Vasile Pușcaș
Vasile Pușcaș
Ședința Camerei Deputaților din 12 februarie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.8/22-02-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
18-02-2019
15-02-2019 (comună)
15-02-2019
14-02-2019 (comună)
13-02-2019 (comună)
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 12-02-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 12 februarie 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.44 Vasile Pușcaș - declarație politică privitoare la necesitatea unei noi abordări a pieței muncii în România;

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Vasile Pușcaș:

Declarație politică privitoare la necesitatea unei noi abordări a pieței muncii în România.

Doamnelor și domnilor deputați,

O serie de aspecte importante pentru menținerea unui ritm constant al dezvoltării economice și pe care agenda guvernamentală pare să le fi ignorat în ultimii ani, sunt relevate de situația actuală de pe piața muncii. Necesitatea de a introduce modificări de substanță în atitudinea statului în raport cu structurile patronale și cu partenerii sociali nu decurge din rațiuni doctrinare și nu se poate circumscrie unor momente electorale, așa cum s-a întâmplat până acum.

La o atitudine mai activă în elaborarea unor politici sociale coerente ne obligă atât circumstanțele social-economice interne, cât și situația României de stat membru al Uniunii Europene. În primul rând, structura socială, rezultată din tranziția noastră spre modernitate, corespunde în prea mică măsură unui model european. Polarizarea extremă a averilor și inegalitatea dezvoltării regionale ne plasează mai curând în rândul societăților sud-americane, fără a dispune însă de resursele economice ale acestora.

Lipsa unor categorii sociale intermediare, discrepanța dintre numărul de angajați și cel al beneficiarilor prestațiilor publice, subdezvoltarea zonei rurale, sunt tot atâtea motive de îngrijorare pentru perspectivele unui viitor prosper. Apartenența noastră europeană a însemnat și integrarea noastră în piața europeană a muncii, aflată și ea sub acțiunea unor reforme structurale. Nici de această dată, Executivul nu a avut în vedere măsuri eficiente de adaptare a economiei noilor provocări, iar efectele turbulențelor obiective nu au întârziat să se facă simțite.

Domenii de activitate cu efect asupra vieții cotidiene a cetățenilor, precum sănătatea publică și serviciile, se confruntă cu deficitul masiv de personal calificat. Sectorul economic care a crescut cel mai mult în ultimii doi ani - cel al construcțiilor - reclamă necesitatea unor influxuri de forță de muncă.

Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nu pare să ia prea în serios situația, câtă vreme un raport elaborat la cererea acestuia din urmă aprecia deficitul de personal din acest domeniu la 10000 de persoane, cifră în flagrant contrast cu estimările patronatului. Iată deci că nu doar sindicatele, care au inițiat litigii de muncă în întreaga țară, nu găsesc posibilități de dialog cu actualul executiv. Angajatorii se află într-o situație similară. Deficitul de viziune al Guvernului este mai grav încă decât lipsa specialiștilor. Statul nu și-a definit o proiecție pe termen lung, materializată prin obiective sociale și economice, în funcție de care să medieze negocierile patronatelor cu sindicatele.

Modificările Codului muncii și ale legislației secundare din domeniu au fost puse recent în discuție de reprezentanții Nokia România, care derulează un proiect de anvergură la Cluj. Sugestiile formulate de domnul John Guerry, în cadrul întâlnirii cu reprezentanți ai Ministerului Muncii, par să fi găsit un ecou favorabil, dar lipsa unui plan concret de abordare a chestiunii raporturilor de muncă riscă să plaseze eventualele modificări în zona improvizațiilor. În primul rând, trebuie să ținem cont de faptul că spre România s-au îndreptat investiții directe și datorită costurilor reduse ale forței de muncă. Odată ce acest atu va dispărea, iar faptul este inerent într-un interval de timp predictibil, România s-ar putea confrunta cu relocări de producție și cu toată gama de efecte sociale, pe care le-am urmărit cu prea multă superficialitate în statele dezvoltate din UE. Posesorii de capitaluri vor căuta să-și multiplice permanent profitul și am putea să vedem curând că unele locații estice sunt aproape de Europa decât Câmpia Turzii.

În ceea ce ne privește, singurul capital pentru care nu plătim dobânzi este resursa umană românească, tocmai categoria pe care Guvernul și-a luat obiceiul să o certe pentru că dorește să ia parte la distribuirea dividentelor creșterii economice din ultimii ani. O altă realitate cu care zonele mai dinamice ale țării se confruntă deja este cea a muncitorilor străini. La Cluj, apariția angajaților extracomunitari pe șantierele autostrăzii Transilvania a dat naștere unor controverse firești, iar autoritățile de resort s-au dovedit nepregătite pentru gestionarea acestora. Este evident că necesitățile de dezvoltare și reculul demografic vor obliga societatea românească și instituțiile sale să se familiarizeze cu astfel de situații. Statele europene dezvoltate au o bogată experiență în acest sens, fără a fi găsit soluții la întreaga gamă de probleme sociale pe care mobilitatea economică le deschide.

Nu toate aceste situații pot face obiectul intervenției statului. Proiectul european presupune tocmai abordări mai flexibile ale relațiilor de muncă, iar eșafodajul social european este făcut adeseori responsabil pentru lipsa de competitivitate a Uniunii în context mondial. Chiar dacă statul nu poate acționa discreționar ca actor pe piața muncii, este clar că soluțiile găsite de guvern până acum nu sunt cele corecte. Cererile sindicatelor nu pot fi tratate cu aroganța specifică secolului al XIX-lea, iar angajatorii nu pot fi copleșiți doar cu amenzi din partea Inspecției Muncii. Statul continuă să fie unul din cei mai importanți angajatori, majorările salariale destinate zonelor populate de clienții politici depășind cu mult cuantumul creșterilor din sectorul privat, fără legătură evident cu productivitatea muncii.

Ca depozitari ai încrederii cetățenilor, avem obligația de a determina guvernul să repoziționeze statul în relația dintre angajați și angajatori, în postura sa de arbitru, pe baza unor reguli flexibile, negociate cu cei interesați și care să corespundă intereselor de perspectivă ale României. Așteptăm răspunsul din Palatul Victoria!

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 19 februarie 2019, 0:16
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro