Plen
Ședința Camerei Deputaților din 26 februarie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.18/07-03-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
19-09-2018
17-09-2018
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 26-02-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 26 februarie 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,32.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de doamna Daniela Popa și domul Gelil Eserghep, înlocuit pe parcurs de domnul Ioan Munteanu, secretari.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineața, stimați colegi!

Mă bucur că ne revedem.

 
Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată: Ce nu înseamnă interesul național în problema Kosovo;

Deschid ședința consacrată declarațiilor politice, astăzi, 26 februarie 2008 și vom începe prin a da cuvântul astăzi unui reprezentant al puterii, și-l invit pe domnul deputat Emilian Frâncu să poftească la microfon și să se pregătească domnul Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule Frâncu, microfonul vă aparține trei minute.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

"Ce NU înseamnă interesul național în problema Kosovo"

Din ce în ce mai multe voci care se aud pe scena politică evocă posibilitatea ca România să-și schimbe poziția în raport cu independența Kosovo.

Nu ar fi o noutate pentru România. Schimbări de poziție oficială s-au mai petrecut atât în istoria relativ recentă, cât și pe la jumătatea secolului trecut. Asemenea schimbări sunt ceva firesc în lume, pentru orice țară, iar ele se produc din două motive.

În primul rând, pentru că lumea însăși evoluează, se schimbă mai încet sau mai repede, sub presiunea evenimentelor, într-un raport de cauzalitate subsecventă, înlănțuită deseori într-o manieră imprevizibilă.

În al doilea rând, pentru că într-o lume aflată în astfel de schimbare, încremenirea în idei, la fel ca și încremenirea în proiect, condamnă la izolare și devine în sine însăși ceva condamnabil. Cu alte cuvinte, zicala conform căreia "Numai proștii sunt consecvenți" este perfect valabilă în această privință.

Întrebarea de ce acum România nu recunoaște independența Kosovo și de ce, la un moment dat, s-ar putea să o recunoască și-a primit răspunsul prin prisma interesului național. Definirea acestui interes pentru uz general nu trebuie, însă, în mod obligatoriu efectuată acum, deoarece un asemenea exercițiu de imaginație este capabil să producă (și a produs deja!) anumite explicații confuze.

Un lucru cert este că interesul național al României nu înseamnă în niciun caz că țara noastră ar avea probleme similare cu cele ale Serbiei. Harghita și Covasna nu sunt și nu au cum să devină vreodată un fel de Kosovo, oricât s-ar strădui unii și alții să ne convingă de valabilitatea contrariului.

 
Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată: Există, totuși, consecințe pe plan intern în problema Kosovo;

"Există, totuși, consecințe pe plan intern în problema Kosovo!"

Evoluția evenimentelor din Balcanii de Vest a generat, pe scena politică internă din țara noastră, un așa-numit "Efect Kosovo".

Partide mici, lipsite până acum de speranța că ar putea îndeplini la alegeri procentul minim care să le permită accesul în Parlament, se văd îndreptățite să speculeze momentul patosului naționalist pe care ele cred că l-ar putea stârni deplasarea agendei naționale în zona tezei aberante a unui așa-zis Kosovo românesc în două județe din centrul țării.

În acest fel, visele de mărire ale domnului Mircea Geoană - care încă se mai iluzionează că ar putea primi de la Traian Băsescu mandatul să formeze un nou guvern, în cazul unei reușite moțiuni de cenzură a P.S.D.-ului -, aceste vise de mărire, deci, se întâlnesc cu iluziile exagerate ale bicicliștilor ce pedalează pe velocipedul ultra-naționalismului.

Pe drept sau pe nedrept, "Efectul Kosovo" ar putea deveni astfel catalizatorul acelei moțiuni de cenzură pe care Traian Băsescu o așteaptă, iarăși, din partea P.S.D., ca pe o măciucă împotriva Guvernului Tăriceanu.

O moțiune pe care Mircea Geoană o declară ca fiind acum calea spre "atât de necesarele alegeri anticipate", dar pe care o gândește, în sinea lui, doar în paradigma mincinoasă a cântecului de sirenă pe care i-l susură în urechi agenții de influență ai coloanei a cincea, băsesciană, din P.S.D.

Caracterizat într-un anumit fel de Ion Iliescu, domnul Geoană se apare că nu zărește pericolul dictaturii prezidențial-pedeliste spre care riscă să fie aruncată țara, printr-o mișcare născută din vechi frustrări și reînnoite orgolii politice personale.

Eu sper că, totuși, Ion Iliescu n-a avut sută la sută dreptate atunci când l-a caracterizat, în două cuvinte, pe Mircea Geoană!

Mulțumesc.

 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Rezultatele analizelor au venit. Dar unde e spitalul?;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, și-l rog pe domnul deputat Adrian Moisoiu să se pregătească pentru a lua cuvântul din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Astăzi declarația politică am intitulat-o "Rezultatele analizelor au venit. Dar unde e spitalul?"

Programul național de evaluare a sănătății populației inițiat de ministerul de profil își produce deja efectele. După mai bine de șase luni de la debutul acestui program, concluziile specialiștilor sunt cutremurătoare. Aproximativ jumătate dintre ieșenii care și-au făcut până acum analizele au aflat că sunt bolnavi. Cifrele dezvăluie o realitate alarmantă: 35% dintre ieșeni prezintă risc de diabet, 7% dintre ei prezintă risc de boli cardiovasculare, iar încă 2% sunt suspectați de cancer la colon. Au existat cazuri când unii ieșeni au plecat direct de la medicul de familie la spitalul de urgențe, pentru a-și putea salva viața.

E bine că acest program - dincolo de sumele exorbitante pe care le-a înghițit - ne-a făcut cea mai bună radiografie a sănătății populației. Cunoscând situația de fapt, putem preveni. Putem trata. Dar - oare? - chiar putem trata?

Cu mai bine de doi ani în urmă, în ianuarie 2006, ministrul Eugen Nicolăescu se lăuda în fața oamenilor că, la Iași, se va construi unul dintre cele opt spitale regionale de urgență. Ministrul liberal anunța atunci cu surle și trâmbițe o investiție de peste 80 de milioane de euro - bani veniți de la Banca Mondială - pentru această unitate medicală de înaltă performanță. Nicolăescu avansa și o dată la care acest spital urma să fi dat în folosință: decembrie 2007.

Suntem în anul de grație 2008 și proiectul anunțat cu atâta tam-tam în ianuarie 2006 se află încă în stadiul de hârtii. Culmea este că ministrul Nicolăescu nu mai recunoaște deloc promisiunile făcute în fața ieșenilor. De! - meteahnă veche a liberalilor. Sunt curios dacă ministrul liberal și-a făcut analizele. Cu siguranță medicii i-au găsit niscaiva probleme de memorie.

O repet: starea sănătății ieșenilor - și bănuiesc că situația este la fel peste tot în țară - este alarmantă. Analizele sunt pe mesele medicilor. Dar unde e spitalul promis, domnule ministru?

Boala nu așteptă, domnilor guvernanți!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Adrian Moisoiu - declarație politică intitulată nu vrem liceu fără Dumnezeu!;

Îl invit pe domnul Adrian Moisoiu să-și prezinte declarația politică și îl rog pe domnul deputat Ioan Cristea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, să-și pregătească intervenția.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Îmi pare rău că nu a luat cuvântul colegul meu Baban, pentru că dânsul era înainte. Dar nu-i nimic, o să-i dați cuvântul după mine.

Intervenția mea de astăzi este intitulată "Nu vrem liceu fără Dumnezeu!".

Studiul religiei în școala românească este actualmente unul dintre cele mai dezbătute subiecte.

În numele unei așa zise libertăți de conștiință, al liberei opțiuni a elevilor, mai multe asociații și O.N.G.-uri au declanșat o campanie înverșunată pentru eliminarea religiei din programa școlară, a icoanelor din școli, a rugăciunii "Tatăl nostru" de la postul național de radio ș.a.m.d.

Prin apelul Întâistătotorului ei, Prea Fericitul Daniel, Biserica Ortodoxă Română a reacționat. În apelul intitulat "Nu vrem liceu fără Dumnezeu", lansat miercuri 13 februarie a.c., se arată că "Prezența disciplinei Religiei în sistemul de învățământ public nu reprezintă o inovație sau un "model românesc", ci un act de dreptate, bazat pe cultura europeană, și o necesitate permanentă în procesul nobil de formare moral-socială a elevilor.

"... Religia constituie parte integrantă și definitorie a culturii europene. Fără cunoștințele oferite de acest domeniu, nu se pot înțelege istoria și cultura acestui continent și nu putem prețui catedralele, mănăstirile, bisericile, operele de artă vizuală și muzicală, în marea lor majoritate inspirate de credința religioasă".

Istoria Europei este strâns legată de credință. În numele ei s-au săvârșit acte de cultură inestimabile, s-au realizat monumente arhitectonice, s-au scris opere literare deosebite, după cum tot în numele ei au fost declanșate prigoane, au fost schingiuiți și omorâți oameni, au fost și mai sunt și astăzi războaie de o cruzime inimaginabilă.

Și toate în numele aceluiași ... Dumnezeu!

În baza valorilor și atitudinilor pe care le propune, educația religioasă constituie un mijloc de promovare a drepturilor omului. Ea reprezintă un mijloc de cunoaștere a trecutului istoric și a valorilor culturale produse de creștinism timp de două milenii.

Sintetic, toate acestea reprezintă istorie și civilizație!

Acesta este motivul pentru care în majoritatea țărilor europene, religia se predă în cadrul sistemului de învățământ public, cu implicații deosebite în dezvoltarea lor socio-culturală. Studiul ei este hotărâtor în formarea personalității tinerilor, indiferent de cultul căruia aparțin. Ea are un rol deosebit în formarea moral-socială a elevilor, în cunoașterea și înțelegerea valorilor învățăturii creștine, îl conduce pe tânăr la respectarea conștientă, pe baza unei motivații interioare pozitive a valorilor democrației, a diversității culturale sau religioase, de sprijinire a semenilor pentru atingerea unor aspirații individuale sau sociale.

Marginalizarea religiei la anii "marilor întrebări despre viață", ai înțelegerii în esență a acesteia, la vârsta la care se poate forma o spiritualitate autentică, reprezintă o mare greșeală. Dar la educație nu dorește nimeni să se refere...

Învățătura creștină promovează respectul reciproc și valorizarea semenilor ca principii fundamentale, fiindcă o educație astfel bazată, poate contribui în mod decisiv la formarea unei societăți pluraliste, a conviețuirii în armonie cu aproapele.

Prin învățătura pe care o propagă, creștinismul are dimensiunea frumuseții. Poate să fie ceva mai nobil decât îndemnul de a-ți iubi aproapele, dar și... dușmanul?

În România, primele școli și tipărituri au fost lucrarea Bisericii, locul unde inițial s-a desfășurat aproape exclusiv procesul instructiv. Acolo s-au păstrat tradițiile, ritualurile și sărbătorile. Cultura românească s-a născut, crescut și dezvoltat în biserică!

Liceul este dator să ofere elevilor posibilitatea de a alege în cunoștință de cauză valorile promovate de educația religioasă. Pornind de la faptul că în perioada liceului elevii studiază la diferite discipline de învățământ, în cadrul trunchiului comun, ca biologia, geografia, istoria sau filosofia, teorii științifice și concepții privind originea și evoluția vieții și a omului, prin eliminarea disciplinei religiei din învățământul liceal se realizează o discriminare, elevii fiind privați de o informare dar și de o formare, din punct de vedere religios, pe baza eticii educaționale. Acesta este motivul pentru care ea trebuie să fie studiată.

O incoerență a proiectului de lege a învățământului preuniversitar este faptul că, pe de o parte, stabilește imposibilitatea unui elev minor de a-și alege singur forma de învățământ sau limba de studiu, decizie de altfel foarte importantă pentru viață, dar, în același timp, îi oferă întreaga responsabilitate în a-și alege religia sau confesiunea, fapt ce constituie o decizie cel puțin la fel de importantă și cu efecte majore pentru întreaga lui viață.

Este motivul pentru care părinții nu au voie să fie indiferenți dacă copiii lor studiază sau nu religia în școală, studiul acesteia nu acceptă compromisuri și nu poate fi negociat.

Este timpul ca societatea românească să admită că în procesul de reabilitare a educației, componenta religios-morală a învățământului românesc reprezintă o prioritate de gradul zero. "Religia nu este proprietatea statului, nici a ministerului și nici a Bisericii ca instituție; ea este un dat al poporului român creștin de-a lungul a două milenii."

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Ioan Cristea - declarație politică referitoare la legătura dintre taxa auto de mediu și termoficarea centralizată;

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Ioan Cristea și se pregătește domnul deputat Constantin Petrea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Domnule coleg, aveți microfonul.

 

Domnul Ioan Cristea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Vreau să vorbesc despre legătura dintre taxa auto de mediu și termoficarea centralizată.

În cele ce urmează am să fac o pledoarie pentru păstrarea taxei auto de mediu. Pentru a evidenția cât mai bine necesitatea acesteia, am să mă folosesc de o analogie dintr-un alt sector, la fel de important: termoficarea centralizată.

Motivele care m-au făcut să mă gândesc la această paralelă țin de seriozitatea subiectelor, pe de o parte, și mai ales de neseriozitatea în care au fost tratate. Până acum, privind taxa auto de mediu, am avut o situație pe deplin conturată. Aceleași ambiguități și lipsa unei reglementări explicite au dus la o situație dezastruoasă a sectorului de termoficare centralizată, cu pagube imense.

De exemplu, la nivel național ne confruntăm cu o situație contrariantă. Adică, avem de a face cu situația în care Guvernul investește miliarde de euro în sisteme centralizate de termoficare, în timp ce populația investește la fel, miliarde de euro vara, pentru achiziționarea centralelor de apartament produse în Italia, Germania, și tot miliarde de euro iarna, pentru plata gazului metan importat din Rusia. Este mai mult decât evident că cele două investiții - ale Guvernului și ale populației - se exclud unele pe celelalte.

Așa, ne aflăm într-un context în care cei care investesc în centrale de apartament fac investiții inutile și uriașe, iar banii publici, investiți în termoficarea centralizată a orașelor, sunt îngropați, la propriu și la figurat.

În prezent, majoritatea condominiilor din întreaga țară au în funcție ambele sisteme de încălzire. Această realitate are consecințe sociale grave: disensiunile dintre locatari privind împărțirea cheltuielilor, scade eficiența societăților comerciale de termoficare centralizată, scade eficiența arderii combustibililor, adică imposibilitatea cogenerării la nivel de apartament.

Acest ultim aspect se reduce la următoarele: dacă gazul metan folosit într-o centrală de apartament nu poate să producă decât căldură, angrenat într-o centrală de cogenerare va produce atât căldură, cât și energie electrică. Deci, are efecte duble.

Orice sector industrial are nevoie de reglementări, constrângeri prin cadrul unei taxe, cu scopul de a duce la dezvoltarea cât mai rapidă din punct de vedere tehnologic, dar și al numărului și veniturilor angajaților din acest segment.

Taxa auto de mediu are un puternic rol de a proteja producția internă, iar anularea ei ar însemna desființarea în parte a 200.000 de locuri de muncă din industria auto românească. Astfel, compania Ford a anunțat că va renunța la investițiile de la Craiova într-un asemenea context, iar Renault susține că, în cazul retragerii taxei de mediu, compania își va reduce producția cu peste 50%, fapt ce ar însemna și reducerea numărului de angajați cu peste 10.000!

Un alt aspect negativ este acela că lipsa taxei va duce la transformarea României într-un cimitir de mașini vechi. Europenii abia așteaptă să scape de mașini vechi și poluante, pe care românii le cumpără, contând pe prețul mai mic.

O vorbă spune că nu ne putem repara greșelile trecutului. Poate, dacă am lua aminte la ea, măcar din când în când, pentru toată lumea ar fi mai bine.

Avem un precedent, din păcate nu prea fericit, în sectorul termoficării centralizate. Aici, lipsa unei reglementări clare a dus la consecințe grave pentru români. Această greșeală deja făcută ar trebui să ne convingă de faptul că decizia cea mai înțeleaptă ar fi menținerea taxei auto de mediu.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Constantin Petrea - declarație politică intitulată «De ce nu e ușor să privești în ochi Guvernul Tăriceanu II»;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Constantin Petrea și rog să se pregătească domnul deputat Dumitru Bentu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Stimate coleg, aveți microfonul.

 

Domnul Constantin Petrea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Prezenta declarație politică am intitulat-o «De ce nu e ușor să privești în ochi "Guvernul Tăriceanu II"».

Doamnelor și domnilor deputați,

În tragedia antică, actorii purtau pe tot timpul interpretării lor o mască. La sfârșit, în aplauzele publicului, aceștia renunțau la ea și oamenii le puteau cunoaște cu adevărat chipurile.

Observând atitudinea din ultimul timp a Guvernului, pot spune că acesta, presimțindu-și ieșirea din scenă, și-a scos deja masca. Această politică a fiscalității în avalanșă, a stoarcerii celor angajați prin biruri greu de suportat, scoate la iveală adevăratul chip al actualului guvern. Acum anunță măsuri de reducere a contribuțiilor sociale, acum hotărăște noi impozite, fie pe venituri, fie pe avere.

Dacă analizăm bine argumentele cu care actualul guvern își sprijină această atitudine împovărătoare, nu putem decât să găsim îndreptățită eticheta de taxomanie. Urmăriți presa din ultimele zilei și reacția oamenilor din toată țara, domnilor, și o să vedeți că nu este nicio exagerare în cuvintele mele.

Auzim din partea Guvernului fie că trebuie să ținem pasul cu politica fiscală a Uniunii Europene, fie că "trebuie să aplicăm cu rigurozitate Codul fiscal". Dar de realitățile din economia noastră, de sărăcia crescândă a populației când mai ținem cont, domnule Tăriceanu? Guvernul a jucat o carte greșită și a plănuit măriri de salarii și pensii nu pe baza unei sporiri reale a numărului de locuri de muncă și pe prognozata creștere economică, ci pe o disimulată politică fiscală în continuă gonflare. Această atitudine este de neacceptat și lucrurile trebuie spuse foarte clar. Riscăm să ducem sistemul public în situația unei implozii. Una spune Legea pensiilor când vorbește despre principiile sistemului public de pensii și alta vedem în realitate.

Statul s-a angajat "să orienteze și să garanteze" în același timp funcționarea acestui sistem. Încotro îl orientează? În ritmul acesta al avalanșei de impozite, sistemul nu poate merge decât spre o cotă de avarie foarte gravă. Imaginați-vă ce s-ar fi întâmplat dacă în România cotizarea persoanelor publice și juridice la acest sistem nu ar fi fost obligatorie? Poate milioane de oameni ar fi ajuns muritori de foame, nu?

Cu problema pensiilor nu e de glumă. E vremea ca Guvernul Tăriceanu II să-și asume hotărârile pe termen lung, chiar dacă timpul lui s-a scurs. Nu se poate să dai azi și să tai mâine. Latinii aveau o vorbă: "Îți dau ca să îmi dai". Dar ei înțelegeau prin asta un schimb ocazional de servicii. Astăzi Guvernul mimează o încurajare a prosperității și-și ascunde atitudinea de vameș, amăgind poporul prin măriri salariale, urmate de impozitări și creșteri ale prețurilor îngrijorătoare.

Cine nu s-a săturat, oare, să tot audă de creșterile nivelului de trai? Ei bine, nu putem să observăm decât că avem de-a face cu creșterea gradului de impozitare și a nivelului de trai.

Doamnelor și domnilor,

De ce nu e ușor să privești în ochi acest guvern? De teamă, de teama de a nu fi mințiți încă o dată. România nu merită aceasta.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domule coleg.

 
Dumitru Bentu - declarație politică intitulată 92/2008;

Îl invit la microfon președinte domnul deputat Dumitru Bentu și se pregătește domnul deputat Garda Dezideriu, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Am intitulat declarația politică de astăzi "92/2008".

Precizăm din start, pentru a nu genera interpretări cabalistice, că este vorba despre celebrul ordin emis de Guvern, prin care se viza extinderea bazei de impozitare până în zona aberațiilor fiscale.

Lipsa unei viziuni coerente, efectele negative ale cotei unice prefigurate de Partidul Social Democrat încă de la lansarea acesteia la bursa soluțiilor miraculoase, cheltuielile nejustificate și multe altele au dus la improvizații aiuritoare.

S-au transpus în portofoliul soluțiilor cu un înalt grad de acoperire atitudini fiscale halucinante de genul: impozitarea primelor de Paște și de Crăciun, a cadourilor oferite angajaților și copiilor acestora, chiria plătită de firmă, abonamentele de transport, telefonul de serviciu etc.

Cu alt cuvinte, s-a extins baza de calcul pentru asigurările de pensii până la nivelul brut al veniturilor salariatului. În fața valului de critici ridicat de companii, angajați și mijloace de informare în masă, ministrul de resort Paul Păcuraru declara senin, după elaborarea unui ordin la ordin, prin care se eliminau controversatele prevederi ale lui 92/2008: "M-am răzgândit" - simplu și concis. Probabil și-a dat seama, în fața unor încălcări evidente ale legii, în fața derapajului de la orice logică fiscală, că insistența și consecvența i-ar fi adus imense prejudicii de imagine. "Riscam să declanșez o campanie pe această temă" - ceea ce era de demonstrat...

Acest zbucium al ministrului danubian demonstrează că mult invocata cotă unică nu s-a aplicat în mod corect, contribuind la ineficiența și la inconsecvențele fiscalității românești. În al doilea rând, fiscalitatea, care sufocă practic forța de muncă, ne plasează în vârful ierarhiei țărilor cu cele mai multe și mai mari biruri. De aici și până la evaziunea fiscală sau migrația forței de muncă nu mai este decât un pas, făcut, de altfel.

Evaluatorii cei mai autorizați ai prestației ministeriale, cetățenii, i-au acordat acestuia nota 2,66. Orice comentariu este de prisos.

"M-am răzgândit" spune autorul ordinului. Mergeți până la capăt și în ceea ce reprezintă fotoliul ocupat în prezent, evitând astfel posibilitatea să vă răzgândească alții.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc mult, domnule deputat.

 
Becsek-Garda Dezső-Kálmán - referiri la adresa activității inspectorului șef Radu Sandu Moldovan;

La microfon este poftit domnul deputat Garda Dezideriu și rog să se pregătească pentru a interveni domnul deputat Ștefan Baban, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Aveți microfonul.

 

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Între zilele de 22-26 ianuarie 2008, o comisie specială din cadrul Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții din Camera Deputaților s-a deplasat în județul Harghita, cercetând abuzurile comise de către comisiile locale de fond funciar din județul Harghita, precum și ale comisiei județene de pe lângă Prefectura Harghita.

În timpul controalelor din ziua de 23 ianuarie, am efectuat verificări la Institutul Prefecturii, dar ne-am deplasat și la Inspectoratul Județean de Poliție al județului Harghita. La Inspectoratul de Poliție, domnul inspector șef Radu Sandu Moldovan a folosit cuvinte deosebit de grave la adresa mea, prin care mi-a reproșat desele controale venite de la București, care s-au organizat datorită declarațiilor politice și interpelărilor mele. După opinia domniei sale, eu am adus mari prejudicii imaginii poliției din România.

Nu a trecut nicio lună după evenimentul de la Miercurea-Ciuc, ca să aflu că: "Marius Oprea, președintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România a sesizat la Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General" pe șeful poliției din Harghita pentru torturarea a zeci de minori în perioada comunistă. Domnul Marius Oprea "a reclamat posibile fapte de tortură comise de către șeful IPJ Harghita, Radu Sandu Moldovan, în perioada 1985-1991. În plângere, oficialii IICCR susțin pe 12 pagini că au probe care atestă că Radu Moldovan a cercetat abuziv "un număr foarte mare de persoane, în special minori". Comisar-șef al IPJ Harghita, Moldovan este acuzat că ar fi torturat efectiv mai multe persoane în perioada în care ocupa funcția de ofițer operativ principal în cadrul Biroului judiciar al Miliției Municipiului Miercurea-Ciuc.

Din relatările ziarelor centrale aflăm că înainte de 1989, în Miercurea-Ciuc, când spuneai Moldovan, spuneai "teroare", își începe povestea din anii 1988-1989, când fosta victimă a "miliției politice" avea 13-14 ani. Tot ce ne-a mărturisit, sub protecția anonimatului, pentru că încă se teme, susține că este doar puțin ceea ce se poate povesti din ceea ce a îndurat din partea fostului locotenent milițian Moldovan Radu, acum șef mar la poliția din aceeași "urbe a terorii".

Nu cunosc probele prezentate de președintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România și nu-mi pot închipui cum vor rezista aceștia în fața secției parchetelor militare din cadrul Parchetului General. Însă acest caz dovedește clar că nu eu am prejudiciat imaginea Poliției Române prin declarațiile politice și interpelările prin care am prezentat abuzurile unor polițiști, precum și colaborarea acestora cu mafia lemnului și mafia retrocedărilor.

Cu toate acestea, trebuie să afirm că inspectorul șef Radu Sandu Moldovan, în anul 2004, avea curajul să investigheze cu mult profesionalism cazul afaceristului Csibi István, persoană care era susținută atât de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, vechea conducere a Gărzii Financiare din județul Harghita și alți oameni cu influență deosebită în conducerea județului. Totodată, la început a încercat să stopeze și mafia lemnului din acest județ.

Cu timpul însă, datorită presiunilor politice și datorită atitudinii ostile din partea procuraturii și a justiției din județul Harghita, s-a lăsat angrenat în vârtejul nepăsării, în lupta pentru stoparea corupției, nesancționând de multe ori pe acei subordonați care erau implicați în mafia lemnului.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Ștefan Baban - declarație politică intitulată Eșecul industriei de apărare românești;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ștefan Baban și se pregătește domnul deputat Petru Movilă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Domnule coleg, aveți microfonul.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Eșecul industriei de apărare românești..."

Suntem țară gazdă a summit-ului NATO și considerăm pe drept un merit pe care l-am câștigat în cea mai mare parte prin starea de vasalitate pe care am afișat-o față de superputerile militare, și nici într-un caz prin dotarea tehnică militară actuală.

Azi, în anul 2008, România se poate "mândri" cu o industrie de apărare care generează riscuri la adresa siguranței naționale, așa că pentru un nivel internațional nici nu poate exista termen de comparație. Războaiele politice interne, acutizate în ultimii 4 ani de guvernare "Să trăiți bine" dăunează grav strategiei de siguranță națională, prin investiții scumpe și neinspirate, dezinteres total față de obiectivele speciale, legi anapoda emise contratimp, lipsa fondurilor necesare obținerii licențelor NATO, producție de armament nemodernizat, personal îmbătrânit și slab pregătit profesional etc.

Industria de apărare din România este, în acest moment, o industrie necalibrată pentru NATO în domeniul licențelor și omologărilor. La acestea se adaugă o productivitate scăzută, lipsa investițiilor destinate modernizărilor tehnologice, imposibilitatea creșterii produselor din acest segment economic. Apoi, politicile haotice aplicate în acest domeniu de fiecare guvern nu au făcut altceva decât să decapitalizeze societățile comerciale producătoare de armament și muniție, pentru că prin impunerea prin acte normative a unor obligații cum ar fi: cheltuieli mari pentru conservarea unor unități restructurate fără o fundamentare temeinică și economică, costurile mari pentru importurile făcute, credite bancare solicitate și aprobate pentru imposibila redresare a uzinelor militare. Cheltuielile foarte mari cu investițiile începute cam cu 10-20 de ani în urmă și nefinalizate nici în prezent nu au avut ca rezultat final decât dezastrul și falimentarea industriei de apărare din România.

O altă situație bizară o reprezintă paza la depozitele militare strategice.

Deși prevederile legale plasează aceste depozite sub administrarea Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale, ele au rămas în continuare în administrarea societăților comerciale afiliate la CN Romarm S.A., care prezintă un dezinteres total față de această situație, așa cum prezintă și față de problemele de mediu pe care le ridică conservarea acestor depozite, indiferența și indolența punându-și amprenta asupra cestei activități din sectorul de apărare a României.

România a fost îndatorată fără rost prin credite externe pentru modernizarea și tehnologizarea industriei de apărare. Acum, după ani buni de irosire a miilor de euro, se cere sistarea prin acte normative a unor investiții nefinalizate, care nu au avut și nici nu au perspective de finalizare.

Cine răspunde pentru aceste prejudicii nu vom afla poate niciodată, pentru că mai ales din industria de apărare a României comisioanele pentru așa-zisa modernizare și capitalizare au fost mai importante decât înfăptuirea propriu-zisă a proceselor. Nu e de mirare că pe fronturile de luptă, militarii români mor sau sunt răniți, în special pentru că dotarea tehnică a armatei noastre a rămas la nivelul anilor '80.

În concluzie, putem spune că la nivelul anului 2008, deși România organizează în luna aprilie Summit-ul NATO, nu prezintă o abordare unitară a problematicii industriei de apărare, iar obiectivele strategiei de securitate națională a țării noastre nu se reflectă în mod corespunzător în legislația specifică domeniului. Singura întrebare care rămâne este: continuăm totuși să fim furnizorii de "carne de tun" pentru fronturile de luptă din lume?

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Petru Movilă - declarație politică cu titlul Guvernul cerșetor;

Domnul deputat Petru Movilă are cuvântul și se pregătește domnul deputat Emil Strungă din partea Grupului parlamentar al PNL.

 

Domnul Petru Movilă:

Domnilor colegi,

Declarația politică de astăzi se numește "Guvernul cerșetor".

Guvernul caută cu disperare bani pentru a acoperi decizia politică de majorare a pensiilor. Întrebat de unde va găsi resursele pentru a finanța majorarea pensiilor, premierul Tăriceanu a susținut sus și tare că e problema Guvernului pe care îl conduce. Iar problema s-a acutizat, dacă Guvernul a recurs la impozitarea gărzilor efectuate de medici. Și asta de după ce ministrul muncii, familiei și egalității de șanse, Paul Păcuraru, a declarat că vor fi impozitate cadourile primite de angajați, telefoanele utilizate de aceștia, primele de paști și de Crăciun și altele. Declarație valabilă câteva ore, deoarece ministrul a revenit asupra aberațiilor sale.

Au rămas de impozitat medicii. Pentru început, impozitarea gărzilor efectuate de aceștia, deși, conform scrisorii trimise de Colegiul medicilor din România miniștrilor Paul Păcuraru și Varujan Vosganian, "prestarea orelor de gardă este definită ca muncă pentru asigurarea continuității serviciului și este impusă de reglementările în vigoare ale ministerului Sănătății Publice, neconstituind o decizie individuală a medicului". Cu alte cuvinte, i se impune medicului prestarea unor servicii în afara programului său, după care i se impozitează aceste ore ca să găsească Guvernul o parte din banii necesari acoperirii creșterii pensiilor.

Rămâne de impozitat stresul acumulat de medici în aceste ore de gardă, uzura instrumentarului folosit în aceste ore de gardă, deplasarea până la și de la serviciu pentru aceste ore de gardă și chiar orele de gardă astfel încât medicii să lucreze cu 16 la sută mai mult decât orele prevăzute.

Stimați colegi,

Printr-un ordin al ministrului sănătății publice, Eugen Nicolăescu, în anul 2008 li s-au tăiat medicilor din cadrul UPU și ATI câteva sporuri, deși acestea erau prevăzute în Contractul colectiv de muncă pe ramură. Acum mai rămâne să li se impoziteze și orele de gardă pentru a ne trezi, pe bună dreptate, cu o grevă în sistemul sanitar. Consecințele unei astfel de acțiuni sunt ușor de prevăzut: colapsul sistemului.

Toate acestea numai pentru că Guvernul Tăriceanu, un Guvern total desprins de problemele realității României, încearcă să acopere din punct de vedere financiar o decizie politică considerată greșită chiar de către premierul Tăriceanu. Dacă tot vor să facă rost de bani, ar putea începe prin a li se înjumătăți salariile celor care lucrează în ministere, reducerea cu 75% a salariilor miniștrilor și cu 100% a premierului pentru promisiunile neonorate.

Ar mai fi o variantă: demisia Guvernului. Dar această variantă presupune existența moralității și a onoarei în rândul Guvernului minoritar.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Emil Strungă - declarație politică intitulată Fiica lui Zeus;

Domnul deputat Emil Strungă este invitat la microfon și se pregătește domnul deputat Ovidiu Ganț, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

 

Domnul Emil Strungă:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Titlul declarației politice pe care o prezint astăzi în fața dumneavoastră este "Fiica lui Zeus".

Organizația de tineret a PD-L a ales, săptămâna trecută, în funcția de secretar general pe fiica președintelui Băsescu. un eveniment care, la prima vedere, pare banal, dar care, examinat cu mai multă atenție, demonstrează o evoluție anormală pentru un partid de pe scena politică a unei țări care reconstruiește democrația.

Astfel de "alegeri" au fost posibile în perioada comunismului autohton, când familia Ceaușescu a acaparat principalele funcții de conducere în partid și în stat, dar astfel de practici sunt inacceptabile in prezent.

Din păcate, atunci când este vorba despre democrația internă din PD-L, nimic nu mă mai miră. Evoluțiile recente din acest partid ne conduc la ideea cenzurării democrației si a libertății de exprimare. Faptul că, din totalul de 383 de voturi, 377, adică 98% au fost exprimate pentru Elena Băsescu, dă senzația de unanimitate de tip comunist, iar democrația si liberalismul se manifesta in acest partid doar la nivel declarativ.

Istoria politică a demonstrat de nenumărate ori cum se construiește un partid totalitar, prin concentrarea succesivă a puterii în mâinile conducătorului suprem și acest lucru se repeta acum, încă o data în partidul prezidențial.

Spectacolul ieftin oferit de ritualul alegerii Elenei Băsescu în fruntea tineretului PD-L, fără a avea merite politice sau calitățile Atenei sau Afroditei, a avut doar un singur scop: acela de a legitima prin vot pe fiica lui Zeus, ceea ce trădează, încă o dată, orientarea acestui partid spre tendințe și structuri lipsite de amprenta democrației.

Din fericire pentru România, evoluțiile mai vechi sau mai noi în astfel de situații arată care este punctul terminus al unor structuri nedemocratice: ele ajung mai devreme sau mai târziu acolo unde le este locul, și anume la lada de gunoi a istoriei.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ovidiu Victor Ganț - referire la programul de lucru al Camerei Deputaților;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ovidiu Ganț și-l rog să se pregătească pe domnul deputat Dumitriu Mihai, din partea Grupului parlamentar al PSD.

 

Domnul Ovidiu Victor Ganț:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Cred că a sosit momentul să ne aplecăm cu mai multă atenție asupra programului nostru de lucru și al modului cum este stabilit acesta.

În momentul de față, îi lipsește în mod categoric orice predictibilitate, aspect care ne ridică mari probleme în stabilirea agendelor proprii și care generează suprapuneri de activități, absenteism sau prezență insuficientă și ineficientă în circumscripțiile electorale.

Totodată, sunt de părere că am depășit perioada de hei-rupism legislativ, generată de necesitatea de a adopta rapid legislația și instituțiile românești la acquis-ul comunitar. Nu mai avem pe ordin ea de zi sute de legi care trebuie dezbătute cât mai urgent. Pe de altă parte, poate ar fi nevoie de mai mult timp pentru activitatea în comisii, unde nu se alocă întotdeauna timp suficient dezbaterilor.

De aceea, stimați colegi, poate ar fi cazul să luăm exemplul Parlamentului european sau al altor parlamente naționale din acest punct de vedere. Ar fi util, în opinia mea, să aducem anumite modificări Regulamentul Camerei Deputaților pentru a introduce un program de lucru similar celui din Parlamentul European, structurat pe săptămâni de plen, săptămâni de comisii și săptămâni de circumscripții electorale și pe care să-l putem stabili cu mult timp înainte. Acolo, cu 6 luni înainte. Poate ar trebui chiar să ne armonizăm programul cu cel al Parlamentului European, dată fiind intensificarea, în perspectivă, a relațiilor dintre cele două instituții, așa cum prevede noul tratat al Uniunii Europene.

Avem timp suficient pentru a opera aceste modificări, astfel încât o dată cu începutul noii legislaturi să avem un program de lucru mult mai ordonat, mai previzibil.

Vă mulțumesc frumos.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mihai Dumitriu - declarație politică: «Uniunea Europeană merge înainte, România înapoi sub genericul CNAS a redirecționat șpaga pe medicamente»;

Domnul deputat Mihai Dumitriu este invitat la microfon și se pregătește domnul deputat Marian Sorin Paveliu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Domnule coleg, aveți microfonul.

 

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulțumim, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o «"Uniunea Europeană merge înainte, România, înapoi" sub genericul "CNAS a redirecționat șpaga pe medicamente"»

Guvernarea impusă la începutul anului 2005 de Președintele Băsescu, se dovedește contrară intereselor majorității românilor jefuind țara prin taxe, biruri, impozite, privatizări, împroprietăriri, retrocedări, prin politica prețurilor la gaze, agent termic, curent electric, alimente și medicamente. Goana după profit și cotă de piață naște monștri, naște o noua clasa a societății. Guvernarea de dreapta, PNL-PD, prin miniștrii săi, al sănătății, al muncii, al economiei si al finanțelor, nu renunță la prioritatea de a promova acte normative abuzive care să satisfacă interesele și poftele unui grup restrâns de bogați, să genereze profituri maxime și îmbogățirea clientelei politice de dreapta.

Pare o idee profitabilă pentru investitorii și importatorii privați în a complota cu factori decisivi din organismele statului împotriva competitorilor cinstiți și a consumatorilor săraci si bolnavi.

Ministerul Sănătății Publice, prin demnitarul PNL-ist Nicolăescu si Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) - care este sub papucul ministerului, continuă să facă experimente pe pielea pacienților.

Încă de la jumătatea lunii decembrie 2007, între Ministerul Sănătății si CNAS au început negocieri privind contractul-cadru care stabilește noua listă a medicamentelor gratuite și compensate acordate populației. Cele două părți "beligerante" de mai sus au decis, din senin, fără să consulte și alte părți implicate, următoarele: refacerea listei de medicamente compensate și gratuite, "încurajate" și "stimulate" de companiile de produse farmaceutice, cât și revenirea la sistemul prescrierii medicamentelor, după denumirea comerciala și nu după substanța activă (DCI), așa cum se stabilea în urmă cu doi ani, practică folosită în țările civilizate: Marea Britanie, Germania, S.U.A.

Prescrierea după DCI (denumirea comună internațională), adică după substanța activă, a fost una din cele mai eficiente măsuri pentru sistemul de asigurări de sănătate în ceea ce privește eficientizarea cheltuiri banilor publici, din două considerente: a permis pacientului să aleagă o anumită marcă de medicamente în funcție de puterea sa de cumpărare, iar substituția generică, de înlocuire, încuraja consumul medicamentelor mai ieftine.

Pacienții nu erau obligați sa cumpere medicamentul cel mai scump, ci pe acela pe care și-l puteau permite, dar cu aceeași substanță activă și cu acțiune similară.

Începând cu 1 aprilie 2008, medicii au libertatea de a alege producătorul și brandul produsului, chiar dacă substanța activă se găsește și în alte medicamente mai ieftine și cu același efect terapeutic. Medicul va putea prescrie medicamente scumpe direct pe rețete gratuite și compensate, fără ca pacienții sa mai aibă dreptul de a alege variante mai ieftine. Alegerea se face în cabinetul medicului, farmacistului interzicându-i-se să-l înlocuiască cu un alt produs al altei companii.

Stimați colegi,

Având în vedere ca statul, prin CNAS, decontează aceeași sumă ca și până acum, orientându-se după cel mai ieftin medicament de pe piață, măsura are un impact negativ major asupra bolnavilor care vor fi nevoiți sa plătească din buzunar o contribuție personala mult mai mare pentru a-și cumpăra pastilele care le asigură viața.

În cazul când pacientul nu va putea plăti diferența dintre punctul de referință (cel mai mic preț de pe piață) care este suportat de CNAS și prețul medicamentului prescris, va fi obligat să se întoarcă din nou la medic, pentru a-i scrie o noua rețetă.

Aș fi nedrept să nu inserez și motivațiile personale ale ministrului Nicolăescu privind aceste masuri: grija deosebită de populația bolnavă și cu bani puțini; apărarea buzunarele bolnavilor săraci și ale bugetului de stat. Farmaciștii mint si manipulează bolnavi, sunt niște hoți si s-au îmbuibat.

Specialiștii în domeniu consideră că, noua măsură va determina ca medicii să recomande medicamentele mai scumpe, sub motivul că sunt mai eficiente și de neînlocuit. În acest sens, medicii care prescriu rețetele gratuite și compensate vor fi stimulați prin comisioane acordate de firmele distribuitoare și producătoare. Comisioanele și discounturile acordate de firme medicilor sunt plătite de către bolnavi, deoarece statul decontează aceeași sumă ca până acum.

Ziarul Gardianul din 25.02.2008 prezintă modul cum o firmă de medicamente de pe piață dă "șpagă" pentru a i se promova medicamentul "Remicade" care este foarte scump și care se afla pe lista produselor compensate " va aduce un profit producătorilor între 30% și 100% afirmă specialiștii. Producătorii autohtoni afirmă că nu-și permit să promoveze produsele în cabinetele medicilor la fel de agresiv cum o fac companiile străine.

Măsura nu este agreată nici de Asociația Europeană a Producătorilor de Medicamente Generice care susține ca prescrierea după DCI (denumirea comuna internațională) se traduce în economii de 13 miliarde de euro pe an.

Stimați colegi,

Prin acest procedeu, impus de ministrul portocaliu- galben, Nicolăescu, guvernanții Alianței D.A., PNL-PD, drenează banii din buzunarele bolnavilor spre cei bogați. Guvernul, care trebuie sa aibă grijă și să apere interesele tuturor românilor, în mod deosebit a celor săraci și bolnavi, prin ordine și H.G. concepute de miniștrii săi, protejează si îmbogățește pe cei bogați. Pe merit au fost etichetați de către parlamentarii germani "Guvern-taxe si impozite", care protejează bogații.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc și eu, domnule deputat.

Stimați colegi,

Vă reamintesc că durata unei intervenții este de maximum trei minute. Vă rog să încercați să vă înscrieți în acest timp. Avem o listă cu foarte mulți deputați înscriși pentru a da citire declarațiilor politice și aș vrea să le asigurăm acestora posibilitatea de a interveni.

 
Marian Sorin Paveliu - declarație-apel în sprijinirea organizațiilor pentru protecția drepturilor pacienților;

Îl rog acum să intervină pe domnul deputat Marian Sorin Paveliu și se pregătește domnul deputat Eduard Hellvig, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Prin declarația politică de astăzi, doresc să fac un apel pentru sprijinirea organizațiilor pentru protecția drepturilor pacienților.

Adesea, când este vorba de sănătate, ne rugăm la divinitate. Ne rugăm să nu fim bruscați, ne rugăm să nu fim condiționați, să nu fim ignorați, să nu fim vătămați. Sperăm, din toată inima, ca, atunci când suntem bolnavi, aparatele să existe și să funcționeze, sperăm ca în spital să existe personalul medical adecvat, să existe medicamentul de care avem nevoie.

Rugile noastre nu vor fi ascultate, dacă nu găsim o cale ca să ne apărăm individual drepturile pe care le avem în calitate de pacienți. partidele și Guvernul României trebuie să dea mai multă atenție organizațiilor pentru protecția pacienților. Simplul fapt că se dau mai mulți bani pentru sănătate, s-a dovedit a fi total insuficient, chiar dacă an de an, fiecare ministru al sănătății s-a lăudat cu acest lucru.

Vă spun că atunci când îți este sete este prea târziu să faci o fântână. O astfel de fântână adâncă este cazul să începem s-o săpăm de astăzi. Este momentul să creăm mijloacele prin care organizațiile pentru protecția pacienților să-și asume responsabilitatea de a fi prezenți acolo unde se tratează bolnavii, de a asigura transparența și de a fi soluția de turnesol care să ne semnaleze nouă, politicienilor, tot ceea ce nu merge bine în sistemul sanitar.

De aceea, vă solicit ca să aruncați un ochi pe proiectul de lege privind înființarea unui consiliu pentru protecția drepturilor pacienților, să încercăm să depolitizăm actul de a vota o asemenea lege și sper ca, în scurt timp, această instituție, care se bazează exclusiv pe o.n.g.-uri, să prindă viață și contur, în așa fel încât să contribuim cu toții la eradicarea acestei boli aproape incurabile, care este sistemul sanitar românesc în perpetuă suferință.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Eduard Raul Hellvig - declarație politică cu tema Independența provinciei Kosovo și problemele minorităților naționale;

Domnul deputat Eduard Hellvig este invitat la microfon și se pregătește domnul deputat Tamás Sándor, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarație mea politică de astăzi are în vedere "Independența provinciei Kosovo și problemele minorităților naționale".

Subiectul pe care doresc să vi-l supun atenției astăzi se referă la controversata declarație de independență a provinciei Kosovo și la cauzele care au condus aici. Totodată, discuția antrenează și probleme ale altor minorități naționale din Europa.

Pe data de 17 februarie 2008, s-a desprins încă o bucată din ceea ce a însemnat cândva Iugoslavia lui Tito. Nașterea noului stat a răvășit Europa și a creat dispute între pozițiile oficiale ale diferitelor țări. S.U.A., Marea Britanie, Franța, Italia și Germania au fost de acord cu independența provinciei sârbe. Totuși, cinci state din Uniunea Europeană nu se lasă convinse că nașterea unui stat kosovar nu va deschide ușa revendicărilor pentru minoritățile de pe teritoriul lor. Este vorba de Spania, Grecia, Cipru, Slovacia și România. Poziția României a fost exprimată de către conducerea țării, prin vocile președintelui și, respectiv, a premierului.

Ceea ce mi se pare de remarcat, în această situație, este că în Serbia a existat o problemă de asigurare a unui cadru legislativ coerent și adecvat, dar și o problemă de comunicare între majoritatea populației de etnie sârbă și minoritatea albaneză. Sesizez, în același timp, că ne scapă din vedere faptul că, de la sfârșitul conflictului, din iunie 1999, Serbia nu și-a mai exercitat în niciun fel autoritatea de guvernare asupra Kosovo. Sub administrația ONU, au fost create instituțiile legitime kosovare ce dirijau problemele interne. Cu aceste instituții deja create, locuitorii din Kosovo așteptau o mai mare autoguvernare. Ceea ce s-a produs în duminica de 17 februarie, a fost o simplă concretizare a unor premise ce existau deja.

Din nefericire, viziunea Belgradului asupra Kosovo, care dorește reîntoarcerea acestuia sub autoritatea Serbiei, chiar dacă sub o anumită autonomie, ignoră realitatea. Într-adevăr, Serbia nu a avut o strategie viabilă pentru integrarea celor două milioane de locuitori din Kosovo în instituțiile politice și în viața publică.

Este foarte important ca drepturile minorităților să fie asigurate și respectate și ca opiniile acestora să fie ascultate. Deseori se produce, însă, din dorința de a repara nedreptățile făcute minorităților, ceea ce a fost numită discriminare pozitivă. Acest tip de discriminare este în detrimentul majorității, de care trebuie, la fel de mult, ca autoritățile statale să țină cont. De asemenea, este discutabil dacă o minoritate poate să se prevaleze numai de drepturile individuale sau și de cele colective. Subiectul exprimării identității și voinței minorităților, fiind atât de sensibil, poate crea tensiuni foarte ușor.

De aceea, consider absolut necesar dialogul dintre majoritate și minoritate și nu mai puțin semnificativ cel dintre autoritățile statului și minoritățile sale. Pe lângă cadrul dialogului, este necesar și un cadru legislativ adecvat, care să reglementeze drepturile minorităților unui stat. În aceste puncte cred că putem identifica problema de fond care a condus la nașterea actualei situații în provincia Kosovo.

Diferența de opinii și diversitatea nu ar trebui să îngrijoreze într-o democrație. Numai așezându-ne la o masă rotundă a comunicării putem găsi soluții la problemele pe care le întâmpinăm și numai împreună, nicidecum unilateral. Însăși Europa se vrea o unitate, chiar dacă reunește culturi, naționalități și identități atât de variate: este vorba despre acel deziderat pe care vrem să îl atingem cu toții, al unității în diversitate.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

(Declarația politică a fost consemnată conform materialului depus in extenso la președintele de ședință.)

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Tamás Sándor și Antal Arpad-Andras - declarație politică: Prezentarea tipurilor de autonomie care funcționează în țările din Uniunea Europeană; (prezentată de domnul deputat Tamás Sándor).

Îl invit la microfon pe domnul deputat Támas Sándor și se pregătește domnul deputat Cornel Știrbeț, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Domnule coleg, aveți microfonul.

 

Domnul Tamás Sándor:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

Intervenția mea politică, mai bine zis intervenția noastră politică, pentru că sunt autor împreună cu colegul meu domnul deputat Antal Árpád, se intitulează "Prezentarea tipurilor de autonomie care funcționează în țările din Uniunea Europeană."

Având în vedere că mulți politicieni români, atât din partidele extremiste, cât și din partidele democratice, nu au înțeles sau nu au vrut să înțeleagă ce înseamnă autonomie culturală sau autonomie teritorială, am decis ca în fiecare marți să vă prezentăm un model concret de autonomie din țările europene. Facem acest lucru pentru că 11 dintre 27 de state ale Uniunii Europene asigură o formă sau alta de autonomie cu relevanță etnică. 11 din 27 de state asigură autonomie culturală sau autonomie teritorială pentru minorități etnice din statul respectiv.

Până acum, pe rând, împreună cu colegul meu Antal Árpád v-am prezentat competențele autonomiei teritoriale ale comunității germane din statul federal Belgia, autonomia teritorială din Țara Bascilor din Spania și autoguvernarea insulei Corsica din Franța.

Azi, vă prezentăm competențele autonomiei pe principiul personalității pentru comunitatea laponă din Finlanda. În Finlanda trăiesc 7.000 de laponi (sami) în cele mai nordice districte ale regiunii Lapland (adică Țara Laponilor). Ei reprezintă 0,1% din populația Finlandei. totuși, au Parlament separat.

În discursul său cu ocazia deschiderii oficiale a Parlamentul Lapon în 1997, Maiestatea Sa Regele Harald al V-lea a subliniat faptul că atât poporul lapon, cât și cel norvegian sunt parte integrantă a societății norvegiene și a cerut scuze pentru felul în care au fost tratați laponii în trecut: "Statul norvegian a fost fondat pe teritoriul a două popoare - poporul lapon și poporul norvegian. Istoria laponă este strâns legată de cea norvegiană. Astăzi, ne exprimăm regretul, în numele statului, pentru nedreptatea comisă împotriva laponilor prin politica dură de norvegianizare".

Pentru că la sfârșitul secolului XIX, autoritățile norvegiene au impus o politică strictă de norvegianizare asupra laponilor și altor minorități naționale, spre sfârșitul anilor 1930, politica minorităților a devenit mai permisivă în ceea ce-i privește pe laponi. În 1956, Ministerul Religiei și Educației a numit un comitet care să examineze problemele laponilor. Raportul comitetului, completat în 1959, a propus o nouă politică care a reprezentat o schimbare radicală față de politica de norvegianizare și de asimilare. Măsurile care au fost puse ulterior în aplicare pentru salvgardarea și dezvoltarea așezărilor și a activității economice din regiunile lapone au inclus lansarea Fondului pentru Dezvoltarea Laponă din 1974 și redactarea Acordului pentru Creșterea Renilor în 1976.

În anii 1980, au fost create Comitetul Drepturilor Laponilor și Comitetul Cultural Lapon. Pe baza unei propuneri din partea Comitetului Drepturilor Laponilor, în 1987 au fost adoptate Legea privind Sámediggi (Parlamentul Lapon) și alte chestiuni de drept lapon (Legea Laponă). Primele alegeri pentru Parlamentul Lapon au fost organizate în același timp cu alegerile pentru Adunarea Națională norvegiană în septembrie 1989, iar prima sesiune a Sámediggi a fost deschisă în mod oficial de Regele Olav la 7 octombrie în același an.

Compensări colective și individuale. În 2000, Finlanda a instituit un fond pentru poporul lapon în valoare de 75 milioane coroane norvegiene. Beneficiile fondului sunt destinate diferitelor măsuri de susținere a limbii și culturii lapone și servesc drept compensare colectivă pentru daunele cauzate și nedreptățile comise împotriva laponilor de fosta politică de norvegianizare. Fondul este administrat de Parlamentul Lapon.

În iunie 2004, guvernul norvegian a înaintat o Carte Albă prin care propunea compensări, în cadrul programului de plăți ex gratia pentru laponi.

Obiectivul Guvernului de a crea un cadru în care laponii din Norvegia să își poată păstra și dezvolta limba, cultura și stilul de viață își are rădăcinile în art. 110 a din Constituția norvegiană și în dispozițiile din Legea Laponă. Norvegia s-a angajat, de asemenea, să protejeze drepturile laponilor atunci când a ratificat diferite acorduri internaționale.

Ca popor băștinaș și minoritate etnică în patru state diferite, populația laponă are nevoie de și are dreptul la un statut special în legislația națională și internațională. Norvegia este conștientă de faptul că îi revine o responsabilitate specială, aceea de a asigura dezvoltarea limbii, culturii și structurilor sociale lapone.

În 2004, Guvernul a alocat circa 542 milioane coroane norvegiene pentru măsuri speciale care se adresează laponilor. Parlamentul Lapon a primit sarcina de a distribui fondurile alocate organizațiilor lapone, precum și de a se ocupa de inițiativele culturale, economice și lingvistice. Mai mult, o serie de sarcini, extrem de importante pentru cultura laponă, au fost transferate Parlamentului Lapon de la diferite ministere ale guvernului norvegian.

Deci, doamnelor și domnilor deputați, în Finlanda, o populație care numără 7.000 de persoane are autonomie pe principiul personalității, cu Parlament și atribuții separate, bine definite.

Deci, contrar declarațiilor unor politicieni români iată că există modele europene de autonomie, în cazul de față a Laponilor din Finlanda.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

(Declarația politică a fost consemnată conform materialului depus in extenso la președintele de ședință.)

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Cornel Știrbeț - declarație politică intitulată  O coaliție mai monstruoasă decât cea de la 1863;

Domnul deputat Cornel Știrbeț este invitat la microfon și se pregătește domnul deputat Paul Magheru, din partea Grupului parlamentar al PRM.

Domnule Știrbeț, aveți cuvântul.

 

Domnul Cornel Știrbeț:

Mulțumesc, domnule președinte.

Am intitulat declarația politică de astăzi "O coaliție mai monstruoasă decât cea de la 1863".

Asistăm astăzi la triumful "adevăratei monstruoase coaliții", adică a alianței politice contra naturii dintre PNL și PSD.

În anul 1863, conservatorii și unele grupări liberale, inclusiv radicalii, s-au aliat, fiind uniți de adversitatea față de Guvernul format din liberalii moderați conduși de Crețulescu, față de grupul liberalilor democrați conduși de Kogălniceanu și față de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Astăzi, pseudo-liberalii, grupați în jurul lui Călin Popescu Tăriceanu, manipulați copios de oligarhul Dinu Patriciu, au pus bazele celei mai nocive alianțe politice cu pseudo-social democrații, conduși formal de Mircea Geoană, dar manevrați la vedere de Ion Iliescu, vechiul bolșevic îmbătrânit în rele. Desigur, această coaliție, cu adevărat monstruoasă, nu este îndreptată împotriva Guvernului, pentru simplul motiv că aliații se află la guvernare. Ea este îndreptată împotriva Partidului Democrat-Liberal și a președintelui Traian Băsescu, dar, de fapt, împotriva României, având ca obiectiv și atragerea altor partide într-o luptă care nu este a lor.

PNL resimte din plin apropierea sfârșitului jalnic al guvernării sale. Se apropie funia de par, iar dezamăgirea este mare, pentru că nici măcar nu au fost în stare să fure cât au furat actualii lor aliați. Împreună gândesc că vor reuși să fure științific, de această dată, tot ce a mai rămas de furat, mai ales după reactivarea profesorilor Adrian Năstase, Miron Mitrea, Michi Șpagă și a celorlalți corifei ai jafului național. Că așa stau lucrurile o dovedește și cârdășia dintre PNL și PSD în afacerea ocultă de mari proporții numită "Fondul Proprietatea". Citez din ziarul "Ziua", fost proguvernamental până la debarcarea lui Sorin Roșca Stănescu. Fondul Proprietatea este condus acum de un cartel PNL-PSD care a ajuns să controleze în medie circa 20% din acțiunile marilor societăți ale statului român, prin intermediul oamenilor implantați de PNL și PSD în structurilor fondului.

Fără a intra în detalii, este suficient să amintesc faptul că Fondul Proprietatea a fost catalogat mereu de către liderul P.S.D., Mircea Geoană, ca o megaafacere a P.N.L., dar, ulterior, prin numirea domnului Mihai Ursache în Consiliul de Supraveghere și Administrație al Fondului și cooptarea altor P.S.D.-iști în structurile sale, a devenit curat și interesant.

Afaceriștii care conduc fondul aflat sub protecția P.N.L. și P.S.D. stau călare pe un munte de bani din care se înfruntă copios și, deocamdată, în liniște. Doar deocamdată, căci va trebui musai să dea socoteală în fața justiției.

Coaliția care se constituie sub ochii noștri este cu atât mai monstruoasă cu cât acționează mai subteran într-o totală lipsă de transparență, încercând să creeze confuzie și să abată atenția de la dezastrul care se conturează. Deși sunt lansate zilnic tot felul de diversiuni, precum cea a alegerilor anticipate, a moțiunii de cenzură depusă de P.S.D. sau a demisiei de onoare pe care tot P.S.D. i-a cerut-o Guvernului Tăriceanu, în realitate, la întâlnirea de taină dintre căpeteniile celor două partide, s-a stabilit un parteneriat politic pe o perioadă de 5 ani o strategie comună în campaniile electorale și formarea unui Guvern P.S.D.-P.N.L. după alegerile parlamentare care ar urma să fie anticipate și ținute concomitent cu cele locale.

Curios și amuzant, totodată, este însă faptul că Ludovic Orban, vicepreședintele P.N.L., a dat dovadă de cea mai mare luciditate atunci când a declarat: "Dacă vreți să lăsați țara pe mâna lui Traian Băsescu, nu aveți decât să anunțați un proiect politic P.N.L.-P.S.D." Într-o traducere exactă, spusa lui Orban ar suna cam așa: "Dacă vrei să fii sancționat drastic de electorat, încheiați pactul politic cu P.S.D.".

De această dată, Ludovic Orban are dreptate. Electoratul României nu se va lăsa păcălit și va sancționa cum se cuvine manevrele de culise, afacerile veroase, incompetența și lipsa de scrupule a guvernării P.N.L.-P.S.D. începută în ianuarie 2007.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Paul Magheru - lămuriri lingvistice în privința termenilor autonomie și autonomie teritorială;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Paul Magheru, și rog să se pregătească domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupul parlamentar al minorităților naționale.

Domnule deputat aveți trei minute.

 

Domnul Paul Magheru:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am ascultat înainte o versiune a lui Riga Kripton și Lapona Enigel. Aș vrea să vă spun în legătură cu acest lucru că, din păcate, se forțează înțelesul unor termeni și noțiuni. Toată discuția și toată tulburarea care există este și de ordin lingvistic, în sensul că lumea nu vrea să facă o deosebire între autonomie și între independență. Pentru că, oricum am lua dicționarele și oricum am face, cel care gândește bine trebuie să aibă întotdeauna alături de noțiunea pe care o folosește și definiția ei.

Or, autonomie teritorială înseamnă independență. Autonomie este cu totul și cu totul altceva. Autonomia este un atribut etern, necesar, elegant, frumos, care trebuie să funcționeze absolut în toate domeniile, în familie, în societate, peste tot.

Autonomie înseamnă mai mult respect și mai multă răspundere în fața legii. Deci, dacă vrei să fii autonom, în primul rând trebuie să respecți legea sau măcar două din prevederile fundamentale, și anume art.1 din Constituție, care știți foarte bine că statul român este un stat unitar, independent, suveran și indivizibil și că limba oficială este limba română.

În legătură cu acest lucru și nu vreau să vă rețin prea mult, aș vrea să vă spun că orice abatere de la înțelesul exact al cuvântului "autonomie", din păcate, afectează atât poporul, naționalitatea română, cât și toate celelalte etnii. Aș vrea să vă dau un exemplu numai, fără să-l detaliez, pentru că se cunoaște și din presă, și anume: zilele trecute a avut loc în Ținutul Secuiesc un așa-numit referendum neoficial, nelegal. Iată ce înseamnă, pe bună dreptate, o înțelegere proastă a autonomiei. Cum poți să faci un referendum național oficial fără ca să respecți Constituția și legile țării?

Deci, iată că, din păcate, se recurge la nelegiuiri. În ceea ce privește confuzia voită a unui atribut inalienabil, fundamental al autonomiei, fie al individului, fie al unui popor, cu ceea ce înseamnă autonomie teritorială care este cu totul și cu totul altceva. Autonomie teritorială, autonomie pe criterii etnice, teritorială, înseamnă independență.

Deci, cei care vorbesc de autonomie teritorială, în mod mascat, în mod voit, înțeleg independență.

Vă mulțumesc pentru atenție. Și am vrut să fac măcar această precizare, dacă vreți, lexicologică, lexicografică, în legătură cu confuzia voită, șantajistă, care se face între autonomie teritorială și între independență. El înseamnă unul și același lucru.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat, pentru declarația dumneavoastră.

 
Aledin Amet - declarație politică intitulată Cele două tipuri de așezări: remarcabile și izolate;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Aledin Amet. Îl rog să se pregătească pe domnul deputat Eugen Bejinariu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

 

Domnul Aledin Amet:

Mulțumesc.

Bună dimineața.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Cele două tipuri de așezări: remarcabile și izolate".

Județul Constanța este, se cunoaște, un județ cu potențial, în primul rând, turistic. De altfel, pentru economia României, progresul acestui sector înseamnă și va însemna un mod de dezvoltare substanțială.

Este nevoie de o abordare clară, tocmai pentru a fi îndeplinite condițiile unei reale concurențe în ceea ce privește competiția cu alte state din zonă.

Firesc, însă, progresul trebuie să se înfăptuiască uniform. Din păcate, în județul Constanța mai sunt localități în care condițiile de viață sunt încă modeste. Pot fi oferite câteva exemple: Fântâna Mare, Făurei, Hagieni. Lipsa locurilor de muncă, cadrul natural nu tocmai prielnic, reprezintă cauzele principale ale acestei situații. Dependența, în cea mai mare măsură, de ajutoarele sociale nu înseamnă soluția viabilă. Apariția unor puncte de lucru, ar constitui, cu siguranță, începutul unei dorite normalizări.

Într-o zonă în care există și numeroase vestigii istorice, cu posibilități de afirmare a acestui gen de turism, găsirea soluțiilor rapide devine un fapt primordial.

În aceeași ordine de idei, în localitățile menționate, dar și în altele aflate în situații similare, este necesară dezvoltarea întregii infrastructuri, astfel încât să existe, în primul rând, elementele esențiale: apă, curent electric, drumuri asfaltate. Neglijarea problematicii nu face decât să se observe, și mai mult, contrastul dintre cele două tipuri de așezări: remarcabile și izolate.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Eugen Bejinariu - declarație cu tema Kosovo poate deveni un precedent?;

Domnul Bejinariu este invitat la microfon. se pregătește domnul deputat Liviu Miroșeanu, din partea Grupul parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Domnule coleg, trei minute microfonul este al dumneavoastră.

 

Domnul Eugen Bejinariu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi se numește "Kosovo poate deveni un precedent?"

În zilele noastre, evenimentele se succed repede și au urmări în numeroase direcții și sensuri. Nu îmi propun să vă rețin atenția cu aceste evenimente și nici măcar cu toate sensurile, ci doar cu o singură chestiune, și anume: este sau nu proclamarea independenței provinciei Kosovo un precedent?

Indiferent de ceea ce va urma din momentul proclamării independenței provinciei Kosovo, sensibilitatea în relațiile românilor cu minoritatea maghiară capătă noi dimensiuni, iar în zona noastră liniștea a fost tulburată.

În Europa s-a petrecut un eveniment de proporții și nu ca teritoriu, ci în primul rând ca semnificație. O provincie a unui stat european, cu minoritate albaneză devenită voit de-a lungul anilor majoritară, și-a declarat unilateral independența, ignorând autoritatea statului din care face parte, Serbia.

Evenimentul a fost pregătit în timp și anunțat recent cu insistență. Proclamarea independenței s-a produs în ziua de duminică, 17 februarie 2008. după proclamarea acestui nou stat, pe harta Europei au apărut reacțiile privind recunoașterea acestei proclamări. Primul stat care a recunoscut provincia Kosovo drept stat suveran și independent a fost S.U.A., care vor fi urmate de Marea Britanie, Franța, Germania etc.

Parlamentul României s-a întrunit în ședință extraordinară și a adoptat o declarație prin care nu recunoaște independența provinciei Kosovo. La această ședință, parlamentarii UDMR, în număr de 27, au votat împotriva declarației Parlamentului României, adică în mod deschis au susținut cerința recunoașterii proclamării independenței unilaterale a provinciei Kosovo.

Oare au făcut-o fără o motivație proprie a organizației "nonguvernamentale" UDMR? Se impune să subliniem, deși se cunoaște, că UDMR se află la guvernarea României!

În declarațiile ulterioare votului, domnul Marko Bella ne spune că un astfel de eveniment va trebui să aibă loc și în România. o astfel de declarație o socotim foarte gravă în privința integrității teritoriale a României. Oare de ce nu se invocă acum Constituția țării cu articolele care definesc caracterul statului român?

Este pozitiv faptul că domnul președinte Traian Băsescu a declarat că România nu recunoaște independența provinciei Kosovo, ba, mai mult, o consideră drept o problemă ilegală. În același sens, merge și declarația pe care a făcut-o domnul prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu.

În aceste împrejurări, este normal să se ivească suspiciuni, dar, mai ales, îngrijorări privind precedentele pentru Europa. Și cum să nu fie îngrijorări când senatorul UDMR, Sogor Csaba, care a fost la Priștina în ziua proclamării independenței provinciei Kosovo, a afirmat că în "Ardeal ar putea fi un al doilea Kosovo". Și, continuă domnul senator din partea aceleiași organizații "nonguvernamentale" UDMR: "Acordarea independenței Kosovo este un precedent riscant doar pentru cei care mai gândesc la modul - o singură nație, un singur popor, un singur președinte. așa gândesc românii".

Sunt analiști, ba chiar și reprezentanți ai Guvernului României, potrivit cărora astfel de evenimente nu se pot repeta în România și că între situația din Serbia și țara noastră nu sunt asemănări. Noi avem îndoieli în această privință.

În astfel de împrejurări avem deja reluată cererea UDMR pentru autonomia Ținutului Secuiesc, teritoriu format din județele Harghita, Covasna și o parte din județul Mureș.

Deosebirea dintre Kosovo și Ținutul Secuiesc, spun liderii UDMR, este că secuii cer autonomie și nu independența acestui teritoriu din România. pentru populația minoritară maghiară, autonomia este realizată. În realitate, minoritatea maghiară a ajuns să dobândească nu numai drepturi, ci și privilegii. Dar nici unul dintre liderii UDMR nu vorbește despre aceste realități de care beneficiază populația maghiară peste orice standarde europene în domeniu.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Liviu Alexandru Miroșeanu - declarație politică numită Dați banii oamenilor înapoi;

Este invitat domnul deputat Liviu Miroșeanu să ia cuvântul și se pregătește stimata noastră colegă, doamna Ionica Constanța Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Domnule Miroșeanu, aveți trei minute.

 

Domnul Liviu Alexandru Miroșeanu:

Declarația mea politică se numește "Dați banii oamenilor înapoi"

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Atât în perioada în care s-a aflat la guvernare, cât și după intrarea sa în opoziție, Partidul Democrat-Liberal a avut o atitudine fermă în ceea ce privește anularea taxei de primă înmatriculare, istoricul pozițiilor oficiale fiind prezentat în textul moțiunii. ceea ce doresc să remarc este faptul că atât președintele Emil Boc, cât și ceilalți reprezentanți, Sulfina Barbu, Sebastian Bodu, Monica Iacob Ridzi sau Grațiela Iordache, au susținut eliminarea acestei măsuri nepopulare și returnarea banilor deja încasați.

În susținerea acestei poziții politice oficiale, Partidul Democrat-Liberal a inițiat un proiect de lege care vizează toate aceste aspecte și după consumarea etapelor parlamentare așteptăm din partea dumneavoastră susținerea pentru adoptarea acestui proiect.

Convinși de justețea demersului nostru, constatăm cu satisfacție faptul că din ce în ce mai mulți cetățeni români câștigă în instanțe procesele intentate statului român și își recuperează banii încasați ilegal prin taxa de înmatriculare.

Remarcăm, de asemenea, mobilizarea fără precedent a societății civile, numărul tot mai mare de semnături strânse împotriva acestei taxe reprezentând o exprimare a poziției ferme a cetățenilor români cu privire la acest subiect.

Domnule Tăriceanu,

V-ați asumat prin programul de guvernare pe baza căruia ați primit mandatul de prim-ministru, reducerea numărului de taxe care apasă cetățeanul român și care face din România o țară fruntașă la acest capitol și aveți acum posibilitatea să vă onorați această promisiune.

Anulați această taxă, dați banii oamenilor înapoi și după aceea poate că vă vom crede atunci când declarați că reprezentați, de pe acea înaltă funcție, interesele tuturor românilor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Ionica Constanța Popescu - declarație politică intitulată Cum să nu iubești anul electoral?;

Doamna Popescu este invitată la microfon. Îl rugăm pe domnul deputat Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal, să se pregătească pentru a interveni.

 

Doamna Ionica Constanța Popescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația mea politică se intitulează "Cum să nu iubești anul electoral?"

2008 este an electoral. 2009 nici el nu se dezminte. De la mic la mare, toată suflarea românească, și poate nu numai, își freacă mâinile mulțumită. Firmele de PR, de consultanță și marketing politic vor avea încasări. Firmele de producție de materiale promoționale vor importa în draci și vor invada piața românească cu umbrele, brichete, brelocuri, odorizante de mașini inscripționate, desigur, cu inițialele diferitelor partide. Media are deja reținute spațiile publicitare pentru campania acelorași partide. Firmele de transport, administratorii de site-uri, și câți și mai câți așteaptă de 3 ani să se întâmple: să vină odată alegerile alea.

Dar peste toate astea, probabil că cei care iubesc cel mai mult anul electoral sunt cetățenii țării. În special oamenii simpli, fără posibilități financiare ieșite din comun. Și cu să nu iubești anul electoral? Cum să nu-l aștepți ca pe o cireașă coaptă, cum să nu te bucuri de el și să-l aștepți cum își așteaptă copilașii părinții să vină de la serviciu pentru a le căuta în sacoșă după o ciocolățică sau un măr?

Cum să nu-l aștepți cu sufletul la gură când știi că, an electoral de an electoral, puterea, indiferent care este aceea, indiferent de partidul care se află la guvernare, nu te dezamăgește? Cum să nu iubești anul electoral măcar pe cât iubești o fată frumoasă al cărei chip îți umple sufletul de bucurie? Cum să nu iubești anul electoral când știi că el vine cu desaga plină?

Să luăm de exemplu anul acesta. Ce minune, ce bogăție...el vine cu căni inscripționate cu diverse nume și diverse partide, vine cu găleți, cu pui proaspeți, cu sacoșe pline cu zahăr, ulei, făină, vine cu pantofi, chiar dacă ei se dau unul înainte de vot și unul după ce faci dovada că ai votat cu partidul celui care își va întregi perechea de încălțări. Vine cu ajutoare.

Am deschis mai devreme, ca în fiecare dimineață, site-ul unui ziar din județul pe care-l reprezint. Prima pagină, primele titluri: "Deponenții CEC primesc despăgubiri", "Alocații și pentru tinerii de 18 ani", "Suplimentarea ajutorului de încălzire". Sunt titluri care se regăsesc, de bună seamă, în majoritatea ziarelor, din majoritatea județelor. Pentru că sunt informații utile pentru cetățeni. Sunt decizii bune pentru cetățeni, departe de mine să le contest. Și cum aș putea, oare, să contest normalitatea despăgubirii deponenților la CEC pentru o mașină Dacia când sunt autor al legii care prevede despăgubirea acestora? E drept, o lege inițiată acum doi ani, după demersurile de rigoare la Ministerul Finanțelor. Nu contest, ci mă bucur de acest succes al zecilor de mii de români care și-au depus economiile de o viață la CEC înainte de 89 pentru a primi o mașină Dacia, pe care n-u mai primit-o vreodată. Este dreptul lor.

Însă... memoria lucrurilor nu-mi dă pace. Și îmi aduce în minte răspunsul primit de la ministrul liberal Vlădescu atunci când i-am ridicat problema deponenților la CEC, solicitându-i despăgubirea acestora. Se fac acum, în 3 martie, 2 ani de când domnul ministru îmi răspundea că: "despăgubirea de către stat a persoanelor care au depus bani la CEC în vederea achiziționării de autoturisme nu are temei, având în vedere faptul că accesul la sumele depuse nu a fost niciodată îngrădit titularilor depunerilor, aceștia fiind îndreptățiți să-și retragă sumele depuse oricând din momentul depunerii. Mai mult, o eventuală despăgubire constând în restituirea indexată a sumelor ar însemna îmbogățirea fără just temei a deponenților prin acordarea de concesii care derogă și exced regimul general al depunerilor, unde rolul compensator îl are dobânda" închei citatul fără alt comentariu decât că eu am cerut despăgubirea deponenților CEC cu doi ani înainte de alegeri. La acea vreme, guvernul, prin reprezentantul său de la finanțe, fugea ca dracu' de tămâie să nu cumva să-i "îmbogățească, fără just temei" pe deponenți.

Anul acesta, 2008-ul electoral, nu avem nici o problemă să-i îmbogățim fără același just temei pe cei peste 40.000 de oameni aflați în această situație. Și un vot contează, darămite 40.000... Nici domnul Vosganian nu a "simțit" anul electoral la timp. Pentru că în 2007 era de părere că deponenții trebuie despăgubiți cu titluri de maturitate cu scadență de 2 ani, adică oamenii își puteau recupera banii numai după 2 ani după ce primeau titlurile. Adică după anul electoral. Norocul nostru că veni 2008. Și atunci, cum să nu iubești anul electoral?

Dar domnul Vlădescu nu este singurul ministru care se gândea la economiile țării. Și ministrul muncii, domnul Paul Păcuraru, s-a gândit, probabil tot în just temei, să nu-i mai îmbogățească pe tinerii elevi care împlinesc 18 ani pe băncile liceului și să le ia bruma de alocație. Și lucrurile așa ar fi rămas dacă Dumnezeu cel mare nu-i dădea gândul rău domnului Păcuraru acum, în frumosul și iubitul 2008 electoral. Așa se face că elevii de 18 ani au rămas cu banii în buzunar. Ce Dumnezeu și cu domnul Păcuraru, îl știam om serios și cu experiență în politică. A uitat că tocmai de la 18 ani încolo oamenii au drept de vot? Tot dânsul a scăpat-o și pe aia cu impozitarea primelor...noroc cu vigilența celor care se ocupă de organizarea alegerilor prin partid, că l-au readus pe calea cea bună, aceea care mulțumește și nu supără votanții.

Cred că cei care vorbesc de anticipate și de organizarea localelor cu generalele, chipurile pentru "oareșce" economii la bugetul statului fie se joacă cu vorbele, fie nu prea merg prin țară. Păi românii s-ar mulțumi să fie în fiecare lună câte o campanie electorală. Așa se mai repară un drum, așa mai "cade" un bir, așa se mai face un cămin cultural sau încep lucrările la canalizare, așa primesc elevii de peste 18 ani alocație, așa se găsește "justul temei de îmbogățire", adică despăgubire, a deponenților la CEC.

Și, atunci, repet întrebarea: Cum să nu iubești anul electoral?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, stimată colegă.

 
Petru Călian - declarație politică intitulată Cu o mână dau, cu alta iau;

Îl invit la microfon pe domnul Petru Călian. Îl rog să se pregătească pe domnul deputat Radu Moldovan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

 

Domnul Petru Călian:

Vă mulțumesc.

Declarația politică e astăzi este intitulată "Cu o mână dau, cu alta iau".

Aplicând strategia a murit taxa, trăiască taxa!, ministrul muncii, Paul Păcuraru, nu se dezminte și propune o nouă taxă. Aceasta fiind un duș rece pentru companiile românești, deoarece extinde contribuțiile pentru asigurări sociale la mai multe categorii de contribuabili și atacă primele de Paști, factura de telefon mobil sau cheltuielile pentru mașina de serviciu, toate suportate bineînțeles de salariat, dar cu o condiție, dacă le folosește în interes personal. Mai bine zis, nu îți mai suna șeful să-i urezi la mulți ani de ziua lui că plătești impozit.

Ministrul "taxă" spune că acest ordin este venit doar pentru a echilibra balanța după ce au fost majorate pensiile, salariile sau după acordarea ajutoarelor de încălzire.

Pentru a strânge niște bănuți la buget, într-un timp record, ministrul muncii și solidarității sociale uită că în țara asta există o Constituție care la articolul 139 alineatul (1) spune că: "taxele și impozitele datorate bugetului de stat și bugetului asigurărilor sociale se stabilesc prin lege". Mai exact, pentru a percepe o taxă, Ministrul Păcuraru trebuia să adauge o completare legislativă la articolul 5 din Legea 19 cu privire la specificarea exactă a categoriilor de contribuabili despre care domnia sa afirmă ca ar trebui să plătească CAS.

Într-o țară normală, ministrul muncii și solidarității sociale creează noi locuri de muncă. în schimb, la noi, el inventează taxe pentru tot ce mișcă. Bine că nu trebuie să plătim și aerul pe care îl respirăm!

Tind să cred că PNL-ul gândește cu capul PSD-ului. Dacă până acum patru ani, Bunicuța și nepotul mătușii Tamara făceau "șpaga", pardon legea, acum taxa face ordinea. După capul ministrului Păcuraru, Moș Crăciun, Moș Nicole și Iepurașul vin doar dacă au trecut pe la casierie să plătească birul.

Mizând pe idee că unde-s mulți puterea crește, ministrul economiei și finanțelor publice, Varujan Vosganian, l-a scuzat pe ministrul "taxă", spunând că decizia de impozitare a cestuia s-a datorat faptului că "l-au covârșit hârtiile". eu cred că ministrul a luat această decizie strălucită fiind covârșit de prostie.

După principiul "ce visăm noaptea aplicăm ziua", ministrul muncii vrea să impoziteze și veniturile rezultate prin plata cu ora a gărzilor și indemnizațiilor clinice ale medicilor. Convins de faptul că domnul Păcuraru nu are tangențe cu lumea reală, vreau să-l informez asupra faptului că în România standardele de calitate ale serviciilor medicale de urgență prevăd un anumit număr de personal, însă în prezent din numărul total de posturi necesare sunt ocupate doar 53%. Așa că, domnule ministru, nu este suficient ca avem un personal medical redus care lucrează pe salarii mizere, mai puneți-i să vă plătească și taxa cu ora.

Până acum avem: taxa de mediu, taxa de primă înmatriculare, taxa pe cadouri, taxa pentru ce vrei tu, numai taxă să fie. Deși Uniunea Europeană a condamnat taxele aplicate în mod ilegal și tribunalele românești le-a făcut praf, Guvernul Tăriceanu continuă să le aplice, neavând probabil cunoștință de faptul că într-o zi acești bani vor trebui returnați.

Dacă până nu demult, actualul guvern aplica cu voinicie strategia PSD-ului, doar ca să reziste în fața numeroaselor atacuri justificate ale președintelui Băsescu, acum putem spune că acest guvern nu mai este unul național-liberal, ci unul social-democrat. La urma urmei, ce mai contează că taxele sunt ca la noi la nimenea, că nu sunt conforme cu legislația europeană, orice leu e binevenit dacă acoperă găurile făcute la disperare de către acest guvern care confundă Uniunea Europeană cu Federația Rusă și nu știe ce să facă: să dea sau să ia?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc foarte mult.

 
Emil Radu Moldovan - declarație politică cu titlul Politica înclinațiilor;

Îl invit la microfon pe domnul Radu Moldovan. Se pregătește domnul Alecsandru Știucă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

 

Domnul Emil Radu Moldovan:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Politica înclinațiilor".

Înclinațiile mulțimilor sunt de cele mai multe ori distructive, antisistemice și au la bază numai dorința mulțimii de a distruge. Pe când dorințele mulțimii au la bază un orizont de așteptare mai îndelungat și se bazează pe strategii planuri care să creeze și să fundamenteze noi perspective și situații benefice pentru populație.

Din 2004 și până astăzi atât politica președintelui României, cât și cea a Guvernului s-a axat doar pe înclinațiile mulțimii. Astfel, președintele României în mod constant a atacat sistemul judiciar, reușind în cele din urmă să dărâme unele instituții pe care mai pe urmă prin intermediul unor persoane dornice de o carieră fulminantă, însă fără suportul competenței, și le-a aservit.

În această situație, Parchetul General și Departamentul Național Anticorupție au devenit niște instrumente în mâna președintelui cu care își reglează conturile cu adversarii politici și asta după ce numirea șefilor acestor instituții a revenit în competența politicienilor după celebra reformă din 2005 a ministrului justiției de atunci, Monica Macovei.

Deci, în loc să avem un sistem judiciar competent care să rezolve dosarele populației într-un timp rezonabil și cu costuri cât mai mici, ceea ce reprezintă cu adevărat dorințele mulțimii în acest moment, avem un blocaj instituțional cu efecte grave pentru cetățeanul simplu care are de-a face cu justiția datorită distrugerii sistematice a instituțiilor din 2005 și până astăzi.

Parcă pentru a nu se lăsa mai prejos, guvernul, prin măsurile economice pe care le-a luat, spre exemplu cota unică, a rezolvat unele probleme de moment ale unei clase sociale, dar cu efecte destul de grave pentru economia țării în ansamblu și pentru cetățean în particular, care, după cum vedem, rezistă din ce în ce mai greu tăvălugului de scumpiri care se datorează unei politici haotice și fără perspectivă a Guvernului.

În concluzie, întreaga putere de dreapta adoptând o politică bazată pe înclinațiile mulțimii și distrugând astfel instituțiile nu a reușit să realizeze dorințele mulțimii care reprezintă un trai mai bun, ba chiar din contră au înrăutățit situația din țară în acești ultimi trei ani.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Alecsandru Știucă - declarație politică cu titlul Copilul cu multe moașe rămâne fără trusou!;

Domnul deputat Știucă este invitat la microfon, cu rugămintea de a-și concentra la maxim declarația.

Și un ultim vorbitor, domnul Gheorghe Firczak, din partea Grupul parlamentar al minorităților naționale, cu aceeași rugăminte de a concentra în trei minute declarația.

Domnule coleg, aveți microfonul.

 

Domnul Alecsandru Știucă:

Domnule președinte, vă mulțumesc foarte mult.

Declarația mea are ca titlu "Copilul cu multe moașe rămâne fără trusou!" și se referă la o situație cu totul nefericită, la situația aplicării prevederilor unei legi care are la bază o intenție onorabilă și extrem de interesantă pentru familiile care au probleme și pentru fiecare nou născut.

Din păcate, această lege nu s-a decis cine s-o aplice. S-a decis transferul responsabilității aplicării acestei legi către consiliile județene odată cu asigurarea din bugetul de stat a resurselor corespunzătoare.

Din păcate, ministerele implicate pasează responsabilitatea de la unu la altul. Situația creată și în cazul trusoului pentru nou născut ilustrează în mod nefericit adevărul unui proverb românesc "Copilul cu multe moașe rămâne fără trusou".

Mulțumesc.

(Este consemnat, în continuare, textul integral al declarației politice.)

În anul 2006, Parlamentul României a introdus o nouă măsură de protecție și ajutorare socială a tinerelor familii în care apare un copil, adoptând Legea nr. 482/19 decembrie 2006 privind acordarea de trusouri pentru nou-născuți. Se instituia astfel obligativitatea acordării din fonduri de la bugetul de stat a unui trusou care să cuprindă haine, lenjerie și produse pentru îngrijirea nou-născutului, în cuantum de 150 lei. Măsura este binevenită pentru tinerii părinți, în condițiile în care în România gradul de sărăcie al populației este destul de însemnat.

Introducerea acestei măsuri de ordin social, în luna decembrie 2006, se constituia intr-un program național susținut financiar din bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și aplicat efectiv de către autoritățile administrației publice locale (comune, orașe și municipii).

Prin Legea nr.164/2007 de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.3/2007, care modifica Legea nr. 482/2006, s-a decis transferul responsabilității derulării acestui program, începând cu anul 2008, la consiliile județene prin asigurarea transferurilor din bugetul de stat către bugetele proprii ale județelor, prin direcțiile de muncă și protecție socială județene.

Acest program lăudabil instituit de Parlamentul României este însă complicat fără rost și puternic birocratizat de către Guvern, care a implicat prin ordonanța anterior menționată un număr excesiv de mare de instituții în gestionarea și implementarea proiectului "trusouri pentru nou - născuți". Au fost instituite o serie de responsabilități pentru autoritățile locale și centrale, care sunt de natură a complica modul de transpunere în practică a acestui program, scăzându-i eficiența și existând riscul ca scopul și obiectivele sale să fie compromise.

Pentru a "facilita" însă aplicarea programului de acordare a trusourilor pentru nou - născuți, Guvernele de dreapta, invocând procedura birocratică și greoaie impusă prin Ordonanța de urgență nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, au considerat că se impune să acorde atât în anul 2007, cât și în anul 2008 contravaloarea trusoului și nu produsele destinate nou-născuților, preferând să paseze viitorilor guvernanți problema transpunerii în practică a acestui program.

Încă o dată, (a câta oare ?) se demonstrează incapacitatea și ineficiența actualei guvernări, care nu este capabilă să transpună în practică un program viabil și util pentru români, amânând timp de mai bine de un an emiterea unei Hotărâri prin care să se aprobe normele metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 482/2006.

Parafrazând un vechi proverb românesc, gafele Guvernului Tăriceanu - care a implicat prea multe instituții în gestionarea acestui program social - determină ca "nou-născutul cu multe moașe să rămână fără trusou"!

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Gheorghe Firczak - declarație politică cu tema Salvați monumentele istorice;

Domnul Gheorghe Firczak, ultimul vorbitor, vă rog să vă expuneți declarația.

 

Domnul Gheorghe Firczak:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Declarația mea se intitulează "Salvați monumentele istorice" și este depusă în calitate de deputat al Circumscripției electorale nr.22 Hunedoara.

Mă refer la un proiect de lege care are în vedere protejarea monumentelor istorice din Munții Orăștiei, cetățile dacice, fosta capitală a Daciei romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa și orașul antic roman Micia.

Sigur că demersul meu poate ridica o întrebare: de ce o declarație politică pe această temă. Am mai prezentat declarații politice și în legislatura trecută și în această legislatură pentru că toată lumea știe ce s-a petrecut în Munții Orăștiei, jaful care a avut loc realizat de căutătorii de comori și această problematică este binecunoscută.

Proiectul meu de lege nu este exclusiv meritul meu și spun acest lucru cu mândrie, deși poate părea paradoxal, el este rezultatul consultării unor experți, se pliază pe normele europene și, mai mult decât atât, proiectul de lege este absolut necesar.

În procesul legislativ derulat la Senat, la un moment dat, am fost, să zic, apostrofat de un coleg care zicea că nu se poate ca în România să se elaboreze câte o lege pentru fiecare monument istoric în parte.

În principiu, i-am dat dreptate colegului senator, dar, vreau să spun că situația acestor monumente la care mă refer eu, este o situație specială și am speranța că acest proiect de lege va aduce, în sfârșit, binemeritata protecție a monumentelor istorice despre care am vorbit: cetățile dacice din Munții Orăștiei, fosta capitală Ulpia Traiana Sarmizegetusa și orașul antic daco-roman Micia.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
 

Pe lângă cele 23 de intervenții de la microfonul Camerei, au mai depus declarații în scris următorii deputați: din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat: Ioan Stan, Ion Stan, Vasile Pușcaș, Gheorghe Chiper, Iuliu Nosa, Ioan Munteanu, Viorel Pupeză, Costică Macaleți, Florin Iordache, Mihaela Rusu, Monalisa Găleteanu, Valeriu Zgonea.

Domnule deputat Mircea Costache, imediat dau drumul și Grupului parlamentar al P.R.M.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal: Liviu Câmpanu, Andrian Mihei Sirojea, Ioan Hoban, Dan Motreanu, Nicolae Popa, Mircea Pușcă, Relu Fenechiu, Horea Uioreanu, Ion Luchian, Valentin Boșneac, Mihai Sandu-Capră, Gheorghe Dragomir și Rareș Mănescu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare: Dan Zamfirescu și Mircea Costache.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal: Mircea Man, Cezar Preda, Ionela Bruchental, Anca Boagiu, Vasile Pruteanu, Petre Străchinaru, Gheorghe Albu, Iulian Bîrsan, Aurel Olărean, Ioan Puchianu, Traian Igaș, Marius Rogin, Bogdan Cantaragiu, Ioan Oltean, Constantin Tudor, Dan Grigore, Petre Ungureanu și Daniel Buda.

Din partea Partidului Conservator: Constantin Faina, Vlad Hogea, Bogdan Ciucă și Lia Ardelean.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale: domnul Miron Ignat.

Din partea Grupului de parlamentari fără apartenență politică: domnul deputat Mircia Giurgiu.

Domnilor colegi,

Încheiem ședința de astăzi cu precizarea că fiecare parlamentar care este înscris pe lista de declarații are exact același timp și aceleași drepturi, indiferent cărui grup parlamentar din Cameră aparține.

Vă mulțumesc pentru atenție. Vă doresc o zi bună.

Ne revedem la dezbaterile pe marginea actelor normative înscrise pe ordinea de zi.

Doamne ajută!

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Anca-Daniela Boagiu - declarație politică intitulată «Guvernul Răzgândeanu»;

Doamna Anca-Daniela Boagiu:

«Guvernul "Răzgândeanu"»

Sfârșit de an 2007 marcat de decizii politice și populiste pentru PNL și Guvernul Tăriceanu și, drept consecință, început de 2008 sub amprenta indeciziilor, demagogiei și desconsiderației față de cetățeni. Guvernul și-a asumat în luna decembrie mărirea pensiilor, iar anul acesta ne percepe și taxă pe taxă pentru acoperirea veniturilor la buget. Așa se explică încăpățânarea de a nu renunța la taxa auto și de a returna banii înapoi către cetățeni, precum și noile taxe aberante, pe cadourile pentru copii, pentru prime, bonusuri plătite în natură și salarii de merit. Iar pentru că taxatul populației în an electoral poate însemna și taxarea guvernului de către alegători, la vot, primul- ministru Tăriceanu a cerut anularea ordinului de impozitare a cadourilor și a încercat să facă uitată știrea, anunțând o nouă răzgândire: aceea că renunță la decizia de a da elevilor alocația numai până la împlinirea vârstei de 18 ani, prelungind-o până la terminarea liceului. Guvernul Tăriceanu este așadar un guvern care emite nehotărâri, dezordine, răzgândeli și bâjbâieli.

Pentru a putea pune în aplicare decizia politică de a mări pensiile, Guvernul Tăriceanu a ajuns să ceară impozit și pentru cadourile și salariile noastre de merit. Ministrul Păcuraru a recunoscut explicit acest lucru. Dar mai mult decât hoția, pe români întotdeauna i-a deranjat mai tare să fie luați de proști. Când am aflat că ni se vor impozita cadourile, ministrul Păcuraru ne-a spus mai întâi că n-am înțeles bine. A revenit apoi și a recunoscut că nu suntem chiar atât de incapabili încât să nu pricepem că ni se bagă iar mâna în buzunar, pentru a ni se fura și din bomboana de pom. Drept urmare, ministrul Vosganian nu a fost de acord cu ordinul ministrului Păcuraru, Tăriceanu l-a mustrat pe Păcuraru, iar apoi nici Păcuraru n-a mai fost de acord cu ce a semnat el însuși. Nici Tăriceanu nu mizează prea mult pe inteligența poporului, cerând anularea ordinului pentru că, ne spune el, acesta doar lasă impresia că introduce taxe și impozite noi. Cum adică lasă impresia? De când legile în România produc doar impresii? Nu, domnule Tăriceanu, singura impresie pe care ar fi creat-o acel ordin pus în aplicare ar fi fost una foarte proastă asupra guvernului pe care-l conduceți.

Deși ani la rând elevii au primit alocația până în ultima zi de școală, Guvernul Tăriceanu a avut măreața idee de a nu le mai da nici copiilor bani până la finalizarea liceului, ca și cum, după ce au împlinit 18 ani, ar fi avut surse proprii de venit. La început de campanie electorală, Tăriceanu se răzgândește, pentru că își dă seama că e bine să se laude că ajută elevii de la sate. Dacă vreți să ajutați copiii din zonele rurale, de ce nu construiți școli, grupuri sanitare, de ce nu le puneți la dispoziție un microbuz copiilor care fac zilnic zeci de kilometri pe jos pentru a ajunge în satele vecine să învețe? Am înghețat în fața televizoarelor uitându-ne și ascultând poveștile sutelor de copii de la sate care pleacă de la 3-4 noaptea de acasă, prin pădure, expuși pericolelor, pentru a ajunge la școală. Cei 25 de lei nu ajută copiii de la țară prea mult și vă rog, domnule prim-ministru, nu fiți lacrimogen, că plătesc taxă pe pachetul de batiste nazale.

După ce ia cât vrea de la popor, tot ce poate da Guvernul Tăriceanu este să... dea înapoi. Adică să se răzgândească. Propun, în consecință, să ne dea măcar taxa auto înapoi. Ce ziceți, domnule Tăriceanu, vă răzgândiți? Nu vreți să mai fiți un pic neserios și să ne dați banii înapoi? Oricum, veți vedea la alegeri ce înseamnă electorat plătitor disciplinat de taxe.

  Lia Ardelean - declarație politică intitulată: Aradul merită un inspectorat pentru situații de urgență de categoria I;

Doamna Lia Ardelean:

Declarație politică intitulată "Aradul merită un inspectorat pentru situații de urgență de categoria I".

Împlinirea a 75 de ani de la înființarea protecției civile în România, în data de 28 februarie, reprezintă un moment aniversar pentru oamenii care și-au făcut un scop de viață din salvarea vieților semenilor noștri aflați în situații de cumpănă. Dintotdeauna, omenirea a fost confruntată cu diverse dezastre de origine naturală sau rezultând direct sau indirect din activitatea omului. Omul s-a străduit continuu să le prevină, să le combată și să le diminueze consecințele. În zilele noastre, catastrofele și noile riscuri de calamități s-au multiplicat foarte mult și constituie o amenințare din ce în ce mai gravă pentru populație. Evoluția modului de acțiune pentru protecția populației și a bunurilor materiale este în strânsă legătură cu evoluția științei, și în mod deosebit cu evoluția modului de desfășurare a războaielor. Protecția civilă s-a afirmat ca entitate distinctă sub diferite denumiri și a funcționat, prin alternanță, în structura Ministerului de Interne, Ministerului de Război, Ministerului Aerului și Marinei și Ministerului Apărării Naționale. Din ianuarie 2001, Protecția Civilă a revenit în structura Ministerului Administrației și Internelor, iar din 15.12.2004 s-a unificat cu nobila armă a pompierilor, sub noua titulatură de structuri specializate pentru intervenția în situații de urgență.

De-a lungul anilor, indiferent ce denumire a purtat și din ce structură a făcut parte, Protecția Civilă din România a desfășurat o intensă activitate, s-a dovedit utilă și a slujit numai interesele naționale, îndeplinind rolul profund umanitar pentru care a fost creată: apărarea populației, a bunurilor materiale, a valorilor culturale și a mediului ambiant în situații de război, calamități naturale și catastrofe tehnologice.

Pentru Inspectoratul Județean pentru Situații de Urgență "Vasile Goldiș" din Arad, aniversarea din aceste zile nu este prea fericită. Instituția nu a reușit să se încadreze în categoria I, motivația Ministerului Internelor și Reformei Administrative fiind legată de numărul populației județului, care este sub norma necesară de 500.000 locuitori. Există însă alte motive care impun încadrarea ISU Arad în categoria I. Este vorba de criteriile tipurilor de risc, respectiv incidența crescută a inundațiilor rapide din județ, numărul mare de incendii și, nu în ultimul rând, frecvența accidentelor grave pe șoselele județului. Aradul este străbătut de șase drumuri naționale, iar DN 7, care face legătura cu granița maghiară, și DN 69 Arad-Timișoara, se află printre arterele cu grad maxim de risc și cu foarte multe accidente dramatice de circulație, intervențiile de descarcerare fiind frecvente și zilnice.

În concluzie, pe teritoriul județului Arad se manifestă toate tipurile de riscuri, frecvență mai mare având inundațiile, incendiile și accidentele, iar dezvoltarea infrastructurii și îndeosebi a construcțiilor impun sarcini sporite atât în domeniul intervenției, cât și al prevenirii și creșterii calității activităților desfășurate. Clasificarea ISU Arad ca inspectorat de categoria I ar permite modernizarea activităților, creșterea numărului de subunități de intervenție specializate, dar și, nu în ultimul rând, îndeplinirea obligațiilor ce revin României pe linia cooperării transfrontaliere.

Îmi exprim speranța că oficialii ministerului de resort vor reanaliza documentația ISU Arad în vederea trecerii instituției la categoria superioară, deoarece, dincolo de criteriul populației, problematica intervențiilor într-un județ de frontieră extrem de aglomerat impune o reanalizare a măsurilor de combatere eficientă a numeroaselor riscuri existente în prezent.

  Lia Ardelean - declarație politică intitulată: Participarea reprezentativă a femeilor în politica românească nu se poate realiza fără voința politică;

Doamna Lia Ardelean:

"Participarea reprezentativă a femeilor în politica românească nu se poate realiza fără voință politică"

Am participat zilele trecute la Sofia la o misiune de schimb de informații și bune practici sub genericul "Cooperarea femeilor parlamentar din zona Mării Negre", organizată de NDI (National Democratic Institute). Scopul întâlnirii a fost de a favoriza schimbul de informații, experiențe, bune practici și lecții învățate la nivelul României, Bulgariei și Turciei în domeniul egalității de gen, în mod special în ceea ce privește participarea în politică a femeilor, precum și în ceea ce privește participarea cetățenilor la luarea deciziilor publice. Alături de alte colege din Comisia pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați din Camera Deputaților, m-am întâlnit cu membrii Comisiei Naționale pentru Combaterea Traficului de Persoane, cu cei ai Comisiei parlamentare pentru drepturile omului - Subcomisia pentru egalitate de gen, și ai Comisiei Naționale pentru Combaterea Discriminării și am vizitat un adăpost pentru victimele traficului de persoane sau pentru victimele violenței domestice.

De asemenea, am avut o întrevedere cu reprezentanții Comisiei parlamentare pentru afaceri europene a Parlamentului bulgar. Deși în Bulgaria încă nu există o lege specială destinată egalității de șanse, reprezentarea femeilor în politică este mult mai semnificativă decât la noi. Aș aminti procentul de 22 la sută femei în Parlament, patru miniștri femei, viceprimarul general și cinci din șapte viceprimari ai capitalei Sofia. Această prezență importantă a femeilor în actul politic este prevăzută expres în statutele partidelor politice din țara vecină, și consider că astfel de măsuri trebuie aplicate și în România. În acest sens, am solicitat sprijinul NDI România pentru a organiza o întâlnire între Agenția pentru egalitate de șanse, Comisiile pentru egalitatea de șanse din Camera Deputaților și Senat, și liderii partidelor politice.

Consider că doar prin mobilizarea tuturor femeilor parlamentar putem determina schimbarea mentalității colegilor noștri bărbați, care de cele mai multe ori ignoră fără temei ideile și opiniile noastre. Un lucru este sigur, și anume că fără voință politică numărul femeilor implicate la nivel decizional nu va putea să crească.

  Daniel Buda - declarație politică intitulată Despre precedentul Kosovo și alți demoni...;

Domnul Daniel Buda:

Declarație politică intitulată "Despre precedentul Kosovo și alți demoni..."

Declarația de independență adoptată pe 17 februarie 2008 în Parlamentul de la Priștina a consacrat o realitate: pe harta lumii a mai apărut un stat, Kosovo. Proclamarea independenței acestei provincii reprezintă un eveniment politic major, un eveniment care a fost anunțat și prevăzut de multă vreme și care s-a dovedit a fi imposibil de evitat.

Nu au apucat bine să își proclame independența că au și apărut o serie de reacții în lanț, în care pasiunile s-au reaprins iar marile puteri își lovesc amenințător săbiile de scuturi. Ne confruntăm din nou cu o metaforică "vărsare de sânge" în ceea ce privește ambițiile identitare și resentimentele istorice care răbufnesc în numeroase părți ale lumii, acum, în plina epocă a globalizării și integrării.

Partea cu adevărat tragică în această poveste este faptul că există o istorie, un trecut... un trecut din care nimeni nu a învățat nimic, o istorie care încă o dată ne demonstrează ciclicitatea ca primă trăsătură definitorie a sa, o ciclicitate dezolantă... spre tragic, aș putea spune.

Precedentul kosovar reușește astfel să dea speranțe și altor regiuni separatiste din Europa și Caucaz. Ruperea Kosovo din Serbia împarte comunitatea internațională în două tabere: cea pro, condusă de SUA și o parte "substanțială" din Europa, în vreme ce la Moscova și Belgrad se aud proteste. Cele două mari puteri ale lumii, Rusia și SUA, găsesc un nou prilej pentru a se certa și a negocia, renegocia în umbră probleme vechi și încă nerezolvate. Lumea politică internațională fierbe, cuprinsă parcă de un fel de entuziasm al ieșirii din plictis... obosise de atâta zgomot făcut de celelalte popoare răzvrătite: Irak, Israel sau Palestina. Subiectul Kosovo este unul nou.

Popoarelor slave li se alătură și România, care refuză să recunoască noua formațiune. Declararea independenței Kosovo a surprins "opinia publică", dar și pe analiștii politici luați pe nepregătite, în ciuda tuturor semnalelor primite în ultimul timp... Au reacționat, ca și în alte dăți, totalmente haotic. Și fiindcă starea de plictis domnea și în România, de ce să nu facem din acest subiect unul de prima pagină?

Moscova - dar și autonomiștii maghiari - lasă să se înțeleagă că noul statut al Kosovo ar putea fi un precedent nu numai pentru republicile separatiste din fosta URSS și pentru sârbii bosniaci, ci chiar și pentru Transilvania. Momentul este bine ales, dat fiind faptul că în Cipru și în Armenia se organizează alegeri prezidențiale, iar la București va avea loc un summit NATO.

În ciuda tuturor vocilor occidentale care susțin contrariul, independența Kosovo va fi cu siguranță un precedent. Însă speculațiile în legătura cu apariția unui precedent în țara noastră nu au niciun fundament. Fără îndoială, România are o istorie a conflictelor interetnice și a părților teritoriale care au vizat regiunile populate de maghiari, și de aici până la amplificarea unui subiect, nu poate fi decât un pas.

Nu numai că este exclusă orice asemănare cu Transilvania, dar nici măcar apariția și recunoașterea statului Kosovo nu poate să constituie un precedent, pentru că fiecare caz în care unei comunități îi este amenințată existența, și care afectează grav pacea mondială, este judecat de sine stătător. Dreptul internațional recunoaște dreptul la secesiune atunci când aceasta este ultima posibilitate pentru a asigura continuarea existenței unei comunități, a culturii și a tradițiilor acesteia.

Ce va rămâne după acest val de isterie? Toate opiniile independente arată că nu există riscul să se repete în România ceea ce se întâmplă în Kosovo. Și atunci despre ce vorbim? Ce analizăm de fapt?

Transilvania este parte integrantă a unui stat membru al UE și NATO, organizații cu instrumente pentru aplanarea conflictelor dintre statele membre și care nu au niciun interes ca la granițele de est să izbucnească un conflict. Spre deosebire de spațiul balcanic, aruncat de războaie într-o "preistorie" a culturii politice și unde disputele încă se rezolvă cu arma în mână, ambele părți ale unui potențial diferend privind Ținutul Secuiesc funcționează după principii europene și de drept internațional care descurajează inițiativele unilaterale.

Astfel că, pe scurt, România nu va pierde Harghita și Covasna, dar reușește cu brio sa reînvie din demonii care au bântuit-o pe vremea "fragilei democrații", reușind să își dezechilibreze doar credibilitatea.

  Liviu Câmpanu - declarație politică intitulată Replică la ipocrizia unora...;

Domnul Liviu Câmpanu:

Declarație politică intitulată "Replică la ipocrizia unora..."

La mijlocul săptămânii trecute, liderul fără acte al PD-L Botoșani, exclusul din PNL pentru curvăsărie politică, autoexclusul din treburile urbei, încă actualul primar al municipiului Botoșani - Cătălin Flutur - a fost semnatarul unui manifest izvorât din culmea nesimțirii și ipocriziei.

Acel apel al lui Cătălin Flutur începe cu un adevăr, citând o declarație a mea antiPSD-istă din 2004. Ceea ce am spus atunci, declar și susțin și astăzi, însă, uitând de sofisme, Flutur acuză PNL-ul de colaborare cu PSD-ul.

Sunt acuzat de eliminarea din partid "a celor mai valoroși oameni, încurajând în schimb lichelele și oportuniștii."

Îl rog pe Cătălin Flutur să-i nominalizeze atât pe cei mai valoroși excluși din partid, cât și "lichelele și oportuniștii" pe care îi susțin, pentru a avea o temă reală de discuție. În ceea ce privește colaborarea cu PSD-ul, Cătălin Flutur este acela care o face permanent:

  • bugetele și hotărârile Consiliului Local al municipiului Botoșani trec cu sprijinul neprecupețit al consilierilor PSD-ului;
  • nerespectarea legii și nevacantarea celor trei posturi de consilieri locali ai PNL-ului și înlocuirea consilierilor PLD cu consilieri PNL se face cu sprijinul consilierilor PSD;
  • nevacantarea celor trei posturi de consilieri județeni ai PNL și înlocuirea celor doi consilieri PLD cu consilieri PNL se face cu sprijinul PSD-ului;
  • înlocuirea unui liberal cu un democrat-liberal în Consiliul de Administrație de la RAJ Apa, s-a făcut cu sprijinul PSD-ului;
  • Flutur are o soră căsătorită cu decanul Facultății de Agronomie din Iași, omul de casă al primarului PSD al Iașiului, Gheorghe Nechita. Pe aceasta filieră, Cătălin Flutur a încercat înlocuirea actualei conduceri județene a PSD Botoșani, însă acest fapt nu a fost acceptat de Geoană, motiv pentru care tentativa lui Flutur de a controla PSD-ul a eșuat;
  • colaborarea, practic cvasiexclusivă a primarului Flutur în ceea ce privește investițiile mari din Botoșani, cu un om de afaceri din Iași, tenace susținător al PSD-ului;
  • alte dovezi ale colaborării cu PSD-ul ale lui Cătălin Flutur le voi face publice ulterior. Mă întreb când este cinstit Cătălin Flutur: când vorbește de cuplul "toxic" Tăriceanu - Patriciu, sau când îl felicită pe premierul Tăriceanu cu ocazia sărbătorilor de iarnă 2007, pentru realizările guvernării liberale și pentru modul cum gestionează treburile țării;

Manifestul lui Cătălin Flutur se intitulează "pentru o dreaptă curată și puternică". Oare domnul Flutur este analist politic sau om care face politică?....

Întreb asta, deoarece nu știu când a fost Cătălin Flutur de dreapta!!! Când a fost membru PD? Când a fost membru PSD?... A fost de dreapta când a fost liberal? Sau liberal-democrat sau, acum, când este democrat-liberal?

Sunt curios ce mănâncă, cum trăiește, ce stil de viață are un om politic care se culcă "de stânga" și se trezește "de dreapta " !

Amintind această enumerare de partide prin care a trecut Flutur, mi-e foarte ușor să spun despre el, caracterizându-l sumar "anul și partidul"! ...

Mă întreb când a fost Flutur "curat"?

  • la licitația pentru mall?
  • la licitațiile pentru Termica?
  • la licitațiile pentru termopanele din școli - de 500 euro mp?
  • la atribuirea ANL-urilor?
  • la încheierea contractului-cadru pentru asfaltarea străzilor din oraș, cu firma unui prieten?
  • sau poate la retrocedarea terenurilor de joacă ale copiilor botoșăneni către oameni ce cumpără dreptul de proprietate de la foștii proprietari?

Comportamentul lui Cătălin Flutur față de liberali, în general, și față de liberalii botoșăneni, în special, este similar comportamentului lui Iuda față de Iisus.

Iar apelul lui Flutur către liberali poate fi asimilat apelului Satanei către credincioși.

Apelul lui Flutur are însă alt substrat. Cătălin Flutur se simte singur, simte cum îi fuge pământul de sub picioare. Încearcă un gest disperat de a păcăli pe cineva, făcându-se că uită... că, în plină ședință de comitet teritorial PNL, s-a adresat liberalilor cu apelativul "țărănoi cu cizme de cauciuc murdare de noroi", ne-a înjurat, obligându-l pe văru' Flutur să-și ceară scuze pentru el. Ăsta este Cătălin Flutur, și nu vreau să mă leg de viața personală, avere, pasiuni speciale...

Este primarul municipiului Botoșani - Slavă Domnului! - nu pentru multă vreme de aici încolo, dar cu un asemenea comportament, din păcate pentru el, va ajunge să cânte la sfârșitul aventurii politice, precum cel din reclama la Sprite: "Sunt singurel... bing! bang!"

Dincolo de cele spuse până acum, nu mă pot abține să nu mă adresez direct, epigramistic, lui Cătălin Flutur, folosind două parodii după Păstorel Teodoreanu și o compoziție proprie:

"Testament politic"

"De ți-ai face testamentul
Tu să nu-mi lași mii de franci!
Cătăline, dă-mi obrazul
Ca să-mi fac din el bocanci!"

"Evoluție"

"Văzându-l cum dospește-n îngâmfare
Și cum se umflă-n pene un nimic,
Ca și colegii mei eu pot să-ți zic:
«O, tu, cât ai ajuns de mare!»"

"Un botoșănean către Flutur"

"Fâl-fâl-fâl prin primărie,
Fâl-fâl-fâl discret și prin oraș,
Nu prea ai timp de noi, se știe
Preferi să ne vorbești doar prin poștaș."

Nu este vorba că nu vrem să colaboram cu PLD-ul, dar trebuie să ai și încredere în cei cu care discuți. Comportamentul lor nu face nimic pentru a ne câștiga încrederea.

  Mircea Ciopraga - declarație politică intitulată Măsuri de adaptare și reducere a impactului schimbărilor climatice;

Domnul Mircea Ciopraga:

Declarație politică intitulată "Măsuri de adaptare și reducere a impactului schimbărilor climatice"

Săptămâna trecută, pe 21 februarie a avut loc conferința "Măsuri de adaptare și reducere a impactului schimbărilor climatice" eveniment organizat de Camera Deputaților și Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile.

Conferința a reprezentat o premieră pentru România, fiind prima data când la un astfel de eveniment au participat majoritatea specialiștilor și decidenților politici cu responsabilități și experiență la vârf din domeniu.

Ca vorbitor invitat la acest eveniment am abordat subiectul în calitate de Șef al Delegației Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre.

Am amintit, astfel, că la cea de-a 29-a Reuniunea a Comisiei pe probleme juridice și politice a APCEMN, care a avut loc la București în aprilie 2007, s-a concluzionat de către toate delegațiile prezente că schimbarea climei este un pericol global serios, care necesită o abordare rapidă, atât la nivel local, cât și național, pentru a reduce din efectele determinate.

Ulterior, Comisia pe probleme juridice și politice a discutat raportul si recomandarea 99/2007 privind "Schimbarea climaterică globală: consecințe pentru statele membre ale CEMN", în cadrul reuniunii următoare, desfășurate la Belgrad, în perioada 17-18 octombrie 2007.

Ca raportor al acestei prime reuniuni importante a APCEMN, care abordează la modul cel mai serios problema schimbării climei, am putut constata faptul că regiunea Mării Negre suferă consecințele schimbării climei în aceeași măsură în care sunt afectate și multe alte părți ale lumii.

Am menționat, în cadrul intervenției mele la această conferință, faptul că România este un exemplu pentru multe din țările din zonă la acest capitol și că delegația Parlamentului României a împărtășit experiența primei Strategii naționale a României privind schimbările climatice adoptată de Guvernul României în 2005.

Deteriorarea mediului aduce una dintre cele mai mari amenințări sociale și economice, cu impact sever asupra securității umane. Consecințele schimbării climei ne vor amenința pe toți în viitorul imediat.

Schimbările climatice, nesemnificative la prima vedere, au efecte asupra vieții cotidiene și pot deveni extrem de grave, inclusiv în țara noastră, determinând intensificarea frecvenței apariției evenimentelor meteorologice extreme și modificarea modelelor precipitațiilor la scară regională și globală. Datorită schimbării condițiilor meteorologice, pot apărea modificări ale ecosistemelor locale, și ciclurile globale ale apei pot fi tulburate, ducând la inundații sau secete.

Pentru România, efectele schimbărilor climatice asupra agriculturii, silviculturii, gospodăririi apelor și așezărilor umane reprezintă o preocupare tot mai serioasă.

Recomandarea 99/2007, adoptată în cadrul Adunării Generale a APCEMN desfășurată la Tbilisi în decembrie 2007, include câteva măsuri menite a permite implementarea națională eficientă a angajamentului internațional pentru ameliorarea efectelor schimbării climei.

Dintre aceste măsuri, am menționat: îmbunătățirea cadrului instituțional necesar cooperării, adoptarea unor măsuri pentru facilitarea cercetării comune și a transferului de tehnologie utilă în scopul propus și încurajarea diversificării tipurilor de energie folosite, în vederea scăderii riscului de încălzire globală sau regională.

Am amintit și faptul că toate măsurile propuse de parlamentele statelor membre ale CEMN, inclusiv cele ale delegației Parlamentului României la APCEMN, și cuprinse în Recomandare, au fost transmise guvernelor țărilor membre CEMN, în vederea implementării.

Am afirmat, totodată, că România are una dintre cele mai coerente și puternice Strategii Naționale, concepută să protejeze binele și sănătatea cetățeanului și să remarce România atât în regiune, cât și în Uniunea Europeană.

  Liviu Bogdan Ciucă - exprimarea poziției Partidului Conservator față de problema națională;

Domnul Liviu Bogdan Ciucă:

În ultimele zile asistăm la un adevărat război al nervilor la care este supusă clasa politica românească de către declarațiile unor lideri ai UDMR referitoare la o posibilă autonomie a Ținutului Secuiesc. Mă simt nevoit să atrag atenția din nou asupra activității unor grupări care revendică, în mod inacceptabil, atât moral și constituțional, înființarea unui ținut de sine stătător în mijlocul țării.

Doresc să le reamintesc celor care au uitat sau cărora nu le pasă că : "România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Teritoriul României este inalienabil. În România limba oficială este limba română. În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie" - Constituția României. Cred că populația majoritară poate conviețui în pace și bună înțelegere cu populația minoritară, ca și până acum, cu respectarea legilor și principiilor constituționale, nefiind nevoie de delimitarea lor printr-o formă teritorială. Din punct de vedere european, România a fost în ultimii ani un model de conviețuire etnică, cetățenii români respectând întotdeauna drepturile, datinile și obiceiurile maghiarilor și nu numai, iar Carta Europeană a Drepturilor Omului este respectată ad litteram în România.

Ar trebui ca membrii UDMR și cei ai Consiliului Național Secuiesc să informeze populația la nivel local că ideea separării de România nu va însemna în niciun caz că secuimea o va duce mai bine sau se vor simți mai europeni, mai bine vom trăi dacă împreună vom fi o națiune.

Partidul Conservator privește problema națională pozitiv și discret, lipsit de excese ori stridențe. ne dorim o Europă a națiunilor și idealurilor comune și respingem segregația și separatismul etnic, de orice fel.

  Dan Ștefan Motreanu - declarație politică intitulată Suspendarea democrației în P.D.-L. s-ar putea extinde la nivelul României;

Domnul Dan Ștefan Motreanu:

Declarație politică intitulată "Suspendarea democrației în PD-L s-ar putea extinde la nivelul României"

Nu îmi stă în obicei să analizez ce se întâmplă în interiorul altor partide politice. Sunt obligat însă să iau atitudine în ceea ce privește posibile scenarii referitoare la România. Din această cauză, nu pot rămâne indiferent vis-a-vis de unele tendințe și evenimente care se petrec într-un partid ai cărui lideri susțin că urmează să guverneze România după alegeri și care la ora actuală este bine cotat în sondaje, PD-L. Pentru că, de regulă, modul în care acționează un partid la nivelul structurilor sale se poate transmite și la nivelul țării, dacă respectivul partid ajunge să fie prima - sau singura - vioară într-un Guvern.

Recentele evenimente petrecute în PD-L îmi întăresc convingerea că în acest partid nu este democrație și că există tendințe spre un autoritarism nociv.

Mă voi opri la cele mai recente evenimente din interiorul PD-L și anume alegerile pentru funcțiile de conducere ale organizației de tineret. Pentru prima oară, după mulți ani s-a înregistrat din nou un vot în unanimitate. Ceea ce este mai grav este că această unanimitate s-a înregistrat la o organizație de tineret. Votul în unanimitate nu este deloc specific unei organizații de tineret, indiferent de notorietatea vreunui candidat. Până nu demult am fost și eu la conducerea unei organizații de tineret, dar la PNL unanimitatea nu a existat.

Este dăunător și contraproductiv ca un astfel de fenomen să fie implantat la nivelul politicienilor tineri. Pentru că toate semnalele din presă au lăsat să se înțeleagă că alegerile din organizația de tineret a PD-L au reprezentat de fapt o "afacere" a seniorilor partidului. Că totul a fost regizat minuțios. Cum altfel se pot explica cele aproape 300 de cartonașe roșii cu care a fost întâmpinat un contracandidat al fiicei șefului statului. Nu contest faptul că există tradiții de familie în politică, dar ascensiunea fulminantă a Elenei Băsescu este forțată și poate genera comparații cu state unde democrația este în mare suferință. Sau cum poate fi interpretată partitura 100% securistică a înregistrării unei convorbiri a aceluiași contracandidat de către șeful filialei "mari" din care respectivul făcea parte. Că persoana cu practici securistice - cu dosar suspect și la CNSAS -, adică domnul Murgeanu, este un posibil candidat la primăria generală a Capitalei, trebuie să dea de asemenea de gândit opiniei publice, în ceea ce privește consecințele unei eventuale alegeri a acestuia.

Dar deficitul de democrație din PD-L se pare că este literă de lege în această formațiune politică. O declarație publică făcută pe 16 februarie a.c. de domnul Valeriu Stoica, unul dintre liderii acestui partid, este mai mult decât edificatoare. "Este un proces administrativ pe care îl parcurgem în urma fuziunii PD cu PLD, și care presupune suspendarea temporară a democrației interne de partid. Aceasta este regula fuziunii. Timp de doi ani de acum înainte, PD-L devine o armată care trebuie să câștige toate alegerile. Niciun partid serios nu desfășoară democrație internă atunci când are de dus bătălii externe", a afirmat domnul Valeriu Stoica. O astfel de declarație reprezintă un unicat, la aproape 19 ani de la căderea comunismului. De când activez în politică nu am întâlnit astfel de proceduri și intenții. La nici un partid politic. Domnul Valeriu Stoica s-a aflat în conducerea PNL când au avut loc fuziunile cu APR, UFD sau PL, toate partide cu o amploare mult mai mare decât a minusculului PLD, la momentul fuziunii cu PD. Niciodată în PNL, la momentele imediat următoare respectivelor fuziuni, nu a existat vreo "suspendare temporară a democrației interne" și nimeni, nici măcar domnul Valeriu Stoica, nu a propus așa ceva. Nici măcar la nivel de glumă sau șuetă, un astfel de subiect nu a existat în PNL după fuziuni.

Îl vedem acum la nivelul PD-L. Și îmi este teamă că s-ar putea să-l vedem și la nivelul întregii țări, dacă PD-L va ajunge la guvernare. Pentru că dacă după o absorbire a unui partid minor se "decretează" suspendarea procedurilor democratice, atunci, după preluarea guvernării, care reprezintă o activitate mult mai complexă, la ce ne putem aștepta? Eu am tras doar un semnal de alarmă. Comentariile le las pe seama domniilor voastre și ale opiniei publice.

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică intitulată Lipsa de argumente naște politruci de presă;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Declarație politică intitulată "Lipsa de argumente naște politruci de presă"

Nu am fost niciodată un fan al americanismului cultivat, de-a lungul timpului, de multele generații de români. Am sperat și eu, ca tot omul în perioada comunistă că vor veni americanii să ne scoată din jug, dar nu m-am bazat pe asta. Încă mai cred că România ca țară va reuși prin forțe proprii, prin munca, ambiția și implicarea noastră, a cetățenilor în comunitate, și nu cu ajutorul necondiționat al unor state puternice ale lumii. Înainte de toate însă, țin să adaug că nici măcar nu îmi place mâncarea de la McDonald's.

Am urmărit și eu, fără prea mare pasiune, dar cu un soi de interes profesional, competiția electorală din Statele Unite, în care se războiesc momentan între ei candidații din interiorul aceluiași partid politic. Nu am să susțin vreodată că modelul american, indiferent de domeniu, este aplicabil României. Pentru că trăim în timpuri și în lumi diferite, deci avem nevoie de sisteme diferite. În schimb, am remarcat câteva chestiuni care la ei par normale, iar aici sunt considerate slăbiciuni politice. Chestiuni care mi-ar plăcea să se întâmple și pe meleagurile acestea atât de zbuciumate.

Am apreciat faptul că în campania electorală din Statele Unite lupta politică se dă pe argumente, și nu folosindu-se atacuri la persoană. Candidații se contrazic zâmbind, deși în spatele ușilor închise au loc aceleași intrigi specifice politicianismului de pretutindeni. În acest fel, nu se distrug cariere politice peste noapte, iar încrederea oamenilor în clasa politică este sporită, ceea ce are ca rezultat existența unui civism cu rezultate pozitive pentru societate. În România însă, ne-am pierdut de mult argumentele. Lupta politică se dă la ușa DNA, coalițiile se fac și se desfac în timp record, trădările sunt la ordinea zilei, iar mocirla este o stare de fapt.

Recent, am avut parte la Cluj de o situație mai puțin plăcută: câțiva colegi din partid au preferat să ducă o luptă politică personală, în interiorul organizației, prin intermediul presei, lansând ba acuzații, ba așa-zise manifeste de "relansare a liberalismului". S-a ajuns chiar la a mă caracteriza, tot în presă, ca fiind "șmecheraș" sau "bișnițar", lucru de care s-au simțit mai apoi mândri. Nimeni nu a văzut în asta o dovadă de proastă creștere, o dovadă de frustrare specifică omului lipsit de argumente. Nu aș vrea să intru în amănunte, pentru că aș plictisi. Ce îmi vine în minte acum sunt privirile de încurajare, cuvintele amabile schimbate în interiorul unei competiții cruciale între cei doi "adversari" americani, Hillary Clinton și Barak Obama. Ce știu sigur este că gesturile electorale se pot rezuma la strângeri de mână sau bătăi colegiale pe umăr. Știu că la finalul unei competiții poți rămâne prieten cu echipa adversă și, de ce nu, să faci chiar echipă.

Partidul Național Liberal, în această perioadă de guvernare, a ales, înainte de toate, politica bunului-simț. A căutat soluții la problemele cetățenilor, a dezvoltat și a realizat diverse proiecte pentru români, încercând în același timp să se țină departe de scandalurile pornite de diverși politicieni dornici de publicitate gratuită. Deși ni se reproșează că nu suntem destul de vocali, eu sunt mulțumit. Fac parte, și la nivel local, și la nivel național, dintr-o echipă de oameni pentru care a face politică implică și respectarea unor reguli ce țin de corectitudine, onestitate și un soi de modestie. Vă asigur de pe acum că în campania care urmează, PNL va folosi ca tehnică de marketing politic argumentul seriozității. Și probabil că nu vom primi cele mai multe voturi, dar cel puțin a doua zi vom putea ține capul sus.

  Mircea Valer Pușcă - declarație politică intitulată De ce nu acționează și de ce tace domnul Boc?;

Domnul Mircea Valer Pușcă:

Declarație politică intitulată "De ce nu acționează și de ce tace domnul Emil Boc?"

În data de 18 februarie a.c., pe prima pagină din ziarul "Gândul" a apărut următoarea informație: "Candidatul PNG-CD la Primăria Cluj-Napoca va fi Florin Țene, funcționar public al municipalității, președinte al unei fundații cu simpatii legionare și militant împotriva independenței provinciei Kosovo - de altfel, s-a oferit voluntar, alături de câțiva tineri, să lupte în armata sârbă". Mă așteptam ca după apariția acestei știri, șeful respectivului angajat, primarul municipiului Cluj-Napoca, domnul Emil Boc, să reacționeze, cu atât mai mult cu cât, se știe, oficialitățile statului roman, inclusiv Parlamentul, s-au pronunțat în această chestiune, printr-o decizie de nerecunoaștere a independenței provinciei Kosovo.

Domnul Boc trebuia să demareze o anchetă internă în primărie și, în funcție de concluzii, să anunțe măsurile ce intenționează să le, ia conform prevederilor statutului funcționarului public.

Spun trebuia pentru că, de regulă, domnul Emil Boc nici nu așteaptă ca o informație să vadă lumina tiparului, că și iese pe micile ecrane și, după caz, înfierează cu mânie proletară sau se declară susținător "fără echivoc"... De această dată, în cazul Țene nu s-a întâmplat nimic timp de o săptămână.

Vreau să fiu foarte clar: un demers de genul celui atribuit de ziarul "Gândul" respectivului angajat al primăriei municipiului Cluj- Napoca este unul foarte periculos. Mai mult, domnul Emil Boc trebuia să reacționeze, având și o dublă calitate: de primar al municipiului Cluj-Napoca, așadar ca șef al respectivului angajat, și de președinte al unui partid din România care și-a asumat o anumită conduită în ceea ce privește chestiunea Kosovo.

Să nu își dea seama oare domnul Emil Boc ce presupune intenția subalternului domniei sale de a pleca și a lupta cu arma în mână împotriva jandarmilor români detașați în regiune pentru menținerea ordinii? Să nu își dea seama domnul Boc că intenții de genul celor pe care le are subalternul său ar putea constitui "combustibil" și pentru extremiștii din România?

A trata cu nepăsare sau a ignora un astfel de subiect mi se pare chiar mai grav decât intenția în sine a respectivului angajat al primăriei clujene, inducând percepția de complicitate.

  Relu Fenechiu - comentarii privind posibila depunere a unei moțiuni de cenzură;

Domnul Relu Fenechiu:

Președintele PD-L, domnul Emil Boc, a anunțat ieri că astăzi va finaliza textul unei moțiuni de cenzură prin care va ataca Guvernul Tăriceanu pentru motivul că nu a anulat taxa auto, așa cum s-a cerut în moțiunea simplă adoptată săptămâna trecută.

În primul rând, mă văd obligat să constat că intențiile PD-L sunt absurde. Nu atât pentru faptul că liderii acestui partid consideră că legea fundamentală obligă guvernul să pună în aplicare ceea ce se prevede într-o moțiune simplă adoptată de o Cameră a Parlamentului. Nu este pentru prima oară când juristul Emil Boc și colegii săi interpretează sui-generis Constituția. Domnul președinte al PD-L bănuiesc că nu a uitat episodul de la începutul anului 2007, când în Senat a fost adoptată o moțiune simplă prin care se cerea primului-ministru demiterea ministrului justiției de atunci, Monica Macovei. Și, de asemenea, nu cred că juristul Emil Boc să fi uitat că premierul Tăriceanu a solicitat un punct de vedere judecătorilor Curții Constituționale, dacă este obligat sau nu să o demită pe Monica Macovei. Răspunsul Curții Constituționale a fost fără echivoc: solicitarea de demitere a ministrului Monica Macovei, cerută în textul respectivei moțiuni simple, nu era obligatorie pentru șeful Executivului. Atunci, domnul Emil Boc nu a ieșit pe posturile TV să îl someze pe premier să o demită pe doamna Macovei. Dar așa este interpretată Constituția în Aleea Modrogan: când un fapt convine reprezentanților PD-L, este constituțional; când nu convine, nu mai este constituțional. Așa și în cazul solicitărilor din moțiunea simplă privind eliminarea taxei.

Absurdul situației rezidă însă din altceva. Moțiunea simplă a PD-L a fost votată marți 19 februarie. În cele doar trei zile lucrătoare care s-au scurs de atunci, nici un guvern din lume nu avea timpul material să înceapă demersurile de a rezolva unele din problemele ridicate de respectiva moțiune. Pentru că Executivul a anunțat încă din timpul dezbaterilor că va ține cont, așa cum prevăd reglementările în vigoare, de unele aspecte solicitate în moțiune. Mai mult, o serie de aspecte ridicate de moțiune intraseră deja în lucru la Ministerul Finanțelor, încă înainte de dezbateri. Iar nu mai târziu decât ieri, ministrul finanțelor, domnul Varujan Vosganian, a anunțat că săptămâna viitoare se vaîncepe o procedură de audiere publică, în care vor fi implicați parlamentari, membri ai Cabinetului, ONG-uri șimass-media, cu scopul de ase preciza care esteimpactul nefavorabil al eliminării taxei și a reliefat că, în noua formulă, taxa de poluare auto reduce taxarea care existăîn prezent cu cel puțin o treime, pe ansamblul veniturilor total colectate, ceea ce înseamnă un avantaj și pentru contribuabili.

Se pare însă că demersul PD-L are un alt substrat. Liderii acestui partid sunt alarmați de faptul că adoptarea legii alegerii parlamentului prin sistem uninominal se află pe ultima sută de metri și că există șanse foarte mari ca în maxim 10 zile să ajungă la promulgare, pe masa șefului statului. Spun că sunt alarmați, pentru că există numeroase semnale care arată că deși membrii PD-L clamează public necesitatea uninominalului, în realitate nu îl agreează, pentru că dezavantajează această grupare politică. De asemenea, liderii PD-L sunt alarmați și de faptul că există și posibilitatea organizării de alegeri parlamentare anticipate, iarăși fapt neconvenabil grupării din Modrogan. Răspunsul dat ieri ziariștilor de către domnul Emil Boc, la întrebarea referitoare la anticipate este mai mult decât sugestiv: căderea Guvernului nu necesită automat și organizarea de alegeri anticipate. Rezultă deci că timp de trei ani, atât tema uninominalului, cît și tema alegerilor anticipate nu au fost decât teme de imagine pentru PD, acum PD-L. Iar o eventuală moțiune de cenzură adoptată ar putea să conducă spre evitarea celor două "neplăceri". Așa se explică graba cu care a fost anunțată intenția depunerii moțiunii de cenzură.

P.S. Tot de domeniul absurdului ține și următoarea situație: să ataci printr-o moțiune de cenzură o lege pe care tu ai promovat-o și pentru care ai criticat dur pe cei care s-au opus ei. Pentru că, se știe, autorii taxei auto sunt miniștrii PD - acum PD-L -, iar aceasta este și astăzi botezată "taxa Sulfina". Orice comentariu este de prisos.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică intitulată Votul uninominal cu compensare proporțională;

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declarație politică intitulată "Votul uninominal cu compensare proporțională"

La nivel declarativ, toate partidele parlamentare susțin introducerea votului uninominal pentru alegerea senatorilor și deputaților, începând cu scrutinul din acest an.

Votul uninominal se află din nou în dezbaterea Comisiei de Cod electoral a Parlamentului. Aleșii au abandonat însă proiectul asupra căruia Guvernului și-a asumat răspunderea și vor discuta varianta negociată de Asociația ProDemocrația cu partidele parlamentare.

În fapt, Executivul și-a asumat răspunderea în Parlament pentru proiectul ce prevede în esență alegerea prin votul uninominal a jumătate dintre parlamentari, restul locurilor urmând să fie ocupate prin redistribuire.

Acum este vorba despre o variantă a proiectului asumat de Executiv, dar care păstrează principiul de bază al acestuia, și anume scrutinul majoritar într-un singur tur. După ultima rundă de negocieri între partide, sub medierea ProDemocrația, desfășurată zilele trecute, parlamentarii au căzut de acord asupra principalelor puncte ale legii. Astfel, votul va avea loc în colegii uninominale, iar distribuția mandatelor se va face proporțional.

Proiectul legislativ despre votul uninominal, care se va discuta în această săptămână în Camera Deputaților, este cel mai bun prezentat până acum. S-au eliminat listele. Cu această ocazie se respecta și voința electoratului - să aibă o reprezentare proporțională cu voința sa.

După ce va trece de Camera Deputaților, legea votului uninominal va ajunge pe masa președintelui țării, spre promulgare. Aici, Traian Băsescu o poate reîntoarce dacă va invoca neconstituționalitatea unui articol. Sper totuși ca președintele Băsescu să promulge acest proiect de lege în care credea și în care trăiesc cu impresia că încă mai crede.

Mai ales că voința electoratului român este spre votul uninominal, iar cât mai repede, Guvernul se va ocupa cu repartiția colegiilor, pentru ca în momentul în care votul uninominal va deveni lege, să poată fi aplicat.

Greutatea cea mare este de a împărți localitățile, județele în colegii, pentru ca la generale scrutinul uninominal să fie aplicat.

  Mircia Giurgiu - declarație politică intitulată Dreptatea nu e pentru toți;

Domnul Mircia Giurgiu:

Declarație politică intitulată "Dreptatea nu e pentru toți"

Mii de proprietari de cai bolnavi de anemie infecțioasă au fost obligați de autoritățile sanitar-veterinare județene să predea animalele bolnave unor firme, contra unor sume modice, evident mult sub nivelul pieței. Din păcate, după nenorocirea de a-și pierde animalul, proprietarul se vede nevoit să aștepte puținii bani promiși câțiva ani, bani care nu au mai ajuns în contul oamenilor.

Aceștia se reunesc în diferite asociații, se duc la autorități să-și caute dreptatea, numai că nu găsesc înțelegere nicăieri. Așa că, au rămas și fără cai și fără bani.

Ce e de făcut, într-o asemenea situație? Bunul-simț dictează să-l dai în judecată pe cel care ți-a creat un prejudiciu, în vederea recuperării datoriei. Numai că proprietarii animalelor bolnave nu au fondurile necesare demarării unui astfel de proces.

Alții, să spunem "mai norocoși", nu au predat caii bolnavi autorităților veterinare așa că, după un timp, s-au trezit că trebuie să plătească o amendă, care, de altfel, nu le-a parvenit la domiciliu, ci la sediul primăriei de comună unde aceștia își au reședința. Cum se poate ca într-un stat de drept să se întâmple astfel de lucruri?

Cei care nu au plătit amenda, s-au trezit cu somație de executare silită. De ce să nu îngropăm cu totul ceea ce înseamnă viața în mediul rural? Să omorâm și ceea ce a mai rămas? De ce să nu lovim omul căzut? A fost mai mare greșeala unui om care nu și-a predat calul bolnav decât a autorităților care nu-și onorează promisiunea de a achita contravaloarea animalului preluat? Evident că nu spun că proprietarul animalului bolnav a procedat corect, dar, după cum spune un dicton creștin "să arunce primul cu piatra cel care este fără de păcat". Or, cred că aici nu este cazul. Omul de rând nu are la dispoziție mijloacele de constrângere pe care le au autoritățile, așa că problema rămâne, în continuare, nerezolvată.

  Mihai Sandu-Capră - prezentarea primelor succese ale Planului de măsuri pentru revenirea în țară a cetățenilor români care lucrează în străinătate;

Domnul Mihai Sandu-Capră:

În ședința de Guvern de săptămâna trecută a fost adoptat un plan de măsuri pentru revenirea în țară a cetățenilor români care lucrează în străinătate, a cărui aplicare va avea un impact deosebit în plan social, din perspectiva reîntregirii familiei, diminuării efectelor negative asupra copiilor rămași în țară în grija rudelor, precum și din punct de vedere demografic.

Măsurile incluse în acest act normativ vizează, pe de o parte, menținerea forței de muncă în România și, pe de altă parte, stimularea revenirii în țară a cetățenilor români care lucrează în străinătate.

În cadrul acestui plan de măsuri, începând din decembrie 2008 vor fi create și actualizate periodic baze de date cu privire la cetățenii români care își desfășoară activitatea în străinătate. Vor fi colectate date statistice referitoare la numărul cetățenilor români care lucrează în străinătate, țările spre care a emigrat forța de muncă din România, sectoarele de activitate, condițiile de lucru și motivele emigrației.

În paralel, vor fi realizate campanii de informare privind oportunitățile de angajare din România și recrutarea de forță de muncă pentru cetățenii români care lucrează în străinătate, prin organizarea de burse de locuri de muncă în zonele unde există comunități mari de români.

O primă acțiune concretă în acest sens este Bursa locurilor de muncă pentru români de la Roma, ce a avut deja loc la 23 februarie a.c., la care a fost prezent și ministrul muncii, familiei și egalității de șanse, Paul Păcuraru.

În cazul în care acest tip de bursă se va dovedi un succes și va avea un număr mare de interlocutori, înregistrându-se astfel un număr semnificativ de persoane care vor accepta oportunitățile de muncă oferite, Guvernul va organiza acțiuni similare și în Spania, Franța sau în oricare altă țară în care există comunități importante de români.

În cadrul aceluiași plan de măsuri aprobat de Guvern va fi reglementat un sistem de stimulare a revenirii și reintegrării profesionale a cetățenilor români în țară, prin acordarea de facilități pentru dezvoltarea unor afaceri pe cont propriu, generatoare de noi locuri de muncă, inclusiv prin consiliere privind modul de accesare a fondurilor europene, programe de asistență destinate adaptării și integrării/reintegrării familiilor lucrătorilor migranți români la întoarcerea în țară, facilități în recalificare și obținerea atestatelor profesionale, precum și stimularea repatrierii lucrătorilor cu înaltă calificare.

Ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, Dacian Cioloș, va contribui la informarea românilor aflați la muncă în străinătate în privința oportunităților oferite în România de programele de dezvoltare rurală.

Fondurile necesare îndeplinirii obiectivelor prevăzute în Planul de măsuri pentru revenirea în țară a cetățenilor români care lucrează în străinătate vor fi planificate de către fiecare instituție cu atribuții în realizarea obiectivelor, în bugetele proprii, în raport cu prioritățile, resursele disponibile și etapele de realizare a acestora, în perioada 2008-2010.

Considerăm că toate aceste măsuri întreprinse de Guvern reprezintă un prim pas important în ceea ce privește sprijinul acordat românilor aflați în străinătate, care doresc să revină în România, pentru a fi alături de familie, și care au plecat doar pentru a câștiga mai bine.

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică intitulată Prioritățile românilor;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Prioritățile românilor"

Suntem la un pas de adoptarea legii votului uninominal. PSD reconfirmă decizia de a accelera dezbaterea și adoptarea legii votului uninominal într-un singur tur, pentru că acest sistem oferă condițiile pentru responsabilizarea clasei politice!

Dacă și cei de la PD-L se țin de cuvânt și votează acest proiect, până la sfârșitul lunii vom avea, în premieră, o lege de vot uninominal, conform propunerii noastre, a PSD.

La alegerile parlamentare viitoare, românii nu vor mai vota liste, ci oameni! Cetățenii vor ști pe cine au trimis în Parlament și vor putea judeca în ce fel sunt reprezentați! Este o reformă electorală care, fără îndoială, va însănătoși climatul vieții publice din România. Candidații vor fi direct responsabili față de alegători. Aceasta este esența tipului de vot propus de PSD.

PSD susține devansarea calendarului alegerilor parlamentare către zona alegerilor locale, pentru că România nu își poate permite să piardă încă un an! Primul an de la aderare a fost un eșec!

Românii s-au săturat de incertitudine, de scandaluri între Palatul Cotroceni și Palatul Victoria. Simplul cetățean s-a săturat de o guvernare șubredă și de blocajul în care ne aflăm - nu știm cine sunt miniștrii, nu știm ce majoritate există în Parlament. Guvernul mai scoate din pălărie niște taxe, scumpirile vin în lanț, creditele în valută s-au scumpit peste noapte, nu am reușit să obținem un euro din banii europeni - acestea sunt problemele cetățenilor!

Românii au nevoie de șansa unui nou început. Cetățenii trebuie să își spună cuvântul!

2008 este anul schimbării!

Singura soluție pentru a ieși din acest blocaj și de a nu irosi și anul 2008 este să suprapunem alegerile locale și parlamentare în vară. Să avem un nou Guvern, un nou Parlament, să începem un nou ciclu politic. Să ne apucăm cu toții de treabă, pentru că sunt multe probleme importante de rezolvat. Facem o singură campanie electorală, reducem cheltuielile cu alegerile, și prezența la vot va fi mai mare!

Dacă nu devansăm alegerile parlamentare, anul 2008 se va pierde în campanii electorale, blocajul politic și constituțional în care ne aflăm va avea urmări și mai grave, administrația publică centrală și cea locală vor fi paralizate, iar reprezentanții puterii de dreapta vor împinge țara, în continuare, pe un drum greșit! Anul viitor, în 2009, avem alegeri pentru Parlamentul European și alegeri pentru președintele României. Alte campanii, alte fonduri!

Nevoia de claritate și nevoia de schimbare sunt prioritățile românilor! Nu ne putem permite încă un an de zile de tensiune, de incertitudine și de eșecuri în plan economic și social!

2008 - Anul schimbării!

  Ioan Hoban - declarație politică intitulată Legislația trebuie adaptată noilor realități sociale;

Domnul Ioan Hoban:

Declarație politică intitulată "Legislația trebuie adaptată noilor realități sociale"

Prima dezbatere din cele patru programate în cadrul proiectului "Deputatul din orașul meu!", derulat de Centrul de Resurse pentru Participare Publică, a fost organizată la Baia-Mare, în parteneriat cu ONG-uri din Maramureș și cabinetele parlamentare. Tema aleasă - "Între îngrijirea copilului și cariera mamei", este una de actualitate, dacă ținem seama, pe de o parte, că natalitatea este în descreștere, iar, pe de alta, că femeia-mamă nu este sprijinită suficient nici în ceea ce privește creșterea și îngrijirea copilului, și nici în carieră.

Din dezbateri a reieșit necesitatea de a adapta legislația la realitățile existente, iar Guvernul României să inițieze politici sociale active în vederea creșterii treptate a natalității, prin susținerea familiilor, a tinerilor, urmărind ca direcții de acțiune reconcilierea între viața de familie și viața activă a femeilor.

Prezentăm câteva dintre propunerile făcute, care ar putea soluționa unele dintre problemele existente:

  • Introducerea în lege a unui ajutor bănesc și pentru mamele care nu muncesc în momentul în care nasc, dar astfel încât această lege să nu fie discriminatorie pentru diferitele categorii de femei.
  • Modificarea legislației privind concediul de creștere a copilului, astfel încât să poată beneficia de două sau mai multe concedii, în funcție de numărul de copii născuți - în cazul nașterii gemenilor.
  • Nivelul indemnizațiilor acordate mamelor la nașterea copilului: stabilirea unui plafon minim, apoi să se ia în considerare volumul și durata cotizării la stagiul social al fiecărei femei.
  • Legea să prevadă posibilitatea obținerii dovezii de școlarizare a copilului direct de la inspectoratele școlare și/sau școli, astfel încât familiile monoparentale să poată beneficia de alocațiile complementare fără alte eforturi suplimentare.
  • Aplicarea legislației în ceea ce privește femeile care obțin venit din activități agricole - Ordonanța nr.148/2005 - control la administrațiile financiare locale, popularizarea acestor prevederi legale existente în rândul funcționarilor din aceste instituții. Se impune, de asemenea, clarificarea prevederilor corespondente în Codul fiscal.
  • Aplicarea legii tichetelor de creșă: încurajarea agenților economici să participe la construirea unui plan de carieră pe termen lung pentru angajate și să contribuie financiar la aplicarea lui - reducerea concediului de creștere a copilului să fie luată în considerare și din punct de vedere financiar.
  • Pentru a soluționa problema lipsei de implicare a taților în creșterea și educația copilului, familia trebuie privită ca un parteneriat între bărbat și femeie pentru creșterea copiilor. Instituțiile publice din domeniu ar trebui să demareze o campanie pentru atragerea taților în creșterea copilului. În această campanie ar putea fi cooptate și ONG-urile din acest sector.
  • Popularizarea prevederilor ce încurajează femeia să își reia viața profesională și/sau să rămână activă pe durata concediului de creștere a copilului (stimulent financiar, cursuri de formare): campanie de informare a mamelor, inițiată și susținută de instituțiile publice responsabile, în parteneriat cu alți actori sociali. Participanții au considerat oportună crearea unui serviciu de informare profesională pentru cele care își întrerup viața profesională - după modelul japonez.
  • Eliminarea examenului la reluarea activității profesionale după concediul de creștere a copilului pentru mamele din sectorul public. Includerea mămicilor în toate programele de formare profesională pe care instituția le organizează în perioada concediului.
  • Crearea mai multor facilități de acces la locuințe sociale sau de achiziționare de locuințe pentru familiile cu mai mulți copii.
  • Soluționarea problemei creșelor: personal, servicii și costuri.
  Nicolae Popa - declarație politică intitulată P.S.D.-ul, principalul vinovat de creșterea facturilor la gaze;

Domnul Nicolae Popa:

Declarație politică intitulată "PSD-ul, principalul vinovat de creșterea facturilor la gaze".

Am aflat cu stupoare că PSD a depus la Senatul României o moțiune simplă pe tema scumpirilor de la începutul acestui an. L-am ascultat și pe colegul meu parlamentar, domnul Iulian Iancu, fostul secretar de stat din Ministerul Industriilor, în mandatul domnului Dan Ioan Popescu, vorbind despre faptul ca actualul Guvern este vinovat de creșterea prețului la gaze, cu o dezinvoltură și o demagogie demne mai degrabă de un personaj ca "Pinocchio". Domnul Iancu ne spune că "nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase", iar el este, cred eu, ultimul care ar trebui să vorbească despre acest lucru.

Domnul Iulian Iancu dezinformează opinia publică, ca să nu zic că "minte", atunci când afirmă că la negocierea Capitolului 14 "Energie", Guvernul PSD de atunci nu s-a angajat să crească prețul la gaze naturale. Vă rog să vă opriți la pagina 10 din Capitolul 14 "Energie", pe care vi-l pun la dispoziție, și în care se spune foarte clar că România se angajează ca în perioada 2005 - 2007 prețul gazelor din producția internă să crească anual cu 25 dolari/1000 mc, astfel încât să ajungă la paritate, în momentul aderării țării noastre la UE, cu prețul gazelor din import. Este prima dovadă că unul dintre negociatorii de atunci cu UE, domnul Iulian Iancu, dezinformează grosolan, mistificând adevărul. În loc să găsească o soluție convenabilă de aliniere a prețului, Iancu s-a grăbit și a negociat prost acest capitol, doar pentru ca PSD să poată anunța triumfalist, înainte de alegerile din 2004, închiderea Capitolului 14 "Energie".

Domnul Iulian Iancu este și tăticul moral al celebrului abonament la gaze naturale, care a fost lăsat ca o bombă cu efect întârziat în curtea actualului Guvern. Tot cu câteva zile înainte de alegerile generale din 2004, PSD a negociat textul Deciziei 1078/2003, pe care o să vi-l pun la dispoziție, și în care apare modul de calcul al abonamentului care trebuia introdus, conform angajamentelor luate de domnul Iancu și compania, la începutul anului 2005 de actualul guvern. Dacă ați uitat toate aceste lucruri, vi le reamintesc eu, domnul Iancu, pentru că se pare că memoria vă joacă feste.

Tot în perioada dinaintea alegerilor, în timp ce domnul Iulian Iancu era secretar de stat la industrii, statul român a finalizat vânzarea celor două mari distribuții de gaze, Distrigaz Nord și Sud, care acum sunt luate de EoN Gaz România și Gas de France. Dacă pe vremea PSD-ului cele două mari distribuții erau de stat, iar prețul gazului era dictat la ordin politic, acum acest lucru nu mai este posibil. Iar dumneavoastră știți foarte bine acest lucru, domnule Iancu, întrucât o perioadă de timp v-ați aflat chiar în fruntea Autorității de reglementare. Poate o să vă reamintiți și cine a privatizat cu cântec Petrom-ul, domnule deputat.

Din aceste motive, pe care le-am enumerat mai sus, cred că nu aveți dreptul să vă faceți portdrapelul celor care sunt afectați de creșterea prețului la gaze. Sunteți unul din principalii vinovați pentru că românii plătesc astăzi o factură ridicată la gaze. Este imoral ceea ce faceți, domnule, iar minciuna are picioare scurte.

Pentru a remedia negocierea catastrofală a Cap. 14 "Energie" de către PSD, actualul Guvern a reușit să prelungească calendarul de aliniere cu încă doi ani, iar aici meritul îi aparține exclusiv premierului Tăriceanu, omul în care astăzi aruncați cu noroi. Dacă angajamentele luate de dumneavoastră în numele României ar fi rămas așa cum le-ați negociat, cu siguranță astăzi românii ar fi fost obligați să plătească facturi duble la gaze. Ăsta este adevărul, domnule Iancu, și îl susțin cu documente și cu argumente solide. În plus, actualul executiv a însoțit fiecare majorare de preț cu ajutoare sociale care acoperă integral diferența de preț.

Și pentru a da "Cezarului ce-i a Cezarului" trebuie să spunem că doilea vinovat pentru creșterea prețului la gaze este chiar președintele Traian Băsescu. Ca urmare a politicii externe ostile la adresa Rusiei, astăzi plătim cel mai mare preț la gazele de import din Federația Rusă, circa 380 de dolari/1000 mc, dintre țările UE și din vecinătatea României. În Ungaria și Bulgaria prețul gazelor importate din Rusia este undeva în jurul cifrei de 240 dolari/1000 mc, iar în Germania și Polonia prețul este la nivelul de 320 dolari/1000 mc. Ca să fiu corect până la capăt trebuie să spun că și barilul de petrol a ajuns la prețuri record, iar acest lucru se răsfrânge la 6 luni și asupra prețului gazelor din import. Din păcate, Guvernul nu poate interveni în "calmarea" prețului gazelor din import, întrucât acestea ajung în țară prin intermediari ca WIEE, firma mixtă ruso-germană. Soluția, din punctul meu de vedere, ar constitui-o înființarea unei societăți mixte româno-ruse, după modelul celor din țările vecine. În prezent, România consumă anual circa 18 miliarde metri cubi de gaze naturale, iar 40 la sută provin din Federația Rusă.

  Rareș Șerban Mănescu - prezentarea câtorva investiții care vor fi făcute de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Ministrul educației, cercetării și tineretului, Cristian Adomniței, a aprobat alocarea în 2008 a sumei de 1. 300. 000 de mii de lei pentru investiții în infrastructura unităților de învățământ preuniversitar din țară. 650.000 de mii de lei vor merge către inspectoratele școlare, iar alte 650.000 de mii de lei către consiliile locale.

MECT a alocat deja, prin HG 94/2008, 157.441 de mii de lei, din care 15.002 de mii de lei către inspectoratele școlare și 142.439 de mii de lei către consiliile locale, prin intermediul inspectoratelor. Banii sunt destinați acoperirii cheltuielilor angajate în 2007 pentru definitivarea investițiilor aflate în curs de derulare, respectiv construcția de campusuri școlare, consolidări/reabilitări/reparații capitale ale unităților de învățământ.

Din fondurile totale pe care MECT intenționează să le acorde unităților de învățământ în 2008, 1.142.559 de mii de lei vor fi distribuiți prin hotărâri de guvern.

MECT va distribui direct către inspectoratele școlare județene, care vor gestiona alocarea de fonduri, suma de 634.998 de mii de lei. Banii sunt destinați investițiilor noi - microstații de epurare, utilități, construcția de campusuri și școli de arte și meserii.

Pentru cheltuielile pe investițiile aflate în derulare, MECT va aloca 507.561 de mii de lei consiliilor locale, prin intermediul inspectoratelor.

Criteriile care au stat la baza stabilirii cuantumului pentru investiții la nivel de țară au ținut cont de numărul de elevi, numărul unităților școlare și procentul de absorbție a fondurilor înregistrat în 2008 de către fiecare județ.

  Valentin Samuel Boșneac - intervenție privind participarea la lucrările comune ale festivității Micul dejun cu rugăciune pentru Națiune, ediția 56, Washington DC;

Domnul Valentin Samuel Boșneac:

Participare la lucrările comune ale festivității "Micul dejun cu rugăciune pentru Națiune", ediția 56, Washington DC

La fel ca în anii trecuți, hotelul Hilton din Washington DC a fost gazda celei de a 65-a ediții a Micului dejun cu rugăciune pentru Națiune.

Actul de naștere al manifestării a fost inclus în calendarul Guvernului SUA la 7 ani după încheierea celui de-al doilea război mondial, crezul fiind acela că, prin credință, rugăciune și recunoștință în fața lui Dumnezeu, omenirea poate transforma contradicțiile ivite de-a lungul istoriei într-o comunicare fără prejudecăți, în care înțelepciunea să devină supremul biruitor.

Indiferent de structura politică a Guvernului American, Micul dejun cu rugăciune pentru Națiune s-a impus ca o constantă a promovării valorilor democrației tutelate de supremația divinității, fie ea de obârșii creștine, islamiste, budiste sau de alte convingeri religioase. Acest lucru a fost confirmat, încă o dată, și în acest an, de prezența reprezentanților a peste 160 de state de pe întregul mapamond, alături de președintele țării gazdă, congresmeni și lideri ai numeroaselor organizații americane, politice și neguvernamentale.

Pe lângă participarea la lucrările comune ale festivității, desfășurate în perioada 5-8 februarie, am avut diverse întâlniri, personale sau împreună cu delegația română, cu mai mulți membri ai Congresului american, senatori și alte personalități din cadrul Institutului Hudson - Comitetul local de securitate și Heritage Foundation.

Problemele abordate cu oficialitățile americane au fost cele de ordin general, evidențiate de țara noastră în cadrul relațiilor cu SUA:

  • evidențierea importanței acordate de țara noastră relației privilegiate cu SUA și exprimarea aprecierii pentru sprijinul constant acordat de Congresul și Administrația SUA pentru consolidarea parteneriatului cu România;
  • menționarea angajamentului ferm al României pentru susținerea și promovarea, în calitate de membru NATO și UE, a procesului de consolidare a relației transatlantice;
  • reiterarea solicitării de activizare a sprijinului american, la nivelurile parlamentare și al factorilor decizionali din Congres, pentru flexibilizarea poziției SUA în ceea ce privește criteriile tehnice de îndeplinit pentru includerea României în "Visa Waiver Program".

La invitația "Societății Româno-Americane din Oregon" (președinte Mircea Lubanovici) și al "Romanian Times", sfârșitul de săptămână mi l-am rezervat întâlnirilor cu comunitățile românești din Statul Oregon și Washington, precum și cu oameni de afaceri româno-americani și liderii spirituali ai comunității (penticostali, baptiști, ortodocși).

  Ion Luchian - comentariu cu privire la declararea unilaterală a independenței Kosovo;

Domnul Ion Luchian:

Doamnelor și domnilor deputați,

Am fost cu toții martori, săptămâna trecută, ai unui eveniment deosebit de important pentru securitatea zonei în care se află și țara noastră, și anume declararea unilaterală a independenței Kosovo.

În această situație, poziția României, exprimată prin vocile președintelui, a primului-ministru și a parlamentului, a fost foarte clară, de nerecunoaștere a acestui stat și asta pentru că, în opinia mea nu avem ce stat să recunoaștem. Simplul fapt că o minoritate etnică sau religioasă este majoritară într-o regiune a unei țări nu înseamnă că această minoritate reprezintă și o națiune care are dreptul de a-și pune în practică aspirațiile naționale prin formarea unui stat separat, independent.

De aceea eu consider că viitorul va demonstra că Kosovo nu va reuși să se guverneze singur (așa cum orice stat trebuie să fie capabil să o facă), nu va reuși să-și creeze o economie stabilă, tocmai pentru că este o creație statală forțată - ca să nu spun artificială.

Mai grav este faptul că existența așa-zisului stat Kosovo, recunoscut astăzi de marile puteri occidentale, poate reprezenta o nouă problemă pentru echilibrul politic al unei regiuni cu un trecut recent (nu mai departe de ultimii 10-15 ani) destul de tulbure.

Nu vreau să se înțeleagă că aș avea ceva împotriva etnicilor kosovari, dar vreau să se înțeleagă că eu vorbesc de dreptul națiunii sârbe la integritatea teritorială a propriului stat. Sunt convins că la fel cum reacționează astăzi sârbii - poate chiar mai aprig în unele cazuri - ar reacționa populația oricărei democrații occidentale dacă statul lor s-ar afla în situația Serbiei. Au fost voci care au afirmat că Serbia și-a pierdut dreptul suveran asupra Kosovo pentru felul în care au fost tratați kosovarii de regimul Milosevic. Chiar dacă am accepta această poziție nu cred că era normal ca Serbia de azi, care a făcut pași mari spre democrație în ultimii zece ani, să fie "pedepsită" în acest fel pentru greșelile trecutului, greșeli care au fost comise de aproape toate țările occidentale -europene sau nu - la un moment dat în trecutul lor istoric, mai recent sau mai îndepărtat.

Aș vrea să mai spun și faptul că au existat voci din România, ale unor parlamentari și europarlamentari români, care au afirmat că România ar fi trebuit să adopte o atitudine europeană în cazul Kosovo.

Eu consider că România este tot atât de membră UE cât sunt și Franța sau Germania, de exemplu, și că a avea o atitudine europeană nu înseamnă că trebuie să susți automat punctul de vedere al acestora, ci România însăși, ca membră a Uniunii, poate impune o atitudine europeană într-o situație sau alta, așa cum de această dată a fost cazul cu Kosovo.

  Constantin Faina - declarație politică având ca temă Meserii pe cale de dispariție;

Domnul Constantin Faina:

"Meserii pe cale de dispariție"

Unul dintre obiectivele strategice ale țării noastre îl constituie transformarea economiei într-un sistem de piață bine structurat și funcțional, capabil să furnizeze produse și servicii de calitate. Aceasta presupune ca sistemul de formare profesională continuă să asigure dezvoltarea de cunoștințe, deprinderi si abilități în concordanță cu cerințele în continuă evoluție ale locurilor de muncă. Pentru a realiza acest deziderat sunt stabilite următoarele priorități:

  • dezvoltarea potențialului în formarea profesională continuă;
  • asigurarea resurselor adecvate formării profesionale continue;
  • facilitarea accesului la formarea profesională continuă;
  • promovarea formării profesionale continue;
  • asigurarea calității formării profesionale continue.

Dintre aceste priorități, asigurarea resurselor adecvate formării profesionale continue devine mai importantă, deoarece cheltuielile pentru formare trebuie considerate investiții și nu costuri. Când sunt considerate costuri, cheltuielile pentru formare profesională continuă îmbracă forme de manifestare cu efecte nebănuite.

Cu toate aceste probleme s-au adresat Biroului nostru parlamentar un grup de profesori de la Universitatea Transilvania din Brașov. O grupă de studenți la specializarea Metalurgic sau Știința Materialelor este formată din minimum 20-25 studenți, conform prevederilor Ministerului Educației și Culturii. La admitere, cu greu se completează locurile la aceste specializări și asta numai după a două sesiuni de admitere, vara-toamna, iar candidații au de regulă medii mici. Din această cauza, specializările respective sunt mai puțin căutate de candidați, sunt pe cale de dispariție. Este vorba de prelucrători ai metalelor, turnători, tratamente termice, deformări plastice, utilaje tehnologice. Fără acești prelucrători ai metalelor, un absolvent TCM-ist sau mecanic nu are ce sa prelucreze, si cum un specialist nu se poate forma într-o perioadă mai mică de 5-6 ani, pe viitor aceștia nu vor putea participa la o relansare a industriei care, fără ei, nu va putea fi posibilă.

Pentru aceste specializări, ministerul ar trebui sa accepte și o componentă mai redusă a grupelor de studenți (5-10), iar cadrele didactice ar putea să beneficieze de susținere financiară. Nu este cazul să continuăm a exporta deșeuri metalice, ca apoi să importăm materii prime, de cele mai multe ori la prețuri mult mai mari decât dacă prelucrarea (topirea si prelucrarea) ar fi realizată cu specialiștii noștri. Piața muncii din România are nevoie acută de asemenea specialiști.

  Dan Grigore - declarație politică referitoare la Reabilitarea și modernizarea unui drum național lăsat în voia sorții;

Domnul Grigore Dan:

Declarația politică de astăzi se referă la "Reabilitarea și modernizarea unui drum național lăsat în voia sorții"

Este binecunoscut faptul că reabilitarea și modernizarea infrastructurii de transport rutier reprezintă una dintre prioritățile fundamentale necesare dezvoltării economice durabile locale, regionale și naționale. Cu toate acestea, investițiile la capitolul "drumuri" nu au fost suficiente, deși au fost accesate granturi pentru dezvoltarea și reabilitarea infrastructurii de transport din fondurile de preaderare acordate României de Uniunea Europeană. Starea drumurilor din România continuă să fie una precară și este departe de a reprezenta infrastructura unui stat membru al Uniunii Europene. Investițiile în drumuri sunt insuficiente, iar atunci când se fac durează nepermis de mult, fără să mai vorbim de calitatea acestora care nu este întotdeauna cea mai bună.

Un exemplu în acest sens, îl reprezintă drumul național 21 A, a cărui reabilitare și modernizare au demarat în luna august a anului trecut. Actualmente, lucrările de reabilitare a drumului care asigură legătura cu Autostrada Soarelui - obiectiv strategic în ceea ce privește transportul rutier în zonă -, dar și legătura între două reședințe de județ, au fost sistate. Deși ministrul transporturilor, Ludovic Orban, a afirmat după vizitarea zonei și verificarea stadiului lucrărilor că acestea vor fi finalizate în cel mai scurt timp, se pare că reabilitarea drumului va dura mult mai mult decât s-a preconizat inițial. Motivele sunt de ordin tehnic și organizatoric și au la bază conflictul apărut între Inspectoratul de Stat în Construcții și firma care execută lucrarea.

Nerespectarea de către constructor a parametrilor tehnici necesari a dus la sistarea temporară a lucrărilor de reabilitare a drumului. Acest fapt are serioase implicații pentru sutele de oameni care tranzitează zilnic drumul către Autostrada Soarelui și nu numai. Starea drumului este deplorabilă și provocă îngreunarea traficului intens datorat importanței acestuia. Deși aparent vinovată pentru această situație ce afectează sute de oameni care circulă spre și dinspre autostradă pare sa fie firma executantă, este mai mult decât vizibilă lipsa de implicare a autorităților responsabile care supervizează execuția lucrării și care nu par sa fi găsit până în prezent o soluție pentru rezolvarea problemei.

Infrastructura rutieră naționala are nevoie de investiții majore pentru a ajunge la standarde europene. Se pare însă că, atunci când sunt alocate fonduri pentru reabilitarea unui drum ce asigură nu numai legătura între două județe ci și legătura cu o autostradă, apar blocaje datorate lipsei de responsabilitate și profesionalism care nu deranjează autoritățile, ci doar cetățeanul de rând, contribuabilul la bugetul de stat, care suportă consecințele.

  Vlad Gabriel Hogea - declarație politică cu tema Criza sistemului sanitar;

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

"Criza sistemului sanitar"

Partidul Conservator a fost și rămâne profund preocupat de situația sistemului sanitar din România. Opinia noastră este următoarea: pachetul legislativ privind reforma în sănătate cuprinde o serie de schimbări care fie intră în discordanță flagrantă cu realitatea acestui domeniu, fie sunt greu de implementat și de asimilat de către factorii de decizie și responsabilii direct implicați. Iată de ce sunt prioritare măsuri precum: eradicarea corupției din sistemul sanitar, corijarea managementului defectuos al unităților sanitare, dar și găsirea de soluții de finanțare pentru renovarea și retehnologizarea spitalelor.

Acum două săptămânii trecute, i-am adresat o interpelare parlamentară domnului Eugen Nicolăescu, ministrul sănătății publice, pe tema cazurilor de malpraxis din spitalele românești. Pornind de la un exemplu concret, mediatizat de televiziunile și ziarele centrale, cel al micuței Miruna Florea, am ajuns și la chestiunea de ordin general: "Ce politici pe termen mediu și lung are în vedere Ministerul Sănătății Publice pentru limitarea cazurilor de malpraxis!" Pentru că este mai ușor să previi decât să combați, iar asigurarea de malpraxis pe care o poate face personalul medical are, după știința noastră, efecte contrare. Mai precis, firmele de asigurări câștigă sume exorbitante, dar la victime banii ajung rar și în cuantumuri mici.

Iată de ce, îngrijorat fiind de criza gravă a sănătății românești, solicit atât factorilor guvernamentali, cât și celor din administrația locală, să ia măsurile care se impun pentru remedierea situației, în cel mai scurt timp. Un popor bolnav nu poate ajunge nici la performanța economică, nici la prosperitate, nici la dezvoltare durabilă. Paturile de scânduri din spitalele României trebuie să dispară, iar pacienții au dreptul la condiții decente, umane, superioare celor existente în prezent. Este timpul ca politicienii să abandoneze scandalurile și să se concentreze pe problemele fundamentale ale țării. iar sănătatea este una dintre ele.

  Miron Ignat - declarație politică: Rusia-Ziua apărătorului patriei;

Domnul Miron Ignat:

"Rusia: Ziua apărătorului patriei"

Ziua Apărătorului Patriei este sărbătorită de Federația Rusă și mai multe țări din CSI pe data de 23 februarie. Această zi este denumită astfel din anul 1992, înainte se numea "Ziua armatei și a flotei maritime militare sovietice", și este închinată soldaților ruși care au luptat împotriva invadatorilor de-a lungul anilor și au apărat cu propria viață pământul strămoșesc.

Această zi, încă de la instituirea ei, a devenit un simbol al tuturor bătăliilor și a eroilor neamului rusesc, fiind întipărită în sufletele rușilor ca ziua în care țara își sărbătorește soldații Armatei Roșii și pe toți care au fost în slujba ei. La data de 22 iunie 1941, Hitler a ordonat atacarea Rusiei, însă ofensiva lor a fost oprită în fața Moscovei.

Data de 23 februarie este un prilej de reflecție a fiecărui militar care a luptat în acele momente, atât asupra succeselor, cât și asupra neîmplinirilor. Armata Roșie a avut ca obiective și misiuni specifice de apărare și interesele fundamentale ale statului și ale cetățenilor Federației Ruse.

În fiecare an, pe această dată, la Moscova sunt depuse coroane la Monumentului Soldatului Necunoscut și se rostesc cuvinte memorabile în cinstea tuturor patrioților.

Suntem convinși că instituirea Zilei Apărătorului Patriei a contribuit la promovarea în societate a valorilor, precum curajul, demnitatea și bărbăția. Armata Roșie a înaintat puternic sper fronturile din România, iar armata română s-a mobilizat întorcând armele împotriva mașinilor hitleriste, grăbind astfel sfârșitul războiul.

Cu siguranță, Ziua Apărătorului Patriei are un impact profund asupra tinerilor și este un aport patriotic cetățenilor. Este de datoria noastră să dăm dovadă de voință politică. Ar fi o nedreptate să dăm uitării sacrificiul participanților la conflictul armat de pe Nistru. Este vorba de cei care, riscându-și viața, au luptat pentru menținerea și consolidarea integrității teritoriale.

Trebuie să le aducem un omagiu și recunoștință apărătorilor Patriei, celor care s-au sacrificat cu propria viață și s-au ridicat să-și apere țara.

Cu ocazia acestei zile, doresc să transmit cele mai frumoase gânduri pentru cei căzuți la datorie, care și-au apărat pământul natal. Pe data de 23 februarie 2007, în România s-a sărbătorit Ziua Apărătorului Patriei, s-au depus coroane la Cimitirul Ostașilor Sovietici din Herăstrău, unde, alături de reprezentanții a numeroase ambasade, au depus coroane de flori și veteranii de război, grupuri de luptă antifascistă, jandarmeria, unele unități militare, reprezentanții unor instituții și societăți comerciale, precum și Comunitatea Rușilor Lipoveni din România și Federația Comunității Evreiești din România.

  Ionela Bruchental-Pop - referire la nobila politică fiscală a Guvernului;

Doamna Ionela Bruchental-Pop:

" Oricine are dreptul să fie stupid, dar unii abuzează de acest privilegiu", este un aforism care reflectă in integrum, cu deosebită acuratețe, " nobila" politică fiscală a guvernului Tăriceanu II care, în dorința nedisimulată de a-și demonstra " pregnanta" latură socială, l-a evidențiat în postura de prim solist al unei arii utopice pe ministrul Paul Păcuraru, prin emiterea Ordinului 92/2008, în completarea Ordonanței de urgență numărul 91/2007.

Prin acest demers de o indiscutabilă "empatie socială", guvernul Tăriceanu II a reușit, fără un efort considerabil, să se disloce din concubinajul politic cu PSD, de care s-a folosit pentru a rămâne cu orice preț la guvernare, implementând, mai abitir decât un guvern social-democrat, o serie de proiecte aferente acestei zone, dar într-o manieră pompieristică, iresponsabilă și mai ales cu o crasă finalitate cinică pentru categoria direct vizată: cetățenii.

Emis într-o zi cu semnificații total opuse și în care sentimentele și gândurile cetățenilor sunt în genere nobile, respectiv Valentine's Day, ordinul în cauză a generat datorită inepțiilor stipulate, doar urări ireverențioase la adresa executivului și a ministrului aflat în postura Acarului Păun, Paul Păcuraru, care prin prevederile stipulate în ordin transforma România, într-o manieră "candidă", în raiul taxelor, spoliind cetățenii și generând colectări haiducești de taxe, menite să acopere găurile negre create prin derapajele populiste și pur electorale ale unui guvern iresponsabil.

În esență, trezindu-se că are de onorat pensii majorate într-un an electoral, dar fără a avea suficiente fonduri pentru a menține majorările promise, Guvernul s-a văzut nevoit, în ciuda tuturor asigurărilor date de către domnul Varujan Vosganian că ar dispune de fonduri suficiente pentru plata pensiilor majorate, să scadă cu 9,5%, primele de sărbători, sporurile, gărzile și alte venituri începând cu luna martie, iar procentul obținut să fie virat la bugetul pentru pensii, justificându-și acest demers prin grăitoarea afirmație "Toată lumea vrea pensii mari, dar trebuie să avem și banii din care să le acoperim".

Astfel, ca urmare a prevederilor stipulate în ordin, angajații români ar urma ca, de la 1 martie 2008, să nu beneficieze la fel de mult de prime, bani din ore suplimentare, soldă lunară, sporuri și indemnizații, fiind introduse în lista veniturilor brute nu doar veniturile bănești cât și cele în natură, astfel încât angajatul care ar primi o parte din salariu în produse va trebui să plătească contribuție la bugetul de pensii din valoarea acestor bunuri, de aceeași tratație urmând de asemenea să beneficieze și salariații care folosesc mașina de serviciu sau telefonul de serviciu, dacă angajatorul nu îi acoperă aceste costuri.

În fața unor asemenea aberații, care afectează în mod indiscutabil stabilitatea mediului economic și ținând cont și de creșterea costurilor de producție și respectiv salariale, asemenea prevederi nu fac altceva decât să încurajeze acordarea de prime și alte beneficii reduse angajaților, respectiv încurajarea unui flagel care se mai atenuase din 2005, munca la negru, premierul Tăriceanu, pe fondul presiunii media și a organizațiilor patronale pe acest subiect, a găsit de cuviință să caute țapul ispășitor nu în propria curte, cum ar fi normal de altfel, ci în curtea mass-media, pe care a acuzat-o cu vervă de "instigarea poporului la nesupunere civică".

Plecând de la aforismul lui Aesop, "Uniți vom rezista, divizați ne vom prăbuși", Guvernul Tăriceanu II a demonstrat că se pliază de facto pe acesta, cu mențiunea că unitatea acestuia s-a construit pe o fundație șubredă, excelând doar prin manipulările și compromisurile efectuate și nu în ultimul rând prin utopicele și ireverențioasele ordine, care transformă acest guvern într-unul cu iz fanariot și conferă cetățenilor imaginea reală a "grijii exponențiale" pe care acesta a manifestat-o și totodată reversul medaliei în plan aforistic pe care aceștia îl pot aplica: " Disprețul este forma cea mai fină a răzbunării".

  Florin Iordache - declarație politică cu titlul Traian Băsescu și ale lui meandre;

Domnul Florin Iordache:

"Traian Băsescu și ale lui meandre"

Ne apropiem cu pași vertiginoși de un moment crucial pentru țara noastră și nu numai. Norocul, am putea spune și așa, ne-a hărăzit organizarea summit-ului NATO în România. Poate că suntem mai mult sau mai puțin conștienți, dar noi toți vom fi protagoniștii unor clipe unice, sub răsuflarea noastră se va scrie istoria...și acest lucru nu este deloc de neglijat.

Când spun că poate unii dintre noi sunt conștienți de acest lucru, iar alții nu, mă refer în special la președintele Băsescu, care nu contenește să-și exprime orgoliile cu fiecare ocazie care i se arată.

Deși preocuparea noastră ar trebui să fie tocmai desfășurarea în cele mai bune condiții a acestui summit, totuși ne pierdem vremea cu lucruri derizorii și mânate de orgolii copilărești, ca să nu le spun prostești.

Refuzul constant, chiar episodic aș putea spune, al președintelui de a numi persoanele desemnate de primul ministru pentru ocuparea unor funcții importante în stat, nu fac altceva decât deliciul publicului european care ne arată cu degetul și se întreabă cum de am intrat noi, atât de nepregătiți, în Uniunea Europeană.

Cred, cu tărie, că Președintele și-a depășit încă o dată atribuțiile conferite prin Constituție, iar Curtea Constituțională, dându-i dreptate Președintelui în conflictul pe tema numirii Noricări Nicolai, nu a făcut altceva decât să adauge la Constituție. Se pare că, în acest moment, țara este condusă de Curtea Constituțională, iar instituțiile statului, practic, nu-și mai pot îndeplini atribuțiile pentru că sunt într-o continuă așteptare a deciziilor primite de la Curtea Constituțională.

Urmărindu-i gesturile și declarațiile din ultimul timp, constat cu mirare că domnia sa a fost atins în mod iremediabil de sindromul amneziei de ocazie. Având în vedere că Traian Băsescu se crede mult deasupra Parlamentului, deasupra clasei politice, dincolo de Bine și de Rău, de tot ceea ce înseamnă Dreptate și Minciună, cred că orice mențiune suplimentară ar fi de prisos.

Traian Băsescu nu are nevoie de nimeni și nimic pentru a guverna singur, el nu are nevoie de ajutorul nimănui, ba chiar îl enervează când cineva îi sare în ajutor. Sau... poate că acum va accepta doar sprijinul secretarului general al Partidului Democrat, organizația de tineret... Lăsând gluma la o parte, toate acestea ar trebui să înceteze, dacă vrem să mai oferim ceva și generațiilor viitoare și mai ales dacă vrem să ducem undeva numele României, prin intermediul acestui summit extrem de important pentru noi " Este o șansă unică și nu-i putem da cu piciorul.

  Mircea Man - declarație politică cu tema Stop violenței din școlile românești;

Domnul Mircea Man:

"Stop violenței din școlile românești"

Toată lumea vorbește despre reforma în învățământul românesc. Atât. Doar vorbește. Dar astăzi, în România, școlile se confruntă cu probleme mult mai grave, violența în școli este prezentă în peste 75% din acestea. Aproape zi de zi vedem pe canalele de televiziune știri și imagini înfiorătoare, vedem cum acest fenomen al violenței crește și iar crește.

Reprezentanții Ministerului Educației și Învățământului declară de fiecare dată că aceste cazuri de violență reprezintă doar niște excepții. Fals, domnilor din minister!

Domnule ministru, cine este vinovat de acest fenomen îngrijorător? Elevii și părinții? Dascălii și școala? Nu cred că elevii devin violenți, așa cum spun psihologii, doar că vizionează filme cu conținut ridicat de violență, ci cred că vinovată de acest lucru este nesiguranța oferită de societate acestor elevi, lipsa, până la urmă, a valorilor sociale.

În anul 2007, Guvernul din care faceți parte a aprobat o așa zisă strategie de reducere a violenței prin mărirea numărului de ore de sport, de activități culturale, dezbateri cu părinții, consiliere psihologică. S-a făcut ceva în acest sens? Credeți că aceste măsuri sunt suficiente, pentru că deja am intrat de 2 luni în 2008 și cazurile de violență cresc în loc să scadă?

Ce facem, domnule ministru, luăm exemplul americanilor unde elevii vin cu arme în școli provocând măcel în rândul elevilor și profesorilor? deja într-o școala din România, anul acesta un elev a fost împușcat cu un pistol cu bile de cauciuc.

Pentru a eradica aceste fenomen al violenței este necesar un program urgent de redresare a ordinii și disciplinei în școli, consilierea acelor elevi care chiar prezintă devieri de comportament.

Dacă nu luați măsuri urgente va fi grav pentru viitorul acestei țări, așa că găsiți cât mai urgent soluții și strategii în acest sens.

  Andrian-Sirojea Mihei - intervenție cu tema Protecția civilă - 75 de ani în slujba cetățenilor;

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

"Protecția civilă - 75 de ani în slujba cetățenilor"

Acum 75 de ani, prin Înaltul Decret Regal nr. 468 din 28 februarie 1933, se puneau bazele "Apărării Pasive" printr-un regulament ce viza apărarea populației civile împotriva atacurilor aeriene, stabilindu-se atribuții ministerelor, localităților urbane și rurale, întreprinderilor și instituțiilor de tot felul, înființându-se comisii de apărare pasivă la nivelul județelor, municipiilor, orașelor și comunelor, precum și la nivelul întreprinderilor și instituțiilor, instituindu-se măsuri preventive și de salvare și stabilindu-se un document unic de înființare a formațiunilor de intervenție denumit Planul Apărării Pasive, plan ce cuprindea și măsuri de competența pompierilor militari, inclusiv de organizare și participare la exercițiile publice de alarmare și de pregătire a populației civile. Suferind de-a lungul timpului multiple modificări, acest prim pas a condus la existența Protecției Civile, care are ca scop asigurarea condițiilor de supraviețuire a populației printr-un complex de măsuri adoptate și de activități desfășurate în scopul protecției populației, a bunurilor materiale, a valorilor culturale și a factorilor de mediu, în caz de război sau dezastre, constituind o componentă importantă a apărării naționale.

Astfel, de la a îndeplini exclusiv misiuni în caz de conflict armat, protecția civilă, în prezent, are misiuni de prevenire asupra pericolului atacului inamicului aerian, calamităților sau catastrofelor prin înștiințare și alarmare, ocrotirea populației împotriva efectelor armelor de nimicire în masă și convenționale, calamităților sau catastrofelor prin mijloace individuale, adăpostire, evacuare, alte forme și mijloace specifice, asigurarea protecției valorilor culturale, a bunurilor materiale prin adăpostire, evacuare, precum și alte măsuri tehnice și organizatorice, identificarea, neutralizarea și asanarea muniției rămase neexplodate și, nu în ultimul rând, pregătirea populației în vederea asigurării protecției civile.

Experiența dramatică de la cutremurul din 1977, din România, inundațiile și alunecările de teren din anii precedenți, incendiile din Grecia din vara anului trecut și multe alte astfel de dezastre au demonstrat cu prisosință că protecția civilă salvează viețile oamenilor și le oferă o speranță în momentele cele mai grele.

Stimați colegi,

Cu ocazia sărbătoririi a 75 de ani de la înființarea protecției civile în România doresc să urez întregului personal civil și militar implicat în activitatea de protecție civilă cele mai călduroase urări de ani mulți, succes în lupta pe care o duc pentru a proteja populația în situații de criză și gânduri pioase tuturor acelora care s-au jertfit pentru a-i salva pe alții.

  Ioan Munteanu - declarație politică cu subiectul Taxele și impozitele au devenit insuportabile;

Domnul Ioan Munteanu:

Subiectul: "Taxele și impozitele au devenit insuportabile"

Cu cele peste 400 de "biruri" pe care le adună de la contribuabili, România ocupă penultimul loc din Europa la atractivitatea fiscală și locul 4 în lume la taxe și impozite. Dincolo de taxele clasice, unanim acceptate în toate țările lumii, parafiscalitatea existentă în țara noastră se manifestă prin tot felul de taxe impuse de către ministere, agenții și instituții de tot felul.

Recentele propuneri ale Ministrului Muncii privind impozitarea altor venituri suplimentare au stârnit indignarea unui mare număr de salariați, agenți economici, dar și a unor observatori străini. Astfel, doamna Susanne Kastner, vicepreședinte al Budenstagului, a lansat un atac dur la adresa Guvernului român căruia i-a cerut să-și îndeplinească îndatoririle față de propriii cetățeni.

Atunci când un stat își fundamentează pib-ul în proporție de 35-40% din taxe, impozite și din diverse împrumuturi, se poate vorbi, fără greș, de o politică financiară incorectă și nerealistă. Iar consecințele imediate și pe termen lung ale unei astfel de abordări se regăsesc în refuzul oamenilor de a munci în plus, pentru sume ce intră automat în bugetul statului. În aceste condiții, nu este de mirare că evaziunea fiscală se situează la aproximativ 25-35 de procente, afectând toate sectoarele de producție importante. Singura soluție pentru limitarea și stoparea economiei subterane o reprezintă reducerea impozitelor.

Dacă Guvernul Tăriceanu nu este capabil să stabilească un program de defiscalizare coerent, dar și o fiscalitate rezonabilă, stabilă și suportabilă pentru majoritatea românilor, atunci e cazul să lase locul celor care se pricep și care înțeleg mecanismele acestui sistem.

  Aurel Olărean - declarație politică: România - țara celor 420 de impozite;

Domnul Aurel Olărean:

"România - țara celor 420 de impozite"

Vă mai amintiți de efuziunea care cuprinsese Guvernul înainte de alegerile europarlamentare? De valul de propuneri populiste care emana aproape zilnic din cabinetele ministeriale? De parcă râuri de lapte și miere începeau să curgă peste bietul cetățean român, aducând, brusc și neașteptat, o bunăstare generală. Cum altfel puteai să privești propunerea de majorare a pensiilor? La mirarea unora, că de unde s-au găsit așa de repede bani, răspunsul a fost scurt: sunt resurse bugetare suficiente.

Aflăm astăzi pe ce se baza Guvernul Tăriceanu II când făcea toate aceste promisiuni electorale: pe noi taxe și impozite, de parcă bietul român nu avea și așa destule pe cap. Căci, stimați colegi, România a reușit să ajungă pe un loc fruntaș în Europa, dar nu și de invidiat. Românii, deși au unele dintre cele mai mici salarii din Europa, plătesc cele mai multe impozite, comparativ cu alți europeni. Însuși măria sa Ministerul Finanțelor recunoaște că, în România, persoanele fizice și juridice plătesc 420 de taxe și impozite. Și asta fără a mai pune la socoteală și diversele taxe cu caracter local! Este aberant.

Zilele acestea, în goana sa după bani, Guvernul a mai venit cu o noutate, denumită misterios "extinderea bazei de impozitare la anumite categorii de venituri", reușind, astfel, să-i aducă pe bieții patroni la exasperare. Majoritatea întreprinzătorilor, care lucrează cinstit în relația cu statul, au ajuns la concluzia că afacerea lor, mică sau mare, are doar rolul de a asigura salariile angajaților și de a plăti cât mai multe dări către stat. Nu este deloc cinstit ca să tratezi toți acești oameni, în fond niște mici rotițe în acest uriaș angrenaj care duce înainte societatea românească, ca pe niște vaci bune de muls. Orice patron cu bun simț și spirit managerial încearcă să-și păstreze angajații buni. Și pentru asta le oferă mici stimulente materiale sau de altă natură. In țări cu o mare tradiție, acestea se numesc prime sau bonusuri de fidelitate. Și nu sunt impozitate.

Este în interesul general al firmei ca personalul să fie fidel și devotat, fără să mai vorbim de acele facilități oferite în scopul rentabilizării muncii angajatului, pentru că telefonul mobil sau automobilul pus la dispoziție de firmă nu reprezintă decât un mijloc de eficientizare a muncii, nu un moft. Primele de Crăciun sau de Paște, cadourile pentru copiii salariaților, toate acestea sunt niște stimulente. Să nu uităm că și pe vremea comuniștilor existau astfel de stimulente. Doar că se numeau altfel și nu erau de Crăciun și Paște, ci de Moș Gerilă sau Iepuraș.

Domnule prim-ministru, să fim serioși, nu guvernul dumneavoastră a descoperit focul! Țări avansate au brevetat de mult sistemul și se vede, cu ochiul liber, că funcționează. Și încă al naibii de bine!

Și ca totul să fie și mai aberant, toate aceste măsuri vin de la un guvern pretins liberal, care ar trebui să promoveze politici fiscale de sprijinire nu de demolare a mediului de afaceri. Adevărul este însă altul: în goana sa după popularitate, acest guvern a promis mai mult decât poate da. Și ce a dat cu o mână, încearcă acum să ia cu alta, inventând tot felul de taxe și impozite care mai de care mai aberante.

Vă aduceți aminte, domnilor miniștri, de manualele de istorie de dinainte de 1989? Cum noi, niște copii, aflam oripilați că bieții țărani s-au răsculat pentru că ajunseseră să plătească "taxă pe fumul care iese pe hornul casei". Dacă vedeți vreo diferență, vă rog să mi-o explicați și mie.

  Ioan Oltean - declarație politică cu titlul Răzgândelile ministrului Păcuraru;

Domnul Ioan Oltean:

"Răzgândelile ministrului Păcuraru"

Modificarea deciziilor de la o zi la alta pare activitatea cea mai populară în rândul miniștrilor Guvernului condus de premierul răzgândelilor, domnul Călin Popescu-Tăriceanu.

Călcând pe urmele șefului său, ministrul Paul Păcuraru a reușit performanța de a modifica, în decurs de o săptămână, de trei ori, normele metodologice de aplicare a Legii pensiilor care reglementează veniturile supuse contribuțiilor la pensii.

Debutul fulminant al operațiunii "Buzunare goale" anunța impozitarea cu 30% a primelor de Paște și Crăciun, a cadourilor pentru copii de 1 Iunie, dar și a abonamentele pentru telefon sau transport a îngrozit o țară întreagă.

Ministrul muncii a dat cu bâta în baltă în încercarea disperată de a obține bani pentru acoperirea găurilor lăsate la buget de creșterea nerealistă și nefundamentată a pensiilor.

Decizia de a impozita sumele acordate cu ocazia ieșirii la pensie, sumele pentru plata cu ora sau indemnizațiile clinice acordate cadrelor medicale ne-a provocat râsul și plânsul în același timp. Ulterior, supus unei ample presiuni mediatice, ministrul Păcuraru a bătut în retragere dar, din nefericire, luciditatea nu l-a ținut decât foarte puțin, mai exact o zi.

În loc să-și reconsidere poziția, domnia sa a confirmat încă o dată lipsa sa de coerență și viziune, s-a răzgândit a treia oară, lăsându-i cu gura căscată inclusiv pe colegii săi de partid. Potrivit ultimelor impresii, domnul Păcuraru a decis să impoziteze tot, fără număr, indiferent că este vorba de venituri în bani sau în natură. În consecință, copiii vor trebui să înțeleagă de ce, de 1 Iunie, statul le va lua 30% din cele 10 bomboane primite.

Singurele impozite pe care ministrul muncii a omis să le includă sunt cele care ar trebui să taxeze obrăznicia miniștrilor și neputința Cabinetului Tăriceanu II de a guverna această țară.

Experimentele domnului Păcuraru se aliniază pe deja conturata traiectorie a dezastrului care plasează actualul Executiv pe primul loc, în ultimii 18 ani, în materie de incompetență și nevolnicie.

  Cezar Florin Preda - declarație politică intitulată P.D.-L nu este un partid populist și demagogic, domnule Tăriceanu;

Domnul Cezar-Florin Preda:

"PD-L nu este un partid populist și demagogic, domnule Tăriceanu"

De când Partidul Democrat a introdus proiectul de lege privind anularea taxei auto și returnarea banilor cetățenilor și de când societatea civilă s-a mobilizat într-o acțiune civică de mare anvergură în vederea anulării acestei taxe, partidele politice nu au adus în dezbatere publică decât tema paternității taxei.

Doar acest lucru au avut politicienii români de spus cetățenilor? Nu au știut decât să discute despre cine este mama taxei, tatăl sau nașul acestei taxe. Nu au spus cine câștigă enorm din această taxă.

Domnilor parlamentari, vă spunem noi: câștigă Guvernul României acoperindu-și astfel erorile de guvernare cu aceste sume, precum și un grup puternic de interese din jurul Guvernului, printre care și Călin Popescu-Tăriceanu.

S-a spus că noi dorim un câștig politic. Domnilor, nimeni nu v-a obține nici un beneficiu politic sau electoral pentru că nu se poate! Această acțiune a noastră nu este populistă și nici demagogică. Singurii care vor fi avantajați sunt cetățenii români, în primul rând cei care au plătit taxa și care trebuie să-și primească banii înapoi și, în al doilea rând, toți ceilalți cetățeni care nu mai trebuie să o mai plătească.

Ați încercat să evitați dezbaterea acuzându-ne pe noi, democrații, de duplicitate și oportunism. Am spus-o public și o repet în fața dumneavoastră: nu suntem duplicitari și nici oportuniști. Suntem realiști!

Ne asumăm participarea la o legislație elaborată și aprobată în timpul guvernării din care am făcut parte. Așa cum ne-am asumat toate deciziile luate de partid și care au fost bine primite și însușite de cetățenii României. Așa ne asumăm și ceea ce s-a dovedit că este în folosul cetățenilor nu numai Guvernului sau unor grupuri de interese. Dar acest lucru ne obligă pe noi toți la acțiune. Să schimbăm rapid ceea ce societatea românească și Uniunea Europeană consideră ilegal și nefundamentat.

Un alt lucru pe care trebuie să-l facem de urgență este acela de a condamna ferm declarația primului ministru în care acuza societatea civilă de instigare la nesupunere civică.

Poate societatea civilă a instigat cetățenii României prin această acțiune la nesupunere în privința îmbogățirii imorale a guvernanților care dau legi în folosul propriu.

De aceea, facem un apel la toți parlamentarii ca să votăm pentru repararea acestor erori și să ne asumăm toate greșelile pe care le-am făcut și pe care le vom face și care ne oglindesc în opinia publică cu fața la interesul personal și cu spatele la cetățean. Acest vot poate fi începutul unei abordări responsabile a Parlamentului în corectarea deciziilor și în îmbunătățirea responsabilității tuturor factorilor de decizie în luarea hotărârilor, indiferent de ce natură ar fi ele.

  Vasile Pruteanu - declarație politică cu tema Bâlbâiala ministrului muncii în legătură cu impozitarea unor venituri;

Domnul Vasile Pruteanu:

"Bâlbâiala ministrului muncii în legătură cu impozitarea unor venituri"

Din dorința declarată de a clarifica unele prevederi din Codul fiscal care, deși în vigoare nu se aplică, ministrul muncii, familiei și egalității de șanse a elaborat Ordinul nr. 92/2008.

Atenție: un membru al guvernului declară public că un act normativ, deși în vigoare, nu se aplică. Oare cine ar fi trebuit sa asigure aplicarea prevederilor Codului fiscal? Ce guvernare este aceea care nu reușește să pună în aplicare legile statului? Oricum, situația este jalnică.

Pentru a ieși din această situație, ministrul Paul Păcuraru emite un ordin pe atât de aberant pe cât ideea de a ieși pe această cale din criză de autoritate a guvernului care nu reușește să asigure punerea în aplicare a legilor statului.

Obiectul ordinului la care ne referim este știut de toată lumea, dar nu pot să nu vi-l reproduc aici pe scurt, și anume: impozitarea veniturilor din convenții civile, a cadourilor și veniturilor în natură și altora asemenea.

Reacțiile nu s-au lăsat așteptate stârnind pe această temă un scandal monstru. Abia în urma acestuia, Guvernul se trezește la realitate și același ministru renunță la buna sa intenție de a asigura aplicarea Codului fiscal în vigoare.

Pe cale de consecință, promite că va elabora un nou ordin prin care vor fi eliminate din baza de calcul a CAS cadourile în bani oferite de angajatori în beneficiul copiilor angajaților, de Paști, de 1 iunie, Crăciun și sărbători similare ale altor religii, cadourile oferite angajatelor de 8 Martie și veniturile în natură de tipul utilizării automobilelor de orice tip, contravaloarea chiriei, a unei părți din aceasta, a utilităților suportate de angajator, abonamentelor și costurilor convorbirilor telefonica și multe, multe alte asemenea care erau prevăzute în "magnificul" ordin, ca surse pentru asigurări sociale.

Iată, stimați colegi, cum în România Europeană legislația este pe post de alba - neagra.

În fapt, realitatea la care se trezește Guvernul este mult mai tragică. Abia acum își dau seama guvernanții noștri că nu au fost pregătiți să suporte financiar majorarea pensiilor și caută să se descurce tot pe spinarea contribuabililor, incluzând biruri noi.

Orice alte comentarii sunt de prisos.

  Dumitru Ioan Puchianu - declarație politică intitulată Mai doresc maghiarii să fie cetățeni români?;

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"Mai doresc maghiarii să fie cetățeni români?"

Nu au trecut decât câteva luni de când, la festivitatea de lansare a candidaților UDMR, domnul Marko Bela își îndemna belicos electoratul să continue lupta pentru a-și recâștiga tot ce au pierdut, specificând apoi, ca să nu existe dubii, că este vorba despre pământ, case, păduri și...steag. Și iată că acum, încurajată probabil de lipsa de reacție a majorității românești, maghiarimea românească ridică din nou capul și suflă în jarul ce arde mocnit în sufletele naționaliștilor. Precedentul dominoului Kosovo începe să devină vizibil, și dacă pretențiile de autonomie ale unor regiuni cu nume exotice pentru urechile românilor, ca Abhazia, Gușeția sau Srpska, nu par să afecteze stabilitatea în zonă, totuși ceea ce se petrece în România în ultimele zile nu poate să ne lase indiferenți. Și când spun asta, mă refer atât la calitatea mea de om politic, dar și de cetățean român al acestei țări numite România.

Membrii Consiliului Național Secuiesc au găsit de cuviință ca, exact în aceste zile, să anunțe că 99 la sută dintre cei intervievați în județele Covasna, Harghita și Mureș doresc o autonomie teritorial-administrativă a acestei zone. De aici nu mai urmează decât modelul Kosovo, adică un statut de autonomie și cererea adresată Consiliului Europei de a legifera aceste pretenții. Episcopul Laszlo Tokes, europarlamentar român de altfel, declară că minoritatea maghiară trebuie să profite de momentul Kosovo pentru recunoașterea drepturilor colective ale minorităților.

Ce drepturi nu aveți stimați colegi maghiari? Ce drepturi v-au fost încălcate? Din câte știu eu, minoritățile au posibilitatea, în România, să studieze în limba maternă de la grădiniță până la universitate și aceleași minorități au dreptul să fie reprezentate în toate structurile administrative sau politice. Vă deranjează cumva faptul că într-un spital din județul Harghita, aflat în România, un pacient român are pretenția ca medicul și asistenta să vorbească românește numai ca sa poată spune ce îl doare? Sau că la o primărie din Covasna, aflată în aceeași Românie, funcționara de la ghișeu trebuie să vorbească românește ca să înțeleagă ce adeverință vrea omul? Ce doriți în fond? Ca românii din acest, așa denumit de dumneavoastră Ținut Secuiesc, să învețe ei limba maghiară? Se bate mult moneda pe respectarea drepturilor minorității maghiare în anumite regiuni, fără a se spune, însă, că aceasta înseamnă în fond îngrădirea drepturilor individuale ale românilor care au ales să locuiască acolo.

Politic vorbind, UDMR este un partid etnic, bazat pe electoratul maghiar. Dar tot politic vorbind, acest electorat s-a născut, a crescut și a învățat în România. Și de aceea, cu toții, suntem cetățeni români, înainte de toate. România are o singură Constituție, unde se stipulează clar că este un stat unitar, iar limba oficială este româna. Ar trebui, deci, să o și respectăm.

  Vasile Pușcaș - declarație politică având ca subiect Critica politicii fiscale din România de azi;

Domnul Vasile Pușcaș:

"Critica politicii fiscale din România de azi"

Una din deficiențele majore ale actului de guvernare, cu impact direct asupra vieții cetățeanului, a constat în setul de politici fiscale pe care puterea de dreapta le-a aplicat în ultimii trei ani. În tradiția statelor civilizate, ca și în cea a paradigmei europene a momentului, fiscalitatea reprezintă un mijloc de stimulare a dezvoltării economice prin atragerea de investiții directe și indirecte, dar și o cale de redistribuire echitabilă a prosperității către toți creatorii de valoare adăugată. Nevoia de eficiență se exprimă și prin elaborarea unei legislații cât mai simple și mai puțin discriminatorii. Fiscalitatea este în primul rând un mijloc și nu un scop în sine. Finalitatea sa constă în asigurarea accesului la un nivel decent al prosperității pentru categorii cât mai largi de cetățeni și în stimularea dezvoltării economice pe termen lung, în beneficiul general al comunității și contribuabililor.

România înregistrează astăzi eșecuri majore și pe acest segment al politicilor publice, iar efectele sunt deja simțite de noi toți. Fiscalitatea excesivă a fost păcatul strategiei economice a dreptei românești post-revoluționare, dar și raiul de refugiu al administrației, care și-a drapat incompetența în sporirea și diversificarea constantă a impozitelor și taxelor. Actualul guvern nu face decât să demonstreze că și-a însușit cu o consecvență demnă de o cauză mai bună greșelile trecutului. Cheia de boltă a programului economic cu care Executivul de azi a venit la putere a fost așa-zisa cota unică de 16%, care a necesitat în epocă o ediție specială a "Monitorului Oficial". Efectele acestei măsuri în stimularea fără precedent a consumului, cu impact direct asupra deficitului de cont curent, și-au dovedit deja rolul contraproductiv.

Respectiva "inovație fiscală", proclamată drept panaceu al problemelor economice ale României, și-a epuizat curând limitele, grație caracterului ei simplist și absenței unor politici fiscale susținătoare si coerente. Simplificarea aparentă a impozitării a coincis însă cu creșterea impunerilor cu mai mare adresabilitate socială, cum au fost impozitarea veniturilor întreprinderilor mici și mijlocii, care s-a dublat în 2005. Merită menționat că acest segment al economiei reprezintă unul din motoarele de creștere ale zonei euro.

Impozitul pe dividende a fost majorat la 16%, ca de altfel și veniturile provenite din operațiuni pe piața de capital, fapt de natură să descurajeze activitățile micilor investitori autohtoni. Pe parcursul ultimilor ani, guvernului i-a lipsit minimul interes pentru stimularea dezvoltării durabile. Ideea desființării impozitului pe profitul reinvestit a fost respinsă cu obstinație, iar posibilitatea reducerii impozitului pe capitalul repatriat nu este luată în calcul, chiar dacă ar veni în întâmpinarea intereselor unor categorii sociale receptive la abordările liberale.

În altă ordine de idei, cota unică a diminuat baza încasărilor la bugetul de stat, fapt semnalat de către instituțiile internaționale financiare, iar în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor nu reușește să convingă Comisia Europeană că are capacitatea de a controla deficitul bugetar. Singura soluție concretă pe care a propus-o până acum este completarea încasărilor prin trecerea sumelor rezultate din taxarea tranzacțiilor imobiliare la bugetul central, în dauna administrațiilor locale. De aceea, avem motive să ne temem că ne aflăm abia la începutul unei serii de "inovații" care frânează șansele reformei structurale.

În ceea ce privește apetitul investitorilor pentru România, el nu poate fi în nici un caz motivat de fiscalitate. Forurile reprezentative ale oamenilor de afaceri reclamă tocmai caracterul împovărător al sistemului de impozitare și instabilitatea legislativă. Marile companii care inițiază proiecte în diverse regiuni ale țării sunt atrase aici, în primul rând, de existența unei forțe de muncă aptă să asigure reducerea costurilor de producție și de poziția geografică, într-o zonă de emergență economică. Politica fiscală a Executivului nu încetează să-i trateze ca inamici publici tocmai pe cei care generează creșterea economică. Deși a fost "reformat" de câteva ori, Codul fiscal a fost fidel ideii de a impozita munca și inovația, sursele esențiale ale ridicării competitivității. Conform unui raport recent al Băncii Mondiale, România ocupă un loc fruntaș la numărul de taxe și impozite, dar se află în partea inferioară a clasamentului în ceea ce privește gradul de colectare a acestora. Codul Fiscal a fost modificat de câteva ori în pe parcursul ultimei legislaturi, iar imperfecțiunile sesizate de partenerii sociali au fost cosmetizate prin ordine ministeriale. Odiseea taxei pentru prima înmatriculare nu s-a încheiat nici până azi. Totul a culminat cu recentele propuneri ale Ministerului Muncii referitoare la includerea unor categorii de venituri ale angajaților în baza de impozitare. Dincolo de caracterul aberant al reglementărilor, șocantă este maniera în care ordinul ministerial care interpretează un act legislativ a fost modificat printr-unul nou, emis în aceeași zi. Executivul reușește să reînvie practica anilor 1997-2000, când fiecare minister dispunea de fonduri speciale, rezultate din aplicarea de taxe proprii, iar apetitul clienților politici era satisfăcut prin majorarea accizelor la produse de strictă necesitate. Miniștrii actuali se dovedesc foarte talentați în a propune taxe pe vicii, dar se feresc să bonifice virtutea esențială a cetățenilor, munca.

Politica bugetară din ultimii ani a venit în întâmpinarea mediului privat, stimulând mai ales achiziția de bunuri private, dar a menținut spiritul discriminator în raport cu majoritatea cetățenilor și nevoile lor. Opinia publică nu are acces la informații pertinente referitoare la eficiența cu care sunt utilizate finanțele publice, dar suntem cu toții obligați să plătim tot mai mult în contul unor servicii de calitate îndoielnică. Asistența medicală, învățământul, serviciile publice, marile proiecte cu destinație socială se confruntă cu subfinanțarea cronică, iar rectificările bugetare proiectate vor diminua, probabil, tot fondurile destinate acestora. O astfel de distribuție a valorii adăugate, creată de ansamblul societății, în folosul exclusiv a mai puțin de 10% din populație, nu are nimic în comun nici cu nevoile de dezvoltare, nici cu standardele europene. Cetățenii români știu că echitatea socială reprezintă una din valorile asumate de Uniunea Europeană în efortul de a eficientiza economia și nu mai sunt dispuși să fie ținte în poligonul unor experiențe așa-zis liberale, cu profund caracter de injustiție socială.

De aceea, facem apel la Guvern și la toate partidele politice din Parlament să se gândească în primul rând la binele public, la toți cetățenii României cărora trebuie să le asigure cadrul general de realizare a standardelor unei vieți decente, în consonanță cu obiectivele asumate privind dezideratele economice și sociale ale unui stat membru respectat al Uniunii Europene.

  Ioan Stan - declarație politică: «Din învățăturile profesorului Traian Băsescu către președintele Serbiei, Boris Tadjici: Noi nu recunoaștem independența Kosovo, dar Belgradul trebuie să vorbească cu Priștina»;

Domnul Ion Stan:

Din învățăturile "profesorului" Traian Băsescu către președintele Serbiei, Boris Tadjici: "Noi nu recunoaștem independența Kosovo, dar Belgradul trebuie să vorbească cu Priștina"

Când Băsescu a dat un asemenea sfat președintelui Serbiei, Boris Tadjici, aflat în vizită la București, la numai patru zile după ce un grup de teroriști și mafioți au proclamat unilateral crearea statului independent Kosovo, creând în acest fel trei precedente grave: posibilitatea declarării unilaterale a independenței; modificarea frontierelor unui stat în afara oricăror acorduri internaționale și știrbirea integrității și suveranității sale; ignorarea unei rezoluții a Consiliului de Securitate a O.N.U., ca și cum nici nu ar fi existat, ca român am trăit un sentiment penibil de rușine, am înțeles din acea recomandare, inabil făcută într-o conferință de presă comună cu președintele Serbiei, că Traian Băsescu, ca președinte al României, este total lipsit de onoare și demnitate națională, comportându-se ca un exhibiționist al cărui singur scop este să convingă comunitatea internațională că România este condusă de o bandă de duplicitari în al căror cuvânt nu trebuie să te încrezi și pe ale căror promisiuni nu trebuie să îți faci planuri.

Cu cine să dialogheze Serbia la Priștina? Cine sunt personajele care dețin acolo puterea și au proclamat unilateral independența unei părți din teritoriul Serbiei?

Este suficient să radiografiem părți din biografia primului ministru Hashim Thaci, pentru a vedea că Traian Băsescu i-a cerut președintelui Serbiei să se înțeleagă cu un terorist, cu un mafiot și criminal, condamnat pentru atentate împotriva populației civile albaneze, epurarea etnică a sârbilor și asasinarea a numeroși reprezentanți ai autorităților kosovare și sârbe, din perioada tulburărilor care au constituit pretextul bombardării Serbiei în 1999.

Raportul din 31 martie 1999 al senatorului Larry E. Craig, președintele Comisiei de politică a Senatului S.U.A., relevă că actualul prim ministru de la Priștina este succesorul altor doi foști prim-miniștri pe care servicii de informații ale unor armate occidentale, prezente în Kosovo, au încercat și, în parte, au reușit să-i protejeze de judecata Tribunalului de la Haga, care i-a dovedit criminali de război.

Despre Hashim Thaci, senatorul Larry E. Craig arată că a colaborat cu Ossama bin Laden pentru crearea taberelor de la Tropoje, Morina și Kukes destinate instruirii fundamentaliștilor islamici voluntari din Yemen, Arabia Saudită, Egipt, Iran și Cecenia, care, după ce și-au "făcut treaba" în Bosnia, au venit în Kosovo să sprijine U.C.K.-ul lui Hashim Thaci.

Comandanții lui Hashim Thaci au fost pregătiți în școli de stat major din Iran. Pentru finanțarea terorismului U.C.K., Thaci a cooperat cu rețelele internaționale ale traficului de droguri. Mafia albaneză, a cărei ramură din Kosovo, "Drenica", se află sub controlul lui Thaci, împreună cu conexiunile realizate în Libia, Germania, Spania, Franța, Norvegia, Elveția și America de Nord au preocupat și desfăcut, anual, heroină în valoare de cca 2 miliarde de dolari.

Societatea mafiotă "Drenica", controlată de actualul prim-ministru de la Priștina, este responsabilă de trafic de arme, contrabandă cu țigări, autoturisme furate și benzină, precum și de patronarea unei vaste rețele de prostituție.

Să nu fi știut Traian Băsescu toate aceste lucruri și încă multe altele?! Neîndoielnic că le-a cunoscut.

Atunci de ce nu s-a abținut? Sau... recomandarea este după chipul și asemănarea lui: Să mințiți bine, domnule Băsescu!

  Ioan Stan - declarație politică: «Precedentul Kosovo s-a produs: Moartea dreptului internațional!»;

Domnul Ion Stan:

«Precedentul Kosovo s-a produs: "Moartea dreptului internațional!"»

Unanimitatea normelor dreptului internațional demonstrează, fără echivoc, că statul Kosovo ("o a doua Albanie!"), creat prin declararea unilaterală a independenței acestei provincii față de Serbia, stat legitim, membru al Organizației Națiunilor Unite, este ilegală.

Pe cale de consecință, toți acei membri ai Organizației Națiunilor Unite care vor recunoaște autoproclamatul stat Kosovo se situează în afara dreptului internațional.

Cale de mijloc legitimă nu poate exista. România, ca țară fondatoare, în 1919, a Ligii Națiunilor de la Geneva, creație instituțională de securitate a perioadei interbelice menită a promova forța dreptului, în fața amenințărilor dreptului forței, realizată cu importante contribuții ale unor eminenți juriști și diplomați români, a rămas și după cel de-al doilea război mondial printre cei mai fervenți promotori și apărători ai Chartei de la San Francisco, devenită Constituția Organizației Națiunilor Unite, succesoarea din zilele noastre a Ligii Națiunilor.

Ca țară greu încercată de "dreptul forței", România nu poate să fie adepta "realpolitik"-ului prin care se încearcă legitimarea unui al doilea stat albanez sub denumirea și pe teritoriul provinciei leagăn al spiritualității și identității poporului sârb.

Asemenea secesiuni forțate, precum și cele ale Ciprului și Taiwanului nu au fost de nimeni recunoscute.

După cel de-al doilea război mondial, nicăieri în lume, cu atât mai puțin în Europa, granițele garantate de acorduri internaționale nu s-au sfărâmat și retrasat ca în spațiul fostei Iugoslavii, unde un eșec fundamental al politicii Uniunii Europene a fost compensat cu un și mai mare dezastru, acela al "realpolitik"-ului S.UA și al marilor ei aliați europeni (probabil cei care cu adevărat contează!), împreună binecuvântând " moartea dreptului internațional".

Impunerea brutală, prin terorism, a dreptului forței și violarea normelor dreptului internațional, acesta este "precedentul Kosovo", extrem de grav și cu adevărat periculos.

O amnezie totală pare a fi lovit memoria comunității europene, atunci când se declară favorabilă legitimării raptului teritorial și a entității statale rezultate ilegitim din cocktailul mortal al fundamentalismului islamic, terorismului internațional și crimei organizate, adevărații piloni instituționali ai autoproclamatului stat Kosovo.

Credem că nu exagerăm dacă afirmăm că, în situația creată, putem constata cum prinde contur visul lui Ossama bin Laden de constituire în Europa a Emiratului Fundamentalist Islamic. Este o problemă spinoasă, cu consecințe complicate pe termen lung, pe care mai vârstnica Uniune a Statelor Americane dorește, probabil, să o ofere drept "test de maturitate politică și democratică" Uniunii Statelor Europei în devenire. Cu gând deloc ascuns, că o asemenea concurență nu este nici pe departe acceptată.

Mai credem, totodată, că prin recunoașterea știrbirii integrității teritoriale a Serbiei se deschide și o nouă pagină în cronica de veacuri a imperialismului rus.

Avem încă proaspătă în memorie Lista lui Putin de la Lisabona. El a menționat acolo un număr de entități teritoriale cu pretenții de statalitate, care abia așteaptă să profite de "precedentul Kosovo". Între acele entități cu pretenții de statalitate nu se regăsește niciuna din cele peste o sută aflate în componența Federației Ruse. Se regăsesc numai așchiile rusești "înfipte în trupul altor state, a căror secesiune ar crea satisfacții Moscovei. Pe acea listă a fost însă inclusă și Transilvania. Pe locul al treilea, după Abhazia și Transnistria. Amintită a fost și Dobrogea...

În ultimii 250 de ani, România s-a bucurat constant de "grija Rusiei". Prea mult chiar ca să fim acuzați de trădătorii societății civile românești că în problema Kosovo am fi adoptat "linia Moscovei", doar, doar conducerea de la București ar fi dispusă să schimbe macazul sau, dacă nu, să se aventureze într-un duplicitarism imoral și periculos.

Sinistre sunt și așa vor rămâne în mentalul național acele figuri singulare, ale căror nume nu merită nici a fi menționate, ce vin acum să încerce să spargă consensul politic unanim în ceea ce privește "precedentul Kosovo". Ei fac o filozofie bazată pe raționamente ale căror premise sunt false: "cu dreptatea, dar de partea Rusiei, ori să greșim împreună cu S.U.A și Uniunea Europeană". Nici una nici alta: România trebuie să sensibilizeze comunitatea internațională asupra primejdiilor la care se expune prin semnarea decesului dreptului internațional.

Știu că voi contraveni valului de euforici care găsesc de cuviință să-i ia în derâdere pe cei care se întreabă, cu drept temei, dacă securitatea națională a României nu este periclitată de "precedentul Kosovo" De către cine și împotriva cui? Acesta este fondul problemei. Față de vulnerabilitățile interne potentate de către precedentul creat nu ne apără nimeni, în afară de noi înșine! Și fiindcă dreptul internațional a murit în Kosovo, în fața Listei lui Putin nu trebuie să ne așteptăm la nimic bun.

  Petre Străchinaru - declarație politică: Antimodel de autonomie: modelul cultural UDMR; speță județul Covasna;

Domnul Petre Străchinaru:

"Antimodel de autonomie: modelul cultural UDMR; speță, județul Covasna"

Comunitatea maghiară din zona pe care liderii organizațiilor lor politice visează să o proclame "autonomă teritorial" reprezintă în fapt o minoritate cu status ridicat, o comunitate aflată în situația de minorat simbolic și nu unul efectiv, clamat de liderii ei doar pentru a obține privilegii. În realitate, aici, UDMR, erijându-se în singura reprezentantă a acestei comunități dominante, s-a instalat în numele ei perpetuu la putere, în plan local, dar și în plan național, în funcție de specularea conjuncturii politice în propriul folos, deținând monopolul resurselor și având puternice trăsături etnocentriste.

Normal ar fi fost ca, în toți acești ani, toate succesele obținute de etnicii maghiari din România, în general, și de către cei din județele Covasna, Harghita și Mureș, în special, să se răsfrângă pozitiv și asupra atitudinii liderilor și a formatorilor de opinie din mass-media maghiară față de românii din județele menționate, unde aceștia formează o minoritate regională. Dar, așa după cum este cunoscut - din numeroasele semnale trase de către reprezentanții societății civile românești din zonă -, și fără instituționalizarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice a așa-zisului "Ținut secuiesc", relațiile interetnice din această parte de țară au fost și mai sunt încă caracterizate de o lipsă cronică de înțelegere și chiar de intoleranță din partea "autoguvernărilor" locale - față de populația de naționalitate română și față de românitate, în general.

Stimați colegi,

În replică la modelele de autonomie prezentate în ultimele și, înțeleg, în viitoarele săptămâni de către colegii noștri, deputați UDMR din județul Covasna, astăzi vă voi prezenta antimodelul pe care îl practică în privința culturii românești, o practică ce atentează la identitatea românilor din zona în care autonomia dorită de ei funcționează de facto.

Așadar, vă amintesc despre acțiunile de transformare unilaterală a muzeelor județene și locale din muzee comunitare în muzee etnice secuiești, cu toate consecințele negative ce au decurs din acest act asupra specialiștilor români, asupra cercetării istoriei românilor din zonă și cu neglijarea totală a patrimoniului cultural material românesc; desființarea ansamblurilor folclorice profesioniste și transformarea lor în "ansambluri secuiești", fără a manifesta spijinul cuvenit cultivării patrimoniului cultural și imaterial românesc; lipsa de voință și interes pentru asigurarea funcționării unor instituții artistice românești care a dus la desființarea Ansamblului folcloric profesionist "Ciobănașul" din Întorsura Buzăului iar prevederea în Programul organizației UDMR din județul Covasna, din perioada 2000-2004, a transformării Teatrului "Andrei Mureșanu" din Sfântu Gheorghe, în "teatru de găzduire", preconizează desființarea instituției; blocarea activității și întreprinderea unor demersuri de către unii fruntași locali și de cei din conducerea națională a UDMR pentru desființarea ca muzeu național a Muzeului Carpaților Răsăriteni; tergiversarea trecerii în patrimoniul muzeului amintit a clădirii în care a funcționat prima școala confesională ortodoxă din Sfântu Gheorghe, lăsată în paragină și neprotejată, astfel încât aceasta a ajuns adăpost pentru oamenii străzii, care au vandalizat-o și distrus-o aproape în întregime; discrepanța dintre finanțarea de la bugetul local a proiectelor inițiate de către ONG-uri, instituțiile și cultele maghiare și cele românești; refuzul includerii spectacolelor în limba română în programul unor manifestări cu caracter local sau județean finanțate din fonduri publice; lipsa specialiștilor români din organigramă și a manifestărilor culturale românești din programul majorității așezămintelor culturale din localitățile județului etc.

Sunt doar câteva dintre realitățile pe care le pot detalia punctual și documentat.

Afirmarea identității culturale a românilor din județele Covasna și Harghita a căzut victimă acțiunilor orchestrate și coordonate de UDMR, ai cărei reprezentanți dau lecții de democrație și autonomie de la tribuna Parlamentului. Lecțiile lor sunt administrate zi de zi românilor din această zonă a țării și - după cum reiese din realitatea ce v-am prezentat-o - nu sunt de factura modernă, europeană pe care ne-o propun ei ca model. Aici procesul de eliminare a mijloacelor de exprimare a culturii românești este un proces devenit perpetuu, care are ca finalitate transformarea zonei într-un monolit cultural maghiar, un obiectiv cu finalitate precisă ce se dorește atins în perspectiva reorganizării regiunilor de dezvoltare la nivelul UE, pentru a putea fi prezentată forurilor europene o zonă pură din punct de vedere lingvistic și cultural.

  Petre Ungureanu - declarație politică cu titlul Cu taxa pre taxă călcând;

Domnul Petre Ungureanu:

"Cu taxa pre taxă călcând"

Posibilitatea de a introduce în acest ciclu electoral votul uninominal sau eventualitatea (din ce în ce mai vagă) de a modifica vetusta Constituție par un moft în momentul de față. Pentru că acum, desprinderea Ținutului Secuiesc de la sânul voluptuos al Țării Mumă și taxa (fiscală) auto ne ocupă tot timpul.

S-a realizat și o premieră pur românească de după aderarea la Uniunea Europeană. Reușim noi românii, iată, în sfârșit, să producem câțiva saci cu semnături olografe sau electronice care au fost depuse pe masa Comisiei de petiții a Parlamentului European de la Strasbourg. Este vorba de peste 100.000 de semnături contra taxei auto. "Realitatea" - postul de televiziune vreau să spun, bate viața.

Partidul Democrat Liberal a depus în Parlament și a dezbătut în aceste zile moțiunea simplă "Anulați taxa de primă înmatriculare". Culmea culmilor, a și fost votată!

Câtă pasiune în dezbateri! PSD a plâns bineînțeles cu obișnuitele lacrimi de crocodil pe umerii celor nepăstuiți de taxă. Așa cum plânge de obicei pe umerii firavi ai "țărișoarei" ori de câte ori alții, și nu ei, mai iau câte zece piei de pe român. Dintr-o oră de discurs în care deputații PSD au înfierat nefericita taxă, 60 de minute au dat dreptate inițiatorilor moțiunii, dar bineînțeles după ce i-au făcut cu ou și cu oțet. Dar au votat-o. Așa cum spunea un gălăgios deputat PRM, "noi votăm împotriva taxei auto, dar nu votăm pentru PD-L-iști care au depus-o". La numărătoarea voturilor, însă, ca de obicei, PRM-ul a rămas doar cu decibelii.

Nu contează că ar fi bine ca Guvernul să fie obligat să anuleze taxa și să dea banii furați înapoi. Contează doar ideea - "ce străbate ca un fir roșu", nu e așa, ca orice gândire PSD-ist-o PRM-istă: "taxa trebuie anulată, Guvernul este un hoț, cred că vom vota moțiunea, păcat însă ca ați băgat-o voi, care sunteți vinovați că sunteți din partidul prezidențial".

Dacă Doamne ferește! din greșeală, au votat alături de PD-L, s-ar înțelege că au trădat din dragoste pe cei pe care îi țin conectați la aparate(le) guvernării, își vor cere scuze. Probabil că vor jura că nu o mai fac, că regretă, că "nu e, dragă, ce vezi!" etc. etc.

Ori de câte ori liderul PSD-ist anunță cu gură de moarte sfârșitul Guvernării Tăriceanu, spre seară presa îi descoperă împreună sub plapumă într-o vilă pe lac.

Cinism și pâine și din partea premierului. "Dacă aveți sânge în instalație (a se citi curaj), băgați moțiunea de cenzură" le spune el cu glas bărbătos colegilor de alcov. Nu este cinism, ci curat șantaj. Adică, ridicați voi primii piatra și degrabă veți muri de pietrele aruncate de proprii voștri aleși din administrația locală. Pentru că, fie vorba între noi, aceștia au rezistat doar din ce au obținut prin șantaj șefii lor de la București contra susținerii Guvernului plăpând.

Desigur, tema pusă în discuție este generoasă. Pică bine și pentru cei care se jură că ar vota sau nu ar vota. Îi mai vede lumea încă o dată la televizor cât de grijulii sunt ei, acum cu interesul național, în prag de campanie electorală. Din păcate taxa trece, taxa va fi schimbată, din fericire, într-o altă taxă, din nefericire, dar populismul rămâne.

Ori de câte ori o temă ar putea limpezi cât de cât ceva din apele tulburi ale fiscalității românești, se vor găsi destui care să o facă să eșueze lamentabil din cauza politicianismului ieftin, din păcate, nepedepsit (încă) de alegători.

Cu bune și rele, cu acuze și vituperări moțiunea simplă inițiată de Partidul Democrat Liberal a trecut. Este o primă victorie obținută de către grupul parlamentar nou creat. Este o primă victorie, dar este începutul unei serii de victorii ce vor să vină.

  Dan Dumitru Zamfirescu - declarație politică cu titlul Iresponsabilitatea regimului Băsescu - Tăriceanu;

Domnul Dan Dumitru Zamfirescu:

"Iresponsabilitatea regimului Băsescu - Tăriceanu"

Actualii jucători de pe scena politică românească, în frunte cu jucătorul numărul unu, președintele Traian Băsescu, trec sub tăcere declarația extrem de periculoasă pentru siguranța națională a României, exprimată vineri, 22 februarie 2008, de Dmitri Rogozin, reprezentantul Rusiei la NATO și anume: "Dacă Uniunea Europeană adoptă o poziție comună sau dacă NATO își depășește mandatul în Kosovo, aceste organizații vor sfida ONU și, ca atare, ne vom vedea obligați să utilizăm o forță brutală, pe care o numim forță militară, pentru a ne face respectați".

Are această frază semnificația unei declarații de război adresate NATO și Uniunii Europene? Analiștii militari dau un răspuns afirmativ. Dacă este așa, ce se va întâmpla cu România, membră a NATO și a Uniunii Europene? Cu siguranță va fi nevoită să-și respecte angajamentele față de noii săi aliați. În aceste condiții, România va deveni cu certitudine, datorită poziției sale geografice, principalul teatru de război într-un asemenea conflict. Iată ce poate însemna o politică de angajament nesăbuită, exercitată de unii guvernanți iresponsabili, de dragul accederii și menținerii la putere.

Nu era mai bună, oare, o politică de neutralitate, care să ofere României echilibrul atât de necesar între cele două mari puteri nucleare ale lumii, Rusia și SUA? Întrebarea este cu atât mai pertinentă, cu cât se cunoșteau foarte bine intențiile expansioniste ale SUA, intenții dictate de guvernul mondial invizibil vizând Noua Ordine Mondială. Totodată, era cunoscută iritarea Moscovei în legătură cu apropierea NATO de granițele sale, iritare exprimată destul de dur și cu ocazia aderării României la acest pact politico-militar, dar și cu prilejul acceptării de către țara noastră a amplasării de trupe americane în zona Dobrogei, la o aruncătură de băț de teritoriile rusești.

A nu se uita, domnilor guvernanți, că actuala forță militară a Rusiei depășește, potrivit unor analiști credibili, cu mult forța militară americană, uzată în fel de fel de războaie regionale, iar ultimele descoperiri în materie de armament ale Kremlinului devansează realizările Washingtonului. Aceiași analiști relevă faptul că strategul Putin, sesizând slăbiciunea Rusiei dintr-o anumită etapă, a cedat poziția de forță și a renunțat de "bună-voie" la zone considerate de importanță capitală pentru politica de dictat a Moscovei, lăsând SUA să preia întâietatea și să-și macine forțele materiale și fizice în războaie de uzură.

Nu trebuie să uitați, domnilor jucători de pe scena politică românească, nici China în acest algoritm al puterilor mondiale și nici faptul că același lider de excepție care este Vladimir Putin, sesizând ascensiunea fără precedent a acestei țări, a încheiat un pact secret de cooperare militară în condițiile unui conflict militar cu NATO.

Aceasta este situația operativă reală, de care nici foștii, dar nici actualii guvernanți nu au ținut cont. Acesta este efectul desființării de facto a serviciilor secrete românești prin transformarea Legii Ticu Dumitrescu în politică națională în materie de "intelligence service".

Intrarea României într-un război la ora actuală ar fi un adevărat dezastru. Practic, situația economică și militară de astăzi este atât de grea, încât acest lucru ar echivala cu distrugerea totală a României. Crede cineva că în cazul unui conflict vine NATO să ne apere? Nici pe departe așa ceva. Să ne reamintim numai conflictul cu Ucraina în disputa legată de Canalul Bîstroe, atunci când apelurile noastre către aliații noștri au rămas fără niciun ecou. Atunci ce să mai credem, că politica actualei puteri, în frunte cu Traian Băsescu, este "după noi, potopul"?

Doamne ferește și ocrotește-i pe români!

  Bogdan Cantaragiu - declarație politică legată de promisiunile neîndeplinite ale Programului de guvernare în domeniul sănătății;

Domnul Bogdan Cantaragiu:

De la vorbe la fapte este o cale pe atât de lungă, pe cât este și drumul de la Programul de guvernare, la ceea ce au reușit să pună în practică primul-ministru Tăriceanu și colegii săi. Am în vedere politica în domeniul sănătății, program asumat de domnul Tăriceanu și de domnul ministru Eugen Nicolăescu, dar care, din păcate pentru zecile de mii de pacienți din această țară, nu a fost aplicat.

Inițial, Guvernul și-a propus ca obiective prioritare realizarea efectivă a accesului egal al cetățenilor la îngrijirile sanitare de bază, îmbunătățirea calității și siguranței actului medical, respectiv apropierea de indicatorii de sănătate și demografici ai țărilor civilizate în același timp cu scăderea patologiei specifice țărilor subdezvoltate.

Așa cum spuneam, din păcate, ceea ce trebuia să fie un program pentru atingerea țărilor dezvoltate, s-a transformat într-un program... subdezvoltat. Ba, chiar aș îndrăzni să spun că s-a transformat în nimic. Adică... operația a reușit. Pacientul, însă, nu mai trăiește.

Am ajuns aici, pentru că în aplicarea orientărilor sale strategice privind reforma în sistemul de sănătate, Guvernul României nu a mai ținut seama de măsurile de ordin general pentru care a fost învestit. Voi enumera, exemplificând cu date concrete, ceea ce a uitat actualul ministru al sănătății. Programul de guvernare menționează că vor fi adoptate măsuri pentru stimularea atragerii personalului medical în zonele defavorizate economic - programe speciale ale Ministerului Sănătății, Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, cu sprijinul comunității locale etc. Nu cred că mai are rost să pomenesc în acest sens de exodul medicilor și asistenților medicali. Nu către zonele defavorizate economic din România, ci către zonele vestice ale Europei, unde sunt plătiți decent și tratați pe măsura competențelor lor.

Programul de guvernare mai spunea și că întregul cost al medicamentelor esențiale pentru îngrijirea sănătății va fi acoperit din fondul asigurărilor sociale, fiecare pacient urmând a achita doar o contribuție fixă minimală pentru fiecare rețetă eliberată. Fără a face vreo analiză pe datele ministerului, ne dăm seama cât de departe suntem de dezideratul inițial. Numai privind la farmaciile pe lângă care trecem zi de zi, vedem că situația nu este deloc roză. Știți, oare, câți oameni - pensionari, în special, - stau la cozi, în primele zile ale fiecărei luni, să primească medicamentele subvenționate? Știți, oare, că la jumătatea lunii nu mai sunt medicamente? Probabil că știți. Doar se dau la "Știri" mai mereu astfel de informații. Probabil că știe și domnul ministru. Dar, ori nu îi pasă, ori, realmente, nu poate găsi o soluție izbăvitoare.

Programul de guvernare mai spunea și că se va asigura transparența utilizării fondurilor pentru medicamente compensate și gratuite în ambulator, prin alocarea unei sume adecvate pentru astfel de cheltuieli pentru fiecare medic, conform principiului "banii urmează pacientul". Este adevărat. Banii urmează pacientul. Diferența este că banii sunt ai pacientului și sunt bani cu care acesta vine de acasă, pentru ca să cumpere medicamente pentru a-i fi administrate în spital.

Programul de guvernare mai spunea că vor fi luate măsuri pentru diminuarea birocrației excesive care grevează atât accesul populației la medicamentele gratuite și compensate, cât și activitatea furnizorilor de servicii medicale și farmaceutice. Are, oare, rost să amintesc de celebrul formular E.112, care a fost ascuns opiniei publice, pacienții fiind privați de o șansă la viață?

După cum se poate observa, sunt o mulțime de obiective pe care ministrul sănătății le-a cam uitat. Ne vorbește însă cu nonșalanță de achiziționarea de laptopuri pentru medicii de familie. Când spune aceste lucruri, am impresia că a uitat ce scrie în programul pe care șeful său, domnul Tăriceanu, și le-a asumat. Sau poate că nu a auzit ori nu îi pasă - și atunci este mai grav - de intenția de creștere a calității actului medical, de crearea cadrului legal pentru stimularea și recompensarea medicilor pentru îndeplinirea anumitor obiective contractate și indicatori calitativi, de dezvoltarea oficiilor pentru protecția beneficiarului de servicii sanitare în cadrul tuturor caselor de asigurări de stat sau private.

Nu vreau să închei fără a aminti de alt obiectiv prioritar rămas în sertarele Ministerului Sănătății: să ne aducem aminte, bunăoară, de sistemul informatizat promis, sistem prin care pacienții să poată afla date privind competența, experiența acumulată și nivelul participării la programele de educație medicală continuă a tuturor medicilor.

Sunt, iată, o grămadă de promisiuni neîmplinite și tot atâtea bile negre. Culmea este că, peste ele, ministrul Nicolăescu se mândrește cu ce a făcut. Din păcate, însă, pentru pacienți ...

  Bogdan Cantaragiu - câteva întrebări și îndemnuri la reflecție pentru românii din Harghita și Covasna;

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Urmăresc de o săptămână cu interes știrile și informațiile care privesc zona așa-zisului Ținut Secuiesc și ce credeți că se vede? Printre pozițiile capilor Consiliului Național Secuiesc și ai colegilor din UDMR, care, în ciuda voinței oamenilor pe care îi reprezintă, încearcă să-i manipuleze și să-i determine să ceară ceva ce nu vor și nu li se pare necesar, mai este un tip de reacții.

E vorba de cele ale unor oameni din Harghita și Covasna care nu găsesc în "modelul Kosovo" un exemplu aplicabil în România și nici nu vor separare de vreun fel. Este o reacție identică cu cea din trecut manifestată de populație în momentul în care mai marii Consiliului Național Secuiesc au cerut separare și au încercat demonstrarea necesității unei separări prin tot soiul de referendumuri.

Stimați colegi din UDMR, stimați conducători ai CNS, am mai spus-o și o repet: între ceea ce doriți dumneavoastră și ceea ce vor și așteaptă oamenii simpli din Harghita și Covasna este o diferență ca de la cer la pământ. Ca de la separare la unitate. Ca de la interese politice meschine și de grup, la interese de bună conviețuire și nevoia de siguranță și prosperitate.

Domnilor,

Ați văzut bine că oamenii de acolo habar nu au ce înseamnă autonomia și nici cu ce îi ajută. Sunt ambițiile dumneavoastră prostești. Nu vă mai mințiți oamenii care vă votează! La un moment dat se vor prinde că nu vor trăi niciodată mai bine separându-se de România. ungurii din acea parte de țară, ca de altfel și cei din Arad, Bihor sau Mureș vor trăi mai bine și se vor simți mai europeni numai dacă contribuie, alături de restul de 20 de milioane de cetățeni ai acestei țări, la integrarea reală a României în Uniunea Europeană. Și vor trăi mai bine dacă dumneavoastră veți munci pentru ei nu pentru iluzii de genul "területi autonómia".

Vreau să adresez câteva cuvinte și românilor din Harghita și Covasna, indiferent de naționalitatea lor...

Stimați români,

De 18 ani sunteți mințiți de politicienii din UDMR și, mai nou, și de cei din Consiliul Național Secuiesc. De atâta vreme, acei oameni vă cer voturile și vă promit o iluzorie autonomie. Trăiți mai bine?! Vă este mai bine în urma activității depuse de cei din UDMR și de cei din CNS? Eu cred că nu. Ce vă face atunci să credeți că promisiunea separării vă va aduce un plus în calitatea vieții? Vă spun eu că nu vă va fi mai bine. Și știți de ce? Pentru că nici unii, nici ceilalți nu se vor speti să lucreze pentru dumneavoastră. Așa cum nu au făcut-o nici până acum. Nu pot spune că nu au avut pârghii. Mai mereu au fost participanți la guvernare și au avut la dispoziție atâtea și atâtea resurse. Au făcut ceva? Nu! Au reușit să aducă măcar o investiție în genul celor de la Cluj? Nu! Sunt în schimb cercetați în fel de fel de dosare de corupție. Da! credeți că sunt cercetați pentru că au lucrat pentru dumneavoastră?

Vă las să răspundeți dumneavoastră la această întrebare și vă îndemn să reflectați serios dacă UDMR și CNS vă vor într-adevăr binele.

  Monalisa Găleteanu - declarație politică cu titlul Kosovo - scânteia pe butoiul cu pulbere?;

Doamna Monalisa Găleteanu:

"Kosovo - scânteia pe butoiul cu pulbere?"

Motto: "Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede." - Nicolae Iorga

17 februarie 2008, ziua în care provincia Kosovo și-a autoproclamat independența, a declanșat o îndreptățită stare de îngrijorare în rândul statelor lumii conștiente de consecințele pe care acest eveniment politic major le poate determina pe plan internațional.

Resurgența naționalismului și exacerbarea conflictelor etnice în Balcani au tulburat serios stabilitatea regiunii și au condus, de prea multe ori în decursul istoriei, la vulnerabilități asupra păcii și securității în Europa, încât să putem spera cu naivitate, că acest precedent va rămâne fără ecou.

Nerespectarea normei de drept internațional, care specifică într-un mod cât se poate de clar faptul că minoritățile nu au dreptul la autodeterminare, creează premisele unui germene de instabilitate la nivelul Balcanilor, și nu numai.

Prin declarația de nerecunoaștere a independenței provinciei Kosovo, România își exprimă profunda preocupare față de reacțiile în lanț care ar putea să apară ca urmare a acestui act politic unilateral.

Partidul Social Democrat și-a precizat în mod ferm poziția cu privire la această stare de fapt, prin nerecunoașterea independenței provinciei Kosovo, poziție în deplin consens cu decizia Parlamentului României, a Președinției și a Guvernului.

P.S.D. este contrariat de atitudinea U.D.M.R. care a arătat că nu apără interesele naționale ale României, prin votul negativ pe care l-a dat asupra Declarației Parlamentului, poziționându-se, astfel, în totală contradicție cu statutul de partid aflat la guvernare.

Ne exprimăm pe această cale convingerea că în actualul contest politic, o eventuală criză va putea fi depășită numai dacă va fi gestionată cu rațiune și calm de către toate forțele politice, și numai dacă diplomația românească va avea capacitatea să se ridice la nivelul iluștrilor săi înaintași, confirmând încă o dată că reprezintă un reper demn de urmat în Balcani și în întreaga Europă.

  Gheorghe Chiper - declarație politică cu titlul Considerații despre predarea religiei în școli;

Domnul Gheorghe Chiper:

"Considerații despre predarea religiei în școli"

Tema predării religiei în sistemul nostru de educație preuniversitară a prilejuit o perioadă de timp discuții aprinse pro și contra, a iscat pasiuni și controverse, a acutizat chiar unele confruntări între specialiști, între exponenți ai clasei politice și ai societății civile, între părinții elevilor și pedagogi, nefiind desigur în afara acestei dezbateri pe subiect teologi de valoare, reprezentanți ai cultelor, enoriași cu aplecare spre studiul religiei.

Problematica este departe de a fi clarificată sau soluționată în vreun fel. Pledoariile pentru continuarea și perfecționarea sistemului educațional actual - la care s-a revenit cu mari ezitări după o jumătate de secol de ateism și intoleranță față de religie - sunt în destule cazuri urmate de acțiuni (cu certitudine propagandistice) de combatere a necesității și utilității religiei în sistemul nostru de învățământ. Chiar și în condițiile unei "programări" mediatice a unor astfel de acțiuni, dezbaterile pot fi benefice dacă au o bază ideologică solidă, dacă fac apel la motivații de ordin didactic, dacă folosesc argumentele adevărului, ale logicii și bunului simț.

Am urmărit în această perioadă multe păreri - exprimate desigur în presă, dar parcă în mod ostentativ, pentru un plus de imagine sau de notorietate - care negau necesitatea predării religiei în școli. Cele mai multe dintre ele (provenite însă de la un număr restrâns de autori) foloseau argumente marginale, exemple atipice și chiar unele cazuri prea puțin verosimile. Ele se refereau, sintetic, la unele metode pedagogice care promovează doctrina pedepsei divine (tema chinurilor în iad sau a diavolului) la practicarea "constrângerilor" pentru respectarea ritualului (ortodox), pentru participarea obligatorie la slujbe (de asemenea, la bisericile ortodoxe), pentru eliminarea din școli a însemnelor religioase (iarăși a celor care simbolizează ortodoxia) cum sunt cruciulițele purtate la piept, icoanele puse pe pereți, celebrarea sfinților din calendarul ortodox; până și semnul crucii făcut altfel decât la catolici în fața elevilor devine tot un pretext de a invoca excesul de educație religioasă (tot de rit ortodox) în școala românească.

Toate acestea sunt însă "argumentații" profund nedrepte ale contestatarilor; ele pot fi, de asemenea, cazuri nesemnificative ale unui proces amplu de educație religioasă, care într-un deceniu și jumătate și-a perfecționat continuu metodele didactice și și-a arătat pe deplin foloasele. Avem astăzi religie în școli și putem spune cu deplin temei că cei care trec prin școală sunt mai împliniți spiritual, mai pregătiți pentru viață, mai umanizați și generoși, mai încrezători în virtuțile moralei creștine.

Știind că cei mai mulți sunt integrați învățământului religios al bisericii ortodoxe, aș putea spune că roadele sistemului sunt cu atât mai evidente. Pentru că dascălii care asigură funcționarea acestuia și-au confirmat pe deplin calitățile de buni pedagogi, iar unii, în egală măsură, de părinți spirituali ai comunităților pe care le păstoresc. Și aceasta tocmai pentru că nu exclud pe ceilalți, nu practică intoleranța la normele canonice ale celorlalți, nu fac prozelitism - cum s-a afirmat în destule situații, poate tocmai de către cei cărora nu le sunt străine astfel de practici.

Este și rațiunea pentru care, în calitate de membru al comisiei de specialitate din Camera Deputaților, susțin predarea în continuare a religiei în școli, la noi standarde de calitate și eficiență, a a avea un climat mai bun în școală, familie și societate.

  Constantin Traian Igaș - declarație politică intitulată Dilema PSD;

Domnul Constantin Traian Igaș:

"Dilema PSD"

Zilele trecute, răsfoind prin paginile mass-media, am identificat una dintre cele mai originale comparații atribuite Partidului Social Democrat sau, mai bine zis, făcute față de declarațiile unora dintre reprezentanții de frunte ai acestui partid. Acești reprezentanți care ies în față cu declarații de tot soiul și care nu se prea potrivesc între ele. Acea comparație spunea că declarațiile făcute de conducerile acestui partid sunt asemenea știrilor meteo. Dacă te uiți pe canale diferite sau chiar la același canal, la intervale foarte scurte de timp, acestea sunt extrem de diferite. Unul spune că "plouă", celălalt că este "soare".

Nu din întâmplare, spun conducerile acestui partid, pentru că este lesne pentru toată lumea: nu se prea știe, la această vreme, cine conduce acest partid, atâta timp cât există voci ce ies în față declarând că partidul va face una și alta, lucruri însă care se contrazic între ele. Aici există încă vocea Geoană, care spune că partidul își dorește alegerile anticipate, că sunt gata pregătiți pentru ele și că va face totul pentru a se ajunge la ele, dar mai există și vocea Iliescu, care ne spune că aceste alegeri anticipate n-ar fi prea binevenite în aceste momente, punându-i pe alegători în postura de a se întreba cine conduce, în aceste moment, PSD-ul. Domnul Geoană, căruia îi place să creadă că funcția pe care o are îi dă și puterea de a conduce, sau domnul Iliescu, care îi cam dă peste frunte celui ce se crede la conducerea acestui partid?

Vedem astăzi aceste late frunți și luminate minți ale partidului veșnic roșu în gândire, care se dorea mai mereu la putere și nicicând în opoziție, ieșind pe sticlă sau în presa scrisă, declarând și vociferând la cel mai înalt debit despre criza în care se află, în aceste momente, țara noastră. Despre criza fără precedent, pe care țara noastră o străbate pentru prima dată de 18 ani încoace. Fără a ne spune însă cine menține în mod voit această criză. Sau cine se face vinovat de situația aceasta fără precedent, în care se află ea.

Oare nu tocmai dorința lor de a se afla la putere este cea care menține, în momentul de față, România într-o mare criză? Oare nu ei sunt tocmai cei care declarau, în urmă cu puțină vreme, că sunt gata de depunerea unei moțiuni de cenzură, care să ducă la căderea Guvernului și ulterior la alegeri anticipate? Oare nu tot ei au fost cei care au întins o mână salvatoare acestui Guvern pe care astăzi, la puțin timp, îl acuză de criză, ajutându-se, în acest fel, pentru a atinge iarăși gusturile puterii. Da. Puterea este mai dulce decât opoziția. Scaunele sunt mai călduțe la putere decât la opoziție. Iar dacă nu suntem destul de bărbați pentru a ne câștiga această putere într-o bătălie deschisă, în fața ochilor de cetățean cu drept de vot, este de preferat, pentru acest partid, să ajungă la putere mai prin dos, mai pe după cortină. Mai în spatele acestui ochi de care nu sunt ei prea siguri că le va da o pernă care să le încălzească scaunele.

În momentul de față, România se află, într-adevăr, într-o situație de criză. PD-L nu va da niciun pas înapoi în fața unor alegeri anticipate. Cred că este singura soluție care poate scoate România, în aceste moment, din această situație de criză. Situație în care partidelor aflate la putere și celor care susțin această putere nu le mai pasă de niciun fel de situație sau situații, în afară de a-și menține funcțiile pe care le au. Nu sunt preocupate de situația pe care o creează în domeniul justiției în care nu sunt în stare să numească un adevărat profesionist, nu se preocupă de accesarea fondurilor europene care ne bat la ușă de atâta vreme și care se vor întoarce înapoi sau de situația pensionarilor pe care cu o mână îi ajută și cu două îi omoară.

Vrem să vedem o dată pentru totdeauna care este vocea principală în acest partid și dacă sunt în stare de acest pas pe care tot promit că îl vor face referitor la moțiunea de cenzură și la alegerile anticipate. Ținând cont însă că vechii oligarhi sunt readuși înapoi la sânul partidului, că PSD-ul nu este în stare să aducă fețe noi în partid, nu vedem cum va ieși din această bătălie apelând la vechea gardă de partid.

  Gheorghe Albu - pledoarie pentru fundamentarea corectă a deciziei politice în problema organismelor și produselor modificate genetic;

Domnul Gheorghe Albu:

Declarația mea politică se fundamentează pe Legea nr.3/09.01.2008, care aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr.44/2007 privind utilizarea în condiții de izolare a microorganismelor modificate genetic. Apare o întrebare: organismele modificate genetic sunt o soluție sau o problemă la dezvoltarea armonioasă a societății românești?

Important de menționat este faptul că fundamentarea unei decizii politice trebuie luată pe baza unei cercetări științifice și nu pe baza unor "zvonuri", rolul important atât al Ministerului Agriculturii, cât și cel al Mediului fiind acela de a monitoriza riscurile ingineriei genetice asupra sănătății omului și impactul asupra mediului.

Este cunoscută ideea potrivit căreia noile tehnologii ne-ar putea oferi posibilități nelimitate, cum ar fi: obținerea de soiuri ameliorate cu calități nutritive îmbunătățite, rezistente la boli, erbicide, la condiții ambientale vitrege, precum și creșterea arealului destinat agriculturii pe glob (Spania cultivă din '98 porumb modificat genetic, ceea ce ar putea transforma această țară într-un principal furnizor de semințe de porumb genetic din Europa).

Dar, oare nu este important de observat consecințele pe care organismele modificate genetic le au asupra mediului pe termen lung?

În urma unui studiu științific realizat de Gilles Eric Serralini, un cercetător francez, și publicat în martie 2007, porumbul modificat genetic MON863 de către Compania autorizată Monsanto, denumită NK603, a cauzat modificări serioase la nivelul ficatului și rinichilor cobailor care l-au consumat.

Întâmplător sau nu, guvernul francez în data de 11 ianuarie 2008 a interzis cultivarea porumbului MON810, produs de compania Monsanto, fiind singura plantă modificată genetic care este cultivată pe scară comercială în Europa, mai ales în Franța și Spania. La 10 ani după ce a fost introdus pe piață, dovezi științifice arată că acest soi nu este sigur pentru mediu.

Introducerea semințelor modificate genetic și a culturilor modificate genetic în producția agricolă din Uniunea Europeană și în lume a evidențiat aspectul prezenței întâmplătoare a semințelor modificate genetic în loturile de semințe convenționale. Acest lucru este un aspect negativ pe care trebuie să-l privim cu maximum de seriozitate, având în vedere că odată eliberate în mediu, fie că sunt culturi de testare, fie comerciale, plantele modificate genetic interacționează în mod liber cu întregul ecosistem. Așadar, culturile convenționale sau ecologice din jur pot fi impurificate prin polenizare, datorită vântului sau insectelor.

În plus, chiar întreaga biodiversitate poate suferi de pe urma O.M.G., dacă luăm în considerare faptul că multe insecte care se hrănesc în mod natural cu dăunătorii plantelor de cultură suferă și chiar mor dacă consumă dăunători de pe plante modificate genetic. De asemenea, O.M.G. se pot reproduce și încrucișa cu organisme din mediul natural, rezultând astfel organisme noi, într-un mod necontrolat.

Scopul declarației mele politice este de a evidenția importanța declanșării unei dezbateri în ceea ce privește impactul pe care produsele modificate genetic le au pe termen lung, atât asupra individului, cât și asupra mediului, dezbatere care ar putea aduce în atenția tuturor celor interesați unele elemente necunoscute sau uneori nedezvăluite.

Și poate se vor naște și soluții!

  Constantin Tudor - declarație politică cu titlul Se mai vrea votul uninominal?;

Domnul Constantin Tudor:

"Se mai vrea votul uninominal?"

Una din restanțele clasei politice românești postdecembriste este, fără îndoială, votul uninominal. Într-un fel poate că această realitate este de înțeles. După 50 de ani de comunism, cu un sistem bazat pe partidul unic, după 1989 partidele politice și-au luat partea leului în ceea ce privește locul pe scena politică. Sistemul încetățenit a fost acela al liderilor politici, "locomotiva" pentru partidele lor, și nu acela al partidelor cu personalități multiple. Consecința a fost introducerea sistemului electoral al listelor, "trase" în sus de lideri-locomotivă, personalități politice carismatice, iar pe stil nou, chiar pretins mesianice.

Metoda listelor a făcut ca timp de 18 ani, la alegerile parlamentare și pentru consiliile locale și județene, să votăm după sistemul proporțional. Consecința imediată a acestui sistem a fost inevitabil fărâmițarea opțiunilor politice și apariția unei puzderii de partide politice, cărora numai ridicarea pragului electoral le-a mai tăiat din avântul politic. A doua consecință majoră a fost aceea că în România postdecembristă, guvernul monocolor a fost excepția, iar guvernul de coaliție sau minoritar regula.

Problema esențială nerezolvată de sistemul electoral românesc o constituie aceea a responsabilizării clasei politice și crearea unei legături autentice între ales și alegători. Votând liste, cetățeanului alegător i-a fost greu să tragă de mânecă un ales, cu atât mai mult cu cât în mod frecvent coborârea listei ca urmare a retragerii unor aleși conduce la situații surpriză: ca cel de pe locul 4 sau 5 să ajungă deputat/senator, consilier județean/local. Consecința este faptul că nimeni nu dă seamă pentru nimic, iar răspunderea politică se decontează cu greu la sfârșit de mandat.

Votul uninominal, care presupune alegerea unei singure persoane pentru o anumită demnitate publică, este cea mai eficientă cale de responsabilizare a aleșilor. Politicienii nu se mai pot ascunde după liste sau după vestonul propriilor lideri din partid când vine vorba de a da ochii cu electoratul. Pe de altă parte, conștientizarea votului direct obținut îl determină pe demnitar să aibă o legătură directă și constantă cu cetățenii, cu circumscripția în care a fost ales. Desigur, votul uninominal trebuie nuanțat pentru că el cunoaște mai multe variante: cu un tur de scrutin ("câștigătorul ia totul"), cu două tururi. Sistemul majoritar cu un singur tur conduce la bipolarism politic și la dispariția guvernelor de coaliție.

Eu cred că, adoptând votul uninominal, nu trebuie să dezavuăm complet partidele politice. De aceea, un vot preferențial de listă ar putea fi o soluție. Pe de altă parte, el conferă posibilitatea cetățeanului să aleagă candidatul pe care-l dorește, iar pe de altă parte îi dă posibilitatea și să-și exprime o opțiune politică pentru un partid anume. Demonizarea partidelor politice este cel mai periculos lucru pentru o democrație. În toate democrațiile occidentale, sistemul politic funcționează având la bază partide politice și nu personalități politice independente, dar carismatice.

Votul uninominal nu este un panaceu universal pentru însănătoșirea clasei politice și pentru a avea o nouă generație de politicieni. În mod cert însă, actualul sistem electoral proporțional pe liste și-a epuizat capacitatea de a asana viața politică românească. Impulsul dat de președintele Băsescu în direcția votului uninominal este bine venit. În fond, a venit vremea să spunem lucrurilor pe nume. A venit vremea să punem punct ipocriziei și să vedem cine vrea cu adevărat vot uninominal și cine nu.

  Costică Macaleți - declarație politică intitulată Argument în favoarea acordării alocației de stat pentru copii până la terminarea studiilor;

Domnul Costică Macaleți:

"Argument în favoarea acordării alocației de stat pentru copii până la terminarea studiilor"

Declarația mea politică de azi se referă la necesitatea modificării articolului din proiectul Legii învățământului care prevede neacordarea alocației de stat pentru elevii care depășesc vârsta de 18 ani.

Nu mai este de mirare pentru nimeni că actuala guvernare de dreapta este din ce în ce mai depășită de problemele macroeconomice datorate în principal cotei unice de impozitare, alături de celelalte politici fiscale falimentare. Însă "foamea de bani" a guvernanților de dreapta a ajuns să producă tentative disperate de a completa golurile din buget, punând taxe aberante și reducând drepturile unor categorii sociale defavorizate sau în formare. Astfel, alături de "isprava" cu dorința ministrului Paul Păcuraru care "binevoia" să impoziteze inclusiv ajutorul de înmormântare, apare și "genialitatea" ministrului Cristian Adomniței, care vrea ca elevii care împlinesc vârsta de 18 ani să nu mai beneficieze de alocația de stat, deși încă studiază!

E absolut penibil dar și deosebit de îngrijorător ce se dorește să se facă în dorința disperată de a mai opri ceva-ceva bani la un buget din ce în ce mai pipernicit!

La nivelul întregii țări există un număr mare de elevi care riscă să-și piardă aceste drepturi. Mă voi referi în cele ce urmează folosind cifre din învățământul botoșănean, nu din lipsă de respect pentru ceilalți elevi din țară, ci din semn de solidaritate cu viitorul acestui județ care a dat țării atâtea valori și care riscă să ajungă o zonă fără viitor.

De curând, printr-un efort lăudabil și extraordinar, la inițiativa Consiliului Județean al Elevilor Botoșani, aproape 5.000 de elevi din școlile botoșănene, cu vârste de peste 14 ani, au semnat pentru acordarea alocației până la finalizarea studiilor, semnăturile fiind trimise la Consiliul Național al Elevilor, de unde ajung pe masa ministrului educației. În județul Botoșani sunt peste 4.000 de elevi care au împlinit sau vor împlini vârsta de 18 ani și ar putea să-și piardă dreptul la cei 32 de lei pe lună, bani și așa puțini pentru cheltuielile pe care le au elevii, în condițiile în care suntem, din nefericire, unul dintre cele mai defavorizate județe ale țării. Elevii, mulți dintre ei majori încă din clasa a XI-a, s-au arătat extrem de afectați de intenția legislativă a Ministerului Educației. Acestora li se alătură părinții, dar și profesorii care îi încurajează și îi susțin în demersul lor. De asemenea, aceștia amenință cu proteste, în cazul în care scopul lor nu va fi atins.

Nu pot decât să consider că acest efort arată încă o dată, dacă mai era nevoie, că raționamentele guvernanților - deși mă îndoiesc că această decizie poate fi încadrată la capitolul "decizie rațională" - sunt cu atât mai greșite cu cât protestele elevilor, părinților și profesorilor sunt mai corecte și mai sustenabile. Și dacă e vorba de bani, să fim serioși, vorbim despre ridicola sumă de 32 de lei pentru un elev, nu de zecile de milioane de RON investite în bordurile de legendă din București, de exemplu!!!

Cer Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, domnului ministru Cristian Adomniței și primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu să nu ia acest drept elevilor ci, dimpotrivă, să-i sprijine în formarea lor ca unic garant al viitorului județului nostru și al României!

  Ioan Stan - declarație politică cu titlul Promisiunile domnului ministru Eugen Nicolăescu în legătură cu terminarea lucrărilor la noul spital municipal Fălticeni, reluate în programul electoral și în anul 2008;

Domnul Ioan Stan:

"Promisiunile domnului ministru Eugen Nicolăescu, în legătură cu terminarea lucrărilor la noul spital municipal Fălticeni, reluate în programul electoral și în anul 2008"

Orice comentator onest al campaniei pentru alegerile locale, cât și pentru cele parlamentare din acest an observă cu ușurință că programele electorale propuse de unele partide sunt promovate doar de formă. Mai mult, că atât obiectivele considerate cu priză la public, propuse pe agenda politică în anul 2004 și nerezolvate, sunt reluate și, în multe cazuri, se află chiar în fruntea listei cu priorități și în anul electoral 2008.

În acest sens, voi aduce în discuție cazul Spitalului Municipal Fălticeni, județul Suceava, a cărui construcție a început în anul 1991 și nu s-a mai terminat, iar în anul 2004, Alianța D.A. într-o formă ultra populistă a promis fălticenenilor finalizarea lucrărilor și darea în folosință a spitalului în anii 2006-2007.

În vizitele la Fălticeni, în anii din urmă, ale domnului ministru Eugen Nicolăescu, ale domnului senator Gheorghe Flutur și ale altor demnitari de culoare portocalie, însoțiți de ziariști, reportofoane, televiziuni locale și centrale, nu au scăpat ocazia de a se implica total în rezolvarea problemelor cetățenilor și a declara spitalul din Fălticeni o prioritate pentru județul Suceava.

În acompaniamentul imnurilor, a drapelelor fluturate și a însemnelor celor două partide din Alianță (atunci se aflau în concubinaj politic) mărșăluiau pe străzile municipiului Fălticeni, scandând lozinci pro-spital, lăsând impresia unei imagini de generozitate pentru atenuarea suferințelor oamenilor, considerându-se cei mai în măsură a rezolva și problema spitalului, dorință pe care fălticenenii o așteaptă de ani de zile.

Vă reamintim, domnule ministru Eugen Nicolăescu, că promisiunile dumneavoastră și ale celorlalți lideri portocalii au devenit istorie, iar spitalul pe care l-ați promis terminat în anii 2006-2007 și care a fost declarat prioritate pentru județul Suceava se regăsește într-o stare și mai degradată față de anul 2004.

Structura de rezistență, terminată în procent de 100%, închiderile de zidărie, acoperișul, utilitățile și alte lucrări, deja realizate sub guvernarea PSD, au început să se degradeze, în disperarea celor privați de dreptul la sănătate.

Fiind an electoral, și apreciez acest lucru, Guvernul a prevăzut prin Legea bugetului pe 2008 suma de 5 milioane lei, dar această sumă nu acoperă nici pe departe lucrările necesare terminării acestui obiectiv de maximă importanță pentru locuitorii din Fălticeni și din zonă.

Vă rugăm, domnule ministru, să analizați din nou posibilitatea finanțării acestui obiectiv și să dispuneți alocarea unor sume suplimentare pentru anul 2008.

În speranța rezolvării acestui deziderat, vă mulțumesc.

  Iuliu Nosa - declarație politică intitulată Guvern de diletanți;

Domnul Iuliu Nosa:

Declarația mea politică este intitulată "Guvern de diletanți".

Ce să mai vorbim, ne-am săturat de balamuc!

De când ne-am pricopsit la guvernare cu cei numiți în 2005 de Băsescu, nu se mai termină circul dâmbovițean. E adevărat, unii ar putea spune că electoratul i-a ales (deși nu este așa, pentru că toți știm, stimați colegi, cum a fost format Guvernul, după alegerile din 2004), dar acum ce să zicem, că așa-i trebuie electoratului! Nu putem spune asta pentru că greșeala credulității nu cred că trebuie plătită în felul acesta, adică printr-un nivel de trai din ce în ce mai scăzut și fără perspectivă de îmbunătățire. Lumea moare de foame în continuare, medicamentele sunt scumpe, spitalele sunt pline, întreținerea depășește orice imaginație, într-un cuvânt este un lux viața în România. Și înmormântările sunt scumpe, deci și a muri este lux. Lux peste tot.

Orice s-ar zice, actualii guvernanți sunt niște diletanți, indiferent cu câte titluri universitare se împopoțonează. Iar șeful de la Palatul Victoria mai e și nealcoș. Dacă a zis una, așa să rămână, indiferent cât de mare e inepția pe care o spune.

Noi le vom arăta alegătorilor că nu numai găștile și interesele de grup fac viața imposibilă, ci și incompetența și autosuficiența celor care guvernează dezastruos România la ora actuală. Vrem să subliniem de la început că prostia merge mână în mână cu... fudulia. Nu ajunge că sunt nepricepuți, mai sunt și plini de personalitate. A învăța din greșeli nu le este cunoscut. A persevera în nemernicie, asta e totul!

Iată, de exemplu, ministrul sănătății. A dovedit cu genialitatea-i recunoscută că se poate pune la pământ un sistem care abia mai respiră. Orice idee proprie i se pare genială. A repeta greșelile altora i se pare normal, în ideea de a demonstra că ceilalți au distrus sistemul. De exemplu, medicamentele. Prescrierea lor de către medici a devenit un calvar. Au apărut tot felul de liste, greu de manipulat. S-a impus prescrierea în rețete a substanței de bază. Ca să nu fim prea tehnici, în locul unui produs gen "Nurofen" trebuie scris "Ibuprofen". În acest mod, genialul ministru al sănătății a crezut că se va face economie. Nu a contat că acest experiment l-au făcut și alții înaintea lui, în câteva județe și s-a dovedit a fi ineficient din punct de vedere al economiilor. Evident, experimentul a dat greș, așa încât s-a renunțat la el. Ministrul a zis că el e mai șmecher. Iată că, după vreo doi ani de calvar, a ajuns la concluzia că totuși nu se fac economii și se va renunța la ideea sa genială.

Vine apoi ministrul muncii, alt diletant, alături de ministrul finanțelor, care tot strigă că nu sunt fonduri pentru pensiile majorate, deși cu vreo două luni în urmă, susțineau exact reversul. În concluzie, scot la iveală alte taxe care să astupe gaura bugetară. Dar nici cu inventarea taxelor noi nu sunt foarte consecvenți. Ministrul muncii a modificat un ordin de două ori în aceeași zi. L-a anunțat dimineață, l-a modificat la amiază și l-a mai schimbat o dată seara.

De taxa de primă înmatriculare, ce să mai vorbim. Premierul nu se lasă, deși Uniunea Europeană i-a zis că așa ceva nu există în Occident. Puțin l-a interesat. A tot făcut-o și refăcut-o de nu știu câte ori, numai ca să iasă cum zice el. Orice om cu bun simț ar fi recunoscut greșeala și ar fi bătut în retragere. El și ai lui, însă, nu și nu. Fuduli, cum sunt, merg tot înainte.

Prezentând doar câteva aspecte de incoerență și diletantism ale guvernării de dreapta sunt convins că v-ați putut face o imagine asupra haosului în care trăiesc astăzi românii.

  Marius Rogin -intervenție dedicată zilei de 28 februarie - Ziua Protecției Civile;

Domnul Marius Rogin:

"28 februarie - Ziua Protecției Civile"

La 28 februarie 1933, prin Înaltul Decret Regal nr.468, s-a stabilit înființarea unei arme noi: Apărarea Pasivă. Acesta este considerat actul de naștere al Protecției Civile din România și, ca urmare a acestui fapt, în fiecare an pe 28 februarie, sărbătorim Ziua Protecției Civile.

Cât de importantă era această Apărare Pasivă, s-a putut observa după terminarea primului război mondial, când și în România, ca de altfel în întreaga Europă, lipsa unei pregătiri anterioare și a unor măsuri minime de protecție au generat sute de mii de victime civile nevinovate care s-au adăugat celor de pe fronturile de luptă.

Dar, încă din anul 1928, lucrările Comitetului Internațional al Crucii Roșii din anul 1928 pun pentru prima oară problema înființării unor structuri de protecție a populației împotriva atacurilor aero-chimice, precum și pentru elaborarea unui act normativ în acest sens.

Începutul reglementărilor de rang superior privind protecția populației și a bunurilor în caz de conflict armat este dat de "Legea asupra organizării națiunii și teritoriului pentru timp de război nr.1245/24.04.1933", prin care se stipula încadrarea cetățenilor țării în diferite organizații paramilitare, inclusiv în cele de apărare pasivă pentru protecția populației și intervenție în vederea înlăturării efectelor atacurilor din aer.

Strâns legat de această lege și anterior apariției ei, va intra în vigoare Regulamentul Apărării Pasive Contra Atacurilor Aeriene la 23 martie 1933, regulament aprobat prin Înaltul Decret Regal nr.468 din 28 februarie, același an. Se înființau comisii de apărare pasivă la nivelul județelor, municipiilor, orașelor și comunelor rurale, precum și la nivelul întreprinderilor și instituțiilor.

Legea nr.815 din 3 aprilie 1936 privind organizarea Corpului Pompierilor Militari stabilea că "Prevenirea și combaterea sinistrelor, precum și executarea măsurilor impuse pompierilor prin Regulamentul Apărării Pasive Contra Atacurilor Aeriene sunt încredințate pe tot cuprinsul țării Corpului Pompierilor Militari".

Formațiunile de apărare pasivă ale localităților și stabilimentelor economice ale Crucii Roșii și subunitățile de pompieri - apărare pasivă își vor face debutul la primele atacuri din aer la Iași, la 23 iunie 1941.

Ca un rezultat al modului în care s-a acționat pe timpul masivelor atacuri din august 1943, când rafinăriile din Ploiești și Câmpina au fost atacate de 1.760 de avioane anglo-americane, în Valea Prahovei se va înființa un regiment de pompieri - apărare pasivă, care va fi desființat în anul 1945, an în care se desființa și Comandamentul Apărării Pasive din cadrul Subsecretariatului de Stat al Aerului, înființându-se Direcția apărării Pasive cu 11 ofițeri, 3 subofițeri și 10 civili.

Începând cu data de 15 ianuarie 1951, se înființează Centrul de Instrucție al Apărării Pasive a Teritoriului, prin Decizia ministrului afacerilor interne nr.133 din 8 ianuarie 1951.

Modernizarea concepției apărării civile a populației, bunurilor și teritoriului în caz de conflict armat, dar și la dezastre a fost impusă în primul rând de ruptura provocată de evenimentele din Cehoslovacia din 1968, de catastrofele naturale care au lovit țara: inundații, cutremurul din 1977, dar și de unele catastrofe industriale, cum au fost marile incendii de pe platformele petrochimice și metalurgice.

Protecția populației și a valorilor materiale determină în timpul războiului necesitatea înființării unor unități speciale de apărare pasivă. Unitățile de intervenție aveau ca misiuni: prevenirea la timp a populației despre apropierea atacului aerian inamic; camuflarea cât mai bine posibil a obiectivelor terestre de vederea aeronavelor; limitarea efectelor bombardamentelor inamicului; asigurarea ridicării și îngrijirii răniților sau victimelor gazate; înlăturarea bombelor neexplodate și dezamorsarea acestora; stingerea sau limitarea marilor incendii; ridicarea și înlăturarea marilor dărâmături; repararea imobilelor avariate de incendii sau bombardamente; ridicarea de tabere pentru evacuați și sinistrați sau pentru adăpostirea materialelor.

Este bine să ne amintim de cutremurul din 1977 și de faptul că atunci au fost înregistrați 1.570 morți, 113.000 răniți, 32.900 locuințe prăbușite sau grav avariate, iar 35.000 familii au rămas fără adăpost.

Protecția civilă este și rămâne în continuare o componentă a apărării naționale și cuprinde ansamblul măsurilor adoptate și activităților desfășurate în scopul asigurării protecției populației, a bunurilor materiale, a valorilor culturale și a factorilor de mediu, în caz de război sau dezastre, care sperăm noi să fie cât mai puține.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică intitulată Germania critică politica antisocială a Guvernului liberal Tăriceanu;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Germania critică politica antisocială a Guvernului liberal Tăriceanu".

Susanne Kastner, vicepreședinte al Parlamentului Federal German, președintele Grupului parlamentar de Prietenie Germano-Român, a criticat dur Guvernul Tăriceanu, apreciind într-o declarație la postul Deutsche-Welle, că unica țintă a Executivului este să asigure condițiile pentru ca "bogații să fie și mai bogați".

Domnia sa a declarat: "Dacă privesc realitățile din România, sunt tentată să cred că unica țintă a guvernului este să asigure condițiile necesare pentru ca bogații să devină și mai bogați, în timp ce soarta celor neajutorați nu se regăsește pe agenda Palatului Victoria.

Realitățile sociale din România sunt cât se poate de triste. Bani din fondurile sociale europene nu pot fi accesați pentru că guvernul nu are niciun interes să creeze în timp util structurile necesare. Locuințe și cămine sociale nu pot fi construite pentru că guvernul a redus și anulat facilitățile fiscale pentru astfel de construcții. Această situație este inacceptabilă.

Apelez la Guvernul României să își respecte obligațiile față de proprii cetățeni. Exceptarea organizațiilor caritabile de la plata TVA trebuie reintrodusă. Există motive temeinice pentru care Uniunea Europeană permite astfel de exceptări. Directiva 112/2006/CE dă statelor membre posibilitatea să sprijine și să ajute fiscal organizații ce se ocupă de persoane neajutorate.

Majoritatea statelor membre U.E. au recunoscut și au pus în practică aceste posibilități, nu însă Guvernul Tăriceanu, care urmărește cu strictețe cursul său neoliberal".

Așadar, se cunoaște în toată Europa că Guvernul liberal Tăriceanu blochează sistematic proiectele sociale, că taxa unică, deprecierea monedei naționale, inflația, creșterea prețurilor au sărăcit populația mărind polarizarea socială, prăpastia dintre cei mulți săraci și cei bogați, de dreapta. Social-democrația este cea care echilibrează veniturile în societate.

Din păcate, folosind drept minciună naivitatea românilor, Alianța DA, împreună cu președintele-măscărici au reușit în 2004 să pună mâna pe putere. Rezultatele au fost dezastruoase în acești ani de guvernare de dreapta, România ajungând în acest moment într-o criză structurală care va fi cu greu rezolvată de noua conducere.

Acum ori niciodată, Profesionalismul trebuie să învingă Impostura și Incompetența!

  Viorel Pupeză - declarație politică cu titlul Feudalizarea Europei;

Domnul Viorel Pupeză:

"Feudalizarea Europei"

În chestiunea Kosovo, statele Uniunii Europene au fost de acord, și anume, că nu au o atitudine comună, fiecărui stat membru lăsându-i-se libertatea să hotărască potrivit practicilor naționale și normelor juridice în ce fel va trata această problemă. Europa vorbește deja pe mai multe voci în Kosovo.

Prin recunoașterea statului care și-a declarat independența în mod unilateral, asistăm la feudalizarea Europei, fenomen care este în contradicție cu tendința de globalizare. proclamarea independenței Kosovo aduce în discuție posibilele scenarii care ar putea avea loc după desprinderea provinciei de Serbia, în condițiile în care putem considera că acest eveniment ar putea avea un "efect de domino" în întreaga Europă. Dacă independența Kosovo a dovedit ceva, atunci a dovedit că frontierele Europei nu sunt atât de clare pe cât ar fi dorit Uniunea Europeană să creadă comunitatea internațională.

Obiectivul politicii Uniunii Europene trebuie să fie acela de a sprijini transformarea economică și politică în Europa de Est și, astfel, să asigure securitatea și stabilitatea. Instrumentele politice care pot fi folosite sunt acordurile comerciale, asistența financiară, împrumuturile, acordurile de asociere, dialogul politic. Modul în care a fost tratată această chestiune demonstrează că nu putem vorbi de o coagulare a politicii externe a Uniunii Europene, deși o poziție solidară pe această temă ar fi fost de preferat.

Independența Kosovo aduce în discuție aspecte precum acordarea de drepturi colective minorităților, nerespectarea integrității teritoriale a Serbiei, nerespectarea principiului inviolabilității frontierelor și nerespectarea suveranității.

Dar nu doar politica externă a Uniunii Europene nu este unitară, ci și cea promovată de România, funcție de licuricii mari și mici de la care ne luăm lumina. Consecvența se pare că nu este o caracteristică a relațiilor pe plan extern ale României, din moment ce una spunem și alta facem.

Declararăm pe două voci din sânul Guvernului, iar președintele Traian Băsescu își nuanțează declarațiile de la o zi la alta. până și în cadrul P.N.L. circulă două curente de opinie, unul care nu vede oportună recunoașterea independenței provinciei Kosovo și altul care crede că România a ratat momentul de a se evidenția pozitiv în Europa. Una spunem la televizor în România, și altceva lansăm în Parlamentul European.

Istoria nu iartă jocul dublu, iar politica duplicitară practicată de România în mai multe situații majore ne-ar putea costa.

  Iulian Gabriel Bîrsan - declarație politică intitulată Coșmarul Kosovo;

Domnul Iulian-Gabriel Bîrsan:

"Coșmarul Kosovo".

Săptămâna trecută, România a avut un coșmar din care își revine acum cu greu. Nu a fost unul dintre acele vise urâte, care se tot repetă și în care apare, sporadic, Iliescu, Tăriceanu, Geoană și "regretatul" Ceaușescu.

România a visat că privea spre harta lumii și nu mai recunoștea Europa. Nu se mai recunoștea nici pe sine. Totul era schimbat. Apăruseră noi state pe hartă, noi revoluții etnice și religioase...era un adevărat haos, care pornise de la o mână de balcanici, care s-au încăpățânat să obțină "certificate de independență" pentru o palmă de pământ.

Numai că independența micului Kosovo ar putea crea acum, în toată Europa, un domino, care ar putea modifica harta continentului, pe criterii etnice și religioase. Spre exemplu, Spania, un stat ce a refuzat să recunoască un Kosovo independent, se confruntă de câteva decenii cu două mișcări separatiste din Catalunia și din Țara Bascilor.

Ce s-ar întâmpla, pentru spanioli, dacă regiunea Catalunia, care beneficiază de autonomie, ar deveni de mâine stat independent? Ar fi avantajos pentru spanioli să recunoască Kosovo, pentru a fi în ton cu Europa, dar să piardă o parte importantă din teritoriul său?

În Scoția, guvernul organizează referendum în 2010 pentru independență, iar în Franța, mișcarea din Corsica este mai virulentă ca niciodată, după precedentul Kosovo.

Flamanzii vor și ei independență, iar Ciprul, cu o minoritate turcă și chiar Slovacia, cu maghiarimea ei ar putea dispărea într-o bună zi de pe harta Europei.

Dar precedentul Kosovo va putea dezgheța mișcările separatiste și în România. Este cunoscut separatismul maghiar din Covasna, Harghita și Târgu-Mureș, care ar putea arunca în aer frontierele României, fixate după cel de-al doilea război mondial. Probabil din acest motiv, Carl Bildt, mediator în problema Kosovo, avea dreptate când declara faptul că regiunea Kosovo este cea mai sensibilă regiune pentru Europa, și orice mișcare abruptă aici poate fi fatală Europei. Acum ce urmează, Transnistria, Kurdistan sau Ținutul Secuiesc?

Proclamarea Kosovo a arătat tuturor minorităților din Europa și din lume că se poate. Iar UDMR și maghiarii radicali din România au prins rapid mesajul. Fiecare evoluează acum în funcție de interese. UDMR a votat în Parlament pentru trădarea intereselor țării noastre și a trimis doi soli la Priștina, să împartă strângeri de mână și zâmbete. Apoi, când i s-a cerut să părăsească Guvernul, așa cum este și firesc, și-a înmuiat glasul. Tokes a rămas la fel de consecvent, aruncând ocări în dreapta și-n stânga și lăudându-se că va lupta pentru autonomie și se va plânge chiar și Consiliului Europei.

Aceste discursuri radicale, trezite de independența Kosovo, au însă efecte și mai perverse în România, deoarece alimentează, la rândul lor, formațiunile extremiste, aflate în acest moment în luptă pentru supraviețuire. Eternul P.R.M., care și-a văzut toate corăbiile scufundate la ultimele alegeri, nu face acum decât să profite de pe urma mesajelor de autonomie, dezghețate zilele acestea de maghiari. Așa cum spunea și președintele României, Traian Băsescu: "Se țin unii pe alții în viață".

  Costache Mircea - declarație politică cu titlul Alianța a ucis dreptatea și adevărul.

Domnul Costache Mircea:

"Alianța a ucis Dreptatea și Adevărul"

Pas cu pas și ceas de ceas, purtătorii genei infracționale hipertrofiate au reușit să instaureze în România Statul Delincvent. Acțiunea de mare amploare declanșată odată cu evenimentele din decembrie 1989 a fost, până la urmă, încununată de succes. Cu sprijin logistic dinafară, cu know-how și cu agenți străini specializați în prăduirea patrimoniului public, dar și cu multă sârguință și real talent autohton, a fost desăvârșită măreața operă de trecere a avuției naționale în proprietatea mafiei atotbiruitoare. După aproape două decenii de asalturi în valuri asupra obiectivelor industriale și agricole, asupra fondului locativ, asupra sistemului bancar, asupra fondului forestier, asupra parcului de mașini și utilaje, industriale și agricole, asupra flotei navale și aeriene, asupra transporturilor rutiere și feroviare, asupra patrimoniului educației și culturii, vezi castelele Peleș, Bran, Săvârșin, visul de aur al rechinilor economiei de junglă a prins viață.

Sub îndrumarea competentă a pionierilor asaltului asupra economiei românești Petre Roman, Adrian Severin, Mircea Coșea, continuați strălucit de marii gânditori ai noii doctrine antinaționale, Viorel Hrebenciuc, Șerban Mihăilescu și întreaga școală postdecembristă patronată de corifeii dezastrului național, România a devenit țara cu cel mai mare număr de hoți pe metru pătrat și teritoriul cel mai defrișat de bunuri și valori destinate celor mulți, trecute în proprietatea celor puțini, animați de tentația politicii făcută cu intestinul gros.

Hoția generalizată a căpătat denumirea științifică de corupție pentru a caracteriza emblematic noua "eră a ticăloșilor" și ne-a propulsat pe podiumul infracționalității mondiale împotriva propriului popor.

Unul dintre depozitarii marilor cuceriri postrevoluționare, domnul Adrian Năstase, care a desăvârșit strălucita operă de deposedare a României de obiective industriale precum Sidex, de industria petrolieră și de zăcămintele petrolifere, cerându-i-se să explice cauzalitatea fenomenului corupției și motorul subdezvoltării naționale, a glosat doct, în stilul personal consacrat: "Cauza nivelului înalt al corupției se află în faptul că în țara noastră, în această perioadă, are loc un transfer de proprietate". Întrebat despre ce fel de proprietate era vorba, a cui proprietate se transferă, către cine se transferă și pe ce bază, subtilul filosof al pulverizării proprietății a tăcut cu subînțeles.

Ansamblele și subansamblele devastării economice și distrugerii morale a României sunt, însă, cu mult mai complicate. Cine vrea să vadă unde s-a dus averea țării și de ce au fost aduși numeroși români în stare să-și ia lumea în cap, ori să rezeme primăriile în așteptarea pomenilor guvernamentale ca asistați social, să facă un mic experiment, să evalueze averile așa-zișilor guvernanți foști și actuali, ale clientelei partidelor infracționale (toate, în afară de PRM!) și va constata că programul de înscriere a României pe drumul subdezvoltării, înapoierii și sclavagismului a fost dus la îndeplinire de către oameni care au acum o putere, bani, averi, nume și forță de influențare, de aburire, de intoxicare și manipulare a românilor împotriva propriilor interese vitale, fenomenală.

Pe acest fundal, alegerile de orice fel au devenit o tristă mascaradă. Pentru 2-300 de mii ajutor de încălzire și sub amenințarea cu suspendarea dosarului de ajutor social, sărăcimea satelor și orașelor se înghesuie să pună ștampila unde zice primarul, dijmuitorul banilor publici care vin lunar în localitate pentru a-l ține pe el la putere și, prin el, pe corifeii dezastrului de deasupra lui.

Au fost aduși cetățenii în stare să li se pară normal ca, în drum spre secția de vot, să treacă pe la cârciuma primarului sau a oamenilor lui, să treacă pe lângă conacul impozant al noului latifundiar, să li se pară firească averea aceluia care, până mai ieri, nu avea după ce bea apă, să meargă să-l voteze pe ciocoiul nou lacom și apatrid, fără mamă, fără țară și fără Dumnezeu. Lupta electorală în România a ajuns o caricatură dezgustătoare, iar spectacolul alegerilor, o mascaradă de o abjecție extremă.

S-au prins în hora hoției toți fruntașii satelor, primari, consilieri, funcționari din primării, neamuri, șmecheri de tot felul. Prin orașe, vilele și limuzinele noilor îmburgheziți sunt luate drept dovezi ale destoiniciei. Escrocii își numără voturile după capacitatea de a pune în joc bani de furat pentru mituirea alegătorului cu gâtul uscat, în veșnică alergare după un chilipir la patru ani.

Plurinominal, uninominal sau nu, votul nu mai reprezintă decât într-o mică măsură voința populară, vreun semn de civilizație sau aspirație națională spre progres și demnitate.

Panorama deșertăciunilor a cuprins întreaga țară unde te întâmpină necăjiții, deznădăjduiții, cu întrebarea: "Dacă votăm PRM-ul ce ne dă, că ceilalți ne dau ajutoare, ne mai dau bere, ulei, orez, acolo câte ceva ? Nu știu câți vor pricepe până la urmă cât i-a costat pe ei și pe copiii lor ajutorul social și sacoșa de la partidele mafiote, dar noi, cei lipsiți de mijloacele de convingere ale tagmei jefuitorilor, ne adresăm românilor care au mai rămas lucizi și necorupți cu îndemnul lui Andrei Mureșan: "Deșteaptă-te române !" ... și nu mai vota îmbuibații care te-au înrobit, te-au sărăcit și te-au abrutizat, fiindcă Dumnezeu ne-a lăsat în istorie ca neam de oameni de treabă, harnici, cinstiți și patrioți.

   

- pauză -

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 22 septembrie 2018, 17:36
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro