ar putea să reprezinte pe oricare dintre noi, acest lucru ar fi o realizare importantă.

În același timp, trebuie să spun un lucru care ne frământă pe toți. După un an de zile de când avem noua calitate de stat membru al Uniunii Europene, în pofida încurajării președintelui Franței de a vorbi, de a vorbi cu curaj, competent, în interesul Europei și al nostru, din păcate, în mare măsură, România a fost mută din punct de vedere al formulării de politici, al prezentării de inițiative, al apărării interesului nostru, al capacității de negociere, al capacității de a face majorități în Europa. Profilul României ca nou membru al Europei nu este încă suficient de structurat. Avem toate ingredientele, toate calitățile - dimensiunea țării, numărul de europarlamentari, numărul de voturi în Consiliul European, demografie, așezare geo-strategică, tradiție și istorie - care ne-ar permite să putem fi un jucător cu adevărat influent. Trebuie să încercăm să devenim al șaptelea jucător al Uniunii Europene și putem face acest lucru. Din păcate, ne pierdem energiile și ne risipim talentul în lupte sterile, în lupte care nu duc nicăieri și pe care cetățenii României și ai Europei, în egală măsură, le condamnă. Tratamentul cetățenilor români care nu trăiesc în România și care muncesc și trăiesc în Europa trebuie să fie pentru noi un punct de obligație și de apărare. Vedeți cum și-a apărat interesul, de la această tribună, președintele Franței? A vorbit de prietenia cu România, dar și-a apărat interesul ca stat și ca țară care a fondat Uniunea Europeană.

Stimați colegi, mai este un lucru și voi încheia aici. Am schimbat câteva cuvinte cu președintele Franței, în drum spre ieșire. Am discutat și m-a întrebat cum merge coabitarea la noi, pentru că avem un sistem constituțional inspirat din sistemul francez. Și Franța a avut și probabil că va mai avea coabitare. Vă spun că în acest moment, în care, sunt convins, vom ratifica cu toții, cu solemnitate și cu mândrie națională și europeană, acest Tratat de la Lisabona, trebuie să înțelegem că nu vom mai putea să operăm cu actualele instituții și cu modul în care funcționăm de optsprezece ani de zile. Provocarea este mult mai mare. Sunt chestiuni care nu ne permit să funcționăm așa cum se cuvine. Este nevoie de o reformare a modului în care Parlamentul României funcționează. Așteptăm de la Guvern legea care să stabilizeze relația dintre Guvern, Parlamentul României și Parlamentul European, în forma sa executivă și în forma sa legislativă, pentru a putea închide acest triunghi dintre politica europeană și politica națională. O reformă a Constituției României devine neapărat necesară și experiența ultimilor trei ani de zile ne arată că am ajuns la limitele a ceea ce poate să ne dea actuala republică pe care am clădit-o cu toții, cu mândrie, în 1990.

Acest moment reprezintă o șansă pentru România, dar să nu credem vreo secundă că, doar prin votul nostru și prin faptul că vom parafa ratificând acest Tratat, drumul nostru se închide astăzi cu acest subiect. România poate deveni o națiune influentă, puternică și respectată, dar trebuie să fim conștienți de faptul că în lumea globală, în Europa în dezvoltare, în Europa în mișcare avem cu toții obligația să vedem cum putem aduce România pe făgașul cel bun.

Închei, folosindu-mă de acest prilej pentru a saluta victoria președintelui Tadiæ în Serbia vecină. Este un lucru bun și nu o spun doar ca social-democrat, care, poate, întâmplător, face parte din familia socialistă. Nu contează. A câștigat un democrat și un proeuropean la Belgrad. Este un lucru bun, este un lucru pe care trebuie să îl salutăm și să spunem că ceea ce avem ca obligație, ca europeni, să dăm Serbiei, inclusiv printr-o mare prudență față de viitorul Kosovo, e să garantăm vecinilor noștri un drum în Europa.

Mă bucur că președintele Franței a menționat - în premieră din partea unui lider important al lumii contemporane - cuvântul Moldova, în Parlamentul României, și vreau să considerăm că este un angajament al Franței în fața forului legislativ român. Nu avem voie să-i abandonăm pe frații noștri de dincolo de Prut. Ei sunt parte a proiectului european și trebuie, inclusiv prin ratificarea de astăzi, să arătăm că drumul extinderii continuă dincolo de granița noastră răsăriteană. Avem obligația să fim un exemplu și un catalizator pentru vecinii noștri. Avem obligația să fim exemplu și catalizatori și pentru cetățenii noștri.

Stimați colegi, votul Partidului Social Democrat pentru acest Tratat, istoric pentru noi, va fi în mod evident unul pozitiv. Întrebarea nu este dacă proiectul trece astăzi, chiar lege organică fiind, ci întrebarea este ce facem, începând de mâine, ca să fructificăm șansa istorică pe care geopolitica, Dumnezeu din ceruri și istoria noastră națională ni le-au dat astăzi? Avem o obligație pentru a fructifica această șansă istorică. Vă mulțumesc și vă asigur de votul social-democraților români. (Aplauze din sală.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule senator. Din partea Grupurilor parlamentare ale PNL, domnul senator Puiu Hașotti.

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc.

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor, după un discurs care a abordat Tratatul de la Lisabona dintr-o perspectivă foarte politică și, trebuie să fiu de acord cu marea majoritate a ideilor expuse aici de domnul președinte Mircea Geoană, permiteți-mi o abordare mai tehnică asupra a ceea ce înseamnă Tratatul de la Lisabona și asupra votului pe care urmează să-l dăm.

Doamnelor și domnilor, ratificarea unui tratat internațional este de regulă episodul final al unui proces de negociere. Ca reprezentant legitim al națiunii, Parlamentul exprimă dreptul suveran al cetățenilor și oferă legitimitate noului tratat. Acest lucru este cu atât mai necesar pentru un tratat cum este Tratatul de la Lisabona, care conține elemente constituționale, precizând printre altele arhitectura instituțională a unei Uniuni Europene și repartiția competențelor între statele membre și Uniune.

Procesul de revizuire a tratatelor, care a culminat cu semnarea Tratatului de la Lisabona, s-a bucurat încă de la început de o participare parlamentară substanțială. Suntem în Parlament și voi aborda din această perspectivă parlamentară, dar și dintr-o perspectivă tehnică, Tratatul de la Lisabona.

Tratatul de la Lisabona este capătul unui drum care a început încă din decembrie 2001, când Consiliul European de la Laeken a alcătuit Convenția privind viitorul Europei, un forum care a avut o componentă parlamentară majoritară. Convenția a primit sarcina să răspundă la o serie de întrebări legate de viitorul Europei și să ofere, în final, o opțiune pentru revizuirea tratatelor.

Astfel, pentru prima dată în istoria revizuirii tratatelor europene, o dezbatere substanțială și transparentă, cu participare parlamentară relevantă a precedat conferința interguvernamentală clasică, în care negocierile aveau loc doar între diplomați, în spatele ușilor închise.

Convenția, compusă din reprezentanți ai parlamentelor naționale și ai guvernelor din statele candidate și statele membre ale Parlamentului European și ale Comisiei Europene, a propus o serie de reforme curajoase, desprinzându-se de regula celui mai mic numitor comun, dominantă de-a lungul negocierilor care au condus la Tratatul de la Amsterdam și, respectiv, la Tratatul de la Nisa.

Chiar dacă conferințele interguvernamentale din 2004 și, mai ales, cea din 2007, după respingerea Tratatului Constituțional, în urma referendumurilor din Franța și Olanda, au diminuat unele reforme propuse de Convenție, substanța textului a rămas nealterată în punctele esențiale.

Până la urmă, regretul pentru unele regresii ale Tratatului de la Lisabona, față de Tratatul Constituțional inițial, a fost compensat de succesul diplomatic al negocierilor decisive de anul trecut, la care am fost parte și noi, românii, în timpul președințiilor Germaniei și Portugaliei. Acestea au permis găsirea soluțiilor de relansare a procesului de integrare europeană, acceptabile pentru toate cele 27 de state membre.

Pragmatismul diplomaților care au perfectat un sistem rafinat de negocieri pentru a face față unei Uniuni Europene formate din 27 de state, cu istorii și trăsături culturale distincte, a temperat puțin idealismul celor care vizau să fie fondatorii primei Constituții Europene.

Aprecierea întregului proces de revizuire a tratatelor Uniunii Europene trebuie să aibă ca punct de referință motivele inițiale care au determinat lansarea negocierilor, și anume, găsirea unor răspunsuri adecvate în fața unor provocări majore cărora Uniunea trebuia să le facă față: provocarea extinderii sau provocarea numărului, cum a denumit-o Valéry Giscard d'Estaing, președintele Convenției, apoi provocarea globalizării și provocarea deficitului democratic.

În cea mai mare parte, aceste chestiuni au fost rezolvate de Tratatul de la Lisabona. În acest sens, Tratatul, păstrând în bună măsură substanța Tratatului Constituțional, poate fi considerat un succes și de acest succes, așa cum au spus până acum și antevorbitorii mei, va beneficia și România.

Din punctul nostru de vedere, al liberalilor, Tratatul răspunde curajos și inovator la toate cele trei mari provocări amintite. Prin introducerea dublei majorități pentru adoptarea deciziilor în cadrul Consiliului și a extinderii votului cu majoritate calificată la peste 40 de domenii noi, reforma instituțională merită să răspundă provocării numărului, asigură eficiența și simplificarea deciziilor.

De asemenea, prin Tratatul de la Lisabona, deciziile adoptate în domeniul libertății, securității și justiției vor fi mai rapide și mai coerente. Acest lucru va însemna un progres în ceea ce privește capacitatea Europei de a combate terorismul, crima organizată și traficul cu ființe umane, precum și de a gestiona mai bine fluxurile migratorii.

Tratatul de la Lisabona aduce inovații relevante în privința implicării parlamentelor naționale în problemele europene. Astfel, participarea parlamentelor naționale la controlul subsidiarității este consolidată. Parlamentele - noi - sunt și vor fi informate cu privire la proiectele legislative inițiate de Uniunea Europeană și la cererile de aderare. Parlamentele sunt, de asemenea, chemate să se implice mai mult în aspectele legate de spațiul de libertate, securitate și justiție. Întărirea rolului parlamentelor naționale reprezintă o contribuție majoră la diminuarea deficitului democratic. În felul acesta, crește șansa ca temele europene să fie aduse mai aproape de cetățeni prin reprezentanții nemijlociți ai acestora, parlamentarii, și, nu în ultimul rând, metoda Convenției, reținută în Tratat, prin care parlamentele naționale sunt implicate activ în revizuirea tratatelor, va conferi transparență și legitimitate mai mare oricărei amendări viitoare a tratatelor.

Trebuie, de asemenea, remarcată creșterea rolului Parlamentului European, reprezentant al intereselor europene ale cetățenilor, care capătă prerogative suplimentare pe care nu le mai invoc aici. Vreau doar să spun că, de data aceasta, Carta Drepturilor Fundamentale conferă noi drepturi cetățenilor Uniunii Europene.

Confirmarea caracterului juridic obligatoriu al acesteia s-a datorat, în bună măsură, insistenței parlamentarilor naționali și europeni.

De altfel, cu orgoliul parlamentar nedisimulat, doresc să remarc faptul că toate rezultatele pozitive în ceea ce privește consolidarea procedurilor democratice și a drepturilor cetățenești privind extinderea competențelor și definirea valorilor și obiectivelor Uniunii Europene își au originea exclusiv în lucrările Convenției privind viitorul Europei, dar cred că cel mai important rezultat al Tratatului de la Lisabona îl constituie progresul realizat în domeniul Politicii Externe și de Securitate, în contextul globalizării care mărește competiția economică, politică și în domeniul securității.

Soluțiile găsite: instituirea personalității juridice a Uniunii Europene, înființarea celor două funcții, de președinte al Uniunii Europene și de Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru Politică Externă și de Securitate, înființarea Serviciului de Acțiune Externă Europeană vor contribui la creșterea coerenței și eficienței Uniunii Europene în lume.

O subliniere aparte trebuie făcută în privința clauzei de apărare reciprocă, similară cu cea oferită de NATO prin art.5, conform căreia orice țară membră atacată beneficiază de îndată de protecția aliaților. Cele două clauze de apărare reciprocă, din Tratatul Uniunii Europene și din Tratatul NATO, creează premisele unui puternic parteneriat strategic Uniunea Europeană - Statele Unite ale Americii, evocat aici și de președintele Franței, vital în contextul amenințărilor globale actuale.

Astfel, Tratatul de la Lisabona stimulează consolidarea geopolitică a tandemului Uniunea Europeană - Statele Unite ale Americii care a arătat anumite idiosincrazii de mult timp, cele mai relevante fiind atitudinile contradictorii față de intervenția din Irak.

Pentru România, câștigul cel mai important al aderării la Uniunea Europeană și NATO îl reprezintă tocmai apartenența la o entitate geopolitică ce, în ciuda unor fricțiuni interne recente, are șanse majore să păstreze întâietate economică, politică și de securitate în lume, în deceniile ce vor urma.

Orice pas în favoarea consolidării entității geopolitice Uniunea Europeană - Statele Unite ale Americii este un câștig și pentru țara noastră.

Pe de altă parte, apartenența României la Uniunea Europeană, începând cu 1 ianuarie 2007, poate fi considerată începutul unei a doua modernizări a României. Această a doua modernizare înseamnă o recuperare a decalajelor instituționale, dar mai ales a standardelor de prosperitate. Or, deși eforturile naționale sunt decisive în realizarea obiectivului de recuperare de modernitate, mediul exterior, în speță, cadrul european contează și oferă o șansă suplimentară.

De aceea, consolidarea Uniunii Europene - iar Tratatul de la Lisabona este un pas important în acest sens - nu poate fi decât în beneficiul și în folosul României. O Românie puternică într-o Europă puternică și într-un parteneriat transatlantic consolidat este rețeta evidentă a succesului. Ingredientele pentru succes sunt deja puse în Tratatul de la Lisabona.

Urmează acum să-l ratificăm și expunerea mea a fost o pledoarie în acest sens. În același timp, să sperăm că procesul de ratificare va decurge fără probleme în toate statele membre pentru ca la 1 ianuarie 2009, așadar înaintea alegerilor pentru Parlamentul European, Tratatul să fie funcțional. Vom avea astfel oportunitatea să beneficiem cât mai repede, în demersul nostru de dezvoltare și modernizare a României, de reformele Tratatului de la Lisabona. Vă mulțumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulțumesc foarte mult, domnule senator.

Din partea Grupurilor parlamentare ale PD-L, doamna deputat Anca Boagiu. Rog secretariatul să se obișnuiască cu denumirea nouă.

Vă rog, doamna deputat, aveți cuvântul.

Doamna Anca-Daniela Boagiu:

Doamnelor și domnilor,

În primul rând, permiteți-mi ca în numele membrilor Partidului Democrat Liberal să salut prezența, în acest moment istoric pentru Uniunea Europeană, dar și pentru România, a președintelui Franței, domnul Nicolas Sarkozy. Cred că prezența Domniei Sale a fost mai mult decât un semn de bun augur, un semn care să ne arate că România se află intr-o construcție puternică, o construcție în cadrul căreia are multe de făcut.

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Domnilor membri ai Guvernului,

A trecut mai de mult de un an de la momentul aderării României la Uniunea Europeană, la data de 1 ianuarie 2007. A fost un an marcat de mari schimbări atât pe scena politică internă, cât și în arhitectura instituțională a Uniunii Europene. Astăzi am avut onoarea să fie alături de noi una dintre personalitățile politice care au contribuit decisiv la revigorarea dezbaterilor privind adoptarea unui nou tratat al Uniunii Europene. Reușita adoptării Tratatului de la Lisabona, în decembrie 2007, ar fi fost mult mai dificil de imaginat fără implicarea hotărâtă a președintelui Franței. De asemenea, președintele francez a reușit să aducă atât Franței, cât și Uniunii Europene un suflu nou, extrem de necesar pentru revigorarea rolului Franței în avangarda statelor Uniunii Europene. Nu trebuie uitat, însă, rolul pe care l-au jucat toate statele membre ale Uniunii Europene, precum și ultimele două președinții - președinția germană și președinția portugheză - care au contribuit decisiv la identificarea soluțiilor pentru adoptarea acestui Tratat.

Doamnelor și domnilor, de la 1 ianuarie 2007, România este parte integrantă a unei construcții politice, economice și culturale care se manifestă tot mai mult ca un actor global.

Într-o lume tot mai globalizată și în permanentă schimbare, Tratatul de la Lisabona a servit și va servi tocmai acestui scop. A fost un moment în care liderii actuali ai Europei Unite au împlinit moștenirea părinților fondatori permițând astfel proiectului european să-și continue dezvoltarea și să-și manifeste ambițiile.

Există o dovadă mai bună pentru raționalitatea unui gest istoric, pentru viitorul Europei unite decât semnarea unui tratat care să permită extinderea în continuare a Uniunii Europene, a unui tratat care să eficientizeze procesul de luare a deciziilor în cadrul construcției europene, a unui tratat care să confere Europei Unite acel rol pregnant pe scena internațională, pe care, de altfel, îl și merită și care, în esență, să aducă Uniunea Europeană mai aproape de fiecare cetățean? Iată de ce, doamnelor și domnilor, România trebuie să fie mândră încă o dată că ia parte și contribuie la acest pas istoric pentru civilizația europeană. Tratatul de reformă este esențial pentru a asigura funcționarea eficientă a Uniunii Europene. Noile aranjamente instituționale și mecanismele de lucru sunt necesare pentru a asigura o Uniune capabilă să facă față provocărilor globale și să răspundă așteptărilor cetățenilor europeni, bineînțeles, incluzându-i aici și pe cetățenii români. Acordarea statutului juridic obligatoriu Cartei Drepturilor Fundamentale, întărirea rolului cetățenilor, creșterea rolului Parlamentului European, rolul întărit acordat parlamentelor naționale sunt prevederi care vor asigura faptul că Uniunea Europeană este un organism reprezentativ pentru cetățenii săi, și nu un instrument al birocrației.

De asemenea, schimbările în mecanismul decizional: introducerea funcției de președinte al Consiliului European, înființarea funcției de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Politică Externă și de Securitate, precum și a unui serviciu diplomatic european vor asigura Uniunii Europene o voce puternică și acțiuni consistente care să răspundă noilor provocări.

Doamnelor și domnilor,

Ratificarea Tratatului de la Lisabona de către Parlamentul României constituie un moment solemn, iar prezența președintelui Franței printre noi a valorizat și mai mult semnificația acestui moment. Cu toate acestea, solemnitatea nu trebuie să ne facă imuni la a dezbate rolul României într-o Uniune Europeană în permanentă schimbare și, mai ales, rolul Parlamentului României în noul context creat de adoptarea Tratatului de la Lisabona.

Cred că trebuie cu toții să recunoaștem că România încă nu aduce acea valoare adăugată Uniunii Europene, valoare pe care potențialul nostru ne-o conferă și care trebuie fructificată.

Din păcate, România nu a reușit încă să depășească statutul de țară monitorizată printr-un mecanism de verificare în domeniul justiției și al luptei împotriva corupției. Și aceasta se întâmplă în ciuda faptului că, de mai bine de un an de zile, suntem stat membru cu drepturi depline, și aceasta se întâmplă să o constatăm chiar astăzi, când, deși discutăm despre un moment istoric și solemn, Comisia Europeană a publicat un raport intermediar din care putem citi că în continuare România va fi monitorizată, iar progresul în reformarea justiției este nesatisfăcător. Aș spune că, din nefericire, suntem în continuare corijenți, deși speram ca, după șase luni de la aderarea României, acest mecanism să poată fi ridicat dacă reformele ar fi continuat.

Nu trebuie să uităm, în același timp, că ratarea țintei deficitului bugetar permis de Uniunea Europeană amenință serios procesul de adoptare a monedei euro la termenul pe care noi ni l-am asumat și pe care l-am stabilit inițial, la 1 ianuarie 2007, atunci când am aderat. Progresul în procesul de absorbție a fondurilor europene trebuie amplificat, astfel încât atât de importantul Program Național de Dezvoltare Rurală să fie adoptat, iar proiectele necesare absorbției fondurilor să fie finanțate și, bineînțeles, realizate, astfel încât acești bani să contribuie la ceea ce spuneau antevorbitorii mei, la procesul de modernizare a României.

Pentru a întări și mai mult poziția țării noastre în construcția europeană, România trebuie să susțină și să impună în agenda Uniunii Europene teme cu adevărat importante.

Astfel, potențialul încă nevalorificat al României va contribui decisiv la construcția viitorului Uniunii Europene, dar și al României. Nu trebuie uitat că România este țara europeană care asigură securitatea Europei pe cea de-a doua graniță externă a Uniunii Europene.

Partidul Democrat Liberal și popular europenii au făcut și vor face totul posibilul pentru a impulsiona reformele atât de necesare în cadrul Uniunii Europene, dar, pentru a avea o Românie care nu numai să se adapteze schimbărilor europene, cum sunt cele stabilite prin Tratatul de la Lisabona, ci să și influențeze decisiv parcursul Uniunii Europene, este nevoie, dragi colegi, de un efort autentic din partea întregii clase politice românești.

Stimați colegi,

Nu în cele din urmă, ci înainte de toate trebuie să avem curajul de a spune că Reforma Uniunii Europene, prin intermediul Tratatului de la Lisabona pe care îl ratificăm astăzi, trebuie să aplice și reforma Parlamentului României.

Parlamentul este instituția care prin adoptarea Tratatului capătă un rol foarte important în dezbaterea și adoptarea legislației la nivel european, precum și în implicarea cetățenilor în adoptarea deciziilor.

Ratificăm astăzi un tratat crucial pentru viitorul României și al Uniunii Europene și avem obligația să ne ridicăm și noi înșine la importanța acestui moment.

Nu numai Parlamentul României are nevoie de o schimbare radicală, ci și România, prin reformarea instituțiilor statului român. Am fost cu toții atât participanți, cât și martori la un proces de construcție a României, un proces nemaiîntâlnit în istoria noastră recentă: aderarea Românei la data de 1 ianuarie 2007. Atunci ne-am asumat faptul că, ori de câte ori va fi vorba de viitorul european al României, vom continua reformele ce ne-au permis să aderăm într-un moment în care foarte puțin observatori mai credeau că este posibil un astfel de lucru. Acesta ar trebui să fie obiectivul nostru pentru ca România să devină un partener al soluționării problemelor cu care se confruntă Uniunea Europeană, și nu o problemă pentru Europa.

Doamnelor și domnilor, ratificarea Tratatului de la Lisabona ar trebui să ne facă astăzi să tresărim, ar trebui să ne facă să medităm, ar trebui să ne facă să ne întrebăm dacă am făcut destul pentru România și Uniunea Europeană, să ne întrebăm dacă nu cumva și România și Uniunea Europeană nu merită mult mai mult efort din partea noastră.

Interesul național trebuie să primeze în fața intereselor de grup și în fața incompetenței pe care, din nefericire, de când suntem stat membru, le cam afișăm. Să nu uităm că România nu își poate permite să staționeze. Chiar dacă a prins trenul european în ultimul

moment, acest tren trebuie să meargă pe căile sale europene și să se ridice la standardele europene pe care noi ni le-am propus.

Am să închei spunând că Partidul Democrat Liberal va face așa cum a făcut și până acum, va vota pozitiv. Votul va fi dat pentru ratificarea acestui Tratat, dar nu vom precupeți niciun efort în a susține acele măsuri care să ducă România - cea de a șaptea țară ca mărime, dar și ca influență - acolo unde îi este locul în Uniunea Europeană, cum nu vom precupeți niciun efort în a-i trage de mânecă, într-un limbaj elegant, pe aceia care, de când am devenit stat membru, dorm pe scaune călduțe, în loc să se preocupe de România și de Europa. Vă mulțumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc foarte mult, doamna deputat. Din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului România Mare, domnul senator Corneliu Vadim Tudor. Aveți cuvântul, domnule senator.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Doamnelor și domnilor,

Destinul a făcut ca, în prima zi de activitate a Parlamentului României din anul 2008, să dezbatem și să supunem la vot un document de o mare însemnătate pentru statutul european al țării noastre. Nu este o constituție și totuși, paradoxal, este o constituție. Este greu de ținut minte o denumire atât de arborescentă: "Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene".

Și a fost și mai greu pentru mințile luminate ale Europei să modifice nu atât ceea ce s-a croit eronat, de la început, ci acele prevederi în care nu se regăseau toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. Armonizare - acesta este cuvântul la ordinea zilei.

Președintele Franței vorbea de un compromis, eu aș adăuga ceva: politica e artă a compromisului cu o singură condiție: să nu te compromiți tu, ci adversarul. Noi, acum, ne-am adunat sub cupola Parlamentului ca să analizăm și să votăm un document ce se dorește a fi o oglindă în care să se recunoască toți cei care participă la construcția noii Europe, adică, să nu uităm, a acelui continent de unde au izbucnit cele două războaie mondiale. Parafrazându-l pe Georges Clemenceau, primul-ministru al Franței, la Conferința de Pace de la Paris, din anul 1919, voi spune că "Europa este acel continent care trebuie să se țină singur în frâu, ca să nu fie nevoit să-l țină alții". Nu voi relua ceea ce s-a tot spus pe tema aceasta și nu voi face incursiuni istorice, aceasta este o fază depășită a discuției, noi ne aflăm acum într-o etapă nouă, într-un secol nou, într-un mileniu nou.

"Îmi câștig bătăliile cu visele soldaților mei", spunea Napoleon. Și noi am visat frumos și, cu ajutorul bunului Dumnezeu, am câștigat.

O singură referire doresc să fac la un savant teolog român, care a văzut cu limpezime prin negura viitorului și care, poate pentru curajul său, avea să zacă mulți ani în temnițele staliniste, este vorba de părintele Dumitru Stăniloaie, cel care, în "Telegraful Român", acum aproape 70 de ani, mai exact la sfârșitul anului 1939, publica studiul intitulat interogativ: "Statele Unite ale Europei?" În plin război mondial, acest om profund credincios și vizionar scrie:

"Numai încadrarea tuturor statelor europene într-un singur organism politic ar înlătura posibilitatea războaielor în viitor și epuizarea popoarelor în cheltuielile fără margini pentru înarmare. Pentru realizarea Organizației Statelor Unite ale Europei este necesară, în prealabil, o profundă încreștinare a sufletelor. Demonul din sufletul individual omenesc își arată puterea și în manifestările sentimentelor de grup. Statele Unite ale Americii nu pot servi de model care să arate că este posibilă o astfel de organizare și în Europa, pentru că la temelia lor stă o premiză de unitate, care nu credem că ar fi acceptată de popoarele europene. Statele Unite ale Americii au la bază o singură limbă, cea engleză. Este o naivitate și un mare pericol să creezi o organizație nu pe baza a ceea ce este omul acum, ci pe baza a ceea ce visezi tu că trebuie să fie. În curând, realitatea se răzbună și te mătură cu organizație cu tot, aducând pe urmă un sentiment de mare descurajare. Propovăduirea trebuie să fie idealistă, organizarea realistă." Repet,este un citat dintr-un studiu publicat de cunoscutul teolog român, Dumitru Stăniloaie, la Sibiu, oraș care avea să devină Capitala Culturală a Europei, pentru anul 2007.

Sunt oamenii politici realiști la această oră a istoriei? Și da, și nu. Sau fiecare vede realitatea pe care vrea să o vadă, în funcție de interesele grupurilor de oameni și ale statelor pe care le reprezintă.

Ce interese au românii? Au foarte multe, desigur, legate de identitatea lor ca popor, de specificul național, de pildă, trebuie să afirmăm răspicat că nu există nicio limbă moldovenească, ci limba română, dar și interese legate de nevoile lor materiale, într-o lume în care tăvălugul haotic sau, mai bine zis, acest tsunami al globalizării nu mai ține seama de nimeni și de nimic. Misiunea noastră, a oamenilor politici responsabili din România, este să armonizăm și să unificăm toate aceste interese în șuvoiul unui singur și maiestuos fluviu: interesul național. Ce e bun pentru lumea civilizată este bun și pentru noi. Nu mai inventăm noi roata acum. La 15 februarie 1993, prin urmare acum 15 ani, rosteam în Senat discursul intitulat: "Cum intrăm în Europa?" Permiteți-mi să reproduc finalul acelei veritabile profesiuni de credință, formulată chiar în anul în care România avea să devină membră a Consiliului Europei: "Sub prestare de jurământ și cu dovezi palpabile vom arăta tuturor că noi, cei de la Partidul România Mare, dorim nu atât ce se dorește - intrarea în Europa, pentru că România este în Europa încă înainte de nașterea Europei, cât intrarea în structurile Europene. Vom face tot posibilul și, dacă este nevoie, vom pune uneori surdină la anumite demersuri politice pentru a nu împiedica pătrunderea României în aceste structuri europene. Aici suntem de acord, într-adevăr."

Astăzi suntem membri cu drepturi depline ai Uniunii Europene. Venind, acum, la Palatul Parlamentului, am avut sentimentul tonic și reconfortant de a vedea tricolorul românesc încadrat de drapelele Uniunii Europene și NATO. Facem parte dintr-o mare familie și asta contează în primul rând și în cel mai înalt grad. Aceia care se așteaptă la minuni peste noapte se află pe un drum greșit. "Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă", sună o zicală din bătrâni. Da, țara a făcut sacrificii pentru a intra în Uniunea Europeană. Dar, aș vrea să-i întreb pe eurosceptici, aveam, oare, de ales, ne putem permite să ne oprim la jumătatea drumului sau să ne înecăm ca nu știu cine la mal? Evident că nu. "Românilor trebuie să le faci binele cu forța", spunea un om politic. Care e forța? Și care e binele acela? Forța este puterea noastră de persuasiune, de a-i convinge pe concetățenii noștri să ne urmeze, din moment ce ne-au votat și ne-au delegat atâtea competențe, iar binele este progresul, ieșirea dintr-o izolare istorică, un stadiu de civilizație mai înalt, un nivel de trai pe măsură.

Ar fi multe de criticat și cei care mă cunosc știu bine că nu prea mă prinde rolul de corist, ci acela de solist care-și cântă propria partitură. De exemplu, noi avem datoria să facem ordine și curățenie la noi acasă, având în vedere corupția devastatoare care poate arunca în aer chiar edificiul european. Astăzi, România a devenit un "Irak al corupției" și este nevoie de măsuri radicale pentru a lichida mafia, mafie care a falsificat chiar rezultatul alegerilor pentru Parlamentul European, din 25 noiembrie 2007, îndrăzneală aberantă care numai la noi se putea petrece. Va veni vremea să discutăm pe îndelete și despre această fraudă incredibilă, care a deturnat voința unui popor întreg. Dar, acum, trăim un alt fel de moment. Este momentul în care suntem chemați să dăm Europei Unite un tratat constituțional.

În urmă cu 400 de ani, Mihai Viteazul spunea: "Aici este pricina cea dreaptă și bună". Tot astfel vom spune și noi, în condițiile epocii contemporane, aceasta este direcția corectă. În urmă cu aproape 3 luni, sub aceeași cupolă, l-am întrebat pe președintele de atunci al Comisiei Europene, portughezul José Manuel Durăo Barroso, de ce au fost eliminate din Constituția Europei referirile la națiune și la rădăcinile creștine ale "bătrânului continent", motivul principal pentru care Franța și Olanda au votat "nu" la referendumurile din anul 2005. Politician abil, domnul Barroso a dat un răspuns evaziv. Parcurgând documentul pe care îl dezbatem noi, acum, m-am bucurat că totuși există următorul paragraf: "La Tratatul de reformă sunt anexate un număr de 64 de declarații, printre care se numără și Declarația României, alături de alte 15 state membre, cu privire la simbolurile Uniunii Europene, prin care România declară că drapelul reprezentând un cerc cu 12 stele aurii pe fond albastru, imnul extras din Oda Bucuriei, din Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven, deviza "Unitate în diversitate", euro ca monedă a Uniunii Europene și Ziua Europei sărbătorită pe data de 9 Mai continuă să reprezinte simbolurile apartenenței comune a cetățenilor Uniunii Europene și ale legăturii lor cu aceasta."

În condițiile date, având în vedere ce presiuni s-au exercitat din partea unora și altora, care nu văd cu ochi buni generosul proiect al construcției europene, e bine și atât, iar mie îmi place să cred că la această poziție a țării noastre a contribuit și atitudinea fermă a Partidului România Mare. Nu aș fi vrut să menționez unele merite ale noastre, dar, pentru că unii s-au lăudat aici, la microfon, cu ceea ce au făcut ei și partidele lor, dați-mi voie să reamintesc că celebra "Scrisoare de la Snagov", din iunie 1995, este redactată de mine, iar academicianul Tudorel Postolache poate depune mărturie. Dar, la urma urmei, asta este atât de puțin important! Doamnelor și domnilor, deși avem anumite obiecții față de Tratatul de la Lisabona, noi, parlamentarii Partidului România Mare, vom vota cu conștiința împăcată documentul care reformează din temelii acest tratat. Noi îl privim ca pe o etapă în drumul lung al omogenizării și perfecționării instituțiilor comunitare, iar pe cei care stau pe margine și își dau cu părerea, manifestând un excesiv spirit critic, îi întreb: vă imaginați, oare, ce ar însemna ca România să se plaseze acum în afara Europei Unite? Aveți voi alte soluții la problemele țării, de ordin social, economic, privind forța de muncă, schimburile tehnologice, bursele studențești, programele de ocrotire a mediului? Firește că nu aveți. Fac apel, din nou, la înțelepciunea din vechime, care spune că "Nemulțumitului i se ia darul". Asta este valoarea noastră acum. Atât putem. Dar cine este de vină pentru întârzierea istorică, pentru ocupația stalinistă și dificila noastră poziție geografică? Vă vorbește despre asta un om care, în noiembrie 2007, a fost în misiune oficială la Roma și la Vatican, pentru a încerca să amelioreze întrucâtva imaginea României făcută țăndări de niște conaționali ai noștri ce au dat apă la moară unei intoleranțe pe care o credeam de domeniul trecutului și care abia aștepta un pretext. Astea sunt probleme grave, cu adevărat, la rezolvarea cărora este chemată să participe întreaga comunitate europeană.

Dar, este timpul să mă opresc aici, nu înainte de a marca această zi, 4 februarie 2008, care ar trebui să fie - și nutresc speranța că va fi - un moment al solidarității naționale, al reconcilierii și al cooperării rodnice pe direcțiile fundamentale ale renașterii României. Să fie într-un ceas bun! (Aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule senator. Din partea Grupurilor parlamentare ale UDMR, domnul senator Frunda György.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Domnul Frunda György:

Domnilor președinți ai Senatului și Camerei Deputaților,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Tratatul de la Lisabona poate fi definit în mai multe feluri: poate fi definit politic, poate fi definit juridic, poate fi definit ca un rod al cooperării europene. Eu cred că acest Tratat trebuie definit ca un rod al înțelepciunii, al compromisului și al interesului comun european. Un "tratat al înțelepciunii", pentru că președinți și prim-miniștri, parlamentari și experți au avut cunoștința, au avut știința, puterea și voința ca, atunci când 25 de țări membre plus două membre noi au ajuns într-un impas, să găsească soluții de ieșire din impas. Un "tratat al compromisului", pentru că țările mari au reușit să ajungă la înțelegere cu țările mici, pentru că țări și nații, care până atunci nu reușeau să se înțeleagă, au înțeles să treacă peste orgoliile naționale și să rescrie o Constituție care nu avea șanse de reușită. Și un "tratat al interesului european comun" pentru că acest Tratat, prin prevederile pe care le are, desenează, chiar dacă nu în mod definitiv, un viitor mai sigur, mai lin, mai decent pentru cetățenii Europei.

Am spus că nu este un tratat definitiv și sunt convins că spun adevărul. Sunt convins că, în viitorul apropiat, și acest Tratat va fi modificat pentru că Europa, țările europene, necesită un tratat mai simplu, cu o funcționare mai simplă, cu un președinte ales direct, cu un Guvern al Europei, cu o putere de apărare și o politică externă comună. Acesta este viitorul european spre care mergem, iar Tratatul de la Lisabona, prin prevederile pe care le are, prin posibilitatea alegerii, pe doi ani și jumătate, a unui președinte al Consiliului European, prin înființarea, pentru prima dată, a postului de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și pentru Politica de Securitate, pentru recunoașterea, pentru prima dată, a personalității juridice a Uniunii Europene care are posibilitatea încheierii tratatelor, definește în mod clar viitorul Uniunii Europene.

Ceea ce vreau să subliniez aici este rolul crescut al Parlamentelor, pe de o parte, al Parlamentului European, iar, pe de altă parte, al parlamentelor naționale. Între ele se creează un echilibru și, pentru viitor, în țările membre, nu există posibilitatea ca un om fie el președinte, fie el prim-ministru să fie mai presus de Parlament. Decizia, puterea este, de acum încolo, în Uniunea Europeană, a Parlamentelor: a Parlamentului European, a Parlamentelor naționale și, nu în ultimul rând, a Consiliilor regionale.

Prin acest Tratat, cetățenii României, români și 20 de minorități naționale, au de câștigat. Au de câștigat locuri de muncă mult mai accesibile în cele 26 de țări ale Uniunii Europene, au posibilitatea de a accesa fondurilor europene nu numai pentru un mediu mai curat, ci și pentru o agricultură mai prosperă, pentru o economie mai stabilă, au posibilitatea de rezolvare a problemelor sociale în mod stabil și cu o proiectare de viitor concretă. Avem posibilitatea, pentru prima dată, ca Europa să aibă o apărare europeană, nu în contradicție cu Tratatul Nord-Atlantic, ci cu specificarea lui în plan european. Și avem nevoie de această apărare europeană, pentru că trecutul de 20 de ani ne dovedește că ar fi fost mult mai ușor să prevenim anumite conflicte decât să le tratăm ulterior.

Și încă un lucru despre care nu s-a vorbit până acum. Tratatul european codifică jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg. O codifică și o ridică la rang de legislație comunitară primară. Aceasta înseamnă, doamnelor și domnilor parlamentari, supremația dreptului comunitar asupra dreptului intern Dar, noi, ca țară cu 35 de deputați în Parlamentul European, avem posibilitatea de influențare directă a deciziilor și a legislației discutate la Bruxelles. Dubla majoritate care se va aplica din 2014, care necesită 55% din statele membre și 65% din populația celor 27 de țări, deci din aproape 500 de milioane de oameni, asigură un echilibru bun pentru crearea unei legislații europene previzibile și aplicabilă în favoarea cetățenilor europeni.

Vreau să subliniez, doamnelor și domnilor deputați și senatori, rolul pe care comunitatea maghiară din România l-a avut în integrarea României atât în NATO, cât și în Uniunea Europeană. Am fost aceia care, din primul moment, am susținut necesitatea integrării în Uniunea Europeană. Cred că asta ar fi făcut orice minoritate națională. Pentru că orice minoritate națională este apărată împotriva exceselor xenofobe, intolerante, naționaliste, extremiste într-o Uniune Europeană. Este apărată împotriva manifestărilor intolerante și xenofobe într-o Uniune, doamnelor și domnilor, unde cu toții suntem în minoritate: francezi, germani, englezi, italieni, români sau unguri, toți ajungem să fim în minoritate. Și de aceea protecția minorităților naționale, a persoanelor aparținând minorităților naționale, este prevăzută în Tratatul de la Lisabona chiar în primul articol.

În art.1 lit.a se prevede: "Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, a libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților naționale."

Eu cred că Uniunea Europeană va prelua documentația și convențiile Consiliului Europei, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Convenția-Cadru pentru Protecția Minorităților Naționale, care sunt în favoarea noastră, a tuturor, pentru a construi împreună o Europă solidă, stabilă, tolerantă, în care toți să avem aceleași drepturi, să fim feriți de intoleranță și xenofobie.

Acestea sunt gândurile cu care comunitatea maghiară din România prin reprezentantul ei legitim, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, va vota pentru ratificarea acestui Tratat.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule senator. Din partea Grupurilor parlamentare ale Partidul Conservator, domnul deputat Ștefan Glăvan. Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ștefan Glăvan:

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi deputați și senatori,

O coincidență fericită face să discutăm astăzi acest proiect de lege, imediat după discursul tonic și, aș spune, istoric, al președintelui Republicii Franceze, Excelența Sa domnul Nicolas Sarkozy, pentru că Uniunea Europeană a cărei funcționare o reglementăm prin acest Tratat este în bună măsură rezultatul eforturilor Franței, a președinților și politicienilor ei, începând cu fondatorii Robert Schumann și Jean Monnet, continuând cu Georges Pompidou și Jacques Delor, care și-au pus amprenta asupra evoluției Uniunii, ajungând la Valéry Giscard d'Estaing, președintele Convenției Europene, Convenție care a pus, în fapt, bazele prezentului Tratat.

Asistăm la rezultatul și, totodată, una din etapele unui proces istoric. De-a lungul secolelor, în Europa și în lume, popoare și state au recurs la forța armelor pentru a domina continentul. Uniunea Europeană este, din contră, rezultatul unui îndelungat proces de cooperare și integrare, proces rezultat ca urmare a conștientizării de către europeni, prin parcurgerea experiențelor traumatizante ale celor două războaie mondiale, care făcuseră din Europa principala lor victimă, a faptului că unitatea și solidaritatea la scara "bătrânului continent" nu se pot atinge decât exclusiv pe cale pașnică.

În afara frontierelor sale, Uniunea Europeană se confruntă astăzi cu un mediu aflat în schimbare rapidă, mondializat. Mutații importante se produc pe arena globală și aș menționa trei revoluții simultane: în primul rând, revoluția tehnică și informațională, revoluția economică și financiară și, în al treilea rând, revoluția la nivelul societății.

Care este rolul Europei în această lume transformată? Acum, când este, în sfârșit, unită nu trebuie, oare, ca Europa să joace un rol de prim-plan în noua ordine planetară, cel a unei puteri capabile să aibă o misiune stabilizatoare în plan mondial și să constituie un reper pentru un mare număr de țări și popoare? Europa este continent al valorilor umaniste, al Magnei Carta, al Declarației Universale a Drepturilor Omului - "Bill of Rights", al Revoluției Franceze, al căderii Zidului Berlinului, continentul libertății, al solidarității și, îndeosebi, al diversității, ceea ce implică respectarea limbii, tradițiilor și culturii aproapelui.

Singura frontieră pe care o trasează Uniunea Europeană este cea a democrației și a drepturilor omului. Uniunea Europeană nu este deschisă decât pentru țările ce respectă valori fundamentale, cum sunt alegerile libere, respectarea minorităților și statul de drept.

Doamnelor și domnilor, trăim într-o lume ce este, în același timp, și mondializată și, paradoxal, fărâmițată. A venit vremea ca Europa să-și asume responsabilitatea în guvernarea globalizării. Rolul ce-i revine este acela al unei puteri ce pornește hotărât la război împotriva oricărei violențe, a oricărei terori, a oricărui fanatism, dar care nu închide ochii la nedreptățile revoltătoare ce există, la ora actuală, în lume. O putere care dorește să determine o evoluție a relațiilor din lume, astfel încât acestea să producă avantaje nu numai pentru țările bogate, ci și pentru cele mai sărace, o putere care vrea ca mondializarea să fie înfăptuită în conformitate cu principiile eticii, adică să o ancoreze în solidaritate și în dezvoltare durabilă.

Și, probabil, cea mai importantă motivație a reformelor ultimilor ani în Uniunea Europeană este dată de dorințele, nevoile, frustrările și așteptările cetățeanului continentului. Imaginea unei Europe democratice și angajate în lume corespunde întocmai dorințelor cetățeanului european.

Acesta a făcut cunoscut, în numeroase rânduri, că dorește ca Uniunea Europeană să joace un rol mai important în domeniul justiției și securității, al luptei împotriva criminalității transfrontaliere, al controlului fluxurilor migratorii, al primirii azilanților și refugiaților provenind din zonele periferice de conflict.

Cetățeanul european cere și unele rezultate în domeniul ocupării forței de muncă, al luptei împotriva sărăciei și al excluderii sociale, precum și în domeniul coeziunii economice și sociale. El cere un demers comun în privința poluării, a schimbărilor climatice, a siguranței alimentelor, în privința tuturor problemelor transfrontaliere, cărora simte că nu le poate face față decât prin cooperare mondială. La fel cum dorește și prezența sporită a Europei în domeniul afacerilor externe, al securității și apărării, altfel spus el cere o acțiune consolidată și mai bine coordonată pentru a lupta împotriva focarelor de conflict ce mocnesc chiar în interiorul, în jurul Europei, precum și în restul lumii.

Totodată, același cetățean european este de părere că Uniunea Europeană merge prea departe și afișează un comportament prea birocratic în numeroase alte domenii: buna funcționare a pieței interne și a monedei unice trebuie să rămână piatra unghiulară a coordonării mediului economic, financiar și fiscal, fără a fi compromisă specificitatea statelor membre. Diferențele naționale și regionale sunt, adesea, rezultatul istoriei sau al tradiției, ele pot îmbogăți.

Cu alte cuvinte, printr-o bună gestionare a afacerilor publice, cetățeanul european înțelege crearea de noi oportunități și nu de noi obstacole. El așteaptă mai multe rezultate, răspunsuri mai bune la întrebări concrete, și nu un super-stat european, nici instituții europene care să se amestece în toate chestiunile naționale.

Rezumând, cetățeanul european solicită un demers comunitar clar, transparent, eficient și condus în mod democratic, un demers care să facă din Europa un model, un demers care îi oferă rezultate concrete, ce se materializează prin mai multe locuri de muncă, o mai bună calitate a vieții, un grad mai scăzut al criminalității organizate, o educație de calitate, o mai bună îngrijire a sănătății. Fără îndoială că, în acest scop, Europa trebuie să revină la origini și să înfăptuiască o reformă a sa. Uniunea Europeană trebuie să devină mai extinsă, mai democratică și mai transparentă.

În încercarea de a găsi răspunsurile, Uniunea Europeană trece acum prin cel mai profund proces de restructurare din istoria sa. Tratatul asupra căruia ne pronunțăm astăzi, numit, până nu de mult "Tratatul de reformă", aduce importante modificări instrumentelor esențiale ale Uniunii Europene, modificări pe care primul-ministru le-a menționat în detaliu.

Tratatul de la Lisabona încheie o etapă, un proces esențial, un pas important în procesul de construcție a Uniunii Europene, consfințind inovațiile ultimilor ani de evoluție și asigurând mijloacele necesare pentru a funcționa eficient în noua lume globalizată.

România, în calitatea sa de nou membru al Uniunii Europene, care a susținut negocierea și semnarea tratatului, trebuie să fie unul din primele state care să ratifice acest tratat.

Sunt rațiuni în virtutea cărora Grupurile parlamentare ale PC vor vota acest proiect de lege.

Vă mulțumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale din Camera Deputaților, domnul deputat Ovidiu Ganț.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ovidiu Victor Ganț:

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Stimați reprezentanți ai Corpului diplomatic,

Onorată audiență,

1 Ianuarie 2007 a marcat un moment de importanță istorică pentru România, și anume aderarea la Uniunea Europeană. Cu toții, indiferent de apartenența etnică, ne-am dorit acest lucru și am făcut tot ce ne-a fost posibil în acest sens.

Minoritățile naționale din țara noastră și-au pus amprenta, în mod constructiv, în decursul secolelor de istorie comună, asupra societății românești. Pentru realizarea acestui deziderat comun, am desfășurat o activitate de lobby extrem de intensă în țările membre ale Uniunii Europene care ne sunt apropiate prin limbă și cultură. Indiferent că a fost vorba de procesul de ratificare sau de activitatea în Parlamentul European, avem convingerea că ne-am făcut datoria.

Referitor la acest înalt for de reprezentare a cetățenilor europeni, suntem de părere că delegația României, prin componența sa multietnică, a dat un semnal clar Europei în ceea ce privește conviețuirea în condiții de normalitate în țara noastră. Totodată, credem că un aspect esențial în încheierea negocierilor de aderare l-a reprezentat succesul politicii României privind minoritățile naționale, reflectat în satisfacerea criteriilor politice de la Copenhaga.

Momentul aderării a reprezentat și un act de solidaritate națională și politică fără egal în perioada postdecembristă. Consecința acestui fapt a fost ratificarea Tratatului de aderare, împreună cu Tratatul Constituțional European, în unanimitate. Simultaneitatea celor două ratificări a dus, în mod natural, la prevalența atenției asupra Tratatului de aderare și la estomparea importanței primului gest politic major al României cu impact direct asupra politicii Uniunii Europene.

Tratatul Constituțional European a reprezentat o necesitate de reformare a Uniunii Europene după extinderea importantă prin valul 10 plus 2, dar și o deosebită șansă de aprofundare a coeziunii Uniunii. Din nefericire, acest demers a eșuat din varii motive, independente de voința noastră.

Președinția germană a Uniunii Europene a marcat nu numai aderarea României, ci și o relansare a procesului de adoptare a unui nou tratat european. Compromisul politic la care s-a ajuns a fost baza mandatului de elaborare a prezentului proiect de tratat, semnat, sub președinția portugheză, de către toate cele 27 de state membre. Este un rezultat mulțumitor, care preia majoritatea prevederilor proiectului din Tratatul Constituțional. Modificările operate din dorința anumitor state membre nu constituie un motiv pentru a ne schimba opțiunea, ea rămânând în favoarea acestui nou proiect.

Totodată, trebuie să ne exprimăm aprecierea față de politica României în acest sens, o politică consecventă de susținere a eforturilor pentru realizarea unui compromis politic.

Citind proiectul noului Tratat, ne exprimăm satisfacția pentru formularea, chiar la art. 1 lit. a) - citez: "Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre, într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați."

Avem convingerea că aceste valori sunt împărtășite și de către noi toți, în România anului 2008.

Aceleași motive de satisfacție ni le oferă și art.2, care afirmă: "Uniunea respectă bogăția diversității sale culturale și lingvistice și veghează la protejarea și dezvoltarea patrimoniului cultural european."

Un progres remarcabil îl constituie, în opinia noastră, și noul articol 6, care consacră Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene la aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor.

Dincolo de principii și valori, trebuie să subliniem și alte modificări pe care Tratatul de reformă le aduce cu sine, cum ar fi: consacrarea expresă a personalității juridice a Uniunii, stabilirea unei diviziuni clare a competențelor între Uniune și statele membre, consolidarea rolului parlamentelor naționale, extinderea votului cu majoritate calificată la o serie de noi domenii, introducerea sistemului dublei majorități, clauza de solidaritate în domeniul energetic și în caz de atacuri teroriste. Toate aceste prevederi vin să adapteze Uniunea Europeană mai bine la provocările lumii actuale, la competiția economică mondială, accesul la resurse sau aspecte referitoare la securitatea comună și combaterea terorismului.

Foarte importante ni se par și prevederile în favoarea creșterii eficienței actului decizional din organismele Uniunii.

Aș dori totuși să insist asupra a două aspecte legate de activitatea parlamentară, și anume întărirea rolului parlamentelor naționale și al Parlamentului European. În viitor, urmează să ne confruntăm, la nivelul Parlamentului României, cu un număr sporit de documente ale Comisiei și Consiliului, care ne vor fi puse la dispoziție, asupra cărora va trebui să formulăm un punct de vedere. Sper să crească, în consecință, rolul comisiilor de specialitate, al celei pentru afaceri europene, al Parlamentului, în general, în fundamentarea poziției României față de diferitele decizii de natură legislativă care urmează să fie luate de către Uniunea Europeană. Implicarea Parlamentului în actul decizional este o practică curentă în statele membre.

Totodată, credem că trebuie să luăm măsuri organizatorice și instituționale pentru a sprijini activitatea membrilor români ai Parlamentului European, pentru intensificarea relației acestora atât cu Parlamentul României, cât și cu Guvernul țării noastre.

Având convingerea că Tratatul de reformă reprezintă un important pas înainte în consolidarea Uniunii Europene și cu speranța că, de această dată, toate statele membre își vor respecta angajamentul și vor ratifica acest document, Grupul parlamentar al minorităților naționale va vota, desigur, în favoarea Proiectului de lege pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene, semnat la Lisabona, la 13 decembrie 2007.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Am finalizat prima tură de intervenții. Trecem la cea de-a doua. Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Adrian Năstase.

Vă rog, domnule deputat!

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor președinți,

Stimați membri ai Cabinetului,

Dragi colegi,

Știu că nu mai aveți răbdare să ascultați un discurs pe care îl pregătisem cu multă atenție. Să-mi permiteți totuși să vă spun câteva gânduri la acest moment care, într-adevăr, este de o importanță absolut extraordinară.

Domnul președinte Sarkozy ne spunea că astăzi, în Congresul parlamentar de la Versailles, Franța a decis să schimbe procedura de ratificare, trecând de la referendum la aprobarea în Parlament. Noi am făcut acest lucru în 2003 și, în felul acesta, probabil că am evitat o parte dintre probleme. Nu știu dacă vă mai aduceți aminte, dar noi chiar am ratificat un tratat care spunea mai mult decât spune tratatul de acum. Deci, Tratatul Constituțional, pe care noi, atunci, l-am ratificat, era mai ambițios decât cel pe care îl ratificăm astăzi. De ce? Probabil că explicațiile sunt numeroase... Este foarte posibil ca pentru proiectul european, pornit din ambiția unor intelectuali rasați, parte a unei elite europene cu foarte multe gânduri de a concura într-un fel puterea globală a Statelor Unite, să nu fi fost cele mai potrivite condiții pentru a fi dus până la capăt.

Ca să nu vorbesc foarte mult, am să vă spun că ceea ce discutăm noi astăzi este trecerea la un proiect de confederație și, chiar dacă lucrurile acestea nu le spunem foarte direct, va trebui să ne gândim la toate consecințele, chiar dacă domnul președinte Sarkozy ne explică că noii veniți au aceleași drepturi cu membrii fondatori atunci când se discută lucrurile economice deosebite. La Londra probabil că participă și vor participa în continuare mai curând reprezentanții puterilor mai importante. Este firesc. Așa se scrie istoria, așa s-a scris istoria și probabil că și viitorul până la urmă va contura aceleași cercuri concentrice, inclusiv într-o organizație internațională care s-a mărit continuu.

Lumea în care trăim s-a schimbat enorm. Ce putem să facem este să transformăm problemele pe care le avem în oportunități. Vom ști să facem acest lucru? Aici este, de fapt, principala problemă, pentru că vom ratifica, fără îndoială, acest tratat. Este vorba despre un document constitutiv al unei organizații cu geometrie variabilă, probabil că ea va deveni și mai eficientă în timp. În definitiv, problema nu este doar felul în care ne mulăm noi pe ceea ce înseamnă standardele venite de la Bruxelles, ci felul în care vom reuși să transferăm spre Bruxelles o parte dintre interesele noastre.

Domnul președinte Sarkozy ne-a explicat aici o parte dintre problemele Franței, probleme legate de imigrație și de felul în care acestea pot fi tratate la nivel european, probleme legate de agricultură și de felul în care acestea pot fi tratate la nivel european... Noi va trebui să vedem care sunt problemele românești pe care să le ducem pentru a le pune pe agenda europeană.

Stimați colegi,

Am participat, oarecum, ca spectatori, la elaborarea Tratatului Constituțional. Cuvântul nostru, atunci, nu a contat foarte mult, deși unele dintre inițiativele noastre au fost luate în calcul. Va trebui să vedem însă felul în care vom putea să funcționăm cu principiile subsidiarității, cu noile mecanisme de co-decizie, cu problemele legate de noile majorități de blocaj. Toate aceste lucruri înseamnă, de fapt, un nou curs de alfabetizare pentru noi, ca parlamentari, ca oameni politici, și aceasta este, probabil, miza cea mai importantă pentru clasa politică din România.

Avem o șansă unică și va fi foarte important cum o vom folosi, lăsând la o parte dispute inutile, încercând să ne adunăm pentru a folosi - repet - o șansă istorică.

Sunt convins că vom vota cu toții ceea ce este, până la urmă, unul dintre proiectele majore de modernizare a României, o șansă și nu o problemă.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupurilor parlamentare ale PNL, domnul deputat Mircea Ciopraga.

Domnul Mircea Ciopraga:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor președinți,

Domnule președinte Emil Constantinescu,

Dragi colegi,

Stimați invitați,

Ratificarea Tratatului de la Lisabona de către Parlamentul României, astăzi, reprezintă apogeul de până acum al aspirațiilor - 68 -

politice europene spre care s-a îndreptat, cu succes, România. Putem spune că, în ultimii ani, indiferent de culoarea politică sau de diversele interese manifestate pe plan intern, toți politicienii au avut ca scop major aderarea României la Alianța Nord-Atlantică și integrarea în Uniunea Europeană.

Astăzi, 4 februarie 2008, Parlamentul României înfăptuiește voința majorității covârșitoare a cetățenilor care au dorit să facă parte din marea familie europeană și să revină, după o lungă perioadă, în lumea civilizată și prosperă.

Fiind al patrulea stat care ratifică Tratatul, românii își exprimă, prin instituția Parlamentului, buna lor credință și sprijinul pentru acest proiect politic fundamental, în calitatea lor de cetățeni europeni.

Tratatul de reformă reafirmă valorile Uniunii Europene și păstrează cele mai importante prevederi ale Constituției din punctul de vedere al legitimității democratice, al eficienței instituționale și al afirmării drepturilor cetățenești.

Reforma instituțională a Uniunii este menită să dinamizeze eficiența, coerența și transparența instituțiilor, astfel încât acestea să poată răspunde mai bine exigențelor propriilor cetățeni, iar în plan internațional, Uniunea Europeană să aibă o poziție mai puternică și mai coerentă.

Avem convingerea că gestul de azi al Parlamentului va alunga inhibițiile, prejudecățile și frustrările românilor din perioada de preaderare, perioadă pe care Guvernul liberal a încheiat-o cu succes, la 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană.

Pentru orice cetățean al României, ratificarea acestui document încheie perioada în care ne-am simțit nedreptățiți în afara Europei și în afara clubului select în care se luau deciziile politice majore. Drepturile și garanțiile pe care le câștigăm astăzi ne fac să ne simțim mândri că facem parte, cu drepturi depline, din, poate, cea mai privilegiată și mai unită comunitate de state din întreaga lume.

Acest moment îmi dă prilejul de a face un apel către Președintele României, către instituții, către unii lideri din clasa politică, de a urma conduita de succes a președinților, instituțiilor și politicienilor europeni. Totodată, adresez apelul către cetățenii români de pretutindeni de a conștientiza acest succes al României și de a se comporta ca atare, fără a mai pune România în situații delicate față de celelalte țări ale Uniunii Europene.

Închei exprimându-mi speranța că toate celelalte state ale Uniunii Europene vor ratifica în cel mai scurt timp Tratatul de reformă, dovedind, astfel, voință politică, coerență și determinare în fața provocărilor mondiale cu care Europa se confruntă.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

Ultima înscriere la cuvânt, din partea Grupurilor parlamentare ale PDL, doamna deputat Raluca Turcan.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

Doamna Raluca Turcan:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Vă mărturisesc că, pentru mine, este un moment foarte important, cel de astăzi, și de aceea am dorit să iau cuvântul, pentru că, practic, astăzi, decidem, în numele a 22 de milioane de români, să ratificăm Tratatul de reformă a Uniunii Europene, Tratatul de la Lisabona.

S-a vorbit, astăzi, aici, despre aspectele pentru care acest tratat merită să fie ratificat. S-a vorbit despre rolul crescut al Parlamentului European, s-a vorbit despre creșterea influenței Parlamentului asupra bugetului Uniunii Europene, s-a vorbit despre noua identitate a Uniunii Europene, despre președintele Consiliului European, despre înaltul reprezentant pentru afaceri externe și de securitate. Practic, toate acestea arată că Tratatul de reformă crește puterea și prestigiul construcției europene pe plan mondial și toate celelalte țări din lume vor putea să vadă o Uniune Europeană formată din națiuni diferite, dar unite prin libertate și solidaritate, însă nu trebuie să uităm că tratatul pe care îl vom ratifica astăzi acordă o putere sporită parlamentelor naționale și deci Parlamentului nostru.

Doamnelor și domnilor,

Vă menționez că o Uniune Europeană puternică nu poate să fie o uniune fără țări puternice și România, din păcate, mai are un drum lung de parcurs în acest sens. Avem instituții slabe, infiltrate de corupție, care nu pot să conducă la crearea unui stat puternic. Avem reguli scrise, dar neaplicate și, din păcate, democrația își pierde din valoare. După 1 ianuarie 2007, cetățenii români au început să vadă mai clar unele lucruri. Au ajuns, de exemplu, să aibă exigențe mai mari față de cei care îi conduc, au înțeles să vadă mai bine că instituțiile statului sunt datoare să-i servească și că acestea au voie să funcționeze doar pentru apărarea interesului cetățenilor. De fapt, România de astăzi presupune o europenizare a țării, dar prin bătălia pentru funcționarea instituțiilor, iar acest lucru nu se întâmplă încă. Eu cred că diferența fundamentală între România și nucleul dur al Uniunii Europene nu este legată neapărat de dezvoltarea economică, ci de respectarea regulilor. În România există reguli scrise, dar neaplicate. În statele vechi ale Uniunii Europene aceste reguli se aplică și, din păcate, din acest punct de vedere, România este, încă, o țară fragilă. Este clar că drumul României spre adevărata integrare în Uniunea Europeană trece prin aplicarea regulilor, prin aplicarea legii, iar acest lucru revine instituțiilor statului. De aceea, în acest context, cred că suntem datori să fim mai atenți față de noi înșine, față de noi, cei trimiși aici, în Parlament, de către cetățenii care și-au pus așteptările în noi, suntem datori față de ei să le oferim votul uninominal. Știu că este un subiect dureros pentru mulți oameni, dar, printr-un vot uninominal, cetățenii vor avea posibilitatea să aibă parlamentari eficienți și responsabili.

De asemenea, avem datoria să oferim o justiție corectă și eficientă. Din păcate, ați văzut cu toții că, în continuare, Comisia Europeană este preocupată, pe drept cuvânt, de problemele din justiția românească. Chiar astăzi a apărut raportul intermediar al Uniunii Europene, care se referă la gravele probleme din justiție și la faptul că toate demersurile noastre sunt neconvingătoare atât în ochii Uniunii Europene, cât și în ochii românilor.

Cu siguranță, cred că se poate mai mult, însă, din păcate, cred că actualul Guvern nu poate să facă lucrul acesta.

Doamnelor și domnilor,

Proiectul european este departe de a-și fi epuizat potențialul. Dimpotrivă, în ultimii zece ani ai Europei... (Aplauze) Mulțumesc foarte mult. (Vociferări în sală.)

Să știți că nu faceți decât să mă determinați să continui să-mi țin această pledoarie, pentru că eu cred, realmente, în instituții eficiente și cred că dumneavoastră, cei care procedați în felul acesta, vă decredibilizați. Vă decredibilizați în fața oamenilor care v-au trimis aici. (Vociferări în sală.)

Foarte bine... Nu aveți nevoie de femei? Duceți-vă acasă, atunci! (Aplauze)

Mulțumesc foarte mult.

Domnule președinte, vă rog să-mi permiteți să-mi termin intervenția.

Am văzut cu toții că, în ultimii zece ani, proiectul european continuă să fie eficient și atractiv și cred că noi, ca români și ca est-europeni, trebuie să urmărim ca Uniunea Europeană să se extindă spre est și spre sud, în zona Mării Negre, în Balcani și, desigur, spre Republica Moldova, dacă vă interesează lucrul acesta. Dacă nu, puteți să bateți din picioare.

Pentru generația mea și a celor mai tineri decât mine, îmi doresc ca România să devină un exemplu al împlinirii visului european. Nu știu dacă cu oameni politici ca mulți dintre dumneavoastră se poate lucrul acesta, dar sper totuși ca, în 20 - 30 de ani, să vedem o Românie europeană, la nivelul de democrație și prosperitate, așa cum există în țările fondatoare ale Uniunii Europene.

De aceea, stimați colegi - și vă stimez pe toți (Rumoare în sală) - vă spun că, în numele colegilor din Partidul Democrat Liberal, vom vota ratificarea Tratatului de la Lisabona, pentru că dorim, realmente, o Uniune Europeană puternică, eficientă și dinamică, și cu o Românie pe măsura țărilor din Uniunea Europeană.

Mulțumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc foarte mult, doamna deputat.

Mai există intervenții din partea grupurilor parlamentare? Nu mai sunt. Domnul prim-ministru dorește să intervină în încheierea dezbaterii generale? Au apărut chestiuni noi? Nu este necesar.

Trecem, stimați colegi, la dezbaterile pe articole.

În legătură cu titlul legii există obiecții, observații, comentarii? Nu sunt. Supun votului dumneavoastră titlul legii.

Cine este pentru? 385 de voturi.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Supun votului dumneavoastră articolul unic, dacă nu sunt obiecții.

Cine este pentru? 387 de voturi.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abțineri? Nu sunt.

Am finalizat, stimați colegi, dezbaterea pe articole asupra proiectului de lege.

Vă reamintesc că, potrivit art.148 din Constituția României, republicată, Proiectul de lege pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene, semnat la Lisabona, la 13 decembrie 2007, se adoptă cu o majoritate de două treimi din numărul deputaților și senatorilor.

În aceste condiții, supun votului dumneavoastră proiectul de lege. Vă rog să votați.

Cine este pentru? 387 de voturi.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abțineri? O abținere.

Stimați colegi, cu 387 de voturi pentru, un vot împotrivă și o abținere, Parlamentul României a adoptat Proiectul legii pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene, semnat la Lisabona, la 13 decembrie 2007. (Aplauze)

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 10 aprilie 2021, 17:24
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro