Dragoș Petre Dumitriu
Dragoș Petre Dumitriu
Ședința Camerei Deputaților din 25 februarie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.16/06-03-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
19-04-2021
14-04-2021
13-04-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 25-02-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 25 februarie 2008

24. Primirea de răspunsuri la interpelările adresate primului-ministru și membrilor Guvernului:  
  24.6 Dragoș Petre Dumitriu
 
consultă:

 

Domnul Valer Dorneanu:

  ................................................

Este prezent președintele Institutului Cultural Român, care va oferi răspuns unei interpelări formulate de domnul Dragoș Dumitriu.

Îi las pe cei doi colegi să dezvolte și să dezbată obiectul interpelării.

Aveți cuvântul, domnule director.

Domnul Horia-Roman Patapievici (președintele Institutului Cultural Român):

Domnule președinte de ședință,

Domnule deputat,

Interpelarea se referea la un fapt, sprijinit printr-o afirmație care era luată ca fiind de la sine înțeleasă, faptul era: "implicarea Institutului Cultural Român Filiala Stockholm la evenimentul Moonbow Festival Stockholm Pride 2007 și susținerea financiară a participării unei delegații a Comunității homosexualilor din România."

Iar faptul care era luat de la sine înțeles era acela că: "După cum am văzut de-a lungul existenței acestei instituții, Institutul Cultural Român, eficiența sa în promovarea culturii a lăsat de dorit, marii scriitori români nu sunt traduși, nu sunt cunoscuți în afara granițelor, iar expozițiile artiștilor plastici români sunt, practic, inexistente, în schimb - se spune - sunt susținute de la buget activități care nu au nicio legătură cu domeniul de activitate al acestei instituții."

În privința faptului, de la sine înțeles, că Institutul Cultural Român nu a reușit să traducă mari scriitori români și că își desfășoară activitatea într-un relativ anonimat, am de spus următoarele.

Actuala conducere a institutului funcționează din ianuarie 2005. Programele pe baza cărora funcționează institutul în momentul de față, lucru care poate fi inspectat vizitând site-ul institutului, sunt programe cadru, construite pe structura programelor Uniunii Europene ori ale instituțiilor de cultură care funcționează în Occident, în acord cu practicile europene. Sunt programe deschise, cu finanțare transparentă, cu jurizare externă, desfășurate pe baza unor standarde care au introdus circuitul cultural român în circuitul institutelor cultural-europene, fapt probat de primirea noastră în iunie 2007, în structura numită EUNIC, care înseamnă European Union of National Institutes of Culture, la nivel de "heads", cum se numește, la nivel de instituții centrale, iar prin intermediul celor 16 institute culturale care funcționează în străinătate, am dat dispoziție directorilor mei să inițieze formarea a ceea ce, în jargonul acestei organizații importante, se numește "cluster", respectiv "ciorchini", rețele locale, pentru a forma aceste rețele de nivel doi.

Prin urmare, Institutul Cultural Român funcționează la standardele instituțiilor culturale europene, potrivit cutumelor nescrise ale acestor institute și potrivit standardelor scrise ale acestora.

Am să enumăr, în privința afirmației că scriitorii români nu sunt promovați, că prin Programul "Translation and Publication Support Programme", care este un program ce se adresează editurilor străine dispuse să publice un autor român și prin Programul "20 de autori", prin care un juriu desemnat de revistele culturale din țară s-a stabilit un număr de 20 de autori care, prin eforturile Institutului Cultural Român și cu ajutorul - numai cu ajutorul - editurilor occidentale și a sistemelor de distribuție ale acestora, s-a inițiat traducerea acelor cărți care au fost indicate de juriul extern, de care am pomenit.

Rezultatul este că, în mai puțin de doi ani de activitate, sunt deja publicate 30 de volume în peste zece țări, că aparițiile acestor volume au fost recenzate, ele se distribuie prin rețelele de distribuție ale acestor țări, iar manifestările Institutului Cultural Român, pentru prima oară, beneficiază de menționări ori articole in extenso în presa occidentală, pentru prima oară neplătite.

Sunt articole scrise de critici ori de jurnaliști culturali, care iau act de evenimentele organizate de institut și le promovează implicit prin faptul că se pronunță asupra lor. În New York Times am apărut de patru ori cu semnalări ale programelor noastre, iar politica Institutului Cultural Român este să se asocieze festivalurilor culturale internaționale ca parte ale acestora ori ca coorganizator. Menționez, anul trecut participarea la Culture Scapes, un festival internațional locat în Elveția, Europalia, un faimos sistem de promovare a culturii pe bază de proiecte comune ale mai multor țări, care se desfășoară în Belgia, care a beneficiat și de participarea președintelui României la deschidere.

În privința interpelării, a fondului ei, care se referă la faptul că institutul a folosit bani pentru promovarea unei delegații a Comunității homosexualilor din României, ceea ce nu ar sta în sarcinile pe care Legea nr.356/2003, în baza căreia funcționează, ne-ar permite-o, am de spus următorul lucru.

Manifestarea la care se face referință este Stockholm Pride, care a avut loc între 30 iulie și 5 august 2007. În această perioadă, Stocholmul a fost scena unui important eveniment al culturii, care se cheamă la ei Lesbian Gay Bisexual and Transgender din Scandinavia - este cel mai important - iar acest eveniment este unul de deschidere culturală amplă și, în contextul cultural al Scandinaviei, este mult mai mult decât un Gay Pride, cum se numește la noi această manifestare sau cum este uneori practicată prin acel marș. O dovadă în acest sens este faptul că, în 2007, discursul inaugural al acestui Stockholm Pride a fost ținut de ministrul culturii și sportului; personalități guvernamentale suedeze sunt implicate în acest festival, care este conceput nu ca un festival de afirmare a diferenței sexuale, ci ca un festival cultural, punte între aceste comunități și comunitățile majoritare.

Aș adăuga, pentru a justifica interesul pe care I.C.R., ca instituție a statului român, îl are pentru inserarea României în acest tip de manifestări, acela că, în anul 2000, la inițiativa primului-ministru al Suediei de atunci, Goran Person, homosexualii au fost incluși, în mod nominal, ca victime ale holocaustului și sărbătorile au și această dimensiune comemorativă.

Aș mai adăuga, dacă îmi permiteți, faptul că, ca urmare a politicii echilibrate, pe care I.C.R., ca instituție a statului român, a dus-o față de minoritățile sexuale, Institutul Cultural Român de la Stockholm a fost laureatul premiului Bifrost pe 2007. Este un premiu de prestigiu în Peninsula Scandinavă și asta ne-a situat, pentru o dată, într-o zonă de normalitate.

Aș mai adăuga un singur lucru, acela că Institutul Cultural Român, atunci când selectează artiști ori actori culturali pentru diferite activități, nu face nicio deosebire - cum nici legea română nu face - între orientările sexuale ale cetățenilor români.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc și eu.

Văd că domnul deputat Dumitriu dorește să facă o apreciere asupra răspunsului pe care dumneavoastră l-ați dat, domnule Patapievici.

Domnul Dragoș Petre Dumitriu:

Mulțumesc.

De altfel, ar fi fost nepoliticos ca să rămână fără răspuns o asemenea prezentare detaliată pe care a făcut-o domnul președinte al Institutului Cultural Român.

Eu o să încep direct cu fondul problemei, pentru că dacă îl apreciez - ca multă lume - îl apreciez pe domnul Patapievici pentru originalitatea manifestată ca scriitor și gânditor, cred că această originalitate dăunează un pic în cazul funcției pe care o ocupă. Și mă refer strict la această problemă a reprezentării, prin intermediul Institutului Cultural Român, a homosexualilor din România pe plan internațional. Sincer să fiu, nu văd nicio legătură între instituția culturii române sau, dacă vreți, a Institutului Cultural Român și noțiunea de Paradă Gay, pentru că până la urmă de aici a plecat și acest festival de la Stockholm, chiar dacă ulterior, din cauza conotațiilor politice, locale, specifice zonei scandinave, s-a considerat că este bine, pentru politicienii de acolo, să se transforme această paradă gay, scabroasă, ca în multe alte locuri din lume, într-un fenomen cultural. Dar, repet, este o conjunctură politică, poate peste câțiva ani nu va mai fi nici acolo și atunci n-o să mai vedem miniștri deschizând asemenea evenimente.

Nu este vorba, de asemenea, de cuantumul sumei; sigur, nu asta contează. Însă, faptul că o minoritate care, după părerea mea și nu numai a mea, nu reprezintă nicicum ideea de români, ideea de cultură română, ajunge acolo prin intermediul Institutului Cultural Român, pe mine mă face să mă întreb, încă o dată, ca și în interpelare, dacă decizia este justă.

Nu am solicitat niciun fel de... nu am reclamat în niciun fel sau nu am solicitat niciun fel de pedepsire sau de găsire a unor vinovați, nu consider că este o vină. Dar, efectiv este o încercare de a duce pe o cărare normală, să zic, o instituție de asemenea importanță.

În ceea ce privește faptul că 30 de volume ale unor autori români au fost publicate în străinătate în doi ani de zile. Eu am stat câteva luni, vreo șase luni în Harghita, și am văzut acolo producția de carte în limba maghiară, finanțată prin intermediul instituțiilor culturale din Ungaria; numără câteva sute pe an.

Deci este ceva incredibil ca o instituție condusă de un eminent om de cultură, finanțată în bună măsură prin bugetul de stat, finanțată, de asemenea, prin programe europene, sincer să fiu, poate am folosit cuvinte cam dure în interpelarea mea, dar în niciun caz prezentarea dumneavoastră, domnule Patapievici, nu mă va face să-mi schimb impresia radical, cum că acest institut ar avea o activitate notabilă în promovarea culturii române, a scriitorilor români.

În rest, vreau să vă mulțumesc pentru atenția acordată acestei interpelări; sigur că ați recunoscut-o, probabil din scrisorile trimise de mai multe ONG-uri care, de asemenea, și-au manifestat nedumerirea față de această inițiativă a dumneavoastră - mă rog, a dumneavoastră, a instituției pe care o conduceți. Nu știu, practic, nici dacă dumneavoastră aveți vreo implicare directă în trimiterea acestor delegații la Stockholm Pride, s-ar putea să nu aveți nicio legătură, dar repet, acum nu mai sunteți scriitorul, gânditorul Patapievici, o persoană de drept privat, ci sunteți președintele acestei instituții reprezentative pentru cultura română.

Vă mulțumesc încă o dată.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă domnul președinte Patapievici dorește să mai facă vreo intervenție la comentariile colegului nostru?

Domnul Horia-Roman Patapievici:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule deputat,

Întrucât ați ridicat o chestiune de principiu, am să vă răspund tot în principiu.

Eu cred și respect că dumneavoastră aveți o anumită opțiune, o opinie în privința homosexualității. Eu am o anumită opinie în privința homosexualității. Însă, atâta timp cât legea română nu mai penalizează homosexualitatea și Constituția nu face vreo diferență la nivelul cetățeniei între oamenii care au gusturi sexuale, opțiuni sexuale ori orientări mai radical sexuale diferite, nici eu, ca președinte al Institutului Cultural Român, nu o fac. Aceasta nu pentru că aș fi un gânditor excentric și un om de cultură cu opțiuni, original, ci pentru că nu pot să o fac potrivit legilor României și aș adăuga sunt bucuros că nu trebuie s-o fac.

În privința acestui Stockholm Pride, el nu este doar o demonstrație, cum am văzut uneori și pe unii i-a nedumerit ori scandalizat, este vorba de un festival cultural de o foarte mare audiență pentru spațiul scandinav și anume 500 de mii de persoane au participat acolo. Eu cred, ca președinte al Institutului Cultural Român și nu ca scriitor, că este în interesul țării mele ca instituțiile statului român să fie acolo prezente, prin intermediul unor oameni care sunt competenți potrivit acelei comunități.

În ultimul rând, aș vrea să spun că, dincolo de faptul că nu există vreo deosebire în cadrul cetățeniei române între gusturi, deosebiri ori opțiuni sexuale, cred că toleranța însăși este o componentă a culturii și ea a fost reflectată prin această reprezentare ecumenică.

Dacă ar fi, pentru a încheia, să ne referim la orientarea sexuală a artiștilor de-a lungul timpurilor, o să vedem că ea a fost foarte variată și bine reprezentată.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc și eu amândurora și vă invit să dezbateți în continuare, împreună, dacă evenimentul respectiv a fost o paradă sau a fost un festival. Oricum, eu mă bucur că ați profitat de acest pretext concret și particular pentru a vă referi la probleme de fond ale culturii noastre și la contribuția Institutului Cultural Român în propovăduirea culturii românești.

Sigur că nu ne puteam permite aici și acum să facem o analiză de fond asupra activității institutului. Vă așteptăm cu alt prilej, poate.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 20 aprilie 2021, 0:38
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro