Plen
Ședința Camerei Deputaților din 12 februarie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.8/22-02-2008
Video in format Real MediaVideo - Real Media

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video
Video in format Real MediaTransmisie în direct
format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
Video in format Real Media25-09-2017
Video in format Real Media20-09-2017 (comună)
Arhiva video:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 12-02-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 12 februarie 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de doamna Daniela Popa și domnul Ioan Munteanu, secretari.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineața!

Este ora 8,30. Deschidem ședința dedicată declarațiilor politice de astăzi, 12 februarie, 2008.

O să începem astăzi cu declarațiile politice pregătite de către reprezentanții Puterii.

Vă amintesc că durata unei intervenții este de maximum 3 minute. O să vă rog, stimați colegi, să încercați să vă încadrați în acest timp. Avem o listă lungă, chiar foarte lungă, cu colegi care au pregătit declarații politice pentru astăzi.

 
Video in format Real Media Ioan Ghișe - precizări privind taxa auto sau așa-numita taxă de poluare;

O să-l rog pe domnul deputat Ioan Ghișe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, să dea citire declarației.

Să se pregătească domnul deputat Dumitru Bentu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

Video in format Real Media  

Domnul Ioan Ghișe:

Mulțumesc, domnule președinte.

Precizări privind taxa auto sau așa-numita taxă de poluare.

La 1 august 2006, a fost dat publicității în Monitorul Oficial noul Cod fiscal, care la Cap.II "Taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule" includea mult-discutata taxă, care a avut avizul la acea vreme al ministrului Mediului și, respectiv, al ministrului transporturilor, ambii miniștri membri ai Partidului Democrat.

Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, a fost necesar să fie modificată și corelată, potrivit normelor europene, și așa a fost inițiată Ordonanța nr.110 din 21 decembrie 2006, la propunerea ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului, senatorul Radu Berceanu, s-a modificat prevederea din Codul fiscal. Președintele României a promulgat Legea privind Codul fiscal.

Ordonanța nr.110 din 21 decembrie 2006 a venit la Parlament și a fost adoptată în 4 septembrie 2007, cu votul cvasi unanim al membrilor Partidului Democrat. Singurul vot împotrivă a fost al deputatului democrat Duțu.

Urmare a solicitării de reexaminare pe alte subiecte decât prevederile privind taxa auto, reexaminare solicitată de președintele României, s-a dat din nou un vot în Parlament, în 3 decembrie 2007, în Comisia pentru buget.

Precizez că taxa auto a fost dublată ca valoare în Parlament, în Comisia pentru buget, odată cu modificările la Ordonanța nr.110 a Codului fiscal.

Votul electronic consemnat demonstrează că membrii Partidului Democrat au votat 36, dintre care 35 pentru și 1 împotrivă, pentru adoptarea proiectului de lege privind taxa auto. Ulterior, pe 4 decembrie, 72 de deputați și senatori ai Partidului Democrat au depus proiect de lege pentru anularea a ceea ce votaseră în 4 septembrie 2007.

Pot să pun la dispoziția tuturor celor interesați, mai puțin la dispoziția colegilor din Partidul Democrat, documentele care confirmă precizia celor pe care le-am spus.

Am făcut aceste precizări pentru că președintele Partidului Democrat, printr-o declarație publică din 28 ianuarie, spune că această taxă este ilegală și imorală. Înseamnă că miniștrii Sulfina Barbu și Radu Berceanu, ai Partidului Democrat, au inițiat, propus, și parlamentarii partidului au votat o taxă ilegală și imorală.

Aceste precizări sunt necesare pentru că, mai nou, în virtutea campaniei electorale, un post de televiziune instigă cetățenii la nesupunere civică, prin neplata acestei taxe.

Țin să precizez că inițiativele pentru modificări fiscale, conform Constituției, sunt de competența Guvernului și, respectiv, a Parlamentului, și nu pot constitui obiectul unor inițiative legislative ale cetățenilor.

Așadar, închei prin a spune că, deși suntem în perioadă de campanie electorală, abordarea pe care o face Partidul Democrat, prin parlamentarii săi, anume că vine în 4 decembrie să inițieze proiect de lege de anulare a ceea ce votaseră în 4 septembrie, face proba unei incorectitudini politice, iar ceea ce se afirmă de către unii membri ai Partidului Democrat pe acest subiect, nu este altceva decât minciună, demagogie și populism. Spun aceste lucruri pentru ca cetățenii să știe că membrii Partidului Democrat își schimbă părerile și atitudinile politice după cum bate vântul.

Închei, prin a spune că rămâne ca presa să ia act de precizia celor pe care le-am spus, și ar fi bine să comunice tuturor cetățenilor României care este adevărul pe acest subiect.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Mecanismul;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Dumitru Bentu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Se pregătește domnul Alexandru Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Video in format Real Media  

Domnul Dumitru Bentu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Am intitulat declarația politică de astăzi "Mecanismul".

Într-o țară tot mai imundă, în care președintele își valorifică, în continuare, vocabularul portuar, de la Bruxelles a venit Raportul intermediar al Comisiei către Parlamentul European.

După cum vă este cunoscut, prin Decizia nr.2006/928 a Comisiei, din 13 decembrie 2006, pentru a sprijini România în vederea remedierii unor deficiențe în domeniul reformei sistemului judiciar, a fost instituit un mecanism de cooperare și verificare a progresului realizat de țara noastră în spațiul de validitate al respectivului domeniu.

Primul raport de monitorizare a fost publicat la 27 iunie 2007, acesta fiind evident cel de-al doilea.

Pentru a fi obiectivi, subliniem faptul că autorii acestui document oficial au apreciat eforturile depuse de România pentru atingerea obiectivelor de referință asumate prin "Planul de acțiune".

Dincolo de convenționalismul evaluării, oficialii Uniunii Europene afirmă răspicat: "În domenii cheie, nu s-a făcut încă dovada unor rezultate convingătoare".

Astfel, obiectivele prevăzute în planul respectiv sunt contrazise de unele inițiative legislative și politice lansate în această perioadă. Ni se atrage atenția că o chestiune foarte importantă, cea a stabilității legislative și instituționale a cadrului de luptă anticorupție a fost omisă. Lipsesc strategiile sectoriale în domeniul reformei justiției și a combaterii corupției, care să le substituie pe cele perimate.

Planul nu abordează la nivel de detaliu corupția la nivel local. Posibila clemență a judecătorilor în cazul unor procese de corupție la nivel înalt nu se poate raporta doar la studii privind individualizarea pedepselor.

Există, spun autorii raportului, întârzieri în aplicarea unor strategii coerente de recrutare în sistemul judiciar, întârzieri în funcționarea Agenției Naționale pentru Integritate, în elaborarea unei strategii globale și în punerea în aplicare a unor proiecte reprezentative pentru a lupta împotriva corupției.

Proiecțiile unei alte atitudini față de resursele umane ale sistemului judiciar sunt așteptate abia în ianuarie 2009, iar parteneriatul cu societatea civilă în sesizarea actelor de corupție devine tot mai mult un deziderat.

Mecanismul de cooperare și verificare a primit un sprijin substanțial din partea Uniunii Europene (Programele PHARE și "Facilitate de tranziție").

Începând cu 2004, România are la dispoziție peste 187 milioane euro. O mare parte din fonduri s-a cheltuit, dar întrebarea care transpare din raport este clară și seacă: Pe ce?

Stimați colegi,

Am extras din raport doar câteva din neîmplinirile din aproape destructurata justiție română, prinsă și ea între focurile încrucișate, marcate sau nu de trasoare, dintre cele două forturi: Cotroceni și Victoria.

Din amonte vin "magistralele decizii" luate de "vajnica" reformistă Monica Macovei și de tânărul ieșean Chiuariu, desantat din târgul Ieșilor. În acest context, nimic nu ne mai surprinde, ci ne alarmează și mai ales ne înspăimântă.

Prin geamul spălăcit al politicii românești, președintele, care se pretinde a fi "omul cu mopul", aruncă în continuare cu apă murdară.

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Alexandru Mocanu - declarație politică intitulată T.V.A.-ul, agent electoral al P.S.D.;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Alexandru Mocanu.

Îl rog să se pregătească pe domnul deputat Adrian Moisoiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Alexandru Mocanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte

Declarație politică pe care eu am să v-o prezint în continuare am intitulat-o: "T.V.A.-ul, agent electoral al P.S.D."

Zilele trecute, a trecut prin Senat o inițiativă a P.S.D. de reducere a T.V.A.-ului la unele alimente numite "de bază", de la 19 la 5%, cu motivația că, în acest fel, prețurile acelor alimente vor scădea cu 14%. Demersul colegilor din P.S.D. este ipocrit, mincinos, nesustenabil și chiar imoral.

Este "ipocrit" pentru că, mai întâi, în perioada 2001-2004, când era la guvernare, P.S.D. nu numai că nu a inițiat nimic în acest sens, dar a respins violent câteva proiecte de lege similare, inițiate de unele partide din opoziția de la acel moment.

în iunie 2006, un proiect similar inițiat de ex-senatorul Dan Voiculescu, ce viza reducerea T.V.A. la aceleași alimente, de la 19 la 9%, nu s-a bucurat de o susținere puternică și convingătoare din partea reprezentanților P.S.D. în Comisia pentru buget, finanțe și bănci a Camerei Deputaților, unde a primit raport de respingere, și nici până astăzi nu a fost pus pe ordinea de zi a plenului.

Motivele invocate astăzi de P.S.D. în susținerea proiectului său de lege, cum ar fi: nivelul scăzut al veniturilor populației, practica în materie a principalelor țări din Uniunea Europeană, scoaterea la lumină a unei părți din economia subterană nefiscalizată etc., erau la fel de adevărate și în perioada 2001-2004 când era la guvernare, dar și anul trecut când au susținut timid, mai mult de formă, proiectul de lege al Partidului Conservator.

Demersul PSD este în același timp mincinos,pentru că reducerea T.V.A. la alimente nu va conduce automat la scăderea prețurilor pe care le plătesc cetățenii.

Argumentele pentru această afirmație sunt următoarele:

România, din păcate, nu are o adevărată economie funcțională de piață. Ne convine sau nu, în România întâlnim adesea situații care dovedesc că economia este mai degrabă "de pradă" și nu de piață. Este o economie în care coexistă operatori veroși (producători, intermediari, distribuitori, comercianți) și tot felul de controlori ai instituțiilor de stat, în bună parte corupți până în măduva oaselor. De aceea, eventuala reducere a T.V.A. nu va face decât să crească marja de profit a operatorilor de mai sus, iar cetățenii vor plăti același preț.

Aduceți-vă aminte, stimați colegi, că prin modificarea Codului fiscal, pe care am operat-o în această sală, în 2003, s-a hotărât reducerea TVA la 9% pentru medicamente și cazare în unități hoteliere, începând cu ianuarie 2004.

Mergeți în teritoriu, stimați colegi din P.S.D., și veți constata că, deși această măsură este încă în vigoare, ea nu a produs, din păcate, nicio diminuare a prețurilor plătite de consumatori la cele două produse și servicii amintite mai sus.

Demersul P.S.D. este în egală măsură și nesustenabil, deoarece reducerea TVA la alimente va diminua veniturile bugetului de stat cu 15 până la 18 mii de miliarde de lei vechi. O astfel de măsură ar pune o presiune imensă, de nesuportat asupra bugetului de stat pe anul 2008 și următorii.

După părerea mea, veniturile prevăzute în bugetul pe 2008 sunt și așa "umflate" cu 3,5-4 miliarde euro, într-un an în care ar trebui să avem venituri suplimentare și certe pentru a putea asigura partea noastră de cofinanțare spre a putea atrage cele 33 miliarde euro, credite europene nerambursabile.

Aplicarea unei cote reduse de T.V.A. conduce inevitabil la creșterea cheltuielilor de administrare a acestei taxe, datorită multiplicării cererilor de rambursare a T.V.A.-ului, care, în final, cheltuielile acestea suplimentare vor fi suportate tot de către cetățean.

În ultimă instanță, demersul P.S.D. este imoral pentru că, apreciez eu, în etapa în care se află România, nu este moral ca de o eventuală reducere a prețurilor la alimente să beneficieze, în egală măsură, și șomerul și bancherul, sau, dacă doriți, și pensionarul și parlamentarul!

Repet ce am mai spus de la acest microfon și în Declarația politică din 13 iunie 2007: "Noi, ca parlamentari, putem să facem ca acest lucru să fie legal, dar el nu va fi niciodată moral, sau cel puțin deocamdată".

Domnule președinte,

În încheiere, permiteți-mi ca de la acest microfon să adresez două întrebări, cu speranța că poate cineva va și răspunde la ele.

Prima întrebare: De ce Guvernul a eliminat din atribuțiile CNSAS obligativitatea acestei instituții de a verifica, din oficiu, eventuala colaborare cu fosta Securitate, a tuturor candidaților din alegeri, si aceasta chiar acum, în an electoral?

A doua întrebare: Știe cineva, stimați colegi, ce se întâmplă, pe unde se află Proiectul Legii lustrației care a trecut prin Senat în urmă cu doi ani și de atunci "zace" undeva în sertarele Biroului Permanent al Camerei Deputaților?

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Adrian Moisoiu - declarație politică cu titlul Îți mulțumesc, Doamne...;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Adrian Moisoiu.

Se pregătește domnul deputat Andrian Mihei, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Video in format Real Media  

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Am rugămintea să prezint în extras, ca să mă încadrez și în minutele respective și, în același timp, să prind toate.

Sunteți de acord, domnule președinte?

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Iertați-mă!

 
Video in format Real Media  

Domnul Adrian Moisoiu:

V-am făcut o rugăminte, domnule președinte, și anume: v-am spus ca să prezint în extras această declarație, pentru a oferi cât mai multor colegi posibilitatea de a vorbi.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

V-aș ruga, domnule coleg. Ar fi excelent, pentru că sunt foarte mulți vorbitori înscriși.

 
Video in format Real Media  

Domnul Adrian Moisoiu:

Însă în stenogramă să fie inclusă toată declarația.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

În stenogramă se va redacta declarația politică așa cum este în realitate. Așa că, vă mulțumesc pentru bunăvoință.

 
Video in format Real Media  

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată: "Îți mulțumesc, Doamne..."

Și îți mulțumesc, Doamne, pentru faptul că ai oferit o gură de oxigen românilor din Harghita și Covasna, când nu credeam că mai poate să mai inhaleze așa ceva, în sensul că, iată, în 6 februarie, deci săptămâna trecută, am primit o hotărâre a Colegiului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care se stabilește că fapta directorului general al Finanțelor Publice Harghita de a solicita că pentru ocuparea a 12 funcții publice temporar vacante de execuție, drept condiție specifică obligatorie cunoașterea limbii maghiare, și anume: 4 posturi de inspectori, 7 de referenți și 1 de casier trezorier, reprezintă discriminare, iar directorul executiv al acestei direcții se sancționează cu amendă contravențională în valoare de 1.000 lei.

Deci, iată că Colegiul Director al CNCD, în totalitatea sa, făcând apel atât la Constituția României, care arată că toți cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, pe baza Declarației Universale a Drepturilor Omului, a convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocolului Convenției, a Convențiilor internaționale, a Cartei Europene, a limbilor regionale sau minoritare, cât și a Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale, deci toate aceste fapte pe care le-a comis Direcția de Finanțe Publice Harghita sunt considerate drept discriminare și, ca urmare, înseamnă că se renunță la această soluție.

Vreau să apreciez faptul că, chiar și președintele și încă doi membri ai conducerii CNCD, care sunt cetățeni români de naționalitate maghiară, au semnat această hotărâre și, bineînțeles, se încadrează într-o dorință de a aplica un grad de toleranță zero față de toate manifestările discriminatorii din societatea românească.

Închei printr-o solicitare pentru Agenția Națională a Funcționarilor Publici pe care o rog să se sesizeze din oficiu pentru a anula toate concursurile pentru ocuparea, în asemenea condiții, a acestor posturi.

Și, la urma urmei, încă un gând îl am pentru MIRA, deci pentru Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu o întrebare, în sensul că primarului din Miercurea-Ciuc, care în repetate rânduri a zis că el este dispus să plătească ori de câte ori amenzi, numai să nu audă vorbind românește în primăria sa, față de acesta ce măsură se va lua?

Vă mulțumesc.

(În continuare, a fost inserat textul complet al declarației politice depuse la președintele de ședință.)

"Îți mulțumesc, Doamne..."

Pentru marea bucurie care m-ai învrednicit, să mi-o dai!

În sfârșit, după o lungă așteptare, după reclamarea a "n" situații de discriminare a românilor locuitori în județele României unde ei au ajuns minoritari și care sunt permanent invitați direct sau indirect să se mute din zonă sau să se maghiarizeze, proces care datează de sute de ani, se arată o geană de lumină, o geană de dreptate.

Consider că o bucurie trebuie neapărat împărtășită. Era necesar ca cei care, în permanență, clipă de clipă, sunt supuși la cele mai diverse acte de teroare inițiate de către U.D.M.R., să simtă și să vadă că totuși trăiesc în România. Că "porțile secuiești" sunt interzise și la propriu și la figurat! Că niciodată acestea nu se vor mai ridica! Știu că Dumnezeu există, cred în El, și de 7 ani de când sunt în Parlamentul României am așteptat un semn de la Dânsul. Și iată că acest semn a venit! Din tot sufletul meu, încă odată, îți mulțumesc Doamne!

Am primit o gură de oxigen pe care românii din Harghita și Covasna nu credeau că o vor mai inhala vreodată. Este o dovadă că încrederea în Partidul România Mare nu trebuie să se piardă, că rezultatele alegerilor europarlamentare din luna noiembrie 2007 a fost un accident nefericit, că românii trebuie să se adune în jurul Partidului România Mare și a conducătorului său.

În data de 6 februarie a.c. am primit Hotărârea Colegiului Național pentru Combaterea Discriminării prin care se stabilește că fapta Direcției Generale a Finanțelor Publice Harghita de a solicita pentru ocuparea a 12 funcții publice temporar vacante de execuție, drept condiție specifică obligatorie "cunoașterea limbii maghiare", și anume 4 posturi de inspector, 7 de referent și unul de casier trezorier, reprezintă discriminare, iar directorul executiv al acesteia se sancționează cu amendă contravențională în valoare de 1000 lei.

În fapt, în data de 15 mai 2007, în ziarul local "Adevărul Harghitei" a fost publicat un anunț de concurs pentru ocuparea posturilor enumerate mai înainte, pentru care curricula educațională nu prevede studiul și cunoașterea limbii maghiare și pentru care o asemenea solicitare specifică de cunoaștere a unei limbi utilizate pe plan local nu are relevanță și este lipsită de fundament juridic, deoarece principiile de drept statuează că întinderea dreptului propriu, adică de folosire a limbii maghiare într-o instituție de stat, are drept consecință încălcarea dreptului celuilalt, respectiv a românilor, de a ocupa un loc de muncă într-o instituție publică a statului român.

Obligativitatea asigurării posibilității ca unii cetățeni să se poată adresa în limba minorității revine instituțiilor publice, iar pentru aceasta nu fiecare funcționar public trebuie să cunoască limba minorității respective, fiindcă există personal traducător specializat și un număr de funcționari publici care activează la serviciul informații și relații cu publicul. De fapt, după cum s-a stabilit în urma cercetării întreprinse de către C.N.C.D., doar 7 posturi (5 de inspecție și 2 de casierie) din cele 12 ar fi necesitat activitate cu publicul.

Colegiul Director al C.N.C.D. a reținut că în conformitate cu art.16 din Constituția României "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", și potrivit Declarației Universale a Drepturilor Omului, Convenției Europene a Drepturilor Omului, Protocolului nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Convenției internaționale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale, faptele comise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Harghita sub semnătura directorului ei executiv, de a condiționa participarea la o activitate economică și de a refuza astfel angajarea în muncă datorită apartenenței la o anumită etnie, toate împreună reprezintă discriminare în aprecierea Ordonanței Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Totodată, apreciază că Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici la art.108 și Legea administrației publice locale nr.215/2001 asigură satisfăcător posibilitatea ca cetățenii care nu și-au însușit limba oficială a statului român, pentru a se adresa autorităților deși nu au recunoscut art. 13 din Constituția României care stipulează că "În România, limba oficială este limba română".

Doresc să menționez că, spre cinstea lor, hotărârea a fost votată și semnată de toți cei trei cetățeni români de naționalitate maghiară membri ai Colegiului Director al C.N.C.D., care au apreciat astfel că vremea invocării lipsei de cunoaștere a ceea ce înseamnă discriminare a trecut, că au existat prea multe cazuri similare în județele Harghita și Covasna și că prevenirea faptelor de discriminare trebuie să se realizeze prin aplicarea unui grad de toleranță zero față de manifestările discriminatoriii din societatea românească (art.4 din Strategia națională de implementare a măsurilor de prevenire și combatere a discriminării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.674/2007).

Față de cele prezentate, consider că Agenția Națională a Funcționarilor Publici este obligată să se sesizeze din oficiu, să anuleze toate concursurile pentru ocuparea unor posturi care s-au desfășurat în condițiile prezentate și să ia la rândul ei măsurile de sancționare care se impun în asemenea cazuri. Primarul municipiului Miercurea Ciuc și-a exprimat în repetate rânduri dorința de a plăti cât mai multe amenzi în cazuri similare. Solicit ca Ministerul Internelor și Reformei Administrative să îl ajute.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Andrian-Sirojea Mihei - declarație politică cu titlul Teoria zoaielor la bârnă;

Îl invit la microfon pe domnul Andrian Mihei.

Îl rog să se pregătească pe domnul deputat Mihai Apostolache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

Video in format Real Media  

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi este numită «Teoria "zoaielor" la bârnă»

Utilizând o frază demnă de perlele copiilor la examenul de capacitate, domnul președinte al tuturor românilor și, implicit, al "zoaielor", "găozarilor", "țigăncilor împuțite" și al celor 25% dintre magistrați, calificați drept foști securiști, ne-a oferit o metaforă exprimată destul de discutabil din punct de vedere gramatical, care dincolo de intenția vădită de a jigni politicienii - cel mai probabil nu și pe cei protejați sau din preajma domniei sale și care în mod evident îl exclude pe dumnealui -, ne îngrijorează în privința percepției domniei sale asupra câtorva aspecte de interes pentru națiune.

În primul rând, mă voi referi la termenul cu care a calificat întreaga clasă politică, respectiv "zoaie", termen care conform definiției din DEX, înseamnă "apă (cu săpun și cu leșie) rămasă de la spălatul rufelor, al vaselor etc." Este posibil ca domnul Băsescu prin această calificare să își fi făcut autocritica pentru cei 3 ani și jumătate în care și-a spălat rufele în public, transformând orice supărare sau indispoziție matinală într-o vendetă personală, umplând de zoaie pe toți cei din clasa politică care l-au deranjat. Totodată, dacă am considera afirmația ca fiind făcută cu bună-credință și fără ca dumnealui să se detașeze de acea "clasă politică", așteptăm cu interes să se curețe, să facă transparentă porțiunea sa de geam, oferind astfel un exemplu grăitor tuturor celorlalți, și cum zoaiele curg de sus în jos, în special pe "geamul casei ăsteia", să permită "zoaielor" celorlalți să acționeze, fără a mai alimenta permanent șuvoiul.

Pe de altă parte, țin să îl contrazic în ce privește vizibilitatea prin "geamul casei ăsteia". De afară se vede destul de bine, lucru confirmat de Raportul interimar privind progresele realizate în România în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare, în vederea remedierii deficiențelor în domeniul reformei sistemului judiciar si al luptei împotriva corupției și de afirmațiile comisarului pentru afaceri monetare Joaquin Almunia, care a tras un semnal de alarmă, afirmând că situația economică a României reprezintă un motiv de îngrijorare pentru Bruxelles.

Din păcate, dacă Guvernul și întreaga clasă politică s-ar putea ocupa cu adevărat de problemele adevărate ale României, și nu de descâlcirea șaradelor prezidențiale, dacă nu ar mai fi toți împărțiți, clasificați, urmăriți, jigniți, amenințați după cum dictează interesele unei părți privilegiate a "zoaielor", poate că s-ar câștiga timp pentru acțiuni constructive, pentru că s-ar putea conlucra, poate că s-ar realiza strategii viabile de dezvoltare a sectoarelor pe care economia României poate și trebuie să se bazeze.

Eventuala opacitate a acestui "geam", din și înspre exterior, poate fi dată de modul în care domnul președinte înțelege să contribuie la formarea și menținerea relațiilor internaționale ale României, uneori dând cu piciorul unor relații vechi sau oportunități doar de dragul unor glumițe sau pentru că nu poftește să respecte bunele moravuri ale diplomației și vieții publice.

Coroborând sintagma președintelui căutător de paie în ochii celorlalți, "Geamul casei ăsteia, care e România, când dai să te uiți, nu vezi mai bine nici afară, nici de afară.", cu definiția dată de scenaristul Aldo Cammarota, "Politica este cam ca spălatul unei ferestre. Nu contează pe ce parte ești, murdăria este mereu pe partea cealaltă." și cu faptul că bună, rea, clasa politică numită de dumnealui zoaie, este în această casă, îl vedem pe domnul președinte situându-se singur în afara casei, lucru care ne explică poate de ce nu vede prea bine că toate aceste manifestări, toate aceste mișmașuri, toată această gâlceavă în care se află România de când are președinte jucător, nu au făcut decât să dezbine întreaga clasă politică, să deruteze și să dezamăgească cetățenii, să încetinească procesele de reformă, să împiedice adoptarea unor legi cu adevărat importante, care să permită o reală dezvoltare a României și un nivel de trai cu adevărat decent cetățenilor acesteia.

Închei pornind de la o altă afirmație a domnului președinte, care a spus cândva că "O presă bună este o presă care te critică fără să te jignească.", îndemnându-l să o extrapoleze și să înțeleagă că un președinte bun este cel care critică fără să jignească, este cel care conform cărții pe care a mizat, veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

Vă reamintesc, stimați colegi, că timpul maxim afectat pentru o intervenție este de trei minute și vă rog să încercați să-l respectați.

 
Video in format Real Media Mihai Cristian Apostolache - o scurtă analiză a evenimentelor politice la început de an;

Îl poftesc la microfon pe domnul deputat Mihai Apostolache, din partea Grupului parlamentar al P.S.D. Se pregătește domnul deputat Garda Dezideriu, din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R.

Domnule coleg, aveți microfonul.

Video in format Real Media  

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulțumesc, domnule președinte.

Un proverb românesc spune că "ziua bună se cunoaște de dimineață". La fel putem spune și faptul că anul bun de la început se cunoaște. Din păcate, constatăm, din analiza evenimentelor petrecute de la începutul anului și până în prezent, că poporul român nu va beneficia, nici în acest an, de ceva bun.

Desele scandaluri care ocupă zi de zi micile ecrane și prima pagină a ziarelor sunt dovada vie a faptului că actualii guvernanți, în frunte cu Traian Băsescu, au o singură preocupare, și anume aceea de a arăta care este mai tare, care ripostează mai violent, care este mai murdar decât celălalt.

Actualii guvernanți de dreapta, aduși în fruntea țării de Traian Băsescu prin fraudă, nu fac altceva decât să obosească poporul român, să creeze stări conflictuale consumatoare de energie pozitivă și producătoare de energie negativă, și să confirme pe deplin faptul că atât guvernarea 1997 - 2000, cât și cea actuală reprezintă perioade de timp pierdute pentru România, ale căror rezultate sunt reprezentate de sărăcie, lipsa de perspectivă a tinerei generații, scandaluri neîntrerupte, imagine negativă a României în plan extern.

M-aș fi așteptat ca în acest al doilea an al României europene, politicienii de dreapta să înțeleagă care sunt prioritățile țării și să renunțe la orgoliile și interesele personale în favoarea intereselor naționale.

România nu este o țară de mâna a doua, domnilor guvernanți. România este o țară în care a existat un Ștefan cel Mare, un Mihai Viteazu, un Alexandru Ioan Cuza, adică oameni de stat, români care au ținut la acest popor și la mândria de a fi român.

Trebuie redată românilor speranța, trebuie să ne mândrim că suntem români.

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Video in format Real Media Becsek-Garda Dezsö-Kálmán - intervenție referitoare la demiterea unui director general adjunct al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară;

Îl rog să poftească la microfon pe domnul deputat Garda Dezideriu.

Se pregătește domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Video in format Real Media  

Domnul Becsek-Garda Dezső-Kálmán:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În ziua de 11 decembrie 2007, am depus o întrebare către domnul director a SRI-ului, Gheorghe Cristian Maior, în care am solicitat un răspuns privind adevăratele motive ale demiterii domnului Rákossy Botond József, din funcția de Director General Adjunct al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, datorită unor acuzații necunoscute la baza căreia a stat adresa Direcției Generale de Informații și Protecție Internă din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative nr. S. 1368635 din 11 iulie 2007.

M-am adresat Directorului General al SRI-ului, pentru că despre situația D-lui Rákossy am stat de vorbă cu domnul ministru al internelor și reformei administrative, Cristian David, care mi-a promis că va cerceta situația acestor acuzații, dacă ele au fost formulate conform legilor în vigoare.

Între timp, prin adresa Direcției Generale de Informații și Protecție Internă nr.1.016.047 din data de 09 ianuarie 2008, directorul general adjunct destituit a fost informat că poate ocupa orice funcție care presupune acces la informații clasificate secret de serviciu, după o temeinică pregătire de securitate prealabilă, fără însă a primi lămuriri despre motivele pentru care a primit aviz negativ din partea Oficiului Registrului Național al Informațiilor Secret de Stat (ORNISS).

Din adresă rezultă și faptul că avizul negativ ORNISS a fost emis în urma solicitării directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, după ce domnul Rákossy a deținut funcția respectivă timp de 5 luni și a obținut calificativul "foarte bine" pentru activitatea depusă.

Stimate domnule ministru Cristian David,

Constatând punctul de vedere al Direcției Generale de Informații și Protecție Internă, precum și faptul că funcția de director general adjunct nu presupune acces la informații naționale clasificate și, drept urmare, certificat ORNISS, vă rog să binevoiți a dispune repunerea domnului Rákossy Botond József în funcția de director general adjunct sau în funcția de director al Oficiului Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară Harghita.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Aledin Amet - declarație politică cu tema Și în orașul Mangalia este nevoie de un teren pentru amenajarea unui cimitir musulman;

Îl poftesc la microfon pe domnul deputat Aledin Amet și îl rog să se pregătească pe domnul Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Domnule coleg, aveți microfonul.

Video in format Real Media  

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Și în orașul Mangalia este nevoie de un teren pentru amenajarea unui cimitir musulman".

O comunitate importantă de etnici tătari se găsește și în zona sudică a Dobrogei. Firesc, există un specific, din punct de vedere spiritual, specific pe care acești oameni doresc să-l păstreze în continuare. Religia islamică reprezintă, în acest sens, un element semnificativ.

Consolidarea clădirilor religioase, precum și construirea de noi astfel de așezăminte, constituie, cu siguranță, priorități, iar proiectul a căpătat un contur clar.

De mai multă vreme erau necesare lucrări de refacere la un monument istoric din orașul Mangalia, monument reprezentativ nu numai pentru respectiva localitate. Este vorba de Geamia Esmahan Sultan, cu un minaret foarte înclinat, existând pericolul de a se prăbuși. Din fericire, s-au găsit resursele materiale necesare refacerii întregului complex.

Problematica este, însă, una complexă.

În egală măsură, autoritățile locale trebuie să ofere soluții viabile pentru amenajarea unui cimitir musulman. Credincioșii de religie islamică solicită o rezolvare concretă, fiind sesizați, în acest scop, factorii decizionali. Este benefică o implicare consistentă și din partea altor autorități locale. Există cazuri de geamii aflate, încă, în situații critice. Oamenii au puterea de a se organiza, fără a beneficia, din păcate, de resurse financiare suficiente. Și aceste clădiri, în special cele vechi, fac parte din patrimoniul național.

Respectându-se întreaga diversitate a tradițiilor, sunt respectați oamenii, pur și simplu, oamenii.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Video in format Real Media Emilian Valentin Frâncu - declarații politică intitulată În atenția domnului Geoană: deosebirea între băieții politici și bărbații politici;

Are microfonul domnul deputat Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, și se pregătește domnul Mihai Dumitriu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveți microfonul.

Video in format Real Media  

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulțumesc.

Domnule președinte și stimați colegi,

"În atenția domnului Geoană: deosebirea între băieții politici și bărbații politici".

Domnul Geoană a cerut, ieri, demisia de onoare a Guvernului, pe motiv că acesta nu are susținere parlamentară. În opinia sa, gestul respectiv ar fi "calea de ieșire din acest blocaj politic și constituțional".

Îi reamintesc domnului Geoană că Guvernul are tot atâta susținere câtă a avut și în martie anul trecut, atunci când a fost efectuată restructurarea executivului - și chiar mai apoi, cu ocazia moțiunilor de cenzură depuse anul trecut de PD și de PSD.

Probabil că, preocupat de recentele frământări din PSD, domnul Geoană a confundat demisia de onoare a unui președinte de partid cu demisia unui prim-ministru. Cea dintâi poate fi cerută și obținută cu ocazia reașezării taberelor interne ale unei formațiuni politice, bunăoară după numirea unui nou președinte al Consiliului Național al PSD. Cea de a doua poate fi și ea cerută, dar de obținut nu se obține decât în cazuri speciale. Conflictul politic dintre Palatul Victoria și Palatul Cotroceni nu este, însă, un asemenea caz special. Nici conflictul constituțional invocat de domnul Geoană nu este așa ceva.

Actualul președinte al PSD și-a dorit foarte mult să devină premier. Din păcate pentru domnia-sa, mă văd nevoit să îi reamintesc deosebirea dintre băieții politici și bărbații politici. Băieții politici demisionează oricând. Bărbații politici, doar atunci când e cazul.

Faptul că Traian Băsescu vrea morțiș demisia domnului Tăriceanu înseamnă un singur lucru: că nu este cazul.

 
Video in format Real Media Emilian Valentin Frâncu - declarații politică intitulată Traian Băsescu se înzoiește pe sine însuși;

"Traian Băsescu se "înzoiește" pe sine însuși."

Domnul Băsescu nu dorește, morțiș, doar demisia premierului Tăriceanu, ci și - dacă s-ar putea - desființarea clasei politice. În viziunea lui, România ar trebui să fie un vapor unde toată lumea execută fără crâcnire ordinele căpitanului de la Cotroceni și unde ferestrele (mă rog, hublourile) ar trebui să fie vopsite pe dinăuntru, ca să nu se vadă zoaiele proiectate de valurile de dinafară.

Un singur individ și-a mai permis, în România, o asemenea atitudine în ultima sută de ani. Acel personaj a desființat incomodele partide politice existente la acel moment, pentru a-și crea o formațiune proprie (sub denumirea de "Frontul Renașterii Naționale", rebotezată ulterior "Partidul Națiunii") cunoscută în istorie drept primul partid unic, autocratic și totalitar pe care l-au cunoscut românii în secolul XX.

La fel ca pentru Traian Băsescu, și pentru personajul istoric de care vorbim, partidele erau ceva inutil, zgomotos, corupt și imposibil de stăpânit. Și pentru el, politicienii erau un fel de "zoaie", de care trebuia să scape ca să-și desăvârșească planul de a trona dictatorial peste România. Și pentru el, formațiunea preferată a fost un fel de "partid prezidențial", la fel de nedemocrat și la fel de neliberal precum ceea ce se înjghebează astăzi, sub ochii noștri.

Nici o "renaștere a țării" nu a avut loc, iar până la urmă personajul a trebuit să plece pe ușa din dos a istoriei. Din păcate, țara a suferit enorm, mai ales de pe urma precedentului creat de individul în cauză, așa cum o arată chiar mersul lucrurilor de atunci și până în zilele noastre.

Jignind clasa politică - bună, rea, așa cum este orice clasă politică, din orice țară a lumii -, Traian Băsescu jignește deopotrivă țara, democrația și libertatea cuvântului. Nu în ultimul rând, Traian Băsescu se jignește pe sine însuși, fiindcă și dumnealui face parte din clasa politică, oricât de mult i-ar plăcea să se considere unic, providențial și irepetabil în funcția pe care, vremelnic, noi toți i-am încredințat-o.

Mulțumesc.

Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Mihai Dumitriu - declarație politică intitulată Prețul laptelui și supermarketurile;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mihai Dumitriu și se pregătește domnul deputat Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Video in format Real Media  

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Prețul laptelui și supermarketurile".

Puterea hipermarketurilor poate avea efecte dezastruoase asupra agriculturii, avertizează specialiștii din Uniunea Europeană. Vă aduc în atenție o stare de fapt, iar ca aceasta sunt foarte multe în România, care a generat și întreține în rândul producătorilor o mare nemulțumire și indignare, amenințând cu proteste dacă situația nu se va schimba.

Producătorii autohtoni, mici sau mai mari, vând laptele către procesatori, în medie (spun "medie", pentru că prețul oscilează între 0.5 RON și 0,9 RON/litru) cu 0,7 RON/litru. Prețul este foarte mic în raport cu restul Europei. De pe poarta procesatorului, un litru de lapte pleacă, în medie, cu 1,5 RON/litru. Consumatorii îl găsesc în galantarele supermarketurilor la prețul de 4 RON/l, pe care trebuie sa-l plătească, pentru că nu au de ales, nu au altă opțiune. Deci, de la producătorul direct la consumator, prețul a crescut de 6-8 ori.

În România, s-a scăpat situația de sub control, deoarece produsele alimentare se importă în procent de 80%, ajungându-se să se importe și mărarul și pătrunjelul. Marile supermarketuri fac legea, deoarece controlează piață atrăgând și "captivând" cumpărătorul prin politica prețurilor de listă, prin promoții agresive, prin eliminarea micilor comercianți, nedându-i posibilitatea de a compara prețurile și punându-l în postura de a nu avea de ales. Folosindu-se de o poziție dominantă pe piață, scad prețurile plătite furnizorilor, fermierilor și pun adaosul comercial cât de mare îl doresc.

Stimați colegi,

Orice furnizor de produse care dorește să intre în relații comerciale cu rețelele comerciale mari, este nevoit să plătească mai multe tipuri de taxe și bonusuri în afară de discounturile obișnuite în relația furnizor-revânzător, care se ridică la 50% din produsul inițial. Producătorii, furnizorii care nu acceptă taxele de mai sus nu-și pot vinde marfa și sunt eliminați de pe piață. Selectarea furnizorilor în funcție de capacitatea de a plăti aceste taxe are ca rezultat scăderea treptată a calității produselor și standardizarea pieței.

Specialiștii afirmă că, pe lângă prețul de vânzare, prin taxele aplicate furnizorilor, supermarketurile ajung în realitate la adaosuri comerciale de până la 500%. Deci, supermarketurile nu ieftinesc produsele, ci le scumpesc, tot pe buzunarul consumatorului. Aceste practici ale marilor supermarketuri pun în pericol drepturile consumatorilor, generând scumpirea nejustificată a produselor și implicând distorsionarea periculoasă a mecanismelor de piață, punând în pericol societatea românească în ansamblul ei. De asemenea, pot avea efecte dezastruoase asupra agriculturii românești și a comunităților rurale.

Stimați colegi,

Solicit Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Consiliului Concurenței, de urgență, să declanșeze o anchetă asupra practicilor aplicate de marile lanțuri comerciale.

Solicit Guvernului României - care reprezintă statul în apărarea drepturilor cetățenilor - să declanșeze o investigație amănunțită asupra modului cum sunt jecmăniți și umiliți, înșelați și jefuiți țăranii români și micii fermieri de către procesatori și vânzători prin practicarea unor prețuri derizorii: 0.5-0.6 RON/litru de lapte, 3 RON/kg carne de porc sau vită în viu, 0.6-0.8 RON/kg de porumb boabe, și să ia măsuri pentru eliminarea acestor abuzuri, care distrug mediul și comunitatea rurală.

Recomand Guvernului să analizeze și să dispună limitarea importurilor produselor agroalimentare care se produc în România, prin majorarea taxelor la importuri.

De asemenea, europarlamentarii români și reprezentanții noștri din comisiile de specialitate de la Bruxelles să solicite Comisiei Europene declanșarea unei anchete asupra marilor lanțuri care domină piața în toate țările Europei, în proporție de 70-80%, unde un număr mic de producători limitează accesul la piață al unor producători, cu rezultate în scăderea calității produselor, în creșterea prețurilor exagerate și artificiale, transformând viitorul agriculturii în unul sumbru.

Comisia Europeană să emită acte normative care să îi avantajeze și pe micii producători, fermieri, în a-și valorifica produsele, nu numai pe marii procesatori și comercianți.

Este regretabil faptul că autoritățile românești contribuie la politica supermarketurilor, preluând întocmai dispozițiile Comisiei Europene, fără a ține cont de condițiile concrete din România, și le aplică prim măsuri drastice la micii producători, procesatori, comercianți, privind sacrificarea porcilor, mieilor, vitelor și comercializarea produselor lactate, fără a avea în vedere că aceștia reprezintă 50% din românii care trăiesc în mediul rural și cu repercusiuni în deteriorarea tradițiilor și specificului românesc.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg.

Vă reamintesc, stimați colegi, că timpul alocat pentru intervenții este de 3 minute și v-aș ruga frumos să-l respectați.

 
Video in format Real Media Petru Călian - declarație politică în calitate de parlamentar de Cluj;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Petru Călian și se pregătește domnul deputat Valer Mircea Pușcă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Domnule Călian, aveți microfonul.

Video in format Real Media  

Domnul Petru Călian:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Deși aveam pregătită o declarație politică intitulată "2008, an electoral", fac precizarea că această declarație politică am să o depun în scris, iar în circa un minut doresc să fac o declarație politică în calitate de parlamentar de Cluj.

Așa cum bine știm mulți dintre noi, ieri, în județul Cluj, comuna Jucu (deja, celebra comună Jucu), Firma Nokia a scos primul telefon mobil acolo. Sigur că este un lucru extraordinar, este benefic faptul că investitorii vin în România, este benefic faptul că investitorii vin în județul Cluj, însă multă lume și probabil că mulți parlamentari nu cunosc realitatea din comuna Jucu, de exemplu.

Doresc să fac precizarea că, la circa 2 km de vestita firmă, de vestitul investitor, circa 400 de persoane trăiesc în condiții inumane, insalubre, trăiesc într-o zonă, pur și simplu, infectată. Este vorba de circa 400 de persoane care locuiesc cu chirie sau nici măcar atât în blocurile construite în vremea regimului comunist. Este vorba de 6 blocuri care, în continuare, sunt în proprietatea statului și sunt date în administrarea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj.

Fac precizarea că Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj, în calitate de administrator, nu a investit niciodată niciun ban în acele imobile care sunt într-o stare de deteriorare avansată. Nu funcționează sistemul de canalizare, nu funcționează apa, este de-a dreptul jenant ceea ce se întâmplă.

Ei, odată cu apariția acestui investitor, interesul față de aceste blocuri, față de aceste imobile a început să crească, însă, în mod abuziv, se dorește ca toți cei circa 400 de chiriași, care au lucrat în cadrul Universității de Științe Agricole, să fie pur și simplu evacuați, astfel încât cei interesați să fiabilizeze aceste blocuri și să le vândă, evident, unor investitori, la prețuri fabuloase. Nu doresc să dau nume, pentru că nu mă interesează să lovesc în niciun investitor, însă mă interesează, în calitate de parlamentar de Cluj și chiar de fiu al acestei comune, soarta acestor 400 de oameni.

Pe cale de consecință, stimați colegi, domnule președinte, cer în mod public ca Guvernul Tăriceanu, înainte de a-și da ultima răsuflare, să dea de urgență o hotărâre de Guvern, prin care să transfere cele 100 și ceva de locuințe aflate în proprietatea statului în proprietatea comunei Jucu, respectiv, în administrarea Consiliului Local Jucu, astfel încât aceste locuințe să fie oferite de drept celor care locuiesc acolo, fie sub formă de locuințe sociale, fie locuințele să le fie vândute, astfel încât ei să poată să investească și să scoată din impas aceste locuințe, aflate, așa cum vă spuneam, într-o stare avansată de degradare.

Sper ca Guvernul Tăriceanu să facă acest gest, astfel încât să nu înțelegem altceva din această investiție, să nu fim puși în situația să credem că grupurile de interese lucrează în continuare.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Valer Mircea Pușcă - declarație politică cu titlul Când merge și așa prevalează rigorii respectării regulilor;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Pușcă și se pregătește domnul deputat Ștefan Baban, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnule coleg, microfonul este al dumneavoastră.

Video in format Real Media  

Domnul Valer Mircea Pușcă:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o, în lipsă de altă inspirație, «Când "merge și așa" prevalează rigorii respectării regulilor»

Două decizii ale Curții Constituționale privitoare la modul de aplicare a dispozițiilor art. 85 din Constituție au suscitat discuții aprinse în mass-media în ultimele zile. Majoritatea celor care s-au exprimat referitor la cele două decizii era de părere că cele două decizii, anume Decizia nr.356 din 5 aprilie 2007 și Decizia nr.98 din 7 februarie 2008, sunt contradictorii.

Ținând cont de prevederile alin.(4) al art.147 din Constituție, nu pot accepta că cele două decizii sunt contradictorii. Mai mult, având în vedere faptul că orice reglementare trebuie interpretată în sensul aplicării ei, în cele ce urmează încerc să fac demonstrația că cele două decizii sunt și coerente, dar și asigură o procedură unitară de aplicare a prevederilor art.85 din Constituție privind numirea unui membru al Guvernului pentru situația de vacanță a postului.

Ce ne spun cele două decizii?

Prima ne spune că "Președintele României nu are un drept de veto". Totuși, Curtea Constituțională precizează faptul că Președintele "poate cere primului-ministru să renunțe la propunerea făcută, atunci când constată că persoana propusă nu îndeplinește condițiile legale pentru exercitarea funcției de membru al Guvernului". Cu alte cuvinte, neavând drept de veto, un eventual refuz de numire poate să fie dacă și numai dacă "persoana propusă nu îndeplinește condițiile legale".

A doua decizie a Curții Constituționale vine să o întărească pe prima. În a doua decizie se spune că "în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.85 alin.(2) din Constituție, Președintele României poate refuza, o singură dată, motivat, propunerea primului-ministru în funcția vacantă de ministru". Adică refuzul trebuie formalizat prin enumerarea situațiilor în care persoana propusă nu îndeplinește condițiile legale. Curtea Constituțională specifică, în plus, că acest refuz poate fi făcut o singură dată, ceea ce înseamnă că în situația în care motivul sau motivele refuzului sunt înfrânte prin proba netemeiniciei acestora și în situația în care primul-ministru stăruie în propunerea făcută, Președintele trebuie să facă numirea. Dacă cel puțin unul din motivele refuzului este real (adică există cel puțin o situație în care persoana propusă nu îndeplinește o condiție legală), Curtea spune că "primul-ministru este obligat să propună o altă persoană".

Referitor la această ultimă precizare din decizia Curții, chiar dacă aparent pare că s-a trasat, prin dispoziție, o normă de comportament procedural al prim-ministrului, în fapt, Curtea constată că nu există temei constituțional care să-l oblige pe Președinte să emită un decret de numire pentru o persoană care nu îndeplinește condițiile legale.

În virtutea celor afirmate anterior, putem trage o primă concluzie privind existența, în două rânduri, a unui conflict juridic de natură constituțională între Guvern și Președintele României. Așadar, putem constata că atât procedura inițiată de prim-ministru privind numirea domnului Adrian Cioroianu pentru postul de ministru de externe, rămas vacant ca urmare a demisiei domnului Mihai Răzvan Ungureanu, cât și procedura inițiată de prim-ministru privind numirea doamnei Norica Nicolai pe postul de ministru al justiției, rămas vacant ca urmare a demisiei domnului Tudor Chiuariu, au rămas încremenite în faza în care Președintele trebuia să se pronunțe: fie prin refuz motivat, cu indicarea temeiului legal al refuzului, adică prin indicarea situațiilor în care persoana propusă nu îndeplinește condițiile legale, fie prin emiterea decretului de numire.

A doua concluzie ar fi că astfel de poticneli afectează sistemul fragil al democrației românești. Eu nu cred că incidentele în aplicarea art. 85 al Constituției sunt cauzate de un text imperfect, ci, mai degrabă, se datorează lipsei de voință în respectarea regulilor! Și cu această ocazie s-a făcut vorbire de nevoia de modificare a Constituției, ca și cum nu lipsa de determinare în respectarea regulilor este cauza incidentelor, ci "texte neclare". Nota bene, Curtea Constituțională nu a acuzat textul, el fiind atât clar, cât și suficient. Mai mult, textul art.85 al Constituției tocmai a fost modificat în 2003! Așadar, a propune în astfel de situații modificări ale Constituției mi se pare o demagogie ieftină.

Crede cineva că actuala Constituție, care nu este respectată și aplicată, ar putea fi înlocuită de o alta, care va fi respectată? Eu nu cred!

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Ștefan Baban - declarație politică intitulată Spre ce se îndreaptă românii?;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ștefan Baban și se pregătește domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveți microfonul.

Video in format Real Media  

Domnul Ștefan Baban:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Spre ce se îndreaptă românii?"

Pe lângă catastrofele naturale, sărăcia, denigrarea și desconsiderarea persoanei, România se confruntă în ultimul an și cu o criză a firii umane: creșterea numărului de suicide, mai ales în rândul persoanelor tinere. Statisticile oficiale, și aici mă refer la cele corecte, arată că, zilnic, în această țară, își pun capăt zilelor 2-3 persoane, în afară de cele 4-5, care sunt salvate de către medici. Nu iau în discuție cazurile infantile, indiferent de vârsta persoanelor care doresc să moară pentru că au suferit o decepție din dragoste, ci mă refer la disperarea, deznădejdea, dar și curajul celor care consideră că viața aceasta nu le mai poate oferi nimic și atunci procedează la gesturile extreme.

Suntem un popor credincios și ortodox de peste 2000 de ani și, totuși, atunci când nu ai casă, nu ai bani, nu le mai poți oferi nimic celor din jur sau zilele-ți sunt măcinate de boli grave și incurabile, acest argument nu mai are nici o putere asupra celui ce a luat o asemenea hotărâre, iar tăria și dorința de a nu mai trăi sunt atât de puternice încât nimeni și nimic nu le mai poate sta în cale.

Așa după cum spuneam, este înfiorător, dar ridică și un semn de întrebare dacă suicidul a atins și persoanele care fie au un nivel de pregătire peste media populației sau că dispun de resurse financiare și materiale care le-ar asigura o viață tihnită. Asta demonstrează că, după aproape 19 ani de tranziție economică, de eliberare de sub constrângerile comuniste, societatea românească nu a evoluat deloc din punct de vedere psihic, goana după acumulări (bani, terenuri, mașini, case etc.) având de multe ori ca rezultat un final abrupt, tragic și neînțeles pentru cei din jur.

Tăvălugul sinuciderilor a atins și atinge din ce în ce mai mult copiii rămași singuri acasă sau în grija unor rude, care, de cele mai multe ori, au alte preocupări decât creșterea și îndrumarea lor, în timp ce părinții lor au plecat în străinătate ca să câștige bani. Doar cei ce au trecut prin aceste drame umane vă pot spune că ar prefera să dea toți banii pe care i-au câștigat, și chiar mai mult, pentru a putea repara această greșeală și, de ce nu, de a întoarce timpul înapoi și de a avea copilul alături de ei. Așa mici cum sunt, încearcă să tragă un semnal de alarmă, un strigăt disperat și sfâșietor pentru părinți, ca, pentru câțiva arginți câștigați în plus, cum numai ei știu cum, să nu fie uitați și mai ales frustrați de copilărie.

Pe an ce trece, societatea românească devine din ce în ce mai bolnavă. Valorile morale și ancestrale sunt călcate în picioare, zi de zi, de către cei care se consideră emanația societății postdecembriste și care nu au nici un Dumnezeu, călcând în picioare pe oricine și oricând pentru a-și realiza interesele. Mulți dintre noi se adaptează din mers, fie ținându-le trena, fie acceptând tacit sau separându-se în propriile carapace, considerând că așa pot fi apărați de mojicii, mahalagisme și răzbunări. Cei ce nu se pot adapta, și sunt din ce în ce mai mulți în ultima perioadă, renunță la darul cel mai frumos și mai de preț: viața!

Ce se va întâmpla cu țara asta peste 10 ani? Greu de spus, greu de previzionat, cumplit de închipuit!

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Vasile Mocanu - declarație politică cu titlul Unde sunt grădinițele, domnule ministru?;

Domnul deputat Vasile Mocanu și se pregătește domnul deputat Mircia Giurgiu, din partea Grupului parlamentar al deputaților fără apartenență la un grup parlamentar.

Domnule coleg, microfonul este al dumneavoastră.

Video in format Real Media  

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația de astăzi am intitulat-o "Unde sunt grădinițele, domnule ministru?"

În ultimele luni, domnul ministru al educației, Cristian Adomniței, și-a deșertat de mai multe ori, la Iași, tolba cu promisiuni. Și câte nu a promis domnul ministru! Bazine de înot și săli de gimnastică, microbuze pentru transportul elevilor și noi campusuri școlare, fonduri pentru reabilitarea școlilor și bani pentru cămine și cantine etc.

La un singur lucru nu a făcut referire domnul ministru, deși acesta era cel mai important. Unde sunt banii pentru grădinițe, domnule ministru?

Potrivit noilor prevederi ale proiectului Legii învățământului preuniversitar, vom putea asista, încă din această toamnă, la generalizarea învățământului preșcolar de la vârsta de 3 ani. Sper că nu ați uitat, domnule ministru, că această idee "strălucită" vă aparține!

Din păcate, punerea în practică a respectivei prevederi va da peste cap educația timpurie la Iași. De ani buni, învățământul preșcolar se confruntă cu o gravă criză de spațiu, care a condus deja la supraaglomerarea, până la dublare, a grupelor de preșcolari. Statisticile arată că, în județul Iași, peste 10 mii de copii ar putea intra la toamnă în grupa mică, adică dublu față de cei 4.500 care urmează în prezent cursurile unei grădinițe. Or, nici măcar acești 4.500 de copii nu încap în spațiile oferite. Există la Iași grădinițe care au deja grupe de câte 50 de copii și nu de 20 de copii, cum ar fi normal. Asta înseamnă că dacă, la toamnă, va deveni obligatorie înscrierea la grădiniță a tuturor copiilor de peste 3 ani, am putea vorbi de grupe a câte 100 de copii. Probabil, suntem pe cale să doborâm toate recordurile mondiale în această privință.

Ca deputat de Iași și ca bunic nu pot să nu mă întreb pe cine va ajuta această harababură programată în laboratoarele Ministerului Educației și Cercetării. Pe copii, în niciun caz. Mai putem vorbi de o reformă a educației în atari condiții? Eu cred că nu.

Haideți, să gândim puțin, înainte de a propune măsuri radicale. Este în joc viitorul copiilor și nepoților noștri.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Mircia Giurgiu - declarație politică cu titlul Iarna ne arde la buzunare;

Îl invit la microfon pe domnul Mircia Giurgiu și se pregătește domnul deputat Eduard Hellvig, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Video in format Real Media  

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește "Iarna ne arde la buzunare".

Cu toate că suntem o țară temperat-continentală, facturile din această iarnă au crescut foarte mult și cresc în continuare. Chiar dacă cetățenii au încercat diverse metode, diferite, să zicem, șmecherii, ca să plătească cât mai puțin, din păcate, și cei care și-au montat repartitoare au ajuns să plătească peste 900 lei, adică peste 9 milioane de lei vechi, în așa fel încât s-a ajuns să plătească foarte greu acele facturi și ceea ce se întâmplă în România nu este normal.

Din această cauză, pe lângă această declarație politică, care este mult mai amplă, am depus și o interpelare, pentru a vedea ce se poate face și a intra în normalitate.

Vă mulțumesc.

(În continuare, a fost inserat textul integral al declarației politice depuse la președintele de ședință.)

"Iarna ne arde la buzunare"

Potrivit cărților de specialitate, România se află în zona temperat continentală, regiune caracterizată prin patru anotimpuri. Implicit, tot românul știe că "iarna nu-i ca vara", adică iarna e frig, zapadă, drumuri blocate, probleme de tot felul. Numai că, luna decembrie a anului trecut a adus și un cadou neașteptat pentru cetățenii și locuitorii acestei mărețe țări: facturile la căldură. Și nu oricum. Oamenii și-au montat repartitoare de căldură pentru a putea face economii, numai că socoteala lor nu a coincis cu cea a firmelor care gestionează consumul de căldură. Așa că, bieții oameni s-au trezit că factura la căldură este mai mare decât venitul cumulat al familiei pe o lună întreagă. Și se întreabă că dacă el a închis caloriferele din două camere și și-a înghesuit familia într-una singură de ce are de plată cât pentru o vilă cu 12 camere?

Situația este identică în toată țara, nu numai la Cluj-Napoca, unde pentru un apartament cu două camere, o familie care are instalate repartitoare de căldură s-a trezit cu o factură de peste 900 lei, la care, evident, că se adaugă taxele comune. Și atunci are omul de plată peste 1.100 lei pentru luna decembrie a anului de grație 2007.

Și de aici apare o întrebare rezonabilă: de ce să mai investești în repartitoarele de căldură dacă plătești mai mult decât cei care au rămas pe sistemul centralizat de apă caldă și căldură? Ce ar trebui să facem? Să ne mutăm la tropice? Să așteptăm ca semnele încălzirii globale să se facă mai simțite și în această parte a lumii? Ce ne rămâne de făcut?

O replică antologică spune că "iarna nu-i ca vara". Nimic mai adevărat. Numai că vara vine cu ploi și inundații, iar iarna aduce frig și foc în buzunarele oamenilor. Veniturile cetățenilor nu cresc pe măsura facturilor și a prețurilor la alimentele de bază ori la servicii. Așa că întreb din nou: ce ne rămâne de făcut?

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule coleg.

 
Video in format Real Media Eduard Raul Hellvig - declarație politică ce are în vedere Necesitatea acordării unei sume învățământului preuniversitar și universitar;

Urmează domnul deputat Eduard Hellvig și se pregătește domnul deputat Gheorghe Firczak, din partea minorităților naționale.

Video in format Real Media  

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi are în vedere "necesitatea acordării unei sume de bani pentru vestimentația profesorilor din învățământul preuniversitar și universitar".

Categoria socio-profesională a dascălilor este o categorie de o importanță semnificativă în societatea românească, prin rolul său de a forma nu doar conduite, caractere sau personalități umane, cât și specialiști și, deopotrivă, profesionaliști în diverse domenii de activitate. Dacă odată era o mândrie să fii de profesie dascăl, iar omul de rând se pleca respectuos în fața acestuia, recunoscându-i astfel meritele, astăzi condiția socială a dascălului a ajuns într-o stare pe care o deplângem cu toții. Principalul factor cauzator pentru care s-a ajuns aici este că guvernele care s-au succedat la putere nu au acordat problemei financiare a dascălilor atenția cuvenită, gestionând cu superficialitate și lipsă de înțelepciune politică această situație.

Dacă angajați ai altor instituții publice, precum primăriile, prefecturile și instituțiile subordonate acestora primesc diferite sporuri și indemnizații în bani, de la alocație de hrană, indmnizație de dispozitiv, spor de microunde, până la indemnizație pentru vestimentație, consider că este oportun ca noi, în calitate de oameni politici, să intervenim în sprijinul dascălilor, propunând o sumă lunară pe lângă salariu, pentru vestimentația acestora.

Supun atenției dumneavoastră faptul că, datorită salariilor foarte mici, profesorii nu își pot acoperi cheltuielile curente și cele necesare asigurării unui trai decent, nemaivorbind despre materialele didactice care sunt costisitoare și totodată absolut necesare pregătirii și perfecționării cadrelor didactice sau despre o vestimentație decentă și adecvată. Statutul social al unui dascăl nu îi permite să apară în fața elevilor ori a studenților altfel decât adecvat vestimentar. Or, așa cum menționam mai sus, acest lucru este greu de realizat în practică.

În acest sens, propun să devenim cu toții mai reponsaabili față de societatea românească și față de problema dascălilor și să luăm atitudine cu privire la aceste lucruri.

Ca un prim pas în această direcție, propun să milităm pentru acordarea unei sume de bani pentru vestimentație atât profesorilor preuniversitari, cât și celor univeritari, fără discriminare, întrucât nevoile acestora o cer. Dascălul merită întregul nostru suport moral și financiar prin ceea ce reprezintă el pentru viitorul nostru și al copiilor noștri.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Gheorghe Firczak - intervenție cu subiectul Rutenii și iarăși rutenii;

Domnul deputat Gheorghe Firczak poftește la microfon și se pregătește domnul deputat Emil Strungă, din partea Grupului parlamentar al P.N.L.

Video in format Real Media  

Domnul Gheorghe Firczak:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se intitulează "Rutenii și iarăși rutenii".

În perioada 31 ianuarie -10 februarie 2008, s-au desfășurat "Zilele culturii rutene", manifestarea noastră tradițională anuală.

Cu această ocazie, la Clubul parlamentarilor am lansat volumul academicianului Paul Robert Magoci "Rutenii, poporul de niciunde".

La manifestare, au fost prezenți numeroși invitați, printre care deputați de la toate grupurile parlamentare. Ne-au onorat, în alocuțiunile lor: domnul Varujan Pambuccian, liderul Grupului parlamentar al minorităților naționale din Camera Deputaților, domnul Miron Ignat, chestorul Camerei Deputaților, domnul Ioan Vida, președintele Curții Constituționale, și domnul Valentin Platon, subsecretar de stat la Departamentul pentru Relații Interetnice.

Volumul a fost prezentat de academician Camil Mureșanu, președintele Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, și profesor universitar Valeri Padiachi, editorul cărții. Aceasta a fost tipărită în engleză, în ruteană, ucraineană, română și va apărea în curând și în slovacă.

Precizez că delegația Consiliului Mondial, care a fost prezentă in corpore la București, a avut o întâlnire cu domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților.

Totodată, a avut loc și o ședință a Consiliului Mondial al Rutenilor, unde s-a adoptat o declarație prin care acest for dezavuează recentele declarații de independență ale Soimului Rutenilor din Ucraina, semnate de Dimitri Sidor, în calitate de președinte al acestui for.

Este încă o dovadă că rutenii, în majoritatea lor covârșitoare, doresc doar afirmarea identității etnice prin cultură, limbă și tradiții, în spiritul celor prezentate în 1848, în timpul Revoluției de la 1848, de Aleksandr Duhnovich, "am fost, sunt și voi rămâne rutean".

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Emil Strungă - declarație politică cu tema România a ratificat Tratatul de la Lisabona;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Emil Strungă și se pregătește domnul deputat Antal Árpád-András, din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R.

Domnule coleg, trei minute, microfonul este al dumneavoastră.

Video in format Real Media  

Domnul Emil Strungă:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, declarația politică de astăzi poartă titlul "România a ratificat Tratatul de la Lisabona".

Parlamentul României a ratificat luni, 4 februarie 2008, cu 387 de voturi, Tratatul de la Lisabona privind reforma Uniunii Europene. Tratatul de la Lisabona a fost semnat în data de 13 decembrie 2007 și este rezultatul eforturilor făcute la nivel european, de a depăși impasul provocat de respingerea Constituției Europene la referendumurile din Franța și Olanda. România devine astfel al patrulea stat care a adoptat documentul, după Ungaria, Slovenia și Malta. Dacă tratatul va fi ratificat de toate statele membre, el va intra în vigoare la 1 ianuarie 2009.

Premierul Călin Popescu-Tăriceanu a apreciat că acest moment este "mai mult decât festiv" pentru România, care a adoptat primul tratat în calitate de stat membru al Uniunii Europene, punându-și definitiv amprenta asupra unui document european prin promovarea intereselor sale. Tratatul păstrează cele mai importante prevederi din Tratatul privind o Constituție Europeană: legitimitate democoratică, demnitatea omului, libertatea de mișcare a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalurilor. Analiștii estimează că mai mult de 90% din vechea formă a Constituției Europene se găsește în Tratatul de Reformă de la Lisabona, cu unele diferențe în domeniile afacerilor externe, ale securității și apărării.

Tratatul de reformă clarifică competențele Uniunii Europene și îi definește valorile și obiectivele. Face o referire clară la Carta Drepturilor Fundamentale și stabilește personalitatea juridică a Uniunii. Tratatul de reformă stabilește că în viitoarea extindere europeană trebuie respectate criteriile de la Copenhaga; creează funcția de Președinte permanent al Consiliului European, ca și cea de Înalt Reprezentant pentru Afaceri Externe, Uniunea având astfel o voce mai puternică și mai coerentă pe plan internțional. Tratatul introduce inovații instituționale care vor face Uniunea mai puternică și mai eficientă, în folosul statelor membre. Relația dintre Uniunea Europeană și statele membre va rămâne în esență neschimbată, astfel încât orice modificare a tratatelor va necesita acordul unanim al statelor membre, iar Uniunea va avea obligația explicită de a le respecta identitatea.

Dacă va fi ratificat de toate statele membre, Tratatul de la Lisabona va reprezenta un element decisiv în evoluția constituțională a Uniunii Europene.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Antal Árpád-András și Tamás Sándor - declarație politică cu tema Prezentarea autonomiilor teritoriale din Uniunea Europeană (prezentată de Antal Árpád-András);

Îl invit la microfon pe domnul deputat Antal Árpád-András și se pregătește doamna deputat Monalista Găleteanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, trei minute.

Video in format Real Media  

Domnul Antal Árpád-András:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

Intervenția mea politică, mai bine zis, intervenția noastră, pentru că suntem autori, împreună cu colegul meu, domnul deputat Tamás Sándor, se intitulează "Prezentarea autonomiilor teritoriale din Uniunea Europeană".

Având în vedere că mulți politicieni români atât din partidele extremiste, cât și din partidele democratice, nu au înțeles sau nu au vrut să înțeleagă ce înseamnă autonomie teritorială, am decis ca, în fiecare marți, să vă prezentăm un model concret de autonomie din țările europene. Facem acest lucru, pentru că 11 din cele 27 de state ale Uniunii Europene asigură o formă sau alta de autonomie cu relevanță etnică.

Din punct de vedere politic și administrativ, autonomia înseamnă că, în cadrul unui stat, anumite structuri administrative sau grupuri de persoane au libertatea de decizie și acțiune în unele probleme bine definite și care-i privesc în mod exclusiv.

Esența autonomiei constă în faptul că anumite comunități regionale sau comunități naționale și etnice pot găsi ei înșiși rezolvarea cea mai convenabilă pentru problemele care-i privesc. Astfel, locuitorii regiunilor neafectate sau grupurile care aparțin altor etnii nu vor putea influența evoluția destinului comunității învestite cu prerogativa autonomiei. Bineînțeles, sunt probleme care privesc statul, în ansamblu. În virtutea solidarității dintre cetățeni, comunitățile autonome vor conlucra cu restul țării și al cetățenilor acesteia.

Pentru azi, vă prezentăm competențele autonomiei comunității basce din Spania, o regiune prosperă, pe care am studiat-o în anul 2006. Numărul total al populației minoritare este de 587 de mii, care reprezintă mai puțin de 1,5% din populația Spaniei. Limba oficială în această regiune este limba spaniolă și limba bască. Autonomia din Țara Bascilor se întinde pe o suprafață de 7.234 km2, este condusă de Consiliul Guvernator și de Adunarea Generală. Aceste organe ale autoguvernării au competențe legislative în probleme culturale și de învățământ, dar ei elaborează și Legea electorală bască și au dreptul de creare de subunități administrative. Deci, Spania, care în Constituție este definită ca stat unitar, are mai multe teritorii autonome. În consecință, contrar declarațiilor politice ale unor politicieni români, iată că există exemple europene multiple de autonomie teritorială.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc și eu, domnule coleg.

 
Video in format Real Media Monalisa Găleteanu - declarație politică intitulată Nivelul scăzut de trai al românilor sau cum să supraviețuiești într-o guvernare de dreapta;

Doamna deputat Găleteanu este invitată la microfon. Se pregătește domnul deputat Dan Grigore, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Aveți microfonul, doamna colegă.

Video in format Real Media  

Doamna Monalisa Găleteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația politică am intitulat-o "Nivelul scăzut de trai al românilor sau cum să supraviețuiești într-o guvernare de dreapta".

Asistăm cu toții la degradarea, zi după zi, a nivelului de trai al românilor, privim cu tristețe la știri sau în statisticile pline de cinism, cum crește vertiginos numărul victimelor guvernării de dreapta.

Copii care mor la naștere, mame care nu mai apucă să-și vadă pruncii abia născuți, zeci de mii de tineri care ajung de pe băncile școlii direct în stradă, fie ca șomeri, în cazurile mai fericite, fie neasistați deloc din punct de vedere social, dacă sunt mai ghinioniști. Vedem zilnic oameni vârstnici care mor stând la coadă la farmacie sau la serviciul de impozite si taxe, pentru că nu le-au mai rămas bani pentru hrană, dupa ce au plătit facturile la întreținere și cele de la electricitate.

Acesta este tabloul sumbru al României proaspăt membre a Uniunii Europene care, după mai bine de un an de la aderare, nu se poate lăuda decât cu contraperformanța, unică la nivelul Europei, aceea de a nu fi putut absorbi nici măcar un cent din fondurile structurale care i s-ar fi cuvenit, în calitate de contribuabil cu dările plătite la zi.

În aceste condiții ale degradării continue a nivelului de trai al românilor, Partidul Social Democrat, asumându-și încă o dată rolul de cel mai mare și cel mai responsabil partid de opozitie din România, a promovat recent în Senat o inițiativă legislativă privind reducerea T.V.A. la produsele alimentare de bază, de la 19% la 5% și majorarea T.V.A. la 25% pentru produsele de lux.

Proiectul legislativ a primit deja votul pozitiv al Senatului, urmând să-l primească în curând și pe cel de la Camera Deputaților.

De asemenea, în această săptămână, Partidul Social Democrat va depune la Senat o moțiune simplă pe tema nivelului de trai al românilor și a scumpirilor din economie. Pe lângă semnalul de alarmă pe care îl trage la adresa Guvernului de dreapta, moțiunea P.S.D. conține și măsurile necesare pentru stoparea degradării condițiilor de trai ale populației.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, doamna colegă.

 
Video in format Real Media Dan Grigore - declarație politică referitoare la criza de pe piața forței de muncă din România;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Dan Grigore și se pregătește domnul deputat Grigore Crăciunescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Domnule coleg, maximum trei minute.

Video in format Real Media  

Domnul Dan Grigore:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se referă la criza de pe piața forței de muncă din România, o problemă destul de gravă cu care ne confruntăm si careia nu-i acordăm atenția cuvenită.

Cele mai afectate domenii sunt industria textilelor, cea a construcțiilor si domeniul hotelier. Acestea sunt bine cunoscute de ceva ani. Se pare, însă, că această criză se adâncește cu fiecare an, atacând domenii noi, ca industria alimentară, I.T., sau transporturile, ceea ce va limita, evident, potențialul creșterii economice, declarație făcută chiar de guvernatorul Băncii Centrale.

Conform statisticilor, numărul mare de români plecați în străinătate a lăsat un gol foarte mare pe piața muncii. Una dintre cele mai vulnerabile zone este cea a construcțiilor, unde foarte greu se găsesc resurse umane, în special forță de muncă calificată, lucru care afectează proiecte mari de infrastructură, din cauza nivelului scăzut de salarizare.

De asemenea, industria românească a textilelor se confruntă cu o criză care se pare că se va menține și anul acesta, din cauza migrației, dar și din cauza închiderii multor întreprinderi mici.

Ce soluții s-au găsit până în momentul de față? În timp ce în zonele rurale avem tineri care nu au ce lucra, noi angajăm muncitori din străinătate, calificați sau mai puțin calificați, situație complet dezavantajoasă din punct de vedere calitativ, în loc să ne aducem acasă românii care lucrează în străinătate și care ar putea acoperi golul lăsat pe piața muncii, soluție care ar rezolva pe termen lung criza din industriile afectate.

Cred că sunt foarte mulți cei care doresc să afle ce măsuri de contracarare se vor lua pentru a putea preveni accentuarea acestei crize în care se află România în momentul de față.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Grigore Crăciunescu - declarație politică cu subiectul Votul uninominal?;

Domnul Grigore Crăciunescu este rugat să poftească la microfon și se pregătește domnul deputat Paul Magheru, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnule coleg, vă rog să vă încadrați în timpul de trei minute.

Video in format Real Media  

Domnul Grigore Crăciunescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Subiectul declarației mele politice de azi este "votul uninominal".

De aproape un an, asistăm la un paradox ciudat: deși toată lumea spune că vrea votul uninominal, puțini sunt aceia care acționează în direcția promovării acestui proiect. Iar, când spun toată lumea, mă refer atât la clasa plitică, cât și la electorat.

Cine se teme de votul uninominal? Sau, mai bine zis, cine se teme de reforma clasei politice?

Proiectul votului uninominal face un mare bine societății românești. El readuce politicianul în mijlocul alegătorilor. În acest mod, responsabilitatea ambelor tabere crește în mod semnificativ. Alegătorul nu mai pune ștampila pe o listă electorală, ghidat doar de bunele sale sentimente pentru un partid sau altul. De data aceasta, electorul va alege cu adevărat politicianul pe care îl consideră cel mai potrivit pentru a-i reprezenta interesele în Parlamentul României. Iar dacă acest parlamentar îl va dezamăgi, alegătorul va ști cum să-l sancționeze. Întorcându-i spatele!

Pe de altă parte, și politicianul va fi obligat să țină aproape de electoratul din circumscripția sa și să se bată pentru mai-binele alegătorilor săi, atât pe teren, cât și în Forul Legislativ. Epoca parlamentarilor de tip "Mutulică", care deschid gura în Parlament doar când depun jurământul, ar apune cu siguranță.

Să mai trec în revistă și celelalte avantaje ale votului uninominal? Este ușor de înțeles și de aplicat. Permite votanților să aleagă între mai mulți candidați. Asigură o mai bună reprezentare geografică. Oferă majorități guvernamentale puternice și stabile și multe altele.

Atunci, cine se teme de votul uninominal?

Răspunsul este la îndemâna oricui. Votul uninominal bagă în sperieți parlamentarii lipsiți de activitate, dar și partidele în care nu funcționează democrația internă. Există încă politicieni care nici nu știu ce circumscripție reprezintă în Parlamentul României. Și există încă lideri de partid care consideră că dețin dreptul exclusiv de a alcătui listele electorale ale unei formațiuni politice.

Dar, domnilor, acești politicieni reprezintă doar o minoritate. Nu le mai putem permite să blocheze reforma clasei politice. Noi, parlamentarii care ne facem datoria, trebuie să fim primii care să cerem schimbarea în bine a clasei politice românești.

Las 18 ani de la revoliuția din decembrie 1989, cred că a venit vremea să promovăm propriul nostru examen de maturitate.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Paul Magheru - declarație politică intitulată Eminescu și Thermis, puși la zid;

Invit la microfon pe domnul deputat Paul Magheru și se pregătește domnul deputat Vasile Soporan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Video in format Real Media  

Domnul Paul Magheru:

Vă mulțumesc domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o "Eminescu și Themis, puși la zid".

N-am să pot intra în prezentarea detaliată a declarației mele politice, decât am să motivez, eventual, titlul - "Eminescu și Themis, puși la zid", pentru că asistăm în aceste zile la un nou spectacol burlesc, în care s-a împotmolit majoritatea protagoniștilor scenei politice românești.

Aș vrea să vă atrag atenția că, în acest timp, când se știe, foștii aliați portocalii se faultează reciproc, generând o adevărată paralizie instituțională, iar P.S.D. reclamă, donquijotesc, alegeri anticipate, toate acestea și în această debandadă națională profită, din nou, din păcate, neobosita specie horthystă. La finele lunii ianuarie, într-o publicație de limbă maghiară orădeană, un lider al unei organizații extremiste a tineretului unguresc, pe numele său Nagy Jozsef Barna, scria următoarele: "Nici un om cu mintea-ntreagă nu stă să-l citească în timpul său liber pe Eminescu, dar nici să-i publice opera. Până și comparația este jignitoare pentru un om ca Wass Albert - îmi cer scuze pentru că-i pomenesc pe amândoi pe aceeași pagină! - pentru că nu se poate compara un elefant cu un purice bolnav mintal!". Faptul a trecut neobservat, pentru că agenda publică românească are alte capete de afiș decât apărarea valorilor naționale. Disputa se dă acum, după cum știți, nu numai pentru apărarea valorilor românești, dar și pentru apărarea valorii justiției în jurul Zeiței Themis.

Dacă simbolul național Mihai Eminescu poate fi batjocorit cu o asemenea nonșalanță, în propria lui țară, fără riposta cuvenită, înseamnă că s-a ajuns prea departe. Mult prea departe! E timpul ca românii să înțeleagă cine este capabil să gestioneze treburile statului cu grijă pentru oameni, nu pentru interesul personal și de gașcă. E timpul ca românii să strângă rândurile în jurul singurei forțe politice naționale sănătoase, gata oricând să dea riposta cuvenită nemernicilor ce vor să ne calce în picioare demnitatea și valorile naționale. Partidul România Mare nu mai este o alternativă. Partidul România Mare a devenit o necesitate.

(În continuare, a fost inserat textul complet al declarației politice.)

Asistăm, în aceste zile, la un nou episod din filmul burlesc în care s-a împotmolit majoritatea protagoniștilor scenei politice românești. Postul de ministru al justiției a devenit o minge de ping-pong disputată de locatarii celor două palate, Cotroceni și Victoria, în disprețul ideii de dreptate, dar și al privirilor scârbite ale românilor și al celor uluite ale europenilor șocați de dezmățul politicianist de pe malurile Dâmboviței.

Liberalii joacă în forță, în continuare, cu Traian Băsescu. Îl propun pe Meleșcanu la justiție, punându-l pe președinte într-o situație cu, teoretic, o singură ieșire: dacă Meleșcanu a fost bun pe post de interimar, nu poate fi altfel decât bun și ca titular. Iar în locul lui Meleșcanu, la apărare, îl vor pe Radu Stroe. Unii s-au și grăbit să speculeze că un eventual refuz băsescian vizându-l pe Stroe i-ar deschide Noricăi Nicolai calea spre portofoliul apărării, ceea ce ar însemna, implicit, revanșa ei și a PNL asupra încăpățânării cotroceniste. Supoziția pleacă de la decizia Curții Constituționale, potrivit căreia șeful statului "poate refuza, o singură dată, motivat, propunerea primului-ministru de numire a unei persoane în funcția vacantă de ministru, iar primul-ministru este obligat să propună o altă persoană".

Dincolo de faptul că un asemenea scenariu l-ar revolta pe orice om sănătos la minte, pentru simplul motiv că prea seamănă totul, de la o vreme, în politica românească, a film cu proști, nu pot să nu remarc că variantele liberale pentru cele două ministere s-au văzut serios concurate, în ochii publicului, de o nouă ieșire intempestivă a liderului PSD Mircea Geoană. Realizând că "avem de-a face cu un blocaj complet al societății românești",președintele social-democrat s-a năpustit asupra Guvernului, cerându-i demisia și strigând războinic: "vreau anticipate!". În prima fază, am crezut că e o nouă ispravă din seria "dacă dormea, mai înțelept era". Apoi, am înțeles că Mircea Geoană are și el dreptatea lui:dacă stai și socotești câte procente a pierdut PSD în ultimii trei ani, sub iscusitu-i patronaj, și având în vedere că unii vor amânarea parlamentarelor până anul viitor pe vremea asta, se sparie gândul, vorba cronicarului, la ce scor jalnic ar putea ajunge acest partid.

În acest context, cine se mai gândește la concluziile Raportului intermediar de analiză a reformei în justiție, dat publicității săptămâna trecută de Comisia Europeană? Documentul, o primă variantă a celui final, așteptat pentru luna iunie, arată că eforturile României pentru reforma justiției sunt încă neconvingătoare, mai ales în domeniul corupției la nivel înalt. Nu sunt trecute cu vederea nici întârzierile la înființarea Agenției Naționale pentru Integritate și în dezvoltarea proiectelor de combatere a corupției la nivel local. Semn că zeița dreptății, Themis, nu e doar batjocorită, ci și abandonată...

În acest timp, foștii aliați portocalii se faultează reciproc, generând o adevărată paralizie instituțională, iar PSD reclamă, donquijotesc, alegeri anticipate. Toate ca toate, însă de această debandadă națională profită, iarăși, blestemata specie horthystă. La finele lunii ianuarie, într-o publicație de limbă maghiară orădeană, un lider al unei organizații extremiste a tineretului unguresc, pe numele său Nagy Jozsef Barna, scria următoarele: "Nici un om cu mintea-ntreagă nu stă să-l citească în timpul său liber pe Eminescu, dar nici să-i publice opera. Până și comparația este jignitoare pentru un om ca Wass Albert - îmi cer scuze pentru că-i pomenesc pe amândoi pe aceeași pagină! - pentru că nu se poate compara un elefant cu un purice bolnav mintal!". Faptul a trecut neobservat, pentru că agenda publică românească are alte capete de afiș decât apărarea valorilor naționale. Cu această veste revoltătoare s-ar fi cuvenit să înceapă intervenția mea. Am ținut, însă, să atrag atenția asupra jalnicului context ce favorizează dezmățul iredentist. Pentru că e limpede că avem de-a face cu două constante: una, a permanentei agresivități iredentist-șovine maghiare, alta, a revoltătoarei pasivități a unei adunături politicianiste afundate în lupta bezmetică pentru putere.

Dacă simbolul național Mihai Eminescu poate fi batjocorit cu o asemenea nonșalanță, în propria lui țară, fără riposta cuvenită, înseamnă că s-a ajuns prea departe. Mult prea departe! E timpul ca românii să înțeleagă cine e capabil să gestioneze treburile statului cu grijă pentru oameni, nu pentru interesul personal și de gașcă! E timpul ca românii să strângă rândurile în jurul singurei forțe politice naționale sănătoase, gata oricând să dea riposta cuvenită nemernicilor ce vor să ne calce în picioare demnitatea și valorile naționale! Partidul România Mare nu mai este o alternativă! Partidul România Mare a devenit o necesitate!

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Vasile Filip Soporan - declarație politică: Exemplul german, autogestiunea și păstrarea locurilor de muncă;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Soporan și rog să se pregătească domnul deputat Liviu Nistoran.

Video in format Real Media  

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, aș dori să prezint declarația politică "Exemplul german, autogestiunea și păstrarea locurilor de muncă".

Am învățat foarte mult, de-a lungul timpului, din desfășurarea unor evenimente petrecute mai aproape sau mai departe de noi, în care am fost sau nu protagonist.

Bucuria clujenilor pentru amplasarea Nokia în zona Jucu a însemnat și supărarea germanilor, care au constatat că, odată cu noua amplasare, vor fi dislocate și locurile de muncă din zona Esen. Nu acest lucru m-a surprins, ci vehemența cu care oamenii politici, autoritățile centrale, autoritățile locale au venit în sprijinul apărării locurilor de muncă și al păstrării activităților economice productive din Germania.

Îmi reamintesc energia cu care am apărat, în calitate de prefect al județului Cluj, împreună cu colegii mei, "clujana" ruinată în perioada 1997-2000, dorind ca această emblemă să fie dusă mai depart. Știu că m-am luptat pe toate fronturile, făcându-mi dușman ca activitatea la Sonvetra-Gherla să continue, știu ce eforturi am depus ca "Sticla" Turda să rămână în viață, știu cât am dorit ca privatizarea de la industria sârmei să fie o reușită de durată, știu ce discuții am avut ca "Unirea" să se transforme, printr-un parteneriat cu Universitatea Tehnică, într-un mare centru de dezvoltare tehnologică în domeniul construcțiilor de mașini. Știu că am militat pentru dezvoltarea pe principiile economiei de piață a produselor autohtone, realizând, la un moment dat, singurul târg județean desfășurat sub emblema "produs de Cluj".

Aș putea să continui cu preocupările avute pentru dezvoltarea investițiilor, fiind, împreună cu alți colegi, inițiatorul proiectului de realizare a parcului industrial de dezvoltare a tehnologiilor înalte Tetarom, care astăzi se așează ca o realizare în zonă pentru dezvoltările 1, 2, 3 și 4 și de nenumăratele discuții avute cu patronatul și cu sindicatele, pentru a găsi soluții de revitalizare la nivelul numeroaselor societăți comerciale din județul Cluj.

De ce am amintit aceste lucruri? În primul rând, pentru a arăta faptul că am avut o permanentă grijă pentru păstrarea activităților productive și pentru dezvoltarea locurilor de muncă. Astăzi, pe lângă lipsa de eficiență a unor activități economice, în păstrarea acestora și a locurilor de muncă, o presiune deosebită a apărut, cel puțin în preajma marilor localități cu potențial de dezvoltare metropolitană, o presiune din partea dezvoltatorilor imobiliari.

În această situație a reevaluărilor apare din nou tendința de a închide sau de a falimenta activitățile economice productive cu scopul de a valorifica imobiliar terenurile disponibilizate în această manieră.

În preocupările mele pentru a nu distruge una dintre emblemele productive ale județului Cluj - este vorba de "Sticla" Turda -, prin metoda valorificării patrimoniului imobiliar, am parcurs cu interes experiențe petrecute în Spania, Franța, Italia, Argentina și Venezuela, în care angajații au recuperat și reanimat întreprinderile aflate în pragul falimentului, printr-o metodă de transfer al acestora către salariați prin intermediul unei cooperative sau al unei societăți anonime de muncă. Patrich Lenenker, președintele Confederației Generale a Societăților Cooperative de Producție, este convins că, prin autogestiune, ar putea fi salvate mai multe locuri de muncă, această temă fiind prezentă, dealtfel, și în timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din Franța din 2007.

Cu această motivație, având în vedere și exemplul german Nokia pentru păstrarea locurilor de muncă, propun actualilor guvernanți un experiment de autogestiune la Societatea "Sticla" Turda, societate care, în situația dată, ar avea asigurată piața de desfacere.

Aș încheia cu percepția avută asupra gestiunii într-o societate spaniolă, poate cea mai modernă exprimare apărută până în momentul de față, în care se afirmă: "trebuie să începem prin democratizarea întreprinderii pentru democratizarea economiei, dacă vrem să construim o adevărată democrație." Această manieră nu este numai interesantă, ci ar putea fi chiar și utilă în reactivarea unor întreprinderi și în păstrarea locurilor de muncă. Poate fi "Sticla" Turda un început pentru validarea acestei proceduri.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Aproape că ați epuizat tot timpul.

 
Video in format Real Media Dorin Liviu Nistoran - declarație politică intitulată Să sprijinim mediul de afaceri românesc!;

Domnul deputat Liviu Nistoran. Aveți un minut și vă rog să sintetizați declarația un minut, pentru a-i putea aloca un minut și domnului deputat Kovacs Attila.

Vă rog, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Dorin Liviu Nistoran:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Să sprijinim mediul de afaceri românesc!"

Stimați colegi,

Doresc să vă vorbesc puțin despre situația actuală a economiei românești.

Conform statisticilor, diferența dintre importurile și exporturile noastre a fost, la sfârșitul anului 2007, de aproximativ 22 miliarde euro. În momentul actual, piața românească este plină de produse de import. Această situație este valabilă, din păcate, și pentru piața produselor alimentare și, în special, pentru segmentul produselor tradiționale românești, care au început a fi "adoptate" de străinii cu simț al afacerilor bine dezvoltat.

Aceasta este realitatea, în contextul în care companiile românești au acum acces pe piața unică europeană, considerată în acest moment drept cea mai mare piață a lumii, cu peste 370 de milioane de consumatori, consider că trebuie luate măsuri îndreptate în sprijinirea segmentelor competitive ale economiei românești.

Stimați colegi,

În această nouă sesiune parlamentară trebuie să ne îndreptăm eforturile către sprijinirea mediului de afaceri, în special a întreprinderilor producătoare (din domenii precum: industria IT&C, software, prelucrarea lemnului, turism, sistemul educațional, energia verde), acestea fiind de altfel motorul economiilor performante.

Cheia unei dezvoltări durabile o constituie stimularea acelor segmente ale economiei naționale pentru a funcționa la maximum de eficiență pentru a echilibra balanța import-export.

Trebuie să trecem de la cuvinte la acțiuni. Trebuie să ne concentrăm eforturile către îmbunătățirea bazei legislative destinate mediului de afaceri, sprijinirii micilor întreprinzători și susținerii produselor tradiționale românești.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Kovacs Attila - declarație politică referitoare la modul de soluționare a contestațiilor la adresa licitațiilor pentru modernizarea drumurilor publice;

Domnul deputat Kovacs Attila, aveți un minut și dumneavoastră.

Video in format Real Media  

Domnul Kovacs Attila:

Mulțumesc mult, domnule președinte.

Declarația mea politică se referă la modul de soluționare a contestațiilor la adresa licitațiilor organizate pentru desemnarea firmelor care vor efectua lucrări de reabilitare și modernizare a drumurilor publice

Știm prea bine cu toții cât de stringentă este pentru România rezolvarea problemei infrastructurii rutiere. Convinse fiind de importanța realizării unui sistem modern de drumuri publice pentru dezvoltarea generală a țării, toate guvernele de până acum au încercat, în măsura posibilităților, să găsească soluții pentru a alinia România și în această chestiune la standardele europene. Dar dacă până nu demult principalul obstacol ce stătea în calea construirii și reabilitării drumurilor județene, naționale și a autostrăzilor l-a constituit lipsa banilor, acum, când se găsesc mult mai ușor fonduri financiare, prin alocări guvernamentale, prin contractarea de credite sau prin finanțare europeană, instituțiile publice contractante se văd în situația de a amâna sau chiar de a anula începerea lucrărilor la drumuri din pricina contestațiilor înaintate de unele firme participante la licitații.

Fiindcă legislația actuală nu prevede măsuri împotriva celor care înaintează contestații nejustificate, orice licitație publică poate fi pusă sub semnul îndoielii de oricare parte participantă și sub orice motiv sau pretext. Amânarea sau tergiversarea neîntemeiată a lucrărilor la drumurile publice determinată de acțiunea de contestare a licitației nemulțumește autoritățile administrative, care nu numai că nu-și pot îndeplini la termen obiectivele stabilite în acest domeniu, dar sunt nevoite de cele mai multe ori să plătească dobânzi suplimentare la creditele obținute. În același timp, blocarea pe termen lung a investiției rutiere produce insatisfacția membrilor comunității. Și nu în ultimul rând, această situație nedorită afectează și planurile de afaceri ale firmei desemnate câștigătoare a licitației respective.

Ca să fiu concret, am să mă opresc la a prezenta consecințele întârzierii nepermis de mult a rezolvării contestațiilor asupra lucrărilor de reabilitare a drumurilor din județul Brașov. Anul trecut, o contestație a fost soluționată abia după... șapte luni, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor cerând ca licitația să fie reluată. Nu a mai fost necesar acest lucru, deoarece, deși dispuneau de rezoluție favorabilă, cele două firme nemulțumite și-au retras în cele din urmă contestația. În prezent, alte proiecte rutiere județene sunt în continuare blocate. Astfel, din cinci pachete de drumuri scoase la licitație, doar în trei cazuri au fost soluționate plângerile unora dintre ofertanți. Și aceasta în condițiile în care licitația de atribuire a contractelor de lucrări a avut loc la finele lunii septembrie 2007.

Având în vedere toate acestea, solicit organismelor cu atribuții în rezolvarea contestațiilor privind procedurile de atribuire a contractelor de lucrări la drumurile publice, în speță Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, să respecte termenele prevăzute de lege în acest sens. De asemenea, cer Guvernului, ministerelor implicate, să modifice actuala legislație referitoare la activitatea de achiziție publică, astfel încât să fie incluse prevederi prin care pe de o parte să fie simplificată procedura de soluționare a contestațiilor, iar pe de altă parte să fie sancționați cei care depun contestații în mod nejustificat.

Consider că prin aceste măsuri s-ar putea debloca multe din proiectele de infrastructură de drumuri din țară, nu doar din județul Brașov, și s-ar crea premisele unei dezvoltări mai accelerate a rețelei rutiere naționale.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media  

Îngăduiți-mi, în încheierea ședinței de astăzi, să îi amintesc pe colegii noștri care au depus declarațiile scrise la Secretariatul Camerei Deputaților.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, colegii noștri: Ioan Stan, Gheorghe Chiper, Ioan Munteanu, Viorel Pupeză, Vasile Pușcaș, Costică Macaleți, Marin Constantin și doamna Mihaela Rusu.

Din partea Grupului parlamentar al... (Adresându-se domnului deputat Constantin Tudor)

Domnule coleg, îmi pare rău, n-am mai reușit, o să vă amintesc la declarațiile depuse în scris; timpul este deja depășit.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnii deputați: Mihai Sandu Capră, Grațiela Gavrilescu, Relu Fenechiu, Horea Uioreanu, Ovidiu Silaghi, Horia Toma, Liviu Câmpanu, Mircea Ciopraga, Mănescu Rareș, Gheorghe Dragomir și Horațiu Buzatu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal: Cezar Preda, Ionela Bruchental, Ioan Oltean, Corneliu Momanu, Valentin Iliescu, Dumitru Ioan Puchianu, Olarean Aurel, Petrică Movilă, Paveliu Sorin, Rogin Marius, Constantin Igaș, Ilie Bîrsan și Constantin Tudor.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnii deputați: Constantin Faina, Vlad Hogea, Lia Ardelean, Țundrea Ioan.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare: Mircea Costache, Dumitru Avram, Marius Iriza și Gelil Eserghep.

Și din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Miron Ignat.

Am avut astăzi, statistic, o zi cu 90 de minute pline cu declarații politice: 41 de deputați au depus declarațiile în scris și 26 de deputați au avut posibilitatea să le expună de la microfonul Camerei Deputaților.

Cu acestea, doamnelor și domnilor colegi, declar închisă ședința dedicată astăzi declarațiilor politice, urmează imediat ședința consacrată dezbaterii pe marginea actelor normative înscrise pe ordinea de zi.

Vă doresc tuturor o zi bună! Doamne ajută!

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Lia Ardelean - declarație politică intitulată Apel la responsabilitate politică;

Doamna Lia Ardelean:

Declarație politică intitulată "Apel la responsabilitate politică"

Clasa politică, în integralitatea ei, traversează în prezent o perioadă de criză majoră, generată de interminabilele conflicte la vârf dintre conducătorii aleși să vegheze la liniștea și armonia instituțională, la respectarea Constituției și a legilor țării. Aceste dispute au avut drept consecință îndepărtarea populației de actul politic, fapt demonstrat și prin slaba prezență la vot de la alegerile europarlamentare din toamnă, dar și prin dezgustul fățiș manifestat de populație față de politică și politicieni. În acest context deloc favorabil, consider că oamenii politici în general, și parlamentarii în special, trebuie să demonstreze că doresc să facă o altfel de politică, cea a cetățenilor. Trebuie să schimbăm fundamental responsabilitatea pe care o avem față de cei care ne-au mandatat să-i reprezentăm în Parlament, pentru că, de cele mai multe ori, mesajele și ideile noastre pozitive nu au ajuns așa cum trebuie la adevărații destinatari, oamenii onești ai acestei țări. Aici cred că trebuie să corectăm și îmbunătățim situația, în sensul transmiterii în timp real către beneficiari a activităților noastre în plan parlamentar și social, cu atât mai mult cu cât ne îndreptăm vertiginos spre sistemul de vot uninominal. Nu în ultimul rând, consider că lipsa de încredere și respectul în și pentru politicieni nu vor conduce la îmbunătățirea calității clasei politice pe care toată lumea o dorește, cel puțin la nivel declarativ. Eu sunt de părere că blamarea generalizată a oamenilor politici nu va detemina altceva decât îndepărtarea altor persoane, profesioniști în diverse domenii, care doresc să se implice în fenomenul politic. Sunt convinsă că avem forța să arătăm că cel puțin reprezentanții Partidului Conservator în Parlament au făcut politică pentru cetățeni, nu pentru interese meschine și populiste. Dacă populația va recepta la adevărata dimensiune mesajele noastre, nu am nici un fel de teamă că nu vom reuși, în ciuda procentului încă extrem de mic de încredere a populației în legislativ.

  Dumitru Avram - declarație politică intitulată Grijile românilor;

Domnul Dumitru Avram:

"Grijile românilor"

Pentru orice observator al scenei politice românești, impresia este de uluială. Din păcate, nu este vorba doar de o impresie, ci de o crudă realitate. România nu numai că nu-și revine, dar dă semne că se afundă pe zi ce trece. Să nu înțeleagă domnii de la Bruxelles această stare de impas? Stăm, economic, mult mai rău decât bulgarii, deși proporțiile la care a ajuns acolo crima organizată încep să înfricoșeze Europa. Aici, la noi, hoții strigă hoții, complicitățile incredibile le retează românilor orice urmă de speranță, oamenii arată rău - sunt prost îmbrăcați, prost hrăniți și par a nu mai avea chef de nimic. Cei ce nu au altă preocupare decât să pună, zilnic, mizerie pe clanța politicii dâmbovițene încep să se mire că nu mai văd prin geamuri. Este ceva de nedescris. În județele în care colcăie baronii locali, sfidători și prost-crescuți, există localități rupte complet de lume și de civilizație. Principala preocupare a politicienilor noștri pare a fi acest blestemat de vot uninominal, pe care, în realitate, nimeni nu și-l dorește.

Nici măcar botezul unui copilaș nu reușește să astâmpere spiritele. Opulența însăși devine prilej de certuri politice și este tot mai nepăsătoare la nevoile celor mulți. Nimeni nu se gândește decît cum să se chivernisească mai bine pentru ziua de mâine, în speranța că-i va mai păcăli o dată pe amărâții de români. Curtea Constituțională zice una, iar Guvernul n-are altă grijă decât să mențină artificial o instituție care n-a făcut decât rău societății românești. Premierul nostru pare mai preocupat de fardarea CNSAS decât de dezastrul în care se afundă România reală. Dacă mai există cineva care se îndoiește de faptul că semenii noștri au ajuns la capătul răbdării, atunci să nu se mire de marile răsturnări politice pe care le va aduce acest an electoral. Nici o alianță nu va mai putea să-i salveze pe toți aceia care au călcat în picioare năzuințele acestui popor. Oficialii străini par a ocoli și ei România, iar recenta vizită a lui Nicolas Sarkozy a lăsat în urmă o serie de întrebări legate de politica noastră externă. Dinspre Moscova suflă un vânt rece, iar Ciadul nu poate constitui un refugiu. Aici, în vecinătatea noastră, se pare că nici măcar președintele recent ales al Serbiei, "europeanul" Boris Tadici, nu dorește cu adevărat independența provinciei Kosovo, iar viitorul apropiat numai liniște nu va aduce în regiunea Balcanilor. Rusia atacă dur misiunea "ilegală" a UE în Kosovo. O bătrână dintr-un sat kenyan urmărește cu sufletul la gură alegerile din America; ea n-are nici măcar televizor, dar șansele nepotului său, Barack Obama, de a ajunge cel mai puternic om al planetei le dă unor amatori grăbiți de axe, încă de pe acum, destule frisoane. "Speedy" Sarkozy a semnat cu noi un parteneriat strategic, dar, după câteva ore de amețeală, lucrurile s-au cam lămurit: prezența soldaților români pe pămîntul însîngerat al Africii - și acolo! - pare mult mai importantă decât Tratatul de la Lisabona. Altfel, șeful statului francez nu prea are cum să ne ajute, el însuși având destule probleme. Viața lui personală îi joacă feste. Prieten al Washingtonului, Sarkozy înregistrează cea mai scăzută cotă de încredere în rândul concetățenilor săi. Și francezii încep să fie îngrijorați de creșterea chiriilor, a benzinei, a produselor alimentare, fiind tot mai pesimiști cu privire la viitorul lor. Iar domnul Sarkozy le promisese, și el, că vor trăi bine. Între timp, nu și-a mărit decât propriul salariu. Ceea ce se va întâmpla în Franța la alegerile municipale din martie se va repeta, cu siguranță, în mai sau iunie, în România: alții vor veni în fruntea comunităților locale, trimițînd vântul schimbării către parlamentarele de la sfârșitul anului. Sarkozy trece prin acel "gol de aer" ce începe să le fie tot mai familiar celor de la București.

  Dan Horațiu Buzatu - declarație politică intitulată Miron Cozma sau democrația ciomagului;

Domnul Dan Horațiu Buzatu:

"Miron Cozma sau democrația ciomagului"

"Miron Cozma are planuri mari pentru viitor !" Pe acest ton, situat la jumătatea distanței între un optimism declarat și un pesimism rezervat, și-au început ieri majoritatea mijloacelor media relatările despre întâlnirea fostului lider sindical cu vreo sută de mineri.

"Planurile mari" ale lui Miron Cozma reprezintă, printre altele, și înființarea unui nou partid politic. Deocamdată, nu am reușit să înțeleg dacă anunțul "primului miner al țării" este un scop sau un mijloc.

Am înțeles doar că el se gândește să transforme Liga Muncitorilor "Miron Cozma" - adică o asociație ce a fost înființată în anul 2000 de către un grup de susținători ai săi - într-un partid muncitoresc.

În ce mă privește, nu am nimic împotrivă dacă se înființează partide de stânga. Slavă Domnului, odată cu Revoluția Română, legislația noastră nu mai pune piedici pentru asocieri, indiferent de doctrină sau opțiuni.

Dar în cazul lui Miron Cozma există o serie de probleme de ordin nu doar moral, ci chiar și judiciar. Și asta pentru că din câteva puncte de vedere, fostul lider al minerilor nu îndeplinește condițiile cerute de Legea nr.14/2003, care reglementează organizarea și funcționarea partidelor politice.

Astfel, Legea partidelor politice prevede la art.3 că: "pot funcționa ca partide politice numai asociațiile cu caracter politic, constituite potrivit legii, și care militează pentru respectarea suveranității naționale, a independenței și a unității statului, a integrității teritoriale, a ordinii de drept și a principiilor democrației constituționale".

Or, exact ultimele două teze ale acestui articol au fost încălcate de Miron Cozma prin mineriadele pe care le-a condus, acțiuni care au dus la tulburarea gravă a ordinei publice.

Tot în Legea partidelor politice se prevede că "sunt interzise constituirea de structuri ale partidelor politice după criteriul locului de muncă". După cum se vede însă, Miron Cozma intenționează să se folosească (pentru a câta oară?) de o categorie profesională - respectiv de mineri - pentru a pune bazele unei formațiunii politice.

Nu în ultimul rand, se știe, Miron Cozma, are - prin sentință judiciară definitivă și irevocabilă - interdicție de acces pe o perioadă de cinci ani în municipiul Petroșani și în capitala României, București.

Desigur, aceste interdicții judiciare nu sunt și de natură electorală, dar putem presupune că măcar din punct de vedere moral un astfel de personaj nu ar avea căderea să conducă o formațiune politică și nici să influențeze opinia publică din poziția unui președinte de partid.

Iată deci, câteva motive pentru care mă miră intențiile declarate ale lui Miron Cozma. Mă miră și faptul că analiștii politici și comentatorii nu au reacționat în raport cu această anomalie politică. La Lupeni, doar 100 de mineri au participat la întâlnirea cu Miron Cozma. E mult? E puțin? Să nu uităm că în 1944, Partidul Comunist Român avea mai puțin de 200 de membri cu carnet. Aici însă, principiul bulgărului de zăpadă a funcționat și s-a ajuns acolo unde știm cu toții. Aș mai adăuga doar faptul că PCR nu avea în 1944 atâtea posibilități de mediatizare cum ar putea avea - și chiar are - Miron Cozma în ziua de azi.

Nu am uitat și nici nu voi uita vreodată ce a însemnat Miron Cozma pentru democrația românească: tinerii studenți agresați în plină stradă, intelectualii condamnați în piața publică, Universitatea București sub asediu, Institutul de Arhitectură devastat, sediile PNL și PNȚ-CD trecute prin foc și sabie, Ion Iliescu triumfător și înconjurat de microfoane de la care încuviința fărădelegea. Pentru unii, aceste imagini sunt doar o amintire. Pentru alții - cei mai mulți - sunt doar povestiri. Îmi doresc însă, ca pentru niciun român - indiferent de orientarea lui - metodele lui Miron Cozma să nu devină instrumente de persuasiune.

Întâmplarea face ca săptămâna aceasta să se împlinească 18 ani de la una dintre mineriadele care au întârziat România pe drumul ei către democrație. Pentru unii dintre noi - cei ca mine - zilele de 18-19 februarie reprezintă o comemorare. Pentru alții - cei ca ei - aceleași zile reprezintă o aniversare.

Atunci, cei ca mine, au strigat în stradă, cu o nețărmurită convingere că avem dreptate: "Nu mai vrem securiști - comuniști - activiști !" sau "FSN - Du-te în URSS !"

Cei ca ei au strigat "Moarte intelectualilor!", apoi ne-au amenințat, ne-au bătut, ba chiar, pe unii dintre noi i-au ucis. Astăzi le înțeleg furia, cu nici două luni în urmă, tot noi strigasem pe aceleași străzi "Jos comunismul !"

Felul în care au evoluat lucrurile a fost pentru noi un eșec, confirmat atât de rezultatul alegerilor din mai 1990, cât și de următoarea mineriadă, cea mai odioasă dintre toate, din iunie al aceluiași an. În schimb, pentru ei a fost o victorie, pentru că timpul a trecut fără clarificările necesare și pentru că au continuat să facă mineriade, ori de câte ori au considerat că o astfel de manifestare le este necesară.

Iată de ce, de la acest microfon, trag un semnal de alarmă. Depinde de actuala clasă politică, dar și de mass-media să nu avem pe scena politică, într-un viitor apropiat, un partid pentru care însemnul electoral să fie ciomagul, iar programul electoral să fie violența.

Nu pot să nu remarc faptul că Miron Cozma nu a cerut doar reanalizarea dosarelor sale, ci și eliberearea locotenenților săi aflați în închisoare, chiar dacă aceștia sunt acolo în urma unei decizii luate de instanțe. Evident, solicitările sale au fost intens mediatizate. Cum va fi oare când Cozma va fi și șef de partid ?

Pentru cine a uitat, se cuvine să rememorăm cele șase mineriade.

  • 28-29 ianuarie 1990 - FSN răspunde în forță manifestațiilor democratice organizate de PNL, PNȚ-CD și alte organizații civice, chemând minerii în București. Opinia publică internațională este consternată de întorsătura nefastă pe care o iau evenimentele din România.
  • 18-19 februarie 1990 - peste 4.000 de mineri au fost aduși în București pentru "restabilirea ordinii publice". Zeci de răniți, sute de reținuți.
  • 13-15 iunie 1990 - cea mai brutală acțiune a minerilor în București. A deconectat România de la parcursul său european. A întârziat aderarea la Uniunea Europeană și NATO. Evenimentele au consemnat zeci de morți și sute de răniți.
  • 24-28 septembrie 1991 - guvernul Petre Roman este îndepărtat de la putere utilizând aceeași metodă: mineri în miting în fața guvernului.
  • 14-23 ianuarie 1999 - cea de a cincea mineriadă. Mii de mineri mărșăluiesc către București, revendicâd creșteri salariele, redeschiderea unor mine etc.
  • 17 februarie 1999 - cea de a șasea mineriadă ia sfârșit la Stoenești. Miron Cosma și alți lideri ai minerilor sunt arestați.
  Liviu Câmpanu - declarație politică intitulată Duplicitatea nu face bine imaginii;

Domnul Liviu Câmpanu:

"Duplicitatea nu face bine imaginii"

Prin decizia Delegației permanente teritoriale Botoșani din 9 februarie 2008, filiala Botoșani a Partidului Național Liberal a renunțat la balast.

Spun asta, deoarece, la această dată, actualul primar al municipiului Botoșani a fost exclus din partid cu unanimitate de voturi. Prin această decizie, PNL Botoșani a arătat demnitate și responsabilitate față de alegători. Propulsat pe scena politică botoșăneană în 2004 de către PNL, actualul primar a întors spatele atât partidului, cât și alegătorilor săi. Urmărindu-și doar propriile interese, primarul a transformat Botoșaniul, în ultimii aproape 4 ani, într-un oraș "curat - murdar".

Negocierile din ultima perioadă cu ex-ministrul Blaga de la Interne i-au adus actualului primar o calitate "de invidiat " în PD-L " președinte invitat cu drept de vot", calitate inventată de "glumețul" Stoica pentru mai mulți primari.

Încălcând legea partidelor politice - fiind membru a două partide politice în același timp - plimbatul "cu fundul în două bărci"a luat sfârșit la finele săptămânii trecute, prin decizia PNL Botoșani.

Așa cum bine știm, dincolo de calitățile sale de demnitar, - actualul senator -, fost ministru de interne, secretar coordonator în PD, domnul Blaga este și inițiatorul reintroducerii Proiectului de "lege privind legalizarea prostituției", în Parlamentul României. Având în vedere apropierea sa din ultima vreme de primarul Botoșani, nu ne rămâne decât să sperăm că îl va influența și pe acesta să-și cumpere o condicuță, și, la fel ca și "fetițele" din perioada interbelică și imediat după, să o poată prezenta cu mândrie și relaxare la orice control.

Dincolo de investigațiile medicale, am putea vedea acolo și un șir mai mult sau mai puțin inteligibil, de grupări de majuscule: PD, PSD, PNL, PLD, PD-L și așa mai departe - că doar speranța moare ultima!...

Cu o deosebită considerație.

  Petru Călian - declarație politică intitulată 2008 - An electoral;

Domnul Petru Călian:

Declarație politică intitulată "2008 - An electoral"

După cum bine știm, anul 2008 este un an electoral. Un an al promisiunilor, al convingerilor și, de ce nu, al reușitelor. Zi de zi, seară de seară televiziunile autohtone ne intoxică cu același program: confruntarea partidelor politice. Care partid este mai bun, care este mai responsabil, care a greșit, cine ne conduce, cine ne va conduce etc. Zeci de politicieni, cu dor de audiențe sau de afirmare, tineri sau bătrâni, femei sau bărbați își fac prezența în emisiuni mai mult sau mai puțin interesate de politic. De ce să nu își dea cu părerea și un om politic dacă sexul frumos are sau nu de trei ori putere?

Un plus de imagine nu strică nimănui, dar asta în condițiile în care nu apărem la televizor doar de dragul creării unui surplus de imagine. Mai ales în aceste momente când țara noastră se confruntă cu grave probleme de ordin politic, economic sau social.

Deși mai sunt câteva luni bune până se dă startul campaniei electorale, președinții partidelor politice se grăbesc în a da declarații cu puternic iz electoral, ca de exemplu, președintele PSD, Mircea Geoană, domnia sa afirma într-o emisiune de la postul de televiziune "Realitatea" că anul 2008 ,,este un an în care nu mai trebuie să dăm dovada de dezbinare, în acest an vom face un efort deosebit pentru a arăta cine suntem.'' Această afirmație denotă faptul că trebuia să vină anul electoral pentru ca ei sa învie precum pasărea Phoenix, din propria cenușă.

Un alt exempul: Pachetul de Legi ale învățământului propus de ministrul Cristian Adomniței și lansat în fiecare județ al țării, vine însoțit de o scrisoare în care se precizează următorul lucru: ,,Pachetul legislativ a fost conceput în primul rând pentru beneficiarii săi - elevi, studenți, cadre didactice, societatea românească în general. Documentul de față dovedește, o dată în plus, că pentru Guvernul Tăriceanu educația este o prioritate națională, și nu doar o sintagmă!" Semnat, Cristian Mihai Adomniței, ministrul educației, cercetării și tineretului.

Domnilor colegi,

întrebarea mea este: ministrul educației, cercetării și tineretului lucrează pentru români sau pentru premierul Tăriceanu?

Dacă până la sfârșitul anului trecut confruntările politice dețineau primul loc în preferințele politicienilor, anul acesta ei devin brusc interesați de domenii care până nu demult păreau ,,inodore și insipide'', precum: mediu, economie și sistemul social. PRM-ul vrea să interzică utilizarea E-urilor în alimente de bază, PSD-ul nu mai vrea construcții pe spațiile verzi, iar PNL-ul adoptă o tendință populistă: majorarea bugetelor de pensii, ajutoare sociale, de sănătate și somaj.

Din ciclul "An electoral, mintea îmi zbura'' mai avem negocierile salariale cu sindicatele, toate acestea în condițiile în care inflația a crescut, iar leul s-a depreciat față de euro.

Dacă nu am cunoaște calea spre materializare am putea crede că aceste proiecte sunt fantasmagorice. Dacă tot vrem să dăm la săraci, atunci de ce nu încercăm recuperarea datoriilor uriașe pe care le au marile companii de stat și cele private față de statul român?

Dragi colegi,

competențele rezidă nu din aparițiile pe sticlă, ci din munca întreprinsă pe teren; prezența la fața locului, în colțuri uitate de lume, aflarea problemelor și rezolvarea lor.

În pofida faptului că anul 2008 este unul electoral, nu trebuie să ne detașăm total de problemele cu care se confruntă România doar pentru a încerca să obținem cât mai multe voturi la viitoarele alegeri.

  Mircea Ciopraga - declarație politică intitulată Partidul Național Liberal și Guvernul României sunt pentru interzicerea cianurii în minerit;

Domnul Mircea Ciopraga:

Declarație politică intitulată "Partidul Național Liberal și Guvernul României sunt pentru interzicerea cianurii în minerit."

Societatea civilă, prin inițiativa Coaliției "România Fără Cianuri", dorește interzicerea cianurii in minerit, din considerente de mediu, sociale și economice.

Mai multe organizații neguvernamentale, printre care Greenpeace, Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu, Fundația pentru Parteneriat, Terra Mileniul III, dar și numeroși cetățeni, vin în sprijinul propunerii legislative de completare a Legii minelor, nr. 85/2003.

Acest proiect de lege interzice orice activitate minieră bazată pe folosirea tehnologiei prin cianuri, în orice etapă a exploatării aurului și argintului, precum și în orice etapă a procesării și înnobilării reziduurilor.

Totodată, se dorește aplicarea acestei interdicții și în cazul folosirii compușilor de cianură în orice procent, precum și în cazul folosirii sale în combinație cu alte metode de procesare sau înnobilare a reziduurilor.

În minerit, una din tehnicile de extracție existente folosește cianura la obținerea aurului și argintului. Atât substanța în sine - cianura, cât și reziduurile rămase în urma activității propriu-zise de extragere sau prelucrare sunt deosebit de periculoase pentru om și pentru mediu.

În întreaga lume, între 1998 și 2006 au avut loc peste 25 de accidente cu cianuri, motiv pentru care în ultimii ani o serie de state au interzis folosirea cianurii în procesele de exploatare a metalelor prețioase.

La noi în țară, în ianuarie 2000 a avut loc cel mai grav accident ecologic la o mină având drept cauză cianurile, care scurse accidental în Tisa și în Dunăre, au provocat moartea a mii de tone de pește.

Nici legislația internațională și nici directivele comunitare nu interzic în mod expres folosirea cianurii în procesul de minerit.

Acestea din urmă impun mai degrabă respectarea cu strictețe a unor anumiți parametri de folosire și manipulare a cianurilor în industria extractivă, pentru evitarea oricăror accidente.

Cu toate acestea, dat fiind că agenții economici care derulează în prezent proiecte miniere folosind cianurile au posibilitatea de a folosi și alte tehnologii, dat fiind faptul că România are deja la activ un precedent deosebit de grav, care a infirmat sustenabilitatea acestui tip de abordare preventiv, dar și preocuparea constantă pe care Guvernul, ca și Parlamentul trebuie să o aibă pentru protecția mediului, se impune adoptarea și implementarea acestei măsuri legislative.

Însă, pentru a nu sista activitățile miniere în curs, cu riscul apariției unor probleme sociale grave datorate unor eventuale concedieri masive a sute de angajați și pentru evitarea apariției unor litigii între titularii de licențe de concesiune pentru explorare sau exploatare și statul român, ce s-ar putea solda cu solicitarea de restituire a cheltuielilor efectuate pentru lucrările executate, cât și pentru alte daune, se impune introducerea în textul acestui proiect a unei prevederi.

Această prevedere ar suna astfel: "trebuie să se acorde operatorilor economici care la acest moment au activități în curs folosind cianurile un termen de 5 ani pentru adaptarea tehnologiilor de prelucrare la noile cerințe legislative.", fără a prejudicia angajamentele României prevăzute la capitolul de mediu al Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană.

În calitate de vicepreședinte al Comisiei pentru industrii și servicii din Camera Deputaților voi formula acest amendament și îi voi îndemna pe toți colegii din Comisie, indiferent de culoarea politică, să voteze favorabil acest proiect de lege.

În aceeași măsură, este imperios necesar ca și în plenul Camerei Deputaților această propunere legislativă să fie votată favorabil, pentru ca dorința legitimă a majorității populației să fie pusă în practică de Parlamentul României.

  Costache Mircea - declarație politică intitulată Opriți degringolada;

Domnul Costache Mircea:

"Opriți degringolada"

România a devenit în ultimii ani o țară vraiște. Nici o guvernare din cele ce au preluat frâiele puterii după 1989 nu s-a arătat interesată să apere interesul național românesc în nici un domeniu. Au fost lăsate vraiște industriile, mineritul, agricultura, educația, ordinea publică, armata, justiția. Au fost dezmembrate sau înstrăinate pe nimic obiective vitale pentru viitorul țării, inclusiv resursele naturale și relieful.

Peste graniță pleacă sau ne vin fel de fel de specimene, unele scoase în mod misterios din pușcării, precu Priplata, Bivolaru sau Hayssam. Prin marile orașe, Constanța sau Craiova, grupuri de interlopi se încaieră cu arme de foc ori lichidează la comandă.

Autoritățile jefuiesc la vedere banul public, aruncând cu miliarde de euro pe autostrăzi neîncepute, ori pe proiecte care nu se vor realiza niciodată.

ONG-urile soros-iste promotoare ale unei "societăți deschise", atât de deschise că nici un instrument sau organism de autoapărare nu mai funcționează, și-au atins din plin scopul.

Orice străin de neam a devenit mai stăpân în România, făcandu-și mendrele distructive. Minoritățile au luat locul reprezentanților majorității, subminând perpetuu interesele noastre naționale. Minoritățile confesionale, sexuale, elitiste, precum și cele etnice își fac pur și simplu de cap în România. S-a ajuns cu indolența cârmuitorilor până acolo încat în baza unei păguboase și antiromânești marote a "discriminării pozitive", românii sunt marginalizați și înrobiți față de minorități, în propria țară.

Fiecare minoritate etnică are unul sau mai mulți parlamentari, numărul acestora ridicându-se la peste 60 de deputați și senatori. U.D.M.R. - veșnic la guvernare, mai are sute de miniștri, secretari de stat, directori în ministere, șefi de agenții și regii ...

Culmea culmilor o reprezintă faptul că avem în Camera Deputaților deputați ai unor minorități inexistente, cum sunt cei ai macedonenilor slavi și ai rutenilor.

Dacă un deputat român are nevoie de 30 - 35 de mii de voturi pentru a ajunge în Parlament, reprezentând sute de mii de locuitori ai unui județ, reprezentantul rutenilor, deputatul Gheorghe Firtzak, are a da socoteală în fața unui număr de 183 de cetățeni care s-au declarat la recensământul populației și locuințelor din 2002, ruteni.

Așadar, pentru cine primește el suma forfetară și la dispoziția cui are el deschis Biroul parlamentar? Ce limbă vorbește domnul Firtzak, fiindcă pe holurile Parlamentului e auzit vorbind doar ungurește? În același timp, minoritățile primesc bani de la Guvern pentru ONG -urile lor, în scopul păstrării, chipurile, portului, obiceiurilor, limbii, în valoare de sute de miliarde de lei pe an. În timp ce maghiarii primesc 80 - 100 de miliarde lei vechi, rutenii primesc și ei vreo 5 - 6 miliarde.

Pe ce se duc acești bani? Cine controlează cum sunt cheltuiți și de către cine, din moment ce această minoritate nu există în România?

Legea electorală prevede că un deputat al unei minorități etnice are nevoie de 10% din media pe țară a voturilor necesare pentru un deputat român. Ar însemna că, la o medie de 35 de mii de voturi necesare unui român, domnul Firtzak a obținut în 2004, ca să ajungă deputat, minim 3500 de voturi. De unde să le aibă dacă la recensământ au rezultat 183 de ruteni? De aceea spun eu că România e vraiște și că toate aspectele vieții economice, sociale și politice sunt scăpate de sub orice control și sunt în afara oricărei rațiuni.

Iată câtă nevoie e, azi mai mult decât oricând, de o forță patriotică și națională la conducere. Întrebarea care se pune cu acuitate este însă: românii se vor trezi vreodată din ceața diversiunilor și manipulării pentru a pune odată capăt debandadei care ne macină viața, resursele și ne compromite viitorul pe termen lung ???

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică intitulată Stropii de venin ai președintelui;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Declarație politică intitulată "Stropii de venin ai președintelui".

Am resimțit, în ultimele luni, nevoia acută a unei stări de normalitate politică. Probabil la fel și colegii mei din conducerea centrală a PNL. Am asistat sau am participat și eu la interminabilele discuții mediatice referitoare la numirea unui ministru al justiției. Decizia Curții Constituționale mi-a stopat orice avânt în acest sens. Și am să contrazic aici părerile unora, conform cărora deciziile Curții sunt de necomentat.

Totodată, vreau să amintesc faptul că judecărorii Curții Constituționale nu sunt nici dumnezei, nici sfinți și nici măcar vreo rudă mai apropiată de-a acestora. Să fim cinstiți: PSD a vrut să scape pe timpul domnului Iliescu de câțiva membri de seamă ai organizației de pensionari și le-a găsit un loc călduț în cadrul acestei instituții care între timp a devenit deținătoarea adevărului absolut în România.

Nu sunt jurist, dar am tendința de a măsura până unde se poate întinde neobrăzarea, lipsa bunului simț. Cum poate lua o Curte din România, fie ea și Constituțională, decizia nescrisă nicăieri de a da dreptul președintelui României să formeze echipa premierului? Până la urmă, actul de guvernare este un atribut al primului-ministru, iar deciziile pe care acesta le ia, bune sau rele, le plătește domnia sa, împreună cu partidul din care provine. Președintele este liber să arate cu degetul dacă este cazul, nu contest acest drept, dar nu îl poți transforma pe Traian Băsescu în instanța morală a politicienilor din România. Din același motiv: nu este nici Dumnezeu, nici vreun sfânt și nici măcar vreo rudă mai apropiată a acestora.

PNL nu a pretins vreodată că este deținătorul adevărului absolut. Ar fi fost un semn de autosuficiență politică neîntemeiată. PNL a vrut tot timpul să își facă treaba din perspectiva partidului aflat la guvernare pentru un timp determinat. Din păcate, la orice inițiativă ne-am lovit de stropii de venin aruncați dinspre președintele Băsescu. O atitudine care inițial ne-a provocat, apoi ne-a indignat și acum ne devine inexplicabilă. Actul nostru de guvernare a fost obstrucționat cu rea-voință, de fiecare dată, de către incitatorul-șef de la Cotroceni.

Am asistat și eu astăzi la ședința Biroului Permanent Central al PNL prin care s-a hotărât stoparea crizei de la Ministerul Justiției. Deja nu mai contează soluțiile. Ceea ce este important este că PNL și doamna Norica Nicolai au avut maturitatea politică de a renunța la un război, în beneficiul românilor și a imaginii României în lume. Ceea ce au pierdut românii... este greu de cuantificat: un om extrem de priceput, cu o viziune lucidă și cu o bogată experiență în domeniul juridic. Au "câștigat" însă alte zeci ore de dezbateri la televizor despre cine a avut dreptate.

Participam, în urmă cu câteva săptămâni, împreună cu mai mulți colegi parlamentari, la o dezbatere pe tema interpretării Constituției României și pe posibilitatea de a schimba legea fundamentală a statului român. Majoritatea colegilor au fost de acord cu următoarea concluzie: nici o lege, nici o Constituție nu va reuși să facă diferența între buna intenție a celor ce se conduc în respectul legii și dorința de distrugere a celor care folosesc legea pentru atingerea intereselor proprii. Mă întreb, câtă vreme își va mai folosi domnul Băsescu stropii de venin împotriva a tot ceea ce îi dispace personal domniei sale, având complicitatea vinovată a dinozaurilor de la Curtea Constituțională, și dacă se va inventa vreo lege care să îi oprească.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică intitulată Politica externă și Băsescu;

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declarație politică intitulată "Politica externă și Băsescu".

Președintele Traian Băsescu este de departe cel mai conflictual personaj ajuns în fruntea statului în întreaga sa istorie. Toată puterea sa se bazează pe dezbinare și pe asmuțirea unor români împotriva altora, pe aplicarea loviturilor năucitoare și pe folosirea dosarelor și a informațiilor secrete. Să ne amintim de faptul că politicianul Traian Băsescu s-a remarcat prin dinamitarea Guvernului Ciorbea.

Pe plan extern domnia sa are o viziune cam simplistă asupra geopoliticii și îi lipsește finețea caracteristică diplomației. Mai mult decat atât, prin declarațiile sale creează agitație în situația internațională a României, atât în problema Kosovo, dar și cu vecinii noștri: Federația Rusă sau Republica Moldova, ca să nu mai vorbim de Ucraina.

De când a preluat mandatul, președintele Băsescu condamnă România la o izolare internațională: în ultimele luni, președintele Băsescu nu a mai fost chemat în vizită de către nici un oficial străin.

În ceea ce privește investitorii străini Traian Băsescu să ne lămurească de ce investițiile străine au scăzut drastic în ultimul an și cât de utile au fost provocările pe care le face la adresa Rusiei de trei ani de zile, din perspectiva strategiei naționale energetice.

Investitorii internaționali nu mai sunt interesați să investească în țările europene precum Romania, Cehia sau Ungaria. Conform indexului investițiilor străine pe anul 2007 realizat de firma de consultanță A.T. Kearney, care are în vedere peste 1.000 dintre cele mai mari firme din lume, cele mai căutate țări pentru investițiile străine sunt China, India, SUA și Marea Britanie. Drept urmare, Europa Centrală și de Est pierde teren, existând doar două țări care se mențin în top 25: Cehia și Polonia. Însă ambele sunt în cădere liberă în preferințele firmelor internaționale. Investitorii europeni, reprezentați printr-un sfert din totalul firmelor care au participat la studiu, consideră Europa de Est atrăgătoare pentru investiții, însă țări precum România, Polonia sau Ucraina nu se află în top 10 al preferințelor lor de afaceri. Potrivit Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, în 2007, investițiile străine directe în noile state ale UE au scăzut ușor, la 24,5 miliarde de dolari, față de 24,8 miliarde de dolari în anul precedent.

Vizita președintelui francez Nicholas Sarkozy de săptămâna trecută în România face parte dintr-un turneu în mai multe capitale europene, înainte ca Franța să preia președinția Uniunii Europene, în al doilea semestru al acestui an, iar cele cinci ore petrecute în București nu au fost suficient de încurajatoare și dătătoare de speranță că România se află pe un trend ascendent în ceea ce privește relațiile internaționale, măcar cu unul dintre statele importante din Europa, așa cum este Franța.

  Gelil Eserghep - declarație politică intitulată Creșterea natalității în România trebuie încurajată echitabil;

Domnul Gelil Eserghep:

"Creșterea natalității în România trebuie încurajată echitabil"

Conform OUG nr.148/2005, persoanele care intră în momentul de față în concediu postnatal primesc o indemnizație lunară de 900 de RON. Acest ajutor servește parțial acelor familii care doresc să aibă un copil, dar mai ales acelor familii care nu și-ar mai putea permite întreținerea unui nou-născut dacă ar fi să accepte concediul postnatal fără nici un ajutor din partea statului.

În ciuda acestor beneficii pe care le aduce OUG nr.148/2005 nu consider că această sumă este suficientă pentru ajutorarea, dar mai ales pentru stimularea familiilor în care persoana care ar intra în concediu postnatal ar beneficia înainte de sume salariale mult mai mari, datorită studiilor și poziției în domeniul în care lucrează, nerespectându-se în totalitate principiul echității sociale.

Există la Parlamentul României un proiect de lege inițiat tocmai pentru a modifica OUG nr.148/2005 în termenii principiului enunțat mai sus, dar care să rezolve, într-o oarecare măsură, și o mare problemă cu care se confruntă țara noastră: sporul negativ al populației.

După cum se știe, disponibilitatea cuplurilor de a avea copii este tot mai scăzută. Conform datelor statistice, cele mai multe cupluri își doresc foarte rar mai mult de 2 copii, în condițiile în care media numărului de nașteri în România ar trebui să fie de 2,1 copii pentru a stopa fenomenul de scădere al populației.

Pe de altă parte, piața muncii a devenit tot mai dinamică, bazată pe concurență și performanță. Este un mediu în care intri dificil și în care este și mai dificil să te menții și, mai mult decât atât, să promovezi.

De aceea, de cele mai multe ori se creează o dilemă între a alege intrarea unui nou membru în familie sau sacrificarea carierei profesionale. Există în România femei și bărbați care prin prisma studiilor și eforturilor pe care le-au depus au ajuns la un nivel de salarizare care depășește cu mult nivelul ajutorului oferit de stat pentru concediu postnatal, fiind astfel puși într-o situație dificilă în a face alegerea.

În conformitate cu principiul mai sus amintit, consider normal ca indemnizația acordată lunar să fie în concordanță cu nivelul veniturilor acestora. Măsura propusă de inițiatorii acestui proiect de lege, pe care personal îl consider de bun augur și îl susțin, nu este una discriminatorie, ci una de încurajare, pentru a determina familiile cu venituri ridicate să facă copii.

Mi se pare absolut firesc ca începând cu acest an - 2008, așa cum este prevăzut în Proiectul de modificare al OUG nr.148/2005, persoanele care în ultimul an anterior datei nașterii copilului au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit, conform legii, să beneficieze de concediu de creștere a copilului până la vârsta de 2 ani, precum și de o indemnizație lunară fie de 900 RON, sau în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni.

  Grațiela Leocadia Gavrilescu - declarație politică referitoare la solidaritatea cu familiile afectate de alunecările de teren din Mateești-Vâlcea;

Doamna Grațiela Leocadia Gavrilescu:

Declarație politică referitoare la solidaritatea cu familiile afectate de alunecările de teren din Mateești- Vâlcea.

Ca și mine, ați urmărit la televiziune, în acest sfârșit de săptămână, imagini impresionante cu familiile afectate de alunecările de teren din Mateești-Vâlcea.

Am văzut oameni în vârstă, a căror agoniseală de o viață a dispărut de pe fața pământului ca și cum n-ar fi fost! Am văzut o bătrână scormonind printre dărâmături, încercând să recupereze câțiva cartofi... Nu știu cât v-au impresionat pe dumneavoastră aceste imagini, dar mie mi-au răscolit sufletul!

Iată de ce, le solicit, pe această cale, miniștrilor Cristian David și Eugen Nicolăescu să intervină, potrivit competențelor, de urgență, pentru asigurarea unor condiții decente de locuit pentru cele trei familii afectate, și, respectiv, pentru monitorizarea stării de sănătate a sinistraților.

Cred, de asemenea, că ar trebui verificată și cauza acestei alunecări de teren și, dacă supozițiile exprimate de către primarul localității privind vinovăția exploatației miniere din zonă se vor confirma, cei vinovați să răspundă în fața legii și să îi despăgubească pe cei afectați.

Închei prin a-i felicita pe tinerii pompieri și militari care au acționat în sprijinul acestor familii!

  Miron Ignat - declarație politică privind Independența provinciei sârbe Kosovo;

Domnul Miron Ignat:

"Independența provinciei sârbe Kosovo"

Independența provinciei Kosovo are un efect considerabil asupra frontierelor statelor naționale, nu numai din Europa, dar și din republicile ex-sovietice, unde există puternice forțe separatiste.

Astfel, independența Kosovo a provocat primele efecte asupra regiunii, și anume sârbii refugiați în enclavele din preajma orașului Priștina au fost nevoiți să plece, să trăiască în sate mici, la marginea capitalei. Teama acestora este că în momentul în care Kosovo își va declara independența să înceapă un val de violențe, așa cum s-a întâmplat de multe ori în istoricul conflict din Kosovo.

Istoria provinciei Kosovo nu a avut parte de o cunoaștere aprofundată. Putem vorbi de cunoașterea istorică a provinciei Kosovo din momentul în care Iugoslavia și Albania au fost recunoscute internațional. În acel moment, Kosovo a fost recunoscută oficial în primul război balcanic, când Albania era aliată cu Imperiul Otoman. Astfel, la "Conferința Ambasadorilor" de la Londra, din anul 1913, Serbia a căpătat suveranitate asupra provinciei Kosovo, suveranitate pe care și-a menținut-o până în ziua de azi.

Declararea unilaterală a "independenței" provinciei Kosovo și uniunea acestei provincii cu Albania ar avea un efect considerabil asupra frontierelor statelor naționale, nu numai din Europa, dar și din republicile ex-sovietice, unde există puternice forțe separatiste. Timp de 200 de ani, Kosovo a aparținut puternicei dinastii sârbe, însă a devenit spațiu otoman când Serbia și aliații ei au fost învinși de Imperiul Otoman.

În urma relatărilor premierului provinciei sârbe, Hashim Thaci a afirmat că peste o sută de state ar fi gata să recunoască independența Kosovo. Astfel, liderii de etnie albaneză din provincia sârbă Kosovo au afirmat că independența provinciei va fi declarată în perioada 16-17 februarie.

Problema Kosovo ar trebui să fie rezolvată prin susținerea de către UE a unei politici interne de conciliere între Serbia și Kosovo. În Kosovo este leagănul națiunii sârbe, lucru care ar trebui să ducă la o conviețuire, și nu la o separare sprijinită din afara țării. Aplicarea unei politici separatiste pentru autonomia teritorială a provinciei reprezintă un risc.

Ce s-ar întâmpla dacă comunitățile etnice din diferite state și-ar proclama independența culturală și teritorială în interiorul țărilor ai căror cetățeni sunt, iar Uniunea Europeană ar obliga statele la o politică separatistă? După părerea mea, Uniunea Europeană ar trebui să ajute etniile din Kosovo - sârbii și albanezii - să conviețuiască fără pretenții, așa cum a fost și înainte de începerea conflictului.

În ședința de plen a celor două Camere, m-am pronunțat împotriva proclamării unilaterale a independenței Kosovo. Am afirmat că declararea unilaterală a independenței Kosovo nu ar face altceva decât să deschidă Cutia Pandorei și noi, parlamentarii, trebuie să fim foarte atenți și foarte categorici în exprimarea unui punct de vedere asupra acestei situații delicate.

  Petru Movilă - declarație politică intitulată AVAS - o mare agenție imobiliară!;

Domnul Petru Movilă:

"AVAS - o mare agenție imobiliară!"

Cea mai mare agenție imobiliară din România s-a dovedit a fi AVAS. Da, stimați colegi! Acest adevăr cu greu poate fi infirmat. Un exemplu concludent îl reprezintă societatea Fortus, din Iași. Privatizată, dacă așa se poate spune, în 2003, firma ieșeană a ajuns ținta afaceriștilor imobiliari. Și asta cu aportul neprecupețit al AVAS. La momentul privatizării, statul, reprezentat de AVAS, nu a realizat o analiză comparativă între costul de lichidare al societății și costul de privatizare al acesteia. Este scris negru pe alb în decizia Consiliului Concurenței nr. 122 din 22 mai 2005 privind ajutorul de stat pentru Fortus. Cu alte cuvinte, nu s-a pus problema obținerii de bani din vânzarea activelor. În astfel de situații, nu s-ar mai fi perceput comisionul, atât de îndrăgit printre membrii AVAS. Parcă ce s-ar fi obținut din această lichidare? O nimica toată pentru cele 140 de hectare de teren intravilan, o altă nimica toată pe utilajele societății, tot mărunțiș din vânzarea fierului vechi sau a clădirilor. Ceva în jurul valorii de 200 milioane de euro.

Așa că AVAS trece la privatizarea Fortus, vânzând 81,38 la sută din acțiuni cu 22,6 miliarde lei vechi, adică puțin peste 600.000 euro! Atât au valorat cele 140 de hectare teren intravilan, clădirile, utilajele și celelalte din patrimoniu firmei. La o asemenea sumă, oricine ar fi de-a dreptul nebun să nu accepte, mai ales că plata se făcea în rate anuale.

Aceeași instituție înființată pentru a valorifica averea statului, AVAS, introduce unele clauze a căror nerespectare ar fi anulat de drept contractul de privatizare. Printre acestea se numără investițiile tehnologice, cele de mediu și capital de lucru. Și cum procesul postprivatizare trebuia urmărit îndeaproape, agenția imobiliară AVAS numește o persoană pentru a verifica corectitudinea investitorului. Surpriză, însă! Paznicul la oi s-a dovedit a fi chiar lupul, reprezentantul AVAS fiind înregimentat în firma investitorului, adică regăsindu-se pe statele de plată ale acestuia. Rapoartele pe care le-a întocmit pot fi considerate "apă de ploaie" sau mai bine spus mângâieri laudative pe creștetul investitorului. Care investitor a "uitat" de sumele ce trebuiau alocate conform contractului de privatizare.

AVAS nu a schițat nici un gest pentru rezilierea contractului, deși ar fi avut mai mult decât motive legale. "Real estate AVAS" știa că privatizarea Fortus nu poate fi decât o afacere imobiliară. Acest lucru este dovedit de aceeași decizie a Consiliul Concurenței, unde se amintește despre planul de restructurare inițiat de AVAS, în colaborare cu cumpărătorul firmei Fortus, imediat după privatizare. Iar planul prevede reducerea capacităților de producție, ajungându-se în 2008 la mai puțin de un sfert din producția momentului privatizării. Acest lucru atrage după sine disponibilizarea personalului angajat în sectoarele unde se operează reduceri de producție, atrage după sine o scădere a pieței de desfacere și în final închiderea societății, urmată de vânzarea terenurilor pe piața imobiliară și la prețul acesteia. De altfel, așa numitul investitor a vândut parte din utilajele firmei, parte din terenuri, din stocul de marfă, banii fiind băgați în buzunarele proprii. De curând, însuși investitorul a fost cumpărat de o firmă cu denumirea scrisă cu litere chirilice. Totul petrecându-se sub ochii AVAS și cu acordul acestei uriașe agenții imobiliare.

Domnilor colegi,

îmi doresc să fi greșit în analiza mea și societatea Fortus să devină ceea ce a fost odată. Îmi doresc ca cei peste 2000 de angajați să poată spune și în 2009 că au un loc de muncă la Fortus. Mai sunt câteva luni și investitorul nu mai are nici o obligație față de statul român, putând face ce vrea cu firma ieșeană. Totuși, vreau ca instituțiile statului să facă o analiză pertinentă a procesului de privatizare și postprivatizare și să aplice ferm legislația în vigoare. Ceea ce a făcut AVAS nu poate fi caracterizat decât prin expresia "afacere imobiliară", și aceasta prost gândită și cu beneficii minime pentru statul român.

  Ioan Munteanu - declarație politică având ca subiect Noi, niște amărâți de demnitari...;

Domnul Ioan Munteanu:

Declarație politică având ca subiect "Noi, niște amărâți de demnitari ".."

"Toate marile companii de medicamente au bani mulți. Știu să facă campanii, știu să ne denigreze pe noi. Producătorii de medicamente mișcă lumea, schimbă guverne, iar noi, niște amărâți de demnitari, trebuie să ne luptăm cu ei, că nu avem altă soluție."

O nouă criză a medicamentelor a apărut de curând deoarece Ministrul Sănătății a înghețat, în mod justificat, prețul de referință al acestora la nivelul valorii euro din luna aprilie 2007, respectiv de 33 de mii de lei vechi, în timp ce un euro a ajuns în februarie 2008la 38 de mii lei vechi. În consecință, Asociația Distribuitorilor de Medicamente protestează, susținând că ministerul este obligat, potrivit legii, să actualizeze trimestrial prețurile, în funcție de cursul valutar. Importatorii și distribuitorii refuză să vândă medicamentele "în pierdere"și cer anularea ordinului prin care s-a prelungit până la 1 martie 2008 actualul preț de decontare.

Ei îl avertizează pe ministru că dacă nu se recalculează prețurile, în conformitate cu ratele de schimb valutar, se vor afla în situația de a sista importurile, această măsură afectând un foarte mare număr de bolnavi.

Ministrul Nicolăescu a reacționat promt "Credeți că-i lăsăm să-și facă de cap? Începuseră să dosească medicamente. Le aveau în stoc, dar nu le puneau în vânzare. Nu există o criză a medicamentelor, activitatea de import și distribuție este continuă, iar livrările nu au fost întrerupte nicio clipă".

Drept urmare, ministrul sănătății a declanșat un șir de controale în patru depozite și cinci farmacii pentru a vedea situația stocurilor, acțiune considerată de către președintele Asociației Distribuitorilor de Medicamente drept o "tentativă de intimidare".

Dar până când vor fi soluționate aceste neînțelegeri, oamenii s-au așezat din nou la cozi interminabile, așa cum observă jurnaliștii nemțeni. Lipsesc din farmacii "medicamentele de import prescrise în cazul afecțiunilor cronice, în tratarea bolilor circulatorii și a celor psihiatrice". Aceeași criză se prefigurează și în spitale, după cum apreciază doctorul Stelian Ghiță, managerul Spitalului Județean Neamț. Directorul spitalului a primit notificări din partea mai multor firme distribuitoare care îi pun în vedere că nu vor putea fi onorate comenzile la prețul impus de către minister. Cert este faptul că farmaciile nemțene aflate în relație contractuală cu Casa de Asigurări de Sănătate Neamț și-au epuizat fondurile destinate eliberării medicamentelor gratuite și compensare. Astfel, la data de 8 februarie 2008, în nicio unitate farmaceutică din Piatra Neamț nu se mai eliberau medicamente aflate în aceast regim, dar nici dintre cele destinate tratării afecțiunilor cronice protejate.

Consider că, în această înfruntare, niciuna dintre părți nu are dreptate, că mint și distribuitorii de medicamente, dar și ministrul sănătății.

Este clar că lupta se duce între ministrul Nicolăescu, cel care administrează reforma din sănătate într-o manieră personală și care n-a primit "tainul" așteptat, și importatorii - distribuitorii de medicamente, cei care obțin profituri substanțiale de pe urma bolilor și a necazurilor.

În ultimă instanță, nu-i decât o chestiune de bani și de orgoliu care-i dezonorează și pe unii și pe alții.

  Aurel Olărean - declarație politică cu titlul Călin cel fără frică - ambițiile unui prim-ministru liberal;

Domnul Aurel Olărean:

"Călin cel fără frică - ambițiile unui prim ministru liberal"

Trebuie să recunosc că, politic vorbind, erodarea continuă a imaginii cabinetului Tăriceanu II reprezintă o miză, deloc de neglijat, în contextul în care alegerile bat la ușă. Domnul Tăriceanu nu are nevoie, acum, de un plus de discreditare fie ea chiar pe principii etico-morale sau de onestitate politică de partid. Acest Guvern a reușit performanța ca, într-un interval scurt, să se autotorpileze singur prin contraperformanțe economice cu consecințe dramatice reflectate, mai ales, prin prăbușirea galopantă a monedei naționale. Politica economică a actualului Guvern s-a dovedit a fi una falimentară. Practic, în România, de ceva timp nu se mai produce aproape nimic. Și dacă nu produci, nu exporți. Și dacă nu exporți, nu încasezi valută. Și tot așa...până când deficitul de cont ajunge la valori astronomice și moneda națională o ia la vale. Balonul de săpun cu aprecierea masivă a leului pe perioada verii, s-a dezumflat la fel de rapid cum a și crescut. Ca să iei în calcul la aprecierea monedei naționale sumele de valută aduse în țară pe perioada concediilor de bieții muncitori români din străinătate, este o aberație și astfel de comunicate oficiale frizează inconștiența. Guvernul Tăriceanu II a anunțat, triumfalist, performanța economică, uitând, însă, să ne și arate unde se ascunde. Consecințele sunt vizibile: prețurile au luat-o razna, iar apogeul scumpirilor este așteptat abia prin mai-iunie. Adică exact cand poporul este chemat la vot.

Plecând de la ideea impopularității domnului Tăriceanu, nu înțeleg încrâncenarea de care dă dovadă, pe plan politic, și ambiția de a juca până la capăt rolul politicianului fără frică, dispus să riște totul pentru o idee. O idee poate fi bună sau nu, indiferent că este emanația minții unui prim ministru sau a unui biet șomer, dar când se dovedește a fi rea, atunci trebuie corectată.

Și-a asumat, din simpatii politice, rolul de a o propulsa pe doamna Norica Nicolai, fost procuror de Budești-Oltenița, pe scaunul de șef suprem al justiției românești. A vrut să fie o săgeată aruncată în curtea Palatului Cotroceni. Dar când Președintele României, cel ales democratic de popor, a refuzat numirea explicând public și motivele, a refuzat să aleagă calea dialogului. A ales, în schimb, calea unui război mediatic și politic surd și încrâncenat care ține România, de luni de zile, fără un ministru al justiției. Nici chiar acum, când Curtea Constituțională, a tranșat fără dubii problema numirii doamnei Nicolai, domnul Tăriceanu nu a înțeles să aleagă calea dialogului. Chiar nu are Partidul Liberal alți juriști apți pentru a fi nominalizați ? Sau, din ambiția prostească de a-și impune punctul de vedere, domnul prim ministru uită că interesul național primează în fața interesului personal sau a celui de partid?

Este inadmisibil ca un prim ministru să trateze cu indiferență amenințările rapoartelor pe justiție și să implice o țară întreagă într-un război inutil a cărui singură miză este ,,ungerea,, unei persoane controversate în fruntea unui minister. Din păcate, orgoliile nemăsurate se platesc scump, dar în acest caz este România cea care va suporta consecințele, nu domnul Tăriceanu sau partidul pe care încearcă să-l ridice mai presus de interesele naționale.

  Dumitru Ioan Puchianu - declarație politică pe tema Agonia CNSAS-ului, recomunizarea României?;

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"Agonia CNSAS-ului recomunizarea României?"

A existat odată o Proclamație de la Timișoara. Și un punct 8. Cerut spontan de la balconul Operei și emanat sincer din sufletul timișorenilor care au ieșit în stradă. Un punct 8 care cerea decomunizarea noii Românii și ruperea de trecut. Ruperea, dar nu și uitarea. Acesta era în esență mesajul punctului 8 din Proclamația de la Timișoara. O idee care a înfierbântat toată România, o idee care a avut nevoie de 9 ani ca sa dărâme toate zăgazurile care i-au fost ridicate în cale. Primul a fost, deloc regretatul, CPUN, adică tribuna neo-comuniștilor care s-au văzut la propriu, peste noapte, propulsați din eșalonul 3-4 al vechiului regim, în prim plan politic revoluționar. Și au profitat din plin. Au luptat prin toate mijloacele ca umbra comunismului să dăinuie și să se facă simțită și în viitor.

A fost nevoie de 9 ani pentru ca ideeile Proclamației de la Timișoara să se materializeze, de data aceasta prin înființarea Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității. Un organism legal constituit, cu personal și buget propriu și, mai ales, cu atribuții clare de funcționare. Nemulțumirea unora a fost mare, iar frica altora și mai mare.

Dar cum ,,cârtița,, comunistă moare, dar nu se predă, vajnicii slujitori ai nostalgicului regim au făcut tot ce se poate ca să ,,îngroape,, CNSAS cât mai repede și cât mai bine. Mai ales după ce această instituție făcuse câteva dezvăluiri, mai mult decât șocante, despre unii oameni politici, până atunci persoane cât se poate de ,,respectabile,,. Și pentru ca totul să fie făcut sub masca unei totale transparențe și în spiritul legalității, verdictul a fost dat de Curtea Constituțională. Deci de acea instituție a statului deasupra căreia nu mai există decât Dumnezeu, de singura instanță de judecată din România unde nu există cale de recurs, de acea unică instanță unde judecători în robe purpurii fac ca legea să se aplece supusă în fața deciziilor domniilor lor. Decizia desființării CNSAS a fost o decizie premeditată, dar duritatea măsurii a stărnit atâtea reacții încât până și Guvernul Tăriceanu s-a văzut obligat să ia o poziție.

Să nu ne îmbătăm cu apă rece: soluția propusă de Guvern, ca printr-o ordonanță de urgență să se permită funcționarea, sub altă formă, a CNSAS nu este decât un paleativ, căci o agonie penibilă și dureroasă pentru o instituție ca CNSAS este mai dureroasă decât desființarea totală. Dacă se va permite transferul, fie și numai a unui singur dosar din arhivele CNSAS, activitatea acestuia este compromisă, iar rezultatele vor fi puse sub semnul întrebării.

Nu trebuie să existe suspiciuni asupra activității membrilor CNSAS, iar pentru aceasta este necesară păstrarea stării de transparență actuală. Faptul că Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității nu va mai da direct verdicte de colaborare sau noncolaborare cu fostele structuri nu schimbă datele problemei, munca de cercetare și probatoriul fiind baza oricărui dosar. Este bine ca acestea să rămână apanajul CNSAS, urmând ca apoi justiția să dea verdictul final. Asta atunci când vom avea în fruntea justiției un ministru care să vrea să respecte legea, indiferent de interesele politice personale. Ceea ce încă nu avem.

  Vasile Pușcaș - declarație politică privitoare la necesitatea unei noi abordări a pieței muncii în România;

Domnul Vasile Pușcaș:

Declarație politică privitoare la necesitatea unei noi abordări a pieței muncii în România.

Doamnelor și domnilor deputați,

O serie de aspecte importante pentru menținerea unui ritm constant al dezvoltării economice și pe care agenda guvernamentală pare să le fi ignorat în ultimii ani, sunt relevate de situația actuală de pe piața muncii. Necesitatea de a introduce modificări de substanță în atitudinea statului în raport cu structurile patronale și cu partenerii sociali nu decurge din rațiuni doctrinare și nu se poate circumscrie unor momente electorale, așa cum s-a întâmplat până acum.

La o atitudine mai activă în elaborarea unor politici sociale coerente ne obligă atât circumstanțele social-economice interne, cât și situația României de stat membru al Uniunii Europene. În primul rând, structura socială, rezultată din tranziția noastră spre modernitate, corespunde în prea mică măsură unui model european. Polarizarea extremă a averilor și inegalitatea dezvoltării regionale ne plasează mai curând în rândul societăților sud-americane, fără a dispune însă de resursele economice ale acestora.

Lipsa unor categorii sociale intermediare, discrepanța dintre numărul de angajați și cel al beneficiarilor prestațiilor publice, subdezvoltarea zonei rurale, sunt tot atâtea motive de îngrijorare pentru perspectivele unui viitor prosper. Apartenența noastră europeană a însemnat și integrarea noastră în piața europeană a muncii, aflată și ea sub acțiunea unor reforme structurale. Nici de această dată, Executivul nu a avut în vedere măsuri eficiente de adaptare a economiei noilor provocări, iar efectele turbulențelor obiective nu au întârziat să se facă simțite.

Domenii de activitate cu efect asupra vieții cotidiene a cetățenilor, precum sănătatea publică și serviciile, se confruntă cu deficitul masiv de personal calificat. Sectorul economic care a crescut cel mai mult în ultimii doi ani - cel al construcțiilor - reclamă necesitatea unor influxuri de forță de muncă.

Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nu pare să ia prea în serios situația, câtă vreme un raport elaborat la cererea acestuia din urmă aprecia deficitul de personal din acest domeniu la 10000 de persoane, cifră în flagrant contrast cu estimările patronatului. Iată deci că nu doar sindicatele, care au inițiat litigii de muncă în întreaga țară, nu găsesc posibilități de dialog cu actualul executiv. Angajatorii se află într-o situație similară. Deficitul de viziune al Guvernului este mai grav încă decât lipsa specialiștilor. Statul nu și-a definit o proiecție pe termen lung, materializată prin obiective sociale și economice, în funcție de care să medieze negocierile patronatelor cu sindicatele.

Modificările Codului muncii și ale legislației secundare din domeniu au fost puse recent în discuție de reprezentanții Nokia România, care derulează un proiect de anvergură la Cluj. Sugestiile formulate de domnul John Guerry, în cadrul întâlnirii cu reprezentanți ai Ministerului Muncii, par să fi găsit un ecou favorabil, dar lipsa unui plan concret de abordare a chestiunii raporturilor de muncă riscă să plaseze eventualele modificări în zona improvizațiilor. În primul rând, trebuie să ținem cont de faptul că spre România s-au îndreptat investiții directe și datorită costurilor reduse ale forței de muncă. Odată ce acest atu va dispărea, iar faptul este inerent într-un interval de timp predictibil, România s-ar putea confrunta cu relocări de producție și cu toată gama de efecte sociale, pe care le-am urmărit cu prea multă superficialitate în statele dezvoltate din UE. Posesorii de capitaluri vor căuta să-și multiplice permanent profitul și am putea să vedem curând că unele locații estice sunt aproape de Europa decât Câmpia Turzii.

În ceea ce ne privește, singurul capital pentru care nu plătim dobânzi este resursa umană românească, tocmai categoria pe care Guvernul și-a luat obiceiul să o certe pentru că dorește să ia parte la distribuirea dividentelor creșterii economice din ultimii ani. O altă realitate cu care zonele mai dinamice ale țării se confruntă deja este cea a muncitorilor străini. La Cluj, apariția angajaților extracomunitari pe șantierele autostrăzii Transilvania a dat naștere unor controverse firești, iar autoritățile de resort s-au dovedit nepregătite pentru gestionarea acestora. Este evident că necesitățile de dezvoltare și reculul demografic vor obliga societatea românească și instituțiile sale să se familiarizeze cu astfel de situații. Statele europene dezvoltate au o bogată experiență în acest sens, fără a fi găsit soluții la întreaga gamă de probleme sociale pe care mobilitatea economică le deschide.

Nu toate aceste situații pot face obiectul intervenției statului. Proiectul european presupune tocmai abordări mai flexibile ale relațiilor de muncă, iar eșafodajul social european este făcut adeseori responsabil pentru lipsa de competitivitate a Uniunii în context mondial. Chiar dacă statul nu poate acționa discreționar ca actor pe piața muncii, este clar că soluțiile găsite de guvern până acum nu sunt cele corecte. Cererile sindicatelor nu pot fi tratate cu aroganța specifică secolului al XIX-lea, iar angajatorii nu pot fi copleșiți doar cu amenzi din partea Inspecției Muncii. Statul continuă să fie unul din cei mai importanți angajatori, majorările salariale destinate zonelor populate de clienții politici depășind cu mult cuantumul creșterilor din sectorul privat, fără legătură evident cu productivitatea muncii.

Ca depozitari ai încrederii cetățenilor, avem obligația de a determina guvernul să repoziționeze statul în relația dintre angajați și angajatori, în postura sa de arbitru, pe baza unor reguli flexibile, negociate cu cei interesați și care să corespundă intereselor de perspectivă ale României. Așteptăm răspunsul din Palatul Victoria!

  Rareș Șerban Mănescu - intervenție privind importanța Tratatului de la Lisabona;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

La 13 decembrie 2007, la Lisabona, șefii de stat și de guvern ai celor 27 de state membre au semnat noul tratat al Uniunii Europene. Acesta va pune la dispoziția Uniunii Europene instituții moderne și metode de lucru optimizate pentru a face față, în mod eficient, provocărilor lumii contemporane.

Într-o lume în evoluție rapidă, europenii așteaptă de la UE abordarea unor probleme precum globalizarea, schimbările climatice și demografice, securitatea și energia. Tratatul de la Lisabona va consolida democrația în UE, precum și capacitatea acesteia de a promova, zi de zi, interesele cetățenilor săi.

Ținând cont de evoluțiile politice, economice și sociale și dorind, în același timp, să răspundă aspirațiilor europenilor, șefii de stat și de guvern au decis asupra unor noi reguli referitoare la amploarea și modalitățile acțiunii viitoare a Uniunii. Astfel, Tratatul de la Lisabona va permite adaptarea instituțiilor europene și a metodelor lor de lucru, precum și consolidarea legitimității democratice a Uniunii și a valorilor sale fundamentale.

Tratatul de la Lisabona este rezultatul negocierilor între statele membre, reunite în cadrul unei conferințe interguvernamentale, la lucrările căreia au participat Comisia Europeană și Parlamentul European. Înainte de a putea intra în vigoare, acest tratat va trebui să fie ratificat de fiecare dintre cele 27 de state membre, conform propriilor reguli constituționale. Ungaria este primul stat care a ratificat Tratatul, la 17 decembrie.

România a ratificat Tratatul în data de 4 februarie, în ședință comună a Camerei Deputaților și Senatului.

Obiectivul pe care și l-au stabilit statele membre este ca Tratatul să intre în vigoare la 1 ianuarie 2009, cu numai câteva luni înaintea alegerilor pentru Parlamentul European.

Tratatul de la Lisabona modifică Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatele CE, în vigoare în prezent, fără a le înlocui. Tratatul va pune la dispoziția Uniunii cadrul legal și instrumentele juridice necesare pentru a face față provocărilor viitoare și pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor. Astfel vom avea:

  1. O Europă mai democratică și mai transparentă, în care Parlamentul European și parlamentele naționale se bucură de un rol consolidat, în care cetățenii au mai multe șanse de a fi ascultați și care definește mai clar ce este de făcut la nivel european și național și de către cine.
  2. O Europă mai eficientă, cu metode de lucru și reguli de vot simplificate, cu instituții eficiente și moderne pentru o Uniune Europeană cu 27 de membri, capabilă să acționeze mai bine în domenii de prioritate majoră pentru Uniunea de astăzi.
  3. O Europă a drepturilor, valorilor, libertății, solidarității și siguranței, care promovează valorile Uniunii, introduce Carta drepturilor fundamentale în dreptul primar european, prevede noi mecanisme de solidaritate și asigură o mai bună protecție a cetățenilor europeni.
  4. Europa ca actor pe scena internațională. instrumentele de politică externă de care dispune Europa vor fi regrupate atât în ceea ce privește elaborarea, cât și adoptarea noilor politici.

Tratatul de la Lisabona va oferi Europei o voce mai clară în relațiile cu partenerii săi din întreaga lume. Va utiliza forța dobândită de Europa în domeniul economic, umanitar, politic și diplomatic pentru a promova interesele și valorile europene pe plan mondial, respectând, în același timp, interesele specifice ale statelor membre în domeniul afacerilor externe.

  Mihai Sandu-Capră - marcarea unor aspecte pozitive ale Guvernului în ultimul timp;

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Oare România nu mai are nicio altă problemă de rezolvat, nu mai sunt subiecte serioase care merită luate în discuție sau măcar amintite pentru o bună informare a cetățenilor? Trebuie permanent să intrăm în această "horă" nesfârșită de războaie fără conținut, de invective jignitoare și de subiecte false, care nu fac altceva decât să deturneze atenția cetățenilor dar și a mass-media de la problemele care ar merita dezbătute?

Se mai întâmplă și lucruri normale în această țară, sunt și decizii ale acestui guvern care trebuie menționate, cum ar fi hotărârea adoptată de guvern, săptămâna trecută, privind specialitățile tradiționale garantate ale produselor agricole și produselor alimentare, care transpune Regulamentul Consiliului (CE) nr.509/2006, prin care este înregistrată și protejată o rețetă specifică, indiferent de locul unde se realizează produsul sau de unde vine materia primă. Astfel, actul normativ va permite producătorilor din România să poată solicita înregistrarea și protecția caracteristicilor tradiționale pe care le realizează la nivel național și în Uniunea Europeană.

Ministrul agriculturii a mai propus, de asemenea, crearea unui oficiu național pentru produsele naționale, acest oficiu urmând să aibă o acțiune proactivă în înregistrarea produselor tradiționale. Într-o săptămână va fi aprobată, prin ordin al ministrului agriculturii, procedura de înregistrare și verificare a documentației pentru înregistrarea unei specialități tradiționale garantate și dobândirea protecției, procedura de declarare a opoziției la nivel național și procedura de transmitere la nivelul Comisie Europene a cererii de înregistrare în vederea dobândirii protecției la nivelul UE.

Este un lucru extrem de important pentru producători români acest act normativ, prin care produsele tradiționale românești vor fi în același timp protejate, dar și promovate în Europa.

Este numai unul dintre actele adoptate în ședința de guvern de săptămâna trecută, când capul de afiș al discuțiilor televizate era fie decizia, bună sau rea, a Curții Constituționale, fie "zoaiele" din politica românească.

  Ioan Țundrea - declarație politică No Country for Old Men - Nu există țară pentru bătrâni;

Domnul Ioan Țundrea:

Obiectul declarației politice: "No Country for Old Men--Nu există țară pentru bătrâni"

În acești ani conservatorii au fost extrem de aproape de românii în vârstă, acest fapt determinându-mă să parafrazez, cu tristețe, titlul romanului omonim scris de Cormac McCarthy și să afirm, că România, cu certitudine, nu este o țară care să-i respecte pe bătrâni.

Amintesc acum doar de lipsa totală de respect pe care președintele țării o manifestă față de bătrâni, cărora le-a refuzat majorarea pensiilor umilitoare pe care le au după o viață de muncă.

Conservatorii au dezavuat refuzul președintelui de majorare a pensiilor și s-au solidarizat cu federațiile de pensionari împreună cu care au protestat aproape o lună în fața Cotroceniului.

Inutil însă, locuitorul Cotroceniului a ramas neclintit în decizia sa lipsită de orice urmă de respect pentru bătrânii din România, care l-au votat în urmă cu 3 ani, crezând în promisiunea mincinoasă despre un trai mai bun, dar care nu menționa că acesta este destinat doar clientelei politice a PD.

Și dacă președintele țării nu-i respectă pe cei aproape 5 milioane de români care abia reușesc să-si achite întreținerea și să-și cumpere medicamente, atunci cu regret afirmăm că, din păcate, România anului 2008 a devenit o country care nu este pentru old men, dar nici pentru tineri, ci doar pentru șmecherii din PD care au devenit superbaroni îmbogățiți din bani publici.

Va mulțumesc.

  Ioan Țundrea - declarație politică Autismul ipocrit, varianta Rain man, lipsit de inteligență;

Domnul Ioan Țundrea:

"Autismul ipocrit, varianta Rain man, lipsit de inteligență"

"Autismul este o tulburare a creierului care interferă adesea cu abilitatea de a comunica și de a relaționa cu cei din jur. Autismul afectează modul în care individul percepe și procesează informația senzorială, aceasta afecțiune durând toata viața și determinând diferite grade de izolare socială."

Dragi colegi,

Cu siguranță ați vizionat celebrul film în care Dustin Hoffman a jucat memorabil rolul unui autist genial. În acești ani, în această societate, în această țară am tot mai des certitudinea că autismul a devenit un diagnostic care cuprinde și o parte a lumii politice românești.

Evit să generalizez și să utilizez formula uzitată abuziv de președintele țării care se autoexclude din categoria " zoaie politice", știut fiind de tot românul ca domnia sa este producătorul acestui mediu leșios.

Am să vă prezint studiul de caz al liderilor PDL, care percep, procesează și transmit informații care nu au nicio legatură cu realitatea obiectivă pe care majoritatea românilor o percep, aceștia distorsionând amnezic propriile lor acțiuni într-o ipocrizie autistă. Astfel, dacă în urmă cu 2 ani dezavuau public votul uninominal, astăzi au devenit promotorii cei mai gălăgioși ai acestuia. Tot în urmă cu 2 ani promovau cu surle și trambițe taxa de primă înmatriculare pentru ca în aceste zile să acuze pe toate ecranele tv că aceiași taxă produce un dezastru național, ulimele două exemple de autism ipocrit și amnezic al liderilor PD-L fiind trecerea de la doctrina socialistă la cea creștin democrată în doar câteva zile și votarea unei moțiuni de cenzură impotriva propriilor miniștri. Și exemplele pot continua la nesfârșit. zilnic, de ani de zile, acești politicieni acuză și apoi își bocesc propriile acțiuni.

Concluzionând, afirm, în modul cel mai obiectiv, că acești politicieni sunt niște rain men lipsiți de inteligență care împroașcă cu zoaiele lor pe toata lumea, autismul ipocrit în care traiesc împiedicându-i să realizeze că, pentru români, acțiunile lor au devenit soluții vitriolate.

  Iulian Gabriel Bîrsan - declarație politică cu titlul Justiția zeilor politici;

Domnul Iulian-Gabriel Bîrsan:

"Justiția zeilor politici"

Trebuie să fie foarte avantajos, în ziua de azi, să fii ministru în cabinetul lui Tăriceanu. Faci numai ce dorești, fără să fii obligat să dai explicații nimănui. Oferi contracte de zeci de milioane tututor celor care cotizează la pușculița de economii a partidului, binecuvântezi tot felul de schimburi de terenuri dubioase, prin centrul capitalei, mai primești cadou un sac de cârnați... Cu alte cuvinte, te comporți precum un moșier, care confundă zilnic România cu propriul lui conac.

Asta a făcut de când se află la guvernare Executivul condus de Călin Popescu-Tăriceanu. S-au remarcat marii lui politicieni numai prin abuzuri, corupție și trafic de influență. Iar atunci când au fost demascați a început tragedia. Parcă se scufunda Guvernul, așa cum s-a "înecat" Titanicul în 1912. Fiecare membru din echipaj trăia o tragedie... Dar nu, în România, nu s-a scufundat nimeni în apele justiției! S-a scufundat doar sentimentul că am început să trăim în normalitate, într-o țară în care nu există discriminare. Unde justiția se aplică la fel, și pentru cei săraci, dar și pentru cei cu relații și statut de mari politicieni.

Am crezut că toată acea mișcare politică, născută în 2004, nu ne va mai face să ne gândim, la modul serios, la îndemnul care circula în perioada în care Adrian Năstase visa să devină președinte: "Hai să emigrăm în Congo!".

Dar după aproape patru ani de guvernare liberală mi-am amintit din nou de cuvântul "emigrare". Îi văd pe tinerii din ziua de azi, care ar da orice să facă o facultate în străinătate. Văd cum români, la 50 de ani, își iau lumea în cap și ajung să doarmă prin gările din Milano și Madrid, doar pentru a avea un trai mai bun. Ce le-a adus acestor oameni România? Un capitalism sălbatic și o justiție inechitabilă! Cu ce să-i mai atragă guvernanții să rămână în țară? Nu reușesc să o facă nici măcar cu cei care ar avea ce să investească, darămite cu cei săraci. Le vind zilnic promisiuni, făcute într-o manieră elegantă, de capitaliști care ziua defilează la costume Armani și împart zâmbete, iar seara își negociază, în restaurante și vile, marile tunuri pe care trebuie să le dea.

A trecut aproape un an de zile de când s-au început anchetele penale pe numele unor miniștri din Guvernul Tăriceanu, și mai bine de doi-trei ani de când procurorii au descoperit păienjenișul de ilegalități țesut de unii baroni din PSD, dar, cu toate acestea, toți respiră în libertate! Chiuariu e mare sfetnic în suita lui Tăriceanu. Remeș a terminat caltaboșii și se odihnește la vila lui din Baia Mare. Năstase chiar se gândește dacă nu cumva are față de președinte! Nimeni n-are nicio grijă. Partidul veghează pentru toți! Partidul blochează avizele de anchetare, date de președinte, și tot partidul caută noi portițe pentru a-i face scăpați. Cum să fie anchetați oamenii partidului, când ei au un alt statut? Ei sunt mari politicieni, zei, șefi, lideri, poate chiar împărați!

Undeva mai jos, într-un cotidian local, sub știrile din politică, citesc câteva rânduri despre marii corupți ai țării. Nu îmi vine să cred. În sfârșit i-am găsit și pe adevărații rechini: două bătrâne, duse la pușcărie pentru un teren pe care nu au vrut să-l părăsească; un tuciuriu care a furat un trening chinezesc și a primit șapte ani de detenție și doi copilași care au furat o colivie cu doi peruși.

  Ovidiu Ioan Silaghi - declarație politică intitulată Soluția Meleșcanu - cea mai rapidă ieșire din blocaj;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

"Soluția Meleșcanu - cea mai rapidă ieșire din blocaj"

Prin desemnarea pentru postul de ministru al justiției a domnului Teodor Meleșcanu, s-a ales soluția cea mai rapidă și, cred eu, și viabilă, pentru ieșirea din blocajul înregistrat în acest domeniu. După cum se știe, justiția este domeniul cel mai sensibil la ora actuală și care se află sub lupa organismelor europene. Prin faptul că s-a renunțat numirea doamnei Norica Nicolai, acest lucru nu înseamnă și că am fost de acord cu Decizia Curții Constituționale, dar prevederile constituționale actuale obligă la punerea în aplicare a deciziilor Curții, chiar și în cazul în care acestea sunt în flagrant dezacord cu realitatea, cu legislația sau - așa cum s-a mai întâmplat recent, în două situații - cu alte decizii anterioare.

Cazul Norica Nicolai și cazul CNSAS ridică din păcate mari semne de întrebare în privința reglementărilor în ceea ce privește funcționarea Curții Constituționale. Se știe, în cazul Nicolai, decizia a fost exact inversă față de cea din situația similară în care s-a aflat Adrian Cioroianu, iar în cazul CNSAS, în șapte decizii anterioare, s-au respins excepții similare de neconstituționalitate, dar acum legea a fost găsită în afara Constituției.

Practic, Curtea Constituțională este unicul organism din România cu o putere absolută și total necontrolabilă. Prevederile Constituției din 1991 dădeau dreptul Parlamentului de a se opune, cu două-treimi din voturi, unei decizii de neconstituționalitate a unei legi. Această prevedere a fost eliminată cu ocazia elaborării Constituției din 2003, în urma insistențelor domnului Emil Boc, la vremea respectivă membru în echipa parlamentară care a lucrat la legea fundamentală. Ca urmare a solicitării pertinente a actualului lider al PD-L, Curtea Constituțională a devenit cea mai puternică entitate din România.

PNL nu are în acest moment intenția de a modifica legea de organizare și funcționare a Curții Constituționale, dar în același timp a luat act de obiecțiile și protestele - pe care le considerăm juste - mai multor organizații ale societății civile care propun noi reglementări în domeniu. Nu dorim, așa cum se speculează, să decapităm Curtea Constituțională, dar, și nu numai eu sunt de această părere, nu este corect ca magistrații acesteia să provină direct din băncile parlamentare ale vreunui partid politic sau altul. De asemenea, nu sunt, și nimeni la nivelul PNL nu este de acord ca magistrații Curții Constituționale să aibă un trecut grevat de colaborări cu fosta Securitate, așa cum susțin unele medii de informare. Sunt teme care trebuie avute în vedere în viitorul apropiat.

  Horia Victor Toma - declarație politică având ca subiect Proiectul Roșia Montana Gold Corporation;

Domnul Horia Victor Toma:

Doresc sa felicit Guvernul Tăriceanu pentru decizia pe care a luat-o de a refuza sa ia vreo decizie în legatură cu proiectul minier de la Roșia Montana, coordonat de compania Roșia Montana Gold Corporation, proiect care va rămâne blocat până în anul 2009.

Susțin acest lucru întrucât regiunea din jurul Roșiei Montane reprezintă cel mai mare depozit de aur al Europei, dar și o zonă importantă din punct de vedere al biodiversității și al prezenței unor vechi situri arheologice dace și romane atestând cea mai veche așezare minieră din România.

Proiectul Roșia Montana Gold Corporation (RMGC) este considerat a deveni cea mai mare exploatare minieră de suprafață, întinzându-se pe aproximativ 3700 ha și incluzând un plan urbanistic zonal destinat proiectării si executării lucrărilor de construcții aferente investiției.

Punerea în aplicare a proiectului RMGC presupune utilizarea a 200.000 de tone de cianură pentru extragerea aurului, având astfel drept consecință distrugerea și poluarea mediului, afectarea patrimoniului arheologic și strămutarea involuntară a aproximativ 2000 de oameni încălcând principiile CEDO la care România a aderat.

Asadar, întrucat cerințele Directivelor de Evaluare a Impactului asupra Mediului (EIM) și de Evaluare Strategică asupra Mediului (ESM) inițiate de RMGC nu au fost îndeplinite, iar legalitatea Certificatelor de Urbanism emise a fost pusă la îndoială, consider că autoritățile române trebuie să acționeze în continuare în scopul respectării RMGC în cadrul Planului de Acțiune pentru Strămutare si Relocare, a principiilor CEDO privind amestecul în viața locuitorilor din regiunea Roșia Montana.

  Relu Fenechiu - declarație politică: Imoralitatea în politică stă la masă cu P.D-L;

Domnul Relu Fenechiu:

"Imoralitatea în politică stă la masă cu PD-L"

PD-L a depus ieri o moțiune simplă prin care solicită anularea taxei de primă îmatriculare și restituirea banilor celor care au achitat-o. Este dreptul constituțional al unui partid de opoziție să depună o moțiune simplă. Nu voi face un comentariu pe problemele de fond ale moțiunii, deoarece acest lucru se va întâmpla cu ocazia dezbaterilor. Intenționez în schimb să fac unele observații ce țin de moralitatea politică, element la care face atât de des apel președintele României, domnul Traian Băsescu. Domnia sa acuză în repetate rânduri imoralitatea politicienilor, dar arată cu degetul într-o singură direcție: spre cei 322 care au votat suspendarea sa în Parlament. Consider că șeful statului trebuie să-și îndrepte discursul critic, în ceea ce privește imoralitatea în politică, și spre un grup mai restrâns, și anume cel care răspunde la numele de PD-L.

Domnul Emil Boc, președintele PD-L, a declarat recent: "nu are nici un fel de coerență și logică această taxă. Nu facem acest demers doar în termeni populiști pentru că este un subiect la ordinea zilei. Considerăm că avem temeiul politic și moral pentru a merge înainte cu acest demers". Domnul Boc uită însă că taxa de primă înmatriculare are drept autor pe fostul ministru al mediului, doamna Sulfina Barbu. Faptul că la modificarea Codului fiscal, în primăvara anului 2007, fostul deputat PSD și totodată președinte al Comisiei de buget - finanțe a reușit să mărească cuantumul taxei, nu reprezintă o vină a Guvernului liberal. Cum nici de faptul că respectiva creștere a taxei a trecut în Parlament, inclusiv cu voturile celor care acum se numesc PD-L.

Guvernul liberal a făcut și face tot posibilul pentru a pune taxa de acord cu obiecțiile organismelor europene, proces aflat acum în dezbatere publică. Toată lumea știe că s-a renunțat la prima formă - cea criticată la nivel european - a acestei taxe. Dar la vremea primelor obiecții, cine era avocatul numărul 1 al taxei? Nimeni altul decât ministrul PD al mediului, doamna Sulfina Barbu. "Efectele programului "Rabla" ar fi anulate dacă taxa de prima înmatriculare ar fi desființată (...). 70% din poluarea urbană provine din trafic, iar 50% din parcul auto este mai vechi de 12-15 ani(...)În Polonia, la integrare nu a existat o pârghie fiscală și atunci au intrat 35.000 de mașini vechi pe lună, ceea ce ar însemna ca efortul Guvernului de la Bucuresti să se anuleze într-o luna" spunea doamna Sulfina Barbu pe 12 ianuarie 2007. Tot în ianuarie 2007, doamna Sulfina Barbu mai venea cu un argument împotriva celor care nu agreau taxa: "la Bruxelles se discută deja despre o taxă de prima înmatriculare care să fie impusă în toate statele UE". Ulterior, când în Parlament s-a votat creșterea cuantumului taxei, nici doamna Barbu și nici PD nu s-a pronunțat pentru eliminarea ei, ci doar pentru revenirea la valoarea inițială.

Pe 27 martie 2007, președintele PD, domnul Emil Boc, declara public pentru NewsIn că susține varianta propusă de ministrul mediului, Sulfina Barbu, cu privire la taxa de primă înmatriculare: "Cred că în ceea ce privește taxa de primă înmatriculare trebuie, pe de o parte, să protejăm România să nu devină un cimitir al rablelor, iar pe de altă parte trebuie să punem legea românească în concordanță cu normele Uniunii Europene", a declarat domnul Emil Boc. Oare în ce se poate măsura diferența de 180 de grade între ce declara domnul Boc în martie 2007 și ceea ce declară acum, chiar și în situația în care Guvernul Tăriceanu a operat și intenționează să opereze retuși la această taxă? Atunci, în opinia domnului Boc, taxa trebuia menținută, iar acum trebuie anulată, printre altele și pentru că "se urmărește aducerea de bani la Guvern pentru folosirea lor în scop electoral". Dacă aș fi membru al Guvernului, aș solicita expres domnului Boc să prezinte dovezi pertinente pentru a proba acuzația privind utilizarea acestor bani. Cred că unica unitate de măsură o reprezintă imoralitatea. Politică.

PS: Doamna Sulfina Barbu a fost denumită, încă din 2007, de presă "mama taxei auto". Astăzi domnia sa nu mai recunoaște acest lucru. Nu miră pe nimeni această atitudine.

  Marius Rogin - declarație politică cu titlul Un pas înainte - ratificarea Tratatului de la Lisabona;

Domnul Marius Rogin:

Declarație politică: "Un pas înainte - ratificarea Tratatului de la Lisabona"

Am început o nouă sesiune legislativă, prima a anului 2008, și, așa cum e și firesc, mă întreb, oare ce va aduce acest an, care nu demult a început și el. Ce va aduce el nou pentru România, acum, când, iată-ne intrați în al doilea an ca membri cu drepturi depline ai Uniunii Europene.

Trecând peste faptul că 2008 este un an electoral, care sperăm să aducă multe schimbări, atât la nivel local, cât și la cel central, am să încerc să mă opresc puțin și la ceea ce înseamnă pentru noi, ca europeni, acest an 2008.

Odată cu începerea acestei sesiuni parlamentare, România a făcut un pas istoric extrem de important pentru noi, și anume ratificarea Tratatului de la Lisabona. Va curge multă cerneală în acest an despre ratificarea acestui tratat și se va vorbi mult despre el. Cert este că el va aduce unele modificări pentru fiecare din membrii Uniunii.

Pot spune că pasul acestor modificări a fost făcut în luna decembrie a anului trecut, când marii lideri europeni au semnat acest tratat. România a fost cea de-a patra țară care a ratificat acest tratat, urmând unor țări ca Ungaria, Slovenia și Malta, iar speranțele care se pun spun că, până la jumătatea acestui an, fiecare dintre celelalte țări membre să ratifice la rândul lor acest tratat.

Cât de important este însă pentru România acest tratat? Semnarea documentului de la Lisabona, apreciat ca un moment istoric de către toate țările membre ale Uniunii Europene, finalizează un proces început încă din anul 2001 și care viza elaborarea unui tratat cuprinzător pentru Europa. Prin acest tratat se extind practic competențele Parlamentului European, dar crește și rolul celor naționale, se constituie o politică externă și de securitate comună.

Un alt lucru la fel de important este și cel legat de faptul că în acest tratat este inclusă Carta Fundamentală a Drepturilor Omului, lucru extrem de important pentru România, în situația în care există câteva milioane de cetățeni români care muncesc pe teritoriul altor state membre ale Uniunii. Nu vreau să amintesc încă o dată toate problemele cu care se confruntă acești români, care se află de multe ori în situații discriminatorii și defavorizate.

O altă noutate la fel de importantă este legată de politica de securitate și apărare. Tratatul face precizări extrem de clare în ceea ce privește obligațiile fiecărui stat de a apăra oricare alt stat din cele 127 prezente în aceste momente în caz de calamitate.

România va avea și ea aceste obligații, pe lângă drepturile egale de care va beneficia și care i se cuvin, ca oricare alt stat membru, însă nu putem să nu tragem un semnal de alarmă referitor la starea actuală în care se află sistemul de apărare al țării. Nu cred că în momentul de față acesta poate răspunde nevoilor ce pot apărea în orice moment. În momentul de față, vorbim despre un sector extrem de delicat, mult depășit de realități și care are nevoie de restructurări și înnoiri, precum orbul de lumină.

Se pune însă problema de unde vor veni aceste fonduri. Vom ajunge iarăși să luăm din porția învățământului sau a sănătății, două domenii care încă caută și ele lumina? Importante fonduri structurale bat la porțile noastre, dar nimeni nu vrea să le deschidă ușa. Nu. Pentru că nu această ușă este cea mai importantă. Scaunul este cel care primează în opiniile actualilor guvernanți.

Cum va reuși oare România să răspundă unor cerințe militare, când mare parte din armată beneficiază de echipamente depășite e realitate, învechite și depășite de nevoile actuale? Sunt doar câteva din întrebările pe care ni le punem și care vor rămâne fără răspuns.

Ne bucurăm însă de faptul că România a votat ratificarea acestui Tratat de la Lisabona, că își asumă responsabilități și obligații, pe care sperăm să le putem respecta și onora și că vom reuși să trecem de statutul de țară monitorizată, că vom ajunge ca acele reguli scrise, pe care le avem și cu care unora le place a se lăuda, să fie și aplicate și că vom scăpa de unele instituții infiltrate de corupție.

  Constantin Marin - declarație politică: Motiv de viață, nu motiv de a muri;

Domnul Constantin Marin:

Declarație politică: "Motiv de viață, un motiv de a muri".

Am intitulat declarația mea politică astfel deoarece viața unor oameni a devenit dramatică și imposibil de suportat. Unii dintre ei își pun capăt zilelor, lăsând în urma lor adevărate drame. Creșterea aberantă a prețurilor, fără corelarea acestora cu nivelul salariilor, adâncește tot mai mult prăpastia dintre bogați și săraci.

De la venirea sa la conducerea țării, Guvernul Tăriceanu a fost preocupat de satisfacerea unor interese de grup ale clientelei politice. Au fost retrocedate clădiri, terenuri, păduri, hale industriale, fără să se aibă în vedere că anumite persoane și-au legat viața de ele și nu s-au gândit niciodată că vor fi deposedate, aducându-le în pragul disperării.

Guvernul nu este interesat de aceste categorii sociale. pentru el contează numai cei bogați, cu care preferă să discute de la egal la egal, și uită că s-au îmbogățit din munca de cincizeci de ani a poporului român. Acest popor muncitor și răbdător a fost batjocorit și deposedat de cel mai important capital, munca.

Când vor înțelege cei bogați că nu putem conviețui decât împreună? Așa că nu trebuie să ne fie indiferent cum trăiesc semenii noștri. Cu atât mai mult trebuie să îi intereseze viața celor peste 6 milioane de pensionari, care au trudit ani de muncă ca să trăiască mai bine, și s-au înșelat amarnic, visele s-au risipit jalnic.

Recenta creștere a punctului de pensie a fost anulată de creșterile fără suport economic al prețurilor, prețuri care sub masca așa-zisei "economii de piață concurențiale", sfidează orice principii economice ale bunului simț, singurul argument constituindu-l îmbogățirea, sub orice formă și pe orice cale.

Aș dori să le transmit celor care sunt români și gândesc românește să înțeleagă că a venit timpul să ne strângem în jurul aceluiași far călăuzitor care se numește "interesul național" al poporului român și al generațiilor viitoare. Ce lăsăm urmașilor noștri? Sărăcie, instabilitatea zilei de mâine, speranțe deșarte, nesiguranță, imposibilitatea de a se realiza în România.

Natalitatea, an de an, este negativă, cu implicații grave asupra scăderii populației României. Dacă luăm în calcul și faptul că milioane de români au plecat în lume pentru a încerca să scape de sărăcie, avem un tablou sumbru a ceea ce se întâmplă în România de azi.

În aceste condiții deosebit de grele, cei care ar trebui să răspundă de soarta acestei țări, președintele și primul-ministru, se ceartă tot timpul, reușind să încrânceneze marea majoritate a populației. Pe bună dreptate, ne întreabă și vă întrebăm: "Traian Băsescu și Tăriceanu sunt români, apără interesele românilor sau pe ale cui?", pentru că altfel nu înțelegem ce rost au aceste dispute.

Ele nu au nicio justificare la asemenea nivel, când întreaga națiune așteaptă ceva de la cei mai legitimi conducători ai țării, președintele și primul-ministru.

  Sorin Marian Paveliu - declarație politică: Fața hâdă a contrareformei sănătății-Nicolăescu;

Domnul Sorin Marian Paveliu:

"Fața hâdă a contrareformei sănătății - Nicolăescu".

În ultima zi a sesiunii parlamentare precedente, Proiectul de Lege de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.20/2007 de modificare a Legii reformei sanitare a obținut sprijinul P.N.L., P.S.D., UDMR, P.M.R., P.C. și al minorităților, dar în urma abținerii P.D.L. nu a putut fi promovat, fiind lege organică.

Proiectul conține o serie de modificări majore ale reformei sanitare, solicitate insistent de către ministrul Nicolăescu, care a înțeles să facă și unele mici concesii în contrapartidă. Astăzi, vă developăm elementele contrareformiste, motivele care stau a baza acestora și ce s-a dat la schimb sprijinitorilor Guvernului.

1. Contrar Programului de guvernare s-a renunțat la desființarea Casei de sănătate a Ministerului Apărării Naționale, a justiției, a S.R.I. etc. și s-a amânat până în 2009 desființarea celei a transporturilor.

Conform legii în vigoare, până la 31 decembrie 2007, procesul de desființare și privatizare a celor două case ar fi trebuit să fie finalizat, însă nu s-a mișcat nici un pai în această direcție. Motivul real pentru care Casa Ministerului Apărării Naționale a fost scoasă din procesul de desființare este însă unul de natură materială.

De mai bine de trei ani, se fac încercări disperate pentru punerea în aplicare a unui contract de informatizare încheiat sub oblăduirea Guvernului Năstase, care miroase de la o poștă a mită. Costul informatizării acestei instituții de rang județean a fost agreat la jumătatea prețului alocat informatizării pentru toate celelalte case de asigurări județene cumulat.

Contractul semnat și parafat este unul atipic: nu are data de începere și data de finalizare, iar în perioada de la semnare, prestatorul s-a schimbat de trei ori în pofida faptului că lucrarea nici măcar nu a început. De la o respectabilă firmă europeană specializată în domeniu a trecut la una sud-africană pentru a se opri la o firmă turcească.

S-au făcut încercări mai mult sau mai puțin prudente pentru ca această finanțare să înceapă, fie măcar și cu un euro, pentru ca respectivul contract să aibă astfel o dată de începere, la acest demers contribuind fie secretarul general al Guvernului, Radu Stroe, care nu are nici în clin, nici în mânecă, cu subiectul, fie ministrul Nicolăescu personal, refuzat de Consiliul de administrație al CNAS, să înceapă finanțarea la o instituție în desființare pentru un soft care este deja disponibil.

2. S-a "adăugat" în responsabilitatea Ministerului Sănătății elaborarea metodologiei de organizare a licitațiilor naționale din programele de sănătate. Prevederea derogă de la legea achizițiilor publice și vine după ce o serie de licitații au fost blocate datorită încercării de a direcționa licitațiile organizate de Ministerul Sănătății. În cadrul programelor naționale au fost incluse și efectuarea de studii de fezabilitate și construcția spitalelor de urgență, dar și a celor 11 spitale noi ce se vor construi în județul în care Eugen Nicolăescu este deputat, județul Mureș.

3. S-a eliminat complet orice incompatibilitate pentru managerii de spital persoane juridice. Este de remarcat că un număr impresionant de angajați ai unei firme furnizoare de materiale sanitare și soft pentru spitale și-a trimis reprezentanții la cursul de manageri de spital.

4. S-a introdus "responsabilitatea" asiguraților pentru îmbolnăvirile pentru care survin ulterior refuzului de a se prezenta programul Nicolăescu de evaluare a stării de sănătate. Astfel, de mâine, asigurații pot fi amenințați mai voalat sau nu, că vor trebui să-și plătească medicamentele sau internările dacă nu se supun aberantului program Nicolăescu.

5. S-a scos în totalitate controlul Colegiului Medicilor din România asupra analizei cazurilor de mal practice, prin înființarea unei comisii a CMR din care fac parte 5 membri ai Ministerului Sănătății (din 11) care sunt singurii care au drept de veto asupra oricărei decizii.

6. S-a introdus prevederea de suspendare din activitate a oricărui medic împotriva căruia s-a introdus o plângere de mal practice, până la soluționarea acesteia.

În contrapartidă s-au acceptat unele solicitări politice sau punctuale:

  1. S-a acceptat și votat solicitarea UDMR ca personalul medical să cunoască limba maghiară în județele în care există mai mult de 20% cetățeni de etnie maghiară.
  2. S-a aprobat ca doctorii în medicină să rămână șefi de secție la 70 de ani, iar membrii Academiei de științe medicale să rămână în activitate până la moarte.

Această propunere legislativă trecută prin Parlament și votată de o largă coaliție demonstrează, fără tăgadă, caracterul complet antireformator și direcționat împotriva intereselor bolnavilor, al celui care conduce Ministerul Sănătății și a Guvernului Tăriceanu, pentru care interesele materiale transcend oricărei bunecuviințe sau interes național.

Aceasta este fața hâdă a celor care conduc astăzi fățiș sau voalat România. rușine lor și rușine nouă, celor care nu avem forța de a elimina aceste celule canceroase ale politicii românești.

  Gheorghe Chiper - declarație politică cu titlul Confuzia voită și profund interesată dintre descentralizare și autonomie locală,

Domnul Gheorghe Chiper:

"Confuzia voită și profund interesată dintre descentralizare și autonomie locală"

În continuarea seriei de declarații politice pe tema descentralizării, se impun și unele considerații care privesc raportul dintre descentralizare și autonomie locală, de fapt confuzia voită făcută adeseori în această direcție.

Niciunde și poate niciodată nu s-a făcut o mai mare apropiere de concepte și tendințe ca cele generate de termenii care definesc descentralizarea și autonomia teritorială. Este regretabil că acum s-a creat pe această temă o situație a cărei "clarificare" s-a mutat la cel mai mare nivel din ierarhia administrativă a statului român.

Președintele Băsescu îl invită, după alegerile din noiembrie 2007, la Palatul Cotroceni, pe pastorul Tokes pentru a-l felicita cu ocazia câștigării numărului necesar de voturi pentru un loc între europarlamentarii români; pastorul, spre deosebire de alte situații, primește bucuros invitația și se duce la Președinția României, orientând însă discuția spre eterna problemă a "autonomiei comunității maghiare din România" (formulare nouă, mai cuprinzătoare și mai neacceptabilă, desigur, din punct de vedere constituțional).

Președintele își cunoaște replica și spune că dânsul dorește o asemenea "autonomie" pentru toate zonele țării, sugerând desigur că se referă la descentralizarea administrativă care trebuie realizată în mod egal și pentru Covasna și pentru Olt, și pentru Cluj și pentru Tulcea (fără a implica componenta etnică în acest demers).

Aparent, o idee acceptabilă, principală și la limita normelor noastre constituționale. Numai că pastorul, ca și alți reprezentanți ai comunității maghiare, se folosește de această formulare, de fapt, de sloganul descentralizării, să-și exprime acordul, să "pluseze" cu alte detalii și aspecte ale problemei, mai ales despre folosirea integrală a veniturilor create în teritoriu, despre competența autorităților locale de a hotărî folosirea lor în folosul public al zonei, despre...neimplicarea în niciun fel a Guvernului în distribuția fondurilor și aprobarea obiectivelor noi.

Se subînțelege desigur dreptul adunărilor teritoriale (alt concept nou) de a stabili și alte norme în ce privește educația, justiția, sănătatea publică, serviciile edilitare și alte sectoare ale activității teritoriale (se fac totuși și "concesii" către centru, mai ales în ce privește politica externă și armata, dar aceasta din urmă fără unități militare în anumite zone și fără români angajați în aceste unități.)

Reliefând toate acestea, desigur într-o formă sintetizată, dar absolut autentică, se poate afirma că problematica descentralizării, atunci când ea este pusă în discuție cu reprezentanții comunității maghiare din România (mai ales cu cei radicali și cu înclinații extremiste) este întotdeauna una perdantă, fără folos pentru sistemul nostru administrativ și chiar în conflict cu prevederile Constituției.

Însăși logica organizării noastre statale intră în contradicție cu asemenea cerințe de sorginte autonomistă, iar argumentația pe baze economico-sociale este evident în favoarea sistemului actual (desigur, îmbunătățit cu cerințele apropierii deciziei de structurile locale, în limitele exercitării eficiente a competențelor structurilor administrative centrale).

Cu alte cuvinte, nu se poate și nu trebuie renunțat la programele naționale, care sunt dificil de "defalcat" în teritoriu și nu poți "dirija" fonduri comunitare direct de la Uniunea Europeană, fără a "implica" statul în distribuirea lor (de fapt, chiar politica Uniunii Europene urmărește în această privință o anumită omogenizare a dezvoltării, o apropiere a nivelurilor pe zone și regiuni, o participare a statului român la anumite investiții de interes local); chiar și "mitul" folosirii exclusive pe plan local a fondurilor este unul fals, știind că județele care intră în discuție pentru "lărgirea autonomiei" nu sunt dintre cele care au aport net la constituirea bugetului național.

Așadar, mai încet (sau chiar deloc) cu problema autonomiei, în context cu descentralizarea, pentru că ea este una care generează confuzii și servește unor interese diferite de cele naționale.

  Vlad Gabriel Hogea - declarație politică cu titlul Racul, broasca și știuca votului uninominal;

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

"Racul, broasca și știuca votului uninominal"

Oare în America, etalonul democrației contemporane, ar fi putut funcționa, vreme de opt ani, o instanță de judecată "extraordinară" (CNSAS), pentru ca, apoi, Curtea Constituțională să constate, pe bună dreptate, că multe dintre cele făcute și nefăcute de acest colegiu încălcau legea fundamentală a țării? O fi moral ca un personaj malefic și bizar (care, înainte de 1989, a făcut stagiul militar la trupele de securitate, cursurile universitare la Academia de Partid "Ștefan Gheorghiu" și se afla, zic unii, sub înalta, permanenta și oculta "protecție" a Ambasadei URSS în România, iar de 18 ani face pe anticomunistul!) să-i jignească la modul cel mai grosolan pe judecătorii care "și-au permis" să readucă normalitatea într-un domeniu atât de sensibil? Hotărât lucru, mai avem destule de făcut ca să avem cu adevărat un stat de drept - și aceasta pentru că profesioniștii sunt sabotați atunci când vor să-și facă treaba. Toți neaveniții, toți năucii, toți aiuriții se bagă în seamă când ne este lumea mai dragă și dau peste cap ce s-a edificat în ani întregi de trudă.

Cât timp va mai trece, oare, până când selecția valorilor (pe scena publică, în primul rând) va fi și aici la fel de riguroasă ca în statele cu o democrație consolidată? Desigur, prea mult. Deocamdată, ne mulțumim să admirăm sistemul electoral american, unde au loc alegeri primare (în interiorul fiecărui stat federal, separat pentru fiecare dintre cele două mari formațiuni politice - Partidul Republican și Partidul Democrat), pentru ca, apoi, delegații la Convenții să aleagă candidații care se vor înfrunta în finala prezidențială propriu-zisă. Favoriții scrutinului actual sunt Hillary Clinton și John McCain, doi politicieni charismatici, cu un potențial electoral uriaș. Acest mecanism complicat (dar eficient!) de desemnare a președintelui SUA influențează, după toate aparențele, și alegerile din România.

În opinia mea, sondajele de opinie "interne" și "personalizate", în urma cărora se vor definitiva nominalizările pentru primăriile marilor orașe, nu sunt altceva decât "alegeri primare" în miniatură. Asemănarea este izbitoare și, la urma urmei, chiar ar fi indicat ca prospecțiunile de acest tip să se generalizeze. În acest fel, "sita" candidaților va fi mai deasă ca în trecut, ceea ce nu poate decât să ne bucure.

Cât despre votul uninominal, constat că numai PC rămâne pe baricade pentru schimbarea sistemului de liste, în vreme ce alte trei partide (PSD, PNL și PD-L) care, formal, își declaraseră și ele adeziunea, se comportă întocmai ca "racul, broasca și știuca" din celebra fabulă! Adică se întrec în a aduce, care mai de care, "îmbunătățiri" unui proiect de lege aflat în mare criză de timp pentru a putea fi aplicat în acest an electoral. Să nu uităm că, în ipoteza optimistă a găsirii unei soluții de compromis, oricum mai trebuie delimitate colegiile uninominale - operațiune extrem de complicată. De fapt, grupările politice respective, prin susținerea habotnică a unor variante tehnice diferite ale aceluiași plan de ansamblu, blochează planul în sine, cu bună știință! Așa că nu eEste departe ziua în care racul, broasca și știuca uninominalului românesc se vor învinovăți reciproc pentru eșecul reformării sistemului electoral. Din păcate, cel care pierde de pe urma jocurilor politicianiste este poporul român.

  Marius Iriza - apel la păstrarea elementelor importante ale istoriei siderurgiei reșițene;

Domnul Marius Iriza:

Sub pretextul că Furnalul nr. 2 este postat într-o zonă care împiedică dezvoltarea normală a Combinatului Siderurgic Reșița, se dorește cu multă ardoare ca singurul furnal din oraș, rămas în picioare, să fie pus la pământ.

Trebuie amintit că, în data de 12 decembrie 2004, la ora 16,33, Furnalul nr. 1 a fost aruncat în aer. La puțin timp, în jurul acestui eveniment, s-a creat o legendă. Conform acesteia, în curtea bisericii catolice din vecinătatea furnalelor, au existat doi platani, botezați după numele celor două furnale reșițene construite în 1771, Franciscus și Josephus. În vara anului 2004, unul dintre platani a trebuit tăiat, pe locul lui fiind amplasată o cruce. Se spune că platanul a simțit sfârșitul furnalului frate.

Legenda, chiar dacă la o primă vedere pare irelevantă, demonstrează însă atașamentul populației din zonă față de aceste monumente ale istoriei siderurgiei românești.

Furnalul a creat o aprigă dispută în municipiul Reșita. Pe de o parte, se află conducerea Combinatului Siderurgic Reșița, care dorește demolarea acestuia, iar de cealaltă parte, se află o mână de oameni, foști ingineri, actualmente pensionari, adunați într-un grup de inițiativă, care doresc păstrarea fostei instalații de obținere a fontei și transformarea acesteia în muzeu. Costurile unei astfel de investiții sunt relativ mari, dar acest simbol al orașului nu trebuie să dispară.

Reșița nu mai este de mult un punct important al siderurgiei europene, orașul supraviețuiește de pe urma renumelui creat în vremurile bune și poate (trebuie luată în calcul și o astfel de variantă) în timp, vom rămâne numai cu istoria.

Ce vom răspunde copiilor sau nepoților noștri care ne vor întreba despre istoria siderurgiei reșițene sau despre monumentele care ar fi trebuit să supraviețuiască timpului? Le vom arăta poze? Machete? Le vom spune că am asistat nepăsători la distrugerea a ceea ce a mai rămas din "Cetatea de Foc" a Reșiței? Sau vom face o ultimă încercare de a salva ce a mai rămas din istoria acestui oraș, despre care odinioară, într-un timp în care uzinele orașului erau numite "Florile de foc ale Reșitei", elevii învățau la școală în ciclul primar?

  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică cu titlul Starea economico-socială în 2008;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Starea economico-socială în 2008"

în mai puțin de jumătate de an, leul a pierdut 20% din valoare comparativ cu euro. Speculatorii, fondurile străine și cei care au avut informații din interior sunt marii câștigători ai fenomenului, în vreme ce populația este marea perdantă. Situația socială se deteriorează. Românii nu pot trăi bine cu astfel de președinți, de guvernanți, iar încrederea în mediul economic românesc scade progresiv.

Sentimentul pieței este negativ, în condițiile prăbușirii Bursei, exploziei inflației și politicii bugetare incoerente. Schimbarea sentimentului pieței se realizează schimbând pe cei care conduc acum destinele țării, schimbând politica guvernamentală din temelii.

Se dorește renunțarea la programul "Cornul și laptele", programul de asistență socială națională pus la punct de Cabinetul Năstase și se încheie contracte de achiziționare a avioanelor de vânătoare pentru Ministerul Apărării, estimate între trei și patru miliarde de euro. Președintele ar trebui să fie primul care să susțină ajutorarea copiilor nevoiași, dar dumnealui își dorește avioane prezidențiale. În condițiile actualei crize este nevoie acută de o forță de stânga, social-democrată, care să repartizeze echitabil veniturile statului și să-i protejeze pe cei mai afectați, pe cei săraci.

Fundamentele macroeconomice s-au schimbat în rău în ultimul timp, inflația nu mai are cauze monetare, ci mult mai grav, ele sunt structurale.

Neascultarea recomandărilor venite de la Fondul Monetar Internațional sau de la Comisia Europeană ne costă foarte scump. Relaxarea fiscală venită într-un moment inoportun și imprudența politicilor fiscal-bugetare ne-au împins pe marginea prăpastiei. Acum mai mult ca oricând este nevoie de profesionalism în luarea deciziilor, de oameni care cunosc bine mecanismele economice și de luarea în considerare a instituțiilor financiare internaționale.

  Constantin Tudor - declarație politică cu titlul S.O.S. Autostrada Soarelui;

Domnul Constantin Tudor:

"S.O.S. - Autostrada Soarelui"

Când a fost lansat Programul național de realizare a sistemului de autostrăzi în România, noi, călărășenii, ne-am bucurat pentru faptul că un important tronson al Autostrăzii Soarelui, care urmează să lege Bucureștiul de Constanța, traversează județul nostru pe o distanță de peste 100 de kilometri. Și mai mare ne-a fost bucuria în anii 2004 și 2007, când porțiunile de autostradă București-Drajna și mai apoi Drajna-Fetești au fost date în exploatare.

Toate bune și la locul lor, numai că, după mai puțin de un an de la inaugurarea ultimului tronson, autostrada noastră și-a schimbat deja în rău aspectul. Multe porțiuni ale barei de protecție, tamponate în urma unor accidente rutiere, așteaptă de mult timp să fie înlocuite. Lamelele de plastic, care protejau conducătorii auto de lumina farurilor pe timpul nopții, dispar de la o zi la alta. Buruienile de pe marginea autostrăzii au deja dimensiunile unor arbuști, iar gardul care delimitează zona de protecție a autostrăzii este distrus pe porțiuni importante, existând pericolul coliziunii dintre autovehicule și animalele care traversează acum nestingherite autostrada.

S-au montat, cu bani grei, și telefoane de urgență de o parte și de alta a autostrăzii, dar nici până în momentul de față nu funcționează niciunul. Ceea ce este și mai grav este faptul că, pe tronsonul Lehliu-Gară - Drajna, după această iarnă, care nu și-a spus încă ultimul cuvânt, au apărut în carosabil adevărate gropi, un pericol în plus pentru conducătorii auto care folosesc acest tronson, în timp ce taxa de drum și alte taxe speciale inventate de guvernanții vremii le afectează serios bugetele personale.

Aceasta este imaginea "la zi" a Autostrăzii Soarelui și ni se întărește tot mai mult convingerea că pe cei care ar trebui să-i intereseze soarta autostrăzii, par că se fac că sunt mai preocupați de alte probleme. Ministrul Orban, bunăoară, se gândește cum s-o scalde cu accidentul din Capitală, pentru ca să aibă ceva șanse în cursa electorală pentru localele de la sfârșitul de mai sau început de iunie. Și mai curios este faptul că, deși înalți demnitari ai statului român, de la premierul Tăriceanu și până la președintele liberal al Consiliului județean Călărași, Răducu Filipescu, au constatat personal starea de degradare a autostrăzii și nu s-a luat nicio măsură de remediere a ceea ce s-a stricat deja. Iată de ce ne raliem și noi celor care solicită o rapidă intervenție din partea factorilor responsabili de la nivel guvernamental și al Companiei de autostrăzi și drumuri naționale. De altfel, în calitatea mea de deputat de Călărași, am și pregătit o interpelare în acest sens.

Pe de altă parte, credem că și în domeniul educării spiritului civic al tuturor celor care folosesc autostrada, dar și al unor conjudețeni care degradează cu nerușinare unele componente ale sistemelor de siguranță existente pe autostradă, mai este mult de făcut. Să nu uităm că remedierile ce se impun a fi efectuate înseamnă mulți bani, iar acest efort financiar suplimentar îl vom suporta noi toți, până la urmă, în calitate de contribuabili.

  Constantin Faina - considerații asupra învățământului actual;

Domnul Constantin Faina:

Învățământul românesc trece în prezent printr-o criză evidentă. Contestat de dascăli, dar și de elevi, învățământul promovează în prezent principii care nu schimbă nici forma, nici fondul sistemului de învățământ. Și toate acestea în ciuda promisului pachet legislativ aflat în prezent în dezbatere publică.

Deoarece reforma este înlocuită de înființarea unor departamente care fac statistică, ignorând faptul că educația, școala, cum s-ar exprima dascălii cu care noi am învățat, trebuie făcută la clasă, continuată în familie, societate și instituțiile statului.

Supraîncărcarea programelor școlare, balastul informațional cu care continuă ministrul de resort să-i "bombardeze" pe elevi nu conduce la un învățământ eficient și de calitate.

Rezultatele obținute de recentele teze cu subiect unic sunt îndoielnice în acest sens, pentru că ele creează neîncredere în sistemul de ierarhizare a elevilor.

Din totalul elevilor de clasa a VII-a, la materiile geografie, istorie, procentul de promovabilitate a fost de 92%, la matematică - 76,92%, dintre elevii de clasa a VII-a au obținut nota 5 și puțin peste 5 la teza unică la matematică, iar la nivelul clasei a VIII-a au promovat teza unică 85,74% elevi. La teza cu subiect unic la limba maternă indicele de promovabilitate a fost de 89,76%.

Aceste rezultate au fost obținute în condițiile în care comisiile și supraveghetorii au fost din școlile respective, deci am putea aprecia fără să fim subiectivi, că au fost foarte binevoitori cu proprii elevi, dorind rezultate cât mai bune. Aceste lucruri mă determină să am îndoieli privind tezele cu subiect unic, să consider că rezultatele acestora sunt neconforme cu realitatea.

Ar trebui ca Ministerul Educației și Cercetării să renunțe la acest sistem, să stabilească real obiective, competențe pe care elevii trebuie să și le însușească la sfârșitul unui ciclu de învățământ.

Școala este și trebuie să fie a tuturor elevilor, nu a unor elite, care pot - și au demonstrat acest lucru - să ajungă la performanță, dar nu prin actualul sistem, ci prin calități individuale.

Actualele criterii de intrare în clasa a IX-a "dărâmă" ierarhia elevilor, generând neîncredere în sistemul de evaluare școlară promovat de minister.

Concursul de admitere pare să fie soluția prin care ierarhizarea elevilor va fi corectă, conducând la obținerea performanțelor școlare care mai târziu vor fi evaluate de societate, atunci când absolvenții își găsesc "locul" pe piața muncii.

  Traian Constantin Igaș - declarație politică intitulată Ce reprezintă anul 2008 pentru România și Uniunea Europeană?;

Domnul Traian Constantin Igaș:

"Ce reprezintă anul 2008 pentru România și Uniunea Europeană?"

Suntem la începutul activității legislative a anului 2008 și, firesc, ca mulți alții, mi-am pus și eu întrebarea ce va reprezenta acest an pentru România, ca stat membru care a început al doilea an ca stat al Uniunii Europene. Lăsând la o parte faptul că 2008 va fi un an electoral în care vom asista la multe schimbări în plan politic, am să încerc să mă refer astăzi mai mult la ceea ce va însemna acest an pentru România, ca proaspăt stat membru al comunității europene.

Este evident că acest an va fi anul ratificării Tratatului de la Lisabona. Va fi anul în care se va vorbi foarte mult despre acest subiect. Dacă în decembrie 2007, marii lideri europeni au semnat acest tratat, în acest an statele membre ale Uniunii Europene vor încerca ratificarea Tratatului, astfel încât acesta să poată intra în vigoare începând cu 2009. Astăzi, suntem la doar o săptămână de când România a devenit cel de al patrulea stat membru al Uniunii Europene, care a încheiat procedura parlamentară de ratificare a Tratatului de la Lisabona, după finalizarea acestui proces, urmând altor state membre, precum Ungaria, Slovenia și Malta. Se speră însă ca, până la finele lunii iunie, și celelalte state membre ale Uniunii să ratifice acest tratat, pentru ca, de la 1 ianuarie 2009, acesta să poată intra în vigoare.

Cât de important este însă pentru România acest tratat? Semnarea documentului de la Lisabona, apreciat ca un moment istoric de către toate țările membre ale Uniunii Europene, finalizează un proces început încă din anul 2001 și care viza elaborarea unui tratat cuprinzător pentru Europa. Prin acest tratat, se extind practic competențele Parlamentului European, dar crește și rolul celor naționale, se constituie o politică externă și de securitate comună.

Un alt lucru la fel de important este și cel legat de faptul că în acest tratat este inclusă Carta Fundamentală a Drepturilor Omului, lucru extem de important pentru România, în situația în care există câteva milioane de cetățeni români care muncesc pe teritoriul altor state membre ale Uniunii Europene. Nu vreau să amintesc încă o dată toate problemele cu care se confruntă acești români, care se află de multe ori în situații discriminatorii și defavorizante.

O altă noutate la fel de importantă este legată de politica de securitate și apărare. Tratatul face precizări extrem de clare în ceea ce privește obligațiile fiecărui stat de a apăra oricare alt stat din cele 27 prezente în aceste momente, în caz de atac sau în caz de calamitate. România va avea și ea aceste obligații, pe lângă drepturile egale de care va beneficia și care i se cuvin, ca oricare alt stat membru, însă nu putem să nu tragem un semnal de alarmă referitor la starea actuală în care se află sistemul de apărare a țării. Nu cred că în momentul de față acesta poate răspunde nevoilor ce pot apărea în orice moment. Este un domeniu care are nevoie de fonduri, precum un bolnav aflat pe patul de moarte și a cărui viață depinde de o transfuzie de sânge. Le vom lua oare iarăși de la Sănătate sau de la Învățământ, reușind în acest fel să aruncăm aceste domenii înapoi în timp? Ducem o acută lipsă de resurse financiare, când fonduri importante europene bat la porțile noastre, dar nimeni nu vrea să le deschidă ușa. Nu. Pentru că nu această ușă este cea mai importantă. Scaunul este cel care primează în opiniile actualilor guvernanți. Pentru a câta dată, oare, interesul cetățeanului este trecut în coada listei? Cum va reuși, oare, România să răspundă unor cerințe militare, când mare parte din Armată beneficiază de echipamente ieșite din realitate, învechite și depășite de nevoile actuale? Sunt doar câteva din întrebările pe care ni le punem și care vor rămâne fără răspuns.

Salutăm, însă, ratificarea și de către România a acestui tratat și nu ne rămâne altceva de făcut decât să sperăm că el va permite eficientizarea procesului de luare a deciziilor, că vom reuși să trecem de la statutul de țară monitorizată, că vom ajunge ca acele reguli scrise pe care le avem și cu care unora le place a se lăuda, să fie și aplicate și că vom scăpa de unele instituții infiltrate de corupție. Iată câteva motive bune pentru care voi aștepta cu multă nerăbdare următoarele alegeri, atât locale, cât și legislative.

  Viorel Pupeză - declarație politică cu titlul Politicienii mor de grija securiștilor, poporul duce grija zilei de mâine;

Domnul Viorel Pupeză:

"Politicienii mor de grija securiștilor, poporul duce grija zilei de mâine"

Săptămâna trecută, Președintele Traian Băsescu declara cu patos că 25% dintre magistrați sunt din rândurile fostei Securități. Nu este pentru prima oară când Traian Băsescu apreciază "la ochi" numărul informatorilor și agenților Securității, iar, când nu vede turnători în principalii săi adversari, îi cataloghează corupți. Culmea este că același Traian Băsescu nu și-a exprimat nicio indignare în public față de sentința Curții Constituționale privitoare la funcționarea C.N.S.A.S.

Deconspirarea activității desfășurate de foștii ofițeri de securitate a devenit subiect preferat în discursurile șefului statului, dar el nu se întreabă cum este perceput balamucul de la C.N.S.A.S. sau de la Curtea Constituțională de către omul din popor.

După 18 ani de democrație, puțini înțeleg că românii nu poartă grija securiștilor cât cea a zilei de mâine, iar acum se dovedește că omul de rând nu o duce mai bine acum decât pe vremea blamaților securiști. Doar că atunci îl blamau ascuns sau în gând pe tovarășul Ceaușescu, iar astăzi în gura mare pe actualii guvernanți și inclusiv pe marele președinte Traian Băsescu, care nu reușesc să le ofere viața decentă promisă.

În timp ce clasa politică susține că singura șansă pentru România este să deconspire rețeaua foștilor securiști, prin publicarea deja faimoaselor dosare ale Securității, românii se uită în buzunare și văd că nu au cu ce să-și plătească facturile la încălzire, că nu-și permit servicii medicale performante, că nu au cu ce să-și are ogorul.

Vânătoarea de securiști a devenit stindardul de luptă al tuturor partidelor politice, oamenilor oferindu-li-se șanse de a-și recupera o parte din trecut. Numai că istoria unor ani cenușii ai istoriei României, rezumată în verdicte și decizii C.N.S.A.S., nu ține de foame.

Nu acestea ar trebui să fie prioritățile guvernanților. Guvernarea reprezintă prilejul și puterea de a face ceva pentru milioanele de români, nu un concurs între Palatul Victoria și Palatul Cotroceni pe terenul luptei deconspirărilor de dosare. Partidele politice au învățat lecția trecutului și își fac singure curățenie, iar electoratul va fi cu siguranță judecătorul lor.

  Cezar Florin Preda - un nou semnal de alarmă pentru controversata taxă de primă înmatriculare;

Domnul Cezar Florin Preda:

Vreau să revin, cu această ocazie, la declarația mea politică de la începutul lunii decembrie 2007, referitoare la "Taxa de primă înmatriculare", și să trag din nou un semnal de alarmă asupra acestei discriminări a românilor, asupra încăpățânării acestui Guvern Tăriceanu II, de a menține cu orice preț această taxă fiscală abuzivă.

Vreau să reamintesc că, începând de la 1 ianuarie 2007, a intrat în vigoare regimul taxei speciale pentru autoturisme care, de fapt, a înlocuit regimul accizelor aplicat până la 31 decembrie anul trecut.

Această taxă, aplicată sub principiul "poluatorul plătește", s-a dovedit de fapt o taxă fiscală aplicată cetățenilor, care, prin veniturile pe care le au, nu și-o pot permite, fiind o taxă de lux. De aceea, ea este disproporționată în raport cu veniturile românilor și pune o presiune foarte mare pe românii cu venituri mici și foarte mici.

Mai mult decât atât, această taxă - după cum știți - contravine Tratatului de aderare a României la U.E. De altfel, Comisia Europeană spune foarte clar în scrisoarea trimisă ca răspuns la taxa de primă înmatriculare, că aceasta "ar trebui eliminată, întrucât va avea un efect benefic pentru mediul înconjurător și siguranța rutieră întrucât duce la schimbarea mai rapidă a parcului de mașini". De asemenea, reducerea costului de achiziție al mașinilor constituie un stimulent pentru schimbarea autoturismelor vechi cu altele mai noi, mai sigure, mai puțin poluante.

Acest guvern nu vrea să recunoască, sub nicio formă, că introducerea acestei taxe speciale creează un tratament discriminatoriu între competitorii de pe piața auto românească. Aceasta este de natură să afecteze libera circulație a serviciilor și bunurilor, precum și libera competiție pe piața auto românească.

Ba, mai mult, un număr foarte mare de cetățeni au contestat deja în instanță introducerea acestei taxe și deja procesele încep să fie câștigate de aceștia, în dauna statului.

În decembrie 2007, la Arad, s-a pronunțat primul verdict favorabil unui cetățean plătitor al acestei taxe. Instanța a apreciat că articolele din Codul Fiscal, care introduc această măsură, sunt contrare dreptului comunitar, or, legislația europeană prevalează asupra legislației românești. În ianuarie 2008, un alt verdict favorabil a fost dat la Botoșani. Este drept că soluțiile instanțelor nu sunt definitive, iar Guvernul le va ataca. Aceasta înseamnă însă cheltuieli suplimentare de judecată, suportare tot de la bugetul de stat, practic, de toți cetățenii.

Domnule prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, câte astfel de procese mai trebuie câștigate în instanță de cetățenii români, astfel încât guvernul pe care îl conduceți să renunțe la această măsură de taxare abuzivă? Câte zeci de mii de semnături împotriva acestei taxe mai trebuie strânse, față de cele deja strânse de la cetățenii României, astfel încât să luați vreo măsură?

În consecință, Partidul Democrat-Liberal nu numai că susține cu tărie eliminarea taxei de primă înmatriculare, dar cere public ca guvernul să fie responsabil și să dea banii înapoi celor care au plătit această taxă excesivă și discriminatorie.

  Costică Macaleți - declarație politică cu titlul Învățământul bolnav - mediul rural, repetent la capitolul educație, elevii de gimnaziu, extenuați de programul haotic;

Domnul Costică Macaleți:

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Învățământul bolnav, mediul rural repetent la capitolul educație, elevii de gimnaziu extenuați de programul haotic" și se referă la situația gravă în care se găsește învățământul românesc.

Recent, a fost dată publicității o analiză a Organizației World Vision - România, care relevă faptul că, de la an la an, tot mai mulți elevi din mediul rural abandonează școala imediat după ce termină clasa a VIII-a. Concluzia World Vision este că principala cauză a abandonului școlar la vârsta liceului este sărăcia, majoritatea cazurilor fiind înregistrate în mediul rural. De altfel, copiii sunt încurajați chiar de către părinți să nu mai meargă la școală, înainte de a termina învățământul obligatoriu de zece clase, în favoarea muncilor agricole.

Principalele cauze care duc la abandonul școlar sunt sărăcia și implicarea copiilor în muncile agricole, având în vedere că pentru familiile sărace banii primiți ca zilier sunt singura sursă de venit, de multe ori copiii însoțindu-i pe părinți la munca câmpului.

În 2006, numai 24% dintre elevii din mediul rural au ajuns să urmeze liceul, comparativ cu 36% în 2005. Îngrijorător este și faptul că în România există cel mai ridicat procent de populație rurală dintre țările Europei Centrale și de Est: aproximativ 45% din populație trăia în 2006 în mediul rural, pe o suprafață de 89% din teritoriul țării, iar dintre aceștia peste 30% din populația de 15 ani nu a absolvit nicio școală sau a absolvit doar școala primară.

Probleme se întâlnesc și în învățământul gimnazial. Astfel, Ministerul Sănătății a solicitat Institutului de Sănătate Publică București (ISPB) să emită, în regim de urgență, un raport privind tulburările de sănătate a elevilor.

Raportul va fi prezentat Ministerului Educației, care va fi somat să ia măsuri pentru descongestionarea programelor școlare. Datele din ultimul studiu al ISPB, realizat în 2007, sunt extrem de alarmante. Din cauza suprasolicitării, tot mai mulți elevi suferă de tulburări de somn, cefalee, anxietate, simptome care preced patologiile psihice.

Concluziile cercetării ISPB arată că 58% dintre elevii din ciclul gimnazial manifestă o oboseală psihică foarte mare. Din acest motiv, copiii se plâng de cefalee, dureri oculare și tulburări de somn. Printre cauzele incriminate de elevi, în apariția suprasolicitării școlare, se numără obiectele de studiu prea dificile din curricula de învățământ, volumul mare de teme, precum și timpul insuficient de odihnă.

Potrivit studiului, timpul alocat pregătirii lecțiilor acasă depășește 4 ore pe zi, pentru 16,4% dintre elevi, 3 - 4 ore pe zi pentru 47,2% dintre elevi, și 36,4% alocă învățării 1 - 2 ore pe zi. Totodată, volumul mare de teme necesită o activitate susținută chiar și în zilele de sâmbătă și duminică, 17% dintre elevii chestionați alocând mai mult de 4 ore pentru pregătirea lecțiilor.

Mai mult, din cauza volumului și dificultății acestora, pregătirea temelor pentru acasă necesită ajutorul părinților pentru 41% dintre elevi. Autorii studiului subliniază faptul că la apariția oboselii contribuie și nerespectarea normelor igienico-sanitare privind întocmirea orarului școlar, prin nerespectarea pauzelor cu prelungirea orei de curs.

Avem, așadar, probleme cu pregătirea generațiilor următoare. Copiii și adolescenții nu merg la școală sau, când merg, sunt împovărați de o programă prost gândită și prost aplicată. Se sacrifică generații întregi de tineri, tocmai într-un moment în care avem nevoie de oameni pregătiți ca de aer.

Valorile ne pleacă peste hotare. Brațele de muncă ne pleacă. Profesorii noștri pleacă și ei să culeagă căpșuni pe meleaguri iberice și tot ce ne rămâne este un sistem de învățământ greoi și ineficient. Satele ne mor și orașele le urmează.

Consider că este vremea să se facă ceva, măcar în cel de al 13-lea ceas! Iată de ce fac un apel către Guvernul României, către primul-ministru, să reevalueze activitatea conducerii ministerului de resort și să conceapă și să implementeze un program de reformă reală a învățământului românesc.

  Ioan Stan - declarație politică cu titlul Vă spun eu că ceva nu se potrivește!;

Domnul Ioan Stan:

"Vă spun eu că ceva nu se potrivește!"

Mă uit la televizor și unul după altul, o mulțime de domni miniștri stau semeți pe sticlă și-mi aduc la cunoștință că toate angajamentele pe care și le-au luat partidele lor, în strădania de obținere a voturilor ce i-au adus la putere, au fost îndeplinite cu brio! Cică tot ce ne-au fluturat prin fața ochilor pe post de zăhărel electoral ne-ar fi îndulcit deja, mai, mai să dăm în diabet.

Dau să-i cred și-mi cad ochii pe ziarele zilei care încondeiază toate cu litere cât de mari au avut și ei la îndemână vestea cea mai mare a scumpirilor ce se "mobilizează" una pe alta, mai ceva ca echipele de ortaci în întrecerea socialistă, Doamne, iartă-mă!

Și citesc și eu ca toți ceilalți ce "trăiesc bine" în România:

  • de la 1 februarie crește prețul gazelor cu 8,5%. Asta înseamnă că două milioane de consumatori, adică 2,3 milioane de persoane, sunt afectate direct de scumpirea gazului. Putem să-i dăm jos de pe lista mulțumiților;
  • scumpirea gazelor deschide calea pentru o nouă creștere a prețurilor la alimente. Cu circa 20% mai mult vor scoate românii din buzunar pentru aprovizionarea cu carne, lapte, ouă, brânzeturi, pâine și ulei;
  • pe lângă scumpirea gazelor trebuie să mai ținem cont și de devalorizarea monedei naționale, inflație, creșterile de preț de la alte utilități și de la carburanți, care vor contribui copios la majorarea prețurilor alimentelor;
  • ANRE va lua în discuție creșterea prețului la gigacalorie din cauza majorării prețurilor la combustibili.

Nu credeți, domniile voastre, că, scumpire după scumpire, s-a subțiat lista celor "binetrăitori" în guvernarea exportocalie de bate-n galben, cum îi place popii, de-au rămas puternicii zilei singurei în "bătaia" alegerilor ce vor să vie?

Și dacă spusele mele au reușit, așa cum speram, să vă pună pe gânduri, să știți că pentru "dispariție" nu puteți opta!

Tocmai am citit că s-au dublat prețurile la lumânări și tămâie!

  Ioan Oltean - declarație politică cu titlul Guvernul Tăriceanu II și trilogia Apogeul penibilului;

Domnul Ioan Oltean:

«Guvernul Tăriceanu II și Trilogia "Apogeul penibilului"»

Buna sau proasta funcționare a oricărei instituții depinde în mare măsură de pregătirea profesională și integritatea morală a celui care o conduce.

În această situație se află și Ministerul Justiției, care a avut în ultimul an neșansa de a fi cârmuit de Tudor Chiuariu, un tânăr bulversat, străin de problemele din justiția română, dar extrem de eficient în îndeplinirea ordinelor și satisfacerea cerințelor anumitor grupuri de interese.

Demisia domnului Chiuariu, pe fondul începerii urmăririi penale de către D.N.A., a fost în mod cert benefică pentru continuarea luptei împotriva corupției.

Din păcate, opțiunile liberale în materie de nominalizări în funcții s-au dovedit a fi catastrofale.

Propunerea Noricăi Nicolai pentru funcția de ministru al justiției a fost guvernată, din nou, de influențele exercitate de grupurile de interese din P.N.L. Domnia sa și-a dorit dintotdeauna să ajungă în fruntea unuia dintre cele mai importante ministere, fie la Interne, fie la Justiție.

Cum primul post era deja ocupat de unul dintre protejații dirijorului de la Iași, Relu Fenechiu, doamna Nicolai a trebuit să se mulțumească cu nominalizarea sa la conducerea Ministerului Justiției deși, din punct de vedere profesional și moral, Norica Nicolai nu corespundea pentru ocuparea acestei funcții.

În urma deciziei Curții Constituționale, contestată vehement de conducerea P.N.L., frustrările doamnei Nicolai au răbufnit, domnia sa oferind un recital public lacrimogen, declarând că nu intenționează, sub nicio formă, să renunțe la postul de ministru al justiției. Mai lipsește ca doamna senator să acționeze statul român în judecată la CEDO pentru că i-a fost "furat" postul de ministru al justiției.

Presat de necesitatea de a nominaliza o altă persoană la Justiție, premierul Tăriceanu s-a văzut obligat să managerieze foarte bine interesele de grup din propriul său partid.

Gestionarea Ministerului Justiției în numele petroliberalilor și ale fenegrupului nu poate fi făcută de oricine, fapt pentru care primul-ministru l-a propus în funcție pe Teodor Meleșcanu.

Teodor Meleșcanu a demonstrat și în perioada interimatului său la Ministerul Justiției că are aceeași predispoziție pentru apărarea grupurilor de interese ca și predecesorul său, domnul Tudor Chiuariu. Mai mult decât atât, domnia sa a fost acuzat de stoparea cercetării actelor de corupție prin săvârșirea unor abuzuri în serviciu contra intereselor publice.

În aceste condiții, este foarte probabil ca România să nu-și poată respecta angajamentele față de Uniunea Europeană și să fie nevoită să suporte consecințele grave ale activării clauzei de salvgardare pe justiție.

  Ionela Bruchental-Pop - comentariu legat de recenta rediscutare a Legii CNSAS;

Doamna Ionela Bruchental-Pop:

"CNSAS în comă! CNSAS a murit! Are loc restaurarea comunismului!" au fost doar câteva dintre sugestivele titluri de primă pagină ale unora dintre cele mai importante cotidiene naționale, care reflectau stări de spirit ferme și concludente vis-à-vis de sordida și unanima decizie a celor 9 judecători ai Curții Constituționale, care printr-un simplu și cinic vot au decis că articolele 7, 8 și 9 din Legea nr.187/1999, cuoscută opiniei publice ca Legea Ticu, care fac referire la înființarea, componența și revocarea membrilor Consiliului, sunt neconstituționale, după opt ani de zile în care această instituție a funcționat, "ilegal" se pare, în conformitate și cu prevederile celor trei articole.

Astfel, potrivit Curții Constituționale, prin deciziile de poliție politică pe care le-a emis CNSAS, această instituție s-ar fi constituit într-o instanță de judecată paralelă, limitând dreptul la apărare al celor verificați și luând decizii în spatele ușilor închise, pe care nu le-ar fi făcut publice în mod intenționat, precum și faptul că ar fi administrat și apreciat o serie de probe care stau la baza unui verdict, chestiune în care, conform viziunii Curții Constituționale, doar magistrații ar poseda competențe.

Ca urmare a sordidei decizii, practic după publicarea acesteia în Monitorul Oficial, CNSAS ar fi urmat să rămână fără baza legală de funcționare, orice act emis neavând nicio putere juridică și riscând ca după 45 de zile să-și înceteze activitatea.

Tot acest "candid" proces a fost generat ca la un semn de o aparent banală și inofensivă sesizare, parte a unei apriorice construcții machiavelice, venită din partea "maestrului de ceremonii" Dan Voiculescu, care a ridicat excepții de neconstituționalitate pentru 12 articole.

Demersul juridic în sine nu ar constitui o problemă, mai ales că se mai înregistraseră anterior alte șapte sesizări privind excepții de neconstituționalitate, ce-i drept, respinse de Curtea Constituțională, însă în cazul de față discutăm despre o sesizare cu finalitate mai mult decât oneroasă și imorală, în condițiile în care cel în cauză este "fericitul posesor" al unui "onorabil" verdict de poliție politică din partea CNSAS, primit în iunie 2006, verdict și ipostază cu care "domnul Felix" nu s-a simțit deloc confortabil, căutând în permanență, prin diferite tertipuri, să-și șteargă anatema.

Acest aspect a fost reliefat în modul cel mai transparent, ulterior primirii verdictului, prin furibundele campanii de presă la adresa instituției și a unor membri marcanți care trebuiau compromiși și decredibilizați, pentru a distrage atenția și a crea subiecte artificiale care să estompeze impactul și amploarea propriului caz.

A reușit ceea ce și-a propus prin complicitatea obscură și tacită a unor terțe persoane cointeresate, care nu se simțeau deloc confortabil cu existența și funcționarea acestei instituții, care prin accesul la diferite dosare a deconspirat peste cinci sute de agenți ai fostei securități și peste șaizeci de colaboratori, putând astfel compromite și alte figuri exponențiale, mai ales într-un an electoral.

"Viabilitatea" acestui demers derivă și din faptul că CNSAS-ul tocmai intrase în posesia a încă două milioane de dosare, față de cele șapte mii aflate în arhiva instituției, care urmau a fi parcurse și în ale căror file se mai puteau descoperi alte bravuri, fapt pentru care s-a optat pntru cea mai "sigură" soluție: blocarea CNSAS.

Pentru ca acest sumbru peisaj să fie complet, a intervenit și premierul Tăriceanu la câteva zile de la declanșarea scandalului, obligat fiind de presiunea media și civică creată față de acest subiect să mimeze îndoielnic și neconvingător implicarea în rezolvarea fie și pe termen scurt a acestei stringente probleme.

Soluția găsită de executiv pentru a remedia situația creată a constat într-o resuscitare printr-o ordonanță de urgență îndoielnică, cu câteva ingrediente noi, printre care eliminarea sintagmei de poliție politică și acordarea de rol mai mult decorativ în raport cu vechile atribuții, conferindu-i practic rolul unui simplist institut de cercetare, care prin activitatea demarată să nu deranjeze și să nu-și mai permită luxul de a scoate la lumină aspecte tenebroase din trecuturile zbuciumate ale unor potentați ai zilei.

Această "execuție publică" a unei instituții care avea un rol de asanare a spectrului public a contribuit din plin la confirmarea faptului că, dincolo de a fi membră a UE sau NATO, România este încă nereformată, bântuită și virusată de prezența și deciziile unor neocomuniști captivi ai unor mentalități arhaice, dar plasați la cel mai înalt nivel decizional, de unde folosesc toate pârghiile, indiferent de natura lor, pentru a-și atinge strict interesele personale și de grup, sacrificând imaginea unei țări cu o democrație mai mult decât fragilă și care conștientizează tardiv importanța Legii lustrației.

  Corneliu Momanu - declarație politică intitulată Vrancea, un județ calamitat politic;

Domnul Corneliu Momanu:

Declarație politică: "Vrancea, un județ calamitat politic"

În anul 2005, județul Vrancea a devenit una dintre regiunile cele mai calamitate în urma marilor inundații de la acea vreme, care au luat prin surprindere autoritățile locale și cetățenii. Au pierit oameni, infrastructura comunitară a fost distrusă aproape în totalitate în mai multe localități. De atunci, alte valuri de inundații, din fericire mai mici ca intensitate, au afecta în mod grav drumuri și gospodării.

Această realitate tristă ar fi trebuit să responsabilizeze autoritățile centrale și locale, să le facă să privească spre viitor, să conceapă și să implementeze o strategie de prevenire și combatere a riscurilor naturale de acest tip. Ce s-a întâmplat în schimb? Folosind pretextul situației de urgență, conducerea consiliului județean a speculat și politizat la dimensiuni uriașe efectele calamităților naturale.

În spatele spectacolului mediatic oferit de administrația județeană, în spatele repetatelor și uriașelor alocări bugetare, se ascund de fapt interese mult mai meschine decât siguranța cetățenilor și binele comunităților locale. zeci de milioane de lei au fost virate, via Consiliul local județean Vrancea, către firme apropiate sau chiar aparținând unor lideri politici locali.

La aproape trei ani de la inundațiile din 2005 încă se încredințează în mod dubios lucrări de refacere a drumurilor, pe criterii lipsite de transparență. Mai mult decât atât, firma care primește atât de generos astfel de favoruri, S.C. Sotirex S.R.L., este suspectă de a fi în centrul unui conflict de interese, prin intermediul patronului său real, consilierul județean PSD Victor Roman.

Ca cetățean al județului Vrancea, nu pot să nu mă întreb: unde merg toți acești bani publici, de vreme ce starea drumurilor județului nu s-a îmbunătățit în mod substanțial? Pot să bănuiesc, tot ca cetățean, că politicienii din administrația locală preferă să ascundă resursele publice sub covoarele asfaltice, pentru că - nu-i așa? - acestea pot fi oricând calamitate.

Din păcate, conceptul de guvernare locală eficientă și responsabilă este străin unora ca Marian Oprișan, cercetat și judecat în mai multe dosare penale cu privire la modul în care a dispus cheltuirea fondurilor publice. Aștept ca, măcar în ceasul al doisprezecelea, factorii abilitați în verificarea gestionării resurselor publice să facă lumină în acest caz.

  Valentin Adrian Iliescu - declarație politică cu titlul Cum se împart la Giurgiu banii bugetului pe interese politice.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

"Cum se împart la Giurgiu banii bugetului pe interese politice"

Convins fiind că o nouă înfrângere la alegerile locale viitoare, de altfel, previzibilă, reprezintă sfârșitul carierei sale politice, deputatul P.S.D., Niculae Bădălău, a comis-o din nou. Construcția bugetului județean pe anul 2008 constituie un caz clar de nesimțire politică, de șantaj și manipulare care nu poate fi tolerat. Pentru că încalcă flagrant prevederile legii, pentru că este un obstacol important în calea dezvoltării armonioase și echitabile a localităților județului și pune în discuție, la modul cel mai serios, necesitatea existenței Consiliului județean.

Personajul principal negativ al acestui șantaj politic murdar este deputatul P.S.D., Niculae Bădălău. Niciun leu din acest buget nu a fost repartizat fără o condiționare politică. Evident, nu ne putem abține în a pune întrebarea: "Conform legii finanțelor publice locale, ce atribuții are un deputat, chiar și de la P.S.D.?" răspunsul este foarte clar: absolut nicio atribuție.

Așa cum am mai spus-o și cu alte ocazii, în județul Giurgiu, alocarea banilor de la Consiliul județean către localități se face exclusiv pe criterii politice. Ești primar P.S.D.-ist sau faci dovada că treci la P.S.D., primești bani; nu faci acest pas, nu primești nimic. Oricât de mari și de presante ar fi nevoile localității tale.

Cum s-a procedat în construirea bugetului pe anul 2008. s-a lansat tuturor primarilor din județ invitația de a prezenta nevoile de finanțare ale comunităților. Și de a le depune în scris la Consiliul județean. Până aici totul este corect și legal. După care a urmat un comando politic format din oameni de la P.S.D. (Cristian Marciu, Tudorel Țone, Florin Rădoi) care au colindat județul în lung și în lat, cu mesajul foarte clar adresat primarilor cei mai buni: treceți la noi, primiți bani, nu treceți, nu primiți nimic.

Culmea jigodismului politic a comis-o deputatul Niculae Bădălău care i-a contactat personal pe toți primarii de care P.S.D. are nevoie și, cu condiția de a semna declarația de acceptare a candidaturii la Primărie din partea P.S.D., la alegerile locale viitoare, a stabilit cine primește bani sau nu. Evident, toți primarii P.S.D. în exercițiu, la care se adaugă și alți primari care au făcut pe loc acest pas (primarul Breazu de la Putineiu) și alții care au semnat cererea de candidatură fără să-și anunțe deocamdată trecerea la P.S.D.

Trebuie să facem sublinierea că nu toți primarii din județ, oameni cu verticalitate, serioși, credibili și sătui de matrapazlâcurile domnului Bădălău au intrat în jocul lui și au semnat cererea de acceptare a candidaturii. Primari extrem de valoroși și de bine apreciați de cetățeni au refuzat această șmecherie politică de doi bani a unui politician găunos, profund corupt și total iresponsabil.

Lucrul cel mai grav este că domnul deputat Niculae Bădălău se implică nu numai în alocarea banilor consiliului județean, dar mai ales în cheltuirea lor. Legea nescrisă a domnului Bădălău din Bolintin este următoarea: primești bani pentru localitate, dar lucrările le fac firmele trimise de Bădălău.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 26 septembrie 2017, 1:24
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro