Dan Horațiu Buzatu
Dan Horațiu Buzatu
Ședința Camerei Deputaților din 5 februarie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.4/15-02-2008
Video in format Real MediaVideo - Real Media

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video
Video in format Real MediaTransmisie în direct
format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
Video in format Real Media11-12-2017 (comună)
Video in format Real Media11-12-2017
Video in format Real Media06-12-2017
Arhiva video:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 05-02-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 5 februarie 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.23 Dan Horațiu Buzatu - comentarii pe marginea deciziei Curții Constituționale privind C.N.S.A.S.;

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Dan Horațiu Buzatu:

Niciodată în cei trei ani de când activez în calitate de deputat, nu am comentat o decizie a vreunei instanțe judecătorești. Cu atât mai puțin o decizie a Curții Constituționale, chiar dacă în unele situații, balanța judecății acestei instanțe supreme, nu a avut talerele la același nivel.

Ultima decizie a Curții, cea referitoare la legea de organizare și funcționare a CNSAS, ridică însă numeroase semne de întrebare și sunt de acord cu cei care în manifestările publice din prima duminică a lunii februarie, au utilizat expresii gen "restaurație" sau "contrarevoluție". Pentru că, în esență, la aceasta se reduce o decizie pe care eu o consider mai mult decât scandaloasă.

Primul mare semn de întrebare care planează asupra deciziei de săptămâna trecută se referă la modul în care au deliberat judecătorii Curții. În alte situații, ultima în prima jumătate a anului 2007, când pe rolul Curții s-au aflat sesizări privind neconstituționalitatea mai multor articole din Legea de organizare și funcționare a CNSAS, aceiași judecători au respins excepțiile de neconstituționalitate.

Mă întreb: dacă în martie 2007, sau în 2006, în 2004 ș.a.m.d., legea era constituțională, de ce acum nu mai este? Pentru a nu fi considerat tendențios, mă refer doar la articolele originale ale legii, nu și la modificările ulterioare.

Al doilea mare semn de întrebare îl reprezintă decizia în sine: excepțiile ridicate de către apărătorul domnului Dan Voiculescu se refereau la unele articole, în timp ce judecătorii Curții, depășindu-și nepermis atribuțiile, au declarat legea, integral, neconstituțională. Suntem în fața unei erori judiciare fără precedent, la cel mai înalt nivel.

Citind cu atenție excepțiile de neconstituționalitate ridicate, recunosc că în trei, maximum patru situații - la nivel de alineate ale unor articole - există unele erori. Dar dacă le privesc prin ochiul parlamentarului, adică al celui care este obișnuit cu "legislația", constat că este vorba de erori, nu atât de natură constituțională, cât de natură tehnică. Chiar dacă nu sunt jurist de profesie, nu pot să nu constat că judecătorii Curții au tratat ca fiind neconstituționale unele aspecte care, în nici un caz, nu se abat de la litera legii fundamentale.

În primul rând, judecătorii Curții au decis că CNSAS nu se poate afla în subordinea Parlamentului, pentru că "instituția nu este nominalizată în Constituție". Este o eroare evidentă pentru că art. 65 din Constituție enumeră unele instituții ale căror conduceri se votează în ședințele comune ale celor două Camere, iar la alineatul k) menționează: "îndeplinirea altor atribuții care, potrivit Constituției sau regulamentului, se exercită în ședință comună". Or, în regulamentul ședințelor comune, la punctul 21 al art. 1 se menționează negru pe alb: "efectuarea altor numiri în funcții care, potrivit legii, intră în competența Parlamentului". Or, aici se află sediul materiei controlului parlamentar în ceea ce privește CNSAS. Altfel spus, nici urmă de neconstituționalitate.

Apoi, tot judecătorii Curții - și aici este piesa de rezistență a argumentației instanței - susțin că CNSAS are caracteristicile unei instanțe de judecată, arătând: "Constituția interzice în mod expres înființarea instanțelor extraordinare".

Alt argument: "CNSAS este, în același timp, acuzator și judecător, pentru că produce probele, care sunt în custodia sa, dar dă și verdictele".

Dar, aceste argumente sunt în totalitate false. CNSAS nu este o instanță extraordinară, deoarece verdictele date nu au putere juridică. Faptul că aceste verdicte pot fi contestate în justiție reprezintă tocmai caracterul pur democratic și constituțional al instituției. Dacă ar fi să ne luăm după logica judecătorilor Curții, atunci nici polițiștii de la Serviciul Circulație nu ar mai trebui să aplice amenzi.

Cea de-a doua teză evocată mai sus de judecătorii Curții denotă ori o crasă necunoaștere a activității CNSAS, ori o rea-credință ieșită din comun: la CNSAS, cei care dau verdicte, adică membrii Colegiului - 11 persoane - nu sunt aceiași care produc și probele. De chestiunea probelor se ocupă Departamentul de Investigare al instituției, care are o altă componență.

Toate aceste aspecte mă obligă să trec peste reținerea impusă de cutumă legată de o decizie a Curții Constituționale și să calific pe toți cei 9 judecători ai acestei instanțe ca fiind RELICVE ale regimului comunist, pe care, în momente decisive, nu ezită să îl apere, chiar cu prețul încălcării oricăror norme juridice. Și nu exclud nici posibilitatea ca prin decizia de săptămâna trecută, cei 9 judecători să nu fi apărat doar un sistem, ci chiar și propria lor piele. Se știe - presa a tras mai demult un semnal de alarmă - există suspiciuni privind existența unor dosare de colaboratori ai Securității care îi privesc pe unii dintre domnii în robă vișinie de la Curtea Constituțională. Și dacă există cineva care îmi va reproșa atitudinea față de judecătorii Curții, atunci îl rog să analizeze următorul pasaj din decizie:

"Curtea observă însă că Legea nr.187/1999 nu urmărește numai scopul de deconspirare, enunțat în preambul, ci promovează și răspunderea morală, juridică și politică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă."

Iată de ce consider că lucrurile sunt clare, în sensul că judecătorii Curții Constituționale nu agreează tragerea la răspundere - nici chiar morală - a celor care au atentat la drepturile și libertățile cetățenești înainte de 1989. Orice alt comentariu este de prisos.

Nu pot încheia fără a oferi tuturor un exemplu de frazeologie 100 % comunistă, prezent în documentul emis de această instituție:

"Constatând existența unui venin neconstituțional, Avocatul Poporului consideră că este obligația Curții Constituționale de a-l extrage printr-o decizie dreaptă și înțeleaptă".

Expresia "VENIN NECONSTITUȚIONAL" este 100 % stalinistă și pare copiată din documentele politice ale "obsedantului deceniu".

Iată de ce solicit de la acest microfon demiterea imediată a tovarășului Ioan Muraru, ca semn al refuzului societății românești de a mai accepta în anul 2008 existența adepților stalinismului într-o instituție fundamentală a statului.

De asemenea, cer acelor judecători ai Curții Constituționale, care vor să șteargă rușinea acestei decizii aberante, să-și dea neîntârziat demisia.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 12 decembrie 2017, 16:05
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro