Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 26-02-2008

Ședința Camerei Deputaților din 26 februarie 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.73 Constantin Tudor - declarație politică cu titlul "Se mai vrea votul uninominal?";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Constantin Tudor:

"Se mai vrea votul uninominal?"

Una din restanțele clasei politice românești postdecembriste este, fără îndoială, votul uninominal. Într-un fel poate că această realitate este de înțeles. După 50 de ani de comunism, cu un sistem bazat pe partidul unic, după 1989 partidele politice și-au luat partea leului în ceea ce privește locul pe scena politică. Sistemul încetățenit a fost acela al liderilor politici, "locomotiva" pentru partidele lor, și nu acela al partidelor cu personalități multiple. Consecința a fost introducerea sistemului electoral al listelor, "trase" în sus de lideri-locomotivă, personalități politice carismatice, iar pe stil nou, chiar pretins mesianice.

Metoda listelor a făcut ca timp de 18 ani, la alegerile parlamentare și pentru consiliile locale și județene, să votăm după sistemul proporțional. Consecința imediată a acestui sistem a fost inevitabil fărâmițarea opțiunilor politice și apariția unei puzderii de partide politice, cărora numai ridicarea pragului electoral le-a mai tăiat din avântul politic. A doua consecință majoră a fost aceea că în România postdecembristă, guvernul monocolor a fost excepția, iar guvernul de coaliție sau minoritar regula.

Problema esențială nerezolvată de sistemul electoral românesc o constituie aceea a responsabilizării clasei politice și crearea unei legături autentice între ales și alegători. Votând liste, cetățeanului alegător i-a fost greu să tragă de mânecă un ales, cu atât mai mult cu cât în mod frecvent coborârea listei ca urmare a retragerii unor aleși conduce la situații surpriză: ca cel de pe locul 4 sau 5 să ajungă deputat/senator, consilier județean/local. Consecința este faptul că nimeni nu dă seamă pentru nimic, iar răspunderea politică se decontează cu greu la sfârșit de mandat.

Votul uninominal, care presupune alegerea unei singure persoane pentru o anumită demnitate publică, este cea mai eficientă cale de responsabilizare a aleșilor. Politicienii nu se mai pot ascunde după liste sau după vestonul propriilor lideri din partid când vine vorba de a da ochii cu electoratul. Pe de altă parte, conștientizarea votului direct obținut îl determină pe demnitar să aibă o legătură directă și constantă cu cetățenii, cu circumscripția în care a fost ales. Desigur, votul uninominal trebuie nuanțat pentru că el cunoaște mai multe variante: cu un tur de scrutin ("câștigătorul ia totul"), cu două tururi. Sistemul majoritar cu un singur tur conduce la bipolarism politic și la dispariția guvernelor de coaliție.

Eu cred că, adoptând votul uninominal, nu trebuie să dezavuăm complet partidele politice. De aceea, un vot preferențial de listă ar putea fi o soluție. Pe de altă parte, el conferă posibilitatea cetățeanului să aleagă candidatul pe care-l dorește, iar pe de altă parte îi dă posibilitatea și să-și exprime o opțiune politică pentru un partid anume. Demonizarea partidelor politice este cel mai periculos lucru pentru o democrație. În toate democrațiile occidentale, sistemul politic funcționează având la bază partide politice și nu personalități politice independente, dar carismatice.

Votul uninominal nu este un panaceu universal pentru însănătoșirea clasei politice și pentru a avea o nouă generație de politicieni. În mod cert însă, actualul sistem electoral proporțional pe liste și-a epuizat capacitatea de a asana viața politică românească. Impulsul dat de președintele Băsescu în direcția votului uninominal este bine venit. În fond, a venit vremea să spunem lucrurilor pe nume. A venit vremea să punem punct ipocriziei și să vedem cine vrea cu adevărat vot uninominal și cine nu.