Plen
Ședința Camerei Deputaților din 19 februarie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.13/29-02-2008
Video in format Real MediaVideo - Real Media

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video
Video in format Real MediaTransmisie în direct
format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
Video in format Real Media23-11-2017 (comună)
Video in format Real Media21-11-2017
Video in format Real Media20-11-2017
Arhiva video:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 19-02-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 19 februarie 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Ioan Munteanu și Dan Radu Rușanu, secretari.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineața, doamnelor și domnilor deputați!

Deschidem ședința de astăzi, dedicată declarațiilor politice, amintindu-vă că durata unei intervenții pentru fiecare parlamentar nu poate depăși 3 minute.

 
Video in format Real Media Vasile Mocanu - declarație politică intitulată O victorie a muncitorilor;

Astăzi, vom începe cu Opoziția. Și, cum îl văd în fața mea pe domnul deputat Vasile Mocanu, reprezentant al Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, îl invit la microfon și rog să se pregătească domnul Valentin Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Domnule deputat, microfonul este al dumneavoastră

pentru trei minute.

Video in format Real Media  

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația de astăzi am intitulat-o "O victorie a muncitorilor".

Cu puține luni în urmă, vorbeam, de la aceeași tribună a Parlamentului României, despre intenția statului român de privatizare a Întreprinderii "Antibiotice" Iași. Spuneam atunci că privatizarea uneia dintre cele mai prodigioase firme de medicamente din Iași și din România nu este rea în sine, dar modalitatea aleasă de către Guvern - licitația prin strigare -, da.

Atrăgeam atenția atunci că o vânzare grăbită și nepregătită temeinic ar putea dăuna grav acestui veritabil simbol al industriei de medicamente din România.

Nu am fost auzit. De fapt, guvernanții nu i-au auzit nici pe sindicaliștii de la "Antibiotice", care au protestat vehement în ultimele luni împotriva hotărârii Guvernului din 2007. Și ei, ca și mine, nu contestau privatizarea ca atare, ci privatizarea prin licitație prin strigare, la care a recurs statul român.

O repet: o licitație prin strigare nu garantează particparea la privatizare a unui partener strategic. O firmă de calibrul "Antibiotice" Iași, cel mai mare contribuabil la bugetul local, are nevoie de un partener important, tot din zona producției de medicamente, capabil să continue procesul de tehnologizare și să majoreze capitalul social al întreprinderii. Toate studiile de

marketing arată că posibilitățile de creștere a pieței românești de medicamente, în ansamblu, sunt de 14-15% în următorii 5 ani. O privatizare eșuată - iar Iașul a suferit astfel de eșecuri, vezi cazul "Tepro" - ar fi compromis șansele Întreprinderii "Antibiotice" de a mai însemna ceva pe piața de medicamente.

Recent, procesul de privatizare a fost stopat de către o decizie a judecătorilor ieșeni, care au fost sesizați de către sindicatul întreprinderii. Este o victorie a muncitorilor împotriva unui stat care începe să nu dea atenție celor mulți.

Eu cred că a venit vremea ca Guvernul liberal, prea grăbit să satisfcă propria clientelă, să-și reconsidere poziția în legătură cu cei care chiar muncesc pentru binele și sănătatea acestei țări. De acum înainte, poate că în proces de privatizare veți adăuga și un pic de suflet, dar și o leacă de știință, pentru a rezulta ceva bun pentru toți românii.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Valentin Emilian Frâncu - intervenție cu tema Ratificarea Tratatului de la Lisabona va fi în beneficiul cetățenilor europeni;

Este invitat la microfon domnul Valentin Emilian Frâncu și se pregătește domnul deputat Cornel Ștefan Bardan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Domnule coleg, vă rog să luați cuvântul.

Video in format Real Media  

Domnul Valentin Emilian Frâncu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

"Ratificarea Tratatului de la Lisabona va fi în beneficiul cetățenilor europeni."

Semnarea Tratatului de la Lisabona reprezintă începutul unei noi etape ce asigură Uniunii Europene acel cadru constituțional, prin care să poată răpunde provocărilor din secolul în care ne aflăm.

Noul tratat aduce o serie de avantaje importante pentru cetățeni și soluționează dezbaterile instituționale din viitorul apropiat. Acest fapt va permite să se pună mai mult accent pe aspectele care îi privesc direct pe oamenii simpli, cum ar fi locurile de muncă și creșterea economică, energia și schimbările climatice, precum și procesul de migrare.

"După șase ani lungi de negocieri, putem să lăsăm deoparte problemele instituționale și să ne dedicăm întreaga energie îndeplinirii obiectivelor politice pentru cetățenii noștri. Invit statele membre să își onoreze angjamentele și să încerce să ratifice tratatul în timp util, pentru ca acesta să poată intra în vigoare la 1 ianurie 2009", a spus președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso.

În ceea ce mă privește, consider că România a dat un bun exemplu de conduită, ratificând Tratatul de la Lisabona cât mai curând posibil, chiar din prima zi a sesiunii parlamentare din acest an. În acest fel, am arătat că țara noastră pune accentul pe drepturile cetățenilor europeni și pe afirmarea acelor valori care ne-au orientat pe noi, ca români, să dorim aderarea la Uniunea Europeană.

 
Video in format Real Media Valentin Emilian Frâncu - declarație politică intitulată În 2008 ne vom bucura și mai mult de beneficiile aderării la Uniunea Europeană;

"În 2008 ne vom bucura și mai mult de beneficiile aderării la Uniunea Europeană."

Primul an de după aderarea țării noastre la Uniunea Europeană a fost, în ciuda tuturor criticilor, mult mai bun decât primul an al altor țări aflate în această situație.

Prin proiectele depuse la Bruxelles de la jumătatea anului și până în decembrie, România și-a asigurat, procentual, o absorbție de fonduri mai mare chiar decât așa-zisa "campioană a anului întâi", Austria. Nu o spun eu, o spun statisticile oficiale ale Uniunii Europene.

De ce toate țările nou intrate în Uniune au înregistrat o absorbție modestă de fonduri în primul an după aderare, nu mai este nevoie să argumentez: o știu chiar și acei politicieni de opoziție care se fac că uită regulile stabilite chiar de Bruxelles și cărora le înțeleg stratagema ieftină de a căuta un cal de bătaie împotriva Guvernului, chiar cu prețul minciunii "prin omisiune" și "prin reinterpretare".

Sunt sigur că, așa cum actualul Guvern a pregătit deja terenul, anul 2008 va fi un an-record în materie de absorbție a fondurilor europene, iar România va demonstra că merită și poate să fie nu doar un destoinic contributor, ci și un competent beneficiar al bugetului Uniunii.

Vă mulțumesc.

Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Cornel Ștefan Bardan - declarație politică cu titlul Dacă Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului trebuie definitiv descongestionat, să înceapă cu Zvetlana Preoteasa!;

Îl rog pe domnul Ștefan Bardan să se prezinte la microfon și se pregătește domnul deputat Ioan Aurel Rus, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnule coleg, trei minute, microfonul este al dumneavoastră.

Video in format Real Media  

Domnul Cornel Ștefan Bardan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se intitulează "Dacă Ministerul Educției, Cercetării și Tineretului trebuie definitiv descongestionat, să înceapă cu Zvetlana Preoteasa!"

Secretarul de stat al preuniversitarului, doamna Zvetlana Preoteasa, a propus, până în prezent, numai lucruri trăznite: desființarea gradelor didactice, eliminarea salariului de merit, a propus soluția salvatoare pentru educația românească, adică peste 70% din materia ce se studiază să fie aruncată la coșul descongestionării, ba chiar s-a autopropus președinta comisiei ce descongestionează manuale.

Pentru desființarea gradelor didactice înțeleg opțiunea acestui secretar de stat, care nu întrunește nici măcar condițiile de participare la concursul pentru directori.

Demnitarul preferat de premierul Tăriceanu în această funcție și poziționat pe locul 17 pe lista P.N.L. la europarlamentare, a obținut, până în prezent, doar definitivatul.

Despre porumbelul cu eliminarea salariului de merit, propriile sale cuvinte sunt suficiente: "Salariul de merit pentru cadrele didactice va trebui să dispară, deoarece învățătorii aranjează să primească diplome că au paticipat la diverse cursuri și cercuri școlare, ca să dea bine la dosarul pentru salariul de merit".

Dacă trecem peste motivația absolut puerilă și formularea neinspirată a Zvetlanei Preoteasa, abordarea pare chiar discriminatorie, aruncând anatema simulării asupra tuturor învățătorilor.

Până la 1 decembrie 2007, cadrele didactice au avut temă să lucreze pe brânci pentru a satisface obiectivele electorale și de imagine ale activistei de partid. Tema materiei prea încărcate și a volumului mare de informații care conduce indubitabil la programul nefiresc de greoi al oricărui școlar, i s-a părut demnă de sacrificat, dacă procentele electorale ale unui P.N.L. în derivă o cer. Pe acordurile avântului revoluționar, doamna în cauză își propune, în fond, să arunce responsabilitatea unui demers foarte riguros, prin definiție, asupra tuturor cadrelor didactice. Dă-o încolo de pregătire pentru tezele cu subiect unic sau alte activități specifice acelei perioade! La "șters" conținuturi cu cadrele didactice! Eventualul eșec al demersului său ar putea fi aruncat asupra tuturor.

Ce a propus doamna în cauză este nimic mai mult decât o utopie. Nu de ștergere de conținuturi era nevoie, ci de restructurare, or asta se realizează după un plan bine stabilit, cu repere și principii clar definite, și, nu în ultimul rând, cu persoanele special formate pe probleme de curriculum.

Neseriozitatea demersului propus de secretarul de stat reiese din chiar formularea inițială a motivației: "Având în vedere faptul că elaborarea Curriculumului Național, inclusiv la nivelul programelor școlare, este un proces deschis consultărilor publice și implicării profesioniste a cadrelor didactice creative în domeniul curricular și ținând cont de necesitatea revizuirii acestor programe în vederea descongestionării și asigurării continuității conținuturilor lor ..."

Nici vorbă de elevi care stau prea mult la școală, ghiozdan prea încărcat și inechitate în sistem. Să revizuim, pe ici, pe colo, prin punctele esențiale, dar să nu se schimbe nimic.

Domnule ministru, nu este corect să lăsați elevii și părinții pe mâna acestui om, nici să chinuiți cadrele didactice cu explicațiile sale amatoriste.

Se vede până și cu "ochiul liberal" că doamna în cauză lucrează după ureche.

De aceea, vă cer, domnule ministru, să o demiteți din funcție pe doamna Zvetlana Preoteasa.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Ioan Aurel Rus - declarație politică cu titlul Parlamentarii români să respecte România!;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Rus și rog să se pregătească domnul deputat Aledin Amet, din Grupul parlamentar al minorităților naționale.

Domnule coleg, aveți microfonul.

Video in format Real Media  

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

"Parlamentarii români să respecte România!" este titlul declarației politice.

Stimați colegi,

Zilele trecute, am intrat în posesia traducerii în limba română a unui articol publicat în Serbia, în Ziarul "Nasa Rec" nr.920 din 5 octombrie 2007.

Am rămas stupefiat de afirmațiile unui deputat din Parlamentul României, nimeni altul decât reprezentantul minorității sârbe, domnul Slavomir Gvozdenovici. Cu aerul imperial al stăpânului timpului și spațiului, acesta îl atacă pe părintele Boian Alexandrovici din Parohia Mălainița, acuzându-l de răpirea bisericilor ca în Kosovo.

"În ultimele zile, mai multe publicații cotidiene din România - printre care și "Ziua" din 30 septembrie 2007 - au adus la cunoștința publicului român că în satul Samarinovat a fost ridicată o cruce pentru românii din nord-estul Serbiei, un dar din partea Fundației George Pomut din Timișoara și a Consiliului județean Timiș.

În prezența a 200 de persoane, Boian Alexandrovici - atenție, nu-l mai numește preot! -, cel care a ridicat, cu de la sine putere, o biserică în satul Mălainița, a declarat că crucea are putere de biserică. Până acum, am crezut că discutăm despre două biserici surori.

Aproximativ în aceeași perioadă, în Valea Timocului a fost prezent reprezentantul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Jurgen Hermann, observator al problemei vlahilor din Serbia. Cu acest prilej, reprezentantul european a fost prezent la sediul Consiliului Național al Vlahilor din Serbia, unde a discutat cu reprezentanții acestei comunități despre problemele cu care se confruntă.

Majoritatea reprezentanților vlahi s-au plâns demnitarului european că învățământul în limba română nu este recunoscut în 134 de localități cu populație sută la sută vlahă, precum și în 24 de localități cu populație mixtă, iar slujbele în biserici se oficiază, peste tot, în limba sârbă.

Nu comentez aceste poziții exprimate, dar trebuie să amintesc că, până acum, în toate bisericile, chiar și în cazul celei croate, slujbele se oficiau în limba sârbă sau în slavona veche. Acum, toate aceste năzuințe democratice pot fi respectate. Și, de ce nu, binevoitori ca Boian Alexandrovici ne pot răpi și bisricile, cum sunt luate și în Kosovo. Din fericire, după cum știți cu toții, istoria nu stă pe loc. Roata se învârte.

"Având în vedere acestea, putem întreba retoric: când se vor restitui Bisericii noastre bunurile de care a fost deposedată cu forța, sau când se vor restitui cele 60 de școli celor 9 mii de copii ai noștri? Deci, problema trebuie prezentată cu raționalitate."

Mă întreb și vă întreb, stimați colegi: ce este în capul acestui coleg?

Noi, în Camera Deputaților, pierdem vremea pe legea privind statutul minorităților - minorități care învață în școli în limba maternă și se roagă în biserici, la fel. Românii din Valea Timocului nu au aceleași drepturi, domnule deputat? În România, Biserica Sârbească este respectată și în școli se învață în limba minorității sârbe. Când veți cere aceleași drepturi - și, repet, aceleași drepturi, și nu privilegii - pentru românii din Valea Timocului, vlahi, cum îi declarați dumneavoastră?

Aștept o astfel de acțiune, mai ales că v-am auzit vaietele duminică seara, după declararea independenței provinciei Kosovo, pe care nici eu nu o accept.

Cât privește soarta celor 60 de școli și 9 mii de elevi, nu fiți ridicol. Vă cer mai multă rațiune, stimabile.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Aledin Amet - declarație politică intitulată U.D.T.T.M.R. își propune să promoveze, într-un mod consistent, valorile etniei tătare;

Invit la microfon pe domnul Aledin Amet și rog să se pregătească domnul Garda Dezideriu, din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R.

Video in format Real Media  

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineața!

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "U.D.T.T.M.R. își propune să promoveze, într-un mod consistent, valorile etniei tătare".

Principiile de bază ale Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România constau în promovarea propriei identități, dorindu-se, firesc, să fie evidențiat tot ceea ce au realizat personalitățile din cadrul comunității noastre.

De-a lungul timpului, numeroși conaționali s-au distins datorită valorii lor, contribuind la progresul țării.

Acesta reprezintă principalul motiv pentru care ne dorim un sprijin mai consistent, din partea tuturor autorităților, în a accentua și a pune în practică respectivul demers.

Insistăm, de ceva vreme, ca în municipiul Constanța să existe o stradă care să poarte numele unui etnic tătar. Din păcate, acum, într-un oraș în care trăiesc numeroși conaționali, o singură stradă, nu neapărat semnificativă, are un astfel de nume.

Mai mult, Selim Abdulachim, membru al Senatului

României în perioada interbelică, a apărat, cu succes, interesele tuturor cetățenilor, indiferent din ce etnie făceau parte.

O temă identică este valabilă și pentru localitatea Mangalia. O altă importantă personalitate a comunității tătare, Sebat Husein, merită să fie omagiată.

Gestul - chiar dacă aparent simbolic, adică atribuirea acestui nume unei străzi - ar însemna pentru noi foarte mult.

Vom încerca, cu siguranță, în continuare, să ne promovăm simbolurile, așa cum s-a întâmplat în localitățile Medgidia, Valu lui Traian, Tulcea, Tătaru.

Este un lucru benefic dacă oameni remarcabili, puțin cunoscuți de întreaga comunitate, sunt prezentați așa cum merită.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Becsek-Garda Dezsö-Kálmán - comentariu pe marginea Hotărârii Guvernului nr.829 din 25 iulie 7007;

Domnul deputat Garda Dezideriu și rog să se pregătească domnul deputat Dumitru Bentu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveți microfonul.

Video in format Real Media  

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Prin Hotărârea Guvernului nr.829 din 25 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr.556 din 2007, au fost aprobate Tezele prealabile ale proiectului Codului de procedură penală, prin care se urmărește adoptarea unui sistem procedural penal modern, care să răspundă imperativelor creării unei justiții adaptate așteptărilor sociale și care să asigure înfăptuirea unui proces penal mai rapid, mai eficient și mai puțin costisitor.

În acest context, s-a propus ca "Urmărirea penală să fie efectuată de către organele de cercetare penală sub conducerea procurorului, eliminându-se astfel obligativitatea efectuării acesteia, personal de către procuror. Astfel, procurorul va conduce și va controla activitatea de investigații a poliției judiciare, fiind informat despre orice activitate investigațională. Totodată, procurorul va putea efectua, personal, orice activitate de urmărire penală. Prin adoptarea acestei idei, se vor reconsidera poziția procurorului, rolul și atribuțiile acestuia, fiind înlăturate inconvenientele sesizate în practică în materia nulității actelor de urmărire penală".

Transpunerea în practică a acestei dispoziții legale presupune transferul unui număr de peste 16.000 cauze de la unitățile de parchet către organele de cercetare penală, la care se vor adăuga și cele generate de creșterea activității proprii a formațiunilor poliției judiciare, ca urmare a creșterii criminalității sesizate, apariției incriminărilor noi, diminuării propunerilor de declinare și a numărului de delegări.

Instrumentarea acestor cauze complexe, cu un nivel de dificultate sporit, implică existența la nivelul poliției judiciare a unei structuri specializate care să asigure legalitatea și calitatea actelor de urmărire penală întocmite și, în același timp, o colaborare eficientă cu unitățile de parchet.

Formațiunile de cercetare penală au aptitudinea funcțională, dar și experiența acestora pentru soluționarea cu celeritate a cauzelor penale care vor fi declinate ca urmare a modificărilor aduse Codului de procedură penală, dar și a celor deja aflate în lucru la nivelul poliției judiciare.

Absorbția structurilor de cercetare penală în cadrul celor operative prezintă riscul eliminării unui control de legalitate asigurat în prezent de ofițerii de cercetare penală, instrumentării necorespunzătoare a dosarelor, promovării unor soluții netemeinice, tergiversării cercetărilor etc., situații care pot genera o imagine nefavorabilă la nivelul Poliției Române, precum și o serie de disfuncții în relația cu Ministerul Public, confruntat de mai mult timp cu un deficit acut de procurori. La nivel național, activitatea de supraveghere a urmăririi penale este asigurată de un număr de aproximativ de 900 de procurori.

Un alt argument care pledează în favoarea menținerii formațiunilor de cercetare penală îl constituie faptul că proiectul Codului de procedură penală menține și, în același timp, consolidează rolul pe care organele de cercetare penală ale poliției judiciare, ca organe de urmărire penală, îl joacă în înfăptuirea actului de justiție. Astfel, organele de cercetare penală ale poliției judiciare, formate din lucrători specializați din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, anume desemnați în condițiile legii speciale efectuează urmărirea penală pentru orice infracțiune care nu este dată, prin lege, în competența procurorului.

Concepția de reorganizare a formațiunilor de cercetare penală era viabilă în contextul reducerii competențelor materiale și funcționale ale organelor de poliție, concomitent cu transferul acestora către unitățile de parchet. Din 2000 până în prezent, competențele materiale de investigare ale poliției s-au redus de la 74,69% la 68,19%, cea mai mare parte a acestor fapte reprezentând mica criminalitate.

Preconizatele modificări ale Codului de procedură penală constituie un temei suficient pentru regândirea strategiei Poliției Române referitoare la structurile de cercetare penală în sensul menținerii și consolidării acestora, în acord cu transferul de competențe de la unitățile de parchet și cu creșterea rolului pe care organele de cercetare penală ale poliției judiciare îl ocupă în cadrul organelor de urmărire penală.

În cursul lunii octombrie 2006, vechea conducere a I.G.P.R. a dispus formarea unui proiect-pilot pe un termen de încercare - 6 luni - pentru desființarea structurilor de cercetare penală care a avut efect negativ prin următoarele: migrarea ofițerilor de cercetare penală cu experiență și un nivel ridicat de pregătire către alte structuri, fapt ce a generat creșterea încărcăturii pentru un lucrător, 40-80 dosare, fapt ce îngreunează administrarea cu celeritate a probatoriului și respectarea drepturilor legale ale părților implicate în procesul penal; contradicții între ofițerii cu atribuțiuni pe linie de cercetare penală și ceilalți ofițeri din cadrul formațiunilor în care lucrează în ceea ce privește administrarea probatoriului, efectuarea actelor premergătoare și soluțiile propuse unităților de parchet; pentru realizarea indicatorului de operativitate în soluționare se promovează spre parchet, cu diverse soluții, dosare în care faptele sunt insuficient probate, fapt ce determină procurorii de supraveghere, puțini la număr, să le restituie pentru completare, refacere; atitudinea părtinitoare a șefilor formațiunilor operative față de ofițerii cu atribuțiuni de constatare și investigare a faptelor penale și discriminatorie față de cei cu atribuțiuni specifice de cercetare penală atât în ceea ce privește repartizarea sarcinilor, cât și în privința recompenselor; deteriorarea relațiilor interpersonale cu procurorii de supraveghere prin creșterea numărului de polițiști care se prezintă cu dosare în vederea analizării probatoriului administrat, unii dintre aceștia având o slabă pregătire în materie.

Anterior punerii în aplicare a proiectului, analizele se făceau cu precădere de către ofițerii de cercetare penală sau șefii structurilor și procurorii de supraveghere. Creșterea volumului de muncă, inclusiv prin repartizarea spre soluționare a sesizărilor în care nu s-au efectuat acte premergătoare, privează ofițerii de cercetare penală pe timpul necesar pregătirii în condițiile frecventelor modificări ale legislației procesual penale și a legilor speciale, necesare armonizării cu normele comunitare; reducerea semnificativă a numărului faptelor pentru care s-a propus trimiterea în judecată și creșterea alarmantă a soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, respectiv a celor de scoatere de sub urmărire penală.

Care sunt riscurile reorganizării prin aplicarea conceptului de desființare a structurilor de cercetare penală?

În primul rând, disiparea organelor de cercetare penală va favoriza individualismul, egoismul și va afecta unitatea de grup, generalizarea experienței pozitive și a practicii unitare în instrumentarea și soluționarea dosarelor penale.

Pentru acoperirea necesarului de ofițeri învestiți cu calitatea de organe de cercetare penală, cel puțin doi-trei în fiecare structură componentă a poliției judiciare se va proceda la numirea unor ofițeri slab pregătiți, încadrați direct sau fără experiență care nu vor putea soluționa operativ, temeinic și legal dosarele repartizate.

Viitoarele modificări ale Codului de procedură penală în ceea ce privește redistribuirea competenței de efectuare a urmăririi penale, precum și criminalitatea itinerantă (importantă odată cu aderarea la structurile europene), vor conduce la dublarea volumului de muncă. La acestea se vor adăuga dosarele complexe vechi privind fapte ce se cercetează în prezent de către procuror, ce vor fi declinate către organele de cercetare penală ale poliției judiciare, care nu pot fi soluționate decât în cadrul unor colective de specialiști în materie de proceduri.

Instrumentarea necorespunzătoare, tergiversarea cercetărilor, promovarea unor soluții netemeinice sau nelegale vor face obiectul plângerilor din partea persoanelor implicate și apărătorilor acestora și vor atrage răspunderea celor care le-au instrumentat, fapt ce va conduce la refuzul polițiștilor de a mai lucra pe linie de cercetare penală.

Reorganizarea structurală va afecta și activitatea specifică de executare a măsurilor preventive privative de libertate în centrele de reținere și arestare preventivă, care nu vor mai beneficia de sprijin, coordonare și control din partea unor ofițeri specialiști în materie de proceduri, fapt ce poate conduce la încălcări flagrante ale drepturilor omului.

Stimate domnule ministru Cristian David,

Dacă doriți ca lupta împotriva corupției să fie eficientă, vă rog să nu desființați structurile de cercetare penală!

Vă mulțumesc pentru atenție.

(Declarația politică a fost consemnată conform materialului depus in extenso la secretariatul de ședință.)

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule coleg.

 
Video in format Real Media Dumitru Bentu - declarație politică cu titlul Bătrânii;

Îl rog să poftească la microfon pe domnul deputat Dumitru Bentu și să se pregătească doamna deputat Anca Daniela Boagiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Video in format Real Media  

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Bătrânii".

Punctul și cratima au jucat un rol important în viața politică a ultimilor ani. De la Alianța D punct, A punct, de fapt, PD plus L, s-a ajuns la o formațiune partinică despărțită de cratimă, PD minus L, ca într-un început de ecuație cu suficient de multe necunoscute.

Au guvernat împreună și au promis râuri de bunăstare. Realitatea este însă dezolantă. După efectul de siaj al unei creșteri economice viguroase din perioada P.S.D., economia, prefigurată de cartea portocalie, a devenit astmatică. Cei mai importanți indicatori relevă o întoarcere la nivelul de acum doi ani.

Inflația anuală are aceeași valoare ca în 2006 - 7,26. Dobânda de politică monetară era de 8,5%; acum a ajuns la 9%.

Lichiditatea Bursei de Valori București a atins 3,97 milioane euro, cea mai mică valoare din ultimul an și jumătate. Creșterea medie a prețurilor, în ultimele 12 luni față de precedentele 12 luni, este de 5,1%. În acest context, nivelul de trai s-a depreciat vertiginos, afectând în special persoanele vârstnice. Și ce frumos suna Capitolul VII din Programul de guvernare dedicat politicii de protecție socială: "O prioritate a Guvernului o reprezintă îmbunătățirea standardului de viață pentru persoanele vârstnice".

Așa de mult a crescut standardul respectiv, încât actualii guvernanți au patentat o nouă formă, haideți, s-o numim de autoprotecție, mai corect de supraviețuire și pe care o putem numi "gerontomigrația". La vârsta a treia, când viața ar trebui să aibă pentru ei alte repere, mii de cetățeni români de vârsta a treia muncesc departe de țară, luând disperați totul de la zero. Numai în Spania sunt peste 5 mii de cetățeni români cu vârste de peste 60 de ani, din care 1.700 sunt bărbați. Femeile sunt "interne", adică au grijă de persoanele fără grijă, de vârsta lor. Bărbații prestează cele mai diverse munci, dar cel mai frecvent sunt prezenți în construcții și câștigă după o lună epuizantă de muncă, până la 800 de euro. Femeile au liber doar 6 ore, duminica. Și câte alte mii de bătrâni români or fi muncind în celelalte țări europene, mistuiți de dorul de casă și speranța revenirii cât mai repede în țara tinereții lor, dar care nu le-a putut oferi mai nimic înăuntrul chinuitoarei vârste a treia. Politici guvernamentale, efecte dureroase colaterale.

"Cine nu are bătrâni să-i cumpere", ne reamintește proverbul. "Din Spania", ne precizează Guvernul.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule coleg.

 
Video in format Real Media Anca Daniela Boagiu - declarație politică cu titlul Incompetența fără precedent a responsabililor guvernamentali în domeniul afacerilor europene;

Doamna deputat Anca Boagiu este invitată la microfon și se pregătește domnul Mihai Dumitriu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Stimată doamnă deputat, microfonul vă aparține.

Video in format Real Media  

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Incompetența fără precedent a responsabililor guvernamentali în domeniul afacerilor europene."

Stimați colegi,

Aderarea țării noastre la Uniunea Europeană a fost un obiectiv strategic, unanim agreat de către clasa politică, însă aderarea formală la Uniunea Europeană nu înlocuiește procesul practic al integrării europene, un proces care derivă din obligația țării noastre de a respecta toate angajamentele transpuse în tratatele europene.

Acum două săptămâni, ratificam, într-un cadru solemn, în plenul Parlamentului, Tratatul de la Lisabona și ne angajam că încă o dată vom fi avangarda eforturilor comunitare de dezvoltare a instituțiilor și politicilor Uniunii Europene.

Într-o perioadă în care partidul de guvernământ nu știe cum să mai rotească cadrele pentru a găsi soluții de ocupare a posturilor în Guvern, într-o perioadă în care un așa-zis partid de opoziție își umflă, pentru a nu știu câta oară, mușchii, contestând guvernarea, într-o perioadă în care singurele inițiative politice ale guvernanților reprezintă cârpiri demagogice ale unui buget electoral, ei bine, în toată această perioadă, România continuă să fie codașul Uniunii Europene la majoritatea capitolelor.

Ar trebui să aflăm, din nou, de la un comisar european, responsabil cu multilingvismul, carențele grave cu care se confruntă țara noastră la nivelul Uniunii Europene, carențe care, iată, ne pot duce să dăm multe explicații în fața Curții Europene de Justiție. De ce trebuie să plătească cetățeanul român, cetățean european și contributor atât la bugetul național, cât și la cel al Uniunii Europene, pentru incompetența fără precedent a resposabililor guvernamentali de domeniul afacerilor europene?

România riscă să fie supusă procedurii de infringement a Comisiei Europene, în câteva domenii fundamentale, care vor afecta negativ viața de zi cu zi a cetățenilor români.

Nivelul deficitului bugetar este foarte aproape de a depăși limita admisă de 3% din p.i.b., fapt care nu numai că afectează grav economia românească, dar ne trimite cu ani buni în urmă, în procesul de adoptare a monedei euro.

Taxa auto, supranumită corect taxa Tăriceanu, este ilegală. Încalcă principiul concurenței în Uniunea Europeană, iar România se află în ultima etapă a procedurii de infringement, lansată de Uniunea Europeană.

Planul național de dezvoltare rurală, singura șansă pentru scoaterea din colaps a agriculturii românești, este și la un an de zile după aderare, în proces de negociere, deși, în mod normal, acum ar fi trebuit să primim deja primii bani europeni pentru fermierii români.

Clauza de salvgardare pe justiție rămâne încă posibilă, ca urmare a incompetenței Ministerului Justiției în redactarea, transpunerea și monitorizarea unui plan de acțiune coerent și consistent cu angajamentele noastre față de Uniunea Europeană.

Mai mult, în plină criză energetică, aflăm că România este în pragul declanșării procedurii de infringement și, în cazul în care comisia sesizează că subvenționăm mascat producția de energie, lucrul acesta se va și întâmpla.

Pentru cei care încă nu au aflat, Guvernul României are o instituție eminamente tehnică, un departament responsabil pentru garantarea respectării angajamentelor din tratatele europene de către România. Această instituție ar trebui să monitorizeze toate aceste posibile derapaje, care ar trebui să ne informeze despre acestea, indiferent dacă este vorba despre aparatul guvernamental, despre ministere sau despre administrația locală.

Discutăm despre o instituție care ar trebui să ne informeze asupra pozițiilor adoptate de România în consiliile de miniștri și coreper. Acesta se numește Departamentul pentru Afaceri Europene, condus de un domn care se numește Adrian Ciocănea.

Domnul Ciocănea se chinuie de peste un an de zile să ne convingă că fiecare modificare a ordonanței pentru taxa auto, mai cunoscută ca taxa Tăriceanu, respectă principiul liberei circulații a mărfurilor în Uniunea Europeană și, deci, a liberei competiții în Uniunea Europeană. De fiecare dată, el este contrazis de oficialii europeni.

Același domn Ciocănea ar fi trebuit să știe, de asemenea, că planul de acțiune adoptat de fostul ministru Chiuariu este deficitar în raport cu bench markurile din cadrul mecanismului de cooperare și verificare. Tot el ar fi trebuit să ne avertizeze de pericolul tot mai mare în care se află România pentru ratarea țintelor macroeconomice și în special a deficitului bugetar admis.

Același domn a preferat, însă, să stea ascuns în spatele unei demnități publice, aservit total premierului și Partidului Național Liberal și, în egală măsură, prada propriei sale incompetențe.

Pentru toate aceste motive, domnul Tăriceanu ar trebui să-l demită urgent pe șeful Departamentului pe Afaceri Europene, pentru a nu prejudicia și mai mult interesele României în parcursul său european.

Dacă nu găsește un înlocuitor decent pentru aceasta, îi sugerez să-l numească tot pe demnitarul de serviciu al PNL, Teodor Meleșcanu.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, doamna deputat.

 
Video in format Real Media Mihai Dumitriu - declarație politică intitulată Cacealmaua privatizării S.C. Antibiotice S.A.;

Domnul deputat Mihai Dumitriu este invitat la microfon și se pregătește domnul deputat Tamás Sándor, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnule coleg, microfonul este al dumneavoastră.

Video in format Real Media  

Domnul Mihai Dumitriu:

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Cacealmaua privatizării S.C. Antibiotice SA"

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Cu respect, aduc în atenția dumneavoastră în nemulțumirile și îngrijorările cetățenilor din județul Iași și implicit a salariaților de la Antibiotice SA privind decizia Guvenului Tăriceanu de a privatiza - a vinde pe nimic - ultima fabrică românească de medicamente din România, cu o mare deschidere pe piață farmaceutică națională și internațională.

Guvernarea Năstase a declarat-o unitate strategică și vitală pentru România și a investit peste 20 milioane de euro pentru retehnologizare și modernizare. În anul 2006, unitatea a obținut profit net de peste 20 de milioane de euro, iar în anul 2007, profit de peste 24 milioane de euro. Cetățeanul de rând nu înțelege de ce Guvernul Portocaliu - Galben - de Dreapta, care reprezintă statul român și care trebuie să apere interesele cetățenilor români vrea să o vândă, pe nimic, fără nici un pic de jenă, printr-un procedeu ce se practică la orice iarmaroc din țară, prin strigare.

Guvernul PNL-PD vrea să vândă proprietatea românilor care generează profit și care este și a rămas singura unitate producătoare de antibiotice pe teritoriul României.

Stimați colegi, Hotărârea de Guvern nr. 1400 din noiembrie 2007 prin care se stabilea modalitatea de privatizare prin strigare, nu conservă obligația cumpărătorilor - jecmănitorilor guvernamentali de a păstra obiectul de activitate - profilul. Sunt interesați, cu toții, de cantitatea masivă de inox din întreprindere, de terenurile care însumează peste 25 de hectare, de zona în care se situează pe Drumul European 583, Iași - Târgu-Frumos, de prețul foarte mic cerut - de 5 ori profitul obținut de SC Antibiotice SA în 2007. Sentința Curții de Apel Iași de a stopa, cel puțin temporar, privatizarea SC Antibiotice SA a dat speranță cetățenilor din Iași și salariaților, în sensul că actualii guvernanți de dreapta, care gestionează proprietățile statului român, ar trebui să revină asupra deciziei de a privatiza unitatea. Din nefericire, sentința a supărat conducerea AVAS-ului, pe vicepreședintele Constantin Botez, care a declarat ofensat: "Dacă Guvernul este proprietarul unei fabrici și vrea să o vândă, de ce se bagă judecătorii?".

Cei de la AVAS - dacă vor binele acestui popor asuprit și sărăcit - nu văd că zeci de fabrici care s-au privatizat în România nu au respectat clauzele din contractul de privatizare de a-și continua activitatea în profil și s-au transformat în afaceri imobiliare, prin vânzarea terenurilor câștigând înzecit ?

De ce nu se analizează privatizarea fabricilor de ulei din România ? Cum de toate au ajuns în Compania americană Bunge. După ce compania americană a cumpărat tot ce ține de procesarea și comercializarea uleiului comestibil, a aplicat o politică mișelească.

În 2005, pune pe chituci Fabrica Muntenia, achiziționată cu 2 milioane de euro, terenul fiind apoi valorificat cu 30 milioane de euro, fabrică care producea profit. În august 2007, închide fabrica de la Oradea, cea mai rentabilă, terenul fiind vândut cu zeci de milioane de euro. În ianuarie 2008, închide Fabrica "Unirea" de la Iași, care era rentabilă, urmând ca terenul să fie valorificat pentru zeci de milioane de euro.

Deci, Compania americană Bunge, în afară de fabrica de la Buzău, a lichidat toate fabricile de ulei din România, a obținut profituri de zeci de ori mai mari decât a investit, a lăsat pe drumuri mii de oameni și a devenit singurul procesator și singurul comerciant de ulei de floarea soarelui și acum face politica prețurilor, scumpind uleiul atât cât dorește compania. Bineînțeles, este o scumpire artificială fără justificare, care atârnă greu în coșul zilnic al românilor. Ce fel de economie de piață avem în România? Exemplele pot continua și pe alte domenii.

Cum își permit cei de la AVAS să cheltuiască 1 milion de euro pentru promovarea privatizării Antibiotice SA? Vor să demonstreze că vânzarea pe mai nimic a unicei fabrici de antibiotice din România se face transparent?

Stimați colegi parlamentari și guvernanți de dreapta,

În numele cetățenilor din Iași și din toată România, în calitate de cetățean român și parlamentar, vă adresez rugămintea:

  • tuturor parlamentarilor, să luați atitudine și să vă opuneți privatizărilor frauduloase care dăunează poporului român și interesului național;
  • Guvernanților de Dreapta, Portocalii și Galbeni, aduși la Putere de președintele Băsescu, să stopați privatizarea SC Antibiotice SA, unitate care produce profit, urmând a o dezvolta și a o promova, deoarece este o unitate strategică de importanță vitală pentru sănătatea românilor. Nu lăsați sănătatea românilor la cheremul importatorilor de medicamente!

Vă mulțumesc. Și mă scuzați.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule președinte.

 
Video in format Real Media Tamas Sandor și Antal Arpad-Andras - intervenție intitulată Prezentarea tipurilor de autonomie care funcționează în țările din Uniunea Europeană (prezentată de domnul Tamas Sandor);

Stimați colegi,

Avem un număr mare de deputați înscriși astăzi la cuvânt, de aceea vă reamintesc că durata maximă a unei intervenții este de trei minute.

Îl rog acum pe domnul deputat Tamás Sándor să poftească la microfon și să se pregătească domnul deputat Liviu Miroșeanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Domnule coleg, trei minute.

Video in format Real Media  

Domnul Tamás Sándor:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Intervenția mea politică, mai bine zis, intervenția noastră politică, pentru că suntem autori, împreună cu colegul meu, domnul deputat Antal Árpád, se intitulează "Prezentarea tipurilor de autonomie care funcționează în țările din Uniunea Europeană."

Având în vedere că mulți politicieni români, atât din partidele extremiste, cât și din partidele democratice, nu au înțeles sau nu au vrut să înțeleagă ce înseamnă autonomie culturală sau autonomie teritorială, am decis ca, în fiecare marți, să vă prezentăm un model concret de autonomie din țările europene. Facem acest lucru pentru că 11 dintre 27 de state din Uniunea Europeană asigură o formă sau alta de autonomie cu relevanță etnică. 11 din 27 de state asigură autonomie culturală sau autonomie teritorială pentru minorități etnice din statul respectiv.

Din punct de vedere politic și administrativ, autonomia înseamnă că, în cadrul unui stat, anumite structuri administrative sau grupuri de persoane au libertatea de a decide și de acțiune în unele probleme bine definite și care le privesc în mod exclusiv.

Până acum, pe rând, împreună cu colegul meu, Antal Árpád, v-am prezentat competențele autonomiei teritoriale ale comunității germane din statul federal Belgia și autonomia teritorială din Țara Bascilor.

Azi, vă prezentăm competențele autonomiei teritoriale din insula Corsica, din Franța. Corsica este una dintre cele 26 regiuni ale Franței. Din punct de vedere administrativ, Corsica este organizată diferit față de celelalte regiuni ale Franței continentale, fiind constituită sub forma unei colectivități teritoriale (în franceză, collectivité territoriale), având câteva instituții, organe de autoguvernare, precum și atribuții și puteri în plus față de cele ale altor regiuni.

Datorită poziției ei strategice, Corsica a fost alipită Franței în 1768 sub forma răscumpărării unei datorii. Corsica este locul de naștere al lui Napoleon. O personalitate importantă a istoriei insulei este și Pasquale Paoli (1725-1807), general corsican și patriot, care a luptat pentru independența Corsicăi, întâi contra Genovei, ulterior contra Franței.

Corsica are o suprafață totală de 8.680 km pătrați și o populație de 190.000 de locuitori, din care 70% sunt corsicani.

După anii '50-'60, când guvernul central a întreprins colonizarea forțată, precum și acțiunile privind schimbarea forțată a economiei tradiționale din zonă, a intensificat mișcările autonomiste. Neajunsurile populației din Corsica au fost urmate de violență din ambele părții.

Parisul abia în anii '90 a recunoscut că nu poate rezolva problema Corsicăi aplicând forța. Guvernul de atunci a înaintat un proiect de lege privind autonomia teritorială a Corsicăi. Proiectul a fost votat de majoritatea celor din Parlamentul Francez. Din anii '90 și până în prezent, atribuțiile organelor autoguvernării din insulă au crescut treptat. Azi, Adunarea Națională și Consiliul Executiv au competență legislativă și administrativă în problemele legate de păstrarea limbii și culturii corsicane, charta instituțiilor educaționale din Corsica, colegii, licee și alte instituții educaționale, finanțate de stat: agricultură, turism, situația locuințelor.

Deci, doamnelor și domnilor colegi, în Franța - model de foarte multe ori în ochiii politicienilor români - există un teritoriu autonom, Corsica, cu atribuții legislative și executive.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Liviu Alexandru Miroșeanu - declarație politică intitulată Anulați taxa de primă înmatriculare!;

Liviu Miroșeanu, deputat al Partidului Democrat-Liberal, este invitat la microfon și se pregătește domnul Mircea Dușa, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveți microfonul.

Video in format Real Media  

Domnul Liviu Alexandru Miroșeanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Anulați taxa de primă înmatriculare".

Ilegală, incorectă, nedreaptă, abuzivă, neeuropeană, o hoție pe față din buzunarele românilor; acestea sunt doar câteva dintre apelativele folosite atunci când vine vorba de taxa de primă înmatriculare, numită mai nou taxa de mediu.

Trecând peste motivațiile politicianiste, invocate în ultimul an, această taxă nu reprezintă altceva decât o încercare disperată a guvernului Tăriceanu de a acoperi găurile bugetare generate de incapacitatea acestuia de a gestiona în mod eficient și coerent resursele bugetare ale țării.

Ca reprezentanți în Parlamentul României, suntem obligați să facem legi pentru români și nu împotriva lor, prin urmare, în condițiile în care salariul minim net al românului este de 100 de euro și salariul mediu net nu depășește 300 de euro, această taxă, care de la o valoare minimă de 265 de euro, poate ajunge, în funcție de capacitatea cilindrică și vechime, până la 7000 de euro, nu poate fi caracterizată decât ca fiind absolut aberantă și împotriva realităților sociale și economice din România.

Este practic o taxă care pune presiune pe cetățenii cu venituri mici, care nu se aplică în niciuna din țările foste comuniste și care, în țări dezvoltate precum Italia sau Marea Britanie, are un cuantum modic.

Diversiunea guvernului Tăriceanu de transformare a taxei de primă înmatriculare în taxă de mediu nu poate păcăli pe nimeni, întrucât cea mai eficientă metodă de protecție a mediului prin reducerea noxelor o reprezintă înnoirea parcului auto cu mașini noi, puțin poluante, care, cu cât sunt mai ieftine, cu atât sunt mai accesibile, în special cetățenilor cu venituri reduse.

La doar câteva luni de la intrarea în Uniunea Europeană, încăpățânarea Guvernului Tăriceanu de a impune taxa de primă înmatriculare, considerată ca fiind discriminatorie în ceea ce privește autovehiculele second-hand importate în România, a condus la somarea de către Comisia Europeană, iar începând din noiembrie 2007 s-a trecut la procedura îndreptată împotriva încălcării dreptului comunitar, aflându-ne în situația în care Comisia Europeană va sesiza Curtea Europeană de Justiție.

Dacă prin hotărârea pronunțată, Curtea Europeană de Justiție va obliga statul român și la plata unei amenzi, Partidul Democrat-Liberal va lua toate măsurile pentru a se iniția o acțiune în regres, pentru ca cei vinovați să o plătească.

Atitudinea fermă a Uniunii Europene în această chestiune face de neînțeles poziția domnului Tăriceanu și ne îndreptățește să credem că ascunde în spate interese personale și de grup, împotriva cetățeanului român, pentru protejarea prietenilor din comerțul auto cu mașini noi, toate acestea, din păcate, cu sacrificarea imaginii României în Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Mircea Dușa - declarație politică intitulată Drumurile noastre...;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Dușa și rog să se pregătească domnul Dan Dumitru Zamfirescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnule coleg, trei minute.

Video in format Real Media  

Domnul Mircea Dușa:

Stimați colegi,

Am intitulat declarația politică de astăzi "Drumurile noastre..."

Județul Harghita este situat în centrul țării, acolo unde se intersectează principalele drumuri care duc spre Moldova, drumuri care au fost neglijate, vitregite din toate punctele de vedere. de altfel, ca de obicei, județele Harghita și Covasna sunt pe prima pagină atunci când este vorba de autonomie, iar când este vorba de problemele economice și sociale ale acestor județe, toate guvernele uită de ele. Foarte puține politici guvernamentale au avut în vedere și reabilitarea acestor drumuri. De altfel, toți trecătorii prin Harghita și Covasna, în loc să rămână impresionanți de frumusețile naturale, rămân cu un gust amar datorită calității drumurilor.

În ultimii ani, au fost alocate fonduri pentru reabilitarea Drumului Național 13 și a Drumului Național 13A, dar principala arteră, care străbate cele două județe - Drumul Național 12, care mai este, pe deasupra, și drum european, a devenit impracticabil.

Din DN 12 pleacă patru drumuri naționale spre Moldova. Deci este de înțeles că este o arteră de circulație foarte importantă. În perioada trecută s-a realizat documentația tehnică pentru reabilitarea acesteia, dar începerea lucrărilor se amână de vreo cinci-șase ani.

În ultimii ani a fost modernizat Drumul Național 15, o trecătoare spre Moldova, dar o porțiune de 10 km, care traversează municipiul Toplița, se află într-o stare jalnică; nu mai poți circula nici cu buldozerul. S-au făcut demersuri și s-a aprobat prin hotărâre de Guvern transferarea acestei porțiuni de drum la Compania Națională de Drumuri și Poduri. Dar oare când vor începe lucrările de reabilitare?

Domnule ministru al transporturilor, riscați să deveniți autorul autonomiei celor două județe. Izolarea de restul țării este, de altfel, dezideratul unor radicali din secuime. Dumneavoastră îi sprijiniți?

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Dan Dumitru Zamfirescu - declarație politică intitulată Jocul dublu al președintelui Traian Băsescu;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Zamfirescu și o rog pe doamna deputat Ionica Constanța Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator să-și pregătească intervenția.

Domnule coleg, vă rog, aveți la dispoziție trei minute.

Video in format Real Media  

Domnul Dan Dumitru Zamfirescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică este scurtă și se intitulează "Jocul dublu al președintelui Traian Băsescu".

"România va fi un partener extrem de loial deciziilor Uniunii Europene, dar nu va recunoaște independența Kosovo, declarată unilateral". Aceasta a fost replica președintelui României, Traian Băsescu, la declarația șefului statului francez, Nicolas Sarkozy, lansată cu ocazia vizitei acestuia în țara noastră, de luni, 4 februarie 2008, din care rezulta că independența provinciei Kosovo este inevitabilă.

Ce se poate înțelege de aici ? Că un partener extrem de loial trebuie, este obligat, să se alinieze deciziilor Uniunii Europene. Dacă nu o face, nu se mai poate încadra în această categorie. În acest caz, dacă țările puternice ale Uniunii Europene, cele care, în fapt, determină politica acesteia - Franța, Germania, Italia - recunosc independența Kosovo, atunci România, ca partener "extrem de loial", ce va face ? Sau dacă Serbia va fi primită rapid în Uniunea Europeană, cu condiția recunoașterii Kosovo, România ce va face ? Cu siguranță că va fi nevoită să recunoască independența Kosovo. Care va fi vocea care va anunța acest lucru ? Bineînțeles, vocea președintelui Traian Băsescu. Ce poate să însemne aceasta pentru România ? Reluarea atacurilor segregaționiste, care reprezintă sensul real al existenței unor formațiuni politice constituie exclusiv pe criteriu etnic și de aceea ilegale. Iată unde s-a ajuns datorită toleranței cu care actualii și foștii guvernanți au trecut peste atâtea și atâtea manifestări ale extremismului maghiar. Iată unde s-a ajuns dacă, de fiecare dată, în ciuda avertismentelor lansate de Partidul România Mare, foștii și actualii guvernanți au admis intrarea UDMR la guvernare ca să-și asigure majoritatea parlamentară necesară.

Este de prisos acum ca președintele Băsescu să mai facă astfel de declarații, când el este artizanul aducerii UDMR la guvernare după alegerile din 2004, în cabinetul Tăriceanu. Este de prisos, pentru că manifestările de patriotism, de care face atâta caz Traian Băsescu, nu mai pot păcăli pe români, atâta timp cât a contribuit efectiv la falsificarea alegerilor europarlamentare, favorizând intrarea în Parlamentul European a șovinismului maghiar, care susține fără jenă dezmembrarea României.

Iată de ce afirm că Traian Băsescu face joc dublu. Pe de o parte, declară că nu va recunoaște independența Kosovo, iar pe de alta anunță că este un partener extrem de loial deciziilor Uniunii Europene. În realitate, declarația cu privire la menținerea trupelor române de menținere a ordinii în Kosovo, trupe care fac parte dintr-o misiune a Uniunii Europene, reprezintă o recunoaștere tacită a independenței provinciei în discuție. Cu alte cuvinte, prin declarațiile sale sforăitoare de astăzi, caută, pe de o parte, să elimine din conștiința publică similitudinea pe care tot el a proclamat-o cu câțiva ani în urmă între situația din Kosovo și cea din Transnistria, iar pe de altă parte, vrea să mai păcălească o dată electoratul, încercând să-l convingă de patriotismul său nemărginit, când, în fapt, nu dorește decât să se mențină la putere, cu orice preț, iar acum a simțit că acest preț se numește, fie și temporar, nerecunoașterea independenței Kosovo.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Ionica Constanța Popescu - declarație politică cu titlul Nu discriminați elevii!;

O invit pe colega noastră Ionica Constanța Popescu la microfon și îl rog pe domnul deputat Petru Călian să se pregătească, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Stimată colegă, trei minute.

Video in format Real Media  

Doamna Ionica Constanța Popescu:

Mulțumesc frumos, domnule președinte.

Bună dimineața tuturor!

Declarația mea politică se intitulează "Nu discriminați elevii!".

Ce poate face un om cu 350.000 de lei vechi? Unii ar spune "multe", alții "mai nimic", unii ar spune că "pentru banii ăștia nu ridic un deget", alte persoane ar spune "nu merită să te lupți pentru așa o sumă". Totul depinde de unghiul din care privești lucrurile. Pentru vecina mea, pensionară, care zilnic merge pe jos 2 stații de autobuz ca să cumpere pâinea mai ieftin cu 1000 de lei vechi, 350.000 de lei înseamnă mult, pentru Ion Țiriac și pentru cei din această sală nu reprezintă un capăt de țară.

Pentru elevi poate însemna plata abonamentului la internet, cumpărarea câtorva reviste de IT lunar, a unor cărți, pixuri, caiete, a 35 de pachete de biscuiți, adică pachetul de luat la școală timp de o lună și încă o mulțime de alte lucruri.

350.000 de lei vechi, adică 35 de lei noi. Acesta este, în prezent, cuantumul alocației lunare pentru un copil. Va crește undeva pe la 40 de lei noi curând, spun autoritățile. Aceleași autorități care cu o mână dau, cu alta iau. Pentru că decizia de a crește alocația copiilor a fost însoțită de o reducere a numărului de persoane care vor beneficia de ea. Adică sunt scoși din calcul elevii care împlinesc vârsta majoratului pe timpul liceului. Ești elev dar ai împlinit 18 ani? Gata! Nu-ți mai trebuie caiete, nu-ți mai trebuie creioane! Ești major? Pune-ți mintea la contribuție, pune-ți ținerea de minte în funcțiune, pentru că nu-ți mai trebuie caiet pe care să notezi ce spune profesorul! Ești major! N-ai nevoie de bani!

Poate că autoritățile care au luat această decizie ar avea dreptate să ne spună că în plan legislativ copilul este definit ca persoana care are vârsta de până în 18 ani. N-aș vrea să fac filosofie, că atunci aș cere alocație de stat pentru copii până la adânci bătrâneți, pentru că până atunci toți vom fi, indiferent de vârstă, copiii părinților noștri.

Poate că autoritățile ar fi trebuit să se gândească la faptul că, indiferent de vârstă, elevii au aceleași necesități materiale. Că indiferent dacă au împlinit vârsta majoratului, ei rămân tot elevi, tot în întreținerea părinților, au o "școală de terminat" și nu se pot duce a doua zi după petrecerea de majorat să-și caute de lucru.

Ioana Nazarov este o tânără elevă din Valea Jiului cu rezultate bune la învățătură, cu preocupări extrașcolare educative, cu talent la scris; ea colaborează la suplimentul pentru tineret al unui ziar local. Luna trecută a împlinit 18 ani. Este în clasa a XII-a. Odată cu trecerea peste pragul majoratului, viața ei nu s-a schimbat radical. Învață bine în continuare, este la fel de delicată, deșteaptă și frumoasă. Ceea ce s-a schimbat este faptul că, de luna trecută, nu mai primește alocație de stat pentru copii. Și, deloc surprinzător, are în continuare aceleași nevoi pe care le avea și în urmă cu două luni, când nu avea 18 ani și când primea alocația de stat pentru copii.

Nu știu dacă s-au făcut calcule precise care ar fi economia ce s-ar face la bugetul statului prin sustragerea alocației din buzunarul elevilor majori. Sunt convinsă că nu o să reușim să acoperim cu această economie contribuția României la bugetul Uniunii Europene.

Și atunci, pentru ce le luăm elevilor banii?

Întrucât consider că elevii majori sunt discriminați de autoritățile statului prin decizia de sistare a alocației lunare către aceștia, sunt alături de ei și de demersul pe care astăzi înțeleg că îl inițiază, acela de a protesta față de prevederile Ordonanței 97/2007.

Sunt alături de cei 5000 de elevi din județul meu, care au strâns semnături prin care cer revenirea la vechile prevederi ale Legii 61/1993 și sunt alături de toți elevii care astăzi, printr-o acțiune de protest, solicită acest lucru. În acest sens, m-am adresat Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerului Educației pentru analizarea și soluționarea favorabilă a situației.

Cunosc din Hunedoara situația și știu sigur că nu toți participanții la protest și nu toți semnatarii petițiilor prin care cer alocații și pentru elevii care împlinesc 18 ani în timpul școlii, nu toți aceștia sunt persoane aflate în situația de a pierde cei 350.000 de lei. Sunt și colegi ai celor în cauză care nu au această problemă dar care-i susțin pe "majori". Îi apreciez și-i respect pentru asta.

În fond, cred că putem privi dincolo de cei 35 de lei. Acești tineri iau poziție și luptă pentru principii și împotriva discriminării. Este un exercițiu și un exemplu de curaj și solidaritate.

Și de aceea le urez baftă!

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, stimată colegă.

 
Video in format Real Media Petru Călian - declarație politică intitulată Republica Kosovo, născută prin cezariană;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Petru Călian și rog să se pregătească domnul deputat Slavomir Gvozdenovici, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Video in format Real Media  

Domnul Petru Călian:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi pe care o prezint verbal are titlul "Republica Kosovo, născută prin cezariană".

Proclamarea independenței Regiunii Kosovo poate provoca un precedent periculos atât pentru România, cât și pentru alte regiuni cu vocații similare.

Voci inflamate prefigurează prematur o nouă hartă a Europei, pe care țara noastră apare divizată. Defilăm în fața unui eveniment cusut cu ață albă, în condițiile în care Uniunea ne cere restructurarea administrativă a întregii țări.

Pe 17 februarie s-a scris istorie; istorie care a dat tonul stabilității în Balcani și care alimentează aspirațiile de independență ale entității maghiare din Ținutul Secuiesc și Transilvania.

Să nu uităm că, în luna ianuarie a acestui an, UDMR declara public că Uniunea Europeană intenționează să aducă un amendament la pachetul de legi al învățământului românesc, prin care minoritățile naționale să învețe diferit limba română.

Efectul Kosovo a impulsionat simțul unității și la tinerii maghiari care salută proclamarea independenței, sperând, în acest fel, că și Ținutul Secuiesc va avea aceeași soartă.

Strămoșii noștri au apărat țara cu vărsare de sânge, iar acum minoritățile cer și mai multe drepturi.

Există regiuni în care locuitorii nu cunosc deloc limba română, în condițiile în care dețin cetățenie română, învață în instituții ale statului român și se folosesc de serviciile țării noastre.

Dacă aceștia cer autonomie, atunci, oare, nu se vor încălca drepturile românilor de acolo, care se văd nevoiți de a învăța limba maghiară pentru a se putea socializa? Practic, românii din aceste regiuni se află în regim de minoritate față de maghiari, indiferent de apartenența teritoriului.

Întreg continentul european stă pe un butoi cu pulbere. Puțini sunt cei care fac declarații dure privind soarta României și consideră că situația din Kosovo este ca un precedent pentru Transilvania. Două regiuni separatiste ale Georgiei au anunțat deja că vor cere Rusiei recunoașterea independenței, iar în Transnistria spiritele se agită.

Amputarea unei părți a teritoriului sârbesc ne face să fim solidari și alături moral de poporul de care suntem uniți întru credință ortodoxă. Mai presus de orice conflict și interes interetnic rămâne însemnătatea unității naționale, conștiința apartenenței de neamul românesc și atitudinea față de limbă, cultură și istorie.

În scris voi depune o declarație politică legată de taxa de primă înmatriculare.

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg, depuneți-o la secretariatul Camerei.

 
Video in format Real Media Slavomir Gvozdenovici - prezentarea scrisorii Uniunii Sârbilor din România de solidaritate și sprijin cu poporul sârb și instituțiile sale de stat;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Slavomir Gvozdenovici și îl rog să se pregătească pe domnul deputat Vasile Soporan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Video in format Real Media  

Domnul Slavomir Gvozdenovici:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor colegi,

Cu ocazia evenimentelor recente, legate de declararea unilaterală a independenței Provinciei Kosovo și Metohia, Uniunea Sârbilor din România a transmis o scrisoare de solidaritate și sprijin cu poporul sârb și instituțiile sale de stat.

Facem cunoscut conținutul integral al acestei scrisori, prin care, asemenea întregii diaspore sârbe, și sârbii din România își exprimă nemulțumirea și indignarea față de crearea unui stat ilegal în cadrul granițelor Serbiei, stat fondator al ONU.

Domnului Boris Tadici, președintele Republicii Serbia,

Domnul Vojislav Kostunica, primul-ministru al Guvernului Republicii Serbia,

Parlamentului Republicii Serbia,

În numele Uniunii Sârbilor din România, a tuturor instituțiilor sârbești de pe aceste meleaguri, a celor în jur de 30 de mii de suflete sârbești, precum și în numele a numeroși prieteni români, vă transmitem sprijinul necondiționat în încercările de a păstra în cadrul granițelor Republicii Serbia a Provinciei Kosovo și Metohia, leagănul civilizației, culturii și statalității sârbe, totodată și ținutul de baștină a unei bune părți a populației sârbe, care astăzi trăiește în România.

Respectuos, vă rugăm să transmiteți poporului sârb și fraților noștri din Kosovo stima noastră și sprijinul nostru.

Respectându-i și ridicându-ne în apărarea drepturilor lor individuale și cetățenești, suntem conștienți că ei apără nu numai meleagul lor natal, ci și dreptul Serbiei la o existență demnă în cadrul granițelor recunoscute internațional, la fel ca orice stat civilizat din ziua de astăzi, ca orice membru al ONU.

Această poziție a noastră și sprijinul nostru necondiționat față de Serbia am adus-o la cunoștința opiniei publice din România: la București, la Timișoara, în presă, la televiziunile publice, în fața instituțiilor de stat, în Parlamentul României, ceea ce considerăm a fi o datorie morală a fiecăruia dintre noi, indiferent în ce parte a lumii am trăi.

Salutând poziția principială a instituțiilor române de stat, a Guvernului, a președintelui și a Parlamentului, ne exprimăm speranța și convingerea că aceste principii se vor regăsi în poziția oficială a României, atunci când țara noastră se va pronunța în fața comunității internaționale în problema Kosovo.

Cu convingerea fermă în viitorul european al Serbiei și, în cadrul acesteia, al provinciei seculare sârbe Kosovo și Metohia, sârbii din România nu vor recunoaște niciodată un stat fantomă și ilegal, din păcate creat cu sprijinul Americii și al Uniunii Europene în spațiul istoric al acestei provincii sârbe.

Vă transmitem din Timișoara, dumneavoastră și poporului sârb, salutări și sprijinul nostru necondiționat.

În ceea ce privește pomenirea numelui meu de către unul dintre stimabilii antevorbitori, doresc să reamintesc că, neintrând în nicio polemică, în Parlamentul României reprezint minoritatea națională sârbă, care a avut 9.000 de elevi sârbi, astăzi mai are doar 350.

În privința valahilor, a bisericilor din acea parte a Serbiei, cele două biserici discută între ele, iar noi, sârbii din România, repetăm: vom accepta înțelegerea între cele două biserici surori, oricare ar fi această înțelegere. Până atunci, stimabilului coleg îi stau la dispoziție.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Vasile Filip Soporan - prezentarea declarației politice Poziție de umilire sau poziție de construcție a interesului național;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Soporan și se pregătește domnul deputat Petre Străchinaru, din partea Grupului parlamentar al Pardidului Democrat-Liberal.

Domnule coleg, microfonul vă aparține.

Video in format Real Media  

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, doresc să prezint declarația politică "Poziție de umilire sau poziție de construcție a interesului național".

Declarația care proclamă independența Kosovo a creat o situație inedită la nivelul instituțiilor internaționale și asupra modului în care consensul guvernamental și cel al clasei politice funcționează în România.

În cadrul Uniunii Europene s-a luat o decizie nemaiîntâlnită sau rar întâlnită, aceea în care fiecare stat se poate pronunța după cum dorește, neluându-se o decizie comună obligatorie pentru fiecare membru. România este sau nu umilită în această situație.

Care este poziția României, care ar fi trebuit să fie poziția României pentru ca aceasta să acționeze în conformitate cu interesele pe care le are?

Specialiștii domeniului se pronunță făcând apel la dreptul internațional, la pozițiile marilor puteri, la pozițiile aliaților asupra acestei situații, realizând desfășurări de scenarii și poziții, unele care ne aduc, din păcate, încă de la enunțare, mari deservicii.

Pentru a demonstra acest lucru, aș face referire la două dintre ele apărute în această atmosferă. Prima la care am să fac referire ne prezintă reacția unor formatori de opinie care, făcând apel la istorie, ne înfățișează o așa-zisă situație în care Uniunea Sovietică, în perioada imediat apropiată terminării celui de-al doilea război mondial, ar fi dorit constituirea unei republici sau prelungirea unei republici formate din partea nordică a Transilvaniei, o parte din Ungaria și o parte din Ucraina subcarpatică.

Cui folosește această trecere în revistă a unei posibile situații, cu atât mai mult cu cât istoria nu operează cu virtualități nepetrecute? S-a dorit reabilitarea unei anumite perioade sau a unui anumit guvern pentru merite avute în cadrul negocierilor sau se dorește a se arăta că România a primit un cadou din partea Uniunii Sovietice și a comunității internaționale.

Chiar așa să fie? Este posibil ca astăzi să uităm de sacrificiile făcute de armata română, de rolul avut de România în obținerea victoriei aliaților la 9 mai 1945? Nu cred că această poziție aduce beneficii României.

A doua, poate mai dramatică și păguboasă decât prima, este legată de tentația unora de a face o analogie Serbia - Kosovo, România - județele Harghita și Covasna, sugerându-se stabilirea la nivelul dreptului internațional a unui precedent defavorabil regiunilor unde o minoritate existentă la nivel național are o majoritate într-o anumită zonă.

Această situație ar produce o perturbare a stabilităților constituționale. Nu putem să vorbim de o analogie cu referire la România deoarece, într-o analiză obiectivă pe parcursul ultimilor 18 ani, aceasta și-a construit un statut de membru NATO, de membru al Uniunii Europene, de participant activ la misiuni internaționale de menținere a păcii în zonele de conflict, care face imposibilă prin orice raportare la dreptul internațional la desfășurarea unei situații asemănătoare celei din Kosovo, undeva pe teritoriul României.

Să mai adăugăm un fapt esențial, acela că în România minoritățile se bucură de drepturi la nivelul celor mai pozitive experiențe din Uniunea Europeană. Realizarea acestui statut acordat minorităților a fost expresia unei puteri și a unei bune înțelegeri și mai puțin expresia unei slăbiciuni a statului.

Politica față de minorități a fost o reușită a tuturor guvernelor din ultimii 18 ani și consider că a fost elementul de continuitate care a dat putere statului român în context european și internațional.

În această situație, consider că este păgubos să se discute de un precedent care ar afecta viitorul României. Ar fi mult mai util să discutăm despre noile elemente de politică externă care ar trebui introduse sau întărite pentru a nu se acționa rigid, ci constructiv la nivelul Balcanilor și la nivelul vecinătăților pe care le are România.

În acest context, consider că președintele României, domnul Traian Băsescu, ar trebui să prezinte în fața Parlamentului de urgență strategia națională de securitate, actualizată la nivelul ultimelor evoluții petrecute la nivel european. Apreciind poziția pe care ați adoptat-o, vă îndemn, domnule președinte, să treceți peste confruntările pe care le aveți cu Guvernul, să depășiți poziția pe care o aveți față de Parlamentul României și să realizați de urgență prezentarea de care avem nevoie cu toții, în virtutea construcției interesului național.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Petre Străchinaru - declarație politică cu titlul 11 antimodele de autonomie;

La microfon îl invit pe domnul deputat Petre Străchinaru și se pregătește domnul deputat Costache Mircea, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnule coleg, aveți microfonul.

Video in format Real Media  

Domnul Petre Străchinaru:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Eu nu am dat un titlu acestei declarații politice, dar aș putea-o intitula "11 antimodele de autonomie".

De câteva săptămâni a început foiletonul celor 11 modele de autonomie al unor colegi ai noștri din grupul parlamentar al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România. Ei și-au propus să ne prezinte săptămânal câte unul dintre cele 11modele de autonomie culturală sau teritorială existente în statele Uniunii Europene, o lecție pentru cei care "nu au înțeles sau nu au vrut să înțeleagă" ce înseamnă aceasta. Lecție extrem de utilă, mai ales în prag de campanie electorală, pentru atingerea intereselor politice pe care le escamotează în comandamente comunitare.

Mi-am propus și eu să vă prezint săptămânal, alături de modelele la care se raportează colegii noștri, câte un antimodel de autonomie, preconizat sau pus deja în practică de către liderii UDMR care dirijează administrația locală din județul Covasna, modele nefirești din domeniul administrației, al învățământului, al culturii, al simbolisticii locale, al raportării la însemnele naționale și altele, care vin în contradicție flagrantă cu cele propagate de discursul "european" al acestora. Pentru început, "Antimodelul discursului referitor la autonomia pe criterii etnice."

Iată câteva din declarațiile unuia dintre cei doi deputați ai UDMR de Covasna, apărute în cotidianul Haromszek din data de 22 august 2006, în care îl amenință pe președintele statului, Traian Băsescu, că românii vor avea soarta sârbilor din Kosovo în cazul în care autonomia nu va fi acordată. "Am speranța că președintelui nu-i va plăcea dacă românii din secuime vor ajunge să împărtășească soarta sârbilor din Kosovo. Trebuie să se orienteze și să se decidă ce vrea să devină, un Milosevici sau un Tito al României?"

În același articol, se afirmă că "Ținutul secuiesc nu este încă un vulcan activ, lupta pentru autonomie de abia de acum se va aprinde și nu este indiferent cum se va raporta la aceasta puterea locală și centrală din România pentru că de aceasta depinde dacă ne vom îndrepta spre Kosovo sau Muntenegru, Tirolul de Sud, Catalonia".

În același cotidian, într-un interviu cu un europarlamentar maghiar, declarat cu ani în urmă persona non grata în România, anul trecut acesta îndemna la acte de terorism și de război: "Cei din Tirolul de Sus au creat presiune prin dinamitarea mai multor stâlpi de înaltă tensiune și demonstrații cu zeci de mii de oameni în aproape fiecare săptămână. Aceasta este principala problemă, să se arate o astfel de putere, în care să se vadă și să se audă voința poporului. Vremea discuțiilor și a drumului pacifist a trecut, conflictele trebuie să iasă la suprafață întrucât de 16 ani nu s-a obținut încă nimic".

Exprimarea unor asemenea viziuni periculoase au devenit deja reflex al liderilor comunității maghiare, aceștia extinzându-și aria declarațiilor belicoase la nivel național și internațional, promițând, după cum reiese din citatele prezentate mai sus, declanșarea unui conflict interetnic în cazul neacordării autonomiei teritoriale pentru cele două județe din centrul României. Ei au ajuns, zilele trecute, să se situeze pe poziția celui care șantajează Statele Unite și Uniunea Europeană pentru obținerea autonomiei teritoriale pe cale pașnică, declarând că în caz contrar recunoașterea provinciei Kosovo ca stat independent înseamnă legitimarea soluțiilor violente în această regiune.

Ca unul care locuiesc în această zonă vreau să vă spun, stimați colegi, că mulți dintre cei care alcătuiesc comunitatea de români din cele două județe din inima României sunt îngrijorați și chiar șocați de declarațiile politicienilor maghiari, care îi îndeamnă pe membrii comunității a cărei reprezentare și-o revendică să se folosească de această situație și, în momentul în care statele Uniunii Europene, respectiv Statele Unite ale Americii recunosc independența provinciei Kosovo, să semnaleze doleanțele maghiarilor cu privire la autonomia așa-zisului teritoriu secuiesc și să ceară sprijinul autorităților și diplomaților din Uniunea Europeană și din Statele Unite în scopul iredentist urmărit, în caz contrar urmând să declanșeze un al doilea Kosovo în România.

Stimați colegi, este momentul să alegeți între a guverna și a dezmembra România. Nu mâine, ci astăzi, aici și acum sau, dacă preferați, "itt és most!".

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Costache Mircea - declarație politică: Se vor trezi oare vreodată apatrizii noștri?;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Costache Mircea și rog să se pregătească domnul deputat Liviu Timar, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, microfonul vă aparține.

Video in format Real Media  

Domnul Costache Mircea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Ca militant naționalist și ca român tolerant, recunosc toate puctele de vedere exprimate de colegii mei într-o problemă gravă, dar mă întreb: Se vor trezi oare vreodată apatrizii noștri?

Așadar, s-a ajuns și aici, în pragul sfârtecării teritoriale pentru că, în ciuda tuturor declarațiilor și delimitărilor de circumstanță, precedentul a fost creat. Votul împotriva Declarației Parlamentului României de nerecunoaștere a proclamării unilaterale a independenței provinciei sârbești Kosovo al deputaților și senatorilor UDMR demonstrează cu asupra de măsură câtă dreptate a avut P.R.M., în primul rând președintele său, Corneliu Vadim Tudor, care de 18 ani avertizează cu litere mari: "Atenție la Ungaria! Atenție la politica separatistă șovină a UDMR!"

Zadarnic le-au tot strigat patrioții români Vadim Tudor, Gheorghe Funar, Adrian Păunescu și alții așa-zișilor elitiști că nu e de glumă cu iredentismul unguresc. Unde sunt astăzi ghedesiștii, elitiștii, unde este antiromâneasca societate civilă să ne mai spună la televizor că acestea sunt închipuiri și un mod nenatural de a face politică națională? Unde sunt patapleșii, liicenii, mungioaicele și dineștii să ne mai persifleze cu soroșismul societății deschise și cu antiromânismul lor manifest, cu teoria cretină a asemuirii Transilvaniei românești cu o bucățică de zahăr pe care, chipurile, nu ar putea să ne-o ia cineva?

Unde sunt propovăduitorii discriminării pozitive și al privilegiilor acordate minorităților sub acoperirea că numai așa vom putea fi, dragă Doamne, și noi democrați și numai așa îi vom determina pe alții să acorde aceleași drepturi excesive românilor din afara granițelor?

Nu zău, se bucură azi românii din Ucraina, din Transnistria, din Serbia, din Bulgaria sau din Ungaria de drepturile pe care le au minoritățile în România? Câți parlamentari români sunt în aceste țări? Câți miniștri, vicepremieri, scretari de stat, șefi de agenții și autorități, prefecți, magistrați etc.?

Vedeți, domnilor, ce înseamnă să anatemizezi forțele naționale și să pui la index personalități ale naționalismului luminat? Vedeți, domnilor, unde se ajunge dacă supui embargoului mediatic, tirului etichetărilor infame pe militanții românismului și pe promotorii interesului nostru național?

Ne-ați ținut atâția ani departe de frâiele puterii în România pentru ca astăzi țara să ajungă în faliment economic și moral, dar și în pragul dezmembrării teritoriale. Ne-ați oropsit, ne-ați bălăcărit, ne-ați prigonit ca să se vadă, până la urmă, că noi am avut dreptate și că sărăcia și înapoierea de azi se datoresc deficitului de cinste, de corectitudine și de patriotism autentic.

Cei ce vor să conducă în continuare România alături de antiromânii din UDMR, aceia își sapă singuri groapa și vor ajunge, mai devreme sau mai târziu, la groapa de gunoi a istoriei. Pentru alții, mințiți, intoxicați și manipulați împotriva P.R.M. și a interesului nostru național, e vremea să se trezească la realitate, e timpul redeșteptării sentimentului național, e vremea oamenilor harnici, cinstiți și cu dragoste de neam, care să lupte pentru o Românie mare, liberă, demnă și prosperă.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Liviu Timar - declarație politică cu tema Anul 2008 poate fi mai bun din punct de vedere agricol sau la fel ca 2007;

Domnul deputat Liviu Timar este invitat la microfon și se pregătește domnul deputat Viorel Oancea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Domnule Timar, aveți 3 minute la dispoziție.

Video in format Real Media  

Domnul Liviu Timar:

Domnule preșdinte,

Domnilor colegi,

Tema declarației mele politice de astăzi se intitulează "Anul 2008 poate fi mai bun din punct de vedere agricol sau la fel ca 2007".

De trei ani, în România, asistăm la un scandal politic permanent între reprezentanții puterii de dreapta, fapt ce a condus la o profundă criză. Această criză se reflectă într-o creștere economică tot mai scăzută, devalorizarea monedei naționale tot mai accentuată, deficit comercial uriaș și deficitul bugetar tot mai mare. Toate acestea au condus la o creștere pronunțată a prețurilor la toate produsele și semnificativ la produsele alimentare.

Mărirea prețurilor afectează nivelul de trai și viața celor mai mulți români, care se văd nevoiți să facă eforturi uriașe pentru a plăti întreținerea, curentul electric, telefonul și procurarea alimentelor necesare în fiecare zi.

Primul an de la aderarea României la Uniunea Europeană nu a adus bunăstarea mult dorită de români, datorită guvernării de dreapta P.D.-P.N.L.-U.D.M.R, și P.N.L-U.D.M.R, care nu s-au preocupat de problemele de fond, iar lipsa unei strategii coerente în această perioadă a determinat gradul de absorbție a fondurilor europene pentru agricultură să fie zero. România a pierdut startul în primul an în Uniunea Europeană și multe milioane de euro.

Urmărind cu mare atenție explicațiile date de ministrul economiei și finanțelor, Varujan Vosganian, privind cauzele care au dus la scăderea indicatorilor macroeconomici în 2007 și posibilitatea ca în 2008 acești indicatori să se îmbunătățească ca urmare a unui an agricol mai bun, mă determină să mă întreb: pe ce se bazează afirmația la această dată?

Pentru a avea o imagine foarte exactă a agriculturii românești în luna februarie 2008 comparativ cu februarie 2007, am să prezint situația însămânțărilor de toamnă, a lucrărilor agricole și efectivelor de animale din județul Mureș.

Ce se poate constata? Grâul semănat în acest an, comparativ cu 2007 - 85%, orz - 83%, plante de nutreț - 67%, arăturile pentru însămânțări de primăvară - 61%. Efectivele de animale: ovine - 89%, porcine - 81%, păsări - 87%.

Această situație prezentată este aproximativă, aceeași exprimată în procente și la nivel de țară, putându-se constata următoarele:

  • suprafața însămânțată cu cereale în 2008 este mai mică decât în 2007;
  • fertilizarea cerealelor păioase este aproximativ aceeași;
  • arăturile pentru însămânțările de primăvară sunt realizate doar în procent de 61% față de anul trecut;
  • efectivele de bovine, porcine și păsări sunt în scădere puternică.

La toate aceste nerealizări mai amintim:

  • scumpirea îngrășămintelor chimice cu 50%. Un sac de îngrășăminte complexe a ajuns la 100,85 de lei, față de 51 de lei în toamnă;
  • deficitul de sămânță hibridă de porumb se asigură aproximativ 45% din necesar; prețurile foarte mari la toate speciile de semințe;
  • la această dată producătorii agricoli din România au cea mai scumpă motorină din Uuniunea Europeană, motorina este accizată cu 300 de euro/1000 litri, iar în Uniunea Europeană este accizată doar cu 22 de euro/1000 litri;
  • întârzierea în acordarea plăților directe și plăților naționale complementare pe hectar și a altor forme de sprijin din partea statului în această primăvară; în varianta optimistă, efectuarea plăților pe hectar de către Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură se poate încheia în 3 luni de zile, după terminarea campaniei de primăvară;
  • aprobarea la sfârșitul acestei luni a Planului Național de Dezvoltare Rurală și posibilitatea depunerii de proiecte pentru accesarea fondurilor europene pentru agricultură cu întârziere; primele proiecte se vor putea derula doar la începutul luni septembrie;
  • creșterea prețului la grâu, orz, porumb pentru panificație și pentru furajarea animalelor până la noua recoltă, luna iulie, mă determină să cred că a afirma la această dată, având în vedere situația reală din agricultură, că acest sector, în anul 2008, va aduce îmbunătățirea indicatorilor macroeconomici este total greșit.

Cei care fac această afirmație nu cunosc un lucru simplu: un an rău din punct de vedere agricol, cum a fost 2007, se răsfrânge asupra anului următor în procent de 60-70%, după care vine noua producție.

Situația critică din agricultură se poate îmbunătăți dacă actualul guvern și toată clasa politică din România va acorda atenția cuvenită celei mai importante ramuri din economia românească - agricultura.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Viorel Oancea - declarație politică denumită Februarie 2008 - luna iubirii PNL-PSD. Remember Valentine's Day;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Viorel Oancea și se pregătește domnul deputat Aurel Vlădoiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, vă rugăm să respectați timpul acordat de 3 minute. Vă rog.

Video in format Real Media  

Domnul Viorel Oancea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se numește "Februarie 2008 - luna iubirii P.N.L.-P.S.D. Remember Valentine's Day".

"P.S.D. face azi ca Parlamentul României să fie un circ sistematic, ceea ce nu e de mirare, pentru că au guvernat după principiul pâine și circ". Năstase și Văcăroiu sunt în stare "să se lege cu lanțuri de scaune". "Voi lupta în continuare cu și mai multă îndârjire pentru ca P.S.D.-ul să treacă în opoziție, adică acolo unde îi este locul și unde va rămâne pentru multă vreme de acum încolo". Fosta guvernare P.S.D. a fost caracterizată de "corupție, minciună, propagandă, cumpărarea favorurilor, abuzuri, politizare și clientelism și a dus o politică bugetară iresponsabilă". Așa cuvânta domnul prim-ministru Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu în urmă cu doar doi ani. Și cum verba volant, de atunci a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a-și însuși rând pe rând toate atributele unei guvernări peneliste, distribuitor autorizat de social-democrație.

Ultima dată, dar suntem siguri că nu și cea de pe urmă, isprava politică a domnului prim-ministru Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu a fost reuniunea din zilele trecute, care pare să consfințească continuitatea parteneriatului P.N.L.-P.S.D.

Sfâșiat între tinerețea lui Mircea Geoană și experiența lui Ion Iliescu, Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu se vede obligat să-și negocieze rămânerea în funcție tocmai cu cei pe care cu atâta ură îi cataloga drept corupți și mincinoși.

Pentru a-și păstra funcția și privilegiile, acum face plecăciuni în fața P.S.D.-ului, căci capul plecat sabia moțiunii nu-l taie. Acceptă sfaturi și și le însușește tocmai de la cei care erau exponenții corupției și minciunii din fosta guvernare, se leagă de scaunul prim-ministerial chiar cu ajutorul celor care erau în stare "să se lege cu lanțuri de scaune".

Îl sfătuim să continue această reuniune de familie, să ia notițe cu atenție, ca nu cumva să greșească vreuna din măsurile "liberale" dictate de Ion Iliescu, Mircea Geoană, Ilie Sârbu sau, mai nou, Adrian Năstase sau Miron Mitrea. Să aibă însă grijă de păsărelele ce în ultimul timp dau tot mai multe sfaturi și vorbesc pe șoptite la ceas de seară, căci orice pasăre pe limba ei piere.

După atâția ani de politică, domnule Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, am ajuns să nu cred o chestiune decât atunci când e oficial negată și dumneavoastră prea ați negat legăturile "contra naturii" dintre P.N.L.-ul fără liberali și P.S.D.-ul plin de comuniști.

Ne-ați confirmat în ultimul an de nenumărate ori că Guvernul dumneavoastră constituie un grup de oameni obișnuiți, fără talente deosebite, având poate doar talentul de a primi și a păstra scaune.

Toate aceste devieri repetate de la liberalism m-au făcut să nu mai fiu alături de dumneavoastră. Domnul Ion Iliescu, cu care dumneavoastră ați ales să faceți acum echipă, este cel care, în momentul în care avea în mână conducerea, a amânat cu bună știință ieșirea la liman a țării.

După ce ani de zile am fost critic al fenomenului Ion Iliescu din politica românească, am refuzat să particip la acest mariaj pe care dumneavoastră îl consfințiți zilele acestea.

Această degringoladă guvernamentală nu va mai dura. Fiți sigur că, dacă ceva nu se întâmplă, nu înseamnă că s-a dus pericolul, ci doar că încă nu a sosit ceasul, iar dintre toate strategiile a renunța la timp este cea mai bună.

La revedere, domnule Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu! Și mi-a părut bine!

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Domnule coleg, mulțumesc foart mult.

 
Video in format Real Media Aurel Vlădoiu - declarație politică intitulată Să trăim bine din datorii;

Domnul deputat Aurel Vlădoiu este invitat la microfon și se pregătește, cred, ultimul vorbitor, domnul Sorin Marian Paveliu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal, cu rugămintea pentru ultimii doi vorbitori să-și concentreze intervențiile, ca să ne înscriem în timpul acordat. Vă mulțumesc.

Video in format Real Media  

Domnul Aurel Vlădoiu:

Declarația se intitulează "Să trăim bine din datorii".

Frenezia cu care, după 1990, România a trecut la făurirea economiei de piață multilateral dezvoltată a produs mari mutații în toate planurile economice.

Unitățile economice fiind de stat, deci neperformante, și-au închis porțile una câte una. Etapa a doua a înaintării României spre capitalism a însemnat vânzarea societăților atractive pe sume ce rezonează cu renumita noastră ospitalitate, adică mai pe nimic.

Exemplele sunt la tot pasul. Doar unul, extrem de elocvent, este cel al companiei naționale de telecomunicații, privatizată prin vânzarea acesteia de către statul român unui alt stat cu care avem relații milenare.

Indicatorii sintetici ai eficienței cu care erau folosite sumele rezultate din privatizări erau exprimați în numărul de aparate audio și video intrate în România.

Epuizarea unităților economice atractive corespunde intrării României în cea de-a treia etapă a evoluției sale postdecembriste, cu obligații mai dificile pentru guvernanți, de a depista noi surse care să mențină consumul electoratului în standardele atinse pe timpul marilor privatizări.

Soluția vizează în principal esența democrației, alegerile, o reprezintă atragerea investițiilor străine și, dacă nu este posibil sau suficient, creșterea deficitului de cont curent și al datoriei externe.

În anul preelctoral 2007, deficitul de cont curent a înregistrat o creștere de 66,1% față de anul anterior. În valoare absolută, acesta înseamnă 16,87 miliarde de euro, adică 14,3% din produsul intern brut al României.

Creșterea deficitului balanței externe de plăți în 2007 a dus la adâncirea deficitului de cont curent față de 2006 cu 72%. Ultimele estimări ale Băncii Centrale estimează un deficit al balanței de plăți echivalent cu 14,2% din produsul intern brut.

Și investițiile străine directe în România au scăzut în anul trecut cu 22,3%. Datoria externă a României a crescut cu peste 8 miliarde de euro în 2007, adică cu 28,3% față de decembrie 2006, ajungând la 36,7 miliarde de euro.

Apreciez că semnalele pentru anul în curs, dar mai ales pe termen mediu, nu sunt încurajatoare în ceea ce privește datoria externă.

Problemele cu care se confruntă statele occidentale în prinvința utilizării forței de muncă proprii le-au determinat să ne ceară imperativ să-i determinăm pe concentățenii noștri plecați să revină în țară. Intrările de bani în România din transferurile curente, fiind vorba în special de banii trimiși de românii care lucrează în străinătate, fiind de 7,2 miliarde de euro în 2007.

Pe lângă efectele benefice pe care le-ar reprezenta revenirea concetățenilor noștri acasă, aceasta va determina și diminuarea unei importante surse reale de consum și, pe cale de consecință, a unui important factor de stimulare a economiei autohtone.

În concluzie, a venit vremea să înțelegem că nu se poate trăi bine la nesfârșit, vânzând lucrurile din casă și făcând datorii.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Video in format Real Media Marian Sorin Paveliu - declarație politică cu titlul Cui folosește înghețarea prețurilor la medicamente;

Îl invit pe ultimul vorbitor, domnul deputat Sorin Paveliu, să ia cuvântul și cu rugămintea de a-și concentra într-un minut intervenția.

Video in format Real Media  

Domnul Marian Sorin Paveliu:

"Cui folosește înghețarea prețurilor la medicamente".

Ministrul Nicolăescu ne-a înștiințat pe toate canalele media că refuză să facă actualizarea prețurilor medicamentelor, pentru că el pune pe primul plan, vezi doamne, interesele bolnavilor. Sperând că ne vom bucura de faptul că moare și capra vecinului, adică ne vom bucura de faptul că și importatorii de medicamente vor avea de suferit, ministrul sănătății anticipează că această măsură va trece neobservată. Este oare așa? Să vedem de ce răspunsul nu poate fi decât unul strict negativ.

În primul rând, chiar ministrul însuși îi sfătuiește pe bolnavi să nu mai facă un drum, ci două la medic, care va trebui să nu mai scrie o rețetă, ci două rețete compensate sau gratuite. Prima, medicamentul pe care anticipează domnul ministru că nu-l va mai găsi pacientul și a doua, cu medicamentul înlocuitor.

Îi atrag atenția domnului ministru că astfel generează o adevărată bulibășeală la ușa medicilor care vor trebui să facă un act medical de două ori, fără să fie plătiți, evident, iar pacienții vor trebui să stea de două ori la cozi, dublate în mod artificial prin voința domnului ministru.

Mai mult, ipoteticele rețete o dată eliberate vor putea fi folosite de îndată ce criza se va fi terminat, generând o pagubă dublă bugetului destinat tratamentului acelorași bolnavi.

În al doilea rând, prin propria sa voință, domnul Nicolăescu scoate la vedere un mecanism pe care l-a agreat atunci când a tolerat un adaos de numai 1,5% pentru medicamentele din programe în farmaciile cu circuit deschis, fiind evident și de notorietate că o parte a adaosului distribuitorilor este destinat compensării acestui adaos insignifiant impus. Fără doar și poate că vor avea de pierdut atât farmaciștii, care vor refuza să desfășoare muncă gratuită la ordinul domnului Nicolăescu, dar, în special, bolnavii care se vor vedea lipsiți de medicamentele din programele de sănătate.

În ultimul rând, ministrul a fost abilitat de Parlament să preia o parte a atribuțiilor Consiliului Concurenței în privința stabilirii prețului la medicamente. Prin abuzul său, sfidând regula de a nu afecta corecta concurență, contrar prevederilor asumate prin Tratatul de aderare semnat de țara noastră, demonstrează că această delegare de competență este nejustificată. Se impune de la sine modificarea legii și preluarea acestei prerogative din mâinile ministrului incompetent a o exercita corect.

Având în vedere faptul că ministrul sănătății nu a fost capabil să actualizeze prețurile la medicamente, chiar și când acest lucru s-ar fi făcut în favoarea pacienților, respectiv când cursul monedei euro era sub nivelul stabilit prin ordin, vom depune în cursul zilei de mâine un proiect de lege care să-l împiedice pe domnul Nicolăescu să manifeste incompetența și reaua voință perturbând atât de grav interesul populației pe care pretinde că-l apără.

Acest proiect de lege va prevedea ca această instituție a Consiliului Concurenței să reia atributul de a stabili prețurile la medicamentele aflate sub monopol, din punct de vedere al prețului.

Pe această cale, îi readuc aminte domnului Nicolăescu de faptul că în ultimul trimestru al anului precedent ne-a tot reamintit pe posturile de televiziune că va face o reducere a prețului medicamentelor cu 15%. Acest lucru nu s-a întâmplat, însă domnia sa a uitat să mai apară pe aceleași canale de televiziune, pentru a ne comunica și de ce nu a făcut acest lucru.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Video in format Real Media  

Stimați colegi,

Astăzi avem și foarte mulți deputați care au depus în scris declarațiile politice. Îngăduiți-mi să-i amintesc, pentru stenogramă, pe aceștia.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnii deputați: Ioan Stan, Dumitru Ion, Florin Iordache, Mihai Apostolache, Alecsandru Știucă, Gheorghe Chiper, Vasile Pușcaș, Viorel Pupeză, Tudor Mohora, Iuliu Nosa și Mihaela Adrian Rusu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal: Mircea Man, Anca Constantinescu, Ionela Bruchental-Pop, Dumitru Pardău, Iulian Bîrsan, Aurel Olărean, Ion Puchianu, Laurențiu Mironescu, Dan Grigore, Bogdan Cantaragiu, Constantin Igaș, Marius Rogin, Petru Movilă, Valentin Adrian Iliescu și Ioan Oltean.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal: Luchian Ion, Ioan Hoban, Relu Fenechiu, Ovidiu-Ioan Silaghi, Andrian Mihei-Sirojea, Mihai Sandu Capră, Emil Strungă, Nicolae Popa, Mihăiță Calimente, Rareș Mănescu, Liviu Câmpanu și Gheorghe Dragomir.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare: Adrian Moisoiu, Avram Dumitru, Marius Iriza și Ștefan Baban.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator: Constantin Faina, Bogdan Ciucă, Lia Ardelean.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale: Miron Ignat și Nicolae Păun.

Iar din Grupul deputaților fără apartenență politică, domnul deputat Mircia Giurgiu.

Am avut astăzi, stimați colegi, o zi foarte bogată, 23 de vorbitori, 18 din partea Opoziției, 5 din partea Puterii, mai exact un liberal, doi udemeriști și doi de la minoritățile naționale. Astăzi Puterea a fost slab reprezentată la microfonul Camerei.

De asemenea, 45 de deputați au depus în scris declarațiile politice, 14 reprezintă Puterea, 32 Opoziția. Într-un cuvânt 90 de minute bogate în activitate parlamentară. Eu vă mulțumesc pentru atenția acordată.

Urmează dezbaterile, continuarea dezbaterilor pe marginea moțiunii simple depuse de către Grupul parlamentar al Partidului Democrat-Liberal, votul asupra acesteia și, evident, dacă timpul mai rămâne, și continuarea dezbaterilor cu proiecte de lege aflate pe ordinea de zi. Încă o dată vă mulțumesc.

Vă doresc o zi bună tuturor. Doamne ajută!

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Lia Ardelean - declarație politică intitulată Cine dorește nefuncționarea Justiției?;

Doamna Lia Ardelean:

"Cine dorește nefuncționarea Justiției?"

De peste două luni de zile, fruntașii PNL ignoră cu bună știință funcționarea normală a Ministerului Justiției, prelungind până la agonie un interimat păgubos și nefiresc pentru un domeniu atât de important și atent monitorizat de Uniunea Europeană. Încăpățânarea de până mai ieri a susținerii unei singure persoane pentru acest portofoliu delicat și îndelung disputat denotă, până la urmă, criza de cadre a principalului partid de guvernământ. În ultimul ceas însă, se pare că liberalii au găsit omul bun la toate, în persoana lui Teodor Meleșcanu, unicul preferat din mulțimea de aspiranți ai unui fotoliu cu eminamente valențe liberale. Până la urmă, Justiția română are nevoie de o persoană aptă de a scoate sistemul judiciar din criză, cu atât mai mult cu cât ocupăm încă un loc "de cinste" în ceea ce privește nivelul corupției, iar legislația este departe de coerența mult-dorită. Așa oarbă cum e, Justiția nu e un minister la îndemâna oricui, iar reformele ce se doresc a fi impuse cât mai repede în sistem cer timp și specializări suplimentare. Poate însă vom avea norocul ca verticalitatea umană a lui Teodor Meleșcanu să suplinească în mod fericit haosul care s-a instaurat în Justiție și, în cazul în care domnia sa va renunța la Apărare, lucrurile se vor îndrepta cât de cât...

Rotirea de cadre care probabil va urma, cu un ministru nou la Apărare cu foarte puțin timp înainte de summit-ul NATO, nu este nicidecum dătătoare de speranțe. Nesusținut în Parlament, Executivul dă din ce în ce mai mult impresia unei căruțe împotmolite, ai cărei cai nu reușesc să urmeze calea dreaptă. Din păcate, în România se poate întâmpla orice...

Este bine totuși că războiul fratricid dintre cele două palate nu mai poate dăinui mult timp, aflându-ne în plin an electoral...

Vorba cronicarului: "Trăim în România, și asta ne ocupă tot timpul"...

  Lia Ardelean - declarație politică cu titlul Dezbateri fără efect la pachetul de legi ale educației;

Doamna Lia Ardelean:

"Dezbateri fără efect la pachetul de legi ale educației"

Dezbaterea națională a pachetului de legi ale educației lansată de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului (MECT) riscă să se transforme dintr-o idee generoasă într-o situație de haos fără ieșire. De această părere sunt, din păcate, chiar cei direct interesați în conturarea unor legi coerente ale educației, respectiv liderii sindicali din domeniu. Consider că Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului trebuie să prelungească categoric termenul alocat prezentării concluziilor dezbaterilor organizate pe tema noilor legi din învățământ.

Multe din miile de propuneri rezultate în urma dezbaterilor din județele țării pe acest subiect se bat cap în cap. Un exemplu elocvent este obligativitatea înscrierii copilului la grădiniță la trei ani, considerată un nonsens cât timp în țară există un deficit de zeci de mii de locuri în grădinițe.O altă contradicție se referă la stabilirea vârstei la care copilul începe școala, în acest sens la acest moment nefiind clare adevăratele opțiuni ale părinților și cadrelor didactice.

În aceste condiții, consider că oficialii ministerului de resort trebuie să elaboreze o analiză pertinentă și corectă a tuturor propunerilor pentru a se alege cele mai bune soluții. De asemenea, cred că Ministerul Educației trebuie să țină cont și de aspectele sesizate de elevi și profesori, principalii beneficiari ai noilor legi, care susțin că programa școlară este încărcată, prost structurată și nefolositoare, iar dotările sunt insuficiente și învechite.

Consider că noul pachet de legi din învățământ trebuie să clarifice o serie de situații contradictorii existente în prezent, în așa fel încât după promulgare să nu fie nevoie imediat de alte modificări.

  Dumitru Avram - declarație politică intitulată Degradarea justiției;

Domnul Dumitru Avram:

"Degradarea justiției"

De câțiva ani, în această țară toate valorile sunt supuse sacrificiului. S-a început cu bunul-simț, s-a trecut prin moneda națională, iar în ultimul timp se umblă la Justiție. Nu știm în ce măsură scandalul la care asistăm astăzi este ecoul plecării din Guvern a doamnei Monica Macovei sau dacă tânărul Tudor Chiuariu sau doamna Norica Nicolai reprezintă într-adevăr niște pericole mortale pentru o anumită parte a politicii dâmbovițene de astăzi. Poate că dacă s-ar fi reușit cu Ludovic Orban, astăzi lucrurile ar fi fost mult mai liniștite. Era însă greu ca dintr-un simplu derapaj de mașină în plină ninsoare să faci un eveniment politic generator al debarcării din Guvern. Ludovic Orban are, într-adevăr, gura cam mare, dar ar fi fost prea de tot să țină figura cu așa-zisul accident căruia i-ar fi fost victimă o tânără căzută prin zăpadă din cu totul alte pricini.

În afară de aceasta, se pare că mulți au uitat pentru o clipă că Ludovic Orban este totuși fratele comisarului nostru european și că, acolo, la Bruxelles, lucrurile ar fi fost supuse unei analize mai atente. S-a reușit îndepărtarea lui Tudor Chiuariu, dar probabil că mulți o regretă acum, pentru că nominalizarea Noricăi Nicolai a picat ca o furtună venită din senin. De ce or avea unii atâta teamă de această femeie robustă ne este greu să înțelegem. Același lucru s-a întâmplat și atunci când țărăniștii au vrut s-o numească ministru de interne. Ar fi fost, oricum, mult mai bună decât Gavril Dejeu. Chestiunea cu trecutul ei comunist a intrat de pe acum în derizoriu, așa încât erorile fostei procuroare par să conteze mai puțin în această luptă, cât mai ales surprizele pe care această doamnă este în stare oricând să le producă. Este adevărat că în jurul acestui post important gravitează, asemenea fluturilor pe lampă, unii tinerei care n-au decât meritul de a intra în viață după asasinarea lui Ceaușescu. Apariția pe piață a înregistrărilor convorbirilor telefonice dintre mafiotul Omar Hayssam și procurorul Ciprian Nastasiu au provocat deja unora fiori de gheață pe șira spinării. Este vorba, trebuie să recunoaștem, despre o muniție redutabilă, cu urmări greu de anticipat pentru aceea care au executat-o pur și simplu pe Norica Nicolai în aceste zile. Instrumentul de luptă l-a constituit aceeași presă aservită, cu un comportament greu de egalat în vreo altă țară de pe continent.

Presa își permite absolut orice, niște indivizi care încă nu și-au terminat școala jignesc în stânga și în dreapta, socotindu-se deasupra legii și a moralei. De unde au acești copilași atâta tupeu și cine se află în spatele lor? Va veni o zi când aceia pe care contează ei astăzi vor avea ei înșiși probleme, iar atunci marii moraliști de astăzi se vor transforma brusc în critici acerbi ai binefăcătorilor lor de altă dată. Cazurile sunt cu duiumul, iar îndelungata și costisitoarea noastră tranziție le-a îngăduit o proliferare greu de imaginat. Presa a început să țeasă intrigi, dar face și victime, fără ca nimeni să o tragă la răspundere pentru erorile sale. Pe anumite posturi de televiziune, parlamentarii sunt făcuți în fel și chip. Nimeni nu se sesizează. Cum nu se sesizează nici Consiliul Național al Audiovizualului, care este numit de Parlament și subordonat acestuia. Ce să mai vorbim despre adevărata hăituială la care sunt supuși deputații și senatorii, ca și alți oficiali, din partea unor instituții subordonate, de asemenea, forului suprem legislativ al țării.

În aceste zile, leul a suferit o cădere dramatică, dar mai important decât acest lucru, în urma căruia vor ajunge în sapă de lemn sute și milioane de oameni îndatorați până peste cap băncilor, este cazul Noricăi Nicolai și al nepoatei care a votat în Senat în locul ei. Nimeni nu se întreabă de ce nu mai este producție în această țară, cum se îmbogățesc peste noapte unii investitori străini, care acum ne lasă cu gura căscată, ce este cu datoria externă a României, care a ajuns la vreo 50 miliarde de euro, ce se întâmplă cu tezaurul nostru și cu alte piese de patrimoniu bancar rătăcite în cine știe ce țară europeană sau dincolo de ocean.

Acestea sunt problemele reale ale României, și nu cearta dintre doi oameni care ar trebui mai degrabă să colaboreze pentru binele acesteia. Ce lasă ei în urmă, în afara unui dezastru economic și social greu de imaginat? Cât de europeană este această putere care își permite să se bată pentru postul de ministru al justiției când, exact în luna ianuarie, Comisia de la Bruxelles va da publicității raportul privind stadiul reformei în acest domeniu? În iunie vom ști dacă Bucureștiul va fi sancționat pentru neîndeplinirea unor angajamente, existând chiar pericolul ca deciziile instanțelor din România să nu mai fie recunoscute în celelalte state membre.

Se spune că Norica Nicolai ar fi cerut dizolvarea DNA, dar stăm și ne întrebăm care sunt marile cazuri de corupție rezolvate de această structură atât de dragă predecesoarei acesteia, pe care unii domni de la Bruxelles s-au grăbit să o numească "doamna de fier" a Justiției românești? Curtea Constituțională ar fi trebuit să-și spună cuvântul în legătură cu toată această tevatură legată de noul ministru al justiției. În favoarea rațiunii și a interesului național. Deocamdată s-a găsit o simplă formulă de compromis - numirea în funcția de ministru interimar a lui Teodor Meleșcanu. Abandonarea Justiției nu este o metaforă gratuită. Ceea ce se întâmplă astăzi în România întrece uneori subiectivismul și erorile perioadei de dinainte de '89. Pentru toate acestea unii vor plăti, cu siguranță. Arbitrariul n-a atins niciodată aripile infinitului...

  Ștefan Baban - declarație politică intitulată Micile atenții în România lui 2008;

Domnul Ștefan Baban:

"Micile atenții în România lui 2008"

Mita, fie că este dată la spital, la primărie, la școală sau chiar grădiniță, este omniprezentă în viața de zi cu zi a românilor, chiar și după aproape 20 de ani de la schimbarea regimului politic aceștia fiind reticenți în a renunța la această "tradiție" ancorată puternic în obiceiurile lor zilnice.

Este vorba de o chestiune de mentalitate, care datează din perioadele anterioare, când pentru a obține ceva trebuia neapărat să oferi ceva în plus față de ceea ce era de plată real. Ca să nu mai stai la cozile uriașe pentru a obține un produs de calitate, strecurai frumos ceva bani în plus pentru a fi ținut minte. Ca să fii tratat cu respect în unitățile sanitare, plasai sumele de bani de la femeia de serviciu până la medicul curant și știai că vei fi tratat regește. Mici atenții plecau și spre dascălii copiilor tăi, spre edilul din orașul tău, pentru a obține ceva ce ți se cuvenea sau pentru o banală repartiție de butelii etc.

În acele vremuri, toți dădeam vina pe regimul în care trăiam. Acum 19 ani am schimbat regimul politic, dar tot suntem nevoiți să scoatem din buzunar bani în plus, uneori destul de mulți pentru a ne fi respectate și recunoscute chiar drepturile noastre cetățenești recunoscute prin Constituție.

Astăzi am ajuns să "ungem", să mituim de la vlădică până la opincă, de cum ieșim din casă. Pentru un act, pentru o rețetă compensată, pentru un aviz necesar la un dosar, scoatem banul din buzunar.

Corupția s-a extins, mai ales în ultimii 10 ani, până la toate nivelurile clasei politice și economice din România. Orice tranzacție, orice serviciu normal și real, orice parafă și semnătură sunt purtătoare și aducătoare de bani. Prețul variază în funcție de interesele și cercurile pentru care se prestează aceste servicii "benevole".

Admonestate de Bruxelles pentru proliferarea acestui flagel, autoritățile au lansat o campanie prin care cer populației să "nu dea șpagă". Campania a fost însoțită de clipuri în care "funcționarii publici" mulțumeau ironic contribuabililor pentru că i-au ajutat să își ia vile și mașini scumpe. De ce doar această categorie socio-profesională a fost expusă public acestui flagel, doar Guvernul poate ști. Probabil că se referă la acei funcționari publici și înalți funcționari publici care sunt numiți pe cale politică și care în patru ani, cât stau la conducere, trebuie să recupereze sumele cheltuite pentru partidul ce i-a instalat și chiar să acumuleze bani pentru perioadele ce vor veni. Pentru că funcționarii publici de execuție, cei ce trudesc din greu pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu și buna desfășurare a activității, nu țin cont de culoarea politică și nici nu sunt cuprinși în schemele de cheltuire a banilor publici, ai contribuabilului. Ba, de multe ori, fără să fie vinovați sau fără măcar să știe afacerile derulate de șefii ierarhici, care automat nu mai au timp de organizarea și coordonarea activității din instituțiile publice pe care le conduc, sunt împroșcați cu ocări și injurii de către contribuabilul necăjit că nu și-a putut rezolva problema sau că a pierdut timp inutil.

Medici, profesori, cadre sanitare medii, funcționari publici etc. toți sunt supuși oprobiului public pentru că sunt asimilați cu mita. Nimeni nu contestă acest lucru, dar până la a demonstra că toți sunt murdari și tarați este bine să facem o separare a problemelor și a persoanelor. Și apoi, la salariile mizere pe care le au, v-ați gândit vreodată că sunt momente când nu le ajung banii, iar acasă nu au ce să pună pe masă copiilor? V-ați gândit că au învățat atâția ani și că au salarii de mizerie, dar că societatea îi blamează și le cere să trăiască decent, ca și țeparii care dau tunuri după tunuri și nu pățesc nimic, pentru că mituiesc tocmai pe cei care gestionează viața și banii acestor categorii umane din România. Nu e de mirare că gândul de a emigra, al celor umiliți de mită, șpagă, bacșișul luat de șefii lor, devine din ce în ce mai puternic și luptă pentru a-l transforma în realitate.

Deși două treimi dintre români consideră că a da mită este indispensabil pentru a reuși în viață și că nivelul corupției este același chiar și după aderarea la U.E., cred că este vremea să ne unim puterile și să încercăm să schimbăm optica, viziunea și motivațiile celor care consideră acest lucru ca pe o normalitate în România anului 2008.

  Iulian-Gabriel Bîrsan - declarație politică intitulată Tovarășii turnători ai Uniunii Europene;

Domnul Iulian-Gabriel Bîrsan:

"Tovarășii turnători ai Uniunii Europene"

Le-a plăcut mult să facă pe spionii într-o epocă în care nici nu auziseră de celebrul agent 007. Pentru ei era interesant să își toarne vecinul că ascultă "Europa Liberă". Le dădea un sentiment de măreție când erau bătuți pe umăr de șefi, iar mânuțele lor dibace dădeau cu subsemnatul pe un raport despre colegii de serviciu. Vorbeau deschis despre mizeriile care perverteau valorile socialismului, despre planurile monstruoase ale rudelor care doreau să fugă la Viena, iar mersul la biserică, duminica, era un păcat.

Cred că a fost avantajos, o perioadă de timp, să fii turnător la Securitate... Putea fi chiar o mândrie. Trebuia doar să îți calci pe principii - dacă aveai așa ceva - și să fii indiferent, ori de câte ori prietenii ajungeau să fiarbă în sucul propriu pentru toate "răutățile" lor. Dar apoi venea răsplata! Binemeritata răsplată. Cine nu dorea să conducă o Dacia frumoasă pe străzile mai libere ale Bucureștiului? Mai primeai un bilet la Sovata. Puteai fi lăsat chiar să cumperi o sticlă de Coca Cola în iulie, când se adunau o mână de străini la Mamaia. Apoi a urmat acea perioadă ".. Revoluția... S-a dus totul! A venit CNSAS, care a stârpit binefăcătorii patriei lui Ceaușescu.

La un moment dat, eu chiar am crezut că vom afla cu toții numele celor peste 700.000 de torționari, așa cum s-a întâmplat în Germania și Cehia, după '90. Ar fi fost probabil mult prea frumos ca toți premianții Securității să fie demascați și scoși din cuiburile pe care și le-au făcut prin ministere, Parlament, poliție, justiție și administrație.

Efectul produs de demascarea unor lideri din politică, merituos răsplătiți după '89, a fost însă prea puternic. Parcă explodase o bombă atomică. Băgase CNSAS spaima în toți și devenise chiar inamicul numărul 1. Niciodată nu se știa care va fi următoarea țintă.

După "Felix", "Sanda" și "Dana" trebuia, domnule, să se facă ceva pentru bieții securiști! Era păcat ca ditamai carierele, clădite cu sudoare în comunism, să se transforme brusc în scrum. Așa că spionii celui mai iubit tovarăș și-au unit forțele, și-au desemnat o căpetenie și au încercat să blocheze ceea ce au catalogat ei drept o mascaradă. Felix era, bineînțeles, cel mai revoltat. Se săturase să evolueze fără rezultat la Antene și dorea să i se facă dreptate.

Desființat de Curtea Constituțională, că ar fi fost instanță extraordinară, CNSAS și-a pierdut acum aproape toate puterile. Va fi doar un administrator de hârțoage, un institut de cercetare a trecutului comunist, care nu va mai putea stabili cine a făcut poliție politică și cine nu. Cu alte cuvinte, Securitatea a învins! Ne-am întors înapoi cu 17 ani, când dezbaterea cu privire la o clasă politică reformată se traducea prin isterii individuale și colective. Este drept că suntem în 2008, în Uniunea Europeană, dar am rămas cetățeni ai aceluiași stat, condus în continuare de tovarăși-securiști.

  Gheorghe Chiper - declarație politică având ca subiect faptul că în acordarea ajutorului pentru soțul supraviețuitor există și pensionari discriminați;

Domnul Gheorghe Chiper:

Declarație politică având ca subiect faptul că în acordarea ajutorului pentru soțul supraviețuitor există și pensionari discriminați

Cu multă întârziere - dar totuși cu mulțumirea cuvenită - pensionarii mai primesc, din acest an, un mic ajutor financiar în cazul în care sunt supraviețuitori ai soțului decedat. Această formă de sprijin a fost instituită de Guvernul P.S.D. printr-un act normativ elaborat în 2004, cu valabilitate din 2005, dar aplicarea în practică a acestuia nu s-a făcut decât din acest an - și acum tot la insistențele Grupului parlamentar al P.S.D. - modalitatea în care el se acordă fiind diferită de cea inițială și într-un cuantum mai mic. Oricum, și în astfel de situații este valabilă cugetarea conform căreia se spune că este mai bine mai târziu decât niciodată; mai bine mai puțin decât nimic.

Și totuși, există o categorie de pensionari - la fel de nevoiași sau poate și mai necăjiți - care nu primesc un astfel de ajutor, pentru simplul motiv că soții decedați nu au avut pensie la data decesului, deși au fost contribuitori la bugetul asigurărilor sociale. Unii dintre ei - parcă în mod fatal - s-au stins din viață în pragul pensionării, având stagiul întreg efectuat; alții, cei mai mulți, având perioade de activitate cuprinse între numărul minim de zile prevăzut de lege și numărul necesar de ani pentru un stagiu complet.

Desigur, pentru astfel de cazuri nu este posibil într-un timp scurt să li se efectueze riguros calculele pentru stabilirea post-factum a pensiei. S-ar îngreuna mult munca în sistemul C.N.P.A.S., s-ar încărca - inutil sau poate justificat - programul de lucru al aparatului de specialitate din minister și din teritoriu cu verificarea actelor, cu determinarea nivelului pensiilor (prezumtive) și apoi cu calculul drepturilor ce se vor acorda sub forma acestui ajutor.

Consider că mai simplu și mai practic ar fi ca acestora să li se constituie - pe bază de acte, desigur - perioadele de cotizare și să se constate dacă s-a efectuat stagiul minim de cotizare de 15 ani, prevăzut de actuala lege. În această situație, soții supraviețuitori ai celor decedați înaintea pensionării ar beneficia de un ajutor financiar - mic, dar binevenit - cu care să acopere, parțial, majorările actuale de prețuri și tarife, mai ales la utilități. Ar fi, totodată, o măsură cu caracter reparatoriu, care înlătură o discriminare apărută ca urmare a unei omisiuni nedorite.

În acest scop, am depus un proiect de Lege pentru completarea Legii nr.255/2007, în vederea includerii și acestei categorii de pensionari între beneficiarii ajutorului menționat.

  Florin Aurelian Popescu - exprimarea îngrijorării în legătură cu evoluția unor partide politice din România, ca urmare a declarării independenței provinciei Kosovo;

Domnul Florin Aurelian Popescu:

Ca parlamentar al României, mă declar îngrijorat de evoluțiile unora dintre partidele politice ca urmare a declarării independenței Kosovo. Mă îngrijorează în egală măsură felul în care UDMR încearcă să speculeze exemplul provinciei Kosovo, pentru a stârni agitație în rândurile propriului electorat, cât și orbirea cu care Tăriceanu tratează demersurile partenerului său de guvernare.

Este de remarcat zorul cu care președintele UDMR a cerut, încă de duminică, autorităților române să recunoască independența Kosovo. Mai mult decât atât, parlamentari ai acestei formațiuni aflate la guvernare în România au participat la declararea independenței Kosovo și s-au întors de acolo spunând că acest precedent trebuie folosit. În condițiile în care decizia oficială a României este aceea de a nu recunoaște independența acestei provincii, poziția UDMR nu va face decât să provoace nedumerire pe plan extern și tensiuni interne.

Preocupat să asigure înainte de toate stabilitatea scaunului său de premier, Călin Popescu-Tăriceanu a închis ochii la aceste demersuri. Din dorința meschină de a-și asigura câteva luni de mandat în plus, primul-ministru se va preface, probabil și pe viitor, că nu observă acțiunile pe care în mod sigur reprezentanții UDMR le vor întreprinde.

Știm cu toții că demersurile UDMR privind recunoașterea independenței Kosovo au o bătaie mult mai lungă. Nu este vorba pur și simplu despre o problemă de politică externă, așa cum încearcă Tăriceanu să ne convingă, ci despre încercarea de revigorare în rândul etnicilor maghiari din România a ideilor privind autonomia teritorială a Ținutului Secuiesc. În condițiile în care în România drepturile minorităților sunt asigurate și respectate, UDMR continuă să le spună maghiarilor că problemele lor ar fi de natură etnică, deși, de fapt, acestea sunt, ca ale majorității românilor, de natură economică și socială.

Ca șef al Guvernului, Tăriceanu are datoria de a chema la ordine UDMR. Inclusiv atunci când își construiește strategiile electorale, Uniunea trebuie să respecte cadrul general al Constituției, conform căreia "România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil". UDMR nu poate să se afle la guvernare, dar să susțină un punct de vedere contrar celui stabilit de statul român, cu atât mai mult să se lanseze în demersuri contrare spiritului Constituției României.

Și ar fi decent dacă și premierul Tăriceanu ar stabili totuși o limită a compromisurilor pe care le face pentru a-și mai păstra câteva luni trecătoarea funcție de prim-ministru.

  Nicolae Păun - marcarea datei de 20 februarie ca ziua abolirii sclaviei rromilor în Principatele Unite și prezentarea unui bilanț și a perspectivelor evoluției drepturilor rromilor, ca cetățeni ai României;

Domnul Nicolae Păun:

În 2008 celebrăm 60 de ani de la adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului, unul din documentele fondatoare ale constituțiilor democrațiilor actuale, care a regândit drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățeanului, după ce acestea fuseseră încălcate sau confiscate de societățile totalitare, în perioada celui de-al doilea război mondial. România însăși, ieșind din totalitarismul comunist, și-a armonizat Constituția conform acestor principii inalienabile, motiv pentru care rromii se bucură de recunoaștere ca minoritate națională constitutivă a noii democrații din România.

Tot în 2008, se derulează Anul european al dialogului intercultural, într-o Europă extinsă, din care România este parte integrantă, în care este celebrată diversitatea culturală, asociată cetățeniei democratice active, fapt care incumbă nu doar o dublă loialitate, ca persoană aparținând unei minorități naționale și ca cetățean, ci și o dublă responsabilitate.

În fine, tot în 2007, ca în fiecare an de altfel, în 20 februarie, România celebrează abolirea sclaviei rromilor. Un moment altădată considerat fondator al statului modern român, acum căzut în desuetudine, deși relevanța acestuia a redevenit actuală, după "criza Italia", în special după "cazul Mailat", în care deopotrivă, români și rromi, am fost profund afectați.

Surprinzătorul val de violență xenofobă și rasism/antițigănism din Italia și România, stârnit de agendarea prezumției uciderii unei femei italiene de către un cetățean român de etnie rromă, "cazul Mailat", a înlocuit fulgerător corectitudinea politică și "spirala tăcerii", ca forme contemporane ale duplicității comportamentelor și atitudinilor ostile față de rromi, cu spectacularizarea politică și linșajul mediat. Pus în termeni de libertate și ordine, etic versus politic, cetățenie și etnicitate, legitimitate și legalitate etc., acest "reality show" a scos la iveală dezastrul socio-cultural și amplitudinea închiderii sociale (ghetoizării) în care trăiesc rromii în România și în Europa, cât și urgența elaborării și punerii în rețea, la nivel local, național și european, a unor politici viabile, europene, naționale, locale.

În acest sens, "Rezoluția Parlamentului European din 31 ianuarie 2008 pentru o strategie europeană privind romii" este un document de poziție care anunță o schimbare de optică semnificativă a instituțiilor europene, față de care România trebuie să aibă o reacție alertă și să fie direct interesată.

În calitatea mea de președinte al Comisiei pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților, dar și în calitate de reprezentant al minorității rrome în Parlament, voi iniția un set de propuneri de aliniere la politicile publice europene referitoare la rromi și voi solicita Guvernului României măsuri adaptate, având în vedere că anul acesta expiră Planul de măsuri al strategiei naționale de îmbunătățire a situației rromilor.

Integrarea României în Uniunea Europeană solicită o flexibilizare a politicilor publice față de noile provocări, în măsura să asigure un parteneriat viabil, în special la nivel regional și local, fundamental pentru depășirea crizei comunităților rrome. O alternativă complementară și sinergică la lenta asumare instituțională ar putea fi cooperarea interculturală, adresată comunităților rrome, ca "schimbare socială", (r)evoluție paradigmatică a culturii organizaționale rrome, ca împuternicire, asumare responsabilă și mobilizare colectivă, din perspectiva binară și complementară a raportului derivat din drepturile și îndatoririle juridice ale cetățeniei active și cele ale statutului de minoritate națională în România, pentru ca rromii să fie activi și responsabili în construcția noii societăți românești, cât și pentru a aspira la ceea ce este binele comun, în noile contexte.

În fine, anul acesta, la 1 decembrie, Ziua națională a României va fi celebrată cu o semnificație întărită, ca aniversare a 90 de ani de la Marea Unire. Această zi, pentru rromi are o dublă semnificație: celebrarea calității lor de cetățeni ai României, dar și celebrarea "Marilor Adunări" ale rromilor de la Rupea, județul Brașov, și de la Dumbrăveni, județul Sibiu, prin care strămoșii noștri și-au exprimat acordul și voința pentru "încetățenirea" lor și a urmașilor lor. "Rugăm Comitetul Național Român a ne lua și pe noi, țiganii, sub scutul domniilor lor." - a fost dorința acestora, o moștenire de care vom ține cont.

Pentru toate aceste motive, care împreună semnifică destinul comun al rromilor cu ceilalți cetățeni ai României, 20 februarie nu este doar ziua abolirii sclaviei rromilor, ci și a unei analize a încetățenirii acestora, a statutului și rolului lor în România și în Europa.

Permiteți-mi să consider această celebrare a abolirii sclaviei rromilor în Principatele Române din 20 februarie ca o garanție a continuității dezvoltării drepturilor rromilor, ca cetățeni ai României.

  Bogdan Liviu Ciucă - declarație politică intitulată Învățământul românesc;

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Învățământul românesc"

Consider că România de astăzi este o țară confruntată cu riscuri majore, întrucât sistemele educației și cercetării nu corespund cerințelor minime ale unei societăți și economii europene, în care cunoașterea este marfa cea mai de preț și sursa cea mai importantă a dezvoltării economico-sociale și personale. Riscăm ca decalajul cultural față de țările membre ale Uniunii Europene să crească, copiii noștri să fie la maturitate din ce în ce mai puțin competitivi pe piața europeană a muncii și tot mai puțin pricepuți în gestionarea vieții personale, riscăm ca economia să stagneze, să devenim dependenți de inovațiile venite din afară, iar democrația să funcționeze cu sincope.

Observ cu îngrijorare cum a crescut abandonul școlar, în ciuda programelor sociale: cornul și laptele, bani de liceu, burse sociale etc. În schimb, nu s-au realizat cercetări pentru a se stabili dacă banii ajung la cei care sunt în nevoie.
Elevii din mediul rural continuă să nu aibă acces la educație și să fie discriminați în raport cu elevii din mediul urban. Doar 15-20% dintre elevii din mediul rural merg la liceu, și doar 2-5% urmează studii superioare, iar copiii ai căror părinți muncesc în țări europene, părăsesc, în bună măsură, școala. Lipsa infrastructurii și a cadrelor calificate din mediul rural adâncește discrepanțele în educație între mediul rural și urban.

Cunosc faptul că, în multe dintre școlile din România, condițiile sunt sub standardele decente. Am făcut multe deplasări în județul Galați și am primit o sumedenie de semnale din partea cetățenilor și a autorităților locale, sunt la curent cu realitățile din școlile comunelor și satelor mai sărace.

Sunt numeroase cazuri în care autoritățile locale nu au reușit, din diverse motive să obțină finanțare pentru renovarea și salubrizarea unităților școlare. Oricare ar fi aceste cauze, cu siguranță vina nu este a elevilor. De aceea, consider că se impune elaborarea unui plan de măsuri la nivel național, prin care școlile să fie ajutate să ajungă la un standard minim de funcționare. Există foarte multe situații în care se impune acordarea unui sprijin financiar pentru renovarea școlilor, în așa fel încât acestea să obțină autorizațiile sanitare de funcționare.

Închei cu speranța că atât ministerul de resort, cât și sindicatele, vor analiza cu maximă responsabilitate cauzele care au dus la situația de incertitudine din învățământul românesc și vor lua în cel mai scurt timp posibil măsurile care se impun pentru asigurarea unei educații de calitate generațiilor viitoare.

  Ionela Bruchental-Pop - pledoarie pentru urgentarea proiectelor rămase nefinalizate;

Doamna Ionela Bruchental-Pop:

Spectrul politic autohton ne relevă cu o asiduitate demnă de o cauză mai bună imagini și comportamente desuete din partea unor reprezentanți ai clasei politice preocupați cu precădere de aspecte pur mercantile, în totală disonanța cu cetățenii, a căror singură calitate în percepția acestora este postura de votanți.

În mod indiscutabil, într-o societate democratică cu o aferentă viabilitate și care posedă un grad ridicat al asimilării, respectiv al transpunerii în practică a unor norme de conduită morală, acest gen de abordare peiorativă este o veritabilă rara avis, în timp ce pe de altă parte, în cazul nostru, parcă pentru a ne nuanța și mai profund inconfundabilul spirit balcanic, ne complacem cu voluptate în această stare, simțind totodată o acută nevoie de schimbare, însă doar în plan declarativ.

Contemporaneitatea ne conferă însă, parcă pentru a pigmenta bucolicul peisaj din actuala ipostază de membră U.E, un alt element definitoriu, care ne separă în mod comportamental, dar mai ales mental de valorile occidentale, și anume respectul necondiționat pentru cetățeni, reflectat în modul în care anumite guverne înțeleg să se raporteze fața de soluționarea cotidienelor probleme ale propriilor cetățeni.

Implicarea este totală, pentru că, spre deosebire de mentalitățile autohtone, cu iz fanariot, pe care cetățenii acestei țări le resimt prin grija guvernanților în mod constant, arhitecții politici occidentali nu își pot permite luxul de a se raporta la propriii cetățeni într-o manieră inadecvată, fiindcă mecanismele instituționale care reglementează raporturile dintre Guvern și cetățeni sunt construite în mod echilibrat, rațional și viabil, conferindu-le cetățenilor o serie de drepturi concrete, și nu doar pe cele de eterni guvernați.

Actualul Guvern Tăriceanu II depune "un efort considerabil'' în a se plia cu acuratețe, prin multiplele derapaje publice și poziționări defectuoase, de o hilaritate sublimă, pe idilica imagine a unui guvern construit parcă pentru a-și suprapune destinul cu cel al unei comedii nereușite, cu actori și regizori amatori, și a cărei vizionare te transpune într-un cadru deloc amuzant, ci mai degrabă bacovian.

Faptic, actualul statut al țării noastre, acela de membru al U.E, chiar dacă este unul de neofit în raport cu stadiul de dezvoltare al celorlalte state membre, ne impune necesitatea repoziționării și canalizării energiilor spre o acută nevoie de dezvoltare a României, tocmai în ideea de a recupera din semnificativele decalaje existente.

Acest proces este imperios necesar a fi implementat la nivel național, și trebuie să se preocupe în cel mai serios mod cu putință de scrierea de proiecte pentru atragerea de fonduri europene nerambursabile, cu ajutorul unor specialiști în domeniu, urmând exemplul de succes al unor țări precum Grecia, Spania sau Portugalia.

Dacă pe parcursul anului 2006 se poate discuta despre o evoluție optimă în privința implementării la nivel național a acestor proiecte de dezvoltare extrem de importante, începând cu anul 2007, după apariția Guvernului Tăriceanu II această preocupare s-a diminuat considerabil, ajungându-se de altfel ca o serie de investiții derulate să intre într-un con de umbră, existând totodată riscul de a fi stopate prin nefinanțare, datorită preocupărilor actualului guvern, împreună cu alți parteneri politici, de a conferi preemțiune circului politic.

Această situație se regăsește și la nivelul județului Bihor, unde într-o serie de localități precum: comuna Criștioru de Jos, sat Săliște, sat Poiana, comuna Lunca - sat Hotărel, orașul Stei, dar nu numai, au fost demarate la începutul guvernării Tăriceanu o serie de lucrări a căror finalitate însă se lasă așteptată în totalul dispreț față de locuitori și ca o confirmare al amatorismului actualului Guvern.

Este indiscutabil faptul că actualul pseudoguvern, în loc să-și canalizeze energiile în sfere deloc constructive, ar trebui să-și rezerve "energiile creatoare'' spre a reuși să transpună în practică, fie și în mod infim, conform "competențelor'', necesarele proiecte de dezvoltare rămase nefinalizate.

  Dan Grigore - declarație politică având ca subiect Taxa de primă înmatriculare - o problemă fără soluții pentru Guvernul Tăriceanu?;

Domnul Dan Grigore:

Subiectul de astăzi al declarației: "Taxa de primă înmatriculare - o problemă fără soluții pentru Guvernul Tăriceanu?"

Adoptarea și intrarea în vigoare a noului Cod fiscal începând cu 1 ianuarie 2007 și implicit a prevederilor legate de introducerea taxei de primă înmatriculare au avut un impact economic și social semnificativ. Încă de la început această taxă a stârnit controverse între Executiv și Legislativ, dar mai ales a atras nemulțumirea populației, obligată să plătească o nouă taxă ilegală, discriminatorie și neeuropeană. Totuși, actualul guvern continuă să mențină această taxă, nu numai pentru a nu pierde o sursă de venit la bugetul de stat, ci mai ales pentru a proteja interesele economice ale unor grupuri care sprijină actuala putere. Introducerea acestei taxe speciale contravine Tratatului Comunității Europene, care vizează principiile privind taxarea, iar nealinierea la normele europene va determina citarea statului român în fața Curții Europene de Justiție. Având în vedere jurisprudența acestei instituții pe o problematică similară, este mai mult decât clar că și România va trebui să renunțe la această taxă și să restituie banii încasați ilegal de la cetățeni. Deși comisarul european Laszlo Kovacs susține necesitatea returnării sumelor încasate din această taxă de la cetățeni, Guvernul Tăriceanu continuă să susțină o taxă contrară legislației europene. De asemenea, în stabilirea cuantumului acestei taxe nu s-au luat în calcul veniturile populației din România, dar și nivelul de trai al acesteia. Taxa de primă înmatriculare este discriminatorie și afectează libera circulație a bunurilor, precum și concurența pe piața auto din România. Discriminarea este evidentă în cazul importului de autovehicule second-hand dintr-un stat membru al Uniunii Europene în care există taxa de primă înmatriculare.

Această taxă a fost invalidată de justiția română, în sensul că numeroși cetățeni au contestat-o în instanță. Avem deja 2 cazuri în care instanța a dat câștig de cauză contribuabililor, care își vor recupera banii, în cazul în care hotărârile instanțelor rămân definitive și irevocabile. Contrar celor susținute de Guvern, care sistematic a acreditat ideea conform căreia această taxă este o taxă de mediu, nici un leu din taxa de înmatriculare nu a ajuns în Fondul de mediu în anul 2007. Chiar Ministerul Finanțelor susține că taxa a fost introdusă pentru menținerea unei surse de venit la buget, însăși formula de calcul evidențiază caracterul său fiscal. Se pare că nu există o relație distinctă între reducerea nivelului emisiilor poluante și nivelul taxei specifice.

Toate aceste argumente solide nu par să sensibilizeze Guvernul, care continuă să susțină menținerea acestei taxe, în ciuda consecințelor pe plan economic și social și ignorând recomandările și avertismentele oficialilor europeni pe această temă.

Soluția ar trebui să fie simplă: anularea taxei și restituirea sumelor încasate prin taxa de primă înmatriculare de la cetățeni. Însă aplicarea acestei soluții ar însemna, conform spuselor Ministrului Economiei și Finanțelor, o dezechilibrare a bugetului de stat, care nu a fost anticipată la fundamentarea aceluiași buget.

Consider că este imperios necesar ca actualul Guvern să recepteze semnalele venite din partea contribuabilului român ale cărui interese ar trebui să le reprezinte și să identifice o soluție viabilă, în sensul adoptării unei taxe corect fundamentate, raportată la nivelul de trai al populației din România și în concordanță cu normele europene. În cazul în care această taxă se va menține, statul român va returna banii propriilor cetățeni prin intermediul instanțelor de judecată, ajungând subiectul Curții Europene de Justiție și angajând cheltuieli suplimentare, plătite din același buget de stat.

Este indiscutabil că această situație creată și menținută de Executiv arată modul ineficient și defectuos în care Guvernul Tăriceanu gestionează treburile publice, guvernând în interes propriu, și nu în concordanță cu interesele cetățenilor români.

  Ion Dumitru - declarație politică intitulată Agricultura, în agonie!;

Domnul Dumitru Ion:

"Agricultura, în agonie!"

Pe la șefia Ministerului Agriculturii, în doar câțiva ani s-au perindat mai multe personaje care, după cum se văd lucrurile, nu au făcut decât poteci. Țăranii, fermierii, câți or mai exista, se plâng de neajunsurile cu care se confruntă, de lipsa sprijinului promis cu mare pompă, dar numai la nivelul declarativ și în teorie.

Vedem, pe zi ce trece, cum mica gospodărie țărănească este măcinată de sărăcie și bătută de vânturile reci numite norme europene.

Observăm cum fermierul, un soi de Don Quijote pe tărâmul desțelenit al agriculturii, se înhamă la tot felul de credite, sperând că mâine îi va fi mai bine și lui, și țării!

Din păcate, sunt tot mai puțini asemenea curajoși. Luptă singuri, fiindcă guvernanții portocalii, sau de ce culoare or mai fi, sunt interesați de jocurile politice, dau startul la scumpiri, că, deh, vrem ori nu vrem, suportăm sau nu suportăm, trebuie musai să ne aliniem la prețurile purtate prin Occident, atât la energie, la carburanți, cât și la îngrășăminte.

După cum stau lucrurile, și anul acesta va fi unul dezastruos pentru agricultură. Va reprezenta apogeul politicilor agricole dezastruoase duse de alianța dezbinată. Țăranii vor simți cu vârf și îndesat toată degringolada și lipsa de profesionalism a celor de la vârf. Ineficiența cupoanelor, eliminarea și reducerea subvențiilor vor duce la sporirea suprafețelor necultivate.

O îndeletnicire tradițională este pe cale de dispariție! De pe urma haosului, nu vor profita decât samsarii pământului. Cei care vor cumpăra suprafețe întinse de teren la prețuri de nimic, așteptând ca apoi să le revândă la prețuri fabuloase.

Agricultura se află în agonie, iar guvernanții se fac că nu văd!

  Iuliu Nosa - declarație politică intitulată Vot uninominal doar la nivel declarativ;

Domnul Iuliu Nosa:

Declarația mea politică este intitulată "Vot uninominal doar la nivel declarativ".

Înțeleg foarte bine diferența de opțiuni pentru o formă sau alta de vot uninominal pe care o împărtășesc partidele politice, jurnaliștii, analiștii, publicul larg votant.

Diferențele firești de opțiuni sunt expresia intereselor diferite, a mentalităților diferite, chiar a nivelurilor foarte diferite de cultură politică. Adesea, diferențele de opțiuni sunt însă expresia dorințelor de a face pe plac publicului, pentru a-i capta atenția și apoi voturile. Și acest lucru este firesc, chiar dacă, mai întotdeauna, populismul nu este cea mai recomandabilă strategie pentru a contribui la maturizarea și cultivarea politică a unei populații care experimentează de puțină vreme democrația reprezentativă după standarde occidentale.

Dacă înțeleg susținerea intereselor proprii de către unii politicieni și partide, inclusiv refuzul unor formațiuni politice lipsite de personalități pentru orice formulă uninominală, nu înțeleg ce sens are "baletul" politic al Președintelui Traian Băsescu pe tema votului uninominal.

Dacă ar fi să facem un istoric al votului uninominal, ne-ar lua ceva timp. De aceea, voi aminti doar câteva dintre evenimentele în care votul uninominal a fost protagonist.

În 2005, Partidul Social Democrat a depus la Parlament o propunere legislativă privind votul uninominal majoritar, care nu a fost luată în considerare, deoarece viitoarele alegeri erau, în acel moment, foarte îndepărtate, și niciunul dintre partidele care formau fosta alianță aflată la putere nu era interesat de subiect. Ba, mai mult, tot în 2005, Băsescu declara sus și tare că votul uninominal nu este oportun.

A sosit tumultuosul an 2007, cu bilețelele, referendumurile și scandalurile lui. Guvernul Tăriceanu și-a asumat răspunderea pentru Legea votului uninominal în varianta propusă de Pro-Democrația. Băsescu nu a promulgat legea, a contestat-o la Curtea Constituțională și, între timp, s-a ocupat de promovarea referendumului pentru votul uninominal. Sunt convins că vă amintiți toate evenimentele evocate de mine în câteva cuvinte. Eu nu am dorit decât să accentuez că, declarativ, toată lumea este interesată de votul uninominal. Așadar, măcar la prima vedere, aproape toate partidele românești par să susțină reforma electorală. Atât numai că această aparentă unanimitate a existat și în trecut și, cu toate acestea, sistemul proporțional s-a păstrat. Dezbaterea publică asupra acestui subiect a început în anul 2000 și de atunci au avut loc două rânduri de alegeri legislative fără ca reforma să fie adoptată.

Cred că singurii care își doresc însă reformarea clasei politice suntem noi, social-democrații. Liberalii au încercat promovarea unei variante complicate și lacunare de vot uninominal. Cât despre președintele Băsescu, cu toate că la nivelul declarațiilor susține în continuare reformarea clasei politice, sunt convins că nu își dorește defel votul uninominal. Dacă și-ar fi dorit, ar fi trebuit să conlucreze atât cu Guvernul, cât și cu Parlamentul, pentru a se putea concretiza o lege eficientă a votului uninominal.

Chiar dacă președintele-jucător nu mai prididește cu declarațiile legate de votul uninominal, nimeni nu mai crede că și-l dorește. De fapt, nu-l vrea! Ba, chiar urăște ideea, deoarece și-ar pierde din "puteri". Ar pierde, cu siguranță, supunerea nelimitată a pedeliștilor din toată țara, care nu ar mai fi aleși de pe liste negociate care au trebuit plătite prin supunere și ascultare.

  Alecsandru Știucă - declarație politică intitulată Angajații căminelor culturale - victime colaterale ale reformei!;

Domnul Alecsandru Știucă:

"Angajații căminelor culturale - victime colaterale ale reformei!"

Încă din anul 2006, Adrian Iorgulescu, ministrul culturii și cultelor, afirma cu emfază că pentru Guvernul liberal cultura reprezintă o prioritate națională.

Pentru a veni în sprijinul acestei afirmații, acesta a avut o inițiativă lăudabilă, lansând Programul prioritar național pentru construirea de sedii pentru așezăminte culturale în localitățile unde nu există asemenea instituții, precum și pentru reabilitarea, modernizarea, dotarea și finalizarea lucrărilor de construcție a așezămintelor culturale de drept public din mediul rural și mic urban, instituit prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.118/2006, cu modificările și completările ulterioare. Această inițiativă se voia dedicată creșterii calității vieții culturale în mediul rural și mic urban, prin extinderea și susținerea infrastructurii culturale existente și prin diversificarea ofertei culturale.

Teoretic, acest program este binevenit și pare a fi o inițiativă de succes, dar realitatea cotidiană contrazice acest lucru.

În practică, ne confruntăm, la ora actuală, cu o lipsă acută de personal angajat la acele cămine culturale din mediul rural, care încă sunt în stare de funcționare. Personalul acestora este redus numeric - de multe ori găsim o persoană care este angajată ca bibliotecar, dar îndeplinește și funcția de director de cămin cultural. În județul Ialomița, de exemplu, există 52 de cămine culturale în mediul rural, dintre care 26 de localități au și directori de cămin cultural, iar la celelalte 26, această funcție este îndeplinită de bibliotecari.

Salariile sunt foarte mici, demotivante, neatrăgând în niciun fel oamenii bine pregătiți și pasionați de cultură. Astfel, un responsabil de cămin cultural cu studii superioare, lucru rar întâlnit în mediul rural, poate ajunge la un salariu de încadrare de până la 908 lei, în majoritatea cazurilor fiind plătiți doar pentru funcțiile de execuție ocupate, neacordându-se sporul cuvenit pentru funcția de conducere.

Este foarte dificil, în aceste condiții, să creștem calitatea vieții culturale în mediul rural și mic urban și să se diversifice oferta culturală, din moment ce fondurile alocate pentru realizarea acestor activități în cadrul căminelor culturale sunt insignifiante, iar oamenii cu chemare și pregătire în sectorul cultural devin victime colaterale ale reformei din domeniu, părăsind treptat sistemul, datorită salariilor reduse.

Din nefericire, P.N.L. nu este interesat de căminele culturale decât dacă este vorba de construcții și licitații, la fel ca și foștii colegi din defuncta Alianță D.A., iar reforma liberală în domeniul culturii rămâne o poveste frumoasă, care se încadrează însă în teoria formelor fără fond, atât timp cât se neglijează stimularea personalului acestor instituții.

  Constantin Traian Igaș - declarație politică intitulată Supunerea cetățenilor;

Domnul Constantin Traian Igaș:

"Supunerea cetățeanului"

Am aflat cu stupoare zilele trecute despre așteptările domnului Tăriceanu de la omul de rând, obișnuit până acum să accepte orice taxă impusă de autoritățile administrației centrale și locale. Uimirea este nemăsurată, dat fiind faptul că aceste așteptări se reunesc într-o noțiune care nu își găsește aplicarea într-un stat democratic: supunere.

Doresc să-i amintesc lui Tăriceanu, domnului Ghișe și celorlalți domni "supuși" ilegalei taxe speciale că cetățeanul de rând are și el câteva drepturi. Dacă acești domni nu știu unde sunt cuprinse ele, am să numesc câteva acte normative în care le pot găsi.

Primul document și cel mai important este Constituția României, unde, la art.30, domnule Ghișe, se face referire la libertatea de exprimare. La art.31 este prevăzut un alt drept fundamental, dreptul la informație.

Am să invoc, domnilor susținători de taxe, și art.74 din Constituția României - "inițiativa legislativă", care, la alin.(1), precizează clar: "Inițiativa legislativă aparține, după caz, Guvernului, deputaților, senatorilor sau unui număr de cel puțin 100.000 de cetățeni cu drept de vot. Cetățenii care își manifestă dreptul la inițiativă legislativă trebuie să provină din cel puțin un sfert din județele țării, iar în fiecare din aceste județe, respectiv în municipiul București, trebuie să fie înregistrate cel puțin 5.000 de semnături în sprijinul acestei inițiative". Domnule Ghișe, nu se face nicăieri niciun fel de precizare că aceste semnături trebuie să reprezinte doar un anumit sector, așa cum spuneți, că cifra de 100.000 reprezintă mai puțin de 0,25% din totalul proprietarilor de autoturisme și autovehicule.

Un alt act normativ care vine în sprijinul cetățenilor și al drepturilor acestora este și Legea nr.189/1999 privind exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni, publicată în Monitorul Oficial nr.611 din 14 decembrie 1999, sau Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizațiilor Națiunilor Unite la 10 septembrie 1948. Și am să mai amintesc acestor domni și faptul că România a devenit și ea membru al Națiunilor Unite în 14 decembrie 1955, semnând și această declarație, care precizează, la art.19: "Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune de afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat". "Voința poporului", domnule Ghișe, "trebuie să constituie baza puterii de stat".

Am să mai precizez că tot la drepturile omului mai fac referire și: Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Convenția de la Aarhus, privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la 25 iunie 1998, sau Carta Europeană a Autonomiei Locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985. Enumerarea este exemplificativă.

Mă adresez domniilor voastre, dar în special domnului Ghișe, fiindcă ne-a vorbit de sensibilitatea domnului Tăriceanu și de vina Parlamentului, fără a preciza cine se afla la putere și de cine era reprezentată opoziția.

Vocile care se aud în acest sens sunt ale celor care se așteaptă ca cetățeanul să accepte și să tacă, să se supună.

Cetățeanului de rând nu prea i s-au adus la cunoștință, domnule Tăriceanu, drepturile și mijloacele de a le apăra. Dar același cetățean învață ce înseamnă democrația, în timp ce îi impuneți obligațiile. Ceea ce trebuie să accepte actualii noștri guvernanți este faptul că cetățenii își pot promova, singuri sau sprijiniți de unele instituții, drepturile, voințele și oamenii, așa cum s-a întâmplat și în mai 2007, domnule Tăriceanu!

La 18 ani de la Revoluție, nu mai putem aștepta supunere din partea cetățenilor.

Vă mulțumesc.

  Petru Călian - declarație politică intitulată Anulați taxa de primă înmatriculare;

Domnul Petru Călian:

"Anulați taxa de primă înmatriculare! "

Taxa auto de primă înmatriculare reprezintă o problemă stringentă pentru România. Țara noastră, asemeni altor țări, precum Ungaria și Polonia, riscă să fie chemată în fața Tribunalului de Justiție European. Deși Comisia Europeană a tras numeroase semnale de alarmă asupra autorităților române, cu privire la introducerea ilegală a taxei de primă înmatriculare, se pare că actualul Guvern ține cu orice preț ca această taxă să nu fie anulată.

Taxa auto de primă înmatriculare a fost introdusă în Codul fiscal la data de 1 ianuarie 2007, în timpul mandatului fostului ministru al finanțelor, Sebastian Vlădescu. Domnia sa a susținut faptul că această taxă nu este una fiscală, ci una de protecție a mediului.

Ciudat este faptul că în anul 2007 nici un leu provenit din această taxă nu a ajuns în Fondul de mediu. Deși, în acest context, bugetul Ministerului Mediului trebuia să fie unul mai bogat, el a scăzut în mod vizibil pe parcursul rectificărilor bugetare de anul trecut.

Mai mult decât atât, adoptarea taxei de primă înmatriculare constituie obiectul unei proceduri de încălcare a două tratate în care România este semnatară, Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană și Tratatul Comunității Europene. În adoptarea acestei taxe extrem de costisitoare, Guvernul Tăriceanu II s-a folosit de art.11 din Constituția României, care precizează: ,,Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte''. Drept urmare, statul român este obligat să respecte în totalitate obligațiile pe care și le-a asumat.

În contradicție cu art.11 din Constituția României avem primul paragraf al art. 90 din Tratatul de aderare a României și Bulgariei la UE prin care sunt precizate următoarele: ,,Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.''

Conform art.214 din Codul fiscal, articol prin care a fost introdusă taxa de primă înmatriculare, se încalcă în mod flagrant art. 90 din Tratatul de aderare, pentru că prin acest articol se aplică o taxă specială unui produs cumpărat din UE, dar nu și unuia cumpărat de pe piața internă.

Odată cu adoptarea acestui articol prin care se introduce taxa auto de primă înmatriculare, România și-a asumat obligația de a accepta faptul că dreptul comunitar este aplicabil cu prioritate față de prevederile legislative europene.

În momentul de față, automobilul nu mai reprezintă pentru cei mai mulți dintre români un lux, ci o necesitate. Guvernul Tăriceanu II a propus această taxă fără să țină cont de faptul că cei mai mulți români nu dispun de resursele materiale necesare în vederea achiziționării unui automobil nou. Dacă taxa de primă înmatriculare s-ar fi aplicat și atunci când domnul Tăriceanu și-a achiziționat autoturismele de colecție sunt convins de faptul că bugetul statului român ar fi acumulat o sumă însemnată din taxele plătite de către domnia sa.

La baza introducerii acestei taxe stau grupurile de interes a producătorilor și importatorilor de autoturisme. Atâta timp cât această taxă va exista, și profiturile acumulate de către producătorii și importatorii auto vor fi mari. Prin aceasta taxă de primă înmatriculare, piața auto din România devine una extrem de limitată. În loc ca statul să ofere românului posibilitatea de a își alege mașina potrivită pentru el, și aici mă refer la model, an de fabricație etc, românul se vede nevoit să accepte ceea ce îi bagă pe gât Guvernul Tăriceanu II. Este nedrept ca într-o Românie Europeană să mai fie introduse legi cu caracter ,,ilegal, discriminatoriu și neeuropean''.

De asemenea, anularea taxei de primă înmatriculare atrage după sine obligația Guvernului de a returna banii încasați de la proprii cetățeni.

Pentru a introduce o asemenea taxă în România, Guvernul trebuia să țină cont de puterea financiară și interesul cetățeanului.

Aceasta taxă auto a devenit cu timpul mărul discordiei dintre actualele partide politice. Guvernul Tăriceanu II a realizat faptul că taxa auto nu va fi acceptata de alți lideri politici, drept urmare, a recurs la o altă metodă menită să aducă bani la bugetul de stat. Tăriceanu a schimbat denumirea taxei de prima înmatriculare în taxă de mediu, această decizie urmând să transforme România în lada de gunoi a Europei.

Acestea fiind spuse, consider că taxa de primă înmatriculare este una abuzivă, la fel ca multe alte taxe inventate la disperare de Guvernul Tăriceanu II.

Anulați taxa abuzivă astfel încât să nu rămâneți, stimați liberali, în analele istoriei doar ca o pată neagră atârnată de poporul român.

  Mihăiță Calimente - declarație politică intitulată Apel la calm și prudență;

Domnul Mihăiță Calimente:

"Apel la calm și prudență "

Am asistat cu toții la declararea unilaterală a independenței Kosovo și ne-am trezit deodată într-o situație mai mult decât delicată.

Un stat își declară independența iar restul lumii urmează să ia o decizie de susținere sau nu a actului celor 2 milioane de locuitori ai provinciei Kosovo.

De ce suntem într-o situație delicată? Petru că organismul care de obicei trebuia să decidă în astfel de situații - Organizația Națiunilor Unite - a fost "scos din jocul decizional" "

În această situație trebuie să acționăm cu mare atenție, calm și mai ales prudență.

În toate declarațiile și acțiunile pe această temă, trebuie să se aibă în vedere interesul național al României, dar și respectarea dreptului internațional, principiile Cartei ONU, obligațiile țării noastre ce decurg din apartenența sa la Uniunea Europeană și NATO.

Consider că aceasta este poziția pe care România trebuie să o adopte, în condițiile în care, din momentul declarării independenței Kosovo, se pun o serie de întrebări: Cine a declanșat războiul? Ce a urmat? Vor fi violențe? Cum va reacționa lumea?

Sper, ca parlamentar român, ca România să poată da răspunsuri corecte la aceste întrebări, răspunsuri care să asigure respectarea în primul rând a interesului național al țării noastre.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică intitulată Independența kosovară și politica regională - între echilibru și butoi cu pulbere;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Independența kosovară și politica regională - între echilibru și butoi cu pulbere"

Kosovo și-a declarat independența și s-a autoproclamat un stat suveran. Kosovo nu a avut niciodată statut de republică în cadrul Iugoslaviei, ceea ce a reprezentat un argument suplimentar pentru Serbia, în opoziția sa față de independența unei provincii pe care o consideră drept leagăn al istoriei și culturii sale.

În primul rând, acest fapt reprezintă un ultim pas în dispariția Iugoslaviei, ce a fost începută în anii '90, prin războaiele care au devastat Balcanii.

Kosovo a fost o provincie autonomă în cadrul Serbiei în perioada Federației Socialiste Iugoslave, ajungând să se autoguverneze efectiv începând cu anul 1974.

Tensiunile etnice au escaladat în anii '80, pe măsură ce Iugoslavia începea sa se destrame și pe fundalul deteriorării condițiilor economice. Kosovo și-a pierdut autonomia odată cu venirea la putere la Belgrad a lui Slobodan Miloșevici, care a restrâns drepturile albanezilor la autoguvernare locală, și educație în limba maternă.

Șirul de convulsii sociale violente ce au urmat a condus Belgradul spre declararea stării de urgență în Kosovo în 1990, unități militare și de poliție sârbe fiind trimise în provincie.

În octombrie 1991, provincia Kosovo și-a proclamat independența prin referendum. În 1992 a fost ales un parlament, iar liderul albanez moderat Ibrahim Rugova a fost ales președintele autoproclamatei "republici Kosovo". Din 1997, UCK a început o campanie de gherilă împotriva armatei și forțelor sârbe de poliție. În 1998, forțele sârbe au răspuns cu forța la acțiunile de gherilă, determinând plecarea din provincie a aproximativ 100.000 de etnici albanezi. Puterile NATO l-au avertizat pe președintele sârb de atunci, Slobodan Miloșevici, că nu vor tolera încă un proces de epurare etnică în Balcani. Negocierile de pace purtate în Franța au eșuat, iar în luna martie 1999 NATO a început bombardamente aeriene pentru a obliga Serbia să-și retragă forțele din Kosovo. Aproximativ 800.000 de etnici albanezi au fugit din provincie sau au fost expulzați în Macedonia, înainte de capitularea sârbilor. De atunci, Belgradul a pierdut controlul efectiv al provinciei, care a fost trecută sub protecție comună ONU și NATO.

Având în vedere ultimele evenimente atât pe plan extern dar mai ales datorită consecințelor ce pot apărea în plan intern, consider că declararea unilaterală a independenței provinciei ar crea un precedent periculos și ar putea duce la alte modificări pe harta Balcanilor de Vest, mai ales în condițiile în care mai multe state europene nu au recunoscut independența Kosovo, în special cele vecine, Guvernul de la Belgrad refuză să recunoască independența sau chiar o declară nulă, iar manifestările de protest ale sârbilor tind să escaladeze.

  Mihai Sandu-Capră - pledoarie pentru revizuirea Constituției;

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Din păcate, motivația Curții Constituționale în cazul numirii Noricăi Nicolai ca ministru al justiției nu aduce prea multe clarificări și nici nu respectă vreun principiu al analogiei. Principalul argument al Curții, care îi dă dreptul președintelui să respingă o nominalizare, respectiv analogia cu reexaminarea legilor, este forțat, întrucât Parlamentul poate retrimite legea înapoi la promulgare în forma inițială.

Se pare că judecătorii Curții Constituționale nu au mai așteptat modificarea legală a Constituției și au ajuns deja să vorbească despre o Constituție care nu există, să o interpreteze ca și cum în România am avea deja o republică prezidențială, așa cum își dorește domnul Băsescu de trei ani încoace.

Mă întreb de ce nu este foarte clar pentru domnii judecători ai Curții faptul că, dacă legiuitorul ar fi dorit ca președintelui să i se precizeze un anumit drept, așa cum este cel de a trimite spre reexaminare un proiect legislativ, atunci l-ar fi prevăzut în mod expres, ca în cazul posibilității de a solicita reexaminarea!

De ce trebuie inventate interpretări favorizante pentru un singur personaj, lucruri care nu s-au întâmplat în 18 ani de democrație!

Și totuși, e necesar să reamintim faptul că toate acestea nu s-ar fi întâmplat dacă un anume personaj, care crede că poate conduce și subordona orice instituție și poate lua deciziile în locul celor abilitați să o facă, nu ar fi mers atât de departe cu forțarea limitelor Constituției.

Toate aceste probleme ivite în ultima perioadă se pot rezolva în realitate într-un singur mod: revizuirea Constituției, clarificarea situațiilor incerte cu care se confruntă în prezent cadrul instituțional în România și care mențin o stare conflictuală între Guvern și Președinte.

  Ioan Hoban - apel pentru urgentarea construirii drumului expres Baia Mare - Petea;

Domnul Ioan Hoban:

După un efort susținut, depus de Consiliul județean Maramureș, de parlamentarii de Maramureș, de PNL pentru a scoate județul din izolarea la care a fost supus prin neincluderea sa în lista obiectivelor de investiții pentru infrastructura de transport, Guvernul condus de Călin Popescu-Tăriceanu a modificat Hotărârea Guvernului nr. 513/2006, astfel că în anexă, la punctul 13, a fost inclus și Drumul expres Baia-Mare - Petea.

Hotărârea de Guvern care modifică lista de investiții a Ministerului Transporturilor a fost publicată în Monitorul Oficial, astfel că în prima parte a acestui an ar trebui să înceapă construcția drumului. Lucru confirmat și de secretarul de stat în Ministerul Transporturilor, Barna Tanczos, care a declarat, recent, la Satu-Mare, că licitația lucrărilor de construcție va fi organizată în primele luni ale acestui an. Din păcate, discuțiile cu partea ungară nu au ajuns la un punct concret, acela de stabilire a punctelor de întâlnire ale drumului expres și ale Autostrăzii Transilvania.

În spiritul bunelor relații dintre Guvernul României și Guvernul de la Budapesta, ar trebui să se insiste pe lângă partea maghiară pentru a o determina să construiască autostrăzi către România, pe considerentul că dezvoltarea relațiilor economice dintre cele două țări impune acest lucru.

Din păcate, Proiectul Drumul expres Baia-Mare - Petea a fost blocat înainte ca lucrările să înceapă, deoarece la licitația pentru exproprieri s-a depus o contestație. În funcție de rezolvarea acesteia, vor putea începe lucrările de construcție a drumului.

Conform datelor existente, aproape 3.000 de proprietari vor fi despăgubiți pentru terenurile pe care se va construi drumul, care ar trebui să fie gata în 2011.

Drumul Baia-Mare - Vaja va avea o lungime de 135 kilometri, din care 35 vor fi pe teritoriul județului Maramureș.

În numele maramureșenilor, mă adresez Guvernului, pentru a relua discuțiile cu partea ungară, astfel ca drumul expres să facă joncțiunea cu autostrada M 49 din țara vecină.

  Nicolae Popa - declarație politică intitulată De la «Să trăiți bine!» la... să plătiți bine factura la gaze naturale!;

Domnul Nicolae Popa:

De la "să trăiți bine!" la ".. să plătiți bine factura la gaze naturale!

Președintele României, Traian Băsescu, este unul din principalii vinovați pentru faptul că în prezent românii plătesc cel mai mare preț pentru factura la gaze. Înainte de a trece la subiectul propriu-zis, doresc să vă informez că România consumă anual circa 18 miliarde de metri cubi gaze naturale, din care 60% sunt asigurate din producția internă, iar diferența de 40% din import. În prezent avem o singură sursă de import, și anume Federația Rusă.

În cele ce urmează o să și argumentez de ce președintele Băsescu este principalul vinovat pentru situația în care românii plătesc cel mai mare preț la gaze din import. Domnia sa este cel care a "dinamitat" pur și simplu relația cu Rusia și cu președintele Vladimir Putin. Aș aminti doar celebra declarație cu Marea Neagră "lac rusesc" și punerea la zid a unui parlamentar rus pe motiv că nici rușii nu au cerut voie să stea în România. Ca urmare a politicii agresive a lui Băsescu vizavi de Rusia și Putin, în prezent, România plătește acum cel mai mare preț, dintre țările membre ale UE, la gazele importate din Federația Rusă, adică peste 380 USD/1000 mc.

Ca să aveți o imagine cât mai fidelă asupra acestui aspect, vă spun că prețul producției interne variază undeva în jurul cifrei de 495 RON/1000 mc.

Din informațiile pe care le dețin, rușii ne pregătesc o nouă "surpriză" și în cel mai scurt timp României îi va fi impus un preț de import de peste 400 dolari/1000 mc, pentru că Rusiei nu-i convine tonul amenințător și atitudinea președintelui Traian Băsescu. Din păcate, atitudinea șefului statului român lovește în toți cetățenii români care se încălzesc cu gaze, dar și în economia națională. Acum 4 ani, domnul Băsescu ne ura să trăim bine, acum, ca urmare a politicii sale față de Putin și față de Rusia, domnul președinte ne spune "să plătim bine" facturile la gaze, care oricum sunt tot mai greu de suportat. În timp ce Băsescu se răfuiește cu toată lumea în țară, bulgarii și ceilalți vecini semnează cu rușii tratate și parteneriate care le asigură gaz mai ieftin.

Pentru a mai atenua din șocul scumpirilor la gaze, actualul Guvern a reușit să convingă Comisia Europeană să prelungească cu încă doi ani calendarul de aliniere a prețului gazelor din producția internă cu cel al gazelor aduse din Rusia. Dacă nu am fi reușit acest lucru, prețul la gaze s-ar fi dublat. În plus, actualul executiv a decis acordarea de ajutoare de încălzire care să acopere integral diferențele rezultate din majorarea prețului.

Atingerea parității prețului gazelor din producția internă cu cel al gazelor din import este un angajament al fostului Guvern din perioada 2000-2004, care a încheiat negocierile la Capitolul 14 Energie, în numele României, cu doar câteva zile înainte de pierderea alegerilor.

  Rareș Șerban Mănescu - declarație politică pe tema noilor reglementări ale pieței muncii din România;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Guvernul a adoptat săptămâna trecută un set de măsuri menite să stimuleze reîntoarcerea în țară a cetățenilor români care lucrează în Italia și Spania. Există la ora actuală o serioasă lipsă de forță de muncă în România, în condițiile în care anul trecut au fost create mai mult de 170.000 de noi locuri de muncă.

Ministerul Muncii a prezentat un plan de măsuri, cu termene clare și responsabili pentru fiecare măsură în parte, în scopul facilitării contactului direct dintre oferta de locuri de muncă de care dispun angajatorii români și românii care muncesc în afara granițelor și doresc să revină în țară.

O primă acțiune concretă în cadrul acestui set de măsuri este organizarea unei Burse a locurilor de muncă pentru români, la Roma, în data de 23 februarie. Reprezentanții autorităților române vor merge la Roma împreună cu angajatori din domeniul construcțiilor, pentru ca aceștia să-și prezinte oferta de locuri de muncă, ce include peste 1.500 locuri de muncă pe durată nedeterminată. Angajatorii oferă pe lângă salariu și alte bonusuri, precum tichete de masă, cazare.

Bursa locurilor de muncă pentru românii din Italia va fi organizată pe trei secțiuni:

  • Un punct de informare în care vor fi prezentate locurile de muncă disponibile aflate în baza de date a Agențiilor pentru Ocuparea Forței de Muncă, precum și prezentarea ofertelor EUREST (rețeaua europeană de ocupare a forței de muncă).
  • Un punct de informare și consiliere al direcției pentru protecția drepturilor lucrătorilor romani în străinătate. Vor fi prezentate riscurile muncii la negru, consiliere cu privire la modalitățile de obținere a unui loc de muncă legal
  • Secțiunea reprezentanților angajatorilor, în cadrul căreia angajatorii să-și prezinte ofertele, informare asupra locurilor de muncă, condițiilor de angajare, salariile și pachetele salariale.

O direcție importantă pe care se va merge este informarea românilor din străinătate în ceea ce privește oportunităților oferite de piața muncii din România. În acest scop, vor fi utilizate presa de limbă română din Italia și Spania, ambasadele și site-ul Ministerului Muncii, al Ministerului de Externe, pe care să fie postate ofertele de locuri de muncă din România.

Se dorește astfel facilitarea contactului direct al ofertei de forță de muncă a angajatorilor romani cu muncitorii români care muncesc în afara granițelor și doresc să revină în România.

  Ion Luchian - comentariu legat de responsabilitatea celei mai înalte funcții în stat;

Domnul Ion Luchian:

Ultima decizie a Curții Constituționale referitoare la cazul Norica Nicolai a avut darul de a ne arăta încă o dată slăbiciunile de formă și fond ale acestei instituții însă, în același timp ne-a arătat și faptul că într-o democrație încă în formare, cum este cazul țării noastre, acțiunile iresponsabile ale oamenilor politici aflați în funcții înalte, în cazul de față în cea mai înaltă funcție din stat, pot duce la distrugerea credibilității unor instituții esențiale supraviețuirii statului de drept.

Nu vreau să fiu greșit înțeles. Nu apăr în niciun fel deciziile Curții, ba mai mult, susțin faptul că modul actual în care se face desemnarea membrilor Curții Constituționale duce automat la politizarea imaginii acesteia, și, mai mult, cred chiar că actuala Curte are nu numai probleme de credibilitate și moralitate, dar chiar și de profesionalism.

Însă, mai pline de consecințe negative mi se par acțiunile iresponsabile ale unui președinte care profită de slăbiciunile unei instituții (ale membrilor acesteia) de dragul intereselor sale politice mărunte, în loc să încerce să întărească această instituție, alegând să nu o mai pună în poziția de a arbitra între puterile statului, în interesul general al tuturor românilor.

Sunt de acord că actuala Constituție a României are multe lipsuri și inadvertențe și că ar trebui modificată, însă trebuie să fim conștienți de faptul că indiferent câte modificări am aduce Constituției, buna funcționare a puterilor statului depinde tot de cei care exercită într-un moment aceste puteri.

O constituție sau o lege sunt bune atâta timp cât oamenii care li se supun sunt responsabili și sunt bine intenționați în a le aplica sau a li se supune.

Traian Băsescu nu este un președinte responsabil și nu este un președinte bine intenționat. Traian Băsescu este un președinte al virgulelor din Constituție folosite în interesul său personal, este un președinte a cărui agendă politică constă în discreditarea permanentă a tuturor instituțiilor democratice - guvern, parlament, justiție - cu scopul de a-și subjuga toate aceste puteri, la un moment dat.

Traian Băsescu este un președinte "jucător", prin aceasta înțelegându-se faptul că Traian Băsescu se joacă cu toate regulile constituționale și democratice, joc care, așa cum o demonstrează istoria, poate fi extrem de periculos.

Din păcate, antidotul pentru un asemenea tip de politician nu este atât de simplu de găsit, precum schimbarea unei Constituții sau a unei legi. De-a lungul istoriei sistemele democratice au demonstrat că nu fac față cu foarte mult succes demagogiei în absența unor instituții puternice.

  Costică Macaleți - declarație politică cu titlul Nu vrem liceu fără Dumnezeu! Predarea religiei în sistemul de învățământ public, un act de dreptate și o necesitate permanentă;

Domnul Costică Macaleți:

"Nu vrem liceu fără Dumnezeu! Predarea religiei în sistemul de învățământ public, un act de dreptate și o necesitate permanentă".

Declarația mea politică de azi este un argument în favoarea continuării predării disciplinei "Religie" în școlile românești.

De curând, în scopul apărării valorilor creștine ale poporului nostru, în total respect și față de celelalte religii surori, Biserica Ortodoxă Română, păstorită de Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a demarat o campanie sub sloganul "Nu vrem liceu fără Dumnezeu".

Cu această ocazie, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a emis un material în sprijinul căruia am primit la cabinetul meu parlamentar, numeroase scrisori și declarații ale cetățenilor județului Botoșani pe care îl reprezint în Parlament. Conform acestuia, prezența disciplinei Religie în sistemul de învățământ public nu reprezintă o inovație sau un "model românesc", ci un act de dreptate, bazat pe cultura românească europeană, și o necesitate permanentă în procesul nobil de formare moral-socială a elevilor.

1. Religia, parte integrantă a culturii europene.

Integrarea țării noastre în structurile europene nu poate reprezenta un motiv pentru excluderea religiei din învățământul public, sub pretextul armonizării legislației românești cu normele comunitare. În primul rând, Religia constituie parte integrantă și definitorie a culturii europene. Fără cunoștințele oferite de acest domeniu, nu putem înțelege istoria și cultura acestui continent și nu putem prețui catedralele, mănăstirile, bisericile, operele de artă vizuală și muzicală, în marea lor majoritate inspirate de credința religioasă.

Nu este drept să ștergi, în numele laicității, secole de istorie și cultură inspirate de credința religioasă. Nu putem mutila sufletul Europei, ignorând capodoperele din arhitectură, pictură, sculptură, literatură sau muzică, pentru a susține o pretinsă emancipare bazată pe vidul spiritual al secularizării. Nu putem înlocui niciodată valorile constante ale religiei cu modele efemere ale umanismului autosuficient și antireligios.

Aceasta explică de ce în marea majoritate a țărilor europene, religia se predă în cadrul sistemului de învățământ public, având un rol recunoscut și apreciat în societate, cu implicații profunde în dezvoltarea socio-culturală. În țara noastră nu s-a promovat un "model românesc", incompatibil cu legislația europeană.

Potrivit Constituției României, art.32 alin.7), "în școlile de stat, învățământul religios este organizat și garantat prin lege", așa cum se întâmplă în majoritatea statelor Uniunii Europene. Învățământul are un caracter confesional în Austria, Grecia, Italia, Polonia, Spania și Germania, iar un specific general în Olanda, Suedia, Norvegia sau Danemarca.

Potrivit Legii învățământului nr.84/1995, art.9 alin.2) și actualului proiect de lege art.10 alin.2) și 3), elevii din România au dreptul să nu frecventeze orele de Religie, situație întâlnită și în Italia, Cehia, Grecia sau Austria, dar Religia este propusă ca parte din curriculum. Astfel, legislația din România respectă normele europene și promovează un sistem de învățământ comparabil cu cel existent în majoritatea statelor Uniunii Europene.

2. Continuitatea predării religiei în școlile românești.

Uniunea Europeană încurajează prin principiul "unității în diversitate" păstrarea identității naționale, a tradițiilor locale și a valorilor formate de-a lungul secolelor și nu urmărește o nivelare artificială și sterilă, o distrugere a specificului cultural din acest continent.

Astfel, anul 2008 a fost proclamat, în cadrul instituțiilor europene, anul dialogului intercultural. În acest context, precizăm că, fără excepție, cultul religios și morala socială religioasă au marcat cultura tuturor popoarelor europene.

Contribuția Bisericii Ortodoxe Române la formarea și la dezvoltarea tezaurului cultural național nu poate fi contestată sau considerată un "fals istoric", ci a fost clar recunoscută prin Legea privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, art.7 alin.2). Primele școli și tipărituri, în România, au fost lucrarea Bisericii, iar operele artistice reprezentative și momentele istorice cruciale pun în evidență rolul Bisericii în crearea, păstrarea și transmiterea valorilor naționale de ordin spiritual, moral și cultural.

Nu trebuie să uităm că până la momentul adoptării Legii Instrucțiunii publice (25 noiembrie/7 decembrie 1864), învățământul românesc s-a desfășurat aproape exclusiv în cadrul Bisericii, iar în perioada Regulamentului organic, ierarhii Bisericii aveau și atribuții de efori ai școlilor. Prin Legea Instrucțiunii publice din 1864, Religia deținea un loc important, atât în cadrul învățământului primar unde se preda Catehismul (art.32), cât și în cadrul învățământului secundar, gimnazial și liceal, unde se preda disciplina numită atunci "Religiunea" (art.116) din franțuzescul "Religion".

Reintroducerea Religiei, după anul 1990, în sistemul de învățământ public la nivel primar, gimnazial și liceal, de unde a fost îndepărtată de către regimul comunist ateu, în anul 1948, în mod forțat și contrar tradiției românești, reprezintă, deci, un act de reparație morală și nu o "noutate" sau o decizie pripită. Astfel, după anul 1990, s-a redat unui popor eminamente religios, dreptul de a fi el însuși prin modul de a-și educa tineretul potrivit identității și culturii sale firești și constante.

3. Necesitatea predării religiei pentru binele comunității românești locale și naționale.

Religia a avut, întotdeauna, în cadrul sistemului public de învățământ, un rol important în procesul de formare a competențelor și atitudinilor moral-sociale. Așa cum geografia oferă cunoașterea configurației spațiale a pământului, esențială pentru cunoașterea patriei și planetei, iar istoria oferă cunoașterea succesiunii temporale a generațiilor umane, religia oferă perspectiva comuniunii eterne de iubire între Dumnezeu și oameni, între Creator și creaturi, între persoane și popoare.

Prin urmare, studiul religiei nu poate lipsi din curriculum sau din programul școlii românești, tocmai pentru că studiul religiei corespunde nevoii comunității românești locale și naționale de a-și păstra bogăția și identitatea spirituală și de a transmite valori permanente tinerei generații.

Însă, pentru că Biserica propune, nu impune, valori, Patriarhia Română respinge orice formă de presiune prin care elevii sunt obligați să urmeze orele de religie sau să participe la slujbe și manifestări religioase. Cu alte cuvinte, întrucât libertatea reprezintă un mare dar oferit de Dumnezeu omului, educația religioasă trebuie asumată în mod liber, respectându-se dorința părinților și a copiilor.

În acest sens, Biserica a respectat deciziile comunităților locale, în conformitate cu art.26 alin.3) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care prevede că "părinții au dreptul de prioritate în alegerea modului de educație acordată copiilor lor".

Pe de altă parte, libertatea nu este simplă indiferență spirituală, ci capacitatea omului de a alege valori spirituale care îmbogățesc viața persoanei și a comunității umane. În acest sens, valorile oferite de educația religioasă sunt extrem de necesare, mai ales în această perioadă de secularizare a societății românești, întrucât ele reprezintă pentru tineri un reper spiritual esențial și un liant existențial între toate cunoștințele teoretice, dobândite prin studiul celorlalte discipline.

Valorile cultivate și virtuțile încurajate în cadrul orelor de Religie sunt necesare sănătății spirituale a persoanei și a comunității. Religia îl învață pe copil și pe tânăr iubirea față de Dumnezeu și de oameni, credința, speranța și solidaritatea, dreptatea și recunoștința față de părinți și față de binefăcători, dărnicia și hărnicia, sfințenia vieții, valoarea eternă a ființei umane, adevărul prim și ultim al existenței, binele comun și frumusețea sufletului profund uman, cultivat și îmbogățit prin virtuți.

Așadar, predarea religiei în școală are valențe educaționale deosebite, prin rolul ei formativ în viața tinerilor, reducând efectele negative ale crizei contemporane de identitate și de orientare, propunând modele viabile de bunătate și sfințenie, și oferind tinerilor repere în viața de familie și în societate.

Educația religioasă reprezintă un factor de stabilitate și de comuniune în societatea românească, un izvor sfânt și statornic de inspirație pentru a apăra și promova identitatea spirituală și demnitatea persoanei care trăiește azi într-o lume din ce în ce mai pluralistă și mai fragmentată din punct de vedere spiritual și social.

Religia fiind lumina vieții în comuniune de iubire cu Dumnezeu și cu oamenii, evidențiază valoarea eternă a faptelor bune, săvârșite în timpul limitat al vieții terestre, și promovează comuniunea între generații prin valorile perene ale credinței cultivate și transmise.

Cercetările sociologice și psiho-pedagogice recente demonstrează rolul pozitiv al educației religioase în procesul de formare a personalității tinerilor și, mai ales, necesitatea studierii acestei discipline și la nivelul liceului, pentru formarea unor competențe și atitudini moral-sociale.

Anii grei ai dictaturii comuniste, cu ateismul ei umilitor impus în școlile de stat, contrar voinței unui popor religios, ne-au învățat să nu mai dorim cultură fără credință, știință fără spiritualitate, materie fără spirit, cunoaștere fără comuniune, filozofie fără speranță, și îndeosebi, școală fără suflet, adică educație fără religie, mai ales la vârsta întrebărilor existențiale și a formării spirituale a tinerilor, înțelegând că "sufletul culturii este cultura sufletului".

Îndeosebi astăzi, într-o vreme a individualismului materialist agresiv și a relativismului valorilor morale și sociale, tinerii de liceu au mare nevoie de lumină pentru suflet, de modele sfinte și de valori eterne, de iubire curată și speranță susținută de rugăciunea Bisericii și de faptele bune ale credinței statornice. Așadar, pentru că Biserica îi binecuvântează pe tineri, se îngrijește de mântuirea lor și de viitorul societății românești, ea nu dorește un liceu fără Dumnezeu, ci afirmă, cu tărie, că ora de religie este necesară nu numai copiilor, ci și tinerilor din liceu.

Considerat prioritate națională, învățământul românesc nu poate fi lipsit de componenta sa religios-morală, dorită și apreciată atât de copii, cât și de părinți.

În acest sens, Biserica dorește să conlucreze cu statul în transmiterea valorilor spirituale și în formarea moral-socială a copiilor și tinerilor, militând fervent pentru păstrarea orei de religie și în liceu.

Stimați colegi,

Declar de la această tribună că mă alătur demersurilor Bisericii Ortodoxe Române și ale credincioșilor în eforturile de a nu ceda în fața presiunilor acelora care vor să izgonească din școlile noastre predarea religiei, apropierea oamenilor de valorile creștine ce promovează pacea, buna înțelegere, iubirea și respectul între oameni, în totală armonie cu legile țării și cu normele europene.

  Dumitru Pardău - declarație politică cu titlul Guvernul nu are susținere parlamentară;

Domnul Dumitru Pardău:

"Guvernul nu are susținere parlamentară"

Susținerea Guvernului de către P.S.D. este realizată în funcție de interesul P.S.D. Practic, P.N.L. guvernează alături de U.D.M.R. (care are o poziție diferită față de Guvern în ceea ce înseamnă situația din Kosovo) și, pe ascuns, alături de P.S.D.

Ce fel de guvernare este aceasta? O guvernare pusă pe tavă de Tăriceanu P.S.D.-ului. Cei care conduc P.N.L. au trădat electoratul care le-a acordat votul în 2004. Finanțările se acordă în funcție de culoarea politică, acceptate fiind doar solicitările celor din P.S.D., P.N.L. sau U.D.M.R.

Situația nu este normală pentru anul 2008, iar faptul că Guvernul nu are susținere concretă este demonstrat de numărul foarte mare de proiecte de lege supuse dezbaterii Camerei Deputaților și votului final, care nu au întrunit numărul necesar de voturi pentru adoptare și sunt "aruncate" automat pentru a fi rediscutate în sesiunea parlamentară următoare.

Numai în săptămâna 18-22 februarie 2008 pe ordinea de zi, din 42 de proiecte, 14 provin din sesiunile anterioare, adică o treime.

Un lucru este clar: Guvernul este incapabil să aibă o susținere parlamentară serioasă.

  Emil Strungă - declarație politică cu titlul Insulta - bumerang;

Domnul Emil Strungă:

Insulta - Bumerang

Cu talentul său de manelist, la o oră de maximă audiență, oferită cu bunăvoință de TVR, domnul președinte Traian Băsescu a aruncat o formulă halucinantă de caracterizare a întregii clase politice: "zoaie pe un geam".

Probabil că prin tavernele din porturi "zoaie" este un cuvânt de înaltă inspirație artistică, dar când ești președintele unei țări europene ai minima datorie să folosești un limbaj civilizat, ca să nu spun diplomatic, pentru că aș leza acest cuvânt raportându-l la domnul Băsescu, mai ales că te referi la semenii tăi, indiferent în ce raporturi te afli cu aceștia, al căror exponent ești și față de care trebuie să dai dovadă de imparțialitate.

Clasa politică nu este formată numai din liberali, ea îi include, în egală măsură, nu numai pe adversarii, ci și pe apropiații domniei sale; sau poate că așa a gândit președintele, într-un moment de înalt elan patriotic, să includă în categoria "zoaielor " pe Udrea, Stolojan sau Blaga? De la un președinte ales prin vot uninominal în două tururi de scrutin națiunea așteaptă moderație, calm și, mai ales, argumente. Or, folosirea unei asemenea expresii nu răspunde sub niciun aspect unor standarde minime de bună-cuviință sau de educație elementară.

Făcând el însuși parte din clasa politică, încă din primele luni de după revoluție, Traian Băsescu nu are cum să pretindă că ar fi o excepție imaculată care să îi permită să se erijeze în judecător al clasei politice, al presei sau al opiniei publice, în ansamblul ei. În ritmuri de muzică de budoar micul fûhrer pășește pe urmele lui Hitler care a afirmat că poporul german nu îl merită... Ideea de a condamna generic un anume segment al societății, indiferent din ce poziție sau după ce criterii, este de esență totalitară.

Este normal ca Traian Băsescu să urmărească în primul rând compromiterea celor care se opun tendințelor sale dictatoriale și demagogice. Că recurge la insulte, injurii și jigniri, nu ne mai miră. Dar este de-a dreptul periculos și de nesuportat să se ajungă la un asemenea mod de manifestare. Pe geam, Traian Băsescu și-a aruncat propriile "zoaie", pentru că vorbele azvârlite necugetat revin ca un bumerang asupra celui care le-a folosit.

  Constantin Faina - declarație politică cu titlul Derapaj economic?!;

Domnul Constantin Faina:

"Derapaj economic?!"

În ultima perioadă de timp am asistat cu îngrijorare la o evoluție negativă a economiei generată în principal de deprecierea monedei naționale, adâncirea deficitului de cont curent, creșterea inflației. Incapacitatea de a atrage fonduri structurale de la Uniunea Europeană vine să completeze această evoluție a economiei, care în principal se va reflecta în creșterea prețului la energie și gaz cu efect direct în majorarea prețurilor diverselor bunuri și servicii.

Datele statistice ne arată că ținta de inflație pe anul acesta este ratată având în vedere faptul că inflația va urca cu peste 8% în primul trimestru al anului. De altfel, Guvernatorul BNR anunța modificarea prognozei pentru inflația la final de an 2008 de la "4,3% la 5,9%", iar viceguvernatorul aprecia că la finalul primului trimestru se așteaptă la "8,3% inflația, cu posibilitatea ca aceasta să scadă aproape de intervalul țintă de 2,4% - 4,8% la finalul anului". Deficitul de cont curent va trebui să rămână în acest an la 13,6 % din p.i.b. cu o scădere față de nivelul estimat, efectul de scădere fiind datorat deprecierii monedei naționale.

Potrivit datelor publicate de INS, în perioada ianuarie 2007 - ianuarie 2008, cel mai mult au crescut prețurile alimentelor și tarifelor la servicii - ambele cu 9,71% în medie. Prețurile alimentelor au crescut în ianuarie față de decembrie 2007 cu 0,8%, datorită scumpirii în principal a pâinii cu 0,62%, a legumelor și conservelor cu 1,98%, a fructelor cu 1,75%, a cărnii cu 0,34% și a laptelui cu 1,77%. S-au scumpit de asemenea, telefonia fixă (4,38%), serviciile poștale (10,87%), serviciile aeriene (4,43%) și utilitățile (2,07%).

Iată de ce este necesar să existe o coordonare a politicii monetare cu măsurile Executivului asupra modului de execuție a bugetului de stat, evitând un deficit mare pe ultimele luni ale anului, ce poate conduce la o cheltuire ineficientă a banului public. În același timp, Executivul trebuie să acorde o prioritate maximă cheltuielilor de capital, în special pentru dezvoltarea infrastructurii, atrăgând astfel și o creștere a investițiilor străine.

Până atunci, constatăm cu toții că efectele deprecierii leului, scumpirea creditelor conduc la creșterea importantă a prețurilor la mărfurile alimentare, produsele petroliere și alte produse energetice, servicii și ne pregătim în continuare pentru noi scumpiri.

  Florin Iordache - declarație politică cu titlul Proclamarea independenței provinciei Kosovo - un pericol pentru România;

Domnul Florin Iordache:

"Proclamarea independenței provinciei Kosovo -

un pericol pentru România"

Provincia Kosovo și-a declarat duminica aceasta independența. A fost un gest unilateral, fapt denunțat de Serbia, Rusia și alte țări ale lumii.

Acest lucru pune România într-o poziție oarecum ingrată, deoarece, pe de o parte,nu acceptăm o declarare unilaterală a acestei independențe, dar, în același timp, vrem să fim parte la misiunea civilă pregătită de UE în această provincie, pentru a supraveghea primii pași pe calea independenței. O situație aproape imposibilă! După o zi tensionată în Serbia, de așteptări la ONU și de nervozitate la Moscova, toate pe tema Kosovo, premierul României, Călin Popescu-Tăriceanu a anunțat într-un interviu acordat televiziunii naționale că "România participă la misiunea UE, fără a recunoaște independența provinciei Kosovo. Această decizie are un caracter simbolic, fiind destinată a demonstra că Serbia refuză să renunțe la suveranitatea sa asupra provinciei Kosovo."

"România este pregătită să trimită 175 de ofițeri de poliție în Kosovo, ca parte a misiunii UE în provincie", a declarat președintele Băsescu la 23 ianuarie 2008. Proclamarea independenței provinciei Kosovo reprezintă o secesiune violentă și unilaterală a unei părți din teritoriul Serbiei și de aceea ea poate fi considerată nulă și neavenită. Știm cu toții că România a insistat ca UE să-și dea acordul pentru lansarea misiunii înaintea declarării independenței, subliniind că nu poate participa la misiune dacă este invitat de Priștina, pentru că aceasta s-ar putea interpreta drept o recunoaștere a independenței.

În afara României, alte cinci țări din totalul de 27 de membri ai UE se mai opun independenței acestei provincii: Ciprul (care ar putea să nu recunoască niciodată independența), Spania, Grecia, Bulgaria și Slovacia.

Așa cum ne așteptam deja, liderii comunității maghiare din Ardeal salută la unison independența Kosovo și vor să folosească modelul pentru obținerea autonomiei Ținutului Secuiesc. Nu poate fi trecut cu vederea faptul că proclamarea independenței Kosovo a fost primită cu entuziasm în rândurile comunității maghiare din România. În special în Secuime, acolo unde o parte din liderii UDMR au început să vorbească despre folosirea acestui precedent pentru obținerea unei autonomii teritoriale a ținutului cuprins între județele Mureș, Harghita și Covasna. Mai mult, UDMR, partid aflat la guvernare, a cerut într-un comunicat semnat de președintele Marko Bela, recunoașterea fără întârziere a independenței fostei provincii iugoslave, asta în condițiile în care poziția României este aceea de a nu face acest lucru atât timp cât acest gest se produce fără acordul Serbiei.

Pe fondul acestor lucruri care au provocat un haos în Europa și mai ales pe fondul declarațiilor făcute de Ungaria și UDMR, care speră să repete "scenariul Kosovo și pe teritoriul românesc", trebuie să fim conștienți că fenomenul Kosovo este un precedent extrem de periculos, mai ales că acum s-au găsit anumite voci care să declare că modelul Kosovo poate fi aplicat și în România. Eu cred că toți cei care nu vor să recunoască statul național unitar, să plece din România și să se refugieze acolo unde le convine.

Pe de altă parte, cred că a venit timpul ca atât Președintele Traian Băsescu, cât și primul-ministru să renunțe la ambiguitatea de care au dat dovadă și lipsa de coerență în raport cu poziția statului român față de proclamarea independenței republicii Kosovo. Nu este firesc ca, deși oficial nu recunoaștem independența Kosovo, totuși o recunoaștem indirect atunci când suntem de acord cu trimiterea de trupe în regiune cu acordul puterii locale.

  Mircia Giurgiu - declarație politică intitulată Serviciile nu respectă normele europene în domeniu;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Serviciile nu respectă normele europene în domeniu"

Una dintre cele mai mari probleme înregistrate în România după 1989 este cea a calității serviciilor. În ciuda faptului că există mână de lucru calificată, serviciile lasă foarte mult de dorit.

Internetul - legătura oamenilor cu lumea. Un membru al familiei este plecat - nu de bunăvoie - la muncă în străinătate. Singura modalitate ușoară și mai puțin costisitoare de a lua legătura cu familia rămasă acasă este prin intermediul internetului. Numai că în România nu merge rețeaua. Din motive numai de ele știute, firmele care asigură un astfel de serviciu uită să asigure calitatea necesară, dar nu uită să te deconecteze dacă ai întârziat o zi la plata facturii. Așa scrie în contractul pe care l-ai semnat, dar nu l-ai citit, pentru că era scris cu litere mult prea mici și pe mult prea multe pagini.

Energia electrică - lumina din casele tuturor. Sau așa ar trebui. Există, în sec. al XXI-lea, în România, sate întregi care nu sunt electrificate, copiii învață la lumina firavă a unei lumânări. Și totuși, au rezultate mult peste așteptările dascălilor care îi educă. Și nu numai atât: există situații când energia electrică este furnizată mult sub nivelul standard și aparatele achiziționate, de cei mai multți în rate mult prea mari pentru veniturile lor, se defectează. Potrivit legislației și bunului simț, aceștia trebuie despăgubiți de firma distribuitoare. Numai ca acest lucru nu se întâmplă, deoarece contractul pentru furnizarea energiei electrice a fost scris cu litere mult prea mici și pe prea multe pagini.

Apa - sursa vieții. Companiile care furnizează apa atât de necesară traiului de zi cu zi nu investesc în modernizarea rețelei, uneori vechi de câțiva zeci de ani. Nimeni nu este vinovat, contractul a fost scris cu litere mult prea mici și pe mult prea multe pagini.

Transportul - mijloc de deplasare util al oamenilor dintr-un loc într-altul. Numai că problema apare atunci când mașinile sunt mult prea vechi, stau să se desfacă, dar costul unui transport este la nivelul unuia ultramodern. Contractul dintre furnizor și beneficiar a fost scris cu litere mult prea mici și pe mult prea multe pagini ca să mai fie citit.

Toate acestea se întâmplă în județul Cluj, în România secolului XXI. Când vom intra în rândul țărilor civilizate și în ceea ce privește furnizarea serviciilor?

  Miron Ignat - intervenție cu titlul Ziua internațională a limbii materne;

Domnul Miron Ignat:

"Ziua internațională a limbii materne"

Pe data de 21 februarie 1999, la Conferința de la UNESCO, a fost proclamată "Ziua internațională a limbii materne". Această zi are ca scop promovarea recunoașterii și protejarea limbilor materne din lume, care sunt esențiale pentru identitatea oamenilor.

Anul 2008 a fost proclamat "Anul internațional al limbilor" de către Adunarea Generală ONU, iar UNESCO a fost desemnată să coordoneze activitățile desfășurate cu această ocazie. Limbile materne au un rol important pentru identificarea grupurilor și a oamenilor, ca suport pentru cultură și educație.

Mii de limbi sunt stăpânite de către populațiile care le folosesc ca mijloc cotidian de exprimare, însă acestea sunt absente din sistemele de învățământ, din mass-media, din domeniul public general. Doar un sfert dintre acestea sunt utilizate astăzi în școli și în spațiul cibernetic.

Ca deputat al etniei rușilor lipoveni din România, am pus mare accent pe înființarea de secții de limbă maternă în unități școlare unde studiază copiii rușilor lipoveni. Am avut și susținerea părinților aparținând minorităților naționale, care au solicitat, prin campanii susținute de strângere de semnături, introducerea în programa școlară a orelor de studiere a limbii materne.

Cu sprijinul Ministerului Educației și Cercetării am obținut crearea unor grupe de elevi, care să studieze limba rusă ca limbă maternă. Astfel, în unele localități precum Tulcea, Galați, Suceava, Botoșani, unde locuiesc și studiază în școli mulți copii aparținând etniei noastre, s-au creat grupe noi de limbă maternă. Copiii ruși lipoveni beneficiază de câteva ore pe săptămână în timpul cărora ei pot vorbi, scrie și citi în limba maternă. La Iași s-au înființat noi clase de seminar pentru etnicii ruși lipoveni, unde se studiază limba rusă ca limbă maternă.

Este greu de acceptat că odată cu trecerea timpului obiceiurile se pierd, însă important este să nu ne pierdem speranța, iar sentimentul de păstrare a tradițiilor și a obiceiurilor să fie mai presus de orice. Păstrarea limbii ruse vechi, a obiceiurilor și a tradițiilor străvechi constituie un specific al populației slave.

Am încercat printr-un program de reabilitare, construcție sau achiziție să deschidem centre culturale în fiecare comunitate din teritoriu pentru a crea condiții optime ca oamenii să poată beneficia de o informare culturală, să dotăm bibliotecile acestor centre cu cărți în limba rusă aduse din Federația Rusă, să existe acces la condiții de pregătire și profesionalism pentru ansamblurile folclorice locale, să existe posibilitatea de a deschide muzee în satele cu tradiție și de intrare a acestora în circuit.

Se simte nevoia de continuare a studiului și cercetării istoriei rușilor lipoveni, de cercetare a arhivelor aflate în diferite țări pentru stabilirea adevărului istoric legat de etnia noastră aflată pe teritoriul României.

Persoanele aparținând minorităților naționale își pot exprima liber gândurile, opiniile, credința și creațiile de orice fel, prin viu grai, prin scris, imagine sau prin alte mijloace de comunicare în public.

Încercăm să sprijinim diverse programe culturale, acțiuni de răspândire, propagare și popularizare a valorilor culturale, a tradițiilor folclorice, relații inter și multiculturale, crearea de opere literale, de studii științifice în limba maternă, activitatea de cercetare literală și istorică a comunității rușilor lipoveni.

Pentru etnia rușilor lipoveni, promovarea culturii, studierea limbii ruse și educarea tinerei generații în spiritul tradițiilor și obiceiurilor caracteristice sunt prioritare.

Vă mulțumesc.

  Valentin Adrian Iliescu - declarație politică intitulată Ce mai caută U.D.M.R-ul în Guvern?;

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Declarație politică: "Ce mai caută U.D.M.R.-ul în Guvern?"

Declarația politică făcută de liderul U.D.M.R., Marko Bela, de recunoaștere imediată de statul român a independenței statului Kosovo și, mai ales, votul din plenul Parlamentului României de respingere a unei hotărâri adoptate de toate partidele românești și, în principiu, de orice cetățean român de bună-credință, ne determină să punem o întrebare legitimă: "Ce mai caută reprezentanții U.D.M.R. în acest Guvern?"

Este intolerabilă atitudinea și declarația reprezentanților U.D.M.R. din ultimele zile, pentru că ele sunt în totală contradicție cu interesele statului român, cu punctul de vedere al Guvernului și cu dorința oricărui român cinstit de a păstra România ca stat național, unitar, independent și indivizibil, așa cum spune Constituția țării.

În mod normal, în orice țară civilizată și democratică, când o componentă a unei coaliții de guvernare nu mai împărtășește aceleași păreri cu componenta majoritară, părăsește fără discuții guvernul.

Premierul Călin Popescu-Tăriceanu ar trebui să ceară neîntârziat U.D.M.R.-ului să iasă de la guvernare. Iar dacă aceștia nu vor sau premierul nu le cere acest lucru, Parlamentul să-i demită neîntârziat, printr-o moțiune de cenzură.

Fac pariu că jocurile murdare care mențin în viață un guvern supraminoritar, interesele de menținere la putere cu orice preț și cu orice concesii ale premierului, cârdășia politică ce-i ține îmbrățișați la guvernare cu ungurii, jocurile și interesele P.S.D.-ului nu vor conduce la această soluție.

România depinde astăzi, din păcate, de decizia unor politicieni iresponsabili mult prea preocupați de interesele lor decât de interesele României.

Nu trebuie să ne mai mire nimic atunci când vorbim de politica românească. La așa guvern, la așa aliați în echipa guvernamentală, la atâta nesimțire politică și tupeu, nu mai putem vorbi nici de performanțe, nici de rezultate, nici de interesul național, ci numai de interese personale, compromisuri grave și de călcarea cu bună-știință în picioare a Constituției și a legilor țării.

  Bogdan Cantaragiu - comentariu legat de poziția U.D.M.R în problema independenței provinciei Kosovo;

Domnul Bogdan Cantaragiu:

La câteva minute de la consumarea evenimentului, colegii politicieni din U.D.M.R. au salutat declararea independenței de către regiunea separatistă Kosovo, adăugând totodată - lucru mult mai periculos - că e vorba de un precedent ce trebuie urmat de toate statele europene care au pe teritoriul lor minorități etnice.

Statul român, prin Guvern, Parlament, Președinție sau orice altă instituție, nu și-a declarat niciodată sprijinul, interesul ori susținerea pentru independența provinciei, dar asta nu a fost o problemă pentru membrii U.D.M.R. de a adopta o atitudine contrară.

De altfel, nu este pentru prima dată când membri ai Uniunii afișează o altă poziție decât cea oficială a României, și nici pentru prima dată când au o atitudine provocatoare și insultătoare.

De data aceasta, cred că U.D.M.R. a mers mult prea departe și, prin aluzia cu similitudinile din România, unde există zone cu populație preponderent maghiară, consider că s-a poziționat clar împotrivă, împotriva a ceea ce consacră art.1 din Constituție, anume că România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil.

Acesta este un lucru simplu și esențial pe care, cred, îl cunoaște și îl respectă chiar și un copil, și este - de asemenea - recunoașterea sacrificiilor înaintașilor noștri pentru a făuri o Românie Mare.

Prin atitudinea celor din U.D.M.R., susținuți chiar de președintele Marko Bela, Uniunea face un pas care o poziționează clar în afara arcului guvernamental. Este aberant ca o formațiune aflată în Guvern să susțină ceva ce însuși Guvernul nu susține.

De aceea cred și îi cer acest lucru prim-ministrului Tăriceanu, să îi demită de îndată pe toți reprezentanții U.D.M.R. din Executiv, fie că sunt miniștri, secretari de stat sau consilieri, și să înceteze definitiv colaborarea cu această formațiune.

De asemenea, solicit autorităților competente, inclusiv serviciilor secrete, să înceapă să își facă treaba. Nu de alta, dar manifestările antiromânești susținute atât de U.D.M.R., cât și fracțiunea radicală a Consiliului Național Secuiesc sunt din ce în ce mai dese, iar această autoproclamare a independenței de către Kosovo nu va face decât să dea apă la moară extremiștilor și radicalilor.

Am atras atenția, nu o dată, asupra activității acestor grupări care revendică într-un mod inacceptabil - atât moral, cât și constituțional - o parte din această țară. Și mi se pare inacceptabil ca o asociație sau alta să spună, în public, că nu ține cont de autoritățile Statului Român, că poate trece oricând la acțiune pentru a-și pune în practică intențiile separatiste, neconstituționale, antiromânești, peste limita legalității și a bunului simț.

De ani buni, au loc diverse evenimente ce nu se derulează haotic, ci elaborat, chiar sub ochii noștri. Totodată, au existat și luări de poziție. De ce nu s-a ținut seama de ele, asta este o altă problemă.

  Ioan Stan - câteva considerații asupra industriei cărnii din România;

Domnul Ioan Stan:

Faptul că, la vremea cuvenită școlii, mi-am ales o meserie față de care chiar mă simțeam interesat, mă determină să nu-mi uit calificarea de bază și să încerc a mă ține la curent cu mersul treburilor în branșă.

Așa că, citeam în urmă cu vreo săptămână într-un cotidian online de finanțe și afaceri un material informativ despre industria românească a cărnii. Niciun motiv de bucurie, ba chiar aș zice nicio speranță în legătură cu subiectul.

Autorii fac o trecere cronologică în revistă a drumului către faliment a unei ramuri de activitate cândva mai mult decât profitabilă. Așa am aflat cum au dispărut unul după altul abatoarele din România. Așa am aflat cum au rămas fără loc de muncă zecile de mii de oameni care deserveau aceste abatoare. Sunt citați specialiști în domeniu care își exprimă părerile cu privire la cauzele acestui adevărat dezastru.

Se enumeră dispariția complexelor zootehnice, diminuarea drastică a producției de porumb destinate furajării animalelor din aceste complexe, creditele bancare cu dobânzi anuale de 160 - 170% practicate în perioada 1991 - 1992, în legătură cu care președintele Federației Sindicatelor din Industria Alimentară, Dragoș Frumosu, consideră că o mare parte din vină o poartă primul-ministru de atunci, Theodor Stolojan.

Se face chiar afirmația că modul greșit în care a fost gândit sistemul de creditare a zootehniei, asimilată cu oricare altă ramură economică, acordând credite pentru investiții cu dobânzi aberante, a dus la distrugerea sectorului. Destule motive pentru a deveni din exportatori de carne (27 de abatoare din totalul de 146 la nivel național erau autorizate să exporte carne pe Piața Comună și în S.U.A) importatori de cea mai îndoielnică speță. Această ultimă afirmație îmi aparține și este justificată de zecile de tone de carne stricată importate din Germania și descoperite la vânzarea către populație.

S-au implicat în lămurirea tuturor dedesubturilor acestei afaceri Oficiul pentru Protecția Consumatorului, Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul Poliției sectorului 6, ziariști. Se vor purica firmele implicate, vor fi amendați vinovații, se va confisca și distruge carnea mizerabilă pe care ar fi putut-o consuma, transformată în mezeluri, românii plătitori de biruri și posesori de voturi.

Ne vor fi create, cu alte cuvinte, toate condițiile "să trăim bine!", dacă mai crede cineva în această supercinică urare, până la următorul import de carne, cel puțin.

  Marius Iriza - despre implicațiile noului proiect energetic nuclear bulgăresc;

Domnul Marius Iriza:

După cum se știe, Bulgaria intenționează să construiască la Belene, pe Dunăre, la 13,6 km de Zimnicea și mai puțin de 100 de km de București, o nouă centrală nucleară.

Construcția acestei centrale nucleare a început în anul 1980 și a fost stopată în anul 1992, datorită opoziției populației și a lipsei surselor de finanțare.

Dacă proiectul centralei nucleare va fi finalizat, aceasta va afecta direct teritoriul României prin poluarea termică a Dunării, dar și emisii zilnice de elemente toxice și radioactive. Modelul de reactor propus pentru Belene nu este autorizat în Europa, existând doar două astfel de reactoare în construcție, în China și India.

Principalul motiv pentru care această centrală nu ar trebui construită, este acela că amplasamentul centralei se află într-o zonă seismică activă. Centrala nucleară va fi situată la marginea unei rezervații naturale, într-o zonă rurală unde se practică agricultura organică. Cetățenii care locuiesc în zona viitoarei centrale nucleare vor fi expuși diverselor malformații genetice, cancerului, leucemiei și altor boli extrem de grave.

Cel puțin 10 bănci internaționale și-au retras interesul arătat inițial pentru proiectul Belene, deoarece acesta prezintă riscuri tehnologice și de siguranță, are impact negativ asupra mediului și, evident, nu este cea mai bună soluție din punct de vedere al costurilor pentru dezvoltarea sectorului energetic bulgar.

Cred că la momentul demarării, România nu a fost consultată în mod corespunzător cu privire la proiectul bulgar pentru o centrală nucleară, acordul de principiu al statului român fiind emis fără a avea la bază un set complet de informații. De aceea, este necesar ca Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile să verifice derularea proiectului de la Belene și să analizeze modul în care este posibilă reluarea procedurii de consultare, conform Convenției Espo, pentru a proteja dreptul cetățenilor români la un mediu curat și sănătos.

  Laurențiu Mironescu - declarație politică cu titlul Autonomie în sens negativ;

Domnul Laurențiu Mironescu:

"Autonomie în sens negativ"

Data de 17 ianuarie 2008 va purta emblema declarării unilaterale a independenței provinciei Kosovo, teatrul unor intense frământări etnice, politice și militare, concretizate într-un conflict sângeros care a dominat ultimul deceniu.

Momentul Kosovo a aruncat zona Balcanilor într-o perioadă de lupte sângeroase, soldate cu mii de victime și cu pierderi materiale uriașe. Am asistat oripilați la atrocitățile comise atât de sârbi, cât și de albanezi asupra populației civile, care, din nefericire, a plătit ca întotdeauna, în toate conflictele, prețul cel mai mare și mai dureros. Dincolo de rațiunile care au condus la posibilitatea ca etnicii albanezi majoritari să își proclame independența, acest eveniment aduce în atenție un precedent delicat pentru statele care au în componență minorități ce doresc să îmbrățișeze modelul Kosovo și să-și proclame independența.

România, prin vocea Președintelui, a primului-ministru și a Parlamentului, consideră că precedentul creat este unul periculos. Există riscul unor mișcări separatiste care nu vor aduce nimic bun unității interne a statelor cu minorități importante și, mai ales, aruncă o umbră asupra construcției europene unite și armonice. Țara noastră a înregistrat în ultimii ani o serie de voci ale unor etnici maghiari care au cerut o formă de autonomie pe criterii etnice în județele în care, conform statisticilor, se constată existența unui număr superior de etnici maghiari, comparativ cu populația românească.

Odată cu acest eveniment din Kosovo, au apărut voci care au susținut aceeași problemă în alte state. Mai mult, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a trimis doi reprezentanți la acest eveniment. Cei doi reprezentanți ai Uniunii Maghiarilor din România au fost deputatul de Covasna Antal Árpád András și colegul său, europarlamentarul Sogor Csaba. Deputatul UDMR de Covasna Antal Árpád András a declarat că reprezentanții comunității maghiare trebuie să speculeze acest eveniment pentru a forța autoritățile române să acorde autonomie Ținutului Secuiesc. O soluție nominalizată de către deputatul maghiar este exercitarea unei presiuni internaționale asupra României. Această declarație din partea unui deputat maghiar, membru în Parlamentul unui stat care nu a recunoscut și nu recunoaște independența Kosovo și, mai ales, este un stat unitar, suveran și indivizibil, constituie o afirmație cel puțin nepotrivită.

România, prin Constituția sa și prin legile sale, oferă un cadru nediscriminatoriu tuturor minorităților care intră în componența etnică, alături de românii majoritari. Mai mult, este cunoscută toleranța românilor care au conviețuit în armonie cu celelalte minorități.

Intențiile extremiste ale unor cetățeni români de altă etnie nu fac decât să semene tensiuni care, de cele mai multe ori, sunt create artificial, pe baza unor așa zise necesități și drepturi sporite, de care, în mod forțat, ar trebui să beneficieze unele minorități din câteva județe din România. Este evident că în România nu s-au înregistrat tensiuni etnice care să necesite existența unor discuții referitoare la ideea de autonomie teritorială pentru unii dintre cetățenii săi.

Ca deputat din partea Partidului Democrat-Liberal în Parlamentul României, consider că poziția exprimată de statul român este una corectă. Construcția europeană la care ne-am asociat ca stat suveran și unitar ne îndeamnă la rațiune și la prudență.

Aceste acte de proclamare a independenței pe criterii etnice seamănă discordie și neîncredere în privința viitorului și stabilității politice în Balcani și în oricare parte a lumii unde s-ar produce astfel de situații. Atacurile demonstranților sârbi asupra Ambasadei Americane de la Belgrad în seara zilei de 17 februarie arată că proclamarea provinciei Kosovo nu va stinge acest conflict, ci, dimpotrivă, există probabilitatea ca pe viitor să asistăm la o escaladare a tensiunilor.

Consider că doleanțele minorităților nu se pot rezolva prin intenții separatiste, ci prin dialog, prin negocieri și prin legi care să confere egalitate și drepturi specifice pentru cei care sunt etnici.

Viitorul Europei nu poate fi gândit fără ca aceste conflicte să fie rezolvate și stinse pe cale pașnică, sub imperativul echilibrului și al rațiunii politice.

  Anca Constantinescu - declarație politică cu titlul Abuz. Discriminare. Iresponsabilitate economică.;

Doamna Anca Constantinescu:

"Abuz. Discriminare. Iresponsabilitate economică."

Guvernul Tăriceanu II a inclus abuzul, discriminarea și iresponsabilitatea politică în programul de guvernare și face tot posibilul pentru a le îndeplini cu succes. Din păcate, "prioritățile" acestui Guvern sunt în totală contradicție cu nevoile românilor, încălcând prevederi europene elementare din dorința de reparare a unor "inginerii" economice eșuate.

Partidul Democrat-Liberal supune spre dezbatere moțiunea "Anulați taxa de primă înmatriculare". Este un demers normal, iar formațiunea noastră a atras atenția, în nenumărate rânduri, asupra neregulilor care stau la baza acestei taxe. Încă de la începutul anului 2007, i-am cerut domnului Tăriceanu anularea taxei de primă înmatriculare. Dacă Premierul a uitat, îi reamintim că după o ședință a Coaliției, pe 7 ianuarie 2007, a promis că va modifica taxa. Din păcate, ca și în cazul altor promisiuni, domnul Tăriceanu și-a uitat această intenție.

De ce trebuie anulată taxa de primă înmatriculare? Simplu.

În primul rând, contravine reglementărilor europene. După numeroasele avertismente primite din partea Comisiei Europene, domnul Tăriceanu declară nonșalant în decembrie anul trecut că "nu se pune problema reducerii sau eliminării taxei de primă înmatriculare". Premierul uită din când în când că România este membră a Uniunii Europene și, în consecință, trebuie să respecte prevederi și reguli europene.

Declarația menționată anterior vine după ce, în noiembrie 2007, comisarul european Lazslo Kovacs afirma că "indiferent dacă Guvernul României își va modifica legislația privind taxa de primă înmatriculare, astfel încât să fie armonizată cu normele europene, banii încasați trebuie dați înapoi".

Astfel, lipsa armonizării legislației în acord cu normele europene și discriminarea generată în urma aplicării taxei ne fac să ne întrebăm ce stă, de fapt, la baza acestui mod straniu de gestionare a unui simplu act normativ.

Poate că domnul Tăriceanu împreună cu stimatul domn ministru Vosganian sunt în pană de idei economice. Dacă ne gândim că Ministerul Finanțelor preconiza că veniturile generate de taxa de primă înmatriculare pot depăși 220 de milioane de euro anual, putem înțelege de ce este atât de greu să renunți la o taxă noneuropeană.

Este oarecum bizară explicația conform căreia banii rezultați din încasarea acestei taxe ajung într-un fond de mediu. Cert este că, în 2007, niciun leu nu a ajuns la Fondul de mediu în urma încasării acestei taxe. Din păcate, Guvernul României încearcă, în detrimentul românilor, să justifice o acțiune condamnată din start de către Comisia Europeană. Nu putem vorbi despre taxă de mediu atâta timp cât modul de calcul nu are la bază nivelul emisiilor de CO2. Fără îndoială, este o măsură fiscală, creată pentru a acoperi găurile produse de neproductivul Guvern Tăriceanu II.

Nu putem caracteriza decât ca fiind hilară explicația Guvernului, conform căreia autoturismele mai noi sunt mai periculoase decât cele vechi, pentru că cele dintâi vor polua timp de mai mulți ani. Această explicație puerilă ne face să ne punem serioase semne de întrebare cu privire la capacitatea de argumentare a specialiștilor din acest Executiv. Tocmai lipsa argumentelor și a logicii elaborării legislative a dus la această puternică contradicție cu înseși normele europene. Norme pe care ni le-am asumat odată cu aderarea la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

Încălcarea normelor europene este în detrimentul României și al românilor, iar cineva trebuie să plătească, în caz contrar, cei afectați de taxa de primă înmatriculare își vor căuta dreptatea în justiție, iar precedentele arată că vor avea câștig de cauză. Domnul Vosganian amenință că returnarea către cetățeni a banilor încasați din taxa de primă înmatriculare ar produce dezechilibre bugetare. Îi reamintim domnului ministru că cetățenii României sunt cetățeni europeni, cu drepturi europene. Responsabilitatea managementului economic îi revine domniei sale și șefului său direct, domnului Tăriceanu.

Din păcate, nici mediul, nici parcul auto nu au beneficiat de "beneficiile" taxei de primă înmatriculare. Singurele rezultate sunt riscul ca România să piardă în fața Curții Europene de Justiție și punerea unei bariere în fața liberei circulații a autovehiculelor pe piața comună europeană.

Așadar, domnilor, încetați abuzul, discriminarea și iresponsabilitatea economică! Asumați-vă deciziile eronate! Dați românilor banii înapoi!

  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică cu titlul Minciuna electorală DA a dus economia românească în pragul crizei;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Minciuna electorală DA a dus economia românească în pragul crizei"

Deficitul comercial al României a atins în 2007 un nou record negativ situându-se la 21,5 miliarde euro, ceea ce reprezintă o creștere de 44,6% față de anul precedent. Exporturile fiind de 29,4 miliarde de euro, în timp ce importurile au fost de 50,9 miliarde de euro.

Așa cum era de așteptat, leul s-a prăbușit, investițiile străine din România s-au împuținat, iar piețele globale și-au pierdut interesul pentru economia de la noi. Economiile populației se topesc văzând cu ochii, creditele luate în valută nu mai pot fi plătite de cetățeni, iar prețurile explodează.

Premierul guvernului falimentar, Călin Popescu-Tăriceanu, a declarat că "2008 va fi un an al măsurilor economice luate cu chibzuință." Nu știm ce vrea să spună dumnealui prin aceste cuvinte, dar politica economică nu a avut nicio viziune până acum, nicio gândire, ea a fost complet direcționată spre interesele de grup.

Pentru anul 2007, CNP (Comisia Națională de Prognoză) a estimat o inflație medie anuală de 4,0%, iar cea reală a fost de aproape 7%. Conform datelor de la Uniunea Europeană, acest indicator macroeconomic este în jur de 9%. Deficitul bugetar era preconizat de ministrul liberal de finanțe la 1,5% , iar în realitate a fost în jur de 3%.

Din păcate, nota de plată pentru neprofesionalismul, impostura și corupția instaurată după 2004 este suportată de români. Țara a fost dată înapoi și ne aduce aminte de cum a fost sărăcită după trista guvernare a Convenției Democrate. Starea drumurilor, a spitalelor, a școlilor, a alimentării cu gaze, apă, electricitate a devenit inacceptabilă pentru un stat al Uniunii Europene.

Capitala României ocupă ultimul loc în privința curățeniei, a infrastructurii, a civilizației. Primarul Videanu își vede doar de propriile interese și are tupeul de a mai candida la viitoarele alegeri după ce a avut o prestație catastrofală. Noul guvern ce va fi format la finele lui 2008 va avea o misiune grea, aceea de a repara ce s-a stricat în anii guvernării liberal-democrate.

  Lakatos Petru - prezentarea poziției U.D.M.R. față de moțiunea privind taxa de înmatriculare și față de soluționarea acestei probleme;

Domnul Lakatos Petru:

Nu doresc să calific moțiunea Emil Boc, o numesc așa, întrucât nu-mi vine să cred că acei colegi care au votat în 2006 taxa specială auto, inițiază, benevol și nesiliți de nimeni, prezenta moțiune pe tema eliminării ei. În armată, ordinul de sus nu se discută, se execută, dar văd că mai nou așa e și într-o democrație liberală, așa că nu insist asupra acestei practici totalitar democratice.

Doresc în schimb să scot în evidență câteva aspecte care ne vor ajuta să găsim în comun o soluție echitabilă și acceptabilă. La nașterea cu forcepsul a taxei speciale auto, au asistat ministrul finanțelor de atunci, Sebastian Vlădescu, Comisia de buget, finanțe și bănci din Parlament și de la distanță Comisia Europeană, pe rol de asistentă șefă. S-a confirmat și de această dată înțelepciunea populară după care copilul cu mai multe moașe rămâne cu buricul netăiat. După discuții aprinse în Comisia de buget, în care am atras atenția fostului ministru că nu o să fie de acord Comisia Europeană cu varianta propusă, având în vedere precedentul cu Ungaria și Polonia, sub presiunea producătorilor autohtoni și la angajamentul lui Sebastian Vlădescu, în sensul obținerii acordului forurilor europene, am votat modificarea Codului fiscal.

Greșeala majoră a Guvernului o constat în faptul că, după primul avertisment al Comisiei Europene, a lăsat în seama lui Vlădescu negocierile și rezolvarea problemei, ministru care la toate avertizările parlamentarilor, atât din arcul guvernamental cât și din opoziție, a răspuns invariabil, "lasă că știm noi". Această tactică dâmbovițeană de tragere de timp, de căutare a unor subterfugii, soluții de a nu-ți îndeplini obligațiile, are o singură explicație, dar și aceea inacceptabilă. Respectiv, aceea că până în 2006, inclusiv, pentru autoturismele din import existau accize între 1% - 11% pentru cele noi, și între 2,5% - 32% pentru cele rulate. Această prevedere, după aderarea României la Uniunea Europeană, nu se mai putea aplica, și s-a ajuns la varianta actuală, care are menirea, printre altele, de a umple golul din buget și de a constitui o barieră la importul masiv de autoturisme uzate.

După remanierea guvernului, noul ministru de finanțe a încercat să împace și capra și varza. N-a vrut să se desolidarizeze de predecesorul său, a căutat, cum spunea Caragiale, "ori să revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica, ori să nu se revizuiască, primesc, dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele esențiale". Încercarea a eșuat, propunerea actuală stârnește și mai multe nemulțumiri.

Să vedem un exemplu elocvent: în 2006, pentru un autoturism nou cu capacitatea cilindrică de 1600 cm3 în valoare de 9.000 euro (Logan, de exemplu, cu norma de poluare Euro 4), acciza ar fi fost 90 euro, în prezent taxa este de 184 euro și se propune 480 euro. O creștere de 5 ori față de 2006, și de 2,6 ori față de 2007 nu este justificată, veniturile populației nu au crescut în acest ritm. Să nu mai vorbim de faptul că la un autoturism cu capacitatea cilindrică de 2500 cm3, cu norma de poluare Euro 4, în valoare de 30.000 euro, la îndemâna numai a celor bogați, acciza în 2006 ar fi fost 3.300 euro, în prezent se propune 1.750 euro. Deci în cazul celor înstăriți taxa s-ar reduce la jumătate față de 2006. Inacceptabil.

Exemplele concrete ar putea continua, dar este mai important să vedem care ar fi soluția optimă. În primul rând, căderea de acord asupra următoarelor principii: poluatorul plătește, ținând cont de nivelul emisiilor de dioxid de carbon; taxa specială aplicată în cazul primei înmatriculări să respecte directiva Comisiei Europene, să fie corelată cu nivelul de trai al populației și să fie colectată într-un fond special din care să se finanțeze programe și proiecte pentru protecția mediului; impozitul anual pe mijloacele de transport, care este impozit local, să fie stabilit nu numai în funcție de capacitatea cilindrică, ci și în funcție de norma de poluare, așa cum este în majoritatea țărilor din Uniunea Europeană, cum ar fi de exemplu Germania. Astfel aceste sume ar rămâne acolo, unde în principiu are loc poluarea și la dispoziția comunităților locale.

Deputații UDMR vor vota împotriva moțiunii, vor milita pentru reducerea drastică a taxei speciale și găsirea formulei pentru punerea în practică a principiilor sus-menționate.

  Liviu Câmpanu - sprijin pentru campania Nu vrem liceu fără Dumnezeu!;

Domnul Liviu Câmpanu:

Sprijin pentru campania " Nu vrem liceu fără Dumnezeu!"

Studiul religiei nu trebuie eliminat din programa școlară, susține Patriarhia în cadrul campaniei denumite simbolic "Nu vrem liceu fără Dumnezeu!"

"Predarea religiei în sistemul de învățământ public este un act de dreptate și o necesitate permanentă" - subliniază Patriarhul Daniel, care crede că s-au folosit ca pretext normele U.E. pentru excluderea religiei din școli. "... Pentru că Biserica îi binecuvântează pe tineri, se îngrijește de mântuirea lor și de viitorul societății române, ea nu dorește un liceu fără Dumnezeu, ci afirmă cu tărie că ora de religie este necesară nu numai copiilor, ci și tinerilor din liceu", se scrie în apelul făcut de Biserica Ortodoxă.

Totuși, Patriarhia se opune și solicitărilor ca religia să devină materie obligatorie pentru toți elevii, pentru că Biserica propune și nu impune valori. Cu alte cuvinte, întrucât libertatea reprezintă un mare dar oferit de Dumnezeu omului, educația religioasă trebuie asumată în mod liber, respectându-se atât dorința părinților cât și a copiilor. Cercetările sociologice și psihopedagogice recente demonstrează rolul pozitiv al educației religioase în procesul de formare a personalității tinerilor, și, mai ales, necesitatea studierii acestei discipline și la nivelul liceului pentru formarea unor competențe și atitudini moral-sociale.

Religia este o creație menită să-i ofere omului în mod deplin perspectiva divinității. Religia reflectă chipul spiritual al existenței generale, umane și universale, reprezintă o organizare cu totul superioară a existenței, descrie o realitate supremă și completă a lumii pentru toată dimensiunea existenței sale, începând cu creația.

Părinții așteaptă din partea școlii o ofertă educațională care să includă educația religioasă ca factor de apropiere față de adevăratele valori și tradiții religioase și culturale, de echilibrul față de asaltul nonvalorilor morale din societatea noastră și față de promovarea tot mai agresivă a violenței și imoralității prin mass-media. Reprezintă o realitate pentru societate probleme precum recrudescența cazurilor de suicid la elevi, creșterea toxicomaniei și a infectării cu HIV/SIDA în rândul tinerilor, înmulțirea alarmantă a cazurilor de violență în care sunt implicați tinerii atât în școală, cât și în afara acesteia.

În aceste condiții, considerăm că o educație religioasă la liceu poate oferi tinerilor o înțelegere superioară a vieții și a valorii acesteia, precum și un suport puternic pentru rezolvarea propriilor probleme.

În consecință, Biroul Politic al Filialei Teritoriale PNL Botoșani a hotărât în unanimitate de voturi să sprijine alături de Biserică, organizații nonguvernamentale, părinții și copii, această campanie declanșată de Patriarhia Română.

  Mihai Cristian Apostolache - considerații asupra poziției U.D.M.R. cu privire la declararea unilaterală a independenței Kosovo;

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Am asistat ieri la o reacție pe cât de ciudată, pe atât de periculoasă a reprezentanților UDMR, membri ai Guvernului României, cu privire la declararea unilaterală a independenței Kosovo. Încercând să-și recupereze propriul electorat, liderii UDMR fac declarații privind autonomia Ținutului secuiesc, uitând probabil faptul că sunt cetățeni români și că fiecare cetățean român are atât drepturi, dar și obligații, iar una dintre acestea este aceea de a respecta legile din țară, începând cu cea mai importantă, și anume Constituția României.

Constituția României prevede faptul că România este stat unitar, independent și indivizibil și că nimeni nu este mai presus de lege. Nu înțeleg de ce trebuie făcută o legătură cu situația din Kosovo, în condițiile în care minoritatea maghiară este corespunzător reprezentată în plan local, parlamentar și guvernamental, iar drepturile minorităților sunt protejate și respectate.

De asemenea, nu înțeleg de ce trebuie să se vorbească despre autonomie pe criterii etnice, în condițiile în care există autonomie locală și, deci, există posibilitatea fiecărei comunități locale de a-și alege singură reprezentanții și de a-și apăra drepturile. Să înțelegem că maghiarii nu sunt mulțumiți de propriii reprezentanți? Dacă nu, atunci au posibilitatea să-i înlocuiască cu alții mai buni.

Tocmai de aceea consider că astfel de discuții trebuie să înceteze, iar locul lor să fie luat de teme prioritare pentru România, precum consolidarea statutului de țară membră UE și NATO, stoparea fenomenului de corupție, reformarea clasei politice, atragerea de noi investiții străine în România etc.

  Mircea Man - declarație politică intitulată PSD - un partid veșnic duplicitar;

Domnul Mircea Man:

"PSD - un partid veșnic duplicitar"

Este sau nu PSD-ul un partid de opoziție ? Cred că nu. Acesta nu se mai manifestă ca un partid de opoziție, astăzi votează cu puterea, mâine cu opoziția, în funcție de interese, declară că este de acord cu varianta propusă de Guvern privind votul uninominal, dar nu este de acord să voteze moțiunea depusă de PD-L privind taxa auto, ca ulterior să declare că o vor vota.

Domnilor din PSD cetățenii știu că anul 2008 este un an electoral, iar teama că PSD ar rămâne blocat sub 20% din preferințele electoratului, vă împinge la tot felul de gesturi disperate. Oricum, știm cu toții că duplicitatea este numele dumneavoastră adevărat.

Nu trebuie uitat faptul că practica dumneavoastră de șantaj adresată PNL de a-și da demisia de onoare ca apoi să negociați cu ei, face ca cetățenii să nu mai înțeleagă nimic.

Ați avut și aveți în continuare un comportament politic duplicitar, ați epuizat, cred eu, toate variantele posibile, dar dorința de a ajunge la conducerea țării rămâne în continuare pe primul plan. Cum credeți că veți reuși oare? Declarați că sunteți nemulțumiți de Guvernul Tăriceanu, dar nu faceți nimic în acest sens, chiar dacă pârghiile constituționale vă permit acest lucru, prin depunerea unei moțiuni de cenzură. Ca să arătați că încă mai sunteți în opoziție vreți să depuneți o moțiune simplă, la Senat, pe tema nivelului de trai. Dacă sunteți așa de nemulțumiți și sunteți alături de români, de ce nu rupeți pisica în două, de ce o moțiune simplă, și nu una de cenzură?

Domnul Geoană și partidul său ar trebui să renunțe la politica "de imagine" în favoarea unor propuneri clare de politici sociale, deoarece electoratul nu se mai lasă păcălit.

Cred domnilor din PSD că nu mai știți ce înseamnă opoziția într-un stat democratic, ați dat mâna cu dușmanul PNL, ați fost și sunteți duplicitari, așa că ar trebui împreună cu aceștia să vă asumați întreaga responsabilitate fața de dezastrul existent în România.

Mai nou, domnul Geoană vorbește cu păsăricile, care îl informează despre o presupusă demisie a domnului Traian Băsescu, o manevră ieftină de a-i convinge pe colegii dumnealui să fie de acord cu anticipatele. De ce oare, domnule Geoană? Vă este frică că veți cădea de pe soclul unde v-ați așezat, în eventualitatea unui eșec la alegerile locale?

Duplicitatea dumneavoastră este așa cum s-a mai dovedit, pierzătoare, iar partidul se divide, încetul cu încetul, este asaltat de dosare la DNA, și-a pierdut credibilitatea, dar și imaginea.

Cred că nu îi este așa de ușor domnului Geoană, cu domnul Iliescu în coaste, cu unii colegi nemulțumiți de prestația sa ca lider de partid, dar, nu în ultimul rând cred că nu prea doarme în ultimul timp, gândindu-se la alegerile locale care se apropie, ținând cont că la alegerile din 2007 pentru Parlamentul European, partidul său a cam pierdut terenul în zona urbană.

  Marius Rogin - intervenție cu tema 21 februarie - Ziua mondială a limbii materne; 2008 - Anul internațional al Limbilor;

Domnul Marius Rogin:

"21 februarie - Ziua Internațională a Limbii Materne; 2008 - Anul internațional al Limbilor"

În viața și evoluția oricărui popor există momente ce se cuvin a fi evocate, pentru că însemnătatea acestora este atât de mare încât merită întregul nostru respect. Unul dintre aceste momente îl reprezintă și ziua de 21 februarie, care reprezintă Ziua Mondială a Limbii Materne. Proclamată de către Conferința generală UNESCO din 1999, Ziua Internațională a Limbii Materne promovează recunoașterea și utilizarea limbilor materne din lume. În plus, anul 2008 a fost proclamat Anul Internațional al Limbilor de către Adunarea Generală a ONU, iar UNESCO a fost desemnată să coordoneze activitățile desfășurate cu această ocazie. Limbile sunt cu adevărat esențiale pentru identitatea grupurilor și a indivizilor, ele constituie un factor strategic de progres către o dezvoltare durabilă și o relație armonioasă, atât în context global, cât și local.

Iată-ne, deci, în fața unei duble sărbători, moment potrivit de evidențiere a importanței pe care a avut-o și o are de-a lungul evoluției sale, în formarea noastră ca popor, limba noastră maternă. Limba Română, limbă folosită ca și limbă maternă de 91% din populația țării. În prezent, minoritățile etnice din România sunt libere să-și utilizeze limba maternă în școli, administrație, sistemul juridic, presă, cultură etc.

Formarea limbii române este asociată cu cea a formării poporului român. Cele două fapte nu pot fi separate. Neamul nostru s-a format pe un teritoriu vast, care se întindea la nordul și la sudul Dunării, înglobând fostele provincii romane Dacia și Moesia. Cercetările lingvistice au reliefat caracterul latin al limbii române, dat de lexic și structura gramaticală. Limba română se aseamănă cu celelalte limbi romanice, dar are și particularități ce demonstrează formarea sa în spațiul carpato-danubiano-pontic. La baza formării poporului și a limbii române a stat un proces îndelungat și neîntrerupt, început din perioada existenței Regatului Dac, continuat după 106 sub influența romană, iar după 281 influențat de migratori. Cu toate acestea, romanii sunt unici, având un caracter etnic total diferit de celelalte popoare ce ne înconjoară.

O operă importantă în limba latină aparține umanistului român Nicolae Olahus, autorul volumului "Hungaria". Limba greacă a fost folosită mai puțin, în schimb limba slavonă pătrunde la noi prin intermediul organizării bisericești. Datorită influenței pe care biserica o exercita asupra conducerii administrative, slavona este adoptată în țările române, nu numai ca limbă a culturii ortodoxe, ci ca limbă oficială de stat. Așa explicăm faptul că, începând cu secolul al XIV-lea și începutul secolului al XV-lea, scrieri cu caracter moral, religios sunt în limba slavonă, în mănăstiri românești cunoscute (Vodița și Tismana - Țara Românească; Neamț - Moldova; Peri - Maramureș).

Despre o literatură română în limba slavonă se poate vorbi în secolul al XVI-lea prin lucrarea filozofică, pedagogică, moral-politică "Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie". Abia în secolul al XIX-lea se poate vorbi de o cultură românească în limba română cu litere latine în perioada lui Cuza, unde un rol important l-au avut cărturarii de la Blaj, în frunte cu filologul Timotei Ciparu.

Nu pot să trec peste memorarea unor mari oameni de stat care, de-a lungul vieții lor, și-au adus mari contribuții la păstrarea și îmbogățirea limbii române. Nume precum cele ale lui Vasile Alecsandri, Nicolae Bălcescu, Mircea Eliade, Mihail Kogălniceanu, Avram Iancu, Eftimie Murgu și multe altele vor rămâne în paginile istoriei noastre naționale.

Ziua Mondială a Limbii Materne trebuie să devină o sărbătoare în toate colțurile României și în toate colțurile românești din lume. Ea face parte din istoria îndelungatei noastre lupte de emancipare și, alături de Decembrie, dar și de alte momente pe care le va evidenția o istorie cinstit transcrisă, ea va reflecta lumini de referință atunci când vom ajunge să înscriem fenomenul românesc al anului 1989, la fel cum îl avem înscris de mai multe generații de istorici pe cel al anului 1848, 1877 sau 1918.

  Andrian-Sirojea Mihei - declarație politică cu titlul Fondurile alocate de Uniunea Europeană pentru dezvoltarea regiunii Mării Negre, oportunitate unică pe care România și portul Constanța trebuie să o fructifice;

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

"Fondurile alocate de Uniunea Europeană pentru dezvoltarea regiunii Mării Negre, oportunitate unică pe care România și portul Constanța trebuie să o fructifice"

Uniunea Europeană a declarat, prin comisarul european pentru relații externe și politică europeană de vecinătate, Benita Ferrero-Waldner, că va aloca câte un miliard de euro anual pentru dezvoltarea regiunii Mării Negre, accentuând astfel importanța pe care aderarea României și Bulgariei o are, Marea Neagră devenind graniță a UE, motiv pentru care comisarul a subliniat că "regiunea a devenit foarte importantă pentru noi".

Astfel, atenția politică a Uniunii Europene se îndreaptă către un nivel regional și urmărește impulsionarea proceselor de cooperare, prin deschiderea unui nou spațiu de cooperare cu Rusia, Turcia și partenerii din Europa de Est cuprinși în Politica Europeană de Vecinătate, care să conducă atât la crearea unui climat mai bun de soluționare a conflictelor înghețate din regiune, dar și la dezvoltarea de proiecte regionale, programe sectoriale și inițiative comunitare în domenii ca: buna guvernare, circulația persoanelor și securitate, energie, transporturi, mediu, politica maritimă, pescuit, comerț, cercetare, educație, ocuparea forței de muncă, afaceri sociale, știință și tehnologie, securitatea colectivă și lupta împotriva terorismului, sprijinind crearea unui spațiu de oportunități economice și prosperitate în regiunea Mării Negre, în favoarea cetățenilor și a partenerilor comerciali. Domeniile considerate prioritare de către Parlamentul European și care necesită eforturi de cooperare sunt conflictele nesoluționate din zonă, crearea de noi infrastructuri și coridoare de transport care să diversifice rutele energetice și rezolvarea problemelor de mediu din zona Mării Negre și din Delta Dunării.

Comunicarea Comisiei Comunităților Europene către Consiliu și Parlamentul European cuprinde principalele domenii de cooperare și o serie de obiective pe termen mediu și scurt aferente respectivelor domenii. Printre acestea, Comisia prevede că "ar putea fi util ca actorii regionali din regiunea Mării Negre să instituie cele mai bune practici, să elaboreze norme comune pentru salvarea și schimbul de informații, să stabilească sisteme de alertă rapidă în materie de criminalitate transfrontalieră și să pună la punct programe de formare", sprijină țările din regiune "să se concentreze mai mult asupra surselor de energie alternative, asupra eficienței energetice și asupra economiei de energie", vizând modernizarea structurii energetice existente și construirea de noi infrastructuri, urmărind dezvoltarea unui nou coridor energetic pe axa Marea Caspică - Marea Neagră.

Comisia dorește să ofere sprijin în identificarea acelor acțiuni care contribuie la aplicarea uniformă și consecventă a instrumentelor și normelor pertinente în ceea ce privește politica de transport din regiune. De asemenea, este prevăzut ca țările din regiunea Mării Negre să îmbunătățească aplicarea acordurilor de mediu multilaterale și să stabilească o cooperare mai strategică în materie de mediu în regiune. În scopul maximizării creșterii durabile și a creării de locuri de muncă în sectoarele legate de mare și în regiunile de coastă, Comisia prevede crearea unei rețele de centre de cooperare maritimă inter-sectorială între servicii, întreprinderi și instituții de știință, cât și ameliorarea cooperării și a integrării în materie de monitorizare maritimă pentru a asigura siguranța și securitatea transportului maritim și protecția mediului și totodată instituirea unor autorități de reglementare independente și eficiente pentru asigurarea unei conexiuni de mare viteză între comunitățile de cercetare și educație.

Regiunea Mării Negre oferă atât oportunități, cât și provocări care presupun acțiuni coordonate la nivel regional. Acest lucru este recunoscut de către Uniunea Europeană și trebuie ca România să conștientizeze importanta oportunitate pe care o are în acest moment și rolul important pe care îl poate juca în regiune, pentru îndeplinirea obiectivelor pe care Uniunea și le-a propus pentru Marea Neagră. Dintre țările riverane Mării Negre, România și Bulgaria sunt în acest moment membre ale Uniunii Europene, iar România are cel mai mare port din bazinul Mării Negre și al patrulea din Europa, ceea ce ne îndreptățește o dată în plus să ne implicăm în dezvoltarea cooperării în regiune, să atragem și să beneficiem de fondurile pe care Uniunea Europeană le pune la dispoziție pentru atingerea acestor obiective și să avem un cuvânt important de spus în definitivarea și implementarea politicilor regionale, care, evident, au un mare impact asupra noastră ca țară, dar și asupra Constanței, ca poartă maritimă a Europei.

Din acest motiv, fac un apel către toate instituțiile statului care au tangență cu acest domeniu, de la autoritățile locale și până la ministerele implicate, dar în special fac un apel la oamenii din aceste instituții, să înțeleagă această mare și, poate, unică oportunitate, să coopereze pentru elaborarea unor proiecte și a unor strategii care să conducă la îndeplinirea obiectivelor vizate de Uniunea Europeană, atrăgând spre România și în special spre Constanța fondurile puse la dispoziție, dincolo de meschinăriile politice care i-ar putea împiedica să vadă și să urmărească interesul național, interesul local pe care aceste proiecte îl au, pentru ca România - și nu Bulgaria - să devină punctul central al cooperării regionale la Marea Neagră pe care Uniunea Europeană o încurajează.

  Tudor Mohora - declarație politică cu tema Starea conflictuală permanentă între cele două Palate și derapajele economico-sociale ale României;

Domnul Tudor Mohora:

Prima mea intervenție astăzi se referă la tema: "Starea conflictuală permanentă între cele două Palate și derapajele economico-sociale ale României "

Anul 2008 debutează cu numeroase derapaje economice și sociale. Una din cele mai sensibile, resimțită din plin de către populație, se referă la avalanșa înfăptuită sau previzibilă de creștere a prețurilor la alimentele de bază: pâine, ouă, lapte, carne, ulei comestibil, zahăr etc. Aceste scumpiri au o influență negativă majoră asupra bugetelor familiilor de salariați și a pensionarilor cu venituri reduse, în care ponderea cheltuielilor pentru alimente este mult mai ridicată decât media.

Totodată, noul an debutează cu cea mai puternică depreciere a monedei noastre naționale: de la 3,3 lei/euro în medie pe anul 2007 la 3,8 lei/euro și chiar peste, respectiv o depreciere de peste 15%, ceea ce influențează nu numai majorarea prețurilor la alimente, ci și la produsele nealimentare, la utilități (gaze naturale, energia electrică și termică, combustibili, apă, salubritate etc.) și evident conduce la scumpirea tuturor importurilor.

Ca urmare, rata inflației a avut și are o tendință de creștere peste prevederile bugetelor pe anii 2007 și 2008. Rata inflației în decembrie 2007 față de decembrie 2006 a fost de 6,57%, iar media anuală a fost de 4,8% față de 4,3% cât s-a prevăzut la fundamentarea bugetului pe anul 2008 și de 4,2% cât s-a prevăzut pe acest an. Oricum, depășirea parametrilor inflației va conduce la erodarea puterii de cumpărare a veniturilor bănești ale populației și îndeosebi a celor mulți cu venituri modeste.

Deficitul de cont curent comercial în perioada 1 ianuarie - 30 noiembrie 2007 a fost de 19,4 miliarde euro, cu 6,6 miliarde euro mai mult decât în perioada corespunzătoare din anul 2006, ca urmare a creșterii exporturilor în această perioadă cu numai 13%, iar a importurilor cu 18,7%. Dacă în 2002 deficitul de cont curent era de 3,3% din p.i.b., acesta a ajuns la peste 14 % în 2007. În situația în care această tendință va continua, se va ajunge ca România să trăiască mai mult pe datorie decât din propriile venituri, ceea ce va alimenta, de asemenea, amplificarea factorului inflaționist și va constitui un element negativ pentru atragerea investitorilor străini.

Alte aspecte îngrijorătoare legate de derapajele economico-sociale ale Guvernului Tăriceanu sunt legate de absorbția practic inexistentă a fondurilor structurale și de coeziune acordate de Uniunea Europeană în 2007, în timp ce România și-a plătit contribuțiile la Bugetul U.E. de peste un miliard euro, precum și managementul necorespunzător al fondurilor publice manifestat din plin în cursul trimestrului IV 2007.

Pe fondul acestor derapaje, se conturează proteste sindicale de amploare și chiar greve în sectoarele de învățământ, sănătate și administrație publică, legate îndeosebi de nivelul salariilor și de erodarea puterii de cumpărare a acestora.

Derapajele economico-sociale ca rezultat al deficiențelor manifestate în activitatea Guvernului Tăriceanu, au fost favorizate de starea de conflictualitate permanentă între Palatul Cotroceni și Palatul Victoria. Piedicile puse în numirea unor miniștri, interimatul prelungit la unele ministere importante, schimbul continuu de epistole între cele două Palate, transformate de fiecare dată în " bombe " de presă, dosariada etc. au contribuit la dezorganizarea activității Guvernului și la lipsa de concentrare asupra soluționării competente a problemelor fundamentale ale României, precum și la compromiterea noastră față de partenerii europeni și nu numai.

Anul 2008 este anul alegerilor locale și parlamentare. Pentru asigurarea condițiilor normale privind desfășurarea acestora și, totodată, pentru corectarea pe cât posibil a derapajelor economico-sociale apărute, ar fi necesar ca :

Guvernul Tăriceanu să convină un armistițiu în conflictele pe care le are cu Palatul Cotroceni și să instituie un sistem de comunicare normal între cele două instituții ale statului.

Guvernul Tăriceanu să se concentreze în mod serios pe elaborarea măsurilor privind combaterea derapajelor economico-sociale apărute, pe care să le prezinte Parlamentului României și, totodată, să procedeze la remanierea Guvernului prin înlocuirea miniștrilor neperformanți.

Parlamentul României să-și exercite pe deplin și cu operativitate dreptul de control privind activitatea Executivului.

  Tudor Mohora - declarație politică cu tema Cum înțelege Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei - ANRE -, aflată în coordonarea directă a primului-ministru Tăriceanu, să asigure transparența și obiectivitatea procesului de reglementare, precum și protecția consumatorilor;

Domnul Tudor Mohora:

Ce-a de a doua intervenție a mea de astăzi se referă la tema: "Cum înțelege Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei - ANRE -, aflată în coordonarea directă a primului-ministru Tăriceanu, să asigure transparența și obiectivitatea procesului de reglementare, precum și protecția consumatorilor "

Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției si pentru petiții a fost sesizată atât prin memorii, cât și prin telefon de către cetățeni nemulțumiți de creșterea prețului la gazele naturale cu 8,5% începând cu 1 februarie a.c. și influența acesteia asupra facturilor pentru utilități. Membrii Comisiei, în ședința din 5 februarie a.c., au convenit să aibă loc audierea președintelui ANRE, domnul Gergely Olosz, în ziua de 12 februarie a.c., pe baza unei problematici concrete și anume :

  • elementele constitutive ale necesității creșterii prețului la gazele naturale ;
  • măsurile de protecție a consumatorilor prevăzute de ANRE (conf. art. 7, alin.g), din HG 410/04.05.2007);
  • costurile reale ale operatorilor din domeniul gazelor naturale; obligațiile pentru investiții asumate de aceștia prin contractele de privatizare și alte clauze;
  • prevederile din Tratatul de aderare care ne obligă la alinierea prețului gazelor naturale din intern cu prețul gazelor importate; demersurile întreprinse de autoritățile române pentru decalarea acestor termene;
  • calendarul alinierii prețului gazelor naturale din producția internă cu prețul gazelor importate;
  • măsurile luate de ANRE cu privire la informarea precontractuală a consumatorilor și în legătură cu schimbarea furnizorului, ca urmare a deschiderii piețelor de energie și gaze naturale spre concurență, începând cu 1 iulie 2007, precum și pentru tarifarea în unități de energie.

Domnul președinte Olosz a transmis comisiei, în mai multe rânduri, inclusiv în dimineața zilei de 12 februarie a.c., disponibiltatea de a participa la audiere. Cu toate acestea, și fără nici o informare prealabilă, domnul președinte Olosz nu s-a prezentat la audierea programată și convenită de comun acord. Comisia a considerat că această atitudine a domnului președinte Olosz, aflat în directa coordonare a primului-ministru Tăriceanu, este lipsită de o elementară eleganță și reprezintă, totodată, o sfidare la adresa unei comisii parlamentare, mai ales că ANRE, potrivit legii, trebuie să manifeste transparență în toate actele sale, inclusiv începând cu formarea prețurilor și până la informarea consumatorilor în legătură cu perspectivele evoluțiilor în sistem atât în cadrul energiei electrice, cât și al gazelor naturale.

De asemenea, au fost exprimate câteva opinii critice cu privire la :

Promovarea unei diversiuni în sensul că vinovat de creșterea exagerată a prețurilor față de puterea de cumpărare a românilor ar fi o presiune a Uniunii Europene cu privire la creșterea prețului la gaze naturale, respectiv la alinierea cu un preț de referință, care de fapt în Uniunea Europeană nu există și mai nou o poziție aberantă a autorităților, de aliniere la prețul de import, cu toate că România produce cca. 65 - 70 % din nevoile sale de consum de gaze naturale.

Nerespectarea termenului de 3 ani prevăzut de Legea nr. 351/2004 cu privire la introducerea măsurării și facturării consumului de gaze naturale în unități de energie, precum și decizia de amânare prin OUG nr. 122/2007 a termenului stabilit cu încă un an, fără să se prezinte cauzele reale ale acestei amânări, respectiv răspunderea pentru situația gravă creată, care contravine asigurării transparenței prețurilor și tarifelor reglementate la gazele naturale, precum și protecției consumatorilor.

Cerința obiectivă ca ANRE să-și exprime punctual de vedere asupra politicii pe care o duce în domeniul prețurilor și nu numai, informații cu care opinia publică este îndreptățită să ia cunoștință.

Revine premierului Tăriceanu să se lămurească dacă a avut motive temeinice să-l rețină pe președintele ANRE, aflat în directa sa subordonare, de la participarea la audierea stabilită de comisie, sau dacă nu a avut cunoștință despre comportamentul manifestat să dispună măsurile necesare pentru determinarea președinților de autorități naționale și alte organisme aflate în directa sa subordonare să respecte prevederile constituționale în această materie.

  Adrian Moisoiu - declarație politică: Markó Béla minte pentru a promova o autonomie teritorială de tip Kosovo!;

Domnul Adrian Moisoiu:

"Markó Bela minte pentru a promova o autonomie teritorială de tip Kosovo!"

La Conferința de presă a U.D.M.R.-ului din ziua de 18 februarie a.c., președintele acestuia, Markó Béla, nu a spus adevărul sau, cu alte cuvinte, a mințit.

Prin declarația mea politică doresc să clarific, pentru cei care nu au acces la lucrările Parlamentului, modul în care U.D.M.R. își promovează politica izgonirii românilor din zonele unde au ajuns în timp majoritari, prin încercarea de a introduce în mod fraudulos un principiu în Legea nr.95/2006 privind sănătatea, referitor la întregul personal medical care lucrează în zonele unde minoritățile naționale depășesc 20% din populație și care, în mod obligatoriu, ar trebui să cunoască limba maghiară.

Este vorba de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.20/2007, respinsă de Senat, unde Camera Deputaților este cameră decizională, care se referă, printre altele, la modul în care Ministerul Sănătății și Familiei organizează licitațiile în cazul tratamentelor pentru bolile din programele naționale. fără a se respecta legea achizițiilor publice, s-au scos incompatibilitățile dintre managerii de spitale și persoanele juridice, s-a scos controlul Colegiului Medicilor asupra cazurilor de malpraxis, se propune sancționarea asiguraților care nu se prezintă la acțiuni de profilaxie, gen program de analize medicale marca Nicolăescu, și la care doi deputați U.D.M.R. și ministrul sănătății și familiei au propus adăugarea la art. 7 al Legii nr.95/2006 un aliniat j), drept principiu: "Încadrarea de personal de specialitate de asistență medicală cunoscător al limbii minorităților naționale în unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii minorităților naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor."

Deci nu "un anumit partid politic" are ce are cu U.D.M.R., ci ministrul sănătății, în cârdășie cu U.D.M.R.-ul, dorește să rezolve problemele mai sus amintite, oferind colegilor de guvernare ca "troc" la amintitele afaceri drept compensație impunerea limbii maghiare în ceea ce privește selectarea personalului medical din acele zone unde proporția unei minorități naționale depășește 20% și alungarea din spitale a celor care nu cunosc limba maghiară.

Bineînțeles, s-au prezentat motivații de genul: "Cine se leagă de probleme etnice când se vorbește de sistemul sanitar dovedește lipsă de normalitate"; "posibilitatea pacienților de a se adresa în limba maternă a medicilor..."; "nu este vorba despre o condiționare a exercitării profesiei, ci de un drept al pacienților de a comunica mai ușor în limba pe care o cunosc cel mai bine" etc. Modul în care a fost formulat amendamentul exclude însă intenția declarată și de fapt urmărește să fie promovat un scop mârșav.

Doresc să reamintesc că, într-o problemă similară ocuparea unor posturi unde se punea drept condiție specifică cunoașterea limbii maghiare Consiliul Național al Discriminării a stabilit că se încalcă Constituția României în ce privește art.13 - privind limba oficială în România, art.16 - privind egalitatea de drepturi, art.25- privind stabilirea domiciliului, art.52 și art.54 - privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, cât și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale, dar și Ordonanța nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Este notoriu faptul că și proclamarea autonomiei provinciei sârbești Kosovo, a început cu politica pașilor mărunți. În mod similar a procedat și procedează și U.D.M.R.-ul. Voi selecta câțiva din pașii efectuați de el: jurământul față de Ungaria depus de parlamentarii udemeriști în catedrala din Cluj-Napoca, ședințe de guvern comune româno-maghiare în care s-a discutat despre autonomie; Markó Béla a solicitat oficializarea limbii maghiare; diverși etnici maghiari vorbesc neîncetat de autonomie, de încălcarea drepturilor minorităților și de agresiunile la care sunt supuși ei, chipurile, de către români, despre internaționalizarea ideii de autonomie, aducându-se drept exemplu Corsica, Kosovo sau Țara Bascilor, despre "spiritualizarea granițelor" după intrarea în Uniunea Europeană sau ridicarea unor "porți secuiești" care să delimiteze un anumit ținut și câte altele ...

Votul dat în Parlament referitor la poziția României față de declararea autonomiei de către albanezii din provincia Kosovo, unde U.D.M.R. a spus un NU distinct față de poziția tuturor celorlalte partide, deconspiră obsesiile și loialitatea față de Patria Română a acestei așa zise "uniuni culturale", cât și a proaspătului partid etnic creat, P.C.M., și ne îndeamnă:

Români, fiți cu ochii pe udemeriști indiferent ce hram și sutană poartă, mai mult ca niciodată stați permanent cu degetul pe trăgaci!

  Aurel Olărean - declarație politică cu subiectul Kosovo, o enclavă etnică într-o Europă fără o părere unită;

Domnul Aurel Olărean:

"Kosovo - o enclavă etnică într-o Europă fără o părere unită"

Suntem pe cale să fim martorii unui fenomen, singular sper, care poate avea consecințe neprevăzute pentru status-quo-ul european. O enclavă etnică de circa 2 milioane de locuitori este pe cale să dezbine unanimitatea de păreri ale Uniunii Europene. State cu tradiții democratice în adoptarea unor hotărâri, ca Spania sau Grecia, sunt puse în situația de a lua decizii care să încalce propriile interese naționale.

Nu îmi permit să intru într-o polemică pe teme istorice sau religioase, cu toate că, pentru poporul sârb, Kosovo echivalează, simbolic vorbind, cu Câmpia Libertății pentru poporul român. Bătălia de la Câmpul Mierlei, actual în Kosovo, este considerată de sârbi ca punctul de plecare al genezei națiunii sârbe. Declararea unilaterală a regiunii Kosovo ca stat independent, și mai ales că acest gest vine din partea unei majorități albaneze de religie musulmană, nu este de natură a calma spiritele.

Multe state europene se confruntă cu probleme ale unor minorități etnice, dar acum situația riscă să scape de sub control. Spania nu poate fi de acord cu această independență unilaterală, care ar putea oricând să reinflameze problema populației basce. La fel Grecia care se confruntă cu mari probleme legate de minoritatea turcă din regiune.

Grav mi se pare că recunoașterea acestui mic stat etnic poate să declanșeze o reacție în lanț care ne poate atinge direct. La nici 24 ore de la declarația de independență kosovară, înalți lideri UDMR-iști au ținut să își remanifeste sentimentele de independență și autonomie teritorială. România nu poate ignora pericolele interne, mai ales când scânteia este atât de aproape. Semnalul lui Vladimir Putin, care trecea întreaga Transilvanie pe lista zonelor unde se vor înregistra fenomene revanșarde, nu poate fi ignorat.

Redesenarea hărții Europei, acum, ar fi imposibilă fără o reacție a majorității internaționale. Nerecunoașterea noului stat creat artificial ar avea aceleași efecte ca și încercarea de a înființa Transnistria, acum câțiva ani. Adică egale cu zero. O proclamație unilaterală nu poate decât să satisfacă orgoliile naționaliste ale unei minorități. Să sperăm că dorința de stabilitate va fi mai puternică, spre binele unei Europe unite.

  Ovidiu Ioan Silaghi - declarație politică: Problema Kosovo dezvăluie noua politică a PD-L: extremismul cu tentă electorală;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

«Problema "Kosovo" dezvăluie noua politică a PD-L: extremismul cu tentă electorală»

O parte din evenimentele zilei de luni 18 februarie mi-a lăsat un gust amar. Poziția României vizavi de proclamarea independenței regiunii Kosovo a fost oficializată. Dar, din păcate, subiectul Kosovo a fost transformat într-unul pur electoral. Consider că erau suficiente trei acte: întrevederea șefului statului cu liderii partidelor politice, hotărârea adoptată de Parlament și explicațiile premierului Tăriceanu referitoare la poziția țării noastre în raport cu poziția dominantă din cadrul Uniunii Europene și la deciziile care s-au luat la nivelul Uniunii Europene.

Constat cu regret însă că a trebuit să asistăm pe parcursul întregii zile și la declarații inflamate și la atacuri politicianiste și demagogice la adresa Guvernului. Dacă puseul naționalist al liderilor PRM era previzibil, dacă poziția aparte a UDMR era și ea de așteptat, pentru că de fapt membri Uniunii, prin declarațiile favorabile recunoașterii independenței, urmăresc în principal să-și recâștige electoratul care cochetează cu UCM și dacă nu mai reprezintă nici o surpriză ieșirile de ultimă oră ale unor lideri din PSD, aflați în picaj în ceea ce privește imaginea, în schimb atitudinea PD-L mi s-a părut jalnică.

Proclamarea independenței Kosovo nu a reprezentat o surpriză pentru nimeni. Poziția României față de acest eveniment era cunoscută încă din 2005, de când se prevedea evoluția din regiune. La vremea respectivă și actualii reprezentanți ai PD-L, aflați pe atunci la guvernare, știau foarte bine care este poziția oficială. Mai mult, pe 14 februarie a.c., când pe anumite canale s-a anunțat inevitabilitatea actului politic de la Pristina, premierul Călin Popescu-Tăriceanu a reiterat public poziția pe care o vom adopta. Tocmai ținând cont de aceste date, mi se pare incalificabil ca președintele PD-L, Emil Boc, să facă referiri în fața camerelor de luat vederi la "ezitările" premierului Tăriceanu în problema Kosovo. Tot domnul Boc, după întrevederea de la Cotroceni, numai că nu a somat premierul să excludă UDMR de la guvernare.

Nu mă așteptam ca un partid care se pretinde că face parte din familia PPE să renunțe la atitudinea europeană pe care o clamează și să îmbrace haina extremismului radical, să devină un fel de PRM de acum câțiva ani, de dragul unor insignifiante procente electorale. Lucru confirmat și de faptul că nimeni nu a auzit vreo reacție din partea aceluiași domn Emil Boc la o dezvăluire recentă apărută în ziarul Gândul referitoare la un subaltern al domniei sale: "Florin Țene, funcționar public al municipalității, președinte al unei fundații cu simpatii legionare și militant împotriva independenței provinciei Kosovo - de altfel, s-a oferit voluntar, alături de câțiva tineri, să lupte în armata sârbă". (Se poate înțelege din lipsa de reacție domnului Boc că este de acord ca un subaltern al său să lupte cu arma în mână și împotriva jandarmilor români însărcinați cu menținerea ordinii publice în Kosovo?)

Revenind la solicitarea cu iz electoral și demagogică a domnului Boc de a cere excluderea UDMR și de condamnare a PNL și a premierului pentru coabitarea cu Uniunea, trebuie spus că atâta timp cât membrii UDMR respectă și își asumă deciziile guvernului și își fac datoria în funcțiile pe care le dețin, nu văd de ce ar trebui excluși. Până la proba contrarie este vorba de libertatea de exprimare. Nu cunosc ca în țara cu democrația cea mai dezvoltată, SUA, să se ceară excluderea din Senat sau Congres a politicienilor care se opun cu înverșunare politicii față de Irak.

A nu se înțelege că aprob sau că sunt de acord cu declarațiile pe problema Kosovo ale unor lideri ai Uniunii. Nu sunt de acord cu nici un fel de excese. Din partea oricui vin.Filiala PNL Satu-Mare chiar a dezavuat minimanifestarea pro-Kosovo a unor tineri radicali maghiari din Cluj, membri ai UCM. Dar de aici și până la a face procese de intenție premierului și principalului partid de guvernământ, PNL, este cale lungă și de neacceptat.

Concluzia este una singură: este mai mult decât jenant ca un partid care dorește să conducă România să aibă o astfel de conduită și să trateze electoral și cu accente extremiste absolute orice eveniment. Și nu unul oricare, ci unul asupra căruia s-a realizat un consens politic și care situează România nu pe aceeași baricadă cu celelalte state din Uniunea Europeană.

  Petru Movilă - declarație politică: S-au răzgândit cei de la AVAS!;

Domnul Petru Movilă:

"S-au răzgândit cei de la AVAS!"

După ce săptămâna trecută vă atrăgeam atenția în legătură cu activitatea «imobiliară» a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului în cazul societății ieșene Fortus SA, președintele instituției pare a fi ieșit din amorțeala care a cuprins AVAS. Nu mai departe de vinerea trecută, Teodor Atanasiu a declarat presei că acțiunile firmei ieșene, vândute în 2003, ar putea ajunge din nou în proprietatea statului. Motivul «naționalizării» Fortus îl reprezintă încălcarea prevederilor contractului de privatizare din partea acționarului majoritar, care nu a făcut investițiile asumate decât în proporție de 20 la sută. În luna iunie se încheie perioada de grație prevăzută în contractul de privatizare. «Este puțin probabil ca în următoarele patru luni să se facă ce nu s-a făcut în ultimii trei ani. Acolo este gaj pe acțiuni. Toate acțiunile vor reveni statului», sunt cuvintele președintelui AVAS, Teodor Atanasiu. Domnia sa recunoaște astfel că în ultimii trei ani investitorul nu și-a respectat clauzele contractuale. Atunci de ce nu s-a decis rezilierea contractului mai devreme? De ce s-a așteptat și se așteaptă până în ultimul moment? Dacă tot nu va putea face nimic investitorul până în luna iunie, măsura rezilierii contractului ar trebuia luată acum, astăzi. Or, poate AVAS îi mai acordă o șansă cumpărătorului de a mai scoate ceva bani din firma ieșeană prin vânzări de terenuri sau active pe ultima sută de metri. Ce mai speră instituția care se ocupă de gestionarea averii statului? Un miracol divin?

Este oare firma ieșeană singura societatea aflată în vizorul AVAS care se confruntă cu o astfel de situație? Nu stimați colegi. Alte câteva zeci de firme privatizate de AVAS au aceleași probleme. AVAS se laudă că a obținut din vânzările firmelor de stat miliarde de euro. Dar 2,5 miliarde sunt doar din vânzarea BCR. Unde sunt celelalte miliarde "vânturate" de AVAS?

Domnilor colegi, vă propun un mic test. În momentele dumneavoastră de repaus, încercați să accesați site-ul AVAS. Veți avea câteva mici surprize. La rubrica "citații procese AVAS", acolo unde mă așteptam ca instituția să posteze citații către așa numiții mari investitori care nu și-au respectat clauzele contractuale, se regăsesc doar 7 firme, depozite en-gros, asociații familiale și o societate din categoria celor mici. Acestea sunt procesele în care AVAS solicită rezilierea contractelor de privatizare. Despre portofoliul instituției nimic. La rubrica "raport de activitate" nici măcar formula clasică "pagină în construcție". În rest, toate bune și frumoase, site-ul fiind viu colorat. Care este părerea investitorilor străini când văd prezentarea instituției ce se ocupă de averea statului? Vă las pe dumneavoastră să vă închipuiți reacția lor.

  Dumitru Ioan Puchianu - declarație politică cu tema Direcția Națională Anticorupție - panoplia fără arme a democrației și transparenței;

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"Direcția Națională Anticorupție - panoplia fără arme a democrației și transparenței"

Multă cerneală a curs din stilouri și mulți timpi de emisie s-au consumat pe tema luptei contra corupției din România. Fie ea corupție politică, fie corupție administrativă, în școli sau tribunale, în primării sau ministere, în orașe sau la sate... flagelul pare de nestăpânit. Mocnește ascuns și așteaptă o mână binevoitoare care să o scoată la lumină. Pe de o parte poate fi vorba și de mentalitatea balcanică a românilor, precum și de moștenirea vechiului trecut, când fără o ,,pilă", o relație sau o sumă de bani nu prea aveai șanse să rezolvi ceva. Sper ca aceste cutume sociale să fie uitate cu timpul, tinerele generații fiind tot mai departe de astfel de mentalități. Dar cu o condiție: societatea în care cresc și se dezvoltă, mediul familial în care își formează educația civică să fie lipsite de această plagă. Trebuie să învățăm din greșelile trecutului iar fenomenul trebuie tăiat de la rădăcină.

Plecând cam de la aceste idei mărețe și pline de bun simț civic a apărut mult temuta DNA. Mult temută doar pe hârtie, pentru că rezultatele pot fi definite printr-o cunoscută vorbă populară: mult zgomot pentru nimic. Cum altfel poate fi definită activitatea unui organ de cercetare care, în afară de câteva cazuri de șefi de post care au primit mită 5 litri de vin sau 10 pepeni ca să nu amendeze un șofer beat, nu se poate lauda cu alte rezultate. În ultimii zece ani au fost verificați, și nu numai de DNA, peste 300 de foști membri ai guvernului și parlamentari fără ca, măcar într-un singur caz ,să se constate o neregulă cât de mică. Asta te duce cu gândul la o Românie albă și imaculată moral, o țară unde transparența stă la loc de cinste și unde astfel de instituții de control nici nu își au rostul. Să fim serioși, stimați colegi, trăim în România și cunoaștem realitatea.

Adevărul, cel cunoscut de toți dar nerostit decât în șoaptă pe la colțuri, este altul: România este o țară măcinată de interese personale obscure, de intrigi și lupte subterane, multe sub limita unei minime legalități. Și aici intervine, ca mijloc de rezolvare, corupția. Indiferent dacă este mită sau trafic de influență, corupția s-a ridicat la scară națională. Nu acuz DNA-ul că nu face nimic. Bănuiesc că nici nu poate să facă prea mare lucru, din moment ce este penetrată în însuși miezul ei de persoane mai mult decât controversate din punct de vedere moral. Dacă ne-am imagina statul român precum o sală de muzeu, Direcția Națională Anticorupție ar fi ca o panoplie fără arme expuse. Și dacă se expun și armele, nu are muniție. Și dacă primește și muniție, acestea sunt niște biete gloanțe de cauciuc care lovesc, durerea trece, dar nu omoară. Acesta este tristul adevăr.

Ar mai fi soluția mult controversatei ANI. Cerută de Uniunea Europeană, impusă peste voința multora care au de ce se teme, cu o lege de funcționare modificată și răsmodificată la presiunea unor grupuri de interese, și ajunsă în situația, paradoxală, de a exista dar de a nu funcționa. Pentru că nu are conducere.

Aceasta este România de astăzi: imaculată la suprafață, dar putredă in interior. Aceasta numai pentru că o minoritate coruptă se opune ca putregaiul să fie scos și aruncat. Avem instituții, dar nu avem arme, avem legi, dar nu avem cadru legislativ, toate spre bucuria celor care, din umbră, își pot face liniștiți jocurile politice și economice clientelare.

  Vasile Pușcaș - declarație politică privitoare la Necesitatea unor noi politici educaționale, realiste și eficiente;

Domnul Vasile Pușcaș:

"Necesitatea unor noi politici educaționale, realiste și eficiente"

Una din oportunitățile aflate la îndemâna noastră în efortul de accelerare a ritmului de dezvoltare economică și socială o reprezintă evaluarea sistemului public de educație și cercetare științifică. Enunțarea necesității reformei învățământului și a instituțiilor științifice nu este o noutate pentru clasa politicieni sau pentru opinia publică din România. Dezbaterile pe care le-au generat, în ultimii 18 ani, s-au limitat aproape obsesiv la chestiuni privind infrastructura educațională sau la subfinanțarea sistemului. Chiar dacă aceste probleme nu și-au pierdut din acuitate, iar autoritățile nu au excelat prin promptitudine în raport cu situația economică a personalului didactic și a celui științific, contextul european și exigențele interne obligă factorii de decizie să imprime direcții mai inovatoare procesului de reformă.

În primul rând, trebuie precizat că educația nu este monopolul vreunei forțe politice, iar dinamica schimbărilor de care aceasta are nevoie nu poate obiectiv să se circumscrie duratei unei legislaturi. Experiența europeană în materie și însăși etapizarea Agendei Lisabona au în vedere termene medii, care exced agenda electorală. În consecință, fie că aderăm la pacte naționale pentru educație sau analizăm punctual propuneri legislative, avem obligația de a trata educația cu aceeași responsabilitate ca și procesul de integrare europeană.

Pe de altă parte, singura resursă pe care nu am privatizat-o deficitar este capitalul uman. Până acum, resursa umană a fost în măsură să ne mențină în competiția economică regională și europeană. Dacă România figurează pe hărțile marilor actori ai economiei mondiale, în pofida neclarităților legislative și a instabilității politice, faptul se datorează calității forței de muncă locale. Trăim încă din rezervele acumulate în anii grei ai educației tradiționale, blamabilă sub multiple aspecte, dar care a pus la dispoziția cetățenilor cunoștințele necesare performanței profesionale, chiar într-un context socio-economic modificat. Recursul la tradiție nu este însă o rezolvare, iar sistemul public de învățământ își va epuiza resursele în absența unei inovații oportune.

În plus, trebuie să ținem seama de acutizarea concurenței în planul ofertelor educaționale. Cercetarea și inovația sunt priorități ale Uniunii Europene și ale fiecăruia din statele membre, iar forurile decizionale comunitare articulează programe de reformă cu aplicabilitate generală. Piața românească a înregistrat deja oferte ale universităților europene, viabile prin arie curriculară și costuri. Ele atrag deja numeroși tineri români, care vor fi tentați să se integreze în societățile de adopție, mai sensibile la nevoile de dezvoltare.

Ministerul Educației și Cercetării pare să ignore necesitatea de a da un sens realist programului său de reformă a educației. Din punct de vedere al relațiilor de muncă, el continuă să fie cel mai mare angajator al țării, dezvoltă o amplă rețea birocratică la nivel central și județean, dar are grave probleme de management. Vastul program de investiții în infrastructura școlară, asumat de Guvern în 2006, s-a dovedit a fi marele perdant al rectificării bugetare din noiembrie trecut. Actualul pachet legislativ, supus dezbaterii publice, a generat reacții contradictorii din partea corpului didactic, dar și a beneficiarilor direcți și indirecți ai serviciilor educaționale. Chiar dacă inițiativele guvernamentale pornesc de la premisele juste ale necesității unor reforme structurale, sunt ignorate în continuare unele carențe taxate de realitatea cotidiană.

Este oportună introducerea educației preșcolare, dar cum am putea-o generaliza de la 3 ani, când încă nu s-au stins ecourile crizei locurilor în grădinițe, cu care familiile românilor s-au confruntat anul trecut? Merită apreciată pledoaria ministerului pentru eficiența administrativă a unităților școlare, dar în nici un caz instituțiile de învățământ nu pot avea regim imitativ cu entitățile economice și nu pot fi evaluate ca atare. Cu toții suntem de acord cu necesitatea modernizării universităților, dar o putem cu greu susține prin crearea de noi organisme deliberative, susceptibile să intre în competiție cu cele deja existente, sau dacă vom persista în a-i menține pe tinerii asistenți și lectori în postura de proletariat cu licențe multiple.

În aceeași ordine de idei, propunerile legislative au în vedere mai curând multitudinea aspectelor administrative decât transformarea procesului educativ în esența sa. Demersul Executivului este minat de două deficiențe majore. El nu beneficiază de suportul instanțelor reprezentative ale corpului didactic, iar unele din segmentele sale sunt percepute de acestea ca ostile. Experiența demonstrează că nici un sistem nu se poate reforma fără un accept chiar și parțial din interior. Pe de altă parte, sunt ignorate transformările pe care economia și societatea le-au cunoscut în ultimii ani și la care instrucția publică trebuie să se adapteze. Unul din aspectele asupra căruia cercetarea europeană de profil a căzut de acord este acela al primatului educației formative în fața celei informative. Ritmul alert de dezvoltare impune apelul la educația permanentă, mai puțin formală, dar cu adresabilitate socială mai vastă. Accentul pus pe cursurile de recalificare profesională, pe însușirea continuă de competențe sau aprofundarea celor dobândite, lipsește din preocupările ministerului. Aceeași neglijență se manifestă față de institutele de cercetare, abandonate în țara nimănui, situată între universități, Academia Română și diverse ministere.

Universitățile românești oscilează între necesitatea obiectivă de a pregăti specialiști în domenii solicitate pe piața muncii și deprinderea de a forma cercetători, obligați ulterior să se recalifice pentru a-și asigura existența. Nu toate transformările de care învățământul public are nevoie se circumscriu sferei de competență a instituțiilor statului, dar nu trebuie să uităm că educația este un serviciu public pe care statul are obligația să-l pună la dispoziția cetățenilor. Atât Executivul, cât și Legislativul, trebuie să renunțe la simularea preocupărilor în materie de educație și să treacă la elaborarea de reforme sectoriale, care să o facă mai flexibilă, mai eficientă și mai accesibilă tuturor categoriilor sociale, inclusiv pentru mediul rural.

Șansa României la modernizare si competitivitate este resursa umană, capitalul uman, iar pentru ca aceasta să se dezvolte valoric trebuie să modernizăm sistemul educațional și să avem în vedere nu numai infrastructura educației, ci si pe cei care o slujesc, dascălii. Învățământul românesc trebuie corelat cât mai rapid și organic cu piața muncii din România, dar și cu cea din UE. Competitivitatea României pe Piața Internă europeană și pe piața globală, ca și diminuarea decalajelor economice și sociale ale României în raport cu statele dezvoltate europene nu pot fi realizate decât prin investiții sistematice și de durată în educație și cercetarea științifică.

De aceea, facem un apel public pentru ca proiectul "pachetului" legislativ privind învățământul, elaborat de Ministerul Educației, să fie discutat public cu toată responsabilitatea, iar rezultanta să țină cont atât de tendințele la nivel european, cât și de părerea practicienilor din domeniu, astfel ca noul cadru legislativ să cuprindă elemente de specificitate și interes local și regional, și un management modern, eficient și inovativ.

  Relu Fenechiu - declarație politică intitulată Curtea Constituțională pune bazele unui regim prezidențial;

Domnul Relu Fenechiu:

"Curtea Constituțională pune bazele unui regim prezidențial"

Nu intenționez de la acest microfon să pledez pro Cabinetul Tăriceanu sau pro Norica Nicolai, deși aș avea toate motivele să o fac. Intenționez însă să atrag atenția că prin decizia dată de judecătorii Curții Constituționale, în cazul Nicolai, consecințele sunt extrem de grave pentru prezentul și, mai ales, viitorul politic al României, indiferent cine va fi la guvernare și indiferent cine va ocupa funcția de președinte al României.

Cu excepția vocilor din PD-L, întreaga clasă politică a căzut de acord că judecătorii Curții Constituționale efectiv și-au depășit atribuțiile și au adăugat la Constituție, drept ce aparține doar legiuitorului și electoratului, prin intermediul referendumului de revizuire a legii fundamentale.

Curtea Constituțională nu a ținut cont de prevederile clare ale art. 85 alin(2) și nici de soluția dată în cazul Cioroianu și a stabilit o analogie pentru a "justifica" posibilitatea șefului statului de a refuza, fără consecințe constituționale pentru el, prima nominalizare a premierului. Judecătorii au decis să aplice, în această materie, modelul retrimiterii legilor la Parlament, pentru reexaminare. Dacă aș accepta că există lacune în Legea Fundamentală la capitolul numiri miniștri, aș fi de acord cu analogia găsită de judecătorii Curții. Numai că, magistrații în robă vișinie au utilizat doar unilateral această analogie, și anume doar prin prisma drepturilor șefului statului. Se știe, când o lege este retrimisă Parlamentului de către șeful statului, reexaminarea poate fi respinsă și în acest caz președintele este obligat să o promulge, chiar dacă obiecțiile sale nu au fost acceptate de către Parlament. Numai că, această teză a doua a analogiei nu a mai intrat în vederea judecătorilor Curții Constituționale, deci primul-ministru nu mai are dreptul să repropună persoana respinsă inițial de șeful statului. Consider că, în acest caz, judecătorii Curții Constituționale au comis o eroare ce se poate traduce ca fiind un abuz în drept. Un abuz care dă puteri sporite unui șef de stat care nu concordă cu perceptele unei republici parlamentare și care știrbește grav atribuțiile Executivului.

Nu este acesta singurul element din decizie care practic schimbă caracterul regimului și îi dă elemente de republică prezidențială. În motivarea Deciziei Curții Constituționale există o exprimare care trebuie să dea de gândit: "Motivele cererii președintelui României (refuzul de a semna decretul de numire a unui ministeriabil -n.a.) nu pot fi cenzurate de primul-ministru care (...) nu are dreptul decât de a propune președintelui numirea unui ministru, iar nu și competența decizională..." Practic, prin această teză, se anulează una dintre atribuțiile prevăzute de Constituție pentru șeful Guvernului. Mai mult, Decizia Curții Constituționale răstălmăcește Legea fundamentală și acordă șefului statului dreptul de a motiva fără vreo restricție respingerea unui ministeriabil, deși Constituția spune clar că doar neîndeplinirea prevederilor legale constituie motivul pentru care o persoană nu poate deveni ministru. Această teză dă dreptul președintelui să invoce orice motiv, de orice natură pentru a-și susține respingerea, ceea ce nu este acceptabil într-un stat democratic.

Atrag atenția că Decizia Curții deschide clar perspectivele unui regim autoritar în România. În această legislatură nu cred că mai este timpul material pentru a modifica Constituția și legea de funcționare a Curții Constituționale. Dar cred că este imperios necesar ca, în viitorul apropiat, să se opereze aceste modificări. Pentru că altfel, statutul României de stat democratic membru al Uniunii Europene va fi compromis și nu ne vom deosebi prea mult de Belarus sau alte țări cu regim prezidențial autoritar.

PS: Respingerea doamnei Norica Nicolai a avut la bază dosarul de cadre din perioada comunistă. O eroare a milițienilor a fost transferată mediatic pe seama doamnei Nicolai. Dacă un dosar de cadre a ajuns argument pentru domnul Traian Băsescu și pentru judecătorii Curții, atunci înseamnă că ne-am întors în timp cu mulți ani în urmă, în era socialismului multilateral dezvoltat.

  Viorel Pupeză - declarație politică: Discreditarea clasei politice, un pas spre republica prezidențială;

Domnul Viorel Pupeză:

"Discreditarea clasei politice, un pas spre republica prezidențială"

Atacurile lui Traian Băsescu asupra clasei politice ne oferă imaginea unui președinte hotărât să dinamiteze pilonii oricărei democrații: instituțiile statului, Parlament, Guvern, dar și opoziția. Discursurile mai noi sau mai vechi ale președintelui indică foarte clar dorința sa de a discredita clasa politică românească, de a se erija în salvamarul acestei națiuni, valurile făcute de acesta prin presă inducând ideea beneficiilor pe care le-ar avea românii într-o republică prezidențială.

Cu o clasă politică de corupți, de oameni ascunși în spatele unor liste, așa cum îi place să o catalogheze, Traian Băsescu își imaginează că este oțetul sau spirtul care spală "zoaia de pe geam". El duce o cruciadă împotriva tuturor celor care nu îi îmbrățișează ideile, dar mantia sa protectoare acoperă, totuși, fanii din Partidul Democrat-Liberal, cărora nu le vede problemele din afacerile cu energie, construcții și alte cele.

Dacă la orizont vede doar oligarhii din vârful clasei politice, atunci trebuie să știe că au fost votați de popor, ba chiar de cei care l-au propulsat și pe dumnealui președinte. Oligarhii sunt a alianței portocalii, iar electoratul care i-a mandatat pe actualii guvernanți i-a semnat președintelui Băsescu și contractul pe durată determinată la Palatul Cotroceni. Mult mai corect ar fi fost din partea domniei sale să spună că "Toți cei din clasa politică actuală suntem o "zoaie pe geam". Cel puțin, aprecierile sale păreau credibile. Nu am remarcat tonul de autocritică în aceste catalogări.

Un șef de stat trebuie să fie acid, dar ponderat și decent în declarații. Bâlciul place în general cam o săptămână, după care lumea caută alte "distracții", precum plata facturilor, a datoriilor la bancă, a șpăgilor la spitale.

Să nu creadă domnul Băsescu că astfel de epitete îi vor aduce mai multe procente. Această atitudine va fi taxată, mai devreme decât se așteaptă, de români, iar stilul populist și personalitatea temperamentală vor știrbi, din păcate, nu doar imaginea lui, ci și a României. Poporul ar trebui să folosească limbajul elitelor, iar Traian Băsescu se consideră o astfel de elită a României. Dar probabil că în țara noastră valorile sunt răsturnate, iar un astfel de discurs prezidențial nu se ridică la nivelul la care este nevoit să se coboare poporul.

  Ioan Oltean - declarație politică cu titlul U.D.M.R. instigă la segregare națională.

Domnul Ioan Oltean:

U.D.M.R. instigă la segregare națională

Cu ocazia ultimelor evenimente legate de declararea unilaterală a autonomiei provinciei Kosovo, liderul U.D.M.R., Márko Bela, și-a reiterat, mai violent ca niciodată, obsesiile legate de autonomia ținutului secuiesc.

În ciuda faptului că România își menține poziția fermă de opozant față de independența Kosovo, domnul Bela, președintele unuia dintre partidele aflate la guvernare, insistă să-și facă publice dezideratele antinaționale și să ignore cu obrăznicie atât politica internă, cât și politica externă a statului român.

Mai mult decât atât, reprezentanții U.D.M.R. au ales să-și exprime solidaritatea cu locuitorii provinciei Kosovo, participând, în grup, la manifestările organizate la Priștina.

Deși declarațiile făcute de Marko Bela sunt deosebit de grave, șeful Executivului, și totodată președintele celuilalt partid aflat la guvernare, domnul Călin Popescu-Tăriceanu preferă să rămână pe margine, ignorând consecințele maligne ale instigării la segregare națională.

Care este explicația refuzului primului-ministru de a lua atitudine față de îndemnurile la destabilizare ale U.D.M.R.? Să fie oare incapacitatea domnului Tăriceanu de a-și controla partenerul de guvernare sau teama de a nu-și pierde scaunul de la Victoria înainte de termen?

Dacă U.D.M.R. este lăsat liber să propovăduiască autonomia pe criterii etnice a Ținutului Secuiesc, invocând cazul Kosovo, există riscul instaurării unui climat politic periculos care poate periclita relațiile și așa sensibile între cetățenii români de naționalitate română și maghiară.

Nu trebuie să uităm nici un moment gesturile nesăbuite ale U.D.M.R.-ului care a solicitat, în repetate rânduri, sprijinul Ungariei în soluționarea unor probleme care țineau exclusiv de politica internă a României.

Între autonomia mult visată de Marko Bela și situația din Kosovo nu există nici o asemănare. Minoritățile din România se bucură de aceleași drepturi și au aceleași obligații ca și populația majoritară, România fiind un stat european, dar nu numai, ci și model pentru modul în care a rezolvat problemele minorităților naționale.

Orice manifestare de autodeterminare, fie ea teritorială sau culturală, reprezintă o încălcare a Constituției, intrând în contradicție cu principiul statului național, suveran, independent, unitar și indivizibil.

Solicităm U.D.M.R. să se abțină în a face promisiuni deșarte comunității maghiare pe care pretinde că o reprezintă și să dea dovadă de respect față de cetățenii statului, în calitate de partid aflat la guvernare.

România este și va rămâne "patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau origine socială" (alin.2 al art.4 din Consituție)

   

- pauză -

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 24 noiembrie 2017, 0:25
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro