Costică Macaleți
Costică Macaleți
Ședința Camerei Deputaților din 19 februarie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.13/29-02-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 19-02-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 19 februarie 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.48 Costică Macaleți - declarație politică cu titlul "Nu vrem liceu fără Dumnezeu! Predarea religiei în sistemul de învățământ public, un act de dreptate și o necesitate permanentă";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Costică Macaleți:

"Nu vrem liceu fără Dumnezeu! Predarea religiei în sistemul de învățământ public, un act de dreptate și o necesitate permanentă".

Declarația mea politică de azi este un argument în favoarea continuării predării disciplinei "Religie" în școlile românești.

De curând, în scopul apărării valorilor creștine ale poporului nostru, în total respect și față de celelalte religii surori, Biserica Ortodoxă Română, păstorită de Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a demarat o campanie sub sloganul "Nu vrem liceu fără Dumnezeu".

Cu această ocazie, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a emis un material în sprijinul căruia am primit la cabinetul meu parlamentar, numeroase scrisori și declarații ale cetățenilor județului Botoșani pe care îl reprezint în Parlament. Conform acestuia, prezența disciplinei Religie în sistemul de învățământ public nu reprezintă o inovație sau un "model românesc", ci un act de dreptate, bazat pe cultura românească europeană, și o necesitate permanentă în procesul nobil de formare moral-socială a elevilor.

1. Religia, parte integrantă a culturii europene.

Integrarea țării noastre în structurile europene nu poate reprezenta un motiv pentru excluderea religiei din învățământul public, sub pretextul armonizării legislației românești cu normele comunitare. În primul rând, Religia constituie parte integrantă și definitorie a culturii europene. Fără cunoștințele oferite de acest domeniu, nu putem înțelege istoria și cultura acestui continent și nu putem prețui catedralele, mănăstirile, bisericile, operele de artă vizuală și muzicală, în marea lor majoritate inspirate de credința religioasă.

Nu este drept să ștergi, în numele laicității, secole de istorie și cultură inspirate de credința religioasă. Nu putem mutila sufletul Europei, ignorând capodoperele din arhitectură, pictură, sculptură, literatură sau muzică, pentru a susține o pretinsă emancipare bazată pe vidul spiritual al secularizării. Nu putem înlocui niciodată valorile constante ale religiei cu modele efemere ale umanismului autosuficient și antireligios.

Aceasta explică de ce în marea majoritate a țărilor europene, religia se predă în cadrul sistemului de învățământ public, având un rol recunoscut și apreciat în societate, cu implicații profunde în dezvoltarea socio-culturală. În țara noastră nu s-a promovat un "model românesc", incompatibil cu legislația europeană.

Potrivit Constituției României, art.32 alin.7), "în școlile de stat, învățământul religios este organizat și garantat prin lege", așa cum se întâmplă în majoritatea statelor Uniunii Europene. Învățământul are un caracter confesional în Austria, Grecia, Italia, Polonia, Spania și Germania, iar un specific general în Olanda, Suedia, Norvegia sau Danemarca.

Potrivit Legii învățământului nr.84/1995, art.9 alin.2) și actualului proiect de lege art.10 alin.2) și 3), elevii din România au dreptul să nu frecventeze orele de Religie, situație întâlnită și în Italia, Cehia, Grecia sau Austria, dar Religia este propusă ca parte din curriculum. Astfel, legislația din România respectă normele europene și promovează un sistem de învățământ comparabil cu cel existent în majoritatea statelor Uniunii Europene.

2. Continuitatea predării religiei în școlile românești.

Uniunea Europeană încurajează prin principiul "unității în diversitate" păstrarea identității naționale, a tradițiilor locale și a valorilor formate de-a lungul secolelor și nu urmărește o nivelare artificială și sterilă, o distrugere a specificului cultural din acest continent.

Astfel, anul 2008 a fost proclamat, în cadrul instituțiilor europene, anul dialogului intercultural. În acest context, precizăm că, fără excepție, cultul religios și morala socială religioasă au marcat cultura tuturor popoarelor europene.

Contribuția Bisericii Ortodoxe Române la formarea și la dezvoltarea tezaurului cultural național nu poate fi contestată sau considerată un "fals istoric", ci a fost clar recunoscută prin Legea privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, art.7 alin.2). Primele școli și tipărituri, în România, au fost lucrarea Bisericii, iar operele artistice reprezentative și momentele istorice cruciale pun în evidență rolul Bisericii în crearea, păstrarea și transmiterea valorilor naționale de ordin spiritual, moral și cultural.

Nu trebuie să uităm că până la momentul adoptării Legii Instrucțiunii publice (25 noiembrie/7 decembrie 1864), învățământul românesc s-a desfășurat aproape exclusiv în cadrul Bisericii, iar în perioada Regulamentului organic, ierarhii Bisericii aveau și atribuții de efori ai școlilor. Prin Legea Instrucțiunii publice din 1864, Religia deținea un loc important, atât în cadrul învățământului primar unde se preda Catehismul (art.32), cât și în cadrul învățământului secundar, gimnazial și liceal, unde se preda disciplina numită atunci "Religiunea" (art.116) din franțuzescul "Religion".

Reintroducerea Religiei, după anul 1990, în sistemul de învățământ public la nivel primar, gimnazial și liceal, de unde a fost îndepărtată de către regimul comunist ateu, în anul 1948, în mod forțat și contrar tradiției românești, reprezintă, deci, un act de reparație morală și nu o "noutate" sau o decizie pripită. Astfel, după anul 1990, s-a redat unui popor eminamente religios, dreptul de a fi el însuși prin modul de a-și educa tineretul potrivit identității și culturii sale firești și constante.

3. Necesitatea predării religiei pentru binele comunității românești locale și naționale.

Religia a avut, întotdeauna, în cadrul sistemului public de învățământ, un rol important în procesul de formare a competențelor și atitudinilor moral-sociale. Așa cum geografia oferă cunoașterea configurației spațiale a pământului, esențială pentru cunoașterea patriei și planetei, iar istoria oferă cunoașterea succesiunii temporale a generațiilor umane, religia oferă perspectiva comuniunii eterne de iubire între Dumnezeu și oameni, între Creator și creaturi, între persoane și popoare.

Prin urmare, studiul religiei nu poate lipsi din curriculum sau din programul școlii românești, tocmai pentru că studiul religiei corespunde nevoii comunității românești locale și naționale de a-și păstra bogăția și identitatea spirituală și de a transmite valori permanente tinerei generații.

Însă, pentru că Biserica propune, nu impune, valori, Patriarhia Română respinge orice formă de presiune prin care elevii sunt obligați să urmeze orele de religie sau să participe la slujbe și manifestări religioase. Cu alte cuvinte, întrucât libertatea reprezintă un mare dar oferit de Dumnezeu omului, educația religioasă trebuie asumată în mod liber, respectându-se dorința părinților și a copiilor.

În acest sens, Biserica a respectat deciziile comunităților locale, în conformitate cu art.26 alin.3) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care prevede că "părinții au dreptul de prioritate în alegerea modului de educație acordată copiilor lor".

Pe de altă parte, libertatea nu este simplă indiferență spirituală, ci capacitatea omului de a alege valori spirituale care îmbogățesc viața persoanei și a comunității umane. În acest sens, valorile oferite de educația religioasă sunt extrem de necesare, mai ales în această perioadă de secularizare a societății românești, întrucât ele reprezintă pentru tineri un reper spiritual esențial și un liant existențial între toate cunoștințele teoretice, dobândite prin studiul celorlalte discipline.

Valorile cultivate și virtuțile încurajate în cadrul orelor de Religie sunt necesare sănătății spirituale a persoanei și a comunității. Religia îl învață pe copil și pe tânăr iubirea față de Dumnezeu și de oameni, credința, speranța și solidaritatea, dreptatea și recunoștința față de părinți și față de binefăcători, dărnicia și hărnicia, sfințenia vieții, valoarea eternă a ființei umane, adevărul prim și ultim al existenței, binele comun și frumusețea sufletului profund uman, cultivat și îmbogățit prin virtuți.

Așadar, predarea religiei în școală are valențe educaționale deosebite, prin rolul ei formativ în viața tinerilor, reducând efectele negative ale crizei contemporane de identitate și de orientare, propunând modele viabile de bunătate și sfințenie, și oferind tinerilor repere în viața de familie și în societate.

Educația religioasă reprezintă un factor de stabilitate și de comuniune în societatea românească, un izvor sfânt și statornic de inspirație pentru a apăra și promova identitatea spirituală și demnitatea persoanei care trăiește azi într-o lume din ce în ce mai pluralistă și mai fragmentată din punct de vedere spiritual și social.

Religia fiind lumina vieții în comuniune de iubire cu Dumnezeu și cu oamenii, evidențiază valoarea eternă a faptelor bune, săvârșite în timpul limitat al vieții terestre, și promovează comuniunea între generații prin valorile perene ale credinței cultivate și transmise.

Cercetările sociologice și psiho-pedagogice recente demonstrează rolul pozitiv al educației religioase în procesul de formare a personalității tinerilor și, mai ales, necesitatea studierii acestei discipline și la nivelul liceului, pentru formarea unor competențe și atitudini moral-sociale.

Anii grei ai dictaturii comuniste, cu ateismul ei umilitor impus în școlile de stat, contrar voinței unui popor religios, ne-au învățat să nu mai dorim cultură fără credință, știință fără spiritualitate, materie fără spirit, cunoaștere fără comuniune, filozofie fără speranță, și îndeosebi, școală fără suflet, adică educație fără religie, mai ales la vârsta întrebărilor existențiale și a formării spirituale a tinerilor, înțelegând că "sufletul culturii este cultura sufletului".

Îndeosebi astăzi, într-o vreme a individualismului materialist agresiv și a relativismului valorilor morale și sociale, tinerii de liceu au mare nevoie de lumină pentru suflet, de modele sfinte și de valori eterne, de iubire curată și speranță susținută de rugăciunea Bisericii și de faptele bune ale credinței statornice. Așadar, pentru că Biserica îi binecuvântează pe tineri, se îngrijește de mântuirea lor și de viitorul societății românești, ea nu dorește un liceu fără Dumnezeu, ci afirmă, cu tărie, că ora de religie este necesară nu numai copiilor, ci și tinerilor din liceu.

Considerat prioritate națională, învățământul românesc nu poate fi lipsit de componenta sa religios-morală, dorită și apreciată atât de copii, cât și de părinți.

În acest sens, Biserica dorește să conlucreze cu statul în transmiterea valorilor spirituale și în formarea moral-socială a copiilor și tinerilor, militând fervent pentru păstrarea orei de religie și în liceu.

Stimați colegi,

Declar de la această tribună că mă alătur demersurilor Bisericii Ortodoxe Române și ale credincioșilor în eforturile de a nu ceda în fața presiunilor acelora care vor să izgonească din școlile noastre predarea religiei, apropierea oamenilor de valorile creștine ce promovează pacea, buna înțelegere, iubirea și respectul între oameni, în totală armonie cu legile țării și cu normele europene.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti duminică, 5 decembrie 2021, 10:16
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro