Vasile Pușcaș
Vasile Pușcaș
Ședința Camerei Deputaților din 26 februarie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.18/07-03-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
20-04-2021
19-04-2021
14-04-2021
13-04-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 26-02-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 26 februarie 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.61 Vasile Pușcaș - declarație politică având ca subiect "Critica politicii fiscale din România de azi";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Vasile Pușcaș:

"Critica politicii fiscale din România de azi"

Una din deficiențele majore ale actului de guvernare, cu impact direct asupra vieții cetățeanului, a constat în setul de politici fiscale pe care puterea de dreapta le-a aplicat în ultimii trei ani. În tradiția statelor civilizate, ca și în cea a paradigmei europene a momentului, fiscalitatea reprezintă un mijloc de stimulare a dezvoltării economice prin atragerea de investiții directe și indirecte, dar și o cale de redistribuire echitabilă a prosperității către toți creatorii de valoare adăugată. Nevoia de eficiență se exprimă și prin elaborarea unei legislații cât mai simple și mai puțin discriminatorii. Fiscalitatea este în primul rând un mijloc și nu un scop în sine. Finalitatea sa constă în asigurarea accesului la un nivel decent al prosperității pentru categorii cât mai largi de cetățeni și în stimularea dezvoltării economice pe termen lung, în beneficiul general al comunității și contribuabililor.

România înregistrează astăzi eșecuri majore și pe acest segment al politicilor publice, iar efectele sunt deja simțite de noi toți. Fiscalitatea excesivă a fost păcatul strategiei economice a dreptei românești post-revoluționare, dar și raiul de refugiu al administrației, care și-a drapat incompetența în sporirea și diversificarea constantă a impozitelor și taxelor. Actualul guvern nu face decât să demonstreze că și-a însușit cu o consecvență demnă de o cauză mai bună greșelile trecutului. Cheia de boltă a programului economic cu care Executivul de azi a venit la putere a fost așa-zisa cota unică de 16%, care a necesitat în epocă o ediție specială a "Monitorului Oficial". Efectele acestei măsuri în stimularea fără precedent a consumului, cu impact direct asupra deficitului de cont curent, și-au dovedit deja rolul contraproductiv.

Respectiva "inovație fiscală", proclamată drept panaceu al problemelor economice ale României, și-a epuizat curând limitele, grație caracterului ei simplist și absenței unor politici fiscale susținătoare si coerente. Simplificarea aparentă a impozitării a coincis însă cu creșterea impunerilor cu mai mare adresabilitate socială, cum au fost impozitarea veniturilor întreprinderilor mici și mijlocii, care s-a dublat în 2005. Merită menționat că acest segment al economiei reprezintă unul din motoarele de creștere ale zonei euro.

Impozitul pe dividende a fost majorat la 16%, ca de altfel și veniturile provenite din operațiuni pe piața de capital, fapt de natură să descurajeze activitățile micilor investitori autohtoni. Pe parcursul ultimilor ani, guvernului i-a lipsit minimul interes pentru stimularea dezvoltării durabile. Ideea desființării impozitului pe profitul reinvestit a fost respinsă cu obstinație, iar posibilitatea reducerii impozitului pe capitalul repatriat nu este luată în calcul, chiar dacă ar veni în întâmpinarea intereselor unor categorii sociale receptive la abordările liberale.

În altă ordine de idei, cota unică a diminuat baza încasărilor la bugetul de stat, fapt semnalat de către instituțiile internaționale financiare, iar în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor nu reușește să convingă Comisia Europeană că are capacitatea de a controla deficitul bugetar. Singura soluție concretă pe care a propus-o până acum este completarea încasărilor prin trecerea sumelor rezultate din taxarea tranzacțiilor imobiliare la bugetul central, în dauna administrațiilor locale. De aceea, avem motive să ne temem că ne aflăm abia la începutul unei serii de "inovații" care frânează șansele reformei structurale.

În ceea ce privește apetitul investitorilor pentru România, el nu poate fi în nici un caz motivat de fiscalitate. Forurile reprezentative ale oamenilor de afaceri reclamă tocmai caracterul împovărător al sistemului de impozitare și instabilitatea legislativă. Marile companii care inițiază proiecte în diverse regiuni ale țării sunt atrase aici, în primul rând, de existența unei forțe de muncă aptă să asigure reducerea costurilor de producție și de poziția geografică, într-o zonă de emergență economică. Politica fiscală a Executivului nu încetează să-i trateze ca inamici publici tocmai pe cei care generează creșterea economică. Deși a fost "reformat" de câteva ori, Codul fiscal a fost fidel ideii de a impozita munca și inovația, sursele esențiale ale ridicării competitivității. Conform unui raport recent al Băncii Mondiale, România ocupă un loc fruntaș la numărul de taxe și impozite, dar se află în partea inferioară a clasamentului în ceea ce privește gradul de colectare a acestora. Codul Fiscal a fost modificat de câteva ori în pe parcursul ultimei legislaturi, iar imperfecțiunile sesizate de partenerii sociali au fost cosmetizate prin ordine ministeriale. Odiseea taxei pentru prima înmatriculare nu s-a încheiat nici până azi. Totul a culminat cu recentele propuneri ale Ministerului Muncii referitoare la includerea unor categorii de venituri ale angajaților în baza de impozitare. Dincolo de caracterul aberant al reglementărilor, șocantă este maniera în care ordinul ministerial care interpretează un act legislativ a fost modificat printr-unul nou, emis în aceeași zi. Executivul reușește să reînvie practica anilor 1997-2000, când fiecare minister dispunea de fonduri speciale, rezultate din aplicarea de taxe proprii, iar apetitul clienților politici era satisfăcut prin majorarea accizelor la produse de strictă necesitate. Miniștrii actuali se dovedesc foarte talentați în a propune taxe pe vicii, dar se feresc să bonifice virtutea esențială a cetățenilor, munca.

Politica bugetară din ultimii ani a venit în întâmpinarea mediului privat, stimulând mai ales achiziția de bunuri private, dar a menținut spiritul discriminator în raport cu majoritatea cetățenilor și nevoile lor. Opinia publică nu are acces la informații pertinente referitoare la eficiența cu care sunt utilizate finanțele publice, dar suntem cu toții obligați să plătim tot mai mult în contul unor servicii de calitate îndoielnică. Asistența medicală, învățământul, serviciile publice, marile proiecte cu destinație socială se confruntă cu subfinanțarea cronică, iar rectificările bugetare proiectate vor diminua, probabil, tot fondurile destinate acestora. O astfel de distribuție a valorii adăugate, creată de ansamblul societății, în folosul exclusiv a mai puțin de 10% din populație, nu are nimic în comun nici cu nevoile de dezvoltare, nici cu standardele europene. Cetățenii români știu că echitatea socială reprezintă una din valorile asumate de Uniunea Europeană în efortul de a eficientiza economia și nu mai sunt dispuși să fie ținte în poligonul unor experiențe așa-zis liberale, cu profund caracter de injustiție socială.

De aceea, facem apel la Guvern și la toate partidele politice din Parlament să se gândească în primul rând la binele public, la toți cetățenii României cărora trebuie să le asigure cadrul general de realizare a standardelor unei vieți decente, în consonanță cu obiectivele asumate privind dezideratele economice și sociale ale unui stat membru respectat al Uniunii Europene.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 21 aprilie 2021, 6:11
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro