Constantin Amarie
Constantin Amarie
Ședința Camerei Deputaților din 5 februarie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.4/15-02-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
13-10-2021
12-10-2021
11-10-2021
05-10-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 05-02-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 5 februarie 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.9 Constantin Amarie - declarație politică intitulată "Doctrină și partid";

 

Domnul Ioan Oltean:

  ................................................

Domnul deputat Constantin Amărie urmează la microfon.

Se pregătește domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Constantin Amarie:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarație politică: "Doctrină și partid".

Pentru noi, românii, rămâne o constantă a istoriei compatibilizarea cu Europa, în tot ceea ce înseamnă progres economic, social și politic.

Este cunoscută expresia arderii etapelor în dezvoltarea instituțională, astăzi mai necesară ca oricând, pentru că structurile la care am aderat în ultimul timp nu ne vor aștepta să urmăm o dezvoltare organică liniară.

Teoria formei fără fond rămâne și astăzi valabilă cu amendamente necesare, pentru că evoluția internațională ne impune să adoptăm formele al căror fond trebuie să-l creăm foarte repede. Altfel spus, după celebra sintagmă moromețiană, "Pentru români, timpul n-a avut răbdare", și a trebuit să preluăm din mers forme instituționale, idei, concepte, doctrine, strategii, tactici și mentalități, pentru a ne compatibiliza cu ceilalți, spre care am privit timp de 50 de ani cu interes.

Mai mult decât în toate, a fost necesară inovația politică, adoptarea de moravuri și instituții politice noi, pentru că fără componenta politică nu se mișcă nimic în societate.

Sfârșitul anului trecut a impus pe scena politică din România o nouă forță - Partidului Democrat Liberal - situat pe centru dreapta, având componenta doctrinară principală, cea care este cea mai bine reprezentată la nivelul Uniunii Europene, cea populară.

Oricâte discuții și analize s-ar face cu privire la noua creație politică, interesul public fiind pe deplin justificat, noul partid a izvorât dintr-o necesitate a timpului prezent, întrucât în plan politic România nu avea partener de dialog pentru familia populară din Uniunea Europeană. Tocmai acest lucru s-a avut în vedere în momentul în care Partidul Democrat a schimbat statutul partidului și a elaborat o nouă platformă politică, de doctrină populară, în convergență cu dorința mărturisită a președintelui Traian Băsescu.

La nivelul Uniunii Europene vorbim nu atât de o doctrină populară, cât de un set de fundamente, cum ar fi: subsidiaritatea, justiția socială, valorizarea persoanei, federalismul, pe care și le însușesc și promovează formațiuni politice de nuanță creștin-democrată, conservatoare sau chiar neoliberale.

Ca să fim sinceri, în cadrul marii familii a popularilor europeni nu există identitate atât de precisă la nivelul doctrinei pe cât am dori-o noi, din partidele românești. Identitatea care există se construiește politic la nivelul Parlamentului European. Astăzi, în Parlamentul European, Grupul popular este cel mai numeros, lui adăugându-i-se și 15 eurodeputați din România, membri ai Partidului Democrat-Liberal. În Consiliul European, cea mai puternică instituție a Uniunii Europene, sunt 12 prim-miniștri aparținând PPE, iar 9 din 25 de comisari ai Consiliului Europei sunt populari. Și, în fine, președintele Comisiei Europene, Juan Manuel Barroso, aparține unui partid popular.

Dacă noua creație politică, Partidul Democrat-Liberal, este legată conceptual de Președinte, mi se pare firesc să fie așa, dat fiind trecutul formațiunii-mamă și voința de a asigura pentru viitor o evoluție politică sănătoasă pentru democrația românească, o politică externă unitară, pentru mai buna reprezentare a țării în relațiile internaționale. Constituirea noii formațiuni politice a fost cerută de electorat, după cum s-a demonstrat cu prilejul referendumului din mai în favoarea Președintelui și rezultatului alegerilor europarlamentare.

Conform aserțiunii că electoratul nu greșește, orientarea populară spre formațiuni de centru-dreapta urmează de fapt o tendință general europeană, fiind evident progresul economic și social în țările în care guvernarea a ilustrat doctrine de centru-dreapta. Identitatea populară construită la nivelul politic al Parlamentului European este opozabilă socialismului și este o negație a acestuia. De ce ar fi în România altfel?

În România nu a existat o tradiție a guvernării de stânga, cu toate că după 1989 s-a manifestat ad-hoc un bazin electoral al stângii pentru un partid zis "de stânga", iar guvernările care au urmat, cu eticheta stângii, au dus la situația de sărăcie generală, descurajare a inițiativei private la nivelul mentalului colectiv și lipsă de perspectivă în viitor, pentru că forța de muncă cea mai bine calificată nu s-a putut valorifica în țară, din cauza sistemului clientelar feudal care s-a propășit prin mariajul dintre politic și economic.

Nu avem o tradiție politică de stânga în interbelic, iar ceea ce s-a petrecut după 1945 nu poate fi considerată o evoluție firească. Falimentul stângii a fost semnat cu gloanțele de la zidul cazarmei din Târgoviște.

Persistența mentalităților de stânga după '89 și guvernările ce au ilustrat-o sunt de fapt rodul unei inerții istorice și a unui complex de factori exprimabil prin sintagma "revoluției furate". Pentru că în decembrie 1989 poporul a făcut revoluția pentru a se integra în Europa, și nu pentru confiscarea puterii politice și a resurselor de către o clică eterogenă în defavoarea tuturor, "iuțeala de mână" și "nebăgarea de seamă", devenind normă de conduită a celor îmbogățiți din funcții, concomitent cu descurajarea inițiativei private și întârzierea condamnabilă a restructurării sociale, în principal, prin necrearea clasei de mijloc.

Rămâne în continuare un paradox politic cum într-o țară săracă, orientarea spre stânga se bazează în principal pe masele rurale, care aduc la putere guverne ale unui partid, zis "de stânga", dar care face politică în defavoarea celor care l-au votat.

Care sunt beneficiarii guvernării de un deceniu al stângii? Muncitorii? Nu, pentru că de fapt ei au fost destructurați social. Țăranii? În niciun caz. Principalul furnizor de voturi pentru stânga, momiți cu pachete alimentare în perioade electorale, au plătit din greu prețul tranziției. Clasa de mijloc? Știe cineva cum arată, ce face, unde se situează sau dacă există această clasă?

Dar cei două milioane de români care muncesc sub nivelul calificării peste tot în Europa, știe cineva ce reprezintă ei? Statistic doar, afluxul de câteva miliarde de euro ce trec prin băncile românești, în rest, Dumnezeu cu mila.

Structura socială în România de azi, de tip piramidal, are un vârf omnipotent politic și economic, sub care se situează o masă pauperă, cu frica zilei de mâine. Structura societății românești de azi seamănă mai degrabă cu cea a Franței, a anului 1779, și e soră cu modelul latino-american.

Iată de ce este nevoie de un nou concept de reformă politică și instituțională, care, fundamentată la nivelul instituției prezidențiale, este firesc, ba chiar obligatoriu, din necesitate istorică, să fie susținute de o formațiune politică sau mai multe. Iată de ce azi speranțele celor mulți se raportează la Partidul Democrat-Liberal ca la entitatea politică a cărei guvernare viitoare să scoată țara din lunga tranziție spre o dezvoltare organică cu Europa.

Progresul societății românești va fi în viitor direct proporțional cu timpul cât electoratul va mai putea fi mințit cu programe de stânga. În Europa civilizată guvernările de stânga au urmat după lungi mandate încredințate dreptei și centrului-dreapta, când acumulările făcute cereau o nouă redistribuire. Este păguboasă instituirea sistemului alternanței la guvernare a stângii astăzi, întrucât în România dreapta nu a avut timpul să realizeze acumulările necesare saltului spre progres economico-social.

Ce ar redistribui o nouă guvernare de stânga astăzi? Conturile și averile propriilor lideri? Puțin probabil! De aceea, garanția prosperității viitoare este legată în mentalul colectiv de viitoarea guvernare a Partidului Democrat-Liberal.

Vă mulțumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

Vă reamintesc, stimați colegi, că durata unei intervenții este de 3 minute. vă rog să vă dozați timpul în așa fel încât să aibă posibilitatea cât mai mulți colegi să se exprime.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti luni, 18 octombrie 2021, 16:54
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro