Vasile Pușcaș
Vasile Pușcaș
Ședința Camerei Deputaților din 19 februarie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.13/29-02-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
07-04-2021
06-04-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 19-02-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 19 februarie 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.75 Vasile Pușcaș - declarație politică privitoare la "Necesitatea unor noi politici educaționale, realiste și eficiente";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Vasile Pușcaș:

"Necesitatea unor noi politici educaționale, realiste și eficiente"

Una din oportunitățile aflate la îndemâna noastră în efortul de accelerare a ritmului de dezvoltare economică și socială o reprezintă evaluarea sistemului public de educație și cercetare științifică. Enunțarea necesității reformei învățământului și a instituțiilor științifice nu este o noutate pentru clasa politicieni sau pentru opinia publică din România. Dezbaterile pe care le-au generat, în ultimii 18 ani, s-au limitat aproape obsesiv la chestiuni privind infrastructura educațională sau la subfinanțarea sistemului. Chiar dacă aceste probleme nu și-au pierdut din acuitate, iar autoritățile nu au excelat prin promptitudine în raport cu situația economică a personalului didactic și a celui științific, contextul european și exigențele interne obligă factorii de decizie să imprime direcții mai inovatoare procesului de reformă.

În primul rând, trebuie precizat că educația nu este monopolul vreunei forțe politice, iar dinamica schimbărilor de care aceasta are nevoie nu poate obiectiv să se circumscrie duratei unei legislaturi. Experiența europeană în materie și însăși etapizarea Agendei Lisabona au în vedere termene medii, care exced agenda electorală. În consecință, fie că aderăm la pacte naționale pentru educație sau analizăm punctual propuneri legislative, avem obligația de a trata educația cu aceeași responsabilitate ca și procesul de integrare europeană.

Pe de altă parte, singura resursă pe care nu am privatizat-o deficitar este capitalul uman. Până acum, resursa umană a fost în măsură să ne mențină în competiția economică regională și europeană. Dacă România figurează pe hărțile marilor actori ai economiei mondiale, în pofida neclarităților legislative și a instabilității politice, faptul se datorează calității forței de muncă locale. Trăim încă din rezervele acumulate în anii grei ai educației tradiționale, blamabilă sub multiple aspecte, dar care a pus la dispoziția cetățenilor cunoștințele necesare performanței profesionale, chiar într-un context socio-economic modificat. Recursul la tradiție nu este însă o rezolvare, iar sistemul public de învățământ își va epuiza resursele în absența unei inovații oportune.

În plus, trebuie să ținem seama de acutizarea concurenței în planul ofertelor educaționale. Cercetarea și inovația sunt priorități ale Uniunii Europene și ale fiecăruia din statele membre, iar forurile decizionale comunitare articulează programe de reformă cu aplicabilitate generală. Piața românească a înregistrat deja oferte ale universităților europene, viabile prin arie curriculară și costuri. Ele atrag deja numeroși tineri români, care vor fi tentați să se integreze în societățile de adopție, mai sensibile la nevoile de dezvoltare.

Ministerul Educației și Cercetării pare să ignore necesitatea de a da un sens realist programului său de reformă a educației. Din punct de vedere al relațiilor de muncă, el continuă să fie cel mai mare angajator al țării, dezvoltă o amplă rețea birocratică la nivel central și județean, dar are grave probleme de management. Vastul program de investiții în infrastructura școlară, asumat de Guvern în 2006, s-a dovedit a fi marele perdant al rectificării bugetare din noiembrie trecut. Actualul pachet legislativ, supus dezbaterii publice, a generat reacții contradictorii din partea corpului didactic, dar și a beneficiarilor direcți și indirecți ai serviciilor educaționale. Chiar dacă inițiativele guvernamentale pornesc de la premisele juste ale necesității unor reforme structurale, sunt ignorate în continuare unele carențe taxate de realitatea cotidiană.

Este oportună introducerea educației preșcolare, dar cum am putea-o generaliza de la 3 ani, când încă nu s-au stins ecourile crizei locurilor în grădinițe, cu care familiile românilor s-au confruntat anul trecut? Merită apreciată pledoaria ministerului pentru eficiența administrativă a unităților școlare, dar în nici un caz instituțiile de învățământ nu pot avea regim imitativ cu entitățile economice și nu pot fi evaluate ca atare. Cu toții suntem de acord cu necesitatea modernizării universităților, dar o putem cu greu susține prin crearea de noi organisme deliberative, susceptibile să intre în competiție cu cele deja existente, sau dacă vom persista în a-i menține pe tinerii asistenți și lectori în postura de proletariat cu licențe multiple.

În aceeași ordine de idei, propunerile legislative au în vedere mai curând multitudinea aspectelor administrative decât transformarea procesului educativ în esența sa. Demersul Executivului este minat de două deficiențe majore. El nu beneficiază de suportul instanțelor reprezentative ale corpului didactic, iar unele din segmentele sale sunt percepute de acestea ca ostile. Experiența demonstrează că nici un sistem nu se poate reforma fără un accept chiar și parțial din interior. Pe de altă parte, sunt ignorate transformările pe care economia și societatea le-au cunoscut în ultimii ani și la care instrucția publică trebuie să se adapteze. Unul din aspectele asupra căruia cercetarea europeană de profil a căzut de acord este acela al primatului educației formative în fața celei informative. Ritmul alert de dezvoltare impune apelul la educația permanentă, mai puțin formală, dar cu adresabilitate socială mai vastă. Accentul pus pe cursurile de recalificare profesională, pe însușirea continuă de competențe sau aprofundarea celor dobândite, lipsește din preocupările ministerului. Aceeași neglijență se manifestă față de institutele de cercetare, abandonate în țara nimănui, situată între universități, Academia Română și diverse ministere.

Universitățile românești oscilează între necesitatea obiectivă de a pregăti specialiști în domenii solicitate pe piața muncii și deprinderea de a forma cercetători, obligați ulterior să se recalifice pentru a-și asigura existența. Nu toate transformările de care învățământul public are nevoie se circumscriu sferei de competență a instituțiilor statului, dar nu trebuie să uităm că educația este un serviciu public pe care statul are obligația să-l pună la dispoziția cetățenilor. Atât Executivul, cât și Legislativul, trebuie să renunțe la simularea preocupărilor în materie de educație și să treacă la elaborarea de reforme sectoriale, care să o facă mai flexibilă, mai eficientă și mai accesibilă tuturor categoriilor sociale, inclusiv pentru mediul rural.

Șansa României la modernizare si competitivitate este resursa umană, capitalul uman, iar pentru ca aceasta să se dezvolte valoric trebuie să modernizăm sistemul educațional și să avem în vedere nu numai infrastructura educației, ci si pe cei care o slujesc, dascălii. Învățământul românesc trebuie corelat cât mai rapid și organic cu piața muncii din România, dar și cu cea din UE. Competitivitatea României pe Piața Internă europeană și pe piața globală, ca și diminuarea decalajelor economice și sociale ale României în raport cu statele dezvoltate europene nu pot fi realizate decât prin investiții sistematice și de durată în educație și cercetarea științifică.

De aceea, facem un apel public pentru ca proiectul "pachetului" legislativ privind învățământul, elaborat de Ministerul Educației, să fie discutat public cu toată responsabilitatea, iar rezultanta să țină cont atât de tendințele la nivel european, cât și de părerea practicienilor din domeniu, astfel ca noul cadru legislativ să cuprindă elemente de specificitate și interes local și regional, și un management modern, eficient și inovativ.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 10 aprilie 2021, 14:31
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro