Ionela Bruchental-Pop
Ionela Bruchental-Pop
Ședința Camerei Deputaților din 12 februarie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.8/22-02-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
20-02-2019
18-02-2019
15-02-2019 (comună)
15-02-2019
14-02-2019 (comună)
13-02-2019 (comună)
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 12-02-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 12 februarie 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.68 Ionela Bruchental-Pop - comentariu legat de recenta rediscutare a Legii CNSAS;

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Doamna Ionela Bruchental-Pop:

"CNSAS în comă! CNSAS a murit! Are loc restaurarea comunismului!" au fost doar câteva dintre sugestivele titluri de primă pagină ale unora dintre cele mai importante cotidiene naționale, care reflectau stări de spirit ferme și concludente vis-à-vis de sordida și unanima decizie a celor 9 judecători ai Curții Constituționale, care printr-un simplu și cinic vot au decis că articolele 7, 8 și 9 din Legea nr.187/1999, cuoscută opiniei publice ca Legea Ticu, care fac referire la înființarea, componența și revocarea membrilor Consiliului, sunt neconstituționale, după opt ani de zile în care această instituție a funcționat, "ilegal" se pare, în conformitate și cu prevederile celor trei articole.

Astfel, potrivit Curții Constituționale, prin deciziile de poliție politică pe care le-a emis CNSAS, această instituție s-ar fi constituit într-o instanță de judecată paralelă, limitând dreptul la apărare al celor verificați și luând decizii în spatele ușilor închise, pe care nu le-ar fi făcut publice în mod intenționat, precum și faptul că ar fi administrat și apreciat o serie de probe care stau la baza unui verdict, chestiune în care, conform viziunii Curții Constituționale, doar magistrații ar poseda competențe.

Ca urmare a sordidei decizii, practic după publicarea acesteia în Monitorul Oficial, CNSAS ar fi urmat să rămână fără baza legală de funcționare, orice act emis neavând nicio putere juridică și riscând ca după 45 de zile să-și înceteze activitatea.

Tot acest "candid" proces a fost generat ca la un semn de o aparent banală și inofensivă sesizare, parte a unei apriorice construcții machiavelice, venită din partea "maestrului de ceremonii" Dan Voiculescu, care a ridicat excepții de neconstituționalitate pentru 12 articole.

Demersul juridic în sine nu ar constitui o problemă, mai ales că se mai înregistraseră anterior alte șapte sesizări privind excepții de neconstituționalitate, ce-i drept, respinse de Curtea Constituțională, însă în cazul de față discutăm despre o sesizare cu finalitate mai mult decât oneroasă și imorală, în condițiile în care cel în cauză este "fericitul posesor" al unui "onorabil" verdict de poliție politică din partea CNSAS, primit în iunie 2006, verdict și ipostază cu care "domnul Felix" nu s-a simțit deloc confortabil, căutând în permanență, prin diferite tertipuri, să-și șteargă anatema.

Acest aspect a fost reliefat în modul cel mai transparent, ulterior primirii verdictului, prin furibundele campanii de presă la adresa instituției și a unor membri marcanți care trebuiau compromiși și decredibilizați, pentru a distrage atenția și a crea subiecte artificiale care să estompeze impactul și amploarea propriului caz.

A reușit ceea ce și-a propus prin complicitatea obscură și tacită a unor terțe persoane cointeresate, care nu se simțeau deloc confortabil cu existența și funcționarea acestei instituții, care prin accesul la diferite dosare a deconspirat peste cinci sute de agenți ai fostei securități și peste șaizeci de colaboratori, putând astfel compromite și alte figuri exponențiale, mai ales într-un an electoral.

"Viabilitatea" acestui demers derivă și din faptul că CNSAS-ul tocmai intrase în posesia a încă două milioane de dosare, față de cele șapte mii aflate în arhiva instituției, care urmau a fi parcurse și în ale căror file se mai puteau descoperi alte bravuri, fapt pentru care s-a optat pntru cea mai "sigură" soluție: blocarea CNSAS.

Pentru ca acest sumbru peisaj să fie complet, a intervenit și premierul Tăriceanu la câteva zile de la declanșarea scandalului, obligat fiind de presiunea media și civică creată față de acest subiect să mimeze îndoielnic și neconvingător implicarea în rezolvarea fie și pe termen scurt a acestei stringente probleme.

Soluția găsită de executiv pentru a remedia situația creată a constat într-o resuscitare printr-o ordonanță de urgență îndoielnică, cu câteva ingrediente noi, printre care eliminarea sintagmei de poliție politică și acordarea de rol mai mult decorativ în raport cu vechile atribuții, conferindu-i practic rolul unui simplist institut de cercetare, care prin activitatea demarată să nu deranjeze și să nu-și mai permită luxul de a scoate la lumină aspecte tenebroase din trecuturile zbuciumate ale unor potentați ai zilei.

Această "execuție publică" a unei instituții care avea un rol de asanare a spectrului public a contribuit din plin la confirmarea faptului că, dincolo de a fi membră a UE sau NATO, România este încă nereformată, bântuită și virusată de prezența și deciziile unor neocomuniști captivi ai unor mentalități arhaice, dar plasați la cel mai înalt nivel decizional, de unde folosesc toate pârghiile, indiferent de natura lor, pentru a-și atinge strict interesele personale și de grup, sacrificând imaginea unei țări cu o democrație mai mult decât fragilă și care conștientizează tardiv importanța Legii lustrației.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 20 februarie 2019, 19:13
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro