Ioan Dumitru Puchianu
Ioan Dumitru Puchianu
Ședința Camerei Deputaților din 12 februarie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.8/22-02-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
20-02-2019
18-02-2019
15-02-2019 (comună)
15-02-2019
14-02-2019 (comună)
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 12-02-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 12 februarie 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.43 Dumitru Ioan Puchianu - declarație politică pe tema "Agonia CNSAS-ului, recomunizarea României?";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"Agonia CNSAS-ului recomunizarea României?"

A existat odată o Proclamație de la Timișoara. Și un punct 8. Cerut spontan de la balconul Operei și emanat sincer din sufletul timișorenilor care au ieșit în stradă. Un punct 8 care cerea decomunizarea noii Românii și ruperea de trecut. Ruperea, dar nu și uitarea. Acesta era în esență mesajul punctului 8 din Proclamația de la Timișoara. O idee care a înfierbântat toată România, o idee care a avut nevoie de 9 ani ca sa dărâme toate zăgazurile care i-au fost ridicate în cale. Primul a fost, deloc regretatul, CPUN, adică tribuna neo-comuniștilor care s-au văzut la propriu, peste noapte, propulsați din eșalonul 3-4 al vechiului regim, în prim plan politic revoluționar. Și au profitat din plin. Au luptat prin toate mijloacele ca umbra comunismului să dăinuie și să se facă simțită și în viitor.

A fost nevoie de 9 ani pentru ca ideeile Proclamației de la Timișoara să se materializeze, de data aceasta prin înființarea Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității. Un organism legal constituit, cu personal și buget propriu și, mai ales, cu atribuții clare de funcționare. Nemulțumirea unora a fost mare, iar frica altora și mai mare.

Dar cum ,,cârtița,, comunistă moare, dar nu se predă, vajnicii slujitori ai nostalgicului regim au făcut tot ce se poate ca să ,,îngroape,, CNSAS cât mai repede și cât mai bine. Mai ales după ce această instituție făcuse câteva dezvăluiri, mai mult decât șocante, despre unii oameni politici, până atunci persoane cât se poate de ,,respectabile,,. Și pentru ca totul să fie făcut sub masca unei totale transparențe și în spiritul legalității, verdictul a fost dat de Curtea Constituțională. Deci de acea instituție a statului deasupra căreia nu mai există decât Dumnezeu, de singura instanță de judecată din România unde nu există cale de recurs, de acea unică instanță unde judecători în robe purpurii fac ca legea să se aplece supusă în fața deciziilor domniilor lor. Decizia desființării CNSAS a fost o decizie premeditată, dar duritatea măsurii a stărnit atâtea reacții încât până și Guvernul Tăriceanu s-a văzut obligat să ia o poziție.

Să nu ne îmbătăm cu apă rece: soluția propusă de Guvern, ca printr-o ordonanță de urgență să se permită funcționarea, sub altă formă, a CNSAS nu este decât un paleativ, căci o agonie penibilă și dureroasă pentru o instituție ca CNSAS este mai dureroasă decât desființarea totală. Dacă se va permite transferul, fie și numai a unui singur dosar din arhivele CNSAS, activitatea acestuia este compromisă, iar rezultatele vor fi puse sub semnul întrebării.

Nu trebuie să existe suspiciuni asupra activității membrilor CNSAS, iar pentru aceasta este necesară păstrarea stării de transparență actuală. Faptul că Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității nu va mai da direct verdicte de colaborare sau noncolaborare cu fostele structuri nu schimbă datele problemei, munca de cercetare și probatoriul fiind baza oricărui dosar. Este bine ca acestea să rămână apanajul CNSAS, urmând ca apoi justiția să dea verdictul final. Asta atunci când vom avea în fruntea justiției un ministru care să vrea să respecte legea, indiferent de interesele politice personale. Ceea ce încă nu avem.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 23 februarie 2019, 4:30
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro